Domnul de Roua, nr 2 / 2016

Revist de cultur , cu apari ie trimestrial , editat de: FUNDA IA PENTRU AP RAREA DREPTURILOR OMULUI - CRAIOVA Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Preot Ilarian Popescu, Nr. 84, C.P. 237210 Tel.: 0744 530 466; E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Domnul de Rouã serie nou[

Anul I, Nr. 2, 11 Mai 2016 Director fondator: NICU VINTIL -SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã SUMAR

Nicu Vintil -Sigibida, Calea Domnului de Rou ............ p.3 Doina Dr gu , Leb da din Livorno (Amedeo Modigliani) ...............................................................................................pp.4,5 Nicu Vintil -Sigibida, A doua tinere e a unui basm ... pp.6-8 Ovidiu Ghidirmic, Un roman filosofic i dilematic .. pp.9,10 Dan Bârsan, Zaharia Bârsan ..................................... pp.10,11 Zaharia Bârsan, Domnului de Rou - poem dramatic în trei acte în versuri - ............................................................. pp.12-35

Anul I, nr. 2/2016

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI Ovidiu GHIDIRMIC Radu Victor NI U (Victor RAVINI) Florea FIRAN Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA COMITETUL DE REDAC IE DIRECTOR FONDATOR: Nicu VINTIL - SIGIBIDA REDACTOR- EF: Doina DR GU SECRETAR GENERAL DE REDAC IE: Cristina Mihaela BARBU REDACTORI: Dumitru BOTAR Ion TÂLV NOIU Florian PETRESCU Mircea POSPAI Nicolae ROGOBETE Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521

Coperta I: Imagine preluat de pe coperta c ii BASME de Petre Ispirescu.

Coperta IV: Amedeo Modigliani - Portretul lui Jeanne Hebuterne, 1919

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Revista este disponibil la adresele: http://www.ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10342&p_book_title=Domnul%20de%20rou%C4%83 http://issuu.com/doinadragut/docs/domnul-de-roua-nr.2?workerAddress=ec2-54-86-73-91.compute-1.amazonaws.com

Exemplar oferit pentru:

3

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

CALEA DOMNULUI DE ROU{ Domnul de Rou î i urmeaz neab tut calea pe care a fost îndreptat i va fi la dispozi ia cititorilor atâta timp cât ace tia îl vor dori, va aduce cu el materiale interesante i instructive a a cum i-au prezis ursitoarele a treia zi de la na terea sa.

Calea se anun a fi lung , f obstacole, cu colabor ri de inut a a cum îi st bine unui „Domn” z mislit din roua cea mai pur i mai r coritoare, din care vom face unele deconspir ri.

Continu m cu nr. 2 al revistei s l murim legenda „Domnului de Rou ” atât ca provenien cât i ca osatur literar de i dup atâtea studii i c ut ri am reu it s ne form m convingerea c aceast legend nu are un text scris ci a circulat numai pe cale oral a a cum au circulat toate legendele române ti vechi.

Majoritatea celor care au scris despre aceast legend au înt rit presupunerea noastr c legenda nu este o crea ie cult ci o crea ie popular oral , de aceea circul mai multe variante în leg tur cu locul unde exista Domnul de Rou i cel al iubitei sale.

Mul i dintre cei cu preocup ri în prezentarea legendei au stabilit c acest crai venea de la munte la Dun re dar i mul i al ii c de fapt craiul urca de la Dun re spre munte.

Neavând la îndemân un reper bine stabilit prin text scris, autentic al legendei, fiecare s-a exprimat în func ie de cum a crezut de cuviin , unii chiar din neorientare geografic sau istoric .

Dac admitem c Domnul de Rou era un intrus pe plaiurile noastre, îndr gostit de o localnic , atunci el nu putea coborî de la munte ci venea de la Dun re sau din sudul fluviului, variant mult mai plauzibil i mai lesne de acceptat.

Nu d m sentin e definitive cu privire la aceast stare de fapt sau de drept, l m pe cei interesa i s aleag ce variant le convine, aceasta fiind singura problem controversat a legendei deoarece restul nara iunii, în oricare din variante, r mâne acela i ceea ce face ca legenda s circule, s fie acceptat i îndr git .

Suntem în m sur s facem public dovada c aceast legend nu este unic pe teritoriul rii noastre ci este întâlnit pe teritoriul Serbiei de mul i ani, primul care a semnalat aceast dualitate a fost Bogdan

Petriceicu Ha deu, marele nostru enciclopedist, în secolul 19.

Am c utat i noi s ne convingem dac este adev rat spusa acestui erudit istoric i literat i am aflat c într-adev r circul în Serbia o legend asem toare, ba, mai mult, în anul 1987-88, au turnat un film cu numele: Partea întunecat a soarelui, cu aceea i tematic , dar adaptat la vremurile noastre moderne cu Brad Pitt în rolul principal, restul fiind actori sârbi, regizor sârb i scenarist sârb, film ce se poate accesa pe you toube dar titrat în limba sârb , pentru c actorii vorbesc limba englez . Acest film l-am desrcat i eu i îl am în filmoteca personal .

Tot acolo se precizeaz c filmul a circulat i în România, difuzat de televiziunile private i înregistrat chiar pe DVD, cine este interesat îl poate accesa u or.

Dup ce m-am convins de acest adev r simt ca un copil c ruia i s-a furat porumbul de la foc deoarece m simt legat de mul i ani de aceast legend pe care o consider a noastr , proprietatea noastr indestructibil .

Promit s continui cercet rile, s m conving dac nu cumva vecinii no tri sud balcanici au copiat legenda de la noi adoptând-o ca fiind i a lor a a cum tot în Serbia circul legenda Me terului Manole i chiar a Miori ei.

Oricare ar fi adev rul pân la urm , nimeni nu ne poate lua dreptul asupra acestei legende din care desprindem descrieri ale locurilor, formelor geografice, întâmpl rilor, localit ilor (Potopin etc.) i perioadei istorice i multe altele care nu pot exista în Serbia.

Ne întoarcem la Calea Domnului de Rou , în peisajul publicistic româno-romana ean i inform m c vom publica pân vom epuiza tot ce s-a scris despre aceast legend la care vom implanta volens nolens i alte produc ii literare pe care le vom considera meritorii spre a desf ta i a potoli setea de cultur a cititorilor no tri, r mânând deschi i oric ror colabor ri, oric ror colaboratori f discriminare de vârst , na ionalitate, orientare sexual , apartenen politic (am dori s nu amestec m politica noastr dâmbovi ean cu puritatea stropului de rou ) i gen literar.

Am elaborat un program redac ional întins pe mai mul i ani pentru a-i face cunoscu i pe creatorii de literatur din jude ul Romana i

cum ar fi valorosul scriitor Radu Victor Ni u acum numit Victor Ravini, stabilit în Fran a care a publicat mai multe c i i articole cu tent istoric romana ean , dintre care un studiu original al legendei Miori a, rod al studierii a 973 de alte variante ale acestei legende, pe celebrul eseist i brâncu olog Petre Pandrea, pe Virgil Carianopol la fel de valoros om de litere-poet, pe Marius Bunescu, pictor renumit i premiat cu aur la Barcelona, la care vom ad uga i alte personalit i marcante din Romana i dar nu vom ocupa revistele numai cu ei l sând spa iu destul de întins pentru to i cei care vor colabora la revista noastr . În acest num r 2 al revistei am rezervat un spa iu mai mare pentru piesa de teatru scris de dramaturgul Zaharia Bârsan denumit „Domnul de Rou ” i date biografice ale autorului.

Dup cum observa i, „Calea Domnului de Rou ” este lung i plin de informa ii valoroase cu scopul de face din revista noastr , a tuturor romana enilor, o revist de cultur apreciat i de opozan ii no tri care oricât de cârcota i vor fi, nu le vom crea satisfac ie.

Prin apari ia acestei reviste am inut s contribuim la eforturile generale ale celor care militeaz pentru jude ul Romana i, pentru a crea un cadru cultural permanent, o emula ie la nivelul ora ului Caracal pentru a nu se mai sim i v duvit de ac iuni i activit i culturale i a nu mai a tepta în zadar contribu ia autoriilor jude ene la organizarea acestui gen de manifest ri i prin contribu ii personale ale autorilor sau ale celor care iubesc inutul Romana i, ora ul Caracal i care sponsorizeaz cu sume însemnate cultura romana ean .

Aducem un c lduros omagiu acestor altrui ti, oameni de calitate, de onestitate i dorin de a contribui la refacerea atmosferei de pe timpul când exista jude ul Romana i i în mod deosebit de a contribui prin gestul lor la tergerea prafului de pe pozele celor care au creat art , cultur , educa ie i bun sim în Caracal i jude ul Romana i pentru c sunt sute de asemenea exemple i dorim ca tinerii actuali sau cei care vor veni în viitor cunoasc înainta ii, s -i cinsteasc , s -i imite i s -i dep easc prin opere personale, prin continuarea drumului deschis de ace tia, drum plin de satisfac ii i merite personale.

4

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

Doina DR GU

LEB{DA DIN LIVORNO Amedeo Modigliani În noiembrie 2015, la New York, a fost vândut tabloul Nud culcat, al lui Modigliani, pentru suma de 170,4 milioane de dolari. Este al doilea cel mai ridicat pre înregistrat în istoria licita iilor, dup Femei din Alger de Picasso, vândut cu 179,5 milioane de dolari în anul 1915. În jurul lui Modigliani a planat o legend a vie ii lui, plin de sentimentalism i de fabula ie, o legend care a prins s se urzeasc în urma dricului care-i transporta, lent i inexorabil, trupul spre cimitirul Pere Lachaise.

Aceast form a legendei a fost atât de conving toare, în structura ei, încât autorit ile livorneze au întreprins dragarea canalului olandezilor, în speran a vor g si acolo sculpturile pe care, dup spusele prietenilor, Modigliani le-ar fi aruncat, nemul umit de modul realiz rii lor.

Amedeo Modigliani, acest frumos i nefericit, distrus de condi iile mizere în care tr ia, apare, în adev rata sa lumin , drept un personaj vinovat de propriul s u destin.

Jean Paul Crespelle, în cartea sa „Modigliani - iubirile, prieteniile, opera”, explic aceast culpabilitate, care a dus la autodistrugere, prin „sensibilitatea excesiv a artistului grefat pe fondul unei generozit i neîn elese”.

Coeficientul tragic al destinului lui Modigliani apare i din refugiul s u într-un univers iluzoriu, îmbog it doar de „frumuse ea lilial ” a personajelor sale.

Legenda spune c existau dou tabere: una a celor care susineau c Modigliani era o fiin delicat , un om seduc tor, cultivat i poet („leb da din Livorno”) i alta care î i aminte te de el mai degrab ca de un be ivan flecar i agresiv, o fiin insuportabil care- i distrugea propria via .

Pân la moarte, Modigliani a

fost socotit un pictor m runt. N vala negustorilor de tablouri asupra artei moderne i-a avut punctul de plecare în lentul cortegiu care-l conducea pe Modigliani la ultimul s u ca i prima sa odihn . Legenda lui Modigliani, înc neconturat , lua dimensiuni din frazele pe jum tate rostite, în timpul proce-

Amedeo Modigliani - Autoportret

siunii. Pictorul boem, pe care toat lumea îl cuno tea, atât în Montmartre, cât i în Montparnasse, înceta s mai fie un simplu „amic”, care î i f cea portretul pentru un pahar de coniac, devenind eroul unui roman negru, unul din damna ii picturii. Pân atunci, nimeni nu socotise c ar fi un pictor blestemat, boemii de felul lui fiind cu miile în Montparnasse. Dar la moartea lui dureroas se ad ugase oroarea unei drame: sinuciderea tulbutoare a iubitei sale, Jeanne Hébuterne, femeia cu ochi verzi, care i-a d ruit un copil i care i-a pozat pentru cele mai cunoscute nuduri ale sale, care provenea dintr-o familie catolic de burghezi. Ea, catolic , el - evreu! Era de neconceput pentru familia ei. Întrebat de Jeanne de ce a pictato cu ochii închi i, el a r spuns: „Se vor deschide când î i voi cunoa te sufletul”.

Fabula ia înflorea din plin.

Adev rul i minciuna, binele i detestabilul, falsul i realul, lumina i întunericul, sunt, în mod egal, amestecate atât în via a lui Modigliani, cât i în opera sa. El însu i a contribuit la crearea acestei confuzii generale, vorbind despre originea lui.

Toat lumea este de acord asupra unor aspecte ale personalit ii lui Modigliani: frumuse ea lui, elegan a, generozitatea i pasiunea lui pentru art i poezie.

To i cunoscu ii erau izbi i de aspectul str lucitor al lui. Fine ea lui, felul de a se îmbr ca, elegant i dezinvolt, surprinde pe boemii dezm i i neîngriji i în mijlocul rora tr ia. Referitor la aceasta, Picasso, atât de pu in indulgent cu Modigliani, îi admira stilul: „Nu exist în tot Parisul decât un singur om care tie s se îmbrace cum trebuie, i acesta este

Anul I, nr. 2/2016 Modigliani”.

Venit la Paris, în 1906, ca un tân r bogat, Modigliani, chiar din primele zile, a pornit la descoperirea ora ului în care urma s i cunoasc gloria postum . Pa ii l-au purtat c tre Montparnasse, al c rui erou i simbol va deveni. Cel mai mult timp l-a petrecut vizitând muzeele. Aici i-a întâlnit pe Picasso, pe Matisse, pe Bonard. Dar artistul care l-a sedus cel mai mult a fost Toulouse-Lautrec.

Descoperirea divizioni tilor i a fovi tilor a dovedit c „pictura pe care o credea de avangard încetase de a mai fi, i, dincolo de gra ia maladiv a prerafaeli ilor, exist o art mai riguroas care nu aduce jertfe unei estetici facile”. Aceast constatare îl va arunca în oarecare descump nire, f cându-l s i distrug desenele i primele picturi.

Vreme de câteva luni, via a sa pare c traverseaz o perioad de a teptare în care nu se întâmpl nimic deosebit, ca i cum destinul s u ar fi fost în suspensie. Chiar datr ia cam retras, frumosul italian ie ea adesea din solitudinea sa pentru a c uta vreo fat , atunci când dorin a îl împingea. Distinc ia i frumuse ea lui, glasul lui mângâietor îi asigurau, f dificult i, cele mai nea teptate cuceriri. Dar toate cuceririle lui erau f continuitate. „Dedo” (b rbat chipe , iubit de femei pentru apropia i) i „Modi” („blestematul” pentru anturajul l rgit), Amedeo Modigliani era un b rbat frumos i înalt, cu ochi cuceritori i u or melancolici, atr gea u or femeile i avea mereu farmecul irezistibil al omului care tr ie te vulcanic orice clip , ca pe un dar al destinului. „M-am n scut în zodia cancerului”, afirma Modigliani, vorbind despre intrarea lui în via . Într-adev r, se n scuse pe 12 iulie 1884, la Livorno, într-o familie italian de origine evreiasc , sub acest semn al zodiei, cancer, care-i va marca, în mod ciudat, scurta lui via cu influen a sa destructiv . El a avut o copil rie fericit , într-o cas lini tit . Era capricios, mânios i foarte r sf at, fiind copilul cel mai mic al familiei. Prima alarm , privind tatea lui, s-a produs la vârsta de 9 ani; o pleurezie care l-a l sat vulnerabil pentru toat via a, apoi, doi ani mai târziu, o febr tifoid i-a agravat starea. În perioada în care a fost bolnav, Amedeo desena i picta, având deja preocup ri artistice. La 14 ani ia lec ii de pictur de la Micheli. Astfel începe cariera lui de pictor. La vârsta de 16 ani, o nou criz , foarte grav i care va avea consecin e pentru tot restul vie ii, întrerupe brusc ucenicia lui Amedeo. În aceast perioad el pleac în sudul Italiei, unde clima era mai cald . În 1903, îl g sim pe Modigliani la Vene ia, înscris la Institutul de Arte Frumoase. Cei

Domnul de Rouã care l-au cunoscut în timpul acestei perioade vene iene, care marcheaz punctul cel mai fericit al vie ii lui, povestesc ce tân r fermetor era: fiu al unei familii bune, elegant i sobru, a c rui pasiune pentru art lua „aspectele seduc toare ale unui diletantism de bun calitate”. Aceast prezen seduc toare i-a adus favoarea de a fi primit în mediile burgheze ale ora ului. Aceasta a fost perioada cea mai pl cut din via a lui; îndelungi r ciri estetice, interminabile discu ii, seara, în vreun loc lini tit, în fa a unui „p rel de vin alb de Verona” cu prieteni agreabili. În 1906, îl g sim pe Modigliani la Paris, unde alunecase deja în via a de boem, în care se scufunda din ce în ce mai mult pân la înecul definitiv. „Pictora ul gentil” de alt dat , personajul anodin, devine un energumen agresiv.

De i l-a întâlnit pe Brâncu i, la Paris, în 1909, i a fost fascinat de arta acestuia, Modigliani nu s-a putut dedica prea mult sculpturii din cauza bolii, dificult ii de lucru, având un atelier prea mic, i lipsei de interes a negustorilor de opere de art . Dar, influen at de Brâncu i, Modigliani a extins tehnica sculptural i în pictur . El a împrumutat, de la sculptor, modelul artistic, corpul i chipul omenesc, cât i metoda de prelucrare a pastei dense pe care o întrebuin eaz , „tu ele lui de pensul fiind asem toare loviturilor daltei în piatr ”. Folosind tehnica sculptural în pictur , Modigliani ob ine imagini stilizate, cu linii precise i pure, dup modelul brâncuian de epurare a formei, care conduce la captarea esen elor. În 1913, via a lui Modigliani se leag indisolubil de Montparnasse i aici î i realizeaz opera, care îl va face celebru, iar numele lui va r mâne definitiv legat de istoria cartierului. În anii 1917, 1918 opera lui Modigliani, care atinsese culmile talentului s u, se dezvolt pe o dubl direc ie: a nudurilor i a por-tretelor. Tocmai acestei p i a operei lui Modigliani i se aplic defini ia dat de J.-E Blanche: „Un manierisme superieur”. În aceste nuduri, mai mult decât în portrete, apare gustul pentru arabesc, alungirea subiec ilor, elegan a compozi iei i indiferen a sa la culoare. Este imposibil s nu fii agasat de aceste nuduri, cu „o senzualitate prea voit , prea evident ”, care par s se scalde într-o aur de melancolie. Omul se identific aici cu opera sa, mai mult decât în portrete. Descoperi dorin a de a pl cea, de a se impune prin seduc ia virtuozit ii. Dar acest lucru nu1 împiedic pe pictor s cad în morbiditate i manierism.

La data de 3 decembrie 1917, Modigliani reu te s deschid prima sa expozi ie personal , la galeria Berthe Weille. Dar, dup

5 numai dou -trei ore, eful poli iei pariziene, în fruntea unei „potere”, se prezint la fa a locului i decide c expozi ia trebuie închis din cauza „artei decadente” reprezentate de nudurile artistului. Scandalizat de „femeile despuiate” („de parc ar fi fost vii”), eful poli iei mai spune c fusese sesizat de „persoane onorabile”... A fost o cenzur brutal i f precedent în lumea artelor din Paris, unde mai fuseser interzise tablouri dubioase, dar în niciun caz o expozi ie întreag .

A fost o lovitur foarte grea pentru Modigliani, care avea s mai tr iasc doar trei ani dup acest incident.

Episodul cu poli ia parizian i-a accentuat porecla dat de prieteni, i anume „Modi”, adic „blestematul”. Acest lucru îl apropia i mai mult de Van Gogh, un alt preferat al s u.

Mai târziu, obosit, subminat de alcool i de boal , împins i de necesitatea de a face rost de bani, el a cedat tot mai mult obiceiurilor sale, ajungând la portretul stereotip din ultima parte a activit ii, în care personajul are aerul unei flori vestejite, cu atitudinea lui gânditoare i cu capul plecat, a ezat pe un gât exasperant de lung. Aceast pierdere în manierism este explicat prin incapacitatea lui Modigliani de a se elibera de influen a spiritului de art tradi ional italian de care era impregnat. În ultimii ani ai fulgurantei lui existen e, au fost i clipe de speran , în scurtele r gazuri în care renun a la be ie i accepta s se îngrijeasc , dar, curând, i de fiecare dat , rec dea în r cirile sale, mergând deliberat spre o moarte de care totu i se temea cu o spaim cutremur toare, incapabil renun e la viciile sale. Acest spirit inteligent, fin, sensibil, era, în fond, un om slab. În ziua de 24 ianuarie 1920, Amedeo Modigliani a disp rut dintre cei vii într-un spital din Paris. Cu moartea lui se încheiase un capitol din via a Montparnassului, cel al „vârstei de aur” i al libert ilor din acest cartier. „Înmormânta i-l ca pe un prin !” - telegrafiase Emmanuel Modigliani, fratele pictorului, prietenilor acestuia, el neputând ajunge la timp în Paris. Se n tea legenda.

Amedeo Modigliani a tr it doar 35 de ani.

Toat via a sa el a fost în c utarea frumuse ii perfecte, u or abstracte, care s reprezinte sinteza idealului visat cu concretul. Tema preferat a tablourilor sale este omul: nudurile de femei i portrete de b rba i.

Bibliografie Crespelle, Jean Paul, Modigliani, Bucure ti, 1976 Dale, Maud, Modigliani, New York, 1929 Oprescu, George, Manual de istoria artei, Bucure ti, 1985

6

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

A DOUA TINERE|E A UNUI BASM În organizarea Consiliului Jude ean Dolj i a Bibliotecii Jude ene Alexandru i Aristia Aman din Craiova, în ziua de 14 iunie 2013 a avut loc o frumoas festivitate de primire cu ocazia vizitei la Craiova a distinsului oaspete, poetul Adrian Erbiceanu, pre edinte al Asocia iei Scriitorilor de Limba Român din Québec - Canada.

Cu acest prilej, domnia sa a lansat cartea de poezie „Tinere e f b trâne e”, o transpunere în versuri me te ugit alc tuite, a cunoscutului basm al lui Petre Ispirescu, carte ap rut într-o prezentare grafic de excep ie, la editura Anamarol din Bucure ti în anul 2013.

Au vorbit despre personalitatea autorului i despre cartea sa de poezie, cunoscute personalit i ale scrisului i culturii na ionale i locale.

Fiecare dintre cei care au conferen iat au avut frumoase cuvinte de apreciere fa de arta poetic a autorului, în general, i despre ultima crea ie în versuri a basmului „Tinere e b trâne e i via f de moarte” al lui Petre Ispirescu, apreciind c pentru Craiova a fost un eveniment deosebit i o onoare s l aib ca oaspete pe un poet de talia lui Adrian Erbiceanu, cunoscut atât în ar cât i în alte ri ale lumii. În final, autorul a vorbit despre geneza acestei c i, despre faptul c ideea l-a inut într-un interes crescând înc din copil rie i a considerat necesar s aduc în aten ia

cititorului faptul c acest basm nu este neap rat pentru copii, cum de altfel s-a considerat mul i ani, ci c este, de fapt, o crea ie cult cu ascunse conota ii ontologice i gnoseologice, iar în unele pasaje interferând cu zona crepuscular , cu irealul pe care noi nul percepem, dar care exist .

Toate aceste aspecte prezentate, i pe care oricare dintre cititori le poate descoperi lecturând scrierea lui Adrian Erbiceanu, au condus la aprecierea c se afl în prezen a unei crea ii literare de excep ie.

Voi încerca s fac o radiografiere a c ii lui Adrian Erbiceanu, care a ridicat basmul lui Petre Ispirescu de la nivelul de crea ie oral , popular , folcloric , la nivelul de creie cult . Întrebarea pe care trebuie s-o punem i azi, pentru acei care st ruie în anume erori: scrierile lui Petre Ispirescu, basmele cel pu in, sunt oare folclor i au valoare ca atare sau sunt scrieri literare?

Putem r spunde dinainte: Petre Ispirescu este în acela i timp i prozator i numai cititorul de mare rafinament artistic îl gust cum se cuvine.

Un foarte merituos orientalist francez, Jean Boutiere, s-a str duit s descopere tipurile tuturor basmelor, luând ca punct de plecare clasificarea pe cicluri propus de Laz r ineanu, considerând c basmul lui Ispirescu este un tablou antropologic i etnografic des -

vâr it deoarece folclorul nu uzeaz de atâta culoare local i minu iozitate realistic .

Toate aceste aspecte l-au determinat i lau inspirat pe Adrian Erbiceanu s recompun , în versuri, un basm care se deosebe te profund de restul basmelor populare i care se termin neobi nuit prin moartea eroului, în opozi ie cu triumful tradi ional al binelui asupra r ului.

Pentru a pune în eviden printr-un procedeu nemaiîntâlnit pân acum - versuri elementul particular i oral al basmului care via unor scheme, Adrian Erbiceanu încearc s ne demonstreze realismul basmului pe care îl ridic la stadiul de crea ie cultic , cându-ne pe noi s înlocuim cuvântul schem cu „simbol fantastic”.

Acest simbol creat de autorul versurilor cuprinde în sine o observa ie milenar , fiind dinainte constituit.

Laz r S ineanu a împ it basmele pe cicluri i a clasificat „Tinere e f b trâne e i via f de moarte” în ciclul faptelor excep ionale, a faptelor fantastice. iestria lui Adrian Erbiceanu const în faptul c nu se abate de la irul epic al basmului, p strând intact substan a sa, dar prezentat în form cult , în versuri, d o cu totul alt conota ie substratului fantastic al basmului, f cându-l credibil i inteligibil pentru oricine cite te poemul. În general, la basme întâlnim ideea stereotipiei narative, chiar ipoteza c un basm se alc tuie te din câteva situa ii - abloane, un fel de elemente prefabricate, scutind pe narator de efortul inven iei. Bineîn eles c abloanele se desf oar urm rind un el final, cum s-ar zice, o idee moral . În cazul de fa , tema este atipic pentru basm, lupta nu se d între for ele binelui i cele malefice, ci relev dreptul înn scut al omului la fericire i refuzul de a accepta o via banal , m rginit între limitele umanului.

Formula general valabil pentru a intra în lumea fantasticului este cea care începe cu „a fost odat ca niciodat ” completat cu expresii care pun în situa ii nefire ti realit ile

Anul I, nr. 2/2016 umane, ale regnului animal sau vegetal.

Nici m car Petre Ispirescu nu s-a putut abate de la aceast schem deoarece ar fi sc zut mult din valoarea basmului s u i de aceea folose te ca introducere: „a fost odat ca niciodat , c de n-ar fi, nu s-ar povesti; de când f cea plop orul pere i r chita mic unele; de când se b teau ur ii în coade”... etc.

