Dacia eterna 2

DACIA ETERN REVIST DE CULTUR - TRADI II, PROZ , TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ AN 1, NR. 2, MAI 2014 * APARE ÎN ZIUA DE 21 A FIEC REI LUNI

2

Anul I, nr. 2/2014 SUMAR

Constantin Lupeanu, O REVIST DE PROZ / 3

Pentru o Românie a Meritocra\iei!

TRADI II ISTORICI ROMÂNI DESPRE STR MO II LOR, DACII (II) / 4-5 Ioan P unescu, DIOSCORIDES I DACIA / 6-8

Statuia regelui Decebal la Cazane

ARTA PLASTIC Constantin Lupeanu, S ÎMPODOBIM ORA ELE I SATELE ROMÂNIEI / 9-11 PROZ Radu Aldulescu, JOI DUP JOI / 12-15 Camelia Pantazi, NEW BEIJING (II) / 16-19 Constantin Lupeanu, SCRISOARE DE DIVOR / 20-23 ROMAN FOILETON Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 24-33 Raluca Ioana Maftei, SCRIS ÎN STELE / 34-37 TEATRU Doru Ionescu, MOARTEA LUI SOCRATE / 38-40 Clelia Ifrim, OMUL-RÂNDUNIC , PE NUMELE S U, ABEL-C TORUL / 41 TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ Constantin Lupeanu, CONFUCIUS I GLOBALIZAREA/ 42 MEMORII Ion Andrei , NOTAR F

VOIE / 43-44

CARTEADEAZI, CARTEADE MÂINE Niculina-Lucia Chelaru, CUVÂNT PENTRU FIECARE / 45 REMEMORARE Angela Is roiu, ULTIMUL BAL / 46-49

DIRECTOR FONDATOR: CONSTANTIN LUPEANU REDACTOR- EF: IOAN P UNESCU Adresa: Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007, Deva, România Email: revistadaciaeterna@gmail.com www.scribd.com/Dacia-Eterna www.cartesiarte.ro Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului.

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Num r ilustrat cu imagini dup lucr rile sculptorului Panaite Chifu.

Coperta I: TELEPATHIC ARCHES, Project for painted stainless steel Coperta IV: ELAN, Project for stainless steel

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal, art. 205-206).

Revista se distribuie gratuit.

ISSN 2360 – 199X ISSN–L 2360 – 199X

3

Anul I, nr. 2/2014

O REVISTÃ DE PROZÃ Drag prietene, Îmi spuneai deun zi c tu crezi în scrierile în proz , convins sunt îngem narea cerului cu p mântul, plin tatea cunoa terii umane, inefabil neproclamat cu surle i trâmbi e, i mai foloseai tu ni te formule magice, pe care nu le mai în irui aici.

Vorbeai atât de conving tor despre arta perfect care ar fi proza, sol al treburilor lume ti, pe m sura ra iunii savante. Exagerai, zic, trâmbi ând cu voluptate c poezia i cântecul, dansul i pictura nu sunt decât r suflare de scurt durat , e drept, rev rsat ca roua dimine ii, numai c au în ele mai ales virtu i pieritoare i greu de în eles.

Crea ia în proz în schimb, argumentai tu, intr în armonie cu cerul i p mântul, se al tur c ii parcurse de soare i de lun , este adesea simpl , alteori puternic , cu schimb ri dese, cucere te, îmblânze te, inepuizabil ca via a i întotdeauna plin de atrac ie.

Proza e construc ie, viziune de arhitect, na te oameni, caractere cum rareori se întâlnesc printre noi, Balzac a rivalizat cu Dumnezeu! Proza este covor esut în jurul unei întâmpl ri, reale sau închipuite, înseamn ordine i armonie, i se ofer pe de-a-ntregul, î i garanteaz r gaz pentru a medita la semnifica ii, fiindc derularea în timp i în spa iu presupune schimbare, faptele ascund misterul cu adâncimi neb nuite dar sondabile. Proza limpeze te, educ , reprezint punctul unde se încheie povestea i totodat punctul de unde cre te o nou poveste.

Proza este via perpetu , precizai tu.

Cu cât patim proclamai c , ast zi, în lumea dominat de aparatur electronic , e c utat i gustat mai ales proza, inclusiv sub form de întâmplare, anecdotic , fapt divers, diurn, adesea

metamorfozat în film, i mai cu seam film documentar sau film artistic realizat dup istorii adev rate. Numai proza r spunde acestui primat, este pe m sura vie ii de azi, când aproape nimeni nu mai cite te poezie.

Poate c ai dreptate. Pân la urm , omul este acela i ca acum câteva mii de ani, str luminat de mituri, care dac n-ar fi nu s-ar povesti, hran pentru minte i suflet. În dic ionare, le-am consultat dup plecarea ta, prietene bun, proza este categorisit drept o modalitate (prin urmare nu singura!) de a exprima idei, sentimente, ac iuni i mai tiu eu ce, cuprinzând: nara iune, descriere, dialog, personaje. Numai atât? Proza ar prezenta i prin aceasta eu cred c iar se exagereaz ) lucruri comune, banale, ba, i-auzi: vulgare, cotidiene, apar in toare realit ilor de zi cu zi.

La chinezi, prietene, proz se spune xiao shuo, , vorbire runt , insignifiant , în compara ie cu poezia i filosofia, în vog la ei, în anii dintâi ai civiliza iei. Cuvântul a fost inventat cu vreo trei secole înainte de Hristos i tot de atunci dateaz primele scrieri în proz , dar ce construc ii impun toare a impus în timp aceast vorb !

Romanele uluitoare ale Chinei au câte o sut , o sut i dou zeci de capitole i con in în ele un întreg univers.

Te rog s începi s cite ti, lunar, cu bucurie sper, prietene, o revist a prozei, cum este Dacia Etern , unde prioritare sunt lucr rile literare în proz .

Lumea este poveste, nu-i a a, începând cu întemeierea, în toate civiliza iile, iar via a de fiecare zi este prin ea îns i cea mai trepidant i plin de înv tur poveste. Depinde de talentul naratorului pentru a construi catedrale ale omului, cum nu s-au mai zut, una mai aurit decât alta.

Particip i tu la închegarea, num r de num r, a unor pagini de proz de referin .

Noi chem m scriitorii cunoscu i i îi salut m pe cei necunoscu i înc a a cum se cuvine sau deloc s trimit Revistei Dacia Etern textele lor literare de valoare.

La sfâr itul anului, vom acorda premii i diplome creiilor de excep ie, în: basm, schi , povestire, nuvel , roman, memorii, jurnal, teatru i pentru orice alt nou modalitate de exprimare prin proz , cu totul original i pe deplin realizat artistic. Cine ia atitudine de înving tor?

Cu prietenie,

Constantin Lupeanu 10 Mai 2014

4

TRADI II

Anul I, nr. 2/2014

Grupaj realizat de Ioan P unescu

ISTORICI ROMÂNI DESPRE STRÃMO}II LOR, DACII (II) 1. CONSTANTIN C. GIURESCU, Istoria românilor, vol. I ...Dacii sau ge ii... sunt unul i acela i popor, cu dou denumiri îns , date fiecare de unul din vecini. Grecii le spuneau de preferin ge i, f îns ca s ignore denumirea cealalt de daci sau dai. Romanii întrebuin au dimpotriv numele de daci în mod obi nuit. E acela i fenomen care s-a petrecut mai târziu cu noi românii. Str inii ne spuneau valahi sau moldovalahi, noi nu suntem decât români.

Aceasta nu înseamn c erau dou popoare... ...Dacii i ge ii fac parte din marele popor etnic al tracilor i constituie... cea mai mare parte a lui... Se poate spune c dacii i ge ii reprezint elita numerosului neam al tracilor. Cu privire la mul imea acestor traci, Herodot ne d o m rturie de mare importan : „Neamul tracilor - spune el în cartea a patra - este, dup cel al Indienilor, cel mai mare dintre toate. Dac ar avea un singur domnitor i ar fi uni i între dân ii, ar fi de neînvins i, dup cum cred eu, cu mult mai puternici decât toate popoarele...” ...Cei mai însemna i dintre toate neamurile tracice au fost dacii sau ge ii. Împ i într-un mare num r de triburi, ei locuiau inuturile cuprinse între Tisa, Dun re, Marea Neagr i Nistru, trecând în unele i i peste aceste hotare. Astfel în sudul Dun rii, ei se întindeau pân în mun ii Balcani, mai ales în partea de vest, din spre mare. Spre rit, treceau Nistrul pân la Bug, iar spre apus ajungeau pân la Dun rea panonic . ...Din toate popoarele de la Dun rea de jos, romanii v zuser i mai întâi sim iser c cei mai primejdio i, prin num rul lor, prin organizarea, prin civiliza ia i îndeosebi prin sufletul lor, netem tor de moarte, erau dacii. Înainte de ai învinge în ara lor, pe malul stâng i în Ardeal, se gândiser s i înconjoare, fie prin întinderea posesiunilor romane, fie prin barbari, adversari ai dacilor i clien i ai Imperiului... ... Ei (dacii - n.n.) trebuiau s sparg acest cerc care se strângea tot mai mult în jurul lor... ...Decebal - i se spunea i Diupaneus sau Diurpaneus izbute te s refac unitatea politic a dacilor. Autoritatea lui se întinde peste întreg inutul dintre Tisa, Dun re i Nistru; p reau c se întorc, i de fapt s-au întors pentru câtva timp - vremurile lui Burebista... ...la sfâr itul anului 85 dup Christos, ...armata guvernatorului Moesiei, Oppius Sabinius, e sf râmat , el însu i ucis, iar capul lui, iat, e luat ca trofeu de c tre dacii (condu i de Decebal, n.n.)...

Starea acestei înfrângeri face pe Domi ian s porneasc în persoan împotriva lui Decebal, iar... armata e trimis înainte cu generalul Cornelius Fuscus...

...Lupta ...a însemnat un dezastru pentru Corneluis Fuscus...

Comandantul suprem al legiunilor, ...Fuscus, a fost ucis; trupele sale cel rite sau luate în robie, împreun cu o serie de arme, de ma ini de r zboiu i cu steagurile armatei (anul 87). ...Decebal e recunoscut oficial de c tre Domi ian ca rege al dacilor... i se d o sum de bani anual... i se trimite ca unui aliat, arme, ma ini de r zboiu, precum i me teri i ingineri pentru construc ii militare ca s le ridice... ...Aceast pace dureaz pân în anul 101...Traian ad uga la sfâr itul (oric reia din, n.n.) deciziile sale „a a precum voi preface Dacia în provincie roman ”. ...la Tapae... se d o crâncen b lie (anul 101, n.n.)...în care înving romanii... În 102 (romanii, n.n.) reiau ofensiva. Se dau o serie de b lii, în care dacii, de i lupt cu un eroism vrednic de admirat i cu un dispre de moarte pe care numai credin a lor în nemurirea sufletului îl poate explica, sunt totu i b tu i... ...Decebal se hot te el însu i spre a cere pacea... (iar) Împ ratul îi acord pacea... Regele se supune de nevoie... ...Decebal nici n-ar fi putut respecta tratatul... El care b tuse dou armate romane, s vad acum garnizoana de legionari din Sarmizegetusa supraveghindu-i orice mi care!... ...Traian plecase din Roma în vara anului 104 dup Christos...

La începutul lui iunie 105... începe campania propriu-zis ... ...Dup lupte sângeroase pentru cucerirea cet ilor din mun i care ap rau drumul spre capital , armatele romane ajung în fa a Sarmizegetusei... Are loc un al doilea asalt, în cursul c ruia romanii, izbutesc s p trund în ora ... o parte din c petenii se sinucid bând otrav ; ceilal i, împreun cu regele i cu resturile armatei se hot sc fac o ultim încercare, în mun ii din r ritul rii. Sunt îns învin i i de data aceasta; se sinucid ultimele c petenii. Decebal zând c totul e pierdut î i împlânt sabia în piept... Capul lui este adus, pentru credin , în fa a lui Traian: acesta-l trimite la Roma ca s vad Senatul i tot poporul pieirea celui mai vajnic du man din câ i avusese imperiul în ultimul secol (anul 106 sfâr itul verii)...

(Istoria Românilor, de Constantin C. Giurescu, vol. I, Edi ia a IV-a revizuit i ad ogit , Editura Funda ia Regal pentru Literatur i Art , Bucure ti, 1942)

5

Anul I, nr. 2/2014

2. B. JORDAN, Decebal Din prefa : ...Intreprizi, punând întreaga lor pasiune pentru lupt i libertate, dacii socotesc moartea în r zboi drept o favoare, chiar scopul cel mai înalt al vie ii. Când femeile din Dacia nasc copii, ele se roag zeului s le acorde favoarea de a muri în lupt . R zboinicii primesc moartea cu senin tate. „Tresar de bucurie când se gândesc c vor pleca din via în acest chip glorios; ei se plâng când sunt bolnavi, pentru c se tem de o via ru inoas i mizerabil ”. În lumea lui Zalmoxis ei se vor bucura, o ve nicie, de lupte i festinuri, c ci acesta era, în genere, idealul vie ii pentru barbari.

Moartea, care pe noi ne sperie i ne între ine permanent febra nelini tei de ceea ce va fi dincolo, pentru ei nu era decât trecerea de la o via la alta mai bun .

Prin moarte, dacii treceau într-o via care pentru ei însemna rena tere. Moartea aparent , înso it de dureri înfrico toare, nu-i speria, nu-i f cea s se tânguie. Aceasta pentru c o veche lume trebuie s dispar , ca s poat face loc unei noi ordini a lucrurilor. zboiul era, pentru ei, asemeni unui uragan purificator. Când nu pot s moar i când libertatea le este amenin at ei singuri î i impun moartea. a au procedat c peteniile dacilor la c derea Sarmizegetusei i a a a procedat i Decebal însu i când soarta l-a p sit. ...Decebal e un personaj din antichitate sub haina unui dac... ...Dacii au devenit romani cu numele, dar n-au încetat nicio clip de a fi daci.

Dreptul roman nu le-a putut distruge fiin a sufleteasc , iar cre tinismul care se apropie cu pa i repezi, este primit cu nicio împotrivire. Avea prea multe puncte de contact cu religia dacilor, pentru ca s nu fie primit în chip sincer i temeinic.

Ei au r mas mereu daci, pentru c elementul dacic era prea viguros pentru a fi absorbit de cel latin. Tot a a, limba Romei nu putu s absoarb în totul pe cea dacic . Mai mult înc , romanii s-au ml diat dup obiceiurile dacilor i mult vreme asimilarea celor dou elemente a suferit din pricina caracterului lor prea pronun at.

Caracterul comun al poporului dac este iritarea, promptitudinea în lupt i nebunia r zboinic .

Puternici, robu ti, ei se adun u or în cete i iau cu pl cere armele în mâini. Nu tiu ce este teama de du mani; nu se tem de cer.

Când norii acoper fa a soarelui, ei arunc s ge i ca s -i împr tie... ...Sub înveli ul roman, sufletul dacilor a r mas acela i. Roma i-a modificat, le-a dat o civiliza ie, o limb , dar nu i-a putut distruge.

Civiliza ia roman care cucerise o parte a Orientului, a r mas mult vreme strein barbarilor, care ocupau cea mai mare parte a Europei. Ea n-a putut sus ine ideea monarhiei universale... c ci oricât de puternic fu puterea de asimilare a Romei, ea n-a putut distruge la cei învin i toat amintirea vechei lor independen e...

(Decebal, de B. Jordan, prima biografie în limba român dedicat regelui dac, Editura „Cugetarea-Georgescu Delafras”, Bucure ti, 1941)

6

Anul I, nr. 2/2014

Ioan P unescu

Dioscorides ]i Dacia

Scurt prezentare.

Dioscorides este una dintre marile personalit i ale lumii antice. Prin lucrarea sa DE MATERIA MEDICA a pus bazele farmacologiei, plantele medicinale i preparatele din ele având un rol terapeutic hot râtor în vindecarea bolilor, r nilor i debilit ilor umane. În cele 5 c i ale lucr rii sale a descris circa 600 de plante t duitoare oferind remedii pentru vindecare.

Interesant r mâne i faptul c pentru 40 din plantele prezentate este indicat i numele dacic al acestora. Acest fapt eviden iaz c str mo ii no tri daci aveau cuno tin e despre lecuirea afec iunilor umane la un nivel care a trezit interes pentru a fi incluse în aceast lucrare fundamental pentru civiliza ia, cultura i tiin a mondial . Sunt apoi eviden iate principalele plante cu nume dacic, identificându-se denumirea popular româneasc , precum i remediile oferite de ele (a a cum ne înva ile lui Dioscorides, care formeaz De Materia Medica).

Pedanius Dioscorides. Schi

biografic .

Dioscodides Pedanius/ Diskurides Pedanios a fost un medic militar grec care a activat în armata roman i care a tr it în secolul I dup Hristos. Unii istorici dau ca an al na terii sale 40 d.H., iar ca cel al mor ii fiind 50 de ani mai târziu, adic 90 d.H., tr ind în timp ce Imperiul roman era condus de: Claudius, Nero, Vespasian, Titus ?i Domi ian. S-a n scut în ora ul Anazarba, din Cilicia, provincie din Imperiul roman, situat în Asia Mic . Azi vechiul ora se nume te Bazarba, i este situat lâng Tars, pe teritoriul Turciei.

Ca medic a practicat meseria de doctor pentru legiunile romane din Grecia, Italia, Asia Mic i actuala provincie Provence, din inima Fran ei. În felul acesta a c tat experien bogat în vindecarea nilor i bolilor solda ilor romani care activau în zonele mai sus men ionate. În principal folosea plantele medicinale pentru lecuirea sau alinarea suferin elor datorate bolilor sau v rilor din timpul luptelor sau antrenamentelor.

La sugestia unui coleg de breasl , Areius, în anul 64 (al i istorici dau anul 77), dup p sirea armatei i stabilirea sa la Roma începe s pun în scris experien a i cuno tin ele medicale acumulate în folosirea leacurilor în tratarea bolilor i durerilor.

Ca orice medic con tiincios, dornic s ofere sfaturi i remedii salutare ob inute din experien a personal celor care aplicau tratamente medicale folosind plantele, a început o documentare atent . Astfel s-a deplasat în ora ul Alexandria din Egipt, pentru a consulta lucr ri aflate în p strare la faimoasa Bibliotec din acest ora . Mai mult ca sigur a studiat o mul ime de documente privind plantele din inuturile lumii cunoscute în acea vreme, dar, în special, a citit i conspectat c ile înainta ului s u Theophrastus din Eresos,

originar din insula Lesbos (372-286 î.H.), fost elev al lui Platon, prieten i continuator al colii lui Aristotel, scrise cu sute de ani înainte: · „Cercetarea plantelor”, unde erau descrise circa 500 de plante (sau produse din plante), care se g seau în India, Egipt i în inuturile mediteraneene · „Cauzele plantelor”, lucrarea care trateaz despre fiziologia plantelor.

Contemporan cu Dioscorides a fost i Gaius Plinius Secundus, cunoscut i sub numele de Plinius cel B trân. El se scuse la Como, în anul 23 d.H i a murit în ziua de 24 august 79 d.H., când se afla pe o nav în estuarul golfului portului ora ului Pompei, sufocat de gazele toxice emanate în zon ca urmare a erup iei vulcanului Vezuviu. A scris mult, una din lucr rile sale cele mai cunoscute este „Historia Naturalis”, în 37 de c i. În una din aceste i sunt trecute în revist circa 1000 de plante.

De i cei doi, Plinius i Dioscorides, nu s-au cunoscut direct, în mod sigur lui Dioscorides nu i-a fost str in lucrarea lui Plinius. adar, având la baz vasta sa experien în utilizarea plantelor, a produselor din plante i de provenien animal ca i cuno tin ele contemporane i ale înainta ilor Dioscoride a elaborat o lucrarea cu totul i cu totul original , menit s înfrunte timpul. Se cuvin unele preciz ri suplimentare: Aceast lucrare a fost scris în limba greac , numindu-se „Polon iatricon”, care va fi tradus în limba latin sub numele de „De Materia Medica” (Despre materia medical ). Num rul plantelor descrise de el este cu 100 mai mare decât ceea f cut de Theophrastus, cu 300 de ani în urm . Abordarea sa este diferit fa de cei doi importan i predecesori - Theophrastus descrie plantele din punct de vedere botanic, Plinius o prezint ca un enciclopedist - Dioscorides va prezenta plantele i produsele rezultate din acestea ca remedii pentru vindecarea bolilor, sau u urarea durerilor cu care se confruntau oamenii. Spre deosebire de cei doi înv i, men iona i anterior, sau ale altora care au abordat acest domeniu în acele vremuri, el nu se va m rgini numai la cuno tin ele din lumea greceasc i roman , dar va completa scrierea sa cu date de la alte popoare care aveau cuno tin e i pricepere în utilizarea plantelor pentru vindecarea afec iunilor. El se va opri asupra lumii dacice, men ionând direct numele dacic a 40 de plante, i modul de utilizare a lor. În mod indirect el face un elogiu civiliza iei dacilor, cu o experien medical ridicat i cu un limbaj dedicat. Cu sute de ani vorbise de m iestria medicilor Platon, în celebrul s u dialog „Charmides”. În ruinele de la Sarmisegetuza se va descoperi o trus a unui medic dac, care era dotat cu un instrumentar la nivelul celor mai buni medici romani.

Iat c i Dioscorides vine în lucrarea sa cu argumente indubitabile str mo ii no tri se preocupau de vindecarea trupului, cultivând i adunând plante pe care le utilizau cu mult tiin i pricepere, ob inut în urma unei îndelungate experien e de via .

7

Anul I, nr. 2/2014 Înainte de a prezenta cu ce sunt credita i dacii c au venit în utilizarea plantelor în lucrarea lui Dioscorides, s vedem structura acestei opere, care a pus bazele farmacologiei i timp de aproape 1700 de ani a constituit cartea de c tâi folosit de civiliza ia european , arab i nu numai, în vindecarea bolnavilor, prin folosirea plantelor.

Lucrarea este compus din cinci c i, dup cum urmeaz : Cartea I trateaz despre plantele aromatice, pentru producerea de uleiuri, cleiuri i r ini folosite la prepararea unguentelor i pomezilor. Aici au fost incluse i unele fructe, de i acestea nu pot fi incluse în categoria „aromatice”.

Cartea a II-a trateaz despre produse animale folosite în medicin i dietetic . Tot aici sunt prezentate i unele cereale, legume i ierburi de gr din .

Cartea a III-a trateaz despre r cini, sucuri, ierburi i semin e folosite în alimenta ie, sau cu valoare medicinal Cartea a IV-a prezint plante narcotice i otr vitoare.

Cartea a V-a vorbe te despre vinuri i minerale. ile sunt înso ite de un ierbar desenat al plantelor prezentate. La unele edi ii plan ele cu plante sunt incluse în textul ilor mai sus men ionate. Unii autori moderni considera acest ierbar desenat ca a asea carte a lucr rii lui Dioscorides.

Tratatul lui Dioscorides a cunoscut numeroase edi ii, el fiind tradus în latin , arab , ebraic , sirian i turc , influen ând tot evul mediu i apoi ajungând pân în medicina modern european . De aceea Dioscorides a fost considerat pe bun dreptate ca întemeietor al farmacologiei.

Un num r important de manuscrise ale lucr rii „De Materia medica”, ilustra ii de plante au supravie uit pân în zilele noastre.

Cel mai vechi dintre acestea este cel elaborat la Constantinopole în anii 512/513. În prezent exemplarul se g se te la Viena i este cunoscut sub numele de Codex Vindobonensis sau Vienna Dioscurises. Este format din 490 de pergamente, din care 400 din acestea sunt imagini de plante. În diverse biblioteci se mai g sesc copii ale lucr rii în limba arab , din secolele 12- 13.

Ceea ce a frapat pe cititorii i pe cei care au consultat aceste manuscrise a fost faptul c la 40 din plantele prezentate de Dioscorides, medicul grec a indicat i numele dacic al acestora.

Plantele în lumea dacilor.

Cele men ionate în paragraful anterior este un argument destul de conving tor c în lumea dacilor, adic la nord de Dun re, cunoa terea i folosirea plantelor în scopuri medicale era la mare cinste, din vremurile cele mai îndep rtate. În decursul timpului, probabil c pe lâng acumularea experien ei necesare care a condus la stabilirea valorii terapeutice a plantelor, dacii aveau un întreg ritual în ceea ce prive te perioada anului i timpul zilei în recoltarea i depozitarea lor. Toate aceste cuno tin e, dar în primul rând efectul terapeutic al plantelor utilizate de medici daci nu puteau s -l lase indiferent pe medicul Dioscorides i de aceea le-a inclus i denumirea dacic a lor în lucrarea sa.

Din p cate în decursul timpului au fost lansate o mul ime de teorii asupra termenilor dacici din „De Materia Medica”: 1. Contestarea veridicit ii denumirii scrise: - Alfabetul grec având numai 24 de litere, redarea cuvintelor dacice nu se putea face decât aproximativ (Coloman Vaczy) - Ca urmare a deselor i succesivelor transcrieri a lucr rii originale, copi tii au introdus numeroase deform ri ale cuvintelor ini iale - Autorii greci i latini n-au reu it niciodat transcrierea perfect a denumirilor (ca de pild a numelui de râuri), din spa iul dacic (Gheorghe Br tianu) - Corecte în transcrierea în lucr rile antichit ii au fost numai numele latine ti i grece ti; nu se cunoa te cum se pronun au topicele barbare... (Alexandru Philippide) - Num rul mare de triburi dacice, de la nordul Dun rii, a creat o mul ime de forme dialectale pentru numele plantelor, ceea ce

8 a condus la reproducerea în lucrarea lui Dioscorides doar a uneia din forme, care poate nu era cea mai reprezentativ .

2. Cum au ajuns numele dacic al plantelor în Lucrarea lui Dioscorides. În lucrarea sa „Limba traco-dacilor”, istoricul român I. I. Russu prezint câteva dintre aceste teorii: - Fitonimele dacice sunt adaosuri din secolul al III-lea, în noile „edi ii”, sinonimele dace fiind luate dintr-un glosar, care avea la baz o scriere al lui Pamphilius (Wellmann).

- S-a încercat explicarea numelor dace ale plantelor ca fiind de origine slav (Lattyak, D. Decev). Teoria este total eronat , c ci este dovedit i cunoscut de lumea tiin ific c slavii i dacii f ceau parte din dou grupe lingvistice indo-europene total diferite.

- Unii savan i au sus inut c termenul dacic are o alt semnifica ie, nefiind legat de Dacia.

De i un proverb chinezesc spune c „ tim despre trecut, cam cât tim despre viitor”, referitor la cele men ionate se poate ra iona astfel: Din biografia lui Dioscorides (prezentat mai sus) a rezultat medicul grec a colindat mult în lumea timpului s u, înso ind ca medic legiunile romane (în Italia, Grecia, Asia Mic , Galia) sau din proprie in iativ (în Egipt, pentru a consulta la Biblioteca din Alexandria lucr ri despre plante, la Roma - dup terminarea activit ii ca medic militar, unde s-a stabilit i a murit). Fiind un om care nu se speria s plece în c torii lungi, nu este exclus s fi efectuat o torie i în Dacia preroman pentru ca s se informeze la fa a locului despre utilizarea plantelor în scop terapeutic sau religios.

Aflase de la Seneca (4 î.H.-65 d.H.) c „ierburi ale c ror r cini strivite, prin distilare dau b uturi otr vitoare cresc la Dun re...”.

Mai tia c dacii erau cunosc tori neîntrecu i ai plantelor utilizate în scopuri religioase sau pentru t duirea bolilor i debilit ilor umane (lucru pe care îl va spune i Jordanes mai târziu).

Ori Dioscorides era un pasionat în domeniul s u, i în acest caz se tie c un astfel de om este dispus la eforturi uneori supraomene ti, pentru a cunoa te cât mai mult despre problemele care-l pasioneaz , indiferent cât de lung drum trebuia s fac sau câte greut i are de întâmpinat. Poate c chiar conducerea roman era interesat s afle despre poten ialul de lecuire din aceast zon , aurul i alte resurse generând un interes crescut în a cuceri teritoriul Daciei. Contactul direct al unui medic militar cu un astfel de teritoriu era astfel binevenit. El putea oferi date cu caracter militar, dar i acumularea unor cuno tin e despre poten ialul în colectarea plantelor medicinale, utile atât în timp de pace cât i în timp de r zboi.

Cunoa terea numelui ierburilor utile, în limba b tina ilor, asigura un acces mai u or la fondul de plante de leac, precum i la evitarea procur rii unor remedii ineficace sau d un toare.

Studiind „De Materia Medica” se poate trage u or concluzia Dioscorides era un înv at meticulos, con tient de „greutatea” terapeutic a plantelor i de aceea denumirile acestora, puse în c ile sale, trebuie s fi fost cea mai corect form scris , apropiat de cea fonetic , a limbii barbare utilizate (în cazul de fa dac ), pentru a evita astfel de confuzii la achizi ionarea i la solicit rile pe care se ceau c tre culeg tori.

Iubea prea mult oamenii i meseria sa i de aceea informa iile sale trebuiau s fie corecte. C unii copi ti au putut corupe denumirile dace de plante, nu este exclus, dar nu acest lucru poate conduce la negarea par ial sau total a denumirilor dacice, care, în mod sigur, au fost introduse de la prima edi ie a c ilor.

Cât despre a a-zisa interpolare din secolul al III-lea, consider aceast teorie este neîntemeiat . În aceast perioad provincia roman Dacia era într-o situa ie militar i social catastrofal , ceea ce va conduce în final la p sirea ei de c tre romani. S adaogi,

Anul I, nr. 2/2014 numele dacic al plantelor într-o lucrarea pare pu in credibil, dac nu absurd. Cui ar mai fi folosit?

Parcurgând lucrarea Lui Dioscorides, în c ile 2, 3 i 4 g sim cele 40 de plante cu nume dacice. Filologul bulgar D. Dacev, a clasificat aceste nume în trei categorii: · Plante cu nume cu rezonan latin , 8 (20%) - aprus, cercer/ cercerophon, curionnecum, lax, polpum, petrina, rutastra/tutastra, chordela · Plante cu nume cu rezonan greceasc , 5 (12,5%) - crustane, ormea, sciare, phityphtela, zuuster/zuste · Nume daco-getice, 27 (67,5%) - anarsexe, blis/bles, boudathla, gonoleta, dacina, diellcina/dieleiam, diesema, duodela, dyn, caropthla/caropithla, dinuboila, coala, coicolida/coscolida, cotiada, mantia, mizela/mozela, olma, piradela, prodiorna, propedila, rathibida/ ratibis, salia, seba, scipnux/vicupnoex, teudila, tubela/tulla, zena.

De ce unele din fitonimele de plante dace au nume cu rezonan e grece ti sau latine? Au fost date mai multe explica ii plauzibile: 1. Substratul autohton în zona ocupat de daci romani i greci era acela i pentru popula ia preindo-euroean .

2. Fondul indo-european al celor 3 limbi a fost comun 3. În perioada mai recent (secolele III î.H. - I d.H., au avut loc împrumuturi de cuvinte de la o limb la alta, fie prin contactul îndelungat (timp de secole), fie prin migrarea de popula ie, a vorbitorilor acestor limbi.

Se cuvine a fi f cute unele preciz ri: · A a cum Columna lui Traian este un document care atest existen a dacilor i crearea poporului român, la fel i „De Materia Medica” demonstreaz c dacii au avut o limb proprie, o civiliza ie solid , i veche, capabil s acumuleze i s stabileasc leacuri folosind plantele pentru tratarea bolilor , punându- i amprenta asupra noii tiin e, a farmacologiei. „P rintele” noii tiin e, Dioscorides, o recunoa te, incluzând în lucrarea sa numele barbare, dacice, a unor plante. · Nu se va ti niciodat care din leacurile din c ile lui Dioscorides erau remedii la care dacii au avut o contribu ie sut la sut în introducerea lor în tratamentele medicale odat cu apari ia ilor lui Dioscorides.. · Faptul c în lucrarea sa medicul grec, ajuns cet ean roman, a inclus leacurile cu plante cu nume barbare (dacice) spune multe.

Lumea lui Dioscorides era format din romani. Celelalte popoare care nu f ceau parte din Imperiul roman erau barbare, f importan .

Deoarece orgoliul roman ( i în mod implicit cel grec) a fost silit s fac rabat i s includ termeni într-o limb barbar , cea dac , în ile lor, ne spune c în fa a calit ii superioare a medicilor daci care aveau cuno tin e superioare în tratarea bolilor cu plante, mândria roman a trebuit s accepte adev rul i s -l consemneze. (va urma) Bibliografie 1. Dioscorides, De Materia Medica, IBIDIS Press, London, 2000 2. Dioscoride, John Goodyer / Robert Theodor Günter, Oxford, 1934 3. Alexandru Borza, Dioscoride i botanica româneasc , Apulum II, 1943-1945 4. A. Decev, Die dakischen Pflannzennamen, Sofia, 1929 5. Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, Eitura Academiei RPR, Bucure ti 1959 6. Istoria României, vol. I (pag 260 i urm. limba traco-ge ilor elaborator I. I. Russu), Editura Academiei RPR, Bucure ti, 1960 7. Natalia Trandafirescu, Fitonimele atribuite dacilor în lucr rile lui Dioscoride, Editura Universitatea Bucure ti, 1995 8. Ioan P unescu, Plante medicinale, manuscris.

Anul I, nr. 2/2014

ART PLASTIC

9

Constantin Lupeanu

S{ ÎMPODOBIM ORA}ELE }I SATELE ROM~NIEI Ilustr m revista de fa cu destul de palide r sfrângeri pe hârtie ale unor lucr ri de o mare frumuse e, trecute i viitoare, adic unele aflate în faz de concep ie, semnate de sculptorul de excep ie Panaite Chifu. Prezent m mai cu seam Proiectele recente i sper m ca iubitorii de art , colec ionarii priva i i de stat, conduc torii unor organisme puternice, primarii, s i plece ochii asupra lor i s -l roage pe maestrul Panaite Chifu s le dea via , s ne înfrumuse eze via a. Îl în elege cineva în ara asta, pân nu este prea târziu, pentru a-i oferi spa iu i a-i da ocazia s ne îmbog easc spiritual pe noi to i? Facem apel la mai-marii capitalei, ai satelor i ora elor rii s -i comande sculpturile monumentale, de adev rat valoare artistic i de cunoa tere, i s ne împodobeasc ora ele i sufletele noastre, ale lor.

Se risipesc atâ ia bani pe obiective de care apoi ne este jen , pe proiecte inutile, pe idei f con inut. S afl m de arti tii de înalt inut profesional i moral i s -i folosim, pentru a împlini o ar ca un cristal, spre binele poporului român. V mul umim, vou , prietenilor care ne împ rt i aceste gânduri i le spândi i, le duce i poate tocmai la cei care de in bugete care altfel se vor topi pe nimic!

Panaite Chifu s-a n scut la 24 Mai 1953, în satul Sili tea Gume ti, Romania. A studiat sculptura la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu din Bucure ti i lucreaz cu predilec ie în piatr , bronz, o el i lemn.

Atelierul s u spa ios, impresionant, luminos, te transport pe loc într-o lume enigmatic , desprins din spa ii numai de el tiute, unde compozi ii încheiate de ani de zile se g sesc printre proiecte abia îngem nate, lâng lucrarea drag din momentul respectiv, asupra c reia este concentrat, al turi de figuri acoperite cu huse, parc trecute printr-un proces al misterelor. Pere ii sunt împodobi i cu postere ale lucr rilor împlinite, ezate undeva în lume, pe p mânt, în aer liber, s înnobileze lumea.

Cele mai multe se afl în str in tate (De ce noi, românii, abia dup ce unul dintre noi este apreciat i l udat de str ini, recunoa tem i noi persoana respectiv este geniu, de i adesea dup ce a trecut pragul lumii terestre!), de exemplu, trei lucr ri monumentale fiind câ tig toarele unor concursuri interna ionale, achizi ionate i realizate în China.

Mai pu in chemat s lucreze în ara sa, Panaite Chifu este bine cunoscut i apreciat în str in tate. Are peste 35 de lucr ri monumentale în lumea mare i o sumedenie de sculpturi de mici dimensiuni în Germania, Spania, Italia, Turcia, China, Japonia. În ciuda diversit ii de forme i împlinire artistic , exist , credem noi,

un element esen ial al întregii sale crea ii - iubirea de om i de natur . Exist de asemenea o magie a formelor sale neobi nuite, care te îndeamn la medita ie i la introspec ie. i ceea ce este cel mai important, lucr rile sale, fie c este vorba de un cap de b rbat, un tors de femeie sau multele compozi ii de mari dimensiuni, cu forme proprii artistului, nu au sem nare, sunt greu de în eles i tulbur tor de originale. Iar dac ar trebui s i se atribuie o filier , numele Chifu nu poate fi al turat decât de Brâncu i, numitorul comun între ace ti doi deopotriv de mari arti ti fiind iubirea f margini pentru semeni, gândirea creatoare, desprinderea de lut, visarea i foamea de spa iu.

Când lucreaz , Panaite Chifu este cu siguran mai aproape de Dumnezeu. El nu doar imagineaz , ci însufle te materia, caut , taie, înl tur ceea ce al i sculptori ar considera de neînl turat, atinge miezul lucrurilor i reu te ca materia i spiritul s fuzioneze.

Acesta este Panaite Chifu. Iat -l.

- Crea iile dvs par vii, au suflet, sunt parte din creator, l-am întrebat într-o zi, imediat dup Sf. Pa ti. Cum aborda i o lucrare? Pute i spune ceva din procesul deveniri operei dvs?

- Nu o abordez eu pe ea , ci ea pe mine!

Eu, pur i simplu, am ni te tr iri, care îmi stimuleaz imagina ia, merg mai departe i le materializez. Îns nu la primul impuls, pentru c arta este o problem de spirit, dar, dup , de revelare con tient , materializare, prin folosirea întregii cunoa teri, rezultate printr-un praxis specific. Este vorba despre ordonarea materiei în func ie de spa iu, i con inutul ideatic, amplificat în timpul procesului de crea ie dar, la ordinul scânteiiidee primordiale, a acestui impuls venit din spa iu i în mod sigur, cu tirea Domnului.

- Exist anume izvoare care v-au întregit crezul artistic i care alimenteaz crea ia proprie?

