Domnul de Rouă, nr. 9, 2018

REVIST DE CULTUR FONDAT LA GROJDIBODU ÎN 2016 Publica ie a Funda iei pentru Ap rarea Drepturilor Omului Craiova Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Pr. Ilarian Popescu, Nr. 84, Tel.: 0744530466, E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Domnul de Rouã serie nou[

Anul III, Nr. 1 (9), Martie 2018 Director fondator: NICU VINTIL{-SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã

SUMAR

Anul III, nr. 1(9)/2018

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI

Nicu Vintil -Sigibida, DOMNUL DE ROU merge mai departe ................................................................................... p.3 Dinic Ciobotea, Turnul lui Doanc ............................ pp.4,5 Doina Dr gu , Chintesen a sufletului .............................. p.5 Dan Lupescu, MARIAN BARBU: Alchimia portretelor vii în Do diez major ........................................................... pp.6-16 Reveca S lcianu, inutul Romana i în contextul culturii muzicale tradi ionale .................................................pp.17-20 Vasile Loghin, Un studiu monografic de excep ie ..........................................................................................pp.21,22 tefan Ispas, Date biografice ............................................p.22 Claudia Diaconu-Vâlcu, Bariere într-o lume f frontiere ..........................................................................................pp.23,24 Dumitru Botar, Un l utar celebru din Romana i: TOMA RADU ZUIC .......................................................................p.25 Florian Petrescu, C.V. sentimental ........................ pp.26,27 Nicu Vintil -Sigibida, Motivarea unei decizii personale ..................................................................................................p.27 Nicu Vintil -Sigibida, Elogiul nebuniei .................. pp.28-33 Ion Antonescu, Scrisoare de r spuns adresar lui C.I.C. Br tianu (29 octombrie 1942) ................................ pp.34-36 Nicolae Iorga vs Carol al II-lea ..................................... p.37 Regina Maria a tr it periculos ...................................... p.38 Reabilitarea lui Octavian Goga .................................... p.39

Victor RAVINI (Radu Victor NI U) Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA Dumitru BOTAR

REDACTOR- EF: Doina DR GU Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

Nicu Vintil -Sigibida, Versuri .......................................... p.40 Doina Dr gu , Versuri ....................................................... p.40 Doina Dr gu , ara covorului fermecat ................. pp.41,42 Victor Ravini, Miori a. Izvorul nemuririi .............. pp.43-46 Nicu Vintil -Sigibida, Contaminarea cu televiziune ... p.47

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Coperta I: Reveca S lcianu Coperta IV: Stema localit ii Grojdibodu

Exemplar oferit pentru:

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

DOMNUL DE ROU{ merge mai departe Aflat în al treilea an de apari ie, revista Domnul de Rou î i continu parcursul al turi de multe alte reviste de cultur i nu semne de oboseal .

Programul revistei anun at înc de la primul num r a fost respectat f a face rabat de la principiile enun ate cantonânduse în lumea plin de miracole a jude ului Romana i i a întregii zone a Olteniei istorice.

Scopul principal al revistei a fost i r mâne acela de a aduce în con tiin a publicului cititor legenda mirificului Domn de Rou i a face publice multele variante de interpretare a acestei legende unice în ara noastr , legend împletit cu adev ruri istorice locale cu trimitere la domni p mânteni tr itori pe aceste meleaguri de la începutul primilor ani ai primului mileniu numerotat de c tre scitul-dac Dionisie Exigul odat cu na terea lui Isus Hristos.

Dorin a redactorilor a fost i r mâne în continuare de a atrage în paginile revistei cât mai mul i i mai diver i colaboratori îndr gitori ai meleagurilor Olteniei i nu numai, fiind deschis oric rui scrib ce vrea s comunice cu cititorii pe teme culturalistorice l sând deoparte disputele politice sterile i neadecvate precum i a altor genuri mai u urele cum ar fi, de pild , epigrama.

Din paginile acestei reviste a pornit ideea i propunerea de a se solicita modificarea denumirii actualului jude Olt în Jude ul Olt-Romana i, act cu profunde implica ii de ordin afectiv i reparatorii a unei nedrept i istorice, propunere acceptat pân la urm ca fiind singura posibil în contextual social-economic actual, autor necontestat al propunerii fiind directorul fondator al revistei Domnul de Rou .

Revista a fost difuzat on-line în toate continentele unde locuiesc români i apreciat cu entuziasm, m rturie fiind mesajele de mul umire i încurajare primite permanent, a fost difuzat în format tip rit i gratuit c tre cei interesa i din arealul romana ean, oltean îndeosebi i dorim s fim la în imea cerin elor publicului cititor chiar dac au mai fost i observa ii de bun sim pe care leam primit de la pu inii cititori ce ar dori ca revista s fie mai implicat în probleme ce fr mânt întreaga societate din punct de vedere economic dar i politic.

Am l sat i vom l sa în continuare spa ii disponibile pentru to i aceia care au ceva de spus, ceva de comunicat, ceva de apreciat, ceva de criticat i ne vom bucura s public m cât mai mul i colaboratori permanen i sau numai ocazionali deoarece aceasta este menirea unei reviste de cultur civic sub toate aspectele ei neexistând o cenzur a gândirii celor care se încumet s scrie în paginile revistei, bineîn eles în limita bunului sim , al respectului fa de cititor.

Acest deziderat al revistei noastre a fost reiterat la fiecare num r, la fiecare apari ie dar din p cate exist o anumit iner ie i to i a teapt ca altcineva s gândeasc i s scrie pentru ei i s le livreze cu regularitate revista la domiciliu.

Din aceast cauz ne vedem nevoi i, a a cum s-au nevoit i cei care în anul 1937 au editat primele ase reviste în zece numere, Domnul de Rou , fiind nevoi i s renun e datorit lipsei de implicare a intelectualilor locali ceea ce ne determin i pe noi s regândim con inutul revistei pentru viitor, p strând totu i obiectul ini ial de revist de cultur dar cu alte informa ii cantonate i în alte zone ale Romana iului istoric i nu numai, aceasta nu ca o sanc iune a indolen ei ci ca un respect pentru al i cititori interesa i.

Vom avea dese referiri la perioade i zone istorice locale coroborate cu materiale din cultural din toate domeniile nu numai literare ca pân acum.

Nu am avut, nu avem i ne-am bucura s avem un Mecena care s iubeasc revista noastr i s contribuie pecuniar la încropirea, tip rirea i difuzarea ei spre lauda i aprecierea lui dar sunt anse aproape inexistente de i sunt destui cei pe care soarta i-a blagoslovit cu venituri mari ob inute cu efort i responsabilitate. tept m cu interes materiale care s se refere la istoria multimilenar a acestei zone istorice, de dorit ar fi s fie inedite dar i altele edite, sub diverse interpret ri personale sau în context cu scopul revistei.

Ne-am bucura s facem publice acele persoane, personalit i cunoscute sau mai pu in cunoscute, ori de loc cunoscute, care fac i au f cut cinste Olteniei, Romana iului i întregii Românii, din domeniul istoriei, domeniul militar, înv mânt, cultur , art i economie cu toate ramurile cunoscute, chiar dac scrisul i în special cititul sunt pe cale dispari ie, dorim s beneficiem de ele cât va fi cu putin .

La acest ceas aniversar dorim s mul umim celor care ne-au i ne citesc ba chiar i celor ce ne vor citi, mult s tate, realiz ri deosebite, tot odat mul umim colaboratorilor no tri de pân acum i cei din viitor pe care îi a tept m cu produc ii literare deosebit de interesante pentru cititori.

Inform m cititorii no tri c începând cu acest num r vom introduce rubrica, „Personalit i de valoare ale inutului Romana i, personalit i române ti”, în care vom publica biografii i opere ale celor care s-au n scut pe acest meleag pur românesc printre care, pentru început, vom face publice trei personalit i de prim rang: Reveca S lcianu din V stri a, tefan Ispas din Traian i Claudia Vâlcu-Diaconu din Grojdibodu.

4

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

Dinic CIOBOTEA

Turnul lui Doanc[ Legenda Domnului de Rou este absolut romana ean , din titlu ei i din „titulu ul” de „Domn” în elegând c este vorba de biografia unui monarh din timpul str vechi al „voievozilor i domnilor”, de dinainte de „desc lec torii” consemna i de cronicile medievale. Erau cu mult înainte de Negru Vod , pe când în limba latin din spa iul Romanit ii Orientale dominus era domn = st pân, cu limitate atribute supraomene ti, ce-l asem nau dar i îl deosebeau de nelimitata st pânire a Domnului Dumnezeu.

Legenda Domnului de Rou este o istorie oral , transmis prin timp, care ini ial povestea geneza raportului dintre un erou, supraîn at de contemporanii s i pe vârful unui munte, loc de respect i chibzuin (am zice, de ad post i securitate), adulat prin apropriere - i de Atotputernicul divin, i oamenii de pe teritoriul s u care includ în semin ia lor floarea irezistibil a vie ii, fecioara plin de for i energii procreatoare.

Legenda Domnului de Rou , cu atât de frumoase nume, nu a fost scris de un slujitor al muzei Clio, c ci ar fi fost prea sec tuit în profunzimea unei realit i ce se reg sea multiplicat în alte orizonturi ale spa iului etnic românesc. Autorul ei, un anonim, a relatat cu pasiune chipul unui personaj necesar dincolo de o

genera ie sau epoc . El a avut, îns , puterea de fixa o cronologie a faptelor raportându-se la un fundal trecut i la un generic geografic absolut concret, anume Valea Oltului. Între dou toponime din Valea Oltului, Turnul lui Doanc i Potopin, se desf oar zbuciumul de via al unui viteaz „domn”, mereu între amurg i r rit. Eroizarea personajului se al tur calit ii timpului s u de vicisitudine general . Rela ia cu poporul u devine astfel fondul rena terii i al unei frontiere în scurgerea timpului. Epoca învolburat i „întunecat ” a migratorilor germina, în societatea autohtonilor, oamenii viitorului, cu durat de via „pân la adânci b trâne e” i pân la contemporanii unui prezent mereu translatat.

Dac Legenda Domnului de Rou a fost istorie sau nu, pu in mai intereseaz ast zi. Ea se a eaz ca un fundal al unei realit i istorice, cea care numai dinspre ea se putea ajunge i în elege ceea ce este ast zi neamul românesc. În Legenda Domnului de Rou întâlnim toponimul Turnul lui Doanc , cunoscut de prea pu ini oameni. El exist în geografia ii Oltului i în istoriografia începuturilor statului ara Româneasc . La mai pu in de un kilometru de v rsarea pârâului B ia u în Olt, pe valea B ia ului, unde de curând (în 2013) a fost ridicat un complex monahal (în satul Cop ceni, comuna Racovi a; o biseric mare în form de cruce cu laturile egale, acoperit cu tabl din cupru, împrejmuit ca o cetate de un corp de cl dire cu 120 camere, dou s li de mese, o sal de conferin e, o sal central , sp torie i dou buc torii; i o cruce de inox, la intrare, înalt de 24 m), într-un punct unde apele repezi, toren iale, coborâte pe traseul Poiana-Pripoare-Peri ani-B ia u, car mul imi de pietre i buc i de stânc formând o „albie pietroas ”, între maluri abrupte ca într-o v un , i p duri uria e (în trecut, neexploatate, cu „copaci uria i sf râma i de tr znet” ce înfundau trec toarea), st de paz Turnul lui Doanc , o stânc paralepipedic , gola i impun toare prin singularitate, solitar i incitant pentru rosturile ce le va fi avut i pe care c torul i le închipuie.

Mai exact, muntele Turnu lui Doanc este în apropierea Schitului Cornet, ctitoria din 1666 a marelui ban Mare B jescu, cu aspect de cetate medieval (biseric , zid împrejmuitor, foi or/ turn de veghe).

Curiozitatea cercet torilor pentru ce a fost acest „turn” de pe drumul de 11 km dintre Schitul Cornet i Pripoarele Peri anilor a determinat cercet ri cu peste 125 de ani mai înaintea noastr , începând cu s turile arheologice ale lui P. Polonic i Gr. Tocilescu, i continuând pân la cele efectuate de Cristian Vl descu i Onoriu Stoica.

Ultimul a f cut o descriere am nun it a turnului, specificând faptul c pe el se ajunge doar pe un drum aflat în partea de sudest. Zidul fortifica iei urm re te forma reliefului, având o în ime maxim la exterior de 3,30 m spre nord i care cade la 0,40 m spre

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

sud-vest. Lungimea total a zidurilor construite din pietre de râu, consolidate cu mortar din var i nisip este de 26,30 m (6,60 m latura de nord, 8,50 m latura de nord-vest, 7,50 m latura de vest i 2,70 m latura de est), iar în imea lor interioar atingând 2,20 m.

Rostul fortifica iei din Turnul lui Doanc , aflat într-un vârf de stânc cu foarte mic accesibilitate, este dat de acest amplasament. Fiind deasupra unui vechi drum, de unde se supravegheaz o zon apreciabil spre nord i sud aceasta devenea un important loc defensiv permanent de refugiu i de veghere a tuturor trecerilor dinspre sud i est (dinspre Curtea de Arge i Râmnicu Vâlcea, prin S truc sau pe drumul care ocolea prin rit Mun ii Coziei) spre nord (Transilvania) i invers.

Profesorul Onoriu Stoica, analizând rosturile fortifica iei i comparând stilul i tehnica de construc ie a acesteia cu alte asemenea construc ii din Transilvania i Muntenia, a concluzionat Turnul lui Doanc „este posibil a face parte din sistemul defensiv perfec ionat de Basarab I” i mai pu in dintr-o epoc

5

dacic sau roman . Încadrarea cronologic a fortifica iei este i mai bine fixat de Legenda Domnului de Rou , anume, în epoca GENEZELOR, în îndelungatul proces al unific rilor rilor romanice (romanii populare, confedera ii de uniuni de ob ti s te ti) în state de mari întinderi precum a fost ara Româneasc , entitatea politic din centrul Romanit ii Orientale, fortifica ie politic fundamental în devenirea i a celorlalte state române ti medievale.

Bibliografia: Vasile Dr gu , Crea ia artistic în epoca întemeietorilor de ar , în vol. Constituirea statelor feudale române ti, redactor coordonator Nicolae Stoicescu, Bucure ti, Editura Academiei Române, 1980, pp. 261-324 Onoriu Stoica, Fortifica ia medieval „Turnul lui Doanc ”, în vol. Posada - 685. ara Lovistei Studii de geografie, toponimie, istorie si etnografie, coordonatori: Dinic Ciobotea, Eugen Petrescu, Radu tefan Vergatti, Craiova, Editura Universitaria, 2015, pp. 214-218.

Doina DR GU

Chintesen\a sufletului Conform defini iei din DEX, sufletul este „totalitatea proceselor afective, intelectuale i voli ionale ale omului”. Dic ionarul de filosofie trateaz sufletul ca fiind „eul imaterial care posed experien a contient , controleaz pasiunea, dorin a, aciunea i î i men ine o identitate perfect , începând din momentul na terii (sau înainte), i încheie cu cel al mor ii (sau dup )”. Deschizând Dic ionarul religios, sim: sufletul este „elementul de origine divin , imaterial, substan ial i ra ional care d forma individual , personal , liber i nemuritoare a fiin ei omene ti, prin care se distinge atât de Dumnezeu, cât i de celelalte creaturi”.

Con inutul nem rginit al acestei entit i, care d fiec rei st ri omene ti o înc rc tur emo ional aparte i care diferen iaz indivizii între ei, îl descoperim în expresii de genul: A- i înc rca sufletul cu... = a s vâr i o fapt rea, a-i face cuiva r u...; A avea (ceva) pe suflet = a fi chinuit de ceva, a fi preocupat de comiterea unei fapte rele...; A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu suporta pe cineva...; A-i scoate (cuiva) sufletul = a sup ra pe cineva, a sâcâi...; A-i ie i (cuiva) sufletul = a munci din greu, a muri...; Cu sufletul la gur = în agonie, a respira foarte greu...; fie de sufletul cuiva = a da de

poman , în amintirea unui mort...; A- i vinde sufletul = a p tui foarte r u...

Cercet torul i medicul suedez Nills Jakobsen a declarat c sufletul cânt re te nici mai mult nici mai pu in decât... 21 de grame. Cum a ajuns la aceast concluzie?

El a cânt rit mai mul i oameni înainte de a- i da ultima suflare. Apoi, dup producerea momentului fatal, i-a cânt rit din nou. A constatat c , indiferent de vârst sau de sex, „trupul uman pierde invariabil 21 de grame în clipa mor ii”.

Deci, prin moartea fizic are loc separarea sufletului de trup, în timpul vie ii corpul servind sufletului drept l ca , închisoare sau mormânt.

Nemuritor i indestructibil, potrivit concep iei lui Platon, sufletul „p se te curat trupul (...), se duce spre ceea ce este asemenea cu el: spre nev zut, divin, nemuritor, în elept”.

Când frumoasa Theano s-a sim it atras de Pitagora, prin str lucirea aproape supranatural care emana din fiin a sa, de i împlinise vârsta de 60 de ani, ea i-a sim it „sufletul înflorind în adâncul ei ca lotusul mistic cu o mie de petale”. În eleptul s-a tulburat, de i tia s i înving sim urile, îns „fulgerarea acestui suflet îl p trunsese pe al s u”.

Orfeu, geniul însufle itor al Greciei sacre,

a fost acela care i-a trezit sufletul divin. Lira sa cu apte coarde îmbr a universul, fiecare dintre ele corespunzând unei st ri a sufletului uman. Când ultima amintire a trupului viu al iubitei sale, Euridice, a disp rut, Orfeu a strigat: „unde este sufletul ei?”.

Faust, înv atul c ruia tiin a vremii nui mai era îndestul toare, animat de pasiunea cunoa terii, face în cele din urm un pact cu Mefistofel - spiritul r ului -, legându-se cu pre ul sufletului s u pentru a ob ine „fericirea ca voluptate, tiin i putere”. Nefiind altceva decât înf area dramatic a unei vie i omene ti, Faust, sim ind c sose te clipa suprem , când sufletul se va desp i de corp, roste te pentru întâia oar : „Verweile doch, du bist so schön! (R mâi [clip ], ti atât de frumoas !”). Cu alte cuvinte: „ce-i va folosi omului dac va câ tiga lumea întreag , iar sufletul s u îl va pierde” spune Evanghelia.

Succesul cel mai mare din toat istoria omenirii a fost moartea umil a lui Iisus pe cruce. Sacrificiul acesta suprem a rupt „pactul dintre diavol i umanitatea noastr ”, iar „sângele v rsat a r scump rat sufletul lumii”.

6

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

Dan LUPESCU

MARIAN BARBU: Alchimia portretelor vii, @în Do diez major (Marginalii la romanul puzzle În zigzag cu via a mea) Redactor ef al Revistei Lamura din Craiova, Domnul Prof. Dr. MARIAN BARBU este Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1986 (recomandat de Ion D. Sîrbu, Eugen Negrici, George Sorescu). Doctor în Filologie (5 iunie 1976) cu teza Romanul de mistere în literatura român . Comisia de examen: Pre edinte - Acad. Ion Coteanu; Membrii: prof. univ. dr. docent Dim. P curariu (conduc torul lucr rii), acad. Al. Dima, prof. univ. dr. George Munteanu, prof. univ. dr. docent Eugen Todoran. Marian Barbu a publicat 15 c i de critic i istorie literar (în 25 de volume, plus cele în edi ii ad ugite), apte de proz i nou de poezie. Este autor de antologii, edi ii critice, prefe e, postfe e, scrieri didactice (ad usum delphini), cât i un exigent editor de c i, reviste i ziare.

Tonul face muzica.

Tonul i semitonul/ diezul - sigur, inspirat - fac i literatura bun .

La umbra a dou motouri, a nou citate - înflorind, în prispa noii sale c i, precum erup iile cardinale de maci în poala de aur a lanurilor de grâu b tute de vântoasele Istoriei -, a trei defini ii din DLLR (Ed. Academiei, 1975, p. 538) despre memorie, memorii, a altora trei din revista supermarket-negu toreasc numit Kaufland (Memoria senzorial , Memoria de scurt durat , Memoria de lung durat ) i a înc 13 chei de descifrat labirintul amiezii unei vie i trepidant-pilduitoare (din Dic ionarul enciclopedic ilustrat, 1926-1931, al lui I.Aurel Candrea i Gh. Adamescu, p. 763; Dic ionarul Limbii române moderne, Ed. Academiei R.P.R., 1958, p. 491; Noul dic ionar UNIVERSAL al limbii române, Bucure ti-Chi in u, Ed. Litera Interna ional, 2007, p. 801) -, Marian Barbu ne in-

vit pe t râmul de basm i sub cerul de peruzea al unei construc ii narative ingenioase, luminoase i mereu zâmbitoare.

Preg tirile minu ioase - pe care le face prin slovele de duh ale celebrilor Gabriel Garcia Marquez (A tr i pentru a- i povesti via a, carte r dit în român de nobila hispanist Tudora andruMehedin i), Guy de Maupassant, Virginia Woolf, Cesare Pavese, Dante Alighieri, Oscar Wilde i ale celorlal i cita i - sunt menite ne preg teasc suflete te i mental, s ne ini ieze pentru trecerea lin , f hurduc turi, prin poarta dintre profan i sacru, adic din lumea-lume, banal , materia, amu inând prin de ert ciunile terestre i aceea cu sprâncene i gene celeste, a visului/ aspira iei/ idealului, a fic iunii purtând sigiliul de marchiz al serafimilor: Marian Barbu (brand, ar zice anglo...saxofoni tii efemeridelor de serviciu). Însingurat în mulime, ve nic iubitor de oameni i de Spirit oltenesc, autorul - de

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

rafinament matein/ levantin, cu plato din o el argintat, masc princiar i halebard cervantesc - î i ia precau iunea de a ne propu-ne o carte de memorii, din trei perspective vivante, dar i cu miresme, pe alocuri, vivandiere, anume acelea ale triplelor sale aspira ii/ profesii/ împliniri: profesor, jurnalist, ecrivain. În cele din urm , a rezultat nu un volum impun tor de literatur diaristic -, format B5, 584 de pagini, gardat de coperte din cel mai gros carton posibil, îmbr cat în hârtie kunstdruck de fin stirpe suedez , de pe care ne ocheaz un detaliu tulbur tor din tabloul pirea Europei, de pe la 1580, al lui Veronese, g zduit i ocrotit, prin secole, de Palatul Ducal din Vene ia.

Ci a rezultat o remarcabil crea ie de tip nonfic iune, un roman jurnal, în toat puterea cuvântului, cu personaje i fapte reale, în stilul scrierilor celebrului Truman Capote (1924-1984), inventatorul noului gen literar al romanului-reportaj, inaugurat prin fulminanta sa carte Cu sânge rece (la care a lucrat ase ani).

El a fost i autorul nu mai pu in apreciatelor volume Mic dejun la Tiffany, Harfa de iarb , Muzic pentru cameleoni, dup primele dou turnându-se filme artistice de r sunet.

Edificiul epic În zigzag cu via a mea de Marian Barbu este, în egal m sur , un soi de menuet, în genul comediei-balet a lui Moliere Burghezul gentilom, în care Monsieur Jourdain este nevoit s recunoasc , în final, dup 40 de ani de când scrie, c face proz / face literatur în fiece clip , îns f s o fi tiut vreodat . În zigzag cu via a mea constituie o carte în care suflul lucidit ii este la fel de necru tor ca în scrierile lui Octavian Paler, concentrând reverbera ii psihologice indiscutabile (introspec ie psihologic , dar, mai ales, prospec iuni, r bd toare i adânci, în faliile geologice de caracter i temperament ale fiin ei umane), din arealul lui Camil Petrescu, scriitorul care a pus în gura unuia dintre personajele sale replica memorabil : Cât luciditate, atâta dram .

Recenta carte a lui Marian Barbu are, concomitent, tensiunea dramatic de înalt clas din crea iile aceluia i Camil Petrescu (roman de idei - când reci ca ghea a, înfrigurate, când învolburate, tensionate, fierbin i i necru toare, ca fl rile iadului), dar i din trilogia Setea muntelui de sarea lui Marin Sorescu.

Univers închis i contempla ie narcisist întâlnim în Burghezul gentilom -, univers etan , rupt de restul lumii/ univers al dictaturii ante- i post-decembriste, dar i holograme de fresc socialpolitic depist m la Marian Barbu.

Creat i jucat de Moliere (în premiera absolut de la 14 octombrie 1670), Monsieur Jourdain, aventurier al spiritului, î i poate g si, într-o anumit m sur , ecouri în actantul principal al ii noastre de acum -, în care personajul Marian Barbu este jucat de autorul însu i: Marian Barbu, care are opinii i judec i de valoare despre tot i despre toate.

Dac protagonistul-pescar al monodramei Iona de Marin Sorescu este închis, în permanen , în bur ile enorme ale celor trei balene, din care evadeaz , succesiv, dar f sor i de izbând -, tot într-un univers închis, f speran de salvare -, similar se petrec fenomenele, faptele, evenimentele în sistemul adiabatic, sc pare (nici m car de c ldur , lumin , respira ie), al dictaturii/ dictaturilor pe care le traverseaz Marian Barbu, protagonistulautor, i personajele sale.

Construc ia epic a scriitorului craiovean (a ternut pe hârtie i definitivat exclusiv din memorie, f nici o bibliografie, peste ocean, la copiii s i, în Chicago i Montreal, exact la 50 de ani de

7

la edi ia princeps a romanului „non-fic iune” Cu sânge rece) probeaz faptul c a rezultat un roman puzzle, care d cu tifla tuturor pseudo-postmoderni tilor no tri de salon vetust, a a cum, de altfel, le mai d duse Marian Barbu pe sub nas, prin buzi oarele dân ilor libi-c rt -b soase, în anii ”90, cu insolitul, dar atât de bine strunitul s u roman Colonelul de la Ghiol, scris, parc , pe vreo cinci voci.

Cartea titrat În zigzag cu via a mea nu are nici o leg tur cu volumul de incursiuni Zigzag pe mapamond - ghid de c torie semnat de Ioan Grigorescu, girat de Editura Tineretului, Bucure ti, prin anii 60, colec ia În jurul lumii. În prima este vorba, cu prec dere, de o c torie interioar , în cea de-a doua - în consonan cu emisiunea duminical , de la TVR, Spectacolul lumii, de acela i Ioan Grigorescu - particip m la c torii terestre, reale, de turism cultural, la provocatoare aventuri de cunoa tere a universului uman în care tr im.

Cea dintâi, a lui Marian Barbu, frizeaz , simultan, cvasitotalitatea elementelor specifice unui Bildungsroman - roman de ucenicie/ devenire/ formare a unui om, a unei personalit i, pornind de la anii copil riei pân la aceia ai deplinei maturit i. În timp ce al doilea, romanul Cu sânge rece, publicat în 1966, la Editura Random House (SUA), reconstituie minu ios o crim multipl , fiind cotat, irevocabil, drept „cartea deceniului”.

Ultima punere în gard , de la pag. 14-15, are titlul sobrugalnic Din partea editurii, a cum este i firea profesorului titrat i exigent, cu un CV impresionant de scrieri, articole i studii de specialitate, înnobilat de acad. Grigore Brâncu cu blazonul acest înv at - Marian Barbu.

Sunt eviden iate, în context, câteva calit i de fond, pe care volumul le va demonstra, apoi, cu prisosin : anume c aceast carte de memorii reune te microcipuri narative i eseistice, peste care este infuzat „o polifonie stilistic antrenant - ba literar (predominant întâlnit ), jurnalier , administrativ , sociologic , politic , pamfletar pe spa ii întinse, de permanent atitudine, de rturisire sincer a unui concret existen ial, în cele mai multe situa ii, de critic i istorie literar , de cultur , în general”.

Editura Grafix din Craiova conchide: „Cartea r mâne un puzzle care te bine-dispune, lectura devenind dulce et utile (...), o carte splendid de autocunoa tere a unui scriitor consacrat, a unui om împlinit (...), care prive te în propria-i biografie f ur i p rtinire, ca într-o oglind vene ian .”.

De la pag. 17, plonj m direct în universul epic, ca într-un roman medieval, de mistere: „..Era cândva o Doamn , mare tiutoare de carte, nu numai francez ci i din alte literaturi, de exemplu, orientale. Avea index ri de cazuri, pe care le pritocea cu rturisiri galnice în întâlnirile amoroase. Se recomanda simplu - Tupeta (S i fi îng duit s feminizeze cuvântul tupeu?!). În formele de beatitudine a sângelui zv iat, turuia numai în francez . Interlocutorul r mânea paralizat ca broasca în fa a arpelui i vroia s treac la treab . Tupeta juca rolul târâtoarei, absorbindu-i partenerului tot aerul i toat respira ia.”. În zigzag cu via a mea este, din când în când, un roman cu cheie/ chei, în genul capodoperei romane ti a criticului i istoricului literar Al. Piru: Cearta, care a bulversat atâtea inimi i creiere, la apari ie, mergând pân acolo încât unele min i obtuzbol evice s cear , în 1969-1970, ca în anii violen i, odio i, ai stalinismului, alungarea Magistrului din înv mânt.

Aidoma lui I.L. Caragiale i Al. Piru -, lui Marian Barbu îi place s caracterizeze i s caricaturizeze personajele grobiene i

8

Domnul de Rouã

grote ti, din romanul s u, pornind de la numele pe care acestea îl poart . La pag. 31, autorul ne ofer o list savuroas : „Pe cronicarul de serviciu al acelor timpuri l-a intrigat - atunci, ca i acum, în 2016 - nominalizarea de chema i i nechema i în func iile de vârf: ale mastodontului industrial, ale prim riei, ale regiunii, a unor indivizi parc înadins recruta i s fie legitima i cu nume sucite. Ei proveneau din te miri ce spa ii ale vie ii: Ion Cacaliceanu, Neicu V. Putin , Mi u Vatr , Resteu Mândru Nicolae, Vasile Potop, Cu itaru Gaic , V duva Pârlitu, Viorel Toma N zdr van, Furti agu Frumosu, Acatrinei Adrian, Ciocâlteu Unduiosu...” (p.

31) - i mul i al ii, unora dintre ele noi reu ind s le depist m, instantaneu, modelele din realitatea non-fic ional . Nu tiu de ce, gândul ne fuge la Ion Caracaleanu, Nicu Pantea, Vasile Vadr , Al. Toma Firescu, Florea Firan...

Pofta ludic a prozatorului Marian Barbu a mers atât de departe - în incitantul s u otron post-post-modernist: În zigzag cu via a mea, carte pe a c rei copert interioar a inut s precizeze doct, doctoral: flash-uri of memory (genitivul parc se scrie altfel în englez !) - comentate i adnotate - încât, la pag. 42, include cel pu in dou nume din imediata realitate: Aurel Velea, colonelul de frontier de la Calafat, i Ion Firicel, licen iat în Drept la Ia i, eful Judec toriei din acela i ora de pe malul stâng al Dun rii.

Pe parcursul volumului, un astfel de recurs - la nume din (i) realitatea imediat - va fi extins, num rul acestora tinzând spre ordinul zecilor, dac nu cumva chiar al sutelor.

Subcapitolul respectiv se încheie, la pag. 42, cu concluzia mali ioas : „F multe comentarii, în justi ie nu se poate vorbi decât de modernitate, nu i de... postmodernitate”.

Dup care trece, non alant i surâz tor, la un altul, în care î i prelunge te piruetele speculative de mai înainte: „Dac inginerul agronom Adrian Gligor, din Bârca, mai tr ie te, criticul literar al ii de fa poate scotoci în principiile de fond ale postmodernismului, urm rindu-i ramifica iile i viabilitatea sa pân în ziua de ast zi: curent, mi care, specific .c.l. Acesta va fi obligat conchid c i în agricultur (nu numai american !) este un postmodernism, dac nu cumva îl numesc post-postmodernism.”

Putem vorbi - în cazul celei mai recente crea ii prozastice a lui Marian Barbu: În zigzag cu via a mea de „tr darea” unor similitudini cu structura l untric a lui Andre Gide (1869-1951), cel ce frecventase, în tinere e, Cercul Dup -Amiezelor de Mar i (simbolist) al lui Stephan Mallarme.

Ne referim la evidenta sete de libertate, primordial în planul crea iei literare, conjugat cu foamea nes ioas de experimente originale i, evident, inedite.

Avem în vedere, înainte de toate, anumite tangen ieri, desigur, neinten ionate, între volumul În zigzag cu via a mea (n-ar fi fost ce i mai frapant titlul În zag-zig prin via a mea?) cu Les Caves du Vatican (Pivni ele Vaticanului, 1914), pe care prolificul scriitor francez o numea o n zbâtie, în sensul de oper satiric ale c rei personaje, cam sturlubatice (vorba lui Ion Creang ) par tratate cu mijloacele unei farse, dinamice, n ucitoare, mulate pe o structur narativ neconven ional .

Aproape la fel se petrec lucrurile în cazul noii apari ii editoriale semnate de Marian Barbu, care - prin stilul satiric - ne duce cu gândul la alte trei crea ii ale lui Gide: toria lui Urien (1893), Mla tini (1894) i Prometeu r u înl uit (1899). prezent m, în detaliu, un excerpt, cât se poate de edificator în acest sens: „Important pentru cultura român i individualizat , ca fiind istoric literar de anvergur , a fost o coleg de

Anul III, nr. 1(9)/2018

facultate, ca denominare parc prestabilit - Crina Decusear .

Dumneaei i l-a apropiat, prin studiu tenace, aproape o via de om, pe B.P. Hasdeu (1838-1907). Într-un mod aparte, opera unicei fiice, Iulia (2.XI.1869 - 7.IX. 1888).”.

Cu detalii juc -histrionice, Marian Barbu cro eteaz , ca în veritabile marginalii cu parfum eseistic, de mosc, tabac i lavand : „Se impune o explica ie privind intruziunea istoricului literar, din când, în când, în demersul narativ al prozei jurnaliere. Ideea c istoria propriu-zis , care drapeaz via a noastr , ca s nu zic o borneaz , f s ne cear permisiunea, are menirea de a fixa timpul obiectiv i de a-l deosebi de cel subiectiv. Prezen a acelui eu, multiplicat în postmodernism pân la dispari ia de pe ecranul memoriei, ine de ceea ce în termeni c rtur re ti actuali se nume te memorie fotografic . i în cazul de fa , a disp rut „obiectivul” ca atare, dar a r mas... masoneria.”.

Nerezistând ispitei de a face înc un joc speculativ, prin reluarea ultimei silabe (mas) în prima din cuvântul imediat urm tor („dar a r mas... masoneria”) -, Marian Barbu introduce o bucl de ini iat despre aceast viguroas structur de conducere a lumii: „În zorii ie irii ei pe pia a manifest rilor revolu ionare din sec. al 19-lea, mi carea avea ca int social , politic , imediat , înt rirea puterii na ionale prin for e proprii. (...) Exemplele concrete ni le ofer mi rile pa optiste, total diferite, din cele trei ri române - Moldova, Transilvania i Muntenia. Prin compara ie, anii - 1848, 1989, 2015/ 2016 -, masoneria i-a f cut datoria, cel pu in la noi în ar .”.

De aici, autorul trece lent, pe nesim ite, la „senza ia, în presa scris , ca i în cea vorbit , prin tot felul de forme ale comunic rii, (care) nu mai este demult un brand sau scop, ci, pur i simplu, o form f fond: de care o fi, numai s fie”.

Urmeaz alte trei exemplific ri, în cercuri concentrice, pline de semnifica ii, apoi întrebarea fireasc : „De ce acest ocol eseistic, pornind de la realitatea imediat , a celor 26 de ani petrecu i f Dictator, doar de capul nostru (al unora dintre noi!) i acum d i i cu savantul B.P. Hasdeu? (...) Acum, de ce Hasdeu?”.

Pentru noutatea i savoarea multor detalii, noutate ce vizeaz în special tân ra genera ie, ca i pentru stilul antrenant, cit m, în continuare: „El, fiind basarabean, cu ascenden e iluministe conturate de tat l i bunicul s u în cultura european , polonez cu prec dere, a a cum fusese, înaintea lui, alt moldovean, Dimitrie Cantemir (1673-1723), era dornic de unitate na ional , de m re ia limbii române în constela ia familiei romanice. Fiica lui i-a c lcat pe urme în privin a înv turii. La 2 ani vorbea 3 limbi, iar la 5 ani scrisese un roman, ne spune istoricul literar nominalizat mai sus (n.n. Crina Decusear ). B.P. Hasdeu a fost deputat de Dolj, convins de a intra în politic sub semnul conservatorilor, de tre Gh. Chi u”.