Adrian Erbiceanu, folosind poezia cu tot ce ine de ea de la rim la con inut, î i începe basmul cu: „Zice-se c-a fost odat , / - C de nu, nu s-ar mai zice,- / Într-o ar -ndep rtat , / Pe-un t râm de vis, ferice, / Tineri, doi. i pe mo ie / - Însorit norocoas - Împ rat el fu fie, / Iar ea împ teas .”

Trecând de introducere, Petre Ispirescu ne conduce în obiectul basmului, punându-ne în tem c cei doi, împ rat i împ teas , de i tineri, nu puteau avea copii, apelând la toate metodele, umblând i pe la vraci sau filozofi, ca caute la stele i s le ghiceasc dac vor avea sau nu urma i.

Adrian Erbiceanu descrie aceast stare de fapt prin versurile: „ i au prins a curge anii / Ca nisipul printre de te... / Numai c , sub zodii stranii, / Omul soarta- i împline te! / Chibzuitau cu m sur , / T lm cind scrisele-n carte... / Dar... n-a fost în b tur , / De copii s aive parte.” În basm, Ispirescu ne încuno tin eaz , prin procedeul folcloric bine cunoscut, c cei doi au aflat despre existen a în împ ia lor a unui unchia dibaci pe care l-au consultat i care i-a prevenit c vor putea avea copil dar nu vor avea parte de el fiind h zit i caute singur adev rata lui fericire.

Prin procedeul poetic propriu, Erbiceanu red episodul respectiv prin versurile: „Totu i, cum în basm se-ntâmpl , / Un unchia dibaci la toate, / Proptind mâna grea la tâmpl , / Le-a prezis cu pietate: / „Ce v mân eo dorin , / Pentr-un prunc... Dar din n scare, / Va aduce suferin , / Bucurii i întristare!”

Bucuro i c vor avea un copil, împ ratul i împ teasa au luat leacurile de la unchia i s-au întors veseli la curte, urmând ca împ teasa s poarte sarcina mult dorit pân la vremea h zit , bucurie împ rt it de tot norodul împ iei.

Episodul respectiv este narat de Adrian Erbiceanu astfel: „Îns cine s asculte, / Deun unchia , b trân cât veacul, / Când dorinele oculte, / Î i g sir -n fine leacul? / i cuprin i de veselie, / S-au întors s duc veste, / La întreaga-mp ie, / i de-acolo... pân peste... // Vremea curge, cât e vreme... / Numai noi, s racii, parc , / N-am avea de ce ne teme, / Când cu vreme ne încarc ... / Firul prins s se de ire, / Fete-i rotunji mijlocul... / Vracii-n tainic unire / Au decis c e sorocul.”

De aici spusele b trânului vraci încep s

Domnul de Rouã se adevereasc i bucuria încercat , f rezerve, de cei doi - împ rat i împ teas tinde s capete umbre de am ciune întrucât, de i ajuns la sorocul de a se na te, fiul de împ rat se împotrive te, for ându-l pe tat l u s -i promit multe i neasemuite daruri, îns copilul nu accept nimic decât atunci când împ ratul îi f duie te c -i va da „tinere e f b trâne e i via f de moarte”, lucru imposibil de realizat dar promis de Îmrat ca o solu ie salvatoare pentru a-l face pe fecior s vin în lumea p mântean , acolo unde va cre te a a cum cresc to i feciorii de împ ra i, într-o zi cât al ii în trei, .a.m.d.

Adrian Erbiceanu de ir în continuare firul basmului: „Dar v zând ei c b ietul / Nu da semne s se nasc , / Încheiar zaiafetul / De la Curtea-mp teasc , / i, buluc, cu mic cu mare, / Forfotind în pragul por ii / Se rugau -ncetare / N zuind s schimbe sor ii! // «Î i d m ce-i mai bun pe lume: / Pe Sânziana, de so ie, / Sfetnici drep i s te îndrume, / i întreaga-mp ie, / Numai na te-te odat !...

Timpul nu-i f cut s ierte!»... Pustiit, învinsul tat , / Prinse lacrimi s de erte. // Vanit i!..

Dar când s -ncheie, / - F r‘a ti de poart vin , - / Din adâncu-i o idee / Fulger , stârnind lumin : / «Taci, i î i promit s fie / Darul nostru scris în carte: /Tinere e pe vecie, / Cum i via f moarte!»”

De aici epopeea fiului de împ rat începe curg cu tot arsenalul cunoscut din basm.

Ajuns la vârsta de 15 ani pretinde de la tat l u s i in f duiala. Cererea îi uluie te pe to i i de i i se explic faptul c aceast promisiune nu este posibil de îndeplinit, ar tându-i-se c mai bine ar accepta s preia conducerea împ iei cu toate avantajele spirituale i materiale demne de un tân r împ rat, Fiul nu accept . În cele din urm , primind încuviin area tat lui s u, se preg te te de plecare în lumea larg , alegându- i, ca în basme, un cal n zdr van ce tr ia retras i sl nog, pe care îl hr ne te cu orz fiert în lapte, nu cu j ratec cum se întâmpl în celelalte basme, iar ce se va întâmpla pe parcursul basmului ine de domeniul fantasticului. Calul n zdr van îi va fi sfetnic bun, îl va ajuta s înving toate obstacolele i s biruie ghionoaiele vr jma e. i Homer ne ofer exemple de asemenea cai în Iliada, unde caii lui Ahile aveau astfel de daruri: „ i caii lui Ahile care proroceau, Negre it c au fost, de vreme ce-l tr geau.”

Trebuie s avem în vedere chestiunea semnifica iei magice a calului la popoarele primitive unde, de obicei, calul lua un aspect mizerabil ca s se ascund . În fond, calul n zdr van este, sub o latur , un aparat de zbor, i, în „O mie i una de nop i”, un indian arat regelui Persiei un cal artificial ce zboar la atingerea unei manivele.

7 Aparatul a trecut sub numele de „el famoso caballo Clavileno” în Don Quijotte al lui Cervantes i putem afirma c , atunci când e nevoie, calul n zdr van are dou viteze: ca vântul i ca gândul.

Revenind la basmul lui Adrian Erbiceanu, pentru c am fi îndrept i s -l atribuim acestuia dup ce l-a recreat în versuri, desf urarea evenimentelor este descris astfel: „- Fiule, F duiala-i / Geam cu Ghinionul! / Îs b trân, m -ncearc boala! / ie î i mâne tronul! / Aprig încercat de soarte, / Vrui s i fac o bucurie, / Dar de via f moarte, / Nu e p mântean s tie! // - De greesc, tat , m iart : / Vorba ta îmi este lege, / Dar f duiala dat , / Nu-i putere s-o dezlege... / Când v zu cât e de dornic / S i împlineasc visul, / Împ ratul c tre Vornic, / F cu semn s -i dea Zapisul. // - Ia copile!... Ia cu tine / i-un cal brav i arme bune! / C prin cele z ri str ine / Nu e loc de iert ciune! / Îndârjit plec feciorul / Cal s i afle pe m sur , / Tocmai bun de plinit dorul / Într-a vie ii aventur . // Dându-i hergheliei roat / Nu g si un cal în stare, / Prins de greab n, tras de coad , / S r mân în picioare. / Istovit,decis s plece / Doar cu vântul în desag , / Ochii lui, în hruba rece, / Se oprir pe-o mâr oag . // Pute i crede toate-aceste! / C -i minune, poate spune i! / pciugosul din poveste, / Nu era ce presupune i. / Ren scut (de cum z rise, / Cine-anume va s -l mâne), / Se propti în prag i zise: «Ce îmi porunce ti, st pâne?»”

Cu un asemenea tovar de drum, F t Frumos al nostru, purcede la împlinirea visului s u, biruind, rând pe rând, toate obstacolele întâlnite, reu ind s i împlineasc voia de a avea tinere e f b trâne e i via f de moarte.

Ar fi fost prea frumos ca basmul s se încheie aici, f acel deznod mânt specific pove tilor, când încerc rile vie ii duc la umbrirea fericirii eroului, a a cum se întâmpl i aici când F t Frumos ajunge în Valea Plângerii de unde îl cuprinde dorul de cas i este nevoit s renun e la starea lui etern de fericire numai i numai s se întoarc pentru ai vedea p rin ii i împ ia. La fel ca la na tere, este rugat de soa a sa i de cele dou cumnate s nu se întoarc acas pentru c va pieri, pentru c va pierde ceea ce ob inuse cu atâta greutate.

Hot rât cum îl tim, F t Frumos se întoarce pe acela i drum pe care pornise în utarea tinere ii f b trâne e. Dar nu mai întâlne te nimic cunoscut, ba chiar este luat în derâdere când întreab de Gheonoaie, de Scorpie, i de p rin ii s i.

Ajuns acas nu mai g se te decât ruine i într-un col subteran un cuf r pe care-l deschide i unde moartea, care era ea îns i aproa-

8 pe moart , a teptându-l, îi d o palm i-l preface în rân spunându-i: „- Bine ai venit, c de mai întârziai, i eu m pr deam.”

Iat cum î i încheie Erbiceanu basmul: „R cit printre ruine, / St ruind s i aminteasc / Zilele de via pline / i iubirea p rinteasc , / Dup -o lung c utare, / Reg si din cele vrute, / Doar gârliciul vechi - intrare / C tre pivni ele mute. // Dibuind, când într-o parte, / Când în alta, pe-ndelete, / Încurcat prin oale sparte / i înscrisuri cu pecete, / Din r runchi porni a geme / Un b trân, ce se petrece, / Spre un tron b tut de vreme, / Într-un col de hrub rece. // Ca o umbr , ce desfide / Îndoielile i frica, / Prinse tronul a-l deschide... / În untru ... mai... nimica... / Doar o voce sl noag , / zuind c tre lumin , / R scoli vecia-ntreag / i o via f r‘de vin : // «Bine ai venit, copile, / Împreun cu norocu- i, / C de nu,nu aveam zile, / Pr dindu-m în locu- i». / i-atingându-l cu o mân , / Moartea, f s clipeasc , / Îl mut , pumn de rân , / În râna str moeasc . // ...Punând cap t la poveste, / Gândul, frem tând, ne duce / Spre îndep rt ri celeste, / Unde alt stea str luce... / Iar pe raza-i de lumin , / Str juind noaptea adânc , / Prin ul mândru s revin , / Trei zei e-a teapt înc ! / /... Ceasul, dat la jum tate / De t riile oculte, / Suflul nop ii îl abate / Peste cei ce stau s-asculte, / Urmei s nu-i lase urme / i nici semn c-«a fost odat » / Un fl u n scut s curme / O poveste-adev rat . // Ca pe áripi de furtun , / Jocul, Ielele i-l poart , / Nel sând a ti cum sun / Juruirea prins -n soart / i nicicum, de-i cu putin , / A p trunde i-n elege / De ce timpul e sentin / De la vulg pân la rege... // Totu i, cum în basm se-ntâmpl ,/ Un unchia b trân cât Veacul,/ B tând toaca vremii-n tâmpl , / Izvode te Zodiacul: / «V muind i ne tiute, / Timpu-i h zit s fie,/ Pentru unii - cinci minte, / Pentru al ii - ve nicie!»”.

Meritul incontestabil al lui Adrian Erbiceanu const în aranjarea versurilor ca un râu care curge i te duce pe firul basmului, încântat de u urin a lectur rii pove tii, f cându-te s nu întrerupi nara iunea de teama s nu î i scape ce urmeaz i ce este mai interesant.

Talentul s u poetic d m sura pozi iei sale în lumea literar din ar i din Canada, sând literaturii române un basm cu totul i cu totul inedit, deschizând drumuri pentru cei ce vor urma dup el.

Realismul rezultat din cultivarea detaliului i din punerea în eviden a unei individualit i stilistice nu apar ine la Erbiceanu oralit ii sau scrisului în versuri, ci artei sale de scriitor, de poet. Întâi, Erbiceanu fixeaz odat pentru totdeauna textul poetic, f când imposibil o alt edi ie improvizat .

Totul e a a de meticulos studiat într-o

Domnul de Rouã versiune definitiv , încât din acest punct de vedere, basmul a ie it din circuitul folcloric i a devenit opera lui Erbiceanu.

O schimbare oricât de mic a construc iei uneaz întregului i n-am mai avea de a face cu un basm de Erbiceanu traductibil i legibil, oriunde i oricând.

Evident, o culoare personalizat „a la Erbiceanu” const mai ales în acele manifest ri etnografice, în care limbajul î i are partea sa de originalitate, neglijabil în oricare alt basm curat folcloric, ceea ce nu este cazul în opera cult prezent .

Con inutistic, povestea F tului-Frumos, fiu de împ rat, dornic s i caute tinere ea ve nic i nemurirea, se petrece într-un spa iu geografic i sociologic conven ional, având de-a face cu împ ra i, curteni, mon tri, nimic particular, nimic care s aduc aminte de orânduirea noastr istoric , de peisajul nostru.

Basmul lui Erbiceanu converge spre un realism, în sensul limitat al cuvântului, i aceasta este latura prin care a început s devin cunoscut autorul care va deveni universal ca Perrault, Fra ii Grimm i Andersen. De ce nu? În prefa a scris de Ion Ro ioru asupra ii pe care o analiz m, întâlnim un punct de vedere propriu care nu difer de ce am scris noi mai sus i exemplific m cu textul prefa atorului care afirm c : „Încadrat de dou interven ii metatextuale prin care se intr i, respectiv, se iese din text, discursul acum în straiele croite impecabil ale prozodiei clasice, urmeaz firul narativ c uzitor al basmului pe care îl esen ializeaz , îl modernizeaz i-l împrosp teaz cu o nou i mult mai tan ant for imagistic .

Un accent parc i mai ap sat cade pe medita ia asupra timpului care se relativizeaz imperceptibil. Înc de la bun început timpul e perceput diferit de muritori în func ie de categoria social c reia îi apar in: „Vremea curge, cât e vreme... / Numai noi, s racii par/ N-am avea de ce ne teme/ Când cu vreme ne încarc ”.

Itinerariul dintre timpul profan i cel de dinainte ca omul edenic s fi mu cat din fructul interzis, e pres rat de peripe ii cu sens ini iatic, ca în orice scenariu basmic, dar nimic nu-i poate opri pe cei doi, c re i cal, din expedi ia lor c tre un ideal. Spa iul traversat devine tot mai mult o func ie a timpului.

Ajuns în t râmul mult c utat al tinre ii ve nice, eroul basmului se încadreaz în via a celor trei zâne surori dintre care cea mezin îi devine so ie i uit de via a lui de muritor, timpul scurgându-se pe nesim ite i zeci de veacuri a tr it în uitare c ar putea s moar .

Dar a a cum se întâmpl în via , apare din senin o ispit care-l aduce cu picioarele pe p mânt, ispita fiind un iepure care îl duce în interzisa vale a plângerii. Dorin a murito-

Anul I, nr. 2/2016 rului de a- i exorciza inerenta extinc ie apune subit i irevocabil. El a cunoscut clipa faustic înve nicit i a evadat din ea, a a cum a f cut întru mântuirea-i, i celebrul alchimist din perioada renascentist .

Feciorul de împ rat din basmul care l-a fascinat pe Adrian Erbiceanu este i el un arhetip al condi iei umane, un etalon axiologic i o expresie a subcon tientului colectiv al umanit ii, cum ar spune Carl Gustav Jung.

Referindu-se, într-o lucrare de doctorat, la atipicul basm românesc, tân ra cercet toare Mihaela Chiorean nota: „Lec ia basmului Tinere e f b trâne e i via f de moarte ar fi urm toarea: moartea acord aderata dimensiune vie uirii umane, imprimând acesteia un sublim al existen ei. Prin existen a ritualizat , individul accede la adev rata nemurire, prin intermediul devenirii. Suprimarea mor ii a devenit sinonim cu suprimarea aderului ontologic care constituie fiin a uman .”

Sub pana m iastr a lui Adrian Erbiceanu, arhicunoscutul basm popular auzit cu aproape dou veacuri în urm de bucure teanul Petre Ispirescu, a devenit, puternic personalizat, un poem tragic, mustind de cele mai neteptate tâlcuri, despre destin, conflict între genera ii, revolt împotriva condi iei umane, ideal, rost al individului pe lume, c utare a paradisului pierdut, sacrificiu uman, durere, precum la daci, de a nu fi nemuritor ca zeii, testare a limitelor insului în încle tarea cu for ele stihnice ale naturii, pace, solidaritate, curmare a r zboaielor, omenie, comunicare, dragoste, singur tatea i triste ea omului întrun univers cel mai adesea ostil i alienant, confruntare a binelui cu r ul, evadare din incert i întoarcere în el dup un periplu existen ial misterios, dureros i spectaculos i, cu prec dere, o medita ie asupra timpului care nu iart .

Poemul e scris alert, implicarea liric fiind vizibil i de bun augur: „Punând cap t la poveste,/ Gândul, frem tând, ne duce/ Spre îndep rt ri celeste,/ Unde alt stea str luce... / Iar pe raza-i de lumin , / Str juind noaptea adânc ,/ Prin ul mândru s revin ,/ Trei zei eteapt , înc ”. Leg tura dintre emi torul de text i receptorii s i e frecvent controlat de cel dintâi: „S ne fie cu iertare!../ Basmul altcum st s-a tepte/ Rogu-v ave i r bdare, / C -nainte mult mai este.”

Rimele nu o dat ingenioase î i au farmecul lor special: „Când v zur c nu-i cale/ -l re in cu de-a sila,/ So ioara-cuib de jale, / Împietrit -plânsu- i-l-a,/ C pe fruntea sa Pieirea/ Sta înscris ca-ntr-o carte-/ Semn sat c Nemurirea-i/ Visul viselor de arte!”

Formul rile gnomice învrâsteaz în chip pl cut discursul poetic, dar „Ulciorul gol nu merge/ De multe ori la ap .”

Efortul poetului Adrian Erbiceanu de a transla un tip de discurs într-altul merit toate aplauzele i toat recuno tin a.”

Anul I, nr. 2/2016

9

Domnul de Rouã

Ovidiu GHIDIRMIC

Un roman filosofic î ]i dilematic

rturisim cu tot regretul i cu scuzele de rigoare c nu am citit nici unul dintre romanele anterioare: Ilca (1993), Iad în raiul de acas (1999), Clopotul cu dou limbi (2002), Fabrica de iarb (2011) i Doi pe o cruce (2015) ale scriitorului i jurnalistului maramure ean Nicolae Goja. Romanul Cimitirul copiilor (Editura „Eurotip”, Baia Mare, 2016), pe care l-am primit recent, ne arat un scriitor pe deplin format, st pân pe tehnica narativ , chiar cu unele momente de rafinament i virtuozitate stilistic , a a cum pu ini am întâlnit în ultimul timp.

Cimitirul copiilor este numai la prima vedere, dup cum ne relev i titlul, un roman despre copii, de i dimensiunea ludic nu lipse te i str bate romanul de la un cap t la altul. Cimitirul copiilor este un roman complex, de o tonalitate lirico-filosofic , un roman problematic i dilematic totodat , cu un final deschis, care poate da na tere unei ample i pasionante dezbateri de idei.

Romanul lui Nicolae Goja face parte din acea categorie de nara iuni care au „weltanschauung”, adic o concep ie despre lume i via - i care ne intereseaz în cel mai înalt grad. De altfel, romanul debuteaz spectaculos cu o profund reflec ie despre relativismul i subiectivismul timpului, categoria fundamental a existen ei: „Domnul D. mai are pu in vreme, un an, doi, trei..., pân la time-out i momentele de tandre e i comuniune cu natura i cu cei asemenea sie îl fac s resimt dureros i nostalgic în elesul acestui r stimp personal de optzeci i nou de ani trecu i, cum î i spune adesea: «ca o singur zi». Este adev rat, timpul nu exist .

Noi, oamenii, avem o concep ie pueril despre aceast dimensiune a Universului, dup care se ordoneaz succesiunea evenimentelor.” Acesta e punctul de vedere al Domnului D., pictor scenograf, observator i martor ocular al evenimentelor.

Eroii romanului sunt Bubu, Blanca i Gelu, trei copii între care se leag o frumoas camaraderie i care î i petrec timpul liber, dup orele de la coal , în Cimitirul evreiesc din Baia Mare. Cimitirul copiilor este, în mod simbolic, o enclav a copil riei. Aceasta este semnifica ia titlului romanului.

Bubu, Blanca i Gelu sunt trei elevi din zilele noastre, iste i i volubili, plini de umor i de farmec, dar nelipsi i de o doz inerent de superficialitate, care nu prea citesc, dar care sunt sclavi ai Internetului, a a cum neau obi nuit cele mai tinere genera ii, care trebuie s i treac bacalaureatul i s urmeze o facultate, a c ror principal problem existen ial este g sirea unui loc de munc .

Romanul lui Nicolae Goja este inspirat, deci, din cea mai stringent actualitate. Important este faptul c scriitorul surprinde, cu cea mai mare acuitate, spiritul epocii noastre. Conceptul care i se potrive te cel mai bine romanului lui Nicolae Goja este cel al filosofiei germane: zeitgeist (spirit al timpului). Cimitirul copiilor este, astfel, un roman despre zeitgeist.

Romanul este alc tuit din treisprezece capitole, pe care autorul le nume te „stadii”, de fapt tr turi sau comportamente, atitudini specifice ale spiritului uman: A teptarea, Grija, Sentimentul, Nebunia, Supravie uirea, Magia, Jocul, Sexualitatea, Spiritualitatea, Munca, Percep ia, Tragicul i Echilibrul.

Ne oprim asupra celui care ni se pare i cel mai semnificativ: Grija. În filosofia german i în special în cea existen ialist , heideggerian , tr tura sau atitudinea uman cea mai definitorie este Grija (Sorge).

Aceasta este i atitudinea scriitorului, astfel încât putem spune c romanul Cimitirul copiilor este un roman scris cu cea mai mare îngrijorare fa de destinul tinerelor genera ii.

Este greu, dac nu aproape imposibil, de a alc tui un tablou sinoptic cât mai complet

al tr turilor spiritului epocii noastre, totu i câteva s-au l murit, dac str batem tratatele de filosofie i c ile de sociologie. Tr im întro epoc scientist i tehnocratic , în care disciplinele umaniste s-au retras într-un plan secund, într-o lume desacralizat , în care credin a a sl bit, într-o societate consumist în care valorile spirituale au dec zut, stau sub semnul declinului i al decadentismului, în care Internetul domin Cartea i interesul pentru cultur a sc zut, pentru c Informa ia nu înseamn Cultur , care presupune prelucrarea informa iei i ajungerea la concepte. În fine, ca s nu ne mai îndep rt m de subiect, pentru c pe aceast tem se poate glosa la infinit, i ca s ne p str m cât mai aproape de trama epic a romanului -, Bubu, Blanca i Gelu se hot sc s i schimbe radical viaa, nu se mai duc la facultate i pleac pentru o scurt perioad la ar , în comuna Rodina, care este un topos tradi ionalist, unde sunt zdui i la familia înv torului pensionar Petre Dulf, numele cunoscutului folclorist care a popularizat pove tile despre P cal .

Prozatorul valorific , de fapt, cea mai mare contradic ie a epocii noastre, dintre arhaic i modern, dintre tradi ie i modernitate, dintre dou tipuri de civiliza ie total opuse, civiliza ia tradi ional a satului românesc i civiliza ia modern , a ora ului, care s-a îndep rtat de natur i tradi ie. Înv torul Petre Dulf este un personaj extrem de pitoresc, un erudit în materie de folclor i de în elepciune popular , de in torul unei impresionante enciclopedii i colec ii de proverbe, snoave i pove ti, parabole pline de tâlc, fabule i anecdote hazlii, un exponent al civiliza iei arhaice i tradiionale, care îi ini iaz pe noii s i înv cei în cultura i spiritualitatea româneasc , dar i în munca p mântului i în tainele naturii i în via a de la ar . Tinerii încep s se adapteze i s îndr geasc acest mod de via tradiional. Am crede c este vorba de o izbând , dac n-ar interveni moartea accidental i nea teptat a înv torului, în urma unui stop cardio-respirator, pe malul Some ului.

Tinerii sunt nevoi i s se întoarc acas . Dar,

10 finalul r mâne, cum spuneam, deschis, dilema celor dou ipostaze existen iale nefiind elucidat . Contradic ia arhaic-modern nu este rezolvat i continu s fie un subiect de medita ie i dup lectura romanului.

Tinerii se întâlnesc cu p rin ii în Cimitirul evreiesc, lâng monumentul Laurei Schwartz, care i-a g sit sfâr itul, în floarea vârstei, în lag rul de exterminare de la Auschwitz. Replica lor este de un cutremur tor dramatism: „O, mam i tat , am v zut moartea cu ochii, am privit-o ochi în ochi i nu o putem uita!

Ce ne vom face, mamelor i ta ilor no tri, de acum înainte? C ci nu sîntem oameni, sîntem copii!”. Pierderea copil riei înseamn pierderea inocen ei i a purit ii. A a se explic i îndemnul Domnului D. înainte de ai da ob tescul sfâr it: „S fi i cumin i, copii, i s nu v murd ri i!”.

Dar, i mai puternic r mâne finalul propriu-zis, admirabil i str lucitoare metafor a raportului dintre via i moarte: „În acest scurt timp de la întoarcerea fiilor acas , de nici un ceas dup m sur torile fizice, teiul alb de lâng mormântul Laurei a înflorit brusc. O a a minune a trecut îns neobservat . Mirosul livid cuprinde cimitirul, p trunde adânc în n rile i în pulmonii oamenilor haotici de sub coroan i substan a activ numit tein ajunge în sistemul lor parasimpatic, drog vegetal al suferin ei i al fericirii, ce le d tuturora o nou ans de înviere pe acest p mânt i un nou îneles.”.

Cu o asemenea performan stilistic , Nicolae Goja a câ tigat pariul cu literatura, întrun roman pe cât de profund, pe atât de încântor, unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în ultima vreme.

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

Dan BÂRSAN

ZAHARIA BÂRSAN

Zaharia Bârsan (n. 11 ianuarie 1878, Bra ov - d. 13 decembrie 1948, Cluj) a fost un dramaturg, poet i prozator, fiul Mariei (n scut Vl reanu) i al lui Zaharia Bârsan, mic proprietar agricol. Bârsan a urmat în Sânpetru coala primar , iar din 1889 a fost, timp de ase ani, elev al Gimnaziului superior greco-ortodox român din Bra ov; între colegii i prietenii lui gimnazi ti s-au num rat I. Scurtu, Sextil Pu cariu, O. Goga, I. Lupa , H. Petra-Petrescu.

