Domnul de Rouă, nr. 11

Domnul de Rouã serie nou[

Anul III, Nr. 3 (11), Septembrie 2018 Director fondator: NICU VINTIL{-SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã

SUMAR Nicu Vintil -Sigibida, Socrate în Agora din Caracal ............................................................. pp.3,4 Cr ciun P tru, Cuvînt înainte ........................ p.5 Cr ciun P tru, Profesorul Ilie Constantinescu întruchiparea unei nobile pasiuni ............. pp.6-8 Haralambie Teodoru, Cuvîntare ............. pp.9,10 Vasile Maciu, Centenarul unui om de cutur : profesorul i colec ionarul Ilie Constantinescu ................................................................ pp.11,12 Ion Potopin, Adev ratul meu Profesor de Limba Român ................................................. pp.13-15 Victor Stoicea, Profesorul Ilie Constantinescu - în amintirea i con tiin a mea ..................... pp.16,17 Gh. Constantinescu, Periplu omagial în jurul unei personalit i: Ilie Constantinescu ...........pp.18,19 Ilie M rculecu, Cuvîntare ............................p.20 Marin Georgescu, Cuvîntare ........................p.21 Ilariu I. Teodoru, Cuvîntare .........................p.22 Mihai Popescu, Cuvîntare ......................pp.23,24 Mihai Drume , Cuvîntul unui fost elev .........p.25 Ioan Cristescu, Nea Ilie ................................p.25 Smarandache Calistrat, Profesorul meu de limba român “Nea Ilie”.........................................p.26 Nicolae Popescu, tre Asocia ia cultural “Marius Bunescu” .......................................p.26 M. Anghel Marinescu, Profesorul Ilie Constantinescu a colaborat i cu elevii s i ..................p.27 Virgil Carianopol, Cuvîntare .........................p.28 coala Normal de înv tori din Caracal, ................................................................pp.31-51 Victor Ravini, Viitorul omenirii va fi feminin sau nu va mai fi ............................................ pp.52-58

Anul III, nr. 3(11)/2018

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI

Victor RAVINI (Radu Victor NI U) Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA Dumitru BOTAR

REDACTOR- EF: Doina DR GU Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Coperta I: Ilie Constantinescu Coperta III: Absolven ii coalei Normale de Înv tori Caracal Coperta IV: Gimnaziul “ tefan Popescu” din Corabia - profesori, elevi etc. (21 iunie, 1921)

REVIST DE CULTUR FONDAT LA GROJDIBODU ÎN 2016 Publica ie a Funda iei pentru Ap rarea Drepturilor Omului Craiova Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Pr. Ilarian Popescu, Nr. 84, Tel.: 0744530466, E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

SOCRATE ÎN AGORA DIN CARACAL strând similitudinea i reducând propor iile, titlul de mai sus este grefat pe biografia cunoscutului profesor caracalean Ilie Constantinescu, r mas în con tiin a celor care l-au cunoscut i apreciat ca un om în elept ce a imprimat tinerilor pe care i-a educat, un mod de gândire i autoanaliz c uzindu-i o via întreag .

Asem narea cu marele filozof al antichit ii grece ti nu este întâmpl toare i nici exagerat deoarece atât Socrate cât i Ilie Constantinescu n-au l sat în urma lor opere scrise ci numai pagini memorabile de gândire superioar u or de în eles i asimilat de cei care au avut norocul s soarb din în elepciunea lor.

Socrate a propov duit în Atena în celebra Agora (pia a central ) iar concitadinul nostru romana ean a propov duit în s lile de clas de la Gimnaziul i mai târziu, Liceul Ioni Asan, în s lile colii normale de Înv tori din Craiova i mai târziu, din Caracal precum i la Gimnaziul tefan Popescu din Corabia cu o diferen de timp de 2500 de ani dar ce conteaz , important este c ambii au avut aceea i metod de comunicare cu auditoriul prin incitarea la dialog i în special la gândire profund a celor puse în discu ie.

Un lucru care-i aseam este i „abunden a” capilar , f când s str luceasc nu chelia ci ce este sub ea, vorba unui magistrat din Caracal, l-am numit pe Cincinat Pavelescu.

Spre deosebire de Socrate care afirma deseori c este superior celorlal i prin faptul c tie c nu tie, Ilie Constantinescu spunea ciracilor c tie multe i pot s -l întrebe orice pentru c le va da r spunsul cuvenit pe loc sau, în rare cazuri, a doua zi dup ce se va informa.

Era firesc pentru Ilie Constantinescu s spun c tie multe, refer la informa ii tiin ifice, recte didactice, întrucât absolvise limba i literatura român , istoria i geografia la Universitatea din Bucure ti la începutul veacului al dou zecilea dar i din c ile care i-au sufocat spa iul vital din casa de pe strada Negru Vod nr. 27 din Caracal.

Avea o bibliotec impresionant dar nu de parad ci c i pe care le-a citit, le-a studiat cu interes ad ugând acestui studiu, excursii de documentare sau alte forme de instruire tiin ific prin conferin e, simpozioane sau comunic ri tiin ifice la nivel na ional, cu prec dere, dar i la nivel interna ional, gra ie limbilor str ine pe care le st pânea.

Deseori, partea teoretic a studiilor liceale care erau obligatorii prin programa colar , le completa prin ie iri în cadrul naturii din parcul ora ului sau p durile din apropiere ca cea de la Re ca, prilej de a le vorbi de trecutul istoric al neamului nostru i de a le stârni curiozitatea pentru a deveni colec ionari de obiecte antice.

Nici Socrate din Atena i nici Socrate din Caracal nu au fost domina i de dorin a de a dobândi bunuri materiale numai c cel de al doilea a avut posibilitatea s colec ioneze multe obiecte cum ar fi: monede antice romane i grece ti, vase din ceramic str vechi, ziare, c i, afi e de la diverse manifest ri, folclor romana ean, obiecte de îmbr minte popular i multe altele încât a transformat casa într-un muzeu de neegalat în zon .

A iubit atât de mult aceste obiecte la care nu a avut curajul renun e donându-le pentru un muzeu local i a murit la vârsta de 86 de ani (1874-1960) nefiind afectat integralitatea colec iilor dar nici nu tim unde au disp rut f urm de i din lista publicat în aceast revist reiese c a avut peste 6000 de monede antice i mii de alte obiecte iar ca semn de nerecuno tin a a organelor locale i-a fost demolat i casa .

Nu voi înc rca timpul cititorilor cu date biografice ale lui Ilie Constantinescu dar fac precizarea c cei care au interesul sau curiozitatea de a afla informa ii despre acest ilustru personaj, îi invit s citeasc cele dou c i publicate de Paul Emanoil Barbu din care vor afla aproape tot ce se poate ti despre via a i activitatea lui, pentru exemplificare ve i g si mai jos copertele celor dou c i spre a fi u or identificate în bibliotecile publice. in s fac publice informa iile i tot odat s aduc mul umirile mele profesorului Florian Petrescu din Caracal, fost cadru didactic i director al Liceului Ioni Asan din Caracal, mul i ani, acum pensionat, care a avut amabilitatea de a-mi pune la dispozi ie manuscrisele materialelor din aceast revist , manuscrise colec ionate i legate în bro ur de c tre fostul profesor i director al Liceului Ioni Asan i al Muzeului Romana i din Caracal, profesorul Patru Cr ciun.

Gestul altruist al profesorului Florian Petrescu este de pre uit cu atât mai mult cu cât dânsul mi-a dat i fotografia de la Gimnaziul tefan Popescu din Corabia, cartea scris de Haralambie Popa despre coala normal de înv tori din Caracal precum i fotocopia tabloului cu absolven ii acestei coli, promo ia 1921-1922, documente care trebuie s intre în circuitul public i a întregi informa iile despre ce a reprezentat cândva ora ul Caracal i jude ul Romana i, r mânând îndatora i acestui mare om, mare profesor, contemporan cu noi.

Public în pagina urm toare fotografia profesorului Florian Petrescu pe care am f cut-o (al turi de altele) în vara anului 2018 când dânsul a venit la Craiova pentru a se întâlni cu fo tii colegi care în urm cu mul i ani au absolvit Liceul Nicolaie B lcescu din localitate, acum redenumit Colegiul Na ional Carol I, liceu vecin de hotar, doar strada desp indu-l, cu Liceul Elena Cuza la care am avut onoarea s fiu elev licean cu mul i ani în urm .

4

Domnul de Rouã

Prof. Florian PETRESCU

Anul III, nr. 3(11)/2018

Florian PETRESCU i Nicu VINTIL

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

5

Prof. emerit Cr ciun P TRU

CUVÂNT ÎNAINTE Prin luna august 1974 a venit la mine dr. med. Haralambie Teodoru din Medgidia. Nu-l cuno team mai înainte. Mi-a spus cine este i c m roag s -l sprijin în organizarea unui act de cultur în ora ul Caracal. L-am întrebat despre ce act de cultur i mi-a vorbit cu însufle ire, cum nu m a teptam de la un discipol al lui Hipocrate, c în acel an, 1974, se împlinesc 100 de ani de la na terea profesorului Ilie Constantinescu i c s-a gândit s -i cinstim memoria prin organizarea unui simpozion.

Ilie Constantinescu a fost i profesorul meu de limba român .

Ini iativa i cuvintele doctorului Teodoru, venit special de la Medgidia pentru organizarea simpozionului, m-au impresionat i cum totdeauna am sprijinit ini iativele mari i frumoase, puse în slujba culturii, i-am r spuns c îi voi fi al turi.

Timp de mai bine de or am discutat i am fixat planul de munc . Întreaga ac iune urma s fie pus sub egida Asocia iei culturale „Marius Bunescu” al c rei pre edinte eram. Am hot rât ca manifestarea s cuprind dou p i: simpozionul cu cuvânt ri

ale fo tilor elevi despre personalitatea profesorului i a doua parte, o expozi ie documentar .

Am început preg tirile chiar de a doua zi, trimi ând invita ii la mai mul i fo ti elevi ai profesorului de a preg ti comunic ri.

Tuturor celor c rora le-am scris ideea li s-a p rut frumoas i au acceptat s in cuvânt ri. Organizarea expozi iei s-a f cut mai cu greu din cauz c nu se g seau materiale, dar pân la urm sau g sit.

Pe ziua de 26 octombrie 1974, în sala teatrului, a avut loc simpozionul. Erau în sal cam 150 de persoane. Veniser fo ti elevi i de la ar , dar nu a venit nimeni din partea familiei i erau în Caracal i so ia i copiii profesorului, de i îi invitasem special.

Au participat i organele locale de partid i de stat i simpozionul s-a desf urat bine. A fost, cu adev rat, un act de cultur . În acest volum am pus cuvânt rile i mesajele care au fost expuse la simpozion.

Caracal, 25 iulie 1984

ZILELE CULTURII CARACALENE 20 - 27 X 1974 invit m s participa i la SIMPOZIONUL Profesor ILIE CONSTANTI NESCU - 100 de ani de la na tere Organizat de fo tii lui elevi în cadrul ASOCIA IEI CULTURALE „MARIUS BUNESCU” în sala Teatrului poporului, la 26 oct. 1974, ora 17 PROGRAM I. Vor lua cuvîntul: 1. Dr. med. Haralambie Teodoru, Medgidia 2. Prof. univ. Vasile Maciu, membru corespondent al Academiei R.S.R. Bucure ti 3. Dr. med. Victor Stoicea, Tg. Jiu 4. Prof emerit Cr ciun P tru, pre edintele Asoc Cult. „Marius Bunescu” 5. Mihail I. Popescu, economist, Bucure ti 6. Prof. Gheorghe Constantinescu, Craiova 7. Ion Potopin, scriitor, Bucure ti 8. Virgil Carianopol, scriitor, Bucure ti II. Vizitarea expozi iei „Ilie Constantinescu” de la Casa de Cultur

6

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Prof. emerit Cr ciun P TRU

Profesorul ILIE CONSTANTINESCU - @întruchiparea unei nobile pasiuni În memoria contemporanilor i a fo tilor lui elevi, profesorul Ilie Constantinescu a r mas ca un om de vast cultur , un umanist renascentist de cea mai aleas factur i un str lucit pedagog.

Acestea sînt tr turile caracteristice majore ale efigiei sale i prin ele, chipul s u luminos mai st ruie i ast zi în mintea noastr .

Cred c sînt singurul om care am avut norocul s -l cunosc sub diferite ipostaze i în diferite momente: i-am fost elev la liceu i a exercitat asupra mea o covîr itoare influen binef toare, am fost colegi în cancelaria aceluia i liceu, i-am fost director la Muzeul din Caracal, unde dînsul era muzeograf, în sfîr it, i-am fost prieten apropiat, pîn la încetarea sa din via , în anul 1960. În tot acest timp de aproape 35 de ani, profesorul Ilie Constantinescu a fost spiritul director al muncii i conduitei mele. i dac ast zi îmi iubesc ara i poporul i sunt un neobosit om de cultur i la aceast vîrst a pensionarului, tot dînsului i-o datorez.

S-a n scut în Dio ti la 26 octombrie 1874. A studiat la Universitatea din Bucure ti, Facultatea de limba român , geografia i istoria, între profesori având i pe Sr. Tocilescu, unul dintre oamenii de seam ai vremii. Dup terminarea studiilor, a func ionat ca profesor la Craiova, între anii 1899-1906. A venit în Caracal în 1906, unde a r mas tot timpul. A ocupat func ia de director al gimnaziului „Ioni Asan” între anii 1907-1910, apoi pe cea de bibliotecar al bibliotecii „N. B. Lacusteanu” a colii, unde a activat cu sim de r spundere i dragoste la formarea gustului pentru lectur în rândul elevilor.

A fost un pasionat colec ionar de obiecte muzeale, pasiune ce s-a ivit - incredibil - la vârsta de 14 ani. De atunci, de la cea vîrst fraged , a colec ionat, conducîndu-se dup principiul c orice obiect ie it din uzul zilnic reprezint o valoare muzeal . A pus, de la început accentul pe colec ionarea de c i vechi i rare. A strîns cu înver unare, am putea spune, pentru c la vîrsta cînd nu împlinise 30 de ani, s devin cel mai mare colec ionar de i rare din România. În anul 1904, la expozi ia de carte organizat la Bucure ti de Societatea pentru înaintarea tiin elor, a expus 169 de c i rare, române i str ine, cea mai mare i mai valoroas colec ie expus .

Juriul, alc tuit din cei mai de seam oameni de cultur ai rii, i-a acordat medalia de aur. Profesorul Grigore Cre u i-a f cut propunerea ca s vînd Academiei Române acele rarit i, c înaltul for nu le avea. Tîn rul colec ionar nu accept .

Pasiunea de colec ionarea de obiecte istorice, etnografice, art popular , folclor, documente a transmis-o i elevilor s i.

Organiza în fiecare an excursii la Re ca unde se aflau îngropate sub p mânt ruinele cet ii Romula. Câteodat i lec iile de român se transformau în dezbateri libere din care înv am mai mult decât

din lec ia obi nuit .

Profesorul Ilie Constantinescu a fost pentru mine un model de urmat. De la dînsul am prins dragoste pentru trecutul istoric al poporului, pentru culegerea de obiecte vechi, de folclor literar. În timpul vacan elor colare, ca elev, dup sfatul ce mi l-a dat, am început s cercetez satul natal, Cru ovul. Am descoperit o ezare neolotic din cultura V dastra II, de unde am adunat sute de obiecte, în special fragmente ceramice, cu frumoase orna-mente în incizii i excizii. Am alc tuit în casa p rin ilor mei un mic muzeu, cu monede romane, ceramic , silexuri. Un inventar al acelui muzeu al adolescen ei mele i l-am dat profesorului în anul 1930, împreun cu câteva zeci de obiecte. A fost impresionat pân la lacrimi. Vedea unul dintre elevii dânsului începea s -i calce pe urme.

Strângea obiecte în scopul de a înfiin a în ora un muzeu care s -i poarte numele. Acesta îi era visul pentru care a militat ani i ani de zile. A solicitat sprijin din partea autorit ilor, din partea oamenilor politici, care l-au min it în diferite feluri, dar nimeni nu l-a ajutat. Lipsit de spirit practic, ca orice vizionar, singur nu s-a putut orienta. Muzeul avea s se înfiin eze mai târziu, de oamenii noi, ai orânduirii noastre socialiste.

Mi-am f cut studiile universitare la Bucure ti. Am studiat ca i profesorul Ilie Constantinescu limba român i istoria i am utat s ajung în Caracal. Norocul a f cut ca s fiu numit chiar la catedra lui, c între timp se pensionase. Prima vizit f cut în ora a fost la dânsul. M-a primit cu bucuria omului, care- i vede fiul - un fiu spiritual - dup o lung absen . Nu m uitase. Î i aducea aminte de mine. Mi-a cerut s -i povestesc tot ce am f cut dup terminarea liceului.

I-am relatat între altele, c am înfiin at, ca student în satul meu natal, un c min cultural, împreun cu 20 de rani de pe uli a noastr , cu o bibliotec de 600 volume în casa noastr , cu bibliotecar ran, un frate al meu; am înfiin at o societate cultural studen easc i c am stat în preajma profesorului Nicolae Iorga la V lenii de Munte, în timpul vacan elor; c am colec ionat i eu i i documente i alte piese, dup exemplul dânsului. M asculta cu aten ie, cu gândul dus i parc am v zut, la un moment, în dosul ochelarilor, ni te sclipiri, care sem nau a lacrimi.

La încheierea vizitei, mi-a oferit bro ura „Hot rnicia mo iei Dio ti”, cu autograf, pe care o tip rise de curând, una din pu inele i micile tip rituri pe care le-a dat la lumin . În luna septembrie 1948, organele locale de partid i de stat mi-au dat sarcina ca împreun cu al i patru profesori s organizez „Muzeul Romana iului”. Muzeul s-a înfiin at i am primit func ia de director al muzeului, pe care am inut-o aproape 20 de ani. S-

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

a înfiin at cu colec ia mea de obiecte de la Cru ov, cu un num r de 27 de tablouri, ce f cuser parte din colec ia de art a lui I. Hagiescu Miri te i cu 15 piese din colec ia Ilie Constantinescu. În anul 1951, avea 77 de ani. Pentru a-i satisface dorin a de a lucra într-un muzeu, de a se g si printre obiecte ce-i erau a a de dragi, dar i pentru a-l determina s doneze muzeului colec ia sa, ori o parte din ea, l-am propus i am st ruit ca s fie numit muzeograf, cu toate c avea vîrsta a a de înaintat . Ca muzeograf, a adus în unele privin e, servicii deosebite muzeului. Nu tiam c era un des vâr it epigramist. Mi-aduc aminte o împrejurare care m-a uimit. În luna octombrie 1952, într-o dup amiaz , am adus de la Re ca sarcofagul lui Iulius Iulianus, descoperit atunci într-o carier de nisip, pies de mare valoare istoric . Lunga inscrip ie în limba latin în versuri dactilice, de peste 80 de cuvinte, profesorul Ilie Constantinescu a tradus-o ca i când ar fi citit un text românesc.

N-a fost posibil s r mân mult în postul de muzeograf. În 1953, a trebuit s se retrag . În timpul celor 2 ani de activitate, a donat muzeului cam 200 de obiecte, în special monede romane. Îl vizitam adesea acas , în impozanta sa locuin de pe strada Negru Vod nr. 27. tiam c tr ie te greu, cu o pensie destul de mic . În 1957, am încercat s -i ob in pensia de merit, care era de patru ori mai mare decât aceea pe care o avea. Pentru aceasta, era nevoie i de un gest deosebit din partea dânsului, adic s doneze statului colec ia, a a cum f cuser to i marii colec ionari din Bucure ti: Zambaccian, Dona, Weimberg i al ii.

I-am f cut propunerea i n-a fost împotriv . În documenta ia ce mi se cerea de forurile superioare, trebuia s ar t din ce se compune dona ia care urma s fie f cut i în ziua de 19 mai 1957, am scris dup dictarea dânsului, urm toarele colec ii, cu evaluarea fiec reia la acea dat : 1. Monede antice i medievale, 3-4000 buc i, evaluate la 20000 de lei.

2. Biblioteca, cu c i vechi i rare, unele din secolele XVII i XVIII, circa 7000 de volume, evaluate la 50000 de lei (evaluarea este infim , dac ne gândim c poseda mai multe sute de c i în chirilic , numeroase edi ii princeps din secolul al XIX-lea).

3. Colec ia de cli ee pe sticl , peste 20000 de buc i, achizi ionate de la un fotograf al Academiei Române, cu registrul de inventar, evaluat la 50000 de lei.

4. Colec ia de cli ee ale veteranilor r zboiului pentru independen , din jude ul Romana i, circa 500 de buc i, evaluate la suma de 5000 de lei. (Sunt 500 de imagini ale celor care au dus greul r zboiului i i-au v rsat sângele pe câmpurile de b lie din Bulgaria. Sângele lor st la baza României moderne i totu i, ei stau acolo în negura cli eului i nu pot s fie v zu i i cinsti i, în fotografiile unei expozi ii, a a cum merit s fie cinsti i eroii patriei. Peste doi ani, în 1977, vom s rb tori centenarul r zboiului. r mân , oare, z vorîti în sticlele lor si atunci? Nu sunt bani pentru fotografii? În memoria sacr , a bunicului meu, Dumitru din Cru ov, care a fost i el veteran, m ofer s pl tesc 50 de fotografii, i se vor g si i al ii, care s fac la fel).

5. Colec ia de antichit i romane: ceramic , bronzuri, obiecte de podoab , pietre gravate, evaluat la 10000 de lei.

6. Colec ia de arheologie, cuprinzând obiecte din toat regiunea Olteniei, 5000 de lei.

7. Colec ia ziarului „Curierul Românesc” al lui Eliade R dulescu, pe anul 1829, evaluate la 20000 de lei (Primul ziar ap rut pe p mântul patriei noastre. Mi-a relatat cum l-a achizi ionat, dar nu mai re in decât c l-a g sit în Craiova, înainte de anul 1900, la

7

cineva, care nu-i da nicio importan . Era în acea vreme, foarte tân r profesor, ori poate chiar elev).

8. Colec ia ziarului „R zboiul” publicat în timpul r zboiului independen ei, evaluate la 3000 de lei.

9. Colec ia de afi e ale Teatrului Na ional din Craiova, anii 1888-1905, circa 200 de exemplare, 1000 lei.

10. Colec ia de manuale colare, din a doua jum tate a secolului XIX i începutul secolului XX, peste 200, evaluate la 1000 lei (Evaluare infim , întrucât fiecare din acele manual constituie, azi, rentabile i valoroase piese de muzeu).

11. Colec ii complete de ziare între anii 1899-1940, ca „Aderul”, „Diminea a”, „Universul” evaluate la 40000 lei.

12. Colec ia de stampe i fotografii de la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul secolului XX, 5000 lei.

13. Colec ia de cli ee fotografice, cu aspecte din Oltenia, 30000 de buc i, evaluate la 30000 de lei.

14. Colec ia de costume populare, 100-150 costume, evaluate la 50000 de lei.

15. Colec ia publica iilor ap rute în Caracal în secolul al XIX-lea.

Aceasta era zestrea de o via de om a profesorului Ilie Constantinescu, adunat cu pasiune, cu trud i ceea ce am dat mai sus, formeaz unica eviden pân acum, aproximativ , bineîn eles, a colec iilor sale.

Am întocmit dosarul pentru solicitarea pensiei de merit.

Trebuia s semneze actul de cedare. A amînat zi dup zi depunerea semn turii, timp de mai bine de o s pt mân i nu a semnat i eu nu am mai st ruit, îi era greu s se despart de ni te obiecte, care constituiau îns i sensul vie ii dînsului.

Era aceasta o atitudine care-l ducea la egocentrism p gubitor i pentru ele i pentru societate. L-am în eles ca om, dar nu l-am în eles ca cet ean al ora ului Caracal, în care tr ia de zeci de ani i se bucura de stima tuturor.

Profesorul Ilie Constantinescu a fost omul corect din cî i am cunoscut pân acuma. Voi da un singur exemplu din multele pe care le cunosc.

Pe la sfîr itul anului 1956, a venit la muzeu cu o carte veche, cu coper i de lemn, îmbr cate în piele i cu încuietori metalice. Cu vocea sa bine cunoscut , care îmi sun i azi în urechi, mi-a spus: - Domnule P tru, aceasta este Psaltirea lui Iancu Jianu. A sat-o la mine în p strare, înaintea primului r zboi mondial, un str nepot al haiducului. Acel str nepot nu s-a mai întors. Eu... o dau muzeului, c nu e a mea.

Am cercetat cartea aceea rar sub presiunea unei mari i cople itoare emo ii. Avea însemn ri marginalii autografe, f cute cu cerneal de mîna lui Jianu. I-am r spuns cu voce înceat : - Nu pot s o primesc, domnule profesor. Muzeul pe care-l conduc nu ofer condi ii suficiente de securitate pentru asemenea pies . Am s vin eu la Dvs. mai tîrziu s v-o cer.

S-a uitat la mine lung i cred c în acel moment m-a în eles pe deplin i a pre uit mai mult pe fostul lui elev. În toamna anului 1959, dup opt ani de osteneli, reu esc s deschid pentru public Casa Memorial Iancu Jianu. M-am dus atunci la dânsul i i-am cerut cartea. Mi-a dat-o în schimbul unei dovezi scrise de primire.

Când eram elev la liceu i în anii de mai târziu, l-am v zut adesea, oriunde s-ar fi aflat, pe strad , la o conferin , pe s lile liceului, sco ând din buzunar o hârtie cît podul palmei de mare i scriind ceva la repezeal , cu un creion minuscul. Nu m-am întrebat

8

Domnul de Rouã

ce putea s scrie si nici al i oameni nu cred c tiau. În anul 1957, atunci când mi-a dictat lista cu colec iile care le avea, mi-a spus a scris 200.000 de cuget ri. Num r incredibil, dar acesta era.

Mi-a ar tat pachetele de hîrtiu e pe care le scrisese, pachete groase de câte 10 cm, legate cu sfoar .

Vrînd s afle i p rerea mea asupra cuget rilor sale, mi-a dat 50 ca s le citesc, rugîndu-m s fac i o selec ie i d duse, mai înainte, i profesorului Nae Ionescu, cu aceea i rug minte. A doua zi i le-am înapoiat, comunicîndu-i c nu am putut s fac nici o selec ie. Toate cuget rile erau deosebit de frumoase, de adânci.

Mie, personal, îmi descopereau un alt om, cu o capacitate pe care nu i-o cunoscusem: ca i un cuget tor profund i un analist. mai men iona înc o preocupare major a profesorului Ilie Constantinescu: culegerea folclorului. M refer la culegerea prin elevi, care, desigur, nu este totdeauna indicat . Ne recomanda la plecarea în vacan s culegem balade, ghicitori, proverbe. Am cules i eu din Cru ovul meu, zeci de poezii, în special de la mama, care era o adev rat depozitar a folclorului autentic. Fiecare elev, la întoarcerea din vacan , îi aducea un caiet cu culegeri folclorice. A strâns în lunga-i carier didactic de peste 35 de ani, sute sau poate mii de caiete. În 1958, la o vizit ce i-am f cut, mia ar tat i mie depozitul de caiete cu folclor. N-a publicat, îns , nimic sau aproape nimic. În anul 1900, istoricul i epigramistul Grigore Tocilescu a publicat marea colec ie în trei volume „Materialuri folclorice”. În unul din acele volume se cuprind i o serie de poezii populare, culese de dînsul. Altele nu tiu s fi mai publicat.

Avea un remarcabil talent de publicist, dar n-am în eles niciodat de ce nu l-a folosit, pentru ridicarea nivelului de cultur al ora ului i jude ului. A tip rit, pe cînd era director al gimnaziului „Ioni Asan” anuare colare, dintre care cel din 1908 este cel mai bun din cîte s-au publicat pîn acum, nedep it nici de anuarul din 1970, întocmit de semnatarul acestor rânduri. A mai pu-

Anul III, nr. 3(11)/2018

blicat bro ura „Mo ia Comunei Dio ti”, în 1940 i cîteva articole de pu in importan în revista „Arhivele Olteniei” a lui C. D. Fortunescu din Craiova.