Urmeaz dou s ge i cu tent u or ironic : „Nu cunosc ca savantul s fi fost acuzat de corup ie în perioada sa bucure tean .

Câteva procese a purtat cu Titu Maiorescu, în perioada lui ieean ” - pentru a reveni, rapid, pe solul fertil al prezentei scrieri: ,,În fond, pentru ce pledez eu aici, în aceast stru oc mil ... narativ (s.n.)?!”.

Marian Barbu î i r spunde prompt, f pic de ezitare: „Pentru reactivarea i revigorarea faptului tr it, la care, în mic m sur , am luat parte f voia mea. Îmi dau seama c , sucit , c învârtit , îmi cam povestesc via a, cea de dinaintea momentului actual. Nu zicea medaliatul cu Premiul Nobel în 1982, G. G. Marquez, c tr ie te pentru a- i povesti via a? Dar, ne împ un m noi, rostind:

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

Care via ? a cum a fost, zicea Iorga; sau cum n-ar mai fi fost, zicea eminescologul George Munteanu, basarabean i el?”. Înve mântate în aura serenit ii, a Spiritului Românesc de gint voievodal , sunt (în aceast delicioas carte a lui Marian Barbu, bine condimentat , cu ingrediente scumpe i rafinate, indiene i mediteraneene, bizantine, fanariote i române ti, carte atât de bun încât se cuvine s o mânc m, pe ner suflate) o cavalcad de personaje pline de har, începând de la Mihai Eminescu, Constantin Brâncu i, C.S. Nicol escu-Plop or, V. G. Paleolog, G. C linescu, Al. Piru, Pavel ugui (apare i cu numele Savel Cu oi, în carte), Rodica i Ion Rotaru, George Munteanu, Eugen Barbu, I. D. Sîrbu, Nicolae-Paul Mihail, pân la Constantin R. Barbu (tat l, întors de pe front cu schije în piciorul stâng) , Marin Sorescu, I. D. L udat, Sabin B la a, Robert Wilson, Mihnea Gheorghiu, Amza Pellea, Radu Beligan, Ion Zamfirescu, Carol al II-lea, Dan Barbilian, Al. Macedonski, Mihai Lisei, Daciana Vl doiu, Emil Ocoleanu, Octav P un, Nicolae Iorga, Erich von Daniken, Alex. Cet eanu, Manu Nedeianu, Bubi Bozdogescu, Marin Preda, Constantin oiu, Mircea Sântimbreanu, Ion L ncr njan, Ion Nistor, Nicolae Gheran, Eugen Ionescu, Mihai Cimpoi, Vasile T râ eanu, Nicolae Dabija, Adam Puslojici, Adrian unescu, Victor Cr ciun, Tudor Nedelcea, Octavian Lohon, Aurelian Popescu, Marin Be teliu, Nina Cassian, Ho-Tu-Truc (student vietnamez), Constantin Barbu, Nestor Vornicescu, Constantin Urucu, Dumitru Velea, Dan Lupescu, Ilie Purcaru, Constantin Cuble an, Jean B ile teanu, Mircea Pospai, PopescuDumnezeu, Adrian Butoi, Cornel Sorescu, Nicolae Labi , Nichita St nescu, R zvan Voncu, Ionel Bota, George Apostoiu, ThomasGabriel St nil (i-am numit în ordinea apari iei în carte) ,apoi pân la puzderia colegilor de facultate, de catedr liceal ori universitar , din pres i edituri, care, asigurând temeinicie, sol trainic, fundal reverberant, dau relief fiec rui capitol în parte i întregii construc ii narative, în ansamblul ei.

Din numeroasele segmente care denot o atitudine tran ant a profesorului Marian Barbu, ne-a atras aten ia unul, din pag.

125: „Ciclicitatea istoriei, în perioada de existen modern , în perioada erei atomice, a topirii ghe arilor, a terorismului globalizat, a disloc rii popoarelor din Orientul Mijlociu, a mi rii necontrolate a continentelor, a înarm rii în v zul tuturor, a sfrunt rii mincinoase între super puteri prin tratate diplomatice necurate .a., la noi se vine cu demagogia disloc rii credin ei înc din coal . Ca viitorul copiilor s fie aneantizat pe deplin. Asta s fie luirea în consens a celor din anturajul Diavolului? Ei au vreo leg tur de palier cu cei de la New Age?”. În contextul evoc rii reuniunii la 50 de ani a promo iei din 1964 a Facult ii de Filologie din Bucure ti, iat o rememorare din vara anului 2014: „Am fost suficient de îndoctrinat când eram în liceu (1953-1956) despre atâ ia De lii, B nu ioaie, Veronici, Beniucieni, c ... se sparie gândul câ i au trecut pragul înotând fericit în proletcultism. O, tempora, o, mores! Bietul meu profesor din liceu, Petre Predic , parc îl v d cum se manifesta când nu-i convenea ceva. Se pref cea c tu te, î i aduna, chipurile, flegma în gur i doar rostea pilduitor, între, morfolind ce adunase pe traseu: m , copii, ast zi o s trecem La cea mai în alt tensiune, a lui Ivan sau Istvan. În fine, tot un drac! Ce-o fi c utat ei în ara noastr , m copii, nu tiu!”.

Un tronson foarte semnificativ asupra climatului de suspiciune din anii regimului trecut - eviden iat de Marian Barbu ca prob de autenticitate (cuvânt repetat, ca un laitmotiv, de cel pu in 10-

9

12 ori, de-a lungul volumului: autenticitate) - este acesta: „...petrolistul (!!!) Achim Pivniceru, machit bini or, într-o dup amiaz de prim var , a inut mor s -mi viziteze biblioteca. În mod deosebit, raftul cu ...mistere! Suspiciunea asta a lui n-am în eles-o deloc. Mi-aduc aminte c i-am ar tat dou sau trei c i scrise cu chirilice i în caractere de tranzi ie, din care n-a în eles nimic. Apoi, de team c va veni tot a a intempestiv, am rupt un Caiet studen esc, în care-aveam însemn ri despre discu iile purtate cu C.S. Nicol escu-Plop or, cu V.G. Paleolog, cu Gheorghe Iv nescu, I.D. Sîrbu .a. Le p stram separat, gândindu-m c , odat i odat , voi putea s -mi scriu memoriile. Acum, ia caietul de unde nu-i! Ajuns aici, a putea numi aceast secven drept veracitate, nici mai mult, nici mai pu in - în c utarea personajelor pierdute. Cum teoria literar s-a cam pulverizat în întreaga Europ , personajul literar, în eles în formulele lui clasice de identificare, nici nu mai exist ca element de studiu. Dislocarea s-a produs fiindc vremurile actuale sunt percepute în România prin geamul unui concret insurec ional, insidios i r zbun tor. Du manul este doar trecutul - negru i în cerul gurii. (...) Erau de tot hazul cele peste 2.000 de bancuri, ordonate de Plop or pe criterii accesibile numai lui. La V.G. Paleolog, erau relatate întâlnirile sale de tain cu Constantin Brâncu i. Fascinant povestea despre Coloana Infinitului... .a. Pe toate le-am aruncat în foc! M r sucesc în întreb ri - Cum devine istoria, domnule? Numai fabula poate s ne dea o explica ie?”.

Peste alte câteva pagini (153-157), ne ofer detalii de strict autenticitate din întâlnirea cu Dumitru N valnic Dumitru, dintrun sat de pe Valea Amaradiei: „Se g se te la români, la olteni, în mod sigur, un respect aparte pentru numele de familie. La acesta nu se umbl cu ironie, cu fichiuire de pamflet. La restul, pa i pusi. Dar acum, omul sucit, Dumitru N. Dumitru, constructorul vestit de case - de la temelie la cheie - cum a f cut, cum n-a f cut, fiec ruia dintre b ie i i-a ad ugat câte ceva, adic tot un Dumitru, plus 1, 2, 3, 4. (...) Omul securist sau invers, pe numele lui de catalog - Dumitru D. Dumitru, colonel, directorul unei închisori din Câmpia B ganului, cu cas lâng B ile Amara mi-a furnizat toate informa iile care urmeaz . «Tata, Mitru lu Dumitru, cum am auzit eu c i se mai spunea, n-a avut nici pe departe bucuriile pe care le spera de la noi, b ie ii. (...) Tata a fost scut chiar în ziua de Sf. Dumitru. De Pa ti, mergea i el la Biseric , se-nchina, trecea pe sub masa aia, lua anafura, privea toate picturile i odat , ne spunea bunica, l-a surprins c nu- i mai lua ochii de le pictura care îl înf a pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.»”.

Pornind de aici, naratorul, Marian Barbu, deschide orizonturi succesive, din ce în ce mai largi, considera iilor sale: „Scriu pentru tine, cititorule, cel de azi, din 2016, dar i pentru vrednicii t i confra i întru nemuritoarea limb român . Eu, autorul acestor proze jurnaliere, cred c , în cazul copilului Dumitru, putem s ini iem o dezbatere de psihanaliz gestual i conceptual , pe care a numi-o în c utarea credin ei, iluminarea viitorului prin descoperirea sacrului.”.

Avântându-se, dup acest caz particular, prin valuri consecutive de analize deschise la maximum, cu viziera ridicat i ochiiradar prin trecutul, prezentul i viitorul neamului nostru -, profesorul, jurnalistul i scriitorul Marian Barbu se lanseaz în volute de Icar dezl uit, spre esen a esen elor: „Statisticile ne arat , din 23 de milioane în 1989, s-au mai înregistrat doar 19 milioane, dup 1990. Din aceste 19 milioane, aproape 4 milioane sunt la

10

Domnul de Rouã

diferite munci, în special agricole, în ri ca Italia, Spania, Fran a, Germania, Anglia, Grecia, Libia, Irlanda, Canada, Norvegia .a.m.d. (...) Pentru cei pleca i i pentru urma ii lor, care le mai este ara sub flamura c reia jur c se pot jertfi la o eventual chemare sub arme?”

Se cuvine s subliniem c întrebarea Profesorului nostru de Român (dintr-a IX-a, când sosea la Liceul Fra ii Buze ti direct dup ce efectuase stagiul militar cu termen redus), de i r scolitoare, r mâne pur retoric , din cauza faptului c stagiul militar obligatoriu, adic coala de b rb ie i patriotism, a fost desfiin at imediat dup 1989 - pentru a accelera extirparea identit ii culturale, a con tiin ei civic si demnit ii na ionale, devenind (tinerii no tri), din aceste puncte de vedere, cohorte de neica-nimeni/ mancur i pe planet .

Imediat dup nelini tea, abia mascat în paragraful citat mai sus, d m de orizontul negru, greu de primejdii, ce ne pânde te sintetizat în urm toarele: ,,...în România s-a bulib it totul, de sus, pân jos. Se schimb guverne, efi de stat, r sar, în schimb, partide politice, demagogice i jecm nitoare, cu urm ri nefaste de lung durat . Un fost pre edinte de ar a refuzat, în anul 2000, s mai candideze pentru al doilea mandat, spunând r spicat l-au înfrânt ... serviciile! Omul pietrelor n-a fost l sat s conduc ara lui - pe care o dorea a fi România Mare - a a ca pe vremea când Basarabia f cea parte în mod legal i de drept istoric din ar (omul se n scuse la Tighina).”

Dup aglutinarea altor câteva considerente, Marian Barbu precizeaz : „Dar nenum ra ii moguli financiari ai Europei iau în calcul s tatea actorilor pe care îi mi bezmetic în întreaga lume, încolo i încoace? Este la vedere - i ce dac ?! - tendin a înfior toare de a ucide oameni nevinova i prin tertipuri de minciuni autorizate, un holocaust de durat (...)”.

Magistrului Al. Piru, figur proeminent a Craiovei anilor 19651978, Marian Barbu îi rezerv , pe bun dreptate, în prima i cea mai consistent secven dedicat acestuia, zece pagini de carte format B5, prag pe care nu-l mai atinge în cazul nici uneia dintre personalit ile evocate.

Al. Piru este adus în scena acestor file narative gra ie bucovineanului Pavel ugui (aici: cu nume ... anagramat de memorialist, dup reguli aparte): „Uns diplomatic cu toate limbajele de pe lume, Proful Cu oi N. Savel îl a tepta, avea de fapt întâlnire cu domnul Piru, un obi nuit al holului filologiei bucure tene într-un anumit timp al tinere ii lui. Iubea frumuse ea feminin care n lea din toate spa iile facult ii mai ceva decât la francezul Michel Houellebecq.”

Suita de ,,fapte din zvonuri, ajunse la urechea cronicarului de serviciu al unui ieri care fu” este întrerupt brusc, pentru a se reveni în matca realit ilor grave: „Nu tiu ce g selni e (idioate!) s-au aflat în dosarul de cadre al lui Al. Piru, sprijinul regal al lui G. linescu, din perioada Jurnalului literar (din 1939), a Istoriei literaturii române de la origini pân -n prezent (1941), a trecerii doctoratului în 1946, cu lucrarea Opera lui G. Ibr ileanu, c tam-nisam, aservind ideologia regimului burghezo-mo ieresc, a fost trimis la munca de jos - ca antierist.”.

Din alt perspectiv , Marian Barbu scrie: „În ceea ce prive te Omul-Piru, notez în fug : generos pân -n pânzele albe - de la plata consuma iei „la toat lumea”, pân la a da note f control valoric propriu-zis. Partea feminin s-a bucurat din plin de generozitatea lui proverbial . Sunt zeci de legende i anecdote în consens din cele dou perioade ale vie ii mele: bucure tean (a)

Anul III, nr. 1(9)/2018

i craiovean (b)...”

Criticul literar Al. Piru este descris astfel: „Voluntariatul de limbaj se înregistra în critica la zi pe care o mânuia cu o dexteritate impus referen ial. Actul s u de critic era pe deplin urban. Odat prins în cle te de r da , individul sau opera acestuia era pur i simplu strivit( ).”.

Marian Barbu adaug „O subliniere de dic ionar”: „masculul prezint dou mandibule puternice ca ni te coarne de cerb” - se în elege, privind r da ca, dup care trece, ultra-sintetic, la alt chip al lui Al. Piru: „În postura istoricului literar, a evoluat în direc ia mentorului s u - G. C linescu. A fost i singurul c rturar român care s-a angajat în redistribuirea i reordonarea Istoriei literare (din 1941) într-o edi ie mult îmbog it i ad ugit , dând edi ia 1982.”

Este intercalat, apoi, portretul serenisim al consoartei Magistrului - dup opinia noastr , în egal m sur , camarad de via , prieten , mân dreapt în scotocirea arhivelor i întocmirea fi elor privind aspecte ne tiute din via a i autorilor. Dar Marian Barbu aduce detalii inedite, în creionarea portretului distinse Doamne: „Profesorul Al. Piru a fost luminat într-o permanen de dialogul spiritual cu so ia sa Elena, ea îns i un documentarist de excep ie i un istoric literar, nu atât de temut, îns , ca so ul s u. Am fost în câteva rânduri la reuniuni tiin ifice, la Ploie ti i la Sinaia, unde Doamna a vorbit liber despre rela iile lui Odobescu i Hasdeu cu so iile sale. A fost cuceritoare, prin simplitatea expresiei folosite, doldora, dac nu saturat de informa iile de epoc , prin încrentura de argumente care expandau ca licuricii în nop i de var , pe lâng c pi ele de fân. Doamna Elena Piru a fost una din favoritele lui G. C linescu de la Institutul de Teorie, Critic i Istorie Literar din Bucure ti. Ori i varianta invers era posibil . Mai tii?”.

Portretul în linii de for dincolo de orice t duial , pe care Marian Barbu i-l face ctitorului, din 1966, al Facult ii de Filologie din Craiova (cinci ani, cursuri de zi), este reluat în termeni apodictici: „Pe deasupra, depun m rturie, iat peste timp, despre memoria fabuloas a Profesorului. Sub raportul informa iei era imbatabil. S -i fi fost al turi i Doamna Elena - so ia, în discu iile intelectuale din cas , ei neavând copii? Al recit rii din poezia francez , din cea german i italian poseda o persuasiune de gladiator - tot mai-nainte i bine. (...) A fost boxer. Nu cunosc s fi practicat i pe scen sportul acesta. Rezisten a fizic i intelectual i-o cunosc prea îndeaproape din câteva împrejur ri la care am fost i eu prezent. Relatez de la fa a locului despre una de la Craiova. Iat-o. Era o comemorare a lui Liviu Rebreanu. Echipa de baz venea de la Bucure ti: Nicolae Gheran, George Macovescu, Al. Piru. Din Craiova - Ovidiu Ghidirmic, Marian Barbu .a. (fluxul memoriei bareaz alte nume, dar nu le trece în uitare.

Deci, lapsus linguae!). (...) Eu am avut o tres rire de ne tiin , când l-am auzit pe profesorul Al. Piru apelându-l pe George Macovescu cu „Domnule Profesor”. Ulterior, am în eles c respectul pentru vârst l-a caracterizat mai mereu. Când se aducea vorba de oper , veneau la rând instrumentele criticii. (...) În jurul orei 4,30, Profesorul Piru, dup un recital de poezii din Verlaine i câteva formul ri sc toare despre Macedonski, i-a luat îng duin a de a se retrage. Nu pentru c îi era somn (...)”.

Ajuns la punctul b) al evoc rii, Marian Barbu î i începe astfel noul inel de am nunte: „ În Craiova, Al. Piru i-a înflorit calit ile omului de lume - într-un timp a fost i redactor ef al revistei Ramuri. Colegii mei care au lucrat cu dânsul sunt i azi marca i

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

de comportamentul s u lejer în a „dirija” treburile publica iei.

Revista i-a tr it momentele referen iale sub patronajul lui Al. Piru i Marin Sorescu.”.

Binevenite, în limbaj cu parfum arhaic, se dovedesc incursiunile lui Marian Barbu în via a i activitatea unei personalit i moldave str lucitoare, cu voca ie de întemeietor: „O, domnule Ion Ghica, fie- i ne tirbit i m rea ideea i vorbele despre importan a drumurilor i oselelor, drept c i de comunicare ale civiliza iei! Nu-mi aduc aminte, pe moment, dac ai rostit asemenea cuvinte când erai bei (guvernator) al Insulei Samos ori când erai prim-ministru al Guvernului în Moldova, pe vremea Domnitorului A. I. Cuza?! S deduc c ai avut revela ia asta pe când erai student la Paris, în cadrul Institutului de Mine i Poduri? S deduc studiile universitare înt resc revela ia cuiva cu har în genomul individual?”.

Aceste rânduri, cu parfum de epoc , sunt urmate de alte trei paragrafe în care Marian Barbu repet , ca într-un ceremonial de Curte, apelativul boier arb na , boier Ghica. Sunt pasaje i mai înmiresmate, gâlgâind de informa ii deosebite, conexiuni i judec i de valoare încânt toare.

Spre finalul acestei evoc ri, autorul se angajeaz într-o „combinat nordic ” de lovituri directe, cro ee i upercuturi, având rol de a l muri profilul personalit ii evocate i de nu-i cru a anumi i vectori: „ Nu cred, boier Ghica, purtând numele Sf. Ioan Botez torul - ca s batem câmpii c linescian - c ai fi putut domni în locul confratelui Grigore, nu pentru c n-ai fost pe placul boierimii pe care ai atras-o în cursa detron rii, ci pentru c n-ai avut curajul deplin al înf ptuirii reformei radicale. Kog lniceanu n-a inut cu Dumneata. Erai arb na !” (n.n. arb na : 1. numele arhaic al albanezilor, 2. arn ut) Doar în aparen blând, binevoitor, acest rechizitoriu - în care Marian Barbu, asemenea lui Truman Capote, în romanul s u Cu sânge rece, i descrie personajul cu deta are i acrimonie, dezluindu-i caren ele i sl biciunile de caracter - se încheie cu un knock-out tehnic: „Ai apelat la o lovitur de palat în 1866, folosindu-te de o def imare ridicol . Ai organizat, cum se spune ast zi, un flagrant, ca înso itorii s g seasc amanta lâng domnitorul reformelor moderne în Principatele Române. Sigmund Freud - un savant disputat i recunoscut pe întreg teritoriul Americii de Nord - abia se n scuse în Austria, la 1859, ca s putem apela la el i în cazul lui A. I. Cuza.”.

De aici, Marian Barbu trece, instantaneu, la un prag autoreferen ial, veritabil curcubeu/ zâmbet divin/ str luminare, în ceea ce prive te structura c ii pe care tocmai o scrie: „Sigur, ar fi o specula ie ieftin în acest puzzle narativ al meu care, pân la urm , n-a respectat nici stru oc mila cantamireasc .”. când un nou popas - reconfortant, în fond, de re-înc rcare a bateriilor l untrice - în anii copil riei, din perspectiva bilan ului vie ii sale, din piscul vârstei de 77 de cercuri (când definitiva cartea În zigzag cu via a mea), autorul d ltuie te direct textul u, poem de nota ie, cu înfior ri lirice greu de drapat ori de inut în frâu: „Cel care a dormit în mine n-are de ce s fie trist în nici un fel. L-au hr nit p rin ii mei pân la terminarea liceului. Mama, în mod special, s-a ocupat de puiul ei, pân i pe patul de spital.

Zodia Leului, care i-a patronat destinul, i-a insuflat jertfa întregului destin pentru toate caznele care îmi erau provocate. Tata, fiind invalid, mergând în baston, (...) n-a putut s fie lâng dânsa în permanen , a a c educa ia mea s-a desf urat sub impulsul matern. A fost ajutat , practic, de mama dânsei, Maria Viezuin ,

11

bunica mea, care le-a poruncit unchilor s aib grij permanent de mine. Am fost primul nepot al ei, realizat ca Om i ca dasc l. Ea a tr it aproape o sut de ani.”.

Aducerea în prim-plan a înv torilor s i, familia Rotunjeanu - tefania i Gheorghe -, ca i a preotului Ionel Vitan („Fie-i ne tears amintirea vie - drumul care duce spre uli a na terii mele îi poart cu m rinimie numele - ne inea lec ii de în elegere cre tineasc (...)” - este îmbinat cu punerea fa în fa a s rtorii, cosmopolite, de ast zi: Valentin’s Day cu aceea, tradi ional , a noastr : Dragobetele (24 februarie). Despre înv torul Gh. Rotunjeanu („Domnul Gicu”), Marian Barbu vorbe te/ scrie ca despre Domnul Trandafir: „El era venetic pentru to i cons tenii. Pentru mine, a fost providen ial - me te ug i c ldur , caligrafie de notar, ca la Curtea Regal ”.

Urmeaz alt flash memory, pe cât de succint, pe atât de clarificator: „Craiova a fost începutul ascensiunii mele intelectuale.

Din p cate, timpurile ro ii mi-au sugrumat participarea efectiv la decodarea normal a valorilor culturii lumii. Golirea de sensuri i semnifica ii am sim it-o la facultate când am început studiul literaturii universale cu: Tudor Vianu, Edgar Papu, Vera C lin; al literaturii române cu: Al. Piru, Ion Rotaru, Octav P un, George Munteanu, tefan Cazimir, Zoe Dumitrescu Bu ulenga .a.” Întorcându-se la locul în care tr ie te, pred i creeaz de 53 de ani: Cetatea B niei, Marian Barbu se dest inuie, cu sim al surii i spirit al echilibrului, armoniei, pragmaticei evalu ri i auto-evalu ri: „La ora bilan ului - Craiova fa de Bucure ti (...) s-a dovedit frunta , fa de a tept ri, nu datorit sistemului, ci datorit mie.”.

Dup care, cu un surâs u or am rui (ciocolat neagr , cu 85% ingredient din pulbere de Cacao/ Arborele Vie ii) încheie secven a ideatic respectiv : „Ca scriitor, trebuie s r mân pe baricad pân la a doua venire. Mai tii c (ne)norocul m p se te pân la cotitura mun ilor i, pac!, cu Eternitas-ul de pe veresia vie ii.”.

O m rturisire nea teptat , pur i simplu uluitoare (deoarece îl nuiam a fi ateu...), întâlnim la pag. 184: „Voi continua s fiu credincios întru Sfânta Treime, lui Dumnezeu-Tat l, f de a fi bigot sau de a clama injurii la adresa celor care practic în sfin enie toate chem rile Bisericii în Ortodoxie.”.

Revenind, ca în tehnica palimpsestului, cu noi tu e policrome în definivarea portretului iubitului s u tat , Constantin R. Barbu -, profesorul nostru din liceu ciople te în miezul de foc al unui început de psalm: „Tat l meu a purtat cu sine schijele (n.n. ,,colectate” de la Cotul Donului, unde a fost r nit) din piciorul stâng ca pe un talisman negru, care i-a vibrat în psihologia sa de invalid pân i în somn. (...) Prin posibil, dar nu prin absurd, dac învedera o deshumare (cu tot cortegiul oficial de ... legalit i), la a doua Înviere, schijele din piciorul stâng al tatei ar fi cel mai sigur indiciu de a nu da gre în recunoa terea deplin a fiin ei care a fost. Dar când am convingerea c a doua Înviere - dup Ortodoxie - înseamn numai duh, nu o parad a sufletelor disp rute în toate galaxiile cerului, ce-mi mai r mâne mie, urma ul direct al lui tata, decât numele i cântecul din balad ? (s.n.). Fiul meu, din Canada cetire, nici nu l-a cunoscut. Atunci eu, doar prin povestire, s mai pot st rui în (auto)am girea de român nes ios în cunoa tere. Punctum. (s.n.). În marginea altor petale i corole de m rturii/ m rturisiri (flash memory), Marian Barbu ne re-pune în gard în leg tur cu un termen/ criteriu/ prob care-l obsedeaz în actul crea iei literare:

12

Domnul de Rouã

„Am înaintat în acest demers, apelând de foarte multe ori la ceea ce am numit, deloc conven ional, autenticitate. Adic la fapte tr ite sau întâmplate în propria-mi via , nu neap rat ca s fiu pe plac vreunui grup de lectori sau individualit i de excep ie în receptarea scrisului meu, ci de a fi un spa iu de rezonan pentru cei interesa i de biografii comune sau severe.”. Într-o alt ordine de idei (dup o bucl pe la ...Ro ia Montana, de pe vremea lui Decebal, schimbarea cursului râului pe noul f ga , în adâncul c ruia a ascuns toate bog iile Daciei la acel ceas de cump ...), Marian Barbu scrie, sarcastic: „Nota mea - Istoria a fost alta i a c zut în legend , dar nu în mit.”.

Pentru ca, în aval, s se întremeze, cel pu in în aparen , la adierea altui flash al memoriei, mereu vii: „Sunt unul dintre acei muritori care am v zut de aproape un descendent al familiei Gheorghe Eminovici, fiul lui Matei, botezat Gheorghe. Matei a fost cel mai longeviv dintre cei 11 copii ai c minarului (18561929); a decedat la 73 de ani. Gheorghe era un istoric des vâr it, un b rbat înalt, la 1,90 m, vorbea liber i elegant române te. Parc venise la Bucure ti, ca s arate reg enilor ce str funduri de sensuri avea limba român din Bucovina de pe vremea unchiului u, Poetul nostru Na ional.”.

Marian Barbu nu se rezum doar la atât, ci î i atinge, î i pip ie, mângâindu-l, parc t duitor, cearc nul n dufului care-l macin de o via , f cându-l s sufere anatomic: „Fiindc primesc împuns turi în coaste, în coloana lombar , s slobozesc nedumerirea care nu-mi d pace de pe vremea liceului, o rostesc acum în scris: de ce n-o fi fost admis - ca dat de na tere a poetului înscrisul tat lui s u din Biblie: 20 decembrie 1849? i a fost unanim acceptat data de 15 ianuarie 1850, când iarna s-a mai domolit i minarul a putut s i conduc sania prin n me ii de la Ipote ti spre Biserica Uspenia din Boto ani, s i declare pe al aptelea nou-n scut, Mihai? Deduc tran ant: vorba tat lui i înscrisul u pe pagina de Biblie a p lit în fa a arhivei Bisericii.”.

Iat o a chie de lumin , mai aproape de zilele noastre (p. 194195): „ i zâmbesc a râde, vorba cronicarului, reamintindu-mi cu o încântare delicioas de replica lui Al. Piru dat unor cercet tori (provinciali?) care vroiau s localizeze… inspira ia lui Eminescu din poezia Pe lâng plopii far so : când în Bucure ti, când la piatra Neam , când la Craiova, când la Tr. Severin. Domnia sa, în stilu-i sarcastic, a m rturisit c l-a preocupat învederat problema (!), ajungând la concluzia c ei, plopii f so , se g sesc, i ast zi, în curtea unui depozit de lemne!”.

Dup remarcabile i incitante pagini despre Ion Rotaru „Profesorul meu de tâmpl ” i de via ”, cum îl nume te Marian Barbu, „spirit inegalabil în oralitatea lui spumant , concepândui, în cinci volume, adunate apoi într-o monumental bijuterie editorial : O istorie a literaturii române (de la origini pân ast zi) -, despre capitolul de real i autentic deschidere cultural , produs în România dup 1990, în privin a cu fra ii no tri din Basarabia, despre pictorul Sabin B la a i despre „un spârnel când se apuca de gândit”: Marin Sorescu („tr iesc cu sentimentul s-a autoflagelat venind în Craiova”) i înainte de paginile dedicate acad. Mihnea Gheorghiu (mare anglist, mare shakespearolog, pre edinte al Institutului Cultural pentru Rela iile României cu Str in tatea i, ulterior, al Academiei de tiin e Social Politice), autorul se descarc subit: „Omul este cel mai de pre capital. Pân va ajunge la ceruri, s i se creeze, aici, pe P mânt, toate condi iile în a se dezvolta i des vâr i, începând cu propriu-i creier. El este dirijorul timpului.

Anul III, nr. 1(9)/2018

Deoarece tr iesc într-un prezent supus, zi de zi i ceas de ceas, degrad rii i minimaliz rii oficiale (...), nu voi apuca ziua în care omul nu va mai fi dirijat s stea în arcul lui sw s cie i de bog ie. Politica i sectele religioase le-au aprins creierele tuturor deciden ilor libert ii fiin ei. Hrana i ad postul sunt virtu ile sub auspiciile c rora se fac r zboaie, deocamdat , locale i zonale în Orientul Mijlociu i în Africa.”

Privindu-se într-o oglind profund învolburat , cutremurat , parc , de un tsunami, neb nuit prin propor ii i efecte, Marian Barbu se adreseaz sie i, f nici un ocoli : „Tu, care te crezi cronicar al zilelor pe care le-ai tr it i, probabil, al celor care vor veni (dac vei mai tr i!?), îndr zne ti s mai crezi c , prin scrisul u, vei putea supravie ui mul imilor de presiuni reale, în vârtejul rora te-au aruncat copiii i str in tatea lor din Canada i America? Rogu-te adnoteaz , cu mult în elepciune, textele i reflec iile de pân aici. Apoi, mai vorbim! (parc aud o voce de dincolo de mine).”

Peste numai dou pagini (221-222), reg sim, ca într-o oglind vene ian , un prim ecou al acestor inscrip ii dramatice: „Via a a trecut pe lâng mine. Veacul a zburat f s -l cunosc. Dimpotriv , am c utat s m adaptez numai în func ie de întreb rile vie ii mele - c i, în primul rând, c de aceea am f cut o facultate de filologie. i la Bucure ti. Apoi, familie i copiii, ca la casa bunului român. Cas i curte, pomi, vi de vie. Aveam eu, la Bucure ti, toate aceste bunuri cu satisfac ii nenum rate? Numai doamna mea este i mai nemul umit de când ne-au plecat copiii peste Ocean i pentru totdeauna. Au familii, au copii. Strângem bani, cu prec dere din pensia mea de scriitor, pl tim avionul i-i vedem. Între ei este o distan de 1500 km în linie dreapt - el în Canada, fata în U.S.A. i avionul cu care c torim îl pl tim tot noi. Chiar i pe cel dintre Chicago i Montreal. A a este la capitali ti. Numai eu, românul dezechilibrat pe vecie, îi duc aleanul de colo în colo, gândind c se lumineaz cerul d ruirii mele prin înscrisurile prozastice care au început s m urm reasc pân i în vis. Oare cât vor mai dura proiec iile astea de nefericire aspr (s.n.) dac am v zut deja apele Atlanticului?”.

Sentimentul pe care aceste lamento-uri ni-l las este, dincolo de orice paradox, unul pozitiv. rbat puternic i, desigur, sensibil -, profesorul Marian Barbu se dovede te, prin aceste frânturi de „jurnal intim”, citate mai înainte, dar i prin întregul celei mai recente c i ale sale, purtând nr. 31 (în 41 de volume diferite), un lupt tor temerar i talentat, inspirat i st pân pe sine, care, f armur de Cavaler Danubian, Medieval ori de Rambo XXI, se ia la trânt cu dragonul vie ii, al destinului, mânuind, îns , arma cu b taia cea mai lung : anume Cuvântul. Care, la Început a fost la Dumnezeu. Dar, imediat dup clipa Genezei, ba, mai degrab , chiar înaintea acesteia, a devenit Cuvânt-Dumnezeu.

Dumnezeu este întruparea Cuvântului dintâi, Absolutul.

Din Logos s-au întrupat toate cele ce au fost i sunt, i curg...

- îns numai i numai dup ce Tat l roste te/ porunce te divin, via cuvintelor primordiale.

Facerea Lumii, de natura miracolului celest, a demarat o dat cu milionimea prim de secund din care Dumnezeu a început s rosteasc : Fiat Lux! (Fac -se Lumin !), apoi - P mânt, Cer, mun i i dealuri, flori, p duri i ape, lighioane de toate felurile... În ziua a asea, l-a creat pe Om. rog s rosti i OOOOUUUMMM - sunet prelung i grav, psalm f de sfâr it, în care putem auzi muzica de sfere, rota ia

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

fo nitoare a fiec rei galaxii, în rochie vie, alb , de mireas ... suflarea Universului întreg o putem auzi, dar numai dac am respectat îndemnul zamolxian: Cunoa te-te pe tine i astfel Îl vei cunoa te pe Dumnezeu! ...

Numai dac ne iert m i ne iubim pe noi în ine i toate existen ele care ne înconjoar , numai dac ne rug m (m car) diminea a i seara i dac îl m rturisim pe Dumnezeu, Unicul...

Numai a a putem percepe Muzica de Sfere, vibra ia fiec rei planete i a fiec rei stele, rota ia C ii Lactee i a oric rei alte constela ii, a fiec rui atom... Rostind OOOUUUMMM! Pace, pace, pace!... i, peste alte zece pagini (232), înc o reverbera ie de jar, a oglinzilor vene iene: „Vai, Vai, Vai, Vai ... prin cât birocra ie mi-a fost dat s -mi trec via a! (...) Cum oi fi rezista, Doamne, iar acum îndemni st ruitor s vorbesc despre ele? A a st scris în catalogul T u, în dreptul meu: time te, i - prin scris - te vei izb vi!!! Vei îmb trâni, i, prin copiii t i, vei auzi mai limpede, mai pilduitor, cuvântul Meu! Roag -te în t cere i vei d inui de-a lungul veacurilor numai prin cuvinte!”.

Dup ad st ri în pridvorul amintirilor cu Amza Pellea (revenit, la începutul anilor 70 ca director al Teatrului Na ional din Craiova, dup ce debutase aici, împreun cu to i colegii s i din promo ia de Aur: 1956), reveniri la Marin Sorescu (care, prin cele ase volume La Lilieci, „a fugit în mod calculat din încercuirile ideologice i s-a încoronat la fa a locului cu povestirile mamei, coborâte în atemporal, în ille tempore, cum ar fi zis Mircea Eliade”), zbughiri în Cimitirul vesel de la S pân a, apoi spre Marin Sorescu ...Traversarea, Nichita St nescu ...râsu-plânsu, Alexandru Busuioceanu (Zamolxis, Ed. Meridian, 1985), Radu Beligan, Ion Zamfirescu ( i sora sa, prof, Tu escu, cu care am studiat Latina, nu Maria Butulescu, cum este transfigurat în aceast carte, confundat , probabil, cu colega sa Mutulescu), Carol al II-lea, Dan Barbilian („Priapismul acestora a f cut vog . (...) sexul cu studentele - al matematicianului - ajunsese un divertisment, dar nu o pierdere de timp pro causa”), Ov. S. Crohm lniceanu, reabilitarea... politic a lui Ion Barbu, Miron Constantinescu... -, Marian Barbu revine în fa a ...oglinzii vene iene: „M-am gândit la extravagan a acestor jubiliare texte s le pun sub cupola de antiliteratur . Pân la un punct, decojind sensurile derivate ale conceptului, ar fi trebuit s împrumut policromia lui Al. Macedonski (vecinul meu de mo ie - eu, de la Mile ti, el, de la Adâncata de Goe ti) din poema Pe balta clar .”.