A debutat în ianuarie 1897 la „Convorbiri literare”, sub semn tura Sân-Petreanul, cu poezia „În zori”.

A continuat studiile secundare la Liceul gr niceresc din N ud, la Institutul ClinciuPopa din Bucure ti, sus inându- i examenul de bacalaureat la Liceul „Gh. Laz r” i s-a înscris la Conservatorul de Art Dramatic , audiind i cursurile Facult ii de Litere i Filosofie a Universit ii din Bucure ti.

Distribuit, înc de pe b ncile Conservatorului, în diferite roluri, Bârsan va absolvi, în 1901, clasa de declama ie condus de C. I. Nottara. Împreun cu o mic trup de diletan i,

începe, din prim vara anului 1903, o serie lung de turnee teatrale în principalele ora e ale Transilvaniei.

Ini iativa treze te un interes deosebit în epoc . Societatea pentru fond de teatru român îi acord prima sa burs de perfec ionare, condi ionat de organizarea i instruirea ulterioar a diletan ilor din aceast parte a rii. Bursa îi faciliteaz contacte profesionale la Viena i la Berlin, dup care, în stagiunea 1905-1906, va practica o scurt asisten pe lâng actorul Ermete Novelli, la Floren a. Între 1906 i 1913, reia turneele în Transilvania, incluzând în repertoriul trupei sale fragmente din dramaturgia i din lirica româneasc , precum i traduceri sau localiz ri proprii.

Pân în anul 1919 mai apare, deseori cu succes, pe scenele bucure tene sau, în perioada refugiului din 1917-1918, Ia Ia i.

Bârsan era un actor cu temperament puternic, inut impun toare, distinc ie scenic , frazare limpede, timbru vocal pl cut. Structural, a fost un interpret liric i romantic.

Popularitatea i prestigiul de care se bucura în Transilvania determin numirea lui în func ia de director al Teatrului Na ional din Cluj, odat cu înfiin area acestei institu ii, în 1919. Va de ine calitatea de director al Na ionalului clujean între anii 1919 i 1927, 1931 i 1936.

Pensionat în 1938, va continua, înc doi ani, doar activitatea de profesor la Conservatorul din Cluj, început în 1919. În 1945 este declarat director onorific al Teatrului Na ional din Cluj, învestire singular în istoria teatrului românesc.

Este înmormântat în cimitirul Sf. Vineri din Bucure ti, al turi de so ia sa, actri a Olimpia Bârsan. În perioada „S torului”, Bârsan se apropie mai mult de St. O. Iosif, lor al turându-li-se, curând, Ilarie Chendi. împreun cu acesta din urm , va trece, în 1908, la „Via a literar i artistic ”. La „Luceaf rul” f cea

Anul I, nr. 2/2016 parte, în primul an de colaborare, din comitetul de redac ie, ca i la „Falanga literar i artistic ” (1910). Membru fondator al Societ ii Scriitorilor Romani, este ales în primul comitet de conducere (1909) i reales în 1914. În 1911 i în 1913, la reînfiin are, figureaz între membrii fondatori ai Societ ii Autorilor Dramatici Români, în primii ani dup debut semneaz i Zacharia Bârsan Sân-Petreanul, Z. Bârsan-Verurio, Sânpetreanul, Veturio, SP, Zach, Fulmen, Fortunio. Orientarea vag romantic i pres torist de la „Floarealbastr ” se va resim i în întreaga sa oper , dominat , tematic, de câteva idei-reper: cinstirea trecutului istoric, realizarea unit ii na ionale, valorificarea filonului folcloric. Din ideologia s torist re ine doar viziunea idilic asupra vie ii satului.

Debuteaz editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica m rturise te, de multe ori, un epigonism lesne de recunoscut; de la Eminescu i Co buc sau de la Heine i Lenau, Bârsan înva s pre uiasc valorile poeziei populare, s cultive balada i cântecul, s al ture medita iei umorul.

Prioritatea acordat frumosului este declarat deschis. Nu lipsesc din poemele sale ecouri de legend sau imagini ale realit ilor sociale aspre. Mai aproape de resursele lui creatoare sunt medita ia i poezia naturii.

Unele dintre poemele patriotice au cunoscut o larg popularitate.

Ca mâini va bate ceasul, ampl compozi ie pledând pentru ideea de unitate na ional , este declarat „d un toare” de autorit ile maghiare, care ordon , în 1914, arestarea autorului. Cu to ii una, poezie frecvent republicat între 1914 i 1945 (uneori i cu alte titluri), omagiaz jertfele osta ilor români. Inclus ca monolog al lui Zefir în piesa Trandafirii ro ii, declan a, la fiecare reprezenta ie, manifest ri de entuziasm patriotic. Primele încerri epice ale lui Bârsan, declamatorii, romantice, sunt g zduite de „Gazeta Transilvaniei” (1900).

Va continua s publice, în diferite periodice, cu deosebire proz scurt , în care sunt relatate, aparent fidel, întâmpl ri obi nuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic medita iei i regretelor.

Lumea satului transilv nean îi ofer material bogat, permanen ele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adev rul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit torist.

Eresuri i r sfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copil rie, timide introspec ii psihologice, note, uneori prea ap sate, de umor sau de duio ie, r bufniri ale nemul umirilor sociale, interferen e între

Domnul de Rouã st ri de veghe i de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui Bârsan. Mediul citadin, considerat, tot pe linie s torist , ca loc al dezagreg rii suflete ti, îi prilejuie te comentarii moralizatoare. Intitulate „nuvele”, prozele sunt, de fapt, povestiri în care, la fel ca i în liric , domin o tonalitate subiectiv .

Ceea ce nu i-a reu it decât rareori în scrierile de fic iune, Bârsan izbute te în bun sur prin memorialul Impresii de teatru din Ardeal (1908), unde sunt descrise plastic locuri i medii sociale, sunt portretiza i oameni pe care autorul i-a cunoscut. Lucrarea, în ansamblul ei, proiecteaz imaginea unei activit i de pionierat teatral i ocup un loc distinct între scrierile sale epice. Bârsan mai public , în periodice, reportaje, cronici i comentarii teatrale, portrete, evoc ri, interviuri, articole diverse. Îl preocup condi ia moral i material a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii de unitate na ional , istoria teatrului românesc. În contextul dramaturgiei române ti de la începutul secolului, ca i în ansamblul operei literare proprii, teatrul ocup un loc notabil. Înc din 1904, Bârsan exerseaz câteva localiz ri „din italiene te”, autorii nefiind men iona i, traduce un fragment din Azilul de noapte de Maxim Gorki (1904), comedia lui Carlo Goldoni, Slug la doi st pâni, „acomodat ” prin comprimare, va figura în repertoriul Teatrului Na ional din Bucure ti în stagiunea 1909-1910. În stagiunea 1924-1925, i se monteaz , pe aceea i scen , Morcovel, traducere dup Poil de carotte de Jules Renard. Dup dou proiecte nefinalizate (piesa Dragoste i o dram istoric despre Avram Iancu, aceasta în colaborare cu St. O. Iosif), Bârsan debuteaz ca dramaturg, la Teatrul Na ional din Bucure ti, în noiembrie 1908, cu piesa în dou acte, rul.

De la aceast scriere pân la Domnul de rou , basm dramatic reprezentat i tip rit în 1938, caracteristice dramaturgiei lui Bârsan vor fi interferen ele dintre elementele romantice i cele realiste. Eroii, trasa i în tu e avântate, aspir spre perfec iune, au de multe ori calit i excep ionale. Cu unele accente de melodram , M rul liciteaz dualitatea bine-r u, sprijinindu-se pe un simbol ostentativ didacticist. Piesa în trei acte Sirena (1910) î i propune dezvoltarea unei teme cu implica ii sociale, în care timide introspec ii psihologice atest influen e din Ibsen. În acela i an, 1910, i se reprezint , tot ecou, Jur mântul. Bârsan se impune în lumea teatrului abia cu urm torul „act dramatic”, Se face ziu , elaborat în 1911. Premiera, programat la Teatrul Na ional din Bu-

11 cure ti în martie 1914, dar oprit în urma unei interven ii a Lega iei Austro-Ungare, va avea loc la începutul lunii mai, cu distribu ia de la Na ional, îns pe scena Teatrului Modern.

Ac iunea din Se face ziu , plasat „în ultima noapte a anului 1784”, surprinde un moment din r scoala condus de Horea, Clo ca i Cri an. Piesa este mai mult una de comentariu i de atmosfer , decât de ac iune.

Sunt vizibile, în câteva monologuri, influen e din teatrul lui Delavrancea.

Dac , în pofida popularit ii de care s-a bucurat, Se face ziu a alunecat în uitare, Trandafirii ro ii (1915), scriere dramatic în trei acte i în versuri, cu o carier scenic remarcabil , se bucur înc de un anume interes. Lucrarea, o feerie în not neoromantic , dezvolt motivul jertfei aduse unui ideal.

Valorile poetice prevaleaz asupra celor dramatice. Tân rul i vis torul trubadur Zefir i asum sacrificiul suprem: cu sângele s u înro te 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndep rta blestemul care plute te asupra domni ei Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domni ei, este un caracter ov ielnic, egoist i la . Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odat cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului d ruirii.

Dup dou decenii, în Domnul de rou , Bârsan folose te aceea i modalitate de expozeu dramatic, apelând îns la filoane care in de legend i de mit. Punctul de plecare îl constituie un eres consemnat de Al. Vlahu în România pitoreasc , derivat din motivul folcloric prezent în „Soarele i Luna”.

Autorul plaseaz ac iunea basmului s u dramatic la o Curte domneasc , într-un timp indefinit.

Asemenea Craiului de Rou din eres, Alean, fiul Doamnei Luna, rod al unei iubiri neîng duite, este condamnat s isp easc catul p rin ilor s i printr-o existen nocturn . Chemarea lui la tron, de cei care nu-i tiau blestemul, nu se poate împlini.

Alean este expresia dualit ii lumin -întuneric, înl untrul c reia oscila ia i ezit rile au ca deznod mânt moartea. Nu mai este îns cazul unei dispari ii acceptate, ca la Zefir, ci al dispari iei iminente, al destinului uman fragil, al perisabilit ii aspira iilor. În ambele sale basme dramatice, Bârsan alege solu ii de tratare personal a temei de baz , neacceptând doar nararea întâmpl rii, a cum procedeaz , spre exemplu, Victor Eftimiu, ci transformând-o în pretext al unei fabule dramatice „cu cheie”, întregul, ca i ile componente fiind simboluri sau agen i purt tori de idei în ac iune.

Satira Las’ pe mine i comedia de moravuri Bursierul societ ii au r mas în manuscris i nereprezentate.

12

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

Zaharia BÂRSAN

DOMNUL DE ROU{ POEM DRAMATIC ÎN TREI ACTE ÎN VERSURI Editura CARTEA ROMÂNEASC Bucure ti Memoriei Marei artiste dramatice Olimpia Bârsan Închin acest poem. ...Luna... s’a îndr gostit de Soare, fratele ei... Îl caut ... i nu poate s -l ajung ... Plânge de dorul lui... i din lacrimile ei... s’a n scut Domnul de rou ...

- Poveste De-aici, din valea Malvei purcede „drumul lui Traian”, drum larg de peatr , care trece prin Romula i se înfund în mun i. Pe calea asta veche, povestesc ranii din Celeiu, se purta Craiul de rou , noaptea pe lun , între Dun re i munte; - i odat , pe când se întorcea de vale, apucându-l ziua pe locul unde-i acum satul Potopinu, ci-c’a întins soarele, care de mult îl c uta, numai o raz asupra lui i la b ut dintr’o sorbitur ...

A. VLAHU - România pitoreasc PERSOANELE ALEAN MAMA LUNA BABA NANA SINA UN STR IN DIONORU NOUREL LUG RUL MO ULE

LU ZARV GONAC BUHU TAINA BABA DUNA ARIN IARPE DINA

FIA UNA MO CELEI MO ROVINE VOLBUR PAR O FAT B TRÂN , urât mic . O apari ie stranie teni, popor, doamne de onoare, copii de cas , fete.

ACT UL I Înainte de ridicarea cortinei se aud: toaca i clopotele de vecernie.

Amurg... Toiul verii. Peisagiu de munte.

O curte împrejmuit de arbori. În stânga o e ire de verdea , o mas i scaune de piatr pl. I. În dreapta, poart mare, pl. I. Mai în fund, sub un pom, o mescioar i o lavi de piatr . În fund, o cas , de fa , cu o u mare în mijloc, i dou mai mici, laterale. Etajul de sus are câte-o fereastr la cele dou aripi i e sprijinit de coloane. Trepte largi se revars în scen , b tute în mare parte de soarele dinspre Apus. Terasa casei s fie cât mai sus. În stânga u ei principale, o firid . Casa e cl dit din pietre. În tot, o impresie de vechiu i p ginit... dar frumos... Piesa se începe dup o pauz de la ridicarea cortinei, într’o lini te grea... care apas pe toate.

În desf urarea actului, se face noapte i se aprind facle... Se vor eza la locuri potrivite.

- Pe la începutul a ez rii rilor Române ti. lu , Zarv , culca i pe scar . C lug rul, la mescioara din dr. pe lavi .

LU : Mai zi ceva... m i Zarv ... c ne topim de tot!...

ZARV : Cald frate... cum n’a i zice... dar uite... nu mai pot... arde... Ce nu vine i Mo ule odat ?!...

S’a dus pân’ la fântân ... i st ...

LU : Gur c scat ...

Nu-l tii?... La vorb sprinten... c „Viu acu -acu ...” i-odat’ plecat... mai prinde-l...

ZARV : Mi-e sete, m i C lu ...

Mi s’a uscat gâtlejul. M ’nec... ca o prigoare...

Ia scoal i te uit ...

LU : Cum scoal ?

ZARV : În picioare!

LU : Greu... a i c dea gr mad ... Mai bine mi-e pe jos... ’ntind... i rabd...

ZARV : Ce lene...

LU : O fi... da-i cu folos.. Înghit în sec... da... vorba-i... c stau culcat pe spate…

Ia uite... colo, cerul... e numai ape...

ZARV : Frate!...

LU : Ce frate... ce ne-frate...

ZARV : Te scoal …

LU : Scoal tu!

ZARV : Tii!... Ce p gân... Îmi vine... Te scoli odat ?

LU : Nu! ZARV : M mâniu...

LU : Nu cred... (râde) ZARV : Tomo!

LU : C nu po i de c ldur ...

ZARV : Turbez...

LU : E i mai bun ... Zi... laud -te gur !...

ZARV : Te bat!...

LU : Nu m mai face s râd... C m usuc!...

ZARV : Ia adu-mi un par...

LU : (se scoal ) i-l aduc... v d i eu minunea... E ti moale... ca o smoal ... i vrei s faci b tae...

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

ZARV : Ia adu-l!...

LU : Vorb goal !

Na! Iaca i spinarea... Voinice... cop cel! i d ... E numai noduri... Da... ce-o s faci cu el?...

ZARV : (nu poate s -l ridice) Uf !... Greu!... Par’c -i de piatr ... Norocul t u.

LU : Hai... fie!...

ZARV :Te-a i fi ucis... i pace...

LU : (râde tare) Ce om de omenie.

ZARV : Râzi!... râzi!... Ce bine- i ade când râzi ca un dihor... i-acum, C lu b ete... f i palmele pridvor i du-te pân’ la poart ... i uit -te, de vine Cu apa... c s’aprinde i sufletul în mine...

Ci haide... du-te-odat ... Ce stai a a prostit?.. n’o s i cad osul...

LU : A, ha!... M’ai p lit!

Ce ho ... Dar... haide... treac ... (se duce la poarta mare) Nu-i nimeni, foc i par ...

Ard pietrele pe drumuri... în ar ...

ZARV :Ce var !...

LU : i cât î i bate ochiul... pustiu e tot... pârjol... i lacul de din vale... tânje te-aproape gol...

Livezile sunt arse... i holdele secate...

Iar mun ii... dorm în soare cu capete plecate...

ZARV : Mi-e sete...

LU : Nici g ina nu ese din cote ...

Mor vitele’n ocoluri..

ZARV : Nu-l vezi... pe Mo ule ?...

Nu vine?...

LU : Nu...

ZARV : Te uit .

LU : M uit... Nimic nu mi ...

Doar soarele coboar ... i mu tele m pi ...

Na... Iac i ân arii...

ZARV : E ti dulce...

LU : Ba... sunt prost!... stau proptit în soare... i tu la ad post!...

ZARV : C lu ... Ascult -mi ruga... c nu mai pot... m frige...

Ia strig -l... D un chiot... s’aud ...

LUG RUL: Cum s strige!...

Ce? Vre i s se trezeasc ? (Arat spre cas ) LU : A a-i... Ne-am cam iu it.

Dar Zarv sta..

ZARV : Tot eu...

LUG RUL: În prag de asfin it E somnul cel mai dulce... spunea Alean odat ...

Gr i încet!...

LU : Tac molcom...

ZARV : A! Sete blestemat !...

LU : (se scoal , pe oapt ). i doarme toat ziua... Iar noaptea...bun r mas!

LUG RUL: Noroc c -i ziua lung ... i noaptea cât un ceas...

LU : Ce griji pe doamna noastr !...

MO ULE : (intr vesel). Dar tiu c vi-o fi sete!

ZARV : Ci, hai odat’ p gâne!...

MO ULE : Domol... domol... b ete !

Gr te-mi cum se cade de vrei s i dau s biai...

C’odat’o v rs aicea... i ia... Ce s mai iai?!

ZARV : Tiii... Sfinte Pintilie! Asta-ar lipsi acuma. (Bea) MO ULE : P i... Vezi ... Încet Setil ... c -i rece cum e bruma... a... (lui C lu ) Ei, na i tie... c prea te ui i cu jind...

13

ZARV : Cald tat !... Unde naiba ezut-ai huzurind?

MO ULE : (vesel). Am bani!...

ZARV : Iar?...

MO ULE : Cu picioarul d dui a a’ntr’o doar ... i m trezii c -mi iese în cale o comoar !

LU : i mul i?

MO ULE : Un pumn de taleri... cu zim i... i f zim i...

Te gâdil la suflet... doar numai cât îi sim i...

Ia uite... ce frumo i-s...

LU : Cite te-ni-i P rinte!...

LUG RUL: (ia banii) Ce pajuri felurite!... Dar cin’ s ia aminte?...

Sunt vremuri vechi b ete... i-atât puhoiu de neam S’a n pustit pe-aicea din osul lui Adam!...

MO ULE : A a-i... pe unde umbli...

LUG RUL: Uita i-v ... minune!... (vin to i lâng el) Un chip frumos... cucernic... ca’n sfânt rug ciune... i tân r... copilandru... mândre e de o tean...

MO ULE : O, odihneasc -l Domnul!... E mo ul lui Alean!

Da, el e... ochii... fruntea... i pletele inele...

S’a dus f de vreme... r pus de vremuri grele...

ZARV : Dar asta ce-i? (o ine sub ioar ) MO ULE : Ia seama... i umbl ’nceti or...

O fat !... Sta la soare... culcat pe-un r zor...

LU : Ia uite...

ZARV : D -o ‘ncoace!...

LU : Stai zarv !... Cu domolu...

Ce te repezi?...

ZARV i-e ciud ...

LU : (i-o ia) C’o dai de-a rostogolu...

Frumoas -i... ia te uit ... Zi... mi-o scula i din pat...

ZARV : Dar cine-o fi LU : Ce mic -i...

MO ULE : (Cu un gest vag)Vre-o... fat de’mp rat!

ZARV : Dar asta?

MO ULE : O ulcic ...

LUG RUL: L sa i glumele voastre... i zi, a a... e Domnul... E tat l Doamnei noastre...

MO ULE : Da... el ! Se vede bine... Fusei pe vremea lui tean... cu el în lupt ..

LU : Ia spune...

MO ULE : Ce s spui?

Avea un frate vajnic... pe nume Dionoru... praznic om... dar nu tiu dac -l mai ine doru De ar ... cine tie?... Sau poate c’a murit!...

LU : De-a fost închis în temni i..

MO ULE : (cu mândrie) A fost... dar a fugit...

LUG RUL: Pribeag... He... Cine tie ce soart -l ap sar !..

MO ULE : (cu elan) De-ar fi s mai tr iasc ... s vie iar în ar , ti i c pân ’n toamn s’aprinde iar r sboi...

Nu uit Dionoru... Nu iart ... Un puhoi... i de s’a rupt odat din stânci... se duce... tat ... i umple tot p mântul de ap tulburat .

LUG RUL: Pribeag... sau poate... Uite... Sunt dou zeci de ani...

De când c zu pe ar n vala de du mani...

De-atunci nimic... pe lume... Nimic nu se mai tie...

De-atunci i so ul Doamnei... s’a dus... pentru vecie...

MO ULE : S rmanul!...

LUG RUL: Era tân r cum e Alean acum...

I-am zis... dar n’a fost modru s -l mai opresc din drum...

14

Domnul de Rouã

„Cum? Dionoru singur... i lupt la hotare?! duc”... S’a dus... În urm -i l sat-a jale mare...

Pe Doamna... o copil de aisprezece veri... Închid cu lacr mi ochii... m uit... par’ca fost eri... (porne te spre banc ) LU : S raca Doamna noastr !...

MO ULET: Ardea p mântul par . gân tatea toat ... c zut-a peste ar ... ia cu frig...

LUG RUL: i svonuri venir ... ca pe vânt...

De multe... i de toate... de so ul ei... p mânt!...

Nimic!... i uite-mi vine s zic... c’ar fi mai bine fi c zut în lupte... decât prin ri str ine În temni e jilave... i’n lan uri... vai de ei!...

MO ULE : i Doamna-l tot a teapt !...

LUG RUL: (st pe banc ) Un dor... f temei...

Se’n eal cu p rerea... cu gândul... cu visarea... i sufletul ei dornic l-înghite dep rtarea...

MO ULE : Îmi spune - am git -, c -l vede uneori, Când st privind pierdut la soarele din zori...

Se uit ... i se uit ... i-l vede în picioare De câte ori se uit cu sufletul în soare.

LUG RUL: Degeaba... De-acum toate s’au dus... I-a mai r mas Feciorul...

MO ULE : ie-l Domnul! Îndrepte-i al s u pas Spre bine... spre m rire... spre via ’ndelungat ... vad iar i ara precum a fost odat ... ias din conacul acesta de surghiun... ’nal e iar palatul... cu crucea de gorun...

Din praf i din ruin ... precum l-au vrut du manii... treac veri i ierne pe rând... s fug anii... i el s stea pe maluri de Dun re... un far!... i s se’nchine ara la el ca la altar.

LUG RUL: Amin!... A a s fie!... Dar vor putea urma ii ’nal e... ce durar pe vremuri... uria ii? poarte... stânci de suflet... din zori pân ’n Apus i s le-a eze una pe alta... tot mai sus, Mai sus... mai sus... spre slav ... spre Dumnezeul mare?!

MO ULE : A a-i!... Sunt alte vremuri...

LUG RUL: A a se fac altare!...

SINA: (din stânga, fund) De ce altare-i vorba?

MO ULE : Gr iam a a... cu dor...

De multe... i de toate... De-al nostru Cr or... e frumos... cuminte... i bun, ca de m tas ...

Dar prea nu doarme noaptea... i prea nu st acas ..

SINA: Vede i-v de treab ... Tot omul cu-ale lui...

MO ULE : Dac’ai putea Domni ... s -l iai frumos... s -i spui... a cum tii... c tii doar cum s -i gr ti în oapte… nu mai plece’ntr’una, hoinar, în miez de noapte i-apoi s doarm ziua... un somn f hotar... plânge Doamna noastr de grij i amar!...

SINA: A a e... tiu... m doare... dar dac -i place luna! i-apoi când pleac ... pleac cu Nourel într’una... Îl ia frumos cu vorba… i-l duce… vr jitor…

Sunt tineri... sunt ca fra ii... i... duc -se de vor...

MO ULE : A a e... dar...

SINA: Ajunge!... Sunt vorbe de poman ...

Te-amesteci cam în toate…

MO ULE : (se pleac ) De-s vrednic de dojan ...

LU : Domni iart -l... zice i el... cam... îndr sne ...

Anul I, nr. 2/2016

Dar n’are gând de tain b trânul Mo ule ...

Ia, hai... arat -i fata... s -i treac de mâine...

SINA: Ce fat ?

ZARV :E frumoas i mic ... par’c -i vie!

Par’c’a ie it acuma din apa de botez...

E ro ie i mic de tot... Un titirez...

Ia uite-o...

SINA: Da... a a e...

ZARV : Frumoas , nu? Domni ?!... (glume ) -i coas Mo ule u c ma cu alti i s mi-o strâng ’n bra e... Ce-ar fi?...

MO ULE : Mai Zarv !...

ZARV : Tac! Dar ce n’a i da, m i tat ... s am, un pui de drac...

Ca sta...

SINA: (râde) Ei, ce-ai face?

ZARV : Ce-a i face? A mânca-o!...

Ba nu... A i ine-o colea la sân... i-a i învia-o!...

SINA: Unde-ai gasit-o?... Dulce-i... i toata-i de margean...

MO ULE : Dormea pe-o movili la drumul lui Traian...

Când o cote te’ncoace... i sue sus la munte...

ZARV : Mai are i-o ulcic cu t eturi m runte...

Cu chipuri... numai fete, de stai sa’nebune ti...

SINA: Aprins mai e ti m i Zarv ... destul s te porne ti... nu te mai opre te nimic... i nici c ldura...

ZARV : S’a domolit o leac ... i d’aia-mi umbl gura... z u, mai adineaori era s ard...

MO ULE : Noroc m’am întors degrab , c se f cuse foc...

ZARV : Degrab ... Noi aicea ne pr dim de sete... i tata-Mo ule u se ine dup fete...

Mai e vre-un rost pe lume?... Ori c s’a’ntors pe dos.

MO ULE : Îmi es a a’nainte... Le-adun... c -s de folos...

Le strânge cr orul i zice... c pe ele Cite te ca’ntr’o carte... br ri, statui, ulcele i multe... i de toate... i tot minun ii...

Le-adun ... c e tân r... i-i plac... z rnicii!... i le dai domni din parte-mi cu’nchinare... i mult s tate... Eu n’am îndemânare, sunt b trân...

ZARV : (repede) i banii cu zim ii fereca i!

MO ULE : (îi d ) i banii... ia... o mân ... Dar trebue freca i, poat s s’aleag la chipuri... c -s cu tin ...

Ia uite-i... par’c’a teapt s ias la lumin ...

Pe unul... ia... pe sta... e mo ul lui, o tean...

S’o bucura nepotul...

SINA: Le-oi duce lui Alean...

