Domnul de Roua, nr. 2 (10) / 2018

2

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI

SUMAR Nicu Vintil -Sigibida, Parentalia ........... pp.3-13 Nicu Vintil -Sigibida, Hrisovul lui Mircea Ciobanu, Domn al rii Române ti ...... pp.14-22 Victor Ravini, Ce facem cu Miori a i cui o m? ................................................... pp.23-27 Nicu Vintil -Sigibida, Grojdibodu - Studiu antropologic asupra popula iei statului ........ pp.28-39 Dinic Ciobotea, 2018 - Anul Centenarului .. p.40 Doina Dr gu , “Surorile” - o carte autentic ...................................................... p.41 Nicu Vintil -Sigibida, Gheorghe Chi u, biografie rectificat .............................................. pp.42-45 Nicu Vintil -Sigibida, tiucile lui Paul ale Marcu ............................................................... pp.46-47 Taina unei mame ..................................pp.48-49 Ada Umbr , Versuri ..................................... p.49 Biserica Domneasc din Caracal, apari ie editorial ...................................................... p.50 Gr dinile, monografia unei comune romana ene ............................................................... pp.51,52 Doina Dr gu , IR 10805, Mangalia - Craiova, “via Caprele” ....................................... pp.53,54 Nicu Vintil -Sigibida, Are religia un rol terapeutic? ............................................ pp.55-59

Victor RAVINI (Radu Victor NI U) Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA Dumitru BOTAR

REDACTOR- EF: Doina DR GU Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Coperta I: Ada Umbr , poet - Romana i Coperta IV: Profesorul Dumitru Botar în recidiv ... post executorie

REVIST DE CULTUR FONDAT LA GROJDIBODU ÎN 2016 Publica ie a Funda iei pentru Ap rarea Drepturilor Omului Craiova Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Pr. Ilarian Popescu, Nr. 84, Tel.: 0744530466, E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

PARENTALIA 1 Coasa mor ii este adesea oarb în loviturile ei.

De veacuri, multe i lungi, oamenii s-au deprins s priveasc moartea ca o fatalitate împotriva nedrept ilor c reia este inutil a se r zvr ti.

Credinciosul se pleac smerit în fa a destinului, neputândui în elege sensul, el se resemneaz i adopt o atitudine mistic a prostern rii înaintea misterioasei i nep trunsei în elepciuni a lui Dumnezeu. i dac îndurera i ne plec m capul înaintea majest ii mor ii, ca dinaintea acelor taine pe care biata noastr minte nu poate s le încap , iar slabele noastre puteri nu izbutesc s le z zuiasc sau s le domoleasc capriciile, nu ne r mâne decât s ne întoarcem privirile i s ne consacr m gândurile tot asupra vie ii.

Cinstim pe cei mor i, evocând i pre uind via a lor.

Lâng trupurile neînsufle ite sau lâng mormintele ceruite de durere sau de vremuri, c ut m s adun m firimiturile risipite ale vie ii care s-a stins i din ele încerc m s reconstituim ce a fost sufletul care i-a luat zborul c ci din trup nu avem ce.

Icoana spiritual a celui disp rut este singurul lucru care înfrunt moartea.

Iar pentru ca biruin a vie ii asupra atotputerniciei mor ii s par hot râtoare, ne str duim a ridica valoarea acestei vie i.

Depunem lacrimi pe sicriele ce închid r ele celor scumpi i pleca i, le p str m un cult pios în suflete, le înfrumuse m i le poetiz m via a, ne place s exager m binele pe care l-au f cut, s uit m sl biciunile i neajunsurile fatale oric rui muritor.

Nu este oare acest monument frumos, ridicat spre cinstirea mor ilor, cea mai elocvent protestare împotriva mor ii îns i?

Nu este oare aceast continuitate a existen ei suflete ti a celor disp ru i, dincolo de termenul fatal, aceast transplantare a fiin ei lor în via a sufleteasc a celor r ma i, revan a biruitoare pe care omul slab a reu it s-o izbândeasc împotriva ineluctabilului fenomen al dispari iei trupului dintre cele p mânte ti?

Vasile Pârvan, în lucrarea sa „Parentalia” prezentat în edin a Academiei Române din 26 septembrie 1919 prin care cinstea memoria împ ratului roman, Traian a justificat gestul s u prin aceea c cei vii pomenesc pe cei mor i. E o datorie pe care muritorii i-au statornicit-o dintru însu i începuturile gândului despre moarte.

1 Parentalii: S rb tori publice la romani, care se celebrau în fiecare an, în februarie, în amintirea mor ilor; celebrarea unor evenimente, amintiri familiale; comemorarea mor ii unui personaj ilustru.

Vechimea s rb torilor de parentalii se pierde în timp, în lumea gân , antichitatea greac vorbind despre ele.

Moartea este primul mister, iar mortul primul zeu.

Este absolut normal ca fiin a iubit , disp rut , s provoace sentimente pioase, vecine cu cele religioase de la care se poate trece u or la recunoa terea problemei supravie uirii i a lumii de dincolo de mormânt, mormântul fiind considerat locuin a de veci a disp rutului.

Scopul vie ii este de a tr i în spiritualitate ceea ce înseamn a sus ine via a împotriva mor ii, spiritul i ritmul contra materiei i iner iei.

Socrate în dialogul platonic, afirma: Sufletul omului e un izvor.

Singur tatea e fântâna în care apele lui se adun spre a se face i mai mari.

Nu-l atinge i în cursul lui c ci ve i p ta unda clar , nu-i astupa i fântâna apelor lui, c ci el va sparge închisoarea i se va risipi trist i zadarnic în câmpul uscat i netrebnic.

Parentaliile, aceste s rb tori p gâne la începuturi cunoscute în antichitatea greceasc au o existen nem surabil în timp i care au fost preluate i adaptate de mai toate popoarele lumii, în special de romani.

Conform tradi iei grecilor antici, muzele au fost fiicele memoriei.

Dintre cele nou muze, apte sunt asociate direct sau indirect cu versul, deci cu poezia, muze care au fost generoase în cazul analizat de noi.

Cei deprin i s priveasc evenimentele sub aspectul lor filozofic, pot vedea în fenomenul mor ii o necesitate dureroas , dar de neînl turat i deci a teptat , o urmare fatal a legii inexorabile care fixeaz o margine activit ii omene ti i chiar vie ii.

Ea asigur în ordinea biologic succesiunea genera iilor, iar în cea social , înnoirea indivizilor.

Este sursa for elor, simbol antic i atât de plastic al continuit ii i transmiterii puterilor de via ale societ ii omene ti.

Nu este mai pu in adev rat îns c plec rile premature sunt crude i p gubitoare lovituri ale sor ii.

Printre acestea plângem i rememor m pe nepre uita înv toare Eugenia Fl. Ionescu, n scut Popescu, o admirabil poet romana ean cu seva culeas din Severinul românesc.

Din v lm agul i luptele vie ii, ce ne învr jbesc, s ne întoarcem o clip lâng pumnul de rân , singura urm material a ce ne-a r mas de pe urma acestei fiin e de elit , iar din buchetul de însu iri frumoase ce i-au împodobit via a, s încerc m a alege floarea cea mai rar i cea mai de pre , pe care s-o p str m presat printre filele c ii amintirilor despre ea.

Venirea ei pe lume a fost modest , cum modest i-a fost i via a dar plin de cucernicie i smerenie.

Era o dup amiaz de Ianuarie, într-o zi de miercuri a anului

4

Domnul de Rouã

1885, a dou zeci i una zi de la începutul anului, când frigul iernii grele ce se men inea de aproape dou luni cu ninsori, viscole i troiene, îi a eza pe oameni pe la casele lor în jurul vetrelor, în jurul sobelor care radiau binemeritata c ldur pentru truditorii sor ii. În familia so ilor Alexandru i Maria Popescu, în c su a de func ionar, de pe strada Mihai Bravu din Severinul dun rean i plin de istorie, se aprindeau l mpile pentru c la ora opt seara, în zi de iarn , este deja noapte în regul , se între inea focul în sobe pentru c se anun a un eveniment cre tinesc de o deosebit importan . În aceast atmosfer plin de misterul zilelor de iarn pe tergarele albe, deja preg tite de viitoarea mam i de nelipsita moa i-a f cut apari ia p mântean o fiin mic , firav , pl pând i sensibil , f când s înceteze temerile i durerile facerii ale mamei sale.

Cei prezen i a teptau ner bd tori soarta copilului i în special a mamei, s tatea i integritatea lor dar cel mai mult Alexandru care- i dorea un b iat iar mama, Maria, î i dorea o feti .

Anun ul pe care l-a f cut moa a a c zut ca o veste venit din adâncurile cerului i ca o u urare pentru to i.

- Ave i o feti frumoas i întreag , s v tr iasc i s v bucura i de ea, s-o îngriji i i s-o cre te i întru domnul.

Peste to i s-a coborât o pace mult a teptat , s-au bucurat, chiar i tat l care a tepta un b iat i care a zis: - S-o ajute Dumnezeu, s tr iasc pentru c este feti a noastr i s fie s toas .

Atât moa a cât i cei prezen i au închinat feti a dup obiceiurile cre tine ti i au purces la cele ale preg tirii pomudei invitând i na ii pentru a-i da un nume feti ei.

Na ii cu consultarea p rin ilor au c zut de acord s-o boteze Eugenia, nume purtat de Sfânta Cuvioas omonim ce este s rb torit de Biserica Ortodox a r ritului pe 24 decembrie în vreme ce apusenii o pomenesc pe 7 februarie.

De i vremea nu era prielnic vie ii i-a f cut intrarea în lume o fiin ce va avea în tot restul vie ii asemenea vremuri i vreme, poate c soarta a dorit s fie a a.

Actul na terii feti ei Eugenia Popescu a fost înscris într-o zi de vineri pe data de 23 ianuarie 1885 pe la ora patru dup amiaz în registrul de stare civil pentru n scu i de c tre ofi erul de stare civil Petrache Dumitrescu conform declara iei f cut de tat l acesteia, Alexandru, în prezen a a doi martori: Ionic Cr iniceanu i Matei Orleanu care cu to ii au semnat înscrisul doveditor al na terii (Acest act îl reproducem în copie xerox ).

Soarta s-a al turat acestei feti e care de mic s-a remarcat cu un pronun at spirit de în elegere a fenomenelor familiare, sociale sau naturale care o înconjurau i cum, de altfel, s-a demonstrat în familiile modeste, copiii cap anumite deprinderi de a se orienta i descurca în cele mai felurite sau vitrege situa ii pentru ei.

A intuit de mic nevoia de a se adapta unei vie i pline de lipsuri dar încrez toare în ea de a- i folosi la maxim capacit ile spirituale întrucât instinctele singure, nu-i vor fi suficiente i va trebui s fie îndrumat i de ra iune aceast dotare pe care natura i Dumnezeu au dat-o oamenilor pentru a se deosebi de celelalte i din regnul animal.

Când a început studiile primare, r mâne, succesiv, orfan de mam i apoi de tat , fiind nevoit s supravie uiasc din mila unor rude îndep rtate sau a unor familii cu mult mil i în elegere din Severin a a cum se numea la acea dat localitatea, ulterior completându-se numele în Turnu Severin ca mai târziu în epoca

Anul III, nr. 2(10)/2018

comunist s i se adauge i denumirea antic de Drobeta pentru a ne deosebi de popoarele slave din jurul nostru care revendicau o continuitate i pe teritoriul nostru de i izvoarele istorice dovedeau o comuniune daco-latin în acest spa iu nord-dun rean. În timpul studiilor primare din Turnu Severin a fost coleg cu o alt viitoare poet , Alice Voinescu, n scut Steriad în aceea i localitate la data de 10 februarie 1885, stabilit în Bucure ti, cunoscând o real celebritate.

A locuit pe strada Decebal, tat l s u, Sterie Steriad fiind avocat, el fiind unul din cei care au ajutat-o pe Eugenia de i la rândul u avea trei fete. În perioada respectiv se mai înf ptuiau i opere caritabile de c tre cei cu posibilit i materiale i se încurajau spre studii copiii s raci i bine dota i cu inteligen .

Norocul, dac mai putem s -i spunem a a dup câte a îndurat aceast feti , a fost acela c ni te inimo i intelectuali locali au ajutat-o, au îndrumat-o i au recomandat-o pentru a fi primit în Orfelinatul de fete înfiin at i condus de Elena Cuza, so ia fostului domnitor al celor dou ri române ti: Moldova i ara Româneasc unite în Principatele române sub domnia sa.

Acest Orfelinat avea o tradi ie i o reputa ie deosebit i în acela i timp fetele care erau primite aici urmau i cursurile colii normale de înv tori.

Elena Cuza nu a putut avea copii dar a avut un puternic sentiment matern, acceptând adop ia celor doi b ie i ai lui A.I. Cuza din leg tura extraconjugal i scandaloas cu Maria Obrenovici de origine sârb , divor at i care va ajunge mama viitorului Rege Milan Obrenovici al Serbiei, adoptând i al i copii orfani din Moldova, precum i pe cei trei fii ai sorei sale Zoia c torit Lambrino care a murit la na terea celui de-al treilea copil.

Elena Cuza a înfiin at acest a ez mânt în 1862 i s-a ocupat de el pân la moartea sa din data de 02 aprilie 1909.

Când avea treisprezece ani în anul 1898 Eugenia a fost primit bursier la sec ia normal a azilului „Elena Doamna” ctitorit de aceasta în Cotroceni i a fost trecut pe lista celor admi i la nurul 27 din 39 de orfani cu numele Popescu A. Eugenia.

Acest lucru este confirmat în Buletinul oficial al Ministerului Cultelor i Instruc iunii publice nr.125 din 01.10.1898 care public lista complet a fetelor admise.

Red m în copie xerox aceast list în anexa din prezentul volum.

Fire melancolic i înzestrat cu inteligen , Eugenia Popescu va deveni o elev silitoare i cu rezultate bune la înv tur absolvind coala Normal ca ef de promo ie în anul 1903 i a fost numit înv toare (provizoriu) pe un al doilea post la coala primar din Comuna Ianca jude ul Romana i începând cu 01.09.1903.

O fost coleg din coala Normal , Aneta Vasilescu, c torit Enache, înv toare în localitatea Dranov u de lâng neasa, în acela i jude Romana i, acum Olt, nota în revista coala Romana iului” urm toarele cuvinte bune despre Eugenia Popescu devenit Ionescu prin c torie: „Eugenia era fata care dorea s tie mult, mereu mai mult. Anii de coal i-au fost anii de prietenie adânc cu cartea. Lectura ilor de pedagogie i psihologie a copilului o pasionau.

Era uneori marcat de o triste e interioar pe care o tr ia i niciodat nu mi-am putut-o explica. În ultimii ani de coal ne citea pe ascuns versuri scrise de ea. Ne-am reîntâlnit peste ani în Cercul înv torilor romana eni

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

i mai târziu am aflat c a murit de ftizie ca i so ul ei.”

Repartizarea ei ca înv toare provizorie în localitatea Ianca a însemnat o alt schimbare brusc în destinul crud al unei tinere absolvente i care urma s se confrunte cu alte i alte lipsuri sau greut i inerente începutului de secol dou zeci când numai lipsa posibilit ilor de transport era acut ci i lipsa unei posibilit i de a se aproviziona cu alimente ca s nu mai punem la socoteal lipsa unui venit salarial corespunz tor i regulat cunoscând c plata salariilor se f cea cu întârziere de 6-8 luni.

Dup un an de activitate în localitatea Ianca, este transferat ca înv toare începând cu 01 septembrie 1904 la coala primar din localitatea apropiat Grojdibodu, localitate mai mare ca întindere i ca num r de locuitori, cu multe alte posibilit i de trai dar cu multe lipsuri pentru ea.

Anuarul Oficial al Ministerului Instruc iunii i Cultelor întocmit de Serviciul Statelor personale i al statisticii la 15 noiembrie 1908 public situa ia cadrelor didactice pe posturi în România unde la pozi ia 3716 este înscris: 3716. Ionescu Eugenia, stat personal 4244 B, n scut la 21 ianuarie 1885 în Turnu Severin, absolvent în 1903 Azilul „Elena Doamna” cu urm toarea situa ie: - înv toare provizorie, Ianca Romana i cu 01.09.1903; - înv toare în Grojdibodu Romana i cu 01.09.1904; - înv toare în comuna Islaz Romana i cu 01.09.1905; - înv toare în comuna B biciu Romana i cu 01.10.1905; - înv toare în comuna Ianca Romana i cu 01.09.1906; - înv toare definitiv în comuna Ianca Romana i cu 01.09.1907. În acela i anuar la pozi ia 3719 este trecut i so ul ei Ionescu Floria astfel: 3719. Ionescu Floria, stat personal nr.1478 A, n scut la 18 ianuarie 1881 în localitatea Ianca Romana i, absolvent al colii normale de institutori din Bârlad în anul 1902.

- înv tor provizoriu în Potelu Romana i cu 01.11.1903; - înv tor în B biciu Romana i cu data de 01.09.1904; - înv tor în localitatea Hotaru (Grojdibodu) Romana i cu 01.09.1906; - înv tor definitiv în Ianca Romana i cu data de 01.01.1907.

Instalat pe loc la 01 octombrie 1907.

(Red m în copie xerox acest Anuar în anexa la prezentul volum) Acela i Anuar Oficial al Ministerului Instruc iunii i Cultelor întocmit de Serviciul Statelor personale i al statisticii la 15 noiembrie 1908 public situa ia din înv mântul rural din România i la num rul curent 60 în localitatea Ianca - Romana i, satul Ianca din Vale apar trei înv tori definitivi: - Diaconescu P., Ionescu Fl. i Ionescu Eugenia, cu precizarea data înfiin rii postului pentru Eugenia Ionescu a fost f cut cu anul 1907 i au num rul de stat personal 1478 Floria Ionescu i 4245 Eugenia Ionescu (Red m în copie xerox i acest înscris în anexa la prezentul volum).

Dup cum se poate observa, în ambele Anuare din anul 1908 Eugenia Popescu apare înscris sub numele de Eugenia Ionescu ceea ce denot c era deja c torit cu Floria Ionescu înv tor din Ianca.

Repartizat singur printre str ini, într-o via rural pe care ea nu o cunoscuse de i cunoscuse toate lipsurile i necazurile unui copil orfan, posibilit ile reduse la maxim de a- i crea un trai decent, nevoit s locuiasc tolerat în gazd la oameni nevoia i i cum cercul ei de cuno tin e i de intelectuali era restrâns la maximul posibil deoarece un sat, în acea epoc nu avea i nu

5

putea avea ca intelectuali decât 1-2 înv tori i un pop , restul chiar dac erau mai înst ri i material (unii, pu ini chiar) nu puteau -i ofere un cerc în care s poat convie ui.

Era i vârsta care o chema natural spre o via de familie i cum unica posibilitate de a- i întemeia un c min i o familie i-o oferea înv torul Floria Ionescu, fiu de oameni nevoia i din Ianca precum i faptul c nici acesta nu avea de ales o alt alternativ , pe care amândoi o înl turau, adic aceea de a se c tori cu un b iat sau o fat de la ar , au consim it, tineri i apropia i de vârst s se c toreasc pentru a avea i argumente de a fi numi i înv tori definitivi în comuna Ianca din jude ul Romana i. toria lor are loc în anul 1904, c torie modest f fastul nun ilor de poveste dar cu obiceiurile locale unde nunta începea de sâmb seara i se termina luni târziu în noapte sau mar i diminea a, durând ca în pove ti aproape trei zile i trei nop i.

La nunt au participat neamurile so ului i câ iva colegi localnici iar din partea miresei nu a venit nimeni întrucât nu mai avea leg turi cu nici-o persoan cunoscut în copil ria sa.

Dup cum se poate lesne observa, c toria a fost o c torie de convenien , acceptat de ambii so i, cu inerentele dorin e de apropiere specifice vârstei lor tinere i a a zisa fericire nu a durat pân la adânci b trâne i ci foarte pu in, din p cate.

S-au stabilit în casa p rin ilor so ului, cas modest cu dou camere i o buc rie cu vatr cum se întâlne te i azi prin satele noastre din Oltenia.

A fost nevoit s se adapteze acestui fel de trai, s g teasc la vatr cu foc de paie, de coceni sau alte resturi furajere care puteau arde, în oale de p mânt, s fr mânte pâinea în c pistere i s-o coac în st, s fac m liga în ceaun pe vatr , s spele în albia de lemn, s se ocupe de p rile i animalele din curte, s i îngrijeasc so ul s fie îmbr cat i s i rezerve pu in timp i pentru ea, timp pe care îl consuma cu preg tirea lec iilor pentru elevii de la coal i bineîn eles prezen zilnic la orele de curs sau alte activit i extra colare de „culturalizare” a satului.

Fiin fragil din na tere, suport cu greu aceast adaptare i nici nu a expirat perioada de acomodare c apare primul copil din via a ei, din via a lor.

La data de 31 octombrie 1906 se na te prima fat pe la ora opt diminea a, pe care o boteaz Adelina, na tere înscris în registrul st rii civile pentru n scu i la nr.121 pe 01 noiembrie 1906.

Tat l, Florea Ionescu avea vârsta de 26 de ani iar mama, Eugenia Fl. Ionescu avea vârsta de 22 de ani, domicilia i în mahalaua de jos din comuna Ianca jude ul Romana i.

Declararea na terii feti ei a f cut-o tat l acesteia Florea Ionescu i martorii Constantin Radu Brulea i Ion Radu Costea mic iar actul a fost întocmit i semnat de primarul comunei Ianca, Ion Filipescu care era i ofi er al st rii civile.

(Acest act va fi reprodus în copie xerox în anexa din prezentul volum) Din statistica Ministerului Instruc iunii i Cultelor prezentat mai sus se poate deduce c în perioada când cei doi s-au c torit Eugenia era înv toare în comuna Grojdibodu iar Florea era înv tor în comuna B biciu ambele din jude ul Romana i, probabil cunoscându-se din perioada de început a profesiei de dasc l din comuna Ianca.

Tot din aceast statistic rezult c au profesat împreun în comuna B biciu de pe valea Oltului în anii 1904-1905.

Când fata lor, Adelina, a fost conceput , el tat l, era deja în comuna Hotaru stabilit ca înv tor, probabil provizoriu, iar mama

6

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

era în comuna Ianca din jude ul Romana i.

Venirea pe lume a feti ei Adelina, a însemnat pentru mam o mare bucurie i a rev rsat asupra acesteia toat dragostea ei de mam acumulat în ani de singur tate i de o lips total de afeciune din partea unei mame.

Ceea ce ea nu a avut de la via , i-a acordat cu prisos feti ei sale, f când în a a fel s nu-i lipseasc nimic i suferind la orice mic îmboln vire, inerent de altfel, a copilului.

Via a Eugeniei Fl. Ionescu a c tat un curs nou mult mai amplu i complicat dar l-a acceptat datorit unei mari responsabilit i pe care i-a asumat-o de a da na tere i a cre te un copil. (va urma) Not : Prezentul material publicat aici este preluat din partea de început a volumului monografic al poetei Ada Umbr ce va fi tip rit în acest an împreun cu toate poeziile g site pân în prezent, aproximativ 120.

Tot aici public m pentru prima dat singurul tablou pictat în ulei cu portretul Eugeniei Fl. Ionescu recte Ada Umbr , tablou realizat prin grija autorului acestui material biografic, în a c rui posesie i proprietate se afl .

Am publicat în acest num r al revistei o parte din înscrisurile doveditoare ale existen ei p mântene a poetei Ada Umbr i ale familiei sale deoarece o parte din pretin ii intelectuali au contestat existen a ei, a familiei i a poeziilor. Aici ve i g si coperta singurului volum tip rit cu 50 de poezii ale autoarei, de fapt unicul exemplar existent în Oltenia aflat în posesia i proprietatea subsemnatului. Când va ap rea volumul complet, cel pu in cu înscrisurile pe care le de in, ve i descoperi multe alte date interesante i unicate.

Carte redactat de Nicu Vintil -Sigibida - 109 poezii

Ada Umbr volumul SUB PLOPI...

I.C. Popescu Polyclet Antologia poe ilor olteni

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de RouĂŁ

Act na tere Ada Umbr

7

8

Domnul de Rouã

Act moarte Ada Umbr

Anul III, nr. 2(10)/2018

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de RouĂŁ

Act na tere Adelina

9

10

Domnul de RouĂŁ

Act na tere Agata Ana

Anul III, nr. 2(10)/2018

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Act deces Floarea Ionescu Ianca (I)

Act deces Floarea Ionescu Ianca (II)

11

12

Domnul de Rouã

Ada Umbr -Admitere ORFELINAT

Anul III, nr. 2(10)/2018

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Ada Umbr - Crucea

13

14

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

Un document inedit despre satul Grojdibodu

HRISOVUL LUI MIRCEA CIOBANUL, DOMN AL |{RII ROMÂNE}TI, emis la data de 15 iulie 1545 (7053), în Bucure ti, prin care a confirmat st pânirea asupra satului Grojdibodu, cu ile lui, jupânilor Badea Ilin, clucer i Cr ciun, logof t, cu fiii lor, ca fiind al lor b trân i drept sat de mo tenire.

Pân la descoperirea acestui document scris ini ial în limba slavon i tradus în limba român cu litere chirilice în anul 1779 de c tre Constantin dasc lu i folosit în judecat de serdarul

tefan Jianu, atestarea documentar a satului Grojdibodu a fost demonstrat prin actul emis de Petru cel Tân r, voevod, în anul (1560 ~ 1568), februarie 13, publicat în colec ia „Documente privind Istoria României”, veacul XVI, vol. III (1551-1570), Ed. Academiei, pag. 111, actul 133, originalul reprodus în copie.

Numeroasele descoperiri arheologice datând din epoca neolitic pân la cea medieval , de pe locurile unde au existat ez ri omene ti pe actuala i în jurul vetrei satului, în grindurile ii Potelu cum ar fi: Grindul Cre ii, B cila, L stuni, Piatra, Cujmi a etc., au atestat vechimea i continuitatea locuirii oamenilor pe acest teritoriu, (topoare din piatr g urite sau nu, râ ni e pentru semin e i cereale, fusaiole pentru r zboiul de esut, r zuitoare din silex, cu ite rudimentare din silex,vârfuri de s ge i din os, metal sau lemn, etc.).

Obiecte de podoab , monede din bronz, argint, aur i din ceramic , vase întregi sau fragmente pentru gospod rie din lut ars sau nears, din perioada antic local sau de provenien greceasc ori roman , etc.

Monede antice grece ti din sec. IV înainte de Hristos (drahme i tetradrahme) i apoi monede romane din perioada republican sau imperial , pân în perioada bizantin sau medieval .

De asemenea, monede de argil de provenien asiatic (Pachistan) aduse aici de solda ii macedoneni sau negustorii de pe celebrul Drum al m sii.

Descrierea expedi iei lui Alexandru Macedon în aceast zon în anul 335 înainte de Hristos, f cut de Arianus în lucrarea sa Anabasis, când acest rege macedonean a venit la Dun re s se lupte cu Tribalii condu i de regele Sirmos, i a trecut Dun rea în dreptul satului, atunci denumit Sigibida dup cetatea existent pe malul fluviului, a monedelor i vârfurilor de s ge i macedonene descoperite la Grojdibodu.

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Existen a podului de vase construit de Fuscus în anii 86-87 e.n. peste Dun re între Vadin (actual Dolni Vadin de pe malul dept al Dun rii) i Grojdibodu au confirmat a ezarea satului în locul actual care a adunat anterior locuitorii risipi i prin grindurile i locurile respective.

Descoperirea unei diplome militare emis de împ ratul Hadrianus în anul 129 e.n. când a a ezat aici veterani din armata roman care luptaser 25 de ani sub stindardele Romei, pe care ia împropriet rit cu terenuri, le-a acordat cet enia roman pentru to i membrii familiilor acestora, i multe alte drepturi.

Diploma poart numele de „Diploma Honestae Missionis” i exist în muzeul de antichit i de La Saint Germaine en Laye de lâng Paris, oferit de A.I. Cuza lui Napoleon al III-lea cu ocazia recunoa terii unirii principatelor române imediat dup anul 1859.

Descoperirea în malul abrupt al fostei b i Potelu (V a i Mamina), de fapt malul stâng al Dun rii, deoarece în antichitate fluviul avea albia la 5,5-6 km mai la nord decât actuala albie, a unui Ostracon, ciob de vas inscrip ionat cu numele Sigibida cu litere din limba greac veche, folosit în adun rile ob tei locuitoare cu ocazia vot rii unor conduc tori sau m suri de interesul local al cet ii, demonstreaz al turi de cele ar tate mai sus existen a localit ii cu mii de ani în urm pe acest teritoriu.

Existen a pe teritoriul satului a peste 106 m guri (tumuli, gorgane, movile, etc.) cu rol funerar, de observare sau limite de hotar, a c ror existen nu a putut fi fixat în timp de nici unul din savan ii lumii i nici pentru ce au fost edificate dar în special de cine, ne poart în trecutul îndep rtat cu mii de ani înainte ceea ce demonstreaz vechimea incontestabil a locuirii omului în aceast ezare care nu putem preciza ce denumiri a purtat în trecutul ei.

Multe alte dovezi materiale g site în acest areal necunoscut de istorici sau arheologi întrucât ace tia prefer s se documenteze în birouri citind ce anume s-a publicat pe care le-au reprodus în manier proprie f a se obosi s respire aerul curat al locurilor pline de istorie i vestigii antice i imaginându-se mari savan i în via pentru c în moarte au fost instantaneu uita i.

Lipsa unei organiz ri statale bine închegate pân în secolul XIV e.n. precum i a scrisului, a unui alfabet dacic sau tracic cu circula ie în zona din stânga Dun rii sau dreapta acestui fluviu, dovezi epigrafice, cum au vechile popoare care au cunoscut o civiliza ie a scrisului, a f cut ca în afara descoperirilor litice sau metalice s se poat reconstitui o existen a unei popula ii locale.

Mul umirile noastre se îndreapt cu respectul cuvenit c tre cei tiutori de carte din alte zone europene sau asiatice care au consemnat câte ceva despre existen a noastr aici atunci când evenimetele le-au purtat pa ii prin aceste locuri.

Din acest motiv au lipsit i lipsesc documente scrise în cancelariile domne ti de dup întemeierea rii Române ti (Valahiei) motiv ce a împiedicat atestarea documentar a acestui sat doar începând cu anul 1545 când domnitorul Mircea Ciobanu a emis un hrisov prin care recuno tea i înt rea dreptul de st pânire asupra satului Grojdibodu boierilor Badea Ilin, clucer i Cr ciun, logof t, st pânire recunoscut i urma ilor acestora prin formula „cu fiii lor care îi au sau îi vor avea”.

Mai târziu, în anul 1560 (1568) fiul lui Mircea Ciobanu care vine pe tronul rii Române ti la vârsta de 13 ani sub tutela mamei sale Doamna Chiajna, fiic a lui Petru Rare i nepoat a lui tefan cel Mare, v duv a lui Mircea Ciobanu, Petru cel Tân r, a trimis o scrisoare stolnicilor de la Grojdibodu prin care îi ateniona s lase balta Potelu sfintei m stiri Bistri a pentru a pescui

15

în ea i nimeni altcineva.

Balta i satul Potelu cu mo ia sa, deveniser proprietate a stirii Bistri a prin dania f cut de Barbu Craiovescu, unul din cei mai însemna i dintre boierii Craiove ti, pentru acest l ca sfânt ctitorit chiar de donator.

Acest act are înscris pe el doar ziua i luna, iar anul a fost apreciat prin perioada când a domnit Petru cel Tân r, între 21 septembrie 1559 - 8 iunie 1568 i mort la 19 august 1569 la Konich în Asia Mic unde este înmormântat în Biserica Schimb rii la fa din Konich i de aceea se poate interpreta anul de emitere în aceast perioad de domnie a lui Petru cel Tân r.

Mircea Ciobanul era fiul lui Radu cel Mare care a domnit de la 15 septembrie 1495 pân în aprilie 1508 când a murit i a fost înmormântat la m stirea Dealul de la Târgovi te.

Radu cel Mare era fiul lui Vlad C lug rul care domnise înaintea lui, în dou perioade, din septembrie pân în noiembrie i apoi din aprilie 1482 pân în septembrie 1495 când a murit i a fost îngropat la m stirea Glavacioc. Între cele dou domnii ale lui Vlad C lug ru a fost domn Basarab cel Tân r din noiembrie 1481 pân în martie-aprilie 1482, ucis de boieri i îngropat la Glogova.

Vlad C lug rul a fost fiul lui Vlad Dracul care la rândul lui era fiul lui Mircea cel B trân.

Mircea Ciobanul a avut trei domnii din ianuarie 1545 pân în noiembrie 1552 i intr în Bucure ti la 17 martie 1545, a doua din 11 mai 1553 la 28 februarie 1554 i a treia din ianuarie 1558 pân la 21 septembrie 1559 când moare i este înmormântat în Biserica de la Curtea Veche din Bucure ti, biseric edificat de el, deci, documentul a fost emis în primele luni de domnie imediat în anul 1545.