La pag. 250, înc un Memento: „Invoc zicerea lui Caragiale dup ce, i el, a stat în Craiova în vreo dou rânduri: În Craiova nu se vine, ci se pleac . Dar eu n-am tânjit dup Capital , ea, niciodat nu mi-a lipsit (...) i vreau s cred - f narcisism ieftin - c oglinda vie ii mele sunt c ile.”.

Poate cea mai sugestiv i nuan at trimitere auto-referen ial a autorului este aceea de la pag. 258-259: „N-am ce-i face - fluxul memoriei! N-am ce-i face, fiindc vine în trombe i într-o dezordine care m obose te r u de tot, nel sându-mi posibilitatea unei ordon ri cât de cât pentru cititorul care înainteaz în lectur um r la um rul scrisului meu. Mi-a fi dorit s -l dezobi nuiesc, -l desprind de obiceiul clasic al înaint rii pas cu pas, i în elegere imediat , vreau s -l urc în faetonul de gal al semnifica iei, al cercurilor concentrice dintr-un simbol. Vreau s -l provoc pe acest domn s mearg pe picioarele sale când textul îi produce o real bucurie. Pe care m a tept s-o împr tie în patru z ri, în func ie de puterea lui de esen ializare, de momentul pshihologic când s-

13

a angajat s oficieze gestul plantei numit p die, care purcede în r spândirea pufului s u, a eflorescentei maturizate când vântul o gâdil în cre tet.”.

Din paginile dedicate arheologului C.S. Nicol escu-Plop or, autorul basmului Tivisoc i Tivismoc (hm, abia acum mi se aprinde ... ledul: numele celor doi n zdr vani este croit pornind de la verbul, atât de fertil omene te, a tivi!), lipse te episodul probei de în elepciune maxim , când - director al proasp t înfiin atului Institut al Academiei Române din Craiova, pe care el, bravul istoric îl ctitorise, în actualul sediu al Prim riei Municipiului re edin a Doljului - l-a chemat la el pe un tân r absolvent de istorie, c ruia i-a spus sec, dar înv luitor p rinte te: „Te c tore ti cu cine î i zic eu. Eu î i voi fi na . Î i organizez nunta. i tot eu voi avea grij de tine.” Ceea ce s-a i întâmplat. Substratul era altul: b trânul c rturar l-a sc pat, astfel, pe fiul s u, Dardu, de mrejele viitoarei mirese a celui c ruia C.S. Nicol escu-Plop or ia fost na .

Despre V. G. Paleolog, autorul primelor trei c i despre BRÂNCU I (una în francez ), Marian Barbu poveste te întâmpl ri cu tâlc i haz, cunoscându-l îndeaproape, deoarece lui, tân rului redactor, pe atunci, îi aducea articolele care au f cut ca ziarul regional al Olteniei: Înainte (9 septembrie 1944 - 25 decembrie 1989) s fie citat în cele mai importante studii monografice ale exper ilor str ini despre opera de geniu a p rintelui sculpturii moderne mondiale, n scut în Gorj, la Hobi a, dar ,,pentru a doua oar , la Craiova”, unde a tr it, s-a colit ( ef de promo ie) i a creat r stimp de vreo opt ani, cei mai frumo i, ai pubert ii i adolescen ei sale. Percutant r mâne deznod mântul anchetei furtunoase iscate de publicarea în ziar a comentariului C. Brâncu i împotriva S.U.A. (r sun torul proces din anii 1927-1928, câ tigat de Sfântul din Montparnasse). Erau prezen i, la Craiova, în acele împrejur ri, reprezentan i ai Ambasadei S.U.A. la Bucure ti. Dup ce V.G. Paleolog le-a prezentat oaspe ilor copia unui celebru articol din presa american , „unul dintre ei i-a adresat rug mintea expres redactorului ef, înmânându-i adresa ambasadei, de a-i expedia zece exemplare din ziarul Înainte ori de câte ori se public în paginile sale texte semnate de V.G. Paleolog, indiferent c sunt sau nu cu subiecte despre opera lui Constantin Brâncu i”.

La pag. 318, deci aproape de începutul ultimei treimi a volumului s u, Marian Barbu noteaz direct i franc, în stil cinematografic: „Un scriitor cult i cultivat, de la care am primit 29 de epistole în perioada 27 oct. 1990 - 15 iulie 2009, a fost NicolaePaul Mihail, trecut în lumea celor drep i înainte cu pu ine luni de a deveni nonagenar”, despre care precizeaz , ceva mai târziu, c i-a dedicat 44 de pagini în cartea Amurgul zeilor ...olografi.

Continuator eclatant al lui Cincinat Pavelescu i al lui P storel Teodoreanu -, Nicomah (pseudonimul lui Nicolae-Paul Mihail) a cultivat, cu virtuozitate, vreme de 50 de ani, epigrama.

Coscenarist în primele episoade din serialul cinematografic de lung metraje de art cu Haiducii (replic la filmele americane cu cowboy, cerut de Ceau escu), Nicolae-Paul Mihail a creat personajul atât de autentic i original M rgelatu (interpretat de carismaticul Florin Piersic (octogenar i el în 2015 - men ioneaz Marian Barbu). Prozator, fabulist, critic de art (peste 1000 de foiletoane, cele mai multe ap rute în pt mâna, apoi în publica ii din Ploie ti, Tg. Jiu, Gala i, Craiova, Buz u, Timi oara, Br ila... , scriitorul rom ean are în palmares i scenariul filmului Misterele Bucure tiului.

Iat cum îi d via Marian Barbu: „Într-una din întâlnirile,

14

Domnul de Rouã

fabuloase, datorit i memoriei de aur pe care a avut-o pân la sfâr itul vie ii, Nicomah recita cu o poft molipsitoare în limba francez i în limba latin , ca un eminent dasc l de catedr , din clasicii de gen, t inuind boiere te câte un pahar de vin bun - mia propus s -mi înmâneze coresponden a lui cu Eugen Barbu.”. În recentul s u volum În zigzag cu via a mea, eruditul Marian Barbu face apel, citându-le, la dou scrisori primite de la Nicomah (a c rui fotografie octogenar îmi monitorizeaz , din raftul median al bibliotecii aflate în spatele meu, tastatura i computerul la care scriu).

Prima este datat Sinaia, 20 mai 1998, i începe printr-o succint , dar incredibil de l muritoare judecat de valoare privind crea ia lui Eugen Barbu: „Consider c opera lui E.B. nu a fost analizat a a cum merit ; doar Marian Popa a scris vreo patru pagini bune despre Principele, ceea ce e foarte pu in. Nimeni nu a observat la Barbu obsesia reîntoarcerii (L’eternel retour), a enclavei, ca simbol al unei lumi adiabatice (la fel ca în Macondo, a lui Marquez, dar înaintea acestuia), hermeneutica din Principele (de detaliu) sau alegoria din pt mâna nebunilor. În O fat tân din Kostiol, alegoria trimite la necazurile României cotropite de ru ii abuzivi (f moraliz ri patriotarde). Mai ales acolo, în alte scrieri, simbolul de ert ciunii; pt mâna nebunilore un roman existen ialist.”.

Din a doua epistol trimis de Nicomah, tot din Sinaia, dar la 1 ianuarie 1999, spicuim: „Îmi relata i despre volumul Dimensiunile romanului contemporan, în care se vorbe te i despre opera lui Eugen Barbu, din punctul de vedere al lui Manolescu. Acest punct de vedere a fost îmbr at de diver i epigoni, între care cel mai rizibil este Mircea Dinescu. Manolescu nu are calitate de critic, fiindc cel mai bun lucru pe care l-a scris a fost suita de comentarii în care îl mima pe C linescu. Pe urm , a trecut la critica partizanal , adoptat de Monica Lovinescu i de cercurile alogene din Occident. Un tip care, ca i Patapievici, încearc s -l demoleze la fiecare pas pe Eminescu, m îndoiesc c poate în elege ceva din spiritualitatea neamului românesc. De autori cosmopoli i, mult iubi i de Lovinescu, nu cred c avem prea mare nevoie în aceste vremuri de restri te. Eugen Barbu are i el p catele lui, e un intuitiv, nu un ctitor sau constructor, dar nu i se poate nega voluptatea limbii, plastica imaginii, voca ia istoric (nu istoriografic ), în maniera lui Neculce.”

Dup alte câteva aprecieri: ,,Nu i-a scris nimeni, nici m car un rând. Eu, care am fost prietenul lui cel mai apropiat, ti. Nici eu nu am fost „negrul” lui E.B., ar fi fost mai prejos de demnitatea mea i a lui.” - care vin oarecum în paralel cu m rturisirile pe care mi le-a f cut într-un interviu luat la Caracal, ceva mai târziu, în anul când Nicomah a împlinit 80 de ani, interviu publicat în Flac ra lui Adrian P unescu, reluat, dup câteva luni, în revista Lamura -, Nicomah continu , cu acela i aplomb: „Dac a indica un defect al prozei lui E.B., acesta ar fi, la un moment dat, mimetismul, ci se l sa sedus de anumite modele, altminteri, bine alese: Marquez, Faulkner, Hemingway, Kerouak, Durrell; dar, totdeauna, deraia de la model, într-o nebunie artistic de mare frumuse e (vezi pt mâna nebunilor, care e, dup mine, cel mai mare roman al s u). Chestia cu „negrii” i cu plagiatul este inventat de mafia cultural interna ional , cea care î i atribuie sie i premii Nobel cu nemiluita, de i nu prea au merite (sic!).”. În urm torul subcapitol, Marian Barbu se exprim autoreferen ial: „Am a ezat, în subtitlul opului de fa , termenii comentarii i adnot ri. Ei vin în linie dreapt , deci, pe orizontal ,

Anul III, nr. 1(9)/2018

ca s poarte acela i rang de semnifica ii precum flash of memory.

Numai c , la o arunc tur , adic la o interpretare în sine, fiecare dintre ei î i creeaz o biografie aparte: comentarii dând na tere la câmpuri semantice pe care nici eu, formatorul de limbaje, nu le nuiam ini ial (s.n.), acum mult mai vaste, apelând, f s vreau, la dezbateri, multe dintre ele reproduse aici sub forma unor microeseuri; i adnot ri.”

Autorul - cu ochi critic i autocritic mereu viu, de veghe în ... lanul de sear , copt, r scopt, al amintirilor - nuan eaz i argumenteaz considerentele sale de cronicar muntean dedulcit la izvoarele creatoare cu debit cert: „Am procedat a a, simbolistmacedonskian, ca s m pot a tepta (n.n. s pot preveni!?) la ce feste îmi joac memoria. Din 1996, cuvintele pentru literatura creat de mine sunt corpuri vii (s.n.) pe care le v d i tot ele se az pe portativul comunic rii. Atunci, mi-au for at mâna i am scris, în mai pu in de un an, romanul Colonelul de la Ghiol, cu cinci voci narative. Scrierea a fost conceput ca o contrapondere la postmodernismul în eles desuet de câ iva romancieri ai timpului. Atunci, eu am fost un simplu grefier. Ca i acum, când memoria - ca i sufletul când iese din noi, dup moarte, ne colind , ca într-un remember dinamic, prin toate spa iile pe care fiin a, în întregul ei, s-a aflat ori le-a parcurs. Bun oar , în momentul de fa , pornisem la drum, tot la îndemnul memoriei, al acumul rilor ei, s dezvolt câteva gânduri despre devenirea în timp a cl dirii Teatrului din Craiova. i, deodat , zvâc, zvâc, zvâc...”

Ca i cum ar fi uitat instantaneu ceea ce tocmai scrisese, Marian Barbu - aplicând tehnica amân rii, pentru a poten a, din ce în ce mai puternic, orizontul de a teptare al cititorului, febrilitatea, starea de tensiune a acestuia - trece, din nou, cu superbie peste „chestia” cu edificiul Teatrului i se lanseaz în considerente de fine e, cu iz specios, la care nu tim câ i dintre lectori pot avea acces: „Scriitorul de ast zi i-a încuviin at copilului de ieri (a), elevului de mai târziu (b), omului de catedr (c), gazetarului de grea via printre pieile ro ii ale timpului (n.n. activi tii de partid zelo i), de cronicar de serviciu - trimis special (d) care s ajute la împrosp tarea i, mai ales, la revigorarea memoriei (doar se lucreaz ori se modeleaz cu „marfa” clientului.

Doar eu însumi pot fi i tu i el (ea). De aici încolo, intrarea lui eu în grupul noi presupune legalizarea ...intrusului; dup care, încep acuza iile, pronun ând voi. Nici ei (ele) nu trebuie scuti i de acuza ii, chiar dac se g sesc mai la distan ). Acesta este pronumele personal din limba român care, al turi de verb (inclus sau dedus), ne face bucuria comunic rii (s.n.).” (…)

Prozatorul revine, în pag. 323 la …litera (a), din în iruirea cut mai înainte, pân la (d). i se pare c , în acest volum, se rezum doar la (a), deoarece nu am reu it s g sim unde se afl paragrafele pentru (b), (c), (d)… Deci: „ a. Copilul auzise de existen a teatrului. (…); Tot copil fiind, am venit la pia (...); Plecam de cu sear , punând în car totul, iar pe loitra scândurii late, peste care se-ntindeau a ternuturi de lân , o pern umplut cu puf de ra e sau de gâsc (...); A a c haida, haida - cel pu in dou ore (...) având risc asumat din cauza ho ilor (...); O parantez se impune! (...); Zvonuri, legende, oameni! Oameni erau i lumpenii!”

Via a noastr fiind constituit dintr-o în iruire f sfâr it de paranteze în paranteze..., este normal ca i valurile de amintiri, uneori aluvionare, i de consemn ri ale acestora s urmeze aceea i cale.

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

La pag. 327 ad st m în preajma unei secven e clarificatoare, în desf urarea excursului autobiografic: „Chiar dac ipostaza mea, a profesorului de matematic , a fost de scurt durat , peste timp, rememorând înv turile acestei fundamentale discipline, pot depune m rturie c : * am înv at s fiu disciplinat cu tot dinadinsul; * s fiu logic i limpede în exprimare; * incursiunile libere în spirit comparatist, pe care ni le permite scrisul literar, în matematic sunt abjurate; * matematica presupune un comportament aplicat i diferen iat fa de nivelul de judecat al fiec rui elev i al clasei în principal; * în clasele 5-7, p rerile strict personale sunt excluse, aproape cu des vâr ire; * proful de matematic stimuleaz gândirea i ra ionamentele, nu specula ia i observa ia intempestiv .”.

Un savuros i binevenit capitol este cel rezervat folosirii perfectului simplu - „de c tre olteni i de mine, îndeosebi” -, ruia îi sunt închinate mai bine de ase pagini de carte format B5.

Sunt prea îmbietoare tronsoanele respective, ale volumului În zigzag cu via a mea, pentru a nu ne îng dui s select m câteva a chii de lumin din acestea: „Formularea c linescian c „atâta timp cât inem o carte deschis pe pupitru, vom fi tineri” (s.n.) a r mas pentru mine o permanen („în culcare i-n sculare”).

Baza culturii s-a format printr-o lectur continu . Patima cititului reprezint o desf tare intelectual greu sau niciodat de egalat de o alt activitate. A relevat-o înv atul cronicar Miron Costin, în sec. al 17-lea, înaintea lui Maxim Gorki, în sec. al 20-lea.”.

Iat câteva detalii încânt toare prin aerul lor inocent i suflul tineresc: înc din facultate, autorul a început s ia sub control istoria perfectului simplu „în r sf ul de limbaj, prin care tot felul de studen i, din toate col urile rii i ale lumii, am studiat, în cere, cum func ionau genul proxim i diferen a specific (s.n.) a folosirii limbii române în gura acestora”; „S nu- i închipuie careva c eram un intrus neavenit sau m d deam „grande” i-i provocam numai s -i am eu în studiu de caz. (...) Amuzant era perfectul simplu chiar i în formele lui normale de comunicare la aromânii i t tarii din Dobrogea, nu îns i la turci. Am, avut un foarte bun prieten, Iusuf Neuzat (...) Citise câteva proze scurte în cenaclul facult ii, pe care îl conduceam eu. i ele fuseser bine primite (...)”.

De aici încolo, r gaz de vreo dou pagini B5, Marian Barbu se dezl uie toren ial, ca un adev rat samurai român (oho, se vor inventa vreodat samuraii români?!) c lcat pe demnitatea i onoarea limbii sale materne: „Am fost adeptul vorbirii corecte în toate împrejur rile din via . Mai cu seam la catedra liceal .

Vârsta adolescen ilor absoarbe cel mai bine nout ile de orice fel. Fiindc îmi f cusem o int (un brand) de a corecta orice derapaj lingvistic - începând cu glazuritele ligamente (cacofonii, tradi ional vorbind), ap rute în plin strad (era s zic potec ): munca care, lupul este, patristi când etc. - pân la cele mici, aparent nevinovate: ca ceva, scopul arest rii, cu respect, cu responsabilitate, cu ramuri, ca criza, ca cei, compar m etc. (...) fie „expresivitatea involuntar ”, cum ar zice Eugen Negrici?”.

Acestei prime faze de pamflet acid, Marian Barbu îi pune, temporar, botni printr-un joc de glezne/ pseudo-viclenie lexical , întrebându-se: ,,Cui prodest? Ca s fiu sceptic ra iona-

15

list, invoc replica lui Osipov, din romanul Colonelul de la Ghiol (1996): dar... îns totu i ...ori icât...”

Spre delectarea spiritelor fine, cu sim deosebit al umorului i pudibonderii de fete b trâne, Marian Barbu se ded risipei, precum florarul din cântecul lui Tudor Gheorghe.

Spicuim, amuzându-ne, iar i i iar i. De re inut c , în acea vreme, Tache Turneanu era inspector colar general, Vasile Ta u - responsabil cu înv mântul, de la municipiul de partid, Gheorghe Ticu - eful cadrelor din înv mânt, Auric Tu escu inspector ef pe raion. „Consf tuire regional , la început de an colar. (...) Dou dintre curioase, încep s le chestioneze pe cele care aveau câte un ceva de zis: - În eleg c fur to i în p r! Da, drag !

- P i, dac fu Turneanu, fu Ta u, fu...

- Ticu, de ce fu Ticu, el n-avea nicio treab cu ce se discuta acolo? Stai, tu, c n-ai dreptate! Nu fu Tii escu care a dat citire coda ilor?

- M car a a, c unii dintre absen i fur învoi i de ilan i!”

Profesorul Marian Barbu transcrie, fugitiv, o alt curiozitate lexical , din timpurile ro ii ale Craiovei, consemnat în nomenclatorul politic al momentului: excesul prezen ei literei F, în numele preopinen ilor: Florea Firan - la cultur , Firu Ion - la Muzeul Olteniei, Fira C-tin - la jude eana de partid, Firescu Al, Florea Gh, Frigioiu Aurel - la ziarul Înainte.

Perforând, dup alte considera ii, miezul problemei, Marian Barbu afirm tran ant: „ To i marii scriitori au apelat la perfectul simplu din necesit i stilistice (...) Dou exemple la îndemân : Arghezi - în poezie, Sadoveanu - în proz . Cu mult înaintea lor, Nicole B lcescu (detalii, la Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Buc, 1941).”.

Autorul ridic înc o stachet în demersul s u, atingând corzile cele mai înalte ale virulen ei pamfletare: „Formatorilor de opinie, neaveni i în multe ocazii, le spun doar atât: scoate i perfectul simplu din r ut ile voastre verbale i ve i constata singuri, pe pielea voastr , cât de însingura i ve i r mâne, i mai ales cât de neîn ele i în toate expozeurile formulate.”. ... Putem extinde, bineîn eles, comentariul nostru pe multe alte pagini, dar sper m c nobilul cititor î i va fi f cut, deja, o imagine conving toare despre noul volum - pe cât de introspectiv, pe atât de prospectiv - al profesorului, jurnalistului i scriitorului Marian Barbu.

Nu lipsesc, se în elege, pove tile de amor, amantlâcurile, nesfântul Adulter (obligatorii pentru orice povesta de succes) autorul trecând, cu sprinteneal olteneasc , siguran i cu aerul cel mai firesc din lume prin re eaua lor captivant , distan ânduse, în stil personal, atât de o anume aur hedonist specific spectaculoaselor capodopere: O mie i una de nop i, Decameronul, Hanul Ancu ei, în care arta de a povesti devine regina neîntrecut a comunic rii i comuniunii, cât i de acidul sulfuric simpatic i simpatetic al momentelor, schi elor i comediilor lui I.L. Caragiale.

O vag adiere putem resim i dinspre z rile alpine, cu aer rarefiat, dar foarte bogat în ozon i ioni pozitivi, din atmosfera unor scrieri ale lui Mihai Eminescu, precum Aur, m rire i amor (întâlnindu-se în registrele ironiei satirice i în arta portretului conturat rapid, sugestiv) ori ale lui Mircea Eliade - c ruia, sub titlul Mircea Eliade - subiect logic i gramatical, Marian Barbu i-a închinat, în 2013, un volum de splendoarea frescelor de la

16

Domnul de Rouã

Vorone , întrunind virtu ile unei meta-crestoma ii ... postmoderniste.

Dac în volumul fundamental men ionat în finalul frazei anterioare -, dintr-un puzzle ori dintr-un mozaic roman cu pietricele în risipire, Marian Barbu re-proiecteaz i înal nu o catedral de lacrimi, întru ve nica pomenire a unicului Eliade, ci un zigurat, o piramid , o hologram a Colosului din Rhodos... -, acum î i asum rolul de nestor i personaj cheie în reconstituirea propriei sale vie i, în conjunc ie astral cu zeci, sute de al i pioni ai vie ii din România.

România ... cr nat , vreo 40-50 de ani între capitalism i socialism, iar de circa 30 de ani ... invers: r scr rat ... i batjocorit , exploatat , umilit , manipulat i desc ânat , între socialism i capitalism ci, nu-i a a?, istoria e marea gogori despre tranzi iile f sfâr it, întru narcotizarea i înrobirea fiec ruia dintre noi i a tuturor popoarelor de pe planeta, totu i a lui Dumnezeu, numit Terra.

Punem punct analizei noastre, precizând c , dac în Mircea Eliade - subiect logic i gramatical Marian Barbu dedic o tainic Rapsodie Român celui stignit perpetuu între sacru i profan (autorul Istoriei credin elor i ideilor religioase) -, acum, profesorul, jurnalistul i scriitorul craiovean, mereu mistuit de obsesia curgerii inexorabile a Timpului, ne ofer o posibil Cale de izb vire, a sa, ca protagonist al ... propriei vie i, i, în bun sur , a noastr , cititorii s i, participan i interactivi, profund implica i în lumea ca teatru, în teatrul ca lume... pindu-ne, pandure te, inima i mintea prin hora cuvintelor sale hipnotice, Marian Barbu ne invit - i prin noua sa carte În zigzag cu via a mea -, când în unduiri grave, str vezii i de mare expresivitate, specifice doinelor i baladelor, când în zvâcniri meridionale, sm uite în virtuozitatea orbitoare a lu ului oltenesc.

Ne invit într-o c torire sui generis prin duhul nostru, pe sub nourii doldora de grindina timpului care nu mai are r bdare nici cu el însu i, dar i prin p ienjeni ul de fulgere însp imânt tor de t duitoare al Memoriei, Muica noastr matusalemic : Baba Gaia, Geea, Muma subcon tientului i incon tientului colectiv, de-o vârst cu lumina lumii.

Cavalcada de flash of memory - multiplicat exponen ial, în triade nesfâr ite ale Propor iei/ Sec iunii/ Num rului de Aur (conform irului lui Fibonaci i Columnei de la Târgu Jiu a lui BRANCU I) - se dovede te, finalmente, la cap tul drumului, un iretlic surâz tor i molcom al autorului, pentru a nu ne bulversa, din capul locului, la ideea c eu înseamn , în fond, tu, el, ea, noi în ine, Comunitatea, to i cei care ne reg sim, pe deplin, cu tr irile i zbucium rile, cu aspira iile i idealurile noastre, de Dumnezeu rânduite, în Eul, cu izvoare arheice, purt tor de lamur i de flamur : Marian Barbu.

Nu-i deloc întâmpl toare coarda în rapel, din pronaosul c ii În zigzag cu via a mea, ce poart numele miticului Danco, acela care - pentru a- i scoate neamul, semenii, din bezna ignoran ei, din Sodoma i Gomora dec derii în materie, din noaptea apocaliptic a n ruirii în verbul demonic a avea, ci nu a În rii în cel divin: A Fi! - i scoate, el, Danco, î i smulge din piept propria-i inim , tor a Spiritului Suprem, adic a Duhului Sfânt, i le lumineaz tuturor Calea...

Anul III, nr. 1(9)/2018

pindu-ne, haiduce te, mintea i inima prin sarabanda cuvintelor sale cu înc rc tur magic , Marian Barbu ne seduce (îns nu ne i abandoneaz ), pe noi, cititorii, sub cupola cu ecouri maiestuoase, ca dang tele clopotelor de catedral , cupola eminescian pe care, acum i aici, tocmai scrie, inspirat de Duh, Memento mori.

Dar i cutremur tor baladesca nire artezian-arghezian Dea v-a i ascunselea ori din testamentarele versuri: Nu- i voi l sa drept bunuri dup moarte/ Decât un nume adunat pe-o carte...

Cu ecouri, poate, din R pirea sabinelor i din caden atele sahariene (De ert ciunea de ert ciunilor i totul nu-i decât de ert ciune) furtuni de nisipuri ultra-fine, de aur halucinatoriu i cucut imperial-socratic , nisipuri fierbin i, fl ri de nestins ale Boleroului lui Ravel -, R pirea Europei, nemurit policrom de Veronese, reprodus pe prima copert a c ii, reitereaz avertismentul de acum 437 de ani al pictorului care, în clipe de Clar Vedere/ Revela ie Divin anticipa, oho!, cu o jum tate de mileniu, Ciocnirea civiliza iilor, scris , mai ieri, de hulitul Hungtinton, preludiu nocturn, deloc nup ial, la r pirea, din interior, a b trânului continent strivit, violat i mursecat de Hoardele de Aur ale secolului al XXI-lea. ...Închidem, astfel, abia acum, cel de-al doilea cerc hermeneutic, privim senin spre cer, ne facem semnul Sfintei Cruci de Lumin a Dumnezeului nostru - unic înc din vremea pelasgilor i dacilor - i rostim necontenit rug ciunea Doamne, ajut ! - dând via , întru infinire, Bibliei Spiritului Românesc: basmul Tinere e f trâne e i via f de moarte, cu mult mai tare i mai profund decât orice tratat de filosofie, decât Enciclopedia Britanic i Enciclopedia Francez la un loc. ci totul devine. Totul este. Totul fiin eaz . Totul r mâne Basm, Vis în vis i Eres.

Nu-i a a, Domnule Profesor?

Chiar dac Domnia Voastr sunte i sfâ iat de r spântia de purpur , de buza pr pastiei pe care v afla i: aceea de a alege între a r mâne în obâr ii i a v rupe totalmente de acestea -, prin evadarea, prin autoexilarea în locurile de reîntemeiere, amerine ti, ale copiilor i nepo ilor.

Prin fiecare nou carte, tr it , respirat i scris aici, la Craiova, nu face i altceva decât s amâna i decizia.

Amâna i deznod mântul!

Sunt convins c Mircea Eliade v va lumina, ocrotindu-v alegerea prin f clia gândurilor sale conform c rora: Fiecare exilat e un Ulise în drum spre Ithaca. Orice existen real reproduce Odiseea. Drumul spre Ithaca e drumul spre centru.

Drumul spre Ithaca, drumul spre centru nu cumva este însu i drumul spre obâr ii ? -ne întreb m noi, retoric i, fire te, redundant. când apel la Matei C linescu, v reamintim ceea ce Dumneavoastr ti i de mult vreme: A vedea i a citi semne care nu exist constituie obliga ia oric rei hermeneutici serioase. i a oric rui hermeneut adev rat - ad ug m noi. În consens cu Ovidiu Ghidirmic, prea repede n scut în cer i care - de trei luni - ne prive te din Orion sau din Proxima Centauri... i în armonie cu spiritului gladiatorului Al. Piru, de la a c rui trecere în eternitate tocmai s-au împlinit 24 de ani, pe 6 noiembrie 2017.

Reciti i i cugeta i adânc, Domnule Profesor.

Craiova, 1-11 noiembrie 2017

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

17

Personalit i de valoare ale inutului Romana i

|inutul Romana\i @în contextul culturii muzicale tradi\ionale Scurt interviu realizat cu d-na Reveca S lcianu, interpret de muzic popular din Romana i, profesoar universitar i autoare a c ii cu titlul de mai sus i a altei c i care cuprinde culegeri de folclor muzical din Romana i.

- Stimat d-n , originea dvs. romana ean este de necontestat la fel ca i dorin a personal de a face cunoscut folclorul local romana ean, parte a folclorului oltenesc dar i românesc totodat .

Pornim de la premisa c nu sunte i suficient de bine cunoscut în acest areal de care nu v-a i putut desprinde, originile stricene fiind evidente iar casa p rinteasc ce o mo teni i, pe care a i amenajat-o i dotat-o cu tot confortul urban posibil, v-a prins definitiv r cinile vie ii în acest sat cu o istorie milenar deosebit , lucru notabil cunoscând c a i renun at la posibilit ile civilizate din capitala României, Bucure ti, optând pentru via a rural . propun s divulg m câte ceva din biografia dvs, care a început cu data de 30 noiembrie 1953, când a i luat contact cu lumea p mântean în casa p rinteasc din comuna V stri a din fostul jude Romana i, ceea ce v-a stabilit „pedigriul” romana ean definitiv oricâte schimb ri de nume administrative s-ar succeda cu acest district istoric din care se trage, adiacent, numele rii, România.

Tot odat , observ dorin a dvs. de a v prezenta i a ne familiariza cu parcursul vie ii materiale dar în special artistice pe care a i parcurs-o cu fruntea sus i cu o tenacitate care nu întotdeauna este specific femeilor. ascult m: - Mi-am început via a într-o zi de luni a a cum trebuie, de altfel, dar nu depinde de noi când venim pe lume chiar dac am întârziat ceva mai mult spre sfâr itul lunii noiembrie în anii grei ai schimb rii de orânduire social , imediat dup dou stabiliz ri monetare greu suportate de popula ie coroborate cu secete i cote obligatorii de cereale cu destina ie exclusiv spre

„prietenii” no tri din totdeauna de la r rit care invadaser rile române de-a lungul istoriei, de dou sprezece ori pân atunci.

Am fost n scut într-o zi sfânt , 30 noiembrie, când este rb toarea Sfântului Andrei i m-au botezat tot într-o zi sfânt , pe 6 decembrie, când este ziua de Sf. Nicolaie, amândoi sfin ii având o mare pondere în s rb torile cre tine ale poporului român i fiind recepta i ca sfin i protectori ai omului cre tin.

Nu intru în detalii economice sau sociale ci voi relata începuturile vie ii ca orice copil care de i percepe lipsurile inevitabile ale vremurilor, el se joac i se simte bine în pu inul timp pe care i-l acord p rin ii printre m runtele îndeletniciri gospod re ti, am spus m runte dar nu pu ine a a cum a fost i este via a întrun sat. Copil ria i preadolescenta nu au nimic deosebit în curgerea lor fiind specifice oric rui copil n scut i crescut la ar , repet acest cuvânt „la ar ” deoarece pentru unii reprezint o înjosire având privilegiul de a se na te într-un ora dar dac le scuturi ve mintele curge praf nesc din ele, ei fiind printre parveni ii urbani dar pentru noi cuvântul „la ar ” a fost un blazon cu care ne-am mândrit i ne mândrim întrucât via a curat din punct de vedere moral i al civiliza iei ancestrale a constituit un atu în plus fa de cei care au luat în derâdere provenien a noastr .

Aceast perioad de primi ani ai copil riei a fost determinant pentru cariera mea ulterioar de interpret al muzicii populare întrucât, ca orice copil, am asistat la desf urarea ceremonialelor locale în care, folclorul sub toate aspectele lui, muzica popular , domina privirea i auzul oricât de afon ar p rea un copil, el înmagazineaz i î i propune s reproduc mai târziu ce a ascultat, ce a v zut la oamenii mai mari i mai talenta i.

18

Domnul de Rouã

Am avut mai multe privilegii sub aceste aspecte i a începe cu membrii ai familiei mele pe care îi voi p stra în inim i ve nic amintire cât voi tr i, ca o datorie de onoare, ca o recuno tin filial .

Cei pe care i-am ascultat i i-am admirat atunci când g seau prilejuri de a- i manifesta bucuria prin cântec au fost în primul rând bunica mea dinspre mam , Maria Ionescu, femeie potopit de treburile gospod re ti dar cu rare momente de destindere când fredona melodii populare din partea locului întrucât nu avea o cultur muzical deosebit din lipsa comunic rii cu alte zone i nici nu a avut acces la un aparat de radio pentru c de televiziune nici nu se pomenea.

Ea m punea deseori s -i cânt câte ceva din melodiile înv ate la gr dini sau la coal i le asculta bucuroas , îndemnândus cânt pentru c , zicea ea, cântecul deschide sufletul chinuit al omului s rac.

Un alt model muzical pe care l-am apreciat i l-am copiat a fost tat l meu, Ion S lcianu, un om modest, f veleit i artistice dar la fel ca bunica mea, se refula prin cântece scurte i melodioase pe care eu le memoram i le reproduceam la joac în cercul copiilor de seama mea.

Fratele tat lui meu, Nicu S lcianu a c rei so ie m-a „mo it” la na tere, el devenind pentru mine „mo oiul”, a fost unul dintre cei care mi-au s dit dragostea pentru cântecul popular vocal, cântând deseori melodii r scolitoare sau vesele.

Grupul meu de veri ori care imitau pe cei mari i care m antrenau în reproducerea melodiilor locale sau na ionale, a a cum le percepeau ei, au constituit tot atâtea repere, atâtea jaloane în via a mea de mai târziu când nu m-am mai putut desprinde de cântecul popular romana ean i nu numai.

Fratele mamei mele, Florian Ionescu, vestit fluiera , m fermeca de fiecare dat când avea r gazul s scoat fluierul de la brâu i s doineasc melodios sau s cânte pe ritm alert horele i sârbele din zona noastr folcloric . utarii locali pe care îi ascultam cu nesa în zilele când se organizau horele s pt mânale sau la diferite ocazii cum erau hora de chindie, hora de poman , la nun i sau botezuri când foloseau instrumentele specifice locului, clarinetul, cimpoiul, vioara, cobza sau contrabasul, vocile lor uneori clare, deseori r gu ite, neinstruite dar melodioase întrucât în perioada copil riei mele nu se obi nuia s fie folosite cânt re e de muzic popular la asemenea evenimente, instrumenti tii fiind i cânt re i vocali acompaniindu-se personal.

Deseori priveam printre picioarele celor mari sau printre garduri la nun i când s rtorile cântecului popular umpleau satul de melodii frumoase, sunau v ile din sat sau dimprejurul satului, ori serile când fl ii plecau prin sat

Anul III, nr. 1(9)/2018

cântând solitar sau în grupuri restrânse dorul lor dup viitoarele, posibile, neveste dar i cântecul fetelor „mari” care r spundeau prin cântece acestui ritual ancestral al tinerilor în c utarea partenerului de via .

Cele mai frumoase clipe în care muzica era la ea acas erau atunci când se organizau în anumite familii ez tori, mai precis clac a a cum era obiceiul din vechime i unde nevestele tinere, fetele în ajunul m riti ului sau femei în vârst se întreceau în cântece frumoase i r scolitoare, toate aceste interpret ri fiind directe f acompaniament instrumental care le sporeau valoarea interpretativ i autentic .