Profesorul Ilie Constantinescu s-a stins din via la 10 februarie 1960, dup o grea suferin . În fa a casei sale din str. Negru Vod am rostit o cuvîntare funebr i am spus atunci c ora ul Caracal pierdea cea mai str lucit figur de dasc l i c rturar, profesorul care s dise în inimile noastre, în inimile atâtor genera ii de elevi, dragoste de patrie i sentimentul demnit ii umane. sa în urm un nume de om cinstit i o colec ie muzeal de aproape 100.000 de unit i, într-o cas , în care avusese grij s construiasc i o camer din beton i fier, asigurat împotriva incendiilor, unde p stra piesele de mare valoare.

Numele lui se p streaz în inimile noastre, ale fo tilor elevi, ca un diamant care lumineaz c i spirituale. Ar trebui s se p streze i în inimile genera iilor tinere, care vin dup noi, c mai to i sîntem b trîni de acum., genera ii ce se cere s fie crescute în cultul muncii i al dragostei de ar . Aceasta nu se poate face îns , decît punîndu-se în valoare colec ia, deschizînd-o pentru a fi vizitat de public, cum a f cut i face de peste 40 de ani de zile Marin Georgescu din Celaru. Acela este patriotism i d ruire, la Celar, unde un om de 85 de ani, cu casa în întregime transformat în muzeu, este bucuros s primeasc vizitatori la orice or din zi.

O pies istoric sau etnografic , dac nu este pus în valoare, într-un mod sau altul, este o pies moart , care nu folose te la nimic i nim nui.

Cred c sunt în asentimentul tuturor participan ilor la simpozion, dac de la aceast tribun recomand urma ilor prof. Ilie Constantinescu - chiar dac nu a în eles nici unul s fie ast zi prezent în sal - s pun la dispozi ia poporului valoroasa colec ie, s ia exemplu de la Celaru. Numai a a vor cinsti memoria celui care a fost un mare colec ionar i patriot, profesorul Ilie Constantinescu.

Caracal, 25 oct. 1974

Ilie Constantinescu - acas , în bibliotec (iunie 1943)

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

9

Dr. Haralambie TEODORU

Cuvî@î întare Tovar e Pre edinte, stimat asisten , iubit tineret, Prea mult tain este în aceast via a noastr ca s credem ea va r mâne pentru totdeauna nel murit i c nu este undeva poate putreziciunea la care suntem meni i, l murirea dup care înseteaz permanent sufletul omenesc. a gr ia una din marile figuri ale neamului nostru atunci când un erou slobozit de asprimea vie ii, a tepta la poarta mormântului s -i închid pe vecie, vremelnica lui carapace p mânteasc .

Via a unui om cu gândurile, vorbele i faptele lui, ca i a unei na iuni, nu ajung s fie pre uite la adev rata lor valoare, decât atunci când trecând prin exigentul laborator al timpului cu minu ioasele lui analize i epur ri, prima reu te s supravieuiasc în amintirea urma ilor iar a doua s fie înscris în cronologia istoriei.

Permanent genera iile ce se preced, simt o necesitate de a scormoni trecutul, de a cerne i alege faptele bune i utile ale înainta ilor, de a cerceta i a descoperi în ele acel suflu permanent viu ce tr ie te peste vremuri, care caracterizeaz rasa uman i care constituie îns i elementul de baz al existen ei ei.

Acest suflu ne-a adus i pe noi ast zi aici, pentru a comemora 100 de ani de la na terea unuia dintre cei mai de seam p rin i spirituali ai tinere ii noastre, care a fost profesorul Ilie Constantinescu.

Se n scuse i copil rise în Comuna Dio ti, care dup izvoarele istorice vechi i noi, era un inut ce f cea parte din enclavele Romana iului unde locuia o popula ie mo neneasc , fenomen înaintat de via a româneasc liber , i care ca i alte enclave din ara româneasc , exista înainte de desc lecatul lui Negru Vod .

L-am avut ca profesor când se afla pe la jum tatea drumului vie ii, în acea epoc când luase sfâr it primitivitatea didactic , când se trecuse deja de la ignoran la cultur , când st pânirea obiectului de predat devenise pentru profesor o realitate.

De i nu atingea statura mijlocie, era armonios dezvoltat i vioi în mi ri. Ple uv i cu o musta ce-i acoperea în întregime buza, prin ochelarii lui cu ram metalic , p trundea o privire cercet toare.

Figura lui serioas , adesea devenea senin iar atunci când ridiculul uman ajungea s dep easc grani a îng duin ei, era cuprins de o ilaritate zgomotoas plin de s tate.

Con tiincios i harnic, cinstit i moral, modest i binevoitor.

Curat i corect îmbr cat, în mod bine justificat î i schimba costumul dup anotimp.

Avea sim de demnitate în ac iunile lui. Era un om de discu ii, capabil de ascultare i avea darul de a te face s i m rturise ti gândurile.

Spirit tiin ific perseverent, nu se hr nea cu iluzii. uta claritatea i era animat de ideea progresului.

Îndrum tor metodic, ne atr gea aten ia asupra marei importan e pe care o are în via , dezvoltarea spiritului de observa ie, experien a i ra iunea. Înv a pe elevi s gândeasc , detestând pe a a numi ii tocilari.

Lec iile le f ceam adesea cu dânsul în mijlocul naturii, mergând sau stând în pavilionul muzicii din parcul ora ului unde ne da libertatea de a ne manifesta în mod deschis. În mod subtil, utilizând dialectica, prin discu ii asupra diverselor noastre preocup ri prezente i mai ales de viitor îi da posibilitatea ca pe îndelete s descopere câte ceva din voca ia fiec ruia, s ne fac con tien i de ea i s ne îndrepte pe cât îi sta în putin pe calea însu irii firii noastre.

Exemplu în ceia ce prive te permanenta preocupare i utilizare a timpului, era un înver unat adversar al lene ilor, fanfaronilor si mincino ilor. inea mult ca tineretul s fie antrenat în lecturi i preocup ri utile i frumoase, s nu r mân ciclopi, adic unilaterali sau semidoc i, ci s i fac o frumoas cultur general . Le cerea s respecte i s pre uiasc pe cei vârstnici.

Nu am avut mul i profesori care s se ocupe, s cerceteze via a l untric a elevilor i s le clarifice datoriile ce le avea de îndeplinit, el fiind permanent exemplu viu în mijlocul lor.

Avea o serioas preg tire pedagogic i dincolo de exigenele lui de profesor, punea accentul pe educa ie, convins c o societate des vâr it , nu poate fi realizat f perfec iunea moral a individului.

Sus inea c rolul colii nu este numai acela de a scoate absolven i cu certificate, ci mai ales de a face din ei adev rate valori sociale care prin munc i o serioas preg tire, s ajung elemente de n dejde atât în vremuri bune cât mai cu seam în cele grele.

Al turi de al ii ne-a deschis larg por ile orizontului spiritual, înv ându-ne s privim dincolo de hotarele patriei, s cunoa tem celelalte popoare, s pre uim în mod obiectiv pe cei ale i, pe acei ce au reu it s pun o c mid la marele templu al culturii i civiliza iei umane.

Plecat din lumea satului, nu o uitase, îi în elegea mai mult decât al ii nevoile i aspira iile ei.

Condus dup firul de continuitate spiritual a neamului, milita pentru o orânduire mai just , pentru o democratizare a vie ii pa nice, pentru o democratizare care respect specificul na ional.

Opina ca în societate, s i aib fiecare locul s u bine meritat i s se mul umeasc cu ce-i d lumina min ii i puterea bra ului u. i legase mai mult via a de trecutul neamului cu tot ce ine de el i se str duia s -l fac cât mai binecunoscut tineretului.

10

Domnul de Rouã

Îl v zusem ultima dat în iarna anului 1938, participa cu sufletul îndurerat la o înmormântare.

Au vorbit atunci mul i, între al ii un fost ministru i un profesor universitar. Cuvântarea plin de duio ie care m-a mi cat adânc i mi-a umezit pleoapele a fost a prof. I. Constantinescu.

Cuvintele ce ie eau din gura acestui om modest, le sim eam pornesc dintr-o inim curat , cople it de durere, aveau ceva asem tor cu dang tul de jale a unui clopot de biseric . Se desp ea pentru totdeauna de un prieten, poate de cel mai bun prieten.

Se terminase r zboiul i trecând ocazional prin ora , am mers ca s -l vizitez acas . Fiind anun at de cineva din familie, a ie it s m primeasc în u plin de bucurie i cu mâinile întinse.

Am intrat împreun în camera de lucru. Pe birou i în toat înc perea se reg seau mald re de dosare, c i i obiecte legate de trecutul p mântului str mo esc.

Dup ce s-a interesat de fra ii mei mai mari, fo ti i ei ca i mine elevi de ai lui, am discutat un timp mai îndelungat despre multe. În lumea luminoas a sufletului lui, se mai g seau substan e vii atât de necesare unui vârstnic cercet tor.

Cu toat atmosfera bântuit de furtuna vremii ce zguduia din temelie vechile dar mai ales ubredele orânduiri sociale, continua s r mân încrez tor în neamul românesc peste care oricât de multe, mari i nemiloase uragane au trecut i pe care le-a înregistrat istoria, n-au putut niciodat s -l fac ca s dispar din grani ele lui etnice.

Cum putea s gândeasc altfel acest om, când tia c str mo ii str mo ilor lui tr iser liberi cu secole înainte pe vatra aceluia i sat unde se n scuse i copil rise el, când bunii i p rin ii

Anul III, nr. 3(11)/2018

lui fuseser martori i p rta i la unirea principatelor i la r zboiul de independen , iar el avusese fericirea s asiste cum se pr bu esc hr re ele împ ii i s vad eliberarea i unirea tuturor românilor într-un stat suveran i independent.

A p it în nem rginitul inut al lini stei eterne când avea 86 de ani.

A tr it nu cum a vrut sau a putut, ci cum a trebuit, reu ind fie permanent purtat pe aripile gândurilor i faptelor bune spre orizontul senin al datoriei împlinite i a con tiin ei împ cate, acolo unde se duc i v d departe oamenii cu adev rat liberi.

A l sat în amintirea celor ce l-au cunoscut, icoana unui om de caracter, profesor distins, educator înn scut, cercet tor asiduu, colec ionar de documente valoroase.

Exemplar ales, tr ia în el tenacitatea dacic cu realismul roman.

Ca fost elev îi p strez permanent un înalt sentiment de recuno tin , iar pentru umanismul i patriotismul s u luminat, strâns legat de în elepciunea poporului, nu pot avea decât cuvinte de laud , respect i admira ie.

Cei ce l-au în eles i apreciat dup cum pe drept o merit , cred c au datoria de a g si un mijloc ca amintirea lui s fie strat , iar tot ce a agonisit cu atâta trud , s devin un bun ob tesc de care s se bucure cât mai mul i i în special tineretul, tineretul de totdeauna în al c rui eroism moral plin de avânt a crezut, l-a pre uit i mai ales, l-a iubit atât de mult.

17 oct. 1974 Dr. Teodoru Haralambie, Medgidia medic primar chirurg P.S.: Cuvântare inut în Sala Teatrului Poporului din Caracal cu ocazia Simpozionului - Prof. I. Constantinescu - 100 de ani de la na terea lui.

Caracal, Gara 1922 - cu elevii la sosire, vagon de lemn, clasa a III-a

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

11

Prof. Vasile MACIU

Centenarul unui om de cultur[: profesorul ]i colec\ionarul ILIE CONSTANTINESCU Câ iva dintre elevii lui Ilie Constantinescu, decedat în deceniul trecut, fost profesor la liceul „Ioni Asan” din Caracal, personalitate cultural nu numai de nivelul acestui modest ora , au hot rât cu câteva luni în urm s -i s rb toreasc la 26 octombrie centenarul. rb torirea are drept scop în primul rând recunoa terea valorii unui om devotat culturii, dar i stimularea noilor genera ii în munca lor, oricare ar fi.

Cu aceast convingere pornesc de la ideea c progresul economiei, al organiz rii social-politice i al culturii se datoreaz eforturilor celor mai mul i membrii ai societ ii, dar c nu to i dau, cantitativ i calitativ, aceia i contribu ie, o parte a lor - normal, restrâns - lucrând la realizarea progresului social mai încet decât ceilal i. Astfel, colegii profesorului Ilie Constantinescu, ei în i profesori, i-au îndeplinit - exceptând pe câ iva - cu pricepere i rnicie sarcinile didactice pentru care erau retribui i, dar niciunul pân la el nu s-a ridicat la înaltul s u nivel de îndrum tor i de om de cultur . scut la 26 octombrie 1874 în satul Dio ti, în apropiere de Caracal, dintr-o familie de rani de origine mo neneasc , Ilie Constantinescu s-a format în atmosfera spiritual a ultimului deceniu al secolului XIX, dominat de pozitivismul materializant, dar i impregnat de materialismul marxist propagat de mi carea socialist , care în 1893 i-a creat propriul s u partid, partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România.

Student la Facultatea de Filozofie i Litere a Universit ii din Bucure ti, în care str luceau înc prin cursurile lor B. P. Hasdeu i Titu Maiorescu i- i f cea apari ia vulcanic N. Iorga, a urmat cursurile de limb i literatur român i pe cele de istorie a românilor predate de Dimitrie Onciul i de V. A. Urechia. Dac pentru cursul de istorie modern a românilor predat de ace tia din urm n-avea nicio atrac ie, din cauza îngr dirii lui cu materiale necomentate, cursul de istorie medie a românilor al lui Dumitru Onciul l-a influen at mult prin erudi ia i metoda riguroas de stabilire a faptelor istorice. În special seminarul organizat pe lâng cursul s u de Dumitru Onciul l-a afirmat ca cercet tor, i-a insuflat pasiunea pentru faptele istorice concret stabilite i pentru culegerea izvoarelor. Era impresionat de fabuloasa putere de munc a tân rului profesor de istorie universal N. Iorga, dar admira ia lui pentru marele istoric era înso it parc de o adev rat spaim a în imilor .

De la B.P. Ha deu - pentru care avea o deplin i calm admira ie,- i de la Titu Maiorescu a c tat îns pre uirea analizelor filozofice ale fenomenelor istorice, în special a celor cul-

turale.

Cu o preg tire mai mult de istoric, a devenit totu i profesor de limba român la gimnaziul „Ioni Asan” din Caracal, pentru istoria era predat de altcineva, dar preg tirea sa de istoric sa f cut puternic sim it în toat activitatea lui profesional . i în 1919, dup dou decenii, când gimnaziul „Ioni Asan” a devenit liceu, Ilie Constantinescu a r mas tot profesor de limba român , dar cu i mai mare înclinare c tre istorie, ceea ce nu-l împiedica s fac lec ii deosebit de interesante privind literatura român , cu incursiuni i în literatura universal . Dintre scriitorii români d dea aten ie special lui M. Eminescu, lui I. L. Caragiale i lui G. Co buc, de i nu neglija nici literatura timpului în care tr ia. În analizele literare pe care le f cea elevilor ultimelor clase de liceu, scotea în eviden în primul rând continuitatea de idei a operelor cercetate, dar nu neglija nici latura lor estetic .

Una din calit ile sale didactice consta în antrenarea elevilor la organizarea lec iilor. Convins c puterea lor de în elegere se rea prin libera dezbatere a problemelor puse, el îi provoca la discu ii i c uta, prin acestea, s le dezvolte i contureze, individualitatea - adic s -i determine la un fel personal de a gândi i de a se exprima. Pe tipicari îi ademenea, uneori, cu întrebarea: „Tu n-ai personalitate? ” Pentru a forma „personalit i” îndemna la lecturi bogate i variate, în vederea cre terii puterii de în elegere i exprimare. Partizan f pedanterii al metodei socratice (dialectice) de c utare a adev rului, accepta nu numai ca elevii s i s aib alte p reri decât ale lui, dar l sa s fie chiar contrazis i, când era cazul, convins de eventuala argumentare ce i se punea în fa . Trata, astfel, pe elevi ca parteneri egali la realizarea lec iilor sale, din care cauz ei aveau pentru el nu numai respect, dar i o dit simpatie.

Cu aceste calit i devenise, înc de tân r, înainte de primul zboi mondial, o figur cunoscut în rândurile popula iei ora ului Caracal, în special în lumea, mare i mic , a înv mântului. Elev la coala primar , în anii 1912-1916, am auzit vorbindu-se de Ilie Constantinescu, ca de un mit, de la un frate care îi era elev.

Pasionat c ut tor al adev rului istoric, înc din primii ani ai profesoratului s u, a fost i un colec ionar neobosit i priceput de materiale arhivistice, numismatice, etnografice, de c i, ziare i reviste. Ducând o via sobr , din salariul s u de profesor i din mo tenirea p rinteasc i-a construit o cas cuprinz toare, în cea mai mare parte preg tir pentru a ad posti numeroasele materiale pe care le colecta cu o st ruin rar .

Ca elev i ca student, l-am cunoscut de aproape. Aveam

12

Domnul de Rouã

pentru el afec iune i admira ie. În special în anii 1921-1924, în ultimele mele clase de liceu, am suferit o puternic influen spiritual de la el, c tând un fel personal de a gândi i îndruma pe care îndr znesc a le numi tiin ifice. Apreciind înclinarea mea i a unui coleg de clas , Cristescu Traian, ne-a f cut cinstea s -i fim colaboratori voluntari, în special pe timpul vacan elor colare, când atât el, cât i noi doi, eram liberi de sarcini profesionale. Lam ajutat deci la cur irea i reorganizarea bogatei sale biblioteci, la ordonarea colec iilor de ziare i reviste ce avea, precum i la culegerea materialelor arhivistice de la diferite institu ii din ora pentru muzeul liceului. O mare pl cere ne-a f cut în vacan a de var a anului 1923, luându-ne câteva s pt mâni - inclusiv duminicile dup -amiaz - s ajut m la cur irea i reorganizarea bibliotecii liceului, era venit în bun parte din dona ia lui N. Russu Locusteanu, unul dintre exila ii revolu ionari din 1848, adeptul i colaboratorul lui I. Eliade R dulescu, mul i ani reprezentant în parlament al jude ului Romana i. Drept r splat , în septembrie 1923, ne-a luat s -l înso im, ca delega i ai liceului „Ioni Asan” din Caracal, la marea manifesta ie de la Sibiu prilejuit de centenarul mor ii lui Gheorghe Laz r. Îndrumându-m la lecturi pre ioase i folositoare în timpul cursurilor i mai ales în timpul colabor rilor ob te ti, mi-a dat totodat i o orientare c tre studiul istoriei i al limbii, precum i tre acela al antropologiei istorice. În afara discu iilor mi-a împrumutat în acest scop din biblioteca personal i din aceea a liceului - rezervat profesorilor - c i rare, cum au fost Histoire de la langue roumaine a lui Ovidiu Densu ianu, Istoria critic a românilor, a lui B.P. Hasdeu, Istoria românilor din Dacia Traian , edi ia a I-a, a lui A.D. Xenopol, colec ia „Magazinului istoric pentru Dacia” .a. F s -mi spun a f cut s fiu abonat, câ iva ani, pân am devenit profesor eu însumi, la revista „Via a româneasc ”. Înc rcat de sarcini didactice, se pare i de datorii b ne ti, profesorul Ilie Constantinescu, nu i-a realizat în întregime planurile de colec ionar i mai ales cele de cercet tor. A fost împiedicat i de p rerea c n-are înc destule izvoare pentru cunoa terea deplin a problemelor pe care le studia, dar i de timiditatea sa de om care i-a petrecut via a într-un mic ora de provincie, f emula ie tiin ific . Era îns o personalitate cultural , care nu trebuie circumscris limitelor ora ului în care i-a desf urat activitatea multilateral . Am v zut mul i profesori din înv mântul secundar, unii bine dota i, dar foarte pu ini dintre ei puteau sta al turi de Ilie Constantinescu, ca îndrum tori i oameni de cultur .

Patriot f ostenta ie, profesorul Ilie Constantinescu a fost totodat i un spirit înaintat. Sprijinea mi carea neasc pentru cuno tea via a grea a ranilor timpului s u, privea cu interes mi carea muncitoreasc i l sa curs liber discu iilor din clas despre socialism i comunism, convins c se va ajunge cândva la o societate f exploatatori. Nu era religios, dar n-a avut curajul, dat fiind mediul unde activa, s se declare ateu.

Lipsit de dogme i înclinat s cump neasc pentru a în elege mai întâi, înainte de a lua o atitudine, orice afirma ie de orice natur ar fi fost, avea totu i un caracter ferm, cinstit, de o rar modestie. Prin munca sa neobosit i îndelungat ca profesor, colec ionar i îndrum tor, el a fost un creator de ambian cultural . Bogata sa colec ie arhivistic i etnografic e nu numai un instrument de cercetare, dar i dovada realiz rii unei vie i devotat tiin ei i rii sale.

23-XI-1973

Anul III, nr. 3(11)/2018

(Vasile Maciu, prof. univ., membru corespondent al Academiei RSR, s-a n scut în Caracal la 30 decembrie 1905.

A urmat cursurile colii Filipescu, apoi ale Liceului „Ioni Asan”.

La universitate a studiat istoria, fiind un elev apreciat al lui N. Iorga.

A scris numeroase studii istorice i a participat la mai multe congrese interna ionale.

Scrierile lui se caracterizeaz prin profunzime.)

Originea Caracalului De bun seam numele ora ului Caracal n-are nicio leg tur , cum credea istoricul A.D. Xenopol, cu numele împ ratului roman Marcus Aurelius Antonius, poreclit de contemporanii s i Caracalla, i nici cu termenul karakalà, care înseamn cetatea neagr în limba cumanic . Urmele unei asemenea „cet i” nu s-au g sit pe teritoriul ora ului Caracal. Numele acesteia ar putea veni mai curând tot de la un termen cumanic, karaköl, care înseamn punct de paz , loc înt rit sau chiar fortifica ie, dar nu cetate. Propun arheologilor medievi ti s fac s turi în curtea bisericii de pe dealul Potrosenilor.

Vasile Maciu Bucure ti, 20 noiembrie 1973

ILIE CONSTANTINESCU, profesor i îndrum tor al multor genera ii Despre Ilie Constantinescu am auzit înc de pe cînd eram elev la coala primar nr. 2, C. Filipescu, din Caracal, ca despre un profesor deosebit de colegii s i. Faima lui a crescut în anii de dup terminarea primului r zboi mondial. L-am cunoscut mai aproape în anii 1921-1923, cînd am urmat cursurile claselor VI i VII ale Liceului „Ioni Asan” din Caracal, dar i în anul 19231924, cînd am preg tit în particular clasa a VIII-a.

Ilie Constantinescu n-a fost un didact în în eles obi nuit, ci un îndrum tor. El punea în discu ia elevilor nu atît temele cursului de limba român pentru care era abilitat, ci diferite probleme de cultur - în special de literatur , istorie i filozofie - uneori chiar i de ideologie politic . În felul acesta ne deprindea s gîndim mai de aproape asupra epocii în care tr iam. St ruia adeseori, îndrumîndu-ne, s avem „personalitate”, adic s avem o în elegere proprie a problemelor puse în discu ie i s studiem individual diferite lucr ri.

Apreciind înclinarea mea c tre disciplinele umaniste, profesorul Ilie Constantinescu m chema - împreun cu colegul Traian Cristescu - s -l ajut m la ordonarea bogatelor colec ii de ziare i materiale muzeistice ce avea i la strîngerea unor materiale de arhiv , precum i la ordonarea bibliotecii liceului. Mi-a dat i numeroase c i cu împrumut, care mi-au deschis un larg orizont intelectual.

Ca orientare, profesorul Ilie Constantinescu a fost un pozitivist - materialist, un admirator al lui B.P. Hasdeu, al lui I.L. Caragiale. Era un patriot întreg, dar avea mult în elegere pentru oamenii apar inînd altor na iuni.

Vasile Maciu, Bucure ti, 30 iunie 1974 profesor la Universitatea din Bucure ti

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

13

Ion POTOPIN

Adev[ratul meu Profesor de LIMBA ROMÂN{ În via a mea, ca în via a fiec rui om, dup ce am trecut prin vîrste i anotimpuri, fiecare, a a cum le-a fost dat s fie, unele mai luminoase, altele cu multe ce uri, venind ca din sihlele de nep truns ale unui destin ineluctabil, odat cu scurgerea anilor pe f ga ul lor, aceste vîrste i anotimpuri au îmbr cat o alt hain decît cea pe care au avut-o atunci cînd le-am tr it.

Le-am primit îns , în fiin a mea, fie cu gîndul de a le p stra ca pe ni te comori, fie cu dorin a adînc de a le uita, înc run induînainte de a fi venit vremea.

Cartea acelor vîrste i anotimpuri, în parte scris , în parte nescris , le va cuprinde, atunci cînd va fi scris într-o form definitiv „ne varietur”, pe toate, a a cum au fost, cump nite cu în elegerea clipei i cele frumoase i cele f lumina frumuse ii, dar i unora i celorlalte, str duindu-m s le dau numai fa a aderului, singura fa cu care trebuie s r mîn toate înf ptuirile noastre, ca o dovad c am existat i am existat a a i nu altfel. * * * La una din aceste vîrste din via a mea i la unul din anotimpurile de atunci a vrea s m opresc acum: vîrsta anilor de liceu petrecu i aici, în ora ul Caracal i la anotimpul primelor mele poezii scrise i publicate tot aici, în ora ul Caracal.

Cînd am intrat elev în clasa întîia la Liceul „Ioni Asan” din Caracal, m intimida totul.

Cl direa impun toare a liceului, m intimidau s lile de clas , catedra profesorilor, m intimidau i profesorii care se a ezau la catedr , asemeni unor sfinc i impenetrabili, impunînd o t cere care se propaga pân în adîncul fiin ei mele, în cercuri concentrice i numai cu eforturi grele izbuteam s m reculeg.

Mai ales atunci cînd eram întrebat pe nea teptate r mâneam prins în t ceri i nu mai puteam s r spund, cu toate c tiam s spund, cuvintele nu se mai puteau desprinde din cercurile t cerii din adînc i r mîneau prinse acolo, ca un pe te în plasa n vodului, zb tîndu-se zadarnic, f a se putea salva.

Nu mi-a fost de loc u or cu acest fel al meu de a fi, dar nu puteam s fiu altfel.

Veneam dintr-un sat, unde în acea vreme - în cel de-al treilea deceniu al secolului nostru - nu erau prea mul i tiutori de carte, iar cei care înv aser carte uitaser repede pentru c în sat rareori seai o carte de citit.

Cînd se g sea o carte, aceasta trecea repede din mîn în mîn , ca o pas re m iastr .

La liceu era altfel. În afar de c ile de coal pe care le citeam înc din primele zile, se g seau foarte multe c i de literatur

în biblioteca liceului care se numea „Olteanul voinic”. Aceste i mi-au mai dat curaj.

M-am n pustit asupra lor cu o pasiune nepotolit . Nu era zi nu vin acas cu geanta doldora de tot felul de c i. Locuiam în gazd pe strada Negru Vod , într-o bojdeuc b trân , sgîrcit , cu încheieturile roase de vreme, la fel cu a lui Creang . Seara, pîn tîrziu, citeam la lumina unui bec de pe strad . Pre uiam mai mult lumina acestui bec din strad , decît pe cea a l mpii de gaz, din camera mea. A a am citit o sumedenie de c i f nici un discern mînt.

Toate aceste lecturi, v rsaser în mine o lume întreag la care am început s m împrumut i în r spunsurile mele la oral, dar mai ales în tezele de limba român . La matematic , lecturile nu m-au ajutat, dimpotiv , l rgindu-mi prea mult z rile spre care fantezia mea începuse s zboare cu aripi cutez toare, f cîndu-m visez mult i cu ochii deschi i, m-au îndep rtat i mai mult de nobila ar a cifrelor abstracte, doar astronomia, mai tîrziu, mi-a dat adev rate st ri euforice, invitîndu-m pe orbita galaxiilor din infinitul cosmic.

Dar, poate c n-au fost de vin numai lecturile mele literare m-am îndep rtat de matematic , teritoriu atît de fertil, cum am aflat mai tîrziu de la Ion Barbu i pentru grîul cu spic de aur al poeziei. Dac m gîndesc mai bine, cred c a a era. Vina c m-am îndep rtat de matematic nu o purtau numai lecturile mele literare.