Contemporani cu Mircea Ciobanul erau: - în Moldova Petru Rare la a doua domnie, între februarie 1541 i 3 septembrie 1546, când moare i este îngropat la m stirea Pobrata (Probota); - în Transilvania voievodatul era vacant între 1540 pân la 1551 dup tefan Mailat i Emeric B lassa; - la Constantinopol era patriarh Ieremia I de la 31 decembrie 1522 pân la finele anului 1545; - la Alexandria era patriarh Ioachim de la 6 august 1487 pân în 1565; - în Antiohia era patriarh Macarie II (antipatriarh între 15431550); - la Ierusalim era patriarh Gherman între 1543 - 1579; - la Vatican era pap Paul III (laic numindu-se Alessandro Farnese) din 1534 pân în 1549; - în Bulgaria din 1396 a existat domina ia otoman pân în 1878; - în Serbia la fel era domina ie otoman ; - în Turcia era sultan Suleiman Magnificul sau Legiuitorul (Kânüni) (Muhtesem); - în Polonia era Sigismund (Zygmunt) I cel B trân (Stary) mare duce al Lituaniei; - în Rusia era mare cneaz Ivan IV Vasilievici cel Groaznic, mare cneaz de Moscova de la 1533 la 1584; - în Ungaria între 1540-1551 era Ioan II, Sigismund Zapolya, rege ales (în realitate principe al Transilvaniei); - în Austria, între 1526-1564, era Ferdinand I (arhiduce al Austriei din 1521, rege al Boemiei, din 1526, rege roman din 1531 i împ rat din 1556). În acest context istoric a domnit Mircea Ciobanul care avea

16

Domnul de Rouã

ca nume de botez pe cel de Dumitru, fiind al cincilea copil al lui Radu Paisie P tra cu, numit de cronici cel Bun din cauza supunerii sale fa de boieri.

Istoria îl consider ca tiran i sângeros, ducând lupte cu boierii interni la Peri , Mile ti (Vâlcea) i M ne ti.

La dou s pt mâni de la însc unare a ucis 53 de boieri, considerat cel mai mare masacru comis de un domn p mântean, al doilea masacru cu dou zile înainte de luptele de la M ne ti i al treilea dup a doua domnie în 1558.

Unii autori istorici afirm despre el „c Mircea Vod n-a fost cioban pentru turma boerilor rii ci lup”, iar în 1552 boierii munteni se ofereau generalului imperial Castaldo, care comanda armatele din Ardeal, s r zvr teasc poporul din ara Româneasc în contra domnului.

Nicolae Iorga în „Contribu ii la Istoria Munteniei” afirma c „în septembrie 1559 murea în scaunul domniei Mircea Ciobanul, dup o tulburat i sângeroas domnie“.

Era poreclit Ciobanul din cauza comer ului cu oi cu care se ocupa înainte de a fi domn.

A fost c torit de dou ori, prima dat cu Mara sau Maria, unde sunt picta i împreun în biserica Schitului Br det din jude ul Arge , zidit dintru început de Mircea Vod cel B trân, numele de Mara fiind scris deasupra capului ei pe pictur i se g se te înscris i în pomelnicele Sfintei biserici.

A doua oar a fost c tortit cu Despina sau doamna Chiajna, fiica lui Petru Rare cu care a avut mai mul i copii dintre care Petru cel Tân r domn i Alexandru al II-lea, deasemeni domn între anii 1568-1574 i 1574-1577, mort pe 11 septembrie 1577, îngropat la stirea Sfânta Troi din Bucure ti, numit ulterior Radu Vod . În primul an de domnie, la 15 iulie 7053 (1545), când se instalase deja la Bucure ti, Mircea Ciobanul emite un hrisov domnesc prin care a dat porunc boierilor jupân Badi Ilin i cu feciorii lui i lui Cr ciun Logof tul, cu feciorii lui, ca s le fie lor satul G jdribrod i cu b ile lui pentru c a fost al lor b trân i drept sat de mo tenire.

Din cuprinsul documentului i din modul de redactare rezult satul G jdribrod, cum se numea atunci, era un sat vechi, b trân i drept sat de mo tenire, ceea ce ne conduce la o existen a satului pierdut în timp i c satul f cea parte din satele boiere ti necum din cele m stire ti sau domne ti, era un caz izolat între satele vecine care au apar inut m stirilor Bistri a Oltean (Potelu, V stri a), Cozia (Orlea, Celeiu), Brâncoveni (D buleni).

O scurt perioad de timp satul a avut statut de sat domnesc începând cu anul 1598 când Mihai Viteazul prin metoda pus la punct de el stabilea impozite i d ri extrem de mari pe care satul nu le putea pl ti i atunci Mihai lua bani din vistierie i pl tea datoria satului i astfel devenea proprietar al satului, pre ul pl tit pentru sat era înapoiat vistieriei acoperind o form mascat de cump rare i astfel Mihai a devenit cel mai mare latifundiar din ara Româneasc .

Dup moartea lui Mihai în anul 1601 fo tii proprietari ai satului s-au plâns la domnul în func ie care le-a aprobat r scump rarea satului i astfel satul a revenit la statutul ini ial de sat boieresc.

Numai lipsa unor documente scrise, care în ara Româneasc apar începând cu secolul XIV, ne împiedic s stabilim vechimea real a acestui sat i care în documentele ulterioare are mai multe denumiri: G vojdibrod, G jdi brod, Grojdibrod, Gojdibrod etc., fiecare cu alte denumiri în traducerea român din slavon , pe care le voi comunica în alt material despre Grojdibodu.

Mircea Ciobanul justific emiterea acestui hrisov domnesc

Anul III, nr. 2(10)/2018

prin faptul c satul Grojdibodu f cea obiectul unui litigiu destul de vechi prin care un alt boier, Mihai, revendica st pânirea sau chiar proprietatea asupra satului pe care o semnala c ar de ine-o din vechime dar cum în acele vremuri nu se puteau întocmi acte de proprietate în forma înscrisurilor ci dovada o acopereau declara iile sau jur mintele a 6, 12 ori 24 de boieri care jurau în fa a domnului i cel care putea aduce asemenea boieri jur tori putea câ tiga procesul chiar dac , pe undeva, adev rul nu era de partea lui.

Nici unul din boierii înscri i în hrisov nu erau localnici ci erau din diverse sate ale rii dar pentru c f ceau parte din sfatul domnesc, forul superior de conducere în stat în acele vremuri, un fel de guvern actual când fiecare boier avea un titlu recunoscut i func ii distincte de paharnic, clucer, medelnicer, sp tar, etc. erau în jurul domnului ceea ce putea influien a sinceritatea i dreptatea insuflat de ei, mai mult decât atât domnul, adic domnitorul rii avea posibilitatea s dispun în nume personal, aresteze, s ucid , s confi te propriet i ale boierilor pe care îi acuza de hiclenie i pân la urm nu întotdeauna învingea adev rul ci voin a influien at subiectiv a domnului.

Acest Mihai despre care se face vorbire în act ca prezumtiv proprietar asupra satului Grojdibodu, purta numele de Mihail sau Mih il , era fiul lui Stan Debeul care atunci era mare sp tar, ulterior devenind mare vornic.

Mihai va muri t iat de Petru Cercel în 1584 a a cum reiese din inscrip iile de pietrele de mormânt unde se precizeaz c fostul vornic a fost t iat, „la Pa tele acestea”. În documentele slavo române publicate de St. Nicolaescu, la pag. 280-281, sunt reproduse inscrip iile de pe pietrele de mormânt ale Hrisafinei, fiica acestui Mihai Debelul, mare ban, moart în vremea domniei lui Mihnea Turcitul i a lui Constantin, fiul aceluia i.

Revenind la negura din trecutul acestui stat care s-a instaurat imediat dup ce romanii au p sit Dacia la sf itul secolului al treilea i a durat o mie de ani când peste istoria acestor teritorii sa creat un vid de informa ii, nu putem ti, nu putem demonstra, nu putem afirma, nu putem explica cum s-a derulat existen a întregii Dacii i implicit a satului Grojdibodu.

Ultimele informa ii le de inem din con inutul Diplomei Honestae Missionis emis la 129 de împ ratul roman Hadrian când a împropriet rit aici un veteran din armata imperial chiar dac despre satul Grojdibodu sau mai sigur Sigibida dup numele cet ii existent aici, mai întâlnim referiri la zon în secolul patru când Constantin cel Mare, un alt împ rat roman construie te un pod la 12 km est de actualul sat, mai precis la Sucidava, Celeiul de acum sau în secolul ase când Justinian, împ rat al imperiului roman de r rit restaureaz mai multe cet i pe marginea Dun rii printre care este amintit i Sigibida de pe teritoriul satului denumit ulterior Grojdibodu.

De men ionat este i existen a aratului Româno-Bulgar, condus de fra ii Assan la începutul mileniului II. Mai putem aminti aici un alt act istoric de mare însemn tate i anume Diploma Cavalerilor Ioani i emis de regele ungar Bella al IV-lea care d în proprietate acestor cavaleri mai multe teritorii de pe cuprinsul fostei Dacia printre care aminte te de b ile de la Dun re i gârlele de la Celeiu din zona imediat învecinat cu satul Grojdibodu.

Ceea ce relev acest act, acest hrisov, este faptul c la momentul iulie 1545 erau dou grup ri ce- i revendicau întâietatea asupra satului f ca nici una din ele s precizeze de la cine, de când i în ce fel au devenit proprietari ai satului.

Au dobândit satul prin mo tenire de la înainta i i care au

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

fost ace tia, au cump rat satul i de la cine i când, l-au primit ca dar de la unul din domnii p mânteni pentru merite deosebite în luptele purtate i când i de la cine.

Documentul este destul de lapidar i con ine voin a domnului motivat de acesta pe cele sus inute de boierii din Sfatul rii care au depus m rturie în fa a domnului influien ând decizia acestuia sau, poate, justificând-o întrucât alte probe materiale nu au fost administrate i nici sus inute de p i.

Despre existen a acestui înscris nepublicat vreodat , inedit, descoperit de mine în vara anului 2002 în Colec ia de documente a inginerului colonel Mihai B ianu din Bucure ti, originar din comuna Dio ti, jude ul Olt (fost Romana i), care a donat Arhivelor Na ionale peste 25.000 de documente vechi, printre care i fotocopia acestuia, originalul fiind p strat de urma ii familiei Voiculescu, tot din Dio ti, am aflat citind Hot rnicia mo iei Grojdibodu i Gura Padinii, întocmit de inginerii hotarnici N.B. Locusteanu i V. Str inescu din Caracal, jude ul Romana i, la cererea boierilor Jieni i anume: erban Jianu, St nu i Cezianu, Apostol Jianu, tefan tefan Jianu i Iancu tefan Jianu, început în 1878 i terminat în 1886, unde ace ti ingineri arat c boierii Jieni care de ineau de mul i ani cele dou mo ii ale satelor Groj-dibodu i Gura Padinii, au prezentat spre justificarea propriet ii lor „chrisovul Domnului Mircea Vod în limba slavon , tradus în Românesce de Constantin dasc lu la 1779 prin care se confirm posesia lui Badea Cluceru i lui Cr ciun Logof tul asupra satului G jdibrodul (ast zi numit Grojdibodul) cu tot hotarul, cu b ile lui, emis la 15 iulie 7053 (1545).

Din cuprinsul documentului nu rezult care domnitor Mircea l-a emis, dar în perioada respectiv - 1545 - domnitorul rii Române ti era Mircea Ciobanul.

Documentul are o deosebit importan atât prin atestarea documentar a satului Grojdibodul, cât i prin faptul c din perioada domniei lui Mircea Ciobanul nu s-au p strat prea multe documente scrise.

Important c în anul 1545 satul Grojdibodul în afara terenurilor agricole, p duri, livezi avea i b ile în componen a sa, care atunci se numeau Balta V a, balta Mamina, balta Alb i altele mai mici spre Dun re, precum i multe gârle.

Cu 15 ani mai târziu afl m din scrisoarea lui Petru cel Tân r tre stolnicii de la Grojdibodu c b ile erau deja date m stirii Bistri a, satul r mânând în continuare al proprietarilor succesivi.

Boierii Badea Ilin i Cr ciun au avut judecat înaintea domnului cu Mihai Vistiernicul pentru proprietatea acestui sat, primii f când dovada prin m rturia mai multor boieri c satul este al lor din vechime, mo tenire de la înainta i.

Cei care au jurat în fa a domnului au fost boierii din Sfatul Domnesc i anume Jupân Vintil vel Vornic, Jupân Radu vel logot, Jupân Teodosie, Gheorghe C pitanul i Dragomir Barbu vistier i Cândea.

Documentul original poart semn tura i pecetea domneasc cu men iunea c s-a scris în Bucure ti în luna iulie 15 zile, 7053. vedem acum care au fost cei doi boieri Badea i Cr ciun, despre Mihai vistierul am amintit pu in mai sus precum i ceilal i boieri care au jurat în fa a domnului pentru a adeveri proprietatea acestora: - Badea Clucerul nu poate fi altcineva decât Badea din Buc ani care între 26 aprilie 1554 era mare clucer atestat în Hurmuzachi, XI, pag. 791, pân la 3 aprilie 1556, anterior a fost clucer în anul 1545 când Mircea Ciobanul emite actul respectiv. În 1554, ca mare clucer, este trimis de P tra cu cel Bun în

17

Transilvania pentru tratative domne ti.

A slujit i lui P tra cu cel Bun „cu v rsare de sânge”. La un moment dat era pribeag în Transilvania de unde vine cu oaste i este ucis în lupta de la erpe ti contra boierilor partizani ai doamnei Chiajna, so ia lui Mircea Domn.

Badea Clucer a avut un fiu Udri te care a fost paharnic i pitar care la rândul lui a avut o fiic , Elina, c torit cu Papa Greceanu.

Udri te a fost c torit cu Voica i a mai avut doi fii, pe Stoica i Badea, din care se trag boierii Buc ani din secolul XVII i care într-un document referitor la satul Grojdibod, înc mai de ineau aceast mo ie.

- Cr ciun logof tul este cunoscut în documentele istorice sub numele de Cr ciun din Bârse ti i care la 19 august 1547 era paharnic, de la 8 decembrie 1547 pân la 18 aprilie 1548 a fost mare paharnic. În 1548 îl afl m pribeag în Transilvania de teama lui Mircea Ciobanul de unde revine i la 25 ianuarie 1553 este mare vistiernic pân la 20 martie 1553.

La 20 noiembrie 1557 apare în documente f titlu. A fost tat l lui Datcu clucerul din Bârse ti i al lui Mija din Urdari, primul boier din familia Urd reanu.

- Jupân Vintil , vel vornic, este cunoscut în documentele perioadei respective ca Vintil din Corn eni (sau din Corne ti) fiul lui Radu, c torit cu Voica, fiica lui Dr ghici Vintilescu, mare vornic, cumnat cu Radu din Dr goe ti, mare logof t i cu Stroe Pribeagul.

De la 31 octombrie 1529 la 24 noiembrie 1529 era mare stolnic, la 27 noiembrie 1530 era mare clucer, de la 24 iulie 1532 la 2 decembrie 1532 era mare stolnic, de la 16 ianuarie 1533 la 20 august 1535 mare vornic, de la 30 august 1535 la 15 ianuarie 1537 tot mare vornic în Sfatul rii, de la 26 aprilie 1537 la 25 aprilie 1539, fost mare vornic, de la 28 martie 1545 la 5 iulie 1546 era mare vornic în slujba lui Mircea Ciobanul, de la 20 septembrie 1547 pân la 18 aprilie 1548 fost mare vornic în Sfatul rii.

La 19 iunie 1548 îl g sim pribeag la Bra ov de teama lui Mircea Ciobanul.

Vintil este ctitorul bisericii din Corn eni.

Fiul s u a fost Stoica, clucer, iar fiica sa Neac a, c torit cu St nil mare vornic i apoi cu Radu Mih escu, mare logof t.

Se pare c ar fi murit în pribegie deoarece nu se cunoa te data mor ii i nici locul unde este înmormântat.

A mai existat în acea perioad un Vintil , fiul lui P tra cu cel Bun, care ulterior, în 1574, a devenit domn al rii Române ti, dar a domnit doar 4 zile la începutul lunii mai, fiind ucis de boieri în Bucure ti, mormântul fiindu-i necunoscut.

- Jupân Radu vel logof t, este cunoscut în documentele vremii Radu din Dr goe ti, fiul lui Tudor, mare logof t din Dr goe ti, torit cu Neac a, fiica lui Dr ghici Vintilescu, mare vornic, cumnat cu Stroe Pribeagul, mare ban, i cu Vintil din Corn eni, mare vornic.

De la 6 iunie 1545 pân în noiembrie 1547 este mare logofît la Curtea lui Mircea Ciobanul, apoi este Vlastelin i prim sfetnic al domnitorului.

A fost trimis de domn în solie în Transilvania pentru a convinge pe boierii pribegi s se întoarc acas .

Dup cum tim, Mircea Ciobanul a ucis foarte mul i boieri i mul i din cei r ma i în via au fost nevoi i s plece în pribegie de frica domnitorului care azi îi avea în sfat, iar mâine îi ucidea dup

18

Domnul de Rouã

plac. Între 1548-1554 se afl i el pribeag la Sibiu unde a fugit cu o mare sum de bani ai domnitorului Mircea Ciobanul.

A revenit în ar , unde a r mas în timpul domniei lui P tra cu cel Bun, pribegind ulterior, din nou, împreun cu fiul s u Tudor, la revenirea în 1558 pe tron a lui Mircea Ciobanul.

Dup moartea lui Mircea Ciobanu revine din nou în ar i este ucis de domnitorul Alexandru Mircea la 1 septembrie 1568, împreun cu fiul s u Tudor care era postelnic.

Fiul s u Tudor a fost c torit cu Maria, fiica lui P tra cu cel Bun, dar nu a mai ajuns dreg tor ca i fiul s u Radu Bidiviul care a devenit postelnic.

O fiic a lui Radu, mare logof t, Mara este înmormântat în 1570 la M stirea Govora. În D.I.R.- XVI/2, pag. 368 sunt foarte multe tiri despre familia boierilor din Dr goe ti.

Tot în documentele contemporane lui Mircea Ciobanul este amintit un Radu logof t ca un personaj familiar domnului i de asemenea amintit în socotelile bra ovene la 1539.

Dup unii autori, Radu i fra ii s i ar fi fugit peste Dun re dup e uarea r zvr tirii lui erban Banul din 1539, de unde s.-au scump rat de la turci, dând tot ce au avut.

De asemenea, Radu Logof tul, ar fi luat parte la lupta de la Boian, amintit dup al i boieri mai importan i.

- Jupân Teodosie, amintit în documentele reproduse în D.I.R. XVI/4, pag. 436; Arhivele Olteniei, 1932, pag. 163 i 328, i 1941, pag. 46 etc.; este cunoscut ca Teodosie (Tudosie) din Peri , fiul lui Neagoe Vornicul din Peri , i al Caplei din B je ti, nepoata de fiic a lui Vlad C lug rul.

Teodosie era frate cu Neagoe, mare vistiernic din Bude ti, torit cu Maria din Flore ti, care ulterior se c lug re te, devenind monahia Maria i este îngropat la M stirea C lui, cum afl m într-un document de la 27 ianuarie 1581.

Jupân Teodosie a fost postelnic de la 20 mai 1543, mare postelnic între 28 mai 1545 la 4 iulie 1545, mare ban între 25 iulie 1546 la 3 octombrie 1546.

Intrat i el în conflict cu Mircea Ciobanul fuge în Transilvania de unde a venit, cu oaste, împotriva acestuia, dar a fost prins în lupta de la Peri i i-a t iat capul.

A avut 2 copii: Vintil , c torit cu Neac a, înmormântat la biserica din Dragomire ti - Dâmbovi a, i Caplea, c torit cu Stan, mare sp tar, din Corbi.

Caplea a pribegit cu tat l s u în Transilvania, unde i-a cheltuit „sculele”.

- Gheorghe, c pitanul, nu este altcineva decât Gheorghe din Pietro ani, frate cu Toma, banul.

Pe Gheorghe îl afl m din documente ca mare comis din mai 1545 pân la 5 iulie 1546; mare vistiernic de la 10 ianuarie 1546 la 20 septembrie 1546.

Fuge i el în 1548 în Transilvania de frica lui Mircea Ciobanul.

Se pare c a murit în luptele purtate împotriva turcilor, fiind amintit în pomelnicul M stirii Arge , printre boierii c zu i în aceast lupt , el fiind vistiernic la acea dat .

- Dragomir, din Bolde ti, fiul lui Udrea, mare vornic din Bolde ti.

Acest Dragomir a fost c torit cu Marga, care ulterior se lug re te i ia numele de Efrosina.

De la 25 martie 1545 la 6 iunie a fost mare postelnic; de la 29 mai 1546 la 3 octombrie 1546 apare în documente tot mare postelnic; în 1537 este amintit la Bra ov un Dragomir postelnicul.

Anul III, nr. 2(10)/2018

A avut patru fii dintre care Udrea a fost t iat de Mircea Ciobanul la 14 noiembrie 1552, fiind îngropat la M stirea Snagov, iar ceilal i trei fii Cr cea, Radu Stolnicul i Barbu, au fost uci i de Alexandru Mircea la 1569, fiind îngropa i tot la M stirea Snagov.

Moartea celor 4 fii au determinat-o pe mama lor, Marga, s se lug reasc .

- Barbu vistier, este Barbu din Pietro ani, fiul lui Toma Banul, ginerele lui Mircea Ciobanul. În timpul domniei lui Radu Paisie este pribeag în lume. Din aprilie 1545 pân la 6 iunie 1545 este mare vistiernic, de la 16 iunie 1545 la 5 iulie 1546 este mare sp tar.

Mircea Ciobanul l-a trimis cu solie la boieri în Transilvania, ca s conving pe boierii pribegi acolo s se întoarc în ar în 1546, deoarece nu mai avea cine s strâng d rile i s organizeze armata.

De la 10 ianuarie 1547 la 1 iulie 1547 este mare vornic.

Fuge apoi în Transilvania cu o sum mare de bani de unde este cerut de Mircea Ciobanul i a fost adus de doi turci la 2 aprilie 1548, când este ucis la Bucure ti.

A avut dou fiice, Caplea, c torit cu Tatu logof t din V re ti, predecesor al familiei V rescu, i o alt fiic numit Borba.

- Cândea este necunoscut în documentele vremii i nu putem ti ce rang domnesc a avut.

Ace tia sunt boierii pe care Mircea Ciobanul i-a trecut în actul s u care confirma proprietatea lui Badi Ilin i Cr ciun logof t asupra satului G jdribrod la 15 iulie 1545.

De re inut c în Grojdibodu exist i acum neamuri care poart numele de Cr ciun sau Badea ceea ce poate conduce la ipoteza ar putea fi urma ii acelor boieri din 1545, de i izvoarele istorice arat c boierii care de ineau mo ii prin ereditate sau înzestra i de domn cu ele, nu întotdeauna erau localnici, re edin a lor fiind cu totul în alt parte, mo iile administrându-le prin persoane interpuse, ca în cazul lui Badea clucer i Cr ciun logof t.

Red m mai jos, în traducere, con inutul documentului, astfel: DOCUMENTUL NR. 10 Hrisovul lui Mircea Ciobanu, Domn al rii Române ti, în care se arat c a dat satul Gr jdibod din fostul jude Romana i, cu b ile lui (balta Potelu), jupânilor Badea clucer i Cr ciun logof t, fiind al lor b trân i drept sat de mo tenire.

7053 ( 1545), iulie 15, Bucure ti. „Cu mila lui Dumnezeu Io Mircea v.v. domn a toat ara româneasc fecior al marelui i prea bunului Radului v.v. datam Domnia mea aceast porunc a Domniei mele boierilor Domniei mele jupân Badi Ilin i cu feciorii lui i jupanului Cr ciun logof tu i cu feciorii lor, câ i Dumnezeu le va d rui, ca le fie lor satul anume G jdribrod i cu b ile lui pentru c a fost a lor b trân i drept sat de mo tenire. Dup aceea boierii Domniei mele ce sunt mai sus zi i scri i, au avut pîr înaintea Domniei mele cu Mihai vistieru pentru G jdibrod, iar Domnia mea întru acea am c utat i am judecat cu to i cinsti ii boieri ai Domniei mele i am dovedit Domnia mea cum c este b trân i drept sat de mo tenire al jupanului Bade clucer i al jupanului Cr ciun logof tu i înc am jurat în naintea Domniei mele cu C.D. (Cinsti ii Dumnealor) de boiari, cum c este al lor b trân i drept sat de mo tenire, iar Mihai a r mas de lege din naintea Domniei mele drept aceea i Domnia mea am dat jupanului

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Badi clucer al lui jupan Cr ciun logof t i cu feciorii lor, ca s le fie lor întru mo tenire i ohabnic i feciorilor lor i nepo ilor lor i str nepo ilor lor i de c tre nimenea s nu se cl teasc , dup zisa Domniei mele. Iat i m rturii am pus Domnia mea pe jupan Vintil vel vornic i jupan Radu vel logof t i jupan Teodosie, stat, Gheorghe C pitanu i Dragomir, Barbu vistier i Cândea.”

S-au scris în Bucure ti în luna Iulie 15 zile 7053 Aceast copie este întocmit dup original i când se va înf a la judecat voi vorbi însumi, ca p rta al ace ti propriet i Serdar tefan Documentul prezentat mai sus face dovada scris c de abia în anul 1545 a fost atestat documentar satul Grojdibodu, care în anul 2020, va putea aniversa 475 de ani de atestare, i, poate între timp vom descoperi alte documente mai vechi.

Lipsa documentelor scrise este datorat i faptului c satul Grojdibodu a fost permanent sat de cl ca i neexistând mo neni care s fie nevoi i a vinde, a dona sau a mo teni p mânturile ocazie cu care ar fi trebuit s se încheie acte juridice.

Proprietarii mo iei satului, ai satului în întregimea lui, s-au succedat în obi nuin a de secole a transmiterii drepturilor reale de proprietate sau, în unele cazuri, de st pânire a terenurilor.

Au existat perioade în care satul a fost depopulat, a fost p sit de locuitori datorit d rilor la care erau supu i motiv pentru care luau cu ei sapele i oalele, rogojina i treceau Dun rea în ara tureasc l sându-i pe proprietari f for a de munc necesar i f ca statul s încaseze impozitele stabilite.

Aducerea lor înapoi însemna s li se creeze scutiri de d ri pentru mai mul i ani viitori i condi ii de trai omene ti.

INDICE DE NUME I TERMENI 1) - Domn - domnitor, titlu purtat de suveranii rii Române ti i ai Moldovei, care exercitau suzeranitatea asupra rilor lor în virtutea dreptului de dominium eminens. Aveau atribu ii judec tore ti, militare, administrative, pe care le exercitau cu ajutorul Sfatului domnesc.

Domnia însemna putere, domina ie, durata st pânirii unui suveran.

Când domnii aveau atribu ii de conduc tori militari ai oastei rii purtau i numele de voievod, termen împrumutat de la slavi.

Domnul era conduc torul statuluii în timpul Evului mediu.

Divinitatea reprezenta sursa de legitimitate a institu iei domniei, titulatura domneasc extins cuprinzând adesea formula „prin mila lui Dumnezeu”.

Titulatura domnului cuprindea i titlul de (mare) voievod.

Principalele atribute ale domnului erau conducerea aparatului de stat, conducerea armatei, conducerea politicii externe (inclusiv declararea r zboiului i încheierea p cii, semnarea de tratate), dreptul de a bate moned .

Domnul era de asemenea ultima instan de judecat .

Conform p rerii unor speciali ti, domnul ar fi avut i dretul de st pânire suprem a întregului teritoriu al rii, a a-numitul dominium eminens.

Atribu iile de politic extern s-au diminuat considerabil odat cu intrarea Moldovei i rii Române ti sub suzeranitatea

19

Imperiului Otoman, domnia fiind asimilabil unei înalte dreg torii în ierarhia imperiului.

La începutul secolului al XVIII-lea, Poarta a impus regimul domniilor fanariote, care aveau s dureze circa un secol. În secolul al XIX, odat cu unirea celor dou principate, eful statului a dobândit titlul de domnitor.

Suveranul rii purta numele de domn, din latinescul „Dominus”, adic st pân.

Termenul dominuss cu semnifica ia de conduc tor a intrat în circula ie în limba latin în timpul împ ratului Aurelian.

Domnul era st pânul recunoscut al rii, c ruia i se închinau boierii, în calitate de vasali. În ceremonialul însc un rii un rol important îi revenea închin rii, care se manifesta prin s rutarea mâinii de c tre boieri.

Domnul era singurul st pânitor, adic „samodârje ”, în slavona documentelor de cancelarie, termen care echivala cu grecescul autocrator. Înaintea particulei domnului s-a aflat i particula „IO”.

Majoritatea istoricilor consider c „Io” ar fi prescurtarea numelui teofor „Ioan”, adic „cel d ruit de Dumnezeu” cu domnia sau sau cel ales de Dumnezeu pentru a domni. Însemnele domniei erau „coroana, buzduganul i sceptrul”, uneori intra în aceste semne i tronul, iar adresarea se f cea cu termenul „M ria Ta”. (etc.)

2) - Vornicul i vel vornicul, titlu boieresc atribuit de domn, compus din dou cuvinte separate: vel - mare, folosit în evul mediu în rile Române, prefix slav al turat unei titulaturi (dretor) pentru a-i ar ta rangul, mai este folosit i ca - vechi, adic boier cu rang vechi de multe ori mo tenit în linie direct i vornic, care înseamn mare dreg tor îns rcinat cu supravegherea cur ii domne ti, cu conducerea treburilor interne ale rii, având i atribu iuni judec tore ti. Era i loc iitor al Domnului în problemele judec tore ti. În secolul XVIII în ara Româneasc era dreg tor cu atribu ii de ordin public, împ ea dreptatea tuturor locuitorilor, prin foarte mul i subalterni, elibera c i de judecat i pronun a sentin e capitale. În Oltenia aceste atribu ii erau exercitate i de banul Olteniei.

Numele de vornic vine din cuvântul slav dvor, care înseamn curte.

3) - Logof tul i vel Logof tul, dreg tor domnesc îns rcinat ca ef al Cancelariei Domne ti i conservatorul pece ii Domnului, întocmea hrisoavele i autentifica cu isc litura lui i pecetea domneasc , orice act redactat în limba cerut de împrejur ri de tre subalternii s i: vtori, treti logofe i i dieci.

Denumirea vine de la logos = cuvânt, discurs, proprie mai ales atribu iilor marelui logof t.

Avea în subordine mul i slujba i ca gr tici, copi ti etc.

Cu vremea a devenit întâiul ez tor al divanului, fiind citat ca primul martor al Sfatului domnesc.

4) - Sp tarul i vel Sp tarul, dreg tor cu atribu ii militare, era eful suprem al trupelor rii, compuse din arn i, seimeni i slujitori de foc.

La men inerea ordinei în capital era ajutat de marele ceau eful barierelor), iar în ar de polcovnicii de poter din jude e, polcovnicii de vân tori i de seimeni.

Toate aceste cete militare având sub ordine pe c ra i pentru a- i îndeplini misiunea, dispuneau de temni e prin târguri i jude e.

La s rb tori marele sp tar inea spata (sabia) domneasc i buzduganul, iar pe câmpul de lupt venea imediat dup domn.

20

Domnul de Rouã

Copia tradus din slavon în chirilic a Hrisovului din 1545

Anul III, nr. 2(10)/2018

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Organiza i supraveghea bunul mers al po tei i în mod deosebit judeca jalbele str inilor i pe cele pornite împotriva lor.

Fiind dreg torie cu multe venituri, domnul o încredin a de obicei rudei sale celei mai apropiate.

Sp ria era sala tronului din palatul domnesc.

5) - Vistierul - marele vistiernic (vel) era tezaurierul i administratorul finan elor rii, avea multiple atribu ii publice, aproviziona curtea domneasc cu ve minte, cu podoabe i darurile ce le f cea domnul.

El c ft nea pe marii dreg tori.

Repartiza impozitele i încasa d rile tuturor prin numero i subalterni (vtori, treti vistieri, logofe ei de vistierie i vistiernicei) centralizate de same i. inea eviden a contribuabililor i a celor scuti i de d ri. cea pl i (lefuri) i achita birurile rii, iar de modul cum î i îndeplinea sarcinile da socoteal domnului i Sfatului Domnesc.

Prin secolul XVIII -, în mod special, judeca plângerile slujba ilor.

Pentru darurile primite de la to i subalterni, inclusiv de la marii dreg tori la c ft nire, aceast dreg torie era foarte c utat .

Numele de vistiernic vine de la latinescul vestis = hain .

Primele men iuni despre vistiernic sunt din anii 1359 -1400.

6) - Clucerul, vel clucerul, era un dreg tor cu slujb la curtea domneasc , denumirea vine de la cuvântul slav = cheie.

De inea cheile magaziilor i c rilor cu provizii pentru buc ria domneasc , pentru care primea bani de la vistierie, îngrijind i de provizii pentru r zboi.

Strângea mierea i untul ce se cuveneau Por ii, cum i dijma din grânele satelor domne ti, prin subalterni: vtori clucer, jitniceri, magazioneri i clucerei.

Aceast dreg torie apare în secolul al XV-lea.

