Dacia eternă nr. 9 / 2014

DACIA

ETERN

REVIST DE CULTUR - TRADI II, PROZ , TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ AN 1, NR. 9, DECEMBRIE 2014 * APARE ÎN ZIUA DE 21 A FIEC REI LUNI

2

Anul I, nr. 9/2014 SUMAR

Pentru o Românie a Meritocra\iei!

EDITORIAL Constantin Lupeanu, ÎN ÎNTÂMPINAREA NOULUI AN / 3-4

Statuia regelui Decebal la Cazane

TRADI II Ioan P unescu, OBICEIURI DE CR CIUN / 5-9 PROZ Constan a Ab la ei-Donos , O POVESTE PENTRU CEI MARI I PENTRU CEI MICI / 10-11 Ana-Maria Gibu, ULTIMUL COD DIN CINCI LITERE / 12-16 Camelia Pantazi Tudor, SPERAN A / 17-18 Mira Lupeanu, NAVETA / 19-20 ROMAN FOILETON Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 21-24 Raluca Ioana Maftei, SCRIS ÎN STELE / 25-27 TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ Tie Ning, P RIA DE GAL A IRINEI / 28-29 Zhan Zhang, POEZII / 30-32 CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE Lia Andrei , O MÂN DE P MÂNT / 33 Nicolae Dan Fruntelat , CARE E TI, M , DE LA B

CI A? / 34

MEMORII Ioan M. P unescu, UN COPIL ZBURD PRINTRE PU TI I TUNURI / 35-36 ESEU Constantina Caranfil, FULGI DE Z PAD ; CRUD BE IE / 37

DIRECTOR FONDATOR: CONSTANTIN LUPEANU REDACTOR- EF: IOAN P UNESCU Adresa: Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007, Deva, România Email: revistadaciaeterna@gmail.com www.scribd.com/Dacia-Eterna www.cartesiarte.ro Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului.

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Num r ilustrat cu peisaje române ti de iarn Coperta I: Constantin Brâncu i - Masa t cerii Coperta IV: Bradul de Cr ciun

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal, art. 205-206).

Revista se distribuie gratuit.

ISSN 2360 – 199X ISSN–L 2360 – 199X

Anul I, nr. 9/2014

3

EDITORIAL

Constantin Lupeanu

#N #NT~MPINAREA NOULUI AN Revista cu apari ie mensual Dacia Etern a început s fie editat din prim var . Primul num r a ap rut pe 21 Aprilie 2014, de Sf. Pa ti. De Cr ciun, pe 21 Decembrie, apare, iat , num rul 9 i ne întreb m, noi, redactorii i editorii, dac s o continu m. Ne temem c nu ne vom putea opri. Ne oblig miile de oameni pe care îi b nuim în spatele celor aproape 10 000 de adrese de email unde distribuim aceast revist on line.

Dup numerele ap rute pân acum, ni s-au p rut a fi de succes. Revista Dacia Etern s-a impus drept o revist de proz , a publicat prozatori consacra i, veterani i tineri, a acceptat texte ale unor nume mai pu in cunoscute, a debutat câ iva autori i avem credin a c ne vom mândri, peste ani, când, de exemplu, Ana Maria Ghibu i Claudia Napoli vor ajunge prozatoare renumite, când mul i al i ro-

mâni care au debutat în Dacia Etern sau care s-au impus prin Dacia Etern vor fi scriitori de valoare, pe care se vor bate editurile s -i publice.

Am reu it i prin ilustrarea fiec rui num r cu imagini dup operele câte unui artist plastic român clasic ori contemporan. S d m un exemplu. Se aude , dup ce num rul pe luna Iunie al revistei noastre l-a prezentat pe sculptorul de mare talent Panaite Chifu, mai multe prim rii se bat s -i achizi ioneze lucr rile, le expun în spa iul public, pentru a beneficia de ele to i românii! S fie întrun ceas bun! amintim i faptul c lucrarea rin ii sistemului filosofic taoist (Editura i Tipografia Rawex Coms SRL), recomandat de revista noastr , lucrare care cuprinde, în 688 pagini, textele fundamentale ale celor trei gânditori antici

chinezi, considera i întemeietorii taoismului, Lao Zi, Lie Zi i Zhuang Zi, plus explica ii la text i comentarii exhaustive din surse chineze, spre beneficiul lectorului român, a luat premiul Uniunii Scriitorilor din România, fiind declarat Cartea anului 2014.

Ace ti trei mae tri taoi ti (Zi, pronun at dzî, înseamn Maestru) nu au scris filosofie. Scrierile lor sunt medita ii asupra celor trei entit i socotite esen iale de c tre Confucius i str vechii c rturari chinezi: Cerul, Omul i P mântul, a interac iunii dintre ele, în elepciune subsumat termenului modern de taoism sau calea fiec ruia dintre noi între Cer i P mânt.

Chinezii îi numesc gânditori. Ei au regândit lumea cam din o sut în o sut de ani, dac socotim c Lao Dan ar fi venit pe lume în 576, iar la aproape 99 de ani s-a retras în pustie, nemai tiindu-se nimic de el, Lie Yukou s-a n scut, cel mai probabil, în anul 478, Zhuang Zhou a tr it între anii 369 i 286 îHr. Din anul 1974, noi am tradus din limba chinez i am publicat vreo 30 de i, ni s-a optit c fuseser m nominaliza i de câteva ori, dar aceasta a fost prima carte premiat . Ce ciudat! La ea a lucrat mai cu seam poeta Mira Lupeanu, atras de poezia ezoteric a textelor, în mare m sur a buchisit caracterele chineze ti fiul meu, Adrian Daniel, iar Diploma a primit-o semnatarul acestor rânduri, Mira fiind plecat definitiv, iar Dr. A.D. aflându-se departe de ar ! Cum de se întâmpl a a ceva i mai ales de ce? Îmi amintesc de caligraful i pictorul de origine princiar Bada Shanren, secolul 18, care, sup rat pe lume, dezam -

4 git de prieteni i de mandarinii corup i, a hot rât într-o zi s nu mai vorbeasc cu nimeni. i-a atârnat de gât o pancart cu ideograma MUT, i nu a mai scos o vorb pân a închis ochii. Poate c a a a procedat i Mira i a a fac bolnavii de Alzheimer, renun la orice dialog, noi îi credem bolnavi, când de fapt ei se refugiaz într-un teritoriu numai al lor, din pricin c lumea din jurul lor e bolnav .

Fie-ne îng duit s lans m o chemare. Cum s facem ca aceste premii i c ile premiate s fie cât mai bine cunoscute? La noi premiile se stabilesc, se înmâneaz i gata. Revistele comenteaz c ile la apari ie, dup cum o tim prea bine, pe grupuri, în cercuri mai înguste sau mai largi, i de prea pu ine ori reu esc s impun o carte, oricât ar fi ea de bun .

Vis m ca, dup anun area premiilor, timp de câteva luni, revistele literare ale scriitorilor, cel pu in acestea, s comenteze c ile în mod repetat, din unghiuri diferite, prin al i i al i comentatori, cu bune i cu rele, pentru a le fixa în aten ia oamenilor. De vreme ce au fost premiate, înseamn c lucr rile respective au valoare, comunic ceva i se cuvine ca ele s ajung s îmbog easc mintea i sufletul semenilor no tri.

La noi, premiile se anun doar, revistele public o list i socotesc c i-au f cut datoria. Poate c celor mai mul i cititori nu le spune nimic un nume dintr-o list , un titlu de carte, i în clipa urm toare lista aceea a premia ilor i premian ilor este uitat . O dezbatere ar impune cu adev rat o reu it literar , nu-

Anul I, nr. 9/2014

mele unui nou scriitor de valoare. Totodat , s-ar impune i revistele! Dezbaterile, revenirea de mai multe ori asupra unui titlu ar cre te i vânz rile, dar pe noi nu ne intereseaz partea financiar , ci ne întristeaz absen a emula iei. Comentariile largi ar anula chiar câte un premiu care poate nu a fost acordat pe merit i ar face revistele vii, interesante, utate, citite. Î i va lua oare un doctorand teza cu titlul: Autorii publica i i ile comentate în revista X în decurs de un deceniu? Nu cumva ar descoperi acelea i nume, reluate sup tor, nici o leg tur cu valorile literare ale rii în deceniul respectiv, cu premiile acordate an dup an?

Noi am încheiat editarea revistei pe anul 2014. Acum ne preg tim s întâmpin m cu suflet curat Cr ciunul, simbolul na terii Domnului nostru Iisus Hristos, Anul Nou, Boboteaza. Avem, ne place s credem, cel mai bogat repertoriu

european i mondial de datine i credin e. ne bucur m ascultând i participând la prezentarea colindelor, a plugu orului etc. Cele mai multe dintre serb rile populare izvor sc de la daci. S ne l m inspira i de simbolistica acestora, s le ducem mai departe! S tr im zile de tihn , de reflec ie. S fim mai buni. S recitim acum poezia Colinde, colinde de Mihai Eminescu, 1850-1889: Colinde, colinde!

E vremea colindelor, C ci ghea a se-ntinde Asemeni oglindelor. i tremur brazii Mi când r murelele, C ci noaptea de azi-i Când scânteie stelele.

Se bucur copiii, Copiii i fetele, De dragul Mariei Î i piapt pletele...

De dragul Mariei i-a Mântuitorului Luce te pe ceruri O stea c torului.

Redac ia revistei Dacia Etern mul ume te tuturor colaboratorilor, mai cu seam doamnelor care au înfrumuseat-o cu scrisul i cu chipul lor, f când-o una dintre cele mai râvnite reviste! Iubirea Daciei Eterne s ne aduc tuturor tate, bucurie i inspira ie i s ne urm reasc tot anul 2015, dragi scriitori, cititori i d tori de like pe pagina facebook. La mul i ani frumo i!

Bucure ti, în ajun de Cr ciun

Anul I, nr. 9/2014

5

TRADI II

Ioan P unescu

OBICEIURI DE CR{CIUN Sfâr itul lunii decembrie a fiec rui an aduce în casele cre tinilor din întreaga lume s rb torirea unui eveniment religios foarte important: Na terea Domnului. Data s rb toririi, a Cr ciunului, 25 decembrie, este în apropierea solsti iului de iarn , atunci când avem cea mai scurnoapte din an. Acest ultim eveniment era cunoscut i s rb torit înc din epoca neolitic . Apari ia cre tinismului a f cut ca s rb toarea p gân s fie treptat înlocuit cu cea a na terii Mântuitorului, a lui Isus Hristos, Omul - Dumnezeu. Venirea pe lume a lui Hristos a reprezentat un mesaj divin, de la Dumnezeu. S rb torirea acestui moment sfânt ne înal suflete te, ne face mai buni, mai iubitori, mai iert tori, ne picur în suflet acea lini te i acel echilibru moral ce ne e atât de necesar în drumul nostru prin via . Îmi st ruie în minte dou din mesajele divine ale Omului Dumnezeu. Pri-

mul este acela c , orice om, indiferent de neam, ras , culoare a pielii are un tat unic, Tat l Ceresc, creatorul întregii lumi, vii i moarte, al întregului Univers. În lumina acestui adev r, to i oamenii sunt fra i, i Creatorului I se pot adresa ca unui p rinte, c ci dragostea lui Dumnezeu este infinit fa de copii s i i ace tia pot solicita direct sprijin, f team , atunci când au nevoie. A doua mare idee, este aceea c , a a cum Dumnezeu iube te oamenii pe care i-a creat, i ace tia trebuie s fie anima i de iubire fa de Tat l Atoatecreator dar i fa de apropia i, rude, prieteni, i nu numai atât, o iubire la fel de mare s fie îndreptat fa de du mani. Aceste dou mari concep ii au schimbat via a social a oamenilor, generând s mân a de globalizare, ca i a unei Superumanit ii la nivel planetar, în care anima i de puterea credin ei în Hristos i în mesajele sale divine, ne

putem circumscrie în marele ansamblu al Universului.

La români, Cr ciunul, a fost s rtorit din cele mai vechi timpuri. În perioada precre tin , înc din epoca pietrei, cam în aceia i perioad era s rb torit solsti iul de iarn , moment de la care întunericul nop ii începea s fie alungat, ziua m rindu- i durata. În perioada cre tin , celebrarea Na terii Domnului s-a cut imediat ce conduc torii religio i ai lumi cre tine au stabilit data s rb toririi evenimentului, care a fost cam aceia i perioad din an ca în precre tinism. Desigur elemente p gâne au mai persistat în pr znuirea acestui nou eveniment, care-l înlocuia pe cel vechi. Acest lucru ne face cu certitudine s spunem c unele practici de pe vremea dacilor le reg sim în aceast nou s rb toare, mai ales c , religia celor mai vechi str mo i cunoscu i ai no tri era una monoteist , popula ia daco-roman din arealul românesc fiind cre tinat de primul ucenic al lui Isus, Apostolul Andrei, acesta g sind în locuitorii inuturilor ce vor fi locuite de români un material uman receptiv la valorile noii religii. În cele ce voi prezenta voi aborda numai trei dintre multele obiceiurile legate de Cr ciun: Colinde, Cântece de stea i Irozii.

Colinde Cuvântul „colind” vine de la latinescul Calendae, care însemna ziua întâia a fiec rei luni. Pe vremea romanilor, în perioada 17-23 decembrie a anului aveau loc s rb torile p gâne ale Saturnaliilor. Atunci se obi nuia s se spun urari de bel ug i fericire, în

6 preajma anului nou. A r mas celebr urarea: Gaudium et laetitia sit in hac domo: tot fili, tot porceli, tot agni = Bucurie i veselie s fie în casa asta: câ i copii, atâ ia purcei, atâ ia miei.

Ea poate fi reg sit sub o form similar i în unele sate române ti, acum la mai mult de 2000 de ani distan . În perioada cre tin , obiceiul colindatului precre tin s-a diversificat i amplificat, c tând i o alt conota ie. Colindele sunt ni te cântece tradi ionale, având 20 pân la 60 de versuri. Se cunosc peste 70 de tipuri de colinde române ti. O mare parte din ele sunt legate strict de na terea Mântuitorului. Ele sunt cântate de grupuri de colind tori, care merg din cas în cas sau de corul bisericilor, dup slujbele duminicale sau destinate altor s rb tori religioase, înc de la începutul lunii decembrie i culminând cu zilele Cr ciunului (25-27 decembrie). În istoria bisericii este consemnat în anul 129 „Imnul îngerilor”, compus de un episcop, care se cânta la Roma de Cr ciun. Apoi în secolul al IV-lea Sfântul Hilary din Poitiers, compune în acela i scop „Jesus refulsis omnium”. În anul 760 este scris un imn dedicat Cr ciunului, care era interpretat în bisericile Imperiului roman de r rit. În anul 1223. Sfântul Francisc de Assisi a elaborat „Cântecul Na terii Domnului”, ce se interpreta în Italia, la început în latin , apoi în limba popular . Lista colindelor compuse de persoane importante

Anul I, nr. 9/2014 ale bisericii, care au circulat în Evul Mediu, este mult mai mare îns . Încet, încet compunerea i r spândirea colindelor este preluat de popor. Colindele au început a fi interpretate atât la biseric cât i acas sau din cas în cas de c tre colind tori. În istoria colindelor au fost i perioade mai întunecate, ca de pild interzicerea lor sub guvernarea Angliei de Oliver Cromwell, sub influen a puritanilor.

Colindele compuse într-o zon a globului au început s circule i în alte ri, fie în limba original , fie în traducere.

Mai jos o s în iruim o list de colinde faimoase, care se vor cânta atâta vreme cât fiin a uman va d inui pe acest P mânt. Frumuse ea melodiilor i mesajul pe care îl transmit le-au f cut eterne.

La începutul secolului al XIX-lea, din biserica unui s tuc din Austria (Obendorf) î i lua zborul un colind neasemuit de frumos: Stille Nacht, heilige Nacht. (Noapte lini tit , noapte sfânt ).

A fost tradus în peste 130 de limbi i toat lumea cre tin îl fredoneaz în preajma Cr ciunului. Iat traducere în român a primei strofe: Noapte de vis. Timp prea sfânt Toate dorm pe p mânt.

Doar dou inimi vegheaz Pruncul dulce viseaz Într-o lume de vis....

Un alt colind care a dep it demult grani ele rii de origine, Germania, este O Tannenbaum (O brad frumos) Versurile sunt ale unui poet din Sliezia, pe o melodie popular . Din cea de-a doua

jum tate a secolului al XIX-lea este cântat în întreaga lume, inclusiv în România.

Iat prima strof în limba german : O Tannenbaum, o Tannenbaum Wie treu sind deine Blätter!

Du grünst nicht nur zur Sommerszeit, Nein, auch im Winter es schneit.

O Tannenbaum, o Tannenbaum, Wie treu sind deine Blätter...

Am putea continua cu Fran a, unde se cânt Minuit Chrétiens, dar i In Italia vom g si alte dou bijuterii muzicale: Gesú bambino i Dormi, dormi, o bel Bambin. În Spania i în rile de limb spaniol vom g si multe colinde compuse în decursul anilor, devenite celebre, dar cel mai recent este unul din 1970, autorul i interpretul fiind cânt re ul portorican José Feliciano, Feliz Navidad. Iat versurile: Feliz Navidad Feliz Navidad Feliz Navidad Prospero A o y Felicidad.

Anul 1763 englezul John Francis Wade compune muzica pentru colindul, cu versurile în latin , Adeste Fideles, cântat azi în întreaga lume. Tot aici po i auzi i Come Thou Long Expected Jesus, sau colindele adunate în perioada victorian din satele engleze ti de William Sandys i David Gilbert.

Din SUA se aude minunatul colind Jingle Bells.

Am putea continua cu înc multe nume de colinde celebre din diverse ri.

Dar, revenind la România, i aici vom întâlni colinde minunate, la fel de nemuritoare. Voi în ira doar câteva titluri: O ce veste minunat !, Deschide u a cre tine!, Linu-i lin, Florile dalbe, Domn, domn s -n m, Asta-i seara de Cr ciun. Compozitorii i poe ii de remarcat c sunt anonimi.

Secolul trecut a fost din p cate rac în compozitori de muzic clasic .

Doi dintre cei mai importan i (George Enescu i Bela Bartok) s-au n scut pe meleagurile române ti. Cum era i firesc melosul popular românesc le-au influenat compozi iile. Bela Bartok a fost realmente cople it de colindele române ti.

El spunea: „Colindul este modelul autentic al perfec iunii artistice, un cântec demn de a fi comparat cu orice capodo-

7

Anul I, nr. 9/2014

per de Bach sau Mozart”. În semn de pre uire fa de talentul i m iestria artistic a poporului român, a compus „Colinde române ti pentru pian”, lucrare pe care a numit-o „Crezul meu artistic.”

Un num r mare de compozitori i textieri, mai de demult sau mai recen i, de pe întregul p mânt, au scris multe colinde admirabile. i a a va fi la nesfâr it. În ceea ce prive te interpre ii acestor colinde se poate spune i mai mult decât am f cut-o pân acum. Cele mai faimoase grupuri corale din întreaga lume cinstesc an de an Cr ciunul cu colinde interpretate magistral în spectacole date în locuri mai mult sau mai pu in sacre. În biserici, coli, grupuri corale de amatori î i aduc i ele concursul la spectacolul festiv, sfânt. Cânt re i din tot spectrul muzical (muzic popular , u oar , clasic , jazz, country) vin cu variantele i versiunile lor, preaînâl ând pe pruncul Isus.