- Izvorul meu este unic: Dumnezeu! La urma-urmei, noi, fiind o parte a întregului universal, nu ne mi m altundeva. Aici, sigur, totul este foarte complex. Din Univers face parte i un pom, de exemplu, care poate fi sursa direct de inspira ie pentru unii confra i. Pe mine m obsedeaz construc ia spiritual , energetic i material a Universului, dar nu a ceea ce pot vedea, ci a ceea ce putea imagina, intui din aceasta. Altfel spus, m las dominat de necunoscutul din aceast construc ie, pentru care nu îndr znesc folosesc un termen de compara ie lumesc, din niciun limbaj, totul trecând prea mult dincolo de for a noastr . Misterele acestui

10 Univers m fascineaz , i cred c , dac a tr i un milion de ani, tot aici a r mâne, f a atinge un procent satisf tor de idei dezb tute. Tot ce fac, legat de aceast tem , este alimentat, dominat de energia pe care o v d chiar în centrul geometric al Universului, Divinitatea, cauza a tot ce exist . Aceast problematic poate fi or descifrat , analizându-se titlurile lucr rilor mele i construc ia în sine a acestora, dar, r mânând în cercul unei lumi minore, adecvate m surii umane, din care nimeni nu poate ie i, sau, dac unii reu esc, trebuie s -i în elegem ca f când parte din alte lumi, în care noi p trundem cu inexactitatea i nesiguran a imagina ia de ordin artistic-oniric. Oricum doar aceast cale mâne i omului de tiin , care cu toate cuno tin ele, r mâne ca o ram ce se târâie pe Terra, neavând meritul de a interac iona cu alte lumi, cel pu in, în acest moment de dezvoltare, nu tiin ific , ci spiritual . Le r mâne i lor ansa de a se mângâia tot cu... arta i, cine mai tie, poate chiar de a evolua în propriul domeniu, bineîn eles, cu gândul la ceea ce este primordial, tat l tuturor cerurilor i lumilor lor.

- Ne pute i spune câteva cuvinte, v rog, despre concep ia Domniei Voastre despre art i în special despre sculptur ?

- Întrucât arta este de esen Divin (Nu o spun eu prima oar . Brâncu i se vedea o unealt în mâna Demiurgului), cred c nu poate fi abordat decât cu seriozitate maxim , la fel i de c tre receptorii de art . Ace tia, frumos ar fi, s în eleag c arti tii doar servesc Divinitatea, având aceast onoare extraordinar de a veni în lume cu un scop clar, pentru coplanetarii lor, în numele Domnului. În elegând astfel arta, îmi exprim dezacordul fa de toate încerc rile vremelnice, afi ate public, cu rol de n ucire, îndep rtare de ceea ce este valoare, atât a artistului, cât i a celor

Anul I, nr. 2/2014 care ar avea nevoie de noi pentru a în elege i tr i frumosul. Lumea are un traseu evolutiv clar, o istorie de produc ii care s-au alimentat una din alta, dezvoltând noi c i de exprimare, care stau sub semnul inteligen ei i frumosului. E drept, azi, cu atâta istorie în spate, cu atâtea forme de exprimare, nu este u or s stai pe filonul central al evolu iei. De aceea apar o multitudine de încerc ri colaterale demersului serios, dar, teoretizate afi ate i impuse de c tre unii, de dragul noului, chiar dac acesta este antivaloric, kitch. Avem deja muzee ale kitch-ului (realiz ri comparabile, cu mult generozitate, cu un fel de instrumente medicale nereu ite, cu care nu pot fi f cute opera ii, sau, rachete spa iale, care nu au reu it s se ridice de la sol, spun aceasta, c utând compara ii cu alte domenii, în care inteligen a uman se manifest ). S ne imagin m acest fenomen se generalizeaz , învinge. Toat lumea va fi kitchzat (autorii n-ar lipsi deloc!), i exact arta trimis lumii de c tre Dumnezeu, prin talentele cu care unii se nasc deja, dotate pentru misiunea lor, va muri, va fi chiar distrus , datorit neîn elegerii fenomenului artistic real! Pe scurt, sunt adeptul respectului fa de evidente i nu al substitutelor impuse cu for a. Cumva, lumea este între dou forme de existen : existen a prin rug ciune, cu toate consecin ele normale, sau, la alegere, existen a f criterii, care are alte consecin e. Pofta de a o lua în grab înaintea timpului, seam cu accelerarea inimii, care este maladiv . Îmi rog confra ii stea pe filonul central, cu gândul sus i astfel î i vor împlini misiunea, vor ajuta lumea.

- Cum a i ajuns la Institut? De ce sculptura i nu specializare?

Este sculptura mai aproape de poezie sau de filosofie?

- Din copil rie, pictam sau sculptam, poate, datorit lipsei de condi ii mai mult am pictat. Sculptura presupune condi ii mai

Anul I, nr. 2/2014 aparte, materiale, instrumente... Când sculptam, o f ceam în cret , într-un fel de lut solidificat, gri, pe care îl g seam în gr mada de rbuni, cump ra i pentru înc lzire, foloseam un lut impropriu, galben, luat dintr-un deal, din Sili tea în care sunt n scut, ceva lemn, dar pentru care nu aveam instrumente. Ai mei erau contra acestei profesii, deci nu vroiau nici s m încurajeze. Au vrut s fac medic. Dup ce am înv at un an, anatomia, chimia... am evadat, plecând la Bucure ti, cu mare i definitiv hot râre s intru la Institutul N. Grigorescu. Nu a fost u or, din mai multe motive i mai ales pentru c eu terminasem un liceu teoretic, f a avea tangen e cu preg tirea specific artelor plastice. Oricum, am sim it c venise momentul s dau la sculptur i atât, pân a fi reu it... Din acea clip , îmi hot râsem definitiv destinul profesional. (Vorba vine! Oare, eu?! Sau...?!) Oricum, am reu it, i am absolvit Sculptura în 1979, an din care am început s v d numai drumul clar al vie ii mele: sculptura i nimic altceva. întreba i dac sculptura este mai aproape de poezie sau de filosofie. Cred c e situat pe o linie de orizont comun cu cele dou . În sculptur , dac nu ai poezie, nu prea sim i sufletul, ceea ce este grav, pentru c se pierde defini ia sculpturii, vorbind de ceea ce înseamn adev rata sculptur i nu de crengi îndoite.

Dac artistul nu are o filosofie proprie, nu transmite idei filosofice tre public, acesta nu va avea probleme de pus în fa a unei lucr ri.

Se va afla în fa a unei construc ii mute! i iar i nu e-n regul ! Arta este complex , ea deschide lumi întregi c tre public. Altfel nu vorbim despre art . La fel am putea spune i despre muzica din sculptur . Dac o compozi ie sculptural nu vibreaz i muzical, mesajul ei este de curs scurt , insignifiant , neajungând în sferele înalte universale, lipsind sufletul spectatorului de acel înveli energetic, invizibil, dar puternic recep ionat, care are un rol imens în afi area notei de mister i noble e a unei opere sculpturale, sco ând lucrarea din context, din produc ia de mas i situând-o pe treptele ierarhice înalte, în zona capodoperelor.

- Ave i, f îndoial , un stil propriu, lesne de delimitat de al i arti ti. Oare a existat la un moment dat ceva inedit, un accident, o revela ie, care v-a trimis pe calea de acum, care ni se pare destul de aproape de Cer? - Eu nu a spune stil! Mai corect ar fi direc ie proprie de exprimare artistic sau mai tiu eu cum.

Stilul presupune s vezi mai mult lume încadrându-se în unele criterii care devin calificativ comun. Când spui cutare artist lucreaz în stilul... l-ai lovit deja în nivelul s u artistic, categorisindu-l ca nefiind unic. Vorbind despre mine, eu lupt s g sesc forme proprii de exprimare, care s atrag cât mai mult interesul publicului, prin inedit... i de ce nu, poate s ajung i la acel „unic”. Eu aici g sesc adev rata valoare artistic .

Cu cât semeni mai mult cu al i arti ti, cu atât mai mult ai cam lucrat degeaba. În acest sens, eu m lupt contient, c utând rezolv ri cât

11 mai aparte, valoroase. Cât am reu it, sau nu... nu vreau s spun eu. În primul rând am c utat subiecte în zone mai complicate, mai greu de folosit în sculptur . M-am oprit definitiv la Univers. Nu sunt eu singurul, dar caut, în urma sugestion rilor Divine, s g sesc rezolv ri specific tr irilor în care respir, din 1982, când am primit un mesaj formidabil, care m-a pus la treab pe o direc ie clar , asupra c reia nu am avut oscila ii, abateri. Am visat, foarte clar, un fel de car, f cut din stele, legate între ele, ca în schemele de leg turi atomice, chimice..., care trecea i m fascina, mi-a intrat în suflet, mângâind o bolt îndep rtat , de la stânga spre dreapta, pân când a disp rut. M-am trezit, am retr it totul i a doua zi, am cut prima lucrare în care am introdus stele, schematic, leg turi, a cum v zusem. Din acea clipa, caut totul în adâncurile galactice, universal, bucurându-m enorm, atunci când reu esc ceva, con tient c Dumnezeu mi-a mai f cut „o comand ”. Aici g sesc toat esen a existen ei mele. Altceva... nu vreau!

- V rog s dezvolta i pu in rela ia artistului cu divinitatea.

- Aici, chiar c nu am multe de spus! Cu cât te ridici mai sus cu gândul, cu atât r mâi mai jos i mai minuscul, dac e ti con tient de raportul dintre tine i Dumnezeu. Nihil sine Deo! Nici noi, nici arta noastr , Terra noastr nu sunt de conceput în afara Divinit ii. Dac suntem con tien i de asta, nu r mâne decât s încerc m s ne manifest m recuno tin a fa de Tat l Ceresc. Cum o putem face? Prin rug ciune i smerenie total ! (Dac putem!)

Ar mai fi ceva, dac am reu i, din când în când, s ne rug m cu lacrimi, s fim foarte bucuro i, c ci asta înseamn c Dumnezeu a auzit i s-a bucurat, înseamn c noi am mai urcat ni te trepte de scar din abisul în care st m, spre Lumina Etern .

Prin confesiunile de mai sus, îl vom în elege poate mai bine pe sculptorul Panaite Chifu i îi vom iubi mai mult crea iile. Îi mul umim pentru dialog i pentru permisiunea de a înfrumuse a revista cu imagini ale operelor pe care le vom admira în toat ara, dup ecoul favorabil, ne place s credem, trezit de revista Dacia Etern .

Oare câ i primari din cele aproape trei mii de localit i ale rii ne vor scrie, solicitând datele de contact ale sculptorului Panaite Chifu? În Bucure ti, dup Sfintele Pa ti 2014

12

PROZ

Anul I, nr. 2/2014

Radu Aldulescu

JOI DUPÃ JOI i îng dui în sfâr it s se uite la ceas, dup ce coborî din tramvai la Obor. Nu-i place s se tie în întârziere, mai cu seam când i lunge te i- i încetine te deliberat drumul, mergând pe jos, cu tramvaiul i autobuzul. Ar ajunge mult mai repede dac ar lua metroul de la Izvor pân la Republica, de unde n-ar mai avea decât un sfert de or pe jos pân la Granitul. Ceva îl re ine s umble pe sub p mânt cu metroul, poate dorin a de a vedea ora ul trezindu-se sub ochii lui i senza ia stranie c vederea-i eman lumina dimine ii. Nici nu-i a a târziu. E abia apte.

La Obor se sui într-un autobuz din care coborî dup dou sta ii la Pia a Iancului. De aici lu un tramvai 13 foarte aglomerat.

Toat nimea muncitoare se duce la munc . Umbl , mi un , senghesuie, strig , î i face loc cu coatele, te-n bu în duhori iu i. Ar coborî, dar e prea târziu s-o mai ia pe jos, iar urm torul tramvai ar fi la fel de aglomerat. E or de vârf, mar ea mai ales i se întâmpl , când are prima or la apte jumate. O zi grea. Dac nu cumva greutatea îi vine din alt parte. Trebuie din nou s i spun c se putea i mai r u.

Luiza, m rog, purcica lui scump , i el care dintotdeauna se socotise imun la boala asta. N-ar fi crezut i n-ar fi conceput. Are oroare s se descopere gelos, i unde mai pui c retroactiv i pe cine? Pe vechiul lui maestru vrednic de mil i de sil i pe al i estropia i asemenea lui.

Nevolnici, dezaxa i, am teni de tot felul, strica i la cap i la ma e, i-i închipuie ca s -l n deasc grea a punându-se-n pielea lor. Încercaser doar aceea i mare cu degetul, cum spune ea, scroafa ordinar ! Târâtura! To i c scaser gura la situa ia, darea de mân , generozitatea, disponibilitatea, iar stric ciunile de un leat cu maestrul, salivaser bucurându-se la tinere ea ei, pân ce i tia se lipsiser .

Bineîn eles c se lipsiser , degeaba se d ea preten ioas , c n-ar fi corespuns. El, dragul de Emanuel, a corespuns, m rog, înc nu s-a lipsit.

De acolo-i vine greutatea, învârto ând greut ile zilei de mar i i toat masa asta haotic strivindu-l, un popor zbur tor sporov itor cronc nitor înfometat în draci. S-ar putea s-o iubeasc , ceea ce s-ar putea s justifice gelozia. În cazul când iubirea ar fi o boal între inut de alt boal , durerea surd care macin m runtaiele, obsesia între inut de aplecarea ei spre scârbo enii de felul sta. Care scârbo enii? B rba i i femei bascula i claie peste gr mad , închipuind sfâr itul lumii cu sfada lor de cârâieli, d -te domne mai în fa ni el c n-am loc s cobor, mi-ai b gat cotu-n burt , dac nu- i convine de ce nu umbli cu ma ina mic cocoan i hai sictir de nesim it i foamea p voi cât capra i tu bo orogule te caut moartea pe-acas i umbli brambura prin tramvaie, a-nnebunit lumea oameni buni i mai închina i-v i mai poc i-v i, huooo, nebunilor i netrebnicilor, tu L-ai omorât pe Iisus!

A auzit bine sau i s-a p rut? L-a l sat în p rcule ul de la Sfântu Gheorghe i-l g se te aici. Sau sta-i altul? Altul care zice i totodat altul care L-a omorât. Lumea se calc în picioare i el î i caut motiva ia în tot balamucul sta. În definitiv ea i-a schimbat

via a. Se înghesuie cu neamurile proaste, dar la o adic i-ar putea permite s vin la Grup cu taxiul. Nu doar mar ea, ci zi de zi, ca domni oara Crina. De unde o avea curva aia atâ ia bani? Se d domni oar , pretinde s i se zic domni oar , i ea face bani cu curu’. Sau de unde tii c n-o fi domni oar ? Auzi ce-l fr mânt . În loc s i vad de necazul lui. i dac Luiza ar fi precum curva de Beatrice? Nu vezi c încotro întorci capul numai peste curve dai?

Doar nu degeaba i-a dorit-o na . Genul la de femeie capabil s fac via a un calvar oric rui b rbat. Mai pu in desigur acelora dota i pentru a face via a calvar oric rei femei. Acela i calvar în definitiv i mai mi -te domne c vreau s cobor i nu vezi cocoan c nu mai am unde. F o reclama ie dac nu- i convine. O reclama ie la comitetu’ central. Partidu’ te va rezolva. Partidu’ ne rezolv p to i. Da, ne-a dat ulei i zah r p cartel . Alo, tovar a, ai grij cum vorbe ti.

Tovar -i m -ta, b nesim itule! i nu te mai împinge-n mine, porcule!

Au, m violeaz ! Violeaz-o b mai repede c vreau s cobor la prima. ti i bun de violat, nu te ui i la tine cum ar i? Hai sictir! Femeie trân i- i arde de prostii. Alo-alo, dom’ profesor, oamenii tia face strunguri pentru ar , a a c d i seama cum vorbe ti. Tu L-ai omorât, t tu ule, tu L-ai omorât pe Iisus.

S-ar putea s fie tot la dup voce. Umbl brambura prin lume. Alo, dom’ inginer... Nu trebuie s pui la inim . Atâta c pe una ca Beatrice se vede ce-i poate pielea, în timp ce la Luiza boala-i ascuns întrucâtva, dar cu atât mai grea i mai periculoas . N-ai decât s te împaci cu gândul c i-ai luat boala la pachet cu situa ia, familia bun , apartamentul din buricul ora ului, cecurile cu câ tiguri în Dacii... Dup ce s-a t lit ca scroafa în mocirla desfrâului, i-a cut cheful s se m rite. i-a g sit prostul. Nu-i pas . Vorba aia, o speli i-i ca nou . D-aia nici nu i-a pus mintea vreodat s fie gelos.

Se tie doar, urmele l sate de b rbat în femeie sunt ca urmele l sate de pas re în aer i de pe te în ap ... i totu i ele se simt i se v d, când vrei cu tot dinadinsul s sim i i s vezi. Treizeci i doi de ani este o vârst propice s i pierzi min ile pentru o femeie, vorba vine i le pierzi. S te legi la cap adic f s te doar . S calci de bun voie în rahatul sta i pe urm s te lingi pe t lpi ca pisica. Ai înv at vorbe ti i s gânde ti de la nimea asta muncitoare care senghesuie, url i scuip oc ri, to i suntem o ap i-un p mânt, un compost de viscere agresive-duhnitoare i nu-mi spune tu mie nemernicule s merg cu ma ina mic dac nu-mi convine, ba tu s nve i pe m -ta i pe tac-tu s m nânce c cat cu copiii lor la mas i hai sictir pa achin ordinar , iganc împu it i lingea-m-ai, burtosule! -ale dracului de ciori, c-a i invadat tot Bucure tiul de nu mai are lumea loc de voi! Alo-alo, dom’ doctor, pe munca la oamenii tia ai f cut facult i... Huo, huo, tu L-ai omorât pe Iisus.

Oricum vorba asta umbla din gur -n gur . O blasfemie învârto at de vremurile care se precipit . Ba nicidecum vremurile, ci tu te precipi i. Alo-alo, dom’ profesor! Ea i s-a d ruit de fapt din

Anul I, nr. 2/2014

toat inima, devenind comoara lui. A continuat totu i s se considere comoara p rin ilor. Alo, alo... Nu mai împinge i oameni buni c m omorâ i, nu mai am aer, m sufoc oameni buni! Opre te dom’ vatman tramvaiu’ c se sufloc . Se sufloc , n-auzi, i-a intrat un floc pe beregat , hi-hi-hi... Ca s afle pe urm din gura ei c p rin ii, medici eminen i, pas mite destupa i la cap în ultimul hal, fuseser extrem de îng duitori, o încurajaser chiar în privin a b rba ilor, a aman ilor ocazionali, tiind-o cic lucid , capabil s decid singur ce-i prie te i ce nu, perfect s toas fizic, mintal i emo ional.

Las-o, Gelule, nu vezi c -i beat ? O b m la decretu’ patru sute. Pune-i fiola s-o vezi c -i beat . Se duce la munc beat , o m la decret... Decretu’ patru sute doi, bea efii bem i noi, hi-hihi... Ia-i glanda, t tu ule, nu mai sta cu el la discu ie! În eap -l, t tu ule!

Aha, beat -i m -ta care te-a f cut dobitoc! Bag -i urubelni a-n burdihanu la plin de rahat! Pune-i ma ele p gard, t tu ule! Alo, dom’ profesor, degeaba te dai rotund, oamenii tia face locomotive i compresoare, a a c vezi... B i, muistule, b i g ozare care scrii la ziare!... Voi a i b gat ara-n rahat! Are dreptate pre edintele Ceau escu... B i, m pi p pc lia ta. Alo, vezi c te dau pe mâna procuraturii... Dom’ vatman, mai d -i dracului jos p spoitorii tia cu spoim tingiri c ne-a-mpu it tramvaiu’... Ad c tu ele alea dom’ plotonier, s -i leg m de calorifer c le-a intrat democra ia-n cap... i mai tac i fleanca, lindicu’ principesii! Alo-alo, unde te crezi aici? La tine-n Moldova? P duchio ilor i râio ilor i janghino ilor a i împu it Bucure tiul de rani b i. Alo, domnu’... Nu mai sta la discu ie, tu ule! ’ale dracului de ciori, c dac tr ia Antonescu... Ei ce s fac acuma, dac nu i-ai suflat în cur lu’ Antonescu s nu moar ...

Pu ria te m nânc , b i idiotule, ce crezi c -i aicea sat f câini?

Alo, domnu’, matale nu e ti s tos la cap? S toas pe dracu!

Alo, dom’ doctor, î i trag una de vomi i c bu i! Medici eminen i incapabili s -i pun diagnosticul, p i dac ei i-au cultivat boala... Ja la c ru c ne omoar rumânii. Mama voastr de ciori, boala asta rea i urât , de care el ar fi tras n dejde s-o vindece i ea nemaiprididind i laude p rin ii bârfindu-i totodat sub ire, cic ei tiind-o c nui pierde capul, tocmai de aceea au sperat pân -n ultimul moment c i va da papucii golanului, filfizonului, profesorului rupt în fund, noiului împu it pus pe c tuial , piticului oltenesc înfipt ca pu a s sug din rostul lor, t tu uleeeee!... Ia-l de pe mine c -l omor! Auzi b , dac i trag una îi zici la pop domnu’ doctor. Alo,

13 dom’ doctor, nu te pune cu oamenii tia! V da i intelectuali ai? Împu itule! Nu vezi c pu i de la o po ?! Nesp latule, vii aici s ne dai p duchii t i! Sugi pula, b i! Nu, nu mai are nici un rost s i-o ascund , acum c ei nu mai au nici o putere, în caz c-au avut vreodat .

O suge i, da, tot ce- i puteau permite erau ni te mici r ut i, t tuuleeee, ni te mici r zbun ri copil re ti, c lcând pas mite la rândul lor pe inima Luizei, exorcizând duhul r u care le-o r pise, b rindul în fa a ei când el nu era de fa . Alo, dom’ profesor, nu te pune cu oamenii tia. tiind totu i c la un moment dat îi va ajunge la urechi, va afla ce este el pentru ei, golan, noi, pitic oltenesc i tot a a.

Alo-alo, dom’ profesor, te bat pân te caci ca capra. Pe Luiza chiar o amuza jocul sta, care face parte dintr-un joc mai amplu, incluzînd i felul în care avea s le râd -n nas c torindu-se, f când nunt i mutându-se la casa ei cu piticul oltenesc, pe banii lor. T tu uleeeee!

Alo, dom’ vatman.... Huo, voi L-a i omorât! Alo-alo... * Bulevardul se l rge te, cuprinzând rondul dintre gardul Granitului i p rcule ul din marginea Cosmosului, i tramvaiul întorcând, r sucindu- i greoi botul spre ora i coada spre oseaua ce coboar -n vale spre comuna Pantelimon. În sfâr it opre te i vars prin toate cele opt u i uvoiul de lume care se risipe te în patru z ri dimpreun cu Emanuel traversând spre Cosmos transpirat, netezindu- i din mers costumul bo it, aranjându- i cravata sucit . O ia repede pe str du ele dintre blocuri spre Grup, reprimându- i iar i pornirea de a se uita la ceas. Mar ea viitoare poate o s mai mearg cu tramvaiul sta, dac n-o s ia metroul sau taxiul i deja s-a pus ldura peste ora ul trezit, zvârcolindu-se în spasmele unei boli necunoscute. Un nit de tocuri se apropie, te urm re te, nu întoarce capul i nu te uita la ceas, ai ajuns în Cosmos i Grupu-i la o arunc tur de b . Alo, alo, dom’ profesor, stai mai u or c tot acolo ajungi. Îl ajunge Crina gâfâind, cu fust galben mulat pe rotunjimi opulente, apetisante-dizgra ioase, scurt pân la jum tatea genunchilor gro i. Fa a ei ro ie ca o fleic i anodin , e a unei domni oare în curs ireversibil de îmb trânire. Pare ceva mai durdulie decât Luiza, dar în schimb mai înalt , otova, cu constitu ie de femeie-jandarm.

– Bun , Crinule, ai venit tot cu tramvaiul sta? o întreb , de i tie c ea nu folose te tramvaiul, dar trebuie s -i ofere ocazia de a povesti despre deliciile c toriei cu taxiul. De ast dat îns , Crina are un subiect mult mai important: – Auzi, de ce nu mi-ai spus atunci din capul locului pentru ce i trebuie Pahon u?

Pahon u? Parc-ar avea tonul unui anchetator. Altminteri, ea ine la Emanuel. A g sit-o în Grup cu oarecare vechime i foarte dispus s -l pun la curent cu mezalian e i urzeli, de cine se fereasc i cum. I-a spus chiar c mul i au sf tuit-o s se fereasc de el, c presteaz pe la Mili ie sau la Securitate, deh, gura lumii m nânc de toate.

– Pahon u? Io mai tiu de ce nu i-am spus? Probabil cam uitat. Dar ce importan ar putea s aib ? tie prea bine, dar refuz s dea importan i s i fac griji, tot a a cum refuz s se uite la ceas când se tie în întârziere.

Strategia stru ului, m rog, uneori chiar d rezultate.

– Are foarte mare importan . Dac mi-ai fi spus c -l iei i fac ordine-n clas cu pumnii...

– Alo, doamna profesoar , eu nu obi nuiesc s practic astfel de metode pedagogice. Cine i-a spus, e r u inten ionat.

– Bineîn eles c -i r u inten ionat, dar dac mi-ai fi spus, fi tiut ce s -i spun lui Aurel. C ai avut probleme mari cu elevii la clas i-ai fost de cea mai bun inten ie. Ai vrut s rezolvi cu mijloace proprii, f s mai apelezi la direc ie i chiar ai rezolvat. A fi tiut...

– Nu m -ndoiesc, Crinule, ai fi tiut.

14 – A a îns , m-a luat pe nepreg tite. N-am reu it s te dreg i-i pornit r u de tot. I-au b gat limba-n ureche, i-au împuiat capul c pui elevii s se bat -n clas ... Ce mai, e montat tare de tot pe chestia asta.

– Nu tiu, n-am aflat nimic pân acum...

– Î i spun eu dac nu tii. De data asta chiar e montat. L-au montat prietenii t i, umflatu’ la de Coroianu i curva aia de Gra iana...

– Alo, alo, doamna profesoar , vorbe ti ca-n Cosmos, ca-n tramvaiul 13? Suntem într-o institu ie de înv mânt socialist...

Au trecut de poarta Grupului i s-au oprit în fa a intr rii profesorilor. Tocmai a sunat de intrare la prima or , dar nu se gr besc.

Emanuel e avid s tie cum a fost perceput balamucul i înc ierarea de joi, care ar fi tras speran a c vor trece neobservate. Crina a devenit oricum de o vreme informatoarea lui de n dejde, mai ales de când a invitat-o la nunt . A avut o bun intui ie invitând-o. Pe ea i pe directorul Gabrea, cic montat...

– Totu i, drag , nu-i el omul care s pun botul la ni te turn torii ordinare. Nu fi fatalist . Vrei cu tot dinadinsul s m sperii?

– Nu vreau s te sperii. Vreau doar s te pun în gard . Dac mai afl i din p rin i i vin cu reclama ii la direc ie...

– tii ceva de reclama ii de la p rin i?

– N-am auzit înc , dar e foarte posibil dup tot balamucul.

– Ce balamuc?

– Las-o balt , Emanuel, toat lumea tie.

S-au desp it plecând fiecare la clasa lui, pe vorba asta: toat lumea tie, reverberând îndelung în capul lui Emanuel. S-ar putea ca lumea s tie chiar mai mult decât s-a întâmplat. E posibil ca a zi ii lui prieteni, profesorul de fizic Dorin Coroianu i profesoara de desen tehnic Gra iana Teodorescu s-o fi umflat, m rog, ar fi cam singurii din Grup c rora nu li s-a putut face simpatic. În rest, toat lumea ar avea numai vorbe bune... Cât s-o fi umflat? Î i lu numaidecât seama: oricum e destul de umflat : Albine n-a mai ap rut la coal i dou zeci i ase de elevi, plus portarul tiu în ce hal l-a scos joi din Grup. Toat lumea tie, da, fa a lui Albine , ochii negri, umfla i, însângera i i nasul negru îi jucar în fa a ochilor toat ziua, predând i ascultând i a teptând s fie chemat la director s i se spun ... Ce s i se spun ? Nedezis de stilu-i jovial-colocvial, directorul Gabrea s -l aten ioneze, tovar u’ profesor, ai cam c lcat pe bec. Fiindc -i pentru prima dat , noi te iert m, dar s nu se mai întâmple... N-ar fi fost chiar pentru prima dat ; de-a lungul a opt ani mai trecuse prin episoade de felul sta i totu i parc niciodat n-a avut parte de o astfel de escaladare a violen ei. Îl asalta fa a desfigurat , de extraterestru, a lui Albine , iar din dosul ei, chipul ve ted, de be iv al directorului perorând: e inadmisibil, tovar u’ Calomfirescu, vom pune cazul în discu ie în Consiliul profesoral i în edin a de partid. Oricum s-a aflat i la Minister i a tept m o decizie în ce te prive te. E inadmisibil, intolerabil, contrar principiilor... Înv mântul nostru socialist...

Unde-ai înv at a a ceva, tovar u’ profesor?... La noi în Grup? Noi nu încuraj m astfel de metode... sta-i caz penal, tovar e profesor... zici mersi dac-ai s scapi doar cu excluderea din înv mânt...

Te dau pe mâna procuraturii, idiotule! Auzise i tia de cazuri mai grave, care r seser f nici un fel de consecin pentru împricina i. Dup cum tia i cazuri mai pu in grave, care se l saser cu pedeaps penal . Norocul, deh, i felul cum e ti v zut. Cum s-ar putea ap ra? A f cut tot ce i-a stat în putin ca s -i despart , v zândui c se bat, ceea ce-i în definitiv purul adev r. i cum de i-a venit ideea -l cheme pe Pahon u? P i s-a sim it amenin at i nu putea s i in ora, iar dac s-ar fi dus la director... Directorul nu se vrea deranjat cu uri din astea, cum le spune... Directorul nu-l chemase. Umbla absorbit pe culoar, mergând spre ultima or din ziua aceea, când iar i auzi în urm pa i urm rindu-l. De ast dat nu mai erau tocurile Crinei. Nu întoarse capul, încerc s ghiceasc cine-i, pân se pomeni

Anul I, nr. 2/2014 cu o palm peste ceaf , amical , izbit totu i destul de puternic pentru a-l dezechilibra. Tovar ului director Gabrea îi arde s joace bâza. Dup cât e de bine-dispus, nu-i a a grav cât ajunsese s-o vad învârto ând-o în mintea lui i c scând gura la abera iile Crinei.

– Alo, alo, dom’ profesor.

– S tr i, dom’ director, zvâcni îndreptându-se. N-ar fi lipsit mult ca s duc palma la frunte, ceea ce p ru s -i fac pl cere directorului.

– Pe loc repaus. Punct tr gându-i înc o palm , în um r.

Chiar îi arde de bâz . Directorul i profesorul de matematic Aurel Gabrea e lung, de irat, mai înalt cu mai bine de un cap decât cel de-al doilea profesor de matematic din Grup. E slab i umflat totodat , având pântecul ca o minge de baschet abia ascuns sub sacou.

Cei doi ar putea forma un cuplu de toat bafta, gen Pat i Pata on, dac ai face abstrac ie de ascendentul dezinvolt exercitat de director asupra lui Emanuel.

– Dom’ profesor, când mai organizezi meciuri de box la clas , m anun i i pe mine. Chiar m intereseaz i m pasioneaz i destul de rar am ocazia.

Sarcasmul s u îl deruteaz pe Emanuel. D s se justifice, dar i se face semn s tac , printr-o a treia palm , oprindu-i-se la câ iva centimetri de nas. Dup cum d din mâini ca o moar , s-ar putea s fie într-adev r pasionat i interesat. i n-are stare s asculte, vrea doar s fie ascultat.

– În afar de meciuri de box, poate mai organizezi i cercul la de matematic .

Cercul pe care i l-a pasat din mers lui Emanuel, înc din primele pt mâni când a venit în Grup.

– Cercul se ine în fiecare vineri la ora patru, dar nu reu esc adun mai mult de cinci elevi.

Rânji în acela i stil colocvial-jovial, expeditiv: – Am în eles. Doar dac -i pui s se bat , po i strânge mai mul i.

Iar i d du s -i explice - el nu pune copiii s se bat , cine i-a spus e r u inten ionat... - i iar i i se puse palma-n nas.

– Ai grij , dom’ profesor.

Atât i s-a r sucit spre biroul s u. În nici un caz n-ar ta montat. Crina exagerase. Exagerarea Crinei avea îns în afara Grupului o surs precum un focar de infec ie, extinzându-se f grab i f întârzie, pentru a urma ciclul pornit în joia aceea fatidic . La o pt mân , în joia urm toare, Emanuel g si o cita ie de la Mili ie în cutia de scrisori - s se prezinte la circ în decurs de o s pt mân .

Asta a fost diminea a, când s plece spre Grup i n-a mai avut r bdare.

Dup mas s-a dus de la Grup direct la Circa de Mili ie a sectorului 1 de pe strada Luigi Cazzavillan. Plutonierul de la poart îi d du alt cita ie-convocare, la o adres a Consiliului Culturii Socialiste i un birou pe care-l tia al c pitanului Ardelean. De i ocoli ul sta i se rea ciudat, r sufl u urat întrucâtva. Asta-i alt poveste, o poveste mai veche... Oamenii vor s -l reactiveze, sau s -l aten ioneze, precum directorul Gabrea. Oricum ei sunt peste tot prezen i i vegheaz .

Aerul relaxat, jovial-colocvial al directorului Gabrea, i-l aminte te pe pitanul Ardelean. Relaxarea e o masc ; altminteri ei se pricep s i apere pielea i pâinea. Nu ov ie adic s calce pe capul oricui. Sunt hot râ i. O hot râre derivând dintr-o regul a supravie uirii i parvenirii deprins de timpuriu i de Emanuel. Regula are meandre, strategii i subtilit i de tot felul, care inevitabil duc la momentul adev rului: ia-i glanda, t tu ule, nu mai sta cu el la discu ie! Îi zdr ng ne-n piept tramvaiul 13, drumul spre Grup i Cosmos, gândindu-se la c pitanul Ardelean; ce-o s -i spun c pitanului, c nu mai vrea i nu mai poate... Ar fi prea simplu. I-a mai spus-o cândva, iluzionându-se atunci c un oltean iste ca el ar putea s întoarc pe dos un ardelean securist împu it. i acuma iar i, ca o boal hr nindu-

Anul I, nr. 2/2014 se din ea îns i, care vine din adâncul p mântului. Asta-i în firea omului în definitiv. Uit -te la Crina cum din proprie ini iativ i-a devenit informatoare fidel ; în firea omului în general i-a femeii în special.

Va scrie într-o bun zi un eseu care va comenta note informative ale câtorva sute de femei i b rba i subzistând i parvenind prin turn torii aplicate prietenilor, rudelor, colegilor de coal i de serviciu, verbale sau scrise, semnate sau anonime. Probabil c cei mai dota i i prezentând interes, ar fi oamenii cu un anumit grad de cultur i creativitate, care le poten eaz capacitatea de a- i influen a semenii. Eva colaborând cu arpele i împ rt ind lui Adam experien a acestei colabor ri, a declan at c derea. O c dere ireversibil , i se scârbise lui i se zisese, dar n-ar fi avut cum s dureze. În scârb subzist foamea. Doar fii ispitit, scuturat pu in. C pitanul Ardelean, da, o poveste str veche.

L-a g sit în dosul aceluia i birou str vechi tapetat cu placaj uit negru, ie it probabil din fabric pe la sfâr itul anilor patruzeci, mai vârstnic decât Emanuel, i-n acela i costum c niu l liu, de func ionar culturnic salahor cu intelectul, care vegheaz aplicarea politicii Partidului în conformitate cu prosperitatea personal i a familiei, c utând i descoperind la tot pasul du mani ai Partidului i poporului. Poporul sta zbur tor, cârâitor i sporov itor, t tu ule, iai glanda, i aceea i cravat gri cu nodul minuscul ie ind de sub gulerul c ii albe ar tând ca întotdeauna nesp lat , umbrit de gu a vine ie, de l utar martirizându-se cu vioara strâns sub b rbia dubl , uierându- i totodat partitura vocal pe sub buza groas : – Alo-alo, dom’ profesor, nu mai vrei s dai pe la noi s ne întrebi de s tate, i-i întinse peste birou angajamentul, acela i din urm cu apte-opt luni sau altul. S -l semneze, desigur, i n-ar mai fi fost nevoie s -l citeasc . tia doar ce scrie acolo i totu i parc prea din scurt.

– Ultima dat cred c-am fost destul de explicit. i oricum nu pot hot rî a a, pe loc. Îmi trebuie pu in timp de gândire.

– Alo-alo, dom’ profesor, drept cine ne iei?

– tiu c reprezenta i Consilul Culturii Socialiste i Securitatea Statului. Respect aceste institu ii, dar nu m pute i constrânge... pitanul Ardelean îl privea pe sub genele l sate, de-ai fi zis -i gata s adoarm . Expresia aceea dezabuzat îl edific pe Emanuel instantaneu. Aproape c nici n-ar mai fi fost nevoie de expunerea pe care i-o servi pe tav , ca o b utur tare menit s -l limpezeasc , s -l readuc cu picioarele pe p mânt. Un salahor cu intelectul, într-adev r, un bun cunosc tor al materialului uman care face obiectul muncii sale. tia cu lux de am nunte, mai bine decât era în stare s i amin-teasc Emanuel, tot ce se petrecuse joia trecut în coal , la ora de matematic a clasei a zecea C. tia de asemenea parcursul elevului Albine Vasile, de când a fost urcat în tramvai i pân -n clipa de fa . tia lucruri necunoscute lui Emanuel, directorului Gabrea i altor profesori din Grup, care nu- i puseser problema de ce absenteaz elevul Albine , când eventual leg tura între absen ele lui i incidentul de joi.

– ... ajuns acas la ora dou sprezece, b tut, desfigurat, martirizat în ultimul hal. Vasile Albine locuie te cu mama lui într-o garsonier de pe bulevardul Socului. Un copil s rman, crescut de o femeie singur , cu sacrificii i suferin e. Maria Albine , muncitoare la Întreprinderea Electroaparataj, a trebuit s i interneze de mai multe ori fiul la Spitalul Gheorghe Marinescu în urma manifest rii unor labilit i psihice, care îl fac suspect de schizofrenie paranoid . Bineîn eles c nu tiai aceste am nunte, dom’ profesor, i nici nu te-ar fi interesat. N-ai avut vreodat minima deferen de a te apropia de sufletele copiilor. Copiii clasei muncitoare, dom’ profesor, de pe urma rora î i câ tigi pâinea. Vai de capu’ nostru, dom’ profesor, oamenii tia... Vocea c pitanului pieri, p rând s se înece de indignare.