7) - Paharnicul, vel paharnicul, ca slujb la curtea domneasc , asigura b utura cur ii.

La s rb tori i împrejur ri deosebite purta paharul domnesc cu care servea b utura gustat de el.

Pentru mesele obi nuite serveau subalternii vtori i treti paharnici, la unii domni, chiar un vel cupar din familia domnului, dup moda cur ii moldovene ti.

Acesta cu timpul preia definitiv func ia paharnicului de la curte, iar vel paharnicul devine c minar.

Ca obliga ii militare, vel paharnicul comanda pe ro ii i paharniceii din ar , organiza i în cete militare cu v tafi, care obi nuit strângeau darea pentru vânzarea vinului, „bani de p rnicie”.

Venitul lui era c min ritul din care vel cuparul lua a treia parte.

8) - Stolnicul, vel stolnicul, denumirea vine de la cuvântul slav = mas i atribu iile sale la curtea domneasc constau în a se îngriji de provizii i prepararea mânc rurilor domnului.

La s rb tori i solemnit i, personal servea domnului bucatele pe care le gusta pentru a se încredin a de securitatea vie ii i ii lui.

La mesele obi nuite, serviciul era îndeplinit de subalterni: vtori i treti stolnici, alte treburi în acela i scop fiind f cute de stolniceri de curte.

Stolnicii de prin sate adunau proviziile mesei domnului i dijma din pe tele prins în Dun re cu b ile ei.

9) - Comisul, vel comisul, cu slujb la curtea domneasc , avea func ia pe care o îndeplinea la romani magister agasonum, adic eful staulului, iar la bizantini, în secolul al VI-lea, eful grajdurilor imperiale c ruia i se spunea astfel de la latinescul comes.

21

Comisul aproviziona grajdurile i caii oaspe ilor, având i toat grija cailor domne ti.

Era ajutat de subalterni: vtori i treti comis, comi ei i rahtivanul, care avea grija special pentru rafturile de argint ale domnului (sc ri ele de suit pe cal) i de ei.

Avea venituri dup natura atribu iilor i în cinstea lui se f ceau de dou ori pe an ceremonii speciale la Boboteaz i la Sfântul Gheorghe, când se scoteau caii la iarb .

10) - Serdarul, vel serdarul, era dreg tor cu atribu ii militare, era comandant de oaste.

Avea sub ascultare c re ii i salahorii carelor cu provizii ale tirii i grija taberelor ost ti.

De asemenea, avea r spunderea bunei func ion ri a menzilurilor (po tei).

La sfâr itul secolului XVIII, r mâne numai cu titlul i veniturile, f a avea vreo atribu ie efectiv .

11) - C pitanul, vel c pitanul, era comandantul o tirii din preajma domnului i nu f cea parte din divanul rii. Ca atribu ii militare avea subalterni mai mul i c pitani ce comandau o unitate de oameni, era loc iitor al ag i, avea obliga ia s cerceteze str jile de la curtea domneasc etc.

12) - Hrisov, act domnesc solemn, înt rit cu pecete i cu m rturia membrilor Sfatului domnesc, prin care se d dea cuiva o mo ie sau un grad de boierie, se f ceau confirm ri, danii b ne ti i se acordau privilegii de imunitate.

13) - Boierul - în ara Româneasc , boier era omul din clasa de sus, nobilul.

Cuvântul este de origine slavon - boliar, care apare în izvoarele istorice odat cu organizarea statal .

St pânii de mo ie (majores terrae - 1247), oamenii de oaste (vitejii), cnejii sau boierimea de ar constituiau, în secolele XIV -XVI, clasa boierilor. În secolul XVI boierimea ajunge la cea mai mare putere (mo ii, influen , partizani). Ca apoi, aceast nobilime militar s se transforme într-o aristocra ie birocratic , ierarhizat dup sistemul bizantin-turcesc. rimea domeniului determina i ierarhizarea social , includerea lor în rândul marilor sau micilor boieri, obliga iile militare ale individului respectiv, fiind i ele condi ionate de întinderea propriet ii.

Boierii aveau o serie de categorii: veli i (în num r de 19, care ocupau dreg toriile de la marele ban pân la marele clucer i care compuneau divanul) i subalternii (ceilal i boieri, care ocupau slujbe m runte, pân la rangul de ceau ).

Urma ii veli ilor constituiau „neamurile”, adic familiile boierilor de rangul I, iar cel al boierilor de treapta a II-a, alc tuiau tagma mazililor, scuti i doar par ial de d ri, adic de dijm rit i vin rici.

Boieria era ereditar sau acordat de domn prin hrisov când i se acorda i o mo ie.

Rangurile, titlurile i privilegiile lor au fost abrogate prin art.

46 al Conven iei de la Paris, la 19 august 1855, cu efecte asupra drepturilor b ne ti începând cu 30 iunie 1859.

14) - Ban - mare dreg tor teritorial care a jucat un rol de mare importan în Istoria rii Române ti.

El apare în Sfatul domnesc în timpul lui Mircea cel B trân.

Banul a fost de la sfâr itul secolului XV conduc torul Olteniei, cel mai de seam dintre dreg torii rii Române ti, singurul care avea dreptul s pronun e pedepse capitale.

15) - Jupân, titlu onorific dat odinioar , în Evul Mediu, boierilor

22

Domnul de Rouã

i dreg torilor, atâta vreme cât erau în func ie.

Cuvântul provine din slav : zupanu „st pân al unui pogon de p mânt” din care deriveaz jupân din cuvântul grec jupn „cas ” cu sufixul romanic - anus (gypanus).

Jupân a fost folosit în Ungaria, în rile române, Bulgaria, Serbia i în Grecia.

Philippide a considerat c este un cuvânt dacic autohton pe care îl apropie de Diupaneus (alteori Diurpaneus) titlu dat lui Decebal, a c rui semnifica ie este necunoscut dar care poate însemna „Domnul”. În acest caz acesta ar fi singurul cuvânt dacic p strat în român .

16) - Vlastelin, provenea din rândul boierilor divani i sau nu, era rud cu domnul sau foarte apropiat de acesta, nu to i vlastelinii de ineau i dreg torii, denumirea a venit de la sârbi preluat i prin filiera ungar , era considerat un nobil, un vasal al suveranului s u, a intrat în nomenclatura rii Române ti dup denumirea de boier, uneori nu se tia dac are i un titlu nobiliar.

17) - Vasal - un raport de subordonare privat stabilit între un senior i un mare feudal sau monarh- în calitate de senior suzeran.

Raportul presupunea asumarea unor obliga ii mutuale de tip civil sau militar datorate atât de c tre vasalul subordonat în schimbul unor anumite privilegii (incluzând de obicei dreptul de st pânire a unor feude cât i de c tre seniorul suzeran).

18) - Feud , termen uzual în evul mediu prin care se în elege mo ie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în st pânire de la seniorul s u i pe care o lucra cu ranii iobagi.

Proprietate funciar sau venit fix primit de un vasal de la seniorul u în schimbul recunoa terii suzeranit ii acestuia pentru faptul îi p stra credin i se obliga s -i presteze anumite servicii.

19) - Ohabnic, termen vechi folosit i în acest document i care are trei în elesuri: - cu privire la proprietate, care nu poate fi înstr inat , inalienabil , de veci, scutit de impozite i presta ii; - cu privire la proprietar, care st pâne te o mo ie ohabnic ; - cu privire la robi, slugi, legat pe via de ohab .

Putem concluziona despre însemn tatea deosebit a acestui înscris asupra vechimii i locuirii neîntrerupte de mii de ani în acest loc, pe malul Dun rii, cunoscând din istorie c a ez rile omene ti se edificau acolo unde exista ap i resurse naturale pentru traiul locuitorilor ori din acest punct de vedere zona a excelat i înc exceleaz în resurse naturale pentru hrana i traiul oamenilor de aici.

Din p cate a fost nevoie ca al ii din alte zone ale planetei s treac pe aici pentru a consemna ce au g sit i v zut iar cei autohtoni au stat la umbra unor func ii bine pl tite i care nu au cerut efort fizic ba nici intelectual dar s-au succedat în func ii sute de ani f ca acea minim con tiin s -i deranjeze. Îns i con inutul actului emis la 15 iulie 1545 vorbe te de vechimea satului f a preciza pân unde se întinde dar este suficient s gândim c nici alte surse nu au demonstrat vidul de locuire din acest areal blagoslovit de natur i c Dun rea care curge de mii de ani ducând un volum impresionant de ap spre mare a putut fi traversat aici pe picioare în timpul verilor secetoase ceea ce a permis ca satul s fie c utat din toate punctele cardinale întrucât permitea leg turile oamenilor cu toate zonele continentului sau a altor continente, recte Asia.

Deci sus inerile nedemonstrate ale unor r uvoitori c Dacia a fost nelocuit o mie de ani nu pot fi acceptate cu atât mai mult cu cât între secolul V e.n. i pân în secolul XIII sau XIV nu au fost

Anul III, nr. 2(10)/2018

alte popoare care s fi sta ionat aici sau s fi l sat urme de locuire a cum au fost descoperite cele de origine dacic sau roman .

Unitatea de limb din cele 3 provincii române ti din toate timpurile demonstreaz unitatea de neam a românilor i faptul c în aceste „ ri” nu au locuit decât românii perpetuu chiar dac în anumite perioade în bisericile noastre sau în cancelariile domne ti s-a folosit limba greac sau slav , aceasta datorat absen ei unei scrieri în limba român , unitatea de baz i vorbirea a fost preponderent româneasc i c pe acest teritoriu nu au locuit alte popoare de nici o semin ie decât sporadic, în num r limitat, unii ocupan i migratori ce au fost asimila i în marea mas a localnicilor.

Bibliografia folosit : 1- Un document inedit din anul 1545 despre satul Grojdibodu, emis de Domnitorul Mircea Ciobanu, articol publicat de Nicu Vintil -Sigibida în Analele Universitatea din Craiova, seria Istorie, anul VIII nr.8 din anul 2003.

2- Diploma Honestae Missionis de la Grojdibodu, material publicat de Nicu Vintil -Sigibida în revista Anuarul Academiei Române editat de Institutul de studii i cercet ri socio-unane „C.S. Nicolaescu Plop or” din Craiova, al Academiei Române, în anul 2002.

- Cartea „Diploma Honestae Missionis” de la Grojdibodu publicat de autor Nicu Vintil -Sigibida la editura Antheo din Craiova în anul 2017, 196 pagini.

3- Podul Roman din anul 86-87 de la Grojdibodu, articol publicat de Nicu Vintil -Sigibida în revista Arhivele Olteniei, serie nou , în anul 2004, revist a Academiei Române, editat de Institutul de studii i cercet ri socio-umane „C.S.Nicolaescu Plop or” din Craiova, al Academiei Române.

4- De la Sigibida la Grojdibodu, articol publicat de Nicu Vintil Sigibida în revista Anuarul Academiei Române nr. IV din anul 2003, revist editat de Institutul de Studii i cercet ri socio-umane „C.S.Nicolaescu Plop or” din Craiova, al Aca-demiei Române.

5- Grojdibodu -un caz specific de dobândire a drepturilor reale prin accesiune în secolul XVIII, articol publicat de Nicu Vintil -Sigibida în revista Anuarul Academiei Române nr. 5 din 2004, revist editat de Institutul de studii i cercet ri socio-umane „C.S. Nicolaescu Plop or” din Craiova al Academiei Române.

6- Vestigii tumulare la Grojdibodu, articol publicat de Nicu-Vintil Sigibida în revista Academiei Române, Arhivele Olteniei, serie nou , nr. 23/2009, editat de Institutul de studii i cercet ri socio umane „C.S. Nicolaescu Plop or” din Craiova, al Academiei române.

7- Incursiunea lui Alexandru Macedon la Sigibida-Grojdibodu în anul 335 î.e.n., articol publicat de Nicu Vintil -Sigibida în revista Anuarul Academiei Române nr. 10/2009, editat de Institutul de studii i cercet ri socio-umane „C.S.Nicolaescu Plop or” din Craiova al Academiei Române.

Aceste materiale au mai fost publicate i în revista „Memoria Oltului i Romana ilor” din anii 2016-2017, sub semn tura lui Nicu Vintil Sigibida.

8- Dic ionar al Marilor Dreg tori din ara Româneasc , secolele XIV-XVII, autor Nicolae Stoicescu, publicat la editura Enciclopedic Român , Bucure ti, 1971.

9- Colec ia „Documente privind Istoria României B. ara Româneasc , veacurile XIII-XVI” volumele 1,2,3,4,5,6, publicate de Academia Republicii Populare Române în anul 1956 la Editura Academiei Republicii Populare Române.

10- Colec ia „Documente privind Istoria României B. ara Româneasc , veacul XVII” volumele 1,2,3,4,5,6, publicate de Academia Republicii populare Române în anul 1957 la Editura Academiei Republicii Populare Române.

11- Colec ia de documente istorice „Documenta Romaniae Historica B. ara Româneasc ”, volumele 1-40, editate de Academia de tiin e Sociale i Politice a Republicii Socialiste România, publicate la Editura Academiei Republicii Socialiste România, serie care î i continu apari ia.

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

23

Victor RAVINI

Ce facem cu Miori\a ]i cui o l[s[m?

Cum de este posibil ca tocmai una dintre marile crea ii clasice ale literaturii universale s devin inacceptabil în propria sa ar ? Unde s-a mai pomenit a a ceva, cu o poezie? De unde atâta ur împotriva ei? Un poem na ional une te poporul. Cum se face acest poem dezbin ? Miori a dezbin pentru c a fost r slm cit i folosit ca arm în tot felul de tertipuri politice, în rivalit i dintre savan i i mai cu seam în scopul denigr rii poporului român, care a creat-o i p strat-o. Cea mai nociv teorie este aceea c ciobanul se las omorât, c ar fi la , iar asta ar fi ceva tipic pentru to i românii, care iubesc moartea mai mult decât via a. Ca la noi, la nimeni. Cine are interes s ne îndoctrineze cu a abera ie i în ce scop? Pe cine deranjeaz ciobanul din Miori a? Nu Miori a s fie scoas din coli, ci n lucirile v toare ale câtorva somit i orbite de propria lor str lucire, care i-au pus frustr rile personale i propriile lor deficien ele suflete ti sau de caracter pe seama ciobanului i a întregii ri.

N-au vrut s vad sensul figurat i luminos al cuvintelor din Miori a i ne-au b gat pe gât propriul lor pesimism i fatalism.

Orice om normal i de bun credin vede Miori a ca pe un imn închinat omului i naturii, ce arat înalta m sur a capacit ii omului de a se putea minuna de frumuse ea i m re ia naturii.

Oricare dintre noi ne putem minuna de m re ia naturii i a Miori ei dup m sura capacit ii fiec ruia. Totul în Miori a este altfel decât pare unor ochi neaten i. Totul este simbol. Toate câte par fie concrete sunt abstrac iuni. Str bunii ne-au vorbit cântând i formulând imagini poetice pline de filozofie practic a vie ii, a c nu putem veni noi acum s citim asemenea poezie ca pe un fapt divers din ziar, cum ne înva unii savan i, oricât i-am respecta. Fiecare vers are un bogat în eles metaforic, tainic. La o citire atent , textul cuprinde mai multe idei decât cuvinte.

Inten ia mea este de a repune Miori a în discu ie pe baze teoretice i metodologice noi. Este firesc c tiin a evolueaz de la o genera ie la alta i c noi avem azi premise mai bune pentru a în elege ceea ce nu au în eles înainta ii no tri. Noi putem s rea ez m Miori a pe piedestalul de pe care au doborât-o unii din cercet torii anteriori, poate f s î i dea seama ce f ceau. Unii dintr-ai no tri, dintre cei mai respectabili, n-au acceptat s o lase acolo unde o puseser marile puteri europene înc de la început, când au hot rât c un popor, care a creat o asemenea capodoper de valoare universal , are dreptul s aib un stat na ional. Desigur formarea statului na ional România i-a deranjat pe unii sau pe al ii, care nu tim în ce m sur se mai turbur i acum de nostalgia trecutului lor imperialist, iar Eminescu i Miori a le stau ca ghimpi în ochi. N-au decât s le stea, steaua lor. Ei pot s ne fure p durile, pot s ne fure Carpa ii cu totul, dar nu vor putea s ne fure Miori a.

Miori a este tot ce am luat eu cu mine, pribeag din ar . Am

datoria s o restitui. Am vrut s aflu de ce Miori a este considerat de c tre unii dintre noi ca fiind d un toare. Analiza mea arat c nu Miori a e d un toare, ci interpret rile ei gre ite de pân acum.

Nu Miori a este coala triste ii noastre na ionale, cum credea unul din cei mai mari poe i contemporani, îndurerat de ceea ce spunea, ci procedura adesea defectuoas cu care a fost cercetat de c tre unii c rturari, i care a dus la concluzii gre ite, d un toare nou ca indivizi i ca na iune. Cum bine ziceau bunicii no tri: Unde este carte mult , e i prostie mult .

Eu nu m consider c rturar, ci simplu ran get-bi-get, adic get i dup mam i dup tat , a a c scopul analizei mele este lipsit de orice preten ie i se limiteaz la cercetarea unui num r restrâns de elemente în variantele Miori ei. M-am limitat la rituri i credin e în leg tur cu moartea ciobanului i nunta lui cosmic , în 973 de variante, atâtea câte am g sit, nici m car jum tate din cele existente. În cadrul analizei, am citat i am tradus în limba suedez circa 1500 de versuri din variante. Nu vin cu vreo exegez hermeneutic , ca a somit ilor, care, de la în imea unor catedre universitare, pe care i le-au ap rat, i-au dat unii altora note la purtare. Abordez cercetarea Miori ei f polemici, cu tot respectul pentru deficien ele fire ti din cercetarea anterioar , mai mult polemic decât tiin ific , i m sprijin pe teoriile unor speciali ti de renume mondial, neimplica i în disputele noastre fratricide. Sau f cut multe i jalnice erori din cercetarea Miori ei, desigur nu din rea inten ie, ci scuzabile sau de la caz la caz iertabile. Rezum aici câteva erori principale, printre multe altele prezentate în analiza de peste trei sute de pagini din carte, i cum am încercat s le îndrept. Las altora mai tineri i mai competen i s duc mai departe tafeta datoriei noastre fa de str mo ii care ne-au l sat Miori a i fa de cultura universal . S nu le pese de ni te cozi de topor i ignoran i n imi i s denigreze Miori a, care, nemai tiind cum i îndeplineasc misiunea, îi vor ataca la persoan . Cum bine zicea Voltaire: Cel mai r u critic este cel ce denigreaz pentru a- i ascunde ignoran a (Le pire critique est celui qui dénigre pour cacher son ignorance).

Cuvântul lege apare în peste dou sute de variante ale Miori ei. Cei mai mul i cercet tori anteriori sunt siguri c este vorba de o lege juridic : Ovid Densusianu, academicianul Pavel Apostol fost Pál Erdös, Adrian Fochi, Romulus Vulc nescu, ba chiar i Mircea Eliade, care aprob f rezerve concluziile marxistlenini tilor Erdös i Fochi. Orientarea juridic a împins cercetarea pe un f ga gre it, ne-a împiedicat s tim care este cauza i scopul uciderii, despre ce este vorba în text i ne-au min it c atitudinea ciobanului ar fi a a cum au priceput-o ei: exact de-a-ndoaselea. Unii din noi ne-am l sat impresiona i de autorit ile tiin i-

24

Domnul de Rouã

fice i am luat de bune abera iile lor. Al ii ne-am dat seama de erorile din gândirea lor i ne-am indignat.

Cum a fost posibil ca niciun savant s nu fi verificat în dic ionar cuvântul lege? În toate dic ionarele române ti cuvântul lege are dou în elesuri, unul juridic i unul religios, dup cum e domeniul de folosin i contextul. Dic ionarele mai ample arat c sensul juridic este relativ recent, pe când în elesul religios este mai vechi, e singurul cunoscut în cultura popular oral i continu s fie dominant pân chiar i la scriitori contemporani cu noi, când vor redea o atmosfer neasc . Este necesar s tim dac poe ii populari, autori ai variantelor Miori ei, folosesc cuvântul lege în sens juridic sau religios, adic dac contextul e juridic sau religios.

Trebuie s tim dac uciderea ciobanului porne te de la o motivare juridic sau religioas , s tim dac poezia înf eaz o ac iune juridic sau religioas . Mesajul literar este juridic sau religios? Concluzia mea este c lege în Miori a are în elesul de nomos, ordinea din cosmos, a a cum au ar tat Dumitru Caracostea i Constantin Noica, dar nu au fost lua i în serios. Sensul religios al cuvântului lege implic un omor cu o cauz religioas i un scop religios. Ac iunea ciobanilor nu are un temei juridic, ci religios. Ei practic un ritual arhaic, de ini iere, a a cum a afirmat Alexandru Amzulescu. Ciobanul nu este un condamnat, ci un ales pentru un ritual în tor, cum a ar tat cercet torul Ion Filipciuc.

Sunt mai multe cuvinte i expresii ce par nefire ti. Cercetarea anterioar nu le-a dat nicio aten ie sau le-a în eles cum le-a în eles.

Fochi exprim p rerea unanim c expresia tras printr-un inel este o compara ie ca s tim c ciobanul e sub irel. Nimeni nu s-a întrebat ce înseamn expresiile din variante: str inel ca un inel, str inel ca o lun de inel, sprintenel ca o lume de inel i altele.

Acestea i multe alte versuri sunt relicve ale unor metafore deteriorate. Întreg portretul ciobanului prezint nu înf area lui exterioar , ci profilul moral i spiritual. Enigmaticul cuvânt ortoman nu poate însemna bogat în turme, voinic, viteaz sau bogat, cum s-a presupus, ceea ce ar fi o informa ie redundant , pe când în Miori a nimic nu este redundant. Ortoman poate exprima o însu ire l untric . Însu irile aparent concrete ale ciobanului sunt simboluri pentru ceva abstract, legat de procedurile de ini iere.

Metaforele reconstituite dezv luie c ciobanul a trecut printr-un rit de ini iere, care îl calific pentru ritualul de pasaj spre cea mai înalt treapt ini iatic , o moarte ritual simbolic i o nunt cosmic , nunta sfânt , bine-cunoscuta hierogamie. Din mai multe versuri rezult c el poate juca rolul unui erou mitologic, care reînnoie te lumea.

S-a tot spus c poemul na ional înf eaz lupta de clas , conflicte regionale dintre ciobani, criminalitate, ho ii, invidie i ura împotriva str inului. Nimeni nu s-a întrebat: - Cum pot ciobanii s fie din trei regiuni diferite i totu i sunt fra i? Eu consider c ciobanii, proveni i din diferite regiuni, sunt înfr i într-o fr ie profesional cu o coeziune sacr . Cine a mai pomenit s existe clase sociale între fra i sau într-o fr ie profesional ?

- Cum pot ei s fie fra i sau veri primari i totu i unul este str in? Consider c personajul principal este v zut ca un înstr inat, fiindc el este individualist i se simte mai acas în sfera muzicii, poeziei i stelelor.

S-a afirmat c Miori a este un bocet, un program de înmormântare pentru b rba ii tineri neînsura i, ca s nu se fac mor ii strigoi i s -i sperie pe cei vii (Dumitru Caracostea, Constantin Br iloiu, Adrian Fochi, Mircea Eliade). S-a tot zis c moartea

Anul III, nr. 2(10)/2018

ciobanului are cauze economice, juridice, sentimentale i c prezint o realitate documentat istoric (Nicolae Iorga, Ovid Densusianu, George C linescu, Erdös, Fochi, Gheorghe Vrabie, Liviu Rusu, Vulc nescu, Eliade). Unii v d cauze multiple ale omorului i îi v d pe cei doi ciobani ca judec tori i totodat exploata i revolta i, bandi i sau rivali amoro i, iar personajul principal al poemului na ional e condamnat la moarte pentru fapte rele, pe drept sau pe nedrept (Erdös, Fochi, Vulc nescu, Eliade).

Orientarea juridic a cercet rii consider c totul corespunde cu realitatea etnografic i juridic , ciobanii fiind cunoscu i de autorit i ca ho i i criminali. Aceast generalizare nu se bazeaz pe vreo statistic , ci pe prejudec i de or eni. Cu atât mai condamnabil este afirma ia c ho ii i criminalii din Miori a ar reprezenta întreg poporul român. Nu pot ti de ce articolul Miori a din Kindlers Neues Literatur Lexikon, bazat pe o bibliografie ce cuprinde treisprezece cercet tori, nu men ioneaz orientarea juridic i nici contribu ia lui Mircea Eliade la studiul Miori ei.

Este necesar s tim ce fel de ac iune este în Miori a, ce rol are ciobanul acolo, în ce situa ie este i despre ce e vorba. Altminteri, nu putem în elege atitudinea i r spunsul lui - i nici mesajul Miori ei. Trebuie s tim dac Miori a prezint un omor ritual adev rat, o reprezentare teatral repetabil sau ceva ce se petrece în imagina ia ciobanului. Prea mul i au sc pat din vedere poemul se încheie f ca ciobanul s fie ucis.

Scriitoarea Adelaïde Filleul, marchiz de Souza-Botelho, fugit la Londra când Revolu ia francez era s o decapiteze, a devenit activ la cel mai înalt nivel diplomatic i a exercitat o putere neoficial asupra mai multor ri, de la Lisabona la Moscova.

Talleyrand a întrebat-o care era optimismul absolut. Aceast femeie, cu o asemenea capacitate intelectual , ale c rei c i se reediteaz mereu i se vând bine chiar i azi, a r spuns: „A- i începe testamentul astfel: Dac-o fi s mor.” (Commencer ainsi son testament: Si par hasard je meurs). La fel î i începe ciobanul testamentul. Probabil c Jules Michelet i to i ceilal i întrista i nu cuno teau aceste vorbe ale celebrei scriitoare, când au spus c ciobanul este pesimist.

Antropologul sco ian Victor Turner arat c aspectul modal al verbului este hot râtor în comunicare. El analizeaz deosebirea dintre realitatea cotidian i via a oglindit în teatru sau în ritualuri. Omul în realitatea cotidian face ceva (works), iar în teatru i ritualuri joac (plays). Ac iunea real este dirijat de necesitate economic i ra ionalitate, pe când una teatral e fantezie. Ac iunea adev rat este la modul indicativ. Cea neadev rat e la modul conjunctiv sau optativ i exprim sentimente sau dorin e, spre deosebire de atitudinile cognitive, care cer o alegere ra ional . Modul conjunctiv i optativ, în toate limbile, exprim o ac iune virtual i neîndeplinit , iar în gramatica român se amplific cu modul condi ional. Gramatica Academiei le cuprinde în modul prezumtiv. Pornind de la Victor Turner, eu clasific variantele Miori ei, dup modul verbului referitor la omorul ciobanului, în trei categorii: - mioara, cânt re ul, uciga ii sau ciobanul vorbesc de un omor viitor, iar verbul este la modul prezumtiv - uciderea e p relnic i nu a avut loc - ciobanul porunce te la modul imperativ s fie ucis - omorul nu se efectueaz niciodat - cânt re ul vorbe te de omor la indicativ trecut - faptul e împlinit.

Primele dou categorii concord cu ceea ce spune Dumitru

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Caracostea, care respinge istoricitatea ac iunii din poezie, cu Victor Kernbach, care se îndoie te c Miori a ar fi o poveste despre un omor îngrozitor, i cu Amzulescu, care spune c moartea ciobanului poate fi o moarte ritual simbolic , un rit de ini iere pentru ciobani. Analiza mea duce la concluzia c moartea i îngroparea sunt scene de teatru, o dram ritual , în care ciobanul joac rolul unui personaj mitologic. În unele variante uciderea este planificat s se fac odat la r ritul soarelui, a doua oar la amiaz i a treia oar la asfin it, în al treilea loc. Evident este vorba de un simulacru de ucideri, mimesis, ca la teatru. Cei în rolul de uciga i sunt fra i buni cu ucisul sau ortaci loiali, au o etic irepro abil i fac a a cum le spune baciul, eful lor. Când omorul este la indicativ trecut, ciobanul e un erou mitologic, reînviat de mama lui. Cercet torii care au f cut compara ii cu mituri asem toare din alte culturi, au fost discredita i.

Mai mul i spun c episodul cu mama ciobanului nu poate fi autentic, ci e un adaos târziu i nesemnificativ sau chiar unul din falsurile lui Vasile Alecsandri i trebuie scos din poezie f s mai fie analizat (Fochi, Vrabie, O. Densusianu). O cercetare care cenzureaz materialul cercetat... Cine a mai pomenit a a ceva?

Profesorii mei suedezi nu m-au crezut. Mi-a fost ru ine în ochii universitarilor suedezi cu ilu trii mei compatrio i. Mama ciobanului este un personaj important în multe variante i este de mirare cum unii, ca Vulc nescu sau Eliade i atâ ia al ii, pot trece peste acest episod ca peste ceva ce nu merit aten ie. Perspectiva genului personajelor nu s-a mai discutat pân acum. Trebuie s studiem rolul mamei ciobanului pentru a în elege deosebirea dintre concep ia religioas i despre univers a b rba ilor i a femeilor, cât i urm rile ritualului cu omorul simbolic asupra raportului de for e sociale.

Eu ajung la concluzia c mama ciobanului se oglinde te în divinit ile naturii cu care vorbe te i este o „matriarh ”. Ea i divinit ile ei nu au un echivalent masculin. Cu referire la Louis Bouyer, textul prezint o societate arhaic , în care nu exist vreun patriarh, ci doar o „matriarh ”. Miori a poate înf a o vreme când b rba ii preiau rolul primordial în practica religioas i astfel se face trecerea de la matriarhat la patriarhat.

Se crede c doar mioara e fabuloas , pe când celelalte animale ar fi reale. Unde s-a mai pomenit vreun text în care animale fabuloase se amestec cu cele reale? Întrucât oaia vorbe te, trebuie citim tot textul din perspectiv mitologic , ceea ce Fochi i Eliade nu admit. Limbajul în Miori a e figurativ, toate cuvintele (excep ie unele adaosuri târzii) sunt poezie de cea mai înalt calitate, sunt termeni concre i în metafore i alegorii cu sensuri mitologice, ce se reg sesc atât în folclorul român, cât i în literatura cult a altor popoare.

Eliade spune c mioara n zdr van este un oracol ce prezice soarta. Dialogul ciobanului cu mioara nu prezint caracteristicile discu iei cu un oracol, ci este un monolog interior. Mioara poate simboliza Anima, partea feminin din sufletul omului (C. G. Jung).

Cercetarea anterioar crede c mioara îi spune ciobanului s i cheme un câine care s -l apere. Oricine tie c un singur câine, oricât de viteaz, nu poate reu i s i apere st pânul împotriva a doi uciga i. Unde este logica s î i cheme în ap rare un singur câine, când are mai mul i? Înseamn c nu e vorba de ap rare i nici de uciderea lui. Nu exist nicio oper literar în care animale fabuloase s vorbeasc cu sau despre animale reale. Naratologia nu permite a a amestec. O mioar fabuloas nu poate vorbi despre un câine adev rat, ci numai de un câine la fel de fabulos. Câinele

25

poate simboliza Animus, partea masculin din sufletul omului (C. G. Jung).

Concep ia dominant este c nunta cosmic cu sora soarelui, mândra cr ias sau mireasa lumii e o alegorie a mor ii i c mireasa lumii e moartea, singura mireas care n-a în elat pe nimeni. Cercetarea anterioar decreteaz astfel c absolut toate femeile m ritate i în al b rba ii. Cercet torii care au avut o alt perspectiv asupra femeilor i au comparat mândra cr ias din cer cu zeit i din alte mitologii au fost excomunica i din via a cultural .

S-a crezut c fata frumoas de pe munte este o femeie aderat , iar moartea ciobanului e rezultatul rivalit ii dintre ciobani pentru favorurile ei, la fel cum se tie de la tribunal c s-a mai întâmplat prin Carpa i (O. Densusianu, Erdös, Fochi, Vulc nescu, Eliade). Amzulescu & Fochi, Chi imia, Vrabie afirm c ea era la început o fat de maior, pe care poporul în cele din urm a urcato în cer i a f cut-o fiin mitologic , sora soarelui. Analiza sinoptic a variantelor arat c evolu ia a fost invers, variantele cu fata de maior sunt mai noi i deteriorate, fa de cele cu divinit i solare, mai bine p strate i mai vechi.

Cercetarea anterioar a Miori ei este viciat de erori metodologice i de defini ii defectuoase sau defectuos aplicate. Lucian Blaga, în Geneza metaforei i sensul culturii, face o mirabil eroare de ra ionament atunci când define te metafora pornind de la o explica ie deja existent a Miori ei i folose te aceast defini ie pentru a explica Miori a. Aceast gre eal de logic tim c se nume te cerc vicios.

Interpret rile anterioare, cum c „alegoria mor ii i nun ii” ciobanului are scopul s înfrumuse eze realitatea, contravine defini iei alegoriei, a a cum o precizeaz to i, de dou secole încoace, în diferite ri, de la Pierre Fontanier pân la Richard H. Jones, Joseph Campbell, Victor Turner, Hans-Erik Johannesson, Birger Gerhardsson, Ingemar Algulin i orice dic ionar. Explica ia de pân acum, care sus ine c ciobanul înlocuie te moartea concret cu o nunt abstract , nu se încadreaz în defini ia alegoriei, fiindc nu înlocuie te un termen abstract cu unul concret, ci invers.