Lucrul acesta îl tiu, acum, dar atunci, în primii mei ani de liceu, cu timiditatea mea fa de lumea necunoscut a ora ului, nu aveam cum s descop r adev rul. întreb, îns dac n-a fi avut atunci profesor de român pe „nea Ilie” - cum îi spuneam to i profesorului Ilie Constantinescu - pe care l-am sim it lîng suflet prin felul lui de a fi, de a privi, de a vorbi, f cînd din fiecare lec ie o poveste plin de vraj , dîndule cuvintelor ceva din dulcea a merelor domne ti i f cîndu-le s sune ca s lbile de aur pe pieptul fetelor, la hor , dac n-ar fi fost omenia lui, cald , bun , ca a unui adev rat p rinte, nu tiu dac drumul vie ii mele, înc de atunci, din anii copil riei mi s-ar fi decis atît de sigur.

De la primele teze date la român , Nea Ilie mi-a întins mîna o rev d în amintire - o mîn mic , delicat , feminin aproape, spunîndu-mi: - De unde tii atîtea lucruri cîte ai scris în tez ?

- Am citit în c i, domnule profesor.

- Ei, ai citit în c i! tiu eu ce se poate citi în c i. Tu nu ai spus din c i, ci de la tine. Nu cumva scrii poezii?

14

Domnul de Rouã

- Da, domnule profesor, scriu i poezii.

- i ce mai scrii?

- i proz . Am un caiet în care-mi notez tot ce-mi vine în minte: despre c ile citite, despre oamenii pe care-i cunosc, despre toate lucrurile pe care le v d.

- Dar de ce scrii toate aceste lucruri?

- Pentru c vreau s fiu scriitor, domnule profesor.

- Foarte bine. Ai s fii scriitor, pentru c ai talent. De cînd scrii? Vrei s -mi spui cum ai scris prima poezie?

- Da, domnule profesor, v spun. Am început s scriu acum un an, în vacan a mare, într-o dup mas , în gr din , sub salcîmi, unde îmi pl cea s stau i s citesc. În dup amiaza aceea citeam zboiul popoarelor, o revist ilustrat din timpul primul r zboi mondial. În timp ce citeam în revist despre luptele pe mare, am sim it deodat o emo ie puternic . În jurul meu nu mai era gr dina cu salcîmi, nu mai era nici tarlaua cu porumbi, ci era numai peretele înalt i vîn t al cerului i în jur numai ape, iar eu eram cu o luntre, pluteam pe acele ape, ca o juc rie în voia valurilor. Atunci am început s scriu într-un caiet cuvintele pe care mi le dicta un glas untric. Cînd am v zut c acele cuvinte dictate sînt versuri i c acele versuri îmi plac, m-a n dit o bucurie nespus . Versurile vorbeau despre lupta luntra ului cu furia valurilor dezl uite, cum luntra ul nu se l sa biruit de furtun i cum, ajungînd la rm spunea: Mai tare-am fost ca tine, furtun din adîncuri Ori cît i-alearg caii cu palo la oblîncuri i fulegre înalte pun apelor c pastre Nu tai prin tine ochiul albastrelor ferestre Prin care v d departe rîmul poeziei de via f moarte!

Aceasta a fost ultima strof a poeziei. Am recitit toat poezia i am fugit cu caetul acas , la mama, împreun cu surorile mele mai mari - Ana i Lucia - eleve la coala Normal din Caracal î i vedeau de treburi.

- Am scris o poezie, am strigat eu de cum am deschis u a.

- Ba nu z u, a zis mama. Ia s-o auzim si noi.

Am citit poezia, mama i surorile mele au ascultat-o, apoi mama m-a s rutat pe frunte i mi-a zis: - Cu asemenea gînduri o ai via a grea, dragul meu. - Mai bine te-ai gîndi la altceva, a zis i Ana, sora mea cea mare. - Ba nu, a spus Lucia, dac îi place s scrie, de ce s nu scrie? - Numai s nu vrea s se fac poet, a mai spus soru-mea, Ana. - Ei, cum o s vrea s se fac poet, s-a mirat mama. Poezia nu- i d s m nînci. - Cum o s fac poet, mam ? Am strigat i eu. Nu m fac poet. a a fost cu prima mea poezie, domnule profesor.

- Bine, bine, mi-a r spuns atunci Nea Ilie. i chiar vrei s te faci ofi er?

- Da, domnule profesor. Vreau s m fac ofi er.

- Bine, po i s devii i ofi er, poet, e ti, îns de pe acum. S tii de la mine c ofi er po i s te faci, cum po i s te faci i doctor i inginer i ori ce vrei, dar poet nu po i s te faci, dac nu te-ai scut poet. i dup cîte îmi dau eu seama, te-ai n scut poet. Am zut i din ce mi-ai povestit, adic geneza primei poezii. A a scrie un adev rat poet, numai cînd este st pînit de o emo ie profund . Atunci, în gr din ai sim it c e ti pe mare, cu o luntre mic , o juc rie în voia valurilor, nu-i a a? A a simte poetul, el se

Anul III, nr. 3(11)/2018

poate transpune în ori ce stare, prin fantezia lui creatoare, apoi, tr ind foarte intens acea stare, simte nevoia s spun cuiva, lumii întregi sau numai lui însu i, într-un dialog cu eul s u, tot ce a sim it. Eu nu tiu pe unde te vor duce drumurile vie ii, dar tiu poezie ai s scrii, a a cum sînt sigur c acea prim poezie nu a mas singur .

- Nu, domnule profesor, am scris multe poezii.

- Nu vrei s -mi dai i mie s citesc?

- Dac vre i, v dau.

I-am dat lui Nea Ilie chiar a doua zi, dup aceast convorbire dou caiete dictando pe care le umplusem cu versuri.

Dup cîteva zile, la ora urm toare de limba român , Nea Ilie mi-a adus caietele înapoi, spunîndu-mi, cu zîmbetul lui plin de omenia care-l carac-teriza: - S tii c nu m-am în elat. E ti de pe acum un adev rat poet. Am g sit poezii bune pe care le-ar putea publica ori care din revistele noastre literare Convorbiri literare, Familia, Revista Funda iilor, Gîndirea .a. S-au gîndit i elevii no tri din clasa a VI-a s scoat o revist pe care vor s-o numeasc Speran a. Frumos titlu! Te rog s le dai o poezie. Pe care vrei. Mie mi-au pl cut multe, dar vreau s v d la care te opre ti. Redactori literari sînt Dasc lu Gheorghe i Stoenescu Augustin din clasa a VI-a amîndoi. Scriu i ei poezii i au i spirit critic. Le dai poezia care- i place mai mult.

- Dac spune i s le duc o poezie, am s le duc, domnule profesor.

Am ales poezia intitulat „Rapsodii de toamn ” i am duso la redac ie. A citit-o cu glas tare Dasc lu Gheorghe. Dup lectur mi-a spus: - Poezia se public , e bun ! Cu toate c pe ici pe colo are ceva din atmosfera lui Topîrceanu.

- Dar eu nici nu l-am citit pe Topîrceanu, a a c nu aveam cum s -l copiez - Dar eu n-am spus c l-ai copiat pe Topîrceanu. Este vorba de altceva, cum se spune, de afinit i elective, adic te întîlne ti cu poezia lui Topârceanu, chiar dac n-o cuno ti, avînd acela i mod de a privi via a i acela i mod de comunicare. Este foarte bine pentru început, mai tîrziu te vei elibera de ori ce influen , sau confluen poetic . Dac mai ai i alte poezii s ne mai aduci.

- Am s v mai aduc. Dar „Rapsodii de toamn ” le publica i?

- Da, nu i-am spus?

- Atunci v rog s mi-o da i pu in, vreau s completez ceva.

- Completeaz !

Am completat poezia cu urm toarea dedica ie: „Domnului Ilie Constantinescu, adev ratul meu profesor de limba român ”.

- Mai întîi, mi-a spus Dasc lu Gheorghe, s tii c a a este.

Nea Ilie este un adev rat profesor de limba român !

Poezia „Rapsodii de toamn ” a ap rut în revista Speran a cu aceast dedica ie.

Era prima mea dedica ie pe prima poezie publicat .

Nea Ilie nu mi-a vorbit niciodat despre ea. Nici eu nu l-am întrebat dac s-a bucurat sau nu. Eu, îns , am crezut c -i fac o bucurie. * * * Sînt de atunci aproape patruzeci de ani. O via de om! În tot acest timp, am întîlnit o ar de oameni, oameni de toate felurile, cu reliefuri suflete ti dintre cele mai distincte, oameni de care m-

Anul III, nr. 3(11)/2018

15

Domnul de Rouã Pornind de la o dedica ie

am legat statornic, devenindu-mi unii dintre ei adev ra i p rin i suflete ti. În cartea mea „Oameni despre oameni”, care se afl în preg tire la Editura „Cartea Româneasc ”, i-am evocat, a a cum mi-au r mas în amintire, cu un cuvânt, cu un gest, dar cuvinte i gesturi mai valoroase decât o oper întreag prin substan a lor de umanitate. Într-unul din capitolele acestei c i, al turi de Horia Hulubei, Tudor Vianu, Cella Delavrancea, N. Plop or, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu, Lucre iu P tr canu, Petre Pandrea i mul i al ii, este evocat i Nea Ilie.

Poate al i oameni cuprin i în cartea mea îmi vor fi dat mai mult, pe durata unei colabor ri, a unor dialoguri prelungite pân noaptea tîrziu, dar ceea ce mi-a dat „adev ratul meu profesor de limba român ” - Nea Ilie, nu se poate compara cu nimic. a cum era, nu cu mult mai ridicat decît mine în acei ani de liceu i mai tîrziu, din ce în ce mai apropiat de p mînt de parc vroia s se topeasc în duhul lui, s -i cunoasc toate paginile ii scrise de multele veacuri de existen româneasc , eu a a mi-l reamintesc acum.

Pasionat de toat via a noastr , de trecutul ei istoric, mai ales, Nea Ilie a c tat pentru mine valoare de simbol.

Atent la toate vocile timpului care pentru dînsul aveau o singur dimensiune, clipa prezent , clipa frumoas a visului faustian de a tr i i gîndi la ordinea firii, Nea Ilie a l sat un inestimabil tezaur de gîndire cristalizat în mii i mii de cuget ri, pe lîng un alt inestimabil tezaur de documente care m rturisesc despre existen a i permanen a poporului român pe aceste meleaguri, o existen i o permanen de „r cin care nu se uit !”

Acum, noi, aici, fo ti elevi ai profesorului Ilie Constantinescu reamintindu-ni-l la un veac de cînd a v zut lumina zilei, s nu ne mul umim cu ce-am f cut i s facem mai mult, atît pentru memoria sa, cît i pentru nevoile culturii noastre. i aceasta, pentru c fapta profesorului Ilie Constantinescu este cu mult mai impun toare. Ea este îns , ca un edificiu care st îngropat, necunoscut, nevalorificat. Ori trebuie pus mîna pe hîrle i scos la lumin toat aceast comoar !

El, Nea Ilie, ca un Ianus legendar, privind cu o fa c tre prezentul din ochii elevilor s i pe care-i înv a istorie i literatur româneasc , adic minte i inim româneasc , iar cu cealalt fa uta c tre trecut, spre temeliile poporului, c utîndu-le, urm cu urm , ciob cu ciob, hrisov cu hrisov i pecete cu pecete, adunînd rturii despre cele care au fost i despre cei care au fost, ne-a sat un monument ce va trebui scuturat de toate umbrele carel împresoar de atîta vreme de cînd nu mai este printre noi. El însu i s-o fac , n-a avut r gaz.

Nu mul i sînt cei c rora via a le-a îng duit s realizeze tot ce au visat. Cei mul i sînt atît de înfl ra i de visul lor încît via a li se consum prea repede în combustia visului.

Dar cultura noastr nou nu se poate lipsi de nici una din faptele care se pot însuma prin virtu l ile lor în patrimoniul de valori contemporane.

Opera lui Nea Ilie trebuie i ea restituit prin tot ce are ea valoros.

Ar fi o cinstire demn de umanitatea profesorului Ilie Constantinescu, iar din partea noastr o dovad c omagierea de aszi este un act de cultur care ne legitimeaz ca atare. i cultura nu înseamn abandon, ci continuitate!

Ca i prima iubire care nu se uit niciodat i prima poezie publicat , cu toate imperfec iunile ei, dar i cu prospe imea, puritatea i farmecul ce se înscrie în memorie ca un pisc înalt unde umbrele i uitarea nu pot ajunge. i este firesc s fie a a, mai ales pentru un spirit care nu- i reteaz pun ile de leg tur cu trecutul, tiindu- i în trecut r cinile fiin ei sale sublunare, toate izvoarele puterii de crea ie, for a cu care se angajeaz s cuprind i s trund cutez toarele volute ale viitorului. F aceste r cini înfipte în durat , spiritul nu se poate salva de vremelnicie. * * * Cu aceste gînduri mi-l reamintesc pe „adev ratul meu profesor de limba român , Ilie Constantinescu” cum spuneam, dedicîndu-i prima mea poezie publicat în revista „Speran a” a Liceului „Ioni Asan” unde eram elev în clasa a IV-a în anul 1936. A a am fost îndemnat de sufletul meu de copil s -i spun atunci i ast zi, dup aproape 4 decenii, nu i-a spune altfel profesorului Ilie Constantinescu, pentru c a a mi-a r mas înscris în placa inoxidabil a memoriei, ca un „adev rat profesor al meu”, al poetului care debuta atunci i pe care profesorul de român îl descoperise i-l îndrumase s scrie. A a mi-a r mas în memorie, de neuitat, în eleg tor al sfielilor mele, tiind s caute i s g seasc , dincolo de stratul de timiditate filonul de virtu i embrionare i g sindu-l -l ocroteasc , pentru ca acest „izvor de aur al sufletului” - cum îi spunea talentului - s se dezvolte într-un climat de exigen absolut . De aceea îi sînt dator profesorului Ilie Constantinescu foarte mult dac nu chiar totul, ca scriitor al epocii noastre plenare.

Bucure ti, 1 iulie 1974

Ion Potopin

16

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Pr. Victor STOICEA

Profesorul ILIE CONSTANTINESCU î@n amintirea ]i con]tiin\a mea strez viu în con tiin peisajul natural al locului unde am zîmbit luminii soarelui, unde am înv at s zic „mam ”, unde am înv at s p esc pentru întâia oar . În con tiin a mea p strez, totodat , basmele cu Fe i-Frumo i i Ilene Cosânzene care mi-au leg nat copil ria - dar i legendele acestor arini, legende despre început de ar româneasc , despre Mihai Viteazul, întâiul f uritor de unitate, despre fl ri de revolu ie împr tiate de marele pandur din Vladimiri la 1821 sau de bra ul de o el al Magherului în iunie 1848, ca i despre etrarul Iancu Jianu care miluia pe cei obidi i din avutul celor ce nu munceau. În acest fel m simt strâns la pieptul str mo escului p mânt din apropierea malurilor Oltului, ori de cîte ori m întorc aci, la Caracal, la casa p rinteasc .

Privind peste ani, m v d elev în colile ora ului Caracal, unde mi-am înjghebat zestrea spiritual , seva care mi-a sus inut încord rile de mai târziu în preg tirea de specialitate, situarea pe o treapt specific de munc .

Sîntem azi, aci, în ceasul amintirilor.

Atît de multe i de frumoase!

Se cuvine un omagiu organizatorilor care ne-au creat prilejul depan m împreun caerul amintirilor, din care s reconstituim i s recunoa tem, ca în ni te secven e din film, copil riile i adolescentele noastre.

Vom retr i, desigur, unele amintiri cu imagini comune - chiar dac între noi ne diferen iem prin vîrst pentru c , locul, cadrul desf ur rii i oamenii erau aceea i, liceul „Ioni Asan” i profesorii, cu elevii lui. Tuturor, le aducem prinos i merit, laud i admira ie nepie-ritoare!

Ne vom aminti dintr-o perioad a vie ii în care to i eram seto i dup apa vie a slovei, în care setea de cunoa tere i puterea de asimilare sunt cele mai mari atribuite, o etap a vie ii în care ne mân fixate cele mai puternice imagini, între care chipurile oamenilor ce au exercitat influen e asupra noastr prin cuvîntul lor sau prin exemplu personal, modele, poate, chiar, pe via .

Profesorii din liceu sunt sculptori care d ltuiesc i semneaz profilul spiritual i moral al oamenilor societ ii ce le urmeaz .

Printre bunii profesori ai liceului din Caracal, s-au remarcat unii mai însufle i de dorin a de a face din elevii lor oameni adera i i-mi amintesc cu pl cere i gratitudine de prof. El. Puricescu, V. Iolexiuc, N. Dimonie, D. Eftimescu i de al ii, - dar voi considera cu deosebire chipul de dasc l al prof. Ilie Constantinescu, al c rui centenar de la na tere, am venit s -l cinstim azi, „Nea Ilie” cel îndr git de elevi.

Era „Nea Ilie” , fiindc printre profesori reprezenta o singularizare, prin calit i omene ti nobile i atractive, m surate printro cultur înalt i multilateral , prin bonomie, prin modestie, calit i care-l apropiau de oameni, de elevi.

Era a a i a a, deschidea prof. Ilie Constantinescu sufletul elevilor s i pentru cultur în forme variate, a a dezvolta pasiuni, întocmai ca pasiunea sa pentru tot ce apar inea trecutului istoric i cultural.

Scormonea adîncurile suflete ti ale copiilor, le descoperea înclina iile, apoi le r scolea i le urnea din loc, unora punându-le în mîn înfocata pan a scrisului, iar pe al ii antrenându-i la înrobitoarea munc de colec ionar, el însu i fiind posesorul unei foarte bogate colec ii de materiale arheologice. Îmi amintesc cum i eu cutreeram cu dânsul dup „cioburi” antice, pe vechiul drum roman, pe la Re ca sau Hot rani, dînd rait chiar prin cur ile s tenilor în c utarea marilor c mizi „de antin ”. Recunosc, peste ani, origina emo iilor ce le simt, azi ca i eri, în fa a unei piese arheologice.

Am vii amintiri din orele de literatur cu prof. Ilie Constantinescu. Erau adev rate seminarii unde fiecare elev î i dezleag limba, adic la „Nea Ilie” puteai vorbi, f team de a fi admonestat „ex catedra” sau a primi o not nedorit în catalog - dup alte modele pedagogice. Îmi st ruie în lumina ochilor, portretul u, ca într-o foto-grafie.

Imaginea ne tirbit , mi-l înf eaz în acea inut f preten ii: haine largi, ghete mari, guler Toke, rîndunic , ochelari cu lentile groase i vara cunoscuta p rie tare de pae. În deosebi inuta de var îl caracteriza, acea hain alb de in larg , cu buzunare largi i adânci, pentru c le avea permanent pline cu c i, caete, documente, noti e, adev rate gen i, iar pantalonii din stof groas , de culoare închis , f dung fiindc nu o ineau - era omul care nu punea pre pe forma exterioar , de i i s-ar fi pretins.

Purta mai multe perechi de ochelari, devenise proverbial modul cum îi folosea, gestul s u cum îi dubla dup nevoe - acele momente, ca gest i înf are, fiind pentru copii, vesele, comice, sc ldate cu oteli i chicoteli.

Era v zut de mai multe ori pe zi, la „Libr ria F get” pe unde nu putea trece f a se opri chiar dac mai trecuse de trei ori în aceea i zi - obi nuin logic pentru un bibliofil. Posesorul unei mari biblioteci personale. Îmi amintesc i de încânt rile mele adolescentine, g sind frumosul peste tot, la acea vîrst inspirat cînd, probabil ca to i tinerii, am încercat i eu s scriu în versuri ce gîndeam, ce sim eam.

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

Poate mai exuberant în comportament, consideram ca semn de înf are de poet, purtarea unei lavaliere i am purtat. Într-o lec ie de analiz literar „Nea Ilie” s-a oprit în fa a mea, m-a privit lung, apoi a spus: „Uita i-v la el, are mutr de poet, sprâncene groase i îmbinate. Face compozi ii frumoase. faci i poezie!”. a cum se vede, m-am ales cu aprecierile lui „Nea Ilie”, aparent „sine materia”, fiindc niciodat nu am încercat, poate din timiditate, dar, noi doi, eu care-mi tiam secretul i dînsul care mi-l b nuia, ne iubeam cu adev rat. la era „Nea Ilie”, cu st ruin e, cu încuraj ri, dezlega i ele nev zute ale talentelor... i cât succes a avut, tim bine... îmi este de ajuns s privesc în jurul meu, s v d i s num r fo ti elevi, azi ilustre personalit i ale culturii române ti, scriitori, poe i, arti ti plastici, un Virgil Carianopol, un Mihail Drume , Theodorescu Romana i, Potopin i al ii... to i reprezentând peste ani cîtul cu care a contribuit prof. Ilie Constantinescu la formarea unor caractere, la îndrumarea unor talente cu valen e înalte. Într-o bro ur editat în 1968, la aniversarea a 80 de ani ai primului liceu din Caracal, de prof. P tru Cr ciun i intitulat „Prinos de recuno tin ” este consemnat m rturisirea romancierului N. Drume , despre prof. Ilie Constantinescu... „îl port cu cinste în inima mea”, Ilie Constantinescu, dasc lul meu de român care mi-a fost p rinte spiritual i pe care l-am iubit mai mult decît pe tata. El m-a f cut s îndr gesc c ile, mi-a îndrumat primii pa i în literatur , m-a înv at ce e frumosul. În aceea i bro ur aduc recuno tin prof. Ilie Constantinescu i al i fo ti elevi, azi oameni de seam . Îmi permit, înc , s aduc exemple, de recunoa tere a profesorului i omului Ilie Constantinescu din propriilor sale concep ii pedagogice, consemnate în Anuarul gimnaziului „I. Asan” din Caracal pe anul colar 1907-1908 i citez: - despre rela ia elev profesor: „Nu putem avea decît admira ie pentru ace ti elevi, care, luptând de multe ori cu greut i materiale caut s i ocupe i ei un loc în lume. De aceea profesorii trebuie s serveasc ei

17

îns i de modele, nu s cear elevilor lucruri care lor le lipsesc, de ex: un profesor care întîrziaz des, cu greu poate cele elevilor fie punctuali, dac profesorul fumeaz cu greu îi convinge pe elevii c tutunul e o otrav ”.

- iar despre disciplin i idealul elevilor, prof. Ilie Constantinescu scrie: ... „toat educa ia trebuie bazat pe libertate i ini iativ , profesorul numai s arate drumul elevilor, nu s -i trag cu sila spre un ideal pe care ei nu-l pot cunoa te. Elevii trebuie s aib un ideal personal, ideal local (ridicarea satului), ideal na ional i umanitar.

Disciplinarea cu for a distruge i spiritul de ini iativ ,... tortureaz pe elevi. Idealul de a sta elevii cumin i ca sfin ii, de a nu glumi, de a nu se juca, e un ideal de mult trecut pentru spiritele luminate”.

Aceste valoroase concep ii despre metodele pedagogice le enun a prof. Ilie Constantinescu atunci când avea numai 9 ani de practic în înv mânt, propriu zis pu in experien - mai mult o minte luminat , atent la complicatele procese ale înv mântului acelor vremuri. El caracterizeaz omul cu vederi înaintate i pilduitoare pentru vremea sa, îl actualizeaz dup aproape 70 de ani - i în acest fel îl omagiaz . Îmi permit s închei cu ur ri: - fie ca în locul cuvintelor care sînt, poate prea s race de a exprima tot ce dorim i ce sim im, voin ele noastre s se împleteasc în nestr mutat leg mânt de a urma i înf ptui f preget deprinderile inspirate de la înainta ii no tri i transmi ându-le urma ilor no tri, s ne dea noi ocazii de zbor spre în imile infinite ale coloanei înf ptuitorilor de mâine.

- fie ca oriunde ne-am afla s cinstim prin aleas omenie, numele locului unde ne-am n scut, al colilor i al celor ce ne-au deprins de dragul slovelor, între care mai drag ne-a fost „Nea Ilie”, iar dac vreodat ne va încerca oboseala, s nu uit m c acest p mânt ne-a fost dat s -l cinstim i s -l oferim ca zestre tot mai mare, material i spiritual , celor ce ne vor urma în noile secole de lumin .

17 septembrie 1974, Tg. Jiu

So ia i fiul, acas - în bibliotec

18

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Prof. Gh. CONSTANTINESCU

Periplu omagial î@n jurul unei personalit[\i: ILIE CONSTANTINESCU „ O frunz aduce sporire la fream tul codrilor z rii i valul vremelnic, el face eterna cântare a m rii” Versurile acestea, ale unui poet necunoscut, a ezate la începutul vorbirii mele, pare c exprim metaforic, mai sugestiv decât rolul acestui simpozion, cît i starea mea sufleteasc în împrejurarea de fa . Pentru c Ilie Constantinescu, sau „Nea Ilie”, a a cum îi spuneau din dragoste i profesorii i elevii, mi-a fost i profesor, cât i coleg de cancelarie, de aceea i specialitate, la liceul „Ioni Asan” din Caracal.

Revenind în Caracal acum, îmi împlinesc i o datorie de con tiin fa de fostul meu profesor i coleg, dar i o necesitate sufleteasc . Aceea de a relua leg tura cu for ele materiale i spirituale care m-au ajutat s -mi g sesc drumul în via : ora ul, coala, profesorii, colegii. i într-adev r, str tînd ora ul i vizitînd cele dou localuri în care a func ionat liceul, am sim it dogoarea ce se degaj în fiecare col or i amintirile cum n lesc din toate p ile, r scolind întâmpl ri, figuri, emo ii, ce p reau pierdute pentru totdeauna.

Dintre numeroasele imagini ce m împresoar i se suprapun, una prinde tot mai mult contur i îmi vorbe te ca de la om la om, de parc este vie. Este a lui nea Ilie. A intrat aici odat cu mine i îl simt al turi. Din frînturile de imagini s-a închegat omul i icoana lui.

Prima imagine fixat în memoria mea de tân r este aceea a unui om m runt de statur i bine legat, modest i curat îmbr cat, purtînd ochelari i mergînd totdeauna cu pa i mici i gr bi i, cu bra ele înc rcate de c i, reviste, ziare sau alte obiecte.

Ca profesor (în clasa a V-a), vorbea rar i blînd, fiind o fire popular i deschis . St ruia, r bd tor, s ne fac accesibile no iunile de compozi ie i stil din teoria literaturii, s sim im fiorul ce ne trezesc marile personalit i i frumuse ea proprie a capodoperelor literare. Paralel cu activitatea la clas , s-a dovedit un pasionat culeg tor de antichit i i de folclor. Se întâmpla uneori ca toat ora s fie ocupat cu comentarii referitoare la vreun obiect adus de elevi. C ci elevii îi prinseser sl biciunea i puneau la cale cîte o otie din acestea. Ba, au pus în circula ie, printre noi, i un fel de epigram la adresa lui.

Nea Ilie o potcoav a g sit acum un an. i pretinde c-ar fi de la calul lui Traian.

Totu i profesorul i-a p strat ne tirbit prestigiul s u.

Aflasem i noi, cu aura unei legende, c , în casa sa din str. Negru Vod , nea Mie adunase i p stra cu str nicie un adev rat tezaur.

Despre aceasta aveam s m conving ceva mai tîrziu, cînd devenisem i eu profesor de limba romîn . În urma unei edin e a societ ii literare a elevilor, în care îi cî tigasem totala sa simpatie, mi-am exprimat dorin a s v d camera de acas . N-am v zut atunci decât biblioteca, instalat în demisolul casei, amenajat anume i ar tând ca o imens sal . To i pere ii i pilonii de sus inere ai plafonului erau capitona i, de jur-împrejur, de jos pîn sus, cu rafturi în esate cu c i, reviste, ziare, dosare. A fost pentru mine o revela ie. De i am stat cîteva ore, n-am reu it decât superficial cuprind ceea ce se g sea acolo, cealalt parte, muzeul, despre care am auzit c era tot atît de bogat , n-am mai putut s-o v d, nici atunci, nici dup aceea.

Ca s adune atîtea bog ii nea Ilie obi nuia s scormoneasc pretutindeni, cu vorba, cu piciorul i cu punga. Î i îndemna elevii i colegii s nu treac nep tori pe lîng locuri, lucruri sau oameni, c ci fiecare poate ascunde culori neb nuite, care nu trebuie irosite. Aduna i privea cu l comie tot ce-i ie ea în cale: pietre, cioburi, unelte, cus turi, documente, c i etc. Chiar arhivele unor institu ii din Caracal - revizoratul colar, protoieria .a. au fost salvate de dînsul, cump rîndu-le la licita ie, pentru ca mai tîrziu, s fie redate statului i puse în folosin . Pentru colec iile sale, nea Ilie era cunoscut dincolo de limitele jude ului. Fusese membru al comisiei monumentelor istorice. Se bucura chiar de stima i a altor oameni de cultur , a a cum am putut constata personal.