Sistematizarea cântecului popular în via a mea a început odat cu primii ani de coal când la orele de muzic eram îndruma i, noi copii, de c tre înv tor care ne imprima o anumit caden , o anumit conduit interpretativ , ne îndruma în ritmul impus de notele muzicale de care noi habar nu aveam dar el, înv torul, ne îndruma prin imitarea melodiilor i textelor cântecelor populare.

De mare ajutor mi-au fost orele de muzic din clasele primare i tare bucuroas eram când înv torul m punea s cânt pe scen la serb rile colare unde m sim eam în al nou lea cer i credeam c sunt inegalabil .

Abia trecând în ciclul doi al colii generale mi s-au deschis larg por ile spre lumea muzical a folclorului romana ean i ansa mea s-a numit profesoara de limba român Angela Dumitrescu Begu care a constituit un inegalabil privilegiu de care am beneficiat în via a muzical , în domeniul folclorului autentic, dumneaei fiind o remarcabil culeg toare de folclor, fiind în acela i timp membr a Uniunii Scriitorilor din România, apreciat la superlativ de personalit i renumite ale domeniului precum Gh. N. Dumitrescu-Bistri a, Nicolaescu-Plop or sau Alexandru Amzulescu, fost redactor ef al Revistei de Folclor.

Doamna Angela Dumitrescu mi-a s dit i mi-a hr nit pasiunea pentru cântecul popular, m-a ini iat în cercetare i mi-a impulsionat aptitudinile interpretative, c reia îi voi fi recunosc toare pe tot parcursul vie ii mele i c reia îi voi s di în inima mea o autentic i frumoas recuno tin .

De îndrum ri competente în ceea ce prive te pasiunea mea pentru interpretarea i culegerea folclorului, am beneficiat într-o anumit perioad de la un om calificat în domeniul folclorului muzical din partea d-lui Al. Amzulescu, folclorist i director al Institutului de Folclor Constantin Br iloiu.

De i am fost remarcat de timpuriu cu ocazia serb rilor colare din satul natal, adev rata mea afirmare i recunoa tere a talentului muzical, de interpret de folclor, s-a produs în prima clas de liceu (cls. IX-a), la Liceul din Ora ul Corabia din jude ul Olt, când în perioada particip rii, cum era obiceiul atunci la început de an colar, la muncile agricole unde cântând am fost auzit de cea

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

care va fi diriginta mea pe timpul studiilor liceale.

Nu a dat nici un semn c m-ar fi auzit sau c i-ar fi pl cut vocea mea sau cântecele mele, dar a avut o interven ie care mi-a marcat viitorul ca interpret al muzicii populare.

La reluarea cursurilor teoretice dup practica agricol trebuia preg tim un concurs artistic între clase în care s fie ale i cei care vor reprezenta clasele pe sec iuni iar în domeniul muzicii populare era deja cunoscut din anii anteriori deoarece studiase clasele generale la acest liceu, o coleg a noastr i pe care elevii au recomandat-o în mod sincer deoarece pe mine nu m cuno teau i nici nu tiau ce pot cânta i cum.

D-na dirigint a spus NU, Raveca S lcianu va reprezenta clasa la sec iunea Muzic Popular i a a a fost, chiar dac unii din colegi, chiar i eu, am avut p reri de r u pentru colega noastr care î i dorea s participe la concursul respectiv.

M-a luat cu dânsa i m-a dus la Casa de Cultur a ora ului Corabia unde m-a prezentat orchestrei de muzic popular i ma l sat în grija lor pentru a m familiariza cu aceast form interpretativ , de a m instrui i a m forma ca un viitor interpret veritabil al muzicii populare.

A fost pentru mine o ocazie uria s fiu îndrumat de oameni competen i i bine inten iona i, dorin a lor fiind de a descoperi un eventual talent local cu care s se mândreasc pentru viitor.

Din acel an în care am fost laureat a concursului între clase, am r mas permanent s reprezint clasa, coala, localitatea jude ul, la toate concursurile unde am ob inut numai premiul I, apoi la televiziunea na ional pentru început la concursul „Turneul Emblemelor”. Tot dirigintei mele îi datorez faptul c m-a trimis la preselec ia pentru concursul „Floarea din Gr din ” organizat de Televiziunea Român unde am fost selectat s merg mai departe.

Am onorat aceast încredere devenind înc din timpul liceului solista Ansamblului Folcloric al Casei de Cultur din ora ul Corabia sus inând numeroase spectacole pe plan na ional din care a re-marca pe cele de la Televiziunea Român .

Au urmat particip ri la festivalurile na ionale unde în totalitate am ob inut premiul I cum ar fi: - Marele premiu la Buz u, „Festivalul Toamna Buzoian ” în anul 1991; - Premiul I la Drobeta Tr. Severin, „Festivalul Românilor de Pretutindeni” 1991; - Premiul I la Dr ne ti Olt, „Festivalul Doine i Balade” în anul 1992; - Premiul I la Târgovi te, „Festivalul Miori a” în anul 1992; - Premiul I la Reghin, „Festivalul Flori de pe Mure ” în anul 1992; - Premiul I la Târgu Jiu, 1993; - Marele premiu la Craiova, „Festivalul Concurs Maria nase” manifestare de înalt inut , în anul 1993.

Dintre realiz rile notabile în aceast lume divers a interpret rii cântecului popular, lume alc tuit din multele zone folclorice na ionale, men ionez peste opt zeci de piese muzicale vocale înregistrate pe discuri Electrecord, la Radio România i la Televiziunea Na ional .

Am participat i am fost apreciat în cadrul turneelor interna ionale întreprinse în Fran a, Finlanda, Spania, Bulgaria, Serbia, în calitate de solist a Ansamblului Folcloric Studen esc „Doina Bucure tiului”, turnee care au constituit tot atâtea succese în afirmarea valorilor tradi ionale române ti.

Au urmat multe alte turnee na ionale în calitate de solist

19

profesionist a prestigiosului Ansamblu Artistic „Doina” al Armatei din Bucure ti, pân în anul 2013 când m-am pensionat pentru vechime în munc i limit de vârst , limit fixat de lege nu de starea mea de spirit sau s tate sim indu-m apt în con-tinuare pentru a încânta auditoriul cu muzic de calitate din repertoriul plin de piese muzicale de cert valoare.

Preocuparea mea constant a fost valorificarea tiin ific a folclorului românesc cu special aplecare asupra zonei folclorice Romana i, aceasta datorându-se faptului c între timp am absolvit Universitatea Na ional de Muzic din Bucure ti ca o încununare a pasiunii i preocup rii constante în ceea ce prive te interpretarea pieselor de folclor autentic din zona Romana i. În aceast perioad a studiilor am beneficiat de un ajutor altruist din partea domnului profesor universitar dr. Alexandru Leahu c ruia îi mul umesc pentru sfaturile i îndrum rile oferite precum i domnului profesor universitar dr. Gheorghe Oprea cu care m-am c torit i am convie uit pân la moartea sa, perioad în care m-a orientat în principiile cercet rii monografice.

Studiile i cercetarea în domeniul folclorului s-au concretizat prin cursurile i sus inerea tezei de Doctorat cu tema: „ inutul Roma-na i în Contextul Culturii Muzicale Tradi ionale”, titlu tiin ific ce mi-a încununat o carier solistic de care sunt mândr , mândrie pe care o împart cu oamenii din satul meu i cu cei care mi-au fost mentori în via .

Aceast experien , studiile absolvite i titlul tiin ific de doctor în tiin a folcloristicii române ti mi-au dat posibilitatea s ocup o func ie de profesor la catedra de Folclor a Universit ii din Pite ti unde activez i în prezent.

Numeroase au fost premiile pe care le-am ob inut i pe care nu le mai enum r, dar cel mai drag îmi este cel prin care am devenit laureat a prestigiosului Festival de Muzic Popular „Maria nase” organizat la Craiova în anul 1993, premiu ce mi-a r spl tit eforturile i timpul de studiu în acest domeniu al muzicii populare tradi ionale române ti.

- Stimat D-n Reveca S lcianu, v-am ascultat disciplinat i cu mare interes f a interveni i a v întrerupe dar sunt nevoit s-o fac acum, nu neap rat în numele meu care cunosc câte ceva din întâmpl rile a a zis „civile” din via a dvs. dar sunt sigur c o parte dintre cititorii revistei vor dori s afle informa ii despre omul Reveca S lcianu nu numai despre artistul pe care l-am expus mai sus, a a c , v rog, s ne spune i, succint cum s-a desf urat via a dvs. în afara s lilor de spectacole, cum s-a derulat via a dvs. particular paralel cu cea public .

- Ooo, sunt multe de spus i nu tiu cu ce s încep deoarece în cei 65 de ani de via tumultoas au fost multe evenimente remarcabile, cel pu in pentru mine i nu tiu în ce m sur vor fi interesa i cititorii revistei Domnul de Rou , revist eminamente a jude ului Romana i, fondat în comuna vecin Grojdibodu unde am tr it cei mai frumo i ani ai tinere ii mele, cinci la num r, al turi de fostul so , inginerul Aurel Sulu, c ruia îi mul umesc i acum, postum, c de la el am dou zâne frumoase, inteligente, stabilite în Bucure ti (Floren a Alice i Lizette Alexandra) i amândou mau transformat dintr-o tân m mic într-o tân bunic .

Cum s nu-i mul ume ti lui Dumnezeu pentru a a copii reu i iar nepo ii sunt încânt tori i dr la i, p cat c tat l lor nu s-a putut bucura de a a copii, moartea lui survenind pe nea teptate.

Reiau spusele mele din perioada când am fost admis , prin examen riguros, la Liceul din Corabia (singurul liceu din localitate)

20

Domnul de Rouã

care datorit faptului c în acest ora existau dou mari fabrici cu profil de chimie, Fabrica de zah r i Fabrica de Melan , iar profilul liceului a fost industrial de chimie, aceasta pentru a asigura for a de munc celor dou unit i industriale. Dup absolvirea liceului, a a cum era firesc i cum aveam încheiat contractul de colarizare, am fost repartizat la Fabrica de zah r fiind încadrat pe un post de laborant . Întrucât programul profesional nu-mi crea timp disponibil pentru activit ile artistice, cu aprobarea organelor locale am fost încadrat pe un post de educatoare la o gr dini din acest ora , astfel având mai mult timp disponibil pentru repeti ii i deplas ri cu ocazia concertelor ce se organizau periodic în diferite localit i din ar . când-m remarcat în domeniul muzicii populare la nivel na ional a trebuit s m transfer la Bucure ti unde am fost angajat la uzinele Faur pe un post de contabil i concomitent cu programele muzicale la care participam am urmat coala Popular de Art pe care am absolvit-o cu nota maxim .

A urmat admiterea ca student la Conservatorul de Muzic pe durata c ruia mi-am concretizat cercetarea pentru folclor în studii i articole de specialitate care au ap rut în publica ii ale Conservatorului i ale Editurii Muzicale, precum i numeroase culegeri de folclor.

Dup o inerent întrerupere a activit ilor artistice de câ iva ani, mi-am reluat preocuparea mea de c tâi, cântecul popular, pe care l-am abordat cu o alt în elegere i patos precum i cu mai mult curaj.

Am participat în cadrul Televiziunii Na ionale la un concurs denumit „Unu din Trei” la care am fost selecta i 100 de concuren i i au fost desemna i reu i doar trei printre care i eu.

Aici am fost remarcat de prof. univ. dr. Gheorghe Oprea care a fost impresionat de repertoriul din zona mea, Romana i, dar nu numai atât deoarece în acea perioad ne-am c torit i a d inuit toria noastr pân la decesul s u acum câ iva ani.

Iat -m , deci, tân pensionar i tân v duv , de dou ori, ceea ce m-a determinat s m retrag în satul meu natal de care nu m-am desp it decât pentru perioade scurte i de care sunt legat prin mii i mii de fire, prin neamurile numeroase de aici.

Satul V stri a care are un trecut milenar i este a ezat în zona apropiat localit ii de re edin a fostului jude Romana i, este vorba de ora ul Caracal, îmi ofer o satisfac ie deosebit i

Anul III, nr. 1(9)/2018

sentimente de împlinire ca om, ca artist i îmi asigur acea lini te dup care am tânjit atâ ia ani. În acest sat se organizeaz de sute de ani, poate chiar mai mult, un bâlci anual de Sfânta Maria mare, la 15 august, unde se p streaz multe din tradi iile poporului nostru cu specific local i din Romana i.

Acelea i cuvinte frumoase i amintiri pl cute m leag i de satul Grojdibodu care este în imediata vecin tate spre sud, pe malul Dun rii, satul fostului meu so i tat al celor dou fiice ale noastre i care, de asemenea, are un trecut care se pierde în neolitic de unde provin multe artefacte i unde de milenii a existat un vad care permitea trecerea Dun rii pe jos, vara când sc deau mult apele fluviului i multe alte vestigii deosebite.

Totodat aici bunicul meu, Ilie S lcianu, fost arenda al mo iei lui Alecu Constantinescu, a întemeiat un neam prin c toria lui cu o localnic , Filodeia, cu care a avut mai mul i copii dintre care au supravie uit doar patru dintre ei, trei fete i mezinul, b iat, fost director al colii din sat pe numele lui Cristache S lcianu, deci nu am picat din cer în acest sat ci am venit, probabil, unde îmi era sortit s tr iesc i eu.

Tot bunicul meu a întemeiat neamul S lcianu la V stri a venind i c torindu-se aici unde, la fel a crescut patru copii dup care la moartea so iei sale se va rec tori la Grojdibodu.

Vede i cum se deruleaz via a în timp i în spa iu de cum nu nuie ti i nu te a tep i, preluând zicala ce spune: ce mic este lumea, totu i.

Despre diverse aspecte privind satul Grojdibodu, cititorii pot afla din multele comunic ri tiin ifice ale prof. univ. dr. Nicu Vintil Sigibida, n scut aici, m refer la dvs. i sper s nu v formaliza i cu modestia ce v caracterizeaz dar asemenea trecut istoric iar dori multe localit i din România s aib .

Profit de acest interviu, mai simplu eu îl consider o discu ie prieteneasc , s v mul umesc în mod cu totul special i deosebit despre cartea publicat de dvs. cu referire la neamul S lcianu, din vechime pân în zilele noastre, carte prin care noi am aflat informa ii deosebit de valoroase despre acest neam despre care nu aveam habar. În acest sat s-a statornicit prin c torie i fratele meu, Gheorghe, care i-a întemeiat o familie trainic împreun cu Lumini a Mu at i s-a integrat în colectivitatea local de parc aici a fost din totdeauna i uite a a din trei fra i care am fost, doi i-au continuat destinele în satul Grojdibodu cel lalt fiind stabilit la Brastav u. La est de satul V stri a este satul V dastra cu o vechime la fel de considerabil unde s-au descoperit fragmente de vase de lut care au constituit cultura V dastra cu aceea i vechime din neolitic.

E greu s enumeri perioade i st ri de spirit sau emo ionale ori s faci cunoscute multele evenimente dintr-o via pe care mi-o însu esc cu mândrie i satisfac ie i la care m raportez deseori acum în timpul pension rii bine venite dup ani de studii, deplas ri, familie, concerte, festivaluri, premii, succese i tot arsenalul care îmi bucur inima.

Sper c am r spuns exigen elor dvs. i propun s m opresc aici pentru a nu-i plictisi pe cititori chiar dac i eu sunt adepta ce este mult nu este de ajuns. Glumesc, desigur.

- Doamn Reveca S lcianu, v mul umesc pentru amabilitatea dvs. i pentru modul fluent în care a i parcurs, bine în eles pe scurt, perioade din via a dvs. artistic i de om al cet ii, v doresc s ave i s tate deplin i o via îndelungat , s v bucura i de ce a i realizat i în special de cele dou fete cu familiile lor i îndeosebi de nepo i.

(A consemnat, Nicu Vintil -Sigibida)

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

21

Personalit i de valoare ale inutului Romana i

Un studiu monografic de excep\ie

Recenzie Lucrarea Comuna Traian, jude ul Olt - studiu monografic -, elaborat de conf. univ. dr. tefan Ispas i publicat în anul 2017 la Editura Valahia University Press din Târgovi te, se înscrie în categoria monografiilor geografice i istorice mult a teptate în comunit ile locale. Apari ia unei astfel de lucr ri este un act de cultur împlinit i un suport pentru dezvoltarea social-cultural i economic a comunei respective.

O monografie valoroas nu putea fi realizat decât de un autor care trebuia s întruchipeze dou calit i esen iale: de fiu al comunei i de bun specialist. Providen ial s-a dovedit a fi tefan Ispas, n scut în comuna Traian, jude ul Olt, doctor în pedologie, conferen iar universitar i cercet tor recunoscut în domeniul pedologiei i geografiei. Cele dou însu iri, una afectiv , cealalt tiin ific , armonios îmbinate, transpar în întreaga lucrare. În fiecare capitol se simte d ruirea i se observ profesionalismul autorului. Astfel realizat , lucrarea reprezint contribu ie valoroas la cunoa terea, prin cercetare i elaborare tiin ific , a geografiei i istoriei comunei natale.

Cele 11 capitole ale monografiei, de factur geografic , istoric i etnografic , urmeaz o ordine fireasc , adecvat unei astfel de lucr ri. Redactarea textului este realizat într-o form succint i clar , accesibil unui public mai larg, iar partea grafic (h i, planuri, schi e, grafice, fotografii, tabele) este specific i foarte

bine executat tehnic, încât aduce un plus de con inut, de frumuse e i atrac ie întregii lucr ri.

Datele ob inute din cercetarea pe teren, m rturiile cet enilor i informa iile achizi ionate prin consultarea unor variate surse bibliografice au stat la baza realiz rii acestei monografii. Analiza tiin ific a elementelor i fenomenelor naturale, social-economice i istorice i-au permis autorului enun area unor concluzii pline de acurate e i de importan practic , acestea reg sindu-se la finalul fiec rui capitol. În prima parte a lucr rii a fost realizat o caracterizare a cadrului natural, pe componente: alc tuirea geologic i relieful, clima, apele, vegeta ia i solurile. Analiza de detaliu a reliefului, în strâns leg tur cu substratul geologic, vizeaz hipsometria, fragmentarea i declivitatea, iar harta geomorfologic , foarte sugestiv , completeaz în mod armonios acest capitol. În leg tur cu solul, autorul porne te de la realitatea terenului, aceea c acesta (p mântul) este principala resurs natural a comunei Traian. Este de re inut urm toarea constatare Rare sunt cazurile în care un anumit teritoriu comunal s fie acoperit în întregime numai de cernoziomuri (p. 48). Ca specialist în tiin a solului, tefan Ispas prezint o serie de date privind propriet ile fizice, hidrofizice i chimice ale solurilor. În leg tur cu evaluarea calitativ a terenurilor, eviden iaz faptul c aproximativ 90% din suprafa a teritoriului comunal se încadreaz în clasele a I i a II-a de calitate, ceea ce asigur oportunit i deosebit de favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. Importan practic deosebit prezint i analiza apelor de suprafa i freatice, autorul concluzionând c Sub aspectul apelor de suprafa , teritoriul comunei Traian este foarte s rac (p. 38). Apa freatic se afl , în cea mai mare parte a teritoriului comunal, la adâncimi cuprinse între 5 i 7 m, numai pe v i i în ariile depresionare aflându-se la 3-4 m adâncime.

Sunt aspecte de mare însemn tate pentru aprovizionarea cu ap a popula iei, a sectorului zootehnic, cât i pentru func ionarea sistemului de iriga ii.

Este cunoscut faptul c în studiile cu caracter monografic un interes deosebit prezint problemele demografice i cele ale habitatului. Ca atare, în partea a II-a a lucr rii, autorul a acordat aten ia cuvenit variatelor aspecte geodemografice: provenien a i evolu ia numeric a popula iei, mi carea natural , mi carea migratorie, structura popula iei pe grupe de vârst i sexe, structura confesional , structura socio-profesional , nivelul de educa ie i unele aspecte etnografice.

Despre sat, declarat comun la 9 ianuarie 1896, se face meniunea c este de tip adunat, intravilanul având forma de p trat, trama stradal fiind format dintr-o re ea de str zi paralele pe direc ia NV-SE, intersectate median i perpendicular de principala arter de circula ie din comun , Calea lui Traian, pe care se afl situate principalele institu ii publice. Evolu ia vetrei satului este prezentat pe baza h ilor topografice (1912, 1956, 1980) i a ilor satelitare (2017). În continuare este descris infrastructura

22

Domnul de Rouã

tehnico-edilitar i zestrea social cultural a comunei, dup care sunt prezentate institu iile de interes public: prim ria, coala, biserica, c minul cultural i dispensarul medical. În capitolul Comuna Traian i marile momente ale istoriei poporului român sunt incluse subiecte care amintesc despre participarea locuitorilor comunei Traian la evenimentele mai importante care s-au succedat de-a lungul timpului: R zboiul de independen (1877-1878), Primul r zboi mondial (1916-1918), Reforma agrar din anul 1921, Al Doilea r zboi mondial (19391945), Reforma agrar din anul 1945, Cooperativizarea agriculturii i Revolu ia din anul 1989.

Privind în perspectiv dezvoltarea comunei Traian, conf. univ. dr. tefan Ispas a considerat necesar s identifice i s caracterizeze factorii care vulnerabilizeaz acest teritoriu, aceast comunitate, a a încât a realizat o analiz foarte interesant i util a factorilor de risc din mediul respectiv - riscuri naturale i riscuri antropice - de care trebuie s se in cont în proiectele de dez-

Anul III, nr. 1(9)/2018

voltare local .

Deosebit de emo ionant este partea final a monografiei, intitulat Lumea pierdut a satului, în care sunt prezenta i nu numai fostele personalit i ale comunei, dar i oamenii obi nui i ai satului, de la primari, directori de coal , profesori, înv tori, secretari ai prim riei, preo i, ingineri, la moa a satului, la cel mai bun tâmplar, l utar, morar, fierar, inclusiv ciobanul satului.

Datorit considerentelor de mai sus, lucrarea este, cu certitudine, un model de elaborare a unei monografii, de mare folos pentru to i cei care realizeaz studii cu caracter monografic, în primul rând pentru profesorii de istorie i geografie.

Motto-ul ales din scrierile lui Nicolae Iorga i folosit în loc de prefa în aceast monografie, îl g sim, în acest sens, deosebit de inspirat i plin de înv minte: Fiecare loc de p mânt are o poveste a lui, dar trebuie s tragi bine cu urechea ca s-o auzi i trebuie i un dram de iubire ca s-o în elegi.

Conf. univ. dr. Vasile Loghin Universitatea Valahia din Târgovi te

}TEFAN ISPAS Date biografice S-a n scut la 21 ianuarie 1953, în comuna Traian, jude ul Olt. A urmat cursurile Liceului teoretic din ora ul Buftea (1968-1972) i ale Universit ii din Bucure ti, Facultatea de Geografie Geologie, sec ia Geografie (1974-1978). În anul 1999 a ob inut titlul tiin ific de doctor în pedologie la Universitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar din Bucure ti. i-a început activitatea profesional la Sta ia hidrologic Slatina (1978-1982), dup care s-a transferat la Oficiul jude ean pentru studii pedologice i agrochimice Dâmbovi a (1983-1994). În anul 1995 a devenit lector la Universitatea Valahia din Târgovi te, iar în anul 2000 a devenit conf. dr. la aceea i universitate, în cadrul c reia a îndeplinit func iile de prodecan al Facult ii de tiin e Umaniste (2002-2004) i director al Departamentului de Geografie (2008-2016). Este titularul cursurilor de Pedologie, Cartografie-Topografie i Fotogrammetrie.

De-a lungul activit ii profesionale a publicat, singur sau în colaborare, 8 c i i peste 50 de articole tiin ifice în reviste de specialitate din ar i str in tate. A participant la numeroase manifest ri tiin ifice na ionale i interna ionale (Grecia, Spania, Fran a). Este coordonator tiin ific la numeroase lucr ri metodicotiin ifice pentru ob inerea gradului didactic I în înv mântul preuniversitar.

A fost membru în comisii academice pentru acordarea titlului tiin ific de doctor la Universitatea din Bucure ti (Facultatea de Geografie) i Universitatea de tiin e Agronomice i Medicin Veterinar din Bucure ti (Agricultur -Horticultur ), Comisii pentru finalizarea studiilor postuniversitare, Comisii pentru acordarea gradelor didactice în înv mântul universitar, Comisii pentru acordarea gradelor didactice I i II în înv mântul

preuniversitar.

Este membru al Societ ii de Geografie i al Societ ii Na ionale Române pentru tiin a Solului (SNRSS). Membru al Interna ional Union Soil Sciences prin apartene a la SNRSS, parte a IUS. Locuie te în Târgovi te, B-dul Libert ii, Bl. D1, Ap. 19. E-mail: stispas@yahoo.com Lista c ilor i a capitolelor din c i publicate Ispas t., 2001, Câmpia Titu - studiu pedogeografic (tez de doctorat), Ed. Macarie, Târgovi te, ISBN: 973-9391-98-2, 175 p.

Podani M., Ispas t., Nedelcu A., 2001, Hidrologie inginereasc , Ed. Karex - 2000, Târgovi te, ISBN: 973-8217-06-7, 215 p.

Puiu t., Ispas t., 1997, Pedologie - manual practic, Ed. Domino, Târgovi te, ISBN: 973-98078-1-X, 131 p.

Podani M., Ispas t., Dragomir L., 1998, Climatologie i Agrometeorologie, Ed. Domino, Târgovi te, ISBN 973-9326-277, 135 p.

Ispas t., Mur toranu G., Leotescu Raluca, Ciulei S., 2006, Pedologie - cercetarea solului pe teren, Valahia University Press, Târgovi te, ISBN: 973-7616-37-5, 155 p.

Ispas t., 2007, Geografia regional a româniei, Valahia University Press, Târgovi te, ISBN: 978-973-7616-62-3, 167 p.

Ispas t., Anca-Luiza St nil , 2015, Solurile României, Valahia University Press, Târgovi te, ISBN: 978-606-603-126-4, 246 p.

Ispas t., Comuna Traian, jude ul Olt - studiu monografic, Valahia University Press, Târgovi te, ISBN: 978-606-603-178-3, 173 p.

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

23

Personalit i de valoare ale inutului Romana i

Claudia DIACONU-VÂLCU

Bariere @într-o lume f[r[ frontiere Nota redac iei: Autoarea prezentei formul ri explicative a fenomenului sociologic analizat, a publicat în anul 2017 cartea cu titlul de mai sus la editura „Antheo” din Craiova unde în 230 de pagini a analizat cu profesionalism efectele migra iei p rin ilor la munc în str in tate asupra copiilor r ma i în ar .

Cuprinsul c ii a reprezentat teza de doctorat a autoarei sus inut la Universitatea din Craiova, tez apreciat de cinci cadre didactice universitare de înalt rang tiin ific, fiecare în parte fiind conduc tor de doctorat.

Am solicitat autoarei un punct de vedere personal cu nuan e obiective chiar dac unii le vor considera subiective, întrucât nimeni altcineva nu ar fi putut explica ce a gândit aceasta dup patru ani de preg tire doctoral i al i doi de masterat în domeniu, precum i a miilor de pagini studiate, a miilor de documente de specialitate aflate în arhiva multor institu ii de profil din ar pe care le-a cola ionat într-un studiu de referin , într-un material de lucru pentru speciali ti din domeniul de înv mânt i social corespunz tor.

Consider m c de acela i interes se vor bucura i cei nespeciali ti în acest domeniu sensibil al format rii copiilor pentru o via viitoare, copii lipsi i de cel mai important aport al p rin ilor a a cum se spune de sute de ani, în cei apte ani de acas , ani care lor le-au lipsit inclusiv afec iunea atât de necesar unor copii la debutul lor în via a i a a extrem de grea i plin de lipsuri.

Red m mai jos punctul de vedere al autoarei:

*** Fenomenul globaliz rii a atras dup sine fenomene sociale care au putut fi prev zute, într-o oarecare sur , dar nu au putut fi evitate. S cia extrem , imposibilitatea satisfacerii nevoilor elementare au adus numeroase familii în situa ii lipsite de alternative. i-au g sit alinarea i lini tea în nevoile spirituale, pe care de altfel, nimeni nu le poate înl tura, nimeni nu le poate fura.

Ne afl m, am putea spune, într-un moment de restri te, un moment critic atât pentru genera iile care acum î i încep lupta cu via a, dar i pentru cei care i-au dedicat întreaga existen muncii, devotamentului i greut ilor cotidiene. Dac am fi nevoi i s spunem pentru care a fost i este mai u or sau mai greu, ar fi o alegere dificil . Atât într-un caz cât i într-altul, suferin a i dezam girea sunt la fel de mari i intervine fenomenul frustr rii care anuleaz esen a lucrurilor de fiecare dat .

Se poate desprinde din aceste apre-

cieri, un subiectivism pesimist, negativist, dar încerc s explic totul prin ochii experien ei i al lucrului cu oamenii, al interacion rii cu categoriile de persoane cele mai defavorizate ale realit ii sociale, în condi iile existen ei unei „societ i de pia ” i a unui „stat de drept”.

Ce anume nu func ioneaz sau cine anume este de vin pentru func ionarea deficitar a sistemului românesc, sunt întreb ri deja zute în desuetudine. Ne întreb m mai mult decât facem, acuz m în loc s ac ion m, c ut m reponsabili pentru faptele noastre i nu tim s ne asum m gre elile. Dar aceste lucruri sunt greu de îndeplinit într-o lume în care con tiin a moral a disp rut iar teoria formelor f fond este la fel de actual i ast zi.

De ce pleac românii la munc în str in tate? De ce î i p sesc familia, copiii, locurile unde s-au n scut i au crescut? Deciziile pe care le-au luat îi fac ferici i sau sunt constrân i s recurg la asemenea metode? Oare chiar nu exist nimic mai bun pentru ei aici în ara lor? Care va fi viitorul copiilor r ma i în ar f îngrjire rinteasc ? Sunt primele întreb ri pe care mi le-am adresat la începutul redact rii acestei lucr ri. Sigur, important pentru mine era, s ajung la efectele pe care munca în str in tate a p rin ilor o are asupra copiilor, sau mai exact plecarea lor la munc în str in tate.

Fenomenul migra iei în afara grani elor rii este, într-o mare sur , nou pentru ara noastr . Nu are o existen secular i nici nu a cunoscut o amploare mai mare pân în prezent. Pentru a ajunge la efecte îns este necesar ca mai întâi s descoperim cauzele care au determinat deciziile oamenilor s plece din ar , iar pentru a ajunge la cauze trebuie s ne oprim asupra contextului actual de via al românilor, care era semnifica ia familiei în trecut i cum a ajuns s fie privit ea ast zi.

Totodat se impune tratarea în sine a fenomenului migra iei externe din România, prin consultarea rapoartelor, studiilor i a literaturii de specialitate.

Migra ia este un „fenomen social total” prin care pot fi „citite” oportunit i i probleme, istorie, prezent i viitor la nivelul societ ii române ti.1 Avem dea face, prin urmare, cu un fenomen foarte complex, cu implica ii i urm ri în tot cadrul societal. Întrucât migra ia româneasc în str in tate, este de dat recent i pu in cunoscut , informa ia apare cronic insuficient .2

24

Domnul de Rouã

Este dureros pentru o ar precum România, cu aproximativ 20 milioane de locuitori, cu deschidere la mare, cu forme de relief atât de variate i cu performan e realizate în condi ii extrem de sumbre, s se afle într-un moment dificil de dep it în toate segmentele cruntei realit i sociale.

Munca în str in tate apare ca o variant salvatoare din limanul incertitudinilor în care ne afl m mul i dintre noi. A a cum afirmam mai sus, fenomenul este relativ recent i, cum spunea profesorul Sandu, informa iile nu sunt suficiente pentru o doctrin complet . Motivele pentru care românii pleac , le putem recunoa te cu u urin fiecare dintre noi. Nu este dificil de realizat c mul i sunt d râma i de suferin e grele, de necazuri ap toare din cauza resurselor economice. România pare s nu fie capabil sus in i s satisfac , ca stat, nici cele mai elementare nevoi ale popula iei. Cel mai trist este îns faptul c , dac arunc m o privire asupra satelor i ora elor noastre, putem vedea o imens diferen în ceea ce prive te condi iile de trai i modul de via .

Din punct de vedere subiectiv, consider c marea problem a perpetu rii st rii de criz în care ne afl m se datoreaz în primul rând neîncuraj rii ideilor mici dar care pot avea rezultate mari. i m refer aici la faptul c România nu are o clas de mijloc care s menin un echilibru comunitar. Discrepan ele sunt evidente i ocante la numai 10-20 km dep rtare dintr-un loc într-altul în ara noastr .

Men ionez acest lucru, întrucât prin specificul activit ii pe care o desf or, am avut contact cu categorii de persoane difereniate. Pot afirma c în România exist oameni s raci i oameni boga i, iar aceste dou categorii nu sunt compatibile una cu cealalt . Mizeria absolut în care tr iesc, în secolul XXI, mult peste jum tate din popula ia rii noastre, pare s fie subiectul unui scenariu anacronic i rar întâlnit în rile europene.

Cel mai trist sau mai dureros este c nu a fost dintotdeauna a, c poten ialul statului român atât de h ituit i cotropit de-a lungul istoriei de zeci de popoare, a fost i va r mâne unul ridicat, cu valori morale demne de urmat, cu tradi ii i obiceiuri unice, cu un patrimoniu spiritual, intelectual i material nu foarte des întâlnit în alte state ale lumii, care poate, pe de alt parte au avut ceea ce nou ne-a lipsit mereu, i anume, unitatea, solidaritatea i curajul pentru ap rarea cauzei în care am crezut.

Ideile larg r spândite, în prezent, în întreaga lume, referitor la ara noastr , nu sunt deloc vrednice de amintit. Fire te c nu putem fi to i la fel i nu ne putem face responsabili pentru faptele altora, dar este dureros când to i trebuie s pl tim pentru o fapt unitar .

Revin la ideea de baz a acestei lucr ri i anume migra ia românilor la munc în str in tate. Într-o analiz destul de profund a migra iei, din anul 2009, se men ioneaz c migra ia este unul dintre procesele sociale care au influen at i influen eaz profund societatea româneasc actual , milioane de cet eni români având rude ce au avut perioade mai lungi sau mai scurte de migra ie.

Migra ia româneasc este una dintre principalele migra ii dinspre estul i vestul continentului, o migra iune foarte dinamic , a c rei abordare necesit o viziune diferen iat i complex .3 Lucrarea de fa a este structurat în cinci capitole i prezint o incursiune în timp asupra fenomenului migra iei, tratând subiectul de la sensul s u etimologic i pân la implica iile pe care le are în prezent asupra societ ii române ti în ansamblu, cu preponderen asupra copiilor. Nu exist o documentare doctrinar , teoretic vast , nu s-au ar tat prea mul i doritori s investigheze acest domeniu, prea pu ine studii si prelegeri universitare particulare. Este dificil de realizat, în momentul de fa , o cercetare ampl a fenomenului în mod individual, statul fiind cel care ar trebui s se preocupe de realizarea sondajelor de opinie i punerea în practic a instrumentelor de cercetare sociologic pentru a veni cu solu ii

Anul III, nr. 1(9)/2018

în sprijinul problemelor sociale actuale.

Capitolul I denumit „Fenomenul migra iei românilor în afara grani elor rii” prezint migra ia româneasc , în general, pornind de la opera ionalizarea conceptului, un istoric scurt al fenomenului, migra ia dup cel de-al doilea r zboi mondial, situa ia în timpul regimului comunist precum i anvergura de care s-a bucurat dup revolu ia din 1989, teorii i politici de migra ie dar i m rturii ale celor care au gustat din experien a str in ii.

Capitolul al II-lea, „Efecte generale ale migra iei românilor în str in tate” vine cu o aprofundare a consecin elor economice ale migra iei, respectiv remiterile financiare cu efecte pozitive i negative. Totodat sunt dezb tute si consecin ele pe care migra ia le produce asupra rilor surs i asupra rilor de destina ie dar i impactul cultural asupra for ei de munc , concluzionând cu efectele migra iei asupra României pe termen scurt, mediu i lung.

Capitolul al III-lea „Implica iile migra iei asupra familiei” trateaz institu ia familiei de la începuturi i pân ast zi, plecând de la terminologie, familia în realitatea social actual , leg tura dintre aceasta i capitalul social i impasul familial provocat de plec rile în str in tate.