-i mai aduc’aminte de vremi de vitejie... i s mai lase luna... i noaptea cea pustie... tept doar s se scoale... ori poate c -i sculat... soarele coboar aprins spre sc tat... (urc ) LU : (privind dup ea) Ce suflet, Doamne sfinte!... M uit ca la icoan ... uit...

MO ULE : Ia, o copil frumoas ... i orfan !

STR INUL: (pe poarta dr.)

Bun vremea!...

ZARV : Bun , focul! Unde-i bun ? Ce, esti chior?

Ard ogoarele aprinse... seac apele’n isvor...

STR INUL: (dup o pauz ) Arde r cina ierbii... arde lumea... arde ara…

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

i voi sta i aici la umbr ...

LU : A tept m s vie sara!

STR INUL: S v r cori i... A a e... (pauz ) Arde sufletul în noi... (pauz .)

De-a i avea un strop de ap ... Ce poman ...

ZARV : Ce vulpoi!...

LU : Cine-o fi?...

MO ULE : Avem!... atâta tot se mai g se te... iac !

STR INUL: C sunt ostenit...

MO ULE : Se vede... Ia i bea!

ZARV : (se repede) sta mi-o seac !

Stai!... mai iau o’nghi itur ...

STR INUL: D -i... c -i tân r... i pripit... i mai domoleasc clon ul însetat de ciripit...

LU : (încet) Zarv , te-a cam ars b trânul...

ZARV : Dar m’am stins cu ap rece...

Na... i bea-o-acum pe toat ... M’am umflat ca un berbece!

STR INUL: (dup ce bea) Bun !

MO ULE : E din deal de piatr !

STR INUL: Bun ... Ce frumos ulcior...

SINA: (dup o pauz ) Cine e ti?... i ce te-aduce pe la noi?...

STR INUL: (dup o pauz ) Sunt c tor...

Umblu... i de când tot umblu... i-s str in pe-aici, copil ...

Nimenea nu m cunoa te... i-s b trân... (se uit împrejur.)

SINA: Par’c mi-e mil ...

STR INUL: Cine ade’n casa asta?... Ce paragini... Ce pustiu!...

MO ULE : Vremuri grele!...

ZARV : Dar ce- i pas ... Cine ade?

STR INUL: (energic) Vreau s tiu!

SINA: Doamna noastr , mama Luna...

STR INUL: S toas -i?

ZARV : Iar întreab !

STR INUL: Dar Nana?

SINA: Baba Nana?

STR INUL: Da!... O fi curat bab ...

-i de mult... Dar Doamna Luna... are Domn?...

MO ULE : O... A avut...

Dar s’a dus în foc de tân r, c de-abea l-a cunoscut...

Doar trei zile-a stat aicea...

STR INUL: Cum, trei zile?

MO ULE : Trei... i drumul...

Nu s’a mai întors de-atuncea... La hotare era fumul Pân ’n cer... i plânsul Doamnei n’a putut s -l ie’n loc...

STR INUL: Din ce neam era?

MO ULE : Pe semne... dintr’un neam... f noroc...

A venit... S’a dus... i nu stiu... din ce neam s fi fost oare...

Dar era frumos... i tân r... Mândru ca un pom în floare...

Nu s’a mai întors... i Doamna plânge i-azi de dorul lui... i-l a teapt ...

ZARV : Taci odat ...

MO ULE : Ce s tac?

ZARV : Prea multe-i spui...

STR INUL: (pe gânduri) M ritat !...

MO ULE : Ce, te mir ?

STR INUL: Nu m mir ... Dar cu cine?

MO ULE : Are i-un fecior., . e mare...

15

STR INUL: Da... am auzit...

ZARV : Str ine, Ia cat i de drum... Ajunge!... Ce tot stai s ispite ti?

Eu sunt mic... da când m mânii... Ia ascult ! Cine e ti? i ce vrei? Pe cine cau i?

STR INUL: (dup o pauz ) Caut... pe unul... Dionoru...

TO I: (cutremura i) Ce? STR INUL: Glumesc!

ZARV : (dup o mic pauz ) Ce cau i aicea?

STR INUL: Vreau s -l v d pe Cr oru! i s stau cu el de vorb ...

ZARV : N’ai s -l vezi...

STR INUL: Da, ce-i bolnav?

Auzii c -i bun... cuminte i frumos... da-i cam firav... i c nu prea st de vorb ... St tot singur...

SINA: E o vin ?

STR INUL: i c umbl toat noaptea... i s’ascunde de lumin !

ZARV : Haide, pleac !

STR INUL: (dup o pauz , cu bun tate) Plec...

ZARV :Te car ... pân nu e prea târziu!

STR INUL: (glume ) Tii... dar vajnic e ti... m i tat ...

Iac plec... i-am s mai viu... (pleac ) ZARV : S te’ntorci, când s’or întoarce apele spre culmi de munte!...

STR INUL: (se opre te) Tinere... p streaz i firea... (c tre ceilal i) Tare-i place s m ’nfrunte...

ZARV : Haide!... Du-te!...

LU : Du-te-odat !

SINA: Nu se cade... ce e drept...

Pune- i frâu la limb , Zarv ...

ZARV : D’apoi cât s mai a tept?

Nu vede i?

STR INUL: Dar tu... a cui e ti?!

LU : Iar întreab ...

STR INUL: C e ti bun ...

SINA: Bun ... Dar se face ceart de r mânem împreun i se scoal cr orul... Du-te dar cu Dumnezeu!...

STR INUL: Fie... R mâne i cu bine... (ese dr. dup ce se uit lung la c ug rul de pe banca din dr.)

LU : Ia... un ho !

ZARV :Un fariseu, O iscoad ... cine tie de pe unde...

MO ULE : (pe gânduri) Cine tie?!...

M’a luat cu frig de-odat ... Parc’ar fi o vijelie...

Tu ce zici p rinte?... Spune!

LUG RUL: Ce s spun? Nimic de spus...

Par’c’a fost o ar tare... de prin vremuri... dar... s’a dus!

TO I: Iaca Nourel!

NOUREL: (din stânga, sprinten) Cu bine... Sta i la sfat? C ldur mare...

Dar de-acum se las sara...

SINA: Hai, pleca i... fie te-care...

Mai ave i i alte treburi... Sunt atâtea de’mplinit...

Plec i eu... (ies cu to ii) NOUREL: Mai stai o clip ...

SINA: Da-i târziu... S’o fi trezit.

NOUREL: Nu s’a sculat... m’a teapt s viu... Ascult Sina...

De ce e ti tu frumoas ... i mic ... i lumina Ce s’a l sat din ceruri pe via a mea de dor?

SINA: (vesel ) Ai vrea s fiu... cât casa?

NOUREL: A i vrea s fii... un nor...

16

Domnul de Rouã

ma’nvele ti cu totul... în valurile tale i s m por i în umbra ce vei l sa pe vale.

SINA: Iar ai luat-o razna cu vorbe f rost...

NOUREL: Vezi, Sina... eu am suflet... i tu m crezi un prost...

Pornesc s spui o varb i tu m tai de-odat ...

De m trezesc cu mintea pe drumuri resfirat ...

SINA: Adun i-o... Eu asta i-o spun... S i-o aduni...

Eu nu-s de cât o fat ... i vrei s fac minuni... spui... ce nu se poate... S’ar t.. ce n’am în mine... fac... s creasc ... floarea... din praf i din ruine...

NOUREL: Noi vrei s creasc ... Bine... S tii c -s mânios. (se plimb sup rat) SINA: (râde) Bea ap ... i i-o trece...

NOUREL: De-o vreme... tot pe dos Vorbe ti... i tot în glum ...

SINA: Nu- i place?

NOUREL: i m doare.. i ard...

SINA: Dar cum s facem sa- i fie mai r coare? stingem focul sta din... lemne... de furat... i s te-a ezi odat ... c prea e ti fulgerat... i fierb vre-o buruian ... i iac -mi pomana.

Dar... nu prea tiu nici una... S’o ‘ntreb pe Baba Nana.

NOUREL: Mai bine fierbe- i ie... i d -i i lui s bea, nu mai umble noaptea...

SINA: Ci umble... dac vrea....

NOUREL: S stea colea de vorb cu tine... noaptea’ntreag ... i’n zori... s bagi de seam c alta îi e drag ...

SINA: E ti r u...

NOUREL: Se’ntoarce gluma...

SINA: Nu-mi pas ...

NOUREL: Te-a durut...

SINA: De cât s stea acas pustiu i ab tut, Mai bine mearg ’n voe... i stea... cu cine tie...

Eu ce pot?... Ce n’a i face s pot?... dar...

NOUREL: Ce prostie...

N’am vrut... m iart Sina... i uite-mi pare r u, te-am mâhnit... M iart ... Dar... tot de focul t u... prea e ti f mil ... i aspr ... ca o coas ... i iar m’ai scos din fire...

SINA: Dar spune-mi... e frumoas ?

NOUREL: Nu tiu...

SINA: Ci haide... spune...

NOUREL: i-am spus de-atâtea ori...

SINA: Mai spune-mi înc’odat ...

NOUREL: (dup o pauz , pe gânduri) Ce ochi dogoritori...

Ca doi c rbuni te arde c ldura lor de vraje... În ei sunt ape-ape... i taine... i miraje... i umbre juc e din cerul înorat... i fulgere p gâne... Lumin i p cat... (se pierde în admira ia viziunei) Când st culcat ’n voe pe patul ei de piatr , i pare... c s’aprinde o flac pe-o vatr ... a-i sc ldat toat în valuri de lumini...

Albastre, ro ii, albe... Î i vine s te’nchini... pare o minune din neguri de poveste...

Istea ... lucru mare... i’n vorb ...

SINA: A a este?

NOUREL: Când râde, par’c sboar spre cerul înstelat...

Vorbe te... e un cântec sglobiu i fermecat... stai n uc acolo vr jit pe toat via a...

Anul I, nr. 2/2016

Degeaba se coboar pe lume diminea a.

C’ai vrea s fie noapte întreag via a ta!... i spune... i tot spune...

SINA: A a e ea?

NOUREL: Pe cine-a prins odat ... Doar moartea s -l mai scape... mâne pe vecie... pierdut... pe larg de ape.

SINA: A a e? (plânge) NOUREL: Ce-i cu tine?... Ce plângi? Ei, iac tac... (pauz ) De merg i eu acolo... M duc... Eu ce s fac?...

Alean m ia... c -i cale... i-i noapte... din p cate...

Nu stau cu ei... Afar sub frunze’nrourate Veghez pe iarba ars ... i dorm... dar dorm u or... i când aud coco ii spre zori st ruitor, Îl scot din înc perea de stânci... i sus... c lare... nu ne-apuce ziua pe drumuri p durare...

SINA: Frumos... ai suflet... suflet de frate... E frumos...

NOUREL: Vezi, Sina... Mi-e i mil ... Sunt bun... i omenos... i harnic... (vesel) Mama-mi spune... c -s om i jum tate.

Cl ditu-i-am o cas din pietre de cetate zute’n praf de drumuri de cine tie când... i tiu s fac de toate... c nici nu- i d prin gând...

Prind pe tele cu mâna... i la n vod sunt tare... Îl trag la mal de-odat cu mare’ndemânare... i-apoi la plug... la coas ... la arc i la vânat Sunt cel dintâiu... i’n cântec...

SINA: Da... tiu...

NOUREL: Sunt fermecat... Îmi place... când sunt singur... la munc ... ori pe cale... i cânt... doar pentru mine... de dorul dumitale. (pauz ) De vrea Alean ca noaptea s mi-o petrec cu el... duc... A a mi-e firea... A a e Nourel!... (pauz ) Hai, Mo ule , deschide... i... fie ce-o vrea Domnul!...

E vremea...

MO ULE : (a intrat) E cam vremea... C nu e bun nici somnul Prea mult...

NOUREL: Dar ce caldur !...

MO ULE : Cum nu s’a pomenit!… i soarele c -i soare i tot e ostenit, De când tot arde’ntr’una... i sue... i coboar ...

De-abea mai poate cerul s -l ina sub ioar ...

NOUREL: Ca pe-un mo neag ce-i gata s cad la p mânt...

MO ULE : (ia cheia din firid ) Nu cade... C se duce... se duce’ncet... c -i frânt, De când tot vars valuri de foc i de v pae... i tot pe prag aicea... Nu-i crede... dar a a e...

De când r sare... pân ce pleac ... tot pe prag... i par’c tot a teapt pe cineva cu drag... i râde, când r sare întinerit în zare... i plânge, când e gata s plece la culcare...

SINA: Du-i lucrurile astea din partea lui...

NOUREL: (cu drag) Iste , i cald mai e ti la vorb ... m i tat -Mo ule ... (intr în cas ) DOAMNA: (Intr din stânga cu Baba Nana i alte 4-5 doamne de onoare) Vreau s esta i aici cu mine... s vede i... s fi i de fa !

Asta n’are s mai mearg ... Am trims de diminea Un argat, s’o cheme-aicea... s’o aduc ... cum o tii... sfâr esc odat’ cu teama... i cu nop ile pustii...

BABA NANA: Ci mai las -le s treac ... (se a eaz la masa din stânga)

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

DOAMNA: Nu pot ! Grija lui m’apas ... i m sbucium toat noaptea când îl tiu c nu-i acas ...

BABA NANA: Tinere e...

DOAMNA: Tinere ea e i ea cu rostul ei... ’n eleag ... c e mam ...

BABA NANA: Nu-i e mam ...

DOAMNA: Ce temei Poate pune pe-o pornire de copil nes buit ?...

Nu-i e mam ?

BABA NANA: Nu! DOAMNA: Dar ce-i e?

BABA NANA: Ia... o hoa ...

DOAMNA: Ce ursit Mai avui i eu pe lume... Numai grije i necaz...

Numai neguri, numai jale... numai lacr mi pe obraz...

Nu mai pot... i-acuma... iat ... alta peste cap îmi vine.

Parc st s se pr vale ca o stânc peste mine...

SINA: (îngenunche lâng Doamna) Biata Mama Luna noastr !

DOAMNA: Tu e ti Sina?... Pe Gonac Nu-l z ri i? Nu s’a’ntors înc ?

SINA: Nu-l v zui pe la conac Toat ziua...

DOAMNA: Ce s fie?

BABA NANA: L-o fi fermecat...

SINA: Se poate...

BABA NANA: Baba-i mare mare vr jitoare i e me ter la toate...

DOAMNA: Nu-i e mam zilci?

BABA NANA: De unde?! Nu e fata ei... O tiu...

A adus-o.. cine tie... de pe ce t râm pustiu...

A furat-o... i-a ferit-o i de lume i de soare... i se spune c -i frumoas ... ca o zi de s rb toare...

SINA: Ba e tot o p toas ... face vr ji la c tori... i îi ine lâng dânsa toat noaptea... pân ’n zori... i-apoi n’are nici-un nume...

DOAMNA: N’are nume?

SINA: Nu st pân ! Îi zic... Taina... Nume-i sta?... Poate nume de p gân ...

DOAMNA: Fie cine-o fi... Aicea nu-i gând bun... E gând viclean...

Vreau s se sfâr easc’odat nebunia lui Alean i s i in Taina... tain ... i s’o culce noaptea mare... de nu, trimit arga ii s le scoat la hotare...

SINA: (pornire copil reasc ) le duc .. S le treac ... peste ri i peste m ri...

Da! A a... i s le lase r cite’n dep rt ri...

Ca s nu se mai întoarc niciodat ... Niciodat ...

DOAMNA: Sina mea cu gânduri bune i cu inima curat ... (o desmiard ) GONAC: (de-afar ) Ci hai afurisit-o... mai repede de-acum...

BABA DUNA: Am s te spui la lume... M’ai schingiuit pe drum.

GONAC: (intr din dreapta) Hai, s’corpie b trân ! Aiceai Doamn , iat-o!

N’a vrut de loc s vie... Am prinsno i-am legat-o... i cât am c utat-o.. dar pas s dau de ea... s’ascunsese’n brusturi... Pe semne presim ea viu... i-apoi pe cale...

DOAMNA: Desleag-o...

GONAC: Pozn mare...

De-abea voia s mi te...

BABA DUNA: Pe jos... i tu c lare!

DOAMNA: Desleag-o! Vreau s’o lege de-acum -cuvântul meu...

17

BABA DUNA: (vrea s -i cad la picioare) O, Doamn !...

DOAMNA: Stai de-oparte...

BABA DUNA: Dar... în picioare-i greu...

Cad în genunchi mai bine ‘naintea ta, Sl vit !... tare sunt b trân ... i tare ostenit ...

DOAMNA: Ascult ... tiu c umbl în casa ta...

BABA DUNA: (face pe surda i pe proasta) a-i...

Nu-i cas ...

DOAMNA: Cum nu-i cas ?... Acolo unde stai...

La fata ta... un tân r... la fata ta hoinar ... i-l ine toat noaptea.. i-l face de ocar .... i vrea s -i închizi u a... la farmecele ei...

BABA DUNA: Nu-i u e…

DOAMNA: Cum nu-i u e? N’ai u e la bordei?

BABA DUNA: C nu-i bordei...

DOAMNA: Dar ce e?

BABA DUNA: O hrub ... i-i adânc ... i’nalt ... E r mas din surp turi de stânc ...

Din vremuri... Vara-i bine... Dar iarna... vai de noi!

DOAMNA: S nu-l mai la i s vie la fat !

BABA DUNA: Pic... i sloi...

DOAMNA: La fata ta... Ascult ... s nu-l mai la i... i pace!...

BABA DUNA: Da... da... la fat ... bine... Dar... dac lui îi place vin ... ce pot face cu tineri n sdr vani?

Taina-i o copil de aisprezece ani!

DOAMNA: Dar eu... eu sunt o mam ... O mam ’ndurerat ...

Nu vreau s -mi pierd copilul... Pricepe-m odat !

Atâta am pe lume din visul meu trecut... tat l s u se duse... De-abea l-am cunoscut!...

BABA DUNA: Da... da... A a... Se duse... (pauz ) nu mai vin oare?...

-mi palma...

DOAMNA: Las palma!...

BABA DUNA: În asfin it de soare S’arat cu putere i mai cu adev r... v d... O leac numai...

DOAMNA: Nu- i dau un fir de p r!...

Nu-mi arde mie-acuma de n scociri de bab !...

Ascult !... ine minte ce- i spui... Te du degrab La... casa ta... de stânc ... i spune-i fetii-a a: dac -l mai prime te pe fiul meu la ea i nu se culc ’ndat ... de cum se face sar , Pe amândou mâine v isgonesc din ar ...

E vorb încheiat !...

BABA DUNA: Dar ce pot eu?... Ce pot?

DOAMNA: Nu vreau s tiu...

BABA DUNA: Da... bine... da, da... S m socot.. duc... E ti doamn bun ... c tare mi-a fost team ...

Acuma nu... Acuma... eu te’n eleg... E ti mam ... tiu eu ce-oiu putea face?... E tân r... E voinic... i e de neam... Noi... Doamne... Mai tiu eu ce s zic?

Voiu încerca... D -mi palma... Simt... a pustiu i-a rece...

DOAMNA: Iar palma?

BABA NANA: D -i-o Doamn ... s spue i s plece!

BABA DUNA: (îi ia mâna) Vai!... Vai!...

DOAMNA: Ce este? Spune!...

BABA DUNA: Ce nu s’a mai v zut...

Mi-e fric ...

DOAMNA: Spune-odat !...

BABA DUNA: S nu m fi n scut,

18

Domnul de Rouã

De cât s viu aicea... M duc. (Gonac o opre te) DOAMNA: Acum vorbe te, Dac’ai venit...

BABA DUNA: M doare... M strânge ca un cle te...

Nu pot vorbi... Ce via ... M uit... i m ’nsp imânt... i nu g sesc în mine putere de cuvânt... duc mai bine Doamn ... r mâi cu s tate...

DOAMNA: De nu vorbe ti strigoaico... voiu pune de te-or bate...

BABA DUNA: Omoar -m ... dar... nu v d... nimic... în viitor...

Nu tiu... M ’ntunec toat ... E nor... e nor... e nor... i norul vine... vine... pornit pe vijelie... i cine tie, mâine, pe-aicea ce-o s fie!

DOAMNA: Hai, pleac ... (Baba Duna iese) O nebun ! i mâine vom vedea, De fi-va vreme bun ... sau fi-va vreme rea. (strig c tre ea) i nu-mi uita porunca... V isgonesc din ar , De plânge i amândou pe drumuri de hotar .

(Pauz mare, trai copii de cas aduc facle) Voi ce-a i r mas pe gânduri?... Pe gânduri s cad eu!

Via ... Ce via ?... Mi-o tie Dumnezeu... i Nana... baba Nana... c ea mi-a fost doar mam ...

BABA NANA: O, Doamna mea cuminte i bun ... (îi rut mâna) DOAMNA: Bag de sam , va’nghe at b trâna cu vorbele ce-a spus...

V’a uluit cu totul...

BABA NANA: Dar... bine c s’a dus...

DOAMNA: Via ... Da... a a e... Via ’ndurerat ...

N’avui pe lume parte de mam i de tat ... tata era’n lupte... i nu l-am cunoscut...

Iar mama... biata mam ... muri când m’a n scut... mase lâng mine un fr ior mai mare...

Dar într’o zi... se duse...

(S i ascund plânsul, trece dr. se uit dup baba Duna. To i se uit dup ea).

BABA NANA: (Încet lui Mo ule , Sinei i celorlalte).

Veni un om c lare...

Lu de-aici copilul... abea de patru ani, -l duc , s -l ascund de focul de du mani, n lir ’n ar p gânii... O vâltoare!...

SINA: i unde-i?

BABA NANA: Nu se tie...

DOAMNA: (se re’ntoarce) O!... Vremuri c toare!...

BABA NANA: Era chiar Dionoru...

DOAMNA: (cutremurat ) Taci!... Nu-l mai pomeni! (pauz ) De-i mort... ori mai tr te... S stea pe unde-o fi...

Mi-e groaz ... i m ’ntunec... Parc’a tr it pe lume -mi spulbere norocul... S nu-i aud de nume!

A! Cine-i?... Tu e ti Buhu? (intr Buhu) Da bine c’ai venit.

Ai stat cam mult...

BUHU: Trei zile...

DOAMNA: E ti tare ostenit...

Hai, spune, ce-i prin ar ?

BUHU: (îndoit) E bine...

DOAMNA: Bine fie!…

BUHU: Doar seceta ne seac ... i-i mare s cie...

E ara greu trudit ...

DOAMNA: A a vrea Dumnezeu...

Vre-un semn!... sau vre-o pedeaps pe capul ei i-al meu!

Anul I, nr. 2/2016

ne plec m în fa a puterei Celui Tare!

Pe la hotare pace?

BUHU: Ba-i mare tulburare... a s’aude... nu tiu... Un zvon r citor... s’ar fi’ntors în ar ... b trânul Dionor.

TO I: Ce? BUHU: i c’alearg fulger... pe-un cal cu stem ’n frunte i r scole te lumea din esuri... de la munte...

Din v i... de pretutindeni... s ias la hotar... mântue mo ia de jug i de amar...

S’a i’n eles, se spune, cu capii cei de ar , Cu mo Celei, Rovine... cu Volbur i Par ...

BABA NANA: Ia fugi de-aici b ete... Ce zvonuri!... Ai visat!

Ori i-o fi râs de tine vr’un drac împieli at...

DOAMNA: (îngrijat ) Vede i c vine norul?... Era în pragul por ii!...

Avea dreptate baba... Încep s ’nvie mor ii!...

DIONORU: (intr str imiul dinainte) Bun seara...

DOAMNA: Doamne Sfinte!... Cine e ti...

DIONORU: Sunt Dionoru!

Am venit s st m de vorb ... i s’alegem viitoru...

Ce te sperii? (Mo ule cu un gest de mare mirare fuge) DOAMNA: Fugi din fa -mi! Nu vreau s te v z... mi-e greu...

DIONORU: Am fugit din temni i negre... i-am venit la locul meu!

DOAMNA: (amenin tor) Singur?

DIONORU: (b nuitor) Singur... Dar cu cine?...

DOAMNA: Am avut i eu un frate...

Unde mi l-ai dus? R spunde! tii ceva de el?...

DIONORU: P cate!

Nu tiu... Cum intraiu în ar .. el mi-a fost întâiul gând...

Nu l-am mai g sit... Pe-acolo codrii mari i f rând!...

Nu tiu...

DOAMNA: Iad f de mil ... iar aduci pe noi n pasta...

DIONORU: Peste noi... i peste toate st , nepoat , ara asta!

Lini te te-te.. Cu vorb pe’neles s facem tot...

Auzii... a a... din lume... c’a i avea un str nepot...

Vreau s -l v d!...

DOAMNA: S -l iei cu tine? S mi-l târâi la pierzare, Cum f cu i cu to i ai no tri?!

DIONORU: Cu norocu-i fiecare!

DOAMNA: Nu i-l dau!

DIONORU: Îl strig ara umilit de p gân!

DOAMNA: Nu i-l dau!

DIONORU: (dup o pauz ) Ascult Doam !... E i femeie... sunt b trân... vorbim cu chibzuial ... Nu te’ntunece mânia...

Am venit s i v d feciorul...

DOAMNA: Nu i-l dau!

DIONORU: S -i d m domnia!...

DOAMNA: (uimit ) Cum!?... Domnia?...

DIONORU: S se tie c pe ar -i un b rbat! Îi e ti mam ...

DOAMNA: Da, m bucur... dac e cu gând curat!

Dar... sub asta... ce s’ascunde?

DIONORU: Vreau s ne venim în fire! ne ridic m cu to ii... S sc m de umilire...

Nu mai merge... O fi vremea! Dou zeci de ani ajung...

DOAMNA: Din senin... a a... de-odat ... fulgerele m str pung...

Iar furtun ... Doamne Mare...

DIONORU: Au s vin’aici îndat Vechii no tri capi de oaste... oameni to i dntr’o bucat , ne sf tuim...

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

DOAMNA: Acuma?

DIONORU: F suflet pref cut...

DOAMNA: Taci!... S nu-mi vorbe ti de suflet... tiu ce suflet ai avut!...

Nu mai v d nirnic. Mi-e groaz ...

Când te v d c -mi stai în fa , Vânt de moarte se ridic din adâncuri... i m ’nghia i se’ntunec p mântul de pornirea ta de foc...

DIONORU: Doamn ... dar...

DOAMNA: Aduci cu tine valuri mari de nenoroc...

Tu l-ai dus pe tata’n lupt ca p gânii s -l r pun ...

Iar pe so ul meu... pe urm ... mi l-ai smuls... ca o furtun ...