Luînd ini iativa de a organiza un ciclu de conferin e publice, la un nivel mai înalt, în cadrul Ateneului liceului, m-am adresat unor personalit i de seam ale culturii noastre, din Bucure ti. Între al ii i poetului Adrian Maniu. M-a primit cu mult amabilitate i a acceptat invita ia mea, crezînd îns c sînt Ilie Constantinescu.

Am r mas într-un fel i jenat, dar i mîndru c profesorul meu îmi era de bun augur.

Din aceea i perioad a vie ii de elev mi-au r mas impresii de neuitat din excep ionala excursie a liceului nostru, în aprilie 1928, peste hotare, la Constantinopol - Atena - Cairo. Din cîte se pot întîmpla i vedea într-o asemenea excursie, m opresc doar asupra a dou momente: pe Acropole i la Piramide. În timp ce noi to i, profesori i elevi, eram st pîni i de vraja miracolului grec, prezent deopotriv i în legendele mitologiei i în realitatea de sub ochii no tri, nea Ilie n-a pierdut ocazia de a culege i de aici cît mai multe vestigii. Pe cînd urcam sau admiram superbele colonade ale Partenonului, cînd abia reu eam s ne desprindem de sub

Anul III, nr. 3(11)/2018

19

Domnul de Rouã

privirile hipnotice ale cariatidelor, ca apoi, obosi i de atîtea frumuse i, s ne odihnim pe sc rile Teatrului lui Dionisos, ascultînd vestita rug ciune de pe Acropole a lui Ernest Renan în oficierea cultului frumosului etern, ajuns aici la apogeul perfec iunii sale, nea Ilie aduna de zor i f nici o precau iune, diferite buc i de marmur , înc rcate de glorie. Erau urme ale distrugerilor s vîr ite asupra acestor monumente i de fenomenele naturii, dar Ilie de ac iunile unor popoare cuceritoare i chiar din cele civilizate.

Dup ce i-a umplut tolba, nea Ilie era satisf cut i suporta radios glumele celorlal i profesori, c s-ar putea s fie re inut de autorit ile grece ti pentru delictul de a fi atentat la integritatea relicvelor de pe Acropole, bunuri ale întregii omeniri, ale umanit ii.

La Cairo, punctul central l-au constituit Sfinxul i Piramidele.

Parc -l v d i acum pe nea Ilie dînd ocol, gînditor i t cut, r zle it de grup, tot m surîndu-le din ochi, f cînd la socoteli i însemn ri pe un carne el. Cedînd st ruin elor celorlal i, a înc lecat pe o mid i s-a l sat fotografiat. N-a pregetat nici s suporte urcu ul greu, anevoios i întunericul din strîmta galerie ce duce spre centru piramidei celei mari, a lui Keops, s vad camera mortuar , a ezat într-un loc calculat geometric. La ie ire, n-a scos nici un cuvînt, transfigurat. Adaug c i de aici a luat cîteva cioplituri de granit. De altfel, ori de pe unde ajungea, cump ra albume, ilustra ii, c i, reviste, ziare, obiecte de art caracteristice, a s-au îmbog it colec iile sale, treptat. C ci nea Ilie nu pierdea nici o ocazie s fac excursii, s c toreasc . În vremea studen iei, am aflat c nea Ilie era i un om politic. În 1928 veniser la putere na ional- ni tii i dînsul fusese ales senator de Romana i. Dup practica timpului, fiecare deputat i senator era asaltat de solicitan i dup servicii sau cu alte interese.

Dar ca s -i poat împ ca, trebuia s fie un politician f scrupule, practice traficul de influen i s se dedea la tot felul de afaceri nervoase. Îns acestea erau tocmai însu irile ce-i lipseau lui nea Ilie. De aceea nu tiu s fi servit pe cineva. Am fost i eu în postura de solicitant dup serviciu i l-am vizitat la hotelul unde locuia. M-a primit cu bun voin i f morg . Aflînd despre ce este vorba, mi-a spus, cu un zâmbet amar i oarecum jenat, c nu poate ajuta, c -i vine greu s bat pe la u ile ministerelor i ma trimis la altcineva. B nuiesc c a ajuns senator numai pentru prestigiul s u de c rturar, nu pentru c ar fi desf urat vreo activitate demagogic . Dup prima experien s-a i lecuit de politic , dîndu- i seama c i-au fost în elate buna credin i convingerile.

S-a dat la o parte s nu fie compromis. A r mas astfel un om curat, demn, nep tat. În calitate de coleg de cancelarie, fostul meu profesor s-a ar tat tot timpul un bun coleg, ponderat în vorbe i în fapte. Ne sim în ultimii ani înainte de pensionare. Nu se vîra pe grupule ele ce se formeaz de obicei între cadre, nu lua parte nici la petreceri. Î i f cea apari ia doar la unele uniuni festive, cum a fost una organizat cu ocazia unei ez tori literare a scriitorilor olteni. Tr ia mai mult izolat, în lumea c ilor i cioburilor sale. În cancelarie st tea foarte pu in. Ie ea, de regul , tîrziu de la clas , fiindc oricînd î i g sea un motiv s stea de vorb cu elevii. Î i schimba repede catalogul i pleca din cancelarie înainte de a suna. Se ab tea pe la biblioteca liceului, pe care o conducea, i acolo î i g sea de asemenea motive de a z bovi, astfel c la clas intra tot cu întîrziere. Nici la conferin Î ele profesorale nu era prea activ la discu ii. Dar cînd vorbea, cuvîntul s u era ascultat i respectat. Într-un rînd chiar eu l-am f cut s i ias din rezerv .

Se analiza situa ia unor elevi, frunta i la înv tur , prin i jucînd

poker. Eu, o fire mai impulsiv i f prea mult experien de via i pedagogic , atunci ceream o pedeaps sever , exemplar .

Nea Ilie, mai în eleg tor i iert tor p catelor omene ti, i deci, i ale tinerilor, era de p rere contrar . Pentru a m domoli, m-a apostrofat, p rinte te: „M i Constantinescule, tu ai fi un b iat bun, dar prea vrei s i impui p rerile cu creci”. Dup care, bineîn eles, eu n-am mai dat nici replic . Iar profesorii, împ i mai înainte, au adoptat to i opinia lui nea Ilie.

Ca profesori de limba român , am colaborat timp de 2 ani în cadrul societ ii literare a elevilor, ale c rei edin e le ineam în amfiteatrul cel mare al liceului, în atmosfer aproape festiv . Ca mai tîn r, eu preluasem conducerea efectiv , consultîndu-ne îns întotdeauna asupra programului. Îmi pl cea s pun un accent deosebit pe latura artistic a prezent rii, fie c era vorba de o sal , de inuta elevilor, de expunerea referatelor, recit ri, lecturi selective, discu ii i divertismentul muzical, vocal sau instrumental. În vederea aceasta luam parte activ la preg tirea programului i adesea interveneam chiar în timpul edin elor. La edin a dedicat lui Eminescu, am recitat eu însumi parte din poezia „Melancolie”, atît de caracteristic pentru unul din aspectele operei i personalit ii poetului. Faptul l-a cucerit atît de mult pe nea Ilie, încît m-a felicitat, m-a îmbr at i a contribuit cu explica ii suplimentare despre biografia i temperamentul lui Eminescu. (De s-ar putea, a dori s recit i acuma aceste versuri.) În încheiere, de remarcat c îns i organizarea acestui simpozion este o adev rat dovad c nea Ilie n-a murit în totul, c amintirea lui este înc vie între noi i ea va perpetua peste genera ii i vremi. Ilie Constantinescu a fost i a r mas, în con tiin a i în inima celor ce l-au cunoscut, un om al c ii i al colii, un pasionat cercet tor al trecutului i al crea iei populare. Adev rata lui oper care l-a impus contemporanilor i-i va conserva numele posterit ii, este tezaurul din str. Negru Vod . În timpul vie ii n-a putut s -l valorifice personal, prin cercet ri i publica ii, irosindui timpul i energia în multe alte îndeletniciri. Între altele, chiar în ultimii ani, bibliotecar al liceului i director al c minului cultural or enesc „Preda Buzescu”, sarcini care au trecut, dup pensionare, asupra mea i dup aceea asupra lui Cr ciun Patru.

Pentru valorificarea acestui tezaur, cred c cel mai bun lucru este ca el s devin un bun public. D ruindu-l statului, ora ul Caracal se va mîndri cu „Biblioteca i Muzeul Ilie Constantinescu”, a a cum municipiul Gala i o face cu „Biblioteca Vasile Alexandrescu Urechia”. Noi ur m urma ilor s i direc i s aib curajul i în elepciunea de a înf ptui acest veritabil act de cultur , prin care nea Ilie î i va putea împlini pîn la cap t destinul, idealul.

1 oct. 1974, Craiova

Caracal - Hala Central

20

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Ilie M RCULESCU

Cuvî@î întare Domnule Pre edinte, Domnilor Membri ai Comitetului de organizare al acestui Simpozion, Onorat Asisten , În ocupa iunea mea sau în cariera mea, dac pot s zic a a, de un fost un mic i modest librar între atâ ea mari librari din ar în vreme de 50 de ani, de la 1902, pîn la 1952, l-am cunoscut pe fostul Dn. Profesor Ilie Constantinescu ca pe un strîng tor i str tor de atîtea lucruri de valoare, fiind i frumoase i rare.

Dar l-am cunoscut i ca pe un strîng tor i p str tor a atâtor alte lucruri care, pentru cei mai mul i din noi nu prezentau nici un interes i nici o importan , deci nici o valoare, în timpul în care D-sa le strîngea i le p stra. Nu-i sc pa nici un afi de ziar i reviste în care se anun a sumarul lor.

Nici un afi care anun a sosirea în ora a unei trupe de teatru, a unui concert sau inerea unei conferin e, soirea unui circ sau panorame.

Aduna i p stra i cele mai mici reclame comerciale pe care eu le primeam i le afi am în libr rie ocazional. Pîn cînd i etichete de pe cutiile de ambalaj sau chiar cele de pe unele sticle. ruga foarte st ruitor s i le dau dup ce ele î i îndepliniser rolul i nu mai foloseau la nimic. i îi îndeplineam aceast dorin cu toat pl cerea. Pentru mine era un angajament solemn de care m ineam; i îi citeam pe fa bucuria i zîmbetul de pe buze cînd i le d deam i le lua în mân cu uimire, aranjate în cutii de ambalaj golite dup vînzarea obiectelor din ele. i aceste cutii aveau, pentru D-sa, valoarea lor.

L-am întrebat odat : Domnule Profesor, la ce servesc acestea toate pe care le strînge i i le p stra i cu atâta pasiune?

D-sa mi-a r spuns c îi pare r u s se piard chiar unele lucruri care pentru moment i pentru prezent, n-au nici o valoare, valoarea lor va fixa-o Timpul. i obiectele ca i oamenii care au fost dispre ui i în via a lor, dup moarte i în timp, sunt cita i în c i. „Timpul claseaz i pe om, i pe lucruri”. A a mi-a r spuns D-l profesor. i eu m-am confirmat s -i strîng i s -i predau tot ce-l satiscea, pîn ce s-au închis, f voia mea, obloanele la libr rie.

Poate c avea dreptate. În lume, M ria Sa Timpul decide.

Dac fostul strâng tor n-a expus publicului i le-a inut în camerile imobilului din strada Negru Vod , unde se g sesc i

acum, mi-a spus odat c n-are local propriu pentru Muzeu. Are atîta material c t ar putea umple multe camere.

Câ iva dintre intelectualii ora ului care î i d deau întâlnire în libr ria mea, au propus comerciantului de cereale Stavarache Iva cu, care era i proprietar al hotelului Minerva, s doneze ora ului Caracal acest imobil pentru înfiin area unui muzeu.

Aceast nobil propunere n-a fost primit de proprietar. Dac ar fi acceptat-o, ar fi s vâr it o m rea fapt .

A strânge i a p stra atâta material este un mare merit. Dl. Profesor Ilie Constantinescu a întrebuin at averea i via a sa acestui scop.

Eu doresc ca în ora ul Caracal s se mai g seasc un al doilea exemplar.

Poate c nu s-a n scut înc .

-l a tept m c se va na te.

Natura, Providen a, Dumnezeu, oricum am vrea s îi zicem, este darnic . fie i pentru noi. Fostul D-l profesor Ilie Constantinescu s-a n scut cu 7 ani înaintea mea.

Dup obiceiul românesc, ar fi trebuit s -i zic „Nene Ilie” sau mai pe scurt „Nea Ilie”.

Eu îns nu i-am zis decît numai Domnule profesor, a a dup cum am zis i zic i acum la to i membrii corpului didactic cu care vorbesc: Domnule profesor sau D-na profesoar , fie în activitate, fie pensionar .

Omul, scris cu acea liter O mare, fostul D-n profesor Ilie Constantinescu, a c rui împlinire a 100 de ani de la na terea Dsale o s rb toresc prin acest Simpozion fo tii D-sale elevi, este demn de imitat i merit toate laudele ce i s-au adus.

-l p str m în memoria noastr ca pe un model demn de imitat. i m adresez tinerilor de ast zi, care au p rul acum cam lung decât ar trebui s -l poart b rba ii, dar care este la aceast vârst negru, c : „P rul cel negru, de mul i ani albu , impune la to i un profund respect, dac cel ce-l poart , a dovedit cu fapte m re e c el e un om perfect. i c , pe b trîni nu-i înnoreaz anii ce i-au împlinit, ci le încununeaz fruntea faptele ce-au s vâr it.”

Un b trân din ace tia, a fost cel pe care îl s rb torim ast zi.

Caracal, 26 octombrie 1974

Anul III, nr. 3(11)/2018

21

Domnul de Rouã

Marin GEORGESCU

Cuvî@î întare Mult stimate pre edinte, L-am cunoscut pe mult regretatul profesor Ilie Constantinescu „la el acas ”, la Dio ti i la Caracal. Mi-a fost profesor în anii colari 1904/1905 i 1905/1906 la coala Normal de înv tori din Craiova, subsemnatul fiind elev în clasa I i a II-a.

Am cunoscut în el un stra nic p rinte sufletesc, un des vîr it pedagog, persistent i pasionat în nobila lui misiune de „dasc l” iubit de to i elevii, chiar i de cei mai înd tnici.. „Ora” lui „Nea Ilie” era a teptat cu drag de toat clasa, fiindc zîmbetul lui, c ldura sentimental a prelegerilor lui, ne îmbia suflete te, alunga emo iile i teama de not ca la al i profesori; cuno tin ele predate prindeau r cini adînci în con tiin a noastr , încât plecam cu lec ia mai mult de jum tate înv at ! Îl iubeam to i i ne ineam dup el, ca dup un p rinte drag i iubit de fii s i. În excursii, era incomparabil de glume i atr tor, c ne gr deam în jurul lui, ca pe lîng un „cire copt” i-i sorbeam cuvintele...

Absolven ii liceului Ioni

De la el, eu personal am prins „gustul de citit” i de scris, precum i pasiunea rezistent de culeg tor de folclor i de vestigii ale trecutului poporului nostru drag. El este autorul adev rat al revistei „Zorile Romana ilor”, al c ii „Flori de cîmp” i al „Muzeului popular”, ce-l conduc i în prezent. înclin pios în fa a memoriei acestui fost profesor; felicit din toat inima pe ini iatorii, organizatorii „Simpozionului”, prof.

Ilie Constantinescu.

Plîng i regret din tot sufletul meu, înc tîn r, la 85 de ani, c din motive de s tate, nu pot fi al turi de D-voastr , dar cu inima sunt prezent aci, - rugîndu-v s transmite i vorbitorilor, inclusiv colaboratorilor mei de la „Zorile Romana ilor”, scriitorilor Ion Potopin i Virgil Carianopol, cele mai sincere felicit ri i ur ri de s tate i izbînd !

Cu distins stim , Marin Georgescu, îndrum tor cultural

Asan din Caracal, promo ia 1927

22

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Ilariu I TEODORU

Cuvî@î întare Tov. Pre edinte, rog s -mi da i voie ca s pot pe aceast cale i din acest îndep rtat col de ar - ca fost elev al prof. Ilie Constantinescu în prima serie de absolven i ai liceului „Ioni Assan” din 1922, iau parte la aniversarea a 100 de ani de la na terea sa, festivitate ce în amintirea mea cap aspectul unei leg turi de tain .

De i cei 52 de ani, scur i de la absolvirea liceului au a ternut peste aducerile mele aminte o cea fumurie, m voi str dui s reînviu, acei ani îndep rta i, spre a desprinde cît mai pregnant i succint, aspectul i însu irile aceluia ce mi-a fost profesor de Limba Român în tot cursul liceului. Îl v d clar în mersul s u gr bit ca sub îndemnul unei chem ri, intrând pe u a clasei cu buzunarele umflate de c i i ziare. ea spre catedr f morg , ajuns în fa a clasei arunca o privire cald asupra elevilor apoi începea ritualul lec iilor.

Scund de statur , îmbr cat corect i f preten ii, domol i degajat în mi ri, ochii s i aveau o privire limpede i larg deschis reia ochelarii îi d deau o u oar umbr de triste e.

A fost cel mai original dintre to i profesorii pe care i-am avut i unul din aceia ce aveau reputa ia c nu admite interven ia, hatârul sau favoritismul.

Avea darul de a intui just firea elevilor i cu toate c era st pânit de o oarecare timiditate, nu ezita s sublinieze cu sarcasm defectele semnalate sau s aduc laude re inute celor ce le meritau.

Nu înc lca preceptele pedagogice f cându- i elevii favori i. cea parte din profesorii care vor inima elevului nu îngrozirea lui.

Era unul din aceia ce p strase în suflet farmecul afec iunii inuite.

Nemul umirile fa de elevi - chiar pentru gesturi deplasate - i le manifesta de obicei prin congestionarea fe ii ce tr da o oar indignare i prin gesturi i cuvinte m surate, niciodat jignitoare - rezultat al unui bun sim nativ.

La lec iile predate în clas expunerile sale erau sobre, nu vorbea niciodat cu emfaz iar dup analizarea textelor nu evita niciodat aprecierile personale i concluziile de sintez în care era constant, neavând loc la contraziceri. Cu aceast ocazie îi f cea o deosebit pl cere antrenarea în discu ii a cât mai multor elevi.

Expunerile sale aveau dese raport ri la realitate, rar f ceau incursiuni în domeniul transcendentului sau suprasensibilului.

Era hot rât i statornic în convingeri, cu o conduit plin de candoare i st pânit de o pudoare ce-i da un farmec inedit.

La cursurile inute în aer liber - de obicei în parcul ora ului i cu elevii ultimilor ani - sistem acceptat i practicat cu mult en-

tuziasm de Ilie Constantinescu, lucrurile c tau un alt aspect. În aceste ocazii profesorul se debarasa repede de orice morg didactic , devenind dasc lul camarad, de multe ori chiar prieten, devenea Nea Ilie.

Era comunicativ i gata s discute orice problem i s-ar fi propus. În scurt timp expunerile sale înf ate într-o form personal deveneau foarte atr toare, determinând o întrep trundere sufleteasc ce înl tura orice rezerv între elev i profesor.

Atunci cu o subtilitate greu de perceput c uta s cizeleze în spiritul nostru omul cet ean, st ruind de asemeni a ne deprinde p trundem i citim în tainele i armonia naturii ca într-o carte plin de înv minte. În aceste împrejur ri ne puteam da mai bine seama c în toat structura sa sufleteasc i spiritual , bate parc inima i st ruie în elepciunea str mo ilor s i rani, pe care-i consider o clas n stuit , iar sufletul s u concentrat de sfios, devenea mai prielnic dest inuirilor.

Ilie Constantinescu era un c rturar ales ce c uta s umple via a cu preocup rile nobile ale spiritului.

Tot restul vie ii a r mas neschimbat, acela i cu el însu i.

Dup zeci de ani, la finele lunii septembrie a.c, trecând prin Caracal, mi-am îndreptat pa ii spre parcul ora ului. eam pe aleea din jurul lacului purtând în suflet surâsul jovial al soarelui de toamn i priveam cu triste e la frunzele moarte purtate de adierea vântului.

Amintirile îmi purtau pa ii c tre locul unde alt dat aveau loc la cursurile noastre în aer liber.

Ajuns acolo am fost cuprins de vraja acestui col fermecat, uimitor de asem tor cu cel din trecut.

Am poposit pe o banc i am c utat pe p mântul b torit urmele de alt dat ale profesorului i colegelor.

Am privit în oglinda întunecat a apei spre a desprinde conturul dasc lului, colegilor i a acelor fiin e dragi ce ne înc lzeau inimile în acel tremur ... i, am plecat st pânit de bucurie, dar i triste e, sim ind cum st ruie în gândul meu amintirea profesorilor mei, ale c ror spirite le-am sim it ca o p rticic din infinit.

Lor le-am adus în aceste clipe un smerit omagiu pentru st ruirea în sufletul meu a acelei efervescen e creatoare ce adeseori m-a în at în sim ire, gând i ac iune c tre tot ce e nobil i uman.

18 octombrie 1974, Medgidia Ilariu. I. Teodoru Strada Kemal Agi Amet, Nr. 20 Medgidia - jude ul Constan a

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

23

Mihail POPESCU

Cuvî@î întare Onorat asisten , Cu vie emo ie am primit din partea pre edintelui Asocia iei Culturale „Marius Bunescu”, din care am cinstea a face parte, invita ia de a participa la acest simpozion deoarece socotesc c este o onoare deosebit prilejul ce mi s-a oferit de a evoca amintiri despre fostul nostru dasc l i p rinte sufletesc numit de toate promo iile de elevi atît de familiar „Nea Ilie”.

Aceast aducere aminte despre unul dintre cei mai remarcabili fii ai meleagurilor romana ene constituie un eveniment memorabil în via a cultural a str vechiului ora Caracal i pentru care Asocia ia Cultural „Marius Bunescu” merit toate laudele i recuno tin a tuturor.

Despre via a i activitatea multipl a profesorului Ilie Constantinescu se poate scrie o lucrare de propor ii apreciabile i poate cîndva acest lucru se va întîmpla. De aceea consider, c timpul rezervat pentru o scurt luare de cuvînt nu poate cuprinde decît o infim parte din ceea ce s-ar putea spune despre omul i dasc lul Ilie Constantinescu.

Nu po i îns vorbi despre via a i opera profesorului Ilie Constantinescu f a aminti mai întâi de liceul „Ioni Assan” din Caracal.

Liceu cu o str veche tradi ie, mergînd spre împlinirea unui secol de existen , el a fost focar de cultur i dragoste de patrie pe meleagurile dintre Jiu, Dun re i Olt. La acest liceu au muncit cu abnega ie numeroase cadre didactice înzestrate i devotate nobilei i grelei misiuni de dasc l, de constructori ai sufletelor.

Din aceast pleiad de dasc li se deta eaz figura proeminent a profesorului Ilie Constantinescu.

Pe „Nea Ilie” am avut cinstea s -l am profesor numai trei ani, deoarece în vara anului 1931, împrejur rile m-au dus pe alte plaiuri, dar figura sa luminoas st ruie i azi în memoria mea aproape cu aceea i prospe ime ca i acum 43 de ani!

Dup r zboi am reluat leg turile cu jude ul de ba tin vizitînd de fiecare dat i Caracalul. De cîteva ori cu deosebit respect i emo ie am p it i pragul casei lui „Nea Ilie”, de pe strada Negru Vod , unde mi-am petrecut primii ani ai copil riei.

Eram profund impresionat c dup zeci de ani î i aducea aminte i m întreba de tat l meu, care îi fusese de asemenea elev înaintea primului r zboi mondial.

Memoria sa era impresionant .

Aceast memorie uimitoare nu l-a p sit nici în cel de-al 8lea deceniu de via !

Ilie Constantinescu a v zut lumina zilei i a tr it pe aceste meleaguri.

Personal sînt de p rere c atât urmele str vechii culturi romane cît i exemplul vie ii unor mari oameni ai trecutului nostru,

ca B lcescu, Magheru, Popa apc i al ii care au tr it i luptat pe plaiurile romana ene pentru viitorul poporului român de pretutindeni au fost factorii hot rîtori în formarea personalit ii sale.

Nu tiu dac sînt mul i cei care au cunoscut c în afara specialit ii sale (româna, istoria i geografia) prof. Ilie Constantinescu era foarte documentat în toate domeniile tiin ei.

Posesor al unei biblioteci vaste, care cuprindea i vestita enciclopedie Humboldt, prof. Ilie Constantinescu era un fel de ghid Bedecker al elevilor s i. „M pute i întreba orice”, spunea dînsul elevilor s i.

Profesorul Ilie Constantinescu era de o con tiinciozitate rar întîlnit . Dac era întrebat i nu tia ceva precis, cerceta mai întîi biblioteca i apoi d dea r spunsul. „Nea Ilie” era profesorul care considera c cei cu care st de vorb au preg tire i nu- i permitea s -i spun cuiva lucruri false. Totdeauna prezenta numai lucruri precise i concise.

Aceast calitate profesorul Ilie Constantinescu c uta s-o imprime i elevilor s i. Astfel de fiecare dat când ace tia aveau de dat o lucrare scris profesorul lor de limba român îi sf tuia cu insisten : „Corecta i, corecta i, corecta i!”

Pentru recuperarea timpului folosit cu darea a diferite r spunsuri la întreb rile elevilor, profesorul nostru de limba român mînea în continuare dup orele de curs.

Cînd elevii plecau în vacan , „Nea Ilie” nu uita s -i îndemne adune monede, ou încondeiate sau cioburi vechi din localiile situate pe vetrele fostelor a ez ri romane.

Profesorul Ilie Constantinescu era în permanen animat de curiozitatea de a fi la curent cu tot ce era nou.

Era clientul de vaz al libr riilor M rculescu i F get.

Cump ra tot ce era nou i interesant. Pentru a nu-i sc pa nimic verifica tot ce ap rea într-una din cele dou libr rii, apoi cea acela i lucru i în cealalt .

Era abonat în permanen la cel pu in dou ziare mari i, în limita posibilit ilor financiare, la tot ce ar fi ap rut. Sus inea în toate felurile orice publica ie din ora ul nostru.

Cînd treburi extraprofesionale îl aduceau în Capital , cu banii disponibili colinda anticariatele, de unde se întorcea acas cu pachete de c i.

Calificativul de p rinte sufletesc folosit de mine mai înainte, nu este o simpl figur de stil. Prof. Ilie Constantinescu era întradev r foarte apropiat de elevi. Orice elev, bun sau slab, avea acces la dînsul. Faptul c elevii îl numiser „Nea Ilie” este o confirmare a acestei comport ri p rinte ti.

Dotat cu o memorie extraordinar , în creierul s u fiecare elev î i avea rezervat un adev rat compartiment, în care erau adunate tot felul de date despre fiecare, astfel încît dînsul îi judeca

24

Domnul de Rouã

pe elevii s i cu profunzime i inînd totodat seama i de mediul din care a venit fiecare.

De la prof. Ilie Constantinescu elevii s i primeau nu numai cuno tiin e, ci i sfaturi folositoare pentru via .

Mare animator i îndrum tor de excursii, prof. Ilie Constantinescu a fost unul dintre organizatorii reu itei excursii Caracal - Cairo.

Elevii s i primeau de la dînsul îndrum ri foarte utile privind folosirea la maximum a timpului de excursii.

Prof. Ilie Constantinescu era un om de o cinste exemplar . rin ii elevilor nu aveau acces acas la dînsul spre a nu da posibilitatea s practice obiceiul plocoanelor.

Dup moartea sa am mai aflat de o alt calitate deosebit : i în rela iile cu colegii s i profesori era la fel de corect, deoarece niciodat nu a dezavuat vreun coleg. mîn a aruncat de prof. Ilie Constantinescu în decursul a zeci de ani a dat roade frumoase. Numeroase nume din tiin a i cultura rii noastre au figurat cîndva în cataloagele liceului „Ioni Assan” din Caracal. cînd un bilan al vie ii profesorului Ilie Constantinescu, el ar fi urm torul:

Anul III, nr. 3(11)/2018

Munc , entuziasm, pasiune, dragoste de p mântul natal, modestie, exemplu de dasc l devotat cu trup i suflet misiunii sale.