Capitolul IV „Efectele migra iei p rin ilor la munc în str in tate asupra copiilor” reprezint capitolul de c tâi al lucr rii. Am împ it aceast mare categorie de efecte pe care le produce migra ia p rin ilor asupra copiilor în dou mari grupe i anume: efecte pozitive i efecte negative, ambele fiind amplu dezb tute i argumentate.

Capitolul V reprezint partea practic a lucr rii. Cercetarea de fa aduce în prim plan efectele pe care le produce plecarea în str in tate asupra copiilor, eviden iind p rerile lor.

Astfel, în partea teoretic a lucr rii voi trata fenomenul migra iei românilor în afara grani elor rii, efectele majore pe care migra ia le produce, institu ia familiei afectat grav de migra ie i consecin ele grave pe care migra ia pentru munc în str in tate le produce asupra copiilor l sa i în ar . În partea practic a lucr rii am analizat prin intermediul metodelor i instrumentelor de cercetare sociologic , pe care leam descris în metodologia lucr rii, efectele pe care plecarea la munc în afara ri le produce asupra copiilor r ma i în ar , realitatea statistic oficial a fenomenului, gradul de implicare al autorit ilor locale pentru solu ionarea acestei situa ii.

Consider c din punct de vedere al contribu iilor proprii, lucrarea de fa va aduce un aport deosebit de important în literatura de specialitate, printr-o abordare i o structur originale, atât din punct de vedere teoretic cât i practic, bine argumentat , în contextul în care subiectul abordat, respectiv efectele migra iei p rin ilor la munc în str in tate asupra copiilor r ma i în ar , nu are o documentare doctrinar foarte vast , fiind studiat cu preponderen de organiza ii nonguvernamentale cu un statut specializat pentru acest categorie de copii. jduiesc, ca pe parcurs, dup studierea acestei lucr ri, cunosc torii fenomenului migra iei p rin ilor la munc în str in tate i a impactului asupra educa iei copiilor r ma i acas chiar sub supravegherea unor membrii ai familiilor ( bunici, fra i, etc.) s poat contribui cu propuneri noi sau solu ii pentru contracararea acestor neajunsuri în educa ia i cre terea în condi ii civilizate a copiilor i adoptarea unor m suri menite rezolv rii acestor probleme sociale actuale i dificile dar nu imposibil de solu ionat.

1

Dumitru Sandu, Lumile sociale ale migra iei române ti în str in tate, Editura Polirom, 2010, p. 35.

2 Ibidem, p. 11.

3 István Horváth, Remus Gabriel Anghel (coord.), Sociologia migra iei.

Teorii i studii de caz române ti, Editura Polirom, 2009, p. 13

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

25

Dumitru BOTAR

Un l[utar celebru din Romana\i: TOMA RADU ZUIC{ Anul 1994 consemneaz un eveniment editorial folcloristic deosebit, prin apari ia unei c i intitulate „Cântece b trâne ti i doine”, autori Mihai B ianu colonel(r) inginer i profesorul llie Constantinescu, ambii n scu i în Dio tii Romana ilor, pasiona i cercet tori i colec ionari de documente istorice, literare i vestigii istorice cu referire la comuna natal .

Cartea respectiv cuprinde 772 texte literare i include culegerea de cântece a lui llie Constantinescu (232) înregistrat în vara lui 1930 de la vestitul l utar caracalean Toma Radu Zuic pe atunci în vârst de 67 de ani. Descoperit în anul 1987, de c tre Mihai B ianu, acesta a selectat în vederea public rii, 143 de cântece i doine pe care le-a inclus în cartea respectiv . Profesorul llie Constantinescu, cea mai proeminent personalitate didactic a Romana ilor (a fost i un mare colec ionar de documente rare i piese arheologice, printre cei mai mari din ar , casa lui fiind un adev rat muzeu) le-a înregistrat a a cum le-a auzit de la Toma R. Zuic , adic cu fonetismele specifice regiunii i desigur proprii utarului, f s modifice ceva.

De fapt comuna romana ean Dio ti a fost un adev rat izvor de cântece i balade oltene ti, aici existând câ iva l utari de mare profesionalism, precum Oaie i Buic , cu tarafurile lor, din tat în fiu, folosi i de locuitorii comunei, în special de cei mai înst ri i, cu stare mai bun . Ace tia de multe ori aduceau i l utari din Caracal la fel de virtuo i sau chiar mai buni, cum au fost Toma Zuic i tat l s u Radu Zuic , adev rate unicate în domeniu.

Editarea acestei c i ne spune Mihai B ianu, s-a f cut cu

acordul copiilor lui llie Constantinescu (1874-1960), tefan Constantinescu i Ileana Constantinescu, care nu au avut obiec ii în acest sens, recunoscând dreptul de proprietate al lui B ianu, de fapt un fel de nepot al profesorului Constantinescu, unul dintre mo tenitorii b trânului c rturar.

Ilie Constantinescu a început culegerea cântecelor la vârsta de 56 de ani, în anul 1930 (17 iulie - 11 august) principalul izvor fiind Toma R. Zuic , care avea atunci 67 de ani, n scut prin anul 1863 în Caracal, mahalaua Sf. Ion, recunoscut în ora i jude , drept locul de vie uire a l utarilor caracaleni. În aceast mahala era i o strad pe care locuiau cei mai mul i, numit i strada „Muzelor” unde am fost de multe ori, cu unii l utari mai aproape de zilele noastre, am fost chiar prieten (1960-1990), petrecând al turi de ei multe clipe fericite: Mida, Tudorel T sescu, Lele Dumitrescu cu so ia sa Gica (Laleaua neagr ) i nu în ultimul rând Nae B canu cel mai bun la vremea lui, a stat la mas cu George Enescu în 1927, când acesta a concertat la Caracal i al ii pe care amintirea mea îi streaz acolo unde i-am a ezat numai pe cei dragi.

Toma Zuic tia cele mai multe cântece de la tat l s u Radu Zuic , n scut i el tot în Caracal (1840), precum i de la Oaie, utarul Dio tilor, n scut în acela i an.

To i cei care l-au cunoscut i ascultat pe Toma R. Zuic ne spun despre el c era un l utar ie it din comun, cu o memorie foarte bun , cunosc tor a sute de cântece i balade, cu versuri la fel de multe: S rdar C lin - 384, Corbea - 345, Milea - 260, Cântecul na ului - 286, Ghi C nu - 243, Voinicul Oleac - 212 etc., situa ie în care nu exager m dac -l punem al turi de al i depozitari ai comorilor noastre folclorice: Barbu L utaru, Petrea Cre u, Solcan de la Br ila, Jidic , scripcarul din copil rie al lui Vasile Alecsandri, Toma Micher prieten cu Mihai Eminescu i nu în ultimul rând cu Lae Chiorul pe care l-a nemurit Octavian Goga.

De re inut i blestemul acestui l utar, cu care î i sfâr ea baladele: i cine nu le-o cânta / Usca-i-s-ar guri a / Taman ca vioara mea”.

Din p cate ast zi nimeni nu mai tie de el i desigur nu mai vorbe te de ceea ce a f cut, lumea în care s-a mi cat a disp rut, aceste rânduri sunt semnul meu de pre uire pentru un om, l utar peste care nedreapta uitare a c zut ca un blestem. Încredin ez hârtiei al turi de aceste câteva secven e r zle e din via a lui i o fotografie ce dateaz din vara lui 1930, când avea 67 de ani, moment în care i-a dictat lui llie Constantinescu cele 232 de cântece de care am f cut vorbire.

Tot el i-a dictat acestuia la 11 august 1930 „Cântecul Jianului” pe care-l tia de la tat l s u, ce se cânta pe la 1866-1877, în tab ra Regimentului 19 Infanterie - Romana i când î i efectua stagiul militar locotenentul Iancu Dobruneanu, nepot de fat al lui Iancu Jianu.

Aceast variant de cântec, Ilie Constantinescu a publicat-o în revista DOMNUL DE ROU , nr. 5, 6, 7/mai, iunie, iulie 1937, pag. 27-28, la rubrica Folclor romana ean.

26

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

Profesorul Petrescu Florian - omul ]i c[rturarul (C.V. sentimental) Sunt oltean n scut în Gângiova Jiului de Jos, acum 77 de ani, cu ascenden sârbeasc din partea bunicului dup mam .

Tat l meu, tefan Petrescu, a fost mic negustor i, apoi, dup 1944, muncitor C.F.R. la Craiova iar mama, Maria Petrescu, mam extraordinar , a fost croitoreas .

De la ea am înv at salutul respectuos i afectuos.

Am fost cinci fra i: patru b ie i i o fat . Neam crescut unul pe altul iubindu-ne i respectându-ne nem rginit.

Fratele cel mare, Daniel Petrescu a fost un mare actor al Teatrului Na ional din Timi oara. Mi-a fost model de conduit i dragoste.

Am absolvit coala elementar în satul natal i, apoi, am urmat cursurile Colegiului Na ional „Carol I” din Craiova, pe atunci Colegiul Popular „Nicolae B lcescu”, la care am fost admis primul, singurul cu media 500, cu note dup modelul sovietic.

Am absolvit liceul în 1957, fiind recunoscut ca ef al promo iei mele. Dup ezit ri i pendul ri între medicin , francez i inginerie, hazardul m-a adus la Facultatea de Matematic -Fizic a Universit ii din Timi oara pe care am absolvit-o în 1963.

Acolo am cunoscut-o pe viitoarea mea so ie, Dinc Livia, olteanc din Am tii de Jos. Dup o prietenie de patru ani, neam c torit în ultimul an de facultate, 1963. Ca o coinciden bizar , men ionez faptul c în timp ce eu intram primul la Colegiul din Craiova, ea intra prima la coala Pedagogic de Fete din Craiova!

Profesor la Liceul din D buleni, unde am fost repartizat, director acolo, inspector colar la raionul Corabia, inspector colar la jude ul Olt, secretar cu propaganda în conducerea ora ului Caracal, Inspector colar General al jude ului Olt, director al Liceului „Ioni Asan” i, în final, profesor la catedra de matematic a acestui liceu iat , schematic, traseul de munc parcurs de pensionarul Petrescu Florian.

Satisfac ii? Multe i pu ine.

1. Cred c împlinirea esen ial a vie ii mele o constituie c toria cu nepre uita mea tovar de via , Dinc Livia, cea cu care de 54 de ani împart bucuriile i necazurile vie ii, femeie excep ional (om la care Dumnezeu a lucrat ceva mai mult, ca s l parafrazez pe Geo Bogza), so ie demn , prieten de încredere pe

trudnicul drum al vie ii, mam capabil de sacrificiul suprem, bunic de basm. Îi mul umesc i pe aceast cale pentru tot i-i s rut cu evlavie mâna.

2. Acela i sentiment de împlinire i fireasc fericire mi-l ofer cei doi copii, Doru i Liliana, absolven i - efi de promo ie - ai Colegiului Na ional „Ioni Asan”.

Gra ie preg tirii pe care colegii mei le-a asigurat-o, au reu it descurce firele încâlcite ale unei vie i incerte i s i croiasc drumuri profesionale clare, durabile i meritorii. Pot spune c au reu it în via .

3. În tabloul familiei mai pot fi distin i 3 sori: nepo ii Andrei, Teodor i Bianca. Ei completeaz în mod fericit constela ia mea familial . Avându-i, am înv at, citându-l pe Gabriel Garcia Marquez, c „atunci când un nou n scut î i strânge cu micul s u pumn, pentru prima dat degetul, îl prinde pentru totdeauna”.

Debutul în înv mânt a fost promi tor. La examenul de definitivat din anul 1966, la Timi oara, m-am clasat primul din câteva sute de candida i care proveneau din trei regiuni: Banat, Oltenia, Hunedoara, cu media 9,08, dup mine urmând so ia mea cu 8,97. Func iile pe care le-am avut m-au îndep rtat de fream tul i tumultul s lilor de clas . În compensa ie, m-am str duit ca de la nivelul acestor misiuni efemere s sprijin material i moral colile în general, i liceul nostru în special. Extinderea liceului (prin construirea a înc 8 s li de clas ), internatul i cantina, sala de sport, alte dot ri, înglobeaz contribu ia mea, ca inspector general, la elaborarea deciziilor i înf ptuirea lor. Am satisfac ia

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

contribu iei la scrierea i editarea a 3 studii monografice ale liceului. La Centenar am donat Bibliotecii liceului 500 de volume carte de matematic , metodic i psihopedagogie.

Am iubit i iubesc Liceul „Ioni Asan”. Mi-a fost i îmi este înc o a doua cas . M bucur, pân la a dezv lui cu sinceritate sentimentul de mândrie c în lunga i prestigioasa list a dasc lilor acestui liceu este înscris i numele meu.

Pe plan profesional am parcurs cu brio toate treptele tiin ifice ale înv mântului preuniversitar fiind posesor al gradului didactic I i al titlului de Profesor Eviden iat.

Am predat în înv mântul superior ca lector asociat în cadrul Universit ii „Spiru Haret” fiind totodat Pre edintele Funda iei „România de mâine”. De in Ordinul Muncii clasa a III-a, numeroase medalii aniversare, jubiliare sau de onoare, aproape 50! Am fost membru al Camerei Legislative. Am fondat Filiala Caracal a Societ ii de tiin e Matematice din RSR al c rei pre edinte urma s fiu ani în ir. Am primit felicit ri, telefonic i în scris, de la Pre edintele României, Ion Iliescu. Conducerea M.E.N. mi-a acordat Diploma de Excelen . Inspectoratul colar al jude ului Olt mi-a acordat în dou rânduri Diploma de Excelen . Sunt cet ean de Onoare al Municipiului Caracal i al ora ului D buleni. Am fost gratulat cu

27

titlul de Membru de Onoare al Asociaiei „Fiii i prietenii Caracalului” în care am o prestigioas activitate. Sunt component al Colegiilor de Redac ie ale revistelor „Domnul de Rou ”, serie nou , editat de îmtimitul om de cultur , prof. univ. dr. av. Nicu Vintil , i al revistei „Vitralii romana ene”. Am publicat numeroase articole în presa pedagogic i în cea local , fiind coautor la trei studii monografice ale Colegiului Na ional „Ioni Asan”.

Iat , deci, tradus în plan sentimental, CV-ul unui slujba devotat colii, ob tei caracalene i culturii romana ene în general.

Motivarea unei decizii personale Spre sfâr itul anului 2017, am fost contactat de dou personaje, separat, din elita municipiului Caracal pentru a-mi comunica faptul c la nivelul organelor locale a fost întocmit o list cu o sut de persoane care s figureze printre cei care au militat pentru modificarea numelui jude ului Olt în jude ul Olt Romana i i c din aceast list l rgit au fost selecta i 15 membri marcan i care vor onora acest demers i vor r mâne în istoria local lega i de acest eveniment mult dorit de fo tii locuitori ai jude ului Romana i. tirea m-a bucurat mult deoarece confirma ie irea din iner ie a celor din zon i c astfel se accepta propunerea mea de a se schimba numele jude ului Olt i a se oferi o compensa ie celor care au f cut i înc mai fac parte din fostul jude Romana i.

Am considerat generoas propunerea oficialit ilor din Caracal i recompensatorie pentru mul i care au cerut deseori revenirea la fostul jude Romana i i care acum î i vor vedea împlinit , par ial, dorin a.

Nu am solicitat lista l rgit dar am fost curios s aflu cine face parte din lista restrâns , persoane care vor fi re inute pentru istoria local c au avut o contribu ie în restabilirea administrativ a jude ului actual în ceea ce prive te numele care cuprinde un adev r istoric i anume Romana i, vechea i îndrept ita denumire a acestui col de ar str vechi i cu o istorie de invidiat.

Aveam s aflu nume cunoscute i merituoase dar i nume necunoscute unele f nici o leg tur cu fostul sau actualul jude Romana i precum i unele nume care, în domeniul lor, sunt de stimat dar în afara preocup rilor ce in de restabilirea denumirii jude ului Olt Romana i.

Nu am avut obiec iuni, pentru c nu îmi permit s am, deoarece este problema autorit ilor locale pe cine vor s conteze i pe cine vor s recompenseze i nici nu am f cut alte propuneri de ad ugare sau eliminare din list .

Singurul nume la care pot s fac referin este numele meu re inut în varianta l rgit i în varianta restrâns cu motivarea lor trebuie s fiu înserat aici datorit faptului c sunt unicul personaj care a gândit i propus modificarea denumirii jude ului actual în jude ul Olt Romana i, alte merite sau onoare nu am aflat fi avut atunci când s-a gândit includerea mea pe list .

Printre cei care completeaz lista restrâns am g sit pe cânre ii Tudor Gheorghe, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Gheorghi a Nicolaie, Ionela Prodan, tefania Sima, Ion Popa i cam atât, la care se mai adaug alte nume din varii domenii ale vie ii sociale, inclusiv doi academicieni, originari din alte zone, ca s dea greutate i credibilitate listei.

Ini ial am acceptat s fac parte din aceast list dar dup câteva zile am cugetat i am ajuns la convingerea c nu am calit ile necesare de cet ean al jude ului Romana i, de persoan public cu zeci de c i publicate, multe din ele cu referire la istoria jude ului Romana i, aspecte inedite, titluri tiin ifice de prim rang, fost parlamentar, profesor universitar, doctor în drept i altele, motiv pentru care am decis c nu pot fi asociat cu persoanele de mai sus pe care oficialii municipali i-au selectat pentru a face cinste i onoare teritoriului romana ean i c al turarea mea acestei liste ar sc dea prestigiul componen ilor dar i al zonei în care am fost n scut i am crescut.

Pentru a înl tura acest neajuns am cerut celor care se ocup de aceste ceremonii s m radieze de pe list i în locul meu s adauge, eventual, un fotbalist sau pe cineva de la un club de noapte, m rog, disponibilitatea le apar ine, eu renun ând irevocabil dar nu înainte de a le mul umi i a-i felicita pe cei care au gândit i realizat aceast list .

Cu respectul „cuvenit”, Nicu Vintil -Sigibida.

28

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

ELOGIUL NEBUNIEI

Elogiul Nebuniei sau laud asupra prostiei, a a cum a denumit-o autorul, Erasmus din Rotterdam în anul 1509, este opera cea mai celebr i cea mai durabil a acestuia, care a scris multe lucr ri voluminoase, savante i grave, i care desigur nu s-a gândit niciodat c posteritatea îl va gusta i admira printr-o carte, scris sub forma unui joc întâmpl tor, dintr-un capriciu vesel.

Cazul acestei opere ne evoc soarta neprev zut a atâtor capodopere, de a c ror valoare n-au fost pe deplin con tien i nici în i autorii lor; astfel (spre pild ) este cazul cu Râmele lui Petrarca, cazul cu nuvela Candide a lui Voltaire, care se cite te cel mai mult i agreabil din totalul de 180 de volume ale autorului u genial i altele la fel de celebre.

Aceast carte faimoas , pe care o coment m în prelegerea de fa , a fost scris în Anglia, dup întoarcerea din Italia, unde v zuse Sodoma papal , într-un popas spre ora ul natal Rotterdam din Olanda. În ce prive te planul lucr rii, Erasmus l-a consultat pe amicul u Thomas Morus (Moore) - autorul la fel de celebrei c i Utopia - fiind instalat în casa de la ar a acestuia, unde era lipsit de grijile existen ei cotidiene.

Erasmus, în vârst de 40 de ani, s-a abandonat pe aripile spiritului s u sprinten i tineresc, astfel c în apte zile era gata o capodoper , care constituia o lovitur cu consecin e incalculabile în inima societ ii contemporane, supra saturat de dogme i abuzuri biserice ti.

Elogiul Nebuniei este o satir , un pamflet, o critic general asupra tarelor societ ii de atunci, inclusiv scolastica. Cu lanterna magic a spiritului s u ironic, Erasmus ne lumineaz succesiv aspectele ignoran ei, r ut ii i nebuniei omene ti, aceast st pâa lumii, el ne face s privim adânc în abisul absurdit ii umane.

Cunoa terea i experien a lumii l-au f cut s vad nedreptatea, sminteala celor puternici, în elarea i mizeria poporului, umilirea intelectualilor merituo i.

Evident c acest spectacol dezolant al lumii contemporane ia umplut sufletul de revolt i mânie, la scânteia c reia el a v zut necesitatea reformei sociale - cu prec dere a bisericii - este inapelabil , dar el nu era un temperament de revolu ionar, el nu mergea pe calea ac iunii directe.

Tr ind în condi iunile unui regim de cenzur i închizitie,duse la absurd, când cuget torii îndr zne i erau ar i pe rug, Erasmus a apreciat c adev rurile amare împotriva tiranilor i puternicilor pamântului nu pot fi rostite de la tribun direct i deschis, cu glas tare, c în consecin nu este cazul i momentul de a arunca un exploziv împotriva lor, cât mai adecvat o rachet , care, f când lumin în întunericul epocii, s dema te viciile societ ii i s arate totodat lumii i calea de urmat.

De aceea el recurge la metoda ironistului, recurge la deghizare i ambiguititate, la un truc: el îmbr eaz aparent cauza adversarului, cauza Nebuniei, folose te dreptul unic al acesteia de a vorbi liber, f putin a de a fi tradus în fa a tribunalului inchizitorial. Astfel Erasmus d cuvântul Doamnei Nebunie - Stulti ia - care se urc la catedr i într-un discurs academic î i face singur elogiul, urmând proverbul: „Dac nimeni nu te laud , ai s faci bine dac te lauzi tu însu i”.

Nebunia, f cându- i autobiografia, începe prin a ne informa asupra originii i suitei sale. Tat l s u este Plutus, tat l zeilor i al oamenilor.

- „Tata nu m-a conceput de loc în creierul s u cum Jupiter (la romani), (Zeus la Greci) a conceput, odat , pe aceast urâcioas i ursuz Minerva (Athena), dar el mi-a dat ca mam pe Néotète, tinere ea, cea mai frumoas , cea mai vesel , cea mai zglobie din toate nimfele. Eu nu sunt nici m car fructul datoriilor unei triste torii, ca acest chiopârlan de Vulcan, sunt n scut , cum zice bunul Homer, în mijlocul transporturilor delicioase ale dragostei. i, ca Dvs. s nu v în ela i, aceasta nu se petrecea pe când el era deja b trân i aproape orb, cum îl arat Aristofan, când Plutus mi-a dat na tere ci înainte, când el era în vigoarea vârstei lui, în timp ce focul tinere ii fierbea în vinele sale i într-unul din acele momente pl cute, când nectarul pe care îl d duse de du la masa zeilor îl dusese la o dispozi ie frumoas ” (pag.12).

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

Prezentându-ne persoanele care-i formeaz suita, Nebunia continu : „... dou din cele mai gra ioase nimfe ale lumii: MétheaBe ia - fiica lui Bacchus i Apoedie - Ignoran a, fiica lui Pan, îmi fur doicile. Le vede i aici printre înso itorii mei i cei care m urmeaz . - Dar, à propos de persoanele ce m urmeaz , trebuie s vi le fac cunoscute.

Aceea care v prive te acolo, cu un aer arogant, este AmorulPropriu.

Ceast lalt , cu fa a gra ioas i cu mâinile gata s aplaude, este Flateria.

Aici vede i pe Zei a Uit rii, care doarme i pare c e numai ipit .

Mai departe, Lenea, are bra ele încruci ate i se sprijin pe coate.

Nu recunoa te i de loc Voluptatea, prin ghirlandele ei, prin coroanele de trandafiri i prin esen ele delicioase cu care este parfumat ?

Nu vede i pe una care î i plimb în toate p ile privirile ei neru inate i nesigure? - este Demen a.

Ceast lalt , a c rei piele este atât de lucitoare, corpul atât de plin, a a de durduliu, este zei a Deliciilor.

Dar Dvs. z ri i, de asemenea, doi Dumnezei printre toate aceste zei e.

Unul este Comus1 i cel lalt Morfeu. Numai prin ajutorul acestor servitori fideli, eu supun imperiului meu tot ce exist în univers i prin ei guvernez pe acei ce guverneaz lumea” (pp.14,15).

De observat de îndat c în aceast prezentare a persoanelor „suitei” sale, Nebunia a omis „Norocul”, dar ea nu întârzie s i corecteze aceast omisiune ceva mai departe în desf urarea discursului s u academic.

Dup aceast introducere, Nebunia procedeaz la demonstrarea întinderii necesit ii i avantajelor st pânirii sale, hotarele acestei st pâniri cuprind: - condi iile vie ii individuale: principiul i începutul vie ii, dragostea, prietenia, c toria, epocile vie ii; - condi iile vie ii sociale: pref toria i lingu irea i - manifest rile individuale i colective: religia, tiin a, arta, filozofia i r zboiul.

Flateria i pref toria - dou din arsenalul de forme i me teuguri ale Nebuniei - stau la baza societ ilor omene ti. Într-un cuvânt, f mine voi n-a i vedea în via nici o leg tura pl cut sau permanent . Monarhul ar deveni imediat insuportabil poporului s u, valetul - st pânului, înso itoarea - st pânei ei, discipolul - preceptorului s u, prietenul - prietenului s u, b rbatul - nevestei lui, oaspetele - gazdei lui, camaradul - camaradului u, dac nu sunt ocupa i cu leg natul mutual, f încetare, în dulcile iluzii ale erorii, ale m gulirii, ale complezen ei sau altei nebunii pl cute.

Nu m îndoiesc deloc c n-a i fi deja uimi i de tot ce v-am spus, dar ve i auzi înc altceva. Spune i-mi, v rog, se poate iubi cineva, când se ur te pe sine însu i? Se poate tr i în bun în elegere cu al ii, când cineva nu e de acord cu propria lui inim ? Se poate aduce vreun agrement în societate, când cineva e plictisit i obosit de propria lui existen ?

Ar trebui s fie mai nebun decât îns i Nebunia chiar, pentru a r spunde afirmativ la toate aceste întreb ri. Or, dac cineva m suprim din societate, omul, departe de a putea suporta pe al ii, nu va putea s se suporte pe el însu i: dezgustat de tot ceea ce ar avea vreun raport cu el, va deveni în curând, în proprii lui ochi,

29

un obiect de ur , de aversiune i de oroare” (pp.40-41). Întrucât natura a înzestrat pe oameni cu o înclina ie nenorocit , care îi duce la dispre ul a ceea ce au, pentru a admira aceea ce nu au, înclina ie funest care distruge tot farmecul vie ii, toate avantajele, - omul nu s-ar putea suporta pe el însu i, necum pe al ii, el n-ar face cu pl cere nici o ac iune particular sau public dac nu l-ar ajuta Amorul-Propriu din suita Nebuniei.

Ce este mai nebun decât s te complaci în tot ce faci, i s te admiri tu insu i? M rturisi i deci c este nebunia aceea c reia îi datora i totul, pe care l-a i avut vreodat bun i pl cut. Da, f amorul-propriu nu mai exist agrement, nu mai exist gra ie, nu mai exist convenien în toate ac iunile voastre.

Acest dulce farmec al vie ii odat distrus, nu va mai fi foc în ac iunea oratorului, nici agremente în sunetele muzicantului, nici comic în gesturile farseur-ului, va râde toat lumea de poet, i de muzele lui, va dieprei ui pe pictor i arta lui, i se va vedea medicul în mijlocul medicamentelor sale, murind de foame i de mizerie. În sfâr it, un Nirée va trece drept un Thersite, un Phaon drept un Nestor, un om de spirit va fi privit ca un prost, un om de merit, ca un copil, i cavalerul cel mai politicos, ca un mojic. Atât e de necesar ca fiecare s se mângaie pe el însu i i s ob in , pentru a opune astfel, propriul sufragiu, înainte de a pretinde pe acel al altora.

A fi mul umit de ceea ce e ti, de ceea ce ai, nu este cea mai mare parte a fericirii? Ei bine, dragul meu Amor-Propriu este cel care v procur acest avantaj, el este acela care face pe fiecare s fie mul umit de figura lui, de spiritul lui, de na terea lui, de condi ia, de moravurile sale, de patria sa, numai prin el irlandezii se cred mai ferici i decât italienii, thracul decât athenianul, scytul decât un locuitor al Insulelor Fericite. Admirabil efect al grijilor prev toare ale naturii, care, în ciuda diversit ii infinite a darurilor pe care ea le distribuie muritorilor, ine mereu într-un echilibru drept bunurile pe care ea le d fiec ruia.

Dac ea refuz unuia din ei vreunele din darurile ei, îi acord în schimb ceva mai mult amor-propriu. Dar ce nebun sunt, spunând c ea îi refuz atunci ceva. Amorul-propriu nu era el darul cel mai pre ios pe care a putut s i-l fac ? (pp.41-43). În discursul s u academic, Nebunia acord un loc însemnat demonstra iilor sale privind rolul Amorului-Propriu i al Flateriei

30

Domnul de Rouã

în via a arti tilor: muzicieni, oratori i poe i, precum i în via a popoarelor.

Red m un fragment edificator: „Este nevoie s vorbim aici de cei care profeseaz artele frumoase? Amorul-propriu le este atât de natural tuturor, c nu exist poate unul singur, care s nu vrea s cedeze mai curând tot micul lui patrimoniu decât reputa ia lui de om de geniu. Astfel sunt mai ales comedienii, muzicienii, oratorii i poe ii. Cu cât au mai pu in talent, cu atât au mai mult orgoliu, vanitate i arogan .

To i ace ti nebuni g sesc totu i al i nebuni care-i aplaud , c ci cu cât un lucru e mai contrar bunului sim , cu atât el atrage mai mult admiratorii, ceea ce mai r u este întotdeauna ceea ce flateaz pe cei mai mul i i nimic nu e mai natural, pentru c , a a cum v-am spus-o deja, cea mai mare parte a oamenilor e nebun .

Natura nu a distribtiit numai fiec rui individ darurile fericite ale amorului propriu, fiecare popor, fiecare na iune, fiecare ora chiar, în general a primit o destul de bun por ie. Englezii se laud a fi oameni frumo i, muzican i buni i m re i în festivit ile lor. Sco ienii sunt mândri de noble ea lor, de titlurile lor, de alian ele lor cu casa regilor lor, i de subtilitatea lor minunat în discu iile scolastice.

Francezul se laud cu polite ea, parizienii se glorific mai ales de a avea în Sorbona lor cea mai savant coal de teologie. Italienii, convin i c ei posed exclusiv artele frumoase i elocven a, se cred singurul popor de pe p mânt, care nu este cufundat în întunericul barbariei. Printre ei Romanii sunt aceia care se bucur cel mai mult de aceast dulce eroare, ei viseaz la m rirea vechilor Romani, i cred pur i simplu c posed înc ceva.

Vene ienii sunt ferici i gândindu-se la noble ea lor, Grecii gândindu-se c sunt inventatorii tiin elor i arogându- i titlurile eroilor lor vechi. Turcii, i toat aceast mul ime nenum rat de barbari, care acopera cele trei sferturi de p mânt, se laud c posed adev rata religie, i privesc cu mil cre tinismul, pe care îl trateaz de tic lo ie supersti ioas .

Evreii, mai ferici i înc , tr iesc în dulcea a teptare a lui Mesia al lor, i în a teptare se in cu constan lega i de legea lui Moise.

Spaniolii vor s treac drept cei mai mari r zboinici ai lumii, Germanii, mândri de statura lor voinic , se laud tot a a de a cunoa te magia i de a fi mari vr jitori.” (pp.95-97). În scopul concentr rii i clarit ii comentarului de fa , ne vom permite o scurt digresiune, mai exact o anticipare în raport cu succesiunea defini iilor, distinc iunilor metodologice i demonstra iilor oratoarei noastre, anume, mai înainte de a expune lista diferitelor clase de nebuni, este oportun s relev m prin anticipare c Nebunia în discursul s u face o distinc ie general , cu semnifica ie metodologic , i anume: „Platon n-ar fi socotit între cele mai mari bunuri ale vie ii nebunia poe ilor, a profe ilor i a aman ilor, Sibylle n-ar fi calificat de nebun antrepriza piosului Enée. Sunt deci dou feluri de demen . Este una, fiica însp imânt toare a Infernurilor, pe care crudele Furii o r spândesc pe p mânt, întotdeauna când î i arunc erpii lor oribili în inimile muritorilor, pentru a sufla ororile zboiului, setea nes turat de aur, dragostea ru inoas i criminal , paricidul, incestul i toate celelalte crime de acest fel, sau în timp ce ele în ile chinuiesc pe culpabilii muritori, agitând cu furie în sufletul lor criminal fl rile lor însp imânt toare.

Mai este o alta, diferit de prima, care este destinat s fac fericirea tuturor oamenilor, i aceasta de ine existen a de la mine.

Ea consist într-o oarecare iluzie delicioas care se prinde de suflet, îl face s uite toate greut ile, toate grijile i toate necazurile

Anul III, nr. 1(9)/2018

vie ii, i îl cufunda într-un torent de pl ceri. Este aceast dulce iluzie pe care Cicerone, într-o scrisoare c tre Atticus, o prive te ca un mare dar al zeilor, pentru c ea are puterea de a înl tura sentimentul nepl cut al unui num r a a mare de rele.

Este aceast iluzie pe care o regret atât un oarecare grec când arta medicinei l-a vindecat de cea mai pl cut dintre nebunii.

Stând singur în teatru timp de zile întregi, el râdea, aplauda, ca i când ar fi auzit cele mai frumoase comedii din lume, i totu i nu auzea nimic. De altfel, el împlinea cu exactitate toate datoriile vie ii sociale, bun prieten, so complezant, st pân indulgent, el nu se înfuria pentru o sticl destupat . „Cruzi prieteni! strig el când medicamentele îl f cur s i revin , cruzi prieteni! departe de a-mi face bine, îmi lua i via a, smulgându-m pl cerilor i lipsindu-m de o iluzie care îmi f cea fericirea”.

Avea mult dreptate s vorbeasc astfel i acei care priveau aceast fericit i dulce nebunie ca o boal pe care doctorul trebuia s-o distrug , se în elau cu totul i aveau mai mult nevoie de iarba nebuniei decât acela c ruia i-o d deau” (pp.78-80). Înapoi, pentru a relua firul discursului. Vedem c Nebunia î i propune s ne arate comedia uman , avantajele pe care ea le procur tuturor muritorilor; în consecin , în dezvoltarea dis-cursului s u, Nebunia trece într-o revist critic diferitele cate-gorii de oameni, recte de nebuni: medicii, juri tii, filozofii, teolo-gicienii, imbecilii, bufonii, vân torii, poseda ii construc iilor, alchimi tii, juc torii, predicatorii minunilor (preo i i lug ri), credulii în protec iunea sfin ilor, nebunii ceremoniilor funebre, nobilii de sânge, pedan ii gramaticii, negustorii, comedienii, mu-zicienii, oratorii, poe ii, etc.

Dar lista nebunilor este a a de mare încât Nebunia exclam : - „Dar de ce trebuie s m îmbarc pe acest ocean imens de supersti ii? Chiar dac a fi primit din partea cerului, ca Virgiliu, o sut de guri, o sut de limbi, i o voce de fier, n-a putea niciodat totu i s ies la cap t, raportând toate felurile de nebunie care sunt pe p mânt”.(p.9l) În suita de pagini 60-64, g sim o succint i elocvent trecere în revist a relelor naturale i mizeriilor sociale ale vie ii, pe care nebunia le îndulce te într-o mie de feluri diferite.

- „Dac vreunul din înaltul unei gherete ridicate s-ar distra examinând genul uman, cum poe ii zic c Jupiter o f cea câteodata, ce gr mad de rele n-ar vedea el asaltând din toate p ile via a mizerabililor muritori!...