DIONORU: Eu? DOAMNA: De-abea venise... mândru, cum e soarele’n ameaz...

DIONORU: Nu tiu... Nu pricep nimica...

DOAMNA: Era tân r... bun.. viteaz!...

A plecat s te g seasc ... S m uite... pentru tine!!!...

DIONORU: (dup o pauz ) M’a g sit!... îl v d aevea... A trecut pe lâng mine Un copil... ca o minune... O lumin ... alergând...

A intrat în toiul luptei... i-a c zut în primul rând...

L-am jelit.. mai mare mila...

DOAMNA: (îngrozit ) A murit?

DIONORU: Mi-aduc aminte...

DOAMNA: A murit! (pauz ). Ei, vezi acuma... Iat ...

Când îmi stai ‘nainte.

Simt c m cuprinde groaza ca pe margini de genuni i m turbur ca o mare r scolit de furtuni...

Cum s’ar ridica la tine... Cum s’ar n pusti s poat !

DIONORU: Dac’a fost a a s fie... Ce-s de vin eu, nepoat ?...

DOAMNA: Te ur sc...

DIONORU: Te lini te te...

DOAMNA: Te ur sc... atâta tiu... (pauz ) Nu mai v d nimic în juru-mi... doar o mare de pustiu Neagr ... se fr mânt toat ... i pe sufletu-mi se las ...

Ne pl team tributul nostru... dar eram la noi acas ...

Nu-s a a de r i p gânii... Vin... Se duc.. E rostul lor...

Nu’i leag nimic de cerul... ori de glia rilor...

DIONORU: Cum vorbe ti?...

DOAMNA: i vii de-odat ca mi vifor de pierzare!...

Mai bine-ai fi stat în temni i... ori pribeag prin lumea mare...

DIONORU: Doamn !

DOAMNA: Nu- i prea tot p trunde gândurile pe ascuns...

Nici nu vreau...

Ce tiu acuma, stiu destul... i mi-e de-ajuns...

Nu m cump nesc cu tine... E ti b rbat... i sunt femeie... tiu c nu-i putere’n lume în potriva ta s steie... ti viteaz... i e ti n praznic... Nu prea stai s te soco i...

Numele ce-l ai, din vremuri, îi cutremur pe to i... Îi strâne te.. ni te frunze vânjolite de furtun ...

Când le’mpr tie pe drumuri... când le’nal ... i le-adun ... i pe to i îi duci cu tine... în pr pastie de sari... tiu... ai fost întotdeauna... un nebun... cu gânduri mari!..

Ai fi n ruit i cerul i p mântul... dac soarta Ar fi’nchis o clip ochii... i- i l sa deschis poarta...

Te-ai fi dus... ca o n luc ... f s te’ntorci din drum, De f ceai din lumea asta numai pulbere i scrum.

Me ter e ti s duci de-avalma inimi fragede i proaste...

E destul s dai un chiot, ca s ulue ti o oaste... i s’o duci vârtej pe drumuri... f mil ... f somn...

19

ce vrei... a a i-e firea... i mi-e ti unchiu...

Esti neam de domn...

Dar de vrei s -mi iai copilul... A! atunci s bagi de sam .

St în fa a ta de-acuma... nu o oaste... ci o mam !!...

DIONORU: S domneasc ... doar atâta...

DOAMNA: Va domni... (femeile ies) DIONORU: (dup o pauz , singur) Atât a i vrea! domneasc ! Celelalte le l sa i pe seama mea. (schimb de priviri cu c lug rul ca în prirma scen ) MO ULE : (intr , cade în genunchi) rire ie Doamne... Minune... O, minune!...

Când auzii... cucernic c zui în rug ciune... i-a i fi voit în slav ... la Domnul s m sui... mari i minunate sunt drumurile Lui!... ria Ta!...

DIONORU: Ci las mo nege... Te ridic !

MO ULE : Am fost o tean pe vremuri... sub mâna ta voinic … i cât te-am plâns pe urm ... i cât te-am jeluit...

DIONORU: Dar... cine-i... umbra ceea de om?...

MO ULE : Un pr dit...

St i el pe la curte... de mult... i tace... tace... i- i duce-a a amarul i zilele s race...

Dar am uitat... sosir vre-o cinci b trâni c ri... i vor s vin ...

DIONORU: Chiam -i... c vin din dep rt ri... i-s osteni i...

MO ULE : Acuma... (ese) DIONORU: (dup ce se uit lung împrejur, singur) Ce via umilit ... i noaptea cade... cade pe toate... lini tit ... i ce pustiu de lun ... cu luciu ca de var...

Mo ule , mo Celei, Rovine, Volbur (Par i înc vre-o doi).

TO I: Cum!? Singur?

DIONORU: Singur... iat ... De parc’a i fi tâlhar!

Bine-a i venit... Pe-aicea e-o lume cam ciudat ...

Te-apuc miezul nop ii i nimeni nu s’arat ...

VOLBUR : Trimisu-le-ai, s tie, vre-o vorb la st pâni?

DIONORU: St pâni sunt to i aicea... ca’n satul f câni...

Dar sta i... c vi-o fi vremea... V desmor i de cale...

Colea... în cap de mas e locul dumitale...

Cum totdeauna stat-ai de cump la sfat...

Stai Mo Celei...

MO CELEI: i Domnul s fie l udat!

DIONORU: (lui Mo ule ) Te du i spune’n cas c’a teapt’aici, afar , trânii capi de oaste i p zitori de ar .

MO ULE : (aude vorb ) Chiar vine Cr orul!

ALEAN: (din l untru) i-am spus eu c -i târziu...

NOUREL: Sunt ostenit...

MO ULE : Da... vine...

ALEAN: Dar nici nu vreau s tiu!

NOUREL: Ce-ar fi s st m acas ?

M’a prins a a... o lene i-un somn... de cad...

ALEAN: Ia las ...

NOUREL: i-mi flutur pe gene Un fulg... de nu tiu unde...

ALEAN: (intr ) Ci taci!... E ti cam limbut...

E-o noapte... numai stele... i bun de pierdut...

Ia uite... lume nou la noi... Îmi pare bine...

20

Domnul de Rouã

Mo Volbur ... i Par ... i Mo Celei... Rovine... i Dumnealui?... Str in e?... Vede i... imi pare r u... nu pot sta de vorb ...

VOLBUR : E neam din neamul t u... trânul Dionoru...

ALEAN: (se întunec ) Îl tiu... ca din poveste...

Dar noi credeam pe-aicea, c ’n via nu mai este... a se duse svonul... i to i a a tiam...

PAR : Se’ntoarce de pe drumuri b tute pentru neam... i-aduce-o veste mare...

ALEAN: Acuma ?... Dar îmi pare e târziu... i uite... sunt gata de plecare... (pauz ) i ce s stau de vorb cu duhu’ntunecat, Care-a adus pustiul pe ar ... i-a plecat...

Pribeag în lumea larg ...

MO CELEI: Sunt vorbe grele...

ALEAN: Fie! DIONORU: A a i-a spus nepoata... De unde vreai s tie?

ALEAN: Ce-am de vorbit cu omul care-a l sat pe noi Doar jale.. i paragini... obid i nevoi... i poart din n scare în sufletu-i n pasta...

De-a aruncat un giulgiu de mort pe ara asta?!

MO CELEI: Ce vorbe f noim !...

ALEAN: Pe mo u l-a pierdut..

Pe tata... iar la moarte... c nici nu l-am v zut...

ROVINE: Spui rnulte...

DIONORU: Las’ s spue...

ALEAN: Le spui... c’a a îmi place Eu nu-i port nici-o ur ... dar s ne lase’n pace!

Nu vreau... i nu-s în stare pe lume s blestem...

N’am suflet pentru asta..

MO CELEI: Ciudat...

ALEAN: Dar... nici nu chem Pustiul de prin neguri s vie pân’la mine...

Departe... stea acolo.. pe umbr de ruine...

De ce s -mi ias ’n cale? Nici nu-l cunosc... Nu vreau! (c tre Nourel) Te du... s scoat caii...

NOUREL: Pe care sa i-l dau?

ALEAN: Pe roibul... c -i mai sprinten... i vremea-i cam târzie...

(Doamna, Mama Nana, Sina i doammele de onoare, din stânga) DIONORU: Ascult -m voinice... i f de mânie...

Ascult -m ... De mine ce-ai spus... r mâe-a a..

Eu nu mai zic nimica... Odat ... vei vedea!

Acum povestea-i alta... i’ncet... cu vorb rar ...

Cuminte...

ALEAN: Ce poveste?...

DIONORU: Vreau s vorbim de ar !...

ALEAN: De ar ?... iat mama... aicea-i... Spune-i ei...

Ea tie... ce-i amarul...

DIONORU: Be tine pun temai...

Pe tine... i cu tine... s re’nviern mo ia.... a o cere vremea... i vrem s iei domnia!...

DOAMNA: (dup o pauz ) Ascult -l...

ALEAN i tu mam ?...

DOAMNA: A a vor ei... De vor, Eu n’am nimic... S fie de-acum... pe gândul lor.

Bine-a i venit la curte!

TO I: Cu mult s tate!...

ALEAN: Nu prea tiu bine vântul din care parte bate... i nu’n eleg... Dar bat din mii de p i de-odat’... i fac -se furtun sub cerul înstelat...

Anul I, nr. 2/2016

Nu vreau s iau domnia!... N’am dreptul... Nu se poate!... (strig ) Hei, Nourel!

SINA: Se duce...

DIONORU: Ascult -m nepoate!

ROVINE: Cum? Noi venim pe drumuri... b trâni... de zile’ntregi... i s ne lase-aicea?... A i vrea s ne’n elegi...

Noi î i aducem vorb din patru p i de ar ... i vrem cu hot râre s tim în ast sar ...

Nu-i vreme...

ALEAN: Vremea zboar ... A a e... V d c nu-i...

S’o pierdem de poman ... de dragul... ori i cui...

Nu vreau domnia... Nu pot!...

VOLBUR : Dar ea te vrea pe tine.

Te chiam ... floare alb crescut pe ruine... i scris i-a fost de ceruri... cu mintea scare-o ai, faci un raiu din ara, ce-a fost odat rai...

ALEAN: Nu pot... V spue mama... i nu sunt eu de vin !...

Domnia s tr iasc pe valuri de lumin ...

Curat ... i ferit de umbre din apus... i-a mea... e numai noaptea i stelele de sus!

Nu pot!...

MO CELEI: S i spun...

ALEAN: Nu-mi spune...

DOAMNA: O vorb în eleapt ...

ALEAN: (strig ) Hei, Nourel!

NOUREL: (de-afar ) Aicea-s...

DOAMNA: Ascult ...

NOUREL: (de-afar ) Caii-a teapt ...

ALEAN: V las... s sta i de vorb .. En n’am ce s v spun Mai mult... V spuie mama...

MO CELEI: (îi tae drumul) Copilul nostru bun...

Cad în genuchi... te uit ... i- i fac o rug ciune...

Pe cerul rii noastre e-o noapte de t ciune... i singur... doar tu singur... ne-ai mai r mas... o stea!

ALEAN: De ce nu se mai mut din locu-i steua mea!

De ce st ca o stânc ?... De ce st ca de ghia ?!... i-abate vifor aspru de iarn ... pe-a mea via ?!...

Te scoal ... Nu sunt vrednic s stai îngenuchiat...

Ce-s eu pe lumea asta... sub cerul înoptat?...

O lacrim ce cade din ochii plân i de lun ...

Uita i-v ... m chiam s mergem împreun ... las...

TO I: Dar...

SINA: Pleac ...

DOAMNA: (lui Dionoru) Spune-i... Vorbe te-i...

DIONORU: ‘S-impietrit.

ALEAN: Privi i... o sc rare de fulger, r cit... sa i-l s se duc pribeag în ale sale...

O clip ... i se stinge... De ce s -i sta i în cale?

Domnia... Dar domnia e soarele de sus!... i-un fulger... de-abea vine... i iat -l c s’a dus...

SINA: Se duce!...

DOAMNA: (îi tae calea) Stai acas ... O noapte... numai una...

ALEAN: L sa i-m cu noaptea... de-acum i’ntotdeauna...

(Strig lui Nourel) Plec m!

DOAMNA: R mâi cu mine... Mi-e fric ... (îi st în cale) ALEAN: (o d la o parte) De p reri? las cu voe bun ...Ierta i-m boeri! (pleac ) TO I: (lui Dionoru) Dar tu... n’ai zis nimica!...

DOAMNA: (gata s cad ) A!...

TO I: (o sus in) Cade!...

DOAMNA: Ca o cea ... (o a eaz pe-un scaun)

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

DIONORU: Am gândurile mele pe mâine diminea ...

CORTINA

ACTUL II O grot luminat fantastic de opai e, oglindite în luciul a fel i fel de pietre. Totul se las la gustul i fantezia regiei. S se dea o impresie vesel , tinereasc , feeric . În dreapta, fund, intrarea din care nu se vede decât un mic col , fiind acoperit de cotitura de piatr a c rii. Numai b taea lunei vine pân în scen . În stânga, fa , o intrare scund . Tot în stânga, aproape de mijloc, o lespede... ca un pat... Undeva curge ap dintr’o stânc ... În alt parte o icoan mare, sau o cruce... cu candel .

Peatra i mu chiu.

Taina st pe lespedea cea mare. Vre-o 5-6 fete în pl. I. dr. stau împrejurul Dinei, care d în bobi. Fata b trân dormiteaz undeve, de-oparte în st. pl. I. FIA: (mic , foarte tân ) Ci, haide... spune-odat ...

DINA: Dar ce vreai s i mai spui?

FIA: Tu zici... a a... din gur ... i gândul i-e haihui...

DINA: i-am spus, pân la toamn e ti gata... m ritat ...

FIA: (gata s plâng ) Nu vreau...

DINA: Par’c -i pe vrute... Nu vezi?... A a s’arat .

FIA: Nu vreau... (pauz ) Cu cine? Spune!

DINA: Cu cine? Vei vedea...

Ci stai... Nu pune mâna...

FIA: Tu zici numai a a...

Nu vreau... (pauz ) i cum e? Spune!

DINA: Tu, cum ai vrea s fie?

FIA: Nici cum... C nu vreau... gata... (plânge. Fetele râd) DINA: Atunci, d -i în pustie De bobi... i nu mai plânge...

FIA: (tot plânge, dup o pauz ) Dar cum e?... E frumos?

DINA: Frumos...

FIA: Ci spune-odat ... b lan... ori negricios?

Spui numai câte-o vorb ... mai leap sfiala...

DINA: B lan!!...

FIA: B lan?... O, Doamne... m’apuc ame eala...

Nu vreau b lan... D -mi bobii... i-i iau i i-i arunc...

DINA: (se fere te) i-apoi în pragul verii... se face... ca un prunc...

FIA: (vioi) Copil?!...

DINA: Nu pune mâna...

FIA: Ce- i pas ... dac -mi place…

Arat -mi unde-i...? Care-i? (toate râd) sa i-m în pace...

Atâta ti i... s râde i... s -mi face i n necaz...

Tu Dino, e ti o hoa ... m min i f obraz... i nu mai vreau nimica... (plânge tare).

UNA: (se a eaz în locul Dinei) Ci stai... te potole te...

FIA: A a-i c minte Dina?... C nu e drept?

UNA:Fire te...

FIA: Ia uit -te P uno... i vezi...

UNA:Am i v zut...

FIA: Ci spune!

UNA:Nu mai plânge...

FIA: Nu... uite... mi-a trecut...

UNA: i-ascult -m cuminte...

21

FIA: Te-ascult... dar cat bine... spui a a cum este... s nu pui de la tine...

UNA: Da, da... a a... (pauz ). Nici vorb de prunc!... De unde?...

FIA: (cu p rere de r u) Nu-i?...

UNA: S’a dus încet la vale un bob din locul lui... i-a i zut copilul...

FIA: i nu-i?...

UNA: Domol cu graba!

FIA: Vezi Dino, i eu proasta, m’am bucurat degeaba...

DINA: Ci, las -l în p cate...

FIA: Mi-ar fi pl cut... (pauz ) Dar el?

UNA: B lanul?

FIA: Arz -l focu... (râd fetele) UNA: Dar nu e’n nici-un fel...

Nu-i nici b lan, nici negru... Nimica nu s’arat ...

FIA: Nimica?

UNA: Uite...

FIA: Doamne... r mâi nem ritat ... (plânge. Fetele râd) UNA: Ci stai... c se mai schimb de-acum pân ’ntr’un an!

FIA: La naiba... M car unul... i fie i b lan... (râd toate) TAINA: L sa i-o... Vino’ncoace... e ti dulce... i copil ...

DINA: Glumim i noi...

UNA: Prostu o...

TAINA: Ci las-o...

FATA B TRÂN : Uf!... Mi-e sil !...

TAINA: L sa i-o... Vino’ncoace... P uno...

UNA: (râde înc ) Iac viu... Am râs cu-atâta poft ...

DINA: Dar ti i, e cam târziu... Hai fetelor acas ...

TAINA: (pe gânduri) Târziu!...

DINA: M ceart iar ... par’c niciodat n’am stat ca ast sear ...

TAINA: Târziu de tot...

FIA: i mama, se uit ’n drumul meu...

DINA: i tat e cam aspru... i nu prea doarme greu... Hai Fio...

UNA: Noapte bun ...

TAINA: Mai sta i... Par’c mi-e fric ...

FIA: De ce?

TAINA: R mâi pustie... i-a a de singuric ...

FATA B TRÂN : De ce ?... R mâi cu mine...

TAINA: Tu... pân te-ai trezi...

FATA B TRÂN : Crezi c dormeam ?... De unde...

TAINA: i-apoi din zori de zi S’a dus i baba Duna i n’a mai dat pe-acas ... i nu tiu ce s fie...

FATA B TRÂN : R mâi cu mine... Las ...

UNA: A, iac iarpe... (din dr. fund) TAINA: Ce e?

IARPE: Sunt frânt de ostenit...

FIA: Ia spune-ne... pe unde... te-ai mai încol cit?

(Vrea s -l ia de mân ) IARPE: Uf !...

TAINA: Ce e?

IARPE: Ia, nimic ... i nimenea nu tie...

Nu pot s -i dau de urm i pace... ( iade dr.)

TAINA: Ce s fie?

Mai sta i !...

TOATE: R mâi cu iarpe...

FIA: Aicea... e ca’n rai...

Eu... uite... toat via a a i sta cu tine...

TAINA: Stai!

IARPE: Te duc eu mai pe urm ... e-o noapte... numai lun ...

FIA: (vesel ) Pe-o noapte numai stele... s mergem împreun ?!

22

Domnul de Rouã

i iarpe...

Mi-e cam team ... cum e ti tu mic i chiop…

IARPE: i strâmb i chior... de toate... p catele potop zut-au peste mine... (se ridic ) Dar par’c mi-ar sta bine a... pe lâng’o fat ... i nu mi-ar fi ru ine...

FIA: (îl prinde de mâini i-l învârte te, în râsul tuturor) iarpe... iarpe n sdr van N’ai venit la noi de-un an... i-ai venit pe-o zi cu soare mâini... f picioare... i-acum vrei s pleci pe lun te ii de voe bun ...

Pe la margini de c rare p ze ti o fat mare... (Îi d drumul, el cade pe o stânc ) IARPE: M las ... Stai!... Ajunge! Ci stai... M’ai ame it!...

FIA: Mai e i la drum?...

IARPE: (se ridic , vioi) Mai... Mâine, de vrei, viu în pe it La tine... (râs).

TAINA: Las gluma! Repede înc’odat , Dar du-te mai departe... i vezi... poate s’arat , sue de din vale...

UNA: Ci las-o... Vine ea...

Nu piere baba Duna, cum ar pieri... o stea...

FATA B TRÂN : (cu r utate) Se’ntoarce... n’avea grije... nu- i las ea odoru...

DINA: i chiar dac nu vine… veni-va cr oru...

E vremea...

TAINA: Ce s fie ? i el a’ntârziat... i-i vreme... vreme mult de când s’a înoptat...

DINA: Frumoas e ti tu Taina, când râzi... ca o ispit ...

Dar... par’c mai frumoas ... când stai înm rmurit .

Pe-aicea to i feciorii tânjesc de dragul t u!

TAINA: Eu nu le port de grij ...

UNA:Da, tiu... dar... vezi.. e r u...

Ei pot s fac multe...

TAINA: i ce-ar putea s fac ?

UNA: Vre-o otie...

TAINA: Cui? UNA: Vou ... i n’are s v plac ...

TAINA: Arin e tot cu mine... n’am team de nimic...

DINA: (cu ciud ) Arin?

TAINA: i ce te mir ?.. Doar el e mai voinic Din to i... N’or s ’ndr sneasc de el... nici pe departe... to i îi tiu de fric ... i tiu c -mi ine parte...

DINA: Pân ’ntr’o zi...

UNA:Vezi bine...

DINA: C om e i Arin!...

Destul de când se culc ... pe frunze... de pelin...

Noi tim...

TAINA: Nu ti i nimica... L sa i-m in pace !

Tu Dino.. tu n’ai vorbe pe limb ... tu ai ace...

DINA: Eu tiu...

TAIN : Ce ti! Voi nu ti i cum e iubirea lui... i n’ave i s’o’n elege i... Degeaba vi-o mai spui...

UNA: Iubirea... de-i iubire... porne te... i de-odat Nimica nu mai vede... c -i toat ’nvolburat ...

TAINA: Arin mi-e ca un frate... atât... (se a eaz pe lespede) DINA: Te-ai sup rat... mergem... mâne’n ziu plec m la secerat...

TAINA: i’n cântece v face i din munc s rb toare... (pauz )

Anul I, nr. 2/2016

Cânta i i pentru mine... s’aud sfântul soare, tie c ’n t cerea vr jitei dimine i, Sunt doruri multe... multe... i lacr mi de drume i... i nu e viclenie... i nu e r utate... nu-i de cât iubirea pe c i înrourate...

FATA B TRÂN : (morm e). Iubirea... iar iubirea...

TAINA: Pe aripe de vânt Ea leag tot... i leag i cerul de p mânt...

Cânta ii-i s v’aud ... din lanuri s r sar (se ridic ).

Un cântec... ca o rug ... spre soaorele de var , Spre marea de lumin s sue ca un râu... cânte’n zori de ziu si boabele de grâu... i v ile... i mun ii... i Dun rea, de poate cânte toat lumea... i sufletele toate... i-i spune i... s se’ndure de-o dragoste de-un an, i stâmpere mânia din calea lui Alean, Din drumul tuturora s i domoleasc para, fie blând cu lumea... s fie bun cu ara...

Cânta i... Cânta i-i mâine... încet... încetinel...

S’aud ... s se’ndure de mine... i de el... (se las pe lespede) UNA, FIA: Vai... Plânge!

TAINA: Nu-mi dau sama ce am de la o vreme...

Mi-e team ... i v d bine c n’am de ce m teme...

Dar... nu tiu...

TOATE: Noapte bun ...

DINA: Am sta,.. dar e târziu...

TAINA: Târziu... ca niciodat ...

FIA: Eu... mânie... s mai viu?

TAINA: S vii.. veni i cu toate...

FIA: i-acum a i sta cu tine, Dar mama se f râm , c nu tie de mine TAINA: (sgomot spre ie ire) A!... Vine!...

DINA: Nu. E iarpe...

TAINA: Ei? Ce e?

IARPE: Iar nimic...

TAIN : O, Doamne!... Ce-o fi asta IARPE: Strigat-am din colnic Pe vale... dar degeaba... nimic.. Eu ce pot?...

TAINA: Las ...

Te du... S vii de grab ... i du-le pân’acas ...

FIA: Hai iarpe... Adu mâna... i fii mai priceput...

IARPE: io dau... Dar s te-astâmperi.. S nu faci.. ce-ai f cut... dem, la naiba’n colo, pe-o râp ... i-i lun ... i-ar fi p cat de mine...

FIA: De tine?

TOATE: (râd) Noapte bun ...

TAINA: Sta i... merg cu voi pe-afar ... c tare mi-e urât (lui iarpe).

De vine... d un chiot.. i viu numai de cât... nu pleci.. Stai i-a teapt ...

IARPE: ( ade dr.) Mi-e i mai îndelete... ce f ceam eu singur... pe lun ... cu cinci fete?!...

(Fetele râd i pleac ) FATA B TRÂN : (pauz mare) V zu i?

IARPE: (silnic la vorbi, obosit) Cam ce?

FATA B TRÂN : Cum? Doamne... N’ai auzit?...

IARPE: De loc!

FATA B TRÂN . P i tu... întotdeauna ai fost un... mormoloc...

Tr ti pe alt lume... i n’auzi i?

IARPE: Nimica...

FATA B TRÂN : Îi e urât… aicea, cu mine... venetica!...

IARPE: I-o fi... i ce-i cu asta?...

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

FATA B TRÂN : Cum, ce-i?... Îmi cade greu…

De ce? Un suflet i ea...

FATA B TRÂN : i tu... un derbedeu…

Ci stai... i cump ne te : ea fat ... i eu fat ...

Dar care... dintre dou ... e cea adev rat ?!...

IARPE: tiu eu?...

FATA B TRÂN : i cum s nu tii... mai cutr ... cum??...

IARPE: Ce-ai zis?

FATA B TRÂN : O tie toat lumea...

IARPE: S’o tie...

FATA B TRÂN : Cap închis! i sec... ce-mi e ti... Ascult ...

IARPE: Ce-ai zis ?

FATA B TRÂN : Am zis... i pace... i-am s mai zic... i gata...

IARPE: Zii drag ... dac i place...

FATA B TRÂN : “Zi drag ”... Cui i-s drag ?... to i sunte i haini Cu mine... Ea e totul... iar eu... pe la g ini...

Ea fruntea... i eu coada !... Apoi dreptate-i oare?...

Dar nu m dau pe-o sut ca ea... s tiu c moare!

IARPE: S nu te dai...

FATA B TRÂN : Feciorii... to i râd... de... Dumneaei!...

IARPE: Te v d de-o vreme’ncoace c tot gr ti cu ei...

Ce- i spun?...

FATA B TRÂN : Ha! ha!... Ce- i pas ... Afla-vei tu odat !...

Acuma n’ai pricepe... g in ...

IARPE: Cum? FATA B TRÂN : Plouat !

IARPE: Ce-ai zis?

FATA B TRÂN : Am zis... plouat ... i neam de... cocolo !

IARPE: Ce-ai zis?... Mai zi odat ... i tu îi fi coco ...

Mai tii?!... Pe-o lume’ntoars ca asta... cine tie?...

FATA B TRÂN : Ia pune- i frâu la limb ... c altfel...

IARPE: Ce-o s fie?