Acest eminent fiu al plaiurilor romana ene r mîne mereu viu i prezent în memoria a zeci de promo ii ale liceului din Caracal, care au avut norocul s -l aib printre cei mai de seam îndrutori ai adolescen ei în formarea intelectului, caracterului i personalit ii lor.

Exemplul vie ii sale poate constitui un ghid pre ios al genera iei actuale i celor viitoare. De aceea socotesc c perpetuarea amintirii sale trebuie s constituie o datorie de onoare a urma ilor i suflete ti i o preocupare de viitor a Asocia iei Culturale „Marius Bunescu”, care ast zi continu drumul trasat cîndva de ilustrul om de cultur , prof. Ilie Constantinescu. Încheind, regret c împrejur rile nu mi-au permis s -l rev d i în ultimii s i ani de via . F cându-mi mea culpa, v m rturisesc pentru mine, r mîne un motiv de mîndrie de a putea spune: am fost i eu elev al profesorului Ilie Constaninescu din Caracal!

20-X-1974

Mihail I. Popescu, economist M.P. Calea 13 Septembrie nr. 65, Bucure ti

Prof. Ilie Constantinescu i elevii clasei a VIII-a, 1927

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

25

Mihai DRUME

Cuvî@ntul unui fost elev Tîn rul liceu din Caracalul adolescen ei noastre împline te ast zi opt decenii de via . E o vîrst venerabil pentru cultura noastr , ea îns i tîn . Îi urez ca aceast vîrst s creasc necontenit cu secolele viitorului, inîndu-se de-a pururi la bra cu România noastr .

Cînd i-am fost elev, prin dep rta ii ani (1914-1920) era copil, n-avea mai mult de 13 ani i înc n-ajunsese liceu. Dar i a a, ca gimnaziu, for a lui de a rodi s mîn a cult i a educa iei în frageda fiin a promo iilor ce se succedau a fost mare. Aceast for era a corpului didactic a c rui munc , nobil i anonim , nu ias la iveal decît cu prilejul marilor s rb tori, cum e aniversarea de ast zi. Îmi aduc aminte cu drag de mul i profesori, îns pe unul dintre ei îl port cu cinste în inima mea, pîn la ultima ei b taie. E

vorba de Ilie Constantinescu, dasc l de român , care mi-a fost rinte spiritual i pe care l-am iubit mai mult decît pe tata. El ma f cut s îndr gesc c ile, mi-a îndrumat pa ii în literatur , m-a înv at ce e frumosul i cîte altele. I-am r mas dator vîndut i niciodat nu voi putea s -i pl tesc datoria... Mi-amintesc cum la podidit plînsul de bucurie, cînd dup o p trime de veac, în 1948, m-am repezit pîn -n Caracal s -i aduc cea dintîi carte a mea tradus la Geneva. Era o biruin mai degrab a lui decît a mea. A fost ultima noastr întîlnire. ... Iat de ce, pe lîng urarea de via f moarte, f cut la începutul acestor rînduri, i-a dori dragului liceu din Caracal s aib parte de cî i mai mul i profesori ca Ilie Constantinescu.

30 septembrie 1968 Bucure ti

Ioan CRISTESCU

NEA ILIE De mirare, de mirare, cum poetic se împletea antica gravitate statuar a c rturarului Ilie Constantinescu, cu c ldura p rinteasc ce o avea Nea Ilie pentru elevi. Orele lui obi nuite erau ca de dirigen ie. Coborînd de la catedr printre b ncile noastre, ne binecuvânta punîndu-ne mângîetor mîinile pe cre tet sau b tea din palme ca un acompaniament la vorbele simple, familiare chiar, ce mi le spunea cu suflet de copil ca al nostru. Vrînd s s deasc în noi dragul de lectur , Nea Ilie întreba întotdeauna clasa, de ii tia r spunsul: „cine vre i voi s v citeasc ?” (mai tiu eu ce poezie ori bucat din manual sau din libertatea cea mare a unei i de literatur de pe atunci). i colegii mei, cu toate c eram cam ursuz - nu necolegial, dar solitar - , r spundeau într-un glas: „Cristescu, s citeasc Cristescu!” i se f cea o lini te cum trebue aib el acum, iar cuvios de pe atunci - vîrîndu-mi nasul în carte, începeam s citesc ca pentru mine, fiindc nu iubeam alt-

ceva mai mult decît cititul c ilor literare (din p cate numai literare). Cîteodat Nea-Ilie - ntrerupea: „Cristescu vostru parca-ar fi Ovidiu în mijlocul barbarilor la Tomis!”

Fiindc la partea tiin ific eram tare slab, m dojenea: Nu ti practic i o s i fie r u! (proorocire ce s-a adeverit). Era un om practic. Publicînd în gazeta „F clia”, lucrarea „Hot rnicirea mo iei Dio ti”, a rugat la tipografie s nu-npart litera înainte de a-i face o bro uric - pl tind doar hîrtia. Restul documentelor unele valoroase, le-a folosit (cu folos) fostul s u coleg (Tudor.

D). De i senator i corespondent academic (sec ia monumente istorice), era un democrat convins i vechiul om de serviciu al liceului: Nae Nicolae i se adresa cu Nea Ilie.

A murit gîndind la destinul valorilor, la rîndul c rora trebue ezat.

27 iunie 1974

26

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Smarandache CALISTRAT

Profesorul meu de limba român[ „NEA ILIE” a i se spunea cînd am fost admis în liceu i a a a r mas pîn acum „Nea Ilie”.

Erudit c rturar, neîntrecut pedagog, profesor cu deosebit talent, omul care a reu it s -mi deschid gustul cititului i care m-a f cut s p trund în tainele minunate ale c ilor. Îmi amintesc cu cît pasiune inea lec iile de literatura i limba român i cît dragoste punea pentru a scoate în eviden talentele i patriotismul scriitorilor români.

Mi-au r mas de neuitat plimb rile lui „Nea Ilie” în clas , printre b nci i cum prin surprindere îmi deschidea cursul de limba român , acolo unde erau fotografii ale scriitorului i cum acoperea cu mîna lui, scrisul de sub fotografie, întrebîndu-m s spund cît mai repede posibil, pe cine reprezint fotografia i ce

opere importante a scris. „Nea Ilie” a fost acela care mi-a deschis pasiunea de a achizi iona c i i de a-mi înjgheba o bibliotec personal .

Cu mult pl cere îmi amintesc cum eram verifica i la fiecare or de curs, întrebîndu-ne ce c i am mai cump rat i cîte avem deja în biblioteca noastr personal .

Lec iile de literatur i în special recenziile asupra c ilor citite, expuse în fa a colegilor, reu iser s ne fac s p trundem în operele i gîndurile scriitorilor i s ne exerseze scrisul i vorbirea.

Rar am întîlnit un profesor atîta de îndr git de elevii s i.

Acum cu ocazia comemor rii a 100 de ani de la na terea str lucitului dasc l, îmi aduc prinosul meu de adînc recuno tin .

Dr. ing. Nicolae POPESCU

C[tre Asocia\ia Cultural[ „Marius Bunescu” Cu ocazia Simpozionului Ilie Constantinescu pentru 100 de ani de la na]tere Ini iativa acestei manifest ri memorial la împlinirea a 100 de ani de la na terea unuia din cei mai reprezentativi intelectuali ai meleagurilor romana ene, profesorul Ilie Constantinescu, mi-a împlinit inima de bucurie i de împ care a con tiin ei noastre, care presupune i o recuno tin pentru exemplul de etic a muncii i a modestiei, dat promo iilor educate de dînsul. În cadrul comemor rii, vor fi evocate desigur însu irile intelectuale i activitatea multilateral a profesorului Ilie Constantinescu. În ceea ce m prive te, p strînd vie puterea spiritual a iubitului nostru „Nea Ilie”, cu care noi elevii împleteam o aderat comuniune sufleteasc , s -mi fie permis a face o propunere - în leg tur cu izvoarele istorice i obîr iile de cultur i spiri-

tualitate ale protostr mo ilor no tri, c rora profesorul Ilie Constantinescu le-a acordat o activitate de cercetare i conservare excep ional - pentru înfiin area unui fond de premiere, pentru încurajarea elabor rii unor studii de sintez a zonei complexului de vetre arheologice din aria jude ului, inclusiv propuneri pentru conservarea obiectelor, o cercetare cu caracter local cu concursul catedrei de istorie a Liceului.

Din imboldul spre dona ii servind scopuri na ionale, m înscriu i eu cu suma de 1000 lei pentru un asemenea fond, dac se va c dea de acord pentru instituirea lui.

Urez deplin succes organizatorilor acestei prestigioase comemor ri.

Bucure ti, 24 octombrie 1974

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

27

M. Anghel MARINESCU

Profesorul ILIE CONSTANTINESCU a colaborat ]i cu elevii s[i Pe elevi îi iubea ca un p rinte i inea leg tura cu ei i cînd nu mai erau ai lui, cînd plecau în alte p i ale rii.

Nu i-am fost elev, dar în anul 1918 pe cînd eram înc în Moldova, am fost informat c fratele meu mai mic ar fi elevul Liceului „Asan”, Caracal, i i-am scris o scrisoare în versuri ar tîndu-i situa ia mea de pe Oituz i îndemnîndu-l la înv tur - pentru încurajare i speran de revedere...

Scrisoarea am trimis-o pe adresa Liceului, neavînd alta, i întîmplarea a f cut s cad în mîinile Prof. Ilie Constantinescu, care-i era i diriginte.

Deschizînd-o din curiozitate i r mînînd entuziasmat de coninut, a venit în clas unde dup un mic interogatoriu - s-a citit scrisoarea în clas , i a urmat o prelegere asupra caracterului i sentimentelor acestui fiu al Romana ului, i-a pus în vedere fratelui meu c , atunci cînd voi veni din r zboi, s -i fiu prezentat. Dup un timp aceasta s-a întîmplat i am fost felicitat cu mult c ldur ,

pentru crea iile mele de r zboi...

Drumul vie ii ne-au desp it i dep rtat, eu la Bucure ti, iar fratele meu urmînd familia de coloni ti în Dobrogea.

La desp irea lui de Prof. Ilie Constantinescu acesta i-a trasat o sarcin p rinteasc ; ca s -i trimit de unde va fi - orice informa ii, ce sunt legate de cadrul Liceului i cînd va avea nevoie de un sfat, de o îndrumare, s i le cear ... a s-a petrecut i în to i anii, fratele meu Alexandru Marinescu, înv tor, a inut contactul cu prof. Ilie Constantinescu, trimi îndu-i pentru nobila i prestigioasa sa activitate pe orarul coalei, tot ce a crezut i a cules din p mîntul Dobrogean i Cadrilater, primind în schimb mul umiri, sfaturi i îndrum ri.

Fratele meu a decedat în 1940, iar familia fiind r spîndit în alte localit i ale R.S.R., voi c uta s g sesc din aceast arhiv o parte care o voi depune Asocia iei Culturale „Marius Bunescu” din Caracal.

Constan a, 1922 - Pe malul m rii

28

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Virgil CARIANOPOL

Cuvî@î întare Stima i prieteni, Venisem aici, cu o mul ime de gînduri amestecate, cu excepionale aduceri amine, despre cel care a fost i r mîne profesorul Ilie Constantinescu, cel dintîi dasc l al meu de Limba Român i de educa ie practic , de la fostul liceu „Ioni Asan”. În mare m sur îns antevorbitorii, însufle i de acelea i sentimente de aur fa de cel despre care vorbim, au epuizat i gîndurile i amintirile mele.

Nea Ilie, a a cum l-au zugr vit to i, a fost o personalitate luminoas a zilelor noastre i dac str lucirea lui iese tocmai acum la iveal , este c numai într-un regim de libertate i de lumin , ca cel de ast zi, se pot face auzite glasurile urma ilor despre înainta ii lor, care de multe ori au scris cu via a fapte despre care vorbim abea acum.

Nea Ilie a fost un mare profesor i un mare român.

De la catedr mai ales, el a propov duit ca nimeni altul dragostea fierbinte fa de ar , fa de trecutul i tezaurul ei.

De la el am înv at s iubesc mai mult steagul românesc, oala de lut, c ma a cu rîuri, ia, covorul str mo esc i tot ce a fost i va r mîne ve nic al nostru, f a se putea confunda vreodat , cu ce este al altor popoare. „Peste ara noastr , spunea prof. Ilie Constantinescu, s-au rsat toate comorile. Aici au crescut i cresc (ca de altfel în toat ara româneasc ), oameni excep ionali i datoria noastr este de a-i lumina, inîndu-le mereu treaz amintirea”...

Alt dat l-am auzit vorbind despre ar . „Eu, spunea el, spun ar numai cînd este vorba de poporul nostru i patrie cînd este vorba de to i aceia care locuiesc în România, indiferent de na ionalitate, credin , ras ”...

Acum, dup ani i ani, cred c dac Nea Ilie ar fi scris tot ceea ce a vorbit, am fi avut ast zi pagini memorabile, care s -l situieze mult mai sus decît locul unde îl ridic m noi.

Profesor, patriot, culeg tor de folclor, strîng tor al m rturiilor noastre istorice pe acest p mînt, Ilie Constantinescu se afl acum în amintirile i gândurile mele, ca un exemplu demn de urmat.

De aceea, de aici, adresez tuturor cadrelor didactice îndemnul de a- i pune inimile în slujba devotamentului pentru r spîndirea lecturii române, spre a putea r mâne luminoase în amintirea genera iilor, care vor cre te, ca o împlinire a datoriei fa de înainta i, ca o recuno tin fa de Partidul care ne d aripi pentru înalt. * rb torind ast zi 100 de ani de la na terea profesorului Ilie Constantinescu, m rturisesc c a fi bucuros ca într-un viitor apropiat s m pot plimba pe o strad care s poarte numele lui, undeva în parcul ora ului sau în curtea unei coli, unde s existe un bust al acestui mare educator, care a str duit toat via a i a spândit lumin .

Ora ul Caracal a înscris pîn acum multe nume de seam , fie în ap rarea libert ilor poporului nostru, fie în istoria literaturii române i am fi nedrep i dac al turi de numele lui Iancu Jianu, Haralamb Lecca, Cezar Petrescu, Ion Dacian, Tudor M inescu i al ii, nu l-am al tura i pe acela al profesorului Ilie Constantinescu, un devotat al acestui p mînt, educator al multor figuri luminoase de pîn acum.

Socotind o cinste de seam de a m afla ast zi le acest Simpozion, pentru a încheia ceea ce niciodat nu ar putea fi spus de ajuns, in s omagiez pentru aceast s rb toare pe neobositul, pe entuziastul, pe profesorul emerit, i pe scriitorul modest Cr ciun P tru, pre edintele Asocia iei Culturale „Marius Bunescu”, care cu inima lui ve nic tîn , cu dragostea lui de fl ri pentru lumina acestui p mînt, ne-a invitat pe to i cei prezen i aici i nea adus din toate col urile rii. Cred c viitorul nu-l va uita nici pe el, a a cum nu l-a uitat nici pe profesorul Ilie Constantinescu.

Nea Ilie, Îmi permit s -i spun a a, în credin a c îi cinstesc i mai mult aducerea minte, pentru c din prima zi de liceu am sim it în inima sa ceva deosebit, o c ldur omeneasc pe care n-am sim it-o la nici un alt profesor din vremea aceea. Îl cunoscusem i pîn atunci, din vedere, dar la clas mi sa p rut i a r mas pentru mine un om excep ional. Vorbea frumos, tiind s i aleag cuvintele cele mai potrivite pentru a se face în eles.

Deosebit de cult, fapt care-i da i mai mare prestan , domnul profesor Ilie Constanti nescu este cel care a educat i a înv at genera ii de tineri s fie buni români, s i iubeasc ara, s vorbeasc i s gîndeasc în limba înainta ilor. Era un p str tor al tradi iilor, f de care spunea c un popor nu poate exista. În pasiunea sa pentru coal i mai ales pentru strîngerea de urme ale trecutului, pentru care proecta un muzeu care s -i poarte numele, uita mereu de el, dînd totul ce avea i ce putea da celor pe care îi putea educa i celor ce aveau s fie dup ei.

Pentru el orice ciob, orice ban, orice lucru ce reprezenta o rturie a trecutului, era o valoroas contribu ie la istoria patriei. Îmi aduc aminte c odat , tîrziu, g sisem, scobind p mîntul, ni te monede vechi. M-am dus s i le ar t iar cînd i-am spus c le voi duce profesorului Iorga, mi s-a p rut c i-am v zut str lucind o lacrim , dup lentilele ochelarilor. Cu toate astea mi-a spus: „De i cred c ar fi trebuit s r mîn aici, du-i-le dragul meu... i el le va folosi pentru acela i scop, tot pentru ar !”

Modest, însufle it numai de bine i de dragoste pentru patrie, profesorul Ilie Constantinescu, r mîne în amintirea mea ca o figur deosebit , o figur despre care nu este de ajuns numai un articol sau o aducere aminte.

27 iunie 1974

Anul III, nr. 3(11)/2018

29

Domnul de Rouã

LISTA COLEC|IILOR profesorului Ilie Constantinescu, scris[ dup[ dictarea colec\ionarului la 19.V.1957 1. Monede antice i medievale, circa 3-4.000, evaluate la 20.000 lei.

2. Biblioteca cu c i rare i vechi, unele din sec. XVII i XVIII, în num r de curca 7.000, evaluat la 50.000 lei.

3. Colec ia de cli ee pe sticl , peste 20.000 buc i, achizi ionate de la un fotograf al Academiei, evaluate la 20.000 lei.

4. Colec ia de cli ee ale veteranilor r zboiului independen ei din Romana i, circa 500 buc i, evaluate la 5.000 lei.

5. Colec ia de antichit i romane: ceramic , bronzuri, pietre gravate, obiecte de paveal , evaluat 10.000 lei.

6. Colec ia de arheologice, cuprinzînd obiecte din toat regiunea Olteniei, evaluat la 5.000 lei.

7. Colec ia ziarului „Curierul românesc” al lui Elis R dulescu, pe anul 1829, evaluat la 20.000 lei.

8. Colec ia ziarului „R zboiul” publicat în timpul r zboiului de independen , evaluat la 3.000 lei.

9. Colec ia de afi e ale Teatrului Na ional din Craiova dintre anii 1888 - 1905, circa 200 de exemplare evaluat la 1.000 lei.

10. Colec ia de manuale colare din a doua jum tate a secolului al XIX - lea i începutul secolului XX, circa 200 de exemplare, evaluat la 1.000 lei.

11. Colec ia de ziare complete, între 1899 - 1940, ca Adev rul, Diminea a, Universul, evaluate la 40.000 lei.

12. Colec ia de stampe i fotografii, de la sfîr itul secolului al XIX - lea i începutul secolului XX, evaluat la 5.000 lei.

13. Colec ia de cli ee fotografice cu aspecte ale regiunii Oltenia, 30.000 buc i, evaluat la 30.000 lei.

14. Colec ia de costume populare, de 100 - 150 costume, evaluate la 50.000 lei.

15. Colec ia publica iilor ap rute în Caracal: c i, ziare din secolul al XIX-lea.

Prof. Cr ciun P tru

CÎTEVA INFORMA|II date de prof. Ilie Constantinescu la 19 mai 1957 În colec ia profesorului se afl un vas de bronz, cu inscrip ie în limba slavon , din anul 1512, netradus pîn acum.

Posed cartea „Olai magni gentium septen trianalium historie”, format 6 x 12, tip rit la Amsterdam, în anul 1669.

A scris, în decursul anilor, 200.000 de cuget ri, pe fi e mici, 1 /8 din coal . Le p stra în pachete, pe care le-am v zut i eu, în ziua de 19 mai 1957.

La expozi ia de c i rare din anul 1904, organizat de Soci-

etatea Român pentru înaintarea tiin elor, la Bucure ti, a expus 169 de c i rare, cea mai mare colec ie expus . Juriul i-a decernat „Medalia de aur”. Profesorul avea 30 de ani.

Ilie Constantinescu a început s colec ioneze obiecte cu valoare muzeal de la vîrsta de 14 ani. Colec ionarea a devenit o nobil pasiune, care nu l-a mai p sit pîn la sfîr itul vie ii.

Caracal, 19 mai 1957

Prof. Cr ciun P tru

30

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

“Apus de soare”- Ilie Constantinescu, în gr dina casei, la 84 de ani

Ana Ilie Constantinescu, la vârsta de 85 de ani (3 Mai 1970)

tefan Constantinescu (fiul)

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

31

32

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

}COALA NORMAL{ DE ÎNV{|{TORI DIN CARACAL SITUA IA pe anii colari 1919 – 1920 i 1920 – 1921 ÎNTOCMIT DE HARALAMBIE POPA DIRECTORUL COALEI

CUPRINSUL 1. Istoricul coalei 2. Corpul didactic 3. Situa ia elevilor 4. Examenele de ajutor de înv tor i de definitivat 5. Biblioteca, Societatea de lectur , - edin e 6. Serb ri colare 7. Excursiuni 8. Comitetul. Situa ie 9. coala de aplica ie 10. Înv mântul normal în leg tur cu rolul coalei româ-ne ti în actualele timpuri CARACAL TIPOGRAFIA I LEG TORIA DE C „ROMÂNEASC COOPERATIV ”

I

1. ISTORIC Prin ordinul Ministerului Instruc iunii Publice No. 100464 din 3 Septembrie 1919, se prevedea înfiin area pe 1 Septembrie 1919, a 28 coale normale, iar prin Ordinul No. 100707 din 4 Septembrie, subsemnatul eram îns rcinat cu direc iunea coalei Normale din Caracal.

Pentru localurile i mobilierul necesar se f cuse apel la prefecturile i prim riile capitale de jude e.

Dup multe dificult i i dibueli de trist amintire. coala ia putut instala cele dou clase I-a, i V-a, în dou s li din coala primar de b ie i No. 2 „Filipescu”, r mânând f localurile I. St nculescu i T. Borcescu, din cauza chiriilor, care p reau prea mari, - neputând fi suportate în acea vreme, nici de Prim rie, nici de Prefectur .

Cursurile coalei s-au deschis Luni, 20 Octombrie 1919 i au urmat în mod regulat, f nici un fel de întrerupere, pân în seara zilei de 30 Iunie 1920, data încheeri anului colar 1919-1920.

Pentru al II-lea an colar 1920-1921, coala urmând a func iona cu înc dou clase normale, II i VI, i cu coal de

aplica ie, s-au f cut în acest scop toate sfor rile: S-a intervenit la Ministerul de R zboiu, prin Ministerul Instruc iunii i pe cale direct prin coal i prin rug min i personale pentru cedarea unui pavilion din Reg. 19 Infanterie, dar încerc rile n-au putut fi satisf cute.

S-a intervenit prin adres oficial i scrisori particulare pentru ob inerea caselor D-lui N. Titulescu, interveniri r mase rezultat.

Dup multe greut i i nepl ceri duse pân pe punctul de a da na tere la conflicte de autoritate, s-au putut ob ine în sfâr it 2 s li în coala primar de fete „Moga”, a a încât s-au instalat în acest local, pentru anul colar 1920-1921, clasele I-a i a II-a normale. Iar în coala primar de b ie i “Filipescu”, în dou s li de jos, s-a instalat coala de aplica ie cu clasele unite, dou câte dou .

Clasele V-a, VI-a s-au instalat sus, la etaj, în dou înc peri nepotrivite pentru s li de clase i f comunica ii separate.

(Mobilierul necesar, în al II-lea an colar a costat 29.925 lei, sum acoperit cu 10.000 lei din partea Ministerului Instruc iunii, iar 19.925 din partea comitetului colar, despre ale c rui mijloace de venituri se arat la capitolul respectiv.)

Cursurile anului colar 1919-1920 au început joi, 30 Septembrie 1920 i au urmat f nici un fel de întrerupere pân Joi, 16 Iunie, data încet rii. coala dând prima promo ie de înv tori, serbarea de fine de an a avut loc Duminic , 26 Iunie 1921, la care au participat reprezentan ii autorit ilor i institu iilor din localitate, precum i to i p rin ii elevilor, a a încât serbarea a avut într-adev r ceva solemn, contribuind a înt ri curajul pentru viitor i sporind în noi, speran a binef toare c munca pe ogorul coalei începe a interesa. În timpul celor doi ani de func ionare, coala a fost vizitat de D-nul Director al Înv mântului secundar i superior t. V. Nanu i de D-l Inspector general al înv mântului secundar I. Kiri escu, care au apreciat sfor rile, regretând greut ile timpurilor, care se opun organiz rii institu iilor colare.

Acestea sunt pe scurt, fazele prin care a trecut coala Normal de b ie i din Caracal, în cursul primilor doi ani de existen .

Pentru al III-lea an, coala î i va spori num rul de clase înc cu una, lipsa absolut de local impunând programul pentru clasele I-a i a II-a, pe jum i de zile.

Anul III, nr. 3(11)/2018

33

Domnul de Rouã

Dându-ne seama de nenorocita situa ie c în ora ul Caracal nu se g se te local or localuri, care s se poat amenaja m car în parte pentru nevoile unei coale normale, am g sit necesar a interveni din vreme, c tre Onor. Minister al Instruc iunii Publice, pentru cump rarea imobilului i terenului Societ ii „Pepiniera Caracal”, care fiind situat într-o pozi iune foarte rar de g sit în regiunile de câmp, odat cump rat , ar putea constitui începutul sigur al putin ii ridic rii unei coale normale, cu mai mici cheltueli.

Ca urmare a intervenirilor noastre din 2 Septembrie, 14 Octombrie, 26 Decembrie, 1920 i 17 Martie, 5 Maiu, 17 Iunie 1921, Onor Minister a aprobat cump rarea prin ordinul No. 40127 din 18 Iulie a.c. În vederea primelor lucr ri pentru ridicarea cl dirii, s-a cerut un împrumut de 800.000 lei, care nu se tie dac se va aproba.

Aceasta este situa ia coalei Nomale din Caracal pân în prezent. i acum câteva cuvinte despre autorit i, institu ii i cet enii

din jude : În munca i spiritul de sacrificiu al altora, g sim noi, oamenii, exemple frumoase i rodnice de urmat. Institu iile culturale de peste Carpa i sunt rodul unor mari sacrificii. i la noi, p rin ii no tri, ridicar multe l ca uri sfinte, mergând din sat în sat i din cas în cas , adunând prin strângerea productelor diferitelor regiuni, sumele necesare scopului.

Prefectura Jude ului nostru, care s-a ar tat atât de binevoitoare pân în prezent, credem c va g si noui mijloace pentru a veni în ajutor.

Federa ia B ncilor Populare, de asemeni nu va uita nici de acum înainte, o institu ie de cultur , care este în primul rând, pentru copiii satelor.

De asemeni i cei care dispun nu vor r mâne nep tori.

Astfel, coala Normal din Caracal, din cauza lipsei de local, unde s i desf ure activitatea, e supus pieirii i ar fi p cat ca o institu ie de cultur situat într-un centru de câmpie, cu o popula ie foarte deas , s se sting f ca s se ridice m car un strig t de alarm .