Exist i un regret, c autenticul a disp rut în colindul românesc, odat cu transform rile sociale, inerente evolu iei societ ii. Nu trebuie s ne întristeze, a a s-a întâmplat i în alte ri, popula ia s teasc s-a dezr cinat, a plecat la ora pentru a duce o via mai confortabil , pentru locuri de munc mai stabile, pentru c odat cu mecanizarea agriculturii locurile de munc au devenit mai pu ine în sectorul agricol, etc. În multe

sate din ar , e greu s mai vezi azi grupuri de colind tori, dar mult mai des întâlne ti oameni ascultând colinde înregistrate pe CD-DVD sau de la radio, urm rind spectacole interne i interna ionale de colinde la TV sau pe Internet. Un lucru e clar, al turi de parfumul cozonacului i al preparatelor de pe masa festiv de Cr ciun (friptur de porc sau curcan, cârna i, orici, etc) în mod sigur în orice cas din România vei auzi un colind interpretat fie de corul Madrigal, de unul din cei trei tenori: Pavarotti, Domingo Careras sau de tefan Hru sau un cânt re de muzic popular româneas, sau în alte aranjamente i interpret ri.

Pruncul Isus nu este uitat, momentul sfânt de în are i primenire sufleteasc este prezent în sufletul românilor.

Cântece de stea Dup cum este tiut, na terea pruncului Isus a fost adus la cuno tin umanit ii prin miraculoasa stea care a orientat pe cei trei magi spre locul umil, unde a v zut lumina zilei, un staul modest de la marginea ora ului Betheem. În toat lumea cre tin , copii umbl cu o stea confec ionat în general din lemn, pavoazat cu iconi e, vestind na terea Domnului Cântecele de stea provin din literatura popular ortodox , din cea latin medieval , dar cele mai multe din tradi iile locale. Din p cate i acest obicei este în regres în România. Oricum simt o bucurie

i o în are sufleteasc atunci când aud: Steaua sus r sare Ca o tain mare Steaua str luce te i lumii veste te ast zi Curata Preanevinovata Fecioara Maria Na te pe Mesia...

De remarcat c unele din colindele române ti men ionate mai sus constituie de multe ori i cântece de stea.

Irozii sau Vicleimul Este un obicei foarte vechi, care a fost cam uitat de-a lungul anilor. Este de fapt un mic spectacol teatral cu 6 personaje: Împ ratul Irod, Pruncul, Regii Magi (3) i ciobanul. Re-prezenta ia avea loc în prima zi de Cr ciun, în ziua na terii pruncului Isus. Ac iunea cuprinde urm toarele momente: venirea magilor c uzi i de stea, primirea lor de c tre Irod, iretenia acestuia de a g si Pruncul, înfruntarea necredin ei. Înainte de a urm ri o întâmplare nostim , petrecut acum circa 85 de ani la periferia ora ului Câmpulung Muscel, vizualiz m textul unui colind, care constituie i mesajul meu c tre Domniile voastre: Deschide u a cre tine Deschide u a cre tine venim i noi la tine, La mul i ani, mul i ani cu bine.

Noi la Vifleaim am fost Noi la Vifleaim am fost Unde s-a n scut Hristos, La mul i ani, mul i ani cu bine. i-am v zut pe a sa mam i-am v zut pe a sa mam Pe care Maria-o cheam , La mul i ani, mul i ani cu bine.

Cum umbla din cas -n cas Cum umbla din cas -n cas Ca pe fiul ei s nasc , La mul i ani, mul i ani cu bine.

Umbla-n jos i umbla-n sus Umbla-n jos i umbla-n sus Ca s nasc pe Isus,

8

Anul I, nr. 9/2014 La mul i ani, mul i ani cu bine.

Umbla-n sus i umbla-n jos Umbla-n sus i umbla-n jos Ca s nasc pe Hristos, La mul i ani, mul i ani cu bine.

Tot umblând g si apoi Tot umblând g si apoi Un staul mândru de oi, La mul i ani, mul i ani cu bine. Îngerii din cer coboar Îngerii din cer coboar Staulul de-l înconjoar , La mul i ani, mul i ani cu bine. Îngerii cu flori în mân Îngerii cu flori în mân Împletiser -o cunun , La mul i ani, mul i ani cu bine.

Pe cunun -i scris frumos Pe cunun -i scris frumos Ast zi s-a n scut Hristos, La mul i ani, mul i ani cu bine.

Pe cunun -i scris a a Pe cunun -i scris a a s-a n scut Mesia La mul i ani, mul i ani cu bine.

Care cu puterea sa Care cu puterea sa Va împ i lumea!

La mul i ani, mul i ani cu bine.

De demult...

Era pe la sfâr itul anului 1930.

Fratele tatei, student la Academia de Înalte tiin e Agronomice din Bucure ti, venise acas înc de la începutul lunii decembrie. Grevele studen ti blocaseactivitatea didactic , obligând conducerea de la Agronomie s trimit în vacan cursan ii. Astfel, având suficient timp liber, s-a hot rât ca împreun cu fo tii colegi de coal primar , ajun i rani cultivatori de p mânt i cresc tori de animale, s formeze o trup de „Irozi”, cu care s colinde pe la casele gospodarilor. Cei 6 colind tori s-au apucat s înve e rolurile, s declame, s repete mi carea scenic , pentru c acest gen de colind este de fapt o mic pies de tea-

tru cu subiect religios, care evoc na terea Domnului nostru Isus Hristos, precum i a actului criminal, dispus de îmratul Irod de a fi uci i to i copii pân la vârsta de trei ani.

Pentru ca lucrurile s fie cât mai bine f cute, preotul paroh venea din când în când s asiste, dând unele sfaturi regizorale. Unchiul trebuia s joace rolul de Irod împ rat, conducând totodat grupul de actori.

Cu o s pt mân înainte de Cr ciun, au început s preg teasc costuma ia. N-a fost prea greu s-o fac . Doar dou piese din costumul lui Irod au ridicat probleme. Prima pies a fost coroana de împ rat. Ajuta i de librarul ora ului i de un croitor au realizat-o relativ u or; primul oferind hârtia colorat , iar cel deal doilea priceperea în a croi i asambla piesele pentru coroana lui Irod. Cea dea doua pies ce ridica probleme era sabia împ ratului. Dup îndelungi tratative, a fost ob inut în ultima clip i aceasta, de la un c pitan pensionar. Arma a fost înmânat „ împ ratului” chiar în diminea a zilei de Cr ciun, dup ce c pitanul a primit înc odat asigur ri c obiectul -ios nu va fi deteriorat i c va fi retur-

nat la terminarea reprezenta iilor.

Toate preg tirile fiind terminate, în ziua întâi a Cr ciunului trupa de Irozi a strigat la poarta primei case din capul satului. So ul, so ia, cei doi copila i i doi trâni (bunicii copiilor) au invitat pe arti ti s intre în cas . Dup câteva minute de a teptare, necesare preg tirii recuzitei, spectacolul a început.

Totul mergea perfect: fiecare declama f gre eal rolul, mi carea scenic era conving toare. Se ajunge astfel la punctul culminant, atunci când Irod trebuia s ordone uciderea copiilor nevinova i. Împ ratul î i trage aer în piept i strig „T iere! T iere! Groaznic t iere!”. Urmeaz s scoat sugestiv sabia din teac . Nemernica arm nu se las adus la lumin . Ruginit fiind, se simte mai bine în l ca ul ei de odihn , decât în afara lui. Irod realizeaz situa ia i atunci mai repet odat replica strigând i mai tare „T iere! T iere! Groaznic t iere!”. Încearc din nou cu mai mult for s scoat arma, dar în zadar. Repet pentru a treia oar groaznica porunc , cu un ton i mai ridicat, urletul înso indu-l cu un efort fizic suprem de a scoate sabia

9

Anul I, nr. 9/2014 din teac . Se aude un icnet, înso it un hâ iit sinistru, rezultat din contactul brutal al metalului s bii, care p sea teaca.

Mâna îns n-a mai putut s opreasc elanul armei care p sea n valnic captivitatea, îndreptându-se cu furie spre tavanul nu prea înalt al od ii, p trunzând prin el i oprindu-se undeva în pod. Spectatorii prezen i, au început s ipe însp imânta i.

Copii urlau, mama lor le inase, b trânii priveau mu i, cu ochii holba i la ce vedeau. Arti tii s-au oprit din spectacol. O parte din ei s-au repezit s ajute la resuscitarea femeii le inate, iar ceilal i încercând s recupereze sabia bucluca , care în elanul ei spre libertate se înfipsese într-o grind a podului. Toate s-au terminat cu bine, echipa de Irozi a p sit ru inat casa, mergând mai departe cu urarea, la urm toarele dou , trei case.

Oamenii îns aflaser deja de prima isprav i cum începea spectacolul î i d deau coate i râdeau. A a c Irozii, ruina i de insuccesul debutului s-a retras pe furi la casele lor.

A doua zi, unchiul a trebuit s returneze sabia împrumutat . Cum a ajuns la casa c pitanului, acesta a luat sabia, a scos-o cu greutate din teac , dup care a explodat: - Mi-ai distrus arma, nemernicule.

I-ai strâmbat vârful i ai uns-o. Cu ce fel de unsoare?

- Cu untur de porc.

- Î i dai seama ce-ai f cut? Ai spurcat-o. Un „Solingen” nu poate admite o asemenea degradare. O s-o pl te ti.

- Las b iatul, Mitic ! se auzi vocea doamnei c pitan din camera al turat . Tot timpul m agasezi cu urletele tale nejustificate. B iatul sta mi-a dat o idee. O s ducem sabia în pod, lâng separeul unde inem carnea de porc i uncile afumate. O s tai unca i carnea afumat cu ea. În felul sta n-o s mai uit sau s pierd cu itul cu care m duc fac tran area.

- Matildo, iar vrei s te apuci s faci prostii cu armele mele! r cni c pitanul.

- Eu nu fac prostii. Ai v zut ce varz fin tocat m nânci de când folosesc stiletul t u de ceremonie la tocat.

- Cum asta? i-am ascu it stiletul, care i a a st tea degeaba, i-l folosesc la tocat.

Se auzi un urlet din partea c pitanului, urmat de înjur turi i apoi ipetele cucoanei. zând c lucrurile se complic , unchiul meu îng im un „s rut mâna i tr i”, dup care se strecur furi pe i de aici în strad , de unde, de acolo,

plec cu pa i repezi spre cas .

Peste alte câteva zile i în anii care au venit i-a întâlnit pe cei doi pe bulevardul principal al ora ului. Doamna c pitan p ea mândr , îmbr cat în haine viu colorate. Trupul ei masiv domina peisajul str zii. Pieptul generos spinteca aerul de munte, iar p ria imens , cu flori trona pe capul ei precum un paner cu zarzavat pe capul unei precupe e. Tocurile înalte, galopau strident pe dalele de piatr , care pardoseau aleea pietonal a bulevardul. Pe um rul stâng avea o geant imens , iar bra ul ei drept avea atârnat pe c pitan, mai scund decât ea, pirpiriu i sfrijit. Cum i-a z rit, unchiul meu a bâlbâit: - S rut mânu ele, doamna c pitan. S tr i domnule c pitan.

De fiecare dat , plin de importan , numai doamna r spundea: - Bun tinere domn student. E cazul s mai treci pe la noi. Ne-ai cam uitat! În timp ce c pit neasa se uita în jur, ca s fie remarcat , dându- i ochii peste cap, c pitanul se holba la el, aruncându-i priviri fioroase, morm ind: „ sta mi-a distrus i spurcat sabia” O ultim remarc , La câteva zile dup Cr ciun, unchiul meu se întâlne te cu gospodina care le inase la prima reprezenta ie. Ducea unul din copii de mân . V zând-o încerc le dea bine e i s intre în vorb cu ei. Cum remarc acest lucru, copilul izbucni: - Mam s nu-i r spunzi stuia. El e Irod cel u, care taie copii... Îi f cea pl cere s mi povesteasc întâmplarea aceasta, subliniind de fiecare dat c spectacolul de teatru este un act de cultur care are un impact emo ional puternic asupra spectatorului de orice vârst , dar efectul cu b taie lung este mai ales asupra copiilor Îmi spunea cu regret: „Copila ul la, n-a uitat poate toat via a cine a fost Irod.” ur m s ave i parte de un Cr ciun fericit!

La mul i ani!

10

PROZ

Anul I, nr. 9/2014

Constan a Ab la ei-Donos

O POVESTE PENTRU CEI MARI }I PENTRU CEI MICI Într-o zi de octombrie p durea- i ducea spre urechi, clinchetul ei din policromul toamnei de parca-ar fi fost un amestec de culori de pe paleta unui pictor. V zând-o atât de frumos îmbr cat , m-am hot rât s discut cu ea despre cer, despre soarele ce n-a obosit pân acum îndeplinindu-i dorin ele, soarele fl mând de Dumnezeu, cu razele sale de argint - lumin de aur a zilelor noastre r cite pe p mânt.

- i ce vrei s ne spui, murmur frunzi ul aproape ro u din carapacea lui? Ne întorci la capitolul imagina ie când prim vara miroase printre copaci numai frunze i ierburi crude i vara bucium seva prin trunchiuri ca o r stignire, ca o fântân cu coarb ?

- Nu p durea mea drag , r spund eu dezam git frunzi ului cu zumzet de clavecin. V voi vorbi de soarele care ne sore te pragurile i care ne limpeze te apele de la un mal la alt mal; soarele care ne cite te t cerea i mersul i graiul de mii de ani; soarele care ne îngroap i ne dezgroap amintirile stând de veghe pentru lumina zilei de mâine!

Ascultând frunzi ul ar miu gândurile mele n-a mai pus întreb ri despre prezent i viitor i nici c Dumnezeu nu vedea din cauza verdelui prins pe ram vara; dar a început a l crima ca pe ima ul unei icoane c din lemnul copacilor l-au r stignit pe Cristos. Din h ciuga de ierburi i vânturi amare, p durea i înf ur trupul s u în vibra ii subtile ascultând.

Cândva, demult fiindc nici eu nu mai tiu precis a v spune, soarele i-a ters petele de pe fa a sa r mânând curat i luminat ca pentru o zi de mare s rb toare. El, umblând de zeci de milioane de ani pe întreaga pânz a cerului, i-a p tat fa a cu pistrui de praf i pulbere iar i într-o diminea când m-am trezit, l-am descoperit fiind un altul, nu acela care-l vedeam în copil ria mea. Cred c s-a sp lat bine cu toat apa s rat din Marea Neagr , apoi s-a cl tit cu apa dulce din Dun rea albastr , din apa Oltului i a Trotu ului; a Jiului i a Prutului încât a r mas precum un sfânt. Eu îi spun de atunci Sfântul Soare. a a început s fac ordine în jurul s u. Razele, le-a trimis s alunge orice nor din ceruri i de pe p mânt, cât i din sufletele oamenilor. Atunci au venit p rile cu miile, i într-o clip au construit un l ca cum nu a v zut el vreodat ! Se întreba soarele; cum de-au putut face aceste necuvânt toare o asemenea frumuse e de biseric ! Pe sub geana razelor le-a privit uimit cum p rile paradisului; mierle, privighetori, rândunici, lop tari, pesc ru i, i ciocârlii, porumbei i pelicani iau unit aripile iar i pere ii bisericii ar tau precum casele ro-

mâne ti construite cândva, cu mu cate în ferestre. Ochi orii lor de diferite culori str luceau de parc icoanele pictate aveau pietre nestemate pe ele. În vârful turlei, pelicanii au prins pan lâng pan f când o sfânt cruce s nu paot fi atins nici de praf, nici de ploaie, nici de r zboiul dintre acestea. V zând Sfântul Soare asemenea minune, a pus razele sale s lumineze un drum drept de parc ar fi fost poleit cu aur i argint. Drumul ducea departe, în nem rginite z ri unde se vedeau imense p duri i câmpuri pline cu flori. Pe acel drum, mergeau i zburau îngerii cu fa a lor luminat i curat , cu p rul prins în bucle i aripile dantelate înv luind în valuri de bucurie, drumul spre biseric . Ajun i aici, au intrat, au îngenunchiat i odat cu necuvânt toarele au început s cânte un psalm Sfântului Soare, acesta minunânduse de acest biseric vie. S-a hot rât s ajung i el aici spre a le mul umi, dar deodat de acolo de Sus, un glas blând i-a spus cu pio enie; azi voi trimite câ iva dintre copii mei îngeri, la fratele t u cu numele de P mânt s -i dea o mân de ajutor pentru cei mici i b trâni; bolnavi i neprih ni i, iubi i ori tri ti, raci ori boga i s cind cu duhul!

Soarele, r mas pu in pe gânduri de cele auzite, a ascultat cu în elepciune. Primul pe care l-a auzit gl suind a fost un înger.

- Doamne, zise el, cer ascultare s merg la copii. Vreau v d ce poart pe uneri i de au în suflet n dejdea mântuirii.

Atunci Dumnezeu a încuviin at i îngerul a venit înaintea sa.

- Doamne, zise un alt glas; sunt i b trâni singuri i bolnavi sau poate oameni în floarea vârstei, care le-au sec tuit puterile i încrederea în semenii lor. Dumnezeu, i-a f cut semn se arate mai aproape.

Se aplec un alt înger, rugând s fie l sat.

- Doamne, sunt i oameni talenta i, iscusi i la minte i la faptele lor, îi pot ajuta în tot harul pe care-l poart ? Atunci Dumnezeu s-a întors c tre cei trei îngeri dragi, dându-Le binecuvântarea Sa. Îngerii, i-au fluturat aripile semn al în elegerii acestor mesaje i a coborât fiecare pe raza sa str lucitoare d ruit de soare. Ajun i pe p mânt, vedeau ce fac oamenii; cercetau durile i mun ii împodobi i cu arbori falnici, dealurile, apele i câmpiile. Ascultau vorbele lor urm rindu-le cu interes gândurile. Pe când pluteau ei a a în apropiere de m stiri ori locuri cu mult lini te, într-o sear au auzit în ându-se c tre cer glasul sub ire i tremurat precum un firicel de fum, al unui

Anul I, nr. 9/2014 copil ce cânta o poezie, asemeni nunei rug ciuni; ,,Scar c tre Dumnezeu” scris de poetul Vasile Militaru. ,,Sufletul, sau îns i via a - fream tul misterios.

Nu-i legat, în ce e trupul, nici de carene, nici de os.

Pe p mânt izvorul vie ii nu e i n-a fost nicicând: Nici în sânge, nici în creier, nici în inima b tând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nev zut fior de via în oricare vietate.

Iar când vietatea moare, se dezleag -ntreg misterul, ci p mântul ia râna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, sp rgând un bec ce face casa de lumin plin , Sf rmat este doar becul, nu izvorul de lumin !”