Emanuel îi s ri în ajutor, preluând i completând cu glas ferm: Oamenii tia face strunguri i locomotive pentru ar . P i vezi c tii, dom’

15 profesor, reveni c pitanul înseninat. În definitiv, mul i tiu, dar nu in cont, nu pun în practic . Teoria ca teoria, dom’ profesor, dar practica ne omoar . Ne pretindem genii, ie ite din te miri ce pepiniere de rahat, înfiin ate de tot felul de degenera i, în loc s avem grij ... E inadmisibil, dom’ profesor, de unde atâta ignoran , nep sare, lips de interes... Toate astea se vor întoarce într-o bun zi împotriva celui care le practic . Deci: întorcându-se de la lucru la ora patru, Maria Albine i-a g sit fiul desfigurat, abia inându-se pe picioare i vorbind incoerent. Tot ce a putut afla de la el a fost c l-au b tut iganii în Cosmos - o minciun , cum avea s se dovedeasc mai apoi, care nu l-ar fi dus capul s-o ticluiasc de unul singur. În fine, toat povestea s-ar fi putut termina aici, dom’ profesor, a a cum de bun seam c ai preconizat. Cât de îndurerat i indignat ar fi fost, femeia nu s-ar fi complicat s fac o reclama ie la Mili ie împotriva unor igani despre care nici fiu-s u nu tia nimic. În cazurile de genul sta trebuie s te bazezi pe zicala prinde orbul scoate-i ochii. Ceasul u îns , dom’ profesor, nenorocirea: starea copilului s-a înr ut it extrem de rapid, încât la ora apte a trebuit s fie internat la Spitalul de Urgen Floreasca, unde se afl i-n momentul de fa în stare grav , în com , cu como ie cerebral , conectat la aparate. Oricând poate muri, a a încât cazul a intrat în vederea Procuraturii. B tut în Cosmos. Omorât în b taie în Cosmos. Cosmosul îns , nu-i sat f câini, dom’ profesor, nu zboar aiurea meteori ii prin el, h -h -h ...

Cosmosul e una dintre cele mai strict monitorizate zone din Bucure ti în privin a infrac iunilor. B i, jafuri, tâlh rii, crime, totul se afl sub controlul interlopilor locali, care colaboreaz fructuos cu Mili ia i Procuratura. Ca simplu fapt divers bun s te edifice, pot s i spun am un nepot care a fost de curând înjunghiat în Cosmos, în împrejur ri hilare: fiind în trecere prin zon , a v zut doi in i acostând o fat , apostrofând-o i agresând-o în plin zi, printre cet eni pa nici zându- i de drum, cum ar fi trebuit s fac i el i azi i-ar fi fost mult mai bine. A intervenit îns , nu anihilându-i pe cei doi pentru a salva fata ca un adev rat b rbat, ci inând cu tot dinadinsul s -i aten ioneze nu e bine i nu e frumos ceea ce fac, drept pentru care i s-a dat o replic prompt : a fost h cuit cu cu itul i l sat în drum în nesim ire, cu o coaps f cut ferfeni . A stat acolo o jum tate de or , pân sa îndurat un ofer s -l duc la spital. S-a ales cu piciorul amputat, iar pta ul n-a putut fi pedepsit, deoarece se afl sub protec ie. Ce fel de protec ie, ar fi mai complicat de explicat. Ceasul r u i nenorocirea, iar i, dar c s-a întâmplat în Cosmos n-a t duit nimeni. Cosmosul i-a asumat-o. Pe elevul Vasile Albine îns , nu l-a b tut nimeni în Cosmos. N-a fost greu de aflat de asemenea c el a fost b tut în coal , la ora de matematic , sub supravegherea profesorului Emanuel Victor Calomfirescu. pitanul Ardelean î i tamponeaz fruntea i f lcile cu batista.

Efortul expunerii l-a f cut s asude i înc ar mai fi de spus destule.

Dincolo de puseul de spaim ce-i încle teaz maxilarele, Emanuel se te r gazul s -l contemple i s constate c arat mai obosit decât i-l aminte te din urm cu ase- apte luni. I s-au l sat f lcile i au c tat o nuan lemnoas , iar cearc nele din jurul ochilor u or bulbuca i, au devenit i mai negre. Oricum povestea asta pare s -l afecteze la fel de mult ca i pe el, de i doar el e pasibil s suporte ni te consecin e.

Puse pe biroul c pitanului angajamentul semnat. Asta-i tot ce poate face, î i spuse. De semn tur i de felul cum o va onora depinde soarta lui, mai mult chiar decât ar depinde soarta lui Albine , dac va tr i sau nu. Acest din urm gând îi risipi spaima. Îi va fi greu, dar nu pân într-atât încât s nu poat duce greul sta, ajutat desigur de c pitanul Ardelean.

[Radu Aldulescu – fragment de roman, scris la Akademie Schloss Solitude, din Stuttgart, Germania (07 octombrie - 20 decembrie 2013)]

16

Anul I, nr. 2/2014

Camelia Pantazi Tudor

NEW BEIJING (continuare din nr. anterior) Urm toarea destina ie era Templul Cerului. Î i aminti sentimentele pe care le avusese când îl v zuse pe cel real în Beijing. sese atunci nemi cat ca o statuie în fa a construc iei circulare, Sala Rug ciunii pentru Recolte Bogate, locul de întâlnire dintre cer i p mânt. Atrac ia fusese n ucitoare, f margini, spre în imi...

Acum, st tea dreapt , privind fascinat cerul, p truns de întreaga energie a universului. Îl privi pe b rbatul de lâng ea i în elese c sim ea la fel. Apoi, dintr-o dat se f cu întuneric.

- Ce se întâmpl ? îl întreb ea pu in speriat .

- Fii atent ! Prive te! Începur s pâlpâie lumini e în fa a terasei mari i se distingeau clar lanterne ro ii cu lumân ri lungi de peste un metru.

Din loc în loc se aflau vase cu alimente i es turi. Un fum de t mâie urca încet spre cer în timp ce se auzeau tobe i gonguri. Oamenii din jur amu ir , îndreptându- i rug min ile c tre cer, prin i de solemnitatea momentului venit de peste secole. Ea citise mai demult c în ziua solsti iului de iarn , în vremuri str vechi, se organizau asemenea ceremonii prezidate de Împ rat pentru a se adresa divinit ilor. Acum nu era solsti iu, dar ceremonia aceea la care oamenii prezentului participau p rea rupt din Istorie. Trecutul i prezentul se îmbinau pentru ca ei s nu- i uite mo tenirea i, pornind de la ea, s i construiasc viitorul.

Plecar t cu i. Levitaxiul îi conduse în fa a Marelui Zid. Nu putea realiza faptul c se afla acolo! Când îl vizitase pe cel de pe P mânt se întrebase dac se vedea de pe Lun . Aflându-se pe treptele reprezent rii holografice VR, abia a tepta s urce din ce în ce mai sus, s se apropie de cer pentru a se convinge.

Suir încet, privind în jurul lor, bucurându-se de peisajul minunat, de strig tele de uimire ale oamenilor, chinezi, dar i mul i europeni sau alte na ionalit i p mântene i lunare, de ploaia de cuvinte chineze ti pe care acum le în elegeau. Planeta albastr era acolo, sus, parc din ce în ce mai mare, mai luminoas , splendid .

- Tu vezi ceva? întreb ea, tr gându- i r suflarea i încercând p trund cu privirea Universul.

El îi ar cu mâna.

- Cred c se vede. Acela ar putea fi Marele Zid? E ca un arpe uria . Seam cu imaginile luate din spa iu de pe youtube. Dar poate fi altceva, un fluviu. Nu e clar.

- Da , într-adev r. Z resc i eu, dar nu tiu ce ar putea fi.

- Nu conteaz , zise el. Important este c suntem aici, amândoi.

El zâmbea. Figura îi redevenea întotdeauna tân când era luminat de surâsul acela unic.

O privea cu ochii plini de stele, iar în sclipirile lor ea deslu i o form ciudat cu cap de dragon, coarne de cerb, acoperit de solzi i având coama unui leu. Era Qinlin, creatura mitologic pe care o zuse demult, când fusese în Beijing. Atunci nu în elesese motivul apari iei, dar î i aminti c sim ise o adev rat împ care cu sine, o lini te sufleteasc pierdut demult... Cum de îl uitase? Acum, ap ruse doar pentru o clip în ochii negri i adânci ai b rbatului de lâng ea,

pe Marele Zid chinezesc de pe Lun , la începutul noii ei vie i.

Deodat , totul i se lumin în minte. tia! Qinlinul îi prevestise momentele esen iale ale existen ei, iar pân la întâlnirea cu ele dorise o lini teasc i s -i dea încredere. O via complet schimbat ! Ea nu v zuse în mutarea pe Lun doar o oportunitate financiar , posibilitatea unei împliniri pe plan profesional i spiritual, nici chiar ocazia de a- i prelungi via a, ci mult mai mult de atât - dorea s se rup odat pentru totdeauna de trecut i s construiasc o existen nou al turi de omul iubit, singurul ce-i d dea curaj, încredere în viitor i în ea îns i. Se apropie de b rbatul înalt i îl îmbr , chiar dac tia c lui nu-i plac asemenea gesturi în public. Intuia c nu se va sup ra. Îi mângâie p rul lung i blond cu o tandre e ce izvora din iubirea în care odinioar niciunul dintre ei nu mai crezuse. Dar, acum erau acolo, în cel mai frumos loc de pe P mânt i de pe Lun i credeau în ceea ce li se p ruse doar un ideal - în vise împlinite, în dragoste, chiar i în fericire. sar în urm Marele Zid tiind c vor putea reveni oricând i se îndreptar spre zona Locuin elor pe cel mai scurt traseu spa ial. Înainte de a intra în cas i a se odihni doreau s parcurg împrejurimile. New Beijing era împ it în 4 (patru) zone. Vizitaser deja zona principal , cea a celor Patru construc ii antice. Casele oamenilor se aflau, în totalitate, în cea de a doua zon , a Locuin elor.

Voiau ca în ziua urm toare s viziteze zona Arterelor comerciale, ultima, cea a Companiilor, având suficient timp s o str bat cu ocazia invita iei pe care pre edintele Companiei Economiei Lunare i cel al Companiei Turismului Interplanetar, le-o f cuser pentru a- i cunoa te efii i colaboratorii.

Zona Locuin elor era un loc superb. Casele de dimensiuni reduse, nu mai înalte de 2-3 etaje, îmbinau armonios stilul arhitectural tradi ional chinezesc cu elemente moderne. Aranjate dup modelul gr dinilor tipice, arborii, florile, lacurile, stâncile, le înconjurau, amplificându-le farmecul i creând o atmosfer de calm i lini te. Întinzându-se pe o suprafa mai mare decât casele obi nuite, se în au formele deosebite ale Cluburilor de relaxare, având în jurul lor pâlcuri de ginkgo biloba a c ror adiere r coroas se îmbina cu prospe imea cascadelor. Intrar i ei într-un Club, dornici s afle mai multe. Îi întâmpin un chinez îmbr cat într-un costum elegant, care, aplecându-se, li se adres în cea mai melodioas limb chinez : - Bine a i venit! Ne bucur foarte mult vizita dumneavoastr .

Numele meu este Wang i voi avea pl cerea de a v ar ta acest loc. Îi conduse prin s lile luminate ale Clubului, încântându-le în continuare auzul cu accentele impecabile.

- Sper c de acum înainte ve i trece de multe ori pragul acestui club. Avem aici tot ce v-ar putea interesa. V ve i bucura de clipele relaxante oferite de b ile de plante, de masajele tonice i gimnastica de între inere, în compania pl cut a unor androizi simpatici.

- Am fost mereu interesat de cântecele chineze ti. Exist

Anul I, nr. 2/2014

posibilitatea de a înv a aici? îl întreb ea.

- Sigur, îi r spunse Wang, nu numai cântece, ci i dansuri.

Avem profesori excelen i.

Ea îi zâmbi i intr într-o sal în care mai mul i oameni erau scufunda i în t cere.

- Ce este aici? întreb în oapt .

- Se joac ah chinezesc. Pute i înv a i dumneavoastr .

- E grozav! se emo ion ea, întorcându-se spre b rbatul înalt, ruia îi str luceau ochii privind tablele de ah.

- Tu spuneai ca vrei s înve i! i se adres . Acum ai cel mai bun prilej.

- Da. Mi-ar pl cea, dar nu m încumet, r spunse el. Se mai poate juca i altceva? îl întreb pe chinezul ce-l privea cu zâmbetul acela permanent pe buzele sub iri.

- Tot ce dori i! Go, bridge, scrabble, remi, biliard, bowling.

Avem simulatoare pentru antrenamente i jocuri. Pute i practica orice sport, precum i qigong. Sunt terenuri amenajate pentru tenis, baschet, fotbal.

Ea se apropie de o sal unde se aflau multe fotolii-lotus albe ce sem nau cu cele din noua ei cas .

- Ce este aici? întreb .

- Un loc aparte, zise Wang, conducându-i în untru. Avem mai multe asemenea s li. Aici, cei interesa i de literatur se adun în fiecare sear . În jurul acestor m su e ro ii decorate cu dragoni galbeni, coloni tii - litera i, precum i cei pasiona i de cultur , în general, stau ore în ir, sorbind din ce cu ele de ceai, discutând despre lucr rile lor sau despre orice altceva privind istoria i civiliza ia popoarelor celor dou planete.

Se apropie de o m su i ap pe un buton invizibil.

Instantaneu ap ru o minihologram care, dup o comand scurt , verbal , l s se vad un b rbat recitând foarte absorbit o poezie.

- În acest fel ve i asculta, dac ve i dori, poezii sau fragmente de proz ale autorilor din alte veacuri sau chiar ale dumneavoastr în iv .

17 La invita ia gazdei lor, se a ezar pe fotoliile-lotus, dedicând câteva minute poe ilor ce se afirmaser dup stabilirea în Colonia Lunar .

- De multe ori, continu Wang, dup încheierea acestor întâlniri, noaptea, când lini tea devine deplin i se simte doar mireasma suav a florilor ce înconjoar Clubul, to i ace ti iubitori de cultur se retrag în Sala Legendelor. Veni i s v-o ar t! Îi conduse pe ni te coridoare înguste luminate de câteva lampioane ro ii i galbene i îi îndemn s intre într-o înc pere goal .

Râse când le v zu reac ia uimit .

- Este doar o aparen . Camera pare pustie, dar de fapt este locul de conectare cu trecutul legendar al Chinei. Aici, a eza i pe covorul plutitor, oamenii mediteaz sau se las purta i pe lâng pere ii pe care se deruleaz , la simpla atingere, imagini din mituri i legende, putând intra în leg tur direct cu împ ratul Huang Di, cu arca ul Yi i so ia sa, Chang’e, cu Împ ratul de jad, cu uria i i pitici, cu dragoni, phoenic i i alte personaje. Uneori, când simt nevoia de un sfat, pot accesa hologramele cu dragoni. Juc i, întinzându-se pân în tavan sau încol cindu-se pe podeaua din bambus galben, purtând un zâmbet permanet pe gura larg , ei r spund întreb rilor puse i nepuse în stilul lor glume , plin de ghicitori.

Cei doi vizitatori se ar tar ner bd tori s urce pe covorul plutitor, dar Wang îi temper , explicându-le c mai întâi trebuie s devin membrii ai clubului. i luar r mas bun de la ghidul ce-i condusese prin interesantul l ca de distrac ie, relaxare i cultur , convin i fiind c se vor întoarce foarte curând.

- V a tept m cu mult pl cere, zise chinezul cel amabil i elegant, strângându-le c lduros mâinile. Dac dori i, pute i vizita templele din apropiere, ce se în în toat splendoarea lor arhitectural printre casele oamenilor. Mul i dintre cei proveni i din Orient mai simt înc nevoia de a se ruga i medita.

Cei doi reu ir s str bat întreaga zon a Locuin elor, foarte bucuro i c din acel moment vor avea parte de toate beneficiile i frumuse ile ei.

18 Noaptea c zuse peste noul ora chinezesc de pe Lun i ei intrar în casa primitoare. Orhideele î i mi car petalele parfumate în semn de salut în holul spa ios, îmbiindu-i s intre în livingul alb, unde razele P mântului îi întâmpinar ospitaliere, înv luindu-i cu str lucirea lor.

A doua zi, pornir voio i i ner bd tori spre zona Arterelor comerciale, el dorind s -i arate magazinele pline cu iraguri de perle i cu por elanuri, tiind cât de mult îi plac, iar ea curioas s vad dac ora ul sem na cu Beijing.

- Îmi amintesc prima ie ire din Hotelul Poly Plaza i prima mea c torie cu metroul în capitala terestr . Aici nu exist metrou.

- Da, replic el. Efortul de a perfora solul din piatr masiv este foarte mare, iar costurile uria e. Pe de alt parte, guvernan ii au pornit de la ideea ca oamenii s se bucure de frumuse ea din jur.

Astfel, s-a dezvoltat transportul pe traseele spa iale.

Merser câteva ore pe jos, sim ind trepida ia ora ului.

Majoritatea oamenilor foloseau îns levitaxiurile apar inând companiilor locale, care urmau trasee spa iale bine stabilite prin tot megalopolisul. Aceste mici autoturisme levitante puteau fi dirijate atât în spa iu cât i pe sol în func ie de distan a dorit a fi parcurs i de graba pasagerilor. Cei mai tradi ionali ti se distrau mergând cu bicicletele clasice. Erau foarte caraghio i, plutind la câ iva centimetri de sol, sau chiar mai mult, urcând i coborând în unduiri gra ioase.

Colindar prin zona central a ora ului i se bucurar de priveli tea încânt toare a magazinelor de dimensiuni reduse, în special de por elanuri i bijuterii, i a restaurantelor i ceain riilor ce se seau la tot pasul. Ea se mir , nev zând construc ii înalte a a cum erau în Beijing.

- Nu în eleg! În ora ul acesta nu sunt mall-uri sau alte cl diri înalte? Nici urm de Xi Dan, Full Link!

- Sigur c sunt, dar nu în centrul Zonei. Aici se promoveaz tradi ia, doar tii cât de mult înseamn pentru chinezi. Voi comanda levitaxiului ne duc la marginea acesteia. Acolo vei vedea partea modern a Zonei Arterelor Comerciale. Dar mai întâi vreau s intr m într-unul dintre restaurante. Nu am fost pân acum i îmi doresc s mergem împreun .

- Chiar mi s-a f cut foame, zise ea, i m gândeam s i propun un asemenea restaurant. Dar tu îmi cite ti gândurile, ca de obicei.

Aflase c restaurantele i ceain riile purtau amprenta vremurilor trecute ale Chinei, toat ambian a având darul de a- i transpune oaspe ii într-o alt epoc . Mobilierul din bambus i jad, decora iunile colorate cu dragoni i phoenic i, picturile cu flori sau scene din istorie, muzica armonioas , îmbr mintea celor ce serveau, fermecau, i cine trecea pragul unui asemenea loc uita c se afla pe Lun .

Trecur printr-un portal albastru ornamentat cu flori i dragoni i intrar într-un restaurant ce li se p ruse foarte atr tor. O tân , purtând o rochie ro ie tipic perioadei Qing, acoperindu- i sfios chipul ca de filde , ochii migdala i i buzele de culoarea înfocat a trandafirului cu un evantai albastru asemenea cerului p mântean, îi conduse la o m su de jad, invitându-i cu glas melodios s ia loc pe scaunele în form de elefant. Un chelner foarte vesel i pus pe glume le aduse meniul, plecând apoi în pas vioi, fredonând o melodie.

Ei admirar coloanele ro ii cu phoenic i aurii ce sus ineau acoperi ul pagodei, stampele chineze ti colorate de pe pere i, vazele înalte de por elan din care zei ele îi priveau cu simpatie, ascultând acordurile melodioase ce le încântau auzul ca un susur cristalin de izvor. Î i zâmbeau în t cere unul altuia. Doreau s p streze clipele acelea închise pentru totdeauna în inima lor, bucurându-se de atmosfer i savurând delicioasele feluri de mâncare. Dup un excelent wuliangye, cea mai faimoas b utur chinezeasc dup

Anul I, nr. 2/2014 maotai, servir mânc rurile lor preferate, ra cu portocale, ra caramel cu mirodenii, col una i, pache ele de prim var , pui cu bambus i pui Gong Bao al turi de orez i sosuri de soia, dulce-acri or i o et chinezesc, încheind cu înghe at de ciocolat i mere caramel.

Se odihnir i sporov ir despre tot i toate câte v zuser în acea zi, ca apoi ea s i arate ner bdarea de a vedea magazinele moderne.

- E ti sigur c mai ai puterea de a merge acolo? o întreb el.

Am f cut un tur de for ast zi. Putem l sa pe alt dat .

- Nici nu m gândesc, r spunse ea, hot rât .

El tia c nu avea rost s o conving pentru c atunci când i punea ceva în cap nu o mai putea face nimic i nimeni s se zgândeasc . P sir restaurantul i se urcar în levitaxiul num rul 13. Viteza era redus , ceea ce le permise s admire în continuare str du ele înguste, împodobite cu lampioane i reclame colorate.

Apoi, deodat , în zare ap rur cl diri ale c ror ultime etaje se pierdeau în norii înconjura i de lichid.

- Nu pot crede! exclam ea. Nu am v zut nic ieri a a ceva.

Cum apar norii ace tia în coloizi! Sunt efectele electromagnetismului planetar! Dar, ce se întâmpl ? V d c urc m în loc s coborâm.

- Ai r bdare i vei vedea, o lini ti el.

Levitaxiul urc lin i intr în nori, ca apoi s se opreasc brusc.

- Dar unde suntem?

- Pe un Selenarmall, r spunse el, ridicându-se, luând-o de mân i îndreptându-se împreun spre ie ire.

To i c torii ajunseser pe terasa cl dirii, o uria pist de levitaxiuri, un minilunarport, la fel ca toate celelalte aflate pe construc iile înalte ce se vedeau str lucitoare de jur împrejur. Unii, pentru prima dat într-un asemenea loc, erau extrem de încânta i i se distrau intrând printre norii ce se mi cau lin înv luindu-i, îmbiindui parc s urce pe vreunul care s -i poarte prin Univers. Ea se amuz foarte mult de atmosfera vesel de la în ime i apoi întreb : - i acum, ce facem? Încotro?

- Vino! îi zise el.

O conduse spre un cub de sticl acoperit în totalitate de nori, ce se risipir atunci când se apropiar . Z rindu-l, oamenii de pe minilunarport se gr bir s urce. Liftul coborî, oprind la etajele dorite de fiecare dintre cei prezen i i în doar câteva secunde ajunse la parter. Construc ia impun toare din jad, cu ferestre mari de cristal, era luminat feeric. Lifturile cubice coborau i urcau pe exterior. Din cinci în cinci etaje, din dreptul ferestrelor glisante porneau poduri având de o parte i de alta parape i de jad, unind cl direa cu altele din apropiere. Pe re eaua de poduri suspendate, oamenii pluteau printre nori, îndreptându-se spre diverse magazine. Plimbarea la în ime devenise o pl cere i o distrac ie. Era locul în care femeile, dup ce cump rau diverse produse dintr-o cl dire, plecau într-alta, de multe ori înso ite de prietene, stând de vorba i odihnindu-se pe drum pe una dintre b ncu ele de onix aflate din loc în loc pe marginea podurilor. Luna, neavând nucleu de foc, nu exista pericolul producerii cutremurelor, de aceea constructorii î i puteau permite asemenea exuberan e arhitectonice.

Din ce în ce mai interesat de ce avea în fa a ochilor, r mase foarte pu in s admire m rfurile extrem de atr toare din Selenarmall, fiind ner bd toare s ias i s vad cât mai mult din Zon . Remarc totu i lipsa vânz torilor. Oamenii cump rau produsele dorite i achitau contravaloarea lor în selenari, moneda unic lunar , utilizând automatele. Dac doreau s afle mai multe despre produs accesau un transparent-computer, în orice loc al magazinului, putând citi sau auzi informa ii i privind în acela i timp rafturile înc rcate cu rfuri din spatele acestuia.

Anul I, nr. 2/2014 Ie ir i se plimbar printre construc iile ce p reau nesfâr ite.

Printre ele pluteau, la distan e mai mici sau mai mari, la în imi sub 3 metri, levitaxiurile extrem de numeroase. Era ame itor, dar altceva o contraria. Zgârie-norii nemaiv zu i, podurile suspendate str lucitoare pline de oameni, levitaxiurile ce se întreceau în vitez , s-ar fi asociat în mod normal unui vacarm, unui zgomot asurzitor, dar aici totul se desf ura în deplin lini te. Doar cascadele din parcurile ce se încadrau frumos între cl diri tulburau cu clipocitul lor atmosfera calm .

Oamenii se odihneau pe b nci sub bambu i înal i sau se plimbau printre florile de tot felul, bucurându-se de coloritul lor f egal.

Cei doi noi locuitori al Coloniei se a ezar pe una dintre b ncile în form de scoic umbrit de magnolii galbene, obosi i, dar încânta i.

El îi povestea în oapt c zona sem na foarte mult cu cea din NewYork Moon, ora pe care îl vizitase în calitatea sa de ghid dar, acolo, de i cl dirile erau la fel de înalte i extrem de tehnologizate, lipsea farmecul dat de coloritul numeroaselor gr dini chineze ti. În schimb, inedit i se p ruse ideea dispunerii pe str zi a unor computere care ofereau oamenilor, prin accesare verbal , tiri despre aspecte politice, economice, sociale, culturale din statele terestre sau lunare, în plus, permiteau contactul cu persoane aflate în oricare col al lumii terralunare. Îi aminti c nu de mult, de la un asemenea computer o v zuse când î i cump ra dintr-un magazin parizian o rochie superb , Chanel.

Ea râse încet, rememorând momentul.

- Uit -te bine, îi zise el, ridicând privirea spre cer. Imagineaz i zgârie-nori cu acoperi uri aurite. A a sunt în Moskow Moon unde, spre deosebire de Moscova terestr , exist o mul ime. Am fost acolo cu ocazia Campionatului Terra-Lunar de ah i am fost impresionat.

Mai discutar pu in, el vorbindu-i despre c toriile sale prin rile lunare, promi ându-i c vor merge împreun , cu prima ocazie, la New Paris i London Moon.

Plecar , plutind într-un levitaxi i se înapoiar în casa lor lunar .

A doua zi, amândoi urmau s se prezinte la sediile companiilor, fiind invita i pentru o petrecere de bun venit. De fapt, acele pagode, la fel ca i sutele aflate în zona Companiilor, pe care le v zuser ini ial navigând pe cosmic-phone, erau locuri unde angaja ii se adunau numai convoca i pentru a discuta probleme de maxim urgen sau pentru a participa la vreun banchet organizat în zilele

19

aniversare. În restul timpului, oamenii lucrau acas , în camere simple i lini tite, dotate doar cu strictul necesar. Un birou i un fotoliu se ridicau din podeaua de onix în momentul intr rii. Instantaneu ap rea un simulator spa ial extrem de util pentru a avea leg tura permanent i imediat cu toate re elele de comunica ii planetare i interplanetare.

Foarte u or, i distractiv în acela i timp, de utilizat pentru întocmirea diferitelor lucr ri solicitate erau hologramele virtual-reality ce se puteau accesa în orice loc. Ea fusese încântat de ideea de a lucra acas , de faptul c nu mai trebuia s suporte toanele efilor sau ale colegilor i, mai ales, c nu mai era nevoit s ajung la o ora fix pentru a semna în condica de prezen .

Intrar în living unde, doar p ir i o lumin pl cut , ocrotitoare, îi înv lui, multiplicându-le chipurile în oglinzile ce acopereau pere ii verticali. Se îndreptar spre cel mai apropiat perete i imediat se desprinse din el, plutind u or, o canapea pufoas ca o leb alb , perfect pentru momente de relaxare. El lu din buzunarul de la piept al c ii albastre o igar electronic i puf ind nori de abur, o privea misterios. O mireasm suav de tei umplu înc perea i ea î i aminti de anii adolescen ei sale i de zilele ce urmaser an de an, la începutul fiec rei veri când credea c , poate, nu era totul pierdut, c undeva, cândva, parfumul de tei îi va împli visele. Zâmbea emo ionat i îl privea pe b rbatul frumos i distins care tocmai accesa cosmicphonul i îl îndrepta spre podea. Râse pl cut surprins când zu în ându-se un bar plin de sticle. Ca de fiecare dat , o amuzau mi rile lui lente i îi admira în t cere mâinile albe i fine care a ezau cu grij dou pahare mici de jad pe o t vi trandafirie. Se apropie încet de bar i ocup unul dintre cele dou scaune înalte ce ap rur instantaneu din podea. Surâzând, a tepta r bd toare s vad ce va alege dintre numeroasele sticle, mai mici sau mai mari, sobre sau foarte colorate, cu forme ciudate. El se aplec i ridic una, de undeva de jos, ascuns parc , o deschise i turn în pahare o licoare transparent .

Mirosul acela l-ar fi recunoscut-o dintr-o mul ime de alte uturi. Era maotai, b utur de reputa ie interna ional pe P mânt, devenit extrem de apreciat i în Colonia Lunar . O degustaser împreun , cu o imens pl cere, pe vasul de croazier pe care se cunoscuser .

Ciocnir i sorbir din b utura dulceag , surâzându- i i simind cu toat fiin a intensitatea acelor momente. Luar paharele i se îndreptar spre o oglind mare acoperit cu perdele fine, albe, brodate cu dragoni ro ii. Perdelele se d dur într-o parte i oglinda disp ru.

Din ce în ce mai uimit , ea se întreba ce alt surpriz o mai a tepta.

O paji te verde se întindea la picioarele lor, conducându-i spre malul lacului în care pe tii str luceau i s reau zglobii, urându-le bun venit.

Sus, pe cerul nop ii, Planeta Albastr i rev rsa lumina sperând c , poate înv luindu-i, le va aduce în suflet dorin a de a se reîntoarce. Dar ei priveau fascina i unduirile aurorei boreale lunare, ce se desf urau în forme delicate i nuan e superbe de verde, ro u, galben, împletindu-se, desp rindu-se i amplificând magnetismul acelui t râm.

(Din volumul NEW BEIJING, Editura Virtual )

20

Anul I, nr. 2/2014

Constantin Lupeanu

SCRISOARE DE DIVOR| Drag Manuela, Am hot rât s i trimit pe email aceast scrisoare în care vei afla povestea de dragoste a vie ii mele; va fi deopotriv o scrisoare de r mas bun, de adio, de divor , cum vrei s o nume ti. Iart -m c n-am putut s i m rturisesc telefonic ruptura noastr definitiv .

Mi-ar fi tremurat vocea la întreb rile tale i mi-ar fi l crimat inima, de ce s nu recunosc? La izbucnirile pe care i le tiu bine, mi-ar fi pierit vocea, la urma urmelor suntem înc so i so ie, am tr it i noi o roman sau m car am interpretat rolurile îndr gosti ilor, nu-i a a? tii de ce m-am temut cel mai tare? Berbec nes buit cum e ti, nu mai fi ascultat pân la cap t, mi-ai fi trântit telefonul în nas, i-ai fi luat pa aportul turistic i ai fi alergat la aeroport. tiu, ai fi cerut traseul cel mai rapid, indiferent câte avioane ai fi schimbat pân la mine.

Stai, nu te ridica! Cite te pân la cap t. Cite te pân la cap t, te rog, apoi îmi po i telefona. Chiar vreau s i aud vocea. Chiar c vreau s discut m ca doi oameni care in unul la altul i se respect , de acord? Oare ce îmi vei spune? Sunt curios, drag Manu, scumpa mea Emmanuelle!

Dup prima mea apari ie le televiziunea public în emisiunea Stars, mi s-a întâmplat un lucru de necrezut. M-a sunat May. Da, May, iubita mea din studen ie. Dialogul televizat de o or a decurs foarte bine. Am spus câteva cuvinte despre mine ca proasp t Ambasador al României în Musonia, am prezentat, pe sectoare, raporturile bilaterale. Acesta este tipicul emisiunii, nimic special, doar eu nu am vorbit în englez , ci în musonez . În plus, am scurtat cât am putut r spunsurile la întreb rile cu iz politic i, cum r sese suficient timp de emisie, a urmat un monolog lung, despre noi, dacoromânii, i despre ara noastr întemeietoare de civiliza ie în Europa, despre o ar a a cum se sedimentase în mine din copil rie. România - O lume fascinant , au titrat a doua zi ziarele. Colegii ambasadori m-au felicitat cu invidie în ton i-n ochi. Membrii coloniei române i-au ar tat i ei bucuria, umplând site-urile cu fotografii i cuvinte de laud . Diploma ii i ceilal i membri ai ambasadei m-au periat i ei destul, iar când a aflat de May, consulul s-a mirat c la terminarea studiilor fusesem angajat în Ministerul Afacerilor Externe.

- Domnule ambasador, v aminti i cine era consul pe vremea studen iei dumneavoastr în Musonia? m-a întrebat cu subîn eles, în timpul cupei de ampanie, la care chemasem tot personalul. Vroia spun ca acel consul trebuia s -mi întrerup studiile i s m trimit în ar , pentru c aveam rela ii intime cu o localnic .

- Pl ie , i-am r spuns, cuminte. Îi tiam numele. Atunci, omul acesta s-a ar tat în eleg tor i în elept, salvându-mi cariera în diploma ie. El mi-a dat ni te sfaturi care nu izvorau din tainele serviciilor secrete, care pe atunci t iau nemilos, ci îmi vorbise ca un om mai în vârst , se purtase ca un rinte.

- Mda. N-am auzit de el. Vede i? Dac -ar fi fost vigilent, n-ar fi fost scos la pensie, ci ar fi fost avansat general.

Am schimbat vorba, gândindu-m c el face parte din tagma

celor care, atunci când se confrunt cu o situa ie, nu v d oamenii, nu simt via a, i ac ioneaz strict în interesul carierei proprii, urmeaz o cale pavat cu vie i sfâ iate.

Eram în Musonia de trei luni, a teptam s vii la mine, rupândute de cercul t u de prietene i de prieteni fa de care tii prea bine c eu am inut întotdeauna o distan proteguitoare. Tr iam monotonia vie ii diplomatice, care de departe pare curcubeu, iar tu o tii, e ca la un regiment din mun i, într-un or el de provincie: tirile de diminea , comentariile, preciz rile de peste zi i bârfele de la cocktailuri, recep ii i dineuri diplomatice. Încercam s -mi imaginez cum vei ap rea tu pe mânt musonez, tu, femeie m ritat , c torind cu pa aport diplomatic la business...

Doamne, drag Manu, când îmi amintesc zborul nostru cu avionul la Bangkok i când m gândesc la ini ierile prin care am trecut amândoi i cum te dovedeai tu neîntrecut . Ia gânde te-te!

Opre te pentru câteva clipe lectura, închide ochii i adu- i aminte.

Revezi templul în care parc ne-am ren scut? i grupul acela de oameni de toate na iile care se conturase în jurul t u, pentru c tu ti un ambasador adev rat, o preoteas , o regin , ei te strigau Emmanuelle i i se supuneau ca ni te adev ra i sclavi. Zile de aur.

Eu te-am admirat de totdeauna, tii. Am fost fascinat de tine din prima clip . Când am dat mâna cu tine, am fost invadat de o senzualitate f de margini. Ah, perfec iunea ta, frumuse ea greu de pus în cuvinte, aerul misterios i dezinvoltura cu care mi-ai cerut mie, un necunoscut, s te duc în Thailanda, ca pre al prieteniei. Team cunoscut la un concert la Ateneu, î i aminte ti? Cotropit, orbit de tine, am scos repede o carte de vizit i te-am rugat s m suni în ziua urm toare.

- De ce? m-ai întrebat.

Prietenii aceia nelipsi i din preajma ta, am aflat mai apoi, au izbucnit în râs, câ i s fi fost acolo, cinci sau ase, dintre care o singur femeie, Sanda, pe care o cuno team i care m-a prezentat ie, vou . Eu eram cu o nepoat , Ana-Maria, elev de liceu; tu o crezuse i prietena mea, iar tinere ea ei te intrigase, poate c îmi crescuse cota, dup cum mi-ai m rturisit a doua zi, i poate c gra ie ei ai încuviin at m cau i.

- Da, o s te sun, ai zis, primind bucata aceea de carton i întinzând-o într-o singur ondulare a mâinii, unuia dintre b rba ii care f ceau sluj în jurul t u. Mi-ai vorbit f s m prive ti, cu ochii fixa i pe Ana-Maria: Suntem cumva în aceea i re ea?

A doua zi, târziu dup prânz, a sunat telefonul. V zând num rul necunoscut afi at, am tiut c e ti tu.

- Manuela, ai rostit într-un fel anume, pronun ând Manu Ella.

Eu am început s turui, îmi f cusem un plan de b taie, i-am spus c e ti o femeie tulbur toare i c sunt cucerit de personalitatea ta. Am vorbit mult, cum nu-mi era obiceiul, iar pentru a- i atrage aten ia asupra mea, am strecurat informa ia c tr isem în Extremul Orient, îmi f cusem studiile universitare în Arc, capitala Musoniei, i

Anul I, nr. 2/2014

a mai departe.

- Ah, da? ai spus.

- Nu i-a povestit prietena noastr comun ? am izbucnit eu, cumva a repro .

- Dom nu le, ai r spuns sacadat i am tiut de atunci c tu te alin i în felul acesta. tii bine c imediat a sunat gongul i am intrat din nou în sal , iar, dup concert, ea a plecat cu prietenul ei. Eu am intrat într-un club, s nu m -ntrebi în care, te rog, nu mai tiu! Când s fi vorbit despre tine? i... ai f cut o pauz cât o zi de post. i se pare c ar fi fost cineva interesat de persoana ta? A propos, ce- i mai face prietena?

- Cine? Ana-Maria? Nu tiu. De fapt, n-am o prieten , adic , da, am! am ad ugat lacom de ideea care îmi venise, de ieri tu e ti prietena mea.

- M duci în Thailanda? ai întrebat aiuritor de limpede.

- Oriunde. Dar eu î i recomand Musonia.

- Thai land a! ai repetat aspru, în maniera ta.

- Fie! sta a fost începutul. Ne-am întâlnit în week end i am r mas împreun . Se nimerise c i tu erai singur de o vreme. Lâng tine, am tr it acea vibra ie înalt precum coarda unui arc din momentul slobozirii s ge ii. Repetat. Mereu i mereu.

Rememorarea de pân aici este un omagiu pe care i-l aduc acum, la desp ire, drag Manu. Poate c ne-am c torit nepermis de repede, ce crezi?

Manu, în timpul ultimei noastre conversa ii telefonice, insistasem s te duci la Direc ia Consular a ministerului, s i iei pa aportul diplomatic. Acum te rog s nu te mai duci. Le-am scris s re in pa aportul t u, f explica ii. În schimb, am vorbit cu ministrul. I-am telefonat i am început a: - Domnule ministru, mi s-a întâmplat un lucru de necrezut.

- Eu v cred, domnule ambasador.

- M crede i înainte de a ti despre ce este vorba?

- Afla i c tiu despre ce este vorba.

- Glumi i, domnule ministru.

- Absolut deloc. Cunosc toat t enia. În jurul dumneavoastr sunt mul i scriitori, domnule ambasador! Am fost

21 inut la curent, înc de la început, imediat dup interviul acela reu it pe care l-a i acordat televiziunii centrale musoneze. Bravo pentru interviu! În leg tur cu ce zice i c s-a întâmplat, trimite i-mi v rog un raport oficial, prin cifrul secret, cu propunerile pe care le crede i de cuviin . V-a aduce în ar pentru câteva zile, dar tiu c preg ti i comisia economic mixt i nu pute i lipsi tocmai acum de la misiune.

- Domnule ministru...