FATA B TRÂN : Dar ce s -mi pun eu mintea cu tine... cap în sac...

IARPE: Ce-ai zis?

FATA B TRÂN : Uscat de toamn ca vrejul pe-un harac...

IARPE: Ce-ai zis?

FATA B TRÂN : O ii proste te... «Ce-ai zis!?» Mai taci odat …

Mai uit -te la mine... c sunt i eu... o fat ...

Feciorii to i... gr mad ... se in în drumul meu...

IARPE: O, bat -te z pada... i-o ploae... cum tiu eu!...

FATA B TRÂN : Pocitule!...

IARPE: Frumuse e!...

FATA B TRÂN : Frumoas ... i ce- i pas ?!

Cum am s râd ca mâine... de voi... de to i...

IARPE: Mai las ...

FATA B TRÂN : (furioas ) V bate i joc de mine?...

V’ar t eu... cine sunt...

IARPE: Când te-oiu trânti odat ... te fac aici... p mânt...

FATA B TRÂN : Tu?...

IARPE: (se scoal vioi) Eu!...

FATA B TRÂN : Ia hai... încearc ... ( iarpe merge spre ea) nu faci pe nebunul.

Mai ai un ochiu... ia seama... c n’o s ai nici-unul... (pleac st. iarpe fund. Tain i Arin intr din fund) TAINA: Dar ce ai?

ARIN: N’am nimica... (se plimb ) TAINA: Ba ai... i-ar fi p cat!...

Ia uitî-te la mine Arine...

ARIN: M’am uitat...

TAINA: Ce-i norul sta?...

23

ARIN: Norul ?... De-ar fi nor... ar fi bine...

Da-i soare... foc i par ... Îl simt cum arde’n mine...

TAINA: i ce-ai p it ... Hai, spune... s râdem de necaz...

ARIN: S râdem?... Crezi c -i glum ... Da-i vorba... de obraz…

TAINA; (repede) i-a dat o palm !!...

ARIN: Cine?

TAINA: tiu eu?... Un... oare-care...

ARIN: Ce palm ?... Nici-o palm ... E-un lucru i mai mare.

Feciorii râd de mine... i to i m in de r u, -mi pierd cu tine vremea i umblu’n drumul t u!

TAINA: A... asta-i!

ARIN: Adineaori... treceam prin sat... agale... i m trezesc c -mi strig din urm Mu uroi!

- “Te duci s -i m turi pragul... i pulberea din cale..

Treze te-te Arine... i stai aici cu noi!”...

TAINA: Ce- i pas ?... Glume proaste... Îl tii c -i r u de gur ...

ARIN: i to i râdeau în urm -mi cu gura cât o ur ...

Vream s m ’ntorc... dar... nu tiu... mânat par’c de vânt...

Veneam... veneam încoace... cu sufletul… p mânt…

Veneam f putere i f nici-o vin ...

Ca fluturul ce bate spre para de lumin ... i nu mai vreau...

TAINA: Arine...

ARIN: S fiu de râs în sat...

TAINA: De-ai ti tu... cum m doare... ce-mi spui...

ARIN: Sunt turburat...

Mi-e fric ... sunt ca fulgul purtat de vijelie. i fug de mine însumi... c -s iute la mânie... i m ’ngrozesc la gândul...

TAINA: Arine...

ARIN: Cum s i spui?...

Ce caut el aicea?... R mâe’n lumea lui...

Credeam întâi c -i glum ... Dar el o ine’ntr’una...

TAINA: (pe gânduri).

Arine... o s’o in de-acum i’n totdeauma...

ARIN: A a crezi tu?... Copil ... Treze te-te din somn! tii ce s’aude’n ar ?... C vor s -l fac domn.

TAINAV: Ce-i atuncea?

ARIN: tiu eu... ce-o s mai fie?...

Se duce...

TAINA: Cum se duce?

ARIN: S i vad de domnie.

TAINA: (pe gânduri) S i vad de domnie...

ARIN: Un domn... e un o tean!...

TAINA: Eu nu cunoosc pe domnul... Îl tiu doar pe Alean...

ARIN: De ce nu te pot smulge din visurile tale?!...

TAINA: Nu po i opri furtuna... nici apele din cale...

Nici vremea ce se duce.. Nici stelele ce pier...

Nici sufletul... Arine... s sue pân ’n cer...

Mi-e ti drag i tu... un cântec... ce vine-a a din zare...

L-ascult... îmi râde’n suflet... dar moare’n dep rtare...

Mi-e ti drag... cum drag -mi este v paia din apus... ’mbrac toat ’n aur... dar iat ... c s’a dus... (pauz ).

Alean îns -i aproape... Alean e tot cu mine...

De mult... din alt via ... i-l simt aici... Arine...

Cum simt aci’n adâncuri pe unul Dumnezeu...

Atâta am pe lume... L sa i-mi-l...

ARIN: (dup o pauz ) Mi-e greu... duc...

TAINA: De ce ?

ARIN: Mi-ajunge... Mi-e sufletul de ghia ...

TAINA: Arine... fr ioare... Fi-mi sprijin i pova

24

Domnul de Rouã

i las’ s curg toate... a a... precum e scris... i uit -m pe mine... cu visul meu... Un vis...

ARIN: M’oiu duce’n lumea larg ... nici eu nu tiu pe unde...

Departe... i c ta-voiu de voi a m ascunde... firea mi-e cam iute... dar sufletul curat... i n’a i vrea la mânie s cad în vr’un p cat...

TAINA: Arine... te gânde te la sora ta... la mine!

ARIN: N’am vreme pentru asta... R mâi de-acum cu bine…

Un frate... fie frate... De-acuma po i s -i spui, n’o s m mai vad în calea ta... i-a lui...

IARPE intr vesel) TAINA: Ce-i iarpe?

IARPE: Vine... Vine...

TAINA: Te duci?

ARIN: Mi-e grea povara...

TAINA: Ci stai... de e ti aicea... s -i zici un bun sara...

ARIN: Nu pot...

TAINA: (lui iarpe) Te du degrab ... i-ajut -le la cai... (lui Arin) mâi...

ARIN: Nu vreau...

TAINA: Arine... (lui iarpe) Tu pleac ... ce mai stai?...

Te-ai z cit cu totul... te duci... i vii într’una...

IARPE: Nu vine... nu... Ba vine... dar vine... baba Duna...

TAINA: ( iade) A!... Ea?... Credeam c ... Ce-o fi de’ntârzie atât?

IARPE: Da... ea... de-abea mai poate... cu mersu-i am rât...

TAINA: Ce poate fi?... Pe suflet o umbr grea m’apas ...

BABA DUNA: (sup rat ) Arine... tot pe-aicea?... Mai du-te i pe-acas ...

TAINA: Venise...

IARPE: E’mbufnat ...

ARIN: Aveam ceva...

BABA DUNA: Da... v d...

La fete... toat noaptea... Ajunge...

IARPE: E pr d...

TAINA: Dar ce ai?

BABA DUNA: Ia... nimica... Am i eu... ale mele...

TAINA: i unde-ai stat atâta?

BABA DUNA: Eu?... M’am zgâit la stele...

De mult nu le v zusem... i mor de dragul lor... i te g sesc aicea de vorb c’un fecior...

TAINA: Arin...

BABA DUNA: Arin s fie... da-i miezul nop ii, fat ...

Te faci de vorb ’n ar ...

ABIN: (r ut cios) i... nu e’ntâia dat ...

TAINA: i unde-ai fost?

BABA DUNA: În lume...

TAINA: Dar unde?

BABA DUNA: Vrei s tii?.. i-oiu spune diminea ... Acum, acas’ copii!

ARIN: Nu pot s dorm...

TAINA: M icu ... m muca rnea s rman ..

De ce veni i de-odat pornit pe dojan ?...

De unde?

BABA DUNA: Ia, din lun ... (lui Arin) Cu tine ce s fac?

M’auzi?... Te du acas ... i fierbe- i coji de mac... i bea...

ARIN: Dar n’am...

BABA DUNA: Atuncea.... i dac’o vrea, i-o trece...

Te du... pe la isvoare... i bea la ap rece...

ARIN: Crezi c glumesc… se vede…

BABA DUNA: Nu-i glum ?

Anul I, nr. 2/2016

ARIN: Dar de loc...

Nu pot s dorm… i pace…

BABA DUNA: Ei… pacoste…

ARIN: Ba, foc! i ard… m doare capul… v d turbure pe cale…

-mi dai ceva, m muc … din… ale dumitale…

BABA DUNA: (îi d ) Ia uite… Zii, nu-i glum …

Ei... bat -l de viteaz…

Na... Vezi s te de tepte... c dormi pân’ la ameaz...

Trei pic turi ajunge... S n’o ii.. r suflat ... mi-o aduci... c -mi trebui... iau i eu câte-odat ...

TAINA: (a ezând-o pe lespede) Ci las vorba... spune... pe unde-ai pribegit?

BABA DUNA: (pe gânduri) Pribeag ... iar probeag ... a a m’am pomenit... i-oiu spune... poate mâine.... Am s te iau cu mine, mergem... tot s mergem... i numai eu cu tine...

Departe... mai departe... pe vreme bun ... rea...

Pribege amândou s mergem... cât om vrea... i-oiu spune... spune multe copila mea frumoas ... drumurile-s goale... i oamenii-s la coas ...

(Se aude sgomot) TAINA: Vezi iarpe...

NOUREL: (intr ) Bun seara...

TAINA: O, bine c’a i venit... (fuge afar ) NOUREL: Târziu... ca niciodat ... i-s mort de ostenit... i bea un pic de ap ...

BABA DUNA: De-acuma la culcare...

Hai iarpe... Hai Arine... La vatr fiecare... mâine iar e treab ... iar ziu ... iar senin...

ARIN: (trecând pe lâng Nourel). las... pe totdeauna... Dar ce-ai în plosc ?...

NOUREL: Vin...

ARIN: A i bea-o dintr’odat ... c simt ca o sfâr eal ...

NOUREL: E tare... vin de-al nostru.. cam ho ... te cam în eal .

Ia d ulcica ceea... Cum dou ?

ARIN: Mai frumos... bei i tu cu mine... c singur...

NOUREL: Bucuros... (Toarn ) Cu tine... totdeauna... M muc ... iei o gur ?

BABA DUNA: Ia las -m pe mine...

NOUREL: Arin e o f ptur De om... ca pâinea cald ... Mi-e prieten i mi-e drag, -i bun... par’c te chaim ... ca umbra de pe prag Te trage la odihn ... i crezi c -i s rb toare...

Noroc... (La un moment, i-a turnat lui Nourel din pic turi) ARIN: i voe bun ...

NOUREL: i ploae.... fr ioare....

BABA DUNA: Ha.. V’a i întins la vorb ... pleca i odat ...

ARIN: Hai! (intr Taina cu Alean) (Tainei) Cu bine... surioar ... i visele din rai...

ALEAN: i ie... s tate...

(Baba Duna i arpe ies stânga. Nourel i Arin prin fund) TAINA: M iart ... mi-e ru ine...

Vai... ce p cat de moarte!... S m ’ndoesc de tine!...

ALEAN: Lumina mea... curat ...

TAINA: Taci... nu m alinta!... (se desface de el, vine în fa stânga) Nu-s vrednic de-acuma s stau în fa a ta...

ALEAN: (privind spre ie ire) Ciudat...

TAINA: Mi-e grea pe suflet pustia mea de vin ... i-a i vrea s fug departe... din calea ta senin ...

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

O, teama... teama asta.. de toate.. ce-o mai fi?....

ALEAN: (spre ie ire) i nu pot în elege...

TAINA: Vedeam, c nu mai vii... i-atunci...

ALEAN: Te lini te te... A fost întâia oar ...

TAINA: O umbr de’ndoial ... u oar .. m doboar .

Sunt slab ...

ALEAN: Ce-i cu tine?

TAINA: M ier i?

ALEAN: Dar te-am iertat.. i nu e ti tu de vin ... sunt singur vinovat...

TAINA: M tarn... de la o vreme... mi-e fric ...

ALEAN: Doamne... iar ?!

TAINA: (de-odat vesel , copil roas ) Dar vino mai aproape... sfios e ti ast sar !...

Ce stai mereu acolo.. Uitat a a... pe loc?!...

ALEAN: Ciudat... Par’c m arde privirea lui de foc... i... nu mi-a zis... o vorb ...

TAINA: Ci las -l în p cate...

Tu nu-l tii... Arin sta... a a-i... când îi abate...

Cu toane... Vino’ncoace... copil frumos... i r u...

O inim s’a terne cuat ’n drumul t u...

De-acolo... pân la mine... S icalci u or... c’o doare... (îl ia de mân ) Ci vino mai degrab ... De oe stai în picioare? ezi colea... lâng mine... i nu fii ab ttut... i nu- i mai face gânduri...

ALEAN: (spre ie ire) Ciudat mi s’a p rut...

TAINA: (îl a eaz lâng ea i-l ia de mân ) Ci las -l... Ia te uit la mine... din’tr’odat !... i tare... i mai tare... Adânc, s m str bat Privirea ta cuminte... duioas ... ca de sfânt...

S’o simt c m ridic de-aici... de pe p mânt... ’nal ... i m trece de z rile senine...

Departe... mai departe... Mai sus... Acum mi-e bine... simt a mea... întreag ... i v d pe Dumnezeu!...

ALEAN: (vrea s’o îmbr eze) O, Taina...

TAINA: (copil re te) Stai !... Acuma... s -mi spui tu... cine-s eu?...

ALEAN: (zâmbind, dup o pauz ). O fat …

TAINA: Cum?... O fat !... Nu... nu... a a nu-mi place...

O fat ... mare lucru... i tu... b iat... i pace... a-i u or... Eu altfel a i fi volt s -mi spui...

ALEAN: i cum?

TAINA: C sunt o raz ... de sus... din mila Lui...

ALEAN: Lumina mea de paz ... pe lumea asta mare...

TAINA: i tu când ai privit-o... aprinsu-s’a mai tare… i ard ... mai frumoas ... în noptea de pe drum...

ALEAN: i n’a fost nici-odat mai sfânt ca acum....

TAINA: Ei... vezi?... Mai e vre-o fat s aib’a mea ursit ?

ALEAN: Frumoas i cuminte...

TAINA: De tine’mpodobit ...

ALEAN: Minunea mea... Minune de vraj i mister...

TAINA: Iubirea ta Aleane, m sue pân ’n cer! i nu-i pe toat lumea o fat mai bogat Ca mine...

ALEAN i iubit ...

TAINA: De cine!...

ALEAN: Adorat !!...

TAINA: M îndumnezeie te cuvântul t u de foc!

ALEAN: Ascunde i-l în suflet...

TAINA: Cu tine... la un loc... i nu mai vreau nimica de-acum... Am toat firea...

25

Colea... Auzi... cum cânt ... ba plânge...

ALEAN: (î i las capul pe sânul ei) E iubirea! (sgomot afar ) Ce-i asta?

TAINA: Ce? ALEAN: N’ai auzit un sgomot?

Un vuiet surd de piatr ... colea sus...

TAINA: S’a rupt poate vre-o lespede de stânc i s’a pornit la vale… i s’a dus... i-e team ?

ALEAN: Nu...

TAINA: i nu-i întâia oar .

Sunt nop i în care toate par’c -s vii...

ALEAN: Cad pietre...

TAINA: i pe tine te’nfioar ...

ALEAN: Sunt lacr mile mun ilor pustii...

TAINA: O, eu le-aud... le-aud de-atâtea ori...

ALEAN: i nu i-e fric ?

TAINA: Nu!... Sunt înv at …

Dar par’c tot mi-e team câte-odat ... a... dup ce pleci... la cânt tori...

Le-aud i noaptea... când te-a tept Aleane vii...

ALEAN: i viu târziu!...

TAINA: i turburat...

Cu ochii’nchi i... te v d gonind pe cale În razele de lun ’nf urat...

Când tii c noaptea fuge.. ca o hoa ...

Tu vii târziu... De ce?... Vrei s te cert?

De ce?... Ce-a fost?... A fost ceva acas ?

-mi spui... i pentru azi.. am s te iert...

ALEAN: (vesel) Cum m’ai certa?... Ia ceart -m ., s v d!...

TAINA: Ce crezi, c nu?!... Am s te cert... i bine...

Dar nu acum... e ti ostenit de drum... (pauz ) i... ce e grija asta... de pe tine?...

De ce?

ALEAN: Dar nu-i nimica... i se pare.

TAINA: (dup o pauz ) Eu tiu...

ALEAN i ce?

TAINA: (dup o pauz ) Nimic...

ALEAN: Nu vrei s -mi spui?

TAINA: (pe gânduri) Tot omu- i are’n lume… o c rare… i fiecare- i tie ale lui…

Tu i le tii mai bine de cât mine… (pauz ). (vioae) Hai spune-mi… uite… sta-voiu colea… jos… i-am s te-ascult cuminte… (la picioarele lui) ALEAN: O icoan ...

Ce ade’n col ul ei…

TAINA: Cuviincios... (ispititoare) Icoan ... dar privirile mi-s calde...

(Alean vrea s stea jos lâng ea).

Nu... nu aici... R mâi a a... cum e ti...

Iubirea ta domneasc ... s m scalde...

Eu sunt... o Magdalena... din pove ti...

Sunt roaba ta... i eu te iert, St pâne...

C’ascunzi din fa a mea… ziua de mâne… ti mare... i- i faci toate dup plac...

De vrei îmi spui... De nu vrei... Ce s fac?

ALEAN: Tu Taina mea... lumin fermecat ...

TAINA: Sunt toat numai tain ... spune-o odat ...

Am s te-ascult cu ochii închi i... ca’n somn...

Nu... nu veni... Stai sus... c tu e ti Domn...

ALEAN: (se a eaz lâng ea)

26

Domnul de Rouã

Cum domn?... Adev rat.. Sunt domn pe mine!... i n’am alt vis... de cât... un vis de bine, În care-a i îmbr ca p mântul tot... i l-a i culca la pieptul meu... s pot...

TAINA: (copil re te) i cum?... L-ai ine’n bra e?

ALEAN i l-a i strânge.

-i ostenit de truda lui de sânge...

TAINA: (mai vesel ) L-ai leg na?

ALEAN: Ca pe-un copil iubit...

Tu nu sim i... c p mântu-i... ostenit? (sgomot).

Auzi?

TAINA: E iar o piatr ... Ai v zut?!...

Plâng mun ii lini ti i... în miez de noapte...

ALEAN: Dar... par’c’a fost... i-o und ca de oapte...

TAINA: De unde?... N’are cum... i s’a p rut...

ALEAN: (pe gânduri) Plâng mun ii. (pauz ) Domn!... (se ridic ). Pe ce pun ei temei?

De vin a a de-odat cu domnia?

TAINA: (ispitind) Au i venit?

ALEAN: (trace dr.) i mare li-e mânia... nu poate s fie... cum vor ei!...

Da, au venit... dar nu le-am dat arvuna!...

Le-am spus... dar n’avui nici-un crez mânt n’am de cât doar stelele i luna Cari m feresc de toate... pe p mânt...

Doar stelele i luna...

TAINA: i pe mine...

ALEAN: (vine lâng ea, jos) Lumina mea cea sfânt ... i pe tine!...

O, las -m ... s stau... mai odihnit... (cu capul în poala ei) TAINA: Am s te-adorm a a...

ALEAN: Sunt ostenit...

CORUL: (feciorilor, afar , s’aude, cre te, se stinge) Noapte... Noapte... miez de noapte, Leag n... leg nat de oapte...

Câte nu i-a i spune ie Numai luna s m tie...

Numai stelele i luna i-apoi mândra... totdeauna...

TAINA: Trec feciorii...

N’au odihn ... umbl noaptea... c -i frumoas ...

Când mai dorm? mâne’n ziu se pornesc din nou la coas ?

ALEAN: E frumos...

TAINA: Î i cânt dorul fiecare...

ALEAN: E frumos...

TAINA: Îi cunosc... îmi sunt ca fra ii...

Trec din deal... Se duc în jos...

ALEAN: i noi st m aicea singuri...

TAINA: Singuri noi... pe lumea’ntreag ...

Un drume ... copil al nop ii...

ALEAN: Cu lumina lui cea drag ...

CORUL:Miez de noapte... noapte sfânt ...

Multe doruri te fr mânt ...

Stai pe loc i nu mai trece i pe drumuri m petrece... i pe vale i pe creast i la mândra la fereastr ...

TAINA: Se duc acum la vale...

ALEAN: Taci!... Cânt toat firea...

Gr te’ncet... i spune-mi... o, spune-mi... ce-i iubirea?

Anul I, nr. 2/2016

TAINA: Alean al meu...

ALEAN: Tu, Taina... din care lume vii?

De unde ?... Din adâncuri de cântece... pustii?!

TAINA: Alean al meu...

ALEAN: Mi-e ti drag ... de mult... de vreme mult ...

TAINA: De mult... Închide ochii... a a... i dormi... ascult …

CORUL: Noapte cald ... miez de var , Las -m s stau pe-afar , Las -m s mor pe cale, Pe la casa cui mi-e jale, m fac o t mâi La mândru a... la porti ...

TAINA: Cum se stinge... cum coboar ... i se’nal iar... s’a dus...

ALEAN: (vis tor) Ce-i un cântec? E un suflet...

Sboar sus... i tot mai sus... i din în imi albastre cade ploae... peste toate... i le face mai frumoase... i le’nvie... de mai poate...

TAINA: (viu) tii tu ce-am visat?

ALEAN: (urm rindu- i gândul) Un cântec... da... un cântec sunt i eu...

Sunt pe sus... m pierd în slav ... i m ’nchin la Dumnezeu…

Când c dea-voi?... Cine tie...

Poate azi... ori poate mâne...

TAINA: Am visat un vis Aleane...

ALEAN i nimic nu mai r mâne...

TAINA: Am visat un vis...

ALEAN: O, noapte... nu te duce... stai pe loc...

Noapte sfânt ... noapte drag ... Noapte plin de noroc…

TAINA: Se f cea c sui un munte... numai piatr ... numai cea ...

Soarele venia c lare...

ALEAN: Noapte... care-mi dai via ...

TAINA: Dar ascult -m odat ...

ALEAN: Ce spuneai?

TAINA: Gr ti ca’n vis...

ALEAN: Mi-era sufletul departe... c tor peste-un abis...

Spune-mi TAINA: (copil re te) Nu- i mai spun nimica...

ALEAN: Parc’c’ai zis ceva... de... soare...

TAINA: Se f cea c sui un munte... numai neguri c toare... i de-odat sus... pe culme... iat soarele pe-un cal...

ALEAN: Cum pe-un cal?

TAINA: (râde) E-un vis Aleane...

ALEAN: (ca trezit) A, un vis...

TAINA: (se ridic ) i ca un val De v i porni la vale... i coboar ... i coboar ...

Trece foc pe lâng mine... Uite... parc’c m ’nfioar ...

Tu erai pe-un drum de cetini... singur tu... i alergai...

ALEAN: (cu team ) Nu merg singur niciodat ...

TAINA: Nu mergi singur... tiu... dar stai…

Soarele î i iese’n cale cu privirea ‘nf rat ...

Se opre te... st ... se uit ... Te cuprinde dintr’odat ... i te strânge tare ‘nbra e...

ALEAN: (se ridic în genunchi lânga ea) Cum în bra e?

TAINA: Uite-a a!...

Ca’n pornirea lui de par ... par’c om mi se f cea... i era frumos i tân r... Aducea pu in cu tine...

ALEAN: i pe urma?

TAINA: Ei... pe urm .. cum s spun? Nu prea tiu bine...

-l v zui din nou pe ceruri... iar i mândru... i voinic...

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

i pe urm ...

ALEAN: Da...

TAINA: Pe urm ... par’c .. n’a mai fost nimic... (st pe lespede) ALEAN: (sgomot afar ) Auzita-i?

TAINA: Iar o piatr ...

ALEAN: (se scoal însp imântat) Dar a fost aici, aproape...

S’au pornit s cad toate? Ce-au de gând?

Vor s ne’ngroape?

N’a fost piatr ... Cine-i? (strig ) TAINA: Nimeni... Cin’ s fie-a a târziu?

Nu-i nimic...

ALEAN: (strig tare) Cine-i acolo?

TAINA: (se ridic ) Nu striga a a ‘n pustiu...

ALEAN: i nici luna nu mai bate peste stânc , la intrare, De f cea o dâr alb pân’ la noi... ca o c rare...

TAINA: Vino ‘ncoaee...

ALEAN: Ce, i-e fric ?

TAINA: Vino-odat ... m ‘nfiori...

ALEAN: (vine la ea) Dar de ce nu bate luna.. .cum b tea i eri... spre zori?

TAINA: Ei... s’o fi ‘norat... sau, poate... s’a l sat pe mun i la vale... i-a v zut de drum... i gata... Ce vrei?

S’o opre ti din cale?

ALEAN: O, dac’a i avea putere… a i opri-o colea’n prag… i lega-o… S m lase rob al Tainei mele drag… (vine lâng ea) i pe veci s fie noapte... A i opri-o... A i opri-o...

Zici... c s’a l sat la vale? Dar atunci e c tre zio!...

TAINA: C tre zio?... Dar de unde... Nici coco ii n’au cântat…

Nu s’a auzit nici unul…

ALEAN: Da... a a-i... adev rat...

Nu s’a auzit nici unul… Dar de ce?

TAINA: (îl duce spre lespede) Nu te mai teme, de-abia veni i Aleane... Cum s cânte f vreme?

ALEAN: (arat spre ie ire) Dar nici luna...

TAINA: Las luna... s i mai stâmpere din dor...

S’a culcat i ea… pe semne… leg nat de vre-un dor…

Vino… vino lâng mine… cu privirea ta domoal … (îl ia de mân ) ALEAN: (pe lespede) Taina mea...

TAINA: Tu m mângâe... c mi-e greu... ca dup boal ...

ALEAN: Taina mea...

TAINA: A a... m strânge... ca’n r coare... de inel...

Las teama ta de soare... când îl ai pe Nourel... tie el când va s vie... i s i spue de plecare...

ALEAN: Nu-i o team ...

TAINA: Ce-i atuncea...?

ALEAN: (dup o pauz ) E o tain i mai mare...

De copil... întotdeauna m’am ferit din calea lui...

Când m prinde... m cuprinde pân ’n suflet... cum s i spui? ‘nf oar dintr’odat ... nu cu ur ... nu m doare...

Dar v paea lui m pierde... i m poart ... ca pe-o boare, Care vine... i se duce... leg nat ca pe vânt...

Simt... c nu mai sunt nimica... m desface de p mânt... i m’adoarme ca’ntr’un leag n... Îngrozit îmi viu în fire, Îmi adun toat puterea... i m’ascund de-a lui iubire...