Eliade explic alegoria mor ii i nun ii în sensul c ciobanul transcrie moartea ca o nunt pentru a o înfrumuse a i a înv lui tragismul situa iei. Aceast explica ie nu corespunde cu defini ia alegoriei, ci cu defini ia eufemismului: „Eufemism - transcriere care înfrumuse eaz sau înv luie un cuvânt resping tor sau nepl cut. (...) Folosirea de eufemisme pentru ceva care o anumit societate consider c e nepl cut, scârbos sau înfrico tor, ca de exemplu moartea, (...) este universal r spândit .” (Nationalencyklopedin) Cercetarea anterioar în elege c ar fi vorba de o înfrumuse are, un eufemism, dar îi zice alegorie. Asta e la fel ca o fals declara ie vamal . Eroarea a fost f cut din neb gare de seam , întrucât acest eufemism are structura unei antifraze i a fost confundat cu o alegorie. Încurc tura poate fi l murit cu ajutorul lui Pavel Rux ndoiu, care spune clar: „Când eufemismul ajunge s exprime exact contrariul a ceea ce trebuie în eles, atunci i se rezerv numele de antifraz .” „Antifraz . Mod de exprimare care const în folosirea unui cuvânt, a unei locu iuni, a unei fraze etc. într-un sens contrar semnifica iei sale adev rate.”

Eu constat c interpretarea cercet torilor anteriori, a ceea ce ei numesc „alegoria mor ii i nun ii”, contravine defini iilor date alegoriei de Fontanier i de cei numi i mai sus. În elegerea cum ciobanul î i înfrumuse eaz moartea ca o nunt , corespunde

26

Domnul de Rouã

cu defini ia eufemismului, dat de enciclopedia suedez i de Rux ndoiu, sau mai exact cu eufemismul numit antifraz . Cercetarea anterioar a luat eufemismul i antifraza drept alegorie. Nu putem suspecta cercet torii anteriori de o gre eal cognitiv .

Este doar o regretabil gre eal de neaten ie. De aici vine necazul în elegerii Miori ei pe dos. Defini iile date de lucr ri de referin din afara României i de Rux ndoiu nu pornesc de la o în elegere gr bit a Miori ei, ca a lui Lucian Blaga, Margareta Iordan, Mircea Eliade sau al ii, ci sunt independente de Miori a i deci pot fi o baz mai sigur pentru a studia variantele în mod adecvat. În concluzie, este exclus ca moartea i nunta ciobanului s fie cei doi termeni ai unei alegorii. În elegerea acestor dou episoade distincte ca un eufemism, peste care s-a pus eticheta de alegorie, este o amarnic gre eal universitar . Asta nu putea duce exegeza pe un drum drept, ci a derapat pe alunecu ul nesocotin ei i a dus la o dezastruoas confuzie, de unde ni se trage st lm cirea Miori ei i n stru nica acuzare a românilor de pasivism, pesimism i fatalism sau dragoste de moarte.

Ca s în elegem nunta cosmic , este important s tim dac sora soarelui, mândra cr ias sau fata de crai sunt cuvinte care înlocuiesc moartea, cum s-a crezut pân acum, sau sunt metafore care înseamn altceva. Trebuie s tim cine este fata de maior sau fata frumoas din alte variante, dac aceasta e o fat în carne i oase, dac ciobanul e ucis pentru a rezolva un „conflict erotic”, „rivalitate amoroas ”, „din motive sentimentale”. F s clarific m identitatea acestui personaj ce apare sub mai multe înf ri, nu putem în elege ce rol are în ac iune i nici ce vrea ciobanul. Eu clasific toate aceste personaje feminine pe o scal de la cer la p mânt. Cele din josul clasamentului r mân p str toare ale unor simboluri solare. Fata de pe munte este apari ia (hierofania) unei divinit i. În cer sau pe p mânt, toate sunt divinit i mitologice, cere ti (uranice) sau p mânte ti (chtonice). În toate variantele, este vorba de însur toarea cu divinitatea (hierogamie). Mireasa aceasta poate fi sufletul omului, pe care Me terul Eckhart sau Ioan al Crucii îl numesc femeia, ea sau mireasa-suflet (the „Bride Soul”). În leg tur cu gre it numita alegorie a mor ii i nun ii ciobanului, unele interpret ri au confec ionat un portret jignitor al caracterului românilor, ceea ce pe bun dreptate a provocat indignarea tuturor. Pentru a evita jignirile i indignarea, unii cercet tori au g sit solu ia c alegoria mor ii i nun ii sunt versuri inventate de Alecsandri i le exclud din cercetare (Caracostea, Fochi).

Concep ia dominant este c aceast alegorie înlocuie te moartea, care e adev rat , cu nunta, pentru a ascunde realitatea tragic . Eliade a formulat cel mai clar concep ia c moartea e înfrumuse at ca o nunt , iar în felul acesta inacceptabilul devine acceptabil. Dup el, ciobanul înlocuie te moartea sa nefericit i absurd cu o nunt frumoas , pentru a o înnobila i a îi da un sens superior i sublim.

Mircea Eliade interpreteaz moartea i nunta cosmic drept spunsul ciobanului i al românilor la teroarea istoriei. În acest fel ciobanul triumf asupra terorii istoriei, iar asta ar fi tipic pentru toat istoria României. A adar, dup Eliade, românii ascund ce nu le place din istoria lor i prezint realitatea înfrumuse at , cum fac i evreii în Biblie, zice el. Lucian Blaga explic atitudinea pasiv a românilor ca fiind condi ionat de geografia frumoas a României, iar Eliade ca fiind cauzat de istoria tragic a rii.

Interpret rile lui Blaga i Eliade se completeaz reciproc. Dup ei, atitudinea resemnat , contemplativ , introvertit i transfigu-

Anul III, nr. 2(10)/2018

rarea realit ii istorice, este condi ionat geografic i istoric, e ceva tipic în firea românilor, deci suntem predestina i. Teoria predestin rii geografice sau istorice este considerat fatalist , ne tiin ific i a fost exclus din lumea universitar .

Pornind de la Nelson Pike, care explic metafora universal the „Bride Soul”, eu consider c toate miresele din variantele Miori ei pot fi termeni imagine într-o alegorie al c rei termen abstract e sufletul ciobanului, adic al omului în general. Divinitatea din cer sau fata de pe munte, cu care el se însoar , pot fi o proiec ie a propriului s u suflet. El transpune unirea cu MireasaSuflet (the „Bride Soul”) pe întreg universul, adic se eternizeaz în univers. Omul con tientizeaz sufletul s u i esen a divin a universului, î i externalizeaz sufletul desc tu at de corp i îl proiecteaz pe cer. Cerul în Miori a, ca în toate mitologiile, este un termen imagine, care metaforic simbolizeaz sfera metafizic invizibil , unde unii au c utat divinitatea cu telescoape i rachete, pe când al ii o g sesc în suflet. În toate variantele Miori ei, este vorba de nunta ciobanului cu o divinitate în cer sau pe munte. Mireasa de pe munte poart câte un obiect ca simbol solar, care o asociaz cu mireasa din cer. În cele mai deteriorate variante, unde fata e descris ca o fiin în carne i oase, se p streaz o imagine din ce în ce mai p mântean a unei fiin e mitologice din cer.

Pornind de la James Hillman i Joseph Campbell, eu cred c nu poate fi vorba de o aventur într-un peisaj geografic sau astronomic. Totul se petrece într-un peisaj fabulos din sufletul ciobanului. Sub toate chipurile miresei, este aceea i divinitate, uneori uranic alteori chtonic , iar nunta e întotdeauna o hierogamie, oricât s-au tirbit versurile i imaginea ei.

Pasajul cu gre it numita alegorie a mor ii i nun ii, totodat gre it în eles ca un eufemism, este compus din dou alegorii distincte, diferite. Una simbolizeaz renun area la grijile materiale, iar cealalt , însur toarea cu o divinitate, o tr ire psihologic numit mistic , foarte cunoscut în istoria religiilor i bine studiat de psihologia religiei. Moartea ciobanului este aceea i metafor pe care o folosesc filozoful Plotin, apostolul Pavel din Biblie i mul i al i mistici, pentru a spune c ei se îndep rteaz de lumea material , ca s se apropie de lumea spiritual . Nunta cosmic a ciobanului este unirea sufletului cu divinitatea, bine-cunoscuta hierogamie.

Pornind de la mai mul i teoreticieni, eu sus in c mireasa din cer sau de pe munte este o divinitate, ce oglinde te sufletul omului. Miori a prezint dorul omului dup extrema cunoa tere a valorii sale absolute, pe care o caut printre stele i divinit i.

Pân i Karl Marx a recunoscut în Critica la filozofia lui Hegel, „Omul, în fantastica realitate a cerului... î i caut i trebuie s i caute realitatea sa adev rat .”

Concluzia mea este c viziunea ciobanului despre nunta sa cosmic exprim str dania spiritual a omului de a se eterniza în cer. Ciobanul din Miori a nu este un individ concret, real, ci este un personaj literar ce reprezint omul în general. El este un erou literar, care, c utând divinitatea în cer, î i caut propria sa esen divin . Unirea lui cu divinitatea este unirea sufletului omului cu eternitatea. Ve nicia, pe care omul o acord zeit ilor, este nemurirea pe care i-o acord sie însu i. Analiza mea arat c în poemul nostru na ional natura este divinizat , dumnezeirea umanizat , iar omul îndumnezeit. Da, asta îi poate deranja pe unii sau pe al ii i mai ales pe cei cu suflet de câine râios.

S-a spus c variantele Miori ei prezint diferite grade de

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

deteriorare, cum ar fi c oaia a devenit spion (Eliade), sau adaosuri de cel mai r u gust (O. Densusianu). Dar nu prea s-a cercetat mai departe de atât.

Eu analizez versuri deteriorate fonetic, lexical i semantic, le sortez pe o scal relativ , astfel încât apare limpede c toate modific rile au fost f cute în aceea i direc ie, chiar i cele reu ite poetic, s-a alunecat de la o în elegere mitologic la una lumeasc , de la mythos la logos, de la sacru la profan. Din ce în ce mai pu inele aspecte mitologice i poetice au fost eclipsate de aspecte materialiste, ceea ce a creat confuzii printre rani i cercet tori.

Pornind de la filozoful danez Knud Ejle L gstrup, care arat cum catastrofele politice, sociale i economice degradeaz mentalit ile, eu cred c exploatarea crâncen a ranilor români, sistemul de impozite i r pirea p mânturilor de c tre ni te ho i (voleurs ), explicate de Marx în Capitalul, au fost catastrofe ce au putut face ca întregul fel de a gândi al ranilor români s fie întors pe dos. Dup ce li s-a luat ranilor p mântul, tot ce aveau i nu lea mai r mas nici m car speran a, cine se mai gândea la stele i la nemurirea sufletului? Aceasta i-a putut face pe unii din ei s în eleag Miori a pe dos i s adauge într-o variant sau alta improviza ii personale, nesemnificative pentru totalitatea materialului cercetat. Este de neîn eles cum au putut unii cercet tori, ca Vulc nescu, s le ia drept semnificative i s fac generaliz ri neîntemeiate.

Cercet torii dateaz crearea Miori ei între secolul al XVIIIlea (Nicolae Iorga) i vremea dacilor (Ion Diaconu, Erdös i al ii).

Argumentarea lor este insuficient . Adrian Fochi afirm la pag.

420 c „Miori a oglinde te un stadiu destul de vechi…” iar la pag. 544 c „La baza Miori ei st un fapt real. Faptul s-a petrecut într-o epoc istoric relativ nou ”. Ori e alb , ori e neagr ? Dup Eliade, Miori a oglinde te întreaga istorie a României, cu „nenum rate invazii barbare de la sfâr itul antichit ii pân în evul mediu” i „vecin tatea marilor puteri militare dinamizate de fanatisme imperialiste” (Eliade). Eu m întreb: cum puteau dacii tie înainte de r zboaiele cu romanii c va veni „teroarea istoriei” cu invaziile din evul mediu i ce a mai urmat?

27

Toate datele concrete din metafore i alegorii au de bun seam o leg tur direct cu societatea care le-a creat, deci fac posibil o datare relativ a compunerii Miori ei. Eu încerc o datare pe trei criterii: 1. elemente care se pot relata la indoeuropeni, 2. la pre-indoeuropeni, 3. perspectiva genului. Concluziile din aceste trei unghiuri converg spre o datare a cre rii Miori ei începând cu epoca dinaintea venirii indoeuropenilor, la care s-au f cut modific ri ulterioare. Miori a poate fi mai veche decât Gânditorul de la Hamangia i femeia lui. a-zisa Urballade poate fi veche de 7000 sau 8000 de ani, poate corespunde cu trecerea de la matriarhat la patriarhat i con ine unele elemente ce pot proveni din cea mai veche societate de vân tori arhaici. Miori a poate fi creat în epoca de piatr , cam în acelea i vremuri în care s-au f cut marile descoperiri fundamentale, de care vorbe te Claude Lévy-Strauss: domesticirea animalelor, agricultura, ceramica i esutul. În concluzie: Nu este posibil s credem în criminalitatea din Miori a, iar eu nu cred nici c asemenea interpret ri ar fi intenionat r uvoitoare. Sunt doar insuficient gândite, sunt o eroare de ra ionament. Nu putem crede nici în interpret rile pesimiste i fataliste ale unor savan i ce i-au proiectat propriile frustr ri i suferin e suflete ti pe ciobanul din Miori a i pe întreaga ar .

Cei ce denigreaz Miori a poate c nu sunt con tien i c denigreaz întreg neamul românesc i c stima noastr pentru ei se clatin . Pesimismul, fatalismul i resemnarea nu pot fi în sângele unui popor ai c rui str mo i tr geau cu s ge ile în norii de pe cer, înfruntând astfel zeul care tuna i fulgera, dup cum tim de la rintele istoriei Herodot... cetire.

Tot ce au f cut românii dintotdeauna dezminte dogma triste ii na ionale, comb tut de George C linescu i de mul i al ii. Îns ra ele m ne mai tare decât cânt ciocârlia. E timpul s elimin m aceast dogm du noas fa de na iunea noastr , s reevalu m Miori a, s o eliber m din monopolul „totalitarismului tiin ific” i s o red m colilor noastre, cât i culturii universale.

Not : Pentru fluiditatea textului, am eliminat preciz rile bibliografice i notele de subsol. Acestea se pot g si în Miori a - Izvorul nemuririi, Editura Alcor EDIMPEX SRL, Bucure ti 2016, 2017.

28

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

GROJDIBODU STUDIU ANTROPOLOGIC ASUPRA POPULA IEI SATULUI Elaborarea unui studiu antropologic al popula iei satului Grojdibodu, a f cut parte din preocup rile oamenilor de tiin români de a cerceta acest col de ar , denumit Oltenia, ce prezint particularit i diferite de restul rii. În trecutul nostru istoric, cercet rile de antropologie în Oltenia au fost modeste i fragmentare, limitându-se la studiul unor caractere morfologice restrânse la un contingent mic de popula ie.

Pot fi citate în aceast categorie în primul rând cercet rile lui Eugene Pittard (1927) referitoare la indicele nazal i ale aceluia i autor în colaborare cu A. Donici (1926) despre indicele cefalic, în ime, culoarea ochilor i a p rului.

Un alt antropolog, R. Biassutti (1940), a cercetat de asemenea indicele nazal. În tratatul s u despre rase, Ilse Schwidetscky (1962) citeaz cercet rile lui Lebzelter referitoare la frecven a tipului mediteranian în Oltenia.

H. Fleischhacker a elaborat de asemenea o hart în care Oltenia este cuprins într-un teritoriu în care coincid pigmentarea i depingmentarea, iar Mourant a elaborat h i cu reparti ia grupelor sanguine ABO i a factorilor Rh (D). În linii mari se pot diferen ia, dup indicele pigmentar, talie, conforma ia fe ei i a craniului, dou grupe de caractere antropologice în Oltenia i anume domina ia caracterelor mediteraniene în parea de sud, ceea ce demonstreaz mi carea, migrarea de popula ii din sudul rii peste Dun re , în Balcani, Macedonia, Grecia, Albania, ri cu influen a M rii Mediterana i totodat migra ii din acelea i zone ale peninsulei Balcanice în sudul Olteniei i cu special afirma ie, în satul Grojdibodu, existând multe neamuri, multe familii ce demonstreaz aceast realitate. În partea de nord a Olteniei predomin popula ie cu caractere dinaride.

Coinciden a caracterelor dominante antropologice ale popula iei oltene cu acelea din celelalte regiuni ale rii demonstreaz adânca integrare biologic a popula iei oltene ti la fondul na ional caracteristic poporului român.

Studierea caracterelor antropologice ale popula iei din Oltenia, cu prec dere asupra popula iei din sudul teritoriului, de-alungul fluviului Dun rea, prezint interes deoarece aceast provincie are o serie de particularit i deosebit de interesante.

Situat în zona de sud-vest a rii, la poarta de p trundere a coloni tilor i a armatelor romane, popula ia Olteniei are o dominant leg tur de caractere mediteraniene i dinaride.

Antropologia demonstreaz , la rândul ei, c limitele geografice ale provinciei istorice Oltenia nu au fost de loc bariere de netrecut.

Vechea endogamie a satelor, în epoca modern , dispare trep-

tat, producându-se un larg amestec de popula ii prin desfiin area opreli tilor de migrare la frontierele statelor europene.

Este evident c in acest fel imaginea antropologic a popula iei din Oltenia i implicit din Grojdibodu, se va schimba într-o m sur ce poate fi apreciat în perspectiv i din acest punct de vedere studiul antropologic efectuat în acest sat va consemna, asemenea unui document istoric, momentul actual biologic-social al popula iei oltene ti în general i a satului Grojdibodu, în special.

Studiul va putea servi de-a lungul secolelor ca un document de referin , a c rui valoare va cre te pe m sura transform rilor masive determinante în Oltenia.

Oltenia, a ezat în partea de sud-vest a rii, este una din provinciile istorice ale României, cuprins între lan ul Carpa ilor Meridionali la nord, râul Olt la r rit i fluviul Dun rea la sud, având o suprafa de 20,3 kmp. În parea sa de nord î i face apari ia ”primul areal continental geologic al regiunilor carpatice” (I.P. Voite ti), i înscrie pr teritoriul u dintre Olt i Olte cea dintâi arie de antropogenez din ar .

Teritoriul s u administrativ cuprinde aproape întreaga suprafa de p mânt a Olteniei istorice.

Cu peste 500 de comune i multe ora e, teritoriul regiunii este cuprins între urm toarele coordonate geografice: - nord: latitudinea nordic 45 grade i 20 sec. (Vârful Mândra); - sud: latitudinea sudic 43 grade i 44 sec. (com. Grojdibodu); - est: longitudinea estic 24 grade i 25 sec. (Comuna Islaz); - vest: longitudinea vestic 22 grade i 28 sec. (fosta insul Ada Kaleh). În structura p mântului oltenesc se disting, de la nord spre sud, trei regiuni: - regiunea muntoas la nord, - regiunea podi urilor în partea de mijloc, - regiunea de câmp (câmpie, lunc ) în partea de sud unde exist de mii de ani a ezarea cu numele actual Grojdibodu iar în antichitate: Sigibida.

Câmpia oltean se continu spre Dun re printr-o zon de lunc de circa 10 km. l ime. Datorit solului s u aluvionar aceast regiune este favorabil unei culturi agricole de mare randament.

Propor iile corporale ale locuitorilor de aici, arat fa de statur membre inferioare mijlocii de lungi c tre scurte i membre superioare mijlociu de lungi spre lungi, umerii sunt mai mult la i i bazinul mijlociu îngust.

Raporturile de propor ionalitate cefalic indic o brahicofalie preponderent asociat cu hipsicefalie i metrio-c tre acrocefalie, fa de mezo- c tre leptoposofic i mandibula raportat la l imea fe ei este mijlociu de lat .

Anul III, nr. 2(10)/2018

29

Domnul de Rouã

Indicele nazal prezint o variabilitate mai accentuat intra regional , nasul fiind în general mai mult lat.

Satul Grojdibodu este un sat exogam caracteristic satelor din lunca Dun rii i are anexat satul Hotaru, suprafa a locuit fiind de 249 ha, arabil de 3220 ha.

Pentru particularit ile sale distincte fa de restul provinciei a prezentat un interes deosebit pentru cercet torii antropologi din România de a efectua aici un studiu complex ce este redat în continuare, rod al celor care au constituit colectivul de cercet tori în anul 1965 în acest areal.

Datorit pragului natural ce a creat un vad de trecere pietonal pentru traversarea fluviului Dun rea, mi carea popula iei de pe un mal pe altul al apei, a f cut posibil o caracteristic aparte a acestei localit i din punct de vedere antropologic, întâlnind sute de familii stabilite în sudul Dun rii provenite din satul Grojdibodu, la un moment dat un cartier al satului Dolni Vadin din Bulgaria actual (vis-a-vis de Grojdibodu), avea numele de Grojdibodu, aspect cunoscut i recunoscut de popula ia b tina de acolo.

Prezent m în continuare studiul de antropologie efectuat în vara anului 1965 la Grojdibodu de o echip multidisciplinar , care pentru acest sat reprezint un document istoric de mare importan , de mare însemn tate, cunoscând c în România se pot num ra pe degete asemenea studii de specialitate.

STUDIU ANTROPOLOGIC ASUPRA POPULA lEI SATULUI GROJDIBODU DIN RAIONUL CORABIAREGIUNEA OLTENIA* prezentat de H. DUMITRESCU I MARTA CIOVÎRNACHE Cercet rile antropologice de tip complex multidisciplinar efectuate în comuna Grojdibodu - sat exogam - i unde au fost studiate condi iile de via i de munc ale popula iei ca rezultat al analizei tipologice individuale i aprecierea caracteristicilor tipologice de ansamblu arat participarea urm toarelor componente pentru seria masculin studiat : - mediteranid (29,4%), - nordic (28,5%), - dinaric (29,6%) i - alpin (12,4%).

Hematotipologic sistemele A.B.O. i Rh se înscriu în aria de variabilitate a satelor din regiunea Oltenia, cu excep ia grupului B (21,2%), care d o frecven mai ridicat ; haptoglobinele dau pentru grupa 2-1 (56,25%), 2-2 (33,03%), 1-1 (10,71%). * La culegerea materialului i la prelucrarea par ial a acestuia au contribuit urm toarele persoane: m-elle Pée-Laborde (Paris); medicii Maria Dumitrescu, Ri cu ia Cantemir, N. tef nescu, R. Neac u, conf. P. Firu, Potera u, Angela Mihai, Margareta Sendile, Hilda-Davidsohn-Herman, iar ca personal tehnic: Sabina Mure an, tefania Popescu, Minodora Ungureanu, Elena Mateescu, Viorica S ndulescu, loana B lu , Irina Ri cu ia, Tatiana Macovei, Elena Antonescu, Sulu Gheorghe, Luciliu Popescu, Claudiu Popescu.

Am fost ajuta i în munc de corpul medico-sanitar al sec iilor de s tate din sfaturile populare ale regiunii Oltenia i ale raioanelor Caracal i Corabia, precum i de corpul medical al spitalului raional Corabia i al circumscrip iei i Dispensarului medical Grojdibodu. Au dat sprijin activ personalul de direc ie al colii i c minului cultural, cadrele didactice i culturale i comitetul Sfatului popular al comunei Grojdibodu.

Tuturor le aducem mul umiri.

Constantele biochimice înscriu aceast popula ie în aria de variabilitate a normalului. Dermatoglifele arat o transversalitate mai accentuat a liniilor palmare, în special a traseului liniei D. Cercet rile antropologice de tip complex multidisciplinar, pe care echipa de cercet tori tiin ifici i cadre tehnice le efectueaz de mai mul i ani în regiunea Oltenia, au avut ca obiectiv de studiu antropologic în vara anului 1965 popula ia satului Grojdibodu din raionul Corabia. În cele ce urmeaz prezent m profilul fizic al popula iei din Grojdibodu, al condi iilor de via al oamenilor i al condi iilor de munc . O dat cu acestea vom prezenta i aspectul de mediu în care popula ia munce te i tr ie te.

CONSIDERA II GENERALE Comuna Grojdibodu (sin. Grozdibod) este situat în partea de sud-vest a raionului Corabia, pe drumul regional Corabia-Bechet, la 19 km de Corabia i 27 km de Bechet, având vecin i la vest hotarul comunei Potelu, la nord hotarul comunei V stri a, la est hotarul comunei Gura Padinii. Are o lungime de peste 3 km i o ime de 800 m (fig.1, 2), coordonatele geografice fiind 43°45' latitudine nordic i 24°20' longitudine estic . Ea face parte din seria satelor situate la sudul Câmpiei Române, deci pe un teren cu mici diferen e de nivel 47,5 m - 50 m (fig.2). Este situat pe locul unei vechi a ez ri La Tène dacice. Geologic, aceast zon de câmpie a Dun rii face parte din platforma Moesic , format din depozitele cuaternare, alc tuite din loessuri i lehmuri, care acoper depozite mai vechi cenozoice, mezozoice i paleozoice.

Fig.1 - Amplasarea geografic a comunei Grojdibodu

—— Cote de nivel Fig.2 - Schema amplas rilor cotelor de nivel ale comunei Grojdibodu

30

Domnul de Rouã ISTORIC

Satul Grojdibodu este o a ezare veche; documentar, numele lui apare înaintea epocii lui Constantin Brîncoveanu. În documentele vechi m stire ti, acest sat apare sub numele Gov zdibrod = podul legat (informator C. Nicol escu-Plop or; comunicare verbal ).

Pe locul ocupat azi de acest sat se afla, dup spusele celor trâni, un altul cu numele de Vulpeni, ast zi disp rut.

Cu prilejul surp rii vreunui mal mai apar resturi de bordeie i din când în când buc i de schelete umane, acestea printre grinzi arse i cioburi de vase. Aceste bordeie au d inuit pân în jurul anilor 1830-1840. În timpul ocupa iei romane, pe acest loc se afla antica Sigibida1.

Aspectul actual al satului este acela al unui sat evoluat, cu cl diri spa ioase, având înc peri de dimensiuni mari i în general luminoase i uscate.

Un procent de 70% îl dau cl dirile construite din p mânt, chirpici sau paiant , restul fiind construite din c mid manual .

Satul este electrificat par ial.

1. Condi iile de via i de munc 2 a) Caracteristicile factorilor de microclimat Clima din arealul Grojdibodu prezint un aspect care se desprinde cu mici varia ii din cadrul general al climei de pe teritoriul rii noastre. Pentru Câmpia Dun rii, unde este amplasat satul Grojdibodu, datele privind reparti ia temperaturii aerului în medii anuale (1896-1955) arat o zon cu t > 11°C. Temperaturile maxime i minime absolute (în ultimii 60 de ani) au dep it 40°C pe întreaga suprafa a Câmpiei Române, iar cele minime - 33°G, în 1907 -29,5°C la Caracal.

Frecven a zilelor cu temperaturi diferite prezint un interes practic pentru diferite sectoare de activitate, dintre care cel mai important este cel agricol. Datele ne dau un total de 90 de zile înghe (cu temperaturi minime 0°C) i 110 zile c lduroase (cu temperaturi maxime 25°C). Num rul zilelor cu temperatur maxim 30°C (zile tropicale) sunt în medie de 50 de zile tropicale pe an, mai frecvente în lunile iulie i august.

Umezeala aerului variaz între 56 i 58%. Frecven a zilelor cu r 80% fiind la ora 14, aceasta, dup cum observ autorii, poate influen a dezvoltarea culturilor agricole. În ceea ce prive te reparti ia precipita iilor atmosferice, cantiile medii anuale (1896-1915; 1925-1935) sunt cuprinse între 500 i 550 mm, iar pentru zona de care ne ocup m < 300 mm.

Men ion m c anual mediile de zile cu ninsoare ating pragul de 20 (pentru Câmpia oltean 15-20 de zile). sur torile noastre, care au cuprins perioada 7-18 iulie 1965 i au fost efectuate de trei ori pe zi (ora 6, ora 14 i ora 21), au ar tat c factorii de microclimat prezint o varia ie mare în cadrul aceleia i zile, în cadrul perioadei respective de cercetare.

1

„La Grojdibod”, unde era antica Sigibida, s-au g sit table de aram , pe care este inscrip ia: «Imp. Caesar Divi Traiani Patrici» etc., pe care se afl mai multe nume de solda i, c rora li se acord drepturi de cet enie (vezi nota din Scrisori c tre V. Alecsandri de Ion Ghica, în Monografia jude ului Romana i).

2 Studiate de Hilda Davidsohn de la Institutul de cercet ri pentru protec ia muncii.

Anul III, nr. 2(10)/2018

Temperatura aerului a variat între 11 i 40 °C în cursul celor 12 zile de determin ri i între 11 i 26 °C sau 16 i 40 °C în cadrul aceleia i zile. Temperaturile sc zute s-au înregistrat noaptea i diminea a, iar cele ridicate între orele 12 i 14.

Umiditatea relativ a variat între 20 i 100%, valorile mici corespunzând orelor 10-18 i cele mai ridicate perioadelor de noapte i de diminea (orele 2-6). Nu au existat diferen e între locurile de determinare. Viteza curen ilor de aer a variat între 0,16 m/s în comun i 0,5-10 m/s pe câmp, direc ia predominant a vânturilor fiind în perioada respectiv NV-SE. Viteza curen ilor de aer a fost mai mare în regiunile situate în partea de nord a comunei decât în partea de sud. În aceast perioad , microclimatul locuin ei a prezentat varia ii mai mici. Temperatura aerului a fost cuprins între 20,2 i 27,8°C, valorile mai ridicate corespunzând temperaturilor mai mari ale aerului exterior.

Umiditatea relativ a fost cuprins între 47 i 91%, valorile ridicate fiind înregistrate în cursul nop ii. Viteza curen ilor de aer a fost cuprins între 0,001 i 0,002 m/s. b) Structura popula iei Popula ia satului num 4.532 de persoane în 1.021 de gospod rii. Figura 3, cuprinzând popula ia satului pe grupe de vârst i sex, arat procentul ridicat al popula iei prezente în sat în timpul cercet rilor noastre la vârstele de pân la 15 ani i dup 50 de ani. În cooperativa agricol de produc ie Grojdibodu lucreaz 2.442 de persoane. c) Munca popula iei Din toate sectoarele de munc din C.A.P., sectorul cerealier este cel mai extins, cuprinzând 2.184 de persoane (91,2%), pescuitul de lac cu b rci i n voade cu 21 de persoane. În C.A.P. lucreaz i o brigad de tractori ti (27 la num r), care apar ine S.M.T. Corabia.

Fig. 3 - Graficul popula iei pe grupe de vârst

i sexe.

Membrii C.A.P. efectueaz cea mai mare parte din muncile agricole manual; unele din aceste munci se încadreaz în categoria muncilor grele. La unele lucr ri exist eman ri de praf (treierat etc.), iar în unele perioade ale anului organismul este supus ac iunii unor factori nocivi de microclimat (vânturi puternice, precipita ii atmosferice, radia ii solare). De asemenea unele lucr ri impun organismului pozi ii vicioase la efectuarea lor (plivitul etc.).

Muncitorii mai execut i lucr ri în gospod ria proprie. În general, programul de activitate al unei femei este mai înc rcat decât al unui b rbat, deoarece aceasta execut i cea mai mare parte din muncile din gospod ria proprie. d) Starea de alimenta ie a popula iei Din datele pe care le avem reiese c alimenta ia este pu in

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

variat , iar alimentele de origine animal se consum în cantitate mai mic , aportul de proteine i gr simi animale fiind deci mai redus. De asemenea este mai mic i aportul de vitamine care se sesc în alimentele de origine animal , în fructe i în unele legume.

Indicele de carie redus (sub 70%) g sit la examenul stomatologic se explic prin consumul mai mare de pe te, prin faptul c în alimenta ie sunt pu ine dulciuri i prin consumul de o et în cantitate mai mare i de zarzavaturi crude.

Pe de alt parte consumarea alimentelor acide în cantitate mai mare, mesele neregulate i preg tirea mânc rurilor cu rânta favorizeaz afec iunile gastro-intestinale care au dat un procent atât de ridicat în cercetarea din sectorul medical.

2. Caractere fiziologice a) Sistemul A.B.O. Rh i haptoglobine Pentru sistemul A.B.O. s-au ob inut urm toarele frecven e: Grupa A ……………. 41,2% Grupa B ……………. 21,2% Grupa AB…………… 7,5% Grupa 0…………….. 30,1% Sistemul Rh+………. 90,3% Sistemul Rh-……….. 9,7% Ambele sisteme situeaz satul Grojdibodu în aria de variabilitate a satelor din regiunea Oltenia cu excep ia grupului B, care ob ine o frecven mai ridicat fa de limitele de varia ie constatate (14,0-18,2).

Pentru haptoglobine3 s-au constatat frecven ele: Grupa 2-1 ………….. 56,25% Grupa 2-2 ………….. 33,03% Grupa 1-1 ………….. 10,71% Frecven a genei Hp 1 (0,388) este mai mare decât frecven a constatat în cercet rile efectuate pân în prezent (0,333 i 0,357).