- În încheiere, m-a întrerupt el, pot s v spun c noi privim cu îng duin . Atât deocamdat , v rog s m scuza i, domnule ambasador, am ni te treburi presante. La revedere i pe curând.

- La revedere.

Ultimele cuvinte le-am în eles drept o încurajare.

Iar acum m voi întoarce la telefonul primit de la May. Tu tii cine este. i-am vorbit despre ea. Nu atât cât ar fi trebuit, de aceea voi st rui aici.

Toamna, ultimul an de facultate. Venisem din ar dup începerea cursurilor. Fusesem re inut cu formalit ile pentru o carier în diploma ie. Ministerul de externe nu avea vorbitori de musonez , pusese ochii pe mine, i trebuise s trec ni te teste. Am fost acceptat i sf tuit s -mi îmbog esc vocabularul politico-diplomatic, apoi s întorc cu diploma de absolvire. La universitate, bâjbâisem pe coridoare, pentru c se f cuser ni te reorganiz ri, i m pierdusem pe coridoarele largi. Atunci a ap rut May. - Ce cau i? m-a întrebat în englez . credea un boboc derutat. I-am r spuns în musonez , c abia revenisem din Bucure ti, nu apucasem s iau leg tura cu niciunul dintre colegii mei de an i c pur i simplu nu nimeream amfiteatrul utat.

- Credeam c e ti neam , a zis.

- Uite c sunt român! E bine?

A izbucnit în râs.

- Îmi plac românii. Pe aici. Urmeaz -m !

Se mi ca cu gra ie, dar nu i-am luat seama. Am ajuns-o din urm din doi pa i.

- Ce tii tu despre români? am provocat-o.

- Tu e ti Dracula? a râs iar, cu poft . I-am observat chipul de forma lunii pline, fruntea înalt , ochii mari, prelungi, umbri i de sprâncene ca ni te aripi de libelul . Am v zut un film înduio tor, via a unui artist, Ciprian Porumbescu, a ad ugat.

Pân la amfiteatrul pe care îl utam, n-am mai scos un cuvânt. ldura era cople itoare. O c ldur surd , grea i apoas , de neîn eles pentru noi, cei din spa iul climei temperate. Soarele nu se vedea. Un cer de cenu promitea ploaie, norii doar amenin au, f a se slobozi.

Coridorul era deschis spre r rit.

Ne-am oprit sub o arcad .

- Aici. May a ar tat spre o . Doar c nu po i intra. tii deviza universit ii noastre?

- Dup profesor nu mai intr nimeni, înaintea profesorului nu pleac nimeni, am recitat.

A dat s plece.

- Eu sunt Val. Valentin, patronul îndr gosti ilor. M-am înclinat or, împreunân d palmele i ducându-le la piept, în rit buddhist.

- May. Am numele unei flori

22 care înflore te o dat pe an, în ziua a patra a lunii a unsprezecea, dup calendarul lunar, desigur. Atunci m-am n scut eu. ine minte! a ne-am cunoscut. Ea era student în anul al doilea, Facultatea de economie, unde preda i tat l ei. A doua oar ne-am întâlnit întâmpl tor. A treia oar la fel. Ne d deam bine e i atât. A patra noastr întâlnire s-a petrecut în cantina profesorilor, unde studen ii str ini aveau acces. Mâncarea era mai îngrijit preg tit , mai gustoas i mai scump . Mâncam la o mas cu un coleg belgian i am z rit-o de când ea a intrat sfioas pe u .

- Uite tipul clasic al frumuse ii musoneze, m-a f cut atent colegul. De mult o urm resc, a optit, i i-a f cut semn s se apropie. Îl c uta pe tat l ei, ne-a spus. Am invitat-o s ia loc, s bea un suc pân la sosirea profesorului. Colegul a început s -i fac o curte pe fa . Am f cut ochii mari. Brusc, s-a trezit în mine un soi de gelozie, doar o tiam de câteva s pt mâni, am fost cuprins de o senza ie de posesiune. Cum mai mult el st tea de vorb cu May, am privit-o atent. E delicat , îmi ziceam, de i cercul fe ei este mult prea extins pentru trupul ei pl pând. Oare ce ascund ve mintele? i mi-a ap rut în fa a ochilor o Venus la margine de codru, pictat de Cranach.

Zâmbeam la gândul unei cure de sl bire mai ales în zona oldului, a pulpelor, când May a s rit în picioare.

- Cred c tata a plecat...

- Te conduc! m-am trezit spunând i m-am ridicat. Pl te te tu, i-am spus colegului, care a f cut la rândul s u ochii mari, neîn elegând ce mi-a venit.

Am ie it din campusul universitar, ne-am plimbat pe ni te str zi umbrite de platani importa i din Fran a, apoi am intrat într-o ceain rie. Zi de zi, dup cursuri, reluam traseul acesta. Prima oar neam s rutat dup vreo dou s pt mâni, când a urcat la mine, s ia o carte. De ziua ei, m-a invitat la ea. Locuia singur , într-o cas veche, mo tenit de la bunica matern , o cas cum nu mai v zusem, ridicat pe piloni, cam la un metru deasupra p mântului. Construit din lemn tare, îmbinat în a a fel încât nu se b tuse nici un cui, era un p trat cu latura de nou metri. Se urca pe o scar din lemn, cu ase trepte, care semnificau elementele naturale din univers, se intra pe o u lat dar scund , obligându-te s i pleci capul în fa a gazdei, când f ceai pasul peste prag. U a nu fusese fixat pe mijlocul unei laturi, a a cum m-a fi a teptat, ci în colul dinspre drum. Când am intrat prima oar , am fost ocat. În interior nu erau desp ituri. Am p truns întro sal , o camer neobi nuit de mare; am aflat c avea optzeci i unu de metri p tra i, cu tavan din lemn sculptat, reprezentând cerul cu stelele. Bazoreliefuri pe lemn erau i pere ii, livezi cu cai i mânji, în cele mai nea teptate pozi ii. Pe latura de la intrare era amenajat buc ria, modern , cu ap curent , plit electric , cuptor i tot tacâmul. Piese vechi de mobilier se g seau peste tot, mese i scaune joase, pe peretele opus tronând un baldachin drapat cu m suri, iar lâng el baia mascat de paravane, i acestea sculptate cu scene domestice. Geamurile erau fixate cumva în partea de sus a pere ilor, de jur împrejur, dându-mi impresia c m aflam în jungl . Am fost fascinat. M-am învârtit pe acolo îndelung, punând întreb ri. Casa era veche de peste o mie de ani, reamenajat din timp în timp, i revenea primei fete n scute în familie. De ziua ei, May m-a iubit în baldachinul acela, în care, dup tradi ia casei, î i începuser via a de familie optsprezece fecioare din neamul ei, socotindu-se i pe ea. Împlinea dou zeci de ani.

Iubirea noastr a crescut i s-a rotunjit cu fiecare zi. De fapt, înc din primele zile ne jurasem s ne iubim toat via a i s ne torim. Dup ziua ei, când devenisem unul, m-am dus la ambasad i am stat de vorb cu acel consul Pl ie . Ea le spusese p rin ilor ei i a f cut cerere la autorit i, în vederea c toriei. I s-a r spuns c în Musonia erau interzise c toriile cu persoane din rile socialiste,

Anul I, nr. 2/2014 parte a politicii de st vilire a penetr rii comunismului. Au urmat interven ii private i au fost sf tui i s se lini teasc . Nu numai c ea ar fi fost blamat , dar familia ei ar fi fost pus sub observa ie i ar fi avut de suferit. Mie, consulul mi-a spus c la noi în general nu erau bine v zute c toriile cu str inii, de i nimeni nu este împiedicat. Ca viitor diplomat, poate c situa ia era înc mai delicat .

- Eu sunt de partea ta, mi-a spus f nici o ezitare. M voi interesa ce acte sunt necesare. Ai r bdare, s treac s rb torile. Tu i termini studiile în var . Avem timp. S vii la mine cu fata, prin Martie sau Aprilie.

Ce bucurie am tr it atunci împreun cu May! Ea tocmai depusese cererea. Am început s ne facem planuri. May urma s m înso easc la Bucure ti. Dup ce May a aflat despre politica musonez , m-am întâlnit a doua oar cu Pl ie . Ne-a primit pe amândoi. Ne-a sf tuit s nu disper m. Ne-a asigurat c scrisese acas i a tepta instruc iuni.

- Dragostea înfrânge orice bariere, ne-a zis. Sunte i tineri, tinere ea presupune vigoare i încredere. ine i minte, în univers exist patru taine divine: lumina, credin a, iubirea, speran a. Voi iubi iunul pe altul. Dac iubirea voastr este curat , adev rat , v ve i atinge scopul. La încheierea întrevederii, în u , mi-a optit c May este un spirit ales.

De atunci, cu acel consul m-am mai întâlnit de câteva ori. Un om atent, cu suflet bun, a a îl categorisesc acum. Ultima oar a recunoscut c e greu, mai ales prin coresponden .

- Tu termin i studiile, ia- i diploma i mergi în ar . Vei lucra la minister. Dac fata i familia ei sunt de acord s înfrunte eventuale nepl ceri, s ai cu tine actele ei (mi-a spus ce acte anume) i s ceri audien la ministru i la forul suprem, Consiliul de Stat.

Acesta a fost îndemnul s u. Adev rul este c el n-a f cut nimic, n-a raportat în ar , n-a mi cat un deget, de team c , undeva, pe traseul hârtiilor, un func ionar zelos mi-ar fi f cut r u.

Dup Anul Nou, eu m-am mutat la May, în casa p strat de cine tie când. Ne pl cea s ne privim unul pe altul, parc intuind separarea. St team unul în fa a altuia i ne priveam în ochi. Am dus cu mine imaginea ei, sintetizat în cercuri de tot felul, îi îndrugam acelea i compara ii i metafore despre trupul ei i ea se amuza, m asculta râzând pe înfundate, pân când nu mai reu ea s se înfrâneze i izbucnea în hohote, din ce în ce mai tare, la fiecare cuvânt de-al meu, pentru ca în final, când eu conteneam cu descrierea ei poetic , -mi spun i ea mereu acela i lucru: - Tu e ti un zeu. Iar eu o p mânteanc norocoas . Te iubesc!

Rafinamentul se degaja din toat fiin a ei, fie c st tea sau se mi ca, se îndeletnicea cu ceva, vorbea, râdea, plângea. Avea sânge albastru. Se tr gea, într-un lan concludent, din primii regi musonezi. i, ca într-un basm adev rat, dup interviul meu tv, May mia telefonat.

- Bun ziua, domnul ambasador! A vorbit în române te.

- Bun ziua.

- Sunt May, a spus simplu, direct.

- May a mea?

Atunci i-am recunoscut vocea.

- Da, Val, May a ta.

Am t cut amândoi, deopotriv de tulbura i, cred. Ea începuse înve e limba român de atunci, de când credeam c va merge cu mine la Bucure ti. Dup acel Decembrie 1989, a reluat studiul limbii române, hot rât s m caute în România. Vorbe te destul de bine.

Mi-a cerut o întrevedere. Plecase din capital , locuia într-un ora din vestul rii. Am invitat-o la mine la re edin , la un prânz, oricând putea s vin .

- Oricând, May, oricând, începând de mâine, am precizat.

23

Anul I, nr. 2/2014 A venit peste trei zile. Buc tarul a preg tit mâncarea i a ezat-o pe mas , pentru c am inut s-o primesc singur, f nici un personal prin preajm . La ora stabilit , am a teptat-o în poart .

Soldatul musonez de gard la intrare s-o fi mirat v zându-m , dar nu a îndr znit s pun vreo întrebare. Sau poate c fusese informat, în zilele noastre vorbe ti cu cineva la telefon la Bucure ti i se aude la Paris, la Londra...

May conducea o ma in japonez Mazda. Am recunoscut-o de departe, i-am f cut semn s intre în curtea re edin ei. Am închis poarta i m-am gr bit spre ea. A ie it din ma in i a r mas dreapt lâng portiera deschis . Ne-am privit o vreme. Am invitat-o în cas .

Era aceea i May, de i ne desp iser m de aproape dou zeci de ani.

Ne-am a ezat pe fotolii, fa în fa . Ne-am zâmbit. Apoi am izbucnit amândoi în râs, aproape în acela i timp, nu în eleg nici acum de ce i cum. Apoi ea a plâns. Mi s-au umezit i mie ochii sau a fost o p rere, cine s tie în tulburarea care ne cuprinsese?

Ea a vorbit prima. Mi-a spus c , dup plecarea mea, a continuat înve e limba român . Mi-a trimis mai multe scrisori, una dup alta, timp de un an de zile. De la mine n-a primit nici un semn. Eu i-am rturisit c am f cut acela i lucru. Scrisorile noastre erau oprite, de o parte i de alta, la vama r ut ii umane. I-am spus c , la angajare, eu îi scrisesem ministrului un memoriu, cu datele lui May, solicitând sprijin oficial. La un moment dat, am fost chemat la directorul de personal, care mi-a spus s m însor, fiindc musoneza aia a ta, a a s-a exprimat, musoneza aia s-a m ritat. Avea un birou mare, înc rcat cu dosare. Oare care era al meu? m gândeam. Unul mai sub ire, desigur. M-am ridicat s plec.

- Astâmp -te, m i tovar e! Tu pe ce lume tr ie ti? mi-a zis f s m priveasc .

A întins mâna, a a luat un dosar i l-a deschis, semn c audien a se terminase.

Pe May nu a luat-o nimeni în seam , dar în anul universitar urm tor s-a transferat din capital , dezam git de mine, de organizarea

statal , de to i oamenii din jurul ei i din lumea larg . Nu mai putea tr i unde la fiecare pas d dea peste ceva care îi amintea de mine. La terminarea studiilor, s-a angajat la un ziar de business i ajunsese redactor- ef. S-a m ritat cu un coleg, avea doi copii.

- Pe tine n-am putut s te uit, mi-a m rturisit. Ai fost mereu cu mine. Î i vorbeam tot timpul.

- Te cred, May, i tu cu mine, persistai în gândurile i în sim urile mele. Dup amenin area directorului de cadre, am luat hot rârea s demisionez i s plec la tine. Imposibil. Nu am primit pa aport. Pur i simplu nu puteam pleca din ar ! Tot ce puteam s fac, era s nu m însor. Ajunsesem cel mai longeviv burlac din minister.

Din timp în timp, unul sau altul dintre persoanele din conducere m sf tuiau s m însor. În misiune diplomatic nu se trimiteau decât oameni însura i.

I-am povestit cum m-ai fascinat tu, Manuela drag , imediat dup Decembrie 1989, cum parc , din clipa aceea de la Ateneul Român, ai ters din mine trecutul. May mi-a cerut am nunte despre tine. I-am ar tat fotografia ta. Nu a f cut nici un comentariu. M întreb de ce?! În timpul mesei am vorbit pu in. Spre sfâr it, mi-a spus c se interesase: c toriile între musonezi i români erau permise. i m rturisesc c am fost ocat. Eu nu m gândisem nici o clip la o asemenea turnur a vie ii. Este drept c o c utasem pe May imediat dup sosirea mea în Arc, îns f succes. Tat l ei murise, iar casa pe picioroange nu mai exista. Pe locul casei se ridicase un zgârie-nori.

- Casa bunicii a fost dezmembrat cu voia mea i recl dit în parcul na ional, m-a l murit May. E muzeu. O po i vizita.

- May, am asigurat-o eu, te-a fi g sit oricum. Oare m po i în elege?

- Î i aminte ti de cele patru taine divine? Lumina, credin a, iubirea, speran a. În ultimul timp, am reluat cu i mai mult sârg studiul limbii române. Anul acesta pl nuisem o vizit la Bucure ti. tii de ce? A patra tain este speran a.

May a r mas la mine pân seara. Eu anulasem orice activitate diplomatic . A dormit la mama ei, care tr ie te. De fapt, May sosise în ajun i dormise o noapte în casa p rinteasc , pentru a nu veni la mine la mas direct de pe drum.

A doua zi, am luat micul dejun împreun i am recunoscut amândoi c ne iubim, de parc timpul r sese pe loc. Ea vorbise deja cu so ul ei. Îl avertizase c , dac eu nu m schimbasem, îi va cere divor ul, pentru a se c tori cu mine. El a în eles-o. Cuno tea întreaga poveste. May a plecat din Arc imediat dup micul dejun. În curte, înainte de a intra în ma in , ne-am îmbr at i ne-am s rutat întâia oar dup to i anii care trecuser peste noi. Am sim it-o ca în studen ie, parte din mine. Acum suntem în leg tur telefonic direct . Am schimbat câteva cuvinte i cu so ul ei, cu copiii, în musonez , desigur. În Musonia, divor ul se ob ine u or, aproape imediat. Ea se va transfera în capital , la un cotidian de mare tiraj, unde va conduce sec ia de business. Ne vom c tori de îndat ce eu voi ob ine aprobarea ministrului i divor ul nostru. Închei aici i te invit s în elegi povestea aceasta de necrezut. Po i?

Cu prietenie, Val Din Musonia, la pu in timp dup instalare.

HARMONY project for steel PANAITE CHIFU

24

ROMAN FOILETON

Anul I, nr. 2/2014

Corneliu Leu

VECINUL CEL BUN (continuare din nr. anterior)

CAPITOLUL UNU trânul doctor cu mare rang de preot t duitor ap ruse în lumina intr rii cercetând prin aburul i semiîntunericul hrubei în care fiul s u î i f cea cu meticulozitate îndeletnicirea i mistic i fiziologic , dirijând respira iile celor proasp t opera i, pentru ca emana iile pere ilor de stânc s le gr beasc îns to irea. Era înc îmbr cat de drum, a a cum c torise. zându-l, înafar de respectuoasa bucurie filial a sentimentelor manifestate cu sobrietatea castei lor, doctorul cel tân r deveni i asistentul disciplinat ce se preg te te s -i prezinte raportul pt mânii în care r spunsese de starea pacien ilor, venind spre el nu înainte de a-i preg ti or ul cu care s -l îmbrace în acel ritual al primirii la altarul s u medical a celui care oficia asupra anatomiei trupurilor încinse de boal i a m dularelor cu r ni sângerânde.

Era o adev rat mistic a îmbr rii or ului de vindec tor cu care marele doctor se apropia de trunchiul special d ltuit pe care se afla cel supus opera iei, îmbr care în timpul c reia, cu to ii, t duitori i slujitori mai mici, cereau binecuvântarea zeului-p rinte a c rui invocare tradi ia o impunea a se rosti la acel moment. De data aceea, îns , l sând fruntea fiului s i se aplece peste o mân , b trânul îndep rt cu cealalt or ul i-l trase pe tân r din aburul vindec tor amestecat cu miros de c rbune i pucioas , ie ind cu el afar , între solemnitatea brazilor a c ror în ime majestuoas atesta vechimea acelui loc st pânit de familia lor.

De atunci, de la acel moment de grav comunicare, de c tre ori tân rul doctor î i amintea de p rintele s u, i-l amintea astfel: Cu statura-i impun toare i o triste e atent , cercet toare, pe chipul ltuit de aspre tr turi în expresia adânc conturat . Purtat cu el oriunde, înc din copil ria în care îi dusese dorul, imaginea patern se conturase atunci mai evident în memoria sa r mânând fixat a a cum îi ap ruse pe deschiderea luminoas a bol ii de la intrare, distan at de el în neclaritatea aburului ce-i iriza conturul i chemându-l cu glas ferm pe numele s u mic, negrecizat: - Zanes!

Apoi, plimbarea în tain i c utarea singur ii printre copacii înal i, gro i cât trupul omului i drep i ca i catargele ce se f ceau din ei, pân sus, unde le ajungea vârful în înaltul cel înalt i albastru, plimbare ce i-a fixat în memoria tân rului iar i un loc însemnat, îmbinându-se i suprapunându-se cu imaginea de mag a celui carel veghease i ca p rinte îmbinând autoritatea de cap al familiei lor importante cu o duio ie care, pe cât era de re inut pe atât era de profund , dar i ca maestru atoate tiutor al tiin elor organonului trupesc în îmbinarea lor cu cele ale intui iilor i în rilor sufletului.

Ea s-a desf urat tot sub semnul acelei apari ii prevestitoare, ca un contur de curcubee celeste în contrastul dintre lumina de afar i

aburul din untru, cu care b trânul lui tat i maestru avea s -i ap i dup trecerea sa din aceast lume, atunci când Zanes îl evoca având nevoie de sprijinul i în elepciunea lui. Ba, chiar mai mult, chiar i atunci când nu-l evoca pe el, ci pe Zeul-Tat , sprijinitorul transcendent al neamului lor, chiar i acela, tot sub acela i chip, al unui contur definit doar de aura str lucitoarelor culori ale luminii, îi ap rea. Ceea ce, cu timpul, devenind el capul familiei ce st pânea acel col de ar i somitatea priceperii vindec toare a vestitelor bolni e de aici, îi aduse în elepciunea interpret rii religiei lor care credea în Zeul Primordial ce le fusese i le r mânea tat sf tuitor, drept religia unei dragoste i ascult ri filiale în care zeul are, pentru fiecare, chipul i amintirea în elepciunii b trânilor s i: Un zeu care, în momentele cruciale, nu are alt scop decât acela de a gr bi s vin la tine, mânat de ceea ce- i aduce bun i d ruitor, a a cum gr bise trânul doctor, mânat de ceea ce câ tigase pentru fiul s u:

VECINUL CEL BUN un roman de

Corneliu Leu

Anul I, nr. 2/2014 - Vei merge la Roma! Am ob inut asta pentru tine. Tumoarea regelui e de durat , dar e mai sigur s i-o taie acolo; nu c nu mi-a putea mânui eu inciziile, îns , pentru vindecarea r nii, au ei lo iuni secrete, f cute pentru imperatori i cei boga i, din ierburile africane.

E un prilej s le-nve i i, poate, s le c ut m asem narea prin p durile noastre.

Aceasta era vestea mare, adus dintr-o r suflare acolo, sub bolta aburit i aburind . Restul, plimbarea prin discre ia arborilor solemni ce strecurau lumina soarelui printre acele lor verzi dându-i mai mult mister i mai mult mângâiere decât în impactul direct al ochiului cu astrul de pe cer, era doar comentariul i sfaturile: - Regele trebuie înso it; nu doar pentru ceremonii, ci i pentru a avea oameni pricepu i în jur. E i nevoia de a fi operat, dar i un prilej de a reface mai strâns leg turile cu Roma. Vei deprinde astfel i i vei ar ta înv tura în cealalt tradi ie pe care nobila noastr familie o are, pe lâng harul vindec rii r nilor omene ti: comunicarea c tre str ini în numele neamului nostru, purtarea soliilor regale i g sirea de alia i regelui nostru. În jurul lui vor fi mul i romani, a a c voi, cei care-l înso i, trebuie s vi-i apropia i pe cei de seam cu mult aten ie, pentru c i ei au interesele lor, iar slujirea voastr va fi ca regele s aib câ tig pentru interesele noastre. Pesemne c -i vor face chiar onoruri în Senat proclamând o alian care s ne-nt reasc la grani e; de asta ar fi vrut s -l înso esc eu. Dar, pentru c doctorii de acolo se vor ocupa de el, l-am convins s mergi tu în locul meu.

Nu numai pentru c ve i intra în leg turi cu mul i b rba i de care ai vârsta mai apropiat , ci i ca s înve i de la medicii lor ce tiu mai nou. Tu ai via a în fa i sper s aduci de acolo ceea ce este bun...

E bine s vezi Roma, acum când ni se ive te ocazia. S-o cuno ti i cu luminile i cu întunecimile ei, iar mintea ta s discearn , s aduc aici, chiar pentru al ii de-ai no tri, o p rere actual , dezv luind ce e acuma i nu ce e prejudecat pentru c sa gândit astfel cândva.

Tare-a fi vrut s v d cu ochii mei, dar pentru neamul nostru e mai bine s vad unul din genera ia ta. Eu n-am avut norocul sa cunosc, dar nu cred nici în prejudec ile habotnice ale celor care ne-au desp it total de ei. Lumea se mai schimb ; fie în bine, fie în r u, e de datoria min ilor în elepte s cunoasc ... Nou , tii c religia ne interzice, de mai bine de o sut de ani ne interzice drastic orice amestec cu obiceiurile lumii str ine; iar Roma, cu toate c vorbim aproape aceea i limb , e locul pe care nu trebuie s calce picior dealor no tri, sau de unde nu trebuie s se-ntoarc picior ce-a c lcat.

Limba ne e aproape, dar obiceiurile i credin ele ni sau îndep rtat; nea confirmat-o i Cerul, când a urcat la el tân rul rege pervertit în luxuria i vi iile Romei, iar Zeul-P rinte s-a cutremurat de tic lo iile pe care le deprinsese acela acolo. Tu s fii atent. Noi suntem neamul în elept al acestor locuri. L-am convins pe rege s fac el primul pas, cu toate c sunt unii habotnici care ne-ar lapida pentru asta. Dar eu cred în mintea mea, nu în habotnicia lor care, ai s vezi: din ura de azi, mâine se va preface-n slug rnicie i-n copiere total a perdi iilor. Eu nu le acuz total si nici nu mi le voi însu i total, pentru ca nu sunt zboinic s am nevoie s -mi înr iesc lupt torii împotriva altor credin e. Familia noastr este de oameni înv i care vor pacea neamului lor prin în elegerea credin elor altuia. De asta nu-mi satisfac mie curiozitatea de a merge, ci te duci tu, fiindc vei avea via mai lung . Dar, bag de seam : P streaz -te cum te-am crescut eu. În elegerea altuia, nu-nseamn nici s te îndemne la ceea ce are el prost. Am încredere c i vei p stra credin a în care te-am crescut.

Suntem o veche familie a unui neam str vechi, lega i de zeul nostru aspru i drept, înc de pe vremea în care, pe locurile lor, ale marelui popor care se dau ast zi romanii, li se aflau de-abia înainta ii aceia uria i despre care se spune c ajunseser acolo de pe locurile noastre.

Dar p rintele nostru a r mas zeu aici, p strându-ne-n în elepciunea

25 noastr modest , în vreme ce la ei, topirea fierului înv at de la acei uria i le-a crescut ambi ia de a face armele cele mai scumpe. A a a crescut la ei pofta îmbog irii din r zboaie iar, la împ irea jafurilor, zeii au coborât în pia amestecându-se cu oamenii i cu p catele lor.

Au cucerit apoi întinderi, dar iau cucerit pe ei zeii acelor întinderi, pervertirile acelora, adun tura n ravurilor lumii i pofta de bog ie. În vreme ce noi ne-am înr cinat pe acest loc i ni l-am ap rat înt rindu-ne credin a, ei au strâns laolalt tiin ele, dar i poftele de arte, ambi ia militar , dar i perfida ucidere între ei, m re ia conducerii lumii, dar i ru inea cinstirii necinstei; acolo, pân i zeii încurajeaz p catul! În vreme ce strâng averi, templele zeilor se aseam în de ert ciune cu palatele oamenilor, iar nevoia de aur, de sclavi, de mirodenii le a i nevoia de r zboi. Au cele mai înalte cl diri i cele mai josnice obiceiuri pentru c i-au pierdut sentimentul de fr ie unul pentru altul... În fine, nu- i spun mai multe, eu nu le-am zut ci doar le-am înv at din explica ia pentru ce ne este închis drumul într-acolo printr-o palisad ce ap str buna noastr lege moral . Dar mintea mea nu m las s cred în habotnici, chiar dac sunt de neamul nostru. Cine-i prea habotnic împotriv , va deveni i prea slugarnic pentru. Noi suntem frun i drepte, cu spinarea dreapt i nu m tem sa cred c poate s se fi schimbat ceva acolo. Tu vei vedea i vei trage înv minte pentru via a îndelung pe care o ai înainte... S nu-i respingi, s le ar i prietenie, s -nve i tot ce se poate înv a, dar s nu te amesteci cu ei. Va fi cu voi i vicarul marelui preot, dar nici el nu tie mai multe decât din auzite. De când s-a-ntâmplat ce tim cu to ii i însu i principele viciat a fost trimis prin suli e la Tat l ceresc, r spunsul divin nea venit categoric: Nici un contact, nici o leg tur ; tot ce vine de-acolo trebuie purificat i abia apoi cunoscut mul imii. S -i ceri sfatul vicarului când e vorba de religia noastr , pentru c ea ne ajut s r mânem cura i. Dar s afli i tu mai bine ce-i face s se simt atât de puternici pe ni te oameni care, acum apte sute de ani, de-abia se-ntemeiau ca neam. E ceva ciudat: Ca un dar i un blestem al zeilor, în acela i timp!... Roma e i splendoarea, dar i pierzania lumii. E locul vie ii celei mai înnoitoare, dar i al pl cerilor celor mai sângeroase i mai degradante. A a sentâmpl cu cet ile care ajung repede la trai bun. Noi trebuie s ne str m traiul nostru i nimeni s nu te vad c ai înclina vreo clip spre al lor, pentru c familia noastr n-ar mai putea fi dintre cele apropiate regelui i cele binecuvântate de cinul preo ilor. Am vrut, pentru tine, s vezi. De-o sut de ani nimeni n-a mai v zut, sau nimeni n-a mai împ rt it ce-a v zut. Ai via a-nainte i trebuie s cuno ti cât mai multe, dar f s i strici sufletul în pofida legilor noastre. M în elegi?

- Te în eleg, tat - se aplecase el din nou asupra mâinii aceluia, ca i cum ar fi f cut s coboare în juru-i m rturia verde-argintie a brazilor ce-i înconjurau.

- Bine; atunci te voi duce înaintea convoiului la r spântia cu drumul mare dinspre cur ile rege ti. Ai grij : regele are în partea stâng o tumoare nu prea mare, dar care poate da în cre tere. Am s i ar t ce-am f cut pân acum. Cu ce i-am preg tit, fe ele, leacurile i metalele ce le-am folosit i eu în s pt mâna aceasta, tu îi vei ine în loc aceast cre tere; îi vei îngriji hrana cu uleiuri i sâmburi ce resping boala prin sângele lui i, astfel, va putea face drumul. Tat l Ceresc a spuns c e posibil îns to irea, prin solii pe care i-am trimis s anun e c Marele Preot r mâne regentul tronului. Îl duci doctorilor de acolo în starea în care i-l voi da eu la desp ire, le atragi aten ia asupra a tot ce- i voi spune despre organele trupului s u i leacurile noastre, asi ti la tot i le folose ti pe acestea atunci când ei î i vor spune c le po i amesteca cu ale lor. Fii deschis cu doctorii, ca-ntre oameni cu aceea i tiin ; ar tându-le tu lor ce tim, î i vor ar ta i ei ie ce au nou. tiin a lor e mare, chiar dac se spune c sufletul le e

26

Anul I, nr. 2/2014

mic. Suta asta de ani de ruptur , n-a fost folositoare înv turilor noastre. Vicarul merge cu voi fiind, ca i tine, un tân r instruit. Eu î i spun acum i tainele marelui sfat: Împreun cu regele, am hot rât ca, prin acest prilej, genera ia voastr s -ncerce apropierea pe care ei o doresc de mult. Vor s ne vând arme i ma ini de r zboi al c ror me te ug i-a împ timit. Nu zice i nu i, mai ales, nu v l uda i c avem i noi f urarii no tri, fiindc obi nuiesc s -i atrag la ei pe cei buni din toat lumea. Când vine vorba de arme, militarii din suit tiu ce au de f cut. Or s le comande ceva, ca s i pl teasc ; poate c le vor promite chiar lupt tori de-ai no tri în p ile dinspre pr tori, lor le place s lupte al ii pentru ei, iar drumul sta de vindecare poate fi i de solie. Tu fii atent la doctori, f i prietenii în tiin a carei mai trainic decât politica; afl leacurile noi, ia câte una din sculele lor, sau deseneaz -le. Cândva, în tinere e, mi-a c zut în mân un pergament cu asemenea desene, pe care tii c le-am perfec ionat; dar, de atunci, pesemne c i ei au f cut acela i lucru... Fii binecuvântat!... Hai, du-te i te preg te te!

CAPITOLUL DOI De ce i-o fi adus aminte tocmai acum de apari ia majestuoas , dar pu in aferat , a marelui doctor, vindec tor i sfetnic regal, care fusese tat l s u?... Apari ie majestuoas ca întreaga persoan a acelui nobil înv at din care se tr gea, figur aparte chiar i printre sfetnicii regelui, stâlp de seam al familiei lor de st pânitori, bani i sarabi, sau tarabo ti, pe aceste locuri de la marginea regatului, unde muntele coboar spre a fi fier struit de apele fluviului: o cârc de stânci metalifere de pe care lunec într-o parte i într-alta livezile ca ni te covoare ale dealurilor i câmpiile esului întinzându-se pân -n lunci.

Poate fiindc privea la bolta înc perilor pe care le l rgise i le în ase pentru folosul o tenilor ap tori b trânul doctor, f când bolni e i mari l ca uri de tratament între mun ii ace tia ce respirau i ozon din înalt, i pucioas din miezurile încinse ale p mântului i al i aburi vindec tori ridicându-se din apele fierbin i c rora, cu tiin a sa, tot tat l s u le descoperise efectul t duitor i le f cuse prima dat captarea. În deschiderea boltit - alta, chiar frumos ornat acum, ca un adaus al lui la ceea ce f cuse p rintele s u, cu acante cioplite precum aveau termele romane - trebuia s apar i de data aceasta cineva.

Iar, când omul ap ru, emo ia lui fu la fel de mare sau, poate, chiar mai mare. Deoarece, la apari ia de atunci a tat lui s u, nu tiuse ce avea trânul s -i spun ; în vreme ce, acum, era vorba de sentimente, de amintiri, de întreb ri care se aflau deja în sinea lui i-l emo ionau: Venea vechiul s u prieten ajuns ast zi general, împuternicit al Romei de a fi rezident în locurile din aceast vecin tate - praefectus orae Danubii - comandant al trupelor i st pân al zonelor de la grani ele imperiului ajunse lâng regatul lor. Regat bogat, poreclit chiar de romani cu invidioas poft de a-i cuceri bog iile: Felix. Dar, indiferent de asperit ile diploma iilor reluate în rela iile dintre state, omul acela era prietenul tinere ii lui, prezen a pregnant , care nu se uit chiar dac ai petrecut cu ea un timp scurt; pentru c nu lungimea, nu durata unei prietenii te marcheaz , ci faptul nou i tr irile nemaiîntâlnite ce le aduce în via a ta apari ia unei noi persoane care i se apropie, î i demonstreaz interes i- i dezv luie unghiuri necunoscute din care prive te el criteriile, nevoile, obiceiurile i pl cerile trecerii prin aceast lume. Sinceritatea sau d ruirea cu care un asemenea om, ap rând brusc i nea teptat al turi de tine, faptul el î i dezv luie atâtea dintre cele necunoscute ie i nu se-ascunde cu nimic, cu toate c de abia te cunoa te, poate statornici sentimente

cât unul care i-e al turi din copil rie i pân la b trâne e i, cu care, leg turile devin o obi nuin , iar ata amentul lui i se pare ceva firesc. Chiar dac trecerea precipitat prin via a ta a unei asemenea persoane r mâne doar o amintire, tu i l-ai a ezat i-l p strezi în galeria marilor amici ii. Acestea sunt prieteniile fierbin i, cu ardere scurt sau intens pe care i le leag mai ales tinere ea i, care, chiar dac persoana dispare apoi din drumul t u, prezen a ei î i r mâne într-un loc foarte special al memoriei sentimentelor, f cându-te s tii c ai undeva un suflet care i-e aproape. rbatul acesta de vi nobil roman ce se-mprietenise cu el înainte ca rile s le fie prietene, î i continuase, pesemne, rela iile i cu al ii, perseverase pe aceast cale deschis tocmai atunci, când cu toria regelui i a alaiului s u spre a fi operat de chirurgii Romei.

Apoi, prin demersurile unor solii ulterioare ale celor dou cur i - cea str lucitoare în perdi ii cu zeii destr la i ai Romei i cea auster , ferecat în ini ieri ascunse din mun ii Kogaionului i ai lui Zalmoxe - dup o sut i mai bine de ani de ruptur se ref cuser leg turile i, general ajuns, prietenul lui fusese trimis de Roma s i instaleze comanda legiunii în apropiere. În fruntea unor impun toare cohorte imperiale, pentru prima dat nestingherite de o ti b rboase care s le opreasc sau s li se opun , acela parcursese drumul din câmpia marelui fluviu venerat, pân în mun ii cu zeul adorat pentru tainele ini iatice în care- i p strase norodul. Cu fast roman, înso it de o numeroas solie purt toare de daruri, se prezentase în fa a noului rege flancat de sobrii b trâni sarabi ai neamului. i, acceptând plin de respect ritualul orfeic în care mesajul diplomatic al acestui regat era transmis prin cântec, el primise pân la urm acordul regelui într-un pact a a cum imperatorii marii lor armate îl f ceau cu alte armate ale rilor ce li se al turau. Iar, pentru statornicire, cump rase de la regatul lor o veche palisad construit spre veghe peste apa de leg tur sfânt a neamurilor de pe aceste locuri, Istrosul pe care latinii îl numesc Danubiu, l rgind-o i înt rind-o cu zid rie de pietrari adu i din p ile Damascului sau Babilonului i a ezându-se s locuiasc , s conduc cohortele i s administreze plaiurile pe care le cucerise imperiul tot mai spre regatul lor, transformând fluviul, din leg tur venerat în hotar.

Vremurile se schimbaser , nu mai erau stabile deloc, nici m car ca pe vremea tinere ii lui ca fiu i înv cel al b trânului doctor.

Soliile circulaser i, chiar dac ei nu se apropiaser de Roma, Roma se apropiase de ei, iat , pân la Istru. Se vedeau la fa acum, cu acei latini simpatici i buni tehnicieni ai r zboiului, amesteca i prin cuceriri cu multe neamuri de la care- i îmbog iser i tehnicile i m rfurile de pe pia . Tehnicile lor ajunseser la arme noi i la zidiri uluitoare, rfurile se-nmul iser puzderie ajungând a se oferi mult peste trebuin a omului, dar i perdi ia în luxuri cu sclavi perver i i leneviri orientale se-ntinsese-n palate, ba chiar în locuri publice pervertind i plebea. Cor biile sau caravanele aduceau bog ii i animale i negu tori i aventurieri i militari i prizonieri înrobi i din toate col urile lumii, iar imperiul ajunsese o colc ial de neamuri fierbând într-o singur oal instinctul ager latin cu înc ânarea ursuz a nordicilor, cu zgomotoasele obiceiuri africane, perfidiile grece ti i misterele satrapiilor de peste Eufrat i, poate, chiar de peste dec zutul imperiu al per ilor. Spiritul activ de truditori i lupt tori stabili în ez rile lor europene, spirit care-i înrudise cândva pe cei din v ile Latiumului cu ei, muntenii i câmpenii austeri de aici, de la v rsarea Istrosului, se transformase într-o levantin amestec tur de st pânitori trufa i plini de bog ii i de stric ciune. Pe atunci, pe vremea tinere ii lui, el urma ul capabil i înv at al nobilei lor familii, meritând încrederea tat lui-st pân, era primul cet ean al rii i primul credincios al religiei lor care avea s reajung , dup multe zeci de ani de ruptur în numele acestei credin e care îi ferea de stric ciune, la

Anul I, nr. 2/2014 Roma - cetatea visurilor oric rui muritor al lumii acesteia. Pentru c doar ei, nemuritorii lui Gebeleizis, a eza i temeinic pe aceste locuri, înc din ascunse istorii tiute i transmise doar între ini ia i, refuzau viseze la a a ceva.

