Domnul de rouă nr. 1(5) / 2017

Revist de cultur , cu apari ie trimestrial , editat de: FUNDA IA PENTRU AP RAREA DREPTURILOR OMULUI - CRAIOVA Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Preot Ilarian Popescu, Nr. 84, C.P. 237210 Tel.: 0744 530 466; E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Domnul de Rouã serie nou[

Anul II, Nr. 1(5), 11 Februarie 2017 Director fondator: NICU VINTIL -SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã

SUMAR Nicu Vintil -Sigibida, Nesfâr itul drum al Domnului de Rou ......................................................................................... p.3 Petre Florea, Domnul de Rou .....................................pp.4-15

Anul II, nr. 1(5)/2017

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI Ovidiu GHIDIRMIC Victor RAVINI (Radu Victor NI U) Florea FIRAN Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA

Radu Gyr, Domnul de Rou ............................................... p.16 tefan i Irina Goan , Lumea fabuloas a Domnul de Rou ............................................................................... pp.17-19 Nicu Vintil -Sigibida, Moartea - consecin a vie ii .. pp.20-22 Petre Pandrea, Scrisori .............................................. pp.23-27 Petre Pandrea - martor de veac ...................................... p.27

COMITETUL DE REDAC IE DIRECTOR FONDATOR: Nicu VINTIL - SIGIBIDA REDACTOR- EF: Doina DR GU

Doina Dr gu , Ion Zamfirescu - Scrieri filosofice .. pp.28,29 Prof. Florian Petrescu, Prof. Titu Vîrban , Colegiul Na ional „Ioni Asan” din Caracal ....................... pp.30,31 Aurelia Andrei, Povestea Craiului de Rou ........... pp.32,33 Dumitru Botar, Case vechi din Caracal - Casa St nculescu - Oan - Chirimbu ................................................................ p.33 Doina Dr gu , Luchian - un mare simfonist al culorii .......................................................................................... pp.34,35

SECRETAR GENERAL DE REDAC IE: Cristina Mihaela BARBU REDACTORI: Dumitru BOTAR Ion TÂLV NOIU Florian PETRESCU Mircea POSPAI Nicolae ROGOBETE Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului.

Coperta I: tefan Luchian - Anemone Coperta IV: tefan Luchian - stori a

ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203 Revista este disponibil la adresele: http://www.ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10342&p_book_title=Domnul%20de%20rou%C4%83 http://issuu.com/doinadragut/docs/domnul-de-roua-nr.5_color_?workerAddress=ec2-54-164-177-67.compute-1.amazonaws.com

Exemplar oferit pentru:

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

NESF~R}ITUL DRUM AL DOMNULUI DE ROU{ Când am adoptat hot rârea de a completa peisajul literar al Romana iului prin readucerea în memoria colectiv a revistei „Domnul de Rou ” i implicit a legendei acestui personaj unic în sudul Olteniei i al României, aveam la îndemân foarte pu ine informa ii despre acest demers, doar dorin a de a împ mânteni un brand na ional i tot odat regional.

Eram intrigat c nu g seam un text scris al acestei legende a a cum toate basmele au, dar aveam s m conving de faptul c nu exist un atare text i c legenda a circulat o mie de ani i mai bine, în stare oral i de aceea sunt atâtea variante care in de subiectul narator i nu neap rat de adev rul legendei, de adev rul întâmpl rilor din legend . În cele zece numere ap rute în cele ase reviste „Domnul de Rou ” din perioada dec. 1936 - oct. 1937, nu se face vorbire despre legend în strictul ei sens sau în eles ci doar pretextul de a exista o revist local , fapt care nu diminueaz cu nimic valoarea revistei i nici respectul pentru cei care au pornit la drum cu aceast instructiv revist din Romana i.

Din p cate, atunci ca i acum, oameni de condei care s colaboreze la alc tuirea revistei au fost extrem de pu ini, dovad stau desele îndemnuri din numerele vechi când apelau la intelectualii locali s contribuie cu materiale pentru vie uirea revistei, demers f cut în van întrucât revista a sucombat pân la aniversarea unui an de la apari ie.

De i am scris în programul editorial al revistei c vom avea în vedere caracterul literar al acesteia, exemplificând ce vrem pentru a lipsi pe cârcota i de a critica demersul nostru, demers nereu it integral deoarece unii din ace tia cu taif, nu au tiut s citeasc inten ia noastr dar problema este a lor dac vor s devin penibili, noi vom uta, vom insista pe ideea de a l muri pe cititor, de a-i aduce pe mas tot ce înseamn legenda Domnului de Rou i cu riscul de a plictisi pe unii care caut senza ionalul cotidian, vom continua de a publica tot ce tim i tot ce s-a spus de c tre cei aviza i despre aceast legend i v asigur m c avem în portofoliul literar al revistei materiale pentru mai multe numere de acum înainte.

Cu tot pesimismul acestora, vom continua cu apari ia revistei i vom c uta s-o impunem ca o publica ie serioas nu o fi uic de familie unde nepoata apare c ia interviu bunicului i mai apar dou trei poezii ale nepoatei de i este evident c bunicul este cel ce a scris în numele acesteia. Sper s nu gre esc, impresia mea asta este c letura dintre ei este o leg tur de filia ie.

Chiar dac în colegiul de onoare nu am inclus academicieni cum ne-a criticat un preopinent, de i rela ia noastr cu ace ti patru cinci nemuritori ai literelor este veche i constant i c în colectivul de redac ie am ales persoane mai pu in cunoscute, noi le-am considerat serioase i care s contribuie la bunul mers al revistei, am f cut-o s nu d m impresia c revista este f cut de o singur persoan cum se întâmpl la unele case.

Am avut ansa de a descoperi o carte de excep ie dedicat acestui personaj de legend în care autorul, Petre Florea, acumuleaz , grupeaz , articole din presa noastr literar , folcloric i face o cronic , un studiu tiin ific mai degrab , cum nu s-a mai scris pân acum la noi în ar , întrucât s-a documentat foarte mult, g sind în Germania anului 1000 e.n. i în Bosnia, mai recent, paralelisme ale legendei personajului cu însu iri fantastice dar i istorice.

Autorul Petre Florea n scut la data de 27 oct. 1940 în localitatea Bascov din jude ul Arge , istoric literar i fost bibliotecar al Bibliotecii Na ionale Militare, absolvent al Facult ii de Filologie promo ia 1962, a publicat de-a lungul anilor numeroase lucr ri i studii distincte despre bog ia folclorului românesc dar i studii necesare preg tirii de specialitate a bibliotecarilor.

Familiarizat cu lumea c ilor, prin profesie i pasiune, Petre Florea întreprinde studii sistematice despre operele mai pu in cunoscute ale unor folclori ti de prim mân , de la Moses Gaster i Petre Ispirescu la Tudor Pamfilie.

Sus inut profesional de colegii de la Biblioteca Militar Na ional , Petre Florea r mâne un folclorist autentic.

A fost atras de legenda Domnului de Rou considerând-o crea ie de frunte a folclorului românesc în care se oglinde te fantasticul i realul împreun i tot odat transmiterea i r spândirea acestei legende poate diferi în func ie de gradul de cultur al cititorului.

Finalitatea fiind aceea i: cunoa terea unor destine de excep ie, a unor sentimente ce in de în imea spiritualit ii umane.

Un volum compact în care autorul a adunat multe referiri la legend , în special, surprinzându-ne cu o lucrare tiin ific , receptat ca atare de editor i publicat la editura „Societ ii Scriitorilor Militari” din Bucure ti în anul 2005, meritul c ii constând în autenticitate i pasiunea sa pentru aceast minunat legend romana ean .

Profesorul universitar dr. Ion euleanu face unele referiri interesante asupra c ii considerând-o un studiu monografic iscusit articulat asupra unei legende „istorico-fantastice” mai pu in sau aproape deloc cercetate pân acum în literatura româneasc de specialitate: Domnul de Rou .

Corpusul de texte analizate de Petre Florea i grupate în anexele studiului s u ofer specialistului un necesar prilej de medita ie legat de modul în care se petrec la nivelul memoriei colective glis rile subtile dinspre realitate înspre mit sau (mai rar, e drept) dinspre mit spre realitate. C ci, asociat construirii drumului roman de pe Valea Oltului, legenda „istorico-fantastic ” a Domnului de Rou „devine în cele mai multe variante un mit poetic, acela din Strigoii i alte poeme fantastice” (Eugen Simion), din seria celor din categoria Zbur torului (poate i Leonore?), prelucrat între al ii de Dimitrie Bolintineanu i des vâr it de Radu Gir („prin de r ni amare,/ s visezi în lun / i s mori la soare”).