Constantele biochimice privind: glicemia, colesterolemia, proteinemia, calcemia i calciuria popula iei de ambele sexe din Grojdibodu în urma rezultatelor ob inute înscriu aceast popula ie în seria de variabilitate a normalului.

3. Tipul fizic În cele ce urmeaz sunt prezentate rezultatele variabilit ii somatice ale seriei masculine din Grojdibodu, urmând ca în nota viitoare, o dat cu aspectele corelative, s fie prezentat i analiza variabilit ii somatice feminine.

Variabilitatea somatic 4 (metrii i indici) masculin este redat în tabelul nr.1.

Analiza acestor date arat : calota cranian prin dimensiunile transversale este în special îngust i mijlociu de lung c tre lung , realizând în medie un indice cranian predominant mezocefal. Reparti ia cazurilor pe categorii de indice cefalic arat o bun reprezentare a categoriei de cranii dolicocefale (32,3%), urmat apoi în suit procentual de categoria brachicefal (24,0%).

Ca în ime, atât ca dimensiune absolut , cât i în raport cu lungimea i l imea ei, calota este înalt . Spatele capului examinat din profil este în majoritate bombat (60,8%) c tre mijlociu de 3

Determin ri efectuate la Institutul de endocrinologie ,,C.I. Parhon”.

Sectorul imunopatologic de c tre Rodica Stamatescu i Ligia Simionescu.

4 Prelucrare statistic de Radu C nciulescu.

31

bombat (17,5%), cel turtit fiind în minoritate (12,4%).

Fruntea ca valoare absolut i în raport cu l imea capului este lat ; fa de l imea fe ii ea este mijlociu de lat c tre lat . zut din profil, fruntea are o în ime mijlocie (41,2%) c tre înalt (50,5%), fiind înclinat (60,8%) i cu profilul drept (68,0%).

Fa a este mijlociu de îngust c tre îngust i prin valoarea mediei mijlociu de înalt realizând în medie o fa mesoprosop .

Trebuie s remarc m c variabilitatea indicelui morfologic facial este destul de accentuat , fapt demonstrat de altfel i de reparti ia cazurilor pe categorii de indice. O concentrare a cazurilor (45,4%) este constatat în categoria fe elor lepto i hiperleptoprosope.

Mandibula ca dimensiune absolut este mai mult lat , iar fa de l imea fe ei mijlociu de lat .

Marginea inferioar a mandibulei este mai ales oblic (80,0%) i mijlociu de înalt (37,1%) c tre joas (48,5%). Ca pozi ie, b rbia este retras (51,6%) i cu conturul ters (48,5%). Într-o propor ie mai redus se constat b rbii drepte i mijlociu conturate (34,0%) proeminente i conturate (14,4%).

Caracterele metrice ale nasului cunosc atât pentru dimensiunile absolute, cât i prin raportul lor de propor ionalitate o variabilitate accentuat cu predominan a formelor de nasuri late.

Deschiderea palpebral este în majoritate orizontal (88,3%) i mijlociu de larg (42,3%). Ca deschidere se mai semnaleaz o bun reprezentare a categoriilor înguste (33,0%) i largi (24,7%).

La caracterele descriptive ale ochilor se mai adaug i forma sprâncenelor, care sunt mai mult slab arcuite (34,7%) i în unghi (15%). Forma genelor este mai mult de gean dreapt cu vârful în sus (32,3%) i lungi arcuite (31,2%).

Umerii obrazului au un relief ters (63,9%) cu orientare temporal (68,0%). Relieful proeminent i cu orientare frontal cunoa te o minoritate (11,3%).

Conturul general al fe ei este mai mult oval (45,4%), urmeaz în ordine procentual descrescând urm toarele forme: dreptunghiular (24,7%), pentagonal (12,4%) i ascu it (10,3%).

Statura este mijlociu de înalt (30,0%) i c tre înalt (35,6%).

Greutatea raportat la statur realizeaz un indice Rohrer la limita inferioar a troficit ii normale. Aceasta se poate constata i din analiza reparti iei tipurilor constitu ionale ce indic o predominan a constitu iei dolico-mezomorfe (59,8%) i dolicomorfe (24,7%).

32

Domnul de RouĂŁ Tabelul nr.1 Variabilitatea somatic a seriei masculine din Grojdibodu

Anul III, nr. 2(10)/2018

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

În tabelul nr. 2 se prezint pe decade de vârst valorile medii ale indicelui Rohrer, frecven ele tipurilor de conforma ie corporal i a celor antropologice. Analiza acestui tabel arat , în concordan cu studiile noastre anterioare (1,2), o cre tere a valorilor indicelui Rohrer o dat cu înaintarea în vârst , fapt care pe materialul nostru nu i-a ob inut confirmarea statistic . Din punctul de vedere al conforma iei corporale, iudiferent de vârst se constat o dominan a tipurilor dolicomorfe i dolicomezomorfe, care se explic i prin structura antropologic a seriei examinate, în care predomin , în toate decadele de vârst , componen a dinaric , nordic i mediteranid (pl.I).

Membrele superioare raportate la statur sunt mijlociu de lungi c tre lungi, iar cele inferioare mijlociu de lungi i scurte.

Pilozitatea este mijlociu de abundent atât în regiunea facial , cât i pe restul corpului.

33

Culoarea p rului este de nuan închis : castaniu închis (35,5%) cu nuan prevalent V 31,3% i negru (57,3%) cu nuan e prevalente W = 29,2% i X = 27,1%.

Pentru culoarea irisului predomin nuan ele închise cu prevalen a nuan ei de iris 11 (26,8%) i 12 (24,8%). S-a mai constatat într-o propor ie de 14,4% nuan a de iris 2.a. i 8,2% nuan a de iris 5 apar inând categoriilor de nuan e de iris de culoare deschis . Ca structur predomin forma circular (65,6%).

Complexul pigmentar discordant a fost constatat într-o propor ie de 30,3%.

Diversele caracteristici examinate ale refiefului cutanat palmar i plantar arat pentru grojdibodeni varia ii obi nuite cu particularitatea unei transversalit i mai accentuate a liniilor palmare, apreciat în special prin traseul liniei D.

Tabelul nr.2 Indicele Rohrer, conforma ia corporal i componenta tipologic pe decade de vârst la popula ia masculin din Grojdibodu

34

Domnul de Rouã

Compararea parametrilor statistici privind: statura, raportul de propor ionalitate al membrelor, indicele de troficitate, indicele cefalic, indicele morfologic facial, indicele nazal la seria masculin din Grojdibodu i seriile masculine din împrejurimile Grojdibodului i alte sate din regiunea Oltenia arat c între Grojdibodu i satele din împrejurimi diferen ele sunt minime, cu excep ia unei troficit i mai coborâte în satele din jurul Grojdibodului. Fa de celelalte sate din regiunea Oltenia, diferen ele sunt mai marcante în sensul unui indice cefalic mai coborât, un indice nazal mai ridicat i un indice de troficitate corporal mai coborât la Grojdibodu.

Analiza tipologic individual , precum i aprecierea caracteristicilor tipologice în ansamblu arat participarea urm toarelor componente divers asortate la seria masculin din Grojdibodu: mediteranid (29,4%), nordic (28,5%), dinaric (29,6%) i alpin (12,4%).

Completarea studiului cu datele privind variabilitatea somatic a seriei feminine adulte ne va permite o apreciere concludent asupra acestei popula ii.

CONSTANTELE BIOCHIMICEALE POPULA IEI RURALE DIN GROJDIBODU REGIUNEAOLTENIA DE MARIA TIBERA-DUMITRU, SIMONA BERONIADE I TATIANA DR GHICESCU Cercetarea efectuat pe un lot de 449 de subiec i (b rba i i femei) din comuna Grojdibodu arat c popula ia se încadreaz în limitele unor staturi mijlocii, prezint un deficit ponderal însemnat, un indice Rohrer mijlociu c tre sc zut, cu valori ale glicemiei, colesterolului, proteinemiei, calcemiei, situate în limite fiziologice cu tendin a c tre media acestor valori. În ceea ce prive te calciuria, se remarc o tendin mai mare c tre neeliminare fa de celelalte cercet ri efectuate în regiunea Oltenia, fapt explicat printr-o cantitate foarte redus de calciu în apa de b ut

Anul III, nr. 2(10)/2018

i a unei alimenta ii s race în acest constituent.

Pornind de la concep ia c criteriile morfologice nu sunt capabile s dea ele singure o no iune clar i complet despre tipurile constitu ionale, antropologia modern i-a extins sfera de ac iune, ar tând importan a elementului func ional, c utând coreleze elementul func ional cu cel morfologic pentru a elucida problema.

Numeroase au fost pân în prezent cercet rile în domeniul modific rilor biochimice ale organismului, efectuate la diverse grup ri rasiale, grup ri izolate, în diferite condi ii de climat i alimenta ie, dar nu s-a ajuns la nici un fel de concluzie definitiv i precis .

Numeroase sunt de asemenea i diversele ipoteze care incrimineaz unul sau altul din factori, dar acestea continua s aib doar o valoare teoretic , neputând fi aplicat în mod general. În ara noastr au fost f cute pân în prezent câteva cercet ri de acest gen, care în mare parte au dus la concluzia c factorii principali în determinarea unei anumite constela ii metabolice iar constitui starea economic a popula iei, regimul alimentar i mai pu in varia iile climatice, neputându-se stabili care din ace ti factori ar fi preponderent.

MATERIAL IMETOD Lucrarea de fa se refer la prezentarea unor constante biochimice mai importante (glicemie, colesterolemie, proteinemie, calcemie, calciurie) studiate la popula ia rural din comuna Grojdibodu. Este vorba de o continuare a anchetelor antropologice de tip complex efectuate în regiunea Oltenia.

Comuna Grojdibodu este o a ezare de câmpie în partea de sud-vest a raionului Corabia i cuprinde un efectiv de 4.532 de persoane. Ocupa ia de baz a popula iei o constituie agricultura i pescuitul.

Alimenta ia este în primul rând vegetarian -f inoas . Carnea

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

este consumat în cantitate mai mic (pe te, pui, carne de porc).

Fructele i laptele lipsesc aproape cu des vâr ire din alimenta ia popula iei. Se remarc de asemenea un consum crescut de alimente cu caracter acid (o et, mur turi). Putem spune deci c este vorba de o alimenta ie pu in diversificat , inegal reprezentat din punct de vedere nutritiv, în care se observ în special o caren vitaminic i lipidic de origine animal .

Morbiditatea general nu difer în mod specific de cea a regiunilor învecinate, eviden iindu-se o inciden crescut a patologiei gastro-intestinale.

Dezvoltarea fizic a acestei popula ii a fost caracterizat pe baza taliei, a greut ii i a indicelui de plenitudine Rohrer.

Materialul pe care s-au f cut deterrnin rile biochimice se refer la un lot de 449 de cazuri, dintre care 325 femei i 124 rba i, împ it pe grupe de vârst .

Tehnicile utilizate pentru efectuarea analizelor biochimice au fost: - pentru glicemie metoda Hagedorn, - colesterolemie metoda Bloor, - proteinemie metoda refractometric , - calcemie metoda Clark-Coliip, - calciurie metoda Sulkovitch5 .

Produsele de studiat (sânge i urin ) au fost recoltate dimi-

35

nea a pe nemâncate. Toate analizele au fost executate în Grojdibodu, iar serul pentru determinarea calcemiei a fost expediat în câteva ore la Corabia. Men ion m c în alc tuirea valorilor medii nu am re inut valorile care dep esc sau sunt sub limita celor fiziologice. Am f cut o împ ire a valorilor pe grupe de vârst i în mai multe categorii în cadrul limilelor normale pentru a ilustra mai bine modul de varia ie a constantelor studiate.

REZULTATE I DISCU II Studiind statura se observ o varia ie între 154,1 cm i 185,7cm la b rba i, media fiind 167,1 cm, i între 146,0 i 165,7 cm la femei, media fiind 155,8 cm. Prin valoarea mediilor, popula ia se încadreaz în categoria staturilor mijlocii.

Aprecierea greut ii d valori cuprinse între 40,5 i 70,9 kg la rba i, media fiind 57,1 kg i 40,0 - 67,5 kg la femei, cu o medie de 48,4 kg.

Comparând mediile de greutate la ambele sexe cu mediile corespunz toare pe ar , care sunt 63,2 kg la b rba i i 54,0 kg la femei, se constat existen a unui deficit ponderal însemnat.

Din calcularea indicelui de plenitudine Rohrer se constat c popula ia se încadreaz în limitele unei troficit i normale, cu predominan a clasei de eutrofie la femei i a celei de subeutrofie tre hipotrofie la b rba i (tabelul nr.1).

Tabelul nr.1 Indicele Rohrer pe sexe

Studiul biochimic al materialului prezentat se refer la aprecierea valorilor glicemiei, colesterolului etc., expuse în tabelul nr.2. Analiza acestor date arat c glicemia prezint o medie general de 0,93 g0/00, la b rba i fiind ceva mai ridicat decât la femei, adic 0,95 fa de 0,92 g0/00. Limitele de varia ie au fost cuprinse între 0,7 i 1,17 g0/00. Având în vedere c toate cazurile studiate se încadreaz în limitele destul de largi ale normalului,

am împ it valorile existente în trei categorii: prima cu tendin hipoglicemiant între 0,7 i 0,9, a doua între 0,9 i 1,1 i a treia cu tendin hiperglicemiant între 1,1 i 1,2 (tabelul nr.2). La ambele sexe, glicemia prezint procente maxime în jurul cifrei medii fiziologice 1 g0/00. Se observ o tendin de cre tere a limitelor extreme cu vârsta. Se remarc apari ia valorilor de peste 1,1 g0/00 dup vârsta de 30 de ani la femei i dup 20 de ani la b rba i.

Tabelul nr.2 Varia ia glicemiei pe grupe de vârst exprimate procentual

5 Determin rile au fost efectuate de un colectiv compus din Angela Mihai i Margareta Sendile, precum i din personalul auxiliar: Minodora Ungureanu, Elena Mateescu, Viorica S ndulescu, loana B lu i Irina Ri cu ia.

Studiul colesterolului ne d o medie general de 1,91 g0/00, ceva mai sc zut la b rba i (1,89 g0/00) fa de femei (1,93 g°/00).

Limitele de varia ie sunt cuprinse între 1,40 i 2,52 g0/00.

36

Domnul de Rouã Tabelul nr.3 Valorile medii a unor constante biochimice pe grupe de vârst

Colesterolul efectuat cu metoda Bloor, ale c rui limite fiziologice sunt cuprinse între 1,40 i 2,60 g0/00, ne-a permis o împ ire în trei categorii egale în cadrul acestei limite (1,4-1,8; 1,8-2,2; 2,22,6). În cazurile studiate de noi (tabelul nr.4) se observ o tendin

Anul III, nr. 2(10)/2018

i sex

spre limitele inferioare ale normalului, media general fiind totu i încadrat în categoria mijlocie.

Diferen ele pe categorii de vârst arat o tendin de cre tere progresiv a colesterolului cu excep ia grupei 50-59 de ani la ambele sexe.

Tabelul nr. 4 Varia ia colesterolului pe grupe de vârst exprimate procentual

Men ion m c printre cazurile studiate de noi s-au g sit i câteva valori ale colesterolului peste limitele superioare ale normalului care nu au fost luate în considera ie la alc tuirea mediei, de i cazurile studiate nu prezentau nimic patologic decelabil.

Studiul proteinelor ne arat o medie de 7,1 g0/00, diferen ele de valori dintre b rba i i femei fiind neglijabile: 7,17 g0/0 la b rba i i 7,22g0/0 la femei. limitele de varia ie au fost g site între 6 i 8 g0/0.

Tabelul nr. 5 Varia ia proteinemiei pe grupe de vârst exprimate procentual

Tabelul nr. 6 Varia ia calciuriei pe grupe de vârst exprimate procentual

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

+++ ELIMINARE ++ ELIMINARE - NEELIMINARE i aici în func ie de cazurile g site am stabilit trei categorii (între 6,00 i 6,5 g%, între 6,5 i 7,5 g% i între 7,5 i 8,00 g%) în cadrul proteinemiei normale.

Proteinemia arat atât la b rba i, cât i femei, procentele maxime în jurul cifrelor medii (tabelul nr.5). Se observ o cre tere procentual progresiv a categoriilor extreme, explicat prin instabilitate metabolic pe m sura înaint rii în vârst .

Studiul calciuriei (tabelul nr.6) ne-a permis s not m pe figur

37

cele 3 posibilit i: lipsa elimin rii calciului, eliminare moderat i eliminare masiv . În studiul separat al calciuriei se observ o cre tere treptat a elimin rii în raport cu vârsta la ambele sexe.

Faptul c în linii generale eliminarea de calciu prin urin este mai sc zut fa de subiec ii studia i în alte sate ale regiunii Oltenia este explicat pe de o parte, printr-o cantitate foarte mic de calciu existent în apa de b ut, iar pe de alta printr-un specific de alimenta ie bogat în vitamina D2 (consum mare de pe te), cu o tendin mai mare la un bilan de calciu pozitiv.

Tabelul nr. 7 Varia ia calcemiei pe grupe de vârst exprimate procentual

Omogenitatea social-economic a subiec ilor studia i atât în corela ie între calciul sanguin i eliminarea lui urinar (vezi valorile cazul nostru, cât i în cazul lucr rilor citate mai sus ne face s calcemiei în tabelul nr.8). În linii generale, media calcemiei pe sim suficient aceast explica ie (alimenta ie specific ) pentru grupe de vârst se men ine în limite normale (tabelul nr.7). Micile diferen a procentual a calciuriei între popula ia Grojdibodului diferen e sunt nesemnificative. i a celorlalte sate.

Am g sit interesant raportul dintre vârsta i cifra calcemiei la Faptul c în lucrarea de fa s-a studiat pentru prima dat în care începe eliminarea calciului prin urin (tabelul nr.8). paralel i calcemia subiec ilor respectivi ne permite s facem o Tabelul nr. 8 Cifra calcemiei la care începe eliminarea de calciu prin urin

Concomitent din cifrele de calcemie i eliminare de calciu pe grupe de vârst se observ c i cantitativ calciuria la cifrele calcemiei în general eliminatorii cre te propor ional cu vârsta.

Astfel, dac la cifra de 11,25 g0/00 calcemie la grupa sub 20 de ani eliminarea este moderat (++), la o calcemie echivalent la grupele urm toare eliminarea este mare (+++). Interpretarea pe care o m acestei corela ii între calcemie i eliminare este aceea a unui bilan pozitiv de calciu la vârsta cre terii osoase, pentru ca bilan ul se echilibreze la vârstele medii i s se negativizeze la vârstele înaintate.

Ceea ce verific i mai mult aceast afirma ie este faptul c la

cazurile studiate la grupa de 20-29 de ani elimin rile de calciu prin urin încep s creasc la b rba i de la 25 de ani i la femei de la 22 de ani (vârstele cunoscute ca sfâr it al cre terii osoase fiziologic, pe sexe), cu toate c media general a calcemiei a grupei respective nu este discordant de mediile celorlalte grupe de vârst . La celelalte categorii de vârst , diferen ele pe sexe sunt nesemnificative.

Corela ia dintre indicele Rohrer i colesterolemie se verific i pe materialul de la Grojdibodu (tabelul nr.9), cu excep ia clasei de hipertrofie la femei, datorit , probabil, num rului insuficient de cazuri.

Tabelul nr. 9 Valorile colesterolului în func ie de indicele Rohrer pe sexe

38

Domnul de Rouã

CONCLUZII Dup cum am men ionat, lucrarea de fa vine s completeze alte studii de acela i gen asupra popula iei din regiunea Oltenia.

Studiul comparativ al acestor constante (tabelul nr.10) ne arat

Anul III, nr. 2(10)/2018

popula ia Grojdibodului prezint valori apropiate de mediile celorlalte a ez ri cercetate din regiunea Oltenia, iar separat studiate, constantele cercetate se situeaz în apropierea cifrelor medii ale mediilor considerate ca fiind fiziologice.

Tabelul nr. 10 Mediile constantelor biochimice din a ez rile studiate din regiunea Oltenia

Cele trei constante din tabel ne arat un grad de varia ie practic neglijabil i care nu necesit discu ii suplimentare în privin a glicemiei i a proteinemiei, de i, dup cum se observ , ez rile studiate nu au o omogenitate geografic-economic .

Un grad de varia ie mai mare îl prezint îns colesterolul, care oscileaz semnificativ de la media de 1,59 g0/00 (Sovarna) la media de 2,20 g0/00 (V giule ti) sau 1,85 g0/00 (Castranova) fa de 2,20 g0/00 (Rogova). Acest fapt ne surprinde cu atât mai mult cu cât primele dou i ultimele dou a ez ri pe care le compar m între ele sunt situate la aceea i altitudine. Singura explica ie verosimil ar putea fi în aceste cazuri modul de alimenta ie de la

o a ezare la alta. În cazurile studiate de noi în regiunea Oltenia nu putem sus ine pân în prezent influen a factorilor climatici asupra constantelor biochimice studiate, cu atât mai mult cu cât în ara noastr nu exist diferen e climatice prea importante. Cel mult se poate spune c ace ti factori ac ioneaz indirect, determinând un anumit specific alimentar.

Problema practic imediat ce se ridic din acest gen de studii este de a se cerceta constantele cu aceea i metod în cât mai multe regiuni ale rii, pentru a se putea astfel stabili limitele de varia ie ale normalului aplicabile la popula ia rii noastre.

STUDIU ANTROPOLOGIC GROJDIBODU - SIBIEC I CERCETA I

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

STUDIU ANTROPOLOGIC GROJDIBODU - SIBIEC I CERCETA I

39

40

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Dinic CIOBOTEA

2018 - ANUL CENTENARULUI Istoria lumii, inclusiv a Românilor, are ca motor al faptelor ideile-for , exprimate prin termeni c uzitori, corespunz tori Timpului modelator. Termenii - ca obiective ale unui viitor vecin prezentului - i ca idealuri ale viitorului se însumeaz , prin crea ie i mo tenire, i prin translatare în sinteze care modeleaz experien a de via a umanit ii. Formele de via din istoria Europei, de exemplu, s-au ref cut în structuri noi, amalgamând straturi etnice de doar dou ori între neolitic i contemporaneitatea noastr , între „revolu ia” ceramicii i „revolu ia internetului”. În sura în care oamenii au sporit ca num r p mântul i-a c tat st pânii etnici, în contururi teritoriale (state). Apoi, într-o vechime bineprecizat cronologic-zis Antichitate - s-a produs cel mai mare proces etnogenetic exportat de statul roman, romanizarea.

A urmat, timp de mai multe secole, marea migra ie a etniilor dornice ias din atlasul geografic al Barbariei. Din nou s-au produs sinteze etnice, lingvistice i culturale, care au dat harta etnologic cea nou a Europei, care - în linii generale - se p streaz pân ast zi. Ideea de crea ie - care dimensioneaz omul - a articulat ca o necesitate structuri statale pentru toate neamurile, popoarele, na iunile, în forme adecvate geografiei i poten ialului uman, mai întâi în terminologia forma iunilor prestatele feudale, statelor feudale na ionale (independente sau dependente politic în cvasigeneralul principiu al raporturilor de vasalitate i al existen ei imperiilor ca suprastructuri îndoctrinate de Sf. Augustin). În momentul când oamenii au rupt aceste moduri de via medievale, prin revolu iile conduse de burghezie, istoria a impus ideea de na iune ca factor al unit ii de efort creator, rostogolind în obâr ia spa iilor primordiale etnice forma statului modern, „singura g zduire a progreselor omului european”, „acel întreg în care se reunesc toate elementele vie ii” (mo ia, neamul i limba) i „în cadrul c ruia ele cap un sens”, (cf. Pierre Manet, Ra iunea Na iunilor. Reflec ii asupra democra iei în Europa, Editura Nemira, 2007, p. 8-9) În procesualitatea istoric , to i termenii care au desemnat marile comunit i omene ti într-o epoc sau alta s-au modelat în firescul legilor care au dat omului dreptul s fie st pânul naturii.

Treptele înf ptuirilor le reaminte te istoria ca tiin despre trecut nu ca pe o poveste ci „ca o t lm cire a vremii de fa i de pov uire vremii viitoare” (dup Mihail Kog lniceanu, 1840).

Statul na ional unitar român, în mi carea prin timp, s-a dezvoltat în sensul de conservare a mo iei din „epoca genezelor” etnic , lingvistic , social-politic i cultural , de când Romanitatea Oriental s-a deta at de cea Occidental , acestea desp rindu-se prin interpunerea Imperiului Bizantin, pierz tor prin defensiv treptat, al sferei de domina ie politic în teritoriul mare al neamului romanic (al Vlahilor = Românilor) întins de la Mun ii

Balcani, la sud, i pân la Carpa ii P duro i, la nord. În geografia istoric a Evului Mediu, Românii - din ra iuni existen iale i misionare cre tine au gândit i ac ionat în comun la „por ile cre tinit ii” în fa a Imperiilor t tar i otoman, în forme de solidaritate a statelor (de esen na ional ) ara Româneasc , Moldova i Transilvania sub Mircea cel Mare, Iancu de Hunedoara, tefan cel Mare i al i voievozi i domni, pân la f ptura de unitate politic a tuturor românilor sub sceptrul lui Mihai Viteazul, din 1599-1600.

Prima Unire politic a tuturor Românilor în plin Ev Mediu nu a durat prin timp. Ea, îns , a dat sensul istoriei spre Marea Unire din 1918. Cele peste trei secole de pl dire i de biruin a na iunii române, în conturul teritorial al României din 1 Decembrie 1918, au fost i succesul na iunilor europene, în efortul general, dar de întâietate, de progres al Lumii. Închiderea marelui proces al form rii statelor na ionale la sfâr itul Primului R zboi Mondial a dat omenirii calea just , fireasc i legic a mi rii prin timp. A ezarea Europei în fruntea civiliza iei i crea iei umane în ultima sut de ani relev tr inicia structurilor etno-politice din 1918, necesitatea p str rii acestora peste secole ca o condi ie sine qua non a progresului omului european.

Statul na ional unitar român, des vâr it în anul 1918, r mâne emblematic i dup o sut de ani ca o construc ie durabil a istoriei în consens cu obiectivele i idealurile celorlalte na iuni.

Ast zi, când unii lideri politici, urmând ambi iile individuale ale celor care timp de un secol au uneltit la fundamentele pa nice ale conlucr rii na iunilor, e uând cu to ii, impun unii termeni ce vizeaz dispari ia sau ubrezirea celor de na iune i stat na ional, precum globalizarea, denot deconectare de la sensul pozitiv al istoriei i de la valorile durabile create de oameni. adar, sub sensul ra ionalului pozitivist, în unitate de via istoric cu na iunile europene, Statul na ional unitar român, România, are durabilitate îndelungat prin timp, i dac nu va fi vreun cataclism nuclear mondial va fi ve nic.

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

41

Doina DR GU

„Surorile” - o carte autentic[ Autor al mai multor volume de versuri i proz în limba român , precum „Zori de zi” (poeme), 2011, „Singur i departe” (poeme), 2011, „Drumul” (nuvele), 2013, „Iubiri” (poeme), 2014, „Funia ro ie” (nuvele), 2016, i „Surorile” (roman), 2018, Leonard Ionu Voicu este un veritabil poet i prozator.

S-a n scut la Bucure ti, în anul 1962. Dup terminarea studiilor liceale i universitare, a plecat în Canada, stabilindu-se la Montreal, în 1991. Aici i-a completat studiile de specialitate ob inând un master în Microbiologie i Imunologie.

A participat la multe ac iuni din cadrul comunit ii române ti din Canada, fiind ales, de curând, în func ia de pre edinte al Asocia iei Canadiene a Scriitorilor Români (ACSR). De asemenea, a fost ales pre edinte al Cenaclului Literar Eminescu.

Romanul „Surorile”, ap rut la Editura BETTA, în 2018, este dedicat, dup cum spune autorul, pe pagina de titlu, familiei sale. În Cuvânt înainte afirm : „Aceast carte este o modalitate personal de a mul umi rudelor din partea tat lui meu, originar din satul Antone ti, comuna C line ti, jude ul Teleorman i de fapt tuturor oamenilor acelei comune, pentru bun tatea fireasc cu care m-au primit în mijlocul lor, m-au ocrotit i m-au înv at multe lec ii de via în anii primei tinere i, când mergeam pe acele meleaguri, s -mi petrec vacan ele de var ”.

Romanul porne te de la personaje reale, mai precis cuprinde povestea a patru surori (Ana, Nina, Dora i Maghi), de la copil rie pân la vârsta adult , cu toate momentele prin care trec.

Structurat pe patru capitole, ce poart fiecare numele uneia dintre surori, cartea se desf oar în patru moduri diferite, în func ie de povestea fiec reia, pe care i-o expune fidel sau mai roman at, acestea având caractere diferite, un mod personal de a privi via a i mai ales destine diferite.

Nu este gre it dac privim cartea ca pe un volum ce con ine patru nuvele, cu patru istorisiri f cute la persoana întâi.

Povestea începe în satul natal al autorului, continuându-se la ora . Nu lipsesc conflictele dintre surori, dar acestea se modereaz i se tempereaz , surorile fiind, de cele mai multe ori, conciliante.

Autorul, de profesie medic, surprinde foarte bine psihologia feminin , în special, i psihologia vie ii, în general; are o mare capacitate de a crea situa ii imprevizibile, pline de imagina ie, dar i de a reda realitatea în cele mai pure ve minte. În prefa a c ii, Victor Atanasiu spune: „De remarcat, din start c scriitorul respect un anume tipar, de g sit mereu atât în tema fra ilor, cât i în cea a surorilor, naturile sunt complementare. În cazul de fa ele sunt i antinomice, f s fie vorba de adversitate”

Romanul „Surorile” este scris cu pasiune, stilul este cursiv, adesea g sim situa ii pline de umor, pe alocuri un limbaj specific zonei teleorm nene. În literatura universal se mai întâlnesc opere cu surori. De pild „La r scruce de vânturi”, scris de Emily Brontë, este una dintre operele cu care surorile Brontë au contribuit la îmbog irea patrimoniului cultural al lumii.

Via a familiei Brontë, marcat de întâmpl ri tragice i coinciden e stranii a fost adesea un subiect de luat în seam în literatura englez a secolului al XIX-lea. Familia Brontë a oferit, literaturii universale, cele mai importante scriitoare ale secolului al XIX-lea. Cele trei surori, Charlotte, Emily i Anne, au r mas în literatur cu volume precum „Jane Eyre”, „La r scruce de vânturi” sau „Necunoscuta de la Wildfell Hall”. Toate cele trei surori Brontë au murit îns tinere, c zând parc prad unui blestem ab tut asupra întregii familii.

Criminologul James Tully, autorul c ii „Crimele Charlottei Brontë” (The Crimes of Charlotte Brontë) descrie o situa ie sinistr : „dintre cele cinci fete ale familiei Brontë, doar trei au atins vârsta maturit ii (Charlotte, n scut în 1816, Emily, n scut în 1818 i Anne, n scut în 1820) i toate au produs opere literare. Întrucât mama lor murise de cancer în 1821, Charlotte a avut grij de surorile sale, având mereu fa de acestea un comportament matern. Ascensiunea lor a fost curmat îns de mor i considerate de unii suspecte, niciunul dintre copiii familiei Brontë neajungând s împlineasc patruzeci de ani.”

De asemenea James Joyce, prozator i poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, a scris nuvela „Surorile” (The Sisters).

Phillipa Gregory a scris romanul „Surorile Boleyn”, în care descrie rela ia între dou surori - Mary i Anne Boleyn -, purt toare ale ambi iilor familiale vizând tronul Angliei, i lupta lor pentru dragostea i favorurile regelui Henric al VIII-lea. De i sunt rivale, surorile se ajut , împinse de rude, pentru ca urma ii regelui s r mân în familie.

Scriitoarea Gwyneth Rees descrie, în „Surori în luna de miere” o „du nie la cataram ” i o „prietenie la cu ite”, o „fic iune pentru copii i adolescen i”, în care „aventurile celor dou surori iau tot felul de întors turi”.

Scriitorul rus Cehov, în piesa de teatru „Trei surori”, scoate în eviden faptul c punctul comun al celor trei surori, fiice de general, era acela al unei nostalgii de a se întoarce în Moscova pentru a sc pa de vulgaritatea vie ii de provincie. Îl felicit m pe scriitorul Leonard I. Voicu, pentru recentul volum, i îi dorim succes pe sinuosul drum al literaturii universale.

42

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

GHEORGHE CHI|U, Biografie rectificat[ Biografia public : Gheorghe Chi u, personalitate politic i literar marcant a României tr itor în secolul XIX, de origine oltean , a atras aten ia multor scriitori care au fost preocupa i de via a i opera acestui om de seam .

Cei care la început s-au aplecat spre a face publice datele biografice au pornit de la informa ii incomplete i neverificate iar urm torii nu au f cut altceva decât s reia ceea ce s-a scris f a mai cerceta dac sunt adev rate sau nu. tim din scrierile acestora c Gheorghe Chi u s-a n scut la data de 26 august 1828 în satul Oboga din jude ul (fost) Romana i, la nord de ora ul Bal , perioad în care negustorii din Craiova pribegeau prin sate fugi i de frica turcilor care atacau frecvent ora ul.