Se schimbaser mult vremurile, nu pentru c i-ar fi pierdut ei aici din credin i ar fi f cut concesii la via a auster cu care-i înv ase Zalmoxe. Ci, mai ales, din pricina unor succesive n liri de mare agresivitate pe care le scuipase Asia vreme de câteva zeci de ani.

Neamuri nomade, s lbatece care, atâta cât se puteau ele a eza, se ezaser tocmai în coasta regatului înconjurându-l de la Miaz Noapte i de la R rit iar, uneori, când furiile lor spre obsesia aurului european îi zminteau cu totul, chiar mai desprindeau câte un principat mic i f ceau harcea-parcea locuitorii. Or Zanes, prin nobila sa familie, era banul st pânitor al unor asemenea locuri de grani , mai stimat decât al ii pentru c , pe lâng cu ma de st pân lupt tor ce-o purta prin neamul s u de tarabo ti sau sarab , mai era i înv atul vindec tor al regatului, neputându-se l sa desprins de trupul acestuia. Iar n litorii, ne tiind a râvni decât la jaf, erau neostoi i în s lb ticia lor pânditoare: L sau oamenii s semene, s i îngrijeasc animalele casele i livezile, apoi loveau, ucideau, tâlh reau sau ocupau. Aproape împrejur aici, dar la fel i mai spre marginile de nord ale continentului, acolo unde se-nvecinau direct cu imperiul, armatele acestuia putând face fa cu greu la a le pedepsi fapta uciga i j cuiala.

Du manul comun, a adar, îi apropiase; adic mai sc zuse i din agresivitatea imperiului fa de atitudinea sfid toare a unui vecin mândru i închis în el, ca i din cea pe care, credin a lor de nemuritori o impunea oamenilor aspri ai acestor locuri. Romanii deveniser vecinii de peste fluviu ai Dacilor, iar comandan ii castrelor i garnizoanelor Moesiei, vecinii direc i ai domeniilor lui Zanes. Ba, chiar mai mult, deoarece faima lui de vindec tor i faima a ez mintelor lui cu bolni e de îngrijire îi f cea s se simt în siguran cerându-i ajutorul. Astfel, un vraci pe care-l aveau o tirile pe acolo, bun cunosc tor al ierburilor i mineralelor t duitoare, dar nepriceput în a t ia r ni i a lipi oase, tot la Zanes apela, aducându-i schilodi i

27 sau, uneori, chiar c ru e cu cei t ia i în m runtele lupte din jur. Era un personaj ciudat, ca un vr jitor cu dou smocuri de p r într-o parte i alta a cheliei, care i se adresa cu „Str lucitorul meu confrate i coleg” i îi vindea orice secret despre vreo plant vindec toare, dac putea ob ine de la el dou . Acesta îi tot aducea pacien i i-i spunea c -l va invita i la Roma s opereze, dar era la fel de îndemânatic a- i face leg turi i printre osta i, i printre negustori tiind s lege lucrurile într-un mod cam dubios. Se perindaser astfel mul i; dar de data asta avea emo ii. Sincere emo ii.

Nu doar pentru c solia militar i politic a Romei c tase reziden permanent la locurile de grani stabilite i-i vizita ades inând leg tura cu capitala regal din mun i; ci mai ales pentru c solul principal, comandantul întregii misiuni i trimisul atoateîmputernicit al marelui imperiu era chiar acel Vincen ius al tinere ii sale. Era prietenul pe care-l a teptase cu fervoarea dulcilor amintiri i pe care-l vedea acum ajuns în deschiderea boltit a intr rii ref cut de el dup model patrician. Îmbr cate-n grele br ri erpuitoare, bra ele întinse ale aceluia îl cuprinser , îl atraser , îl înv luir în mirosul de pomezi rare, în vreme ce buzele lui de b rbat pofticios, cu expresie de cinic veselie exclamau ca i cu ani în urm : - Zanes, b iatul cel în elept i pur; curatul meu ostil la toate tenta iile vie ii, bine te-am g sit!

- Fii bine venit! - îl cuprinse la rându-i doctorul amestecând run eala b rbii sale cu c run eala frizurii scurte a aceluia. i, pentru câteva clipe r maser astfel, ca un simbol ce poate reprezenta prietenia adev rat prin îmbr area a doi b rba i vânjo i, la vârst matur : unul purtându- i somptuoasa uniform iar altul impozant în înv luirea pânzelor albe ce îmbinau înve mântarea de sacerdot cu cea medical ; unul cu degete prelungi, f cute a mânui sub iri instrumente de opera ie, altul cu palma puternic pentru inut spada; unul ajuns de pe drumul str tut cu atrac ia prieteniei, altul ridicându-se dintre bolnavii s i i venind în întâmpinarea prietenului.

Descoperindu-le capetele, un coif închipuind înaltul grad militar i o cuc de tarabostes f cut spre a încununa rangul pileat nobiliar, deau a ezându-se al turi i l sândule în voie cre tetele care- i amestecau runtul p r de oameni în puterea vârstei.

- Aici î i duci via a de schimnic, va s zic ! - îi spuse ca-ntr-o otie generalul ar tând înapoi cu degetul mare spre a preciza: Am v zut eu afar ...

Am v zut cohorta de femei care te ajut !... Sunt diaconesele tale de zeu al ii i al speran elor de via !...

- Nu sunt zeu; sunt doar un slujitor; sunt, cel mult, preotul speran elor celor ce vin c utând t duirea.

- E ti zeu, pentru c e ti deasupra tuturor - insist acela - to i oamenii caut t duirea; orice muritor are speran e de via mai lung .

- Dar noi ne socotim nemuritori; religia noastr a a spune.

- A a spune?... M i ce pove ti frumoase ti i voi! - se minun Vincenius cu neîncrederea firilor prea mult legate de cele lume ti.

Iar Zanes pricepu ceea ce înv ase de mult de la ai s i, dar nu prea meditase la semnifica iile înv turii:

28 Pricepu c lor, acestor oameni atât de ahtia i de pl cerile zilnice ale trupului, chit c e vorba de înfruntarea mu chilor în pofta de lupt , sau de mul umirea sim urilor în pofta de petrecere, le e greu s în eleag sufletul nemuritor al marii comunic ri cu neamul t u dintotdeauna. A a c , f a se str dui s -l conving , se mul umi s spun : - Nu sunt pove ti, generale. Vei tr i aici i ne vei în elege... pentru a trece u or peste lucruri cu care ei, slujitorii acestui regat nu glumeau i a redeveni protocolara gazd : ... Pot s i spun general, nu? Cred c e ti general, sau cum se cheam asta în armata voastr !

- Se cheam grad, se cheam onoruri, se cheam orice vrei; totu i, prietene drag , nu se mai cheam tinere e... Regret s i-o spun, dar asta-i via a!... Când m-ai cunoscut eram doar centurion, îns eram tân r!

- Tân r, frumos i mi-ai devenit dintr-o dat prieten!... M-ai purtat o zi i-o noapte prin toat Roma i prin toate splendorile ei pe care le mai visez i ast zi... M-ai purtat, m-ai r sf at i mi-ai dat de toate; tot ce mi-a dorit sufletul sau, poate, chiar mai multe... Mi-ai ar tat o lume; mi-ai deschis ochii fa de cele mai nea teptate lucruri pentru mintea mea; mi-ai dat s gust din toate splendorile ce existau pe p mânt f ca eu s le fi cunoscut - se-ncinse el - i chiar dac nu voiam, chiar dac nu mai puteam, tu-mi aduceai i-mi descopereai alte i alte pl ceri care mi-au îndulcit i mi-au înfrumuse at tinere ea...

Mi-ai r mas în amintire drept cel mai generos prieten, prin cel mai sincer mod de a dori s -mi produci pl ceri. Ai fost pentru mine cel care, nu din vreo obliga ie, ci din propria ta pl cere, ceea ce, în prietenie este lucru mult mai important, mi-ai pus la picioare, chiar i dac numai pentru o zi i-o noapte, toate fascinantele îndulciri ale vie ii romane!... Da, prietene - se avânt el cu sinceritate într-un asemenea discurs prin care sim ea nevoia s mul umeasc pentru aceea i sinceritate ce o sim ise pe vremuri - mi-ai d ruit totul, mai purtat i mi-ai dat de toate în a a fel încât, pornind pe drumul întoarcerii, am tot dormit în ea visând în continuare splendorile Romei i veselia tinereasc a petrecerii cu tine!

- i nu te-ai trezit nici acum? - întreb i glume i încântat cel lalt.

- M-am trezit, dar uneori reintram în visul acela i te-a teptam!

- îi f cu Zanes marea pl cere a întâmpin rii - te a teptam, prietene, chiar dac atunci, în ea fiind, m-am trezit din visarea cu care continuam petrecerea noastr ... M-am trezit când cornul suna oprirea alaiului pentru înnoptare. M-am trezit dându-mi seama c nu mai eram in luxurianta Rom ; eram într-o p dure prin care începuse prea repedea mea îndep rtare de ea. De-abia dup ce o atinsesem; deabia dup ce, datorit ie, tocmai apucasem s o ating!

- i-am adus o f râm din ea - spuse frumosul b rbat al c rui trup punea în valoare toate zalele i paftalele aurite ale uniformei. i, de m rimea unei potcoave dar cu toat în imea propor ional a zidurilor sale turnate masiv în argint, îi puse în palm un Coliseum în miniatur , o machet -bibelou de mare me te ug, cu încrusta ii de flori i arcade de aur incizate în modelul de argint reprezentând colosala aren ridicat recent în miezul Romei.

- E Circus Maximus care se ridic deasupra Forumului pe care l-ai v zut cu temple i palate; cam pe unde am peregrinat noi atunci - mai ad ug Vincen ius - pe vremea aceea era în construc ie.

Acum e terminat i e mândria Romei. Dac -mi pare r u c acum sunt departe, îmi pare r u numai dup spectacolele i petrecerile noastre de acolo... Dar îmi fac i eu unul, e aproape gata, mai pe m sur , aici, în garnizoana mea - ad ug el consolându-se cu con tiin a celui care tia c -i este în putin .

Emo ionat, doctorul Zanes îl îmbr pe general i, luândul camaradere te pe dup umeri, îl purt spre înc perile palatului s u,

Anul I, nr. 2/2014 traversând rotonda mare, cu ape clipocind în mari jgheaburi de piatr ce-o încercuiau lateral i statuia tat lui s u în m rime natural ridicat ntre ele, desigur, dup obicei roman. Apele limpezi mângâind ciopliturile pietrei se scurgeau înspre stânga unde, printre arcade, se vedeau înc peri mai mari cu bazine în care mi unau oameni pesemne pacien ii s i, printre care se amestecau asisten ii ce-i înv au se trateze. Dar înspre dreapta, încotro î i îndemna el oaspetele, se deschidea, mult mai m iestrit , arcada spre o curte mic , de factura patio-urilor romane, dar cu un anume specific local în stâlpii de lemn i într-un anume acoperi din pl ci sub iri de marmur translucid , prin care lumina zilei se prefira într-o culoare dulce, uneori ca miezul de alun , alteori ca mierea, ca un adaus fa de frigul din acest miez al continentului pe care nu-l mângâie brizele m rii.

- Ai v zut cum, din curtea mare, cl dirile noastre se-mpart în dou - îi spuse el - unul este spa iul bolni ei, cel lalt apar ine preo ilor cu altarele i chiliile lor. Într-o parte oamenii se roag , în alta se vindec . Eu mi-am ales locuin a la mijloc: între în rile rug ciunilor i coborârea la instrumentele care intr în carnea trupului. i, tii de ce-am f cut aceasta?...

- Ai descoperit ceva, la mijloc, între rug ciune i chinurile rnii. tiu, mi-ai spus asta de mult, când ne-am întâlnit prima oar .

- Nu eu. Ai no tri au descoperit-o. P rintele nostru Zalmoxis, atunci când i-a întâlnit str bunii, sub form de în elepciune, pe muntele Kogaion.

- tiu; mi-ai dat o lec ie atunci, când refuzai pl cerile în care ne vedeai pe noi petrecând.

- Î i aminte ti? - veni întrebarea cu un fel de bucurie a constat rii.

- Mi-am amintit tot. Mai ales când mi-au c zut sor ii s vin s comand în p ile astea. Trebuie s cunosc firea locurilor i a oamenilor, nu?... - se plec acela cu elegan dezv luindu- i scopul – m-am gândit mult c tu-mi vei fi cel mai bun profesor al secretelor voastre.

- Secretele sunt secrete. Ele in de ini ierea prin care noi transmitem de la suflet la suflet ceea ce voi scrie i pe toate pietrele.

Noi nu scriem; noi tim.

- A vrea s tiu i eu - se ar mai mult decât interesat generalul - m -nve i?

- Asta nu se-nva a a, asta e ca un cântec ce înso te via a fiec rui om i fiecare om îl fredoneaz în elegându-se cu cel lalt. Ai ascultat cântecul solilor no tri când vin la Roma, sau chiar aici, când te-au primit în palatul regal?

- Da. - i ce-ai în eles?

- C ei vorbeau între timp cu mine, dar vorbeau i ei între ei, vorbeau i cu altcineva.

- Exact: pentru c noi vorbim i cu trecutul i cu prezentul i cu viitorul, deoarece credem c omul, cuprinzându-le pe toate acestea, este nemuritor. Bine, dar tu e ti medic, tu tii c atunci când nu mai are carnea, atunci când i se scurge sângele, atunci când inima nu-i mai bate, omul nu mai este nimic pentru noi.

- Pentru al ii, care nu-l cunosc, poate; dar pentru cei care-l cunosc el r mâne. R mâne chiar în ei, r mâne în medita ia lor; da, noi îl sim im, pentru c ne-o îmbog te pe aceasta a a cum singuri nu ne-o putem îmbog i. A a c , poate s nu mai fie trup, dar fiin este...

- Dar tu, ca medic, tu ca fiziologos, cum ar spune grecii...

- Eu, ca fiziologos - r spunse Zanes ar tând înconjurul înc perilor sale - caut i tot caut în trupul omului locul unde luie te medita ia; medita ia aceea care vine de la al ii, din str vechime i nu se pierde odat cu trupul ci merge mai departe la

Anul I, nr. 2/2014

cei din viitor dându-ne nou credin a c suntem nemuritori... Vezi, eu mi-am ales l ca ul s lilor mele aici, la mijloc, între în rile rug ciunilor i coborârea la instrumentele care intr în carnea trupului. Pentru c aici undeva, la mijlocul dintre cele dou , eu caut locul, sau organul, sau inefabilul spa iu unde s luie te medita ia prin care omul î i dep te trupul i ajunge mai aproape de cei nemuritori c rora li se adreseaz . Iar unii dintre oameni, care au locul sau organul acesta mai bine constituit, mai puternic, a a, ca o voce stentorial care ajunge mai departe decât altele, acela vede mai bine în elepciunea pe care i-o transmit cei care n-au murit, ci doar s-au dus de la noi în alte sfere. Sau ajunge chiar i mai departe, la p rintele nostru, la cel care ne-a f cut pe to i i ne p store te purtându-ne grija tuturor.

- Tu asta cau i chiar în trupul sta muritor al omului? - se minun cam neîncrez tor cel lalt iscodindu-l.

Iar Zanes îl atrase într-o sal ca de opera ii, cu multe instrumente de argint i de bronz i de fier c lit alb striu, a ezate pe m su e înf ate în pânz alb ce înconjurau un podium scund, ca de r stignire pe orizontal : -Aici eu lucrez asupra trupului. Am instrumente l sate de tat l meu, am instrumente f cute de mine i de argintarii pe carei dirijez spunându-le cam ce-a mai avea nevoie ca s p trund acolo, i-am explicat eu unde - în locul acela dintre atomii care ne alc tuiesc, unde nu mai suntem doar noi, ci vedem în urm prin ochii celor care au fost i vedem înainte prin ochii celor care vor veni.

- Chiar crezi c exist un asemenea loc?

- Exist ! - r spunse cu convingere preotul-doctor - am în eles eu c -l caut i doctorii vo tri i cei pe care i-a i adus din lumina orientului. Iat , pe lâng ce i-am ar tat am aceast trus cump rat cu aur greu la Roma, de la me terii hirurgilor la care tu m-ai purtat împreun cu regele meu de atunci. Pe modelul lor, eu am f cut altele, uite, pân la aceast d lti care trepaneaz cre tetul omului l sândus extrag tumorile de pe creier. Tumorile care apas i-i fac s nu vorbeasc , sau s nu se mi te. Iar eu le îndep rtez i v d omul cum iar i vorbe te, sau se mi , deci ele au ap sat pe ceva nev zut, care-i undeva, acolo, i-i apar ine numai lui, sau voin ei lui de a fi în contact cu ceilal i...

- Câte opera ii din astea ai f cut? - întreb foarte interesat generalul.

- Am f cut multe; pe unii nu i-am putut salva.

- Câte ai f cut salvându-i? - insist acela - Am f cut dou zeci ase. Dou zeci la oameni lovi i în lupt , rora le-am scos cheagurile; dar ase la oameni nelovi i, c rora le crescuse de la sine ceva pe creier.

- Dac dou zeci ase ai f cut pe creier, înseamn c pe restul trupului ai f cut sute.

- Poate chiar mii... Socoti Zanes ca o îndatorire, f urm de laud .

La aceasta, str inul care-i strângea cu c ldur mâna deveni moale, aproape topit. i, urm rind cu privirea luciul instrumentelor în formele lor neobi nuite, sc un geam t moale la care ad ug : - Poate, dac vor zeii, m vei sc pa i pe mine!

- Zeii?... Zeii vor. Zeii vor binele nostru; de asta sunt zei: Ca ne vrea bine i, mai ales, s ne-ndrume spre bine - rosti încrez tor doctorul Zanes, mândru sau, mai degrab sigur pe valoarea instrumentelor acelora în mâna sa, dar i pe leg tura sa de preotdoctor, slujitor al unui l ca de îns to ire considerat sfânt, cu rintele Ceresc a c rui veghe îi ocrotea neamul. i-i spuse, jucând între degete un scalpel str lucitor: Zeul nostru cel Mare m-a ajutat privesc în untrul cre tetului unui om, acolo unde via a trupeasc se leag cu via a sufleteasc i ne face nemuritori. Dup ce am v zut la Roma cum hirurgii vo tri au f cu gaur în osul cre tetului regelui

29 nostru i i-au absorbit de acolo cheagurile provenite din loviturile zboaielor, eu am continuat propria-mi experien , am înv at, am încercat i am reu it s tai un capac întreg din cre tet, s v d cu ochii mei unde sunt cheagurile i tumorile care se pot cur a i s -i închid apoi omului cre tetul la loc redându-i via a normal . S tii c e cea mai mare fascina ie s po i privi creierul prin care se coboar Dumnezeirea în om i-i îndrum faptele trupului acestuia pe care eu încerc s -l vindec continuând harul tat lui meu.

- Sunte i, cred, unicul neam care v-a i produs singuri vracii cur ilor regale; de asta, pesemne, sunte i atât de înainta i - rosti cu admira ie i un anume soi de speran -n glas, generalul.

- Suntem preo ii unui zeu care iube te oamenii - r spunse doctorul Zanes nu lipsit de orgoliu.

- Iube te!... Îi iube te, iar ei sunt convin i c -i ap atunci când se înfrunt cu noi; tiu asta de pe câmpul de lupt .

- Tu, ca general, i-ai studiat în lupt . Eu în via a de zi cu zi.

- i e ti de alt p rere?

- Nu. Dar cred c zeul nostru ne ajut s ne limpezim gândurile.

Oricând, nu numai în lupt . S ni le limpezim spre bine. Prin medita ie.

O medita ie pe care o înv m de la începuturile ini ierii i, în timpul reia, el ni se a eaz al turi i ne ajut .

Era voios vorbindu-i deschis, ca-ntr-un îndatorat r spuns la modul în care, cândva, cu mult vreme în urm , latinul acesta cu bust puternic îi dezv luise, la fel de sincer, comport rile lor libertine de mândri locuitori ai Romei. Era un mod princiar de a-i oferi din inim orice informa ie, de a-i ar ta aten ia i onorurile cu care-l conducea ca pe un oaspete de seam . i intrar astfel în corpul propriu zis al locuin ei lui, mai îndep rtat , cu mai pu in iz spitalicesc i mai pu in fream t al aburilor ce proveneau de la vindec toarele bazine ce mâneau în urm . Era o înc pere rotund , cu o difuz lumin venind tot prin transparen a unor marmure laterale, plus a unui spot, un trunchi de raze n lind prin cercul r mas gol în în imea bol ii.

Dirijat oblic, acesta l sa în penumbr celelalte obiecte - de data asta, pare-se, de cult - c zând pe un desen în relief, o d ltuire m iastr pe fa a unei t blii din piatr moale de tuf, închipuind o în iruire de temple, de palate, de arcuri, porticuri i colonade care l sau s treac prin mijlocul lor, într-un mod în care perspectiva i îndep rtarea erau mai mult sugerate decât construite exact, o majestuoas cale marcat cu machete de statui bine reliefate. Sigur de surpriza pe care i-o va face oaspetelui s u, Zanes întinse mâna în care inea argintul greu al cadoului ce i-l adusese generalul i puse imaginea noii construc ii printre evocatoarele amintiri romane ce se aflau în acel col de rturie.

- E plasat cam pe-aici, nu? - întreb el a teptând cu pl cere reac ia.

Iar romanul, surprins i cuprins de mul umit mândrie, a ez bibeloul de argint ornat cu aur cam exact unde ar fi trebuit s se afle fa de celelalte dimensiuni ale construc iilor imperiale ce f ceau mândria cet ii sale. Sincer emo ionat, îi mul umi venerând imaginea templelor, mângâind cu degetele reproducerile cunoscutelor statui; i exclam admirându-le: - Forul!... Forul sfintei noastre latinit i!

- L-am f cut din memorie. L-am f cut dup cum mi l-am amintit... Poate c tu...

- tiu ce vrei - îi veni în completare oaspetele - când vom avea vreme vom sta împreun i vom a eza lucrurile exact cum sunt acolo!... N-ai f cut mari gre eli, iar Coliseumul i l-am pus chiar acum pe locul lui adev rat.

- Am f cut totul din memorie - se scuz Zanes - dup cum miam amintit. S ier i gre elile, pentru c doar o dat am trecut pe acolo cu tine; iar, a doua oar , când plecam i eram legat de cortegiul

30 regal... Dar, doar o dat am privit ce se vedea de pe treptele înalte ale Senatului i doar o dat am b tut calea asta imperial cu pasul, de la un cap t la altul.

- N-ai f cut mari gre eli; i-ai amintit destul de bine.

- Sunt minuni nemuritoare. Sunt din piatr , în vreme ce cet ile noastre din lemn se trec sau se ard. Poate de asta m-au impresionat; mi-au r mas întip rite exact a a cum le-am întip rit i eu pe pietrele astea; fiindc d inuie în mine drept cea mai pl cut amintire a vie ii mele.

- O ar i multora? Întreb cu un anume scop generalul.

- Nu prea. Înc perea asta am f cut-o pentru gândurile mele cele mai intime; e altarul medita iilor mele i locul unde m retrag dup ce mi-am consultat bolnavii, ca s m consult cu mine însumi în privin a lor!... i - ad ug el - s -l evoc pe Zeul-P rinte când m tulbur cazurile cele mai complicate, c rora nu le g sesc singur leacul.

Ascultându-l spunând acestea, generalul se plimba printre obiectele care umpleau camera descoperind tot mai multe ce aminteau de Roma. De la animale de figura ie sacr , pân la arme i însemne militare; de la mobilier asem tor spa iilor romane, pân la obiecte de uz propriu; de la scrijelirea în piatr a unor cunoscute frontoane, la es turi ce aminteau de draperiile vilelor din Latium... O mare nostalgie a Romei, sau o mare nostalgie dup Roma, pe care el, Vincen ius, prea bine o-n elegea, sau chiar o i tr ia prin propriile sale sentimente, se demonstra în existen a acestui matur b rbat cu rang sacerdotal în împrejmuitorul inut bogat i sobru. Se sim ea aceasta în starea lui Zanes, ca i în lucrurile intime cu care senconjurase, ca i în straturile unor lumini m soase ce se cerneau deasupra acelor obiecte. Privindu-le, o und de speran , cea cu care venise pân acolo, se înfirip în sufletul generalului.

- Se pare c n-am b tut atâta drum degeaba! - rosti el criptic pentru ca, deodat , s -l îmbr eze pe doctor: Via a e dulce i de nepre uit chiar i pentru un militar obi nuit a- i privi moartea în fa !

- spuse el ca i cum i-ar fi justificat fr mânt rile. i rosti deslu it: Leacul ce-l caut la tine, nu e doar pentru fiin a mea. Am v zut multe fiin e atinse de aceea i boal , doctore! Cu acelea i simptome i acela i sfâr it tragic pe care, mai bine-l provoc eu cu lama cu itului. E mai

Anul I, nr. 2/2014 mult un blestem, decât o boal , doctore!... Mai mult un blestem!...

Spui c zeii vo tri vor binele oamenilor. Poate c -l vor i pe al meu.

Prin mâna ta, doctore; prin iscusin a ta, prin comunicarea ta cu ei!...

Spune-mi: ce jertfe trebuie s le aduc?...

CAPITOLUL TREI Studiase totul despre Roma. i avusese chiar norocul s o pip ie. O s pt mân , doar; mai bine zis orele libere dintr-o s pt mân .

Nu prea multe, dar de ajuns ca s o vad , s o asculte, s o pip ie în a fel, cu atâta curiozitate i ardoare, încât s -i r mân pentru totdeauna în sim uri. Trei zile întregi privise marea a ezare doar de pe în imea unei coline unde se aflau a ez mintele doctorilor, având de-a face doar cu ace tia, cu ceilal i slujitori, cu mânc rile i fructele acestor locuri meridionale, cu frunzi ul deosebit al arborilor, forma monumental a zidurilor i culoarea lor de c mid ars , cu mi carea oamenilor ce se vedeau m run i pe str zile de la poalele colinei.

St tuse mereu la c tâiul regelui s u în timpul preg tirii i dup reu ita opera iei. Ceasuri întregi asistase la aceasta urm rind cu aten ie me te ugul hirurgilor din cetatea-lumin , cercetând înt ritoarele pe care le d deau ei bolnavului i instrumentele fine cu care tiau s umble printre organe f a strica ceva din alc tuirea lor în trupul omenesc.

Era vorba de un bra care-i r sese strâmb regelui din loviturile unei lupte. Tat l s u, b trânul doctor i-l îndreptase, îi legase venele i nervii în cus tura alc tuirii lor dintotdeauna, f cându-l s se mi te în toat arcuirea dinainte. Dar for a deplin în mânuire a armelor, tot nu i-o redase. Regele nu mai avea aceea i lovitur puternic , iar doctorul nu se dorea a fi mul umit decât tiind c -l ref cuse în întregime. Mare vindec tor de boli dar, mai ales salvator de r ni grele primite-n r zboaie, el devenise faimos de tân r recuperând oasele frânte-n lupt , vindecând r nile grele ale mu chilor i dându-le din nou for a de mi care, ba chiar ref când cele ce, pân la el, se obi nuia a fi l sate doar ciuntitur . Participase la cele mai însemnate b lii al turi de scutierii regelui, vindecând pe loc ceea ce era u or sau preluându- i apoi cohorta de r ni i pe care-i oblojea cu harul preo esc i tiin a doctoriceasc pe care o mo tenise.

Pentru c , me te ugul deprins i harul c tat în practica sa veneau dinspre cinul preo esc, duitor de suflete din care, cu vremea se desprinseser duitorii de dureri i r ni ale trupului, ei devenind o tagm separat . Iar tat l lui, acel doctor b trân i venerat, o separase i mai mult prin tiin a celor fiziologice ale trupului înc rcat prin vreme de cunotin e noi. Cuno tin e la fel de bogate i de complicate precum ale celorlalte îndeletniciri preo ti, precum cititul în astre i-n alte semne ale cerurilor, ale scoar ei p mântului i ale roadelor acesteia, sau alc tuirea calendarului ca num toare a lunilor i anilor sau de întâm-

Anul I, nr. 2/2014

pinare a pragurilor în muncile p mântului, sau de petrecere a sufletelor omene ti printre cele îndatoritoare fa de via a ce le fusese dat nemuritoare. Erau tainele sau, mai bine zis, nu atât taine cât cuno tin ele ini iatice pe care ei, odraslele sarabilor, ale celor deosebi i în rang, de la banii cei mari, cum era familia lor pân la orice pileat care purta cu ma nobiliar , fiecare dup mintea lui ale c rei praguri se cerneau în timp, le c tau petrecându- i vremea tinere ii în taberele e ini iere din jurul l ca urilor preo ti, sau cele ost ti ale regelui, unde înv au s lupte. Care era destoinic, deprindea ambele direc ii; care nu, m car una, dar tot se maturiza format în convingerea c el trebuie s tie i s in numai pentru urma i înv tura acelor ini ieri dintre care multe erau ca un cântec ce-l tie cânta doar sufletul t u între pu inii oameni ale i, r mânând astfel nemuritor, tot atâta vreme cât r suna din tat -n fiu i cântecul pe plaiurile acestea ale regatului lor ce cobora din mun i înspre apus i miaz -zi spre Istros i înspre r rit, prin câmpurile acelea cu ierburi înalte cât c re ul, pân în p ile m rii pontice de unde venea Criv ul.

Destoinic tân r printre cei adu i la înv tur , tat l s u atr sese dragostea multora dintre preo ii care-l ini iaser i deprinsese mai mult decât al ii i cele ale trupului i cele ale sufletului. Astfel, având la îndemân oamenii ciopâr i în lupte, el studiase fiin a lor dat de mi carea sângelui în trupul acesta omenesc ce se leag singur într-un tot alc tuit din mii de fibre i organe. i ajunsese a le deprinde pe fiecare, a le ti locul, îngem narea i comunicarea dintre ele, a putea face t ieturi sau cus turi sau oblojiri pentru vindecarea lor. Le tia la fel de bine, a a cum tiau ceilal i preo i slujbele, datinile sau me te ugul aritmetic al leg turii dintre plimbarea astrelor pe cer i zilele calendarului înscrise în stanele de andezit ale marilor cercuri rituale. A a î i definise i mai bine me te ugul, tot sacerdotal, dar aplecat spre alt domeniu decât al celorlal i preo i: Spre esuturile i vasele de sânge i oasele tari i organele elastice i nervii abia v zu i i m duvele tremurânde din care se eman un fel de for cum n-are nici o alt materie. O for ce provine din îngem narea v zut a tuturor acestora, dar i dintr-o îngem nare nev zut cu fluxurile prin care P rintele Atoatef tor vorbe te cu noi din dep rt rile Sale.

Aici, când era vorba de transcenden a c tre Cel Atotputernic, abia aici, tiin a lui ce divagase printre m dularele fizicului omenesc pe care înv ase s le repare, reajungea la cea general , a întregii preo imi care, indiferent de preocup rile fiec ruia în parte, forma o cast i un întreg. Fiindc cinul preo esc era creierul de comunicare a ob tei cu P rintele Prea bun care le d duse Legile i veghea asupra lor din dep rt rile lumilor la care se ajungea trecând prin gaura neagr a pe terii în care se spunea c el se retr sese. Ad postea oare pe tera chiar l ca ul Lui, sau era aceasta doar o trecere convulsionat ca i apele subterane, un loc de prefacere care oprea timpul sau chiar îi schimba scurgerea c tând alte i altfel de dimensiuni? Acest adev r îl tia, sau doar îl c uta i-l slujea cinul lui, al celor ini ia i în sacerdo iul lor, tot a a cum o tenii erau ini ia i în îndemnarea luptelor sau ranii cei pleto i în me te ugurile p mântului. i, totu i, cu toat tiin a lui i cu inspira ia pe care i-o d dea duhul invocat al marii zeit i, chiar dac a str duit îndelung asupra fiec rei fibre i fiec rui os cu îndemânarea lui i cu instrumentele lui, bra ul regelui, cel mai însemnat bra din ar , nu- i rec ta vigoarea dup lovitura primit . trânul doctor s-a închis în înc perea sa de medita ie, aceea i pe care ast zi o folosea Zanes, r mânând singur cu sine i cu comunicarea spre Înalt. Ie ea din când în când i cerceta scheletele pe care le f cuse de la oasele adunate, sau lua câte un bra amputat pe care-l desf cea în fibrele sub iri ale mu chilor, le c uta alinierea dat de dumnezeiescul mecanism al fiin rii i descifra mersul filiform

31 al nervilor care, prin aproape nev zute l ca uri sub iri se strecurau în os, ori veneau din os aducând cu ele minunea mi rilor dirijate de o voin unic . Apoi se închidea din nou, numai el cu zeul s u, încercând s afle de la Acela misterele prin care pl dise omul.

Iar când, prin transcenden a comunic rii ce-o reu ise le afl pe toate, luminat de bucuria de a fi descoperit adev rul, îl lu pe Zanes i urc larga cale pietruit cu lespezi mari de andezit ce ducea la a ez rile regale, cerându-i regelui permisiunea s -l consulte din nou. Dar nu se apropie de bra ul aceluia, ci de cre tet c utând urmele altei lovituri primite tot atunci, în aceea i lupt , dar c reia el nu-i duse aten ie fiindc se vindecase repede, dup pu ine oblojeli.

Cu o tiin sau o deduc ie la care ajunsese tocmai prin acea medita ie, a început a cerceta locul, a-l palpa, a ap sa cu atent c utare. Iar când, la o asemenea ap sare acolo, sus, pe cre tet, jos, chiar mai jos de cot, bra ul regelui a avut o tres rire, cu lumina mare a satisfac iei confirm rii celor gândite, b trânul doctor i-a vorbit mai mult fiului u, ar tându-i ce era de f cut ca medicin , decât regelui c ruia îi era obligat din supunere: - La Roma se scot asemenea cheaguri. Au ace de argint g urite ca ni te evi, sau evi ca ni te ace, dar i tiin a de a g si exact locul, pe care trebuie s-o-nve i i tu.

Apoi abia, cu acest gând îi explic regelui: - Rana de la cap s-a vindecat repede, dar a l sat dedesubtul ei un cheag a c rui ap sare se r sfrânge tocmai în bra .

Era concluzia care ducea spre toate complica iile politice pe care le-au avut de rezolvat ca s fie primi i la doctorii imperatorilor. a a ajuns Zanes la Roma i a v zut cu fascina ie altceva decât satele lor de lemn i lut, sau lemn i piatr , cu oameni cumin i i harnici pentru care noaptea era noapte iar zilele respectau calendarul muncilor agricole sub grija în eleapt a unor preo i cu moral simpl .

O moral simpl i dreapt , tiind ca din harnici s -i fac viteji, tot prin aceea i perseveren cu care plecau la lupte ca i la munci. i tot cu acela i trai sobru, cump tat sau h uit, dar p zit de ei pe-ntinderile acelea frumos-lini titoare, cum poate fi doar muntele, câmpia i durea mo tenite de la tat l zeiesc, fiecare a a cum este pl dit dintru începuturi.

Roma era cu totul altceva. Era o vraj continu de nebunie asaltatoare, o gheen str lucitoare i plin de fl rile vii ale petrecerilor, o disperare întru a chefui i a te dezm a venind parc din nelini tile în leg tur cu ce va fi mâine. A a interpreta el, muntean sobru i lini tit în con tiin a nemuririi neamului s u, acel carpe diem - s ne bucur m de ziua de azi - cu care te întâmpinau to i petrec re ii Romei, oameni îmbog i pesemne atât de repede, încât nu mai credeau decât în prezentul bun st rii pe care o pip iau i o voiau în permanen pip it , ca s fie siguri c o au. Dar viitor, tocmai acel viitor spre care înv ase s gândeasc Zanes, ne mai existând pentru ei.

Aceasta îi fusese prima reac ie, primul impuls de a- i spune ceva despre splendorile nes buitei vie i pe care o vedea în jurul s u.

O via de goan dup bunuri i avu ii, de m rfuri c rate în disperarea de a fi consumate, de munci intense în înconjururile unde se c rau i se depozitau, de agita ie nebun dup cump turi i vânz ri pe str zile cu negustori i me te ugari care le umpleau cu m rfuri str lucitoare sau în târgurile i emporiile din afara zidurilor cet ii unde se desc rcau cor biile aducând i tot aducând din toate col urile lumii, o foial de hamali, desc rc tori, marinari, negustori tocmind rfurile i bog ta i aruncând cu pungile de bani, misi i i v tafi care agitau munca mi unând a înc rc rii i desc rc rii acestor rfuri... O întreag agita ie pentru c rat, luat, cump rat, vândut pe parcursul zilei, care se transforma în aceea i agita ie pentru consumat, petrecut, l udat cu ceea ce câ tigase i i bucurat pentru ceea ce dobândise i sub luminile amiezii i dup amiezii care încheiau

32

Anul I, nr. 2/2014

socotelile acelei zile, amestecarea lor cu dezm ul i petrecerile pe care unii le începeau de-abia deschizând atunci ochii. Totul îns , i muncile i petrecerile agitate într-o nebunie care te gr bea, te for a, te zbuciuma i te-mpingea spre dorin e desfrânate, fie c erau de dobândit bani sau de b rit în bog iile petrecerii. O obsesie de a tr i prezentul, a i-l însu i sau chiar a-l smulge numai pentru pl cerile lor, la ni te oameni pentru care viitorul sau nu exista, sau nu conta. a gândise Zanes, în înv tura lui dobândit de la preo ii sobri, când se lovise de acea lume. Dar, repede, foarte repede, pe sur ce se obi nuia cu ea, sim ea cum se afund i el în pl cerile nemaipomenitei opulen e despre care nimeni nu se-ntreba cât va dura, nimeni nu f cea nimic spre a-i asigura viitorul, ci to i senghesuiau numai s-o guste, s-o devoreze, s simt prezentul moliciunii, lenei i vi iului spre care ea te îndemna. i nu se mai întreba nimic, ci se del sa în veselia tuturor celorlalte mii de petrec re i pentru care marea magistratur a cet ii era recunoscut i aclamat pe unicul criteriu al lui panem et circensis, cu ore calme de odihn lene la soarele dimine ii, când numai în emporiile extra muros se ra, se t lea, se jefuia, se tocmea i se transporta marfa, apoi cu împ timirea luptelor, întrecerilor i spectacolelor de peste zi, pentru ca, stropit din bel ug cu vin, noaptea s ating culmile veseliei. O veselie nebun i continu printre bog ii i spectacole, un trai de nesfâr ite încânt ri nebune ti prin care oamenii parc nu se mai turau s celebreze fastul cu care se ridicau în jurul lor monumentele.