Iat , aici este cap tul drumului meu spuse unul dintre îngeri, celorlal i. i-a înf urat strâns aripile i a coborât deasupra unei c su e mici a ezat pe pietre de ap de culoarea nisipului de mare. Casa era alb precum z pada iarna. Construit din scândur i lut, ferestrele erau larg deschise s poat intra soarele, luna i stelele pentru a o lumina. Copilul care cânta poezia, uneori î i mai tergea lacrimile de pe obraz. St tea cu privirea amintirilor spre lumina lunii rugând parc cerul s i-o fac bine pe mama sa. Pe mas , avea un teanc de c i i o bucat de pâine uscat . Îngerul a în eles toat triste ea copilului. A ridicat fruntea spre Cer i în odaia întunecat se cu lumin i masa plin de mâncare. Dup luni în ir de boal chinuitoare, mama sa se ridic din pat i-l lu lâng pieptul s u. Ochii copilului deveni atât de speria i încât nu mai scoase o vorb . Tremura i plângea iar mama sa îl mângâia mereu. Mul umit îngerul, s-a în at l sându-i pe amundoi îngenunchea i în fa a icoanei rugându-se. În vremea asta ceilal i doi îngeri zburau i cântau mai departe, peste p mântul bogat cu oameni ferici i, dar i peste mântul s rac cu oameni chinui i. Tot umblând prin lume îngerii observ un lucru.

Unde-i omul sup rat i p mântul e uscat. Unde-i omul fericit, tot p mântul e rodit. Zburând cu aripile s vad orice suflet omenesc, îngerilor, li s-au ar tat la marginea unui drum de p dure pe un trunchi b trân de copac doborât de ani i ani, o b trânic supt de gânduri i timpul care i-a încre it fruntea. Era atât de trist încât i frunzele copacilor care mai ieri fo neau în slav , în acel moment fo neau în v un . Îngera ul, zând-o, a în eles suferin a ei încrâncenat . A b tut de trei ori din aripioarele sale i ca din p mânt în fa a ei s-a ar tat o cas micu cu pridvor i mu cate ro ii la ferestre. Pe poteca din gr din , venea b iatul ei cel drag plecat demult. În acel moment, trânei, i se p ru raiul pe mânt; p durea î i unduia

11 fo netul s u ca în pove tile adev rate iar pe covorul de flori în iarba verde î i revederea b iatului drag ce se îndrepta spre dânsa.

Al treilea înger, ajunsese departe tocmai în cealalt parte a P mântului i atât de smerit, se oprise în loc. Atent s deslu easc ce se petrece acolo jos,v zu un b rbat înso it de un copila ce st teau îngenunchia i la cap tul drumului. B rbatul i copilul nu f ceau nimic; st teau i priveau la drumul care tocmai se sfâr ea i care nu ducea niciunde. Totul în jurul lor era încremenit de parc i timpul se oprise în loc. Priveau amândoi atât de înm rmuri i la spa iul ciudat care nu avea dert ri. Acel loc, f z ri i orizont li se p rea atât de înfrico tor dup cum se înf a i expresia fe ei lor. Îngerul privi la b rbatul înso it de copil care tocmai picase pe gânduri.

- Oare ce s d ruie ti unor oameni care nu mai au nici o dorin , se întreb Îngerul? Imediat, g si i r spunsul. A putea s -i ofer orice lui i copila ului s u - dar acest om nu mai are nici o dorin ...

- Ce s -i dau unui om f dorin e? Singurul lucru pe care a putea s il dau, este speran a!

Atunci, Îngerul a început a bate din aripioarele sale i a cules din v zduh o r muric verde. A zburat mai încolo în pustie; a îngenuncheat i a plantat acea r muric în p mânt.

A stropit-o cu ap vie i din acea r muric s-a f cut un copac falnic. Omul r mas pe gânduri a v zut în dep rtare fluturând în vânt frunze verzi ca o chemare. S-a ridicat mirat i a pornito într-acolo, f cându- i drum cu proprii s i pa i. Îngerul plutea mereu înaintea lui i planta r murele. Atunci omul înainta prinzând curaj, mergea tot mai drept i mai sigur pe el, pân când la un momentdat i s-au deschis toate dep rt rile în fa a sa, orizontul ar tându-se plin de lumin .

Acestor minuni, Dumnezeu, a hot rât ca Îngerii s coboare pe p mânt spre a fi p zitorii oamenilor; s tearg lacrimile durerii; m icu elor s le dea iubirea copiilor; iar tuturor oamenilor s le planteze în suflete r murelele speran elor i iubirea de aproape.

12

Anul I, nr. 9/2014

Ana-Maria Gibu

ULTIMUL COD DIN CINCI LITERE Creaturile veneau din miezul unei lumi de ghea . Locuiau pe una dintre planetele galaxiei Dominus, Artemis 11, care se afla între cei doi sori ai galaziei, fiind mai tot timpul luminat .

- De diminea stai acolo?

M-am bucurat când am auzit vocea cald a lui Iulian, dar am r mas nemi cat în fa a geamului. I-am sim it buzele moi pe obraz i mâinile calme, înconjurându-mi mijlocul.

- Încerc s -mi imaginez cum arat spa iul.

Nu mi-am dat seama c am rostit aceste cuvinte cu atâta inocen , încât am creat senza ia c situa ia îmi este indiferent . Poate chiar îmi era. Dup atâ ia ani pu ine lucruri reu eau s m mai impresioneze.

- Nu v d diferen a dintre spa iu i cerul pe care-l vedeam când...

Am t cut. O pic tur rece mi s-a rostogolit pe gât, pierzându-se în materialul moale al rochi ei pe care o purtam.

Iulian plângea.

- Am auzit c mul i dintre noi mor.

Este adev rat?

- Serul pentru imortalitate î i face

efectul doar dac este administrat în organismele s toase sau care nu sunt predispuse la îmboln viri.

- Voi ine cont de asta.

Iulian s-a rotit milimetric spre stânga, semn c a urm rit ceva cu privirea.

- Era frumos? O alt nav ?

- Era ceva colorat. Ca un curcubeu de pe Terra.

Am zâmbit. Dup trei sute de ani, Terra era pentru mine un simplu cuvânt, un cuvânt care cuprindea câteva amintiri, nu prea clare. Terra a avut parte de un sfâr it tragic la care nimeni nu se a tepta.

- Ce- i mai aminte ti? m-a întrebat Iulian.

- Pu ine. Totul este în cea . Îmi aduc aminte c pe la cincisprezece ani am omorât ase copii de gr dini , cu o nano-bomb termonuclear . Cred c avea m rimea unui bob de maz re.

- Da, mi-aduc aminte i eu. Erai atât de încântat de mald rul de carne i sânge, încât n-ai min it nici la poli ie.

Cei de acolo te-au crezut nebun sau drogat , c ci tu patinai printre m runtaie atât de fericit !

- Dac nu se întâmpla asta, eu nu

începeam s studiez despre tehnologia de ap rare i distrugere. Ce amintiri frumoase!

- Eu, printre alte câteva întâmpl ri, cel mai bine îmi amintesc Apocalipsa.

Apocalipsa! Tot un simplu cuvânt.

Nu-mi trezea niciun sentiment, aveam în minte o defini ie neclar . Nimic mai mult. M-am întors printr-o mi care rapi, l-am îmbr at pe Iulian, lipindu-mi capul de um rul lui.

- Când ne-am îmbarcat pe nav , a o elit a cedat i mul imea de oameni a n lit peste carcas . Str zi cr pate, mântul surpat, blocuri d râmate, conductele de ap sparte. Tu st teai la geam i priveai cum oamenii se zb teau s ajung la intrarea în nav pentru a se salva. Erai atât de calm , încât credeam ai uitat c i tu ai o familie undeva, în lume, a teptându- i sfâr itul.

- Am avut o familie?

- Da, o mam i un tat dezam gi i. Te-au dat afar din cas dup ce au aflat de incidentul cu mini-bomba cu hidrogen. Nu schi ai niciun gest, parc erai în stare de oc. Poate chiar erai. Dup câteva secunde planeta s-a cutremurat, desf cându-se în patru, cu lava ie ind / i lava ie ea prin toate fisurile. Urletele i gemetele oamenilor i ale animalelor au pus st pânire pe lumea în deriv . Tu murmurai un cântec vesel. La decolare nava s-a rotit la 360 de grade. To i oamenii s-au transformat întrun morman uria de carne, sânge i buc i de oase. Ai zâmbit îndelung i ai continuat s prive ti pe fereastr ca i acum. Apoi te-ai blocat. Când p mântul ardea precum o tor , noi eram deja deasupra i ne era imposibil -l privim. Nu se mai vedea nimic. i...

- i iat -m azi, aici, am continuat.

Dup trei secole tot oarb sunt. M a -

13

Anul I, nr. 9/2014

teptam s -mi zboare o mân din cauza unei nano-bombe ori s mi se duc pielea din cauza reac iilor adverse ale elementelor din care am construit unele scuturi.

Nu m a teptam s orbesc din cauz c am dorit s v d oamenii carboniza i.

Mi s-a p rut c Iulian zâmbe te.

Durerea pe care înc o sim eam dup atâta timp încol ea undeva, în sufletul meu.

- Mi-aduc aminte când eram în liceu, înainte de a începe studiul despre tehnologia de ap rare i distrugere. Eram boboci pe-atunci, nu-i a a?

Mi-a netezit p rul f s -mi r spund ...

- M aflam în laboratorul de chimie. Pe tine te înso ea un grup de prieteni. Cred c eram împreun de câteva luni de zile, când am încercat s amestec la întâmplare ni te substan e chimice ca nimeni s -mi impun ceva. Dup explozia amestecului m-a i poreclit „psihopata”. i m-a durut.

- ii minte doar care dor?

- Într-un ...fel, da. Au fost multe, foarte multe. În mai pu in de dou zile, întreg liceul tia c eu sunt Psihopata.

Am aflat toate acestea dup ce m-am întors. Urmam tratamentul pentru r nile provocate de explozie. Norocul meu a fost c m-am ref cut complet. Tot la întoarcere am aflat c erai împreun cu blonda aceea frumoas , cu un an mai mare decât mine. M-am pref cut c numi pas .

- i ziua urm toare ai plecat în America. Am spus atunci c n-o s -mi iert aceast gre eal niciodat .

M-am întors din nou spre fereastr , îndreptându-mi ochii albi i goi spre abisul plin de stele.

- Suntem oameni. To i facem greeli, iert m, uit m i mergem înainte. gândeam: oare din ce galaxie a cut parte Terra i cum ar ta? Amintirile mele se rezumau doar la mor i i porecle.

- Cum arat spa iul, Iulian? am întrebat pentru a nu tiu câta oar în acea pt mân .

- O sa-l vezi în curând cu ochii t i, Amelia. Este foarte frumos. Îmi imaginam spa iul ca în filmele pe care le-am v zut cândva. Un infinit întunecat, plin de stele. Dar nu era doar

atât. Cuprindea nave incolore ca ni te meduze, stele i planete de toate formele i m rimile. Iulian le descria cu un ton rece. Nu c n-ar fi fost interesante i fascinante, dar se temea s nu m întristez. Eu îi în elegeam ov iala i-l aprobam dând din cap.

- Prefer s mi-l imaginez.

- Amelia...

Vocea îi tremura atât de tare, încât m-a însp imântat.

- Îmi place s fiu oarb . Simt armamentul ca pe ni te buc i din corpul meu care trebuiesc asamblate. Nu m voi opera ca s nu te mai chinui. În fundal se auzea cântecul mecanic al navetei, o în iruire de piuituri sacadate care se repetau la un anumit interval de timp. Îmi era foame, dar nu îndr zneam s m mi c din acel loc. Simeam mirosul de s pun al pielii lui Iulian i mirosul parfumului.

- O s ne c torim vreodat ?

- Chiar ai vrea asta? l-am întrebat, îndreptându-m spre pat. Adic ... uit te la mine.

Iulian s-a întins lâng mine i m-a rutat.

- De trei sute de ani m uit minut de minut la tine. Ai r mas frumoas ca la aisprezece ani.

- Sigur...?

Râdeam amândoi ferici i. Mi-era somn, dar m sim eam atât de bine la pieptul lui, încât am uitat de oboseal .

- Vorbesc serios. Eu am lovituri, ni, cicatrici, a trebuit s fac tratamente -mi men in culoarea p rului. Pe când tu...

Am închis ochii. Cu toate c , tiam eu, nu este deloc pl cut s te ui i în ochii cenu ii ai unui orb, Iulian f cea asta zilnic de zeci de ori. Îns pe întuneric era altceva, p reau mult mai însp imânt tori, mai mari i preferam s -i închid.

- E ti obosit ?

- Cred c n-am mai dormit de mai bine de o s pt mân . Nu am avut timp.

- Adev rul este c nu ai vrut s i faci timp pentru somn. Ai mâncat ceva zilele astea?

- Nu tiu. Cred c doar ni te fructe.

Iulian a oftat, trecându- i mâna peste talia mea.

- Iulian, am fost ocupat . Trebuia termin seria de armamente. Plus c lucrez la un scut mai bun ca actualul.

- N-ai avut timp nici de mine, Amelia... spunsul lui m-a durut, m-a durut tare pentru c era adev rat. Or de or ocupam de arme i de scuturi, de bombe i substan e chimice. Nu mai tiam de somn ori foame. Nu tiam nici unde era Iulian i ce f cea.

- Îmi pare r u. Chiar nu mi-am dat seama c nu i-am acordat destul aten ie. Poate mi-a fost fric .

- Fric ? a întrebat, tr gând pledul peste noi. De ce i-ar fi fost fric s -mi acorzi aten ie?

- Iulian, nu i-am spus, s-ar putea fiu îns rcinat .

L-am sim it cum se bucur , în timp ce-mi mângâia umerii cu o mân , iar cu cealalt îmi înconjura mijlocul.

- Mi-ai dat înc un motiv de feri-

14 cire de acum încolo.

- Care-ar fi primul?

- C te am lâng mine. Ce alt motiv m-ar mai face mai fericit?! Când ai aflat c vom avea un copil?

- Ieri. Lucram la ni te s ge i carei dozeaz singure otrava i mi s-a f cut u. Am crezut c am inhalat vapori din otrav i am mers la cabinetul medical.

Mi-a fost team c atunci când vei afla, vei nega existen a copilului.

- N-a face asta niciodat . De când am plecat de pe P mânt mi-am dorit un copil cu tine.

Iulian s-a ridicat i a ie it din camer . S-a întors dup câteva minute.

- Trebuie s m nânci. i-am adus salat de fructe cu pu in fri . Nu m po i refuza.

- A a-i. Chiar nu pot.

Am mâncat pe ner suflate salata de fructe.

Mi-am trecut mâna prin p rul încâlcit, ridicându-m din pat. Sim eam mu chii mâinilor încorda i, semn c lucrasem mult prea mult la armele microscopice. Apoi am adormit, f sa visez ceva.

Când m-am trezit am crezut c era diminea . Mi-am urmat programul zilnic care consta într-un du rapid, mic dejun frugal i munc .

- Se pare c te-ai trezit înaintea mea.

Am atins o gramad de cubule e

Anul I, nr. 9/2014 cu muchii ascu ite aflate pe col ul mesei i m-am încruntat. Armele erau gata.

- Când ai avut timp s construie ti proiectilele?

- Ai dormit o zi întreag , nu mi-a fost greu s copiez modelul. Acolo sunt în jur de dou sute de proiectile.

- Le-ai ad ugat i o particul de plutoniu, da?

- Exact lâng generator. M-am întrebat...

- Cum am reu it s construiesc ceva atât de mic? M-am gândit c armele obi nuite sunt prea mari i vizibile.

Aceste bijuterii se lipesc de orice material existent i sunt foarte puternice. Mi-a luat mult s le construiesc generatoarele.

- Amelia, vom ateriza în trei zile.

- Asta e o veste foarte bun .

Am analizat tonul pe care-mi vorbea i mi-am dat seama c -l deranja ceva.

- S-a întâmplat ceva?

- De cât timp e ti îns rcinat ?

- N-am idee. Nu tiu când se va na te copilul. M tem ca serul de imortalitate m-a afectat atât pe mine cât i pe copil.

- M îndoiesc. Amândoi am fost muritori.

- Hai s -ncerc m altcumva. De când ai gre urile astea?

- De alalt ieri. Dar nu e posibil...

- tiu. Bine, asta chiar m-a b gat în cea . Vom vedem cum evolueaz lucrurile.

Timpul trecea mai repede decât

a teptam. Cum în aceste zile m-am concentrat doar pe Jason i copilul care urma s se nasc , am devenit mai atent cu cei din jur, mai afectuoas i mai deschis .

Artemis 11 mirosea a petrol. P mântul era elastic i locuitorii foarte prieteno i. Am avut nepl cuta ocazie s p trund în corpul unuia dintre ei în momentul când am ie it din nav . Marcian mi-a explicat c ace tia ar tau la fel de umani ca i noi, doar c trupul lor erau precum cea a/ aveau trupuri ca de cea .

- Îmi cer scuze, nu te-am v zut! am spus imediat ce mi-am dat seama de întâmplare.

- Eu îmi cer scuze. E ti oarb , nar fi trebuit s m apropii de tine.

Am luat aceast replic drept insult i mi-am continuat drumul. Am simit cum cineva trece prin trupul meu i, instinctiv, mi-am dus mâna la pântece.

A urmat un fel întrunire la care am fost prezenta i în grab , apoi ne-au condus la noile locuin e.

- Când m voi opera?

- Nu tiu.

- Mi-e team s nu-mi afecteze micu ul.

- Vrei s i spun cum arat ora ul?

- Nu, nu m intereseaz . Vreau doar s m duci la spitalul de aici.

- Te sim i r u?

- Nu, vreau s tiu nimic despre opera ie i de posibila na tere întârziat .

M-am întors acas total dezam git . Voiam s plâng, dar vârsta nu-mi mai permitea asta, voiam s m îndop cu înghe at , dar nu exista înghe at aici.

- S-a întâmplat ceva? Ce-i cu tine?

- În primul rând, habar nu au când se va na te copilul. În al doilea rând, dac operez trebuie s renun la armament deoarece nu am voie s lucrez la proiecte.

- i ce ai de gând?

- Nu tiu. Ceea ce tiu este faptul în dou luni trebuie s creez armament cât pentru un r zboi mondial. A a mai bine m apuc de treab .

Treptat predam armamentul i m tot gândeam la deciziile pe care urma s le iau. Cu Iulian nu mai vorbeam atât de des, el nu era în preajma mea când aveam eu nevoie de el i viceversa. Copilul cre tea normal, începusem s am burtic i asta m f cea fericit . Am ajuns

15

Anul I, nr. 9/2014 la spital singur . Totul a decurs ca la carte. Drumul spre cas mi s-a p rut lung.

Mergeam plângând. Nesigur înc , am cut câ iva pa i, apoi am alergat spre camera mea i a lui Iulian, sperând c va fi acolo. Din p cate, Iulian plecase.

Pân seara, to i cunoscu ii tiau c opera ia a decurs bine i c vedeam din nou.

Iulian s-a întors acas noaptea, târziu, când planeta era acoperit de carcasa opac ce simula întunericul.

- Iulian?

- Eu sunt.

A aprins lumina i mi-a privit ochii.

S-a blocat când le-a v zut culoarea. S-a apropiat cu pa i mici de locul unde eram, râzând de bucurie.

- Nu-mi vine s cred! În sfâr it vezi. N-am tiut c te vei opera.

Acesta era Iulian al meu, neschimbat în aceste trei secole. P rul lui blond era br zdat de o uvi brunet , ochii verzi str luceau ciudat, iar pielea tase culoarea m slinie.

- Adev rat, nu ai tiut. Nu tii nici bebelu ul cre te normal i c se va na te mai repede decât ne a teptam.