Gr. Tocilescu face precizarea c a fost n scut în carul în care torea familia sa i botezat într-un ciub r, de tat l s u Theodor Chi u.

C. M. Ciocazan, ginerele lui Gheorghe Chi u, scrie în Arhivele

Olteniei nr.1/1922, pag 43, c acesta ar fi fost n scut pe data de 24 august 1828.

Oricare ar fi data aleas de biografii lui Gheorghe Chi u, diferen a este mic i neînsemnat .

Se semnaleaz de biografi c Gheorghe Chi u ar fi fost al doilea copil al so ilor Theodor i Floarea Chi u, pare-se originari din zona sudic a peninsulei balcanice, din Macedonia, migra i la Avrig în Transilvania, de acolo la Bo oteni (Teslui) din Romana i i stabili i apoi la Craiova.

Primul lor copil era Marin, b nuit a fi mai mare cu doi ani decât Gheorghe iar al treilea fiu a fost Petre Chi u, urmat de dou surori mai mici: Zoie i Maria.

To i cei trei b ie i vor face carier însemnat ca negustori, avoca i, parlamentari, primari ai Craiovei i mini tri.

Nu insist m pentru aceste informa ii întrucât sunt cunoscute din scrierile de epoc i ulterioare.

Moartea lui Gheorghe Chi u a fost consemnat de unii biografi la 24 octombrie 1897 iar de al ii la 27 octombrie 1897 la Mirila în jude ul Romana i, f ca vreunul din ei s precizeze unde a fost înmormântat sau unde îi este locul de veci i dac un semn cre tinesc arat acest loc.

S-a f cut vorbire c ar fi fost înmormântat în satul Mirila la est de Bal unde î i avea mo ia sau la Bobice ti în imediata vecitate a Mirilei, alte opinii îl situau înhumat la Oboga sau C lui, singurul care aminte te c ar fi fost înmormântat la cimitirul Sineasca din Craiova este profesorul Tudor Nedelcea.

Biografii însemnate au publicat Alexandru Firescu în colaborare cu Ion P tra cu, Aurelia Florescu i mult mai complet profesoara Dr. Dorina Nichifor din Târgu Jiu în 2009 în cartea Gheorghe Chi u reprezentant de seam al liberalismului românesc editura Sitech Craiova 2009.

Biografia rectificat : Cea mai cunoscut cercet toare în domeniul istoriei dar în special al genealogiei familiilor de boieri din Oltenia, Aurelia Florescu, autoare i coautoare a mai multor c i prin care a a ezat pe baze certe evenimente i personalit i din aceast zon , a fost preocupat i de familia lui Gheorghe Chi u, descoperind în Arhivele Statului, Filiala jude ului Dolj, documente incontestabile despre aceast familie, documente pe care mi le-a încredin at pentru p strare i publicare.

Din actele de stare civil sau alte documente istorice existente în fondul arhivistic craiovean rezult date care modific ceea ce s-a publicat despre membrii familiei Chi u dându-ne posibilitatea, acum, s rectific m biografii publicate anterior f temei tiin ific

Gheorghe Chi u

Anul III, nr. 2(10)/2018 sau f

Domnul de Rouã

s se utilizeze date oficiale i certe. restabilim adev rul.

Bunicii lui Gheorghe Chi u au fost Chivu i Florica Chi u f a avea date certe despre na terea sau decesul acestora i nici de unde au fost i unde au existat.

Cei doi, Chivu i Florica Chi u au avut un singur fiu pe Teodor (Todoru, Theodor) Chi u consemnat comersant.

Actul de deces al lui Theodor Chi u a fost întocmit personal de fiul acestuia, Gheorghe Chi u în perioada cât era primar al Craiovei i consemneaz ca dat a na terii 1786 iar ca dat cert a decesului 10 iunie 1866 la Craiova în mahalaua Sfântu Ilie.

Actul se g se te în Registrul St rii Civile din 1866, inventar 2433 la fila 151 i poate fi cercetat semn tura olograf a lui Gheorghe Chi u.

Theodor (Todoru - nume ardelenesc) Chi u a fost c torit cu Florica n scut în 1801 i decedat la data de 22 iulie 1873 în Craiova, strada Zbur tor, mahalaua Sfântu Gheorghe Vechi conform Registrului St rii Civile, (RSC) inventar 2581.

So ii Theodor i Florica (Floarea) Chi u au avut într-adev r cinci copii dar fetele nu se numeau Zoia i Maria ci Ana i Constandina.

Primul n scut a fost Gheorghe Chi u la data de 24 august 1828 (a a cum ar ta i ginerele acestuia C. M. Ciocazan fost primar al Craiovei) iar decesul a survenit la vârsta de 69 de ani la Mirila în Romana i la data de 28 octombrie 1897, fiind înmormântat cu onoruri locale i na ionale în cimitirul Sineasca din Craiova, în zona central , unde exist i în prezent locul s u de veci împrejmuit, acolo fiind o cruce de fier forjat i cavoul cu monument al lui C.M. Ciocazan, ginerele s u i tot odat fost primar al Craiovei.

Acest loc de veci a fost descoperit de subsemnatul dup îndelungi c ut ri la Mirila, Bobice ti, Oboga, C lui.

Nimeni din administra ia cimitirului nu cuno tea locul de veci al lui Gheorghe Chi u, nu exista în eviden ele acestui cimitir i nici fostul administrator, acum pensionar dar care a lucrat zeci de ani la acest cimitir, nu avea cuno tin de existen a mormântului.

L-am descoperit printre bosche i care spre ru inea administra iei erau chiar în centrul cimitirului în data de 5 martie 2009 cu o zi înainte de a se deschide Simpozionul Gheorghe Chi u organizat de Baroul Dolj pe data de 6 martie 2009.

Gheorghe Chi u a fost c torit de dou ori.

Prima dat cu Ioana (Anica) n scut în 1843 i decedat prematur i a doua oar cu Alecsandrina Lu tefandache, n scut în 1842 i cu care va avea patru copii.

Primul lor copil Chi u Alexandru s-a n scut la data de 30 august 1861 în Craiova, mahalaua Sfântu Ilie conform Registrului St rii Civile (RSC) inventar 2210 i a avut na pe T sache Iancovici.

Despre Alexandru nu se g sesc multe date decât un contract prin care vinde mo ia Mirila în 1902 boierului St ncescu din Craiova, mo ie care a avut un frumos conac. În anul 1915 Alexandru nu mai tr ia i s-a men ionat c a murit f posteritate (f urma i).

Al doilea copil al lui Gheorghe i Alecsandrina Chi u a fost tot un b iat, numit Emilian, n scut în 1862 i decedat la 01 martie 1866 în Craiova, conform Registrului St rii Civile (RSC) al Prim riei Craiova, inventar 2429.

Al treilea copil al so ilor Gheorghe i Alecsandrina Chi u a fost Elena n scut la data de 20 iulie 1863 în Craiova conform RSC, inventar 2323 i decedat la data de 14 februarie 1929 în

43

Craiova.

A fost singurul copil care a reprezentat cu cinste pe Gheorghe Chi u, c torit în 1881 cu Opran Romulus avocat din Bucure ti i divor at în 1882.

La 22 ianuarie 1884 se rec tore te cu Ciocazan Constantin (C.M. Ciocazan important om politic oltean, parlamentar, primar al Craiovei, mo ier etc) care era n scut la data de 19 iunie 1854 i decedat la 6 aprilie 1942 la vârsta de 88 ani.

So ii C.M. Ciocazan i Elena au avut un singur fiu, Constantin, cu diminutivul Tantzi, n scut la data de 24 octombrie 1884 i decedat la vârsta de 31 de ani la Paris în ziua de 11 martie 1915, înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Sineasca din Craiova al turi de tat l i mama sa.

Al patrulea copil al lui Gheorghe i Alecsandrina Chi u a fost un alt b iat Hora iu (Ora ie) n scut la data de 24 martie 1867 i decedat la vârsta de 4 ani, la 29 februarie 1871 în Craiova pe strada Unirii, conform RSC inventar 2435 i 2550. a s-a stins familia lui Gheorghe Chi u f a avea urma i care s continue tradi ia pe linie direct .

Dup cum se poate observa din actele de stare civil rezult primul copil al so ilor Theodor i Florica Chi u a fost Gheorghe Chi u i nu Marin Chi u cum gre it s-a afirmat pân acum i vom demonstra aceasta.

Revenim la fra ii lui Gheorghe Chi u.

Al doilea fiu al lui Theodor i Florica Chi u a fost Chi u Marin consemnat ca un mare comerciant al Craiovei. Din actele de stare civil reiese c a fost n scut în anul 1930 la doi ani dup Gheorghe Chi u.

Marin Chi u a decedat la data de 21 septembrie 1891 la vârsta de 61 ani conform actului de deces cu nr.925 din acea dat , aflat în RSC inventar 2839.

Este consemnat în acest act c era comerciant din p rin ii Teodor i Mila i c la acea dat era v duv murindu-i so ia Ecaterina anterior.

Martori la deces sunt consemna i Pantelie Her scu, proprietar de 56 de ani, cumnat cu mortul i Nae Moldoveanu de 22 de ani, comersant.

Datele exist în RSC inventar 2839 din 1891 fila 126. Înregistrarea decesului a fost f cut în anul 1891 la vârsta de de 61 de ani ceea ce denot c era n scut în anul 1830.

Un alt act care stabile te prin deduc ie aritmetic data na terii lui Marin este actul de c torie al fiicei sale Aurelia (voi reveni la datele acesteia, în continuare).

Marin Chi u a fost c torit cu Dieanu Elisabeta la 12 ianuarie 1859 în Craiova conform RSC inventar 2073, fiica lui Dimitrie i unia Dieanu, n scut în 1841 i decedat la 27 iulie 1891, de 50 de ani, conform RSC inventar 2838, în Craiova.

Cei doi so i, Marin i Elisabeta Chi u au avut patru copii cu biografii deosebite.

Nae, Nicolae Chi u, primul copil, n scut la 13 februarie 1862 în Craiova conform RSC, inventar 2251 i 2835 având na la botez pe Nicolae Pan i decedat la 25 ianuarie 1891 în Craiova.

La 29 de ani era func ionar în Craiova f a fi c torit sau a avea urma i.

La na tere p rin ii locuiau în suburbia Episcopiei din Craiova iar moartea l-a aflat în suburbia Sfântul Dumitru din Craiova în casele Dianu vis-a-vis de actualul teatru craiovean.

Al doilea copil al so ilor Marin i Elisabeta Chi u a fost Maria Chi u n scut la 15 decembrie 1863 în Craiova, având ca na pe

44

Domnul de Rouã

Maria fiica lui Nicolae Pan conform RSC inventar 2336 în mahalaua Episcopiei.

Se va c tori la 29 mai 1894 cu Ernest Arnold fiul lui Gustav i Sofia, profesor de origine german n scut în 1855 i se pare c s-au stabilit în Germania pentru c nu se cunosc datele mor ii lor.

Al treilea fiu al lui Marin i Elisabeta Chi u a fost Aurelia Chi u n scut la data de 8 august 1866 în Craiova pe strada Lipscani conform RSC inventar 2431, na tere declarat de Nicolae Pan de 45 de ani, proprietar.

Strada Lipscani era în Mahalaua Sfântu Ilie. În actul de na tere este consemnat c era fiica lui Chi u Marin de 36 de ani, m rghitan (comerciant) i Elisabeta de 24 de ani.

Martori au fost la na tere Hristea Ionovici de 26 ani m rghitan (comerciant).

Dac în actul de na tere al Aureliei Chi u s-a consemnat c în anul 1866, tat l Marin avea 36 de ani rezult f dubii c acesta era n scut în 1830, alt certitudine a anului na terii lui Marin i a filia iei acestuia dup Gheorghe, ca al doilea copil al lui Teodor i Florica Chi u.

Revenim la c toria lui Marin Chi u cu Elisabeta i vom reda con inutul actului de c torie astfel.

Marin Sîn Chi u, m rghitan, se c tore te la 12 ianuarie 1858 în mahalaua Sfântu Ilie cu Elisaveta Sîn Dimitrie Dieanu din mahalaua Sfin ii Voievozi, na i fiind Nicolae Ioan arenda cu Ecaterina so ia sa, act încheiat la Biserica Sfântu Ilie din Craiova, conform RSC inventar 2073.

Al treilea copil al so ilor Theodor i Florica Chi u, în acela i timp al treilea frate (sor ) a lui Gheorghe Chi u a fost Ana Chi u scut în 1840 i decedat în 1867 de 27 de ani.

A fost c torit prima dat cu unul Pop, decedat i el i apoi cu Ion Socolescu, f a avea copii.

Al patrulea copil al so ilor Theodor i Florica Chi u a fost Constandina Chi u n scut în 1833 i decedat la 23 decembrie 1868 în Craiova la vârsta de 35 de ani. A fost c torit cu Nicolae Constantin, n scut în 1828, comersant.

Al cincilea copil al so ilor Theodor i Florica Chi u este Petre Chi u (se cunoa te biografia lui) n scut în 1844 care se c tore te la 14 ianuarie 1872 în Craiova cu Alexandrescu Maria n scut în 1853 din p rin ii Gheorghe i Anastasia conform RSC inventar 2558.

Nu se cunoa te (înc ) data mor ii lor, dar exist înc în Craiova casa lor pe strada tirbei Vod .

Cei doi so i Petre i Maria vor avea ase copii.

Primul copil Lucilla Chi u (scriitoare) n scut la data de 21 iulie 1873 pe strada P rului din Craiova conform RSC inventar 2571.

Se va c tori la 11 februarie 1899 în Craiova cu Jules Brun, catolic german, n scut în 1850, în Ludive, din p rin ii Iulus i Elisa du Brun, publicist, domiciliat în Bucure ti, dar vor divor a în 1905 f a avea urma i.

Al doilea copil al lui Petre i Maria Chi u a fost Veturia Chi u scut la 15 septembrie 1874 i decedat la 17 aprilie 1876 de numai doi ani, în Craiova pe strada Caz rmii conform RSC inventar 2622 i 2590.

Al treilea copil al lui Petre i Maria Chi u este Oscar Marin Ioan Chi u, n scut la 6 ianuarie 1877 i decedat la 5 martie 1878 la vârsta de 1 an i 2 luni pe strada Caz rmii din Craiova conform RSC inventar 2630, 2650.

Al patrulea copil al lui Petre i Maria Chi u este Camil Eugeniu Chi u n scut la 24 decembrie 1877 i decedat la 9 mai 1888 în Craiova pe strada Conven iunii, suburbia Sf. Dumitru, conform

Anul III, nr. 2(10)/2018

RSC inventar 2633 i 2789, fila 80, act deces 554/9 mai 1888.

Al cincilea copil al so ilor Petre i Maria Chi u a fost Eugeniu Paul Marcel Chi u n scut la 16 august 1891 în Craiova pe strada Conven iuni nr.2, suburbia Sf. Dumitru conform RSC inventar 2528/1891, fila 99 act 794, dar nu se cunoa te data decesului.

Cel de al aselea copil al so ilor Petre i Maria Chi u a fost Lavinia Chi u n scut în 1875 la Craiova, c torit la 5 decembrie 1904 în Craiova cu Berneanu George, maior, n scut în 1864 la Craiova cu p rin ii Constantin i Maria.

Nu se cunosc alte date despre ei. Acestea sunt datele despre Gheorghe Chi u i familia sa g site în registrele de stare civil ale Prim riei Craiova aflate la Filiala Dolj a Arhivelor Statului care difer de ceea ce s-a publicat pân în prezent despre acesta i familia sa, date care au veridicitate prin existen a actelor originale de stare civil i care pot fi folosite în continuare de cei care vor fi interesa i de biografia lui Gheorghe Chi u.

Complet ri Un bust sculptat al lui Gh. Chi u se afl pe holul Liceului Economic din Craiova „Gh. Chi u”, al c rui sculptor este Constantin cescu care l-a sculptat în anul 1903.

Un alt bust a existat pe holurile de la subsolul Universit ii din Craiova dar a disp rut i mai exist doar soclul cu numele i un citat latin. Sculptor a fost George Cire escu.

Un tablou pictat în culori se afl la muzeul Olteniei i a fost executat de pictorul Gh. T rescu în anul 1851.

Un alt tablou pictat se afl la Muzeul de art din Craiova i a fost executat de Carol Pop de Szatmary prin 1871.

Exist i o scrisoare a lui Elefterie Cornetti tot acolo cu referire la tablou.

Constantin Brâncu i a executat i el un bust din ghips atunci când era elev la coala de arte i meserii din Craiova dar a disp rut de mult. În Craiova înc exist , casa în care a locuit Gh. Chi u de prin 1860 aflat pe strada care îi purta numele.

Tot în Craiova exist i casa lui Petre Chi u construit pe la sfâr itul sec. 19.

De v zut cartea: Craiova. Amintirile ora ului de Paul Rezeanu.

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

Colegiul Na ional Economic “Gheorghe Chi u” Craiova

Loc de veci Gheorghe Chi u, Cimitirul Sineasca din Craiova

45

46

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

}tiucile lui Paul ale Marcu Eram în toamna anului 1952 în clasa I-a primar la coala din sat împreun cu al i copii de vârst colar , dintre care eu i rin ale Ivan Ilie eram mai mici cu un an întrucât am inut mor m duc la coal nemaiavând r bdare s fiu elev, dar dispensa ob inut de la minister a sosit ceva mai târziu, pe la începutul lunii decembrie, dar tot am început coala pân la urm spre satisfac ia mea deosebit , satisfac ia unui copil de 6 ani.

Printre copii din clas era i unul scund, tuns chilug, cu ochii mari i plini de voio ie indiferent cât de speria i erau ceilal i de faptul c coala este grea pentru noi, cel pu in a a ne „încurajau” oameni din sat. Înv torul nostru, Teodor Nicol in , era recunoscut ca un înv tor bun dar i aspru cu cei care nu înv au ce li se preda la coal , apelând câteodat la corec ii fizice, discrete, deoarece de doi ani i ceva se interzisese b taia în colile din România.

Teodor Nicol in era un b rbat înalt, bine legat, blând la înf are, cu glas p rintesc i mult calmitate, calit i deosebite pentru un dasc l de coal .

Copiii fiind veni i la coal , nu prea ne cuno team între noi, deoarece eram din toate zonele i uli ele satului, neavând posibilitatea în cei 6-7 ani de via s ne întâlnim vreodat decât acum la coal , dar nu ne împiedica nimic s fim prieteno i, apropia i mai ales c ne a tepta un drum lung i greu în via a de elev, în buchisirea c ilor.

Acest coleg al meu, al nostru, locuia pe uli a din deal a satului în vecin tatea cimitirului i noi îi spuneam Paul ale Marcu, numele fiindu-i Marcu V. Paul.

Venea la coal , ca noi to i, descul , îmbr cat într-o c ma , cândva alb , din bumbac esut în cas cu fir mai gros, f guler dar avea dou a e negre prinse la partea de sus pentru a se lega la gât dac îi era frig, pe piept exista o întreag list de bucate mai veche i pu in decolorat din încerc rile mamei lui de a elimina petele imprimate de la dudele negre mâncate cu nesa toat vara, dudele albe, perele crude care p tau cel mai mult i nu puteau fi eliminate decât cu foarfeca, culori alb strii de la ciorba de scoici, verzui de la tevie i alte ” bun i” locale. ma a era lung pân aproape de genunchi sub care erau ni te izmene lungi pân deasupra gleznelor i largi în partea de jos, rotunde pe picior de atâta purtat, cu petele de rigoare dar Paul afi a o veselie i o acceptare a situa iei de parc ar fi fost fiu de împ rat mul umit de toate i de el însu i ceea ce demonstra c era s tos i în elept.

Purta în spate pe um rul drept, un tr istu din pânz ale c rui baiere erau date peste capul lui s nu-i cad când fuge, în care avea abecedarul, nelipsitul maculator, un bot de creion, un toc cu o peni tocit într-o parte i o sticlu mic cu cerneal albastr

al c rei dop nu se înfileta bine i din care se prelingea nesuferita cerneal care p ta orice, de la c ma , izmene, c i, tr istu i ce mai întâlnea în cale.

Unde or fi doamne c lim rile cu cerneal , nelipsite din traista unui colar? Cum au putut disp rea a a de repede încât mul i nici nu- i mai imagineaz ce sunt acelea? Norocul lui dar i al nostru, c în acea perioad de la începutul anilor 1950 au disp rut bli ele de ardezie pe care zeci de ani colarii scriau cu un condei special slovele i cifrele. Când te gânde ti c mul i înv i, mul i savan i a a au înv at carte nu ca cei de acum care nu mai au toc, peni , cerneal , maculator ci numai i numai microcomputere.

Ce repede evolueaz lumea în care tr im.

Domnul înv tor Nicol in cum îi spuneau oamenii din sat i cum îi spuneam i noi dar ne corecta imediat deoarece în acea perioad se f cuse trecerea de la orânduirea capitalist la orânduirea socialist i se instauraser cu totul alte reguli noi, prin care to i ne consideram tovar i, domnii fiind îndep rta i sau trimi i prin pu rii, deci înv torul ne explica ba chiar ne obliga ne adres m cu „tovar e înv tor”.

Noi copii fiind, prindeam sau deprindeam u or noile reguli împotriva obi nuin elor din familie sau din sat i ne adresam în stil socialisto-comunist, dar mai recidivam din când în când spre un „domnule” înv tor, mai precis ne exprimam mai concis „don’ tor”.

Domnul, pardon, tovar ul înv tor Nicol in pentru a se obi nui cu numele noastre i pentru a ne obi nui între noi ca nume de elev, citea catalogul la fiecare început de zi i în afara cuno tin elor colare obligatorii i absolut necesare ne mai întreba câte ceva s se informeze atât el cât i noi.

Ne întreba dac mai avem fra i, câ i, cum îi cheam i cu ce se ocup , cum îi cheam pe p rin ii i bunicii no tri, ce vârst au, aceast întrebare fiind deosebit de grea pentru c nici unul nu tiam ce vârst au p rin ii no tri iar mul i n-au putut s afle de la ei întrucât nici ace tia nu prea tiau sigur.

Aceste întreb ri aveau i rostul, scopul, de a se apropia de noi, de a ne crea impresia c este i el un om ca ceilal i, c vrea s fie prietenos i bun cu noi, vroia s înl ture acea fric , acea crispare care era prezent în noi, în mintea noastr , fric provenit din sperieturile, reale de altfel, ale adul ilor din sat care au considerat coala ca o pedeaps , n-au iubit-o deloc, n-au înv at nimic în acei patru ani pentru c nici unul nu a mai continuat în clasele urm toare decât foarte rar, cel mult pân în clasa a asea, libertatea i zburd lnicia fiind mai pl cute i mai agreate de ei decât o perspectiv de a înv a carte, folosind scuza general colportat în sat: „ce m vrei s te faci pop ? ce- i trebuie carte ?”,

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

scuz justificat cumva deoarece în acele vremuri, ale lor, dar i ale noastre, singura posibilitate de a deveni cineva sau ceva în via era s devii pop sau înv tor, ori pentru aceste func ii, aceste profesii, erau prea mul i elevi ca s ocup m câte o func ie din asta în sat odat la 10-15 ani i în acest caz nu exista o motiva ie pentru noi de a înv a carte justificând c la coada vacii nu ai nevoie de carte ci de îndemânare specific ranului, de altfel, ne i convenea o atare ipostaz .

Don’ tor Nicol in , era îng duitor cu noi, era în eleg tor, nu ne for a, nu ne certa, tia c poate a tepta pân ne vom apropia de carte, de coal , dar î i urma riguros planul lui de a ne transforma din copii ai naturii, ai muncilor din gospod rie, în elevi de coal , transformare substan ial în existen a noastr , ne înv a literele, cifrele, ne înv a s scriem, s citim, s socotim, ne înv a s cânt m, el fiind un bun înv tor care cânta la vioar , ne înv a jocuri de copii, hore i alte lucruri folositoare i uneori ne mai întreba ce am mâncat asear . Întrebarea, al turi de celelalte întreb ri legate de familia noastr , avea aceea i menire de a se face apropiat de noi i de a ne face pe noi apropia i unul de altul i nu era chiar atât de întâmpl toare, deoarece i el tia c ranul nu este preocupat a a de mult de mas , de mâncare, fiind mul umit dac mai „s rea” peste o mas , neavând întotdeauna ce mânca.

La noi în sat, oamenii nu mâncau nimic diminea a, nu intra în obiceiul lor o asemenea mas , la prânz mâncau ce aveau la îndemân sau, de regul , mâncau la locul de munc la câmp, la vie sau peste balt la munci, pe balt în barc dac erau la prins scoici sau pe te i aceast mas era din resturi reci de mâncare mas de seara ori dintr-o felie de m lig cu ceap , cu ridichi sau mai tiu eu ce, foarte rar un ou sau ceva carne.

Seara, masa de sear , era masa principal a zilei când to i î i terminau sarcinile provenite din diviziunea social a muncii gospore ti, adic ajungeau acas de pe unde fuseser la munc ziua i se adunau la vatr în jurul focului unde fierbea ceaunul cu m lig , o oal cu f sui, cu ciorb de scoici sau ciorb din verde uri.

El tia c oamenii o duceau greu cu alimenta ia din cauza secetelor prelungi începute cu anul 1946 i înc neterminate, cu faptul c din produc ia lor agricol care i a a era foarte mic din lipsa tehnicilor agrotehnice, a culturilor slabe din care erau for i predea statului a a-zisele „cote-obligatorii” în procent de peste 80% din ce ob ineau ca recolt , cote instituite pentru desp gubiri de r zboi datorate Rusiei ce ne „eliberase de sub jugul fascist” du nos i asupritor dar ne i îndemna spre socialismul biruitor i plin de bog ie.

Ne întreba zilnic pe câte 3-4 din noi: - M rine, ce ai mâncat, m asear ?

Marin care mâncase m lig cu fasole sau ceap îi era ru ine spun i atunci recurgea la un subterfugiu, la o minciun i spunea: Am mâncat pe te, don’ tor.

- Ce pe te ai mâncat M rine ?

- Crap, don’ tor.

Don’ tor tia c este o minciun dar, aparent, n-o b ga în seam , nu f cea caz din ea, totodat nu recurgea la corec ia de a ne adresa cu tovar e înv tor, acceptând tacit formula mai pu in democratic de „don’ tor” care nu era în întregime „domnule înv tor”. a a ajuns i la Paul ale Marcu cu întrebarea: - Ce ai mâncat Paule asear ?

Paul sincer de felul s u, inocent în sinea lui, r spundea spontan:

47

- Asear am b ut dou c ni cu zeam de varz .

Copiii din clas auzind acest r spuns începeau s râd zgomotos de ce spunea Paul dar i de situa ia s cioas a familiei lui de i mul i din ei nu aveau nici acea elementar zeam de varz .

Chestionarea noastr a durat aproape toat toamna pe diverse aspecte dar cu prec dere pe ce am mâncat asear , din care aproape to i înv aser minciuna s spun c au mâncat pe te deoarece acest aliment, pe tele, era din abunden în b ile satului sau Dun re, numai Paul ale Marcu era consecvent în spunsurile lui naiv de sincere i spunea: - Am b ut dou c ni cu zeam de varz spre veselia colegilor din clas .

La un moment dat, Paul, a realizat, ridicolul situa iei lui în compara ie cu restul clasei i i s-a confesat mamei sale de ce i se întâmpl în clas i c nu tie ce s fac s nu mai râd copiii de el.

Mama sa, femeie simpl , muncitoare, plin de griji în gosporie, plin de lipsuri i neajunsuri, a sim it o în ep tur în inim nu este în stare s ofere copilului ei i altceva de mâncare decât zeam de varz i înciudat , deodat pe el, care de i nu avea nici-o vin dar l-a folosit ca un paratr snet pe care s i descarce nemul umirile i-a zis r stit: - Spune-le m prostule c ai mâncat i tu tiuci, cine te poate controla, ce te doare gura s min i i tu?

Paul, receptiv la sfaturile mamei, a doua zi a venit mai încrez tor la coal i când i-a venit rândul s fie întrebat: - Ce ai mâncat Paule asear , a r spuns pe ner suflate: - Am mâncat pe te don’ tor.

- Z u m Paule, i ce pe te ai mâncat ?

- Am mâncat tiuci, don’ tor.

- Da, i câte tiuci ai mâncat Paule asear ?

- Dou c ni, don’ tor, a r spuns Paul în naivitatea i sinceritatea lui infantil f când clasa s izbucneasc în râs.

Paul a r mas nedumerit, de ce mai râd copiii acum când a spus c a mâncat i el pe te la fel ca ei nerealizând gafa f cut cu cele dou c ni care acum nu mai erau cu zeam de varz ci cu tiuci, minciun descoperit u or de colegi.

A zâmbit i „tovar ul înv tor” Nicol in , a zâmbit u or ru inat, discret dar i comp timitor. a a fost o parte din copil ria noastr de atunci care nu nea împiedicat s cre tem mari, s avem rostul nostru, realiz rile noastre i s ne revedem acum dup aizeci i cinci de ani cu alte chipuri, disp rând pentru totdeauna înf area i comportamentul nostru de copii s raci, dar exagera i de sinceri.

Paul ale Marcu a devenit un l utar vestit în sat, îndeletnicire pe care au mo tenit-o fiii i nepo ii s i, dar care nu mai beau seara dou c ni cu zeam de varz .

48

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Taina unei mame Faptul s-a petrecut cu ceva ani în urm într-o instan Craiova.

din

Personaje: so ia, so ul i mama acestuia.

Spectatori: publicul din sal , judec torii i câ iva avoca i.

Motivul procesului: o femeie b trân i singur , poate i bolnav , mama, pretinde unicului ei fiu, om în toat puterea, s tos i voinic, s-o ajute s i tr iasc decent ultimii ei ani, a a cer legile nescrise ale omeniei.

Potrivit lor, femeia s-a adresat judec toriei s -i fac dreptate, adic s -l oblige pe fecior, inginer cu post bine retribuit, s contribuie la între inerea mamei.

Dup cum era de a teptat, instan a i-a acordat reclamantei câ tig de cauz , cum se spune în limbajul juri tilor.

Pân aici nimic deosebit. Un proces civil ca atâtea altele.

Obi nui i cu asemenea spe e, judec torii se gr beau s treac la alt dosar, considerând cazul rezolvat dar abia acum începe, îns , povestea noastr ...

Auzind sentin a, „prea buna” nor a fost apucat pur i simplu de o criz de furie, i s-a p rut pe semne o nedreptate strig toare la cer, ca so ul ei s -i aduc acas , în ziua de leaf , mai pu in cu cele câteva sute de lei, pe care instan a hot râse ca fiul s le dea lunar b trânei sale mame i atunci, în fa a s lii, ea a început s vocifereze, s i insulte soacra, s-o învinuiasc de meschin rie.

Cei prezen i, stupefia i de aceast ie ire, o priveau cu justificat dispre .

Pân la urm , fire te, instan a a trebuit s-o cheme la ordine, privirile oamenilor îndreptându-se acum spre b rbat, condamnat de cei mai mul i de atitudinea lui reprobabil , comp timit de al ii pentru c ajunsese sub clasicul papuc. Omul t cea.

Dac în acel moment cei trei ar fi p sit sala, lucrurile s-ar fi oprit aici, l sându-le celor de fa doar gustul amar al întâlnirii cu o manifestare ce nu face cinste firii omene ti.

Ce s-a petrecut îns în sufletul b trânei?!

Pân atunci nu mai fusese niciodat într-o sal de judecat , s-a uitat la chipurile celor din sal , s-a uitat la judec tori, desluind la to i acela i repro pentru fiul ei i a cuprins-o un legitim i dureros sentiment de remu care, de ru ine pentru ru inea lui. Sa r zvr tit ceva în sufletul ei i n-a vrut s lase lucrurile a a, n-a vrut ca oamenii aceia str ini s -l considere pe fiul ei ca pe un om de nimic, un nemernic. A cerut deci s vorbeasc , s -l apere de o asemenea b nuial nedreapt .

- Rog s fiu iertat , începu ea, dar s nu crede i c feciorul meu este un om r u la suflet, eu îl cunosc mai bine decât oricine.

Nu s-a purtat neomene te cu mine i de la el nu am a m plânge instan ei. Eu nu a fi f cut-o, dac el nu m-ar fi îndemnat. i o s vede i de ce...

O lini te plin de ner bd toare aten ie se a ternu în sal .

Cople it, inginerul l privirile în jos, pe când so ia lui, potolit subit, ascult i ea uimit .

- Eu sunt femeie simpl , a continuat b trâna parc îmb rb tat , am muncit mult i din greu ca s tr iesc i s -l cresc pe el. Erau pe atunci vremuri grele, r zboi. Singur am fost toat via a, n-am avut b rbat, i-o s vede i, iar i, de ce. B iatul s-a purtat totdeauna frumos cu mine: a fost cuminte, m-a ascultat, a înv at pe brânci s i fac un viitor, a avut i cap bun, nu-i vorb .