Columne i arcuri de triumf m rginind lespezile savant repetate ale marilor c i imperiale. Trepte impresionante, multe, foarte multe trepte ducând spre înalt, tot mai spre înalt. Iar, din acel înalt, ridicându-se i mai sus coloanele, mirificele coloane ca ni te dansatoare împietrite acolo, în azurul de deasupra colinelor Romei. Coloane imense i îndelung repetate ca întru sprijinirea cerului pe coronamentele lor.

Havuze cu izvoare nitoare i chipuri de copii, sau p ri, sau animale desenate-n mozaic spre a se leg na sub limpezimea apelor

rgineau gr dini cu plante modelate dup arta sculpturii. i tot arta aceasta, prin clasicele ei me te uguri ale cioplitului în piatr de alegorii cu personaje, ghirlande i fructe, zeit i c rind animale ale mântului sau altfel de viet i închipuite, împodobea frontoanele caselor i frizele templelor. Zeii - mul imea de zei opulen i, petrec re i, iub re i i irascibili, adic altfel, cu totul altfel decât în elepciunea aceea p rinteasc a zeului lor - î i g seau la fiecare loc altare ciopliten piatr i statui de marmur trandafirie, iar imperatorii tronau în bronz aurit pe socluri înalte. Teatre mari i terme publice f ceau mul imea s mi une între locurile de distrac ie i gr dinile imperiale unde tuturora li se d dea mâncare ca unor drept merituo i de a huzuri f munc , iar printre terme, printre temple i printre teatre se strecurau str zi înguste cu zgomotoase locuri în care petrecerea era permanent , ca o lung be ie i ame eal de vi ii dulci, într-o continu nep toare i îmbuibat incon tien .

Era, parc , sfâr itul lumii celebrat într-o veselie nebun i molipsitoare, ca o molim a fericirii de care nu- i vine s te despar i chiar i s vrei. Fiindc e ti om h zit cu sl biciuni prin care nu po i sc pa de dulcea ei contaminare. Era ca o scânteietoare construc ie perfect c reia nu mai aveai ce s -i adaugi i, fa de care, tr iai obsesia de a- i folosi via a de huzur într-o petrecere prin care c utai cu disperare noi pl ceri. i, încercându-le mereu pe cele vechi, te obseda gândul nimicniciei tale de om neînstare de a g si noi vi ii care s i biciuie trupul cu altfel de dulci arsuri decât cele cunoscute.

Iar disperarea aceasta cre tea prin pofta de a- i face via a cât mai nebuneasc în apuc turile ei descreierate i cât mai descreierat în nep sarea fa de ziua de mâine, în înfr irea corupt cu zeii care deveniser un fel de convivi cu care beai al turi i te distrai i te sodomizai, nemaiavând nici o porunc scris în afar de acel carpe diem ca unic exerci iu de a c uta pl cerea clipei în disperata idee c mâine vei pieri i nu- i vor mai apar ine aceste splendori.

Zanes vedea toate acestea ca frânturi, ca sp rturi, în scurte fragmente de timp, ca ni te cufund ri într-o alt lume ce i se întrerup brusc tr gându-te cineva înapoi în lumea ta, doar cât reu ea s fie liber, o or , dou cel mult, de la c tâiul regelui operat. Iar fragmentarea imaginilor pe care le înregistra aiurea, când într-o parte - când întralta a ora ului, când ziua - când noaptea, când printre plebeii care petreceau nebune te în distrac ii vulgare, când în opulen a la fel de lenevit i mult mai detracat a celor care jucau cu zaruri de aur i înfigeau diamante în buricele femeilor de petrecere sau mângâiau b ie i fragezi rora le invertiser b rb ia, când de departe când de aproape, când ferindu-se în col uri umbrite - când amestecându-se cu petrec re ii...

Toate aceste ocuri scurte, dup care revenea în austeritatea dureroas , cu mirosuri doftorice ti a bolni ei regale unde- i avea îndatorirea, erau ca ni te explozii în lumina c rora vedea frânturi scurte dintr-o cu totul altfel de via , o via care n-avea nimic de-a face cu certitudinile lui stabile ca o stânc atotconvins de nemurirea ei, convingeri pe care le c tase din religia mo ilor i str mo ilor s i nemuritori.

Disperarea aceea a nebunei dorin e de a se distra era de neîn eles pentru lini tea cump tat a unui nemuritor care- i duce senin via a tacticoas , modest dar continu , plin de siguran în propriile-i mi ri i-n obiceiurile nepieritoare ale neamului s u tiind c , oricând, la

PANAITE CHIFU GENESIS oak and nut tree

Anul I, nr. 2/2014

MEDITARIUM Project for stainless steel

33

Spunea dracul glume ce-i oferea cu gesturi elegante toate nevoie, putea cere ajutorul b trânilor s i pref cu i în În elep ii tenta iile lumii; i chiar a a, în toat acea explozie de vesel i dulce Înaltului. Pentru c , prin rangul preo esc pe care-l avea i ca demnitate perversiune, se întip rise de mai bine de dou zeci de ani în amintirea dar i ca ini iere, gândurile lui, care erau totuna cu el însu i, înv aser sa, ca un sol risipitor al unei d rnicii neîn elese, venit dinspre o circule f stavil între acei în elep i din Înalt i oamenii de jos. lume la fel de neîn eleas , dar care nu putea s nu te fascineze. O alt De la aceia, cu sfaturi de ascultare c tre cei de pe p mântul de jos, iar lume, care-l f cea uneori s râd sau s se indigneze, dar niciodat de pe p mânt, purtând întreb rile ob te ti pân la înaltul în elepciunii vrea s se lepede de ea. O lume plin de atrac ia pe care, cu toate lor, circulând astfel prin libertatea gândului într-o lume unic în care el nu o acceptase decât în tangen a unei scurte ie iri din lumea sa, se amestec str mo ii cu mo ii, cu fii, cu nepo ii i cu str nepo ii, o mai sim ea i acum. Îi str fulgerase sufletul marcându-l cu o tr ind în nemurirea naturii lor des vâr ite de Dumnezeul care le-o permanent nostalgie de care nu avea cum s scape i, atunci, i-o ruise i foarte pu in modificat de oameni. leg na reconstituind mereu, pe macheta aceea a sa, câte unul dintre Dintr-o asemenea gândire, f cut mai ales s în eleag i s palatele Romei. F a dori s i verifice memoria, se trezea uneori cu adânceasc firea, decât s-o schimbe, era de neîn eles pentru el dorin a câte un am nunt luminându-i-se nea teptat în minte - o pas re de acelor romani mâna i de ambi ii i pofte de a se ar ta mai în elep i piatr sau o himer de pe vreun fronton, sau gestul vreunui sclav la decât dumnezeiasca natur , de a ridica mereu monumente care s petrecerile unde fusese, iar reconstituirea lui, mental ori scrijelind înfrunte mun ii acelei naturi, de a face bazine care s imite mirificele buc ile de c mid ale machetelor, îl fixau undeva, ca pe-o corectur ei lacuri i, mai ales, de a inventa distrac ii potrivnice, care s întoarc ce-o faci pentru totdeauna pe pagina scris . Universul acela visat i pe dos firea ei. Si nu avea cu cine comenta, cu altcineva, decât cu se completa i, în clipele de medita ie, chiar dac avea cu totul alte acel tân r centurion care-i ar ta prietenie i-l lua, în scurtele-i r gazuri, gânduri, se apropia de machet ca-ntr-o plimbare pe str zile ca s -i arate minunile i pl cerile cet ii sale. Cu generoas grij miniaturizate, sim indu-se tân r i al turi de pasul milit ros a lui superioar , ca un profesor c ruia-i era mil de nepriceperea Vincen ius cu care peripatetiza. înv celului s u, dar se str duia s -l în eleag : S nu râd nici de i, dac Roma r mânea nostalgia tinere ii lui, Vincen ius se întreb rile lui ne tiutoare în arta petrecerii vie ii, nici de bosumfl rile întruchipa ca imaginea vie a acestei Rome care-i asalta mereu i lui ru inoase când îl îndemna s guste din pl cerile care lui i se p sim urile i judec ile i prejudec ile. Vincen ius era demonul frumos reau fire ti. Nu. Îl lua în u or, cu zâmbetul s u superior de cunoa tere i simpatic i afectuos al tinere ii lui, prietenul-unicat pe care-l a tuturor perdi iilor de care era sigur c se va linge pe buze oricine deosebe ti total de ceilal i prieteni, cel c ruia-i iube ti defectele i în care va pune botu-n ele. Îl împingea i-l l sa s ricaneze i nici nu-l leg tur cu care suferi sincer pentru c nu- i poate în elege unele persifla atunci când îl vedea c -ncepea s -i plac . Ci doar se-afunda convingeri. Dar continui s ii la el i, mai ales, s i fie dor de el. el în acele pl ceri, li se d ruia total i f jen fa de re inerile De când limesul imperiului ajunsese lâng grani ele lor, iar celuilalt, tocmai astfel demonstrându-i cât i se p reau de fire ti. comandan ii castrelor romane aflaser de efectele miraculoase ale - Hai, intr cu mine-n lumea asta i vesele te-te a a cum nu te bolni ei lui i ale tiin elor lui, primise pe mul i acolo. În mod normal, vei putea veseli niciodat în lumea ta! - Îl îndemna Vincen ius de vecin tate. Ofi eri, persoane importante, i chiar terapeutul acela tachinându-l u or cu promisiunea c nu-l va spune nici regelui, nici care se pricepea mult la plantele medicinale, dar nu la altele, apelau la vicarului preo esc ce f cea parte din suit : Tu e ti doctor, tu vindeci ajutorul lui aducându-i pacien i. Dar asta nu-l impresiona cu nimic. cele lume ti; de asta trebuie s cuno ti toate cele lume ti!...

Venirea lui Vincen ius, îns , era cu totul altceva; era îns i reîntâlnirea Ce amintire frumoas i ce prietenie strâns , legat în pu ine cu un sentiment puternic, a a cum po i tr i doar în tinere e. zile, a a cum se întâmpl numai în fr gezimea sentimentelor tinere ii!...

Vincen ius nu era pentru Zanes doar un personaj; era îns i Vincen ius devenea pentru el un diavol frumos i priceput, inteligen a nostalgia dup o lume care-l fascinase chiar i f a se fi putut lega i spiritul spumos al c ruia nu avea cum s nu te fascineze, iar de ea, chiar recunoscându-i nevrednicia în fa a credin elor solemne generozitatea i sinceritatea dorin ei de prietenie a c ruia nu avea ce-i formaser lui caracterul. cum s nu te cucereasc . Î i permitea toate capriciile de pe lume întro fireasc incon tien de copil bogat i înc lca toate prejudec ile lumii acesteia cu atâta senin tate în convingerea c lui i se cuvine orice i poate pl ti orice, încât nici nu se mai punea întrebarea dac se cade s -l urmezi. Era în toat purtarea lui de cuceritor i-n toat mi carea de trup agil, instruit milit re te, atâta convingere ca ajuns st pân pe lume i poate r scump ra orice de la ea, încât l sa impresia c tr ie te o vreme sfieli i întreb ri, ca a celor ce nu ajunseser înc oameni ca s aib con tiin a dumnezeirii de deasupra dar, în acela i timp, i cu puterea celor mai perfec iona i dintre oameni, care tiu c la ei e aurul cu care-i domin pe ceilal i. Candoare i putere, nep sare i poft , nici o rezonan la cele spirituale i nici o abstinen la cele trupe ti. Iar, din toate astea, nea numai generozitatea unei sincere volupt i de a-i ar ta tân rului prieten toate pl cerile de care poate s se bucure: - Las altele, vesele te-te de cele lume ti PANAITE CHIFU - MEDITARIUM (FILOSOFILOR LUMII) prin ele o s -i vindeci i pe al ii!...

34

Anul I, nr. 2/2014

Raluca Ioana Maftei

SCRIS #N STELE Capitolul I, episodul 1 Sunt în Cap d’Antibes, m plimb pe str du ele mici, în pant i încerc s descop r printre bosche ii uria i dinspre strad , silueta unor vile maiestuoase. Nu se poate vedea prea mult, sunt flori peste tot, e un parfum bizar în aer, un miros de salcâm înflorit amestecat cu sare de mare. Gr dinile sunt absolut minunate, arbu tii se lupt cu bosche ii, cu copacii, cu florile multicolore s se înal e c tre soare, î i arate culoarea, s î i spun povestea.

Am fost la jogging, pe lâng marginea apei, a a cum fac în fiecare diminea când sunt aici, iar acum m plimb înapoi c tre hotel, atras de misterul din spatele gardurilor înalte i a chiparo ilor uria i. Se aude din când în când câte un cor de p rele în vreun copac, o stropitoare automat care las curcubee mici în soarele dimine ii, o ma in de tuns iarba. Marea e lini tit , verde, calm , în eleg toare. Pesc ru i, albatro i, câte un pescar, un pictor, omul cu laptele, cel cu ziarele, bicicli ti, b rba i i femei care fac jogging, to i î i împart aceast diminea în acela i decor.

Hotelul în care stau e pe o strad mai sus de la mare, la câteva sute de metri de Eden Roc. Conferin a s-a terminat asear , majoritatea a plecat de ieri, totu i la coktailul de fairwell de la Martinez a fost înghesuial mare. Cozi la fiecare din mesele cu farfurii cu tartine, pân am ajuns în fa nu mai r seser decât ni te frunze de salat ofilite în platouri. Am mai r mas trei zile s m odihnesc dup agita ia de s pt mâna asta. În fiecare an e la fel dup conferin a de la Cannes, trebuie s î i iei vacan s î i revii. Ritmul e alert, ziua ai întâlniri în palatul congreselor sau afar pe la vreo teras , neap rat la soare, iar seara urmeaz cina i apoi nelipsitele ie iri prin baruri pân diminea a.

Azi e vineri, r mân pân duminic , am 3 zile numai pentru mine. Am închiriat o ma in , o s m plimb un pic pe coast pân la St-Tropez, poate i mai departe dac am timp, poate merg i la Eze la fabrica de parfumuri, s m aventurez pe aleile castelului, vreau s „flanez” cum zice francezul, s admir vilele i str du ele vechi cu pove ti ascunse, s stau la soare, s citesc sau... s nu fac nimic. Pur i simplu.

Urc destul de abrupt pe o str du care se face din oseaua care merge pe lâng marginea m rii i la un moment dat z resc o su mic dar cochet printre bosche ii verzi i de i de la poart . su a e simpatic , arat ca din pove ti, iar gr dina ce o înconjoar pare uria , u or umbrit , str juit de copaci înal i printre care se furi eaz razele cumin i ale soarelui de diminea . Parc m i a tept v d câ iva pitici treb luind prin curte i pe Alba-ca-Z pada întinzând rufe pe sârm , a a de mult îmi las impresia unui aer de poveste.

Noroc c nu e nimeni pe strad s m vad cum m holbez prin desp itura din gard i nu m mai dau plecat de acolo.

O pal de vânt m r core te dup alergarea pe care am încheiat-o de mai bine de jum tate de or i pentru câteva clipe mi se face r coare, sunt la umbr i sunt transpirat de la efort.

Mi se pare mie sau miroase a croissante? Mi se face o poft subit de croissant cald cu unt i un pahar de lapte. Deja dau s plec cu gândul la croissantul ce m a teapt la hotel la micul dejun, când în spatele meu apare un biciclist împingându- i la deal bicicleta. În

mân are o pung de hârtie pe care e scris ceva. La un moment dat face o mi care i punga se casc u or, exact cât s po i z ri în untru ni te croissante aurii i s te înv luie un miros înnebunitor. M pironesc pe loc cu ochii a inti i în punga omului. El se opre te curios în fa a por ii unde m aflu i se uit întreb tor la mine. Eu nu m mi c i simt c am i un zâmbet tembel pe fa . Nu în eleg de ce biciclistul s-a oprit în fa a acelea i por i i se uit insistent la mine. Ne studiem reciproc, eu sunt în pant deasupra lui, îmbr cat în trening-ul meu de alergare, transpirat i r suflând dup efortul depus i probabil cu p rul vâlvoi în cap. El e ceva mai jos, cu o mân ine bicicleta de ghidon, în cealalt punga de cump turi. „C uta i pe cineva?” - m întreab i parc m trezesc. Îmi dau seama c e francez i pentru c vorbesc franceza doar o dat pe an, când conversez cu vreun chelner, îi r spund în englez : „Nu, m plimbam pe aici i m-am oprit s admir o cas dr gu . i miroase înnebunitor a croissante, ceea ce îmi aminte te c micul dejun m teapt la hotel”.

Dau s-o iau în sus pe strada care m duce la hotel, când îl aud, în englez , în spatele meu: „P i înseamn c am ajuns la timp cu cump turile, te invit la o cafea i un croissant?” M întorc la el cu ochi mira i ne tiind dac sa-mi continui drumul în sus pe strad cum ar fi fost normal, s m opresc la discu ie sau, i mai mult, s dau curs invita iei.

El sprijin bicicleta de gard, deschide porti a în fa a c reia m oprisem mai devreme, îmi vântur pe la nas punga cu croissante i deschide larg bra ul a invita ie c tre curtea din interior. „Mademoiselle?” „Monsieur?” - îl întreb i încep s râd gândindu-m la straniul situa iei, „e cu siguran o invita ie total neobi nuit ”. „Absolut de acord, dar te-am g sit în fa a casei mele admirând gr dina, zici ca nai luat micul dejun, deci ar fi total nepoliticos din partea mea, care tocmai am cump rat câteva bun uri, s nu te invit s iei micul dejun cu mine”.

Nu m pot ab ine i m apuc râsul. M uit în jos la treningul transpirat de pe mine: „nu eram preg tit de vizite”. „Eu, în schimb, da” - zice el imediat - i m uit ca i el era îmbr cat tot in trening, „am dat fuga pân aici, tiam c am s te g sesc a teptându-m la poart ”i un zâmbet larg îi lumineaz fa a. Îl observ mai bine, e înalt, sub ire, fibros, atletic, cu venele puternic conturate pe bra e, bronzat u or, cu p rul aten în dezordine, îmblonzit pe la vârfuri de soare. Are ochi alba tri, iscoditori, sub o pereche de sprâncene aproape negre. Maxilar puternic, hot rât, din i albi, impecabili, dac nu ar fi îmbr cat în trening i transpirat mi-ar inspira unul din acei businessmeni arogan i pe care nu-i apreciez deloc. Are fa a prelung , tr turile u or aspre, sau poate c e din cauz c e neb rbierit. Nu m gândesc nici o clip c îl cunosc doar de doua minute, intru cu non alan pe porti a pe care o ine deschis pentru mine. Am oare mobilul la mine s telefonez undeva în caz de ajutor? Dar la cine a putea s sun dac mi se întâmpl ceva? Haide

Anul I, nr. 2/2014 mai bine s nu fiu paranoic , sigur c nu e normal s te duci la micul dejun în casa cuiva pe care îl cuno ti de dou minute, dar i el m-a sit în fa a por ii lui uitându-m prin gard, deci în nici un caz nu a fost o chestiune premeditat i în afar de asta are un aer care îmi d încredere, nu cred ca ar fi în stare s îmi fac ceva r u.

O dat ce p esc pe poart m întâmpin un parfum de busuioc s lbatic, m uit împrejur i v d câteva tufe, de o parte i de alta a aleii pe care mergem. Gradina e îngrijit , curat , proasp , dar a avea totu i elegan a studiat i coafat pe care o imprim de obicei un gr dinar profesionist. Gazda mea merge înaintea mea pe aleea care erpuie te printre copacii mediteraneeni, c tre c su a alb din spate. Ceea ce vedeam de la poart se dovede te a fi doar un corp al casei, în spate se deschide maiestuos tot restul casei, în toat splendoarea soarelui auriu de prim varî. Ajungem în fa a casei i nu tiu unde s m uit mai întâi: la peluza de iarb t iat impecabil i atât de deas c pare o mochet desf urat , la casa alb în stil provensal, care se ridic înalt i trainic în fa a mea, sau la priveli tea asupra micului golfule în care apa se sparge de câteva stânci pe care se odihnesc ni te pesc ru i? mân pe loc, cu ochii strân i din cauza soarelui care îmi mângâie fa a i îmi rotesc privirea în toate p ile, încet, bucurândude fiecare detaliu în parte. Casa are o teras uria , pe care se afl mai multe canapele i fotolii din rattan i o mas din fier forjat acoperit cu o fa de mas în tonuri de portocaliu i verde, cu model specific provensal. Pe teras , de jur-împrejur, pe toate laturile, sunt ghivece de flori vesele.

Peluza cu iarb are pe alocuri un joc de covora e de flori, str juite de pietre albe, ce erpuiesc printre tufe t iate în diverse forme asimetrice. Partea asta de gradin e mult mai cochet decât cea de la intrare, care p rea mai s lbatic . „M aju i s preg tim micul dejun?” - i pentru a doua oar în câteva minute m trezesc ca dintr-o feerie. Sun familiar ca i când ne cunoa tem dintotdeauna i am f cut asta de sute de ori înainte.

Toat atmosfera e de a a natur încât m face s m simt natural, ca i când îl cunosc bine, ca pe un vecin apropiat, ca i când am mai fost în aceast cas , am mai respirat parfumul florilor din aceast gr din . Intr m de pe teras într-un hol spa ios cu mozaic combinat pe jos. M pofte te într-un living mare care se deschide din hol. „M schimb în dou minute i cobor s preg tim masa, pot s te las singur pu in?” „Sigur, stai lini tit, stai cât ai nevoie, eu... m uit la poze”. Înc perea e un amestec de nou i vechi, parchet i marmur , lemn i sticl i poze, multe poze vechi, desprinse din trecut. Unele sunt stilizate, creionate în tablouri, altele sunt vechi, îng lbenite, aranjate cu grij în rame, împr tiate peste tot. M învârt prin camera mare, admir parchetul cu intarsii, canapelele din piele maro închis în stil spaniol, piesele de mobilier vechi, l mpile înalte, vazele de sticl ce îmi par ca aduc foarte tare cu Nemtoi, candelabrele de Murano, un covor iranian sub m su a de cafea, coloane cu piedestalul îngro at i ferestrele mari, cât tot peretele, care dau spre teras si de la care se vede marea. Miroase a portocale în camer i mi-aduc aminte c mie foame. Ies din nou pe teras i r mân în soarele c ldu de diminea sprijinit de o coloan , cu ochii închi i, i m înmoi încet, bucurândude fiecare clip , f s m gândesc la nimic. treze te din visare vocea gazdei mele: „eu sunt gata, î i mai este foame?” Intru în cas i îl v d într-un pantalon bej u or, din in, i cu un tricou negru cu mâneci lungi. În picioare are ni te sabo i, a cum poart unchiul meu doctor, atunci când e la spital.

Se vede c a f cut un du , are p rul ud i miroase u or a parfum proasp t. Îl studiez bine i îl v d i pe el cu ochi iscoditori asupra mea. „M numesc Alexander, sau Alex, cum preferi, r spund la ambele nume” i îmi întinde mâna. „Anamaria” zic i întind i eu

35 mâna. „Enchente; deci î i plac croissantele la micul dejun?” „Cu mult unt i cu un pahar de lapte al turi. i un cappuccino la sfâr it”, adaug repede. „Ok, hai s mânc m afar pe teras dac nu i-e frig.” „Bine”, zic eu, ezitând „o s -mi g sesc un loc la soare”. „Nu vrei s faci un du i s i dau ni te haine uscate în timp ce eu preg tesc masa?” m întreab el, ca i când ar fi normal s îmi pun întrebarea asta. S fac un du la el acas ? Îl cunosc de 10 minute, de fapt nici nar trebui s fiu aici, cum adic s fac un du i s -mi dea s m îmbrac cu haine uscate? „Î i aduc ceva de îmbr cat din hainele mamei, de la ea din dulap, e un pic mai scund , dar cred c ave i cam aceea i m sur .

36?”- m întreab el, cu un ochi format. „38”- zic eu, ca i când sunt prins cu vreo boroboa i l sând ochii in jos; „dar nu cred c o s încep s fac du i s m îmbrac în hainele mamei tale, m simt bine i a a” - zic eu, aproape scuzându-m . De ce oare m simt ca la coal ? Alex se uit din nou cu ochi iscoditori la mine. „Cum vrei, s nu î i fie frig îns , v d c ai transpirat, pe teras bate briza i s-ar putea s nu te sim i confortabil”. „Sunt ok, mul umesc” - zic eu, de data asta ceva mai hot rât , „hai s te ajut s preg tim masa”. Din câteva drumuri apar pe mas farfurii, tacâmuri, un co cu fructe, suc, ap , lapte, unt, gem i bineîn eles... croissantele. „Vrei ou , unc , ceva de genul asta?” „Nu, mul umesc, ce e aici e destul pentru mine, nu m îndop diminea a, de obicei m nânc mai mult la prânz i mai ales la cin . Exact cum e mai r u”. Zâmbim amândoi. „Las c se rezolv cu jogging”.

Ne a ez m, eu m reped s îmi pun un strat gros de unt pe croissant, el î i toarn un pic de cafea i mult lapte. Exact cum îmi place i mie. Molf i mul umit . i cu ce ocazie prin Cap d’Antibes?”, m întreab Alex. „Am venit la conferin a de imobiliare i am mai r mas câteva zile s m plimb i s m odihnesc. Tu aici locuie ti tot timpul?”, „Nu, am venit i eu la conferin i familia mea are casa asta aici, r mân peste weekend, când vor veni si ei”.

La un moment dat îmi dau seama c am uitat s punem erve ele la mas i dintr-un salt m ridic i m duc la buc rie s le aduc, tiam unde le l sasem. Intru în buc rie, iau erve elele de pe suportul de pe geam i în drum spre u prind cu col ul ochiului o imagine: o poz a ezat printre altele, pe postamentul de la fereastr , unde se mai afl câteva statuete i ghivece cu flori. M opresc înm rmurit , cu gura c scat la poza veche de pe suport: sunt doi b rba i, amândoi purtând costume, în fa a unei cl diri, pe care e o pl cu unde scrie ceva, „l’huile de...” i al treilea cuvânt nu se mai în elege.

Unul dintre ei, cel din stânga, st urcat pe un fel de l di , are p rie dat u or spre ceaf , mechere te i ine în mân o hârtie, cel lalt are, dimpotriv , p ria l sat pe ochi, i te intuie te cu o privire de el. Este aceea i poz pe care am v zut-o de atâtea ori în cutia cu poze a bunicii mele, în casa mic din cartierul de la margine de Bucure ti în care mi-am petrecut copil ria. B rbatul din dreapta în poz este bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut niciodat , a murit cu câteva luni înainte de a m na te eu. Recunosc p rul blond, ochii mici i coda i spre tâmple, sprâncenele coborâte i ele dup linia ochilor, figura rezervat i nem easc , cazon , a bunicului. În poz este tân r, sub ire, elegant i tiu de la bunica mea c poza a fost f cut în anii în care a tr it la Paris.

Las punga cu erve ele pe geam, smulg rama cu poza de acolo i dau fuga cu ea afar . Emo ia m cople te, am furnic turi în stomac i aproape c îmi tremur picioarele. „De unde ai poza asta?”

El ia poza i doar î i arunc ochii un pic peste ea fiind clar c ar recunoa te-o dintr-o mie, a a cum mi s-a întâmplat de altfel i mie: „e bunicul când era tân r i tr ia la Paris, împreun cu prietenul lui Theodor, care îi era i partener de afaceri”. Emo ia îmi spore te i

36 înghit greu: „nu pot s cred! Acesta e bunicul meu, Theodor Georgescu, dar din ce tiu, numele lui adev rat era Bimann. Era neam i când au venit ru ii la putere în România, dup r zboi, l-au arestat i au vrut s -l trimit în Siberia, ca du man al poporului.

Atunci i-a schimbat numele în Georgescu, nume pe care l-a luat i bunica mea, i a r mas în România. Eu nu l-am cunoscut niciodat , a murit cu câteva luni înainte s m nasc eu. Nu pot s cred c bunicii no tri s-au cunoscut i au fost prieteni. Dar cum îl chema pe bunicul u?” „Ionescu”, zice Alex, mestecând cu frenezie în cafea. Se vede ca e foarte surprins, a a cum sunt i eu de acest joc al destinului.

Toat copil ria mea am auzit de la bunica mea povestiri despre dl Ionescu, prietenul din Fran a al bunicului, i de vreo dou ori in minte c a i venit în vizit la noi, în aceea i c su cu curticic , de la margine de Bucure ti. „A inut s port numele lui, Alexander, iar mama, singura lui fiic , i-a respectat dorin a”.

Emo ia acestei descoperiri nea teptate ne-a cuprins pe amândoi i nu ne desprindem ochii niciunul de la poza alb-negru, înr mat în argint, din care ne privesc doi b rba i tineri cu aer arogant, dintr-o alt via , dintr-o alt epoc , dintr-un trecut care se pare c ne leag . Eu îmi strâng mâinile la piept i am noduri în gat. Pe lâng sunt femeie i deci mai emotiv , e vorba de acel bunic al meu, pe care nu l-am cunoscut niciodat , i care totu i mi-a înso it permanent copil ria prin povestirile bunicii i prin vizitele periodice la cimitirul din cap tul cartierului. Întotdeauna mi se p rea ca un personaj de poveste, pentru c a avut o via interesant , i oricum, dat fiind c tr iam în anii comunismului, când foarte rar auzeai despre cineva c a avut contact cu str in tatea, de i jum tate de Bucure ti avea rude într-o alt ar , care le trimiteau mereu pachete cu bun uri, bunicul, dat fiind c fusese neam , mai i c torise foarte mult în tinere ea lui i pe deasupra locuise i peste dou zeci de ani în Fran a.

Fran a, pentru mine, fusese întotdeauna t râmul de basm cu castele, regi, regine i pove ti romantice i r zboinice. Tot timpul, în copil rie, m întrebam de ce nu am reu it sa-l cunosc pe bunicul i s înve e limba francez , ca sa nu mai trebuiasc s fac preg tire acas cu d-na Iliescu, i s -mi povesteasc el cum a fost în Fran a i cum i-a condus el afacerile acolo. „Nu pot s cred, chiar nu pot s cred cum ne-am întâlnit i c

Anul I, nr. 2/2014 ne-am întâlnit, nu po i s i imaginezi ce important este aceast ramur a familiei pentru mine, cât de mult am iubit-o pe bunica i cât de mult mi-a fi dorit s -l cunosc pe bunicul i prin el Fran a i lumea întreag .” a ez jos i iau o gur de suc de portocale, aromat i în ep tor, care îmi limpeze te gâtul, care mi s-a uscat, i îmi d putere.

Alex se uit la mine lung, cercet tor, cu o lumin în priviri, i parc acum descoperindu-m prima oar îmi ia mâna i zice: „bine ai venit, prieten drag , se pare c bunicii no tri au f cut în a a fel ca noi doi ne întâlnim, probabil c se bucur acum. M duc s aduc o sticl de ampanie, mama las întotdeauna una în r citorul de vinuri. S nu fugi...” - îmi zice el, zâmbind, i îmi face cu ochiul.

Este incredibil ce se întâmpl , parc într-adev r, de undeva de-acolo de sus, bunicii no tri, care au fost prieteni atât de buni, au hot rât ca nepo ii lor iubi i s se întâlneasc totu i în aceast lume, a cum ei nu au mai reu it s o fac .

Imediat îmi vine în minte imaginea bunicii mele Neli i a vrea afle i ea, tot de-acolo de sus, de bucuria asta mare i nea teptat pe care o simt. tiu îns în adâncul inimii c ea tie tot ce se întâmpl cu mine, c m vegheaz de undeva de aproape i c se bucur acum împreun cu mine. M uit la gr dina îmbr cat în razele soarelui de diminea , simt parfumul discret al florilor i adierea brizei i m simt inundat de o lini te adânc , de o pace familiar , ca i când m aflu în casa unor vechi prieteni. E ciudat cum uneori ne sim im în unele case ca în ale noastre proprii sau chiar mai confortabil, iar din altele nu tim cum s plec m mai repede. O fi o chestie legat de fengshui? Oare casele au i ele un suflet al lor i un caracter care le face fie mai mult sau mai pu in primitoare? Sau c ldura lor e dat de oamenii care tr iesc în ele? Sau de locul în care au fost construite i de energiile acelui loc? Sau pur i simplu casele sunt doar cl diri ce acumuleaz secrete cu fiecare genera ie care locuie te în ele? Sau poate impresia pe care ne-o las o cas este doar o senza ie de moment i nu are leg tur nici cu amplasamentul i mi carea energiilor, nici cu caracterul dat de cei ce locuiesc în ea, ci de propriile noastre tr iri de moment? S-ar putea face o analiz minu ioas despre asta, îi las pe cei care au timp i sunt interesa i s dezvolte subiectul. M simt ca i când cunosc acest loc, ca i când odat , de mult, a fi obi nuit s vin i s locuiesc aici. tiu îns sigur c e prima oar când m aflu în aceast gr din , mai cu seam ca în copil rie nu am ie it niciodat în afara rii natale.

Alex vine din cas cu bra ele pline: o sticl de Veuve Clicqot, dou pahare de ampanie cu picior înalt i un album de poze legat în piele maron. Ador ampania Veuve Clicqot, cum a tiut c îmi place? De fapt, a zis c e singura sticl pe care o avea, e doar o coinciden . „Hai s i mai ar t poze cu bunicii no tri, probabil pe multe dintre acestea nu le-ai v zut, le-a p strat bunicul meu când Theodor a plecat în România. El l-a rugat pe bunicul, când a plecat, s aib grij de investi iile lui i s urm reasc cursul pie ei i s ac ioneze cum crede de cuviin dac ar fi existat modific ri majore. Nu cred îns s-a gândit c nu se va mai întoarce niciodat aici”.

Alex deschise sticla de ampanie i turn câte pu in în ambele pahare. ampania are o culoare galbenverzuie i de pe fundul paharelor se ridic perfect aliniate, în coloan , bule mici. tiu c ampania se apreciaz calitativ în func ie de num rul i aliniamentul bulelor care se ridic la suprafa , nu m pricep îns destul de bine ca -mi dau seama dac cea pe care o avem în pahare e de bun sau foarte bun calitate.

Iau repede o gur mic s o gust i... e cel mai

Anul I, nr. 2/2014 minunat gust pe care îl simt în diminea a aceasta! „Sante - zice Alex - pentru întâlnirea noastr i de ce nu, pentru începutul unei noi i frumoase prietenii!” „Sante - zic i eu - i în memoria celor pe care tu i-ai cunoscut pe jum tate, iar eu deloc i pentru felul în care au «aranjat» aceasta întâlnire”.

Ciocnim paharele cu clinchet de cristal i bem fiecare pân la fund ampania rece. Eu n-am apucat s m nânc nimic i simt lichidul înnobilat cum îmi înc lze te gâtul, pieptul i apoi stomacul. Râsul meu vine de la sine, firesc. „A putea spune c e o diminea obi nuit de jogging pentru mine: m scol, ies s alerg pe malul m rii, m opresc s admir o gr din ascuns de copaci, m întâlnesc cu un biciclist care m ia la întreb ri c ce caut eu acolo, apoi dup ce se dumire te ca nu vreau sar gardul i s p trund prin efrac ie, m invit de bun voie s îi admir gr dina, apoi m opre te la micul dejun i în timp ce ne preg tim mânc m constat c de fapt bunicii no tri nu numai c s-au cunoscut i c au avut o afacere împreun la Paris, ci i c au fost cei mai buni prieteni. Într-adev r se întâmpl de fiecare dat când ies la alergat în Bucure ti”. Încep s râd din ce în ce mai tare, i de absurdul situa iei, dar i cu ajutorul paharului de ampanie de mai devreme.

Alex râde, i el, i începem s frunz rim împreun albumul cu poze de demult. V d multe poze cu bunicul i cu dl. Ionescu, dar recunosc i alte figuri pe care le-am mai v zut în pozele din cutia bunicii. opresc îndelung la fiecare, le ating, le miros, miros a vechi i a pove ti uitate, pun multe întreb ri, m opresc i ascult, m întorc iar i m uit din nou la fiecare poz , cu aten ie, ca i când încerc s trund înapoi în timp, în acele vremuri în care bunica era tân i fericit al turi de bunicul. Unele poze sunt alb-negru, altele sunt în sepia, unele foarte vechi, de la sfâr it de secol XIX sau început de secol XX, dar imaginile sunt clare, iar oamenii te privesc din ele cu ochi siguri. E surprinz tor s te ui i din perspectiva de acum la o întreag lume disp rut . i totu i oamenii par surprin i în acelea i ipostaze ca i acum, se bucur , zâmbesc, povestesc, stau la un pri , danseaz , se in de mân sau de gât, sau de bra , aranja i frumos, pentru poz , sau v zându- i de treburi. To i acei ochi te privesc de peste timp, dintr-o via care nu mai exist i totu i parc sunt acolo cu noi la micul dejun, în diminea a însorit de martie. uit din nou la Alex i deodat mi se pare c îl simt aproape ca pe un prieten drag, pe care îl cunosc de mult. El vorbe te, gesticuleaz , poveste te amintiri legate de bunicul lui, pe care l-a cunoscut de mult în copil rie. Î i aminte te povestirile lui în care ap rea tot timpul i bunicul meu a a cum dl. Ionescu ap rea în povestirile bunicii, când venea vorba de anii petrecu i de bunicul meu la Paris. „Hai s i spun ceva - îi zic lui Alex - am r mas câteva zile aici dup conferin ca s încerc s m adun un pic i s mai scriu ceva la cartea pe care am început-o. M-am apucat de ea cu câ iva ani înainte, când înc tr ia bunica mea. E o carte despre ea, i via a ei, i dragostea tr it al turi de bunicul. A avut o via lung , dar plin i fr mântat , i asta m-a determinat s scriu aceast carte. Am începuto sub diverse forme i scenarii, de nenum rate ori, i de fiecare dat am l sat-o balt . Bunica mi-a furnizat o parte din datele de care aveam nevoie pentru c tia numele i datele de na tere i cele mai importante momente din via a tuturor neamurilor i prietenilor. Era o enciclopedie vie, inea minte lucruri petrecute cu peste 80 de ani în urm . Mi-am notat o parte din ele i i-am tot promis, de-a lungul timpului, c am s scriu aceast carte, n-am scris-o îns niciodat . tiu c la un moment dat m întreb insistent dac am terminat-o sau dac am mai scris la ea i m ruga s îi citesc i s îi spun unde am mai ajuns, iar eu tot evitam i îi spuneam c o s i-o citesc când o voi termina. tiam prea bine c nu aveam ce s îi citesc, iar ea s cu a,

37 la un moment, dat a renun at s m mai întrebe. Am sperat c în aceste câteva zile s reu esc s m rup un pic de stresul zilnic, s stau departe de telefoane i internet i s reu esc s continui povestirea început . E greu pentru c nu tiu exact dac scriu aceast carte pentru mine, s m simt mai aproape de bunica mea, pentru ca i-am promis acest lucru, sau s o transform, la un moment dat, întrun scenariu de film i s îl lansez în lume. Cred c sta e un semn c într-adev r trebuie s scriu cartea i cred c ai s m aju i foarte mult dac îmi poveste ti atât cât î i aduci aminte despre ceea ce î i povestea bunicul t u atunci când erai mic”. „E o alt lume, gânde te-te de câte ori s-au schimbat lucrurile de atunci, au trecut dou genera ii în familia noastr deja. Apropos, ti m ritat ?”. „Eu? Nu.” i instinctiv îmi întorc privirea c tre dep rt ri - „nu l-am g sit înc . Tu?” „Am fost la un moment dat, o nebunie de tinere e, eram colegi de facultate, a început, s-a consumat i s-a terminat furtunos, odat cu terminarea studiilor” „Hai c mi s-a f cut poft de croissante” - i îmi înfig din ii într-unul. „Unde ziceai c e untul?”. „Uite-aici, v d c î i place” adaug el când m vede ce strat gros îmi întind pe croissant, „nu ie fric c se depune?”. „Asta-i via a, nu a a zice i voi? C’est la vie, mie îmi place s m bucur de ea i printre bucuriile din via a mea face parte i untul”. Îi fac cu ochiul i zâmbesc în timp ce mu c cu poft din croissantul c ldu , pe care s-a înmuiat untul. tii ce? Ia- i lucrurile de la hotel - chiar unde stai?” „Mai sus pe strad , la hotel Bel Mer” –„ i mut -te aici în cas . Eu mai r mân câteva zile, ai mei sunt la Paris, putem s mai st m de vorb , s ne mai amintim i pot s stau cu gura pe tine s te ii de scris. Iar dac te las inspira ia, ne stoarcem creierele împreun . Ce zici?” „Mi-ar pl cea foarte tare, nici nu îmi vine s cred ce se întâmpl . Dar nu vreau s i stau pe cap, poate ai treburi, ai de lucru, prime ti musafiri, ce tiu eu, i s tii c sunt destul de mânc cioas !