-i iubire... nu e ur ... Simt iubirea lui în tot...

Dar pe mine m omoar ... i m’ascund... a a cum pot...

27

Fug din calea lui...

TAINA: Mai bine...

ALEAN: Nu-l ur sc... Mi-e drag... îmi pare...

Dar m bucur când apune... i m ’ntunec... când r sare...

TAINA: (copil re te) Eu îl strig... a a... spre sear ... când îl v d c pleac greu...

«Du-te... culc -te odat ... Ce-ai tu cu Alean al meu?!»

ALEAN: (înveselit) i el?

TAINA: Râde...

ALEAN: Râde?...

TAINA: Râde... i se uit lung la mine...

Par’c’ar vrea s m întrebe... Dar tu cine mai e ti?...

Cine?...

ALEAN: S -i fi spus c e ti o raz ... Te-ai aprins din al meu dor...

TAINA: Raz ?

ALEAN: Flac din soare...

TAINA: (îl ia în bra e) Dar eu n’am s te omor...

ALEAN: (dup o pauz ) Cine tie...? Multe taine dorm în nop ile cu lun ...

Dar te-a i ine strâns în bra e, Taina... i-am muri’mpreun .

TAINA: i ne-am face dou stele pe albastrurile reci, i-am luci... frumos... al turi... toat noaptea cea de veci...

ALEAN: Drag copil...

TAINA: De mi-o fi team ... i urât tot cu seninu…

Mi-oiu c ta ceva de lucru... toat vremea... la vecinu... (arat spre el) ALEAN: (glumind) Dar dac vecinul sta e trudit i mort de somn?

TAINA: M’oi uita la el cum doarme i la fruntea lui de Domn... i duioas ... ca o mam ... ca s nu- i fie r coare... i-oi a terne... numai suflet... de la cap pân’ la picioare...

ALEAN: Dar de nu voiu fi acas , încotro ai s te ‘ndrep i?

TAINA: Ba s fii... o stea cuminte... i s stai... s m a tep i!... de pleci a a’n ne tire... îngrijat de-a ta soart , Când te vei re’ntoarce-acas , m g se ti acolo... moart ...

ALEAN: Dar de voiu c dea vre-odat ? (pauz ) TAINA: Cum s cazi ? (pauz ). De-o fi a a...

-mi la i cale de lumin ca s viu pe urma ta... te prind... te voiu ajunge... Voiu porni... cutremurat ...

Voiu sbura pe cer la vale tot pe urma ta... i iat ...

Te-i trezi cu mine-al turi... i-ai s strigi: «Tu e ti a mea!» i din dou stele... uite... s’a f cut acum o stea!

Ce se duce... se tot duce peste z rile senine...

De se’nal ... ori de cade... Nu-mi mai pas ...

Sunt cu tine..

ALEAN: Taina mea cu daruri multe... Multe spui când te porne ti Cine te-a purtat prin ceruri... i prin vraje de pove ti?!...

TAINA: i-a i mai spune...

ALEAN: (se scoal , se plimb ) Dar mi-e team ... E târziu...

TAINA: De unde oare Tot î i vine teama asta?... Noaptea e fermec toare...

Toate dorm... i e ti cu mine... i coco ii cânt re i N’au vestit a doua oar zorii d’albei dimine i...

ALEAN: Nu i-am auzit... m mir ... Nu ‘n eleg...

TAINA: E-o noapte sfânt ...

ALEAN: Simt c e târziu… Dar nu tiu...

TAINA: Iar i teama te fr mânt ...

Las’ c tiu ei când e vremea s porneasc la cântat...

De r sun toat valea...

ALEAN: Ast zi nu tiu... e ciudat...

Am venit târziu... i noaptea nesfâr it mi se pare...

28

Domnul de Rouã

Ori sunt obosit...

TAINA: Pe semne... Stai pe piatra asta mare...

Odihne te-te... Te las ... stai culcat...

ALEAN: Sunt ostenit...

TAINA: (îl culc ) Stai a a... N’ai nici-o team ... Spune-mi, te-ai mai lini tit?

ALEAN: (se pierde) Uite... par’c sunt pe ape... leg nat de vânt de sar ... i sunt singur... Uite cerul... Un apus... în miez de var ...

Ce-i acolo?...

TAINA: (îngrijat ) Nu-i nimica...

ALEAN: Ba, sunt stra ine de z ri... i m duc... m duc pe valuri... i m pierd... în dep rt ri...

Dun rea m ine ‘n bra e... ca o mam ... i m’alint ... i-mi tot spune... i m duce... juc rie f int ... m lase... cine tie pe ce rm b tut de vânt...

Singur... suflet... o lumin c toare pe p mânt!

TAINA: Doamne!...

ALEAN: Dun re voinic ... Dun re cu valuri line...

Tu ce-aduci din fund de lume toate tainele cu tine i isbe ti cu ele mun ii din atâta ri... i-i frângi...

De-oi c dea pe val de taine... Dun re s nu m plângi!

Cânt -mi cântece de slav ... zile bune... zile rele...

Voi tr i i eu... poveste... pe sub cerul rii mele...

Dun re... c tu pe lume... cât va fi s fie ea...

N’ai sa por i la sân iubire mai curat ca a mea!...

Du-mi-o pe sub s lcii multe... dar p ze te-rni-o de maluri.

Du-o ‘ncet... i mai adast ... mi-o mai culc prin rivaluri... i-apoi iar domol la vale... leg nat... c drumu-i greu... i mi-o salt ’n larg de mare... s mi-o vad Dumnezeu!...

TAINA: Doamne... unde- i sboar gândul?...

ALEAN: Ar sbura la cer, s poat ...

Vino... las i prim vara trupului pe mine toat i ascunde-mi-te’n suflet... s te’nchid în el pe veci...

Taina mea... Lumin sfânt ... de prin schiturile reci...

Cred în tine... cred în toate... cred în nop ile senine... i’ntr’o noapte... numai stele... (Pauz ) Vreau s m cunun cu tine...

TAINA; Doamne!... Cum? ALEAN: Plutind pe ape... Mi-a venit de-odat ’n gând...

Dar ce? Plângi? De ce? (se îndreapt ) TAINA: M iart ...

ALEAN: Te simt toat tremurând...

TAINA: Doamne!

ALEAN: Taina...

TAINA: E uimirea... Nu m’am gândit niciodat ... i-acum iat ... ca de fulger inima mi-e luminat ...

ALEAN: Nu mai plânge...

TAINA: Nu... M iart !... Par’c cerul s’a deschis...

ALEAN: (pornit) Mergem la un schit... în munte...

TAINA: (fericit ca un copil) La un schit?!

ALEAN: A a... ca’n vis...

Cum edeam mai adineaori... l-am v zut de-odat ’n zare...

Sus pe-o culme... numai codrii...

TAINA: Numai codrii?...

ALEAN i-o c rare…

TAINA: Când vom merge?

ALEAN: Într’o noapte...

TAINA: Într’o noapte...

ALEAN: (dup o pauz ) Nu uita... Mâine noapte...

TAINA: (extaz) Mâine noapte!... Doamne! Fie voia Ta!... (cade la picioarele lui, în genunchi)

Anul I, nr. 2/2016

NOUREL: (de-afar strig ) M ria Ta… TAINA: Ce este?

ALEAN: E Nourel îmi pare...

NOUREL: M ria Ta...

ALEAN: (strig ) Ci vino...

NOUREL: Gr be te de plecare...

ALEAN: Ci vino în untru...

NOUREL: Nu pot de bolovani...

Intrarea-i astupat de mân de du mani...

TAINA: Cum? NOUREL: Vino... Vin degrab ... Mi-e r u... ca de be ie...

Ajut -m s -i n rui...

ALEAN: Cum?... Ce?...

NOUREL: O mi elie!

TAINA: O Doamne!...

NOUREL: Nu de-acolo... Cu um rul! A a!... (sgomot de bolovani) ALEAN: A a... (lumin de zi) NOUREL: (apare) E ziua alb ... Fugi... Fugi M ria Ta...

BABA DUNA - IARPE: (din stânga) Ce este?

NOUREL: (împleticindu-se) Fugi degrab ...

ALEAN: Târziu... tiam eu bine...

Sunt gata... hai!...

NOUREL: (se reaz de-o stânc ) Ci pleac ... i las -m pe mine...

ALEAN: Dar ce-i cu tine?

NOUREL: Nu tiu... mi-e r u... i cad... mi-e greu... (cade) Fugi Doamne...

ALEAN: (s rut pe Taina) De-acum Taina... te las cu Dumnezeu... iarpe i Taina es cu el) NOUREL (strig dup el) Prin codrii... mai de-adreptul... i fugi de frunza rar ...

Gone te... pe sub maluri... c -i gata s r sar !

BABA DUNA: Dar ce-i cu tine?

NOUREL: Nu tiu... Mi-e somn... De-abia m in...

Pe semne... c ... din vinul... ce mi l-a dat Arin...

BABA DUNA: A, da... pricep... acurna...

TAINA: (intr ) Se duce... dus... s sboare!

Ajut -i Doamne Mare... P ze te-mi-l de soare !...

BABA DUNA: (lui Nourel) Ci haide... Te treze te... i du-te dup el...

NOUREL: Dar n’am nicio putere... Adorm aici...

BABA DUNA: Mi el...

IARPE: (intr ) S’a dus... ca o n luc ... i s’a’necat în zare... sat pe cal ‘nainte... p rea o ar tare Cu hainele i p rul ce fluturau în vânt...

Sbura... p rea un fulger ce sboar pe p mânt...

Ferit pe dup frunze... i pe sub stânci plecate... rea ca o lumin ce sboar pe ‘noptate...

TAINA: Toat vremea s’a fr mântat de colo colo Dar soarele?...

IARPE: R sare…

TAINA: (cu pornire) M duc...

NOUREL: Mi-e r u de mor…

BABA DUNA: (în calea ei) Ce vrei s faci?

TAINA: Iau calul lui Nourel... i sbor...

NOUREL: S n’o l sa i s plece!...

BABA DUNA i ARPE: Nu... nu... s stai acas .

TAINA: L sa i-m ... Mi-e mil ... Am s -l ajung... M las ... (ese cu iarpe)

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 2/2016

BABA DUNA: Aicea nu-i a bun ... O, Doamne... ce blestem!...

Vai !... Vai!... fereasc cerul... Mi-e groaz ... i m tem…

Copil f minte... Ce vrei s -mi faci tu mie?!

Eu te ridic în slav ... i tu m ’ngropi de vie!!...

FATA B TRÂN : (intr din stânga râzând sinistru) Dar ce striga i?...

BABA DUNA: Ia pleac de-aici!...

FATA B TRÂN : S i spui..

IARPE: (intrând) S’a dus! …

FATA B TRÂN : Aznoapte… to i coco ii… feciorii i-au r pus… (râde groaznic) (Sfâr itul actului se acoper de cântecul fetelor ce se duc la secer ) CORTINA

ACTUL III Decorul actului I. Des de diminea . Întuneric. Faclele ard. Se aud din când în când u oare svonuri de p ri... se trezesc din somn. În desf urarea actului se face ziu . R sare soarele... Cre te lumina. Sfâr itul piesei e într’o lumin mare, cât se poate i mai cu seam pe fa ada casei i pe trepte.

Zarv , C lu , culca i pe trepte. C lug rul trece peste scen .

O pauz .

LU : (brusc) Stai!... Cine-i?...

LUG RUL: Eu sunt, taic ... Ce strigi a a?...

LU : Ciudat...

Visam c era ziu !... Dar ce-i de te-ai sculat a de pe ‘ntuneric?

LUG RUL: Umblam... f c rare... i s’ap ru, pe semne, c sunt vre-o ar tare...

LU : O umbr ...

LUG RUL: Da... a a e... b ete... Bine-ai spus...

O umbr d inuit din vremuri ce s’au dus...

Nici somnul nu ma prinde...

LU : E cald... de diminea ...

LUG RUL: Eu tremur tot... i nu tiu... c par’c sunt de ghia ...

LU : Mai las -te o leac ...

LUG RUL: Degeaba... c mi-e greu...

LU : Pe lavi a de colo...

LUG RUL: Da... da... la locul meu... bine zici... trece spre dreapta la lavi .

LU : Ai vreme s dormi împ te te...

Na haina mea... c mie mi-e cald... i te’nvele te..

LUG RUL: (se întoarce) Nu tiu ce-a fost în vale... Voi a i dormit?...

LU : Dormit..

LUG RUL: A fost o noapte plin de svon i forfotit...

Cum n’a fost niciodat ... i vorb ... vorb mult ... i tot în oapte... nu tiu...

LU : Îl fi visat... Ascult ...

Ia culc -te mai bine...

LUG RUL: C n’am dormit... I i spui...

Am tot umblat...

LU : Pe lun ... i-acuma vezi... ce nu-i...

LUG RUL: De!...

LU : Când începi cu basme...

LUG RUL: Ce basme?... M ’n elege...

LU : Hai... culc -te... c uite, pe z ri... se cam alege...

29

Un pui de somn, p rinte... la ziu ... e un rai!

LUG RUL: Numai s pot...

LU : Încearc ...

LUG RUL: (dup o pauz ) i zi a a... visai...

Hei !... Bine-ar fi, s fie un vis... s nu m doar Nici vremea de-alt dat ... nici ziua ce coboar ...

Nici sufletul din mine.. s nu mai tiu... ce tiu...

LU : Uf !... Doamne !... Tare- i place s bâzâi a pustiu...

Mai bine’nchide ochii... Ori du-te de te plimb ...

LUG RUL: (dup o pauz ) Na !... P rile ‘n cuiburi încep s prind limb ...

LU : Ci las -le!

LUG RUL: Aude?...

LU : Ci taci... S dorm un pic...

LUG RUL: Da... da... s vie somnul... s nu mai tiu nimic... (se culc ) Pauz . Cântecul de p ri.

Dionoru vine, cerceteaz tot, prelung... i pleac ...

Se love te de poart .

ZARV : (se treze te brusc) Cine-i?...

LUG RUL: Ce?...

LU : Nu e nimeni... Ce sari ca o sfârleaz ?

ZARV : A a sunt eu... îmi place s fiu cu mintea treaz Oricând...

LU : De n’ar fi somnul!...

ZARV i ‘n somn... de vrei s tii, Eu’s treaz... cu ochii ‘n patru...

LU : M i Zarv , spui prostii...

Cum treaz?... C toat noaptea mi-ai sfor it la lun ...

ZARV : Eu?...

LU : Tu!...

ZARV : E ti cam aiurea...

LU : i tu... e ti... o minciun ...

ZARV : Minciun ?...

LU : Ia te uit , cum minte ca un drac...

ZARV : Eu i când dorm fârtate i sfor i... tiu ce fec...

Sfârleaz ... hai? Minciun ... Cu de-astea-mi speli tu fa a? În loc s -mi dai cu cinste o «bun diminea a»...

LU : Eu, ie?

ZARV :Da... tu, mie...

LU : Dar ce?... Îmi e ti st pân?

ZARV : Nu zic... dar mi se cade... c doar sunt mai b trân...

LU : Cu cât?

ZARV : Întreab -mi na a... Nu vreau s tiu...

LU : C’o var !...

N’ai vrea s i zic i «nene»?...

ZARV :S -mi zici!

LU : Eu?... Hai, te car De-aici... M umfl râsul...

ZARV : De ce?

LU : E ti somnoros... (Se culc ) ZARV : Cu mine nu se prinde... i poart -te frumos...

«Te car !» poftim vorb ... s i fie i ru ine.

(Se culc sup rat).

LU : (pauz ) N’ai vrea s i cer ertare?

ZARV :S -mi ceri... c se cuvine...

LU : A a?... Atunci ascult «b trânul» men fârtat...

M’ascul i?

ZARV : M las ‘n pace...

LU : S i spui...

ZARV :M’am sup rat.. i vreau s dorm...

30 LU LU LU ZARV LU ZARV LU ZARV LU

Domnul de Rouã

: (pauz ) Dar bine... tu nu dormi... i se pare! : (dup o pauz ) A a-i...!? : i-apoi când sfor i... e ti treaz... ca ziua mare... : A a-i?! : Nu e ti sfârleaz ... minciun ... :Vezi... a a... : F cui numai o glum cu tii... cu Dumneata... : A a… : i- i cer ertare... s fie voie bun ... er i?

ZARV : (greoi) tiu eu?...

LU : Ci haide... c nu- i mai zic «minciun »!...

ZARV : (dup o pauz ) Te ert...

LU : A a fr âne... Acum te-ai lini tit!... (se culc ) LUG RUL: (dup o pauz ) Har Domnului, c -i gata... A a v’am pomenit...

LU : (dup o pauz , se ridic ) Dar... ia s -mi spui m i «nene»... cu cine-am stat de vorb Colea... mai adineaori?...

LUG RUL: Na... iar îi sufl ’n ciorb ...

LU : Cu cine?... Haide spune-mi... i nu mai zic nimic... te vedem acuma... C prea te faci voinic Când dormi... i-apoi când sfor i, tu zici c le vezi toate...

Hai... spune-mi numai asta... i tac...

LUG RUL: Las -l, nepoate...

LU : Nu... nu... s spue colea... s’auzi i Dumniata...

Cu cine-am stat de vorb ?... Atâta!

ZARV :Treaba ta...

Eu nu m bag...

LU : Ci spune... C nu e lucru mare...

Fu colea, lâng tine... Cu cine?

ZARV :Mi se pare umbli dup ceart ...

LU : Cu cine? Vreau s -mi spui!

ZARV : Eu nu m bag proste te... în vorba ori i cui...

LU : Nu vrei s spui?

ZARV :Nu...

LU : Bine... Atunci... odihn bun ... i dung ... peste toate... m i... nene de minciun ...

Vor s doarm MO ULE : (Dup o pauz , intr i stinge faclele) Copii... Se face ziu ... Voi a i dormit?

ZARV :De fel...

MO ULE : Nici eu... Ce noapte...

ZARV : Scurt ...

MO ULE : Alean cu Nourel Nu s’au sim it?

LU : De unde...

MO ULE : Ce noapte turburat ...

M’am svârcolit într’una... ca prins de vr ji... i iat ine-un junghiu... i visuri...

ZARV :Eu nici-un vis...

MO ULE : Noroc!

Ptii... duc -se pe ape...

LU : i n’ai dormit?

MO ULE : De loc… n’a fost somn... Într’una vedeam un om c lare... i nu era om par’c ... era... o ar tare...

Cu hainele pe vânturi... cu ochii ca de fier...

Aluneca pe zare... ca fulgerul pe cer...

Sbura peste pr stii i stânci încremenite...

Anul I, nr. 2/2016

Avea o gur mare i pletele’ncâlcite... i r rea pe ceruri... i iar c dea... un duh...

Acum era’n adâncuri... acum era’n v zduh...

ZARV : Ce vis...

MO ULE : S ream de spaim ... F ceam o cruce mare...

Dar cum închideam ochii... el iar era c lare... luc peste râpe... cu trupu-i sdren uit... i toat nopticica a a m’am pr dit... i-am tremurat într’una de groaz s nu cad ...

- i-apoi venea un murmur de jos, dinspre livad .

LUG RUL: Vede i?...

MO ULE : Ca ni te glasuri de om p reau c sunt... tot veneau încoace purtate, ca de vânt... i cand s prind din ele... se risipeau la lun , Ca frunzele de toamn gonite de furtun ...

N’a i auzit?

LU : Nimica...

MO ULE : Ciudat... Pe semne voi i tras la aghioase... fr te... amândoi...

ZARV : Eu n’am dormit...

LU : Taci Zarv ... c mor când...

ZARV :Dac i place...

Eu tiu când dorm... ori nu dorm... i n’am dormit... si pace!...

LU : Ce sari a a cu gura?

ZARV : N’am stare...

LU : Ai... furnici?...

MO ULE : i-o buh toat noaptea s’a sbenguit pe-aici... tot sculam... «Hâ t cobe!»... i-o auzeam c sboar ...

Fâ ... fâ ... prin frunza deas ... i iar cânta... s moar ...

Muri-i-ar ghersu’n gu e... i iar... din loc în loc... tot sculam... “Hâ t piaz !”...

“Tr snite-ar drept în cioc i duc i-se svonul pe ap turburat ... nu se mai întoarne din cale niciodat !”...

LU : N’am auzit nimica...

MO ULE : M mir... i cât a stat... doar mai adineaori s’a dus de-aici...

LU : Ciudat...

ZARV : Eu, par’c ...

LU : Ce tu par’c ?...

ZARV : Dar ce? Sunt la o tire, De te r ste ti la mine?

LU : M faci, s -mi ies din fire!

ZARV : Stai!

LU : Stau...

ZARV : Eu par’c ... nu tiu... c’a fost a a, ca’n vis.

LU : Nu tii nimic... i-acuma... î i zic... cum i-am mai zis...

LUG RUL: Ce noapte! Par’c toate p reau cutremurate i toate r scolite... pe unde de p cate... i galbene... culcate pe paturi de dureri...

Tânjeau dup odihn ... i somnul... nic eri..

Bolnave... chinuite se fr mântau în ele...

Vr jite’n ame eala c derilor de stele... i luna peste toate b tea... b tea... b tea...

Nebun ... Tot mai trist ... i par’c tot mai grea... rsându- i peste lume durerea ei întreag ...

Dar cine s’o asculte i cine s’o’n eleag ?!... i-atunci b tea mai tare... c dea par’c de sus, sându-se pe toate cu chinul ei nespus... i’nrourând p mântul cu lacrime.. de erte...

Dar cine s’o’n eleag … i cine s mi-o erte?!

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

Doar soarele... s ias degrab colo’n z ri, S’adune roua toat ... i’n val de desmierd ri S’o duc pân la ceruri... pe toat s mi-o strâng ... aibe biata lun iar lacrime s plâng ...

MO ULE : Ce noapte... Doamna noastr s’a dus i s’a culcat Mâhnit ...

LU : Da... a a e... O fi dormit?

MO ULE : Ciudat…

Nu tiu ce-a fost... mi-e team ... biet suflet f vin ...

Nu tiu... c toat noaptea pe sus v zui lumin i umbre fr mântate de grije i amar, Treceau mereu pe albul pere ilor de var...

Nu... n’a dormit... de unde?... V zut-am la fereastr Lumin ... toat noaptea...

LUG RUL: S raca Doamna noastr ..

SINA: (la fereastr , sus) N’a mai venit?

MO ULE : Ia uite... Dar cum de te-ai trezit Cu noaptea’n cap?... Dar Doamna?

SINA: De-abia s’a lini tit...

MO ULE : Nu... N’a venit... mirare... pân pe vremea asta...

SINA: Abate Doamne Mare din calea lui... n pasta! Întunec p mântul i’nv luie-l în fum... i soarele mi-l prinde... i ine-mi-l din drum, iat -l.. se ridic ...

MO ULE : S’a rev rsat pe zare...

SINA: i n’a venit...

MO ULE : De unde...

SINA: i soarele r sare… i-acum o s s’a eze cu focul lui pe prag... tot aicea cade... i-aicea îi e drag Sa stea...

MO ULE : De când r sare i pân ce apune...

SINA: Îndur -Te, o, Doamne i f azi o minune...

Opre te-l... s se vad Alean acas’ la el...

LU : (privind spre cer) Pe cerul numai ape... nu-i nici-un nourel...

SINA: O.. mi-l aduc Domnul i Maica Preacurat , toat m cutremur i toat -s înghe at ...

Mi-e sufletul pe moarte... când v d atât senin... duc... pe la icoane s cad... i s m ’nchin... duc...

MO ULE : Ci nu mai plânge...

SINA: M’apas gânduri grele... Întrunece-se ziua de lacr mile mele... pleac .

MO ULE : Copil biata... i ea... Dar nu-i a bun , z u...

Fere te-ne o Doamne pe to i de ceasul r u...

Nu tiu ce simt... c par’c m surp din temelie.. i... par’c mi-e fric ...

ZARV i mie.. da...

LU i mie..

DIONORU: (intr ) V’a i sculat?

MO ULE : Sculat sl vite...

LU , ZARV : (în genuchi) S ne ier i M ria Ta...

LU : N’am tiut… c suntem tineri…

ZARV : i-acum chiar de ni-i certa, Nu-i nimic… c suntem vrednici…

LU : Hai M ria Ta, ne ceart …

ZARV : Am gr it urât asear cu M ria Ta.. ne iart …

DIONORU: Hai... scula i-v ...

LU : De unde s tim noi?

ZARV : i-apoi pe-aici Trec mereu i zi... i noapte... fel de fel de venetici...

31

Cari ne turbur via a... ne fr mânt ... i ne roade...

LU : Iart -ne de minte proast …

ZARV : i ni-e team de iscoade.

DIONORU: Teama-i bun ...

Dar de-acuma doar de bunul Dumnezeu v teme i... Sunt aicea... i-am s stau la locul meu!

Iar voi s -mi fi i aproape i cu inima curat !

O s’avem ceva de vorb ... cu Alean... acum... îndat ...

N’a venit?

MO ULE : Nu înc Doamne... i mi-e team ... nu mai tiu…

Niciodat pân’acuma n’a venit asa târziu...

LU , ZARV : Niciodat !

DIONORU: Ia ie i-i înainte voi feciorii i privi i departe’n cale-i... V uita i... sunt limpezi zorii.

Ori sui i-v pe-o coast ... în vr’un plop... face i cum ti i De-l vede i c vine... fuga, s’alerga i... s m vesti i...

LU : Am plecat... ies.

DIONORU: Veni i degrab ... cum va r ri pe zare!

MO ULE : Nu mai în eleg... Mi-e fric ... S -l apuce ziua mare!

De când tiu c umbl noaptea... asta nu i s’a’ntâmplat…

Se ducea... da’ntotdeauna se ‘ntorcea la rev rsat...

DIONORU: Cine tie...

MO ULE : Nu-i a bun ... nu...

DIONORU: Dar... n’o fi venit oare?

MO ULE : Când?

DIONORU: Pe când dormia i cu to ii, de cu noapte... pe r coare…

MO ULE : Dar de unde...

DIONORU: Nu se poate?

MO ULE : Nici poveste...

DIONORU: Te ‘ndoe ti?

MO ULET: De... s vie-a a de vreme?... tiu i eu?

Te pomene ti... Ia s v d...

DIONORU: i el când vine... intr tot pe u a ceea?

MO ULE : (caut în firid ) Totdeauna... dar niei caii nu-s în grajd... i iat cheea!

N’a venit... tiam eu bine... Ce n’a i da s fi venit!

DIONORU: Da-o ‘ncoa!...

MO ULE : Dar... cum?...