Pe urm , când s-a f cut mai mare, a muncit, i-a f cut un rost i a avut el grij de mine. Când s-a însurat, gândeam c am s -i pot fi de ajutor în cas , la copii, sunt doar obi nuit cu munca. Na trecut îns mult vreme i am v zut c nora nu- i mai g se te locul cu mine, de i aveau o locuin bun , înc toare. Cât despre copii... ea, nu i-a dorit s aib ... Un timp i-am r bdat în ep turile.

Lui nu-i spuneam nimic. Îl vedeam ca munce te, c î i vede de treab . tiam c -i bine v zut acolo unde lucreaz i m bucuram pentru el. Nu vroiam s -l nec jesc cu ale mele. De altminteri, de fa cu el, nora se purta altfel. El îns pleca diminea a i venea tocmai seara. Uneori, se ducea prin ar . R mâneam acas cu nora, c ea nu lucreaz . Când nu treb luiam prin buc rie, m ceam mic în col ul meu, s n-o sup r cu nimic. Toat ziulica ceam, n jduind c lucrurile vor merge mai bine. Dar, n-au mers bine! Nu v mai spun toate câte s-au petrecut. Destul c , dup un timp, au izbucnit certurile între ei. Pricina eram eu. Pân la urm nici nu se mai fereau de mine. Pentru nor , banii erau lucrul de c petenie.

- Într-o zi i-a strigat: „Ori eu, ori maic -ta! Alege!”.

Aici nora, sub privirile ostile ale s lii, a trebuit s i plece privirea.

- Pe scurt, continu b trâna, n-am mai putut r bda. Fiul meu o iubea i n-a fi vrut s se despart din cauza mea, altfel de so ie îi dorisem eu, dar ce puteam s fac? Mi-am g sit undeva o od i m-am mutat. Numai c , tare singur pe lume m sim eam acum, de lucrat nu mai puteam: sunt b trân . Cu toate acestea nu m sam, mai g sisem câte ceva de împletit, de cârpit, mai mult ca -mi treac de urât. Pe la casa lor m duceam rar, fiul meu, n-am ce zice, m ajuta, dar so ia lui tia cât câ tiga. A început curând -i cear socoteala la bani; au izbucnit iar certuri. Atunci gândind face un bine, b iatul m-a pov uit s m plâng judec toriei, s nu mai aib so ia lui ce spune, pentru c , dac a a va hot rî legea, el nu poate face altfel... V zându-v cum îl privi i, m-am it c l-am ascultat. S ti i c nu este un om r u la suflet... Poate nu v spuneam asta, dar nu m-a r bdat inima când am auzit-o aici pe so ia lui strigând... trâna ezit pu in, î i terse lacrimile cu mâna tremurând

Anul III, nr. 2(10)/2018

49

Domnul de Rouã

i, parc aducându-si aminte de un lucru îndep rtat, povesti mai departe cu un v dit sentiment de u urare.

- i a vrea s v mai spun ceva... ceva, care nu am mai spus pân acum nim nui... Nici chiar fiului meu, pentru c nu am vrut -l am sc... Aveam, mi se pare, vreo 18 ani, bine nu mai tiu.

Eram la p rin i o droaie de copii. Într-o zi, ducându-m în p dure adun usc turi pentru foc, am auzit un scâncet. La început mam speriat ne tiind ce-i, i am început s fug. Apoi m-am dumirit.

Era un copil. Avea câteva s pt mâni. În jur, nici ipenie de om. Ce era s fac? L-am luat bini or în bra e. N-a mai plâns. Cu vreascurile în spate i cu el la piept, am plecat spre cas . La marginea p durii m-am oprit. Mi se f cuse fric . Am l sat copilul jos. A început îndat s plâng mai tare ca înainte. Am rupt-o la fug s nu-l mai aud. M-am oprit îns curând; m urm rea plânsul lui. M-am întors. ta spre mine cu ni te ochi ori atât de rug tori, încât nu m-am îndurat s -l las acolo.

Când m-a v zut tata acas , s-a crucit. Mi-a strigat s duc copilul unde tiu, c lui nu-i trebuie. Tata era om aspru i neînduplecat. i v zându-m cum îl îngrijesc, intrase la b nuial .

Gândea c-o fi al meu i i-am ascuns adev rul, poate c i b use în ziua aceea, c ne-a luat la b taie i pe mama, i pe mine. M-a schilodit, nu alta. Mie începuse s -mi fie drag copilul i nu tiam ce s fac. În cele din urm m-am hot rât s plec cu el de acas .

Ce-o fi, o fi! mi-am zis... U or nu mi-a fost! Nic ieri nu voiau s primeasc cu el. S -l las, nu m înduram. Mi-a fost îns ru ine spun cuiva c nu-i copilul meu. Cine m-ar fi crezut atunci?

Când am g sit, în sfâr it, ni te oameni mai binevoitori care m-au primit cu b iatul, a fi fost în stare, dac mi-ar fi cerut-o, s muncesc doar pentru a câ tiga mâncarea mea i a copilului i s avem un ad post. L-am crescut singur . Ar toas nu eram. Cine era s se uite la o biat femeie s rac , cu un copil pe deasupra? Nu ma cerut nimeni în c torie. Îl aveam pe el, soarele meu. A crescut voinic, cum îl vede i...

Aici, b trâna a t cut descump nit , nu mai putea vorbi, au podidit-o lacrimile. Printre suspine a mai ad ugat doar atât: - Dac acestei femei îi pare atât de r u dup buc ica de pâine pe care mi-o d fiul meu, v declar c nu vreau s mai primesc nimic de la el i îmi retrag plângerea... În sal se înst pânise cerea. Oamenii î i tergeau ochii pe furi ...

Aceasta a fost toat povestea.

Fiul, cople it de emo ie, s-a apropiat de b trân , ascunzândui fa a în palmele ei aspre. So ia lui s-a ridicat descump nit i a sit sala. Nu tiu dac va mai r mâne al turi de un b rbat care-i va aduce acas cu câteva sute de lei mai pu in, dar tiu c el, „copilul g sit în p dure” nu va mai putea tr i desp it de cea care i-a fost o „mam ” atât de bun .

Ada UMBR VII... vii la groapa mea. i-or spune plopii Cum într-o zi, pe umed amurgit, M-au coborât în umbra rece-a gropii Cu visul cel mai drag neîmplinit. vii la groapa mea. De-asupr -i spinii, Adu i aci din mila vre-unui vânt, i-or spune-n graiul lor cum mor streinii, Acolo unde soarta i-a înfrânt. vii la groapa mea în fapt de sar , Când z rile au murmur îngânat, Când vie-o r ri peste hotar Lumina stele-i care m-a-n elat. i s i aduci a a de mine-aminte: Cum am cântat i eu ce-am p timit, Cum am avut i-un cânt f r-de cuvinte, mas de pana mea net lm cit. i s i aduci a a de mine-aminte, De versul caldei mele Nebunii, De sfântul cânt r mas f cuvinte, De tot ce n-ai putut din el s tii. i s -n elegi a a c-o trist mil , Mai bine ca din gura nim nui, Privind p mântul care-l calci în sil , nu-i al nostru el, ci noi ai lui.

VOI PLOPI ÎNAL I… Voi plopi înal i, i tei, i al i, Copaci b trâni, Care-a i avut în via a mea un rost, Ca mâini, ca mâini Eu voi muri, Voi ve i tr i, i nu ve i ti Ce dragi, ce dragi mi-a i fost. i voi cânt ri, Cu tremur ri De fream t lin Când în April p durea v-o-ngâna, Pe-un rm strein De-oiu odihni, Zefiri de-aici Mi-or mai veni optindu-v cândva?

Poteci, c ri Ce zile-s ri, Sub pa ii mei, Atâtea veri de-arând a i tres rit, De voi, de voi, Când m-oiu sfâr i, Când n-oiu mai fi, Tot voi sim i Un dor nem rginit.

50

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

Semnal m o nou apari ie editorial în capitala inutului Romana i - Caracal:

BISERICA DOMNEASC{ DIN CARACAL În ultimii ani, peste 20 la num r, mai mul i locuitori ai acestei urbe au fost preocupa i s publice articole de pres cu referire la acest loca de cult cu o existen de sute de ani, cunoscut ca fiind de pe vremea lui Mihai Viteazul datorit faptului c voievodul a avut aici o curte domneasc pentru a- i administra zecile de sate pe care le st pânea în jude ul Romana i.

De i au fost publicate articolele respective, con inutul lor era aproape identic preluând fiecare acelea i informa ii din puinele surse istorice existente, f a fi preocupa i a cerceta i a descoperi adev rata istorie a bisericii, a rolului ei în istoria local , în istoria credin ei ortodoxe de pe acest meleag, de a corobora fiecare parte de istorie a celorlalte asemenea a ez minte de cult cum ar fi m stirea C lui, m stirea Pl viceni, m stirea Brâncoveni, m stirile Govora, Bistri a, Hurez, Surpatele, Dintr-un lemn i altele, ctitorite în imediata apropiere i având un numitor comun i anume pe Mihai Viteazul, ca s m refer la un domnitor al rii Române ti iubitor i ap tor al cre tin ii est europene i nu numai, ctitor sau restaurator al acestora.

Aceste aspect nu ne împiedic s apreciem c prezenta carte reprezint un document istoric de mare însemn tate i c este cea mai bun publica ie care a ap rut în ultimii ani analiza i aici, distan ându-se lejer fa de ce s-a tip rit pân acum indiferent de subiectul supus cercet rii cu atât mai mult cu cât ceilal i autori au avut la îndemân mii de pagini de informa ii spre deosebire de cei ai c ii prezente care au f cut „s turi” în izvoarele istorice pentru a ne oferi o lucrare de excep ie, cel pu in în ceea ce îi prive te pe ei, pe autori, chiar dac al ii care s-au ocupat de tip rirea ei au lipsit de la orele unde se preda cultura general absolut obligatorie pentru cei ce lucreaz în domeniul edit rii i tip ririi de carte.

Descifrând cu greu numele autorilor trecu i pe copert , din cauza literelor folosite, am aflat c este vorba despre Voica Maria Pu ca u i Nicolae N Pu ca u i atât, f a preciza cineva, undeva dac este vorba despre so i so ie sau despre fiic i tat sau fiu i mam , probabil era un am nunt nesemnificativ pentru editori.

Am mo tenit din perioada comunist monopolul unui singur partid politic ce f cea numai cât îl ducea capul f s asculte i p rerea altuia, opozantul fiind ar tat a fi Uniunea Sindicatelor dar i acestea erau conduse de cadre de conducere din Biroul Politic al CC al PCR care însemna acela i unic monopol, a a i acum în zona Caracal exist o singur editur care acapareaz tot dar care este departe de a se situa printre oamenii de carte

cu o cultur de specialitate pentru c de cea general am v zut nu exist .

Nu am g sit pe nici unde cine sunt, de unde sunt, ce profesii sau preocup ri au doar am tras unele concluzii c ar fi arheologi întrucât modul cum a fost redactat cartea nu las nici un dubiu i nici competen a lor profesional nu ridic semne de întrebare.

Nu tim dac autorii au neglijat s alc tuiasc un cuvânt înainte, o predoslovie pentru a ne pune în cuno tin de cauz cu cartea i nici altcineva nu s-a învrednicit a scrie o scurt prefa , postfa sau precuvântare cum se obi nuie te i cum bunul sim oblig , sau omisiunea apar ine editorilor sau tiparni ei cert este c de i ne afl m în prezen a unei c i de valoare aceste am nunte aduc un prejudiciu de imagine pentru cititor.

Observ m c titlul c ii este Biserica Domneasc din Caracal dar nimeni nu s-a gândit c dac ne referim la un obiectiv cultural-istoric s-ar g si de cuviin ca aceast cl dire s fie expus pe copert sau în interior pentru ca cititorul s tie despre care biseric se face vorbire, publicând pe copert o fotografie incomplet din care rezult un pronaos, element arhitectural introdus în de abia spre sfâr itul sec. XVII în construc ia bisericilor ortodoxe, pân atunci bisericile se zideau f pronaos exterior i cine este curios s vad biserici construite anterior acestei date va observa ori c nu au pridvor ori c au pridvor ad ugat ulterior, a a cum autorii au inut s ne demonstreze la pagina 22 c acest pronaos a fost construit ulterior f s vorbeasc explicit despre acest aspect.

Nu vreau s fac o teorie a acestui am nunt pentru c nu este locul aici dar ca cititor m simt insultat c nu pot avea o imagine complet a bisericii i sunt absolut sigur c nu este vina autorilor întrucât ace tia au introdus în interiorul c ii fotografiile a mai multor biserici pe care le po i admira în deplin tatea aspectului lor.

De altfel nu este singura carte care iese de sub tiparul acestei edituri cu mari deficien e în alc tuirea ei i nu denot altceva decât superficialitate întro îndeletnicire f cut de nespeciali ti.

Nu am dorit s scriu o cronic a acestei c i de i se impunea, pentru a completa neajunsurile ar tate ci doar am dorit a semnala apari ia unei c i bune, foarte bune chiar, în compara ie cu ce s-a editat în zon pân în prezent, carte ce reprezint un reper de mare folosin celor ini ia i i nu numai, asta dac avem în vedere tineretul pe care dorim s -l inform m, s -l cre tem în spiritul valorilor istorice ale Romana iului i nu numai.

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

51

O monografie a unei comune romana ene sau cum nu trebuie scris o monografie local

GR{DINILE ezat în partea de sud a jude ului Romana i, comuna Gr dinile se învecineaz la nord cu comuna Studina, la sud cu comuna Brastav u, la vest cu comuna Rotunda i la est cu comuna Rus ne ti, fiind pentru mai mul i ani sat component al comunei Studina pân în anul 2004 când s-a desprins de aceasta i a devenit unitate administrativ de sine st toare.

Ca multe alte a ez ri omene ti din acest areal i satul Gr dinile are o istorie interesant chiar dac nu s-au petrecut aici evenimente importante dar urmele de locuire descoperite de arheologul Marin Nica, ne duc pân în perioada neolitic , realitate care aduce locuitorilor motive de mândrie.

Profesorul Constantin Iancu i fiul s u C lin Iancu semneaz monografia la care facem referin i putem aprecia c pân la un moment dat s-au încadrat în cerin ele unei monografii de factur istoric i sociologic dar volumul informa iilor din anumite capitole este foarte redus i nu acoper perioade istorice mai vechi de 3-5 ani iar unele capitole absolut obligatorii pentru o monografie care se respect nu sunt amintite de loc.

Privit în ansamblu monografia a ob inut not de trecere i faptul c autorii au avut curajul s înfrunte, s suporte inerentele observa ii este de apreciat la care ad ug m concluzia c este bine c s-a scris aceast monografie în compara ie cu multe localit i din Romana i care nu au o asemenea lucrare.

Peste zeci sau sute de ani lucrarea celor doi autori va fi c utat , studiat i apreciat ca o veritabil surs de informa ii luate de la „fa a locului”, contribuind la istoria local a satului Gr dinile intrat de acum în rândul satelor cu o istorie „scoas la vedere”.

Pentru început voi prezenta punctul de vedere al autorilor intitulat „Cuvânt înainte” pentru a v familiariza cu localitatea , invitându-v , totodat , c uta i aceast monografie i s o citi i pentru c nu întâlnim în fiecare zi monografii ale satelor din Romana i.

Cuvânt înainte Hai, stimate cititor, înso te-m într-o plimbare prin comuna Gr dinile din jude ul Olt. Uite, î i propun s pornim din partea estic , de la un punct atât de cunoscut, halta Studina, a ezat pe Drumul Na ional 54, la jum tatea distan ei dintre Caracal i Corabia.

Din acest punct, spre vest, la circa 2 km se g se te indicatorul de localitate GR DINILE. Ai s vezi c primul

kilometru din aceasta distan se parcurge pe o osea în câmp deschis, urm torul are în dreapta oselei o p dure de salcâmi, iar în stânga una de nuci. Dac vei c tori în aceasta zon când salcâmul este în floare va fi un adev rat privilegiu. Vei sim i o arom îmb toare care- i va da o satisfac ie imens . Iar de ai norocul s treci pe aici spre l satul serii, vei vedea cum soarele coco at pe amurgul zilei spore te argintul florilor de salcâm, flori ce sunt prinse parc într-o fantastic i fascinant hor aerian . i drumul, uite cote te la dreapta, avertizându-ne c î i face apari ia satul cu fruntea rezemat de coloanele p durii, de unde i respir aerul ozonizat i atât de înmiresmat.

Vezi cum o noua imagine ne mângâie privirea. Panglica oselei este str juit de iragurile caselor inundate de verdea i flori.

Iat , acolo, trandafirii î i ap cu str nicie parfumul i florile intens colorate, f când uz la nevoie de suli ele lor ve nic în alert , iar floarea lalelei, împrumutând culori din arcul întins al curcubeului, încearc zadarnic s i mascheze ostentativ singur tatea.

Dar, prive te în dreapta oselei! O cl dire declarat monument istoric i reamenajat cu gust a devenit sediul Prim riei Gr dinile. Aici istoria se împlete te admirabil cu elementele moderne i de actualitate. Locul unde odinioar au tr it oameni deveni i personaje în proza „Bijuterii de familie” de Petru Dumitriu i unde Carol I a stat câtva timp în perioada R zboiului pentru Independen din 1877, este acum loc de munc i medita ie pentru cei care cl desc prezentul i viitorul acestei comunit i.

In stânga oselei, la nici o sut de metri, în incinta secularei biserici ce domin peisajul prin form , în ime i frumuse e, Monumentul Eroilor ne aminte te o nou pagin din istoria neamului în care i s teni de aici s-au jertfit pentru ap rarea rii. Acolo, în termina ia monumentului, iat cum vulturul seme vegheaz parc lini tea eroilor.

Ceva mai departe, pe dreapta oselei, se g se te Cabinetul medical. Vizavi de acesta, în partea stâng a oselei, ne atrage aten ia o cas bine îngrijit , cochet , cu o arhitectur interesant .

Aici s-a n scut i a copil rit savantul de renume mondial NEDA MARINESCU, unul dintre pionierii laserului, ultrasunetelor i radarului.

Continuându-ne c toria, ajungem în curând în locul unde lini tea se împlete te cu medita ia, c utarea cu emo ia. Iat aici, în stânga oselei am

52

Domnul de Rouã

ajuns la coala unde au înv at atâtea i atâtea genera ii de elevi.

Amintim pe câ iva dintre ace tia care au devenit nume sonore ale tiin ei i culturii: fizicianul Neda Marinescu, profesorul doctor Octavian Floarea, fost ministru secretar de stat al Ministerului înv mântului, inginerul chimist Aurel P un, laureat al Premiului de Stat, profesorul universitar în domeniul economiei George Goan .

Urm rim traseul oselei principale. Nu ne abatem pe uli ele laterale, de i ar fi ispititor. În calea noastr , mult anima ie. Ne sim parc într-un stup uria unde fiecare are ceva de f cut. In plus, zgomotul ma inilor, al uneltelor de munc , strig tul oamenilor, mugetul animalelor, toate - auzi? - devin partituri într-o simfonie pe cât de ciudat , pe atât de interesant . Cotim la dreapta, urc m o pant lin i iat -ne în locul numit Pietri . Aici, cândva se depozita piatra adus de pe Valea Oltului pentru a fi folosit apoi la nevoie în slujba comunit ii. O lu m la stânga, paralel cu partea sudic a Pietri ului i urm rind oseaua principal , apoi ne deplas m spre dreapta i dup câteva sute de metri ajungem în partea nord-vestic a comunei, pe oseaua care leag Gr dinile de Rotunda. Aici, iat , dinspre apus, se zbate în soare un pârâu care s-a încumetat s despart satul Arv teasca de Pl viceanca, ambele componente ale comunei Gr dinile. Dar înainte de a trece la aceast ac iune laborioas , vezi c pârâul z bove te pentru un timp la poalele unei p duri ai c rei stejari au fost martorii pretirilor pentru lupt în cel de-al doilea r zboi mondial i unde înc se v d urmele tran eelor s pate labirintic printre copaci.

Aici, ascult , p rile p durii î i împletesc cântecele lor cu murmurul delicat al pârâului, cu fream tul m sos al frunzelor! Cu cât se apropie de sat, observi c oglinda apei este mai str lucitoare. i, a a este, apa î i m re te albia. Da, i frumuse ea.

Dac vrei s afli detalii cât mai multe despre geografia i istoria acestor locuri, despre flor i faun , despre clim i economie, despre înv mânt i despre oamenii de aici, despre cultura lor material i spiritual , te invit m s parcurgi paginile c ii de fa .

Pentru c , în prima parte a lucr rii, ne-am propus un studiu monografic al comunei.

Ce-a de-a doua parte a lucr rii este consacrat unor personalit i n scute la Gr dinile i care au deprins a.b.c.-ul cunoa terii la coala din aceast localitate.

Sper m s i trezim interesul în leg tur cu o unitate administrativ teritorial care i-a rec tat statutul de comun i care este în plin ascensiune.

Cu siguran , peste ani, va fi nevoie de o completare a prezentei monografii, deoarece schimb rile care se deruleaz sub ochii no tri sunt realmente rapide i profunde. În plus nu avem preten ia c am reu it s surprindem toate realit ile comunei în complexitatea lor istoric . Ne mul ume te îns gândul c am f cut primul pas, chiar dac poate modest, în prezentarea acestor locuri într-o abordare detaliat i pe mai multe planuri.

Mul umim tuturor acelora care ne-au furnizat informa ii despre comuna Gr dinile. În realizarea c ii, contribu ia autorilor este urm toarea: Monografia comunei Gr dinile - Constantin N. IANCU i lin C. IANCU. Alte orizonturi - Constantin N. IANCU Reluând observa iile noastre asupra monografiei ar m faptul c o treime din con inut cuprinde biografii ale unor personaje care s-au n scut pe acest meleag i care au realizat ceva în via a

Anul III, nr. 2(10)/2018

lor sau a satului dar i unele care puteau fi omise a a cum s-a procedat cu multe altele ce au avut o activitate meritorie i îndelungat în via a economic a urbei iar unora li s-au atribuit titluri tiin ifice la care doar visau s accead .

Sunt i persoane care nu au avut leg tur cu satul decât prin alian dar au fost eviden iate în monografie stârnind nemul umirea multora. M opresc la un fiu al satului care zeci de ani a ocupat func ii de conducere în sat, primar 15 ani, pre edinte de CAP 8 ani, contribuind la edificarea unor obiective social economice pentru locuitori, monument, magazin i altele dar a fost omis cu bun tiin numai pentru faptul c activitatea lui s-a desf urat în cea mai mare parte în perioada comunist , perioad în care tim c nu oricine putea fi promovat i acordat încrederea de a se ocupa cu destinele oamenilor din trei sate: Studina, Studini a i Gr dinile, fiind la rândul lui un bun specialist în domeniu absolvind cu note maxime coala medie tehnic din Caracal, Liceul teoretic din Caracal, student pentru un an la Academia tefan Gheorghiu i c ruia nimeni, niciodat nu i s-a repro at ceva. În timp ce al ii se ocupau de familii sau alte petreceri, el trebuia fie prezent 24 de ore zilnic în activitate pentru a aduce comunei avantaje economice. S-a n scut în acest sat în anul 1945 dar nu a p sit satul decât în perioada studiilor numele lui fiind bine cunoscut de oamenii comunei, mai pu in de c tre autori i anume refer la Florel (Flori ) Popescu a a cum este cunoscut iar pentru aducere aminte anexez aici o fotografie a lui.

Nu este posibil s treci cu vederea munca de 60 de ani a unui specialist în agricultur dar o eviden iezi în carte pe d-na Lucia Begea care nu a reu it s cunoasc satul Gr dinile întrucât a lucrat pe alte meleaguri române ti dar fiind so ia celui mai bun coleg al autorului a g sit loc în carte i nu voi în elege pentru ce merite cum de fapt nici so ul ei nu are merite pentru acest sat chiar dac numele lui este Nicu Begea i a avut ansa s se nasc în acest sat prin care a venit sporadic. Din cei eviden ia i majoritatea au fost colegi cu autorul sau au copil rit împreun i pentru a a merite i-au g sit un loc „meritat” în monografie.

Nu a fi vrut s m refer la un om cu un comportament civilizat dar s -i atribui titluri tiin ifice de profesor universitar doctor în drept când el nu a trecut de pragul de lector spune multe despre onestitatea autorilor.

Am dat aceste exemple pentru a atrage aten ia altor eventuali autori de monografii de a respecta adev rul i a-i respecta pe cei care merit aten ia satului, oprindu-m aici cu exemplele. cat c uneori suntem c uzi i de patimi i ni se abure te memoria profitând de faptul c inem un pix în mân i scriem ca ni te la i ce ne convine.

Nicu Vintil -Sigibida

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

53

Doina DR GU Cazuri i necazuri estivale

IR 10805, Mangalia – Craiova, „via Caprele” Un accident cumplit, în care Cadillac-ul, de culoare ro ie, s-a cut praf, iar Sin a sc pat f nicio zgârietur , doar cu mintea pu in tulburat , ne-a f cut s plec m la mare cu trenul.

Se spune c trenul este cel mai sigur mijloc de transport.

Povestea lui începe acum 200 de ani, când s-au inventat i s-au construit primele ine i primele vagoane, folosite, ini ial, în mine.

Ca s ie im din atmosfera ap toare provocat de accident, citându-l pe Roosevelt, cel de-al 26-lea pre edinte al SUA, am spus, pe un ton grav: „Un om care nu a mers niciodat la coal poate fura un vagon de tren, dar dac a absolvit o universitate, el poate fura întreg trenul”.

Sin a reac ionat, cu o glum , tot pe un ton grav: „Noi putem fur m dou trenuri i înc ceva pe deasupra...”.

Cu schimbare în Bucure ti, trenul ne-a dus cu bine la Constan a, de unde am luat un taxi pân în Eforie Nord.

Am oprit în fa a hotelului Ovicris, unde aveam cazare, am intrat bucuro i, dar, aici, ne-a întâmpinat un tân r, care, pe un ton foarte politicos, ne-a spus c hotelul este în repara ie i ne-a îndrumat spre hotelul Apollo, care era în apropiere.

Am afi at un aer de nemul umire, dar, pân s ne dezmeticim, tân rul a luat trolerele i ne-a condus spre hotelul Apollo.

Am fost caza i imediat într-un apartament confortabil.

Timpul s-a scurs destul de repede, lumina i c ldura ne-au acaparat, valurile se urm reau într-o unduire descendent spre rm, apoi se retr geau în sunet despicat. Îmi veneau în minte cuvintele lui G. C linescu: „marea este prima dezl uire a sufletului cosmic”.

La atingerea nisipului de pe plaj , inima îmi zvâcne te i o bucurie venit din amintirea nostalgic a verilor trecute i petrecute la mare m inund .

Sim eam cum mi se înv luie sufletul în acea vastitate copleitoare r spândit de r coarea valurilor sparte de lini tea rmului. „Valul este dorul m rii de a s ruta rmul”, spunea Lucian Blaga.

Lini tea i împ carea m cuceresc, nervii sunt destin i, m simt parc eliberat de un vacarm, v d într-o lumin nou , întrun timp de esen spiritual i euforia calm se degaj în a teptarea derul rii culorilor muzicii...

Ne-am plimbat, în sejurul nostru, cu un vapora , inând cont

de îndemnul lui Rabindranath Tagore, care spunea c „nu po i traversa marea nef când altceva decât s stai pe mal i s prive ti apa”.

Bineîn eles c nu am traversat marea, dar ne-am bucurat, printre altele, de salturile juc e ale delfinilor i de zborul pesc ru ilor care dansau deasupra capetelor noastre.

Priveam suprafa a lini tit a m rii în larg, constant i neschimb toare, ce p rea f început i f sfâr it, ca o localizare a nelimitatului, iar mintea îmi zbura la proverbul chinezesc, care spune c „zece mii de râuri se adun în mare, dar marea nu este plin niciodat ”.

Existen a i nonexisten a p reau c se nasc simultan, sunetul i t cerea creau armonia, iar întinderea i locul ocupat de fiecare se generau unul pe cel lalt.

Ca o d inuire ve nic , norii înso eau devenirea permanent a m rii, fiecare p strându- i egalitatea, cu o desf urare dup legi universale, bine stabilite, într-un principiu al echilibrului.

Imagini de neuitat ne bucurau privirile i p trundeau în universul nostru interior, în ându-ne puritatea ra iunii dincolo de obi nuit i sensibilitatea sufleteasc dincolo de necuprins, transportândune într-o lini te suprem , întronare a ordinii fire ti.

Mi-am l sat sufletul trupului i sufletul spiritului s îmbr eze lini tea, f s se deta eze, s se separe sau s p seasc interiorul c zând prad dorin elor.

Mi-am lefuit oglinda mental într-o percep ie calm i clar a realit ii i am l sat s se deschid i s se închid por ile cerului, p strând receptivitatea, t cerea, nonparticiparea - în felul acesta penetrând totul cu mintea, dar r mânând în repaus absolut. În sfâr it, a venit i timpul s plec m, de i a fi dorit s mai st m, dar treburi importante ne a teptau în urbea noastr .

Am mers la gar i am luat bilete la trenul IR 10805, Mangalia - Craiova.

Trenul a sosit în gara Eforie Nord la ora 14.03, iar la Constan a i Bucure ti urma s se schimbe locomotiva.

Ne-am a ezat pe locurile noastre din vagonul întâi i, din erpuirea trenului în spa iul prestabilit, am contemplat, reîntorcându-ne la r cini i instalându-ne în senin tatea începutului,

54

Domnul de Rouã

frumuse ile patriei noastre.

Trenul a mers corect, respectându- i orarul i traseul, pân am trecut de gara Ciulni a.

La vreo câ iva kilometri dep rtare de sta ia amintit mai sus, cu un scâr âit nervos, mastodontul s-a oprit brusc.

To i cei din compartiment ne-am impacientat, intuind un accident, dar nu ne-am p sit locurile.

Unul dintre cei trei controlori ne-a spus c au fost omorâte câteva capre, care tocmai treceau peste calea ferat , iar locomotiva a fost avariat .

Urma ca trenul s fie tras înapoi de o locomotiv , pân la Ciulni a, apoi s se pun locomotiva în fa .

Lucrurile p reau simple, dar timpul zbura, iar oamenii care aveau leg turi - unii spre Ia i, unii spre Timi oara, al ii spre Cluj sau Satu Mare etc. - riscau s piard trenurile.

Nu în elegeam cum putea o turm de capre s traverseze calea ferat tocmai în momentul trecerii trenului; dac erau oi mai ziceam, dar... capre...

Se spune c sunt extrem de curioase i inteligente, fiind printre primele animale domesticite de om, acum mai bine de 10.000 de ani. Da, într-adev r, curioase! Au vrut poate s vad cum le st moarte... Dar unde este inteligen a? Îmi amintesc de vremea când eram copil i, descul , prin iarba m soas a prim verii, tr geam de funie o capr alb s-o duc la p scut, iar cei doi iezi ori se zbenguiau pe lâng ea.

La egipteni, capra era venerat , însemna un simbol al fertilit ii, fiind deci inut la rang înalt în practicile religioase.

Faraonul Cephranes a fost înmormântat împreun cu 2.000 de capre.

Descoperirea cafelei se datoreaz caprelor.

Legenda originii cafelei spune c p storul de capre Kaldi, care a tr it în Etiopia în urm cu mai mult de 1.000 de ani, a observat comportamentul ciudat al caprelor dup ce acestea mâncau fructele din tufele de cafea. Chiar i caprele b trâne zburdau pline de energie.

Kaldi a spus povestea unor c lug ri, iar ace tia au preg tit o utur din boabele de cafea care îi ajuta s stea treji toat noaptea la slujbe. utura a devenit cunoscut sub numele de „kahweh”, termen arab pentru „revigorant”.

Pentru caii de curse, prezen a caprelor are un efect calmant, iar cresc torii le folosesc în acest scop. În lume exist aproximativ 500 de milioane de capre, cele mai multe fiind în China. În vremurile vechi, caprele erau luate pe cor bii ca surs proasde lapte i carne.

Caprele au fost primele animale ajunse din Europa în America, fiind duse de Columb. apii sunt recunoscu i ca fiind printre cei mai bine înzestra i masculi, raportul dintre dimensiunea testiculelor i m rimea corpului fiind destul de mare. În

Anul III, nr. 2(10)/2018

unele culturi, testiculele de ap sunt considerate o delicates .

La noi în ar , dobrogenii cre teau mii de capre i oi pentru a le duce în Imperiul Otoman i în rile din Asia Mic i a câ tiga bani frumo i pe ele.

O legend spune c exportul nu se realiza nici pe uscat i nici pe mare, ci prin dou tuneluri de dimensiuni impresionante pe sub Marea Neagr .

Conform relat rii dintr-o cronic , din sudul Dobrogei actuale i din Cadrilater pornesc dou tuneluri subterane care traverseaz Marea Neagr .

Nu se tie cine a construit aceste dou tuneluri i nici motivul pentru care ele traverseaz prin subteran Marea Neagr . În timpul r zboiului întâi mondial, gurile de acces ale celor dou tuneluri au fost astupate din „motive de siguran na ional ” i au fost p zite cu str nicie.

Se spune c securitatea din perioada comunist tia de existen a acestor tuneluri i nu l sa pe nimeni s se apropie de ele.