Ai internet?” „Am internet, dar dac te apuci de citit email-uri i de stat la calculator, nu o s te mai po i concentra pe scris. Promi i c nu o s stai toat ziua on-line?” „Doar dac e vreo urgen , altfel... promit!” i ridic mâna în semn solemn. „Chiar, cu ce te ocupi, zici c ai venit la târgul de imobiliare?” „Cu imobiliare!”, zâmbesc eu i îi explic c am o firm de consultan în developpement imobiliar i colaborez cu câteva grupuri de investi ii str ine care dezvolt proiecte în Bucure ti. „Super business i o perioad foarte ‘hot’ acuma, dar presupun c nu o s se d râme firma f tine câteva zile, nu?”. „Sper s nu, am o echip foarte bun , am încredere în ei, doar c sunt obi nui i ca înainte de a face ceva s m întrebe pe mine.” „Foarte bine, a a e normal, dar hai s facem un pact s pt mâna asta: eu fac pia a, î i g tesc, î i sp l, te duc la plimbare sau la cumturi dac ai nevoie, iar tu te concentrezi, te apuci de scris i vorbe ti cu mine în române te!” „Ce?- am crezut c n-am auzit bine - vorbesc cu tine române te?” „Da, pentru c bunicul meu m-a înv at, dar nu am mai vorbit de mult, de când eram copil, doar mi-am cump rat de pe Internet ziare i câteva c i în român i am mai citit din când în când, deci la citit probabil m descurc destul de bine, sau a a cred eu, de vorbit îns ... n-am mai vorbit de vreo 20 de ani i mai bine!”. „În elege i domni oar ?” - îmi spune el în român . Am izbucnit amuzat în râs.

A spus totul atât de serios i corect, îns cu inegalabilul ‘r’ fran uzesc, parc e un copil care spune poezia corect în fa a bradului i a teapt ca Mo Cr ciun s scoat trenule ul din sacul cu cadouri.

38

TEATRU

Anul I, nr. 2/2014

Doru Ionescu

Moartea lui Socrate - tragicomedie Persoanele Socrate filozof Xantipa so ia lui Socrate Mirto so ia lui Socrate Arhonte basileu al doilea dreg tor din ierarhia Atenei Meletos poet, reclamant Anitos politician, reclamant Licon orator, reclamant Criton prieten cu Socrate Phaidon prieten cu Socrate Platon discipol al lui Socrate Eutifron atenian Aristofan autor de comedie Cebes teban Simmias teban Lmprocles fiul cel mai în vârst al lui Socrate Irene Polemos pre edintele instan ei interna ionale2

Actul I Scena 3 Începutul lunii aprilie. Diminea a devreme. Atena. Dema Alopece.

Curtea interioar a casei lui Socrate. Zidul din spate (lâng el se afl o banc ) i cel din parte dreapt (lâng el se afl o vatr cu foc, un zboi de esut, ni te scaune i o mas , pe ea se g sesc vase, o amfor i ni te cupe) se continu cu acoperi uri sprijinite de stâlpi.

Socrate st culcat pe banc . Vine Criton. Merge la Socrate i-l trage de mânec .

Criton: Salut, bunule Socrate, am s i dau o veste proast !

Socrate: Salut Criton, ce s-a-ntâmplat de ai venit valvârtej Vine Mirto, neobservat . Îl are în bra e pe Menexene - sugarul Xantipei. Se retrage într-un loc din care poate trage cu urechea.

Atena e amenin at de persani ori vreo n past ?

Criton: Trebuie s-o p se ti cât vreme ai prilej.

O s fii convocat pentru confruntarea preliminar De-arhontele basileu.

Socrate: Acesta reprezint statul În probleme religioase. Acum este prima oar Când mi se spune c -i nevoie s m prezint la magistratul Care vegheaz ca zeii s nu fie ofensa i.

Ce acuz mi se aduce?

Criton: Vina de-nalt tr dare.

Nu este bine s-ajungi la procesul cu jura i!

Socrate: În ce fel comportarea mea este o amenin are La adresa statului?

Criton: Te-nvinuiesc c -i corupi Pe tinerii atenieni iar ace tia- i pierd credin a În zeii ce ne ocrotesc. E ti înconjurat de lupi Ce vor s te sfâ ie!

Socrate: Mi-e curat con tiin a!

Criton: Vei fi apul isp itor pentru relele pe care Le-au pricinuit Atenei cei treizeci de tirani.

Socrate: Învinuirile aduse s-au prescris - ai uitat, oare, De amnistia ce s-a dat în urm cu patru ani?

Criton: R zboiul peloponesiac i consecin ele lui I-au îngrozit pe-atenieni i au fost puse pe seama Lipsei de credin -n zeii protectori i faptului în timpul luptelor pe tineri i-a cuprins teama.

Socrate: De cine sunt acuzat?

C.: De un tân r numit Meletos.

Am auzit c -i poet. Ce are de-mp it cu tine?

Socrate: L-am mo it de mai multe ori fapt ce l-a f cut setos De r zbunare, c ci tratamentul aplicat nu-i c zu bine.

Criton: Te vor sili s bei cucut , de nu pleci cât mai departe!

Socrate: Dac fug îmi recunosc vina în mod indirect.

Pe urm , ca filozof nu-mi este team de moarte i-s preg tit pentru ea!

Criton: Socrate, tii c te respect, Dar asta nu m -mpiedic s i spun c gre ti i ri ti O condamnare injust !

Socrate: Nu crezi c-o osând dreapt Ar fi mai rea pentru mine?

Criton: O vei avea dac insi ti În convingerea ca pedeapsa e r splata pentru fapt .

Ai prea mul i prieteni fal i, du mani i-adversari politici Ca s î i treac prin minte c procesul va fi drept i nu vor mitui jura ii!

Socrate: Oricât de mult o s m critici, Aleg procesul i, de-i cazul, s mor ca un în elept!

Dac reflect m la moarte vedem c avem motiv sper m c este bun : unu, i-o stare de neant i total incon tien ; doi, privit subiectiv, I-o migrare a sufletului, un drum foarte palpitant Din aceast lume-n alta. i, dac vom presupune neantu-i somn f vise, moartea e un câ tig cert Pentru oricine, c ci pu ini indivizi vor putea spune s-au bucurat în via de tihna lucrului inert, Ce-i r sfa o ve nicie cât o netulburat noapte.

39

Anul I, nr. 2/2014

Dac moartea-i c toria de aici la acel loc În care to i sunt r spl ti i în func ie de-ale lor fapte, Pentru cei buni osteneala merit i-i un noroc.

Criton: Te-am sup rat atât de r u c-alegi pedeapsa triste ii Pentru to i amicii t i?

Socrate: Prietene, o condamnare La moarte ar pune cap t definitiv la boala vie ii, Foarte grea când e ti în vârst i f nici o sc pare.

De-aceia prefer s -nfrunt nepl cerea mic a mor ii, Cât vreme mai am vlag i n-am ajuns o legum .

Criton: Nu te-am gi cu gândul c po i s rânduie ti sor ii i nu te pune cu destinul, c ci cu el nu e de glum !

S.: Nu voi fugi precum la ii, dar nici n-o s -mi sap mormântul!

Criton: Voi pl ti eu avoca ii care or s te apere!

S.: O s îmi fiu avocat!

C.: Ri ti s i pierzi discern mântul Atunci când înver unarea luptei o s te-acapere!

Prietene, e ti bolnav, de ce erai culcat pe banc ?

Socrate: Xantipa nu a mai vrut s m primeasc -n dormitor Dup b taia de-alalt ieri - e poart ca o du manc .. simt eap n ca un lemn i toate oasele m dor!

Criton: Unde se afl acum?

Socrate: Cred c s-a dus dup ap La Fântâna Hipocrene de ce te intereseaz ?

Criton: Nu vreau s fiu g sit aici. Sunt sigur c o s -nceap m ia la trei p ze te. tiu c pe tine te distreaz , Dar n-am chef s-o iau pe coaj i s -ncasez în contul t u Datorii neachitate. Când o s afle de proces O s fie foc i par c ci i se pune pata r u!

Am riscat venind la tine, acu plec, nu am de-ales!

Face câ iva pa i. Se ciocne te de Xantipa, care aduce o amfor cu ap . Nu-l las s treac .

Xantipa: Stai s schimb m dou vorbe, cumetre, unde te duci!

Pune amfora jos.

Criton: Xantipa, bun diminea a, m gr besc c am o treab !

Xantipa îl prinde de mânec .

Xantipa: Dac ai venit, mai stai, aicea nu-i cuib de cuci, Iar eu sunt o pas re cânt toare…

Socrate: O podoab !

Criton merge lâng Socrate.

Xantipa: Se poveste te c zei a Pallas Atena s-a ivit În armur str lucitoare din olimpiana frunte A p rintelui divin - Zeus - care a voit Ca pe vr jma i din prima clip a vie ii s îi înfrunte.

Toarn ap într-un vas.

Azi exist foarte mul i atenieni s raci cu duhul, Dar fuduli, care doresc s se repete minunea Cu filozoful Socrate, c ruia îi merge buhul este b tut la cap ca s nasc -n elepciunea.

Strope te prin curte în pas de dans i se apropie de Socrate.

Miracolul a teptat nu se petrece, ’n schimb se-ntâmpl Ceva ce nu a v zut înc Macedonia i Egiptul – în casa mea, din îmb trânita tâmpl A omului meu se na te zi de zi dihonia. i m-am rugat la altarul bunei zei e Hestia Ocrotitoarea c sniciei - pe b torii la cap îi dea pe mâna mea c -i las f chestia Care îi face fuduli i-Atena de n vlegi o scap.

Ajunge la Socrate i-i toarn ap în cap. Se întoarce spre Criton.

Socrate se bag între ea i Criton.

Socrate: Fugi, Criton, deoarece Zeus tun în Olimp,

Deja din amfora Xantipei cu ap peste mine plou i, dac nu te încal i cu iepuri, în pu in timp O s bâzâi ca ân arii, c ci te las f ou !

Criton fuge.

X.: R zboinici cu stea în frunte, de ce grabnic a i dat dosul i nu vre i c-o amazoan s începe i lupta dreapt ?

Sunte i viteji doar în pat i-atunci când vine ponosul Întrupat în ni te plozi uita i de îndr znea a fapt ! Îl prinde pe Socrate.

Gaia, so ia lui Uranus, s tul c -i face plozi i Cronos, fiu-i, l-au l sat f penis i fudulii, nu mai nasc al i titani – povestea spus de rapsozi Ar trebui s i intre-n cap la b rb ia ta de ii!

Eu sunt bun doar atunci când î i vine s te haia i s î i torn copila i - nu- i pas de grija lor, Dar te-averizez, b rbate, c boa ele i le ia Gaia i-o s semeni cu un ân ar ce bâzâie asurzitor! i fie clar, apule afurisit i b trân, i-ai g sit capra-n mine, oricât de-n elept te crezi, Nu te mai primesc în pat i o s te culci în fân Cât vreme umbli creanga i nu te-ngrije ti de iezi!

Ba i Atena-n lung i lat, din gimnaziu în gimnaziu i din palestr -n palestr , nici c î i pas de noi, ti în agora la amiaz iar seara degu ti marmaziu La chef cu-amicii, dar î i spun, vei locui într-un butoi!

Dup umbra ta oricine din Atena tie ora, Chiar dac pe cer sunt nori, ori luna n-a r rit Nu m-am m ritat cu tine s fii ceasul tuturora!

Pe urma- i calc Lamprocles i î i seam leit, N-are tragere la munc i este lipsit de râvn , Iar dac -ndr znesc s -i spun m repede, d din fleoar , Se-nfurie ca un coco care sufer de âfn i se înfoiaz în pene gata s se ia la har !

Pe urm cât e ziulica de lung umbl teleleu, Chiule te de la gimnaziu, nu merge s fac sport În palestra de la Liceu i- i pierde vremea-n Pireu Prive te de pe rmul m rii cum intr trireme-n port.

Dac -ncerc s -l dojenesc, d din gur ca o mori , insult spunându-mi c -s mult mai rea decât o clo , De simt c m-apuc âfna i-un roi de t uni m pi , Pentru c mucosul naibii m ia cu glume în dro .

N-am venit în casa asta s fiu slug la dârloag , am grij de trei plozi i tat l lor, un satir Fudul ce m consider o muiere pis loag i când îi repro ez ceva tace ca la hai sictir.

Vorbe te, omule, pân nu apuc s m înfurii Pentru c umoarea neagr sub linguric mi se-ntoarce, Sunt cuprins de amoc i nu- i mai fac de-ale gurii – dore ti ca firul vie ii s i fie scurtat de parce.

Socrate: Da. Xantipa: Ce da?

S.: Aprob.

X.: Ce-aprobi?

Socrate: C a a e calimera i acuma alivanta. s plece, e prins de mâneca mantiei.

Xantipa: Unde vrei s o tule ti, stai s î i ghicesc în bobi, Nu m l sa s vorbesc de una singur , ca toanta!

Cad pere ii peste noi i ie nici c î i pas !

Socrate: Nu m trage de mantie c stau s î i fac pe voie! i-am dat bani de repara ii i, ’n loc s te ocupi de cas , Ai cump rat lucruri de care eu nu am nici o nevoie!

Vine Mirto. Î i pune bra ele în old.

40 Nu-mi trebuiau înc ri!

X.: Umbli-mbr cat c-o manta veche i descul , de mi-e ru ine!

Socrate: Nu haina-l face pe om!

Vrei s umblu-n pielea goal i-nc at?

X.: Pi cat de streche, Cum e ti de-o via , m mir c nu te urci cu luna-n pom!

Mirto, b rb oiul nostru, so ul amândoura, Care m-a îmbor at în patul t u cu trei b ie i, Nu pune osul s ne-ajute s -i cre tem progenitura Nou-n scut i-nc at cu iepuri fuge-ntre scaie i!

Când m aude tunând de griji se face c plou i se evapor de parc este o umbr de b rbat, Ad un scutec murdar – cu miros de via nou i încânte n rile – i s -l spele de rahat. a poate c -i atins de norocul cu parfum De fundule de sugar, ghinionul o s -i piar i cu picioarele descul e când spulber colb din drum cu toptanul i lungul nasului de o comoar !

Mirto: C snicia lui cu noi i-o amfor cu dou toarte Plin cu nectar, aflat zi de zi la îndemân Spre desf tarea-i pentru c e umplut de consoarte, Ca i cum în curtea casei zeii ne-au pus o fântân .

Xantipa: Din an în an un fântânar vine i cur pu ul, Îns pezevenghiul so al nostru la un tertip Recurge când avem treab – se încarneaz în stru ul Ce o ia la picior dac nu- i bag capul în nisip. În Atena s nu mai trag de coad puii de mâ , Hai s -l închidem în dormitor, la r zboiul de esut -l punem s n du easc !

Mirto: De are spor îi d m i pe urm îl l m s cad la a ternut.

Xantipa îl trage pe Socrate spre intrarea în cas iar Mirto îl împinge. Mirto revine cu o cutie în bra e. Pune cutia pe mas .

Scoate din ea – i pune pe mas – trei p pu i din cear îmbr cate cu buc i din pânz , trei ace de p r i o mic f clie. Aprinde tor a la focul din vatr .

Mirto: Meletos, Licon i Anitos: vr jma ilor v chem Duhurile în p pu i ca s îmi da i socoteal Pentru tot r ul f cut, pe urmele voastre-i un blestem i peste voi, ca un lin oliu, se-a terne umbr fatal ! nici o remu care a i pus la cale tragedia A c rei scen final este moartea lui Socrate i e dreapt r zbunarea, o s folosesc magia i o conjur s m ajute pe Întreita Hecate.

Zei o, câinii fantomatici pune-i s urle i scurme Lâng casele celor trei, s simt c -i strâng pere ii Ca de temni , s fug însp imânta i i pe urme le vin ogarii t i, gonindu-i spre scrucea vie ii!

Ia o p pu i un ac.

Acolo, ipostaza ta care are cap de câine se repead la Meletos, în duh s -i înfig col ii, ptura lui neputincioas s se culce în râne i s i-o ia harpiile venite din fundul

Anul I, nr. 2/2014 bol ii! Înfige acul în pieptul p pu ii i-o pune pe mas . Ia alt p pu i alt ac.

Hecate cu cap de arpe, col ii-nc rca i cu venin Vâr -i adânc în Anitos - duhu-i, ca mistuit de foc, n-aib un ceas de pace în trupu-i cotropit de chin i s -l fac s r ceasc alungat din loc în loc! Înfige acul în picioarele p pu ii i o pune pe mas . Ia ultima pu i ultimul ac.

Iar pe a treia Hecate, femeia cu cap de bou, O implor s î i trimit spre Licon r sufletul, Ca dup cai verzi s-alerge c rind un cal marou Dup ce aerul r u îi atinge sufletul! Înfige acul în capul p pu ii i o pune pe mas .

Un coco negru ce cânt când apune soarele O s î i jertfesc, zei o Hecate, ca prin magie schimbi menirile la care lucreaz Ursitoarele i s -mi faci voia dup ce sting tor a - a a s fie!

Stinge tor a i pune obiectele magice în cutie. Vine Lamprocles.

Are sânge închegat sub nas i în jurul gurii. Merge, bea ap din amfor i î i terge gura cu dosul mâinii.

Lamprocles, ce s-a-ntâmplat? Ast zi de ce te-ai b tut?

Ia din cutie o bucat de pânz i-l terge de sânge.

Lamprocles: Ni te h ndr i mi-au spus c sunt fiul lui bunicul Socrate i-al dou mame: una care m-a n scut i-alta care m-a al ptat punându-m s -i sug…pisicul! Întoarce palma dreapt în sus i mi degetul mijlociu.

Mirto: Sunt ni te neru ina i, nu trebuie s -i bagi de seam !

L.: Apoi m-au luat la mi to spunându-mi c chir babaca A stârnit o-nc ierare, a-njurat oamenii de mam i de fric a dat dosul, ca s se fac de caca Ascuns sub poalele Xantipei, unde a gustat din tarta Cu o smochin i miere în vreme ce amazoana A ar tat c nu de geaba i se spune c -i din Sparta i a devenit b rbat dup ce i-au spart membrana!

Mirto: Taic -tu de unul singur s-a luptat cu doi pizma i!

Lamprocles: Xantipa nu trebuia s se bage între ei Chiar dac o încasa, fiindc cei ce mi-s vr jma i Spun c la noi b rbatu-i clo i coco i dou femei!

De ce n-am un tat tân r cum au ceilal i copii?

Râd i-mi spun c moa tele tat Socrate se cheam Iar lui ma terele mame prin vr ji i-au f cut trei fii!

Mirto: Sunt ciudo i pe tat l t u fiindc e un om de seam !

Cortina

41

Anul I, nr. 2/2014

Clelia Ifrim

Omul-rândunic[, pe numele s[u, Abel-c[l[torul PERSONAJE Ofn (omul f nume) John Abel Corul Anticorul torii

fratelui meu Jean, 1952-2002

Partea I (O zi friguroas de prim var . Spre zori. Sufl un vânt rece. Un container, tip lad de gunoaie, plin cu diverse de euri menajere, electronice, teancuri de ziare, ambalaje, cutii de carton. Pe marginea lui sunt ag ate umera e cu haine, plase cu c i, sticle de ap . O scar improvizat din diverse baloturi coboar din container pe podea.)

TORII (intr în grup. Au în mân câteva ferestre) – Vin c tori din apte cartiere, cu un tramvai al lor numai ferestre. (Se ez în diferite locuri ale scenei.)

TORII (intr alt grup. Fiecare ine în mân o brazd de iarb ) – Vin c tori din apte continente, pe un drum al lor, numai de iarb . (fiecare se a eaz unde vrea.)

TORII (intr alt grup. Fiecare are în mân un felinar aprins) – Vin c tori din mii de nop i, pe un drum al lor, numai de stele. (Se amestec printre ceilal i. Treptat, treptat sting felinarele) TO I C TORII – Vin c tori nev zu i, pe un drum al lor ce este scris în carte.

CORUL i ANTICORUL (au dormit în container. Încep s se trezeasc ) – Noi suntem grâul verde cu fire de p mânt pe cre tet. Speran a nu-i de art unde f ptura e m noas .

(Cori tii coboar din container, fac ordine în jur, se spal , se închin , duc de eurile afar din scen , improvizeaz alte sc ri din saci de plastic, albii, teancuri de ziare. O corist aprinde o candel . O ine în mâna dreapt ).

OFN (unul din cori ti. Tremur de frig) – Bun diminea a, John.

Bun diminea a, tab verde. Bun diminea a, container.

Bun diminea a, scar , membrii NATO, civili i militari, bun diminea a, grâu verde cu p mânt pe cre tet, bun diminea a, cutie de plastic, bun diminea a, lumin , bun diminea a, c tori, bun diminea a, John.

JOHN (unul din cori ti. Î i scutur hainele) – Te-am rugat s nu-mi mai spui John. Pe mine m cheam Ion. În fiecare diminea aceea i poveste.

OFN (alearg u or în jurul containerului s se înc lzeasc ) – Nu in minte. Noaptea dorm dus-întors. Dorm ca un gunoi. Nu

tiu nimic. Uit... uit... dragul meu contemporan. Uit. Ce a putea s in minte? Containerul? Lada de gunoi? Lumea din jur? Frigul?

CORUL i ANTICORUL – Frigul se combate prin alergare. (câ iva cori ti alearg în jurul containerului împreun cu Ofn. Se opresc to i în fa a lui John) Frigul se combate prin micile noastre c torii în aceste împrejurimi.

OFN – Uit, dragul meu contemporan. Uit, dragul meu John. Somn de protec ie.

JOHN – Ui i, nu ui i, mie s -mi spui Ion. A a m cheam , a a s -mi spui.

OFN – Nu se poate.

JOHN – Nu se poate? De ce?

OFN – Nu se poate, boy. Nu se poate. A a e moda. A a sunt vremurile. La timpuri noi, nume noi. Hai, încearc . John...

John... John... Ce pierzi?

CORUL – John... John... John...

ANTICORUL – Ion... Ion... Ion...

OFN – Hai, John! Încearc ! Nu te l sa. Încearc ! Ce pierzi? John...

John... John... Se pronun foarte u or. Hai, d -i drumul! Încearc . John. Om nou la gunoaie noi. Asta e ti. (alearg în continuare s se înc lzeasc . Câ iva cori ti car în continuare de eurile afar din container. Le scot din scen . Urc în container.)

CORUL – Noi suntem grâul verde cu fire de p mânt pe cre tet.

Speran a nu-i de art unde f ptura e m noas .

ANTICORUL – Noi suntem grâul verde cu umbra de z pad -n noi.

Speran a nu-i de art unde f ptura e din doi.

OFN – Ce zici de ei? Au curaj. În lumea asta e ceva. Ce zici? Este foarte simplu. Acum Ion este John a a cum alt dat a fost Ivan. Ce pierzi? Schimb m numele, schimb m gunoaiele.

Ne plasticiz m. Ne adapt m.

JOHN – Cu plastic, sau f plastic, nu. Nu. Nu am fost niciodat Ivan. Imperiile nu sunt de mine. Nici cel de acum. Eu sunt Ion. Atât. Mie a a s -mi spui.

OFN – O.K., boy. Am în eles. ii la nume, la neam, la patrie. Brâncoveanule! Eu mi le-am pierdut de mult. Patria mea este un televizor. Patria mea este o sticl de Coca Cola. Patria mea este omlet la pung . Patria mea este comestibil . Aplic vechiul dicton: „Patria mea este acolo unde m simt bine.”

JOHN – Aplic -l. Dar tii cine îl folosea.

42

Anul I, nr. 2/2014

Constantin Lupeanu

CONFUCIUS }I GLOBALIZAREA Sub semn tura Mira i Constantin Lupeanu, în România au ap rut pân acum: Cartea Poemelor, 228 pagini, Editura Albatros, Bucure ti, 1985; Cartea Schimb rilor, filosofie i prezicere, dou volume, 880 pagini, Editura Qilinul din Jad, Bucure ti, 1996; Lao Zi i Confucius, 384 pagini, Editura Qilinul din Jad, Bucure ti, 1997.

Confucius (28 Septembrie 551- 4 Martie 479 î.Hr.) este venerat de 2.565 de ani pentru faptul de a fi cel mai mare gânditor, om politic i pedagog al na iunii chineze. S-a n scut în actuala provincie Shandong, în Principatul Lu, dintr-o uniune extramarital , tat l s u fiind septuagenar.

Sima Qian, cronicarul lumii chineze str vechi, a confirmat originea aristocratic a acestuia. Un str mo al s u, descendent la a nou genera ie din regii principatului Song i aflat la patru genera ii distan de Confucius, s-a stabilit în Lu. Avea trei ani când a r mas f tat i aptesprezece când l-a p sit i mama sa. Eu când eram mic, eram rac i de ceea ce am înv at multe, 9:6. Cum i unde a înv at, nu se tie. Se crede c , nobil fiind, ar fi avut un înv tor, un îndrum tor, cel pu in la început. În timpul s u, pentru a ocupa o pozi ie în societate, în administra ie, trebuia s fii preg tit în liu yi, cele ase arte, li, ceremonial, maniera de a vorbi i a te purta în lume, yue, muzic , she, tragerea cu arcul, yu, conducerea carului de lupt , shu, scriere, caligrafie, compunere, shu (în alt grafie), matematic . La cincisprezece ani mi-a pl cut s înv , declar el discipolilor. La treizeci eram sigur pe vorbele i faptele mele. La patruzeci nu mai aveam îndoieli. La cincizeci am cunoscut voin a Cerului. La aizeci puteam face distinc ii (reu ea s discearn în vorbele altora adev rul de minciun ). La aptezeci m port dup placul inimii i nu încalc normele vie ii cu nici un gând r u, 2:4.

A inut vreme îndelungat o coal privat , în trei etape, de la treizeci la treizeci i cinci de ani, de la treizeci i apte la cincizeci de ani, de la aizeci i opt i aptezeci i trei de ani, când preda înconjurat de aptezeci de discipoli statornici. A fost demnitar doar patru ani, între 501-497î.Hr. Mai întâi magistrat, a urmat o pozi ie de adjunct al ministrului la ministerul lucr rilor publice, apoi ministru al justi iei, pozi ie în care a r mas trei ani. A peregrinat timp de paisprezece ani prin toate principatele chineze, studiind însemn rile i documentele vechi i încercând s g seasc un rege în elept, cu care s construiasc o lume mai bun . Nu a reu it. Unele precepte au fost cu siguran puse în practic ici i colo, într-o vreme în care lumea chinez nu era unit , ci divizat în principate rivale, care se r zboiau adesea.

Prima uniune a Chinei într-un imperiu puternic s-a petrecut în anul 221 î.Hr. Gândirea sa politic i filosofic avea s devin religie de stat abia câteva secole dup moartea sa.

Nu exist chinez care s nu fi auzit de Confucius i nici tiutor de carte care s nu fi citit i nu fi memorat citate din lucrarea de numai 12.700 de caractere, Lunyu, Analecte (însem-

Confucius pictat de Ma Yuan, Dinastia Song

TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ

ri ale înv ceilor s i apropia i, cu spuse ale c rturarului i înv torului lor), o sintez a concep iei sale despre lume i via . Extrapolând, în lumea de azi din ce în ce mai în strâns conexiune, cu greu s-ar g si un intelectual care s nu-l fi citit.

Opera sa este vast i acoper începutul civiliza iei chineze i a omenirii. Amprenta sa, gândirea sa etic i filosofic exist în cele cinci i clasice Shijing sau Cartea Poemelor, Shujing sau Cartea Istoriei, Liji sau Însemn ri cu caracter ceremonial, Yuejing sau Cartea Muzicii, Yijing sau Cartea Schimb rilor i Chunqiu sau Analele Prim var .

Ast zi, în Qufu din provincia Shandong fiin eaz Templul Confucius, loc de reculegere pentru orice chinez, pentru cercet toriisinologi din întreaga lume, centru turistic de mare atrac ie. Iar în întreaga lume, în 120 de state, exist 440 Institute Confucius (4 în România - la Bucure ti, Bra ov, Sibiu i Cluj-Napoca), care promoveaz , din câte tim, cultura chinez , înlesnesc schimburile cultural-artistice.

Confucius a fost un om superior, unul dintre cei câ iva oameni plini de lumin cereasc ai planetei, venit s schimbe în bine societatea i omul. Natur pragmatic , a urm rit echilibrul omului între cer i mânt, pentru o lume favorabil tuturor. Gândirea sa a exercitat o influen covâr itoare, întâi asupra lumii chineze, mai târziu asupra întregului Extrem Orient i ast zi aproape pretutindeni în lume.

Noi îl proclam m pe Confucius p rintele globaliz rii. Nimeni na mai gândit ca el o lume pe m sura concep iei moderne de azi, shu - popula ie mult , fu - bog ie, jiao - educa ie. Globalizarea s-a întregit drept concept i teorie a vie ii moderne, f bariere i f restric ii dup preceptul s u: to i oamenii sunt fra i, dup doctrine precum ren, omenie, yi, dreptate, li, ceremonial, zhongyong, doctrina de mijloc.

Lumea se cuvine condus prin virtute, pe baza unui ceremonial, prin judecat , iar faptele rele se cer amendate. De aici, deosebirea de ideea cre tin , care îndeamn : nu sta i împotriva celui r u, iar cui te love te peste obrazul drept, întoarce-i-l i pe cel lalt, Matei, 5-39.

Confucius recomand : spunde urii prin integritate i virtu ii prin virtute, Analecte, 14:34. În Cartea Schimb rilor, hexagrama Heng, Durat , la linia a treia nou , st scris: A nu- i men ine virtutea aduce umilire. Prezicere de primejdie. S nu uit m c înv atul Confucius a conceput Cartea Schimb rilor drept manual de perfec ionare individual i îndrumar al conduitei de via , divina ia fiind numai o hain exterioar a ei. Iar referindu-se la valoarea moral a ii Poemelor, a spus: Nici un gând r u.

Calea înv turii, a iubirii de oameni, a drept ii, a modestiei, calea de mijloc pe tot globul p mântesc sunt înv turi nepieritoare.

Iat de ce China este un focar puternic de civiliza ie!

Bucure ti, 24 Aprilie 2014

Anul I, nr. 2/2014

MEMORII

NOTAR F{R{ VOIE Dup trei luni ini iatice, petrecute într-un antier din mun i, m-am întors acas jefuit de frumuse i. M-am oprit direct la Raion, cu speran a voi g si vreun post de profesor suplinitor. De la Sec ia de Înv mânt mi s-a râs în nas: „Târziu, tinere, e noiembrie, s-au ocupat toate”. i, curat batjocoritor: „Nici la Gheboaia nu mai g se ti!”. Adic , la dracun praznic, trebuia s pricep eu, care chiar de la dracul veneam. (Mai târziu aveam s aflu c Gheboaia nu este un loc unde i-a în rcat dracul copiii, ci o a ezare cu oameni normali, un sat apar inând de comuna Finta din Dâmbovi a, unde, ca gazetar, am inut s ajung - i m conving). „Ce cor bii i s-au înecat, tinere?” - m abordeaz un ins, întâlnindu-m ab tut prin micul parc din fa a Prim riei Raionale Slatina. „Tu e ti Jean Andrei ? Te-am recunoscut. Ce-i cu tine?” - i omul din fa a mea îmi întinde mâna. Era un înalt func ionar al Prim riei, care, cu pu ini ani în urm , fusese primar în comuna noastr , Perie i - ca urmare a unei hot râri republicane de-a fi numi i în sate primari i secretari de Sfat Popular (prim rie) cadre muncitore ti de n dejde, de la ora e. Omul din fa a mea - cred c -l chema Florea Neagu tefan - muncitor la o uzin din Bucure ti, era atât de apreciat c , atunci când ceilal i fuseser retra i, el a fost avansat la nivel raional. În comun se purtase frumos cu ranii; îl cunoscuse pe tata - i inea la el. Îi spun eu ce i cum - i m invit la biroul lui. D telefon la Înv mânt: „Chiar nimic-nimic, tovule, pe-acolo, prin hâr oagele voastre?”. „S tr i! Ar fi ceva, dar din ianuarie. La Greci. Intr o profesoar în concediu de na tere, pân pe la sfâr itul anului. Ar putea fi suplinit ”... „Bine, emite i decizia!”. Apoi, c tre mine: „ i bine c se nimeri la Greci; tot le lipse te lor secretar la Prim rie. A a , pân se elibereaz postul de la coal , te duci i tu dou luni acolo, i iei un ban”. Apoi: „Notar, ca taic -t u” - f cându-mi cu ochiul. i, iat -m ... notar. Notar f voie. Salaria ii Prim riei se uitau la mine ca la un intrus: le c lcasem hotarul, m vâram în obiceiurile lor.

Cine sunt eu? Un venetic! De voie, de nevoie, primarul îmi întinse mâna, îmi spuse câte ceva despre treburile curente ale institu iei.

Seara, primarul m invit la b utur . La Titic Bâscoveanu, care inea Cooperativa statului; de fapt, o cârcium , ce avea în galantar i pe vreo dou rafturi i niscaiva produse nealcoolice. Când s-a cherchelit, primarul m-a b tut pe spinare i mi-a zis: „Sper s ne în elegem. Pari b iat bun. E ti i tu fiu de rani. O s fie bine”.

Bine dispu i - i la fel de bine în ele i - ne-am desp it. Primarul - spre casa lui. Eu - cu o cutie de conserve în buzunar, spre Prim rie.

Aci am dormit cele dou luni de not rit: pe o banc de lemn, pe care mi-a b gat-o paznicul în birou.

Angaja ii Prim riei erau i ei, to i, tot rani. Cu mai mult sau mai pu in de patru clase primare. Dar cu coada pe sus i nasu-n proptea, gravi, plini de importan , îngâmfa i. i secreto i, de parc mica lor slujb de trei hârtii ar fi acoperit cele mai mari secrete de stat.

Neîncrez tori, m-au privit i oamenii satului, ranii. Pentru ei nu

Scriitorul Ion Andrei v zut de scriitorul Marin Sorescu

Ion Andrei

43

conta c eram un venetic; pentru ei eram un ins în care nu tiau dac se poate, sau nu, pune încredere. Îi ajuta, derutându-i, i tinere ea mea, i felul meu de a fi deschis, volubil - care d dea întregii mele personalit i o not de frivolitate.

Diminea a, luam micul dejun „în familie”: la birou. De regul , o conserv - pe te, carne, fasole - de care se g seau în pr lia-cârcium a lui Titic Bâscoveanu. Aranjasem cu po ta ul, care b tea din trei în trei zile 20 de kilometri la dus i 20 la întors, ca s aduc coresponden a din Sta ia CFR Mierle ti; aranjasem cu el s -mi cumpere, de fiecare dat , câte dou pâini de la brut ria din B lteni, singura pe aceast raz . La prânz, nu prea mâncam; dar în dulapul meu, lâng tampile i carnete cu acte de na teri i de moarte, se afla totdeauna o strachin cu ni te brânz , ceva salam. Seara, dup cum se nimerea: ori la cârcium , ori pe la câte cineva pe acas , invitat.

Activitatea Prim riei ie ise - odat cu satul - din iure ul cotelor.

Salariatul îns rcinat cu acest bir pierduse din rang, cu toat f lo enia lui pe uli : era, acum, colector DCA: achizi iona piei de oaie i fulgi de gâsc - iar ranii îi i g siser m sura potrivit celui care, cu o falc în cer i una-n p mânt, t ia i spânzura: negustor de piei de clo .

Satul intrase în iure ul colectiviz rii. Func ionarul nr. 1 al Prim riei era, acum, referentul cu Registrul Agricol. Nici primarul nu îndr znea i se opun . Tr iam vremea fierbinte a muririlor. Dasc lii colii, ceilal i salaria i ai comunei aveau sarcina s bântuie toat ziua prin sat, iar seara s se prezinte la Prim rie cu câte trei cereri, semnate de rani. Pe care referentul cu Registrul Agricol le consemna tacticos, în detaliu, în hârtiile sale. Într-o zi, poate pe sear , vine un ran s solicite o adeverin cum nu are datorii la stat; s-o duc la ora , la coal ; altfel, îi d copilul afar din liceu. „Mergi la Registru” - îi zice primarul, ar tându-i u a. „Nu pot s i dau” - r spunde Registru. (A a ajunsese s i se zic salariatului respectiv: Registru.). „De ce?” - întreb omul. „Ai un contract neachitat” - r spunde Registru, de dup ni te ochelari mai tari decât ar fi fost nevoie, i poate c nici nu avea nevoie de a a ceva, dar el îi purta mereu pe vârful nasului, crezând c astfel îi spore te importan a. „L-am dat. Am dus vi elul la ORACA”. „La mine, în acte, nu se vede. N-am primit confirmare”. „Uite chitan a” - st ruie ranul. „Nu m intereseaz ”.