Dar s l m pe autorul Petre Florea s depene studiul s u.

4

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Petre FLOREA

DOMNUL DE ROU{ O cronic bine argumentat a frumoasei legende romana ene i fluturii devin mai grei Când roua-n flori sugrum raze” (Emil Brumaru) „...e sor de rou cu pelinul cu macul cu socul” (Marta Petreu) Din rou i-ndr zneal Se va-nchega un înger...”

(Emil Brumaru) În anul 1855, Dimitrie Bolintineanu includea în ciclul Basme din Poeziile sale vechi i noi o balad , al c rei „sujet” îl tia „de la N. Ruso din Romana i” (1), intitulat Domnul de Rou . Autorul fusese informat c locuitorii acestui jude „cânt înc în versuri foarte stricate” aceast legend i cred c „Domnul de Rou ar fi fost Aurelian împ ratul, n scut în Transilvania i se d cu b nuial c de acolo vine numele de Lero-împ rat sau LeroDoamne” (2). De asemenea, „credin a poporan este c drumul de peatr ce merge de la Dun re la Olt prin Caracal ar fi f cut de acel domn Lero ca s poat merge mai iute la amanta sa”. În edi ia din 1865, Dimitrie Bolintineanu ofer o explica ie mai scurt : „Domnul de Rou este numit Lero-Doamne.

Se crede c este o legend înc din timpul coloniilor romane” i c „acest basm se cânt în jude ul Romana i sub alt form ”.

Dup ce creioneaz cunoscuta atmosfer romantic a momentului desf ur rii ac iunii în maniera-i binecunoscut , chemând în fa a ochilor cititorilor „luna ca o sfer ”, care, „dupe-o stânc verde, vars dulci lumini”, „copila jun ”, pierzându-se „printre verzi gr dini”, neuitând a-i desena chipul, („fa a ei e dulce ca lumina nou / lunii pe un nour”, „p rul ior”, „poart o c ma splendid ca focul soarelui pe râu”, mijlocul fiindu-i strâns cu „str luciosu-i brâu”), autorul surprinde în balada amintit clipele întâlnirii celor doi protagoni ti într-un peisaj cel pu in ciudat („plaiul dalb”), unde „domnul cel frumos” s rut fruntea ei, a c rei înf are dominat , tot de albul purit ii, „cu tr turi pl cute luce gra ios” i unde, „la focul lunei, sclava cu pl cere/ plimb calul [bineîn eles c tot] alb ,/ ce, sub mâna-i mic , merge în t cere”. În fine, asist m la scena dramatic a desp irii, pentru c au ap rut „razele de zori”, prilej ca el, Lero-împ rat, s -i spun „trista mea ursit ”, anume c soarele, de-l va g si pe cale, într-o „rou dulce” îl va risipi. Într-un târziu, când deja „stelele-au albit”, ei se desprind unul din bra ele celuilalt, îns în ciuda rug min ii „junei plâng toare c utând la cer” pentru ca noaptea s i opreasc zborul i a grabei cu care el

i mân „sprintenu-i fugar”, „dup - un vârf de stânc ”, „o, durere! soarele luce te”, iar „Domnul s-a-nrourat!” (3) Subiectul „basmului” lui Dimitrie Bolintineanu n-a r mas indiferent comentatorilor. Aron Densu ianu (4), recunoscând „tradiiunea popular de înalt frumuse e” cuprins în poezia citat , repro eaz autorului, nu f oarecare îndrept ire, dac inem seama de nivelul de receptare estetic al vremii, c „nu a putut rev rsa în balada sa atmosfera eroic din timpul mitic în care se petrece ac iunea, ci i-a dat un aer cu totul modern i cam asem toriu cu moliciunea oriental din Florile Bosforului”.

Cu aproape o jum tate de veac mai târziu, Ovid Densusianu, cel care pledeaz de la catedr , înc din primii ani ai secolului XX (vezi în special în foarte cunoscuta lec ie de deschidere inut la 9 noiembrie 1909 în fa a studen ilor Facult ii de Litere din Bucure ti cu titlul Folclorul - cum trebuie în eles), dar i prin exemplu propriu (vezi mai ales colec ia de texte Graiul nostru în dou volume - 1905 i 1906 - elaborat în colaborare cu I.-A. Candrea i Theodor D. Speran ia) pentru o cercetare tiin ific , riguroas a crea iei populare române ti, considera, nici mai mult, nici mai pu in, iar i cu destul îndrept ire, c „nu g sim în aceast balad decât vagi ecouri din inspira ia popular ”. (5) Abia în zilele noastre, când gustul estetic a evoluat radical, rod al evolu iei poeziei române ti înse i, Eugen Simion a putut s scrie f reticen e i oarecum surprinz tor fa de cum eram obi nui i prin manualele colare cu privire la receptarea crea iei autorului cunoscutelor Cea de pe urm noapte a lui Mihai cel Mare, Muma lui tefan cel Mare, Fata de la Cozia ,a.m.d., Domnul de Rou este „balada cea mai frumoas a lui Bolintineanu”, argumentând în foarte bun cuno tin de cauz : „Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spus , poemul anun prin simbolurile lui grave pe Eminescu i Ion Barbu (cel din Riga Crypto i lapona Enigel). Cu tot co marul de conven ii (...), Bolintineanu figureaz aici un mare mit poetic, acela din Strigoii i alte poeme plutonice” (6).

Dac Dimitrie Bolintineanu transfigureaz legenda înv luind-o într-o aur romantic , dându-i semnifica ii vaste în planul luptei cu cruzimea destinului, în epoc se pune i întrebarea dac „nu cumva acel Domn de Rou n-ar fi Traian, cel ce aduse coloniile Italiei pentru ca s populeze Dacia”, dac nu cumva istoria acestuia, „sub diferite numiri i fapte”, nu arat „r zboiul romanilor cu dacii i desc lic -

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

toarea lor aici”. Este ceea ce îl fr mânt în 1859 pe Alexandru Pelimon în Impresiuni de c torie în România, dup ce aude „din gura ranilor”, la o ez toare dintr-un sat, Godine ti, „în drumul Cerneului”, urm toarea „tradi ie p strat din vechime” i din care reproduce „extractul” urm tor: „Era odat un domn mare ce se chema Domnul de Rou . Acesta locuia la balt i iubea pe fiica unui st pânitor ce locuia în mun i.

Domnul de Rou înc leca în fiece sear pe cal i se ducea ca gândul, ca s vaz pe iubita sa în mun i i d-acolo c ta s se întoarne mai nainte d-a r ri soarele, la locul s u, pentru c p rin ii fetei c tau -l prinz . El, într-o zi, fiindc întârziase prea mult noaptea în bra ele iubitei sale, l-a apucat r rirea soarelui pe la jum tatea cale i, neputând calul s u cel cu aripi de zmeu ca s -l poarte mai nainte, a stat pe loc. El atunci s-a pus sub ap rarea unui pod, pentru ca s nul afle inemicii ce se luaser în goana lui. Cu toate acestea, inemicii îl sosir , el s-a luat la lupt cu dân ii, i celelalte...” (7).

Observ m c numele eroului „tradi iei” nu mai este pus în rela ie cu „înrourarea” lui, ci cu pieirea, ca urmare a pedepsei aplicate de rin ii fetei iubite. Aceasta pentru c , probabil, c torul nu a cunoscut prea bine legenda sau c deja ea a suferit alter ri din cauza distan ei fa de locurile unde ea circul în mod obi nuit, i anume valea Oltului.

Realitatea este c , într-adev r, între anii 324 i 333 e.n., între Sucidava i Romula Malva s-a construit, de-a lungul Oltului, un drum de piatr (având l imea variabil între 5,50 i 6 m i o grosime de peste 0,50 m, denumit de localnici „calea / drumul lui Traian” sau „drumul Domnului de Rou ” (8). A adar, acest drum a avut în timp certe utilit i strategice (slujea la sprijinirea ap rii limesului alutan) i comerciale.