Buzele lui au schi at o strâmb tur . M-am întins în pat, st pânindu-mi cu greu lacrimile de furie. Mi-a s rutat um rul i m-a luat în bra e, lipindu-mi capul de pieptul lui fierbinte.

- Ai fost mereu ocupat , Amelia, m-am sim it neglijat total. Mi-am v zut de treburile mele.

- În eleg, nu te-ai mai interesat de mine, îns nu i-a p sat nici de copil...

- Mi-a p sat de amândoi, dar am avut mult de lucru lunile astea. S-a descoperit c locuitorii nu pot tr i cu alte forme de via i c vor s ne elimine, a c m-am ocupat de armament i de scuturi.

- Mi-e somn, vreau s dorm. Continu m discu ia asta alt dat . Te iubesc.

N-o s las o mic ceart s ne indispun , bine? S ne bucur m c opera ia a reu it i c tu i bebe sunte i bine.

- Vreau s stau treaz .

- Nu te las singur niciodat , tii asta.

- tiu. Sau, cel pu in, a a sper.

Dup doar câteva zile m-am angajat pe Artemis 11 la baza militar care avea nevoie de arme foarte puternice pentru un presupus r zboi între dou

specii. Nu eram decis ce anume s fac.

M-am gândit s proiectez un transmitor de informa ii. Ajuns acas , m-am întins în/pe pat i am încercat s fac tot felul de schi e i planuri. Lucram pentru prima dat dup ce mi-am rec tat vederea. Nu reu eam s trag o linie. Spre surprinderea lui Iulian, am izbucnit în plâns.

- Ce s-a întâmplat? Copilul e bine?

- E bine, nu e vorba despre copil.

Nu sunt capabil s schi ez nimic.

- Dup atâ ia ani de întuneric e destul de grea adaptarea. Închide ochii i mai încearc .

- Nu e la fel, îmi trebuie întunericul acela deplin, lipsit de orice firicel de lumin . Dup mai multe încerc ri am reu it concep ce am dorit. Odat ajuns la locul de munc , m-am pref cut c umblu dup ni te dosare i am instalat dispozitivul sub mas . Acesta, ca un cameleon, a c tat culoarea mesei, modificândui aspectul, astfel încât era imposibil de a fi depistat. M-am întors în biroul meu i a teptam. Informa iile le-am primit acas . Rezultatele au fost surprinz toare.

- Pot vorbi cu comandantul Ross?

- Eu sunt. Ce este, Amelia?

- Pute i veni pân ... aici? Este cod închis... la arme.

- Vin cât pot de repede.

Prin cod închis la arme i-am dezluit comandantului tot. Am desc rcat rapid datele din dispozitiv i i le-am citit, dar nu înainte de a m asigura c nu eram ascultat de c tre artemisieni.

- Cod închis ai zis?

-F alte introduceri, vor s ne elimine. Nu sunt idioat s le creez arme împotriva noastr .

- E ti sigur ? Par primitori.

- A vorbit un singur reprezentant. În timpul discursului s-au auzit numai urale i aprob ri. Habar n-am cum îl cheam pe respectivul îndr zne .

- Ce ai de gând s faci?

- Eu? Dumneavoastr da i ordinele.

- Acum te las pe tine. Tu e ti cea cu armamentul.

- Pot crea o chestie nano.

- Chestie?

- M scuza i, domnule. N-am idee acum ce nume s poarte, dar în scurt timp voi prezenta direct arma.

Sim eam emo ii diferite/amestecate. Team , mândrie, groaz , fericire

i peste toate a început s -mi fie r u.

Am negljat senza ia de r u i m-am concentrat pe arm .

Dup mai bine de trei zile în care lucrasem legat la ochi, arma era gata.

Era ca un gândac obi nuit care urma s fie infiltrat în p mânt i...

- Ai terminat?

- Cred c da. Sper s fie destul de puternic .

- Vrei s ie im în ora mâine?

- A a, ca o ultim întâlnire pe planeta asta? Da. - Doar tu i eu...

- Tu, eu i Jan. - Jan? Am zâmbit i mi-am dezlegat arfa de la ochi. Am adus mica gânganie mai aproape de Iulian.

- F cuno tin cu Jan, Spintec torul Junior. Cum i se pare?

- Comun.

- Exact. Nu va atrage aten ia. De mâine va fi în miezul acestei planete.

- tii c miezul este înghe at, nu?

- Jan al meu va face fa la orice.

I-am f cut multe teste lui Jan. Îmi rea r u pentru destinul lui. Avea inteligen proprie, era dr stos i plin de via . Era un gândac adorabil. M priveam în oglind i nu-mi venea s cred mai aveam pu in, foarte pu in i explodam. Ar tam ca un balon umflat, de îmi venea i s râd i s plâng, în acela i timp. Venele alb strui i ro ii se vedeau prin pielea întins la maxim.

- E ti gata?

- Într-o secund .

Iulian a zâmbit, privind spre burta mea imens .

- Crezi c-o s fie b iat sau fat ?

- Habar n-am, vreau doar s ias cât mai repede. Durerea m ucide.

- Mai rezist pu in. Nu mai ai mult, a-i?

- Cine tie? Medicul a zis c este o anomalie, se poate na te oricând.

- S nu ne facem griji, hai s ne bucur m de ultima zi pe planet .

- Ross a anun at ca to i p mântenii fie preg ti i de plecare?

- Nu tiu sigur. Exist comentarii în leg tura cu faptul c tu vei decide în locul lui.

- Le este team c le-a putea zbura capetele?

16 - Cam a a ceva.

- Bine. S mergem.

Pe drum m gândeam c ar tam cu burta mare ca naiba. Deformat , tras la fa , gras i plin de pete. Copilul seca de puteri i m întrebam dac nu cumva în mine era o armat întreag care-mi mânca organele. L-am scos din geant pe Jan i l-am analizat. Se rotea în palm mai fericit ca niciodat . Mi-a fost atât de greu s -i dau drumul pe p mântul planetei, de parc mi-a fi pus tot sufletul în el. L-am l sat s cad . Imediat a disp rut.

- S-a dus?

- Pentru totdeauna.

- i-a pl cut s -l construie ti, a a-i?

- N-am mai f cut arme cu inteligen proprie. M-am ata at de el.

- Când va exploda?

- Momentul exploziei este legat de mine. Când simte c m-am dep rtat de planet , porne te cronometrul. Când distan a dintre noi i Artemis 11 este de trei ori diametrul planetei, se declan eaz i moare... Da, moare.

- Nu exist niciun pericol?

- Pericolul a trecut. Am folosit mai multe prafuri i otr vuri care în contact cu pulberea concentrat i cu plutoniul ar exploda.

- Ai mers pe principiul evapor rii limitei de explozibil?

- Da, pe o variant mai complicat .

Un iuit puternic a întrerupt pentru un moment conversa ia. L-am prins speriat pe Jason de mân .

- Trebuie s mergem la nav . Acesta este semnalul c pitanului Ross?

- Da, dar nu tiu de ce atât de devreme!

- Strânge- i repede lucrurile i hai plec m.

Ne-am gr bit s ajungem acas .

Ne rugam ca artemisienii s nu fi în eles semnalul. Vor observa lipsa, dar nu acum pe întuneric. Ei prefer lumina. Pe la jutatea drumului mi-am sim it stomacul în gât. Când to i eram îmbarca i, ceva a zguduit nava.

- Activeaz scuturile! a ordonat comandantul.

- Le-au distrus!

- Amelia, parc spuneai c scuturile astea nu pot fi distruse.

Anul I, nr. 9/2014 - A a credeam. tiu îns ce am de f cut i în astfel de situa ii.

Am alergat la panoul de control al scutului, am tastat coduri din cifre i litere. Cu ultimul cod format din cinci litere am reu it s restabilesc un flux de energie.

- Nu dureaz mult. Porni i nava.

Dup câteva minute alt explozie a zdruncinat nava. Ceva luminos ne-a atras aten ia. Artemis 11 era praf. Am zâmbit înainte de a m pr bu i de durere.

- Hei! Iulian era trist.

- Ce-am mai f cut? am întrebat, privind a ternuturile electronice de la baza patului, care se strângeau singure.

- i-ai îndeplinit misiunea. Artemis 11 s-a dus.

- i copilul? A p it ceva?

Mi-am dat seama c burta mea ca un balon umflat disp ruse. Iulian zâmbea.

- Sunt triple i. Dou fete i un iat.

- Ei bine, proasp t t tic, te-ai gândit la nume?

- A vrea pe b iat s -l cheme Patrick.

- i pe fete? Ce-ai zice de Aida i Clara?

- Perfect. Vrei s -i vezi?

- Evident.

Micu ii st teau lini ti i în pl piumioarele lor colorate. Aida i Patrick senau cu Iulian. Erau cumin i i zâm-

beau tot timpul. Clara îmi sem na mie.

Le-am privit obrajii albicioa i i p rul str lucitor, ca de aur. Nemuritorii mei copii. Unde vor cre te?

- Nu mai vreau copii niciodat . tii asta.

- Îmi închipui.

- Bo urile astea de om sunt adorabile.

- Pân s te bucuri de ele, o s ai ceva de lucru. Nu, c pitane? pitanul Ross a intrat în camer cu un buchet imens de flori albe, crescute în sera navei.

- Îmi pare r u c trebuie s te iau de lâng micu i, dar ai ceva de lucru.

- Spune i!

- Po i reface o planet distrus ?

- Pot reface absolut orice.

M-am ridicat singur de pe pat i mi-am smuls perfuziile din vene. Le-am luat pe fete în bra e i i l-am l sat pe Patrik lui Iulian. Nu-mi venea s cred. În dep rtare vedeam un glob carbonizat în jurul c ruia se roteau buc i de meteori i.

Din loc în loc erau pete galbene de lav ir e din stânci. Nici urm de verdea , nici urm de lumin , doar acea mogâldea care pâlpâia din când în când. Mi-am mu cat buzele pân am sim it gustul de sânge. Ultimul cod, format din cinci litere, m duce acas . Voi tr i cu adev rat o alt via . Cu familia mea. Pe o nou planet . Planeta care urma s renasc din cenu . Terra.

17

Anul I, nr. 9/2014

Camelia Pantazi Tudor

SPERAN|A Mergeam f int , picioarele împleticindu-mi-se pe trotuarele prea curate i prea netede pentru o localitate româneasc . Priveam, din când în când, fa adele construc iilor datând din secolul al XIX-lea, dup cum ar tau anii încrusta i deasupra por ilor înalte, împodobite cu ornamente florale, multe dintre ele colorate - roz sau verde. Gândurile c utau un echilibru inventând pove ti despre via a unor oameni imaginari care tr isesau tr iau în acele case. Pove ti ale unor femei i b rba i ce- i irosiser vieile între ziduri sau se bucuraser de momente de maxim mul umire sufleteasc ce m-ar fi putut duce cu gândul la starea de fericire, dac a mai fi crezut în existen a sa. Pentru mine, fericirea nu mai însemna decât un cuvânt din DEX. Inventam pove ti pentru a intra în via a altora i a o uita pe a mea. M str duiam zadarnic s fac s înceteze durerea ce-

mi zdrobea inima i-mi încovoia trupul, mi-l storcea de vlag . Singur , doar eu i casele dispuse de-o parte i de alta a trotuarului, case cu por i mari, lipite unele de altele într-un ir nesfâr it. Niciun om, i o lini te ce f cea ca durerea s fie mai ascu it i s simt teama necunoscutului acelui drum în singur tate. Suferin a m distrugea i durerea din piept îmi aducea lacrimi t cute pe obraji i nimeni nu m vedea, nim nui nu-i p sa, nimeni nu mi le tergea. Sub povara durerii, f ceam mari eforturi s nu m pr bu esc. Dac fi c zut, cine m-ar fi ridicat?! Nu-mi puteam da decât un singur r spuns. Îmi tergeam lacrimile, singur , respiram adânc de câteva ori i plecam mai departe. Unde? Nu tiam. Nu demult îmi dorisem s fug departe, într-un loc frumos, în mijlocul naturii, crezând c privind crestele mun ilor pierdute printre norii albicio i sau r sf ate de razele soarelui,

tr gând în piept aerul ozonat, plimbânduprintre brazi i ascultând fo netul copacilor, îmi voi g si alinarea i echilibrul interior. F cusem un experiment într-o sta iune montan dar m întorsesem i mai adâncit în depresie. Apoi am încercat altceva, m-am înconjurat de oameni veseli care ar fi trebuit s îmi alunge triste ea. M-am sim it i mai pierdut printre ei, iar suferin a câ tigase teren odat cu trecerea timpului. Lacrimile, fidele, m sec tuiau i m f ceau s adorm, epuizat . Apoi, un concurs de împrejur ri ma determinat s iau drumul Ardealului. Arhitectura comunelor i ora elor îmi pl cuse mereu i m sim isem foarte bine de fiecare dat când vizitasem unele zone. De data aceea, îns , se petrecea ceva.

Trotuarele se îngustau, cl dirile vechi parc se apropiau de mine i simeam cum zidurile se în au spre cer.

Amenin toare, c utau s m striveasc . cuprinse frica. Nu vedeam în fa a mea decât un drum ce se îngusta nel sând speran a unui cap t, pentru c zidurile, de o parte i de alta, m puteau zdrobi din clip în clip . Deodat , am z rit o poart larg deschis . Singura poart deschis . Nu obi nuiam s intru neinvitat în casele oamenilor dar ispita devenise cu atât mai mare cu cât sim eam ostilitatea zidurilor din jurul meu. Poate casa aceea cu poart neagr , larg deschi, îmi ofera ad post, poate m salva.

Am intrat plin de speran i doar pu in tem toare de necunoscut. În fond, drumul pe care mergeam p rea a fi cu mult mai r u. Poarta neagr se închise cu zgomot în spatele meu i, în acela i moment, am în eles c gre isem. Durerea m f cuse prada u oar a vulnerabilit ii i iluzia eliber rii m aruncase într-un loc care, privindu-l, îmi stârnea doar groaza. aflam într-o curte uria , îm-

18 prejmuit , în dreapta, de un perete atât de înalt încât p rea c atingea cerul, iar în fa i în stânga, de un gard peste care un om obi nuit nu ar fi putut trece. În spate, erau zidurile casei mari, vechi i înc rcat de mistere, ce- i deschisese poarta pentru a m prinde definitiv în interiorul unei ve nice suferin e. Frica m paraliz . Nu exista ie ire. O umbr se desprinse din peretele din dreapta. O umbr neagr , f form definit , om sau animal. S-a repezit spre mine. Îngrozit de a binelea, alergam din col în col , spre ziduri, spre gard, c utând s scap de acea ar tare. Un prim impuls, pentru tiam deja c nu mai aveam sc pare.

Fug rit , r mâneam f suflare, sleit de putere, a teptând, lipit de ziduri sau de gard, sfâr itul adus de umbra cea neagr . Îns , ar tarea f form se înderta, l sându-m s -mi trag sufletul, ca apoi s înceap din nou urm rirea... mereu i mereu... Mi-am spus s încerc imposibilul i s m ca r pe gard. Instinctul de conservare înmugurise în mine speran a. Am suit cu dificultate pe ni te pietre i, înainte de a face eforturi supraomene ti de a s ri, am privit dincolo de gard. De ert. Pustiu cât vedeai cu ochii.

Efortul meu de a trece dincolo nu- i avea rostul. i nu aveam siguran a c umbra nu m va urm ri. A fi trecut dintr-o închisoare într-alta. O închisoare a singur ii, a iluziilor pierdute, a sufletelor sf rmate. Am c zut de pe gard pe pietrele pe care pentru o clip îmi reg sisem speran a. Neputincioas , învins , a teptam

Anul I, nr. 9/2014

fiu doborât de umbr . O a teptam, pentru c nu-mi mai r sese nimic altceva de a teptat. i, atunci, am auzit o voce, clar , ferm , ce a str puns lini tea mormântal : „doar un om care te va iubi cu adev rat te va putea salva. Doar un om...”

Cine vorbea? Nu se vedea nimeni. Eu încetasem s cred c mai aveam vreo ans . Speran a, i a a firav , murise, i totu i vocea p rea c tie mai multe.

Cine vorbea? Cine era umbra? Cine sunt eu?... Co mar... * Ceasul sun la ora programat : 6.20. Sosise momentul unei cafele tari i fierbin i înainte de a pleca spre serviciu. “O nou zi de munc , o nou zi în care trebuie s -mi st pânesc lacrimile, o nou zi de suferin . Oare când va în-

ceta durerea? Nu mai suport. Prietena mea îmi spunea c trebuie s tr iesc, s las trecutul i s -mi v d de drum. Care o fi acela?!... Am pierdut prea mult în via i, când am crezut c în sfâr it soarele a r rit i pe strada mea, cum se spune, am pierdut din nou. Nu tiu cum tr iesc cu durerea asta. i ce-o fi cu visul care m-a trezit în puterea nop ii, tremurând? Groaznic! Un co mar dintr-un ir întreg de co maruri. Salvare? Cine s salveze? Vreun prin pe un cal alb?

Nu exist a a ceva... Doar în basme.

Amintirea vie ii reale nu-mi aduce în fa decât umbra cea neagr din vis. O umbr în realitate, o umbr în vis. Uneori realitatea este mai cumplit decât visul, alteori visul accentueaz durerea real sau, cine tie, poate da o speran . Vocea din vis mi-a aruncat în suflet o scânteie care e posibil s se sting înainte de a se aprinde i a mistui durerea. Dar, ce spun eu?!

Ce speran ? Nu exist niciun salvator, niciun om care s m iubeasc . Cine a cut-o odat , a plecat pentru totdeauna.

Vocea din vis bate câmpii... Se face târziu, mai bine s -mi beau cafeaua i s îmbrac. M a teapt condica”.

Ie i gr bit din apartament. Închise u a i chem liftul. Intr i se privi în oglind . Î i v zu chipul obosit purtând semnele zbaterii zilnice a sufletului, în ciuda machiajului, în ciuda m ti pe care i-o confec ionase cu greu. Se s turase de propriul chip. „Oare, când ochii îmi vor str luci din nou? Când voi putea râde iar i din tot sufletul? ... i, totu i... exist acel prin pe cal alb?”

19

Anul I, nr. 9/2014

Mira Lupeanu

NAVETA (continuare din numãrul trecut) - Po i face ce vrei cu mine. Oi fi bolid eu, dar pân o s cad la p mânt tot te cuprind din cerul t u sfânt. De ce ii tu mor s-ajungi pe Marte? C doar acolo e totul sterp de r zboaiele netermin rii i extermin rii posibilei lumi ce-ar fi fost pe ea cândva. Cine s ne aplaude i pentru ce? În craterele lui Marte, umbrele din moarte înc mai clocesc ursite rele pentru lene i, lacomi i nepricopsi i. De ce vrei tu, neap rat pe Marte?

- De aia, care poate s însemne, din pur curiozitate.

Mai vreau pe Marte i din motive de originale m oare, simboluri de triumf gestat al înfloririi vie ii chiar dac ea a ezat -ntr-un sicriu, fie el i vulcan, s rutul învierii al unui F t Frumos sau Prin . Mai vreau pe Marte, i pentru martirii demni de urmat de to i aceia care pe p mânt intesc s intre sub un nimb, neap rat, chiar dac ei se trec din lumi i nimbul e-o fantom -n timp, ce scap înnegurat, din raze asfin ite.