Dup o lung pauz de gândire, tot Registru: „Nici foncierea n-ai achitat-o”. „Am achitat-o”. „La mine nu se vede. Du-te la per-ceptor i dea idul la mân ”. i tot a a, de la perceptor la ORACA, de la ORACA la DCA, de la DCA la dracu-n praznic, îl plimb pe nenorocit pân -l ame te, frigându-l la fica i. i-apoi - zice, în cele din urm , Registru - nici cerere cu dop, nici timbru de trei lei n-ai adus”... Îmi ies din pepeni, m înfig în masa lui, ordonându-i: „F -i imediat adeverin a!”. Registru se uit la mine, m-ar ucide cu cu itele din

44 priviri, morm ie ceva, tu te, se scarpin pe burt - i scrie. ranul se uit i el, n uc, când la unul, când la cel lalt. Iau actul i intru la primar s -l semneze - care-l semneaz , cu un surâs abia mijit; ascultase, prin u a întredeschis , toat conversa ia.

Pu in mai târziu am aflat i ce înseamn cerere cu dop i timbru de trei lei. Marea „necunoscut ” a acestei ecua ii însemna echivalentul unui litru de vin: ori vii cu sticla cu vin („cerere cu dop”) ori dai trei lei („timbru”) cu care ai Prim riei trimiteau dup b utur . În realitate, adeverin ele respective nu se timbrau. De acest pe che nu era scutit nici cel care avea cea mai perfect ordine în raporturile lui cu Prim ria.

Din acel moment, rela iile mele cu oamenii, cu ranii au cunoscut o transformare radical . Îmi r spundeau la salut; ba, chiar se gr beau m salute ei primii. Unii m invitau s le trec pragul, s le gust vinul. În schimb, rela iile func ionarii Prim riei - în special cuRegistru - se încordau, se acutizau, ca buba gata s plesneasc . Încet-încet, a ezat, f grab , timpul se scurgea - între „cererea cu dop” (de care nu izbutisem s -i vindec pe noii mei cons teni) i „timbrul de trei lei” (pe care reu isem s -l mai r resc). Ie eam dintr-o cas de om, când m abordeaz , pe osea, Mili ianul: „Cum merge, tov secretar, cum merge?”. „Cum s mearg ? Bine”. „Dar la salarii ai fost? S le ridici de la ora , de la Banc ? Este sarcina secretarului Prim riei: aducerea de la ora , sub specimen de semn tur , a banilor tuturor salaria ilor comunei” - m instruie te Mili ianul. „Sau nu i-au dat pistolul?”.

Aflu, astfel, de aceast mare r spundere a... notarului - i-mi amintesc c ultima leaf , când abia venisem aici, o adusese primarul. Dar de pistol nu tiam nimic. „E o arm , un pistolet mic, inut în casa de bani a Prim riei. Este luat totdeauna în buzunar de cel care pleac dup salarii, pentru siguran a banilor statului” - m d sc le te Mili- ianul; de altfel, un om cumsecade, la vreo 40 de ani, venetic i el. „Bine - zic eu - dar eu nici n-am 18 ani, n-am f cut nici armata, cum s umblu eu cu o arm , de care n-am habar?!”. „Tu e ti un caz special - zice el - pân acum n-am mai auzit de notar la vârsta asta. Dar legea-i lege - conchide - a a c trebuie s te supui, s înve i”. i hot râm amândoi o zi în care mergem la p dure, s m înve e s trag cu pistolul.

Ziua tocmit c zu într-o joi. „Nu-mi place - mârâie Mili ianul - e cea mai mic zi din s pt mân . i tot joi era, când eram s fiu împu cat, în mun i, de partizani, dup care f cusem poter s -i prindem”.

Alegem un lumini rotund, de vreo 20 metri diametru - i ne a ez m în centrul lui. Mili ianul î i las carabina jos i scoate, dintr-un buzunar ascuns al vestonului, pistoletul: o juc rie, la vedere; a dracului de periculoas , când a detunat. Alege inta, un stejar gros, încarc i-mi întinde pistolul s trag. i glon ul meu se duce dracului, nici nu mai tiu pe unde se duce - i trunchiul stejarului r mâne neatins. Mili ianul îmi ia arma din mân , încarc din nou. „Uite, vezi gugu tiucul la de pe craca ulmului, fii atent!” - i trage. i pas rea cade moale la p mânt. i iar îmi întinde arma. i iar trag. i glon ul se duce iar la dracul cu i de pace. i mai trag o dat . „Trage, tovule, pân te-oi înv a; navea grij de cartu e; le scad eu, la rubrica lec ii de tragere”. i trag. imi pare c b trânului stejar îi sângereaz coaja, scrijelit într-o parte. „B , care mama dracului brancona i ilegal prin p dure, ziua-n amiaza mare? C era i s m omorâ i!” - se aude un r cnet dintr-o parte, nu departe de jertfitul stejar. i dintre tufe înalte de ferig se te capul lui Ion Podi . Un fl u tomnatic, la vreo 30 de ani, tr ind mai mult pe coclauri. Nebun - l-a taxat satul - dar el, aveam s m conving, era inteligent, tia o mul ime de versuri; parte citite, parte cute de el. Dar avea i satul dreptatea lui: era un ins ciudat, vorbea în dodii, deruta. „Matale e ti, nene Mili ianule? P i, bine bre, i s-a cut poft de c prioare? Ziua-n amiaza mare? Cu dou sau cu patru picioare? i matale, nene Secretarule, vrei s te-nve i la dedulceal ?”. „Dar tu ce cau i pe-aici, Podi ? Intri în p durea statului, neautorizat i f s te anun i?! - îl ia la refec Mili ianul. Acu‘- i dresez proces de tulburarea lini tii publice”!...

Anul I, nr. 2/2014 ... i coborâm, to i trei, spre sat - i facem o halt la Titic Bâscoveanu, s cinstim o Sec ric , bucuro i c am sc pat teferi.

Se apropia data de leaf . „B iete - îmi zice primarul, care tia tot ce mi pe raza comunei, din rapoartele Mili ianului - b iete (a a-mi zicea; nici Secretarule, nici Notarule, nici pe numele meu din buletin: iete, ca unui mânz de-al lui) - b iete (repet a treia oar , v zând c nu dau semn de aten ie) te duci s ridici salariile de la Slatina, de la Banc ; am aranjat eu”.

La salarii se mergea cu areta Prim riei. Tot cu ea se r spundea i la alte chem ri ale Raionului. Gara se afla la vreo 20 de kilometri - i mai f ceai i dou sta ii cu trenul, pe care-l a teptai cu ceasurile i-l pierdeai cu minutele. A a, peste câmp, ora ul era la 18 kilometri: plecai diminea a devreme i te întorceai seara târziu. Patru ore la dus, patru ore la întors, alte trei-patru ore pierdute prin ora - aici ie eai.

Am hot rât s plec c lare. Pe zi. S r mân seara în ora ul adolescen ei mele, al vis toarelor colege de la Liceul de Fete, al Gr di tei cea niciodat str tut pân la cap t.

Zis i f cut. Duc calul la Han la Verde oaica, îi asigur cele necesare, îmi asigur i mie o odaie de dormit - i ies în ora . Se împlineau ase luni de când m desp isem de mirajul lui. De i în decembrie, nu ninsese. Nici frig nu prea era. Cobor spre centru - Centru I, Centru II amestec printre oamenii ie i la plimbare. Nu m recunoa te nimeni.

Lumea se uit la mine ca la nu tiu ce ar tare. Sunt înghiontit, împins, împiedicat. Un intrus. M sprijin de vitrina Libr riei: vitrina goal , musta a lui Iv ncescu lips . Simt cum m podide te plânsul. Urca pe Varipate, spre Turci. Închis i aici. Ajung la han. Iau o sticl cu vin i închid în odaie. Beau - i m culc. i nu dorm toat noaptea.

A doua zi mai dau o rait prin centrul ora ului. Aceea i senza ie, aceea i tr ire, acela i adev r: singur prin singur i. i nu m desparte de locul pe care îl aveam în st pânire decât ase luni...

La amiaz plec spre cas . Banii îi pusesem într-o tr istu cu capac, care slujise cândva de ghiozdan. Petrecut pe dup gât i vârât sub surtuc. Pistolul în sân. Calul - odihnit, mâncat, ad pat, es lat - b tea m runt p mântul înghe at. Medita i el.

Târziul serii m-a prins în p durea de la Lisa. Nu prea departe de cas . Nici noapte s i bagi degetele în ochi; nici lumin s bagi a n ac. A a i-a a - în umbra ce se a eza tot mai deas , sporit de coroanele b trânilor arbori. Poteca - larg s încap o aret - se îngusta sub copitele calului.

Vuietul care s-a auzit mi s-a p rut al vântului scuturând frunzele uscate, sunând clopo eii crengilor scrumite de vreme. Dar parc mi ceva, frunza sun mai tare, p mântul de cutremur de pa i amesteca i. Ni te mistre i - îmi zic, i bat u or, cu palma, calul pe gât, începuse s sfor ie. Pa ii se îndesesc, se înv lm esc, mistre ii devin mai mul i - o turm ; calul sfor ie puternic, lovind ner bd tor cu copita în p mântul bocn . Am vedenii. Trei umbre de cai cu c re i în a in pereche calului meu, pe care nu-l mai pot ine în frâu. „Acum!”

- aud, i-o bât scap deasupra capului meu, în raza unei lanterne ce m orbe te. Trec/tr iesc veacuri de vie i. „Stai, b , nu da! Nu e la!” - i bâta îmi vâjâie pe lâng ureche. ...„Eee, dom‘ Notar, matale e ti? Ce dracu‘ umbli noaptea, singur prin p dure?”. Trei in i, cu fe ele ascunse în basmale de muiere, c resc al turi de mine. „Nu matale erai la socoteal . Pe matale te tim, e ti om bun, de matale nu ne lu m. Pe Bâzdoac îl a teptam. tiam c plecase la ora s vând 20 de oi, i vroiam s -l u ur m de pagub .

Dar cu matale nu avem nimic de împ it”. Nu-mi revenisem, când glasul continu : „Vezi, era s-o-ncurci. A a c , vezi ce faci: noi te sar m cu via , iar matale, dac ai recunoscut vreunul dintre noi, nai cunoscut pe nimeni, nu te-ai întâlnit cu nimeni; a a s tii”. i sau f cut nev zu i. ... i am ajuns intact, în odaia mea din Prim rie.

Abia atunci mi-am venit în fire. Peste câteva zile, cu leafa de notar în buzunar, p eam din Prim rie în coal , dup al i pui de pup ...

Mar i/Miercuri, 7/8 august 2013, la Negoe ti

Anul I, nr. 2/2014

CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE

45

Niculina-Lucia Chelaru

CUV~NT

PENTRU

Acum îmi vin în minte cuvintele lui Ion Creang , de aceea îl voi parafraza pe marele nostru povestitor - Nu tiu al ii cum sunt, dar eu m simt precum un mare buchet de emo ii, un buchet legat cu o panglic a bucuriei. E bucuria împlinirii unui vis. Nu e un vis dintotdeauna, nu e un vis al copil riei, e un vis ap rut cu ceva timp în urm .

Era ajunul Ajunului i priveam pe geam în c utarea fulgilor de z pad . Din camera al turat r sunau glasurile vesele ale copiilor mei care împodobeau bradul de Cr ciun. Bucuria lor a devenit dintr-odat bucuria copilului care eram i care sunt i acum, iar apoi s-a transformat încet, încet într-un dor, dorul de t icu a, cel care acum 22 de ani a devenit o stea i care ast zi ar fi împlinit 76 de ani. Dorul a umezit ochii i am sim it cum o lacrim se prelinge pe obraz...

FIECARE M-am a ezat la birou, am luat la întâmplare o hârtie i un creion, iar cuvintele au început se a tearn ...

Mul umesc tat lui meu i persoanelor care, într-un fel sau în altul, au f cut i fac parte din via a mea. Fiecare a contribuit direct sau indirect la ceea ce sunt eu acum i implicit la crearea acestei mici c i. E o carte a întreb rilor, dar i a unor r spunsuri, e o carte a aripilor, dar i a r cinilor, e o încercare de reg sire, de definire. Este o parte din sufletul meu pe care cu mult drag o ofer semenilor mei.

Zborul inimii reprezint zborul c tre Acas , calea pe care dorul de stele ne poart , acel dor cu care fiecare dintre noi se na te.

(Niculina-Lucia Chelaru, Zborul inimii, Ed. Contrafort, Craiova.)

46

REMEMORARE

Anul I, nr. 2/2014

Angela Is roiu

ULTIMUL BAL Era o diminea r coroas de octombrie 1989. Se anun ase, de câtva zile, o vizit pentru vân toare a so ilor Ceau escu. Discu ii, trasee, preg tiri. Nu se tiau prea multe, ca de obicei, despre ce se dore te. Era în practica oficialilor jude eni s preg teasc variante.

Eu, într-o discu ie, cu o zi înainte, i-am spus primului secretar ar fi bine s ne preg tim i în ora ul Tg. Mure , c nu se tie poate c oaspe ii doresc s viziteze ceva. Am fost repezit de primul secretar al Comitetului Jude ean P.C.R - Igre -, spunându-mi s nu amestec c tie el ce face. În ziua urm toare, diminea a, pe la ora 9,30, avionul - cu so ii Ceau escu, Emil Bobu i so ia sa, Nicolae Constantin ( eful Colegiului Central al P.C.R) i so ia sa, înso itorul tovar ei (securistul Marian) - a aterizat pe aeroportul din Vidrasau.

Secretariatul Comitetului Jude ean PCR - respectiv Iulian Vere , Lobon iu Nicolae, Movil Ioan, Galpal Susana, subsemnata, primul secretar Igre Viorel i Sotory Ernest (pre edintele Consiliului Jude ean Mure ) - era pe aeroport. Eu chiar le spuneam colegilor, înainte de aterizare c va fi o zi mai lini tit pentru noi, deoarece Igre pleac cu oaspe ii, iar noi r suflam pu in, nu ne mai „h ituie te” primul secretar pe câmp, prin grajduri.

Dar n-a fost s fie a a. Cum au coborât din avion, au dat mâna cu noi i deodat Elena Ceau escu îi spune so ului: „Nicu, drag , eu tare a vrea s merg pe ro i, s mai v d o dat jude ul, Reghinul, viorile...

Prompt, primul-secretar a zis: „Dac dori i, tovar a Is roiu va înso i pân la Osoi” - locul unde se întâlneau dup vân toare.

Eu, am început s tremur, nu mai tiam pe ce lume sunt, gândindu-m la ce va urma pe traseu pân la Osoi, unde eu nu fusesem niciodat .

Ceau escu împreun cu Igre i Bobu s-au urcat în elicopter.

Elena Ceau escu i so ia lui Bobu s-au urcat în ma ina primuluisecretar, împreun cu securistul ei - Marian. Eu, în ma ina mea, cu Constantin, eful colegiului central al PCR, i so ia acestuia. Am luat un distonocalm, deoarece aveam emo ii, i am pornit dup ma ina primului-secretar. Nu tia nimeni încotro mergem - mili ia, securitatea - ...to i erau dezorienta i, antemerg torul mili iei nu tia ce se întâmpl .

Am intrat în municipiul Tg. Mure , într-o zi normal de lucru.

Pe centru, o remorc înc rca frunzele c zute.

Ajun i în fa a Comitetului Jude ean PCR, antemerg torul a virat spre intrarea în sediu, dar ma ina cu Elena Ceau escu nu l-a urmat. Eu, în spatele acesteia, nu tiam ce se întâmpl . Deodat , v d urc pe lâng liceul „Papiu Ilarian” spre casa de oaspe i de la Platoul Corne ti. Acolo nu era nimic preg tit. Por i închise, frunze multe c zute, etc. Opre te ma ina, coboar Elena. Eu sar repede din ma in , fug spre dânsa. Dup mine, d-l M rie - adjunctul efului Securit ii din jude . Batem cu o piatr în poarta, care este închis .

Vine o femeie gr bit i speriat - cea care îngrijea vila.

Elena Ceau escu îmi spune c vrea s i mai vad apartamentul dânsei. ...Intru prima, m uit în stânga, în dreapta, s v d dac apare cineva. Nimeni. Eu nu tiam unde se afl apartamentul.

Fug în sala de protocol, ajung într-o buc rie, unde so ii Suciu, care îngrijeau aceast Cas de Oaspe i, au strigat speria i: „Sunte i cu tovar a Ceau escu?!” Eu: „Da! Vrea o cafea!”, „Nu avem!”, spun ei. Într-o clip , cei doi au disp rut, eu am revenit în hol. Ea g sise apartamentul, cred c i-a f cut necesit ile i, venind spre mine, zice: „Ai f cut cafeaua, Is roiu?”. În acel moment, M rie venea spre mine cu o cutie de Ness. Dar tovar a a zis: „Dac nu e gata nu mai beau! Hai s plec m!”

A ie it în curte, a rupt doua mere dintr-un pom, le-a ters pe hain i a început s mu te dintr-unul. Eu am s rit s i le cer s le sp l. A spus c le m nânc a a. Apoi mi-a zis s urc cu ea în ma in .

Atunci mi-am zis: „Gata, mi-am semnat sentin a”. Eu cu doamna Bobu ne-am a ezat în spate, iar ea în fa - în ma ina primului-secretar.

Ceilal i, în spate, în mai multe ma ini.

Antemerg torul porne te, coborâm pe serpentin i, ajungând în dreptul Cimitirului Eroilor, m întreab ce este acolo. Îi spun c e Cimitirul Eroilor, c am str mutat to i eroi din primul i al doilea r zboi mondial, c urmeaz s facem un obelisc, cu o flac permanent , în semn de recuno tin pentru eroii neamului, conform indica iilor de la Comitetul Central al P.C.R. Eu eram convins c va aprecia, mai ales c se ceruse de C.C. sec ia propagand , acest lucru, dar mi-a spus: „Is roiu, tu în loc s te ocupi de vii, te ocupi de mor i?!”. Maria Bobu m strângea de mân i îmi f cea semn s tac.

Dar acum chiar m-a l sat f replic . Ie ind din Tg. Mure spre Reghin, m întreab cum arat muzeul de istorie. Eu îi spun c este tot în Palatul Culturii, c urmeaz s -l mut m într-o cl dire mai mare, unde s facem „Epoca Ceau escu”, conform indica iilor.

Trebuie s v spun c de aproape un an eram b tu i la cap de sec ia propagand a CC al PCR s actualizam Muzeul de Istorie cu „Epoca de Aur” i ne chinuiam s g sim un spa iu. Eram în tratative cu Metalotehnica s ne dea internatul Liceului MIU pentru acest lucru, oferind o alt cl dire în schimb. „Is roiu, s i vezi de treab , las muzeul acolo, tiu c este în ni te s li e mici, bine amenajat, nu strica, drag , nimic! Ce epoc ?”, zice Elena Ceau escu.

Acum eu chiar nu mai tiam ce s cred, dar am r spuns: „Am în eles, tovar a pre edint !”. „Dar teatrul, actorii, institu iile de art ce fac?”, m întreab . „Se descurc greu cu autofinan area, tovar a pre edint ”, am spus. „Ce e aia autofinan are, Is roiu?”. „Conform indica iilor Consiliului Culturii, trebuie s i realizeze salariile din spectacole. V informez c muncesc de dou -trei ori mai mult decât înainte, fac spectacole în coli, pe platforme industriale, în c mine culturale dar tot nu- i pot realiza salariile. i atunci eu solicit completarea cu bani de la întreprinderi în fiecare lun (ilegal)”. „Is roiu, e ti cam plin cu justific ri, desfiin eaz -le!” „Tovar a Pre edint , nu se poate a a ceva, Tîrgu Mure ul e un centru cultural puternic, cu tradi ii. Dar i greu de finan at fa de

Anul I, nr. 2/2014 alte jude e. Noi avem Teatrul Na ional cu dou sec ii român i maghiar , dou sec ii la Teatrul de P pu i român i maghiar , un ansamblu popular cu dou sec ii român i maghiar , o filarmonic .

Nu uita i c , f când a a ceva, s-ar revolta maghiarii. Târgu Mure ul e butoiul cu pulbere al rii. Mo tenirea cultural trebuie p strat , îmbog it , cred c aceasta e misiunea mea în aceast func ie i olteanc fiind.”

Atunci a t cut nu a mai zis nimic. Dar Maria Bobu m strângea mereu de mân .

Mergând mai departe, ajungem în comuna Petelea - o comun cu tradi ie s seasc -, distan ele între case i osea fiind chiar de 10 metri, unde cre tea iarb i pomi fructiferi. „Is roiu, zice, uite cât mânt nelucrat, trebuie t ia i pomii i pus zarzavat, legume!”. Eu: „Tovar a, imposibil, aici e o tradi ie i pomii sunt importan i, au i flori la poart , uita i-v , e frumos. Avem i comune unde în fa a caselor s-au pus cartofi, ro ii, morcovi, flori etc”. „Iar ai g sit justific ri, Is roiu!”.

Maria Bobu m strângea mereu de mân , f cându-mi semn s tac.

Ajungem în Reghin, oferul întreab dac intr m în ora sau mergem direct la Osoi. Ea spune s intr m, „s mai v d o dat Reghinul, fabricile etc.”

Trecând prin Reghin, se uit la blocuri; unele aveau balcoane închise cu sticl , altele nu. Îmi spune: - Is roiu, s da i afar arhitec ii, c uite ce blocuri urâte fac.

Tu ai fost la Vâlcea?

- Da, tovar a pre edint !

- Ai v zut ce blocuri frumoase, ce arhitectur . S -i trimi i acolo vad i s nu mai fac blocuri a a urâte.

- Da, tovar a pre edinte, am în eles!

Eu am înlemnit, pentru c nu era nimic preg tit. Facem turul Reghinului, ajungem la fabrica de viori i zice mergem mai departe, ajungem la „Republica”, mare întreprindere. Directorul, S rm an, era la poart cu ni te muncitori, reparau ceva, coloana a încetinit, dar tot ea zice s mergem mai departe. S rm an ne observase i a fugit în curtea întreprinderii. (Când ne-am întâlnit, dup aceea, mi-a spus c era s fac infarct, c nu se a tepta, nu era prev zut nimic).

Trecem spre Gurghiu, drumul spre Osoi, prin Gl rie. Vede evile mari de gaze, care veneau dinspre Reghin spre fermele de ri de la Gurghiu i m întreab ce trece prin ele. Eu spun c trece gaz, spre ferme. „Pân la anu, Is roi, s fie îngropate în p mânt!”.

Intr m în Gurghiu i spun oferului, ajun i în fa a bibliotecii,

47 oprim pu in. Era ora 11, sâmb ta. Pe u a bibliotecii era pus lac t.

- Is roiu, de ce e închis ?!

- Tovar a, avem bibliotecar cu jum tate de norm i poate azi e liber , sau are ore la coal .

Vede un copil cu ghiozdanul în spate venind de la coal .

- Is roiu, de ce merge la ora asta copilul acas ?

- Tovar a pre edinte, poate e în clasa a I i sâmb ta are 3 ore.

- Tu, nu vezi ce mare e, Is roiu, cum e în clasa I? Am t cut.

Pornim spre Osoi, prin Gl rie. Acolo, vede ni te construc ii din BCA, care se ridicau i zice: „Ce este cu aceste construc ii, tu nu tii c se construie te decât parter plus unu-dou etaje?”. Eu spun sunt grajduri, aici oameni sunt gospodari... dar se vedea bine c erau cl diri de locuit. N-a mai spus nimic.

Intr m în satul Gl rie, e lini te, ea spune.

- Is roiu, când o luam spre Osoi, s mergem pe jos. ine minte ce- i spun, zilnic s mergi 2-3 km pe jos, pentru c altfel te las picioarele.

Apoi, continu : - Is roiu, mai ave i înv mânt simultan?

- Da , tovar a pre edinte!

- Câte clase?

- 47 de clase (am zis numai a a dar nu tiam exact).

- 47? Pân la prim var s le desfiin i. Ce coal se face acolo? Eu am f cut coal ca lumea. i acum tiu poeziile pe care le-am înv at la coal ! i ne-a recitat câteva versuri de când ea era elev .

- Tovar a pre edinte, v rog s m în elege i c nu se pot desfiin a. În jude ul nostru sunt distan e mari între sate i centrul comunei, de câte 6-12 km. Cum s mearg copii de 6-14 ani, atâta distan , pe câmp, prin p duri, peste dealuri?

- Iar ai justific ri, Is roiu! F centre de cazare la centru comunei!

- Unde, tovar a pre edint ?

- În c minul cultural!

- Dar nici c mine nu avem în toate comunele i, apoi, tovar a pre edinte, care mam î i las copilul de 6 ani, o s pt mân , la centru.

E imposibil, nu v sup ra i!

So ia lui Bobu îmi învine ise mâna strângându-m . Lini te...

- Is roiu, dar la Medicin ce mai este? A i desfiin at facultatea de Farmacie?

- Nu, tovar a pre edint . V rog s nu v sup ra i, dar am face o mare gre eal , am rupe ceva din IMF, care are o bogat tradi ie, recunoa tere na ional i interna ional .

- Ce trebuie, drag , farmaci ti, vânz tori de medicamente se g sesc.

- Tovar a pre edint , nu sunt simpli vânz tori, ei recomand medicamente, dau indica ii de administrare, prepar medicamente în laboratoare. La Tg. Mure s-a înfiin at recent laboratorul „Galenica”, care prepar medicamente din plante, foarte bune în tratarea anumitor boli, c utate în ar i în str in tate. V rog s fi i de acord s nu desfiin m farmacia, s-ar crea o mare problem cu speciali ti, profesorii carei preg tesc pe studen i i lipsa de profesioni ti în farmacii.

- Iar ai g sit justific ri, Is roiu.

Maria Bobu mai tare m strângea de mân .

- Eu, tovar a pre edint , dac vre i s mergem pe jos, v propun s

48 mergem prin sat c drumul e mai bun. (Eu nu fusesem la Osoi niciodat , dar b nuiam c e un drum de piatr pân acolo, i eu aveam pantofi cu toc).

E de acord, oprim ma ina i pornim prin sat pe jos. Eu, Elena Ceau escu i Nicolae Constantin în fa , Marian cu M rie înaintea noastr cu sta iile deschise.

Maria Bobu i doamna Constantin, mili ia, dup noi, tot pe jos. Nu tiau ce se întâmpl . Mergem, mergem i eu tot d deam din cap la oameni, care erau la por i, pe drum, s ne salute, dar nimeni, nimic. Se uitau cu nep sare.

- Is roiu, de ce nu ne salut nimeni? m întreab .

Eu tac, nu tiam ce s fac. Mai mergem i o ranc , cu furca la spate, cu înc o persoan i un copil, se uit i strig : „S rut-mâna”.

Noi salut m.

- Vezi, Is roiu, în sfâr it ne salut i pe noi cineva i cu „s rutmâna”. Tu tii c eu i acum îi spun mamei „s rut-mâna”.

Continu m s mergem pe deal, pe drumul pietruit spre Osoi, pân aici fiind asfalt. Mergem, i ajungem din urm un copil cu ghiozdan la spate mergând pe câmp spre cas . Se apropie de el, îl prinde de cap i, întorcându-l spre ea, îl întreab : - De unde vii, copile?

Copilul nu se uit la ea.

- De la coal , r spunde, smucindu-se.

- În ce clas e ti?

Din nou nu se uit la ea.

- În clasa a I-a.

- Câ i ani ai?

Sim eam c e sup rat c n-o recunoa te.

- Am opt ani.

Spre mine. „Cum, are opt ani i e în clasa I-a”.

Eu spun: „O fi r mas repetent, tovar a Ceau escu.”

- Cum repetent, Is roiu, tu nu tii c nu e voie s la i repeten i în ciclul primar?

Am t cut. Dup pu in timp, v zându-m cred c eram speriat , zice: - Is roiu, ai avut dreptate cu distan ele. Eu v d ce departe sunt casele unde merge copilul i cred c p rin ii l-au dat mai târziu la coal .

M-am mai lini tit. Ne urc m în ma in , ajungem la Osoi. Ea cuno tea cabana, ca loca ie, i de asemenea Maria Bobu. S-a dus în camera ei singur , noi am r mas afar . Era soare, timp pl cut. Acolo totul era preg tit de gospodarii ce îngrijeau cabana, iar eful protocolului era Mure an, mare maestru în alimenta ie public , nelipsit în vizitele tovar ilor, de la restaurantul „Mure ul”. Afar era o mas amenajat frumos, cu flori, semin e de dovleac i floarea soarelui, miez de nuc , struguri, mere. Iese, se a eaz la mas , apoi vin Maria Bobu, Constantin Nicolae cu so ia i încep s joace c i.

Eu st team mai departe, pe scaun, cu so ia primului-secretar Igre , pe care o g sisem aici.

Cam dup o or , m strig i m invit s merg în camera ei. Ia doua pahare i pune în ele vin ro u, zaib r, i d m noroc. Mie îmi tremur mâna... Îmi spune „zilnic e bine s bei un pahar de vin ro u, e s tate curat ”.

Ie im afar , continua s joace c i, s m nânce semin e, nuc , struguri. În jurul orelor 14-15, vin gona ii de la vân toare cu vânatul într-o ma in . Nicolae Ceau escu, Bobu i Igre , primul-secretar sosesc cu elicopterul. Între timp sunt aranja i to i mistre ii vâna i, într-un loc bine amenajat, i intr m to i acolo s vedem vânatul. Ea îmi spune: „Vezi, Is roiu, ce frumo i sunt, parc râd!”. Eu vedeam pentru prima data

Anul I, nr. 2/2014 a ceva i aveam un alt fel de sentiment.

Apoi merg în sala amenajat , pentru a lua masa, so ii Ceau escu, so ii Bobu, so ii Constantin i so ii Igre .

Eu cu secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Jude ean PCR, Movil Ion, am r mas în „tufe” i un chelner ne-a adus câte un pahar de vodc . N-am apucat s beau, c iese Mure an i strig : „Tovar a Is roiu, v cheam tovar a Ceau escu!”. În clipa aceea, mi s-au înmuiat picioarele i-am gândit, „gata destituie, pe loc”. i nu ineam atât de mult la func ie, cât mi-era team de urm ri atât asupra mea, cât asupra familiei.

Intru în salonul unde mâncau i tovar a îi spune lui Mure an -mi pun un scaun lâng ea i tot tacâmul. Tremuram, nu tiam ce urmeaz . Lini te, toat lumea mânca, eu nu puteam c -mi tremurau i mâinile i picioarele. Dup un timp, Bobu spune: „putem s bem i noi ceva, tovar u pre edinte?”.

- Da, be i, ce dori i? i atunci se aduc p linc , vin, bere. So ii Ceau escu n-au b ut nimic. S-a terminat masa, am ie it, i-au f cut bagajele, i i-au luat mas bun de la noi, plecând spre Bucure ti. Ne-a spus s adun m tot de pe câmp i la anul s facem produc ie i mai mare la cereale, lapte etc., c avem toate condi iile. S-au urcat în elicopter i au plecat.

Noi ne-am întors în sal cu securistul Marie , cu poli ia, cei care erau acolo, i Igre mi-a cerut s -i relatez tot ce am discutat cu tovar a. Am relatat totul cu lux de am nunte, am plecat apoi la Comitetul Jude ean de Partid, unde era convocat Biroul, i din nou am relatat toat discu ia cu tovar a. La sfâr it, unii colegi mi-au spus râzând: „Angela, i-ai riscat cariera, i-ai dat demisia”. Eu râdeam de i nu prea tiam ce va urma.

A doua zi, pe la amiaz , dup ce eu informasem pe adjunctul efului sec iei de propagand a C.C. al PCR (Sonia), cu toate cele discutate cu Elena Ceau escu, m cheam Igre , la el în birou, i-mi spune c la telefon (cel scurt) este secretarul C.C. al P.C.R, Olteanu (secretar cu propaganda). Iau telefonul, spun „Bun ziua, tovar u’ secretar”, tremurând, i aud urlete i ipete „Ce-ai f cut, ce-ai spus, ti o iresponsabil , o tâmpit , ai vorbit numai prostii. S i fie ru ine!, etc.”

Eu: „Tovar u’ secretar, v rog”. El: „N-am ce discuta, mâine la ora 8 s fii la CC la cabinetul meu”. „Am în eles, tovar u’ secretar”.

Igre râdea, satisf cut, pentru c tot timpul m-a persecutat, fiindu-i team c -i iau locul (umbla un zvon)!

Am ie it, am cerut secretarei ilea repede un calmant, mi-am revenit i am început s m preg tesc s merg la Bucure ti.

Diminea , a doua a zi, la ora 8, eram la cabinetul lui Olteanu.

Apoi, secretara, dup o or de a teptare, îmi spune s merg la Sonia, adjunctul lui, s a tept acolo pân m cheam . A tept pân la ora 13 (numai eu tiu în ce stare eram), îi explic din nou secretarei Sonia tot „filmul întâlnirii cu tovar a”. i-mi spune c am gre it, trebuia s tac din gur , doar s aprob etc. I-am spus c nu pot face a a ceva, am spus adev rul, i nu am min it nimic.

La ora 13, mi s-a transmis c pot pleca acas i voi fi chemat alt dat .

Am plecat în continuare nel murit „unde am gre it”, i dup 2 zile m cheam din nou. Între timp, Gâdea Susana, pre edintele Consiliului Na ional al Culturii, i Dulea, adjunctul acesteia, mi-au cerut tot felul de inform ri scrise despre cele discutate. cheam din nou, la Bucure ti, Olteanu, a tept tot la Sonia pân la ora 12. Vine Olteanu, d mâna cu mine, m bate pe um r i-mi spune c pot pleca lini tit . Eu încerc s -i spun, bine dar eu prin ceam trecut când a i strigat, când am a teptat s v explic ce-a fost? A râs, a plecat i atât. N-au mai existat discu ii pe aceast tem .

Anul I, nr. 2/2014

În luna noiembrie, a fost Congresul al XIV-lea al PCR. Eu eram pân atunci membr în CC al PCR i în colegiul central al CC al P.C.R. To i îmi spuneau, gata, la acest Congres vei fi dat afar de peste tot. Încep preg tirile pentru Congres, alegerea delega iilor, stabilirea celor care vor lua cuvântul la Congres etc.

Culmea, de la Cabinetul Elenei Ceau escu, sunt nominalizat iau cuvântul în Congres, dintre cele patru propuneri ale jude ului Mure .

Igre era foarte sup rat c i la Plenarele CC ale PCR, i la Congres, eu eram nominalizat întotdeauna. Dar acum avea o alinare, s-ar putea s m „plesneasc ” în plenul Congresului.

Mi-am preg tit cuvântul, un cuvânt de suflet, cu aprecieri asupra jude ului, propuneri pentru înv mânt, cultur i s tate, etc. (3 pagini), aceasta era indica ia din care o pagin se adresa celor doi plus închiderea o fraz tot despre ei.

Ajungem la Congres (dura 3 zile), mi se cere „cuvântul” scris de mine i primesc a doua zi cele 3 pagini, total modificate cu semn tura lui Bobu Emil. Era un grup de ziari ti (de la Scânteia, Scânteia Tineretului...), care fabrica cuvintele stereotip . În cuvântul meu, mi se introduce un text cu produc iile de grâu, porumb, sfecl , lapte pentru anul 1990, foarte mari, drept angajament al jude ului, care mi s-a spus c au fost discutate cu primul-secretar Igre i cu secretarul cu agriculturii, Lobon iu Nicolae.

Eu, luând cuvântul, a doua zi, într-o pauz stând de vorb cu Nicu Ceau escu, prim-secretar la Sibiu, i cu Traian tef nescu, prim-secretar la Dolj (ne cuno team foarte bine pentru c lucrasem cu el la UTC pe când eram prim-secretar la Mure , 1974-1980), îi întreb dac ei vor da produc iile pentru anul 1990, a a de mari în agricultur . Nicu or îmi r spunde: „Nu, pentru c e o prostie”. Atunci tef nescu, îi spune: „P i de ce nu-i spui tovar ului!” Nicu: „N-ai cu cine discuta, nu ascult de nimeni.”

Am prins curaj, am citit cuvântul „fabricat”, gol de con inut,

49 dar l-am prezentat artistic, privind mereu la prezidiu i la sal . Toat lumea m-a aplaudat îndelung, inclusiv cei doi tovar i. În pauz to i felicitau, m cereau lui Igre , al i prim-secretari, s merg în jude ele lor, iar Igre nu spunea nimic, numai râdea.

Când am mers în sal i ne-am a ezat pe locurile noastre, Igre îmi spune: „Uit -te la Lungu (primul-secretar al jude ului Br ila) cum st în prezidiu i râde dup ce umfl produc iile la hectar pentru toate produsele agricole i produc ia de lapte în zootehnie”. Eu: ine i minte, câ iva primi-secretari vor face pu rie pentru aceste minciuni”. Igret a amu it.

Un moment important, înainte de a lua cuvântul, m întâlnesc cu Maria Bobu, întâmpl tor, i-mi spune s -mi terg rujul de pe buze nu suport tovar a Ceau escu a a ceva. Eu i-am r spuns politicos c n-am s fac a a ceva, eu m rujez de la 18 ani de când am terminat liceul. Aceasta este pl cerea mea.

A treia zi, au urmat alegerile. Urma s fie trecute pe buletin secretarul general al PCR, Nicolae Ceau escu, apoi membrii CC al P.C.R. În timpul celor trei zile, umbla un zvon c s-ar putea ca Nicolae Ceau escu s fie t iat de pe buletin.

Noaptea, cred c a r suflat ceva (un am nunt important: la cap tul fiec rui rând în sala Congresului, Sala Palatului, era câte un securist), i de aici teama celor care votau, s nu fim descoperi i, pentru c buletinele se adunau pe rânduri, dup ce se vota.

Vine ultima zi a Congresului, alegerea Secretarului General al PCR a CC al PCR. Se propune de c tre Bobu, s alegem Secretarul General al PCR, pe tovar ul Nicolae Ceau escu, prin vot deschis, a mai fi trecut pe buletin.

Am ridicat mâna to i, în sala aceea cu 3-4 mii de delega i, aplauze furtunoase (band ). Apoi am primit buletinele cu membrii CC al PCR între care m aflam i eu. S-a votat, s-a terminat Congresul i am fost invita i la mas la Romexpo. Erau acolo i Zoe, i Valentin, i Nicu Ceau escu. În timp ce eram la mas cu delega ia jude ului Mure , Szotory, pre edinte al Consiliului Popular al jude ului Mure , îmi spune: „M nânc i bea Angela, c stai pentru ultima dat cu el la mas ”.

Eu îl întreb „De ce, e bolnav?”. El a râs cu subîn eles.

Ne-am întors acas , a mai trecut puin timp, iar în decembrie 1989 s-a întâmplat ce s-a v zut i tim ce a urmat. V rog s trage i concluziile pe care le dori i. Cât despre mine, eu cred c dac to i oamenii din jurul so ilor preziden iali, oamenii din toate categoriile sociale care sau aflat la un moment dat în dialog cu ei, inclusiv copiii lor, ar fi fost sinceri i le-ar fi spus numai adev rul, alta ar fi fost istoria.

(Fragment din cartea Martor ocular, în curs de apari ie)