Grandoarea construc iei este atestat de faptul c stolnicul Constantin Cantacuzino înregistreaz pe harta pe care a tip rit-o în 1700 la Padova „drumul Domnului de Rou ” (9). Tot a a procedeaz în 1718 i Anton-Maria del Chiaro, care îl denume te „calea pavat cu piatr de împ ratul Traian” în „Indice Topografica del Principato di Valachia”, o reeditare, de fapt, a h ii Stolnicului (10), sau Dionisie Fotino în volumul I al monumentalei sale lucr ri „Istoria vechii Dacii, acum a Transilvaniei, Moldovei i Valahiei” (Viena, 1818) (11). În anul 1909, dup ce trece în revist i citeaz în detaliu o serie de acte române ti de hot rnicie care atest existen a acestui istoric drum (hrisovul lui Mihai Viteazul din 6 septembrie 1598 de înt rire a st pânirii peste p ile de mo ie cump rate în Romana i, situate de la rca e i Devesel în jos, pân la apa Dun rii, la vadul Cor biei, unde drumul de piatr este un reper important de delimitare a locurilor; hot rnicia din 14 iunie 1656 în care drumu Ocnii este semn de hotar între mo ia Murgeni i mo ia c lug rilor de la Hot rani din regiunea ruinelor de la Re ca; cea din 21 octombrie 1686 în care drumul s rii se afl în marginea satului Comanca, „ce vine mai jos de Re ca i in apropiere de Caracal”; zapisul din 1 noiembrie 1673, în care se consemneaz c Dima Postelnicul ot Ruda cu fiul s u vând „o p si te de vie de la Troian din sus de fântâna Catar i cu tot locul, pân în drumul cel batrân”; cartea din 15 iunie 1712 de împ ire a mo iilor Hot rani i Murgeni, de lâng ruinele de la Re ca, fra ilor rc eni, activitate în cursul c reia s-au m surat terenurile „ i la sili te pe drumul de piatr i s-au f cut semne pân în an ul Ceii”), Al. T. Dumitrescu însu i îl cerceteaz „c uzit” atât de datele cuprinse în hrisovul lui Mihai Viteazul cât i de cele furnizate de studii mai noi, constatând c , dup ce trece printr-o serie de puncte ale c ror denumiri din citatele acte se p streaz pân acum, „dup ce drumul se pierde pu in prin ar turi, nefiind îns biruit de fierul plugului, se deschide deodat , l rgindu-se pân la 12 m. i având profilul de 50 cm.”. Drumul ajunge în sfâr it în Celei, la „podul de

5

aram ” de la Dun re, conchizând c „aceasta este partea din drumul Domnului de Rou dintre Re ca i Celei, care în rezumat poate fi indicat astfel: de la Re ca, unde se împreun cu drumul de la Islaz, ramura aceasta se îndreapt spre Dun re aproape în linie dreapt , sând spre stânga ora ul Carac l, i trecând pe lâng Comanca, Devesel, Fr sinet, Studeni a, Studina, Cru oveni, Breastov , Movila Dadului, Movila Mare i Celei. Este drumul cel mai scurt între Oescus i Romula, fiind pres rat cu turnuri de ap rare dup sistemul roman, a încât socotesc c n-a avut alt menire decât s lege aceste dou ora e în vederea unei cooper ri militare, dup recucerirea limesului Daciei de c tre împ ratul Gallerius”. Cu acest prilej, istoricul român mai aduce i alte m rturii, precum rela ia lui Paul de Alep consemnat în 1653-1658 în limba arab , mai apoi (1834) tradus în englez sub titlul The travels of Macarius, Patriarh of Antioch, written by his attendant Archdeacon Paul of Aleppo, care îi înt resc ideea c drumul respectiv, „a ternut cu pietri rotund”, prin faptul c a intrat în tradi ia local , „exist de mult, din vremea de când se închinau oamenii la chipuri cioplite (la idoli), prin urmare din epoca roman ”. Sau pe cea din 1720 de la Alba Iulia a lui Michael Schendo de Vanderbech din scrisoarea c tre Samuel Koleseri de Keres-Eer, publicat de acesta din urm în 1780 „la sfâr itul operii acestuia Auraria romane-dacica, cu titlul Historico-physico topographica Valachiae Austriaca subterraneae descriptio”, unde se g se te consemnat „via lapidea imperatoris Trajani”; pe cea tot din 1720 a unui ofi er austriac anonim relatând despre starea jude ului Romana i, cu o fraz i despre „via Trajani”. Sau pe cea din 1726 a contelui Marsigli din opera sa Danubius (II, p. 39) scriind i despre „magna via quae â Transilvania continuatur secus flumen Alutam usque ad Danubium”; pe cea din 1755 a lui D’Anville din „Memoires de litterature” (XLVIII, p. 455456) în care „la trace bien marquee de la voie romaine” este „prolongee le long de l’Aluta jusqu’au Danube”; pe cea din 1774 a lui Mihail Cantacuzino din Istoria sa politic i geografic a ni Române ti de la cea mai veche a sa întemeiere pân anul 1774 (tradus din grece te de G. Sion în 1863) care nu uit s aminteasc de acest drum situat de-a Oltului; pe cea a lui Sulzer din Geschichte des Transalpinischen Daciens (I, Wien, 1781) unde la p. 215 aminte te despre „walachisch Kalea Trajanului”, „Traianischen Wege am Altflusse” pe care o i deseneaz în harta sa; Osservazioni storiche naturali e politiche intorno la Valachia e Moldavia (Napoli, 1788), în cuprinsul c rora la pag. 7 Raicevici afirm c împ ratul Traian a construit via Consolare „che traversava li Carpazj al passo oggi detto Torre Rossa”, pe care mai apoi Carol VI l-a restaurat „dopo la conquista di Crajova l’anno 1718”. Consulul general al Angliei la Bucure ti din anii 1814-1820, W. Wilkinson, noteaz în Tableau historique, geographique et politique de la Moldavie et la Valachie (Paris, 1821, p. 5-6) c „on voit encore en Valachie une grande chaussee des Romains. Elle commence a une petite ville nommee Caracalla, situee pre des bords du Danube, â environ trois milles de l’endroit ou la grande riviere Olt tombe dans ce fleuve. Elle s’etend dans une direction parallele avec cette riviere jusqu’au monts Crapaks (sic!-n.n.), ou sa trace se perd...” Dr. Heinrich Francke în Zur Geschichte Trajan’s und seiner Zeitgenossen (2-e Ausgabe Quedlinburg und Leipzig, 1840, p. 149) reia informa ia de la Sulzer scriind despre Kalea Trajanului. (În 1868, F. Kanitz prelunge te aceast denumire în Serbien, historisch-ethnographische Reisestudien, Leipzig, p. 351). i ca tabloul s fie complet, Al.T. Dumitrescu îi mai citeaz pe Elias Regnault cu Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes (Paris, 1855, p. 3) i pe Edgar Quinet cu Les Roumains (Paris, 1857, p. 23), iar dintre români pe Cezar Bolliac cu articolul din „Trompeta Carpa ilor” din 20 iulie 1869, care f când o explorare, împreun cu arheologii francezi Boissiere i

6

Domnul de Rouã

Baudry, trimi i de Napoleon III, constat c „Celeiul este str tut de o osea roman de la Dun re (...) care merge pân la Re ca (...) i de aici pre Olt (...)”, Notice sur les antiquites de la Roumanie (Paris, 1868, p. 8) de Alexandru Odobeseu i Istoria fond rii ora ului Bucure ti (1892) a lt. col. Papazoglu, acesta din urm spunându-ne „Aurelian (...) ne-a l sat de monument ne ters oselele de piatr (sic!-n.n.) care leag Dun rea cu mun ii Carpa ilor, începând de la marginea satului Celei, lâng urbea Corabia, trecând prin Romula, unde- i avea palatele, i urcându-se pe la Râmnicu Vâlcea,unde trece Oltul, pân în mun i”. (12). În zilele noastre, D. Tudor (1908-1982), care, la rândul lui, a cercetat cu st ruin antichit ile din zon , ne încredin eaz c drumul a func ionat continuu, din vremea roman pân mai acum un secol, când s-a construit unul modern, de la Corabia - prin Vi ina, Studina - la Caracal (13). În jurul acestui vechi drum oamenii locului au creat frumoasa legend a Domnului de Rou , care l-a încântat i pe Dimitrie Cantemir în exilul de la Harkov. În esen , legenda, cunoscut azi de D. Tudor de la oamenii locului, ne spune c Domnul de Rou era un prin care tr ia în hrubele tainice de sub cetatea de la Celei. De acolo ie ea numai în timpul nop ii ca s treac podul peste Dun re (14) sau s toreasc pe drumul de piatr amintit mai sus. El se ferea de razele soarelui ca s nu-l topeasc . În cetatea Antina (Ramula Malva) (15) domnea Ler-împ rat, tat l unei frumoase domni e de care se îndr gostise prin ul. În timpul nop ii alerga ca fulgerul pe roibul s u i se întâlnea tainic cu domni a, în afara cur ilor lui Ler-împ rat. Într-o noapte, îns , Domnul de Rou a adormit adânc în bra ele iubitei sale i l-au surprins razele dimine ii. Soarele l-a toropit lâng cetatea Antina i l-a transformat în pârâul Potopin, ce curge la r rit de ea.