O na tere murdar i desgust toare, o educa ie penibil i du-reroas , o copil rie expus la cheremul a tot ce-l înconjoar , o tinere e supus la atâtea studii i munci, o b trâne e supus atâtor infirmit i de nesuportat, i în sfâr it trista i aspra necesitate de a muri. Adauga i la aceast mul imea nenumarat de boale care ne asediaz încontinuu în timpul acestei vie i nenorocite, accidentele care ne amenin f încetare, infirmit ile care ne covâr esc dintr-o dat , fierea amar care otr ve te ve nic clipele noastre cele mai dulci. a vorbi înc de toate relele pe care omul le face semenulni u, astfel c s cia, închisoarea, infamia, ru inea, sup rile, cursele, tr rile, procesele, ultrajele i în el toriile... Dar cum s le num r? Sunt în a a de mare num r, ca boabele de nisip care acoper malurile m rii. Prin ce crime deci oamenii au meritat toate aceste rele? Ce Dumnezeu iritat i-a format s tr iasc în acest abis al mizeriei? voi spune ce gândesc eu, dar nu-mi este permis s o fac chiar acum. Ceea ce este sigur, este c un om care ar fi gândit serios la toate aceste lucruri ar putea s fie tentat s aprobe

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

exemplul fiicelor lui Milet, oricât de deplorabil ar p rea. i care sunt acei pe care dezgustul vie ii i-a f cut s se omoare? Nu sunt mai ales oamenii devota i în elepciunii? a vorbi aici de Diogene, de Xenocrate, de Catoni, de Cassius-i i de Brutus-i, Chiron care putea s profite de nemuriri, nu prefer el moartea? Vede i deci ceea ce se întâmpl dac in elepciunea ar pune st pânire pe to i oamenii. În curând p mântul ar fi pustiu i ar trebui un nou Prometeu pentru a forma un om nou. Dar eu tiu s îndulcesc aceste rele într-o mie de feluri diferite. Când dau muritorilor ne tiin a i u urin a, când le trimit dulcea speran a unei soarte mai fericite, sau sem n înaintea pa ilor lor trandafirii efemeri ai amabilei volupt i. Încânta i de binefacerile mele, p sesc cu regret via a, chiar când ursitoarea ne mai având cu ce s toarc via a, ea îns i p rând a-i fi p sit i departe de a avea cel mai mic dezgust pentru aceast via , ei p streaz pentru ea un ata ament care cre te tocmai cu motivele care trebuiau s -i determine a o p si. (pp.60-62).

Acum consider c este oportun s fac o nou prevenire: a a precum am spus-o i în contextul altor prelegeri, scopul prelegerii de fa nu este de a expune în mod exhaustiv con inutul de idei critice i de exemple ilustrative al prezentei capodopere, scopul nostru este acela de a c uzi i stimula lectura ei nemijlocit , personal i integral i aceasta atât prin reliefarea structurii sale tematice cât i prin ilustrarea cu extrase a unora din tezele i demonstra iile autorului s u, ca urmare, în continuarea prezentei expuneri pentru a economisi timpul, îmi permit ca din când în când s recurg fie la procedeul omisiunii, fie la procedeul enun rii unor teme, cu indicarea suitei de pagini în care este abordat tema respectiv . A adar, în spiritul acestei preveniri limitative, cu caracter metodologic, s mergem mai departe. În contextul unei rapide i comice reviste a comediei umane, Nebunia vorbe te i despre nebunii care cred în protec iunea sfin ilor, c rora le mul umesc prin d ruirea de icoane -ex-votouri (pp.90-91). În discursul s u academic Nebunia se laud cu faptul c printre aderen ii s i se num în i oratorii i scriitorii, care alearg dup nemurire. Ced m ispitei de a reproduce i savura împreun un fragment deosebit de elocvent pentru pre ul pe care-l pl tesc scriitorii în contul gloriei literare: „Acei care alearg dup nemurire, f când c i, au aproape aceea i stof ca oratorii. Au to i mari obliga ii fa de mine, dar eu inspir mai ales pe acei care nu scriu decât nimicuri i nerozii. ci pentru ace i autori care, prin opere cu sens, aspir la sufragiile unui mic num r de oameni ra ionali i nu recuz chiar ca judec tori pe Persei i Lelius-i, soarta lor îmi pare mai demn de mil decât de invidie.

Cu spiritul f încetare torturat, ei adaug , schimb , terg, refac, corijeaz , consult , niciodat mul umi i de ceea ce fac, lucreaz timp de nou sau zece ani înainte de a da o lucrare la lumina zilei. i dup atâta veghe, str duin e i lucru, dup atâtea nop i trecute f s guste dulcea a somnului, care le este recompensa? Lucrul din lume cel mai zadarnic i cel mai frivol, sufragiul unui foarte mic num r de cititori. i nu este totul înc : pierderea ii, a bunei dispozi ii, a repausului, sunt tristele urm ri ale ostenelii lor. Lipsi i de toate pl cerile vie ii, ei devin palizi, slabi, puchino i, câteodat chiar orbi, s cia îi cople te, pofta îi chinuie te, b trâne ea îi atinge în mijlocul drumului i, dup ce au trecut prin toate relele de acest fel, sfâr esc printr-o moarte prematur . Aceasta este mul imea de rele, pe care un în elept

31

scriitor nu se teme deloc s i-o atrag , pentru a avea pl cerea de a fi l udat de trei sau patru mizerabili ca el.

Fericit, dimpotriv , fericit autorul care compune sub auspiciile mele! El nu cunoa te nici cazna, nici munca, scrie tot ce îi trece prin cap, imprim toate visurile imagina iei lui înc lzite, niciodat nu terge, niciodat nu corijeaz , convins c cu cât neroziile pe care le public vor fi mai extravagante cu atât mai mul i admiratori va avea, adic el va încânta lumea nenum rat a nebunilor i a ignoran ilor. Dac micul num r de oameni savan i i spirituali î1 citesc i îl dispre uiesc, ce-l prive te? Fluier turile a dou sau trei persoane cumin i nu vor fi ele înn bu ite prin zgomotul izbucnitor al aplauzelor nenum rate pe care le prime te din toate p ri ile?” (pp.118-119). În diferite locuri ale discursului s u, Nebunia schi eaz portretul i chinurile omului în elept în compara ie i în contrast cu cele ale nebunilor. Iat înc un e antion: „Da i-mi acum omul cel mai în elept pe care vi-l pute i imagina i s -l compar m cu unul din nebunii mei. El î i petrece copil ria i tinere ea chinuindu-se pentru a înv a o mie de tiin e diverse, i pierde cele mai frumoase zile în veghi, greut i i munc , f a gusta cea mai mic pl cere în tot restul vie ii sale. Mereu s rac, mizer, trist i în dispozi ie proast , este sarcina lui însu i, insuportabil pentru al ii, paloare, sl biciune, b trâne e i infirmit i de toate felurile vin s -l cople easc în mijlocul carierei sale, i moare în sfâr it la o vârst când ceilal i oameni încep abia s tr iasc , cu toate c , drept vorbind, ceasul mor ii este indiferent pentru acela care n-a tr it niciodat . Acesta este portretul acestui re i ilustru în elept” (p.77).

Ajuns la jum tatea discursului s u academic, Nebunia aruno privire de ansamblu asupra spectacolului de înv lm eal i sminteal al acestei lumi i-l sintetizeaz în acest tablou impresionant: „În sfâr it, dac , pus în globul lunii, a i privi toate agita iile nenum rate ale oamenilor, vi s-ar p rea c vede i un vârtej de mu te, i de muscoi, certându-se, b tându-se, întinzându- i curse, jefuindu-se, amuzându-se, înnebunind, n scându-se, c -zând i murind. Nu s-ar putea închipui ce mi care, ce tulbur ri, ce cantitate de scene de toate felurile excit f încetare pe acest glob omul, acest mic animal care poate abia s i permit o clip de via , i care este în mod continuu expus a se vedea scurtându-se aceast clip prin r zboi, prin cium i celelalte rele care pustiesc i depopuleaz atât de adesea p mântul. Dar eu a fi cea mai nebun din toate nebunele, i Democrit ar fi avut dreptate s râd de mine cu hohote, dac a vrea s aduc aici toate felurile de nebunie i de extravagan e, care domnesc în popor” (p.112). În a doua parte a discursului s u, Nebunia se ocup : a) - cu acele categorii de oameni care pretind c sunt în elep i i deci du manii Nebuniei: jurisconsul ii, filozofii, teologii i lug rii; b) - cu amicii declara i ai Nebuniei: regii i principii, adic Dumnezeii p mântului; apoi papii, cardinalii i episcopii.

(- Jurisconsul ii...: pag.122; - Filozofii...: pp.123 (mijloc) - 125 (jos); - Teologii...: pp.126 (m) - 130 (j); - Trimiterea teologilor la zboi contra Turcilor, etc. - p.l35; - Pasajul cu „Devita...”, prin care se justific din partea teologilor arderea ereticilor; - pp.193194; - C lug rii...: pp.140 (j) -142; -144-146; - Regii i prin ii...: pp.155-159 (în special 158-159); - Curtezanii...: pp.159 (m) - 161; Papii, cardinalii, episcopii i preo ii...: pp. 161-173; (m) ;-simbolurile înaltei lor demnit ci: pp. l61-162; - Papii i s cia!...p.

164; - papii i r zboiul !...: pp. 168-169) Exempli causa: - „... Cu toate c acest apostol (Sfântul Petru, nn.) zice în Evanghelie divinului s u st pân: - „Noi am p sit

32

Domnul de Rouã

totul pentru a te urma”, papii pretind totu i c este un patrimoniu care consist în p mânturi, în ora e, în impozite, în principate i când, anima i de un zel cu adev rat cre tin, ei întrebuin eaz fierul i focul pentru a- i disputa acest scump patrimoniu, când bra ele lor p rinte ti i sfin ite fac s curg din toate p ile sângele cre tinilor, atunci se întâmpl c , mândri de a fi distrus pe ace ti nenoroci i, pe care îi numesc du mani ai Bisericii, ei se laud de a lupta pentru ea i a ap ra aceast so ie a lui Isus Christos, cu un curaj cu totul apostolic.

Dar, într-adev r, nu se gândesc c du manii cei mai fune ti ai Bisericii sunt cei mai r i papi, care prin t cerea lor fac ca Isus Christos s fie uitat, care traficheaz ru inos cu harurile lor, corup doctrina Bisericii prin interpret ri for ate, i o distrug în întregime prin exemplul contagios al neregulilor lor îngrozitoare. Pentru c Biserica lui Isus Christos a fost stabilit prin sânge, confirmat prin sânge, m rit prin sânge, ei cred c trebuie de asemenea s verse sânge pentru a o st pâni i ap ra, ca i când Isus Christos n-ar mai exista sau ca i când el nu ar mai fi în stare s protejeze pe ai s i, cum a f cut-o întotdeauna.

Eu tiu c r zboiul este un lucru atât de crud, c el convine mai degrab bestiilor feroce decât oamenilor, atât de furios c îns i Furiile, dup poe i, l-au vomitat pe p mânt, atât de funest încât el târ te dup el dezordinele cele mai însp imânt toare, atât de nedrept c nu e, de obicei, provocat decât de cei mai infami briganzi, a a de nemilos, încât este, în întregime, contrar lui Isus Christos i cu toate astea, ace ti vicari ai unui Dumnezeu al p cii neglijeaz orice alt ocupa ie, pentru a se deda în întregime acestei arte îngrozitoare.” (pp.168-169).

Norocul, du man al în elep ilor (pp.173-174); - Femeile i nebunii (pp.176 -177); - Concluzie la partea II-a a discursului Nebuniei. (p.177).

Pentru ca ascult torii s nu o considere ca pe o proast , Nebunia î i propune s dovedeasc c mul i savan i, filozofi i poe i au celebrat-o în scrisul i ac iunile lor, recomandând-o ca pe un lucru util i necesar. Astfel ea reproduce o mul ime de aforisme, de proverbe i citate, pe care le comenteaz i interpreteaz în favoarea ei.

Exempli causa: Hora iu: - „Amesteca i nebunia cu în elepciunea”.

Cicerone: - „P mântul este plin de nebuni”.

Eclesiastul - cap.44: - „Nebunia face mai mult decât în elepciunea”.

Solomon: - „Sunt cel mai nebun dintre to i oamenii”.

- „Mi-am dat str duin a de a cunoa te nu numai pruden a i doctrina, dar i erorile i nebunia”.

Sfântul Pavel: - „Nebunia lui Dumnezeu face mai mult decât toat în elepciunea oamenilor”.

Isus Christos c tre Tat l s u-D-zeu Tat l: - „Imi cuno ti nebunia”? religia cre tin pare cu totul conform unui anumit fel de nebunie, i direct opus în elepciunii - acest adev r cardinal oratoarea î1 înt re te cu probe: „Acest divin Salvator i-a luat asupra sa nebunia (nebunia de a salva lumea de rele i de p cate, nn.), dup cum a luat asupra sa p catul, pentru a le lecui i a le distruge. i prin ce mijloace vrea el s le distrug ? Prin nebunia crucii, prin apostoli tâmpi i i grosolani, c rora le recomand f încetare aceast nebunie i pe care încearc s -i îndep rteze de în elepciune, propunândule ca exemple copiii, crinii i vr biile, tot lucruri care n-au nici ra iune, nici bun sim , i care se las în voia nelini tii i impulsiunilor naturii” (p.200).

Anul III, nr. 1(9)/2018

... „Vre i probe? Mai întâi, nu observa i c femeile, copiii i imbecilii g sesc mai mult pl cere decât ceilal i în ceremoniile religiei, i c îmboldi i numai de instinctul naturii ei se apropie cel mai mult de altar? În al doilea rând, cine fur întemeietorii cre tinismului? Oameni de o simplitate extrem , du mani mortali ai literelor i tiin elor. În sfâr it, nu exist pe p mânt nebuni care par mai nebuni decât aceia a c ror inim este înfl rat de dragostea piet ii”. (203).

Ultima tem a oratoarei, punctul culminant al satirei filozofice elaborat de Erasmus, o constituie înstr inarea de sine a omului religios, concept în virtutea c ruia îns i fericirea etern , dup care suspin credincio ii, const în aliena ie sau, mai exact, nu este decât una din variet ile aliena iei adic ale nebuniei. Spre edificarea temeinic a auditorilor s i, oratoarea dezvolt compara ia între nebunia fericit a aman ilor (cf. Platon) i fericirea cereasc i etern a devo ilor (devota i, pio i, religio i), aliena ia voluptoas a sfin ilor, etc.

Ori, pentru c devo ii i oamenii de lume se conduc în totul într-un fel atât de opus, e natural s se priveasc reciproc ca nebuni. În ceea ce m prive te, eu cred c devo ii sunt aceia care merit mai mult acest titlu i ve i conveni dumneavoastr în iv când v voi fi dovedit, cum v-am promis, c binele suveran la care aspir ei nu e decât o curat nebunie.

Observa i mai întâi c Platon avea în gând ceva aproape asem tor, când a spus c nebunia aman ilor este cea mai dulce din toate nebuniile. Înr-adev r, acela care iube te cu ardoare, nu mai tr ie te în el însu i, ci tr ie te în obiectul pe care îl iube te, i cu cât se îndep rteaz de el însu i mai mult pentru a se ata a de acest obiect, cu atât simte m rindu-se bucuria i fericirea lui.

Ori, un om nu este el nebun, când spiritul s u, ridicându-se deasupra materiei, pare s ias din corpul lui pentru a se duce s bat câmpii? Altfel, ce-ar însemna aceste expresii vulgare?: - e scos din fire, ... revino- i în fire,... i-a revenit?... În fine, cu cât dragostea e mai perfect , cu atât nebunia e mai mare, i fericirea mai sim it . Vede i deci, acum, în ce const aceast fericire cereasc , dup care suspin devo ii cu atâta ardoare? Spiritul înving tor asupra materiei va absorbi corpul i îl va identifica naturii lui. Ceea ce nu-i va fi deloc prea greu, mai ales dac acest s rman corp a fost bine preg tit la aceast transformare prin posturi, macer ri i alte mortific ri pioase.

Acest spirit va fi apoi absorbit el însu i de spiritul suprem, care este infinit mai tare i mai puternic decât el. A a încât omul, în întregime ie it din firea lui, va fi fericit prin aceast fericit lips , i va gusta voluptatea inefabil pe care i-o va procura prezen a acestui bine suveran, care atrage la sine toate fiin ele. Cu toate c aceast fericire nu trebuie s înceap a fi perfect decât în clipa unirii glorioase a corpului cu sufletul, totu i, cum via a devo ilor nu e decât o imagine i o medita ie continu asupra acestei vie i cere ti, ei simt deja pe p mânt gustul acestei recompense delicioase. Este într-adev r numai o foarte mic pic tur din acest izvor imens de fericire etern ; dar aceast mic pic tur , atât de mic cât este, dep te totu i în mod infinit toate pl cerile sim urilor, toate volupt ile omene ti reunite împreun , într-atât pl cerile spirituale dep esc pl cerile corpului... într-atât bunurile invizibile dep esc bunurile vizibile. Aceasta este fericirea pe care profetul a promiso sfin ilor, când a spus: - Ochiul n-a v zut niciodat , urechea n-a auzit niciodat , inima omului n-a sim it niciodat deliciile pe care Dumnezeu le-a preg tit acelora care îl iubesc.

Aceasta este de asemenea o parte a nebuniei, pe care cei drep i o simt deja pe p mânt, nebunie fericit , care, departe de a le fi luat

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

când vor trece în via a cealalt , va fi, dimpotriv , perfec ionat i va deveni aceast nebunie inefabil , care se cheam fericire etern .

Aceast pic tur mic de nebunie, pe care cei drep i o savureaz deja pe p mânt, nu se observ ea în mod vizibil în micul num r al sfin ilor, care au fericirea de a o poseda? Ei spun lucruri care n-au nici o leg tur între ele, nici raport cu limbajul obi nuit al oamenilor, gura lor formeaz sunete lipsite de sens i fizionomia lor se schimb într-o clip în mii de feluri diferite. Când vioi i veseli, când tri ti i ab tu i, ei plâng, râd, suspin de la un moment la altul i, într-un cuvânt, sunt cu des vâr ire în afara lor în i.

Reveni i la ei, nu mai tiu de unde vin, uit dac fuseser în corpurile lor, dac au vegheat sau au dormit, au uitat ceea ce au zut, ceea ce au auzit, ceea ce au spus, ceea ce au f cut, sau dac le mai r mâne înc o idee, ea pare o impresie confuz , pe care o las în memorie o iluzie trec toare, sau un vis pl cut, pe care de teptarea îl risipe te. Tot ceea ce pot asigura, este c au fost foarte ferici i în tot timpul acestei aliena ii voluptoase, de aceea se întristeaz de a fi reintrat în nenorocitul lor bun sim i cea mai arz toare din toate dorin ele lor este de a putea tr i ve nic în mijlocul transport rilor delicioase ale acestei fericite nebunii. Iat în ce consist acest u or aperitiv al fericirii eterne” (pp.210-214). adar, drept succint comentariu pe marginea acestui amplu i substan ial fragment, putem formula urm toarea observa ie concluziv : din analiza comparativ aci dezvoltat reiese cu pregnan înrudirea i similitudinea dintre dou genuri ale înstr in rii de sine a omului: dintre înstr inarea de sine laic , prin divinizarea persoanei dorite sau iubite, desigur o persoan de sex contrar, ceea ce semnific i se traduce prin amorul platonic, prin alienarea i intoxicarea erotic , etc. pe de o parte, i, pe de alt parte, înstr inarea de sine religioas , înstr inarea modo divino, ceea ce semnific mântuirea sufletului, iubirea lui DumnezeuSpirit, fericirea cereasc i etern prin purificarea de p cate, prin autojertfire, prin negarea înver unat , consecvent pân la cap t, a esen ei umane autentice, a complexului de trebuin e, materiale i spirituale, ale fiin ei umane corporale, trebuin e fundamentale, definitorii, ale omului ca fiin natural , ca parte integrant i produs superior al naturii.

Dac vom reliefa în acest context problematic faptul c problema alien rii umane în diferitele ei ipostaze: - religioas , filozofic , economic , tehnologic , etc. se insereaza în constela ia temelor majore ale filozofiei contemporane, a a precum de altfel s-a inserat i în filozofia sec. al XlX-lea (Hegel, Feuerbach, Marx, etc.), - atunci vom în elege mai profund i nuan at teza c prin opera sa Erasmus s-a impus în pleiada titanilor acelui curent de cugetare criticora ionalist i umanist , cunoscut în istoria culturii sub denumirea de Rena tere.

Prin aceast oper Erasmus a dat expresie revoltei generale împotriva papalit ii, împotriva egoismului, cruzimii i ingâmf rii celor de sus, în ultim analiza aceast lucrare semnific Elogiul În elepciunii, iar unul din aforismele în elepciunii, formulat deja în antichitatea clasic , sun astfel: - „Dreptatea este izvorul tuturor virtu ilor”. În general aceast oper a stârnit mult interes, polemici ascu ite i o mare i prelungit fierbere, succesul ei a fost imens, dând lui Erasmus o publicitate neprev zut . Cum era de altfel i de teptat, numero i nobili, cardinali i teologi s-au v zut de-a dreptul viza i în aceast carte, crezându-se chiar identifica i în tablourile caricaturale, zugr vite de Nebunie. Luând cuvântul în numele teologilor din Louvain, Martin Dorp vede în carte numai partea ei negativ , i îl invit pe autor s scrie Elogiul În elepciunii.

Dar în epoc au existat i spirite luminate, mul i nobili, cardinali i

33

teologi au citit cu interes, pasiune i admira ie opera lui Erasmus, ei nu s-au sim it ofensa i, c ci fiind demni i one ti, neavând sentimentul vinov iei, ei i-au dat seama cu u urin c autorul vizeaz numai pe cei pro ti i r i, c el stigmatizeaz numai abuzurile, egoismul, cruzimea i orgoliul. Este demn de observat c în acea epoc au existat numero i cardinali i teologi care priveau cu simpatie revendicarea unei reforme a Bisericii, prin Biseric , i în consecin au aprobat ideile critice ale lui Erasmus.

Fiind prudent din fire i totodat un ra ionalist subtil de înalt clas , Erasmus nu s-a gr bit s r spund prompt acuza iilor care i s-au adus, l sând s planeze t cerea asupra inten iilor sale. Dar virulen a atacurilor i intensificarea furtunii, marcat i prin apari ia unor manifesta ii sângeroase, l-au constrâns pe cuget tor coboare în aren i totodat s i ia unele m suri de autoap rare, ca schimbarea frecvent , a locurilor de re edint .

Elogiul Nebuniei are un secret, o cheie i deci un rol pozitiv peremptoriu ne-o sugereaz însu i autorul în încheierea dedica iei tre Thomas Morus: „Dac amorul propriu nu m orbe te cu des vâr ire, eu cred Elogiul Nebuniei nu este tocmai opera unui nebun”.

Ap rând rolul pozitiv al c ii sale, Erasmus r spunde c opera lui are un caracter moralist i c o form glumea nu înseamn mai pu in un avertisment serios. El reaminte te criticilor s i c rolul moralistului în Grecia antic era s prezinte adev rul crud sub forma fabulelor. „Dac cineva g se te c este atins prin glumele mele, e de crezut c sau con tiin a îl acuz în secret, sau c el se teme c ceilal i s nu fie în drept de a-l ar ta cu degetul”.

Tot în aceia i ordine de idei este de ad ugat c în încheierea discursului s u, Nebunia roag pe ascult torii s i s i aminteasc proverbul grec: Un nebun spune câteodat lucruri bune.

Totu i aceast critic a societ ii contemporane nu are la Erasmus un caracter revolu ionar. Fiind puternic în batjocur i negare, el nu are o idee clar , pozitiv , în ceea ce prive te societatea, corespunz toare cu concep ia sa, cu natura i omenirea, i medita iile sale filozofice despre în elesul vie ii omene ti se termin inevitabil cu ra ionamentul ironic al în eleptului, f de putere fa de lipsa de ra ionalitate a actualit ii sociale (Cf.M.Jimunschi: „Istoria literaturii Europei Occidentale” - Edi ia rus 1947; subl.ns.)

Dar în pofida acestei limite, care rezult mai mult din gradul de dezvoltare al societ ii contemporane lui, noi apreciem mo tenirea literar a lui Erasmus la un nivel mai înalt i, în ciuda fanteziilor utopice, zicem dimpreun cu Thomas Morus „Noi ne bucur m mai degrab de germenii de gândire i ideile geniale, care r sar pretutindeni de sub înveli ul fantastic i fa de care ace ti filistini sunt orbi”.

O caracterizare sintetic , judicioas i legitim apologetic a prezentei capodopere a elaborat tefan Zweig: - „Acest Elogiu al Nebuniei, atât de galnic în aparen , a fost în realitate, sub masca lui de carnaval, una din c ile cele mai primejdioase ale timpului în care a ap rut.

Ceea ce ne pare nou , celor de azi, c nu era decât un hazliu foc de artificii, a fost în realitate o explozie, care, prin surp rile ce a provocat, a deschis drumul Reformei germane. „Elogiul Nebuniei este cel mai r scolitor pamflet ce s-a scris vreodat . (Cf. „Triumph und Tragik des Erasmus von Rotterdam”, pag.81; subl.ns.)

Not : - Textul i pagina ia extraselor din Elogiul Nebuniei sunt conforme cu traducerea româneasc a acestei capodopere, traducere datorat lui G.M.Amza (vezi „Editura G.M.AMZA”, Bucure ti -1942).

1

Dumnezeul care prezida pl cerile meselor la Greci (cf. Mitologiei).

34

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

Ion Antonescu: Scrisoare de r[spuns adresat[ lui C.I.C. Br[tianu (29 octombrie 1942) Am l sat f r spuns scrisorile dumneavoastr anterioare.

Am f cut-o din în elepciune, fiindc urm ream unirea, i nu vrajba.

Puteam s v r spund, aducând justi iei pe to i vinova ii de catastrofa moral i politic a rii, printre care sunte i, în primul rând, i dumneavoastr .

Na ia o dore te i o a teapt de la mine. Nu am f cut-o totu i, fiindc nu am voit s a i mai mult spiritele i, mai ales, nu am voit s dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii no tri.

Am l sat ziua acestor r fuieli mai târziu.

Abuza i, îns , de r bdarea, de t cerea i de în elepciunea mea i, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimite i, când dumneavoastr , când dl. Maniu, avertismente, sfaturi i acuza iuni. În virtutea c rui drept? Ce reprezenta i în aceast ar , dumneavoastr , to i fo tii oameni politici, în afar de interesele dumneavoastr egoiste i un trecut politic total compromis i dureros?!

Uita i, domnule Br tianu, c eu sunt omul muncii mele i martirul gre elilor acelora care au primit în 1918 România Mare i au dus-o, dup 22 de ani de conducere, în pr pastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastr sunte i din profitorii i râm torii unei mo teniri mari. În mai pu in de un sfert de secol, fiecare în parte i to i la un loc, a i pr bu it lupta, sacrificiile i suferin ele duse i îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politic .

Orice ap rare încerca i i orice diversiune face i dumneavoastr , conduc torii politici de ieri, purta i pe umeri aceast spundere.

Dumneavoastr , liberalii, mai mult ca al ii, fiindc i din opozi ie i de la guvern, prin ac iunea dumneavoastr de dirijare i de îndrumare a vie ii noastre politice, economice, morale i spirituale, exercitat direct i indirect, de pe b ncile ministeriale, din birourile b ncilor i din culisele politice, a i dus ara la catastrofa din 1940.

Sta i fa în fa cu con tiin a dumneavoastr , dep na i cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastr , cât i pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-a i întov it i v-a i acuzat, în fa a na iei dezolate, scandalizate i înm rmurite; r sfoi i toat colec ia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul i terminând cu Viitorul i cu ziarele jidove ti pe care se sprijinea na ionalistul domn Maniu i v reaminti i: Cine sunte i dumneavoastr i dumnealui; câte p cate a i cut; cum v-a i calificat singuri i cum v-a calificat na ia; câte spunsuri ave i.

Pentru a v u ura munca, v reamintesc, domnule Br tianu, , îm-preun cu dl. Maniu, v-a i acuzat public i zilnic, în pres ,

în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlrie”; „falsific ri” i „furturi de urne”, în Bucure ti, pentru ob inerea puterii; „demisii în alb”; „b i i omoruri”; „c lcarea legilor i Constitu iei”; lu ri de comisioane” la toate furniturile statului; „trafic rile de influen ” practicate de partizanii, deputa ii, mini trii i pre edin ii corpurilor dumneavoastr legiutoare; „scandalurile cu contingent rile” cu „grâul britanic”; modul cum a i f cut reforma agrar i cum „a i profitat de ea”; risipa avutului public; „concesion rile oneroase ale bunu-rilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civic , provocat de faptul c atunci când era i în opozi ie dirija i ocult statul, în profitul intereselor dumneavoastr i ale jidanilor din ale c ror consilii de administra ie - mari i mici - f cea i parte, iar de pe fotoliile ministeriale încuraja i i favoriza i, acoperea i i mu amaliza i afacerile lor i ale d-str , în detrimentul statului.

Ad uga i, la acest bogat i concludent stat de serviciu al partizanilor i al adversarilor dumneavoastr de ieri, cu care - ca totdeauna când v g si i în opozi ie - sunte i azi prieteni: cazurile, pe care na ia le ine numai în dormitoare, ale domnilor T rescu, Bârsan, Boil , Aristide Blank i afacerea Skoda; ruinarea po-porului, prin dobânzile oneroase care au pr bu it economiile, avutul i munca tuturor, de la ran la marele proprietar, de la micul pân la marele negustor român; ravagiile f cute de conversiune i de concesionarea bunurilor statului, pe care am început s le r scump r eu; împrumuturile externe, oneroase i umilitoare; introducerea controlului str in la Banca Na ional i C ile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. i ve i avea, domnule Br tianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am pl tit atât de scump i pe care na ia întreag o are permanent în fa a ochilor s i.

Totu i, domnule Br tianu, cu to ii crede i c toate acestea au fost uitate i, cu perfidia politicianist de alt dat - de totdeauna - atât de bine cunoscut , v a eza i cu cinism pe acest trecut i de la cel dintâi dintre dumneavoastr , pân la cel din urm - încerca i acuza i i s sabota i, pe sub mân , opera de în-dreptare i consolidare la care s-a antrenat toat na ia i s t ia i elanul unui om care nu a avut, nu are i nu va avea nici mo ii, nici vii, nici

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

pivni i de desfacere, nici bani depu i, nici industrii, nici consilii de administra ie, nici safeuri, în ar i str in tate, nici cupoane de iat, nici timp de pierdut la club i care nu i-a pricopsit nici cumna ii, nici nepo ii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.

Chiar dac am gre it, gre esc sau voi gre i, nu pot fi acuzat, domnule Br tianu, de nici unul dintre dumneavoastr .

Fi i încredin i, sunte i înfiera i i pu i chiar de genera ia actual pe banca acuza ilor.

Dac va fi s fiu i eu pe aceast banc , pentru c fac tot ceea ce un om putea s fac , nu numai pentru a slava un neam de la dezunire i de la pr bu ire, dar i pentru a-l întregi i a-i asigura o via nou , în onoare i în munc , atunci în nici un caz nu ve i fi dumneavoastr acuzatorii i în nici un caz nu voi fi pus al turi de dumneavoastr i acuzat de acelea i gre eli ca dumneavoastr .

Fac aceast afirmare nu pentru c m simt vinovat cu ceva fa de ar , dar pentru c tiu ce au suferit, din antichitate i pân azi, de la Socrate i Demostene, pân la Clemenceanu, atâ ia nenum ra i - mici i mari - oameni care i-au servit poporul cu credin , cu devotament i cu folos i, mai ales, pentru c nu au uitat c în Ia i, în tragica prim var din 1918, i chiar la Bucure ti, dup Unire, s-a cerut trimiterea în judecat i condamnarea fratelui dumneavoastr , atât pentru c f cuse r zboiul, cât i pentru dezul creat de nepriceperea dumneavoastr a tuturor, chiar de tre aceia care ceruser intrarea în lupt ; care îl acuzaser în 1914-1915 de lunga i dezm ata perioad de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în r zboi i care, ca o culme a cinismului lor, erau ei în i vinova i de modul cum fusese administrat i ruinat ara.

Eu i mul i al ii înc nu am uitat ridicolul acestei îndr zneli pe care istoria l-a înregistrat.

Oricum ar fi îns eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastr i nici pus pe aceia i banc cu dumneavoastr , pentru c nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei i nici eful unei bande de corbi odio i, care au ajuns la conducere prin „minciun ”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic i iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest i de voin a unanim a unei na ii care, pentru a se slava, a f cut apel la mine, iar nu la dumneavoastr sau la dl. Maniu, i nici la domnii care stau în jurul dumneavoastr i cu care a i f cut i face i sistem.

Niciodat , pentru a fi salvat , na iunea, armata i corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastr sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvern ri, care s-a sfâr it la 6 septembrie 1940.

Dumneavoastr v-a i strecurat i v-a i al turat acestei mul imi, cu discre ia impus de instinctul r spunderii pe care o ave i i a dorin ei legitime de a v salva i nu a i f cut nici un gest pentru a v valorifica drepturile la conducere, când aceast mul ime spulber un regim care era de fapt al dumneavoastr i când aclama un om nou, care eram eu.

Când am intrat în r zboi, cu pruden caracteristic a politicienilor valoro i nu v-a i manifestat nici pentru, nici contra.

Dup ce am reluat Basarabia i Bucovina, v-a i gr bit s -mi cere i, i dumneavoastr , i domnul Maniu, s m opresc la Nistru.

V-am ar tat considera iunile militare, politice, economice i morale pentru care nu puteam s o fac i v-am invitat, pentru a treia oar , s lua i conducerea, r spunderea i riscurile unei asemenea ac iuni. Bineîn eles, i refuzat.

Dup omorurile de la Jilava i imediat dup rebeliune, mi-a i trimis memorii prin care îmi ar ta i situa ia i-mi d dea i noi sfaturi.

V-am oferit s lua i conducerea i s face i cum crede i c este mai bine. i unul, i altul v-a i scuturat.

35

Luându-v dup câ iva ofi eri, f prestigiu militar, care au deraiat dup linia principiilor s toase strategice, morale i politice, pe care poate c nici nu le-au avut vreodat , mi-a i cerut retrag armata din Rusia i m-a i îndemnat s m „aranjez” cu Anglia i cu America.

Ar fi o gre eal i o felonie, iar gre elile i feloniile se pl tesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ar , drumurile sunt cum sunt, iarna bate la u , depozitele sunt ale germanilor, c ile ferate sunt în mâna lor, avia ia are for a de distrugere pe care ar trebui s-o cunoa te i. Retragerea for elor din situa ia lor actual ar însemna sirea frontului. Exact ceea ce au f cut ru ii în Moldova în 1917-1918. întreba i ce s-ar întâmpla dac germanii ar face cu noi ast zi în caz de p sirea frontului, ceea ce am f cut noi, atunci, cu ru ii? da i seama ce s-ar alege de armata noastr de disciplina noastr , de solda ii i caii no tri, de tunurile noastre, dac am încerca, în condi iile ar tate mai sus, s p sim frontul f asentimentul Comandantului german? Situa ia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajeaz , ar denota u urin total nepricepere militar i prostie.

Solu ia ar fi criminal , domnule Br tianu, fiindc nu s-ar pr bu i numai armata, s-ar pr bu i îns i ara, deoarece germanii ar ocupao imediat i am ajunge în situa ia Serbiei i Greciei.

Pofti i, domnule Br tianu, v ofer din nou conducerea statului i a guvernului. Retrage i dumneavoastr armata i „aranja i-v ” cu Anglia.

Numai c trebuie s întreb i armata i poporul. Sunt gata s le pun aceast întrebare, deschis i categoric, dac i dumneavoastr sunte i gata s v lua i r spunderea.

A m fi „oprit la Nistru” i a „retrage ast zi for ele din Rusia” înseamn , pentru un om care mai poate înc judeca, a anihila dintr-odat totul, sacrificiile f cute de la trecerea Prutului, ac iune în contra c reia nu v-a i pronun at public; însemneaz a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemneaz a crea rii, în cazul victoriei germane, condi ii dezastruoase, f a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care lupt m, nici grani ele care vor voi s ni le lase ru ii, nici libert ile noastre i nici car via a familiilor i a copiilor no tri; în sfâr it, însemneaz , din cauza nestabilit ii i a feloniei pe care m sf tui i s o practic – i aceasta este cea mai mare crim - a asigura rii în viitoarea comunitate european o pozi ie moral care îi va ridica drepturile idealurilor sale i ar putea s -i fie chiar fatal . Gestul pe care-l cere i s -l fac, domnule Br tianu, va face din neamul românesc o victim a tuturor, fiindc concomitent cu dezorganizarea, pr buirea i distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ar .

Comuni tii, legionarii, jandarmii, ungurii, sa ii ar începe agita iile, lupta, distrugerea ordinei, a lini tei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitur de picior unui neam care cu adev rat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iat , domnule Br tianu, la ce ar da na tere gestul pe care mi-l cere i s -l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare i al unui om de stat, nu numai incon tient, dar nebun.