Prin anii ’80, solda ii care erau concentra i la munc pe Canalul Dun re - Marea Neagr , din pur întâmplare, au descoperit o alt gur de acces a tunelurilor cu pricina. Ea se afl într-un cimitir din Murfatlar i a fost folosit în nenum rate rânduri de muncitorii de la canal pentru a trece în Bulgaria.

Misterul celor dou tuneluri este unul de-a dreptul fascinant, în condi iile în care se presupune c aceste construc ii au fost realizate cu mii de ani înaintea erei noastre, probabil de c tre o civiliza ie foarte avansat din punct de vedere tehnologic.

Tot gândindu-ne la capre i discutând despre ele, am ajuns la Bucure ti, cu o întârziere de o or .

Controlorii au fost dr gu i i au anun at la depou despre cele întâmplate i au rugat dispecerii s in trenurile la care aveau leg tur pasagerii din trenul nostru pentru a le prinde. În vagonul nostru r seser m, într-o izolare complet , doar eu i Sin, noi mergând pân la cap t.

St team lini ti i i ne gândeam la cele trei ore de mers, când, deodat , controlorul ne ia la zor: - Dumneavoastr , ce a tepta i, de ce nu coborâ i?.

I-am spus c noi mergem pân la cap t, a a c nu avem de ce coborâm.

- Dac sta i aici, nu merge i nic ieri!, ne-a amenin at el.

- Acest vagon r mâne în Bucure ti!, ne-a mai spus i s-a repezit la trolere s le dea jos din raftul de bagaje.

Mai aveam trei minute pân la plecarea trenului.

N-am mai spus nimic i am coborât pentru a urca într-un vagon al trenului ce urma s ne duc acas .

Cum locomotiva se schimbase la Bucure ti, vagonul întâi, în care veniser m, devenise ultimul i cum probabil c trenul nu se umpluse, hot râser lase vagonul acolo.

Acesta, în linii mari, a fost sejurul nostru, care a luat sfâr it cu IR 10805, Mangalia - Craiova, „via Caprele”... dup simpaticele noastre capre...

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 2(10)/2018

55

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

Are religia un rol terapeutic? apud W. James i H. Bergson Cu toate c recunosc esen a ira ional i anti tiin ific a religiei, totu i unii filozofi i savan i, ca de pild William James, Henri Bergson, Pierre Janet .a., sus in c religia are i poate avea roade bune.

De i situa i pe pozi ii variate în tab ra idealismului, ace ti filozofi concord în atitudinea fa de rolul social pozitiv al religiei, ei ap religia în mod indirect, folosind argumentul tiin ific c religia este un tonic pentru sufletele deprimate de dezordinea i relativismul lumii, c religia are o însemn tate terapeutic , psihologic i biologic i ca atare ea reprezint o mare binefacere pentru societate.

Argumenta ia lui Bergson pentru sus inerea sus-numitei teorii se poate rezuma pe scurt astfel: produs al impulsului vital - care este optimist - reprezent rile religioase sunt reac iuni defensive ale naturii contra reprezent rilor ra ionale, deprimante pentru individ i dizolvante pentru societate, reprezent ri care î i au sursa în inteligen i exprim un deficit al ata amentului fa de via .1 Religia îndepline te dou func iuni: prima e o func iune moral i biologic , prin care ea leag omul de via , a doua este o func iune na ional , prin care ea leag individul de societate, având ca obiect conservarea social . Desigur c ambele func iuni coexist i se confund , c ci prin prima func iune, care prive te pe individ, religia lucreaz tot pentru binele societ ii, doar în mod indirect, anume stimulând i dirijând activit ile individuale2.

O anumit func iune a spiritului uman, anume func iunea fabulatrice (fabulatorie), este orientat spre absurd i ira ional, imaginile fantasmatice sau cvasi-halucinatorii, suscitate de fic iunea fabulatrice, joac rolul unui instinct virtual, c ci aceste fic iuni religioase, aceste reprezent ri imaginare corespund unei nevoi vitale3. Din faptul c pe o anumit linie de evolu ie, instinctul - al c rui domeniu esen ial este via a - a cedat o parte din locul u inteligen ei, datorit activit ii acesteia din urm , poate s rezulte o primejdie, o perturbare a vie ii, or, în acest caz via a, natura nu are alt resurs decât s opun inteligen a, inteligen ei.

Reprezentarea intelectual care restabile te astfel echilibrul în profitul naturii de ordin religios”. 4 Astfel, func iunea fabulatrice, z mislitoare de reprezent ri imaginare, de halucina ii miraculoase, sub forma sa elementar i originar aduce atât societ ii, cât i individului însu i o supracre tere de for , astfel, în concluzie, fiind efectul vie ii, crea ia biologicului prin intermediul instinctului i imagina iei mitice religia prin reprezent rile sale supranaturaliste satisface, stimuleaz i asigur via a.

James în lucrarea sa Experien a religioas , care se bucur de mare apreciere în tab ra filozofiei idealiste, trateaz pe larg în diferite capitole, teoria rolului biologic i terapeutic al religiei,

teoria despre valoarea religiei pentru via , despre sentimentul religios ca factor creator de putere.

Din punct de vedere pur biologic, James trage urm toarea concluzie: noi suntem pân la urm absolut dependen i de Univers, deci trebuie s ne supunem poruncii necesit ii, s ne hot râm de bun voie pentru jertf i renun are. Dac caracterul nereligios se supune acelei porunci , adic jertf , în cel mai bun caz f tânguire, apoi cucernicul dimpotriv îndepline te supunerea i jertfa de-a dreptul cu încântare. Religia face deci necesarul or si pl cut. i dac ea este unicul factor care poate s produc acest rezultat atunci însemn tatea ei de neînlocuit pentru via a omeneasc este statornicit prin aceasta împotriva oric rei opozi ii.

Ea devine un organ esen ial al vie ii noastre, deoarece ea exercit o func iune, pe care nici o alt latur a naturii noastre nu o poate realiza cu aceea i eficacitate.5 Desigur c în dependen a absolut fa de Univers despre care vorbe te mai sus James, este subîn eleas i dependen a fa de necesit ile orânduirii sociale, c reia trebuie s -i aducem de bun voie jertfe i renun ri.

Dar mai înainte de a merge mai departe, ne oprim pentru o clip , pentru a releva concluzia care se desprinde în mod destul de explicit din considerentele expuse pân aici: pentru reprezentan ii idealismului mistic, printre care se num i H. Bergson i W. James, du manul omului nu este instinctul i fantezia mitic , fabulatorie, ci ra iunea, primejdiile pentru om i via a lui nu vin din partea instinctului, incon tientului i imagina iei bolnave, ci din partea con tiin ei, din partea celei mai înalte facult i ale sale, a ra iunii, pe care, dup expresia unui cuget tor antic, „nimic n-o egaleaz ”, altfel spus, primejdiile pentru om i via a lui vin din partea cunoa terii ra ionale i experimentale, deci, pe scurt, din partea tiin ei i a filozofiei materialiste.

Fiindc Bergson i James vorbesc de valoarea biologic i practic a religiei, s încerc m s scoatem la iveal solu ia practic pe care religia o d la problema suferin elor omene ti, la problema relelor trupului i spiritului? Drept solu ie practic la aceast problem religia ofer - renun area, resemnarea, pacea interioar , prin mortificarea sim urilor i pasiunilor naturale.

Sfântul Jean de la Croix, figur proeminent a misticii cre tine, face unele recomand ri care, în ansamblul lor constituie un cod al totalei auto-înstr in ri religioase. Unde duce aplicarea consecvent a regulilor acestui cod ne-o arat cazul Fericitului Hendrich Seuse (Suso) - unul din misticii germani din secolul al XIV-lea, autobiografia acestuia, scris la persoana a III-a, este o m rturie clasic a automutilarii i alien rii religioase6.

Din paginile autobiografice ale acestui sfânt reiese c dintre

56

Domnul de Rouã

exerci iile chinuitoare ale c rnii, pe care le-a practicat în decursul vie ii, cele mai purificatoare au fost urm toarele: St pânit de dorin a de purificare i de comunicare direct cu puterea supranatural , Suso a comandat s i se fac o c ma de noapte cu dungi de piele, pe care erau fixate 150 de cuie de alam ascu ite aplicate pe piele. Odat cu cele 150 de cuie, conlucrau la purificarea sufletului s u i nenum ra i p duchi lacomi, astfel c sfântul, dup propria-i m rturisire, urla de durere i se zvârcolea în chinuri de moarte, ca un vierme, care-i str puns cu un ac ascu it.

Aceast c ma de noapte, care îl cuprindea strâns pân la buric, Suso a purtat-o aproximativ 16 ani, pân în ceasul în care a primit un mesaj din cer, ca s înceteze, c ci focul naturii sale fusese stins. adar, revenind la cazul fericitului Suso, asemenea multor vis tori aminti i, el s-a eviden iat în lupta împotriva omului natural, împotriva c rnii, pe care a mortificat-o prin exerci ii chinuitoare.

Citind asemenea autobiografii, deplângem cu sinceritate nenum rate fiin e umane, ale c ror s rmane trupuri au ajuns victima represiunii ascetico-religioase dezl uite de nebunia religioas . În fa a unor asemenea m rturii autentice despre virtutea auto jertfirii pentru perfec iunea moral , pentru comunicarea mistic direct , omul de bun sim se întreab : dar care este utilitatea sfin eniei, ce a folosit omenirea din faptele de automutilare ale sfin ilor de genul lui Suso? ascult m r spunsul lui James la aceast întrebare, r spuns dat de pe pozi iile idealismului subiectiv. Potrivit concep iei lui James, sfin ii prin exemplul lor de auto jertfire, de auto st pânire i marea iubire de oameni, prin credin a lor în prezen a împ iei cerului sunt precursorii unei lumi noi de dreptate, de pace i umanitate, asigur progresul în via a spiritual-moral a omenirii, ci un foc aprinde altul.

Privit în ansamblu, aceast iubire pentru dezvoltarea social a omenirii este de o însemn tate cu totul hot râtoare, c ci sfin ii fac primul pas i deci pot s devin aluatul unei ordini mai bune.7 Sfântul este un tip de umanitate mai înalt decât omul puterii, pentru c el corespunde pentru comunitatea cea mai înalt imaginabil .8 Exemplul fiec rui sfânt este un aluat al drept ii în lume i contribuie la aceea ca sfintele moravuri s ajung la domina ie din ce în ce mai mult9. adar, pentru James marii i micii sfin i sunt i pot s devin aluatul pentru o ordine social mai bun pe p mânt, ordine care desigur c nu-i decât ordinea clerului îmbun it .

Dar oare prin aceast ordine social mai bun , James nu subîn elege o societate f clase, o societate de tip socialist?

Nicidecum, c ci James spune în alt loc cu privire la sociali ti ace tia agit visuri utopice despre dreptatea social , visuri care sunt irealizabile i nu corespund raporturilor actuale10.

Dar - întreb m noi - visul sfin ilor despre prezen a împ iei lui Dumnezeu pe p mânt, corespunde raporturilor actuale?

Mare filistin. Dac sfin ii religiei iubesc omenirea i posed voca ia eroismului neînfricat -cum se face c ei nu- i îndreapt trebuin a lor de efort i nega ie împotriva orânduielilor sociale nedrepte, bazate pe proprietatea privat i pe exploatarea omului de c tre om? cum se face c ei î i limiteaz acest eroism neînfricat la a duce o lupt - în unele cazuri - contra propriului eu, iar în majoritatea cazurilor o lupt pentru a-i înv a pe oameni virtutea supunerii, pentru a cultiva în inima oamenilor, sentimentul jertfei,

Anul III, nr. 2(10)/2018

conform c ruia suferin ele exterioare (exploatarea, asuprirea, nedreptatea etc.) pot fi învinse numai pe cale interioar , considerându-le ca jertfe, iar seria evenimentelor dezastruoase, în care se manifest legitatea obiectiv i anarhic a orânduirilor antagoniste, precum i politica economic a claselor exploatatoare, s fie privit doar ca o serie de ocazii binecuvântate pentru realizarea perfec iunii morale, pentru realizarea acelui nou imperiu al liberii, în care nu se mai d nici o lupt ? adar, iat cum r zbate finalitatea ascuns , de clas a interpret rii idealist-speculative a func iunii sociale a religiei. În timp ce tiin a i filozofia materialist statornicesc scopul i mijloacele luptei practice pentru dreptatea social , pentru fericirea în via a terestr , real , religia i specula ia filozofic le spune oamenilor muncii: înceta i lupta, lupta voastr este zadarnic , îndrepta i-v spre împ ia Cerului Etern, în care nu se mai d nici o lupt !

La chestiunea cum procedeaz religia, c ea se opune suferin ei astfel, ba chiar moartea o prive te împ cat în fa i tocmai prin aceasta o învinge, cum se face c religia poate învinge suferin a i moartea, producând sentimentul fericirii religioase? James r spunde: „Asta eu nu pot explica mai departe, aceasta este misterul religiei!”11.

Dac în ciuda unor a a-zise argumente tiin ifico-psihologice, filozofii ideali ti declar c nu pot explica misterele religiei, întrucât acestea sunt... incognoscibile, atunci unde-i deosebirea esen ial dintre filozofia speculativ ra ional i dogmatica teologic , oare i ea r spunde la fel ori de câte ori abordeaz misterele lui Dumnezeu?

Din comentariile lui Bergson i James asupra utilit ii terapeutice, biologice a religiei, comentarii pe care le-am expus ceva mai pe larg, reiese deosebit de limpede c filozofia idealist în esen a sa nu este la urma urmei decât biblia îndulcit sau un clericalism rafinat, de asemenea, se reliefeaz i confirm juste ea acelui aforism filozofic care spune c prejudecata se afl la o dep rtare i mai mare de adev r decât ignoran a.

Un argument nou i zdrobitor contra teoriei idealiste despre func ia biologic a religiei îl constituie psihozele religioase de mas , viziunile mistice colective, viziuni care formeaz obiectul de studiu al psihopatologiei.

Numeroasele m rturii istorice asupra unor sângeroase ceremonii religioase, magice, prezint un interes deosebit atât pentru istoria religiilor, cât i pentru filozofia religiei, întrucât magia constituie în ultima analiz fondul ritualurilor tuturor religiilor. În fa a unor asemenea simptome patologice - fruct al freneziei religioase - ideali tii pentru a- i salva prestigiul experien elor mistice, prestigiul comunic rilor directe cu eternul, invoc ca ultim argument tiin ific c anormalul nu este identic cu patologicul, c ultimul criteriu al unei credin e nu este originea sa, ci maniera în care ea lucreaz în întregul ei, c ea trebuie recunoscut nu dup r cinile ei, ci dup roadele ei! Cât despre roadele religiei, nici sofistica teologic , nici sofistica speculativ nu pot modifica adev rul.

Pornind de la premisa c dorin ele sunt cauza durerii, iar nu nesatisfacerea lor, religia recomand drept solu ie pentru îndertarea durerii, suprimarea dorin elor vitale, deci suprimarea trebuin elor, - ceea ce este totuna cu mortificarea, cu anihilarea îns i a vie ii, bunul suprem al omului i toate acestea în ce scop?

Ca s i purifici i salvezi sufletul. Oferind iluminarea i pacea interioar nu prin satisfacerea trebuin elor vitale, ci cu pre ul abdic rii la via , la pl cerile i bucuriile care-i formeaz oxigenul,

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

- este evident c religia nu este mesagerul vie ii, c ea este departe de a avea un rol stenic i energetic, de a fi un stimulent biologic, a precum pretind W. James, F. Janet, Bergson etc. dimpotriv , religia este mesagerul mor ii.

La întrebarea fireasc a omului: Cum s fiu fericit? religia spunde: Teme-te de Dumnezeu, crede nestr mutat în el i scurt i va fi calea care duce la fericire.

Deci fric i iar fric , frica este alfa i omega religiei, astfel c religia se poate numi doctrina sau cultul fricii cronice. Produsul fricii, religia cultiv i r spânde te frica sub cele mai variate forme: frica de Dumnezeu, frica de subalternii lui, sfin ii de toate gradele, frica de Diavol, frica de Papa de la Roma - vice-Dumnezeu pe mânt, frica de Cezar, frica de oameni, frica de moarte etc. Prin fric se men ine religia, prin fric înrobe te i neurasteniseaz ea masele, f cându-le s poarte mai departe jugul exploat rii. Cea mai mic înc lcare a ritului cinstirii zeilor duce la grele zguduirii în via a noastr .12 Asemenea unui tiran terestru, Dumnezeul religiei tr ie te din promisiuni i amenin ri iar oamenii sunt destul de lacomi i ignoran i, destul de slabi i creduli, ca s se sperie i s cread cele mai absurde fabule. Fiind mereu amenin i cu pedeapsa ve nic a iadului în caz de necredin , oamenii nu au curajul s asculte glasul ra iunii i deci s nu cread .

Grozav credin - zice Montaigne - care nu crede ceea ce crede decât fiindc nu are îndr zneala s nu cread 13.

Neurologia a caracterizat frica ca pe primul sentiment patologic. Identificând în aceasta cauza ascuns a multor maladii trupe ti i psihice - inclusiv nebunia.

Psihiatrul K. Joung sus ine c o experien îndelungat , de 30 de ani, în domeniul psihiatriei l-a adus la concluzia c majoritatea cazurilor de boi mintale au la baz o cauz religioas , un conflict de natur religioas (cf. O. S. Marden, La joie de vivre, ed. a II-a), dar cele pas apologe ilor moderni ai religiei i idealismului de concluziile tiin ei? Se tie c în elepciunea antic , toas , spontan materialist , a creat aforismul: „minte s toas în corp s tos”.

Or, religia, ca produs al unor min i ignorante, debile i foarte adeseori maladive, neag i calomniaz via a, s tatea corpului i a min ii, ea preasl ve te calit ile negative ale omului: s cia de duh, sl biciunea sau chiar absen a dorin elor i pl cerilor, pe scurt, absen a dragostei de via .

Departe de a fi un stimulent, un tonic al vie ii, cum sus in filozofii mai sus-cita i, religia este opiu, basamac, care anesteziind impulsurile vitale fundamentale, provoac în ultim analiz dezechilibrul, îmboln virea, neurastenizarea i degenerarea oamenilor.

Ca urmare, eliberarea de religie - ateismul generalizat - va trebui i trebuie considerat ca o real emancipare a omenirii, ca o condi ie a asan rii ultimelor manifest ri de autoam gire i înstr inare a con tiin ei umane.

Potrivit antropologiei filozofice materialiste, omul este o structur complex , cea mai complex din sfera naturii vii, o structur bio-psiho-social , care în ultim analiz apar ine naturii sensibile.

Eu sunt o parte specific a naturii sensibile, eu sunt în primul rând corpul meu, cu trebuin ele lui materiale vitale - acesta este primul principiu i primul criteriu al unei defini ii materialistmoniste i materialist-antropologie a esen ei umane.

Omul individual f corpul fizic, f raportul integrativ, practic i imanent cu natura, nu este nimic, este un nonsens,

57

existen a corporal , via a corpului, atât în sine îns i, cât i prin faptul c este fundamentul prim al existen ei spirituale este bunul suprem al omului, este deci divin sau sfânt , adic este în sine i pentru sine o valoare absolut .

Esen a uman se exprim printr-un complex ierarhizat de trebuin e materiale i spirituale, care poate fi exprimat sintetic în felul urm tor: - „Eu” sunt corpul meu i spiritul meu, „eu” sunt trebuin ele mele materiale i spirituale, „eu” sunt trebuin a economic i politic , trebuin a teoretic , filozofic , trebuin a liberii, pe scurt, trebuin a fericirii; „eu” sunt rela iile mele sociale, în al c ror sistem structural sunt integrat, „eu” sunt faptele, i crea iile, i proiectele mele de viitor, prin care particip la transformarea Cosmosului fizic i social, la perfec ionarea omului, pe care filozofia ra ional l-a proclamat fiin a suprem pentru om.

Atât prin corpul s u, cât i prin spiritul s u omul este natur sensibil i ca atare el este în mod obiectiv opusul Dumnezeului dogmatic i abstract, adic este un Antideus.

Una din trebuin ele specific umane, definitorii pentru esen a uman , este trebuin a de ideal, trebuin a unui model de perfeciune fizic i moral , care s -l impulsioneze din interior, ca un soare ascuns, la realizarea de sine, la obiectivare i autodep ire în perspectiva viitorului.

Desigur, c este necesar, ra ional i legitim ca omul, pentru orientarea conduitei lui în via , pentru s tatea i integritatea lui fizic i moral , s i pun un el al eforturilor i aspira iilor sale, s i aleag un model, un ideal de via i fericire, din care fac regula i legea activit ii sale, c ruia el î i subordoneaz voin a sa proprie i c ruia s -i consacre un adev rat cult, care -l men in în atmosfera purificatoare i tonic a idealului respectiv.

Dar, acest ideal de via i fericire, acest model a ceea ce vrea cu ardoare s devin în viitor i din care el face legea sa suprem , adic Dumnezeul lui, evident, trebuie s fie inspirat i s corespund structurii, trebuin elor i legilor de dezvoltare ale naturii umane.

Potrivit metafizicii teologice, una din semnifica iile religiei sau a lui Dumnezeu o constituie cultul unui ideal: Dumnezeu satisface între altele i trebuin a de ideal a omului, a adar, Dumnezeu ca rezumat al tuturor bunurilor, al tuturor perfec iunilor i adev rurilor, cuprinde i func ia de ideal moral i ideal politic, func ia de model sau de legea vie ii omului.

Dar, prima întrebare care se ridic irezistibil este aceasta: oare în condi iile concret-istorice ale omenirii contemporane idealul religios, respectiv categoria de Dumnezeu, posed virtu ile necesare pentru a corespunde i satisface trebuin a de ideal - moral i politic - al omului format în spiritul tiin elor naturii i în focul practicii social-istorice?

Evident, pentru a putea m sura valoarea idealului religios, valoarea practic a religiei pentru dezvoltarea social a omenirii pentru via a sufleteasc i corporal a individului, noi trebuie s avem solu ia la problemele genezei, existen ei i esen ei lui Dumnezeu - obiectivul central al religiei. i întrucât omenirea cuget toare posed aceste solu ii ra ionale, filozofico - tiin ifice ele fiind elaborate de filozofia materialist a religiei de mai bine de un secol, evaluarea idealului religios poate fi f cut i se face din multiple puncte de vedere în lumina sus-amintitelor solu ii.

Dumnezeu nu este o fiin fizic , astronomic sau cosmic , pe care po i s o cau i sau s o vezi cu telescopul astronomului,

58

Domnul de Rouã

cu lupa sau microscopul fizicianului, Dumnezeu nu este obiectul sensibilit ii, nici obiectul ra iunii experimentale, altfel spus, Dumnezeu nu exist nici în sim uri, nici în ra iune, el exist numai în imagina ie, el este un obiect interior, spiritual, un obiect i o creatur a imagina iei, care în alian cu sentimentul face dintrun obiect al trebuin ei umane, un obiect religios, un obiect al adora iei religioase, supra naturalizându-l, zeificându-l. adar, Dumnezeu nu exist în mod real-obiectiv, ci numai real-subiectiv, anume ca o no iune abstract-fantastic în con tiin a omului înstr inat de sine, în virtutea condi iilor social-economice inerente orânduirilor antagoniste, ca urmare, întrucât este o fiin psihologic , Dumnezeu nu poate fi dovedit, ci numai crezut, crezut bineîn eles doar de muritorul a c rui ra iune este subjugat de puterea fanteziei extravagante, denumit nebuna casei.

Dac din multele defini ii ale lui Dumnezeu este nevoie s alegem una de maxim generalitate, pentru uzul polemicii filozofice, care nu dispune de timpul necesar unor analize am nun ite, atunci noi opt m pentru aceasta: Dumnezeul religiilor în interpretarea sa materialist este oglindirea sintetic , denaturat-fantastic a esen ei abstracte a naturii i omului, ambele dedublate, înstr inate, personificate i proiectate în cerul fanteziei, altfel spus, Dumnezeu este natura f natur , natura uman f om, adic dou realit i abstractizate, înstr inate, contopite i volatilizate, reduse la o aparen sensibil iluzorie, la un miraj de optic intern .

Dar, întrucât este o oglindire denaturat-fantastic i abstract , o prescurtare abstract a naturii fizice i naturii umane, acest Dumnezeu este nu numai supranatural i suprauman, ci totodat antinatural i antiuman, pe scurt, acest Dumnezeu este anti natur . Într-adev r, religia prin obiectul s u central - Dumnezeu-Spirit îi d omului un ideal de perfec iune „precum în cer a a i pe mânt”, dar în virtutea esen ei sale, acesta-i un ideal supranatural i antinatural, sau un ideal suprauman i antiuman, c ci Dumnezeul dogmatic se limiteaz i se identific cu idealul spiritual pe care se întemeiaz i postuleaz scindarea unit ii ontologice a fiin ei umane, idealul mântuirii sufletului, idealul perfec iunii spirituale care rupt i contrapus idealului mântuirii corporale, idealului înfloririi i dezvolt rii armonioase a trupului, pe care metafizica scolastic îl stigmatiza ca pe o închisoare a spiritului.

Ca fiin a gândirii i imagina iei, ca fiin moral , DumnezeulSpirit nu se intereseaz de s tatea i bun starea corpului, de satisfacerea trebuin elor vitale, de afirmarea sim urilor, ci numai de mântuirea sufletului, el r mâne indiferent la s tatea, prosperitatea i integritatea corporal a omului, el r mâne nep tor fa de mizeria material , economic a omului i a lumii, ba mai mult, o justific i stimuleaz , o amplific , glorificând ca virtu i ce ar for a irezistibil por ile cerului: ascetismul, renun area, pasivitatea, fuga i izolarea de lume, lep darea de sine, auto jertfirea, auto desc rcarea, macenarea sau chinuirea corpului pân la mortificare.

Prin porunca neg rii sim urilor i trebuin elor vitale ale omului implicit ale omului muncitor, ca fiind adev rata cale a perfec iunii morale, ca adev ratul izvor al oric rei fericiri, terestre i supraterestre, Dumnezeul-Spirit este gardianul de noapte i complicele orânduirilor sociale antagoniste, întemeiate pe sistemul avu iilor private i al exploat rii omului de c tre om, sistem în virtutea ruia unii - minoritatea exploatatorilor - se bucur de toate bunurile, au prosperitatea i libertatea, deci cerul pe p mânt, în timp ce al ii - majoritatea produc toare i exploatat - mizeria, servitutea i suferin a, speran ele de salvare mereu în elate, - deci iadul. „Eu cred în Dumnezeu” înseamn pentru muritorul pauper i

Anul III, nr. 2(10)/2018

cucernic, pe planul vie ii practice cotidiene, eu cred c nu pl cerea, ci numai suferin a face via a suportabil,; eu nu tr iesc, ci isp esc, consolidându-m cu mântuirea sufletului în via a de apoi, în care voi fi recompensat, potrivit conven iei dintre mine i Dumnezeu, cu nemurirea, cu fericirea ve nic . Întrucât esen a uman se exprim într-un complex de trebuin e naturale, materiale i spirituale, rezult în mod logic c cine discretizeaz i neag trebuin ele materiale ale omului, activitatea sim urilor lui, cine propov duie te rena terea omului prin frica cronic , prin supunere i renun are sistematizat , pe scurt, rena terea prin auto jertfire, - acela în fond neag i dispre uie te pe om, acela contest dreptul inalienabil al omului la fericire, acela este, în pofida asigur rilor i promisiunilor supranaturaliste de iubire i compensa ie du manul de moarte al omului social, acela este ap torul i lacheul travestit al Capitalului.

Istoria i via a au demonstrat cu prisosin c idealul religios sau Dumnezeul dogmatic nu rezist la examenul practicii sociale, în ciuda preten iei de a fi rezumatul i personificarea tuturor perfec iunilor, tuturor realit ilor i adev rurilor, în ciuda umaniz rii sale prin închipuita încarnare în Hristos - misterul încarna iei Dumnezeul-Spirit, idealul religios nu corespunde structurii i legilor naturii umane reale, privit în totalitatea sa, nu poate satisface trebuin a de ideal a omului format la coala nevoilor sociale pentru o nou orânduire social , trebuin a de ideal a omului cultivat în spiritul tiin elor naturii si filozofiei materialiste.

De altfel, amintim în treac t, aceast trebuin de ideal a omului istoric niciodat nu a fost satisf cut de religie în mod real, el doar în mod iluzoriu, adic a fost în elat sistematic i în unele cazuri maltratat , ducând de-a lungul veacurilor la pieirea lent sau violent , prin martiraj, a milioane de fiin e omene ti.

Situa i aparent pe pozi ii filozofice îndep rtate de religie, pe pozi ii obiective, extra-religioase unii filozofi ideali ti sar în ajutorul religiei cu o serie de argumente logice i speculative: capacit ile mistice ale naturii umane, caracterul înn scut al sentimentului apropierii lui Dumnezeu, Eul subcon tient ca organ de revela ie a divinit ii, func ia biologic i moral a religiei etc. dar oricâte performan e sofistice au f cut filozofii ideali ti rafina i, ca W. James i H. Bergson, în scopul de a garanta religiei spa iul u vital, ei pledeaz pentru o cauz pierdut , c ci în loc de a îndeplini cea mai important func iune biologic a umanit ii (W. James), în loc de a îndeplini o func iune energetic , de model ideal generator de putere, menit s asigure redresarea biologic , psihic i moral a omului, religia s-a dovedit a fi virusul alienant, care atac i descompune în forme variate corpul i spiritul popoarelor. În lupta împotriva acestui virus, în lupta ateist , filozofii au un rol primordial, întrucât ei sunt adev ra ii medici ai sufletelor, bisturiul lor este ra iunea critic , iar medicamentele lor -adev rurile, certitudinile i convingerile materialist - filozofice.

Nu cu pra tia lui David, nici cu pumnalul lui Brutus, nici cu armele de foc, nici cu armele bacteriologice pot fi comb tute fantomele alienante ale religiei, ci numai cu flac ra nepieritoare i magnific a filozofiei materialist-dialectice, cu iluminarea filozofic .

Parafrazând pe Josef Dietzgen, se poate spune: precum antipodul lui Dumnezeu este Diavolul, tot a a antipodul preotului sau profesorului clericalist, idealist, este materialistul.

Oare a narcotiza, a consola i compensa lumea muncitoare cu promisiuni de fericire cereasc , în timp ce, direct sau ocolit, îi înstr inezi sau, ceea ce e tot una, îi furi prin în el ciune cucernic

Anul III, nr. 2(10)/2018

Domnul de Rouã

bunurile cele mai de pre - munca, avutul, s tatea sau chiar via a -, oare un asemenea sistem de practici poate fi denumit cea mai important func iune biologic a umanit ii sau o supracre tere de for e biologice i morale? Sau mai degrab o batjocur dureroas , un atentat travestit, dar permanent împotriva existenei, integrit ii i securit ii omenirii muncitoare?

Sofismelor idealiste despre salvarea religioas a omului, noi le opunem adev rul materialist, care radiaz o real putere eliberatoare, terapeutic , mântuirea religioas a omului este o cale iluzorie, fantastic i am gitoare de satisfacere a trebuin elor umane, de st pânire i umanizare a for elor naturale i sociale, de îndep rtare a nefericirilor i dezastrelor, ea, aceast mântuire religioas const , în esen , fie în reg sirea, fie în pierderea contiin ei de sine a omului ca fiin suprem , const , mai departe, în suprapunerea mizeriei religioase asupra mizeriei reale, în sub plantarea ipocrit-smerit a robiei spirituale asupra celei economice, pe care o întrege te i o fortific , consfiin ând-o cu aureola sfânt a fericirii din via a de apoi.

Cu alte cuvinte, mântuirea religioas a omului, const , în esen , în eliminarea imaginar a determinismului natural i social, în dezbinarea i înstr inarea esen ei umane, mai precis în

59

consfin irea moral , în eternizarea i justificarea supranaturalist a înstr in rii de sine reale, economice, fizice, în forme profane efect al exploat rilor sclavagiste, feudale sau capitaliste.

Participarea filozofilor ideali ti la lupta de salvare a religiei de la pieire oblig pe filozofii materiali ti s fie prezen i în ac iunea profilactic împotriva virusului religios.

1

Henri Bergson, Les deux Sources de la Morale et de la Religion, Libr.

Felix Alcan, 1934, p. 160, 219, 225.

2 Ibidem, p. 135, 220, 225.

3 Henri Bergson, Op. cit, p. 113.

4 Ibidem, p. 135, 124 5 Ibidem, cap. II, p. 41.

6 William James, Op. Cit, cap. VIII, p. 248-250; paginile autobiografice ale lui Suso, reproduse de W. James, sunt raportate i prelucrate de mine în form sintetic , proprie.

7 William James, Op. cit, cap. IX, „Valoarea sfin eniei”, p. 288.

8 Ibidem, p. 302.

9 Ibidem, p. 303.

10 Ibidem, p. 290.

11 William James, Op. Cit, cap. II, p. 39.

12 Euripide, Ifigenia în Aulida.

13 Montaigne, Essais, vol. II, cap. XII - Apologia lui Raymond Sebond.

Dumitru Botar, la 73 de ani