Evident c legenda aceasta nu putea s r mân necunoscut marilor personalit i tiin ifice care au studiat istoria neamului nostru.

Dup cercet rile asidui din anii preceden i, mai ales ca membru al Comisiei Documentale, Alexandru Odobescu ia ini iativa, în anul 1870, a unui vast program de „dezgropare” a tot ceea ce s-a p strat în memoria poporului în leg tur cu locurile, obiceiurile, credin ele i tradi iile vechi, din timpuri de mult apuse, având ca finalitate constituirea unei arhive monumentale a antichit ilor României. În acest sens, el propune Ministerului Cultelor i Instruc iunii Publice un proiect de Cestionariu sau Izvod de întreb rile la cari se cere a se da r spunsuri în privin a vechilor a ez minte ce se afl în deosebitele comune ale României care, tip rit, s fie difuzat întregului personal didactic, „recomandându-se mai cu deosebire inspectorilor i revizorilor colari de a aduna tiin ele cerute de prin comunele rurale”. Din cele ase întreb ri ale chestionarului, cea de a cincea face referire direct la cultura popular : „Se va ar ta cu de-am nuntul orice fel de spuse b trâne ti i pove ti care s-au p strat din vechime despre acele locuri însemnate de orice soi vor fi, adunând acele spuse b trâne ti de pe la trânii de prin sate, de pe la preo i, de pe la înv tori, de pe la paznici de hotare, de pe la durari, de pe la pl ie i i de pe la oricare al i b rba i i femei care i ei le-au auzit de la p rin ii lor ca ni te pove ti str mo ti, ating toare de vechile ez minte ce se aflau în cuprinsul comunei sau în vecin tate (16).

Rod al acestui act, a c rui însemn tate tiin ific trebuie subliniat în mod ap sat, în special pentru prioritatea pe care o are în folcloristica româneasc (17), sunt cele nu mai pu in de 76 de dosare cuprinzând în total 1607 r spunsuri primite între anii 1871 i 1875, pe care în 1878 savantul le-a donat Academiei Române (18), dar mai ales, în ceea ce prive te tema noastr , comunicarea din data de 20 septembrie 1877 de la Academia Român , cu titlul Noti e asupra unor antichit i din jude ul Romana i (19). Pentru c T. Marinescu, înv torul comunei Brâncoveni, (azi în jude ul Olt), localitate aflat în preajma drumului

Anul II, nr. 1(5)/2017

roman, consemna, în r spunsul s u din 10 noiembrie 1873, înc existen a acestuia la data respectiv , iar din comun a Stoene ti, plasa Ocolul, jude ul Romana i (azi tot în jude ul Olt), înv torul I. Stoenescu r spundea: „În aceast comun Stoiene ti trece un drum ternut cu peatr m runt ce vine de la Celei spre Râmnicu V lci(i) (adic în lungul Oltului). Numirea o poart de drumu lui Troian (...)

De acest drum poveste te de locuitori c au umblat pe el Domnul de cari au avut amant la mun i i, plecând de acolo Celei la re edin a sa noaptea, fiindc numai noaptea umbla, ca unul ce era format din rou , l-au apucat i r rind soarele l-au topit i (în) locul unde l-au topit format satu i i s-a dat numirea Potopinu, cari este i pân în ziua de ast zi” (20).

Tot cam în aceast vreme (mai precis, la 20 septembrie 1877), B. P. Hasdeu (21) prezint i el, dar de data asta în forul academic, un Cestionariu asupra tradi iunilor juridice ale poporului român (22), iar dup ce prime te „comanda” elabor rii dic ionarului limbii române, lanseaz în 1884 un al doilea chestionar, intitulat Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba român (23). Savantul prime te la cele 606 întreb ri din ambele lucr ri r spunsuri ce fac materia a nu mai pu in de 21 de tomuri (9333 de file, existente i ast zi la Biblioteca Academiei Române sub cotele ms. rom. 3418-3438 (24)), spunsuri utilizate masiv în lucrarea sa fundamental , r mas din cate neterminat , Etymologicum Magnum Romaniae.

Sunt ner bd tor s semnalez în acest context c în tomul al treilea (Bucure ti, 1893) al monumentalului dic ionar afl m o legend sârbeasc din Bosnia, surprinz tor de asem toare cu cea a Domnului de Rou , pe care o i reproduce: „Craiul Troian în fiecare noapte pleca în Sirmia, unde se iubea cu o nevast sau fat , i se întorcea de acolo înainte de zori, c ci peste zi el se temea a ie i la lumin , ca s nu-l topeasc soarele. Cum sosea la iubita sa, îndat dedea cailor ov s i apoi petrecea dr gostindu- se, pân ce caii ispr veau nutre ul i pân ce coco ii începeau a cânta. Într-o noapte îns , fratele sau rbatul acelei muieri a legat limbile tuturor coco ilor, ca s nu poat cânta, i a dat cailor n sip în loc de ov s. Când dar craiul, sim ind vremea de plecare, întreb dac caii au ispr vit ov sul, sluga i-a spuns c nu. Mai târziu, în elegând cursa în care a c zut, craiul a înc lecat în prip ca s fug spre ora ul s u, dar în cale l-a ajuns soarele. Ca s scape de raze, el s-a ascuns sub un stog de fân, îns vitele, din nenorocire, au împr tiat fânul, i astfel soarele a topit pe Traian” (25).

Hasdeu o tie de la Vuk Karagici, din ale c rui balade publica, în traducerea lui Dionisie Miron, nu mai pu in decât aptesprezece, începând cu nr. 48 pe anul 1869 al ziarului „Traian”, dintre care pe unele le vom reg si mai târziu reluate în „Timpul” (1880-1882) sau în „Fântâna Blanduziei’ (1888-1889) (26).

Totodat , Hasdeu men ioneaz c „peste Olt, în districtul Romana i, exist la noi pân ast zi aceea i tradi iune”, cu singura deosebire c „împ ratul cel topit de razele soarelui se nume te aci Domnul de Rou i poporul asigur c drumul cel roman de peatr , care duce de la Dun re la Olt prin Caracal, fusese f cut anume de c tre dânsul ca s poat merge mai iute la amanta sa”, amintind în acela i timp de transformarea, de c tre „r posatul Bolintineanu”, a acestei legende „într-o frumoas balad ”.

Spiritul s u enciclopedic nu-i d pace pân nu face lumin în leg tur cu originea i circula ia motivului (...Imaginea omului topit de razele soarelui pare a fi o veche metafor italic , pe care noi o sim la Florus, când zice c cel ii, neputând suferi c ldura, «parc sunt topi i de soare»... O alt metafor înrudit , tot despre cel i, este la anticul poet grec Callimachus, care-i compar cu „fulgi de z pad ”), nesc pând prilejul de a sublinia romanitatea mitului respectiv, pe urmele lui C. Jirecek, întrucât Bosnia „poseda în veacul de mijloc o

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

numeroas popula ie curat româneasc , slavizat mai pe urm ” (27).

Criticându-l pe C. Jirecek, care d dea de în eles c originea tradi iei ar fi local , Hasdeu remarc faptul absolut neverosimil c în epoca cuceririi Daciei actualii slavi meridionali ar fi locuit în vecin tate (lucru demonstrat de înv atul ceh cu existen a a o seam de balade bulgare care „cânt pân ast zi pe arul Troian” i a unor toponime rare au în compunere r cina Troian) i c , împrejurare capital , „în legenda serbo-bulgar personagiul lui Troian este o fiin antipatic , du man , chiar diabolic , «un drac r u»..., ceea ce nu ne întâmpin niciodat la români” (28).