Conduc torul nefericit al Fran ei - i mai nefericite de azi - a declarat, într-o recent chemare la realitatea a unui popor, care a zut i el victim josnic a unei guvern ri venale, iudeo-democratice i masonice, c are convingerea c dac „Germania ar fi înfrânt , Sovietele ar impune mâine legea în Europa i s-ar termina astfel cu independen a i patriotismul na iunilor”.

Am avut i am aceast convingere. R mân la aceast con-

36

Domnul de Rouã

vingere, fiindc noi, mai curând ca al ii, mai total ca al ii, vom fi zdrobi i: pentru c suntem punte între slavi i z gazul care le st de secole în calea expansiunii lor, c tre vestul i sud-vestul Europei; pentru c avem bog iile pe care le avem; i pentru c vom fi trambulina salturilor lor viitoare.

Tr gând înv minte din trecut, cunoscând tendin ele slave, plecând de la considera iunile f cute mai sus i îndrumat de instinctul de conservare i de logica bunului-sim , nu puteam, domnule Br tianu, ca un conduc tor responsabil, s m „opresc la Nistru” i nici nu pot „s retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputin s o fac cineva i ar fi o gre eal ireparabil pe care nu eu i dumneavoastr , ci neamul ar pl ti-o scump.

Mare alul Petain, într-una din valoroasele sale cuvânt ri, a dat speculatorilor situa iunile grele lec ia care li se cuvenea i care a fost aplaudat de to i oamenii cu con tiin clar i nep tat . spunzând unor critici ale ac iunii sale, el a spus: „Când Fran a este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni i himere”.

Nici la noi, domnule Br tianu, nu mai este loc pentru „minciuni i himere” i, mai ales, nu mai putem s ne pl tim luxul de a face i prostii.

V-am r spuns, domnule Br tianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastr de la 24 septembrie, dar i la cele anterioare.

Este r spunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns i

Anul III, nr. 1(9)/2018

care este con tient de greut ile i pericolele ceasului de fa , precum i de îndatoririle i de r spunderile lui.

V-am r spuns, cum v-am r spuns, fiindc nu a i în eles nici inuta i nici în elegerea cu care am voit s trec atât peste gre elile trecutului, cât i peste marii vinova i de ele.

Ca oamenii cei mai lipsi i de p cat, marile i numeroasele greeli politice care s-au comis sub dumneavoastr , continuând a considera comunitatea româneasc ca pe o turm de sclavi, pe care - împreun cu celelalte organiza ii politice, cu firm na ionalist , îns în acord cu oculta iudeo-masonic , cu care numai pe fa era i în lupt - a i exploatat-o, a i min it-o, a i demoralizat-o, a i exasperato i, în cele din urm , din neputin , a i dus-o, mân în mân cu trinitatea T rescu - Urd reanu - Lupeasca, la catastrofa din 1940 i la rebeliunea din 1941, îndr zni i ast zi, când s-a pus regul în ar i via a nim nui nu mai este în pericol, s ridica i capul, de dup saltarele consiliilor de administra ie, ale industriilor i ale multiplelor afaceri, pentru a m acuza.

Ei bine, domnule Br tianu, când cineva a fost eful unui partid care, de la mare la mic, de la prim ria din sat pân la cabinetul mini trilor, are r spunderea destr rii administrative, dezm ul moral, a iudeo-masoniz rii rii, a venalit ii, a compromiterii viitorului neamului i a catastrofei grani elor, nu mai are calitatea vorbeasc i în numele comunit ii române ti, s dea sfaturi de conducere altora i mai ales s -i acuze c lucrurile nu merg cum trebuie.”

(Arhiva Istoric Central ; fond Pre edin ia Consiliului de Mini tri, Cabinet I. Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221)

Adrian P UNESCU

Bocetul lui Ion cel f[r[ mormânt Ioane, Ioane, Ioane, Ioane, Ai murit ca milioane, Gloan e trupul t u l-au frânt, Ioane, f de mormânt.

I-ai iertat c-un ultim gest Pe c ii t i din est, I-ai privit în ochi curat i i-ai binecuvântat.

Ioane, ai murit soldat, Unde te-or fi îngropat, i r mase ara oarb întrebe-un fir de iarb .

Ei mureau de frica ta, Arma-n mâini le tremura, Ioane, f de st pân, Ioane, Mare al Român.

Unde-i Ion, copilul meu Care m-a iubit mereu, Care nu s-a dus cu du ii, Care s-a b tut cu ru ii.

Ioane, comandant de o ti, Ca s nu ne mai cuno ti, I-au dat rii alt hain i-au falsificat-o-n tain .

Cine s r spund , cine, rii tale nu-i fu bine, C-au venit o tiri str ine Precum noaptea nop ii vine.

i pe tine te-au ascuns, Ioane, f de r spuns, nu ai l ca de moarte, ne fii mereu departe.

Ne-au scos mor ii din morminte, Ne-au distrus biserici sfinte, i apoi ne-au dat pe noi Cu un secol înapoi.

Jalea rii noastre lung Pururea s nu te-ajung , Jalea noastr f vreme, Pururea s nu te cheme.

i în tine, Ioane drag , Au pus potera s trag , Tu te-ai stins netem tor i privind în ochii lor.

ile s nu vorbeasc Despre harta româneasc , Nimenea s nu te tie, Ioane, f bucurie.

Uite vremea cum mai trece, Vine ceasul doisprezece, Iar i cânt -n steaguri cuci, Neamul t u e la r scruci.

Numele i-l spunem iar Pe când orice calendar Simte paza umbrei tale, Mare ale, Mare ale.

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa, Dar istoria, proscrisa, Iar i adev r promis-a De la Nistru pân-la Tisa. te c ut m adânc, Cu to i ochii ce te plâng, Cu-nviindele plutoane, Unde i-e mormântul, Ioane. Ioane, f de mormânt, Urci în calendar ca sfânt, Cazi în noi ca un p rinte i ca roua pe morminte.

Toate r nile ne dor Ca soldat i ca popor,

Dac tu te stingi de dor În mormânt r citor.

Uite vremea cum mai trece, Vine ceasul doisprezece, Nu putem continua de M ria Ta. Nu dorim decât atât, afl m numaidecât Unde i-e mormântul, Ioane, Într-atâtea milioane.

Vrem s i punem flori pe el i umbru de drapel, dormi, Ioane, lini tit, Neamul t u nu a murit.

Dac vrei i dac po i, ne ier i cumva pe to i, ne ier i cu crez mânt, Ioane, f de mormânt.

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

37

Nicolae Iorga vs Carol al II-lea Într-o edin a biroului Academiei Române de la începutul anului 1939, Nicolae Iorga a avut o atitudine curajoas împotriva regelui Carol al II-lea al rui consilier era academicianul istoric.

Pre edintele din acel moment al prestigioasei institu ii de tiin i cultur a propus ca to i membrii Academiei s se înscrie în bloc în noul partid „Frontul Rena terii Na ionale” înfiin at de Carol al II-lea în locul partidelor politice declarate clandestine.

Auzind cele propuse de c tre pre edinte, N. Iorga s-a ridicat, spunând c îl surprinde ca tocmai pre edintele s fac o asemenea propunere adun rii, ca i cum aceasta ar fi o breasl de b rbieri, tinichigii sau asocia ie de func ionari comerciali. „Nu, domnule pre edinte - a spus în continuare - noi nu suntem o turm de mameluci, fiecare dintre noi are puterea de discern mânt necesar i prin nimic nu am putea fi constrân i ori car ademeni i s comitem un asemenea act.

Eu cel pu in, declar de la început, c nu m-a putea înscrie niciodat în asemenea condi iuni.”

La strig tele de „destul”, „stai jos” ale academicienilor, N. Iorga s-a ridicat din nou i a mai spus c nu vorbe te numai în calitatea de academician, ci i de istoric, i c dac este vorba s fac istorie, apoi s mai a tepte pu in, domnii colegi, c vor afla lucruri interesante.

Cu toate protestele asisten ei i fiind des întrerupt de academicieni, N. Iorga a început a aminti c : „În evul mediu existau în Germania trei ora e libere: Hamburg, Lubeck i Bremen. În Lubeck, printre diferitele familii de evrei conlocuitoare se g seau unele care se numeau „Zollern”, adic familiile din deal i spre a nu se confunda cu cele din vale i ziceau „Hohenzollern”.

Ace ti Hohenzolerni, prin cam i tot felul de mijloace specific evreie ti, devenind foarte boga i, au ajuns mai târziu st pâni ai castelului i domeniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu înnobila i de Magraful Bavariei.

Din ace ti Hohenzolerni se trage actuala noastr dinastie, care dup cum este i firesc, poart nu numai stigmatele rasei evreie ti, dar mai sufer i de anumite tare care se transmit pe calea ereditar i periodic din patru în patru genera ii.”

De i des întrerupt de asisten , N. Iorga a continuat totu i, ar tând cum în calitatea sa de istoric, a putut stabili, c printre alte boli ale acestei familii se afl i nebunia transmis invariabil din patru în patru genera ii i c p catele au c zut tocmai pe M.S. Regele ca s fie din genera ia celor nebuni.

Regele Ferdinand a fost tos la minte, dup cum s tos a fost i Regele Carol I, ca i fratele s u, tat l lui Ferdinand.

De i p rintele Regelui Carol I i bunicul Regelui Ferdinand au fost s to i, bunicul Regelui Carol I a fost totu i nebun, nebunie transmis ast zi dup a patra genera ie, Regelui Carol al II-lea.

Mai mult înc : to i ace ti regi sau prin i nebuni, atunci când au sim it c puterea de vitalitate a sângelui evreiesc din vinele lor scade, din cauza încruci rii cu prin ese de sânge arian, au c utat s i reconforteze virusul iudaic, prin c torii cu evreice. a a f cut i str bunicul lui Carol al II-lea, care l-a precedat cu patru genera ii i a a a f cut i actualul Rege al României, c torit - dup cum se tie, a mai ad ugat N. Iorga - cu d-na Lupescu.

Suveranul, informat de propunerea ce urma a fi f cut de preedintele Academiei, pentru înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul Rena terii Na ionale”, asculta la microfon (!) dezbaterile din sala de edin a Academiei.

Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Academie pe colonelul Urd reanu, ca s -l împiedice de a mai vorbi mai departe.

Intrând în sala de edin e, dl. Urd reanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a amenin at, spunându-i c toate cele declarate acolo fuseser auzite de suveran.

Acesta a spus d-lui colonel Urd reanu urm toarele: „Du-te i spune-i st pânului t u, c profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dac Regele ar porunci s fie ucis i c toate cele spuse acum la Academie se vor înv a în viitor în c ile de coal .

Chiar dac voi fi suprimat, cele spuse se vor cunoa te totu i în lumea întreag , deoarece am avut grij s le trimit mai înainte la Londra, Roma, Paris i Berlin.”

Toate aceste insinu ri fac obiectul de discu ie prin toate lojile masonice, loji în care s-ar fi hot rât detronarea Suveranului României.

Tot masonii mai pretind c , pentru ca opinia public s nu dea crezare celor care s-ar comenta, Regele l-a îmbunat pe N. Iorga iar la serbarea i recep ia membrilor Ordinului „Ferdinand”, Suveranul s-a fotografiat între inându-se cordial cu acesta.

(Arhiva SRI, fond D, dosar 11382, vol. II, fila 181-184) N.B. - Cert este c tot mai mul i istorici au început s confirme originea etnic a multor capete încoronate din Europa i care, se pare, c au în comun r cini evreie ti.

38

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

Regina Maria a tr[it periculos Din sângele obosit al dinastiei engleze mai încol ea, când i când, un exemplar cu fizicul proasp t, armonios, care str lucea în fotografiile cu veri sub iratici i m tu i livide, ie i din c toriile consangvinizate.

Regina Maria, nevasta Regelui Ferdinand, a fost o astfel de excep ie biologic , o frumuse e rebel i senzual , care striga dup ajutor de sub zulufii ridicoli ai epocii i de sub rochiile stire ti în care o zidea eticheta cur ii. Înainte s-o pe easc Regele Carol pentru nepotul s u cu urechi mari, Missy, nepoata reginei Victoria, obi nuia s înnoade must ile dragonilor din garda Palatului Buckingham i consumase deja o aventur cu veri orul ei palid i fragil - viitorul rege George.

Blond cu ochii verzi i bun de gur , Missy era în stare s suceasc min ile unui regiment de cavalerie doar aruncându-i o ochead . Dar socotelile dinastice au dat-o pe mâna prin ului Ferdinand din întunecata margine a lumii cunoscute, un tân r bleg i cl ug, mai rece ca lespedea de mormânt.

Missy i-a în eles menirea i a f cut un rol de regin a României egal. In 1916 l-a sf tuit pe ezitantul Ferdinand s i aleag chibzuit tab ra în r zboi, în 1917 l-a împiedicat s semneze Pacea de la Bucure ti, a stat al turi de solda i în spitalele de campanie i, dup r zboi, a f cut un tur de for diplomatic în Occident care i-a adus României faim i foloase politice.

Dar cu dragostea i-a v zut de ale ei. C toria cu Ferdinand n-a înc lzit-o mai mult decât putea s-o fac un sloi de gheata, a a i-a c utat parteneri mai fierbin i. Într-o c torie la Moscova îl întâlne te pe marele duce Boris Vladimirovici, v rul ei, i i se aprind c lcâiele a a de tare, încât se hot te s i le i arate. Vreme de cinci ani i-a ar tat lui Boris ba genunchii, ba gambele, ba umerii, pân când a trebuit s i-o arate lui Ferdinand pe M rioara, produsul acestor îndelungate ar ri.

Ferdinand a acceptat feti a ca pe al treilea copil al s u, f s i imagineze c nici urm torii doi nu vor avea urechile lui.

Dup Boris, regina a pus ochii pe Barbu tirbey. Barbu tirbey a pus i el pe regin ceea ce era de pus. Pentru un aristocrat inteligent i poliglot, plictisit de fiicele p roase ale boierimii locale, rela ia cu o blond focoas din York chiar era o varia ie. A fost o iubire lung i prolific , din care fondul regal de puericultur s-a ales cu înc doi mo tenitori, ambii recunoscu i de Ferdinand ca fiind ai lui.

In refugiul de la Ia i, în 1918, Maria ia cuno tin cu stilul smuls al lui Joseph Boyle, care-i smulge mai întîi triste ea, apoi hainele. Boyle era un colonel erou al trupelor britanice, aristocrat i aventurier, numai bun s aprind imagina ia unei regine cu ochi verzi, s tul de accentul german.

Maria a mai oferit partide regale locotenentului de ro iori Zizi Cantacuzino, aristocratului Waldorf Astor - i lista r mâne deschis . Dar toate aceste zbenguieli s-au f cut cu tiin a i acceptul Casei Regale, care a în eles nevoile i importan a acestei femei frumoase într-un fel în care un simplu rege întregitor de ar nu le-a putut în elege.

Barbu tirbey - Prin i vân tor Barbu tirbey a fost un cuceritor. I-a cucerit, la rând, pe regii Carol I i Ferdinand, pe Regina Maria i pe Ion I.C. Br tianu, ceea ce însemna, practic, întregul regat.

Barbu era prin prin na tere, dar, în compara ie cu Hohenzollernii, avea sângele de un albastru mai deschis. Monarhia german privea cam chiorâ la boierimea local , dar prin ul tirbey a tiut s destind atmosfera dintre cele dou nobilimi i a deschis calea unei corup ii mutuale i rentabile.

Barbu tirbey s-a n scut, în 1872, în palatul de la Buftea, din rin i care n-au muncit niciodat . Num rul mo iilor, conacelor, durilor i palatelor care alc tuiau averea de familie dep ea inerea de minte a proprietarilor.

Barbu a studiat la Paris i s-a întors cu o diplom în drept la care n-a apelat deloc. Înalt, chipe , cu musta i haine engleze ti, fin în conversa ie, cultivat, sportiv, inteligent i îngrozitor de bogat, Barbu tirbey a f cut în lumea monden a Bucure tiului mai multe victime decât gripa spaniol .

Carol I l-a numit administratorul domeniilor Coroanei, Ferdinand i l-a f cut consilier personal, Br tianu i l-a f cut cumnat, iar regina Maria l-a f cut s mo ie ziua în amiaza mare, de epuizare.

Se poveste te c doi dintre copiii lui Ferdinand - Mircea i Ileana - poart semn tura lui genetic .

Barbu s-a lansat în afaceri industriale, agricole i financiare cu fantezia unui s ritor la trapez. Protec ia politic pe care se întreceau to i s i-o dea l-a ajutat s dobândeasc o avere obscen , care i-a f cut pe Malaxa i Auschnitt s se simt s raci. În esen , îns , Barbu tirbey a r mas devotat politicii na ionale, pe care a orientat-o inteligent i discret, prin pârghiile lui regale i guvernamentale. Când România a declarat r zboi Germaniei, când a pierdut trei cincimi din ar , când a rezistat la M ti, în 1917, i a reluat ofensiva, în 1918, Barbu tirbey a fost sf tuitorul permanent al regelui Ferdinand.

El i regina Maria au reu it s -i împiedice pe Br tianu i pe rege s semneze pacea de la Bucure ti i s fac posibil, astfel, accesul României ca parte combatanta la conferin a de pace de la Paris. În 1927 moare Ferdinand, iar în 1930 e proclamat rege priapicul Carol al II-lea. Barbu tirbey o las moart cu sfaturile i pleac în exil. Zece ani umbl prin Fran a i Elve ia, l sând în urma lui o dâr de ampanie i homar. Scap dintr-o încercare de asasinat si se întoarce, în 1940, în tar . Regele Mihai îi încredin eaz sarcini diplomatice importante, iar în 1945, partidele istorice încearc formarea unui guvern Stirbey de larg reprezentare.

Ru ii, îns , consider c Guvernul Petru Groza reprezint mai bine situa ia tancurilor din teren. Barbu Stirbey devine inta NKVD-ului, dar are norocul s moar înainte ca Securitatea s -l însface si s -l5 arunce în lag rele mor ii al turi de liderii ni ti si liberali.

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

39

Reabilitarea lui Octavian Goga În anii imediat de dup al doilea r zboi mondial, la Uniunea Scriitorilor din România a avut loc o edin unde a fost prezent toat „floarea intelectual scriitoriceasc ” din ara noastr .

Subiectul a fost: Octavian Goga.

Dup cum ti i Octavian Goga a fost un mare patriot român chiar dac s-a n scut i a locuit în Ardealul sub ocupa ie maghiar , emigrat mai apoi în Regatul României unde a devenit un mare politician i a condus un guvern extrem de na ionalist pentru care a intrat în dizgra ia hahalelelor i a celor ce nu în elegeau acel na ionalism adev rat ce nu avea leg tur cu fascismul, cu xenofobismul, cu tot ce poate fi mai r u propagat de alte for e care nu doreau na ii ci popula ii.

De i un mare poet na ional, regimul comunist instalat confortabil la conducerea rii l-a scos din panoplia scriitorilor i l-a interzis de la publicare i publicitate. În Uniunea Scriitorilor au fost i ni te voci mai curajoase care au cerut reabilitarea lui Octavian Goga i repunerea lui în rândul scriitorilor români de valoare.

Dintre to i cei prezen i la întrunire, Zaharia Stancu a fost cel mai vehement contestatar pentru reabilitare, lovind cu tot ce a putut în distinsul poet care nu mai putea s se apere întrucât decedase în anul 1938.

Stancu a fost cel mai virulent i cel mai negativist, respingând reabilitarea lui Octavian Goga, p rerea lui cânt rind greu în atmosfera uniunii f când ca i al ii s i se al ture.

La sfâr itul cuvânt rii lui Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, care era i el prezent i contra c ruia anterior i se ceruse acela i blam, a cerut s i se acorde câteva minute în a spune i el ceva cu privire la cazul ce se dezb tea.

Iat ce a spus: „Eram în iarna anului... la conacul marelui Goga, depanam amintiri i multe alte probleme ale timpului.

La un moment dat, se auzir b i la u a conacului.

Goga s-a dus s deschid u a i a v zut un tân r zgribulit cu ni te manuscrise în mân i l-a rugat s i le citeasc i, dac se poate, s le publice în ziarul ce îl conducea.

Goga l-a invitat în untru pe tân r, a luat manuscrisele ce

con ineau încerc ri poetice ale tân rului, le-a citit pe îndelete i a concluzionat clar c tân rul era talentat.

I-a spus c nu poate s le publice acum deoarece revista era deja la tiparni , îns Goga i-a dat un acont tân rului i promisiunea c în num rul viitor al revistei vor apare încerc rile poetice ale tân rului, neuitând s men ioneze c sunt pline de talent.

Acel tân r se numea Zaharia Stancu.”

Cuvântarea lui Arghezi a avut un efect colosal i a intrat în istoria acelui moment.

Arghezi a mai ad ugat un scurt comentariu spunând: „Acum iat de ce pe lumea asta sunt scriitori cul i sau... descul i.”

Apropo-ul era vis-a-vis de romanul lui Zaharia Stancu intitulat Descul .

Arghezi a fost aplaudat de cei din sal , în picioare, minute în ir. Octavian Goga era reabilitat, iar Stancu p sea sala v dit jenat de adev rul spus de Tudor Arghezi.

(Octavian Goga a murit în condi ii suspecte. Zvonurile din epoc l-au acuzat pe regele Carol al II-lea c poruncise otr virea primului-ministru.)

(Text i fotografie preluate de pe Net)

40

Domnul de Rouã

VA VENI O ZI…

ÎNTRE DOU

.

Va veni o zi cândva sau poate o noapte, Printre stele voi pleca,voi pleca departe. În zadar m-a i c uta, nu ve i da de mine, Atunci, poate, ve i afla cum era mai bine.

Prin sertare ve i g si poze-ng lbenite, Ele sper c vor trezi aduceri aminte.

Ve i vedea doi copila i cu t ticul lor, Înv ând s fac pa i ocroti i cu dor.

Ei vor cre te mari în ani iar el descre te, Ve i vedea c de i mari tot a a-i iube te.

Ce p cat c n-a i tiut ca s -l pre ui i, Timpu-n zbor de-acum s-a dus, n-o s -l reg si i.

Am s plec îndurerat dar i resemnat, Ce-am putut v-am înv at, ce-am avut vou v-am dat.

Am s -ncerc de-acolo de sus s veghez spre voi, voi întrista nespus de ve i fi-n nevoi.

Despre mine ve i afla c îmi este bine, Seara când v ve i culca cu gândul la mine.

De-am fost bun sau am fost r u, tie numai Dumnezeu, sta am fost eu.

11 febr. 1996.

TALAZURILE B

II

Înspumate valurile b ii se îndeamn , Spre apa Dun rii din veci de veci gr bit , Se duc cocorii spre rile ce-i cheam , Zburând sub asfin it de var cald , înro it .

Mi-a drag balta, iarba, i p mântul, Mi-e drag i satul vechi de inim apropiat Când fluturi i r chita s lciilor, vântul, Deasupra noastr , tot mai sus, le-a ridicat. În ast sear , pe valea b ii line, e r coare, Pe cer se-adun nori pufo i ca mieii moi, Spre sat se-ndreapt , prin ierburi fo nitoare, Caii tineri în grup ce zburd -n zurg i vioi. a un basm am mai tr it, cândva, odat i-a vrea s d inuie nespus, nestins mereu, stau pe iarba de pe mal, sub salcia plecat i-n apa b ii limpede, s m -nchipui curcubeu.

Anul III, nr. 1(9)/2018

LUMI

Închid ochii i mintea m poart spre un punct fixat din inexisten a ce pare ve nicie, încet-încet în untrul meu se instaleaz vidul i m eliberez de mine, empatia îmi tope te formele i m însufle te în altceva. g sesc între dou lumi diferite închipuite-n sfere, una material , luminoas , plin de sens, alta opac-str vezie, neîn eleas .

Sferele se atrag sau se resping în func ie de o putere aflat în afara sistemului de referin . Într-o parte se afl increatul, informul, în cealalt parte des vâr irea, precunoa terea, clarviziunea. întreb unde sunt eu, punct de tangen , material, variabil i mobil, între na tere i moarte. În mi carea mea difuz deformez doar lini tea, de-ale c rei margini m lovesc, i p trund în lume ca o aproximare a spa iului într-o roat învârtit la nesfâr it.

Uneori stau în verticalitate la cap tul unei pr stii, extremele m închid ca dou eternit i, i o putere harismatic îmi d un punct de sprijin în zenit.

Aud c derea unei clipe în alta, simt cum timpul cre te i tot mai mult de mine m separ.

Noaptea aud urlete de lupi împrejurul casei mele, diminea a le caut urmele, care nu sunt - amintirile, strânse în hait , încearc s m sfâ ie.

Disimulat în candoare, persist -n mine nostalgia de care m reazem asimptotic i progresez ducând atavice poveri.

Derivând pe c i obscure, în caden a gândurilor, simt cum spa iul fuge i m las f urme, simt cum toate ceasurile se adun într-un ochi i timpul se multiplic la infinit.

Cerul se las pe cump na fântânii dintre anotimpuri, ciuturi de ap se adaug anilor netr i.

Sub luna ce apare atât de bine-mi este mie, i-un stol de p ri mici ce-n zbor zoresc, Te rechem cu drag, cu dor nestins copil rie i-adorm visând ner bd tor s te-ntâlnesc.

În profilul de lumin , un nev zut arcu atinge for e divizate-n aripi, albul umple relieful profanare de splendori r sucite-n amintire.

O sat frumos, cu malu-nalt, str vechi,maiestuos, i o cetate, Sigibida, ascuns -n lutul de argil , Sub poala frunzelor domoale, aici a retr i voios, St pân sub soare, plutind în zbor ca o acvil .

Între na tere i moarte este un rest, ca o ultim ramur între cer i p mânt, între progres i declin exist totdeauna un drum, ce se cheam în elepciunea de sine.

Nicu Vintil -Sigibida

Doina Dr gu

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

41

Doina DR GU

|ara Covorului Fermecat POVESTIRI PERSANE de Ion P tra cu (diplomat) Primind volumul „Povestiri persane” (Ed. Printech, 2017), de la dl. Ion P tra cu, m-am bucurat foarte mult i imediat m-am ternut pe citit, fiind impresionat i fascinat de cultura oriental . (În august 2015, primisem „Popas în China”.)

Cartea „Povestiri persane” a fost scris în urma unui periplu prin lumea de basm a Orientului, acolo unde „s-au pl dit cele mai vechi i mai remarcabile civiliza ii ale omenirii”.

Dl. Ion P tra cu recunoa te c în scrierile sale intervine elementul subiectiv, deoarece mai mult de jum tate din misiunile sale diplomatice în str in tate (a activat 40 de ani în politica extern a României) s-au desf urat în Orientul Îndep rtat sau Apropiat (China, Egipt i Siria) sau la por ile Orientului (Cipru i Grecia). Dar mai important a fost sensul profund, de sorginte oriental , al dictonului persan: „Parfumul se apreciaz dup miros, nu dup cuvintele celui care-l vinde”; deci, cu alte cuvinte, autorul a plecat într-o c torie fascinant pentru a savura acel parfum suav. mai amintim faptul c dl. Ion P tra cu, dup ce a ie it la pensie, i-a descoperit o pl cere i o datorie (nobil , zic eu) de a scrie despre ce a v zut i ce a sim it, dar împins i de cutumele chineze ti, i anume c diploma ii chinezi, dup pensionare, aveau „datoria s lase în scris imagini i impresii de prin rile unde au reprezentat China”. În prefa a c ii, Cristian Teodorescu, ambasador al României la Teheran (1994-1999 i 2006-2016), remarc faptul c volumul este „o lucrare impresionant prin documentare i cunoa tere aprofundat despre Iran, o ar în care înv ii - inventatori, artizani, poe i i filosofi - au fost dintotdeauna i sunt i azi la mare cinste”.

Persia s-a aflat, de-a lungul mileniilor, la intersec ia celor mai mari civiliza ii ale omenirii. Per ii au dat na tere unuia dintre cele mai m re e imperii din istorie. Spre deosebire de alte imperii, cel persan a mers întotdeauna pe principiul toleran ei i pe respectarea culturii i religiei popoarelor anexate, imperiul fiind, în fond, o federa ie de 23 de na iuni, care se bucurau de identitate na ional i libertate cultural . Persia a fost un imperiu cuceritor, dar i una dintre cele mai glorioase i mai îng duitoare civiliza ii ale Antichit ii.

Imperiul persan n-a fost doar o str lucire efemer . Fondat la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr., în urma cuceririlor impresionante ale lui Cyrus cel Mare, care a transformat Persia, în numai trei de-cenii, în cel mai vast i puternic imperiu al Orientului, el a d inuit, a prosperat i a înflorit timp de 200 de ani, fiind unul dintre cele mai mari i mai longevive imperii din istoria omenirii, având, la un moment dat, peste opt milioane de km2, înglobând 23 de naiuni diferite, care reprezentau împreun

cam 44% din popula ia lumii. Se spune c , spre deosebire de Imperiul Roman sau cel britanic, structura realizat de acest rege ahemenid este prima din istoria lumii antice care respecta tradi iile cultural-religioase ale popoarelor cucerite. Cirus cel Mare a creat un set de principii, cunoscut sub numele de „Cilindrul lui Cirus”, unde el proclama desfiin area sclaviei, egalitatea religioas i etnic , respectarea tradi iilor popoarelor supuse i interzicerea oric rei forme de oprimare.

Imperiul persan a fost creat pe baz de cuceriri, dar în compara ie cu alte imperii, Marele Imperiu Persan era pacifist prin natura sa.

Mo tenitor al acestei fabuloase civiliza ii este Iranul de ast zi, respectiv Republica Islamic Iran (din 1979), o ar care a p strat cu evlavie civiliza ia vechii Persii, dar fiind în acela i timp animat de un progres continuu, prin „h rnicie i disciplin ”. În ciuda unui embargou interna ional prelungit, în Iranul de azi ti fascinat de „ora ele-gr din ”, de acea „suprafa arabil , de numai 12,07%, lucrat pân la ultimul centimetru p trat”, de „infrastructura excelent ”, de „grija deosebit pentru siturile arheologice”, de „cur enia general ”, de „bog ia pie elor”, întreaga ar comportându-se ca „un stup de albine”.

Ast zi, Iranul este perceput de lumea interna ional altfel decât este el în realitate, i acest lucru se întâmpl pentru c mul i oameni judec Iranul dup ce s-a întâmplat în ultimii treizeci i ceva de ani.

Adesea, iranienii spun, cu durere: „noi suntem iranieni, nu arabi” sau „noi nu suntem ca vecinii no tri”.

Când am deschis cartea „Povestiri persane”, imediat mi-a venit în minte fascinanta poveste a eherazadei din „O mie i una de nop i”, una dintre cele mai frumoase colec ii de pove ti orientale transmise lumii europene. Numele arab al acestei colec ii de pove ti este „Halima” i semnific „generozitate”, „gentile e”, dar i „povestire cu peripe ii, încurc turi, confuzii, z ceal etc.”. mai amintim c povestea eherazadei a avut o mare influen asupra creaiei artistice universale. La noi în ar , colec ia de povestiri populare „Halima” a fost tradus înc din a doua jum tate a secolului al XVIII-lea i începutul secolului al XIX-lea.

Printre al i remarcabili oameni de cultur români (amintim aici pe Dimitrie Cantemir, pe Mihail Sadoveanu, cu „Divanul persan”, pe Martha Bibescu etc.), Eminescu a fost atras de splendorile Orientului, pe care le transmite cu o deosebit sensibilitate în poemul „În c utarea eherazadei” Un alt rege important al per ilor a fost Darius I cel Mare (începând cu 518 î.Hr.),

42

Domnul de Rouã

fiul lui Hystaspes, despre care vorbe te i Eminescu în „Scrisoarea a III-a” (Dariu al lui Istaspe). În perioada sa, Imperiul Persan a cunoscut apogeul puterii i al întinderii teritoriale, devenind cel mai vast i cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu.

O legend spune c , în lupta lui de domina ie i de expansiune, Darius, autointitulat Regele Regilor, a trimis regelui sci ilor o soma ie prin care cerea „p mânt i ap ”, ceea ce în simbolistica persan însemna supunere. Regele scit i-a trimis un mesaj, ca r spuns, ce con inea ni te desene: o pas re, un oarece, o broasc , 5 s ge i i un plug. Din prima t lm cire, Darius a în eles c sci ii sunt de acord s i se supun , dar la a doua t lm cire s-a cutremurat i i-a retras imediat armata. Regele scit îl amenin a astfel: „Dac nu v ve i în a în v zduh ca pas rea, nu v ve i ascunde sub p mânt ca oarecele, sau în ap ca broasca, atunci nu ve i sc pa de s ge ile noastre, c ci noi, sci ii, suntem st pâni (plugari) în aceast ar ”.

Este evident c Eminescu avea cuno tin despre simbolistica persan a „p mântului i a apei” când spune, în Scrisoarea a III-a: „Împ ra i pe care lumea nu putea s -i mai încap / Au venit i-n ara noastr de-au cerut p mânt i ap ”.

Interesant este i povestea care spune cum a ajuns rege Darius. Erau mai mul i pretenden i la tron, printre care i Darius.

Ace tia au hot rât s lase alegerea în seama cailor lor: va deveni rege cel al c rui cal va necheza primul în diminea a urm toare.

Aici, Darius a tri at. El i-a instruit gr jdarul ca „s i duc mâna pe la partea f toare a unei iepe”, iar la momentul potrivit „s-o dea pe la botul calului” s u. Astfel, calul sim ind chemarea, a nechezat i în felul acesta a ajuns Darius rege.

Epoca în care Darius a domnit a fost cea mai înfloritoare din toat istoria Imperiului persan: s-au construit drumuri i c i de comunica ie, comer ul, agricultura, arta i cultura s-au dezvoltat, organizarea armatei s-a recl dit pe baze noi, s-au înfiin at oficii po tale, considerate unicat în acea perioad , a avut loc reforma sistemului monetar etc. A r mas celebr , în istorie, marea cale de comunica ie numit „Calea Regal ” (lung de 2.680 km), din India pân la Marea Mediteran , care asigura transportul rapid în vastul imperiu, aducând practic Asia Central mai aproape de Europa.

Cel mai bogat i mai frumos ora , „perl arhitectonic a antichit ii”, a fost Persepolis, una dintre cele cinci capitale principale ale regilor ahemenizi. Dac apogeul acestui ora este legat de numele lui Darius cel Mare, finalul îl are drept protagonist pe Darius III (fiul lui Xerxes, la rândul lui fiul lui Darius), când vastul conglomerat de na iuni „începe s dea semne de oboseal ”. Alexandru, regele macedonean, care urcase pe tron în acela i timp cu Darius III, în anul 336 î.H., i c ruia Oracolul de la Delfi îi prezisese c avea de îndeplinit o misiune de inspira ie divin , începuse s devin o amenin are tot mai periculoas pentru Imperiul persan. Asigurat i de tradi ionala zical c cel care va desface nodul gordian (el l-a iat cu sabia) va st pâni Lumea, Alexandru porne te s cucereasc Asia, cu prioritate Imperiul Persan.

Dup confruntarea de la Guagamela (331 î.H), apreciat de unii istorici drept „una dintre b liile decisive din istoria omenirii” i „soarta a concentrat evenimente cât pentru un veac de existen ”, armata lui Alexandru a ie it înving toare, Darius III însu i zând pe câmpul de lupt . Legenda spune c Alexandru îl acoper pe Darius III cu propria-i „mantie de purpur regal ” i îl transport la mormântul str bunilor s i. Acesta a fost ultimul capitol din istoria ma-relui Imperiu Persan. A avut loc jefuirea ora ului Persepolis, Alexandru fiind cel care arunc prima tor , ce „avea s transforme cel mai frumos i bogat ora al lumii în cel mai mizer posibil”.

Renumitul poet persan Ferdousi spunea c Alexandru ar fi fost un „prin persan adoptat de regele macedonean Filip II”.

Anul III, nr. 1(9)/2018

Alexandru cel Mare, dup ce a supus complet Persia, i-a adoptat practicile culturale i administrative, s-a c torit cu o persan (Roxana) i le-a poruncit solda ilor s i s i ia so ii persane. În doar 13 ani, el a creat un imperiu care se întindea „din Europa i Egipt, pân la grani ele Chinei” i intra în istoria omenirii ca unul dintre cei mai mari strategi i conduc tori militari. A murit la 33 de ani.