DIONORU: Ci d -o! (i-o ia) Ce te ui i a a prostit?

Las-o ‘n grija mea... Tu du-te... i degrab ... tae- i cale Prin livada en isvoare pân’ la Dun re devale...

MO ULE : Dar, st pâne...

DIONORU: Las vorba... La r scruce... sub un nuc...

Oameni mul i... a teapt -acolo...

MO ULE : Cum s plec?

DIONORU: (energic) Ascul i?!

MO ULE : M duc... (Pleac ) DIONORU: Spune-le s vie ‘ncoace... De nu to i... m car o parte...

MO ULE : (se întoarce) Doamne, ce-ai de gând?

DIONORU: Alearg ... i ‘ntr’o goan ... c -i departe... i zori i cu to ii... Du-te... Ia-o prin livad drept...

MO ULE : (pleac i se re’ntoarce) Dar... de vine...

DIONORU: Las’ s vie... Nu sunt eu aici? L-a tept!

MO ULE : Dar de cat ... i m chiam ...

DIONORU: Ispr ve te m i... i pleac !

Ce-o s fie? N’o s moar , dac’o sta cu mine-o leac ...

Mo ule pleac . C lug rul vrea s treac scena. Dionoru se întoarce i d de el. Îl prive te. C lug rul se fere te i trece. Dionoru se uit lung dup el. Câud s ias , îl opre te. Scen lung , mut . Sina apare la fereastr , sus dr.

DIONORU: Ia stai!... Te duci ca apa... A i vrea s tiu... Ci stai!

N’auzi?... Ci stai odat !... i spune-mi, ce rost ai

32

Domnul de Rouã

Pe-aicea, pe la curte ? Te tot suce ti într’un’a... i vecinic pe la col uri... t cut... întotdeauna...

LUG RUL: Dar...

DIONORU: Ce? LUG RUL: M duc... am treab ...

DIONORU: Întâiu vreau s -mi r spunzi! ti om?... Ori e ti n luc ? i ce te tot ascunzi De par’c i-ar fi fric ?...

LUG RUL: M duc... R mâi cu bine...

DIONORU: Ci stai pe loc, p rinte... i uit -te la mine...

LUG RUL: M las ...

DIONORU: Las... E ti slobod... Dar tot ai s m’ascul i!

Nu m cuno ti pe semne... De câ i ani e ti?

LUG RUL: (dup o pauz ) De mul i...

DIONORU: Doar nu-i fi de când lumea...

LUG RUL: C nici nu-i mai iu minte…

DIONORU: Zgârcit mai e ti la vorb ... De ce te temi p rinte? tii cine-s eu?

LUG RUL: (cu elan) tiu Doamne... de vremurile mari…

Când se vorbea prin lume de tine... c r sari Ca fulgerul pe zare... în iure ul de oaste...

Al turea cu Domnul... cu tat l Doamnei noastre... i stiu c toat ara era în preajma ta, i toat lumea... toat ... te binecuvânta... i lumea era lume... i ara era ar ...

Când te tia departe de straj la hotar ...

DIONORU: E cam de mult... acuma...

LUG RUL: Ce vremuri!... Dar s’au dus..

DIONORU: Ce-ai zice, s se ‘ntoarc ?

LUG RUL: Ajute Cel de Sus! v d i eu minunea... i-apoi s plec din lume! unu-i Dionoru... viteazul f nume... i mult a stat departe... i mult a fost jelit...

DIONORU: (dup o pauz ) Dar tu... de când pe-aicea?

LUG RUL: (ezit ) Aud?... Sunt ostenit... M duc...

DIONORU: Ci stai!

LUG RUL: M las ... M duc s stau la soare...

Mi-s oasele-amor ite i sufletul m doare De-atâta b trâne e…

DIONORU: (dup o pauz , tot mai atent) De unde e ti?

LUG RUL: (ezit ) Ce zici ?

DIONORU: Unde-ai tr it ‘nainte de-a fi venit aici?

LUG RUL: (dup o pauz ) La munte...

DIONORU: Singur?

LUG RUL: (ezit ) Singur… Adic nu...

DIONORU: R spunde!

Nu singur ?... Dar cu cine?

LUG RUL: (se pierde) La munte...

DIONORU: Dar pe unde... La munte?

LUG RUL: (tot mai pierdut) Sus pe munte... era un schit...

DIONORU: (uitându-se lung la el, hot rât) A fost!

LUG RUL: (însp imântat) O fi i-acum pe-acolo... un cuib de ad post...

DIONORU: A fost... Nu e nici urm din schitul t u... Ce tremuri?

S’a pr fuit...

LUG RUL: (vrea s plece) Se poate... De vr’un p cat...

DIONORU: De vremuri... (pauz ).

Ascult -m , b trâne... Gr i-voiu r spicat!...

Odat ... într’o toamn ... a a... pe înoptat...

Anul I, nr. 2/2016

De mult... veni la tine un c re în zale...

LUG RUL: (tot mai îngrozit) De unde tii?

DIONORU: Ascult ... Era trudit de cale... i-avea un prunc în bra e...

LUG RUL: S -l scape de du mani!

DIONORU: i i l-a dat în paz ... Era de patru ani!

LUG RUL: De unde tii povestea de vremuri îngropat ?!

Gr te ‘ncet... i las-o s doarm ‘n veci uitat ... pân’ acum n’o tie nici tr znetul de sus...

DIONORU: Purta la gât o cruce... i eu i l-am adus!

LUG RUL: (mare uimire) Tu?!

DIONORU: Unde-i? Spune grabnic!

LUG RUL: O, Sfânt N sc toare!

Nenorocit ca mine nu-i suflet pe sub soare...

DIONORU: Ci unde-i? Spune-odat ... De ce taci?... A murit?

LUG RUL: Nu... nu... Adic ... Nu tiu...

DIONORU: Ci spune l murit...

LUG RUL: Tu?!... Tu ai fost? O, Doamne! Ce lucru peste fire...

DIONORU: (îl amenin ) Ci spune-odat’ p rinte... C -i moarte... i pieire...

LUG RUL: L’am îngrijit... c’o grije de tat ... Cum s spun?...

Cre tea... ca din poveste... Era frumos... i bun... i mi-era drag st pâne... c era tot cu mine... i-apoi când fu raai mare... umblam dup jivine...

Prin codrii... c -i g sisem un arc încondeiat... i-a a trecur anii... Mereu te-am a teptat... vii... c’a a’mi spusese- i.

DIONORU: Hai... las ...

LUG RUL: Era mare Acum... i vine svonul c -i jale i pierzare Pe ar ... La hotare c iar r sar du mani... i-atunci... de-abia ‘mplinise vreo dou zeci de ani...

A auzit de tine... c opotea poporu...

«M duc... m duc acolo... s -l v d pe Dionoru, lupt cu el al turi i s -l p zesc de r u!»

Avea ceva b iatul aprins în felul s u... i-am i pornit...

DIONORU: Pe urm ?

LUG RUL: (mereu cu ezit ri) Picar m într’o vreme... Aici...

DIONORU: (uimit) Aici?

LUG RUL: Da unde? O, Doamne... Ce blesteme!... i-am mas aici pe noapte, s ne-odihnim un pic...

DIONORU: Aici?

LUG RUL: i nu tiu... groaznic... Vre-o vraj ... ce s zic... i-a uitat de cale... i.... tot c mai r mâne... i ‘n loc s st m o noapte... Trei zile-am stat, st pâne!

DIONORU: O! Doamne... Doamne Mare... tem... s’a ‘ntunecat...

LUG RUL: Sunt taine sub cenu e...

DIONORU: Dar cum m’au fulgerat! Hai... spune!...

LUG RUL: Da... trei zile... i-a patra zi pe sar , Într’un apus de soare de foc... se cununar ...

DIONORU: Ce?... Cine?...

LUG RUL: i pe urm ... plec ... i s’a sfâr it (pleac ) DIONORU: Ce-i asta... Doamne Sfinte?!...

LUG RUL: (mergând) Blesteme...

DIONORU: E cumplit!

Se clatin p mâtul sub mine... cad gr mad !

Cu sora lui!...

LUG RUL: (mergând) P cate!

DIONORU: i cerul st s cad ... (cade pe banc ) (Sina fuge îngrozit de la fereastr )

Anul I, nr. 2/2016

Domnul de Rouã

LUG RUL: (se opre te, sfâr it) a a fost... Poveste... De când m’am l murit, De ani... i ani de zile... m’a frânt...’m’a pustiit i-am tot t cut... l sat-am ursitelor... s toarc ... i m gândeam... mai bine... s nu se mai întoarc ... cat... P cat e i-asta...

DIONORU: (întunecat) P catele-s pe prag... (se ridic ) LUG RUL: L-am a teptat într’una de-atunci... mi-a fost drag !...

DIONORU: (Dup o pauz , pornit, scoate pumnalul) i fie drag de-acuma pe lumea ceealalt ! i cruce!...

LUG RUL: Cum? DIONORU: F i cruce!... i-acolo... laolalt v ‘ntâlni i... s plânge i... s face i ce ve i vrea...

LUG RUL: (îngenuche, î i face cruce) ria Ta.., sunt gata... i fie voea Ta...

DIONORU: (dup o pauz de cump ) rinte... taina asta... în veci s n’o mai tie Pe lumea asta nimeni... nici umbr ... nici stafie, Nici stelele din ceruri... nisei soarele cel sfânt!

LUG RUL: O duc cu mine Doamne... ca mâine... în mormant!

DIONORU: S -mi juri!

LUG RUL: De ce st pâne? De ce s fac eu asta?... tem c i mai neagr va fi pe noi n pasta... nu m pui...

DIONORU: (îngrozit) Pe semne... mai tie cineva!! (vrea s -l omoare) LUG RUL: Nici sufletul din mine... nimic... M ria Ta...!

DIONORU: S -mi juri!

LUG RUL: Mi-e greu... M doare...

DIONORU: S -mi juri... S i am cuvântul...

LUG RUL: B trân sunt eu, st pâne i vechi... ca jur mântul!

DIONORU: Dar eu?!... Nu vezi p rinte? C par’c m’a tr znit?

LUG RUL: Pe ce s i jur atuncea? C nu tiu... Sunt sfâr it...

DIONORU: Pe soare!

LUG RUL: Jur pe soare... Pe soarele din zare...

DIONORU: (îl ridic ) i jur mântul sta... l’îngrop... c’o s rutare... (îl s rut ) (Zarv i C lu , murmure de-afar ) LU : (intr ) Se vede... vine...

ZARV : (intr ) Vine... de pare fulgerat!

A r rit de-odat la dealul d râmat... i-acum coboar ‘n goan de par’c’ar vrea s sboare... i-i singur... numai singur...

LU : Înv luit în soare...

ZARV : La groapa de din vale... culcat peste oblânc, or... o fulgerare... s ri peste adânc...

De mi-a ‘nghe at suflarea...

LU i calu-i numai spume...

De-ai crede c gone te din margine de lume...

DIONORU: le i-i înainte! (Zarv i C lu pleac ) ZARV :E-aici... acu ... acu ...

Dar bine c -i acas ...

LU : S mergem... (ies) ZARV : (vorbele se pierd afar ) M i C lu ...

-i sari la cal în fa i s -l opre ti din cale...

Iar eu de alt parte l-oiu prinde de z bale...

DIONORU: Tu... du-te...

LUG RUL: (pleac ) Da...

DIONORU: (dup o pauz ) P rinte... i frate ‘n jur mânt...

Cât vei tr i pe lume... la nimenea...

33

LUG RUL: P mânt!...

DIONORU: A a s fie... Du-te... M las ‘ntr’ale mele...

Mi-e capul o v pae... i greu de gânduri grele... i sufletul în mine s’ascunde... ca b tut... (murmure) Auzi-i... Vin cu to ii... tiu eu... ce-i de f cut?!...

LUG RUL: M duc... Ajute- i Domnul... i Maica Preacurat ... faci precum i-e voea... Cu dreapt judecat ...

DIONORU: (pe gânduri) Volu face… fi pe pace... i nu precum vreau eu...

Voiu face cum vrea ara...

LUG RUL: i-ajute Dumnezeu!

Eu nu tiu... Sunt o umbr de om... ca vai de mine... i nu m tae capul... (pleac ) DIONORU: Voiu face cum e bine!

LUG RUL: (se opre te) De vreai... tiu eu... ascult i sfatul meu... umil...

Fii blând cu el... blânde ea...

DIONORU: Da... da...

LUG RUL: E un copil...

Ai mil ... Cu frumosul... c -i minte sv iat !

DIONORU: (cu pornire) Copil... dar ara cere un om !... i-acum... îndat !...

S’o smulg din pustiul de cruci de intirim...

S’o scoat iar la soare, p rinte... c murim!

S’o’nal e sus.... în slav ... i dintr’o lovitur ...

Ajunge!... Vreau lumin ... Lumin i c ldur ...

LUG RUL: duc, s stau de-oparte... i mintea s -mi adun... nu tiu... i-a i mai spune... dar... nu tiu ce s i spun, nu mai am nimica... i... tot par’c ... i-a i spune ! duc, pe deal, la soare... s zic o rug ciune... (ese st.)

(Pauz . Afar murmurul cre te. Glasuri. Dionoru în scen , retras).

LU : (de-afar ) Ho... ho...

ZARV :Ci stai!

LU : Apuc -l de frâu... A a...

ZARV :L-am prins...

LU : Ho... ho... E numai ap i spum ... par’c -i nins...

ALEAN: (de-afar ) Deschide i u a... u a... deschide... Sunt acas ... i soarele se las pe mine... ca o plas ... (apare) trânule... deschide... degrab ... c’am venit...

Cum? Nimeni? (la cheie). Unde-i cheia? i cad de ostenit.. (caut iar) Nu-i... Nu e... Unde-i cheia? Ori u a e l sat Deschis ... (cearc ) i nu-i nimeni... i ui a-i încuiat ...

Visez... Dar nu... Aicea-s... Hei, mo ule... Uhu! i soarele-i pe mine... i nimenea... (Dionoru apare) Cum? Tu? trânul vreau s vie... c el îmi tie toate...

Cu tine n’am nimica...

DIONORU: B trân sunt eu, nepoate! i vreau s st m de vorb frumos i cump nit!

ALEAN: N’avem ce ne mai spune... Asear’am ispr vit...

DIONORU: Asear n’aveai vreme... i nu- i bag nici-o vin ...

Acuma! (intr lumea i capii, de oaste) ALEAN: Vai!... Acuma?!...

DIONORU: Pe soare i lumin ! i spun ce mi-e pe suflet pe fa i curat!...

ALEAN: i ce e lumea asta... ce-aici s’a adunat... i vine... tot mai vine... sporindu-se ‘n gr mad ?!

DIONORU: E ara... vine ara... i cre te... s te vad i vrea s te ridice str jer de-asupra ei...

34

Domnul de Rouã

MO CELEI: i iat ... i se ‘nchin ... pe vechiul obicei...

ALEAN: Închine-se la ceruri i Domnul s’o p zeasc !... sa i-m pe mine... Din mila cea cereasc -mi duc i eu via a... a a cum voiu putea...

V’am spus asear ... mama v’a spus poate i ea... ’ntunec lumina... i... moartea-i lâng mine...

Chema i-mi pe b trânul... curând... De ce nu vine?

Striga i-l... s deschid ... c face i un p cat...

DIONORU: De-asear st m aicea... i to i te-am a teptat...

Acuma... e ti al nostru...

ALEAN: Al vostru?

TO I: Da... fire te…

ALEAN: A... Oameni f mil ...

MO CELEI: Ci stai... te lini te te…

ALEAN: Vai !... Nu mai am cuvinte...

Vorbi i-mi voi... v’ascult... i-mi spune i... Ce s -mi spune i?

De... vremuri de demult...

De p surile voastre...

MO ROVINE: De lacr mile rii!

ALEAN: De fulgerele toate din noaptea dep rt rii Care-au adus aicea noianul de furtuni...

De tr znete... de groaz ... de lupte... de minuni...

De focuri... de urgie... de n liri de gloate, De mun ii de cenu e... de iadurile toate...

Le tiu... i-mi plâng în suflet, amare... i m dor...

Dar n’am nici-o putere s cad în rostul lor...

Destul sunt eu pe lume n stuit de soarte... sai-m ... ce face i... e un p cat de moarte!...

TO I: Cum?...

ALEAN: Da... Vi-o spun pe fa la to i... i ie ‘ntâi (lui Dionor).

Tu, ce m ii aicea sub groaznicu- i c lcâi i nu vezi c suflarea de-abea se ine ‘n mine...

Tu... care por i în tine pustiul de ruine... i-atragi f de mil pe to i în h ul t u...

Pr pastie fl mând de groaz ... i de r u... scat... mare... larg ... s ‘nghit ... s ‘nsp imânte...

TO I: Cum?... Ce?...

VOLBUR : Vorbe te-aiurea...

DIONORU: L sa i-l s cuvânte!

-l ascult m... L sa i-l...

ALEAN: Vai... Doamne... nu mai pot...

DIONORU: C soarele ne vede... bunic i str nepot...

Eu rabd orice mi-ar spune... c nu tie ce spune...

ALEAN: Te-ai rupt din întuneric de volburi i furtune i-ai smuls cu tine via a ce i-a it în drum... În urma ta, morminte... i mun i înal i de scrum... a l-ai dus pe tata pe valuri r svr tite... i l-ai l sat acolo...

DIONORU: Vorbe ti din auzite...

ALEAN: O tiu...

DIONORU: Nu tii nimica...

ALEAN: L-ai dus i l-ai pierdut...

DIONORU: Ci las -l... i mai bine c nu l-ai cunoscut! doarm întru Domnul sub glia str mo easc !

ALEAN: S doarm ... to i s doarm ... i cine s tr iasc ?!...

Doar tu DIONORU: Ne pierdem vremea cu vorbe de prisos... În cump na de ast zi n’aduc nici-un folos... i cump na e mare...

MO ROVINE: i grea pe biata ar ...

MO CELEI: S’o scoatem la lumin din hul i ocar …

Anul I, nr. 2/2016

i tu ne fii în frunte... acum la ceasul greu…

ALEAN: Vai! nu mai v d nimica...

MO CELEI: A a vrea Dumnezeu...

Tu e ti mândria noastr i flac ra de bine...

Te uit ... st m cu to ii cu sufletul la tine…

TO I: (în genuchi) M ria Ta...

MO CELEI: O vorb ...

PAR : Cum ade ab tut DIONORU: O vorb ... i pe urm tim noi ce-i de f cut!

Ascult -ne...

ALEAN: (ca trezit din vis) Iar glasul ce-aduce a furtun !... nu-l aud... Mi-e groaz de el... ca de-o genun ...

Departe... stea departe... cu fulgerile lui... i toate cad pe mine... L sa i-m ... v spui...

Deschide i-mi... m ’neac lumina cea curat ...

Nu pot vedea ‘nainte-mi o lume’ngenuchiat ...

Scula i-v ... Nu-s vrednic... i soarele-i uvoi... i- i vars ... vars ’ntr’una... tot focul peste noi!

DIONORU: P cat... Un oim de munte... dar aripa’ i-e frânt !...

ALEAN: S plece omul sta de-aici, c m ’nsp imânt ! nu-mi mai stea ‘nainte pân’ nu e prea târziu!... lase-odat ’n pace... i duc -se’n pustiu...

VOLBUR : Vorbe te f noim ...

ALEAN: Sau vie-o vijelie valnic ... m ’nal e spre slava cea pustie, nu mai v d mul imea ce forfot mereu i nu mai contene te, roind în jurul meu...

SINA: (la fereastr sus) A! Doamne!... Hai în cas ...

Fere te-te de soare...

ALEAN: Mul imea voastr neagr ... i rea...

Adânc m doare Când v d c -mi ine calea cu gândul întinat... i f nici-o mil ... i team de p cat... st i m pânde te pe drumurile toate i-mi vâr mâna’n suflet murdar ... pân ’n coate...

-mi smulg din adâncuri i raza de senin...

Ce-o am i eu din mila P rintelui Divin...

VOLBUR : Ce vorbe sunt acestea?

PAR : i tot dup coloane… vie la lumin ...

DIONORU: Ia... un copil cu toane...L sa i-l...

SINA: (Apare pe u a cea mare din mijloc, o las larg deschis .

Intr ’n cas degrab ...)

ALEAN: A !... mi-e greu... gata s cad .

O PARTE: S stea cu noi...

ALT PARTE: Cu ara…

SINA: Dar pentru Dumnezu... sa i-l... Fugi în cas ...

TO I: S fug ... nu se cade...

ALEAN: (î i arunc mantaua) Ard toate de pe mine... Sunt fl ri... (Se clatin ) SINA: Doamne... cade...

ALEAN: L sa i-m ... Deschide i...

SINA: Ci vino... E cumplit!...

(Sina îl trage spre u e) PAR : (mult ironie) ti ostenit... te credem... dar nici noi n’am dormit...

ALEAN: A!... gloat … gloat oarb ... cu sufletul de fiar ...

Dispre ul meu s cad ... se clatin .

SINA: Privi i... e ca de cear ...

Anul I, nr. 2/2016

35

Domnul de Rouã

ALEAN: (caut pe Dionoru) Pe tine !... S te culce pe-o margine de drum...

SINA: Ci, hai odat ’n cas ...

ALEAN: S te prefac ’n scrum... umbli dus de vânturi de-acum... i pe vecie...

DIONORU: Blestemi... dar hai la soare... c soarele m tie!

TO I: La soare!

SINA: Fugi de soare!!...

ALEAN: La soare voiu veni...

Povestea mea la soare în veci s’o pomeni!...

Nu pot... Nu pot... arde ca focul unei vetre...

Nu pot s stau la soare... Lovi i-m cu pietre...

Sfâr i odat’... De-aicea din fl ri, s m duc...

Vai... nu mai v d... Pe unde?...

Pe unde s apuc?

Se duce tot p mântul cu mine... O vâltoare... i soarele m strânge în bra e... i m doare... i nu mai tiu... cad toate din mine... ca de somn...

Se pierde.

Vorbia i de-un Domn... De cine... (se aude toaca i clopotele de utrenie) Sunt Domn acum... Sunt Domn! (cade în genunchi) TO I: Al nostru!...

SINA: (sprijinindu-l) Doamne Sfinte!

ALEAN: (pierdut) O ar ... numai floare… chiam ... sus... departe... E zi de s rb toare!... i-s singur... Ce de raze... i îngeri... la un loc... i soarele m strânge la pieptul lui de foc...

TO I: M rire... . ie... Doamne!...

ALEAN: M ririle de erte!… las...

TO I: Tr iasca Domnul!

ALEAN i Domnul s v erte... (cade pe sc ri, moare).

TO I: Ce... Ce e?

SINA: (îngenuche lâng mort) Vai de mine... Pleca i... Pleca i... De-acum sa i-mi-l... s doarm ... Vede i-v de drum...

Pleca i ! lumea îngenuchiaz .

DIONORU: (dup o pauz ) Mai bine...

MO CELEI, VOLBUR : Bine?...

DIONORU: O tain ... pe’noptate...

S’a dus... s’a stins la soare...

MO CELEI: O tain ?...

DIONORU: Cu p cate...

Doamna, Baba Nana i doamnele de onoare, vin pe u a mare, deschis DOAMNA: Ce este? Ce s’aude?... Ce glasuri?

DIONORU: Nici-un glas...

A fost s fie unul... Nimic n’a mai r mas...

Venia cam de departe... S’a frânt acum pe cale...

DOAMNA: Alean! Alean... A!... Doamne! Alean al meu... (cade lâng mort) TO I: Ce jale!...

DOAMNA: Dar cum?... De ce ? O? Doamne? Vai! Ce mi 1-ai f cut?

Te-ai stins, lumina mamii... Ce tr znet a c zut?...

De unde?... Vai de mine!... Durere peste fire...

Atât îmi mai r mane...

DIONORU: (întunecat, pentru sine). i-un drum la m stire!

PAR : S rmana...

TO I (murmure) Dar acuma?

DOAMNA: Scula i-mi-l din somn... plânge peste mort.

MO ROVINE: Grea cump pe ar …

MO CELEI (dup o pauz , hot rât) M ria Ta... fi Domn!

DIONORU: Eu? MO CELEI: Tu! TO I: Da! VOLBUR : Scap ara...

MO ROVINE: i smulge-o din vâltoare!...

DIONORU: (hot rât, dup o pauz ) Amin!

TO I: Tr iasc Domnul!

DIONORU: Ne vad Sfântul Soare ! i Dumnezeu din ceruri... c El a rânduit...

O soare... fr ioare Din mândru r rit....

Senin î i stau în fa ... Cu fruntea ridicat ... n’am pe lumea asta... i n’am avut vre-odat Alt gând... decât al rii... alt dor.... de cât al ei...

Ajut -m s’o mântui de norii mari... i grei...

S’o v d din nou curat ... de tine luminat !... i’n urm ... pot în pace s merg la judecat În rând cu to i ai mei...

MO CELEI: Ajut -ne... o, soare!

Ridic -ne din umbr !...

Din noaptea ce ne doare...

Ne-aduc diminea a Un val de via nou ... i spulber -ne jalea Din suflete... din case... din mun i... de pe ogoare... i ne’nt re te gândul... i bra ele-amândou ...

TO I: Ajut -ne, o, soare!!!

DIONORU: Ajut -mi soare mie!...

Tu tii ca’ntotdeauna cucernic te-am sl vit...

Isvor de ap vie, De care mult vreme pe lume-am fost lipsit...

Ajut -ne... s scoatem din truda ei amar O ar ... f vin ... pauz , aprob ri. i ine-m de straje la hotare n’o mai calce umbra de pas re str in !

TO I: Ajut -ne, o, soare! (toti se scoal ) DIONORU: S mergem... Domnul Sfant De-acum ne aib ’n paz ... în cer i pe p mânt... mergem...

DIONORU: i la noapte... cu to ii împreun ...

O PARTE: Cu to ii!.. Toat ara!…

ALT PARTE: Pornit de furtun !…

DIONORU: Ave i credin ’n piepturi?

TO I: (cu bra ele întinse) i’n bra ele de fier!…

DIONORU: La noapte... ard focuri de veste... pân ’n cer!!... (când s porneasc , mi care mare dinspre poart ).

ZARV : (de-afar ). O ho... A in’te...

LU : Prinde-l... c nu tie de glum ...

TO I: (ferindu-se) Un cal...

MO ULE : (intr ) Feri i în l turi...

PAR : i tot e numai spum ...

MO ULE : (strig din poart ) Aha... De-abea acuma?!...

Dar unde-i Nourel?

LU : (strig de-afar ) Venit-a calul singur... aprins... ca vai de el!!...

CORTINA