- Mi se pare mie sau ai într-adev r o mentalitate tragic de Stea f de nici un Dumnezeu. Vei fi tu bun în rolurile astea, dar ele nu se poart o ve nicie i nici nu sunt singurele în univers. A a c te preg tesc eu pentru altele, numai s vrei fii receptiv .

- Ce vrei s în eleg prin asta, c de felul meu sunt astral , adic inconsemensurabil de distan ?

- Simplu - când întreb: „Panait m nânc linte cu ceap sau cu usturoi?”, tu s -mi r spunzi: „Îmi miroase gura a Panait.” E greu?

- Nu, dar tot la fel de simplu pot s r spund c atâta vreme cât m nânc doar frunze de stele verzi, adic salate transcedentale, nu am habar de linte cu ceap sau cu usturoi.

La urma urmei i un ap fl mând, adic interesat, intr în rolul de croitor, când i se pune sub bot o leg tur de lenjerie feminin care miroase a fân proasp t. H mesitul croie te sau lustruie te, nici un beh it de r spuns. De i i-ar face bine dup osp o vadr de lacrimi îndulcite cu floare de nalb , pentru r gu ala din gât. Eu îns m întorc la o clasificare prin r spuns. Nu sunt abila, versata inteligen a lumilor savante în jonglerii de circ - î i m rturisesc asta, cu sufletul albit de inocen , de copil rie pân acum.

- La urma urmei, ce e ti? C în privin a asta sunt tare curios s-o tiu din gura dumitale încins , ce-mi evoc destul de reu it un plaur-paradis pe lacrimile amare dintr-un iad.

- Numai cui instruit din zicala: „Cui pe cui se scoate.” i toat frumuse ea asta cosmic a cui este?

- A cui, a necui, sau dac vrei a intei.

- A intei cui?

- Nu i-am spus? A altui cui.

- Prea bine! A vrea s fie a mea!

- Nu sunt? Nu am fost?

- Nu! Nici n-ai fost i nici nu-mi e ti. Dar am merita-o i unul i cel lalt.

- Poate una i cel lalt! Dar pentru ce? C eu nu mi-am atins înc inta.

- Am atins-o eu pe a mea.

- Bine, ia-o! Am s-o bat în locul meu pe a mea.

- N-ai s ba i nimic, c vreau s -mi stea chiar a ta ici ea, în podul palmei, c n-am s-alerg proste te ca nebunul, cât e cosmosul de mare, pentru floarea cuiului.

- Prea bine, ine-o strâns în palm , dar ai grij s nu te în epe. E din at .

- Mie-mi place i din at i col at i-n epat .

- Atunci, batem palma. Fii atent s nu- i scape inta, c i intr în t lp i devii vulnerabil ca Ahile cu s geata-n c lcâi.

- Am eu grij . Zis i f cut! Ca atare n-are rost s mai mergem la Marte în praznic.

- De acord. Dac tot am rezolvat aici problema care inea de Marte, propun s ne întoarcem la Venus.

- P i, tocmai acolo voiam s te aduc. A fost deajuns s gânde ti, s dore ti, c iat c am i ajuns. Contempl aceast fiin cosmic , f pereche în univers. Hai, coboar i întindete. Nic ieri nu e pacea i f duin a, fie i mut , a împlinirilor tainice de pe Venus. A fost o planet mai mult din vulcane i piatr , dar de la bun început i-a conceput ideea frumuse ii i ideii generoase în idolul ce- i este-n trup i suflet, farmec i risipiri de sine-aventuroase numindu-se Zei a Frumuse ii. Ea a urcat la cer i-a inspirat lumina i chiar zei i îngeri, ca între timp c derea lor din sine s -i fac cei puri înfrico i de spaima trecerii în umbre i-n praf str lucitor, pierdut departe de nimbul ve niciei care în sl vi înalte îi ine invulnerabili i nemuritori. a a fost s-ajung Venera surghiunit în lumea de p mânt, în care prin iubire a f cut primii copii, ace tia sporind în timp premerg torii i urma ii, chiar dac prin intrarea în moarte ei au cam disp rut i-au înviat cei vrednici de amintire în basme, mituri i legende. Fire te, prima dintre-acestea a fost Venera, numit , de cre tini, i Eva. Ea este-aceea care-a pus din sine ceva r scolitor, sublim, în fiecare i suflet de femeie. De aceea, ea a fost cântat ,

20 eternizat pe pânz de tablouri i d ltuind-o în piatr în plin frumuse e a tinere ii pe soclul de statuie, ca mam a genezei lumii luminilor aprinse-n noi, pentru cunoa tere i armonie prin suflet, gând i fapt . Ea este, astfel, n sc toarea de eternitate i generozitate, chiar dac de la învierea i în area ei din spumele din valuri ale m rii, bra ele ei de leag n de impietate prin generozitate i s-au cam tocit. Ea este i a a triumful frumuse ii i tandre ei prin trup sau trunchi de oper fecund ce genereaz timp, peste milenii, crea ii inspirate, elevate. Aceast minune de Femeie nu e ispita, ci spiritualitatea trupului care te pune pe gânduri. i asta i explica ia pentru care b rba ii î i pierd capul de urubat din propriile gânduri. Momentul ei de celebritate miezul gravita ional al universului mare i mic. Ca nu mai spunem c ac ioneaz dup legi proprii, inedite: atrage de la orice distan i-l arunc în aer, ca s aib de unde c dea, pe orice b rbat intrat în sfera câmpului ei magnetic ultrafeminin, inefabil, dar i inflamabil. Fenomenul se nume te Fericire de gradul zero, în câmp minat de magne i defectivi de poli B. E nu numai dificil de sc pat din aceast stare, dar mai cu seam primejdios de a te men ine în ea. Gânde te-te numai la o explozie mago-hipnotic în lan , într-o furtun ciclopic de tip artezian, sfârtecând pân la particulele particulelor ionice, trupurile ferici ilor neferici i! i totu i nu-i b rbat pe lume s nu doreasc o asemenea experien ceresc-p mânteasc , prin Venus i magia farmecelor ei. Rezolvarea problemei st în: pe cine, când i cât vreme vrea ea, pentru c Venus e o autoritate de sorginte divin , i capricioas i orgolioas : cre te în câmpul ei pe cine îi uneaz ; pe cine, nu, acela poate s bat oricât cosmosul sub ochii stelelor, din planet în planet , c , slav Cerului, astea se g sesc destule vrute i nevrute.

Ce ar fi, scumpa mea Stea, dac ai înv a pu in art sau tactic a gândirii, de pe Venus? Ai putea s-o observi în câteva edin e de magnetism hipnotic venusian. Nu e ti o stea nici limitat , nici b trân , ca s nu mai fie nimic de f cut. Nu de alta, dar, de i îmi place Venus, chiar dac îi sunt indiferent prin identitate de poli magnetici, înc rca i cu acelea i sarcini, asta nu m jigne te i nici nu m distruge pân la os. Pentru m-ai atras tu, cu pol de sarcin contrar . De farmec, nici nu mai spun: vr je ti to i curen ii i undele de telepatie, cosmice.

Ce zici îmi dai mâna?

- V sunt recunosc toare. N-a putea respinge o asemenea propunere m gulitoare. Sunte i bine inten ionat i în eleg vre i s face i din mine o Super-Star în materie de feminitate captivant ca un labirint într-un templu de contempla ie. Numai având eu - cum a i remarcat - un element atavic primejdios, chiar de la Muma Lumilor, s-au pute s -mi amplific atrac ia i, f s vreau, s v distrug.

- Nu e r u c m avertizezi. E într-adev r o chestiune destul de delicat , dar eu i-am recomandat cu totul altceva, anume cum s te reg se ti în adâncimile tale, cum s i alegi spunsurile cele mai potrivite, gândind cu fiecare fibr a trupului t u de lumin , care la urma urmei e tot de surs Venus, iar chemarea instinctului - este i el o pregândire - nu st belciug precum inelul lui Saturn. Ei bine, Stea, Stea, dar i tu e ti

Anul I, nr. 9/2014 experien a unor legi i puteri coordonatoare, care te oblig s ac ionezi din tine, prin tine. Exist o libertate a materiei care, din str fundurile sale primordiale, condi ioneaz orice deriv din ea.

- În eleg, pentru c tiu ce înseamn s fii indiferent fa de tine însu i. Sunt eu aiurit i superficial , dar eternul feminin i inefabilul personal, ambele emana ii ale trupului nostru gânditor, îmi stau din când în când la degetul mic. Sigur dac ele mi-ar sta întotdeauna la toate cele dou zeci i unu de degete (am i bra ele Venerei - trebuie s le recupereze cineva - i un deget în plus, ca o raritate genetic ereditar - în familia mea sunt to i însemna i - i nu am pus la socoteal degetele de la picioare, dar se pun cumva?) Mie orice plus îmi surâde. Astfel a revolu iona Sistemul de Elemente 3907 din Tabelul Lan urilor Periodice ale lui Cum se Întâmpl NU E BINE, dar e Lege ce se Alege. Fiindc aceast lucr tur e cu adev rat Oper de dezrobire universal prin explicarea am nun it , pân la cea mai simpl formul a Misterului E - C - 0 - 0, sau mai limpede: Efect f Cauz i Cauz f Efect duc la nimic, adic e zero la zero, concept filosofic fixat ca principiu universal, binecunoscut în logica expresiilor, mai mult sau mai pu in paradoxale care nu admit replic .

- Ce pl cut surpriz ! Stelu a mea gânde te. Te-ai învârtit magistral pe lâng Venus. Doar câteva rotiri de satelit mai faci i ajungi primul gânditor în materie de metafizic a trupului t u, mediator i meditativ, pentru c vou , femeilor, e de ajuns s vi se arat Luna, ca s intui i, prin viziune sau imagina ie, Soarele care nici nu a r rit înc pe cer! E ti mult mai Mare decât te b nuiam!

- De ce ironizezi, nu tu ai vrut-o?

- Nu te ironizez, vorbesc foarte serios!

- Mie, una, nu-mi arde de limbile de laud din clopotni .

- Dar de ce î i arde, c totu i pari mai aprins decât niciodat ?

- S m gândesc i r zgândesc prin trup.

- Asta-i bun , chiar foarte bun , mult a teptat i bine venit alegere. Dar medita ia sim urilor impune i ac iune.

- Nu neap rat. Cred c m prind grozav o medita ie ascetic a trupului care face abstrac ie de la el însu i.

- Aici e ti dep it. Au f cut-o i al ii, cu mult înaintea ta. Te înfunzi în budism i în anonimat, dar nu vei putea, s fii sigur , s faci pe Marele Anonim-Creatorul. Trebuie s inte ti la o alegere iluminat de razele tale interioare sau din afara ta.

- Pân una-alta, între Venus i Buddha, eu prefer naveta-n ac iune. Fii cel mai supus i rapid Bolid u du-m , te rog la planeta mea de destina ie.

- Cum s nu! Uite, am i aterizat! terge-o câ i pot mai iute. Aici trebuia s te aduc de la bun început, f nici un fel de navet astral cu pove ti i taclale. M-ai îmb tat cu minuni ca pe unul din basme. Ia- i naveta cu vise în sticle de lapte, dar i t lp a. Zis i f cut. La acest cap t de aventur a vorbelor, ne-am trezit într-un bun început, nepref cu i. Doar cerul pusese în noi amândoi o vulpe cu o coad lung de râs.

- Sâc. Sâc, sâc! Mi-au c zut un bolid i o Stea într-o blan de Urs, dar mai am în secret Ursa Mare i o pun la b taie, pe urma de-acum, viitoare!

Anul I, nr. 9/2014

ROMAN FOILETON

21

Corneliu Leu

VECINUL CEL BUN (continuare din numãrul anterior) CAPITOLUL DOUÃZECI }I UNU Ajuns la a ez mintele sale, Zanes î i vizit bolnavii, î i ascult asisten ii, d du ordinele necesare i, ie ind din rituala baie pentru care tat l s u spunea c î i au propriul bazin fiindc , în el, uneori vine i Zeul, se închise în camera sa de chibzuin pentru pu inul timp pe care-l mai avea la dispozi ie pân se vor fi întors vestitorii trimi i s -l cheme pe Vincen ius la malul fluviului.

- Unde-am gre it i unde-am f cut bine? - î i întreb el Zeul, dar în locul acestuia reauzi glasul regelui s u care-i amintise c ei, dacii, trag cu s ge i i-n cer, de nu le e prielnic.

- Eu n-am tras niciodat în cer; eu am fost mai cuminte i mai pu in r sculat. Eu am avut încredere-n oameni i-n tine ca Zeu al lor.

- Încredere în oameni am i eu - îi r spunse Zeul pe care-l sim ea acum coborându-se asupra lui - dar nu i-n relele din ei. Roma va fi pierdut , dar poate s v piard pe voi înainte. Prea mult pulseaz -n ea instinctul sta de-a fi st pâna lumii!

- Am v zut asta la ei, Atotst pânitorule; iar Tu îmi e ti singurul martor cum am stat aici, în medita ie, înainte de a trece la trepanarea centurionului. M-ai fi f cut fericit dac mi-ai fi ar tat calea prin care, în creierul s u, s g sesc partea de r u, aceea pe care o tiu prea bine c-o au romanii, s-o tai de-acolo i s-o arunc!

- Asta, iar i tii prea bine c n-o vei putea afla, oricât ai ajuns tu la puterea de a umbla în creierele oamenilor.

- tiu, pentru c am mai c utat diverse p i de bine sau de r u din creierele oamenilor i, oricât M-ai ajutat Tu cu zeiasca Ta în elepciune, n-am reu it.

- N-ai reu it, fiindc omul e f cut i din bine i din r u.

Tu n-ai cum s -i tai numai r ul. Tu trebuie s afli calea s -i cre ti binele.

- Da, Atotst pânitorule, dar tot Tu îmi e ti martor c , atunci, când m-am întors aici cu r nitul încredin at de general, când i-am deschis destul osul ca s -i pot cur a creierul i team întrebat cum s fac, te-am invocat fiind vorba de un om tân r c ruia al ii i-au insuflat r ul; dac nu cumva, fiind înc proasp t în el, i-l voi putea distinge i desprinde cu lamele fine ale bisturielor mele.

- Iar eu i-am spus c nu; a a cum î i spun i acuma, c nu ajungi tu a desprinde în creierul omului r ul de bine.

- tiu, c trebuie s fac s creasc binele prin înv tur

i nu prin opera ie.

- Dar c prin opera ie po i distruge r ul.

- Distrugându-l pe om în întregime. Numai a a; nu?

- Numai a a. Pentru c , numai venind la mine, în aceast lume a nemuritorilor, se va putea alege r ul de bine.

- Dar rostul meu nu e s -i distrug pe cei ce vin s -i oblojesc. Pe acest centurion puteam s -l anihilez cel mai u or, ne mai sco ându-i a chiile din creier i trimi ându-l la Tine!

- Aveai dreptul s faci asta. Erau nu numai a chii de os, ci i din piatra de aur furat de la voi, a a cum ei vor s v fure totul.

- Dar tu m-ai înv at c uciderea o fac solda ii. Rostul meu e s vindec.

- Întrutocmai!

- Atunci?... Atunci de ce s fiu crezut c le in partea,

VECINUL CEL BUN un roman de

Corneliu Leu

22 când eu, o tii prea bine c doar aici am venit la chibzuin cerându- i sfatul: mi-am f cut doar datoria de vindec tor?!

- Te vor în elege i te vor ierta, dac acum i-o vei face pe cea de soldat, ajutându-i pe ai t i s -i atace cât mai pe nepreg tite, cât mai tare, cât mai fulger tor, dup cum nimeni nu tie mai bine decât oastea noastr !

Zanes sim i cum, binevoitor, Zeul s u îl lua pe dup umeri coborând cu el în calda ap purificatoare deasupra c reia se ridica sub form de abur, pesemne chiar duhul Aceluia. i ie i înt rit poruncind s -i fie adus vindecatul.

- Te sim i bine? Vei ajunge acas . Poate chiar vei ajunge la Roma! - îi spuse el mai mult decât îl întreb , fiindc -l primea chiar în acel atrium unde avea reconstituite câteva dintre suvenirurile Romei care-l impresionar pe fl ul sl bit.

- M rire ie, str lucite, pentru ce-ai f cut cu easta mea i cu creierul meu i cu tot trupul meu!.. M simt bine i nu cer mai mult de la zei, chiar dac-am r mas pu in beteag.

- Ai mu chii tineri i nervii tineri i destul timp în via ca s i revii complet.

- Mul umesc zeilor c-ai fost acolo i- i voi r mâne recunosc tor pentru toat via a.

- Atunci - întreb Zanes cu felul lui dacic de a dori s fie drept i s nu umble cu ascunzi urile perfidiilor bine cunoscute în lumea mediteranean amestecând levantinismul cu Mare Nostrum iar ireteniile feniciene cu l ud ro enia latin i îmbrobodirile sofismelor grece ti - atunci de ce înso itorii i, cei pe care generalul i i-a dat s te îngrijeasc , au spionat aici iscodind alte lucruri?! iatul îl cercet ferit, parc fiindu-i team de privirile lui drepte, pân ce lu o hot râre care-i dovedea inteligen a.

- Poate c generalul nu mi i-a dat numai mie, ci i ie, tocmai ca s te spioneze! - spuse el c tând parc , prin sinceritate, statura celuilalt - E ti salvatorul meu i nu te pot min i, chiar dac îmi iubesc supremul!... Sunt legile r zboiului! - î i justific el comandantul, dup aceea.

- Legile r zboiului le cunoa tem - r spunse ferm doctorul – Le accept m i le practic m pentru c în lupt câ tig cinei mai iret i cunoa te mai multe! Dar legile provoc rii sunt altceva. Roma provoac ; provoac tot timpul, am mai spus-o!

- Str lucite, nu m face s -mi reneg patria; te rog! - se

Anul I, nr. 9/2014 plec acela cu demnitatea unei nea teptate pozi ii i educa ii la unul ca el - Poate c nici mie nu-mi plac unele lucruri, dar sunt roman.

- Cum o s i plac ?! - îi spuse Zanes - Am s fiu sincer cu tine, tocmai în respectul în elegerii pe care o dovede ti i care m face fericit c i-am salvat mintea.

- Sunt recunosc tor; am spus.

- Te cred, te respect i, de asta, î i spun i eu: Ce-au cut imperatorii vo tri cu Ierusalimul, e o crim . Tocmai pentru c a fost perfid provocare. De ani i ani legiunile voastre provoac i tot provoac acea mic bucat de p mânt pe care se afl atâtea neamuri vechi ale lumii. Dar pe voi nu intereseaz vechimea lor, ci bog iile lor. i-a i provocat, i provocat mereu - se sim i el înfocat tiind c aceste vorbe de imputare nu i le spunea tân rului, ci generalului aceluia de la care se a teptase la mai mult - a i provocat mereu r zboaie ezându-v centuriile i sus inând regi clientelari vou , tot tânjind la drumurile de cucerire ale lui Alexandru Macedon; i nesocotit popoare i v-a i inventat du mani provocându-i v du neasc spre a putea porni r zboi i a le pune foc!... Da: ce-a i f cut cu acest vechi popor al lui Iuda, carei ap ra Templul lui Solomon i înv tura lui str veche?!... A venit Vespasian din lumea neînv at i ahtiat de averi a parveni ilor i a provocat, a provocat acolo, la grani ele orientului, numai ca s aib el glorie la Roma. Da: S aib glorie printre parveni ii lui din Roma i s -l aclame din nou ca imperator, ca st pân al lumii. Fiindc Roma, numai ea vrea s proclame st pânii lumii, iar Vespasian avea nevoie de voturi care s -l aclame. Acest Vespasian care a strâns bani din closete, reprezint a ezarea voastr printre cei seto i de averi care proclam cu neru inare c banul nu are miros!... Dar are putere; putere militar - proclam el sigur acum c -i transmitea lui Vince ius acest oprobiu, fiindc b iatul cu minte ager avea s re in tot i s -i spun - i, pentru ca s v aprobe pe voi i s -l proclame pe el potenta ii vo tri pentru care banul nu are miros, Vespasian a tot provocat aceast lume a celor mult mai credincio i decât voi, pân i-a reu it r zboiul de distrugere.