Cultura i civiliza ia persan au supravie uit, cu specificul lor, peste milenii, aducând contribu ii substan iale la dezvoltarea ingi-neriei, matematicii, medicinii, filosofiei i tiin elor naturii.

Filosoful arab Ibn Khaldun spunea, prin secolul al XIV-lea, c „cei mai mul i înv i musulmani, atât din tiin ele religioase, cât i din cele laice, erau persani”.

Din pleiada de oameni de tiin persani amintim pe: Muhammad al Khawarizmi (care s-a n scut chiar pe legendarul Drum al M siii, la Khorassan), Al-Biruni, Zakariya Razi, Avicenna i Omar Khayyam; to i „veritabili enciclopedi ti”, care cuno teau tot ceea ce se scrisese pân la ei, în vaste domenii.

Omar Khayyam, cunoscut, în Europa, mai ales ca poet, dup traducerea unor catrene (rubaiate) de un scriitor englez, a avut remarcabile contribu ii în matematic , astronomie, geografie, mineralogie, impunându-se ca unul dintre cei mai mari matematicieni i astronomi ai Epocii de Aur islamice.

Avicenna a fost unul dintre marii medici ai Evului Mediu, unul dintre cele mai impresionante genii din istoria umanit ii. Printre altele, el a scris „Cartea vindec rii sufletului”, considerat o lucrare de referin în privin a cuno tin elor medicale. Avicenna a diagnosticat „boala dragostei”, pornind de la cazul unui prin persan, pentru care to i medicii se declaraser neputincio i. Ocupându-se i el de acest caz, a observat c pulsul tân rului prin se accelera doar la auzul numelui iubitei sale. Atunci Avice-nna a pus diagnosticul i a prescris remediul: „unirea suferindului cu iubita”. În ceea ce prive te literatura persan , aceasta, în mare parte are la baz mituri i legende, basme, maxime i proverbe, care s-au dovedit a fi „calea cea mai subtil i eficient pentru p strarea identit ii culturale”. Nu trebuie uita i marii poe i persani Saadi i Hafez, care, împreun cu Ferdousi, formeaz „trinitatea de aur” a literaturii clasice persane. De remarcat c întreaga oper a poe ilor per-sani se reg se te sub forma unor culegeri complete, cunoscute în literaturile orientale sub numele de „Divan”. Saadi, Hafez, Omar Khayyam i Rummy fac parte din panteonul iranienilor, fiind unii dintre cei mai iubi i scri-itorii ai lor i „venera i ca adev ra i sfin i”.

Orice iranian este în m sur s recite poezii întregi din operele lor.

Religia persan dominant în timpul ahemenzilor, pân la sosirea arabilor, era Zoroastrismul, care î i datoreaz numele de la profetul Zoroaster/Zoroastru sau Zarathustra, n scut undeva în Media sau Afghanistan, înainte de sec. al VII-lea î.Hr. Nucleul gândirii zoroastriene poate fi rezumat în trei principii: gândul drept, vorbire dreapt , ac iune dreapt . În afar de arhitectur , peisagistica gr dinilor, sculptur , construc ii sau literatur , Persia, ara de origine a covorului fermecat, se distinge i prin arta covoarelor, a covoarelor persane, a c ror istorie se confund cu cea a ri. În Iranul zilelor noastre, a vizita un magazin de covoare este un act de cultur , nu de schopping.

La iranieni, covorul nu este numai un produs artistic, ci i unul profund religios, conceput ca „un spa iu sacru, cu un câmp central rezervat universului i divinit ii, protejat de elementele terestre de pe margini”.

Cu cele cinci vechi capitale ale Imperiului Persan (Shiraz, Persepolis, Pasargad, Ishafan, Teheran), Iranul r mâne o ar a misterelor, a monumentelor unicat, care p streaz un aer al uneia dintre cele mai vechi civiliza ii ale lumii, a pove tilor eherazadei, a covorului fermecat, a l mpii lui Aladin, o ar cu bogate resurse materiale i umane (o popula ie de peste 79 de milioane de locuitori).

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

43

Miori\a Izvorul nemuririi Autor Victor RAVINI Considera\ii critice la prima edi\ie preluate din revistele de cultur[ din România Pro-Saeculum Anul XV, nr. 5-6 (113-114) 15 iulie - 1 sept.

2016, p. 202-203, Centrul Cultural Vrancea, Foc ani Ioana-Ruxandra Fruntelat Un „Manual alternativ” pentru Miori a [...] Victor Ravini scrie o carte de patrimonializare [...]. Volumul, bazat pe o bibliografie consistent i cu argumenta ie tiin ific solid , este scris într-un stil aproape didactic, sintetic, dar cu pasaje subiective i chiar sentimentale ce amintesc, pe alocuri, de literatura motiva ional , dar i de aceea de popularizare i orienteaz lectura, cu toate declara iile, repetate, c autorul nu dore te s critice sau s invalideze punctele de vedere anterioare i nici s dea verdicte. [...] Impresia de „manual” este înt rit de inuta grafic de calitate superioar i de numeroasele ilustra ii ce înso esc textul, prezentând mai ales imagini pastorale i chipuri de savan i din diverse epoci i spa ii culturale, înso ite de contextualiz ri i explica ii clar formulate. [...]

Pentru speciali ti (etnologi, antropologi, folclori ti, nu neap rat „mioritologi”), contribu ia personal a autorului la cercetarea subiectului este, f îndoial , cea mai interesant . Aceast contribu ie original este precedat de o introducere în problema misticismului, din perspectiva tiin ei religiilor (apelând la opinii exprimate de antropologi, etnologi, psihanali ti, pe lâng exege i din domeniul studiilor religioase), pentru c demonstra ia lui Victor Ravini valideaz ideea c Miori a transpune poetic o experien mistic . În continuare, autorul porne te de la zece întreb ri referitoare fie la context (realitatea etnografic ), fie la text (limbajul poetic), fie la „memoria” textului (ipoteze genetice, amprentarea con inutului în procesul transmiterii orale). R spunsurile sunt utate, pe rând, în „tabloul sinoptic” al celor aproape o mie de variante consultate i numerotate cu cifre romane, la care se face permanent referire. [...] i a a cum foarte frumos spune Victor Ravini (...) „orice poezie din lume este o visare cu ochii deschi i, la fel de mistic pe cât e mitologia i la fel de greu de în eles pentru cine nu iube te poezia sau arta”. [...]

Studiul lui Victor Ravini are i alte merite, pe lâng acela de a reconsidera universul religios i fondul mitic al Miori ei. Dup cum deja am observat, autorul acord mult aten ie instrumentaliz rii ideologice a Miori ei, conform c reia ciobanul este un simbol al poporului român, tr itor în „spa iul mioritic” al lui Blaga,

dominat de „teroarea istoriei”, dup teoria lui Mircea Eliade, resemnat, pasiv, chiar thanatofil, dac trecem în revist interpret rile diver ilor oameni de cultur ce s-au oglindit în ea. [...] Citind „pe s rite” Miori a - Izvorul nemuririi, putem reconstitui un adev rat proces al misticismului „obscurantist” i „mitomaniei” na ionaliste ce au marcat epoci trecute i au creat, prin recul, cli eele de respingere de ast zi. Îns „manualul alternativ” scris de Victor Ravini are efectul scontat de orice carte bun înv tur : ne implic emo ional i ne oblig intelectual, oferindu-ne suficien i stimuli pentru a regândi subiectul i a lua în considerare, cu egal interes, toate variantele.

Valahia, Anul X, Nr. 98/2016, Giurgiu Adrian Popa Lansarea unei c i de mare valoare cultural [...] Este vorba despre un studiu literar-filozofic ce se adreseaz publicului larg. Autorul analizeaz 970 de variante culese i publicate ale Miori ei i bazându-se pe lucr ri ale unor gânditori ilu tri din literatur , filozofie, drept, istorie i istoria religiilor, sus ine c Miori a este un mit de valoare universal cu ve-chime milenar . [...]

Cartea se cite te cu interes, ca o lucrare de investiga ii, pentru autorul î i pune întreb ri i r spunde cu argumente în sus inerea ideilor sale. El dore te s deschid o nou etap de cercetare privind poemul, devenit na ional, comb tând ideea c Miori a înseamn povestea unui cioban care accept s fie omorât de tovar ii lui, de unde a rezultat c românii sunt un popor de la i tri ti.

Profu’ de Român , Lugoj Facebook 29.08.2016 mul umesc, domnule Victor Ravini! Interesant concluzia dumneavoastr i bine argumentat . Acest mit mioritic apas pe umerii poporului nostru înc din secolul al XV-lea, construit de mul imea de r uvoitori în câteva sute de ani i d râmat de un iubitor de neam, în câ iva ani (cred) de cercetare, în urma c reia ai cut o descoperire fenomenal ! M înclin!

Sincer s fiu, nu m-a fi a teptat ca Miori a s fie chiar atât

44

Domnul de Rouã

de „b trân ”, dar dac -i a a, teoria „crea ie colectiv succesiv ” este plauzibil !

Scrisoare, 29.08.2016 Dan Flori a-Seracin, fost coleg de facultate, profesor de limba român , membru al Uniunii Scriitorilor Filiala Timi oara.

Drag Victor, i-am terminat de citit cartea. Din capul locului trebuie s observ c este o realizare absolut remarcabil , cum pu ine altele am întâlnit cu referire la un text literar sau de alt natur . Modul de operare, organizarea investiga iei, complexitatea documenta iei, minu iozitatea cercet rii sunt în cartea ta demne de toat lauda.

Avantajul de a fi cunoscut toate variantele Miori ei î i confer o privire de ansamblu care î i permite s tragi cele mai bune concluzii, s avansezi cele mai pertinente supozi ii în privin a unui fenomen de o complexitate nemaiîntâlnit cu care se poate confrunta un cercet tor literar i un etnolog. declar de acord cu tine în privin a afirma iei c multe concluzii privind esen a spiritualit ii române ti, deduse de al i cercetori, din analiza textului mioritic sunt gre ite, c românii nu sunt un popor dominat, cople it de fatum, resemnat în fa a soartei potrivnice. [...] Înc o dat te felicit pentru modul în care ai în eles atât de elevat s readuci în aten ia lumii aceast perl a spiritualit ii române ti.

Colocviul Na ional de Folclor „Sabin V. Dr goi”, Belin , jud. Timi .

Edi ia a V-a (2.10.2016) dedicat Miori ei în interpretarea lui V. Ravini.

Simion D nil , scriitor, membru al USR, Filiala Timi oara Ceea ce apreciez în mod deosebit la autorul acestei c i este cutezan a cu care readuce în spa iul public românesc o alt interpretare a Miori ei, dup o nou metod , înfruntând prejudec i, respingând - cu deferen - opiniile unor savan i de talia lui Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Mircea Eliade .a., f a mai vorbi de culturnici precum Pavel Apostol sau demolatori de mituri române ti care nici nu merit s fie pomeni i. Probatoriul s u este irefutabil, conving tor, logic, detectivistic, captivant, de un erudit bun-sim , ceea ce face ca i cititorul s poat admite sine ira et studio c mon trii sacri, care v d lucrurile într-o larg perspectiv , se-ntâmpl uneori s nu observe, ca în cazul „orbirii” ahiste, solu iile de sub ochii lor. Niciun popor nu- i face praf mitologia. Acolo unde al ii d râm , hermeneutica lui Victor Ravini restaureaz , lucreaz la recuperarea mitologiei noastre, f de care n-am avea identitate, n-am fi pur i simplu. Prin felul lui de a gândi, sim i cum cre te un pilon important la baza unei mitologii române ti din care ne va curge izvorul nemuririi.

Domnul de rou , nr. 3-4, 10 octombrie 2016, Caracal Victor Ravini - Ecouri ale Miori ei „Miori a. Izvorul nemuririi” se poate citi ca un ghid pentru o torie în peisajul interior (al psihicului nostru) i ca un ghid de torie prin nesfâr irea i ve nicia universului. Analiza mea arat c asta face ciobanul nostru în toate cele 973 de variante

Anul III, nr. 1(9)/2018

analizate, chiar i în cele mai deteriorate de transmiterea oral peste milenii. Piciorul de plai i gura de rai sunt peisajul exterior unde se afl ciobanul, dar sunt expresia metaforic , simbolic , a peisajului s u interior. Personajul principal din Miori a nu este un om concret, ci e prototipul omului perfect, un simbol al omului în general. Tot ce se întâmpl în textul Miori ei este o c torie interioar .

Cartea se poate citi ca un manual pentru o în are spiritual în cele mai sublime sfere cere ti, la fel cum face ciobanul. Cine poate s în eleag Miori a a a cum ne-au l sat-o str mo ii poate face aceea i c torie pe care o face ciobanul, i pe care o compar cu experien ele altora din literatura universal . C toria ciobanului i a acestora în universul interior, psihic, i-a dus la fericirea suprem , interioar . Citez oameni de tiin care arat c orice om poate s fac aceea i experien i s simt c se confund cu universul ne rmurit, oricine poate s guste fericirea sublim i nemurirea. Asta înseamn a atinge nemurirea aceea din basmele noastre.

Prof. univ. erban Foar , scriitor, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Facebook 2016 O carte excelent , ce spulber o mare i durabil prejudecat : fatalismul, pesimismul i sau defetismul p storului sacrificat ( i, ipso facto, ale poporului român, - ca i cum o fic iune, fie i una reprezentativ , e un document de ordin etnografic absolut). Or, ceea ce face dl Victor Ravini e s demonstreze, cu erudi ie i pasiune, c planul nara iunii nu trebuie amestecat cu cel simbolic. „Miori a” nu e relatarea unui omor abominabil, a unei crime crapuloase (acceptare cu total resemnare), ci un scenariu strict ritualic, de mare eleva ie i noble e...

Pro-Saeculum Anul XV, nr. 7-8 (115-116) 15 oct.-1 dec.

2016, pag. 202-204, Centrul Cultural Vrancea, Foc ani A. Gh. Olteanu Miori a. O sintez a exegezei i o nou interpretare [...] Consacrat poemului mioritic, cartea este o sintez a exegezei mioritice de pân în zilele noastre i propune, în acela i timp, o nou metod i un nou punct de vedere interpretativ. [...]

Victor Ravini supune unei critici foarte atente exegeza de pân la el a poemului mioritic, îns o face prob i cu nuan ele de rigoare. Surprinde chiar unele contradic ii la unul i acela i exeget. [...] [...] autorul noului studiu a în eles c , în 1964, G. C linescu era mult prea constrâns ideologic. Mai mult, cam în acela i context, el g se te unora dintre cercet torii anteriori informa ia lor insuficient , eventualele lor inconsecven e, contraziceri i lips de logic . [...]

De cea mai necru toare critic au îns parte, pe de o parte, Adrian Fochi, cu opusul s u din 1964 prefa at de Pavel Apostol, iar, pe de alt parte, Mircea Eliade i Lucian Blaga. i nu pentru Victor Ravini n-ar fi în eles c i primii doi erau condi iona i ideologic, ci pentru reaua-credin de care dau dovad , to i cei care nu sunt de acord cu ei fiind taxa i drept „du mani ai poporului”. [...]

Ceilal i doi, Eliade i Blaga, nici m car scuza îngr dirilor ideologice nu o au. Mircea Eliade se declar întrutotul de acord

Anul III, nr. 1(9)/2018

Domnul de Rouã

cu Adrian Fochi i Pavel Apostol în virtutea teoriei „terorii istorice”, pe care oricum istoria noastr nu o justific , iar Blaga în virtutea teoriei „boicotului istoric”. Adev rul e c studiul lui Eliade, publicat în limba român în volumul De la Zamolxix la Genghishan. Studii comparative despre religiile i folclorului Daciei i Europei orientale (Editura tiin ific i enciclopedic , Bucure ti, 1980), este mai mult afirmativ i mai pu in analitic sau argumentativ. În schimb, Eliade construie te formul ri seduc toare, care nu pot fi u or contrazise, dat fiind i autoritatea lui tiin ific . Victor Ravini citeaz el însu i, la p. 24, asemenea formul ri. [...]

Examinarea exegezei mioritice continu în aceea i not de atent alegere a ceea ce este demn de respingere ori, dimpotriv , de preluat i de valorificat. [...]

Tot foarte devreme, Victor Ravini î i stabile te metoda: înc în capitolul al II-lea. Fiindc ceea ce mai repro eaz el exege ilor români este lipsa unei metode urm rite consecvent. [...] [...] Pentru a finaliza ceea ce i-a propus, cercet torul face, a cum ne-a obi nuit deja, o precizare minu ioas a conceptelor.

El define te figuri retorice ca alegoria sau metafora, apelând, a a cum am mai spus, la speciali ti suedezi ori francezi. Apoi, în modul cel mai firesc, le leag de fondul arhaic al Miori ei, în care crede nestr mutat. [...] Marcheaz apoi confuzia pe care cei mai mul i cercet tori români au f cut-o între alegorie i eufemism. [...]

Situându-se la nivel ezoteric i implicit la acela al mythosului i totodat din perspectiv estetic , Ravini e îndrept it s afirme, la rândul s u, „hierogamia ciobanului se petrece nu în peisajul geografic descris în poezie, ci în inima lui. Frumuse ea peisajului exterior e oglinda peisajului l untric” (p. 282). Astfel se impune firesc concluzia c , f s fie vorba de omor, ciobanul este un erou ales ce „ajunge s ob in cel mai înalt grad de con tiin de sine însu i i despre lume. Miori a trateaz o problem psihologic i spiritual universal uman , expus codificat cu mijloace poetice” (p. 264). În acela i timp, autorul explic i cauza care a dus la confuzia pe care cercet torii români au putut-o face între mythos i logos. Aceasta s-a datorat evolu iei societ ii arhaice la societatea modern . „Din perspectiv etnografic , ei (cercetorii români) echivaleaz poezia cu proza de reportaj i v d în Miori a o relatare despre un fapt divers. De aceea ei trag concluziile pe care le trag. Aceasta poate fi confuzia dintre mythos i logos, care a dus la regretabila interpretare a Miori ei ca ceva mânjit de sânge i de fapte murdare, ceea ce jigne te demnitatea de român” (p. 279). [...]

Ziarul de Vrancea, 03-04-2017 Valentin Musc Dup ani în care Miori a a fost terfelit în fel i chip de noua genera ie de gânditori postdecembri ti, pentru care cultura român începe la 1848, iar tradi iile i literatura popular nu exist , iat un volum care a az Miori a al turi de marile crea ii ale literaturii universale.

Pe parcursul a peste 300 de pagini dense, cu un aparat critic de invidiat, autorul arat cum a fost perceput în interior i în exterior Miori a i de ce s-a ajuns la interpret ri care nu au nicio leg tur cu spiritul textului. În 24 de capitole, Victor Ravini analizeaz sistematic personajele poemului, descoper sensurile metaforice ale cinei ciobanilor, apari ia divinit ii, alegoria mor ii i a nun ii ciobanului, moartea

45

simbolic a ciobanului i îndumnezeirea umanului. Totul cu argumente din marii sociologi, etnologi i cercet tori ai religiilor.

La cap tul unei demonstra ii de o înalt inut academic , concluzioneaz : „Cine love te în Miori a, love te în români”.

Avram Fi iu, Secretar General, Federa ia Na ional de Agricultur Ecologic Facebook, 31.05.2017 Dac vrei s pui în genunchi un popor, terge-i memoria i elementele sacre. [...]

Nu tiu cum se face dar din ce în ce mai mult asist m la implementarea unei strategii inteligente prin care se încearc s ni se tearg memoria ca na iune.

Nu tiu cine orchestreaz aceast ac iune dar suntem lovi i sistematic în reperele fundamentale ale neamului, prin presa din România ca solist principal. [...] faci tu b lie din Miori a pe motiv de caracter fatalist arat cât de ignorant în istorie ai ajuns tu biet ziarist român.

Recomand ca lectur obligatorie pentru to i ziari tii i intelectualii care se exprim în spa iul public despre fatalitatea Miori ei, cartea Miori a scris de Victor Ravini. [...]

Vox Libri, serie nou nr.1 (42), 2017, pag. 90-96, Deva Monica Du an Miori a - Izvorul nemuririi [...] Pentru început, în demersul s u analitic, Ra-vini trece în revist cercet torii români care s-au aplecat asupra versurilor din Miori a, fiecare dintre ace tia având propriile p reri. [...]

Pentru rezultate cât mai veridice în analiza interpret rii, Ravini utilizeaz 973 de variante ale Miori ei, realizând astfel, cea mai ampl analiz de pân acum. În cercetarea sa autorul porne te la studiul Miori ei din perspectiva de mit a acesteia, considerând-o o relatare istoric , cu profunde semnifica ii religioase, iar limba, ca o exprimare figurativ fabuloas .

Pornind de la mit i religie ca una dintre etapele „evolu iei spirituale a omenirii”, a a cum sus ine Frazer, Ravini demonstreaz în monografia sa c în Miori a este vorba de un ritual religios, un ritual în care ciobanul „ortoman” este supus unui sacrificiu. [...]

Dup ce dedic un capitol amplu i foarte documentat sacrificiului ritual, misticismului, totemismului, experien elor ezoterice, topirii sinelui, trecerii de la o lume la alta etc., autorul începe o analiz concret a versurilor din Miori a, argumentând c nu poate fi vorba de un simplu omor în celebra crea ie popular . [...]

Interpretarea juridic nu poate fi just , pentru c în nicio variant ciobanul nu este interogat i acuzat, nicio variant nu ne arat infrac iunea i cauza condamn rii, iar pedeapsa este comunicat de mioar , i nu de judec tori. Totul este lipsit de logic . Pe lâng toate aceste „dezacorduri”, ni se spune despre cioban c este „cel mai bun” dintre cei trei.

Dac interpretarea din punct de vedere juridic a Miori ei pare lipsit de logic , prilejuind nedumeriri, Ravini ne demonstreaz c din cele mai vechi timpuri cuvântul „lege”, „legiuire” se folose te în sens religios. [...] [...] C este vorba doar de un ritual i nu de un omor adev rat, reiese din versurile unei variante în care se spune c p curarii

46

Domnul de Rouã

trâmbi eaz : „Tri p curari trâmgi ând.” Dac ar fi vorba de o crim , curarii nu ar anun a întreaga comunitate de omorul lor, prin intermediul trâmbi elor. Trâmbi ele pot anun a îns începerea ritualului religios. [...]

Dup ce a demonstrat în capitolele anterioare c în Miori a nu este vorba de un omor juridic, de o crim banal , de o reglare de conturi între ciobani, ci de un sacrificiu ritualic, în capitolul 9 Ravini argumenteaz c sacrificiul a fost doar mimat i nu înf ptuit. Care ar fi argumentele autorului? În primul rând, to i „actorii” (mioara, uciga ii, ciobanul) vorbesc de un omor viitor, iar verbul este la modul prezumtiv - uciderea este p relnic i nu a avut loc. În alte variante, ciobanul cere imperativ s fie ucis, dar omorul nu se realizeaz niciodat .

Ravini identific , dup modul verbului din variante, i o a treia categorie, doar pu in reprezentat , probabil târzie, în care verbul apare la indicativ trecut, deci omorul este îndeplinit. când referiri la Turner i la Vulc nescu, Ravini consider „c omorul din Miori a este o ac iune de teatru popular, un omor simbolic, o dram religioas cu tem mitologic despre tainele psihicului, cu func ie ritual , liturgic , ce se poate repeta. Scopul liturghiei este de a restabili echilibrul i armonia în natur , cât i dintre om i natur i totodat din sufletul omului, ca s fie împ cat cu sine însu i c a f cut tot ce trebuia f cut, conform legii divine, numit în Miori a lege”. adar, ciobanul din Miori a nu este o victim , ci un ales al comunit ii, un reprezentant de seam al acesteia, pentru executarea ritualului sacru. El sacrific materialul (corpul fizic) pentru spiritual, pentru a atinge nemurirea, dar i pentru a readuce Ordinea Crea iei Primordiale în comunitatea din care face parte.

Mai departe, Ravini adaug c Miori a poate oglindi perioada de trecere dintre mezolitic i neolitic, de la matriarhat la patriarhat, când referire la versurile din Miori a care vorbesc despre „m icu a” ciobanului. [...]

Astfel, mama este echivalat cu Zei a Mam din paleolitic, cu autoritatea magic a femeii din perioada respectiv . Brâul s u distinctiv este posibil s simbolizeze o ierarhie economic i so-

Anul III, nr. 1(9)/2018

cial . Mama ciobanului toarce tot timpul. Rangul s u social poate avea cauze economice i religioase. Ea are cuno tin e despre lumea supranatural i poate comunica cu aceasta. Cunoa te i puterile magice ale plantelor, poate vindeca r nile fiului s u, îl poate chiar readuce la via . Ea de ine ceea ce Jung nume te „autoritatea magic a femeii.”

Referitor la „nunta cosmic ” din Miori a, care pân acum a fost interpretat ca o imagine alegoric a mor ii, Ravini sus ine acest pasaj poate fi o transcriere metaforic a unor tr iri spirituale cople itoare, de o mare frumuse e, tr iri pe care le experimenteaz misticii din orice religie. [...]

Nunta din Miori a este folosit ca o metafor , pentru a ilustra o nunt sfânt , o hierogamie. Aceast nunt sfânt poate avea loc între dou divinit i sau între divinitate i om. Ciobanul nostru are sentimentul unirii cu „mândra cr ias ”, o zeitate ce st pâne te întreg universul, chtonic i uranian în acela i timp. Astfel, prin aceast unire în spirit cu divinitatea, ciobanul din Miori a are acces la frumuse ile i bucuriile nep mântene ale lumii suprasenzoriale, sc pând, chiar dac doar pentru un timp de limit rile lumii materiale i contopindu-se în spirit cu divinitatea, gustând din nemurire. [...] Ravini sus ine i argumenteaz faptul c alegoriile i con inutul Miori ei au asem ri fundamentale cu unele dintre cele mai cunoscute opere literare i religioase din lume: Cântarea Cânt rilor, rubaiatele lui Omar Khayam, Divina Comedie, Cartea mor ilor tibetan , Epopeea lui Ghilgames, Biblia (sacrificiul lui Iisus). Îns , concep ia despre via a de dup moarte a ciobanului nostru este diferit , înc rcat de mult optimism, senin tate, frumuse e. Concep ia lui despre via a de dup moarte este mult mai optimist decât în alte religii sau opere literare i poate fi o mo tenire din credin a precre tin a ge ilor, credin care îi f cea s cânte i s joace la moartea unui confrate, plâng la venirea pruncilor în lume. [...] În concluzie, lucrarea monografic de excep ie a lui Ravini, dedicat Miori ei, demoleaz , demonteaz cuvânt cu cuvânt întreaga construc ie monstruoas a modului în care a fost privit , în eleas Miori a, iar prin prisma ei, a întregului popor român, a mentalit ii noastre, a existen ei noastre ca neam printre alte neamuri.

Domnul de Rouã

Anul III, nr. 1(9)/2018

47

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

CONTAMINAREA CU TELEVIZIUNE Dup asasinarea orânduirii socialisto-comuniste din România la sfâr itul anului 1989 printr-o mi care spontan sau dirijat a maselor, istoria va distinge peste secole aceste cauze, în societatea nou ce se dorea a fi a bunei st ri, a libert ii i democra iei au fost r spândi i sporii unor ciuperci comestibile i ale unora otr vitoare, televiziunile locale sau na ionale, ce au bulversat i mai mult con- tiin ele oamenilor de toate categoriile.

Libertatea de exprimare, principiu constitu ional modern a f cut posibil o explozie de studiouri de televiziune, toate încadrate cu (ne)speciali ti din acest domeniu nou al vie ii spirituale române ti.

Rezultatul s-a v zut i se vede iar, din p cate, distan a în timp în care va ac iona este practic imposibil de apreciat.

Nu putem nega i rolul fast al acestor televiziuni i îl apreciem ca atare, dar goana dup câ tig i senza ional de prost gust anihileaz orice urm de ra iune f când s primeze instinctele primare ale omului. ul nu vine de la divinitate, de la natur ci din rândul nostru al oamenilor de diferite instruiri, civiliza ii, culturi sau educa ie.

Un public, mai pu in numeros, a devenit deja con tient de pericolul care l-a reprezentat i îl reprezint calitatea i con inutul programelor de televiziune, de rolul nefast al lor asupra educa iei copiilor no tri i chiar a multora dintre oamenii maturi. a s-a n scut i este pe cale s se maturizeze un conflict spiritual între om i televiziune, între omul cultivat, educat, manierat i televiziunea de prost gust.

Un cunoscut comentator al posturilor americane de televiziune, Robert Forrey, afirma într-un articol publicat în revista Mainstream: „Atunci când publicul i profitul sunt în conflict, de obicei pierde publicul”.

Iat deci, dup p rerea autorului, problema num rul unu a televiziunilor moderne: continua goan dup subiecte rentabile care sunt departe de a fi instructive i educative.

Ingredientele cele mai des folosite în aceste programe „de succes” sunt: violen a, erotismul, crimele, excentricit ile.

Pentru ca succesul programelor s fie asigurat, trebuie, neap rat, ca ele s con in unul din elementele mai sus men ionate.

Se pare, îns , c în ciuda str daniei oamenilor de afaceri care dirijeaz televiziunile, nu to i spectatorii se las p li i de temele care nu le ofer nici un fel de hran spiritual .

Sunt, din p cate pu ini, aceia care depistând nocivitatea programelor i posturilor de televiziune i-au recreat stilul de via eliminând ceea ce le d uneaz lor i familiilor lor, afirmând: Nu mai deschid televizorul niciodat cu gândul s -mi îmbog esc mintea. Pentru aceasta exist c ile i într-o m sur mai mic radioul.

Orice se petrece în aceast lume este mediatizat imediat într-o competi ie grosolan în fuga dup rating i apar zilnic tot felul de tiri ti, de comentatori, de exper i în domenii variate ale vie ii zilnice, de anali ti care se str duiesc ore în ir s ne inoculeze în minte modul lor de gândire, modul lor de percepere a realit ii, modul lor de preg tire i de ce nu a „bunelor” lor inten ii subiective încât ajungi la o stare de satura ie, a se citi o stare de sictir, încercând ori s refuzi orice apelare la aceste

posturi de televiziune ori s alegi radioul sau c ile care î i prezint tirea, informa ia nud , f a fi prelucrat i, impus de ace ti „speciali ti” f studii i pl ti i s induc lumea în eroare s fie deturnat aten ia ei de la problemele grave ale societ ii.

Necesit un anumit timp de reflec ie pentru a descoperi c ascultând o tire nud , neprelucrat de min ile bolnave de senza ional, este cea mai ra ional metod de a aprecia tu felul i modul cum trebuie interpretat tirea respectiv i de a o re ine sau elimina din mintea ta.

Nici cu presa scris nu îmi este ru ine s afirm aceast nocivitate, aici excelând toate tarele societ ii i îmbâcsindu-ne cu imagini i tiri catastrofale, inventate sau extrapolate spre paroxism. Într-o carte de eseuri denumit „De civitate dei” i în paginile revistei „Scrisul Românesc” din Craiova am publicat un eseu intitulat „Cartea sau ziarul” unde am f cut o radiografie comparat a acestor dou izvoare de informare, bineîn eles situând cartea, de departe, pe primul loc.

Au existat i persoane de bun condi ie, chiar unele persona-lit i culturale sau din sfera spiritual care au încercat s impun prin intermediul Consiliului Na ional al Audiovizualului (CNA) tentativa de a se crea i spectacole instructive pentru programele posturilor de televiziune na ionale i toate s-au soldat cu o adev rat odisee.

Temerarii întreprinz tori au cerut s se porneasc o campanie de propor ii epidemice (epidemie foarte necesar ) prin care s determine pe directorii sta iilor de televiziune s prezinte i filme documentare, spectacole educative, nu numai de prost gust i excentricit i.

Mul i dintre cei care au avut curajul s recurg la programele de televiziune s-au v zut nevoi i s recurg la compromisuri în fa a avalan ei de presiuni care justifica nevoia de câ tig pecuniar al proprietarilor de programe de televiziune în favoarea calit ii actului vizual.

S-au v zut nevoi i s admit introducerea de reclame pentru filme de aventuri i anun uri comerciale încât într-un film educativ sec ionat din 10 în 10 minute de reclame s nu mai în elegi nimic iar dup timpul alocat filmului s consta i c un timp dublu a fost alocat reclamelor i anun urilor de tot felul fiind nevoit spectatorul s admit c de fapt nu a în eles nimic nici din film nici din reclame.

Autorii de bun credin ai acestor programe educative au r -mas decep iona i de amestecul patronilor de televiziune în munca lor i indigna i au afirmat, asemuind procedeul arbitrar cu o ma in de tocat carne iar crea iile lor odat trecute prin ea, nu mai sunt de recunoscut.

Multe lucr ri literare cap în aceast fabric de spectacole - tip, ingredientele care le fac „distractive”: o crim sau dou , câteva scene erotice, o serie de personaje care ocheaz prin extravagan a lor.

Autorilor naivi care au pornit aceast campanie educativ atât de curajoas li s-a r spuns adesea cu logica businessman-ului: Pot s creez programe locale pentru copii i s fac cu ele mai mul i bani, tocmai pentru c nu sunt educative.

Aceast fraz este edificatoare, este revelatoare.

Punctul de vedere al acestor oameni de afaceri este limpede: pentru ei tot ce este serios este plictisitor, anost, f sare i piper i în consecin , pu in rentabil. i, cum la unii totul se reduce la bani...

STEMA LOCALIT

II GROJDIBODU

Privi i aceast stem a comunei Grojdibodu din jude ul Olt i interpreta i ce reprezint ea pentru via a social-economic a satului, a tradi iilor lui, a istoriei multimilenare cum rar se poate întâlni la alte localit i din România. În anul 2008 am vrut s v d cum arat stema actual a comunei i primarul de atunci a spus c nu exist o asemenea stem .

Am tiut sigur c nu spune adev rul deoarece aflasem c s-au confec ionat, mai precis s-au stabilit steme pentru toate localit ile din România în urm cu câ iva ani.

Am c utat în Monitorul Oficial al României i am descoperit aceast stem pe care am copiat-o în format A4 color i am dus 2-3 exemplare la Prim ria din sat pe care le-am înmânat personal primarului Ni ulescu Tudor.

Acesta le-a primit stânjenit pentru c îi descoperisem minciuna i l-am întrebat direct: - Pe cine reprezint boul sta din stema localit ii?

A ro it i bâlbâit a spus c este o vac i c reprezint ocupa ia de baz din satul Grojdibodu, adic zootehnia, recte cre terea bovinelor.

- i mai grav pentru c vaca este mama boilor.

Am întrebat, când au renun at oamenii din sat la preocuparea lor milenar de a cultiva cereale, de a pescui, de a cultiva vi a de vie, la me te ugurile casnice i alte asemenea preocup ri dar nu a putut s spund , motivând c a a au considerat ei c trebuie s arate stema satului.

L-am întrebat cine au fost „ei” care au stabilit imaginea satului i mi-a r spuns c to i consilierii comunali.

Am c utat s stau de vorb cu unii consilieri locali din acea perioad i i-am întrebat cum de au ales o asemenea stem insult toare pentru sat i au r spuns c ei nu tiu de aceast stem pentru c de fapt primarul s-a ocupat de ea i a dispus s fie trimis la jude înso it de motivarea necesar pentru a fi acceptat .

Am verificat care era atunci efectivul de vaci în sat i am aflat c erau cam 250 de capete, din care cu lapte cam 170, ceea ce însemna c la un num r de 3000 de locuitori câ i mai erau în sat ar fi trebuit ca pentru o vac s se ocupe cel pu in 12 locuitori, ori acest lucru este de domeniul prostiei.

Dup inundarea incintei fostei b i Potelu în anul 2006 când izlazul comunal a fost distrus de viitur , oamenii din sat au fost nevoi i s vând vacile pentru c nu mai aveau cu ce le hr ni i nici unde s le pasc iar în prezent în sat, în eviden ele prim riei, mai sunt cam 50 de vaci.

Mare cinste pentru aceste 50 de vaci s li se atribuie o stem a satului iar oamenii muncitori i merituo i s nu aib la ce s se uite i s interpreteze ce anume reprezint semnele heraldice din stema satului.

Mare „cinste” pentru oamenii acestui sat c cineva a gândit pentru ei în modul acesta, probabil c a a au meritat i a a merit în continuare deoarece nimeni nu are o ini iativ de a modifica stema ru inoas a satului.

NV-S.