H. POPA – Directorul coalei

CORPUL DIDACTIC PE ANUL COLAR 1919 – 1920

COALA DE APLICA IE

34

Domnul de Rouã CORPUL DIDACTIC PE ANUL COLAR 1920 – 1921

COALA DE APLICA IE

Caracal - Casa Iancu Jianu

Anul III, nr. 3(11)/2018

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã SITUA IA ELEVILOR LA FINELE ANULUI COLAR 1919 - 1920 CLASA I-a

35

36

Domnul de Rouã

SITUA IA ELEVILOR LA FINELE ANULUI COLAR 1919 - 1920 CLASA V-a

Anul III, nr. 3(11)/2018

Anul III, nr. 3(11)/2018

37

Domnul de Rouã

SITUA IA Examenului de ajutor-înv tor, inut în Februarie 1920 Reu i în ordinea clasifica iei:

Pre edintele Comisiunii H. POPA

38

Domnul de Rouã SITUA IA ELEVILOR LA FINELE ANULUI COLAR 1920 - 1921 CLASA I

Anul III, nr. 3(11)/2018

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

SITUA IA ELEVILOR LA FINELE ANULUI COLAR 1920 - 1921 CLASA II-A

39

40

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

SITUA IA ELEVILOR LA FINELE ANULUI COLAR 1920 - 1921 CLASA V-A

41

42

Domnul de Rouã SITUA IA ELEVILOR LA FINELE ANULUI COLAR 1920 - 1921 CLASA VI-A

Anul III, nr. 3(11)/2018

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã SITUA IA ELEVILOR LA EXAMENUL DE CAPACITATE INUT ÎN SESIUNEA IUNIE 1921 PREZENTA I : 37; ADMI I: 22

Caracal - Defilarea Regimentului 2 C

ra i, în ziua de 10 mai 1938

43

44

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

SITUA IA EXAMENULUI DE DEFINITIVAT, INUT ÎN LUNILE MARTIE I APRILIE 1921

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de RouĂŁ

45

Pre edintele Comisiunii H. POPA

Caracal - Cofet rie

46

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11)/2018

BIBLIOTECA Pentru o institu ie cultural , cum e prin excelen coala, biblioteca e unul din bucuriile capitale.

O modest bibliotec , cu toat vitregia timpurilor, s-a putut înjgheba sub îngrijirea societ ii de lectur „Cultura”, înfiin at în Decembrie 1919 de c tre elevii clasei V-a sub conducerea Dnului I. C nstantinescu, profesor de limba român i un neobosit iubitor de lectur .

Prin cotizatiunea lor s-a parvenit s se ajung la un num r de 417 volume, care toate au fost citite în afar de cele care elevii i le-au împrumutat unul altuia. i fiindc se tie de toat lumea se cump c i i se formeaz biblioteci f ca s se citeasc , am impus în special elevilor de clasa VI-a, ca s prezinte rezumate i d ri de seam despre cele citite. Aceste rezumate i d ri de seam se g sesc la dosar, în arhiva coalei.

Pe de alt parte, în anul colar trecut fiecare clas i-a format în mic, biblioteca ei.

Comitetul colar a contribuit cu 1285 lei, pentru biblioteca coalei, punând volumele la dispozi ia Societ ii “Lectura”.

EDIN E LITERARE În decursul anului colar 1919 -1920 Comitetul Societ ii „Lectura” a organizat 9 edin e, cu programe variate, la care încetul cu încetul a început s asiste i public. În anul colar 1920 – 1921, aceste edin e s-au continuat regulat în fiecare Sâmb seara, alternând o Sâmb cu public, alta f public, pentru a se da timp i celor mici ca s se exerseze, în a a fel ca to i se produc .

Aceste produc iuni au cuprins i mici piese de teatru, comedii i farse, din Alecsandri, Caragiale i Teatru s tesc. edin ele acestea au fost foarte mult frecventate i apreciate, contribuind la acestea într-o larg m sur produc iunile muzicale executate de orchestra coalei, care înfiripat în Ianuarie 1921, sub conducerea D-lui I. Stroescu, maestru de violin , gra ie priceperii i muncii neobosite ce a depus, a parvenit ca dup o lun de zile s se prezinte cu compozi iuni bine executate.

Domnul Inspector General al înv mântului secundar I. Kiri escu, cu ocazia vizitei ce ne-a f cut, a apreciat cu mult satisfac ie eforturile i rezultatele.

la coala noastr , a fost în general mul umitor, afar de unele excep ii foarte regretabile pentru înv mânt. În ceea ce prive te preg tirea pedagogic , se observ în general o lips de orientare precis în cunoa terea i explicarea legilor psihologice, pe care se bazeaz diferitele principii din Pedagogia general , Didactic i Metodic , precum i o total confuzie, când e vorba de a ti unde i în vederea c rui scop î i pot g si aplicarea diferitelor principii i legi. Referitor la cuno tin ele din Istoria patriei, se constat c diferitele fapte, cari au dat na tere unor acte de seam din via a neamului nostru, sunt ignorate.

Chestiunile, cari ar trebui s fac parte din cultura general , nefiind definite nici în programe, aci dezorientarea apare i mai mare.

Poate c ar fi mai potrivit ca i pentru examenul de definitivat se desemneze anumite lucr ri ale anumitor pedagogi, pentru a fi studiate din timp, fiecare candidat fiind obligat a prezenta d ri de seam temeinice, despre cele citite.

Aceast m sur ar trebui introdus i în ceea ce comport preg tirea în vederea însu irii unei culturi generale. În acest scop, ar fi necesar s se fixeze pentru a fi studiate anumite produc iuni literare din autorii români i într-o mic sur i din cei str ini.

Chestiunile de economie politic i tiin e juridice în general, de asemeni, n-ar trebui neglijate. i fiindc în coal se simte tot mai mult necesitatea unei munci tradus pe cât mai mult în fapt , credem c la asemenea examene, ar fi bine s se cear ca înv torul s prezinte probe despre ceea ce a lucrat în timpul celor trei ani de provizorat, pentru coal i mediul s u s tesc, ca de pild : starea i între inerea coalei, bibliotec , material didactic, excursiuni, modeste cercet ri tiin ifice i literare, lecturile f cute s tenilor, ez tori, serb ri... toate dovedite cu acte. În felul acesta, examenele ar purta într-adev r pecetea realit ii, oferind tuturor i examina ilor i examinatorilor putin a unei cât mai juste unit i de m sur i constituind în acela i timp începuturile unei cerin i imperioase: transportarea or amplificarea lumei ideilor în lumea faptelor.

Acesta este mersul spre progres.

SERB RI COLARE CONSTAT RI CU OCAZIA EXAMENULUIDE DEFINITIVAT Ori câte discu iuni contradictorii ar admite chestiunea examenelor, ele vor r mâne totu i ca un mijloc imperfect de selec ionare, dar necesar în coal , pentru unicul motiv c aceast institu ie nu va putea abdica de le principiul selec ion rii, dar va înl tura pe cel al clasific rii.

Examenele vor trebui deci, în continuu modificate, dar nicidecum desfiin ate.

La Paris, la congresul interna ional de înv mânt secundar inut la începutul lui Aprilie a.c. s-a admis c examenele de promovare dintr-o clas într-alta, constituiesc cheia studiilor.

Rezultatul examenului de definitivat inut în Martie i Aprilie

Serb rile colare sunt un mijloc de manifestare în afar de coal , punând în contact direct, institu ia coalei cu marele public.

Copiii le primesc întotdeauna cu bucurie, oferindu-le o pl cere legitim . Serb rile colare î i pot g si desigur multe motiv ri pedagogice, cu singura restric iune de a nu se face abuz.

Regulamentele colare le prev d pentru ocaziuni solemne, iar regulamentul comitetelor colare le enumer ca unul din mijloacele de venituri. În vederea acestui din urm scop, în cursului primul an colar, s-au dat dou serb ri: 1) Caracal, la 27 Martie 1920, realizându-se un beneficiu net de lei 2549,25 i 2) Corabia, la 3 Aprilie 1920, cu un beneficiu net de lei 1543,50.

Anul III, nr. 3(11)/2018

47

Domnul de Rouã

În afar de aceste serb ri, coala a participat la toate solemnit ile împreun cu celelalte coale secundare i primare din localitate, iar în timpul lunilor de var , Iulie i August 1920, elevii clasei I a împ it în echipe de 5-8, sub conducerea de câte trei elevi din clasa V-a au dat 13 serb ri în 13 comune, cu programe variate, realizând un beneficiu total de lei 4245, 30. Elevii clasei Va au inut cu aceast ocazie cuvânt ri pentru popularizarea înv mântului normal, dup planuri stabilite înainte, care se p streaz la dosar. În felul acesta s-a dat prilej de ini iativ , elevii fiind ei în i organizatori, conducând i vorbind s tenilor. În al doilea an colar s- renun at la serb ri în afar de coal din 2 motive: 1) Elevii clasei a VI-a au fost prea ocupa i cu lectura i preg tirea în vederea examenului de capacitate i al doilea, prin dispozi iunile în vigoare de a se cere aprob ri prin Ministerul Instruc iunii c tre Ministerul Muncii, pl tind 20% plus taxe, s-a adus atât o îngr dire libert ii de mi care a coalelor, cât i o sc dere considerabil a micului beneficiu ce s-ar putea realiza.

Formalit ile vor împiedica de-a pururi, ini iativele.

EXCURSIUNI Una din condi iunile înv mântului de a fi intuitiv se satisface prin excursiuni. Excursiunile încânt i instruiesc în acela i timp. Bine conduse, ele ofer mijlocul cel mai eficace pentru a asigura temeinicia instruc iei.

Pentru aceasta ele trebuiesc f cute în anumite localit i, cu anumite scop i dup anumit plan, iar o condi ie esen ial pentru ca o excursie s poat fi într-adev r instructiv educativ , este aceea c la conducerea lor trebuie s fie întotdeauna cineva, care s tie ca s le dea nuan a cuvenit , relevând din ceea ce ar rea comun, esen ialul care ar trezi multe l muriri pentru minte, sugerând în acela i timp sentimente i idei. În anul colar 1920 – 1921 s-au f cut 6 excursiuni în timpul de la 12 Martie la 16 Aprilie, vizitându-se: 1) Carierele Protoseni pentru cuno tin e geologice.

2) Comuna Devesel pentru cuno tin e istorice.

3) Comuna Re ca idem, ruine.

4) Ferma Studina, pentru cuno tin e de agricultur i cre terea animalelor.

5) Depozitul Vl duleni pentru a cunoa te opera iile în vederea ferment rii tutunului.

6) Valea Dr ghiceni pentru cuno tin e geografice.

La finele anului colar s-a f cut o excursie cu absolven ii coalei vizitându-se Dr ani, Sibiu, S li te, Apold, Gale , Cisdioara, Cisn dia, Brezoiu, C lim ne ti.

La Dr ani s-a vizitat monumentul ridicat de Greci, în amintirea eteri tilor sdroai i de Turci la 1821, monument pe care a stat scris „Eteri tilor, liberatori ai poporului român”. Cu aceast ocazie, s-a explicat elevilor, gândul urm rit de unii Greci, înc din secolul al XVII de a urzi în principatele române, începuturile reînfiin rii vechiului imperiu bizantin, l udând pe unii din domnitorii no tri, cu titluri foarte m gulitoare.

2) La Sibiu s-a vizitat: a) Muzeul etnografic i biblioteca asocia iei culturale române, cea mai veche fonda iune de cultur româneasc , înfiin at la 1862. Cu aceast ocazie elevii au luat cuno tin de fapte importante din trecutul nostru românesc de peste Carpa i i li s-a atras aten ia asupra spiritului lor de organizare i devotament pentru binele na ional. muriri foarte evocatoare au fost date de competintele

bibliotecar I. Georgescu, iar elevii au r mas surprin i de ce se poate face gra ie unui spirit de munc încordat i neîncetat . b) Muzeul Brükenthal, unde s-a admirat munca unui om depus spre binele i în area conna ionalilor s i. c) Catedrala protestan ilor i catedrala ortodox , comparându-se. d) coalele.

3) S-a vizitat la S li te casa na ional i coalele.

Elevii au avut de constatat aci, existen a a trei societ i: corale, de înmormântare, iar mai pe sus de toate ca un ceva rar societatea de înfrumuse are al c rui pre edinte I. Heu ea cu slabe mijloace a reu it s formeze un parc de toat frumuse ea.

4) S-a vizitat satul Apold la 15 km N-V de S li te, un sat format din 400 de familii sase i 180 familii române ti. Mare a fost mirarea noastr , când în acest s tuc, cufundat în ni te v i, f osele principale de leg tur , am v zut o cl dire m rea cu dou etaje, iar pe frontispiciul ei era scris: „ coala Româneasc - Greco - Oriental , anul 1863”. Atunci ne-am dat seama cât de vechi în cultur sunt fra ii no tri de dincolo.

La 1863 înv mântul nostru prezinta în genera coale primare abia în comunele urbane, re edin e de jude e.

Tot aici, iar i lucru de mirare pentru noi cei de aici, am zut marginele oselei din sat plantate cu pomi roditori, înc rca i de fructe, neatinse ca într-o gr din bine închis .

S-au cercetat apoi în am nunt gospod riile câtorva sa i, trunzând în grejdurile de vite, cote e, pivni e, cas i pod i am constatat marea superioritate a acestor gospod ri, în ordine mai ales, cur enie i chibzuial . O bun i s toas dispozi ie cuprindea întreaga lor fire. Elevii au observat i exprimat singuri aceste constat ri.

5) S-au vizitat Cisn dioara, sat în întregime s sesc, la 14 km de S.V de Sibiu i Cisn dia, unul din centrele industriale le 9 km S. de Sibiu. Or elul cu pu ini români, num 26 ateliere pentru torsul i esutul lânei, procurând postavuri groase.

D-l Oncescu, directorul fabricei, ne-a dat toate l muririle explicându-ne în am nunt opera iunile fabricii; elevii au avut ocazia s vad lâna trecut prin toate transform rile pân la postav, fabrica fiind în lucru.

La întoarcere s-a vizitat fabrica de cherestea „Lotru” de la Brezoiu, fiind în lucru i s-a parcurs drumul Brezoiu-C lim ne ti, pe jos. S-a vizitat mân stirea Cozia r mas în ruin , ad postind acum pe 200 de refugia i ru i. Stare ul cu un singur frate p rea descurajat. Am dat elevilor am nunte, dar într-o atmosfer grea gândind cu to ii la ce a fost i ce a mai r mas, - ruin azi, a unor vremuri pline de lupte i glorie.

Avem credin a c cele v zute i constatate de elevi cu ocazia acestei excursiuni, va r mâne pentru mul i din ei, ca izvoare de inspira ie în munca de viitor.

COMITETUL COLAR Comitetele colare î i au rolul i folosul lor net duit. Pentru coalele secundare gimnazii i licee, prin taxele, care le percep, comitetele constituie un mijloc puternic, care st la îndemâna coalei pentru orice îmbun ire; numai atât, c prin taxele prea mari s nu se abuzeze.

La coalele normale îns , unde nu stau la îndemân taxele, comitetele colare nu sunt garantate cu nici un fel de venit sigur,

48

Domnul de Rouã

decât numai cotiza iile de maximum 5 lei lunar, care pot constitui un venit de cel mult 10 - 12.000 lei anual, dup num rul elevilor coalei, p rin ii fiind de drept membrii în comitet. Încolo, r mâne la caritate.

Pentru a face fa nevoilor s-a început prin comitet o activitate dictat de împrejur ri.

Odat cu înfiin area coalei, la începutul anului colar 19191920, s-a r spândit urm torul apel, înso it de liste de subscrip ii: Domnule, Nevoile multiple, de care cu to ii ne d m seama c au s le preîntâmpine statele moderne, în viitor, fac s se accentueze tot mai mult rolul ini iativei particulare, pentru a pune bazele unei reconstruiri solide i a veni astfel în ajutorul atâtor sarcini, care pân mai ieri erau privite ca o obliga ie numai din partea statelor.

La popoarele cu o civiliza ie mai veche, ini iativa particular a intervenit înc de mult, luând asupr i preocup ri frumoase i de mare folos, pe care statul, poate le aducea la îndeplinire mai cu greu i în orice caz dup o trecere de timp mai mare.

Drumul firesc, spre o prop ire mai intens i mai potrivit cu nevoile urgente ale unei regiuni oarecare, st tocmai în conlucrarea statului cu diferite ini iative particulare, locale or regionale.

Folosul e mare, interesant din toate punctele de vedere, iar chestiunea cap în sine i ceva idealism, oferind un câmp vast de lucru, la care e chemat s colaboreze orice suflet entuziast, cu drag i dor de bine.

Pornind de la gândul c pentru orice lucru nou, trebuie mult munc , curaj i tenacitate, n jduim c D-vs nu ve i da în turi de la oarecare greut i. Lucrând în sensul ideilor de m ai sus, ve i contribui la un început nou, frumos i în acela i timp foarte necesar. În jude ul nostru, cea mai urgent chestiune frumoas i necesar este punerea în func ionare i în acela timp, cl direa unei coale normale de înv tori. Dac vom da dovad de ini iativ , statul va veni imediat în ajutor, pentru a începe cl direa chiar pentru anul urm tor.

D-vs sunte i cei dintâi chema i; de aceea utilitatea ei i în acela timp a da tot sprijinul. tim c lucru nu este a a u or; de aceea nu trebuie cru at niciun pic de odihn .

Gândul nostru al tuturora este de a face o oper frumoas care pe lâng folosul ei, s ne atrag asupr -ne i aten iunea altor regiuni, ceea ce natural, va fi pentru noi o mândrie. În acest scop, stimate Domn, vi se trimite al turat o list de subscrip ie No. ....., rugându-v s binevoi i a depune toat st ruin a i puterile D-voastre, pentru a se subscrie cât mai mult.

Suma subscris , împreun cu lista respectiv , se va înainta Direc iunii neap rat între 5 - 15 Noiembrie a.c. pentru a se putea totaliza diferitele sume, consemna i dispoza întrebuin area lor.

Suma realizat prin subscrip ie a fost de 12341 lei, dup cum se poate vedea în situa ia bilan a Comitetului, pe primii doi ani financiari.

Rezultatul necorespunz tor a tept rilor, s-a încercat alt mijloc. În luna August 1920 s-au trimis la mai mul i oameni cu dare de mân , proprietari i comersan i din jude , precum i la câteva institu ii, urm toarea scrisoare - apel: Onorate Domn, coala noastr româneasc în genere se g se te în momente

Anul III, nr. 3(11)/2018

critice din cauza imposibilit ii v dite din partea statului, de a-i veni în ajutor, a a cum necesit ile timpului o cer i cum nevoile neamului nostru o impun, potrivit unei meniri, c tre care cu to ii trebuie s gândim. coalele Normale de curând înfiin ate sunt acelea care în deosebi simt i suport din greu cercul de fier, care le constrânge.

Menite a fi metropolele noastre jude ene, de cultur poporan , ele sunt lipsite cu totul de localuri, mobilier, material didactic etc. În aceast stare de lucruri, Ministerul Instruc iunii a sim it nevoia de a dispune s se fac apel c tre diferite autorit i, institu ii, persoane caritabile, etc. ... .

Din partea noastr s-a f cut pân în prezent toate sfor rile pentru strângerea de fonduri în vederea construc iei localului.

Aceast chestiune fiind supremul el, pentru a da fiin real coalei din jude ul nostru, îmi fac o datorie imperioas , Onorate Domn, a solicita sprijinul D-voastre.

Dona ia pe care D-v. ve i face-o pentru construc ia localului se va comunica Onor Ministerului Instruc iunii, spre a lua cuno tin i a o aproba, iar numele stâlpilor donatori ai acestei institu ii vor figura pe placa de marmor , ce se va instala la intrarea în coal , urmând a fi pomenite cu smerenie i evlavie la toate ocaziunile de fiii celor mul i, cari vor trebui s cunoasc i s admire înc de mici, sufletele generoase ale neamului lor, pentru a se s di în ei imboldul de a face rându-le întocmai. coala î i va face o tradi ie din aceasta. O expunere pe larg a situa iei vi se poate face oricând binevoi i.

La acest apel au r spuns: Doamna Coloni - Devesel Doamna Elena-Sc rl tescu - Caracal Domnul St. Borcescu -Caracal Domnul Aristide Blank - Bucure ti Alte ajutoare mai mari ob inute au fost: Domnul Paul Br td anu Prim ria Caracal Federala B ncilor Romana i Ministerul de Interne Prefectura Romana i Dintre p rin ii elevilor au donat: Maria Gâd r B rca Ion Negril B biciu Nicolae Dinc - Am ti de sus tefan N. Ion - Dobrote ti Florea Stan Ilie - Am ti de sus Bogdan Dinulescu tefan cel mare Mateiu C cn u, Traian Stancu D buleanu Tia-mare N. Popescu Dobrote ti A. P sculescu D buleni Ilie Prede eanu Brastav t

1000 lei; 2000 lei; 3000 lei; 10 000 lei.

1000 lei; 7000 lei; 7000 lei; 5000 lei; 25 000 lei.

1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei; 1000 lei.

Totalul dona iilor mai mari: 76 000 lei Situa ia comitetului pe primii doi ani financiari pân la 31 Martie 1921 se prezint la venituri i cheltuieli, în modul urm tor:

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

49

COMITETUL COLAR SITUA IA BILAN PE ANII 1919 - 1920 i 1920 - 1921

50

Domnul de Rouã

Membrii Comitetului

Anul III, nr. 3(11-/2018

Ch. Mih ilescu M. Cel reanu St. D. Olteanu Ilie Constantinescu I. Popescu-Redea M. R dulescu

CENZORI: P. Sfetcu M. Mih escu

COALA DE APLICA IE În primul an colar 1919 - 1920, n-am avut o coal de aplica ie proprie, din cauza lipsei de local. Practica pedagogic s-a f cut la coala primar No. 2. Din acest motiv în primul an a fost numai un post ocupat de D-l Ignat Stroescu înv tor deta at în acest scop. În anul colar 1920-1921 am putut înfiin a coal de aplica ie cu dou posturi, clasele func ionând unite. Al II-lea post a fost ocupat de D-nul V. Enescu.

Convin i de datoria ce le incumb , înv torii coalei de aplica ie au desf urat o munc neobosit . În afar de conferin ele cu caracter pedagogic cerute de

regulament i dispozi iile ministeriale, s-a f cut în prima parte a anului lecturi i discu iuni de administra ie colar , iar începând cu luna Martie s-a f cut de 2 ori pe s pt mân , în afar de program, conferin e cu caracter pedagogic, literar i tiin ific sub conducerea noastr , asistat fiind de înv torii coalei de aplica ie.

Elevii coalei de aplica ie au fost recruta i în majoritate din copiii orfani de r zboiu, care se g sesc sub îngrijirea regimentelor din localitate. Num rul lor a fost de 43 din 69 care au urmat în mod regulat, coala.

Situa ia de fine de an, a fost urm toarea:

COALA DE APLICA IE

SITUA IA ELEVILOR PE ANUL COLAR 1920-1921

Înv mântul normal în leg tur cu rolul coalei Române ti în actualele timpuri Neamul nostru în noua lui faz de dezvoltare cere desigur multe îngrijiri. Aceste îngrijiri, potrivit concep iilor de pân acum, la noi, ar c dea numai în sarcina statului, lucru foarte firesc pân la un punct, mai ales pentru popoarele, care se g sesc înc la începutul dezvolt rii lor, or care încearc printr-o schimbare în scurt timp produs , o dezvoltare nou .

Pentru neamul nostru, ambele cazuri se prezint dintr-odat , ceea ce constituie pentru stat, o dificultate mare, în ceea ce prive te o bun organizare, care est chez ia neamului.

O bun organizare în timpurile de fa se face pe baza unor concep ii împ ciuitoare pentru fiecare individ pentru fiecare clas social , iar pe deasupra se mai adaug înc i pentru fiecare grup social eterogen.

Grupurile sociale eterogene, care intr acum în compozi ia statului nostru i pe care le-am vrea ca mâine, poimâine s le avem în compozi ia neamului, tim c se prezint ca o for estul de apreciabil .

Din examinarea faptelor sociale produse cu ocazia diferitelor comixtiuni de popoare, ca: invazii, cuceriri, anex ri, s-a observat în asemenea cazuri, grupurile sociale, care imprim

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

caracteristicile lor, altora, nu sunt întotdeauna cele mai puternice în num r, ci foarte adesea, cele care se prezint cu o preg tire cultural mai serioas . În cazul nostru se impune o aten ie deosebit fa de grupurile sociale eterogene, care constituie ni te puteri centrifugale.

Pentru anihilarea acestor for e, lupta va trebui dus în elept pe diferite c i, dintre care, cea care le lumineaz pe toate, este instruirea noastr , sau preg tirea noastr cultural .

Aceasta va garanta închegarea unui suflet românesc unitar.

Privit sub acest raport, coala noastr româneasc devine mai mult ca oricând o necesitate de ordin na ional, fiind singura arm de lupt , pe care o îng duie timpurile de pacinic dezvoltare.

Oamenii de coal î i vor da seama cei dintâi de acest rol atât de interesant, iar pentru stat coala - prin for a lucrurilor - va deveni o preocupare de primul ordin, ea fiind promotoarea culturii.

Asupra acestui termen, oricâte în elesuri i s-ar putea da ar trebui s se aib în vedere i urm torul fapt: Gradul de cultur al unei na iuni nu se m soar dup num rul câtorva individualit i de seam , formate prin ajutorul unor institu ii de cultur mai înalt , ci dup marele num r al celor care i-au apropiat în decurs de 7-8 ani de coal secundar , cuno tin e elementare, dar solide, cu privire la legile care conduc natura i societatea omeneasc ; deprinzându-se în acela i timp a avea drept c uz în via , sentimente nobile, care înc lzesc i ridic pe om deasupra greuilor i nepl cerilor de moment, mistuind în flac ra lor purificatoare, tot ce n-ar fi conform cu binele. i fiindc avem credin a c coalele normale sunt institu iile de cultur cele mai potrivite i mai adaptibile în viitor marei noastre popula ii de la sate, socotim c ele vor putea deveni nu peste prea mult timp, adev rate focare de cultur poporan .

Se în elege c pentru atungerea acestui scop, se cere o organizare, bazat pe considera iuni asupra mediului în care e trimis s lucreze înv torul, din examinarea c ror considera iuni va reie i îns i concep ia asupra rolului s u. Înv torul trebuie s fie preg tit cu cuno tin e generale dar solide din domenii foarte variate. În centrele mici, nu e locul specializ rilor.

Dup cum un negustor la sat nu poate s fac o bun vânzare, dac are în magazinul s u numai fier rie, înc minte or alte articole speciale ci trebuie s aib la îndemân i ace, a , hârtie, peni e, vopseli, cuie, fier... i toate m run urile potrivit cerin elor locale, i dup cum un doctor la ora ele mici de provincie e silit de împrejur ri s fac i oculistic i chirurgie i s primeasc

Caracal - Pia a Unirii

51

consulta ii i pentru boli nervoase, de urechi, gât, rinichi, etc.... tot astfel înv torul în meseria i rolul s u cultural va trebui s cunoasc din toate. Înv torul va trebui s fie m rghidanul, care s poarte în tolba lui, tot ceea ce mediul în care e trimis s lucreze, i-ar cere.

Se în elege c o atare preg tire necesit timp.

Pentru aceste motive i pentru multe altele, num rul anilor de studii în coalele normale, va trebui s fie egal cu num rul anilor din seminarii i licee.

Pentru ca absolventul normalist s fie preg tit potrivit nevoilor timpului, ar fi necesar ca în viitoarea program analitic pe lâng ciclul de cuno tin e generale i speciale din actualele programe s se accentueze asupra cuno tin elor de Igien , Farmacie aplicat i Medicin popular uman i veterinar .

Cursurilor speciale de educa ie moral i cet eneasc , în leg tur cu cunoa terea mai adânc tiin elor juridice se impune a li se face loc în viitoarea program .

La coala noastr având în vedere c regiunile de câmp au mai mult decât orcare ca principal mijloc de produc iune agricultura, s-a introdus Cursul de economie animal , în leg tur cu Medicina veterinar . coalele normale în viitor, nu vor trebui privite numai ca institu ii de preg tire a elementelor d sc le ti. Ele vor trebui organizate i înzestrate în a a fel, ca absolven ii lor s se prezinte cu o cultur general unitar plus cuno tin e speciale de aplicat în diferite domenii, ceea ce ar constitui i o preg tire în lupt pentru existen .

Desigur c în afar de terenul pentru experien i practic agricol , pe lâng coalele normale se pot înfiin a i diferite ateliere, devenind astfel, institu ii cu un organism complect, în preg tirea omului pentru via .

Nu se tie dac tipul coalei de viitor nu va fi chiar acesta.

Pentru buna lor înzestrare îns , se cer sacrificii i aceste sacrificii va trebui s le fac pentru început, tot statul; c ci dac prin comitetele colare, cu taxele care se percep, liceele i gimnaziile vor putea tr i chiar singure, cu coalele normale, chestiunea se schimb . În coalele normale, D-l. S. Mehedin a v zut coalele satelor, avându-se în vedere popula ia, care le frecventeaz .

Poate c ar fi i mai exact a se caracteriza ca coale ale nevoia ilor, care se g sesc i la ora e ca i la sate i cât vreme vor exista nevoia i în aceast ar , chestiunea preg tirii lor, va fi întotdeauna i în primul rând, o datorie a statului.