Explica ia marelui savant român în leg tura cu aceast diferen de receptare a figurii împ ratului roman în tradi ia popular este c „la prima a ezare a serbilor i bulgarilor pe Peninsula Balcanic , dân ii au trebuit s sus in o crâncen lupt cu vechiul substrat românesc de acolo i acea lupt a avut drept efect, între altele, de a preface pe Troian cel «optimus» al românilor într-un element r u pentru slavi” (29).

Din p cate, referitor la legenda Domnului de Rou de care ne ocup m, în care acesta de multe ori identificat i cu Traian, cel pu in locuitorii din comuna Slobozia-Mândra, plasa Oltul, jude ul Teleorman, îl contrazic pe Hasdeu. Înv torul de aici îi r spundea la 7 iulie 1893 lui Nicolae Densu ianu, care i el a lansat un Chestionariu despre tradi iunile i antichit ile erilor locuite de români (30) (ale c rui rezultate au fost valorificate în principal în monografia ap rut postum Dacia preistoric (31), precum i, în ceea ce prive te, deocamdat , textele poetice, într-un volum de vechi cântece i tradi ii populare române ti) (32), la modul impersonal, obiectiv i f echivoc: „Se vorbe te de Traian c era un om r u i de r u ce era îi (i)e ia fum din c lcâie i c a f cut un drum pardosit cu c mid i femeile bor oase ducea trei c mizi i pentru copilul din burt . i acel drum se nume te i ast zi drumul lui Traian” (33).

Revenind la legenda Domnului de Rou , acestei figuri istoricofantastice (34) (ce apare numai în r spunsurile la Chestionariul lui Nicolae Densu ianu), s o spunem de la început, tradi ia popular nu-i fixeaz o identitate cert . Am v zut deja c de cele mai multe ori el este numit i Traian (35), nu f a se ad uga imediat „sau Domnul de Rou ” (36), „zis i Domnul de Rou ” (37). Sau, ca s prelu m opinia directorului gimnaziului din Caracal, construc ia drumului de piatr roman (despre care am amintit deja) se atribuie atât lui Traian cât i Domnului de Rou , f men ionarea sigur a unuia ori a altuia: unii din locuitorii din Brâncoveni tiu c acest drum este f cut de Traian, al ii de Domnul de Rou (38). De aceea i p rere sunt i cei din F rca ele (39) i Romula (40).

O asociere interesant (pe urmele a ceea ce spunea i Dimitrie Bolintineanu) face Alexandru Vlahu : „Cine tie duc , în aceast închipuire a poporului (legenda despre care ne ocup m - n.n.), nu e sunetul dep rtat al pustiitoarelor invazii, în fa a c rora împ ratul Aurelian, ginga ul „Crai de Rou ”, a g sit c -i mai în elept s i retrag legiunile din Dacia!” (41).

Este o al turare ce o mai întâlnim cu aceea i semnific ie i în 18721a Dimitrie Frunzescu: „Aurelian se pare chiar (...) c a petrecut câtva timp în j(ude ul) Romana i la cetatea Celeum (...) ranii din Romana i zic c împ ratul acesta nu era format din argil( ), ci din rou , pentru care ei-l numesc Domnul de Rou , poate pentru c s-a ar tat debil p sind Dacia Traian ...”(42). i tot aici poate c nu este de prisos a releva c în unele locuri (comuna Voice ti din jude ul Vâlcea) tradi ia spune c acest Domn de Rou ar fi adus pe români în rile acestea (43) sau, i mai frumos dar i mai neclar, cum „poveste te Ion Ciuc , olar, f cuno tin de carte”: ..Românii sunt adu i de Traian, zis i «Domnul de Rou » care, b tând pe dali sau dai, r ciser prin aceste ri; i cari din ei

7

au voit a se mai înapoia au inut drumul în direc ia Drumului-Robilor de pe cer i astfel s-au înapoiat” (44).

Din contra, un alt izvor, dar care nu provine din popor, el p rând a fi mai degrab rodul fanteziei autorului (G. P, a c rui identitate nu am putut s-o aflu), ne d de în eles c Domnul de Rou ar fi fost „craiul” vechilor locuitori „din mun i”, c ruia „craiul Troian”, gelos acesta i-a sedus fiica, i-a sf râmat cetatea, „pr di toat lumea i- i întinse toat cr ia peste tot”. Autorul necunoscut concluzioneaz c „de atunci au mas ai no tri (probabil romanii - n.n.) st pâni acolo”. i mai departe: „Ei sunt de ai no tri, pentru c sunt tot de-o lege cu noi i vorbesc tot o limb ” (45). Tot din aceast povestire afl m de când dateaz i de când este astfel numit Calea-Robilor de pe cer: ea a ap rut ca urmare a construc iei drumului de piatr roman, edificat printr-o asemenea asuprire a oamenilor încât „stelele de pe cer se strângeau pe deasupra lor i le plânge de mil ”. Ca urmare, „de atunci a r mas pe cer dunga aceea alb de stele i pas -mi-te (...) de aceea se i zice drumul robilor” (46). În cele mai multe variante, Domnul de Rou este pur i simplu un „domn” (47) sau un domn care a „a domnit odat peste ara aceasta” (48), „domnea odinioar peste ara Româneasc ” (49). Domn este egal cu crai i astfel îl g sim în alte izvoare (50). Este împ rat „împ ratul de Rou ” (51) - dar i, total nea teptat, rob (52). În unele din crea iile literare din anii ’30 ai veacului XX, Domnul de Rou e de asemenea de înalt origine social : „f ptur de voinic”, „negrul fecior de domn” (Adrian Maniu, Domnul de Rou , în revista „Domnul de Rou ”, an I, nr. 2, 1 ianuarie 1937, p. 1), „un crai puternic, bogat i frumos” (Mihail Lungianu, Craiul Doanc sau Domnul de Rou , datat 17 decembrie 1933 i publicat în aceea i revist , an I, nr.5-7, mai-iulie 1937, p. l).în „poemul dramatic în trei acte, în versuri Domnul de Rou , scris de Zaharia Bârsan în 1934 i publicat în 1938 dup ce a fost reprezentat pe scena Teatrului Na ional din Cluj începând cu data de 6 februarie 1937, ac iunea este plasat pe timpul învolburat al n lirilor barbare, „pe la începutul a ez rii rilor române ti”, Alean - personajul principal care întrune te toate tr turile i comportamentul celui ce în folclor este Domnul de Rou este fiul mamei Luna, având astfel o ascenden misterioas , chiar transcendent , „e din alt lume”, dar „s-aude-n ar c vor s -l fac domn”, iar dup opinia unui alt personaj: „un domn e un o tean” (53).

Portretul Domnului de Rou are pu ine nuan e (54). El este tân r, „om frumos ca un zeu” (55) (remarc m livrescul compara iei ce ar trebui s ne surprind la un înv tor de ar , cel de la care de inem informa ia, dac nu am ti de soliditatea cuno tin elor umanistice preponderent clasice predate în coala româneasc ) i delicat (56). este delicat reiese nu numai din frumosul i insolitul s u nume, ci i din faptul c unor astfel de f pturi li se potrive te expresia a fi Domnul de Rou , comunicat de preotul Teodor B el din tef ne ti-Vâlcea lui Iuliu A. Zane, care a inclus-o sub nr. 15716 în cel de al aptelea tom al monumentalei sale lucr ri dedicate proverbelor românilor (Bucure ti, 1901, p. 134), cu însemnarea c este „proverb cunoscut personal de autor sau cules de dânsul” i c are origine rural : „proverb s tesc”. Expresia citat are dou explica ii total opuse. Prima se refer i este în concordan cu „statutul” eroului legendei noastre: „Se zice persoanelor pl pânde cari nu lucreaz nimic, stând mai mult prin cas i la umbr ”. A doua, îns , trimite, inexplicabil pentru mine, la un cu totul alt registru: „Se mai zice i celor ce se sup din lucru de nimic”.