De ce? Ca s taie capetele în elep ilor unei vechi religii i s l trimit pe Titus s treac cu plugul peste templul lor în carei p strau de mii de ani comunicarea cu Dumnezeu!... Iar Titus?... Titus care a venit cu foc i sabie asupra unor civiliza ii de mii de ani, cine a fost?!... Un imperator, fiu de imperator al unor s lbateci care acum câteva sute de ani v cobora i din duri îmbog indu-v prin jaf i omucideri, iar acum a i i c zut în perdi ie. Sunte i dintre acele popoare i ri agresive i efemere care nu ajung a împlini mileniul. V-a i înfumurat ast zi prin arme i bog ie, dar purta i perdi ia în voi, care v va autodistruge!... Nu m intereseaz ce faci în pat cu Vincen ius; dar dac acest general roman a avut neru inarea s vin în ambasad la noi aducându-te pe tine ca so care nu-i po i d rui un urma , înseamn c Roma e putred , iar urma ii ei vor trebui s fie al ii!... Ei bine, tii de ce- i spun toate astea? Fiindc am convingerea c , în creierul t u ast zi vindecat, ele se vor fixa nu numai ca s le spui generalului, ci te vor roade mereu ca gândire i, poate, te vor aduce la lumin !... Fiindc , la asemenea provoc ri pe care, prin slugi spioane, cum era

23

Anul I, nr. 9/2014 acea piticanie ce v dirija din umbr i se d dea când vraci, când sacerdot, împ ra ii vo tri le fac, tulburând locuri dep rtate de Roma doar ca s -i aclame romanii, suntem supu i acum noi!... Iar noi avem o religie la fel de veche ca i a poporului lui Iuda; i avem mai mult aur decât templul lui Solomon. Da: aur ca bulg rele furat cu care dormea în pat Vincen ius ca s se-nt râte s ni-l ia pe tot!... A i înaintat aici, s lbateci proasp t parveni i, exact dup ce Titus, urma i executant al provoc rilor tat lui s u, a trecut cu plugul peste str vechea Hierosolym . i provoca i mereu, ca s înceap i aici r zboiul; s ne cuceri i i s trece i cu plugul peste simbolurile înv turii noastre celei de mii de ani. Dar nu ve i reu i. tii de ce nu ve i reu i?!

- Te ascult, str lucite; te ascult i înv , chiar dac -mi iubesc generalul i cetatea!

Atunci Zanes î i dezv lui fr mânt rile pentru care nu o dat se retr sese în chibzuin a sa cu zeul: - S rman copil stricat în necuviin ele Romei!... Cât de mult a fi vrut eu s pot, atunci când umblam în creierul t u, i desfac i s arunc ceea ce e r u acolo!... Dar pentru asta, iat c i medicul e neputincios: ar fi trebuit s i iau via a. Or, datoria mea este s salvez vie ile acestea de aici! Dincolo, e altceva; dincolo e Zeul nostru care le salveaz .

- Î i mul umesc înc o dat , str lucite i am s -nv mai multe despre zeul vostru ca s -l port al turi de ceilal i.

Zanes chibzui o clip , surprins de o asemenea idee ca i de promisiunea ei f cut dintr-o naiv seriozitate, apoi spuse chiar amuzat de apropierea total antagonic : - Nu se tie dac Zeului meu îi va conveni s fie pus al turi de cei perverti i la voi; tot a a cum mie nu-mi convine, -i spui asta generalului, s fiu pus al turi de detrac rile voastre. Atât s -i spui. Cât, despre provoc ri, acestea le tim pe toate i, poate, mintea ta tân îi va înv a pe romani s nu-i mai aprobe pe imperatorii care câ tig astfel aclama ii la Roma i fac crime în Orient!

- S ai încredere în mine, str lucite.

- Va trebui s am. i, tii de ce? - trecu Zanes de momentul gravit ii devenind mai prietenos i mai glume .

- Poate c am s deduc, dar vreau s aflu de la tine, str lucite.

- Am umblat în creierul t u - îi spuse Zanes - am cules chiile de os, dar i a chiile din piatra aceea cu care ai fost lovit. tii ce piatr era?

- N-am v zut cu ce am fost lovit dar, fiindc mi-ai mai spus, o tiu.

- Era o piatr de aur. O piatr din aceea cu bulg ra i i chii sub iri de aur, furat din minele noastre, pesemne tot de unul de-ai vo tri care a spionat.

- Sunt lâng pat mai multe din astea. Femeia a apucat-o.

N-am avut cum s-o v d - se justific tân rul.

- Eu am v zut-o, îns ; era ascu it . Fac zeii s i fie de folos!

- Cum, str lucite?

Un luciu de ireat speran ap ru în ochii doctorului: - A chiile aurului sunt foarte mici; nu tiu dac le-am putut culege pe toate, a a c i-am cusut easta l sându- i acolo câteva fire din aurul nostru. E aurul pe care-l p zim,

fiindc Zeul nostru ni l-a d ruit aici unde suntem autohtoni.

Poate c i d ruie te i ie în elepciune... i, de-abia atunci, recunoscând cu adev rat cui îi adresase întreaga vehemen a discursului s u, ad ug nici fericit, nici încântat, nici cu vreun motiv de veselie: - S -i spui asta „supremului” t u. C eu nu mai am cum s -i spun. Noi nu mai suntem nici apropia i, nici tineri ca trecem peste adev rul c n-am fost apropia i cu adev rat niciodat !...

ISTORIA EPILOGULUI ACESTOR ÎNTÂMPLÃRI Din cea a care se ridica pe zorii ce luminau sticlos fluviul, începu s se disting schela cea mare pe care tronau str lucitoare insemnele de limes ale fruntariilor romane. Dedesubtul lor, ca i pe rm, primeau str luciri de la soarele ce începea s se ridice, coifurile i plato ele impresionantei suite cu care venise generalul st pân al Moesiei, spre ale c rei dert ri se întindea iarna. Iar tot tabloul acesta de impresionant mi care militar , desenat în culorile mantiilor, plato elor i cailor, se a eza pregnant în peisajul luncii înz pezite i al copacilor albi i de chiciura ca o podoab imperial .

De la prov , Zanes porunci cârmaciului s opreasc barcazul pe mijlocul cursului f cându-i semne u oare s -l întoarc încet, încet, împotriva curentului: i ca s câ tige timp i ca s -ndrepte toate steagurile dacice cu guri de lup cât mai în b taia vântului care urla în ele. Pe schel , romanii care le preg teau acostarea pricepur r mânerea în limesul apelor i începur s mi une ascultând de ni te ordine. Zanes urm rea, la egal distan i în asem nat înce are iernatec , mi carea romanilor i cea a ascun ilor în lunca cestuilalt mal, care se îndreptau prin semne abia percepute spre vadul din aval. Dou mi ri în z pezile dintr-o parte i alta a fluviului, una zgomotoas , cu ordine i uniforme imperiale, alta t cut , abia b nuit i mascat -n bl ni de jivine, ambele bruiate de urletul de criv al gurilor de lup care formau stindardele sonore ale barcazului, ambele urm rite de el din singurul loc în care se puteau vedea i una i alta.

24 i, tocmai pentru c le urm rea cu aten ie, se f cu a nu remarca faptul c pe schel se urcase chiar Vincen ius f cându-i semne cu gestica sa impun toare. Porunci în oapt semnale marin re ti de invitare la bord i abia când, printre vânturi, se auzir strig tele de împingere a unei b rci, se f cu a- i da i el seama de semnele fostului s u prieten, înaint calm pân lâng micul galion al vasului militar i lu pozi ie transmi ând spre general un salut în mi care rar , la care acela îi r spunse prompt, poate înc sincer, cu largul salut legionar. Apoi Zanes se oblig a nu mai privi deloc spre ce se petrecea în tain pe malul s u, urm rindu- i fra ii cu altfel de sim uri încordate i tot poruncind comenzi de men inere spre amonte a barcazului pe care lop tarii îl redresau constant. Priceputele lor mi ri de împotrivire la curent, ofereau un adev rat spectacol romanilor ce-i urm reau de pe malul lor. În felul acesta, marea mahun militar trimis de Vince ius ajunse lâng ei ridicând, la o comand r spicat , lope ile spre cer i începu legarea de babord.

Atunci, abia, ca i cum ar fi oficiat, preotul doctor f cu semn într-o parte de unde fu ridicat pe punte Dulcius, f cu semn într-alta de unde veni o teanul purtând pe scutul întors inelul sf râmat i f cu semn scribului de alfabet latin, care ez între cei doi o ciuperc mare a teptând s cresteze pe ea ce i se va dicta.

- Dulcius, vei coborî îns to it la generalul t u, dar înainte de-a-l îmbr a îi vei da astea! - porunci el spre t cuta supunere a centurionului ce recunoscuse gravitatea avertismentului prin inelul spart, în vreme ce porunca se întorcea spre scrib: Iar tu, scrie adânc în carnea ciupercii: „E sfatul meu s v întoarce i de unde a i venit”...

Apoi, îi f cu semn pacientului s u s coboare în mahuna cu vâslele ridicate în semn de onor i urm ri înfrigurarea cu care era a teptat la mal. Se limpezise totul: i cerul i întinsul apei i sentimentele cu care privea acum mi carea de pe rm a generalului. În at, al turi de galionul vasului s u, el privea de aici, a a cum cel de care era legat prin tinere ea lor a tepta dincolo, f cându-i semne de mul umire pe m sur ce- i descifra mai îndeaproape tr turile îns to ite ale aghiotantului

Anul I, nr. 9/2014

ce i se întorcea. Le urm ri cu aten ie mi rile tremur toare ale momentului când neagra mahun acosta. Remar-c pozi ia solemn la care se obliga Vince ius în vreme ce Dulcius era ajutat s coboare. i îi v zu deodat reac ia stupefiat , urmat de vehemen a gesturilor generalului, în vreme ce tân rul centurion, neîndr z-nind vreo altfel de explica ie, îi punea mesajele la picioare.

Zanes nu mai avea nevoie de nimic. Ridic palma când barcazului semn de întoarcere i, cum manevra conducea spre o apropiere de malul vecin, d du ochi în ochi cu Vincen ius care r sese stan în nevoia sa de a lua urgent decizii importante. mase i el stan , sprijinit de galionul ce reprezenta un simbol al armatei sale i, din înfruntarea privirilor ce li se întâlniser , încet, calm, staturile celor doi b rba i vârstnici c tar solemnitatea unui salut. Salut rece, ca i vremea ghe oas ce-i înconjura; salut nesigur, f semnifica ii exacte. O crispat mi care de bra f cut instictual de fiecare, r mas îns , fiecare, cu gândurile sale. O mi care rece din care nu- i d deai seama dac mai sim eau nevoia s i transmit ceva, sau doar s i marcheze desp irea r mânând cu salutul în aer.

Pân când Zanes auzi din aval un chiot ce r scolea malurile cu p duri din care coborau dacii. Chiot de lupt , eliberând crisparea celor care a teptaser ascun i ordinul de atac; chiot amenin tor amestecându-se cu forfotul de derut al romanilor din fa a sa i ordinele precipitate pe care le transmitea generalul prin ecourile glasurilor de centurioni. Dar ordinele acestea înc nu reu eau s domine surprinderea speriat a legionarilor i, mai ales, sfor itul de neastâmp rat al cailor.

O fierbere din ce în ce mai mare precipita, convulsiona i agita cavaleria roman .

Dinspre fl rile ce se ridicau deasupra cet ii de unde Vincen ius nu mai avea cum s comande Moesia, haite mari de lupi n leau înr ite de gonacii ce le eliberaser , f când mari salturi peste n me i, atât în sperietura cu care se dep rtau de foc, cât i din foamea ce le-mpingea a ajunge prin alte salturi la gâturile cailor. Gâturi însângerate spre care s reau prinzându-se feroce cu col i albi i f când zadarnice toate ordinele de redresare sau de a ezare dup scuturi a armatei generalului. Lupi fl mânzi, sângero i, preg ti i chiar de acela pentru alt prad .

25

Anul I, nr. 9/2014

Raluca Ioana Maftei

SCRIS #N STELE Capitolul III, episodul 8 (continuare din numãrul anterior)

1938, Paris

În acea dup amiaz cald de prim var , Theodor i Alexander ie ir din cl direa în care la parter aveau micul atelier de tip rit, iar la etaj birourile. Mergeau agale pe str du a atât de cunoscut c tre cârciuma prietenoas de la col în care se opreau de fiecare dat la sfâr itul unei zile de munc .

Theodor mergea cu mâinile în buzunare, fluierând, Alexander avea p ria dat pe ceaf i întorcea din când în când capul dup câte o domni oar cochet . Cârciuma „Le Petit” era înc lini tit la ora aceea, a a c cei doi prieteni se a ezar relaxa i la o mas i comandar o caraf de vin ro u i câte un Croque Monsieur. „Theodor, ultimul an a fost extraordinar de bun. Cred ar trebui s ne mai angaj m ni te ajutoare, abia facem fa comenzilor.” „Ionescule, eu zic s începem s investim banii tia cumva pân nu îi cheltuim pe to i. Ce zici, ne juc m un pic la burs ? sta e domeniul t u.” „Da, ar cam trebui. Avem deja o vârst i ar trebui s ne mai lini tim. Tu m car ai f cut o cas cu fosta nevast , eu îns nu am achizi ionat nimic pân acum.” „Da, Angela s raca a r mas cu casa din Toulouse, dar nu tiu ce se va alege de casa aia dup ce ea nu va mai fi.

Nici nu vreau s m gândesc acum la asta, e un subiect trist pentru mine.” „Da, ai dreptate, hai s ne gândim mai bine ce facem cu francii tia. Mâine dau o fug la burs i m uit un pic cum merge pia a.” „Eh, po i s te ui i i prin ziare, nu trebuie neap rat s dai fuga acolo.” „Theodor, crede-m , e un domeniu la care m pricep i care îmi i place, las pe mine i vei vedea cum înmul esc banii cât ai bate din palme.” „ i cum de nu i-a venit ideea asta pân acum?” „P i nu vezi cât treab am avut? Nici m car nu am avut timp s st m s discut m prea mult despre asta. Noroc cu Véronique c ne-a ar tat registrele ast zi i am v zut c au început s se adune ni te bani în conturi.” „Ionescule, eu tii ce a face?” Theodor ridic paharul i se uit c tre lamp prin lichidul rubiniu, cu un ochi închis, admirând culoarea i jocul luminii în pahar. Duse paharul la nas, adulmec parfumul vinului ro u cu reflexe purpurii, lu o gur , îi savura buchetul plimbând lichidul prin gur , apoi puse paharul pe mas cu o mi care studiat .

Alexander î i cuno tea de mult prietenul i tia c un astfel de preludiu anun a un lucru important ce urma s fie spus.

„Ionescule mon ch r, m tii, eu sunt a a, de mod veche. Eu vreau s cump r aur, mult aur, bijuterii, lingouri, nu conteaz .

Aurul nu se va devaloriza niciodat . C e pace, c e razboi, se tip resc bani mai mul i decât trebuie, c nu, aurul e palpabil, str luce te, îl sco i din seif i îl po i valorifica imediat.

Eu am s cump r aur i poate o cas . O cas solid , trainic , pe p mânt, nu un apartament coco at ca astea în care locuim noi. i apoi poate într-o zi voi reu i în final s m c toresc, fac un copil-doi-trei i s le pot l sa ceva în urm .” Theodor mase cu ochii pe fereastr , în lumina aurie a amurgului care se reflecta în geamurile blocului vecin. „Te v d cam vis tor de la o vreme i foarte preocupat de ceva” îi spuse Alexander, „ce e cu tine, te-ai îndr gostit? De fapt, dac te îndr gosteai, fi cunoscut-o i eu, deci nu poate fi vorba de asta. A adar, despre ce este vorba mon ch r?” Theodor se uit din nou în pahar, î i studie apoi vârful pantofului bine lustruit i se pierdu din nou în reverie f s r spund . În minte îi ap ru din nou Véronique, administratora minion i neobosit care inea eviden a activit ii lor de la tipografie. Îi revedea tr turile delicate, p rul negru i des, tuns scurt, care îi încadra fa a smead , cu ochi mari, negri i juc i. Îi sim ea în n ri parfumul i îi vedea figura sub ire, mi cându-se între arhiva cu acte, atelierul de imprimerie, holul spa ios de la intrare unde se adunau b ie ii de la distribu ie i biroul lor, al celor doi parteneri, mereu preocupat , ocupat , inând liste i eviden e, f când calcule, legând un registru i organizând câte ceva sau pe cineva. F ea probabil c activitatea ar fi devenit haotic iar oamenii sigur nu i-ar fi zut la fel de ce aveau de executat. Ei erau cu ideile de afaceri, ei stabileau contactele externe i g seau comenzile de tip rire, ea era îns persoana care organiza activitatea intern , stabilea programul de lucru al angaja ilor, se ocupa de pla i, inea eviden a intr rilor i a ie irilor i avea câte o vorb bun pentru fiecare din b ie ii de la tipografie. Era foarte harnic i priceput la administrarea afacerii i cei doi prieteni i parteneri o apreciau foarte mult. Avea îns o singur problem din punctul lui de vedere: era c torit i avea un copil. Theodor se mutase în acela i bloc cu ea i se vizita des cu familia ei, la cin ,

26 la un tabinet sau pur i simplu la un ceai. Îi pl cea mult s stea de vorb cu Veronique i cu so ul ei Basil, iar pe feti a lor, Florence, o alinta i îi aducea bombonele, acadele, fundi e i alte mici surprize de câte ori o întâlnea. Ceea ce desigur crease o leg tur special între ei, pe placul lui Theodor i alimentat continuu de acesta. Aveau jocurile lor, secretele lor, el era la curent cu toate dramele tr ite de p pu ile ei i când se revedeau, nu mai exista nimic i nimeni altcineva pentru niciunul din ei. Lui Theodor îi pl ceau foarte mult copiii i ajunsese la vârsta la care începea s î i doreasc ceva mai mult decât s se joace cu copiii altora.