Districtul Romana i, 1719, sub Austrieci

52

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 3(11-/2018

Victor RAVINI

Viitorul omenirii va fi feminin sau nu va mai fi Se tie c rolul femeii în societate se reflect în religii, iar religiile au cimentat structurile sociale. Din cât se cunoa te, cultul zei ei mame, creatoarea umanit ii i a universului, se pare c a fost în vigoare la toate popoarele. În mod sigur este cel mai vechi dintre toate religiile i a durat mai mult decât orice alt religie, vreo treizeci de mii de ani de atestare arheologic .

Reprezent rile feminine ale zei ei mame primordiale, originea întregii lumi, sunt r spândite din Fran a pân în Siberia, cele mai vechi fiind datate între 20.000 i 30.000 de ani, cum ar fi de exemplu câteva zeci de Venus g site în zona Pirineilor francezi (La Dame de Lespugue, de Lausel, de Brassempouy, Mas d’Azil), în Italia (Venus din Salvignano i de la Balzi Rossi), în Europa central (Venus din Willendorf, din Müllendorf, din Dolní V stonice - în Moravia), în Ucraina, Rusia european i în Siberia, pân pe la lacul Baical, în to-tal vreo dou sute i ceva de statuete feminine.

Covâr itor mult mai multe statuete ale zei ei mame au fost g site în România i la sud de Dun re, la fel de vechi, precum i altele ceva mai recente, adic de numai 6000-7000 de ani. Arheologul Vicu Merlan a descoperit cu câ iva ani în urm , lâng Ia i, un sanctuar cu 21 de ipostaze ale zei ei mam , simboluri ale fertilit ii, fecundit ii i maternit ii, plus alte obiecte importante, cu semnifica ii înc nedeslu ite, cum nu s-au mai g sit nic ieri i care au fost expuse în mai multe ri.

Este inexplicabil de ce nu s-au g sit vestigii ale zei ei mame i în peninsula Iberic , iar eu m întreb dac aceast absen ar putea fi pus în leg tur cu prezen a neanderthalienilor în acea vreme acolo, ca ultim teritoriu unde s-au retras i au disp rut.

Zeci i zeci de mii de statuete feminine descoperite în p mântul României i în zonele vecine, arat c , în paleolitic, aici a fost o popula ie mult mai dens , mai evoluat cultural i tehnic, decât în toate teritoriile lumii preistorice socotite împreun . Se pare c zona Carpato-Dun rean , având pe acea vreme o clim mai favorabil , un p mânt mai fertil i o natur mai generoas , a fost o vatr de formare i de r spândire a civiliza iei arha-ice sau centrul demografic i cultural al acelei lumi de atunci. Toate aceste statuete feminine, din toat Eurasia, cu densitatea maxim în zona CarpatoDun rean i f un echivalent masculin, sunt recu-noscute ca obiecte de cult religios i sunt f îndoial zeit i feminine protectoare ale fertilit ii, fecundit ii i maternit ii, într-o societate matriarhal .

Observarea soarelui i a lunii, cu ciclurile lor repetitive i interac iunea lor cu anotimpurile i cu ciclurile vie ii, a dus înc din pre-istorie la crearea unor calendare. Rolul femeilor în observarea acestor fenomene naturale, cere ti sau biologice, a l sat numeroase vestigii. Unul din acestea este faptul c în mai multe limbi vechi, cuvântul calendar este de genul feminin. În limba

român , la singular este masculin iar la plural e feminin, adic e de genul neutru. În gramatica veche, genul neutru se numea ambigen, denumire poate c mai corect , întrucât neutrul din gramatica român nu are aceea i structur morfologic cu neutrul din limba latin sau german , ci are structura masculinului i a femininului.

Oamenii preistorici citeau în stele, scriau în stele i arhivau în stele. Cea mai luminoas stea de pe cer deasupra Carpa ilor este Aldebaran, din constela ia Taurul, care la români are leg tur cu noaptea de Sânziene, Ileana-Sânziana sau Cosânzeana din basmele noastre, zei a solsti iului de var . A doua stea ca luminozitate este steaua Vega, numit Ciobanul, din constela ia Lira numit Ciobanul cu oile. Întrucât steaua cea mai luminoas v zut de la noi este o zeitate feminin , înseamn c stelele i-au primit numele i rolurile în matriarhat i c femeile dirijau activitatea ciobanilor. În unele variante ale Miori ei, mama ciobanului este proprietara oilor. Constela iile Ursa Mare i Ursa Mic pot fi denumiri la fel de vechi ca i cultul ursului, r spândit din vestul Europei pân în Japonia. De remarcat forma de feminin a cuvântului ursa, nu ursul, ce corespunde cu matriarhatul i cu explicarea universului din perspectiva femeilor. Ursitoarele stabileau ursita copiilor nou scu i i pot fi divinit i în leg tur cu cultul ursului, din matriarhat i cu cititul în constela ii. Din preistorie ne-a r mas expresia c a a a fost scris ursita cuiva. Ursitoarele au putut fi coborâte din Ursa Mare i Ursa Mic , i arun-cate în infern de tre indoeuropeni, ca multe alte divinit i feminine de prim rang preluate de ei din matriarhat. Indoeuropenii au inventat c ru ele trase de animale i au înlocuit Ursa Mare i Ursa Mic cu Carul Mare i Carul Mic. Desigur, acestea sunt doar ipoteze, îns nu e fantezia mea. A a scrie în stele.

Un alt vestigiu cultural mo tenit din matriarhat este a a numitul calendar al babelor, care la noi a r mas în vigoare pân în vremuri destul de recente i presupun c înc mai este respectat pe la ar . Bunica mea matern , de la ar , care citea c i cu alfabetul latin i cu cel chirilic de tranzi ie, care i-a t iat rochiile lungi ca le adapteze la moda Charleston i se pricepea la specula ii bancare, cuno tea acest calendar arhaic în totalitate i se ghida dup el, la ora . Întrebat de so ul ei, militar, cum de putea fi a a de inteligent , cu toate c era femeie, i tia s se descurce atât bine la banc încât î i sporise capitalul propriu, ea i-a r spuns cu modestia i cu ironia neasc cea mai fin , c a a o înv ase mama ei. De la mama ei mo tenise p mânturi, ce se transmiseser matriliniar din negura timpului i nu concepea s le vând pentru nimic în lume. Mo tenirea matriliniar era sfânt .

Calendarul babelor impunea femeilor respectarea unor zile sfinte

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

prin diferite interdic ii i repaosuri obligatorii, deci regla i controla munca i odihna femeilor, nu i a b rba ilor, care nu- i puteau neglija o zi întreag animalele pe care le îngrijeau. S rb torile i zilele sfinte consacrate de biseric au fost preluate dintr-un calendar mai vechi, pre-cre tin. Tot din pre-cre tinism a mai fost luat cultul icoanelor i al celor mai importan i sfin i, foste zeit i pre-cre tine legate de anotimpuri i de mersul naturii, cum ar fi Sf. Ilie, Sf. Toader sau Sf. Gheorghe, ori Sancta Diana, transformat în Sânziana sau Sânzienele, înlocuit de biseric cu o divinitate masculin Sf. Ion (Saint Jean la francezi, mai aproape fonetic de vechea divinitate feminin ). De la amestecul de politeism indoeuropean cu preindoeuropean s-a trecut la monoteismul cre tin, ceea ce a dus la o amestecare de divinit i a a-zis p gâne i sfin i cre tini. Se ridic întrebarea dac religia cre tin a desfiin at politeismul arhaic sau mai degrab cre tinismul a fost altoit pe trunchiul solid al politeismului, mult mai apropiat de realitatea naturii înconjur toare.

Dac nu cumva politeismul a biruit monoteismul i a supravie uit acestuia sub binecuvântarea bisericii. Amalgamul de credin e divergente i interese economice sau de putere politic a dus la tot felul de confuzii, mai mult sau mai pu in premeditat create.

Un singur exemplu. Sf. Gheorghe, devenit în Anglia protector al armatei i al multor regi cu numele George, a fost la origine, ca personaj istoric, cu totul altcineva decât ce au f cut eclezia tii din el. Rezum aici ce spune despre el Edward Gibbon, bazat pe scrierile a trei istorici latini incontestabili: Sf. Grigore de Nazians, Sf. Epifanie de Salamina i Ammianus Marcellinus, general roman de origine greac , necre tinat, ultimul mare istoric latin. În mod independent, to i ace ti contemporani cu împricinatul Gheorghe spun acelea i lucruri. Talentele de parazit ale personajului istoric l-au f cut s devin bogat, în ciuda originii sale de slug , n scut într-un atelier de post rie din Cappadocia. Protectorii lui, pe care îi lingu ea cu asiduitate, i-au ob inut o slujb b noas : s procure carne de porc s rat pentru armata ro-man . Slujb înjositoare, pe care a practicat-o cu tic lo ie. A acumulat bog ii prin cele mai abjecte mijloace pe care le pot inspira frauda i corup ia. Deturn rile de fonduri au devenit atât de cunoscute, încât a fost nevoit s fug pentru a sc pa de urrirea juridic . Dup aceast aventur , în care i-a salvat averea în detrimentul onoarei, s-a convertit la cre tinism, la secta mai gioas a lui Arius, de bun credin sau din ipocrizie. Iubind ile sau afi ând un gust pe care nu îl avea, i-a f cut o uria colec ie de c i pre ioase, de istorie, retoric , filozofie i teologie, ce a stârnit mirarea i invidia împ ratului. Partida violent a sectei arienilor era dominant i l-a însc unat arhiepiscop în locul Sfântului Atanasie din Alexandria, alungat în exil de cinci ori. Însc unarea noului arhiepiscop Gheorghe a fost ca însc unarea unui cuceritor barbar, iar cruzimea i avari ia au mânjit fiecare clip a st pânirii lui. Dreptcredincio ii din Alexandria i din Egipt s-au v zut abandona i unui tiran a c rui fire i educa ie se potriveau rolului de persecutor, îns mâna i mânia lui impar ial a asuprit în mod egal toate felurile de locuitori din imensa lui diocez .

Sar peste relatarea f delegilor f cute de acel Gheorghe pe acolo, mai ales în privin a femeilor. Furia i justi ia maselor populare lau alungat din scaunul diocezei în timpul împ ratului Constan iu II. Autorit ile militare i civile l-au re-însc unat prin metode violente i au satisf cut setea lui de r zbunare. Mesagerul de la Constantinopol, care a anun- at urcarea pe tron a împ ratului Flavius Claudius Iulianus Apostatul (cel care a interzis uciderea gânilor i a fost asasinat de c tre un cre tin nemul umit de toleran a împ ratului) a anun at de asemenea destituirea arhiepiscopului Gheorghe i a doi din mini tri lui. Cei trei ciraci

53

au fost pu i în fiare i du i la închisoare. Dup dou zeci i patru de zile, masele populare, nemul umite de t narea proce-durilor juridice, au for at por ile închisorii i i-au ucis prin metodele cele mai crude imaginate. Cele trei corpuri neînsufle ite au fost purtate în triumf pe str zi, pe spinarea c milelor. Partidul Sfântului Atanasie a privit inactiv, ca un bun exemplu de calm evanghelic.

Cadavrele celor trei au fost aruncate în mare i s-au luat toate surile împ te ti ca s nu devin personaje de cult al arienilor, ca martiri. M surile au fost inefective. Moartea arhiepiscopului Gheorghe a f cut c via a lui a fost uitat . Arienii îl iubeau i îl venerau pentru c era rivalul Sfântului Atanasie, iar aderarea lor aparent la biserica oficial , dac nu chiar cu tot sufletul i cugetul, car cu impozitele, a fost pre ul cu care biserica l-a acceptat pe cel mai mâr av arhiepiscop al vremii, ca martir i sfânt. Chiar i postum, Gheorghe din Cappadocia i-a cump rat un loc de favoare în panteonul cre tinismului, corumpând biserica cu banii enoria ilor.

Istoria, chiar i istoria cre tinismului, este scris de învintori. Cel mai corupt, mai desfrânat i mai mâr av om din vremea lui a fost cople it postum cu meritele Cavalerului Trac, personaj mitologic pre-cre tin, ce s-ar putea compara cu F t-Frumos din basmele române ti. Basmele noastre sunt subestimate, dispre uite ca pove ti pentru adormit copiii, când de fapt consemneaz probabil cea mai veche mitologie p strat i înc nestudiat cu metode adecvate. rb toarea Sfântului Gheorghe (23 aprilie), alias Cavalerul Trac, face parte din tradi iile str mo ilor no tri traco-daco-ge i, este mult mai veche decât cre tinismul i nu poate fi pâng rit de blestem iile unui tic los cu acela i nume, de peste m ri i ri.

Pentru ca nu cumva s fac umbr s rb torii pre-cre tine multimilenare i nici s nu se pun r u cu ierarhia arhiereilor de la arigrad, biserica noastr , ca i cea din toate rile cre tine, a acceptat un alt curriculum vitae al celui lin at de r zbunarea poporului. Un CV confec ionat pe m sur de c tre du manii Sfântului Atanasie a transformat personajul istoric într-un personaj fictiv, pe gustul celor care cred f s verifice în alte surse. La noi, înc din preistorie, ziua de 23 aprilie, la o lun dup echinoxul de privar , este una dintre cele mai frumoase s rb tori agrare, în cinstea prim verii i provine din vechiul cult agrar din religia naturii, pe care o aveau to i locuitorii Europei arhaice. Numele s rb torii vine din greaca veche i înseamn „cel ce lucreaz p mântul”, o activitate pe care personajul istoric nu a practicat-o niciodat . În matriarhat, au fost divinizate elementele naturii, religia îi ajuta pe oameni s capete con tiin a de sine a indivizilor i a comunit ilor umane, le-a dat reperele morale i r spundea la toate întreb rile omului în leg tur cu via a, mersul vremii i al universului.

Toate aspectele vie ii i naturii erau v zute i explicate din perspectiva femeilor. Femeile puteau discuta cu divinit ile ce simbolizau elementele naturii, prevedeau viitorul i erau factorul de decizie în toate problemele. Cam la fel cum în unele variante ale Miori ei, mama ciobanului vorbe te cu Dun rea, cu Sfânta Negurice sau cu Cea a, ba chiar face ac iuni importante. În matriarhat, femeile, în special cele mai în vârst , mai experimentate, care n scuser gemeni i care posedau toate cuno tin ele la care ajunsese societatea de atunci, aveau un ascendent natural i divin asupra întregii societ i, inclusiv asupra b rba ilor. Rivalit ile de putere decizional dintre femei sunt reflectate în mitul cu Baba Dochia. În mezolitic i neolitic, unii oameni devin sedentari, în special femeile, iar al ii r mân semi-nomazi, cum ar fi ciobanii. Ciobanii sunt continuatorii celei mai vechi, mai r spândite i mai caracteristice

54

Domnul de Rouã

meserii a românilor. Abia spre neolitic apar pentru prima dat reprezent ri masculine, limitate la pictograma stilizat a organului genital, sau simple simboluri ale masculinit ii, ca în sanctuarul de lâng Ia i, iar zei a mam cap cu timpul un echivalent masculin.

Una dintre cele mai impresionante reprezent ri ale omului neolitic este Perechea de Gânditori de la Hamangia, la care se pare c rbatul are o situa ie privilegiat , stând pe un sc unel, pe când femeia st direct pe jos. S-ar putea ca ei s fi tr it în patriarhat. Eu întreb de ce aceast pereche a fost numit „Gânditorul de la Hamangia i femeia lui”, a lui, la cazul genitiv, când de fapt ea nu poate fi proprietatea lui. Ambii sunt la fel de gânditori i de enigmatici i poate c ar fi fost mai corect s fie numi i Perechea de Gânditori sau altcumva, pentru a pune mai bine în eviden personajul feminin. Marija Gimbutas, savant de prestigiu interna ional, consider c este zei a mam . S m ierte savan ii care fac alergie la numele acestei femei i nu suport s fie eclipsa i de vreo femeie din breasla lor, unde femeile nu sunt acceptate.

Nu e locul aici s ne împiedic m de datarea obiectelor arheologice sau de periodiz rile preistoriei, oricât de exacte ar p rea, întrucât r mân înv luite în negurile preistoriei, în ce urile ipotezelor i în noroiul discordiilor tiin ifice. Este incontestabil c oamenii arhaici au f cut cei mai decisivi pa i spre progres i cele mai importante descoperiri tehnice (agricultura, domesticirea animalelor, esutul, ceramica i gastronomia) cu opt sau zece mii de ani în urm , în plin paleolitic i matriarhat. Aceste activit i sunt protejate de divinit i feminine, ceea ce dovede te c sunt descoperiri la care femeile au avut un rol hot râtor. Suntem în continuare dependen i de marile descoperiri f cute înc înainte de revolu ia social ce a dus la trecerea lent de la paleolitic la neolitic i de la matriarhat la patriarhat. Noi n-am f cut decât s ad ug m îmbun iri i s moderniz m aceste descoperiri arhaice, f cute de c tre femei.

Nu tiu ce divinitate proteja buc ria, dar zicem „o mâncare ca la bunica” nu ca la bunicul. Re eta culinar a bunicei, nu a bunicului. Cunoa tem cu to ii celebra carte de bucate scris de Sanda Marin, nu de so ul ei. Arta culinar depindea de între inerea focului din vatr . La romani, cultul focului era p zit de vestale, nu de b rba i. Cunoscând tainele focului, diferite temperaturi cu diferite lemne, femeile au descoperit arderea ceramicii i au fost primele care au topit metale, pentru a face obiecte casnice sau de împodobit, spre a î i pune în eviden frumuse ea i statutul lor social, de m ritate sau nem ritate, cu competen e religioase sau . Cum erau competen ele mamei ciobanului, care poart un brâu de lân , ce o deosebe te de celelalte m icu e b trâne, iar în unele variante poart o c ma cu sârm , nu tim din ce metal, dar desigur c era un lux scump pe vremea de atunci. Abia la indoeuropeni metalurgia încape pe mâna b rba ilor, proteja i de Hefaistos (Vulcan), care f urea arme. Arheologii nu au g sit arme de la pre-indoeuropeni, adic din matriarhat, i nici dovezi de sclavagism sau clase sociale. Rolul dominant al femeilor în matriarhat este consemnat în mitologie i în obiceiuri str vechi, al ror în eles s-a pierdut.

Agricultura, torsul lânii, inului sau al cânepii, esutul, tricotarea cu andrele sau cu igli a i cusutul sunt activit i protejate de divinit i feminine, ca de exemplu Atena, uneori înf at cu o furc de tors, unealt i totodat arm , mai degrab defensiv decât agresiv . Tricotarea i esutul se bazeaz pe un sistem de num toare binar (oche i pe fa sau pe dos), descoperire ce este premiza ciberneticii i a informaticii. Atunci, în negura vremii, femeile au f cut prima descoperire matematic , de unde a pornit procesul de gândire matematic , ce a dus la computerele de azi.

Anul III, nr. 3(11-/2018

Femeia care toarce, de pe o fresc de la Horezu, al turi de Adam care munce te cu sapa, nu poate fi Eva din Biblie, ci poate fi femeia primordial din mitologia pre-indoeuropean . Eva din Biblie nu toarce. Nu scrie nic ieri c a fost pedepsit de Dumnezeu toarc . Sunt cunoscute fotografiile reginei Elisabeta a României în straie ne ti, torcând sau esând, desigur nu în scopuri practice. Aceste fotografii aveau un sens simbolic i un mesaj politic, propagandistic. Regina i femeia din fresc sau mama ciobanului din Miori a nu sunt pedepsite s toarc , ci torc simbolic. Femeile din România, când torceau, nu munceau, ci lucrau. Limba român face deosebirea între aceste sinonime par iale. Deosebirea dintre aceste cuvinte române ti era mai evident în trecut. A munci însemna a tortura, a pedepsi sau a face o activitate în folosul altuia, pe când a lucra era a face ceva pentru sine, o activitate a omului liber, în folosul propriu sau al familiei. Din pu inul cât tiu eu, nu cred s mai fie vreo limb , care aib verbe ce fac o diferen clar între activitatea omului liber, ce lucreaz pentru sine dintr-o necesitate personal liber consim it i activitatea omului neliber, obligat s munceasc pentru folosul altuia ca o pedeaps sau pentru bani. Torsul în fresca de la Horezu nu poate fi o pedeaps sau o activitate productiv i profan , ci una simbolic , sacr , este un ritual prin care femeia primordial ordoneaz haosul, simbolizat de lâna sau câl ul de pe furc , la fel cum face mama ciobanului din Miori a.

Furca poate simboliza axa universului. Firul de pe fus poate reprezenta cosmosul, adic universul ordonat. Fusul se rote te numai în sensul în care merge soarele, sensul acelor de ceasornic i poate simboliza axa cosmosului. DEX ne ofer ridicola etimologie c velin ar veni din neogreac , de parc neo-grecii ar fi venit s le înve e pe ncile noastre s ese velin e, sau acestea s-ar fi dus în vizit de studii în Grecia.

Domesticirea animalelor i selec ia lor au pus în eviden i în conversa ie corela ia dintre sexualitate i procrea ie, pentru a asigura o progenitur mai s toas i mai robust . De acolo a venit con ti-entizarea alegerii b rbatului de c tre femeie, reflectat în basmele în care fata de împ rat alege unul din pretenden i aruncându-i un m r. Ar putea fi o metafor universal , prezent i în mitul biblic în care Eva ofer un m r lui Adam, mit preluat de c tre autorii Bibliei de la civiliza iile disp rute din Mesopotamia.

Selectarea b rbatului, diferen ierea rolurilor în activit ile de atunci, vân tori sau culeg tori de roade ale p mântului, cât i lupta pentru existen , pentru resursele naturale, dintre triburi sau grupuri de oameni, au pus în eviden importan a for ei musculare i au dus la patriarhalizarea societ ii, de unde f lo enia falocra ilor. B rba ii s-au ocupat cu vân toarea, cu p scutul animalelor domesticite, cu jaful în triburile vecine sau cu ap rarea contra acestora, iar femeile cu agricultura i înnobilarea materiilor prime aduse de rba i, cu îngrijirea copiilor, b trânilor, bolnavilor i r ni ilor. Aceste îndeletniciri rezervate femeilor au evoluat i s-a ajuns la institu iile de azi pentru educa ie i s tate, domenii în care femeile sunt în majoritate profesional , în special în posturile subordonate, cu o promovare mai dificil decât a b rba ilor i cu o remunera ie mai precar . Un deputat european al Poloniei, ultra conservativ i falocrat, argumenta recent c femeile s aib salarii mai mici decât rba ii. Starea s ii sale mintale se vede i din faptul c i-a terminat discursul cu salutul hitlerist. Înc din vremuri arhaice, carnea adus de vân tori i de ciobani, ca i laptele, au fost prelucrate de femei, care au avut ingeniozitatea s descopere cum s prepare diferite produse, s le fac mai gustoase i s le conserveze, ceea ce înseamn planificare. Din lâna oilor au esut haine i velin e, din bl nuri au

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

cut cojoace, pieptare i sumane. În preistorie, activitatea productiv a femeilor a devenit dependent de materiile prime aduse de b rba i i s-au stabilit noi condi ii de convie uire. S-ar putea ca atunci s se fi f cut trecerea de la matriarhat la patriarhat i de la presupusa poliandrie, a c rei utilitate era garan ia fecund rii i a sporului demografic, la bine confirmata poligamie, ce asigura acumularea i mo tenirea patriliniar a propriet ilor.

Unii savan i români au afirmat c exist „o veche practic p storeasc , de natur supersti ioas , care interzicea femeilor accesul la stân .” Domniile lor nu cuno teau rezultatul cercet rilor lui Romulus Vuia, întemeietorul etnografiei române ti ca disciplin de sine st toare. Vuia constatase, înainte de a se fi n scut ei, o tradi ie ancestral din Carpa i i a scris: „al turi de ciobani ... se întâlneau i femei, baci”; „în timpul verii, deci când p storitul e în toi, st teau femeile numite munt ri e, care îngrijeau oile i vitele mari”; „Admiterea particip rii femeilor, a bacilor sau b ci elor, în via a de la stân constituia tocmai una dintre notele tipice ale acestui storit”. Este de mirare din ce cauz i în ce scop unii savan i au trecut sub t cere fotografiile etnografice i dic ionarele explicative, care definesc b ci : „Femeie care conduce o stân ”. Tradi ia egalit ii femeilor cu b rba ii în muncile de la stân , constatat de Vuia, poate fi multimilenar . Platon scrie în Legile VII, 804-805, c femeile de la Pont i din Tracia se ocupau de oi i de vite, c reau i se antrenau cu arme al turi de b rba i. Presupun c aceast tradi ie poate fi o mo tenire pe linie matern din matriarhat. rba ii au creat i ei propriile lor divinit i. Una dintre cele mai vechi, ar cam fi Apollo, al c rui cult se pare c a fost celebrat la Alba-Iulia, denumire ce, în ciuda vicisitudinilor istoriei, mai streaz amintirea cultului acestui zeu al luminii. În cele mai vechi legende grece ti, Apollo a fost un simplu cioban, apoi un zeu protector al ciobanilor, numit de greci hiperboreul, pentru c venea din nord, cu un car tras de patru cai albi sau ro ii, la fel ca Sf. Ilie al nostru din icoane, pictate mai mult de c tre rani decât de teologi. În unele variante ale Miori ei, ritualul de ini iere al ciobanului, cu simulacrul de ucidere, comun i altor rituri de ini iere, se desf oar în ziua de Sf. Ilie. Un alt zeu masculin str vechi este trânul Saturn, zeul timpului i al recoltelor, care a supravie uit sub numele de Mo Cr ciun. Cre tinismul a anexat s rb toarea solsti iului de iarn , îns l-a transformat pe Sa-turn în imaginea înfrico toare a mor ii cu coasa, personaj feminin.

Trec peste ce am spus în Miori a – Izvorul nemuririi (editura Alcor, Bucure ti ,2016, 2017) despre cultul soarelui i trecerea de la matriarhat la patriarhat, despre zeit ile feminine i cele masculine ale b rba ilor, sau despre trecerea puterii sociale de la femei, care puteau crea via , la b rba i, întrucât ace tia puteau ucide.

Trec peste elementele i aspectele ce arat rolul precump nitor al femeilor la compunerea i transmiterea Miori ei sau neîncrederea i temerile lor asupra fr iei ciobanilor.

Unele divinit i feminine din matriarhat, ale pre-indoeuropenilor, au fost asimilate de indoeuropeni i subordonate zeilor patriarhali. Alte personaje feminine întunecoase din mitologia greco-roman sunt foste zeit i luminoase din matriarhat, simbolizând vechea ordine social a zei ei mame i a altor zeit i feminine, detronate i demonizate. Divinit ile indoeuropene masculine, ale b rba ilor, preiau puterea în cosmos i în societate, în defavoarea divinit ilor feminine, deci în defavoarea femeilor.

Viziunea femeilor asupra naturii d toare de via este eclipsat de viziunea însetat de v rsarea sângelui i ucig toare de via a rba ilor, la care au fost programa i mental prin riturile de ini iere ca vân tori i r zboinici, apoi s-a transmis prin educa ie i imita ie. Viziunea sângeroas a b rba ilor este bine exprimat în mito-

55

logiile indoeuropene i cu mult mai clar vizibil în Biblie, în special în unele c i din Vechiul Testament, ce înf eaz lupta înver unat a monoteismului masculin, împotriva politeismului feminin, cu divinit i ale naturii.

Cultura noastr iudeo-cre tin a înflorit din dou tulpini trainice, cea cu r cini în mitologia indoeuropean , misogin i r zboinic , cât i cea din mitologia biblic , tot misogin i r zboinic . În matriarhat i chiar la indoeuropeni, lumea era creat de o zei mam , pacifist . În Biblie lumea este creat de un zeu masculin i r zboinic.