Oarecum legat de aceast ultim echivalen putem admite explica ia oferit de G. F. Ciau anu (57) pentru expresia Domn de Rou : „se zice celor ce se in m re i, celor cu preten ii mari” (cu exemplificarea: n-ai fi Domn de Rou , de nu vrei s munce ti!), dac inem seama c personajul legendar are din cele mai multe dintre izvoare o

8

Domnul de Rouã

„existen social ” înalt , ceea ce îi permite s se in m re , s aib preten ii mari, s nu munceasc , s a tepte „mare aten ie” (58). a au gândit, cred, i autorii marelui dic ionar academic (59), care îi consacr acestei expresii regionale sensul „om cu preten ii”, în conformitate, cum am mai spus, cu starea social a eroului legendei ce o studiem.

Un comentator, plasând poemul lui Zaharia Bârsan sub zodia romantismului, îi atribuie lui Alean un caracter tragic, pentru c s-a scut sub semnul p catului, urmare a unui incest, a dragostei vinovate dintre sor i frate, dintre soare i lun -o înc lcare a legilor firii -, personajul apare deci ca un predestinat, ca un damnat i va trebui pl teasc gre eala p rin ilor cu propria-i via . Mai mult, eroul nostru are con tiin a damn rii sale: Nu pot... V spuie mama... i nu sunt eu de vin Domnia sa tr iasc pe valuri de lumin ...

Curat ... i ferit de umbre din apus... i-a mea... e numai noapte i stelele de sus i î i accept cu resemnare destinul f s încerce s se revolte împotriva lui (60).

Totodat , Domnul de Rou este „un mare viteaz” (61), caracterizându-l asprimea (62), fiind chiar „aspru de tot” (63), tr tur ce trebuie pus obligatoriu în rela ie cu modul autoritar în care a condus lucr rile de edificare a c ii romane de-a lungul Oltului, care „fu construit într-adins din ordinul lui” (64). Într-adev r, memoria popular nu putea s uite calvarul la care a fost supus popula ia local spre a construi o osea pe care nu o percepea drept un edificiu cu valoare strategic , ci doar ca pe un mijloc de a facilita desf urarea unei idile („ca s î i înlesneasc drumul, a f cut o a din munte pân în Celei”) (65) sau pe „acel drum... se ducea mai iute la amanta sa” (66). Din aceast cauz lucrul a trezit grave resentimente, ce au persistat veacuri de-a rândul. Pe cât a rezistat construc ia atâta amar de vreme („oricine admir temeinicia cu care a fost lucrat aceast cale de romani”, r mânând „prin cursul timpilor spre a ne aminti de vigoarea str bunilor” (67)), tot pe atâta oamenilor le-au r mas în amintire chinurile, asupririle peste m sur i r utatea celor ce au condus lucr rile: „Toat lumea muncea la acest drum: b rba ii c rau piatr cu post vile, iar femeile cu poala. Nu erau cru i de la aceast munc nici neputincio ii, nici mamele cu prunci în leag n” (68).

Nu este deci ceva neobi nuit s r zbat pân la noi sentimentul Domnul de Rou „muncea lumea ca la robie” (69), dar mai ales vaietele femeilor îns rcinate care „mai f cea o a doua por ie (= norm , n.n.) i pentru pruncul din pântece”, fapt caracterizat pe bun dreptate ca barbarie (70), femei care „trebuia(u) s ia în spinare o piatr pentru ele i una pentru copilul din pântece” (71). În mentalitatea popular , drumul acesta era destinat c toriei mai rapide a Domnului de Rou c tre iubita sa. A adar, unde locuiau ace tia? i în aceast privin izvoarele oscileaz . Astfel, pe Domnul de Rou îl afl m c „venise dinspre soare r sare spre soare apune i- i cuse o cetate (...) tare i mare (...) în mun i” (72). F a consemna de unde a venit, în unele izvoare i se indic domiciliul „în mun i” (73), într-un „peisagiu de munte” (74) „în muntele Carpa i” (75), în Ardeal (76) sau peste mun i (77), în Râmnicu-Valcea (78), „în mijlocul durilor” (79), „între v ile mun ilor, pe sub brazi” (80), „numai în umbra mun ilor” (81), „în vârful muntelui” (82), în „mun ii Olteniei” (83), în fine, „locuia într-un turn înalt c rat în vârful unui ur an de munte stâncos, ca un cuib de vulturi, ale c rui ruini se v d i azi pe malul stâng al Oltului” (Mihail Lungianu).

Potrivit acelora i variante, iubita („ibomnica”, „amanta”, „doamna”, „o feme(i)e”, „amanta (nu adev rat nevast )”, „ibovnica”, „dom-

Anul II, nr. 1(5)/2017

ni a” (Adrian Maniu), „Taina” (Zaharia Bârsan), „o mândre e de fat ” (Mihail Lungianu)) se afla „în Celei la cetatea lui Troian” (nu mai citez izvoarele, pentru c am urmat strict ordinea de unde vine c tre ea Domnul de Rou ), „la cetatea Celeiu”, „la es”, „tocmai din jude ul Romana i”, „la Celei”, „în satul Celeii din jude ul Romana i”, „în satul Celei de lâng Dun re în jude ul Romana i”, „la Dun re”, „în mijlocul câmpului, departe de sat”, din nou „la Dun re (presupun la Celei)”, „peste Dun re”, „în ara sârbeasc ”, „la Corabia”, într-o „grot luminat fantastic de opai e, oglindite în luciul a fel de fel de pietre”, unde se afl „o lespede... ca un pat”, iar „undeva curge ap dintr-o stânc ” (84), „la Râmnicu Vâlcea (mai posibil: Sarmisegetuza)” (Adrian Maniu).

Alte variante fixeaz locul de unde pleca Domnul de Rou c tre iubit , dup cum urmeaz : dintr-un „castel în cetatea Celei” (85), „din Celei” (86), din Caracal, unde într-o variant î i avea „scaunul domniei” (87), de „la vale de Dr ani” (88), de „lâng Dun re” (89), din Romana i (90) , de „peste Dun re” (91), dintr-o „cas de piatr , aproape de Dun re” (92), „de la smârcurile malului cu s lcii pân la piscurile cu molif i”, pentru ca drumul de întoarcere s -i fie „peste râpe, dealuri i plaiuri, prin codri i câmpuri, spre meleagurile lui” (Adrian Maniu).

Procedând ca mai sus, adic identificând locul de popas al celui robit iubirii, afl m c el merge noapte de noapte la ceea ce poporul denume te în plus, de data aceasta, i „dr gu ”, „ âitoare” sau pur i simplu „o fat ” (iar Dimitrie Frunzescu o nume te „zân a mun ilor”), „în mun i”, tocmai la Râmnicu-Vaicea (Râmnic), „în munte” ori „tocmai în vârful mun ilor de la Vadu-Ro u”. În patru dintre izvoarele cercetate, „domiciliul” Domnului de Rou este neidentificabil, vag: acesta se plimb „între Carpa i i Dun re” (93) (nu se face aluzie la scopul plimb rii); „a fost în partea Oltului” (94) (izvor semnificativ doar pentru localizarea circula iei legendei); „spune c noaptea robea i ziua se afla unde este” (95) (subl. n.) i, în sfâr it, noctambulul c tor „se purta (...) noaptea, pe lun , între Dun re i munte -odat , pe când se-ntorcea devale (subl. n.)...”

(96), acest ultim cuvânt f cându-ne s presupunem c el se întorcea tre Celei, localitate de unde autorul a preluat legenda.

Idila aceasta este i cauza pieirii Domnului de Rou . Cunoa tem deja c întârziind în patul iubitei, acesta este prins de razele soarelui i topit („potopit”) la Potopin (97). Silit s c toreasc numai noaptea, de vreme ce „era format din rou ” (98) sau pentru c „nu putea suferi s umble ziua de r ul soarelui” (99), „s nu-l ocheze” (100), el se expune în primul rând r zbun rii oamenilor din cauza asprimii („barbariei”) sale în leg tur cu construc ia drumului. Cunoscându-i taina (de a nu putea c tori ziua) i sl biciunea omeneasc (iubirea pentru o localnic ), ace tia au prilejul s -l piard mult mai u or. Ei au la dispozi ie un mijloc extrem de ingenios, pus la îndemân de „o blestemat de bab ” (101), opritul coco ilor din cântat în rev rsatul zorilor, ca timpul s devin indefinit, iar Domnul de Rou s nu mai tie care este termenul de plecare spre a nu-l prinde soarele pe drum.