Theodor era din ce în ce mai ap sat de sentimentele care încol iser de ceva vreme în inima lui. O vedea pe Veronique în fiecare zi la atelier i la birou, ciripind vesel ca o rândunic cu toat lumea care avea treab cu ea. Nu î i pierdea r bdarea i petrecea timp cu fie-care persoan în parte ca s se asigure c a în eles cum trebuie f cut un anumit lucru. Chiar dac deciziile ei nu erau totdeauna pe placul angaja ilor, avea un arm aparte în a transmite ordinele care îi f cea chiar i pe cei mai revolta i s se calmeze i s urmeze întocmai instruc iunile, uitând germenii oric rei mici revolte care le-ar fi putut încol i în minte. Theodor nu î i putea dezlipi ochii de la ea, c uta mereu un pretext ca s intre în vorb cu ea i î i d dea seama c nu putea sta o zi f s o vad . Nu îi putea cere s plece, pentru c era cel mai bun angajat al lor i f ea ar fi fost amândoi extrem de încurca i. Ei se pricepeau la vânri, dar erau mult mai pu in preg ti i s deslu easc eviden ele din registrele contabile. Deci categoric nu putea renun a la ea în cadrul firmei. Iar în plan personal, era tot mai contrariat de ceea ce sim ea pentru ea i de faptul c de i nutrea astfel de sentimente pentru ea, nu putea s renun e la obiceiul de a se vizita destul de des cu familia ei. Aceast încurc tur îl punea în pozi ia de a nu ti care era urm torul pas. Se l sa dus de sentimente, tr ia în acest vis de la o lun la alta i în acela i timp se sim ea oarecum paralizat, nu îndr znea s fac mi ri bru te i s zdruncine echilibrul aparent în care se desf ura

Anul I, nr. 9/2014 viata lui.

Nu îi m rturisise nimic lui Veronique, dar faptul c î i cea mereu de lucru în biroul ei, c ochii lui alba tri întârziau uneori în privirea ei i nu vroiau s se mai desprind , c îi vizita familia de câteva ori pe s pt mân doar pentru a respira pentru înc câteva ore acela i aer cu ea, sigur îi d duser i ei de gândit.

Veronique nu îndr znise la început s î i lase gândurile alunece atât de departe, pe m sur îns ce trecea timpul, nu î i mai putea imagina via a f prezen a zilnic a lui Theodor. Avea pentru ea o aten ie pe care nu o sim ise niciodat din partea so ului ei, îi f cea complimente, o asculta, era manierat, atent i simpatic i al turi de el se sim ea din nou tân i griji. Femeia din ea tânjea dup micile lui aten ii i flirtul nevinovat ajunsese s îi fie hran zilnic , o f cea s se trezeasdiminea a cu bucurie i îi d dea energia de a se ocupa de toate treburile zilnice. Iar atunci când Theodor o lua pe genunchi pe Florence i îi spunea glumite i pove ti iar ea îl urrea uimit cu ochii mari de copil, se topea pur i simplu de dragul lui. Înc câteva luni se scurser a a iar Theodor ajunsese în punctul în care sim ea c situa ia era de nesuportat.

Tirajul tipografiei cre tea constant, cei doi parteneri cuser deja câteva investi ii interesante, evenimentele se precipitau la nivelul întregii Europe i toat lumea era str tut de un neastâmp r generalizat.

Cei doi parteneri au hot rât s împart câ tigurile în mod egal i s fac investi iile la comun, urmând ca dup un num r de ani s decid cum s împart beneficiile. Încheiar ni te în elegeri pe care î i puser semn turile în prezen a unui avocat, asta nu din cauz c nu ar fi avut încredere unul în altul, ci pentru c cei din jurul lor consideraser c era mai precaut a a. Nu se tia ce se va întâmpla în Europa, erau tot felul de zvonuri care circulau, nu tiau de asemenea în ce ar se vor stabili fiecare, concluzia era c era mai bine s existe un document, cvasi-oficial, care s îi pun la ad post pe amândoi i pe fiecare în parte de schimb rile la care i-ar fi adus la un moment dat via a.

Investiser în ac iuni la burs în câteva industrii de mare poten ial, cump raser câteva propriet i în Paris i pe Coasta de Azur i a a cum î i dorise Theodor, investiser i în câteva lingouri de aur i bijuterii de colec ie la recomandarea unui bancher specializat în astfel de plasamente. Într-o sear , cei doi amici st teau la birou i fumau, fiecare cu picioarele c rate pe masa lui de lucru i cu p riile date treng re te pe spate. Theodor se tot fr mânta i nu tia cum s îi spun ceva prietenului lui. Pân la urm , dup a patra igar fumat în ir, î i lu inima în din i i deschise subiectul. „Ionescule”. Alexander ridic privirea din ziar i dup ce pre de câteva clipe studie figura prietenului s u, închise ziarul i î i d du picioarele jos de pe birou. „De când a teptam s începi aceast convorbire” zise el cu o urm de zâmbet pe fa . „De mult timp simt c te fr mânt ceva, i dup tonul pe care ai început, sunt convins c asta va urma, un soi de m rturisire, nu?”. Theodor î i dezumfl pieptul cu un oftat greu.

Anul I, nr. 9/2014 „Ionescule... mare zbucium ce s-a ab tut pe capul meu”.

Theodor se opri i î i trecu încet mâna pe frunte. Cutele dintre sprâncene se adânciser i abia acum observ c Theodor sl bise i era palid i tras la fa . „Sunt îndr gostit. R u. Da’ r u de tot... i dragostea asta m macin zi i noapte.” „Extraordinar, m bucur pentru tine; în sfâr it i s-a întâmplat. i m rog, de ce te macini atât, e evreic ?” „Nu. E torit .” „Atuci, asta nu e chiar bine. Dar pe de alt parte, asta e formula ideal atunci când nu vrei s î i asumi responsabilit i pe termen lung.” „Ionescule, nu e vorba de asta. E...” i Theodor se opri din nou. „Vezi tu, nu doar c e c torit , dar eu sunt prieten cu ea i so ul ei, ne vizit m.” „Eh, asta într-adev r e complicat i cere deosebit de mult precau ie. Dar cine sunt cei doi, ar trebui s -i cunosc, nu?” „Da, îi cuno ti foarte bine. Pe ea o vezi în fiecare zi...”

Alexander f cu un efort s priceap , dar nu îi venea nici o idee. „Theodor, habar n-am despre cine vorbe ti, chiar nu am nici cea mai vag idee.” „Alex...” i Theodor oft din nou, „e Veronique”.

Maxilarele lui Alexander se dep rtar zgomotos. Era atât de uimit încât r sese literalmente cu gura c scat . „Nu se poate! M i b iatule, asta chiar nu se poate! Ai înnebunit? E angajata noastr , contabil , administrator, omul nostru de încredere. Cum adic , tocmai de ea te-ai îndr gostit?

Când? Cum? Cum a fost posibil?” Întreb rile lui Alexander veneau una dup alta pe m sur ce realiza gravitatea celor auzite. A a cum uneori nu reac ionam în primele secunde în urma producerii unui soc, ci numai dup ce începem s recapacit m, a a i el aprofunda pu in câte pu in impactul acestei ve ti i începea s întrevad irul lung de complica ii ce se prefigurau la orizont. „Theodor, cât de apropiat e ti de ea? S nu-mi spui ...”, „nu, stai lini tit, nu s-a întâmplat nimic, dar simt c nu sunt departe de punctul acela. Ea nu m încurajeaz în nici un fel, dar reac ioneaz cu interes la aten iile mele. Parc le teapt i se bucur atunci când le culege, una câte una, ca pe petalele unei margarete.” „Dar nu po i s începi o rela ie cu aceast femeie, este torit , lucreaz pentru noi i multe din pârghiile administr rii acestei companii sunt în mâinile ei.” tiu Alex, tiu, mie îmi spui? Aproape c nu mai dorm nop ile, sfâ iat între dorin a de a fi cu ea i de a c lca în picioare orice urm de ra iune i principii i nevoia de a fi responsabil, decent i corect fa de toat lumea. Este o b lie care se d înl untrul meu de luni de zile i care m sleie te.” cur amândoi rumegând asupra celor spuse. Fiecare era emo ionat i r it în acela i timp, îns u urat c aceste lucruri fuseser rostite. E greu s ascunzi lucruri fa de un prieten bun, mai ales atunci când ai nevoie de un sfat. Theodor tia exact ce sfat îi va da Alexander, era acela i sfat pe care l-ar fi dat i el mai departe unui prieten. Spre surprinderea lui îns , Alexander îi vorbi în alt fel decât se a teptase. „Theodor, sunt prietenul t u de mul i ani i tii c voi fi totdeauna al turi

27

de tine orice s-ar întâmpla i voi gândi totdeauna în interesul u. E foarte u or s îmi dau cu p rerea a a, de pe margine, a ti exact ce e în sufletul t u. Nici nu sunt genul de b rbat care s vorbeasc prea mult de sentimentele lui sau ale altora. Tot ce i i spun este urm torul lucru: f ce sim i, urmeaz i inima i du-te dup ceea ce te face fericit. Dac tu crezi c vei fi fericit cu ea, declar i iubirea i începe i o rela ie, oficial sau nu. Cump -i un apartament, mut-o acolo împreun cu copilul ei i înv i s v cunoa te i mai bine i începe i s construi i ceva. Dac îns nu e ti preg tit pentru tot ce înseamaceste responsabilit i, atunci va trebui s renun m la serviciile ei i s angaj m un nou administrator. Ne va lua ceva timp s ini iem o persoan nou în tot ceea ce tie Veronique, dar dup jum tate de an ar trebui s înceap s se descurce.”

Theodor cânt ri cele spuse de prietenul lui, apoi rosti încet cu voce egal : „Mai exist i a treia variant Alex. Ca eu s plec din aceast companie, poate chiar din aceast ar i s încep un nou rost altundeva, poate chiar înapoi în România. „Nuuu, cum po i s zici a a ceva? Acum când afacerile merg atât de bine? Acum când ai posibilitatea s devii în sfâr it cet ean francez?” „Nu m mai intereseaz cet enia lor Alex. A fost ceva la care visam când eram mai tân r, mi se p rea c voi avea un alt statut i voi urca mai u or pe scara social a Parisului. Între timp altele au devenit priorit ile mele. Compania va continua mearg bine i dac ies eu. Nu tiu ce s fac, doar m bate acest gând, nu am hot rât nimic înc . Dac plec îns , va trebui te ocupi tu de toate investi iile mele i apoi voi decide la un moment ulterior cum s le fructific.” „Sper c nu te gânde ti serios la a a ceva. Am nevoie de tine aici Theodor, am construit afacerea asta împreun , am muncit cot la cot i am crescut, am înv at multe lucruri împreun , ne-am maturizat împreuna i am ajuns acum în punctul în care începem s culegem roadele acestei munci, nu po i pleca acum.

E p cat de toat munca depus . Eu î i propun ceva: ia- i o vacan mai lung , mergi într-o croazier , întoarce-te în România i colind mun ii, studiaz limba spaniol sau civiliza ia aztec de care erai atât de atras, nu tiu, f ceva care î i face pl cere, începe un proiect nou i nu te mai gândi la afaceri câteva luni.

Poate dup aceea vei gândi altfel i vei dobândi claritatea de care ai nevoie ca s iei o decizie bun pentru tine.”

28

Anul I, nr. 9/2014

TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ

Tie Ning

P{L{RIA DE GAL{ A IRINEI (1) Scriitoarea Tie Ning s-a n scut în 1957 la Pekin.

Este în prezent Pre edinta Ligii Scriitorilor din China.

Principalele sale romane: „Poarta trandafirilor”, „Da Yu Nü”, „Flori tâmpite” i altele patru, peste 100 de schi e i nuvele printre care „A, Xiang Xue!”, „Cât de departe e ve nicia” etc, precum i proz , diverse articole însumând în total peste 4 milioane de caractere.

Operele sale au ob inut 6 premii chineze ti la nivel na ional, printre care „Premiul Lu Xun pentru litera-

Sunt pe aeroportul moscovit Domodedovo i a tept avionul de Habarovsk.

Cândva ni te prieteni vorbitori de rus miau spus c „Domodedovo” înseamn „c ru ”. i numele chiar c i se potrive te.

Suntem în vara lui 2001.

Am hot rât ini ial s fac echip cu o veri oar a mea si s mergem în excursie în Rusia - o excursie de zece zile în Rusia. Amândou am fost sigure c ne vom fi cei mai buni tovar i de c torie. i nu întreab profesorii de liceu pe elevi înainte de vacant : „Cum se ajunge cel mai repede de la Pekin la Londra?” R spunsul corect e: nu cu avionul, nu pe internet ori altcumva, ci: „Dac mergi cu prietenii”.

Când auzi a a ceva pare foarte ok.

De fapt, pe drum, cel mai adesea, prietenii de la început de drum se pot transforma în cei mai de pe urm du mani.

De la Pekin la Moscova eram înc prieten cu veri oara mea; dar de la Moscova la Sankt Petersburg eram deja aproape du mance. Asta fiindc eu crezusem c eu si var -mea, cum eram amândou proasp t divor ate vom vorbi pe drum cu siguran cam aceea i limb .

tur ”; de asemenea diverse scrieri în proz ale sale au ob inut peste 30 de premii ale unor importante reviste literare din China. Filmul „A, Xiang Xue!”, prezentat la cea de- a 41- a edi ie a Festivalului de la Berlin din 1991, a fost realizat dup un scenariu scris dup romanul omonim al scriitoarei i s- a bucurat de înalte aprecieri.

O parte din opera sa a fost tradus în mai multe limbi: englez , rus , francez , japonez , coreean , spaniol , danez , norvegian , vietnamez .a.

Adic f so i în preajm ori, cum s-ar zice, eliberate de orice leg turi, vom putea s -i be telim în voie si dup pofta inimii pe fo tii so i.

Numai c , la doar câteva clipe duce ne urcasem în avionul spre Moscova, var -mea a si început o nou idil . rbatul acela vecin de scaun cu noi si din acela i grup de turi ti cu noi, de cum s-a a ezat pe locul lui, s-a si pus pe un sporov it tare si de mama focului cu ea. M-am gândit s le atrag aten ia cumva delicat c sunt i eu pe-acolo, îns am în eles repede c si b rbatul acela se purta ca un burlac, a a c osteneala mea ar fi fost f vreun folos.

Abia atunci mi-am dat seama c var -mea e de un optimism incurabil i poate foarte u or intra sub piele oamenilor.

Eu nu mai am un a a optimism, iar când cunosc pe cineva îi v d întâi defectele. Cred c dac e ti trist, atunci ti trist si gata, nu mai ii seama de moment i împrejur ri. Îmi iau o fa posomorât , c zut , încremenit parc întrun strat de albu , scor oas i ridat . Asta adesea m face foarte depresiv . Iar când stima mea de sine e i ea la cote

sc zute, m pricep de minune la a-i scoate din s rite pe ceilal i. În avion l-am examinat la rece pe vecinul nostru de scaune i imediat am descoperit c are unghii l sate lungi la degetele mici de la ambele mâini. i c obi nuie te ca foarte des s ridice mâna dreapta, iar cu unghia cea lung de la degetul mic ridicat în sus s i arunce, printr-un gest larg, spre vârful capului, rul care-i cade pe frunte. Unghia aceea mare, verzuie, u or transparent m-a dus cu gândul la unghiile false, din aur, de la toate degetele ultimei împ tese, Ci Xi, din picturile occidentale: stranii, bizare, uratice, nelalocul lor.

Basca râsul lui, când scurt i întrerupt, mu esc, când zgomotos i nuan at, care-mi invada auzul.

Odat ajun i la Moscova i caza i la Hotel Univers, i-am spus f menajamente veri oarei mele tot ce aveam pe suflet. Mi- a r spuns chicotind: „Obiectiv vorbind, nu e ti prea sincer si nici prea îng duitoare. Obiectiv vorbind, unele dintre p rerile lui sunt chiar super.” iatunci am descoperit ceva nou la verioara mea: c are un tic verbal: „Obiec-

29

Anul I, nr. 9/2014 tiv vorbind”. Ce înseamn acest „Obiectiv vorbind”? Cine ar putea s confirme c atunci când ea spune „Obiectiv vorbind” este chiar obiectiv ? Ba dimpotriv , când îl ia pe „Obiectiv vorbind” în gur , de obicei vrea s sublinieze un punct de vedere al ei în care crede din plin. A a c am sim it cum m ia greata la vorba asta a veri oarei.

Stând în picioare pe Aeroportul „C ru a” i a teptând cursa spre Habarovsk, am luat din nou la refec motivele desp irii mele la mijloc de drum de veri oara mea si cred c acestea au fost: unghiile prea lungi ale vecinului nostru de scaun i vorba asta a veri oarei: „Obiectiv vorbind”. Par ele m runte, dar eu nu pot trece peste a a ceva.

Dup ce-am ajuns de la Moscova la Sankt Petersburg, mi-am afi at fa a posomorât i, cu greu, m-am al turat grupului de turi ti i-am vizitat pe Bulevardul Fierarilor fosta re edin a lui Dostoievski unde am ascultat pove tile despre Dostoievki ale ghidului, o doamn în vârst , usc iv , cu fa sobr , impun toare. N-am re inut cine tie ce, numai foarte numeroasele riduri din jurul gurii trânei doamne, o gur bo it ca ni te margini ale unor aceia i col una i înc lzi i în mai multe rânduri la abur si de aceea niciun gust. i am mai re inut c a zis c primul nepot al lui Dostoievski este în prezent vatman pe un tramvai, care

circul în cartierul din zona casei memoriale. Apropo de asta am avut chiar o mic satisfac ie r ut cioas : uite c Dostoievski este una dintre personalit ile mari ale Rusiei, iar printre urma ii lui e si un vatman. Cam ca mine: mama mea e scriitoare i nici eu nu i-am împlinit speran ele de a m ridica deasupra altora.

Profesia si c snicia mea probabil c au mâhnit-o, dar nu tiu cum s v spun: eu totu i tr iesc în capital i sunt func ionar civil public la stat. Nu m-au interesat niciodat biblioteca mamei i literatura ei, poate i de aceea când am v zut-o pe

veri oara mea si noul ei prieten, stând cu capetele lipite unul de altul la standul din holul casei memoriale Dostoievski ca cumpere semne de carte cu portretul acestei mari personalit i imprimat pe ele, am luat hot rârea decisiv : îi voi p si i m întorc singur i mai devreme în ar . N-am putut a tepta s ne întoarcem la Hotelul Smolnâi, a a c i-am spus ce gândeam, cu un zâmbet fals, veri oarei mele. Mi-a zis panicat : „Obiectiv vorbind, e ti o râzgâiat i te por i ca un copil mic. Mai sunt patru zile i ne întoarcem împreun !”. La care eu îmi tot repetam în sinea mea: gata cu vorba aia a ta „Obiectiv vorbind”! gândeam s m întorc direct la Pekin, îns nu s-a putut, agen ia de turism mi-a spus c nu pot trece grani a decât a a cum era scris în contractul lor. a c , acum trebuie s merg cu avionul de la Moscova la Habarovsk, dup care iau trenul i s intru în China pe la Mudanjiang, dup ce str bat Siberia.

Asta înseamn ceva timp pierdut, îns cum am aflat c e mai ieftin a a, am s ascult de agen ia de turism. În seara asta de var a lui 2001, dup ce am b ut pe trânul i foarte aglomeratul Aeroport „C ru a” dou sticle de b uturi diferite cu un gust bizar foarte aparte, a tept în cele din urm s vin avionul de Habarovsk. E afi at vechiul zbor - 154.