Dumnezeul din textele cele mai vechi, de la care s-au inspirat autorii Bibliei, p -streaz reminiscen ele etimologice ale unui nume feminin, par ial desfiin at, par ial p strat. Cuvântul Elohim, tradus ca Dumnezeu, în ebraica veche era o form de plural de la numele unei zei e, deci însemna aproximativ „divinit i feminine”. Etimologia cuvântului Elohim dezv luie c provenea din matriarhat i din politeism, iar mai târziu teologii evrei i-au dat în mod conven ional în elesul de masculin singular. A a avem un paradox al naturii, acela c omul nu a mai fost creat de o zei femeie, ci de un zeu rbat. O alt reminiscen a religiei matriarhale este faptul c Dumnezeu cel din Biblie modeleaz omul din p mânt. Însu i numele lui Adam, în hebraic , înseamn p mânt. mântul fusese anterior un simbol universal al fertilit ii naturii i al femeilor i era patronat de zeit i feminine. Cuvintele ar , glie, brazd sunt de genul feminin. În limba german die Erde (p mântul) este feminin. Stratul de p mânt roditor se nume te die Muttererde (p mântul mam ) i der Mutterboden (terenul mam ). Boden este de genul masculin, ceea ce ar putea avea o leg tur cu dreptul de proprietate a b rba ilor asupra terenurilor. Genul substantivelor nu este atribuit la întâmplare, ci are o logic arhaic . În religia pre-cre tin , p mântul era fecundat de ploaia din cer, iar zei a p mântului, Gea sau Gaia, de c tre Zeus, tot din cer, unde i-a luat locul divinitatea suprem din Biblie. Gaia era zei a primordial , mama titanilor i str moa a tuturor zeilor. Nu trebuie s ne mire lipsa de logic din genealogiile zeilor, proveni i i amesteca i unii dintr-o religie iar al ii din alte religii. Puternica asocia ie na ional Kokopelli, a agricultorilor francezi ce se opun hot rârilor birocratice destructive, având aderen i în diferite ri i cu sediul central nu oriunde ci chiar în satul Mas d’Azil, de lâng grota cu vestigiile arheologice din matriarhat, are ca deviz „Tobele zei ei Gaia se trezesc” (Les tambours de Gaïa se reveillent). Am r mas impresionat de festivalul i de conferin ele agricultorilor francezi. Zeit ile din preistorie nu au murit, cum credea Wagner în opera Amurgul zeilor (Götterdämmerung). În Egiptul faraonilor, Isis p streaz atributele zei ei mame, protectoare i salvatoare a b rba ilor. Atributele ei provin din preistoria comun tuturor culturilor, ce înc nu se diferen iaser geografic, etnic, lingvistic i cultural, pe când cam toate societ ile umane vor-beau o limb numit conven ional de c tre savan i limba nostratic , numit anterior i limba pre-babelic . Hieroglifa numelui zei ei Isis înf eaz un scaun cu sp tar i personific tronul puterii supreme, chiar într-un sistem social i politic patriarhal. Reînviindu-l pe Osiris, ea reînnoie te ciclul anual al naturii i al vie ii în general. Tradi ia vechilor ritualuri mistice hermetice egiptene inspir în zilele noastre lojile francmasonice mixte, de ritul Memphis Misra m. Mitul cu Isis i Osiris r zbate i în legendele din Noul Testament, situat de autorii evangheliilor în mythos, ca alegorii, iar de c tre teologi i preo i în logos, ca i cum moartea i învierea lui Isus ar fi un adev r istoric.

Zei a mam în mitologia hindus este Shri Lakshmi, „zei a lotus a lumii”, the lotus-goddess of the world sau La Dame au

56

Domnul de Rouã

Lotus. Întâmpl tor, acesta este numele blocului în care locuiesc eu, peste drum de blocul Isis. Iar i: zeit ile feminine sunt prezente în urbanism i ad postesc oameni. Denumirea „a lumii” ne poate trimite cu gândul la divinitatea celest i metafizic „mândra cr ias , a lumii mireas ” din mai multe variante ale Miori ei. În leg tur cu zei a Shri Lakshmi, cele mai vechi texte budiste spun : „Dintre toate formele de iluzie, femeia este cea mai important ”. Nu e nevoie s fim budi ti ca s în elegem aceste vorbe ca o pur poezie, închinat femeii, de c tre ni te b rba i asce i, care au uitat c sunt n scu i de o mam i care î i închipuie c pân i propria lor existen poate fi o iluzie a lor în i.

Grecii i romanii aveau ca zeu al r zboiului un b rbat, Ares sau Marte, dar zei a r zboiului din matriarhat, Atena, a fost p strat ca protectoare a celui mai important ora grecesc i a fost cu atât mai important la poporul Amazoanelor, care au luptat la Troia. Napoleon a apreciat ac iunile militare ini iate i desf urate de amazoane, ca fiind des vâr ite. Ultra-feminismul, afirmând c amazoanele nu au existat i ar fi doar un mit cu explica ie freudian , î i trage un glon în picior, deoarece neag vitejia i eficacitatea femeilor în zboi. Arheologii au g sit s bii în mâna unor schelete de femei i fragmente de statui de femei cu pumnal la brâu, cum inea Iancu Jianu jungherul sau pistolul.

Din mitologia celtic , insuficient consemnat , cunoa tem doar 12 divinit i masculine i 13 feminine. Rosmerta era o zei a mân-tului fecund, a fertilit ii i abunden ei, deci provenit din matriarhat i degradat în categoria cea mai de jos, a produc torilor din societatea indoeuropenilor. Epona era zei a aristocra iei militare, ecvestre, i poate proveni din matriarhatul pre-celtic. O redutabil adoratoare a acestei zei e trebuie s fi fost La dame de Vix, puternica regin r zboinic din secolul al VI-lea î.Kr., ale c rei r e au fost g site în mormântul de la Vix, cam pe lâng Dijon. Pentru druizi, soarele era de genul feminin, iar luna de genul masculin. La fel este în limbile german i suedez : soarele de genul feminin i luna de genul masculin. Aceasta poate fi o mo tenire din matriarhat, când femeile au preluat astrul cel mai important i necesar activit ilor lor, l sând b rba ilor astrul mai pu in important, dar necesar vân toarei nocturne. În limba român , ca în toate limbile romanice, soarele e mas-culin iar luna feminin. Excep ie face luna când este Crai Nou. Crai Nou sar putea s fie vestigiul unei zeu lunar masculin, mai vechi decât luna la feminin, asociat cu mai multe divinit i feminine.

Se pare c în zona celtic s-a p strat destul de bine mo tenirea gândirii matriarhale, ceea ce a dat femeilor prerogative egale cu ale b rba ilor, astfel c au avut capacitatea de a fi druidese, r zboinice i chiar regine, cu prin consort. Popula ia de pe unele teritorii a p strat pân ast zi o mentalitate ce a dat posibilit i femeilor s fie regine, cu sau f prin consort, cât i s candideze i s fie alese ef de stat, ca în Anglia, Olanda, Danemarca, Suedia, Islanda, Spania, Germania. Rusia a luat exemplu de la rile occidentale, cu ari femei, de origine totu i germanic . Germania are azi ca ef de stat o femeie, ceea ce înc nu a fost posibil în Fran a, unde vechea „lege salic ”, provenit de la franci, numi i i salieni, indoeuropeni pleca i din Câmpia Panonic pe Dun re în sus, a sat urme de ne ters în mentalitatea francezilor.

La egipteni, la Alexandru Macedon i în Imperiul Roman, soarele a simbolizat puterea central , în mâna celui mai puternic rbat. În cazul lui Ludovic XIV, Regele Soare, soarele p gân i monoteismul consolidau puterea monarhului francez, ce se intitula „foarte cre tin” (monarque très chrétien). Câte din deciziile lui au fost luate la sugestia i în interesul amantelor sale, este o alt problem , în afara subiectului nostru aici.

Anul III, nr. 3(11-/2018

Pentru sumerieni, principiul creator era feminin. Când autorii Bibliei au compilat textele sumeriene i tot ce au mai salvat din vechile culturi disp rute cu care au venit în contact, au eliminat principiul creator feminin i totodat divinit ile feminine. Biblia consemneaz facerea omului în dou povestiri diferite. În cea de a doua povestire, care de fapt e mai veche, prima femeie, Lilith, a fost creat de Dumne-zeu simultan cu Adam i egal cu el, înainte de crearea Evei, derivat din Adam i deci subordonat lui. Lilith este abia amintit i numai în unele versiuni ale Bibliei, întotdeauna covâr it de epitete i porecle negative. Ea a fost repudiat de autorii Bibliei, întrucât era o femeie cu ini iativ i prefera pozi ia deasupra b rbatului, ceea ce îi acorda o pozi ie dominant asupra lui Adam i nu sporea probabilitatea fecund rii, a a cum Dumnezeu f duise un spor demografic i r spândirea oamenilor pe P mânt. Teocra ia a preferat-o pe Eva, pe care îns a culpabilizat-o pentru înc lcarea interdic iei impuse de Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoa terii. La vechii greci, vinovat de toate relele de pe lume era Pandora, al c rei p cat de neiertat era curiozitatea de a cunoa te.

Femeile din Biblie sunt subordonate unui b rbat i tot ce produc ele apar ine acelui b rbat. Fiul Mariei nu îi apar ine ei, care îi e mam , ci tat lui lui, adic lui Dumnezeu. Proverbele lui Solomon nu au fost scrise de el, ci de c tre so ia lui, o prin es egiptean , i de servitoarele acesteia, ce i-au fost d ruite în cadrul unor tratative diplomatice, fiindc devenise un vecin periculos.

Ea a adus cu sine din Egipt un harem de trei sute de slujnice, toate cu cea mai înalt educa ie i cultur a vremii, toate la dispozi ia bunului plac al regelui, i cu ase sute de eunuci care s le serveasc pe servitoarele regale. Proverbe asem toare cu cele ale lui Solomon au fost reg site în papirusuri egiptene mult mai vechi. F ceau parte dintr-o veche tradi ie literar egiptean , în care femeile din haremul regelui Solomon, compartimentul egiptean, fuseser educate de alte femei din haremul faraonului.

Biblia explic lumea din perspectiva masculin . Universul, toate fenomenele din natur , oamenii i animalele nu mai sunt create de c tre o zei mam , ca în absolut toate religiile vechi de pe fa a p mântului, ci de un zeu tat , paradoxalmente, du man al naturii pe care tot el a creat-o, i pedepse te oamenii pe care tot el i-a pl dit dup chipul s u. Nu e un paradox, ci rezultatul unor compila ii i amestec ri de manuscrise diferite, cu o diversitate de divinit i politeiste, contradictorii de la o cultur la alta, toate contopite într-un singur zeu monoteist. Dumnezeul care a creat universul i oamenii nu poate fi acela i cu Dumnezeul care îi alung pe oameni din rai sau cu Dumnezeul tribal al evreilor i care î i trimite poporul s u ales s ucid al i oameni, adesea tot evrei, în repetate ocazii din Vechiul Testament. Un Dumnezeu care i-a ales poporul s u preferat i apoi d ordin s fie nimici i a a mul i dintre ei, nu corespunde logicii. Profesorul meu de iudaism de la facultatea de tiin a religiilor din Göteborg, rabin, ne-a spus , într-o legend veche, nu Dumnezeu a ales poporul evreu, ci evreii l-au ales pe Dumnezeu, în speran a c îi va ajuta. Speran e adesea neîmplinite, mai cu prisosin în al Doilea R zboi Mondial.

Timpul din Biblie nu mai este circular i repetabil la infinit, dup modelul mersului astrelor, anotimpurilor i al orizontului rotund (de unde avem ceasurile cu cadran rotund), ci se desoar liniar i finit (ceasurile digitale). Timpul biblic cap un început, ce a inspirat teoriile cu Big Bang, i un sfâr it apocaliptic, în care oamenii de tiin cred cu o convingere de nezdruncinat.

Convingerile tiin ifice, la fel ca i convingerile religioase, cu cât nu se pot adeveri, cu atât sunt considerate mai adev rate. Spaimele apocaliptice, cultivate de biseric , au inspirat tot felul de

Anul III, nr. 3(11)/2018

Domnul de Rouã

secte religioase, de teorii tiin ifice i de filme ce transfer angoasele autorilor asupra publicului. Biblia înlocuie te vechiul cult al fecundit ii, al abunden ei i bucuriei de via cu cultul castit ii, ciei i ascezei. Înlocuie te cultul ce afirma via a cu un cult ce neag via a. Înlocuie te raiul de pe p mânt, cum este raiul în care tr ia ciobanul din Miori a, adic raiul concret din aceast via , cu un rai abstract în ceruri i în via a de apoi, în care se poate intra cump rând un bilet de intrare, pl tit prin fapte bune sau cu bani pe in. Religia politeist a naturii, tolerant , liberal i optimist , a femeilor dornice de via , din matriarhat, este înlocuit cu o religie monoteist , intolerant , restrictiv , punitiv i pesimist , a unor b rba i b trâni, bolnavi, acri i de via i invidio i pe cei în floarea puterilor. Monoteismul a înlocuit fericirea i bucuria cu triste ea, cu autoflagelarea masochist i cu renun area la fericirea pe p mânt, pentru o fericire promis dup înmormântare.

Teocra ia iudeo-cre tin , ca i cea musulman , derivat tot din Biblie, prezint un Dumnezeu masculin a-tot-puternic. Dogma este clar i are structura unui silogism cu putere indiscutabil : din moment ce Dumnezeu este b rbat, înseamn c b rbatul este Dumnezeu. Dogma justific puterea religioas aplicat în societate în numele lui Dumnezeu i ascunde sub sofisme lipsite de logic un misoginism i o duritate pân la violen radical fa de femei, pân la uciderea lor prin tortur fizic sau psihic , cu de-a încetul. Dogma justific preeminen a, prerogativele i avantajele masculine, pe care le impune ca norm , cu modeluri masculine favorizate i feminine discriminatorii.

Personajele feminine din Biblie au roluri secundare i sunt palide. Esther, oricât de exemplar ar fi, este i model de subordonare fa de so ul ei, rege. Maria Magdalena, discipol preferat al lui Isus, ini ial numit elogios Apostolul apostolilor, a fost falsificat de teologii secolelor urm toare i înfierat ca prostituat . Teocra ia masculin a f cut dintr-un curvar notoriu ca Gheorghe din Cappadocia un sfânt, iar din Maria Magdalena a f cut o curv . La al doilea conciliu al Vaticanului (1962-1965) a fost reabilitat , în urma observa iilor primite de la teologii ortodoc i i inclus în panteonul catolic la fel ca în cel ortodox.

Fecioara Maria este cel mai important personaj feminin, propus de monoteismul cre tin tuturor femeilor ca model de identificare i de urmat: s nasc un fiu excep ional de dotat, r mânând totu i fecioare. Desigur c aceast imposibilitate biologic , oferit ca minune religioas adev rat , este doar o alegorie pe care noi nu o mai în elegem, i nu poate fi o realitate, întrucât este contrar oric ror legi ale naturii. Divinitatea nu are nevoie s se abat de la legile impuse naturii pe care a creat-o, pentru a ne convinge c e divinitate. Biserica anglican a stabilit la sinodul s u din 1992 na terea neprih nit i în area la cer a Mariei nu pot fi minuni contra legilor naturii, ci sunt metafore cu simboluri psihologice, perfect explicabile.

Icoanele i bisericile închinate Mariei, au ap rut abia târziu, în Evul Mediu, i nu din impulsuri ecleziastice, ci ca o r bufnire a cultului maternit ii din religia pre-cre tin , îndelung reprimat de biseric , respectat în secret de rani i în cele din urm ie it la iveal . Când clericii nu l-au mai putut înl tura, l-au acaparat în folosul lor. Maria este un personaj secundar în compara ie cu fiului ei, personaj principal. Fiul Mariei este o divinitate, dar ea nu este o divinitate. Întrucât nu se tia unde fusese înmormântat , sa inventat mai târziu în area ei la cer, ceea ce este o metafor pentru o eleva ie spiritual , mistic , de felul c toriilor cere ti experimentate de mul i mistici. Ea este doar sporadic numit în Noul Testament i nu a fost canonizat ca sfânt de c tre eclezia ti, a cum au fost canoniza i al i sfin i. Cultul Fecioarei Maria scoate

57

de sub oboroc i readuce la lumin Zei a mam pre-cre tin . Poporul este cel care a considerat-o sfânt , iar teologii cam tac în pri-vin a ei i profit c enoria ii vin s se închine în bisericile dedicate ei. În picturile i sculpturile catolice, Maria este adesea înf at strivind un arpe. Acestea ilustreaz profe ia din Biblie, în Cartea Facerii 3:15, pe care o roste te însu i Dumnezeu: „Femeia va zdrobi capul arpelui”. Pentru credincio i, valoarea Mariei de simbol universal al maternit ii, al purit ii morale, bun ii, protec iei, cât i al unei for e cu implica ii cosmice, este mai important decât istoricitatea ei. În iconografia catolic , Maria st majestuoas în picioare pe cornul lunii i pe globul p mântesc i calc pe simbolul r ului, arpele ce încearc s în face globul.

Maria din aceste imagini este o divinitate ce domin universul, binele i r ul, i are atribu ii cosmice, mult peste cele matrimoniale din Biblie. Trec peste alegoria multiplu interpretabil în actualitate, cu arpele ce vrea s cuprind globul terestru.

Nu am g sit asemenea reprezent ri în iconografia Bisericii Ortodoxe, ci numai în cea Catolic , singura care i-a propus propagarea cre tinismului pe tot globul, în care scop a masacrat popoare i a f cut mult r u, multora. Catolicismul, cu metodele sale brutale, de teroare i pogromuri împotriva evreilor, catharilor, templierilor, femeilor acuzate de vr jitorie, amerindienilor, protestan ilor i câte alte ispr vi a mai f cut, pentru sp larea creierelor, aculturalizarea popoarelor i jefuirea acestora, este prima încercare de domina ie mondial . Catolicismul a f cut crime pentru a anula tradi iile regionale i identit ile culturale ale na iunilor, în vederea unei globaliz ri ideologice, administrative, financiare i politice, sub o conducere central , totalitar , represiv , anti-uman .

Icoanele ortodoxe cu Fecioara Maria prezint similitudini frapante cu imagistica cultului maternit ii la egipteni i din alte religii pre-cre tine. În ceea ce prive te cultul Mariei, cât i în numeroase alte privin e, se pare c religia naturii, a a zis p gân , a învins cre tinismul, i nu invers, cum se scrie în c ile de istorie a cre tinismului. Un simplu exemplu în acest sens. Str vechea triad capitolin de zei ce protejau Roma: Jupiter, Marte i Quirinius se p streaz sub alte nume în Trinitatea cre tin .

Isus este personajul despre care Mohamed vorbe te cel mai des i cu cel mai mare respect în Coran, îns El nu e fiul lui Dumnezeu ci doar fiul unei femei nec torite i al unui tat necunoscut. Maria are astfel o situa ie social cât se poate de îndoielnic în mentalitatea musulmanilor. Musulmanii cu care am discutat, îl numeau pe Isus „pici” adic b iatul unei curve, cuvânt truns din limba arab în român prin limba turc .

Marile religii de azi sunt patriarhale. În cre tinismul ortodox puterea apar ine b rba ilor, obligatoriu c tori i, iar în cre tinismul catolic apar ine b rba ilor, obligatoriu celibatari - o abera ie contra naturii, ce uneori duce la alte abera ii, contrare moralei i legilor.

Protestantismul s-a apropiat par ial de ortodoxie, de la care a preluat crezul i c toria preo ilor, dar a eliminat cultul Mariei i al sfin ilor.

Totodat , a falsificat cre tinismul mai temeinic decât l-au falsificat Sf. Augustin i catolicii care l-au urmat. Luther a modificat Biblia dup bunul s u plac, iar luteranii au introdus în unele edi ii ale Bibliei chiar i predici de ale lui. Numai la protestan i pot femeile s de in func ii religioase egale cu b rba ii. Femeile din ortodoxie i din catolicism nu pot fi preotese, pot deveni doar surori ale fra ilor lug ri i mirese ale lui Isus Hristos - un alt sofism contra naturii.

Cele trei mari religii, iudaism, cre tinism i islam, ca i budismul, sunt diferite forme de dictaturi teocratice, mai mult sau mai pu in implicate în politic i în via a social , ce reu esc sau nu, s impun dictatul lor propriilor lor credincio i.

Ast zi, în Europa i în lumea occidental , iudeo-cre tin ,

58

Domnul de Rouã

femeile sunt pe cale s î i reia locul lor legitim i egalitar al turi de b rba i. În epoca noastr post-colonial , post-comunist i post-industrial , asist m la sfâr itul managementului patriarhal i paternalist, falocrat, misogin i autoritar, dictatorial. A conduce o întreprindere în zilele noastre, sau o alt mare organiza ie, na ional sau interna ional , necesit rigoare intelectual , aten ie distributiv , planificare în perspectiv , empatie, intui ie, diploma ie, cunoa tere a caracterului oamenilor, umanism i înc alte calit i tipic feminine, în care femeile exceleaz , adesea fiind mai competente i mai incoruptibile decât b rba ii. În Europa exist mi ri radicale, unele femei sunt ultrafeministe i propag un revan ism r zbun tor, pe când altele propag unisexismul sau inversarea genurilor. Îns solu ia nu poate fi un r zboi al sexelor i nici negarea lor. Cei ce vor s elimine discriminarea femeilor prin a le obliga s foloseasc urinoare portabile în po et , cu care s urineze stând în picioare ca b rba ii, iar b rba ii s urineze stând pe weceu, vor doar s deturneze aten ia tuturor de la adev rata discriminare a femeilor i s î i bat joc de ele. O b trân scriitoare suedez ce mergea în bastoane a replicat cu umor: Tell me how to piss! (M înve i tu pe mine cum s urinez!)

Solu ia cea mai judicioas ar putea fi aceea propus de oamenii din cultura Cucuteni: o combinare armonioas a calit ilor masculine i feminine, prin complementaritate, ca principiile Yin i Yang, atestate pe ceramica de la Cucuteni. Ideogramele Yin i Yang de pe ceramica de la Cucuteni sunt cu o mie de ani mai vechi decât cele din China. Au ajuns în China ca i metalurgia bronzului, a fierului i alte elemente de cultur împrumutate de chinezi din Europa de est. Principiul Yin - Yang este activ în tradi ia hassidic , unde celibatarii b rba i i femei î i caut aderata lor jum tate, iar unul trebuie s fie complementul ce se potrive te perfect cu cel lalt. La fel vorbea Platon despre sferele ce au fost t iate în dou , risipite, iar jum ile se caut reciproc.

Brâncu i, cu Poarta S rutului, ilustreaz ideea lui Platon despre emisferele ce formeaz un întreg. Ideea lui Platon nu este uni-c .

Acelea i emisfere, exact ca la Brâncu i, au fost descoperite recent pe statuile din Insula Pa telui. Asem narea pân la exactitate este ocant . S-ar putea crede c i acei oameni din insula pierdut în mijlocul Oceanului Pacific ajunseser la aceea i concluzie despre egalitatea i complementaritatea dintre b rbat i femeie, ba chiar au creat aceea i ideogram pe care a ilustrat-o Brâncu i în Poarta S rutului. Altminteri cum s-ar putea explica identitatea dintre ideograma de pe spatele acelor statui megalitice i ideograma lui Brâncu i?

Domenii în trecut rezervate exclusiv b rba ilor: armata, religia, politica, francmasoneria i multe altele, încep s cedeze locuri femeilor. Femei înrolate în armat , femei acceptate ca preo i la protestan i dup îndârjite proteste ale b rba ilor, timide loji masonice mixte sau feminine. Prezen a femeilor printre b rba i este adesea respins sau comentat negativ, ideea de mixitate fiind v zut ca surs de tenta ii, abuzuri de putere i conflicte, i nu se poate spune c asemenea cazuri ar fi excluse sau c nu au fost plângeri. Toate aceste conflicte nu pot proveni din cauza femeilor, ci numai din cauza unor b rba i incapabili s î i dep easc propria lor condi ie masculin bazic , hormonal , animalic . Mare alul Antonescu a interzis femeilor s mearg pe biciclet , pe motiv c li se ridica rochia i turburau min ile ofi erilor.

Discriminarea femeilor, programat sau întâmpl toare, explicit sau implicit , exist , cât va mai exista. B rba i care nu se pot st pâni pe ei în i, dar vor s st pâneasc femeile, s st pâneasc armate, ri i toat omenirea. Dac nu cumva unii b rba i, ca i

Anul III, nr. 3(11-/2018

au-torii Bibliei, sunt con tien i de extraordinarul poten ial al femeilor i se tem c într-o bun zi, femeile vor relua puterea care le-a fost uzurpat cu mii de ani în urm de c tre patriarhat. În pofida uzurpatorilor i a angoaselor lor apocaliptice, Louis Aragon, bine-cunoscut pentru ambivalen e sexuale înainte i dup mariajul lui cu Elsa Triolet - rela ie repus în discu ie - a spus c vi-itorul omenirii va fi feminin, sau nu va mai fi. Mul i au repetat sau reformulat cu convingere previziunea lui. Al ii, ca scriitoarea francez Natacha Polony, argumenteaz c b rbatul este viitorul femeii (L’Homme est l’avenir de la femme: Autopsie du féminisme contem-porain, editura JC Lattès, 2008). O alt scriitoare francez , Meena Goll (Apprivoiser le pardon. De la souffrance à l’espérance, 1995; 2016), spune c „Femininul este viitorul planetei. Secolul XXI va fi feminin sau nu va fi.” Profe ia ei optimist , departe de a fi religioas , este convergent cu profe ia din Biblie, c femeia va zdrobi capul arpelui. Papa IoanPaul II, de i celibatar, a spus c „Viitorul omenirii trece prin familie”. i unii i al ii spun cam acela i lucru, din perspective diferite. Îns ei nu spun nimic despre importan a iubirii din inim , din tot sufletul. Importan a armoniei i fericirii cuplului. Aceste profe ii nu pun în eviden aspectul cel mai evident al problemei, cel psihologic, afectiv, ce constituie poezia i farmecul vie ii - iubirea dintre b rbat i femeie. La aceast concluzie ajunge Dante Aligheri dup ce a trecut prin Infern, pentru a ajunge s o vad pe Beatrice în Paradis. Dante încheie Divina Commedia cu un vers r mas celebru, în care el apreciaz iubirea ca un fenomen cu dimensiuni dumnezeie ti, ceva divin, universal, cosmic, care pune în mi care totul, pân chiar i soarele i celelalte stele (L’amor che move il sole e l’altre stelle). El tia c soarele e o stea i tia ce spune.

Miori a noastr se încheie prin nunta ciobanului cu mândra cr ias din cer i cu cuvântul stea. Coinciden între gândirea lui Dante i gândirea ciobanului, adic a str mo ilor no tri? Marile spirite se întâlnesc (Les grands esprits se rencontrent). Atât Dante cât i ciobanul din Miori a prezint aceea i experien spiritual : unirea sufletului cu o divinitate feminin iubit , unirea sublim cu femeia divinizat . Înc de la începuturile tuturor religiilor, tuturor mitologiilor, eterna poveste de când e omul om - în pofida tuturor ambi iilor i vicisitudinilor misogine, falocrate - pentru con tiin a maselor largi populare i a intelectualilor cinsti i, divinitatea suprem a r mas, r mâne i va r mâne femeia. toarea de via , creatoarea de noi oameni.

Pictorul Gustave Courbet a pus în eviden originea lumii în ce-lebrul i atât de controversatul tablou L’Origine du monde.

Oricum, s nu uit m c originea i viitorul b rba ilor au fost i mân femeile. B rba ii care poate c nu tiu cum au venit pe lume, nici nu sunt capabili s se mai gândeasc la felul cum se comport cu femeile. Dac ei nu se re-educ singuri, nici n-au cum s -i mai re-educe altcineva, r mân ni te ne-educa i. Tot ce putem face pentru ei este s le spunem c sunt ne-educa i i s i punem la col , în genunchi i pe coji de nuc . Via a i femeile îi pun mereu la col i pe coji de nuci, dar tot nu se înva minte i mân necop i la minte, pro ti i pe coji de nuci. A a le trebuie, s moar pro ti.

Oricât de nocivi ar fi b rba ii misogini, î i au totu i utilitatea lor în societate. Datorit lor, b rba ii care respect femeile ca egale cu ei sunt mai aprecia i, prin compara ie. Misoginii î i au rolul lor în ecologia social , la fel cum în natur î i au rostul lor mu tele, p ienjenii, ân arii, obolanii, erpii venino i sau alte or nii scârboase. Misoginii, ca i toate animalele i insectele un toare, ar trebui proteja i prin lege, întrucât ei sunt o specie a naturii, care e vrednic de dispre i pe cale de dispari ie.