Unele din izvoarele din care cit m arat acest lucru explicit: „ i când s-a apucat s fac un drum lung de la Dun re la munte, adec pe Olt în sus pân spre Râmnic, a ajuns cu itul la os bie ilor oameni, n-au mai putut r bda i i-au pus în gând s -l piarz dup lumea cu lumina (102). Sau: „Oamenii, pentru ca s se r zbune pe acest om mil , hot sc ca s ascund to i coco ii din sat ...” (103). Ba mai mult: „El e blestemat pentru osea, c ci s-a f cut cu mare asuprire” (104). Sau pur i simplu, din curiozitate („locuitorii de acolo, curio i -l vad , au închis coco ii” - I. Florescu, în Cuvânt înainte la „Domnul de Rou ”, an I, nr. 1, p. 3): „Înrourarea” ciudatului personaj este îns i urmarea speran ei iubitei de a-l avea mai mult al turi („dorind ca pe Domnul de Rou

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

-l apuce ziua la dânsa”) (105), curiozit ii ei de a vedea ce ar putea i se întâmple misteriosului partener dac ar c tori ziua („Amanta lui, cu moa a satului i cu alte fimei s-au vorbit ca s vaz cum l-ar putea prinde ca s stea dup cântatul coco ului i dac i s-ar întâmpla ceva umblând pe soare”) (106), dar i unei oarecari frustr ri determinate de plecarea lui intempestiv noapte de noapte („a pus de a t iat or teniile, s nu mai vesteasc ivirea zilei” - Mihail Lungianu), conjugat i cu vrerea localnicilor, ace tia pentru un motiv dintre cele mai nea teptate („Nu puteau, s racii, s mai fac vr-un chef, pici, pe colea, de fric s nu sim Vod ”) dar care, privind din perspectiva anilor no tri, care ne-au obi nuit cu severele m suri de siguran pentru protec ia înaltelor personaje, nu ni se mai pare atât de neobi nuit: „Tot urdinând (- alergând) el la dr gu , i se g gi (urî) i ei de atâta zor cu dragostea. Dar ei ca ei, dar râmnicenilor li se urâse în toate nop ile cu Vod aci” (107). Se va vedea in anex c , pentru simplificare, cel ce poveste te îl investe te cu acest apelativ pe însu i Domnul de Rou .

Amintim c în alte variante ale legendei, topirea Domnului de Rou este explicat doar prin plecarea amânat din patul iubitei, unde a întârziat „fiind i prea obosit” (108) sau, mai ales, pentru c nu a auzit cântarea coco ilor, i aceasta pur i simplu întrucât „toat lumea a închis coco ii” (109), „râmnicenii au închis coco ii” (110), ori „pitulându-se coco ii” (111), aceasta f a se ar ta vreun motiv aparent. La Zaharia Bârsan, îns , „az-noapte... to i coco ii... feciorii (gelo i pe Alean) i-au r pus” (112).

Moartea Domnului de Rou în astfel de împrejur ri are oare vreo semnifica ie aparte? Ne ducem cu gândul la Brum relul lui Vasile Alecsandri, crea ie oarecum asem toare legendei Domnului de Rou numai sub raportul figur rii idilei cu sfâr it tragic, pe care sub aceast form stilizat (schematizat ), ce o tim înc din 1855 (când apare în Suplementul „României literare”), dac nu chiar de la Anton Pann, o putem recunoa te drept o „alegorie ingenioas de(spre) p(i)erirea florilor b tute de brum ” (113).

Fantezia noastr poate c ta aripi extr gând sensuri adânci din drama celor dou „fiin e” ce apar in unor t râmuri diferite i a c ror iubire se tope te în eternitatea mor ii.

Sub form dezvoltat , precum cea scris la 14 august 1883, dup utarul Petrea Cre ul olcan, la Lacul-S rat, din culegerea lui G. Dem. Teodorescu datând din 1885 (114), aceast poezie (Brum relul) descriptiv alegoric devine una narativ-anecdotic , în care autorul anonim împlete te cu subtilitate fabula erotic cu alegoria naturist dar, în acela i timp, diluând semnifica ia dramei pe care o tr iesc cele dou personaje.

Tot astfel stau lucrurile i cu legenda Domnului de Rou . Formei augumentate, în care se prezint întreaga ac iune de construire a drumului roman (cu utilizarea tiut ) nu-i putem atribui decât un tâlc în rela ie cu îndrept irea i implacabilitatea r zbun rii imanente sau chiar a oamenilor fa de orice act de nedreptate: „s-a c znit el, m re, scape netopit de soare, dar degeaba, ce era rânduit s (se) petreac tot (s-)a petrecut” (115). când abstrac ie îns de fragmentul acesta narativ, dintr-o dat legenda dobânde te o alt perspectiv , scena de dragoste ai c rei eroi sunt Domnul de Rou i iubita sa prilejuind semnifica ii noi, mai adânci. Am v zut deja cum Eugen Simion integreaz , cu o intui ie remarcabil conferit de cunoa terea în am nun ime a întregii literaturi române, mica tragedie, imaginat cu discre ie i cu o economie de mijloace neobi nuit la „guralivul” Dimitrie Bolintineanu, a iubirii fatale între cele dou fiin e cu o existen fizic atât de diferit , întrun ir de crea ii care culmineaz cu capodopere precum Strigoii lui Eminescu sau Riga Crypto i lapona Enigel a lui Ion Barbu. Înc i mai uimitor p trunde motivul Domnului de Rou în crea ia

9

lui Radu Gyr (1905-1975). Acesta public în 1935 (116) o balad cu titlul eroului legendei, în care face demonstra ia unei tehnici poetice i a unei tensiuni lirice remarcabile. Citind-o avem impresia unui joc de artificii, într-atât bog ia imagistic , pres rat cu atâta d rnicie, i luxurian a metaforic în care autorul îmbrac „legenda olteneasc ”, amintind de cele mai str lucitoare imagini barbiene, ne uimesc i ne farmec (117). În varianta din 1943, prin asumarea destinului eroului mitului popular de c tre eul liric, autorul ne dezv luie o art poetic de o aparte frumuse e: Cneazule ca rou , Domn cu umbre line, tristul t u landou a înnoptat în mine.

Anii mei te-adun , prin cu r ni amare, visezi în lun i s mori în soare.

Din mândria c la Celei, Malva de odinioar , capitala „Daciei Malvensis” - cetate roman în jurul c reia s-a format i s-a p strat frumoasa legend potrivit c reia aici a stat Aurelian, Leroi, Domnul de Rou , cum îl cânt copiii (adic „cum de aici el pleca noaptea la Râmnicu-Vâlcea - mai probabil: Sarmisegetuza -, unde avea o letur de inim i se-ntorcea pân la ziu , ca s nu-l vad soarele. Într-o noapte, locuitorii de acolo, curio i s -l vad , au închis coco ii, c ci la cântatul coco ilor pleca înapoi, i Domnul întârziind l-a prins soarele la Potopin i s-a topit ca rou , sau potopit. De unde satul Potopin, jude ul Romana i”), legend , care „al turi de tradi ia i istoria unui neam formeaz str lucirea sa în trecut”, la 1 decembrie 1936, numele acesta al legendei lui Dimitrie Bolintineanu, „titlul unei legende istorice din via a acestui frumos i m nos jude ” este pus pe frontispiciul modestei reviste lunare de cultur general ce apare la Caracal sub auspiciile Liceului de b ie i din localitate, dorindu-i-se „o durat , nu ca a Domnului de Rou , ci ca a legendei despre el (118). (Din p cate aceasta a ap rut doar în ase numere, pân în octombrie 1937). În încercarea de biruin a spiritului contemporan, se a teapt ca semnatarii din cuprinsul revistei, oameni ai locului i nu numai, s i pun în oper „fream tul de gând i via , înve mântat în slov nou , curat ca i roua zorilor, în care legendarul „Domn de Rou ” î i încheie peste plaiurile oltene, neispr vita lui alergare spre ideal ” (119).