Traducere din limba chinez de MARIA B LA A

30

Anul I, nr. 9/2014

Zhan Zhang

POEZII Zhan Zhang, , pronun at: Gean Geang, numele mic însemnând R zboi, este una dintre poetele de marc din China de azi. Tr ie te

în Changsha, capitala provinciei Hunan, China. În prezent, este conferen iar de literatur i ziaristic la Institutul pedagogic nr.1 Hunan.

CUMP R

Încerc iar i iar s se smulg din foc

Cump r orice Când sunt cea mai vulnerabil arf neagr , lenjerie, fe e de perne brodate O cutie cu scobitori, suport de lumânare, antic Cump r clopo el pentru surzi, co din bambus pentru hârtie Înghe at topit , brio e care nu-mi plac Un top de hârtie, o cutie cu lapte dulce Rochii, pantofi, bol din metal de cer it la col de strad Merg spre el cu identitatea cump torului Cump -m , chiar spun Cump -mi sl biciunea mea, îndoielile, oboseala Ceas de ceas, musai s fac alegerile care nu-mi convin Cump -mi cearc nele pe care le voi avea sub pleoape Cre urile de pe dosul palmei Lungile nop i de nesomn Sucul care-mi curge pe b rbie Cump , cump Cump imposibilitatea mea de a muta pere i Pe tii din n voade n-au cum s cânte Râsul în hohote în fundul castronului nu poate fi slobozit Musai s mistui piatra înghi it Cump sfâr itul meu, începutul meu Am soarta orbului Cump -m din mil , din compasiune pentru to i oamenii Cele zece mii de lucruri î i au toate c minul lor Dar mi-te un fir de praf

Foc, foc În el torie Vr jitorie Acest descântec al ve nicei reîntrup ri, care nu poate fi rupt

PRINCIPIUL PHOENIX Semn bun, acest foc, spun Atâ ia phoenic i ren scu i Fl rile se înghesuie peste umbra phoenic ilor Le smulg penele Sfârâie tare

tase lunecoas Lumin de aur Otrav dulce Crezi c pot s despice universul cu penele Fâââ -fâââ r sun penele Emit miros de lacrimi De când credem asemenea n zbâtii?

Prin foc, Nirvana rena te Cu cât povestea aceasta e mai cunoscut Cu atât ne cuprinde disperarea Atât de mul i phoenic i e ua i la marginea focului Greu de intrat Atât de mul i phoenic i e ua i, cuprin i de fl ri sc pare Densitatea fl rilor O f râm de lumin cât o planet de grea Tr ie te oricât i nu întreba de ce Scoate praful din ochii no tri Red -ne vocile s reapar zilele f de pat Reune te luna separat Vreau s p trund adânc în r nile tale ardem în foc

31

Anul I, nr. 9/2014 Înaintând cumva lene CIRIPIT DE P

RI

Pentru c p rile ciripesc mereu, eu plâng Poate c este aceea i pas re, poate c sunt multe, mereu altele Viersul lor m subjug Ca ni te gheare Prind crengile negre din josul trupului meu Oamenii sub lumini, noaptea, uitându-se unii la al ii iau de mân Ne iart pe noi cei slabi ca ni te copii Pentru c p rile ciripesc mereu, noaptea durea scânteiaz , verde apos rile Ah, viersul lor Este sufletul meu torturat

Oamenii spun c tu e ti paradisul Iar tu tocmai pleci Ne lu m la revedere 2.

Tanggula, ghe ar vast Întins moale Vântul nu te clinte te

Ca tata, caligrafiind În anii din urm Îi pl cea hârtia procesat pe jum tate Aproape orb Scria numai m runt „Ai caligrafiat foarte bine, tat !” „Nu mai v d, am orbit.

CASA DE ZAH R NEGRU

Scriu pe pip ite”

Picuri albi de ploaie s-au împr tiat pe podea Dac luna le lumineaz Asta e calea mea spre cas

Mâna cu venele expuse ine pensula Ca pe o floare

Coji uscate de pâine împr tiate pe jos Dac p rile nu le m nânc Asta e calea mea spre cas

A caligrafiat pentru mine Sutra de Diamant În caractere foarte foarte calme

Cran , cran Cine-mi mestec mica mea cas Vântul, vânt, Vânt peste cer Casa mea de zah r negru

MUNTELE TANGGULA 1.

Munte Tanggula, Mi-a fost dat pur i simplu s privesc treizeci i ase de minute Prin fereastra trenului Albul t u uimitor Ca un urs alb, stângaci Ai vrea s te mi ti, s pleci Oriunde ai fi Eu î i aud pa ii

32

Anul I, nr. 9/2014

ÎN ACEST MOMENT În acest moment pada se las încet din cer Buddha î i pleac i el capul Aprinde toate candelele cu soi Am pus palma fierbinte pe culmea înz pezit i ea i-a îndreptat spinarea Ruga mea este ascuns în razele soarelui care se revars peste noi rog ca ghe urile s se topeasc -n miere Rog vântul de peste Muntele Tanggula s m r suceasc Ca pe o carte de joc

PE TII NEGRI Pe tii negri înoat spre cursul superior al râului Lhasa ipetele i t cerea trec peste gâlma Mani din mijlocul apei Dincolo de steagurile de rug ciune Se îngân : om mani Apa neagr a râului curge la vale ipetele i t cerea trec peste gâlma Mani din mijlocul apei Dincolo de steagurile de rug ciune multicolore Se îngân : om mani Râul Lhasa este un pe te negru mare i lung care curge la vale Trupul lui e plin de o sumedenie de pe ti negri, mici Luna se reazem de portalul albastru întunecat

Sparge oglinda pe spin rile lor Ah, pe te negru mare Pe tii aceia negri, mici Au rupt apa

Traducere din limba chinez de ADRIAN DANIEL LUPEANU

Anul I, nr. 9/2014

CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE

33

O MÂN{ DE P{MÂNT Negoe ti, o a ezare din B gan. Mi-ar fi pl cut s spun c acest sat al meu se trage de la domnitorul Neagoe Basarab, dar nu am g sit nici un document care s -mi sus in dorin a. În schimb, exist certitudinea c a fost re edin de var a domnitorului Matei Basarab.

Biserica din sat este ctitoria lui Matei Basarab i a Elinei Doamna, sora lumina ilor boieri Nasturel din comuna Here ti, nu departe de Negoe ti. A ezare de câmpie, cu mult praf vara, din cauza secetei, iar iarna bântuit de viscole i geruri n prasnice uricele satului meu coboar mult în istorie.

34

Anul I, nr. 9/2014

Anul I, nr. 9/2014

35

MEMORII

Ioan M. P unescu

UN COPIL ZBURD{ PRINTRE PU}TI }I TUNURI (continuare din num rul trecut) Guvernan ii hot sc întreprinderea de eforturi militare, resim ite de toat lumea, primele dintre acestea fiind cre terea efectivelor armatei. Astfel, de la 35 de divizii cât avea la începutul anului 1914, Marea Britanie va ajunge în 1916 la 60, iar în 1918 avea 70 de divizii. În Rusia, dup doi ani de r zboi, situa ia economic se deteriorase catastrofal. Autoritatea arului, a c rei familie era tot mai mult influen at de dubiosul lug r Rasputin, se compromite total.

Italia intrase în r zboi cu Puterile Centrale, având pe câmpul de lupt 45 de divizii. Ca de obicei lupt torii peninsulei italice se dovediser slabi lupt tori.

Ofensiva austriac din sectorul Trento a fost un adev rat dezastru, care s-ar fi transformat într-o adev rat catastrof , dac ini iativa ruseasc a trupelor generalului Brusilov, din partea de est a frontului cu Germania, nu ar fi obligat pe nem i s cear trupe, care au fost aduse de pe frontul italian, sl bind presiunea pe partea din sud zonei de ostilit i a zboiului. Pe lâng atitudinea de noncombat a trupelor se ad uga i faptul c acest r zboi era urât de întreaga popula ie a Italiei.

Puterile Centrale nu aveau nici ele o situa ie prea roz . Germania este pur i simplu sub imperiul foamei. Pentru am girea stomacului un neam , obi nuit m nânce bine, era silit s se mul umeasc s pt mânal cu: 1,9 kg de pâine, 250 grame de carne, 1 kg de cartofi i 90 grame de untur . Pe front, generalul Ludendorf, care preluase comanda trupelor de pe Frontul din Vest, trece la consolidarea pozi iilor cucerite iar pentru re-

zisten a de durat organizeaz în interiorul rii sectoarele de produc ie pentru armat , utilizând cât mai eficient toate mijloacele i resursele existente, în dauna popula iei. În Austro-Ungaria, în 1916, împ ratul Franz Iosef î i tr ia ultimele zile. În noiembrie 1916 îi va lua locul nepotul s u Carol I, care era preocupat de salvarea tronului, astfel c va încerca s se desprind de Germania i s încheie o pace separat cu Antanta. Cum negocierile de pace au e uat va r mâne ag at de destinul Berlinului.

Bulgaria, cu spiritul s u acaparator, excitat de propunerea Puterilor Centrale, care i-au promis c în cazul c vor intra în r zboi al turi de ele vor primi: Macedonia, o parte din vechea Serbie, iar de la România cele 4 jude e ale Dobrogei - în octombrie 1915 se al tur trupelor austro-germane i va ataca Serbia. Ac iunea bulgar este un e ec, a a î i vor schimba teatrul de ac iune spre sud, atacând trupele aliate din Salonic, iar la intratrea României în r zboi, se reped asupra acesteia.

Turcia, cu cele 48 de divizii ale sale, se al tur Puterilor Centrale; o parte din trupele sale luptau în Gali ia, al turi de austrieci i nem i, iar alt parte în Transcaucazia.

Conform hot rârii luate în Consiliul de Coroan , din iulie 1914, România se p stra într-o neutralitate care s -i înduie p strarea independen ei sale, iar la momentul prielnic pentru a ac iona în vederea realiz rii idealului na ional de unire a tuturor românilor în grani ele aceluia i stat.

ar eminamente agrar , România în anii neutralit ii datorit i contribu iei pozitive a ob tilor s te ti de arendare, care ajunseser s lucreze o suprafa de 388.000 hectare, realizase o contribu ie sporit de produse agricole.

România oferea produsele sale Fran ei i Angliei. Anglia achizi ionase în 1916 cantitatea de 80.000 de vagoane de cereale. Cu toate acestea, în 1916, Germania a fost principalul achizitor al grânelor române ti, cump rând 160.000 de vagoane, pe care le-a pl tit în aur. Totodat , în schimbul petrolului i produselor agricole oferea României: fier i c rbuni, produse chimice i farmaceutice, ma ini.

Pre urile mari pe care le ofereau Puterile Centrale pentru produsele agricole a stârnit o contraband de mari propor ii.

Se utilizau toate iretlicurile pentru a trece peste frontier animale i grâne.

S-a vorbit mult despre o anchet , f cut la un punct de frontier unde o turm de boi, fusese trecut , dincolo de grani a româneasc înc ate cu bocanci, pentru a nu l sa urmele copitelor pe sol. Cei care au cercetat urmele suspecte, descoperir în zorile unei zile urmele unor bocanci, cu pozi ii nefire ti pentru deplasarea în sensul de mers. Urmele ar tau unii bocanci erau întor i cu vârful într-o parte i chiar înapoi - fapt ce a generat mult b taie de cap celor care efectuau ancheta. Pân la urm ei au descoperind adev rul.

Plini de bani, românii duc o via îndestulat . La ora e restaurantele i cafenelele sunt pline. Oamenii petrec, fac lux, în timp ce pe glob lumea sângereaz

36 i e cuprins de doliu i nesiguran .

Guvernul lanseaz un împrumut intern de 150 milioane de lei i cum lumea dispunea de parale, într-un timp record se adun 400 de milioane de lei. Împrumutul avea ca destina ie înt rirea capacit ii militare a rii.

Din documentele timpului rezult în decursul timpului efectivele militare crescuser vertiginos în România: de la 2192 ofi eri i 35.592 oameni de trup , câ i erau în 1892 la 3693 ofi eri i 84.873 trup în 1907, la 10.600 ofi eri i 460.000 de oameni de trup în 1913, pentru ca în 1916 s existe 19.843 ofi eri i 813.785 solda i. Echiparea i dotarea cu îmbr minte, muni ie i armament a unei for e atât de mari nu era un lucru prea simplu, în condi iile în care industria României era slab dezvoltat . În 1914, valoarea produc iei industriale era doar de 799 mii lei, fa de 1.267.434.326 lei cea agrico. Produc ia industrial nu acoperea decât o treime din necesarul de bunuri cerute de consumul intern, restul trebuind fie cump rat.

Ca i în alte sectoare, armamentul era importat din Germania: tunurile de la firma Essen-Krupp, pu tile de la „Steyer”, iar cartu ele de la Hirtemburg. În timpul celor doi ani de neutralitate, guvernul român ia m suri energice pentru reorganizarea Arsenalului i a Pulber riei Dude ti pentru a se produce cât mai multe: obuze, focoase, aparate de ochire, afete, pulbere i cartu e. Se dau comenzi i la o serie de întreprinderi parti-

Anul I, nr. 9/2014

culare pentru alte produse.

Cu toate acestea, la intrarea României în r zboi dotarea armatei noastre era cu totul nesatisf toare. Bun oar un batalion român de infanterie era înzestrat cu 1-2 mitraliere, în timp ce un batalion german era dotat cu 6-8 mitraliere de calibru greu i 12 mitraliere u oare, 11 arunc toare de mine, etc. În ceea ce prive te forma iunile politice din timpul neutralit ii i în 1916, în momentul intr rii noastre în r zboi, situa ia se prezenta astfel: La guvern se afla Partidul Liberal, forma iune puternic , condus de eminentul om de stat I. I. C. Br tianu. În opozi ie se afla Partidul Conservator al lui Nicolae Filipescu, care în 1916 se unificase cu Partidul Conservator Democrat al lui Tache Ionescu i Partidul Conservator condus de Alexandru Marghiloman.

Guvernul este convins permanent dezrobirea românilor de sub jug str in i f urirea unui stat unitar este legat de soarta Antantei. Abilul ef al guvernului I.I.C. Br tianu, de i în tain ducea tratative cu reprezentan ii Antantei, pe fa se ar ta a fi adeptul unei neutralit i, a teptând momentul prielnic spre a- i da pe fa sentimentele sale. În cabinet, el chiar împ ise rolurile, în timp ce unii mini tri se manifestau ca antantofili zelo i, al ii jucau din ordinul lui rolul unor germanofili, ca Vasile Mor un. eful guvernului se compl cea în situa ia de a p stra un echilibru între cele dou direc ii în care era împins ara.

Conservatorii de sub conducerea lui Nicolae Filipescu i Tache Ionescu cereau st ruitor s intr m imediat în r zboi al turi de Tripla În elegere.

Al turi de aceste dou grup rii (men ionate mai sus) erau universit ile, profesori i studen i, care în manifesta ii zgomotoase cereau ie irea din neutralitate i intrarea în Transilvania pentru a elibera pe românii asupri i de veci.

Alexandru Marghiloman, eful celuilalt Partid Conservator, i adep ii s i, în frunte cu Titu Maiorescu, sus ineau c România trebuie s chibzuiasc îndelung înainte de a se avânta într-o direc ie. El sus inea c o neutralitate e cea mai cuminte decizie ce trebuie men inut . Grupul lui A. Marghiloman organizeaz manifesta ii discret. Ca i Petre Carp, un germanofil notoriu, ei cred c în fa a imperialismului rusesc salvarea României nu poate fi decât o alian cu Germania.

(va urma)

Anul I, nr. 9/2014

37

ESEU

Constantina Caranfil

FULGI DE Z{PAD{ * Fie, tremurând plopul fie, ploile reci, frunzele toate tute m runt, sun toare, optit risipite în vânt f sens, în deruta dorului mut r citor. Fie, a teptând plopul, fie, gândului în treac t, zilele toate în fug , pustii, culorile vrai te granate degeaba în tari suferin e nev zute, durând fir cu fir firii motanului torc tor din gu , juc în gheare. * Adormindu- i copii pe rând, ochii ei au r mas deschi i, asupra visului. N ruindu-se somnolent râu în pant , iubind Dumnezeie te de-a lungul firii. Rostogolindu-se pân în iadul dobitoacelor. Duc -se acest adev r rotund, cerc vicios tr ind frumos, câine credincios mu când nes ios pân la os... Duc -se aceast demnitate polar ! Vreau clipa cut din impertinen , din inteligen , indulgen cu violen ... Vino, demen ! * Dup urcu uri lungi, obositoare pân la floarea cea rar , dorit , când m apropii s mângâi în sfâr it cuvântul ajuns din urm , jum tatea perfect a iubirii r citoare, încremenit , cu mâna întins r mân. Neîncrez toare, apropiindu-m de tine singur a trecut iubirea, lumin în pumn pierdut ... Mirat , îndep rtându-m de tine nesigur... a venit iubirea jucându-se în vânt vârtej... Acea m stire rar , familia, durat cu sfin enie dup legile firii schimb toare mi se d râm peste suflet în fiecare noapte.

Plin de var i de sânge rece, mi-a vorbit Ana de la Arge : via a trebuie s fie crud , mereu în cre tere. Este peste puterea femeii dragi b rbatul învins, mai mic e durerea sub piept, zarurile lumii ferecate de moarte. Plânge femeia de-a pururi. Se râd iarba! * Ah, cum a tept nenorocirile într-o ner bd toare spaim , i cu cât grab a vrea s -mi amintesc fericirea!

Nu exist timp prezent, sunt doar eu, tunelul vremii, cu felinare filând de curentul pe care-l face viitorul, în vitez imperceptibil spre trecut...

CRUD{ BE|IE * Adunase totul în cap, de la gângurit la cuvântul viitor, iubindu-le în întârziat mângâiere de-a lungul trecutului spre prezent pân la ecou... Dragostea, form ovoid p strat no iune în gând, a alunecat din gre eal în aort ... Leg nat în sângele cald, rotunjindu-se punct, început sub coaja fragil , idee de moarte s se nasc iar i iar ne tiutul viu...

S-a spart oul, am ciunea aurie piue caut , râcâie cu ciocul ro u în cre tere... * Cu ochii bruma i în ziua aceea de soare i ghea am dezlegat singur toate spaimele cu ochii bruma i.

Nu mai voiam nimic în diminea a aceea frumoas i rece, nimic din toate nimicurile vie ii nu mai voiam.

Lâng mine înfrigurat erai cumva nou i demult cunoscut... Alungat de-atâtea ori pe zi cu vorbe de ocar , optimismul ca o pisic pe sub gard a erpuit intrând în vis.

Numai perne de catifea a ternându-i-se i oale cu smântân pe loc a f tat ase pui vii f ochi. tiind c nu pot fi crescu i la un sân de vis, i-am dus pe to i la marginea somnului, s -i fure apa.

Greu bolnav de maternitate, optimismul a p sit culcu ul de vis, fugind prin horn drept în ploaie pe acoperi , mieunând la lun ... * Se freac la ochi, l crimeaz cerul la amiaz , nev zut, efemera orei în grab , c utându-mi pereche, am trecut gardul genelor sale de lumin , înecându-m în pupila neagr asemenea iubitului pierdut neîn eles...

Foarte devreme, când s mân a vorbirii d col verde, mii de cuvinte boboci rup copilul. * Crud be ie de miel alb scap în gr dina de zambile, bolborose te prim vara cuvintele.

LA MUL|I ANI !

2015