Dintre ace ti colaboratori, pentru ceea ce ne intereseaz , se deta eaz Adrian Maniu (1891-1968), care chiar dac nu e om al locului, într-o „uitat ” pagin de o frumuse e cert , Domnul de Rou (din an I, nr. 2, 1 ianuarie 1937, p. 1), a terne „o frântur dintr-o poveste, îmbinat cu mituri i legende câte ca rou se pierd în lumina zilei, pe p mântul oltenesc i în ceruri”. în pu inele rânduri ale povestirii, autorul, interesat profund de folclorul nostru, de prelucrarea miturilor, având în vedere c toat literatura sa dramatic de dup 1920 este construit , total sau par ial, pe motive fantastice sau mitologice (Me terul, Lupii de argint) (120), ridic semnifica ia acesteia c tre metafizic, c tre un sim mânt înc rcat de poezie, c tre împlinirea ideal a unui vis „ce încearc a str bate drumul spre piscuri i m rea prefacere a n zuin elor în rou menit s dea rodnicie câmpurilor”. Dincolo de aceast sublim tîlcuire, trebuie îns a vedea în scriitura lui Adrian Maniu i excesul de imagini exagerat de poetice („drumul care mijea în noapte”, „se tânguiau carele de fân înflorit”, „ochii vitelor ca perechi de stele mari”, „prin frunzele copacilor înal i trecea fream t lung i r cea chemare de pas re”, âr itul greierilor i rumegatul lini tit al pl vanilor au urzit

10

Domnul de Rouã

dimpreun un nesfâr it îndemn spre tihn ”), textul saturat de imagini, în c utarea obsesiv a metaforei, care, când întrec m sura, sunt obositoare i diminueaz receptarea mesajului artistic (121).

Cu numai doi ani mai devreme, în 1935, în amintirea fericitelor clipe ale copil riei petrecute în vecin tatea Romulei, el public un remarcabil poem în proz , pus de asemenea sub semnul Domnului de Rou . Precum pe vremuri Al. Pelimon auzea din gura ranilor povestea tragicului personaj, tot astfel i Adrian Maniu a avut prilejul nu asculte, în preajma „prundi ului care arat dâra din calea croit de legionari” (desigur romani), cum c ii b trâni, în auz cu „ropote de cai ce se mai pierd în bezn de zare”, „povesteau la focuri de popas cum totu i o diminea mai gr bit a prins în drum pe cel ce se înapoia, l-au s getat razele lâng cocoa a de p mânt, pref când ptura voinicului în lacrimi de rou , risipindu-1 pe întinsul câmpului.”

Poetul intuie te c tâlcul legendei este mai adânc: „atâtea frumuse i care la raza tiin ei pier, atâtea inspira ii care la lumina îndoielii seac ”, acestea chemând „necontenita încumetare de a ajunge piscul unui gând” (122). i pe Mihail Lungianu (1879-1966), autor de proze scurte din lumea satului i mai ales de basme (sau prelucr ri), scrise, din cauza lipsei mijloacelor adecvate de transcriere artistic , într-un limbaj sf tos, cu numeroase striden e regionale, v dind o localizare lipsit de gust i m sur ( ur an”, „h uz”, „arap” = cal, devenit în varianta din 1939, „parip”) (123), îl g sim în cuprinsul revistei de la Caracal (în an I, nr. 5-7, mai-iulie 1937, p.1-2). Scurta lui poveste, Craiul Doanc , ce poart ca dat a transcrierii pe coala de hârtie ziua de 17 decembrie 1933, este mult mai pu in str lucitoare decât cea a lui Adrian Maniu, iar varianta ce face parte din volumul Bucoavne i izvoade (Bucure ti, 1939, p. 171-174) p tuie te printr-o nepotrivit edulcorare, pentru c unele replici ale protagoni tilor sunt redate în versuri ca de roman , iar ultima fraz este cu asupra de m sur „poetizat ” ( i plângea de se zguduia carnea pe el, de se topea toat , ca pus pe jeratec, de dogoarea dragostei din el i d-a ochiului fierbinte de d-asupra (...), pân ce n-au mai r mas din el decât dou broboane - ca doi stropi de subt umbrarul genelor”).

La 3 februarie 1937, pe scena Teatrului Na ional din Cluj se joac „poemul dramatic în trei acte, în versuri Domnul de Rou ” (peste un an apare i în volum la editura „Cartea româneasc ” din Bucure ti), scris de autorul mult mai cunoscutei piese din 1915 Trandafirii ro ii - Zaharia Bârsan (1878-1948). Dup Ion Vartic, poemul, relevând din partea autorului o cert tiin a versului func ional dramatic, este o înscenare a legendei Soarelui i a Lunii, dramaturgul înjghebând o pies de teatru cu un pronun at caracter baladesc, aducând în scen elemente feerice i punând în gura actorilor numeroase i lungi tirade sentimentale i retorice sau replici aluzive, insinuante, speculând juxtapunerea romantic tragic-comic (124). C. Simionescu arat c piesa este înc rcat de o poezie difuz , de o atmosfer de basm popular, „în care eroii, purtând nume simbolice sau extrase din onomastica româneasc veche sunt proiecta i într-o zon mitic , de un fantastic discret i înv luitor”, mai ales c ea, piesa, este „în strâns filia iune cu legenda Soarele i luna i cu (alte) str vechi credin e populare” (125). Într-adev r, pornind de la mitul folcloric al dragostei incestuoase dintre Lun si fratele ei, Soarele, dar i mai de demult, de la mitologia greac în care exist o legend avându-1 ca erou pe Anilios (cel f soare), ce tr ie te în întunericul palatului s u subteran, evadând noaptea spre a se întâlni cu vr jitoarea Rini, p sit îns , spre necazul ei, zilnic, înainte de r ritul soarelui (126), scriitorul eviden iaz cu for dramatic simbolul moral al vinov iei: Alean (numele „scenic” al Domnului de Rou ) este întruchiparea acestei erori impardonabile,

Anul II, nr. 1(5)/2017

pedepsirea ei impunându-se ca o necesitate imanent ce marcheaz destinul tragic al personajului (127). Alean însu i î i cunoa te ca pe o tain venirea lui pe lume - o înc lcare a legilor firii. De aici i teama sa instinctiv fa de Soare: De copil, întotdeauna m-am ferit din calea lui...

Când m prinde, m cuprinde pân -n suflet (...)

-nf oar dintr-odat (...)

Dar v paia lui m pierde (...)

Simt c nu mai sunt nimica, m desface de p mânt i m-adoarme ca-ntr-un leag n, de care, îngrozit, „m-ascund de-a lui iubire”.

Are, deci, con tiin a damn rii sale („ i nu sunt eu de vin ”), numind-o, cu regret, pe mama sa ca fiind cea care poart aceast vin , altruist i f nici un resentiment, dorind pentru ea „s tr iasc pe valuri de lumin , curat i ferit de umbre din apus”. În schimb soarta lui „e numai noapte” vegheat de „stelele de sus”.

Acceptându- i cu resemnare destinul, f s încerce s se revolte împotriva lui, Alean se plaseaz în perimetrul melancoliei romantice, boala cunoscut a unui întreg secol (al XlX-lea). Totodat , personajul ar putea fi asemuit, în extremis, chiar tipului inadaptabilului, pentru se dezv luie a fî incompatibil, atât cu lumea întunericului, a catului, c reia îi este menit prin accidentul venirii sale pe lume, cât i aceleia a luminii, a vie ii, în care nu poate tr i, aceasta însemnând a- i sfida soarta (128).

Dar despre ce este vorba în poemul dramatic al lui Zaharia Bârsan?

Facem precizarea c ac iunea se petrece „pe la începutul a ez rii rilor române ti”, fapt ce îi confer autorului libertatea de a fixa cu naturale e, firesc, ac iunea într-o atmosfer ap sat, poate chiar prea ap sat, romantic , dac nu expresionist : „Amurg, toiul verii. Peisagiu de munte”, f cându-se auzite „toaca i clopotele de vecernie”; „în tot, o impresie de vechi i p ginit, dar frumos”. În decor, prevaleaz piatra, mineralul. În actul I: „o mas i scaune de piatr ”, „o mescioar i o lavi de piatr ”, „casa e cl dit din pietre”, iar în al IIlea, „o grot luminat fantastic de opai e, oglindite în luciul a fel i fel de pietre”, intrarea din dreapta este „acoperit de cotitura de piatr a c rii”, „în stânga, aproape de mijloc, o lespede... ca un pat”.

Undeva „curge ap dintr-o stânc ”, „piatr i mu chi”, în al III-lea act revenindu-se la decorul de la început, dar „în desf urarea actului se face ziu . R sare soarele. Cre te lumina”, sfâr itul piesei desf urându-se „într-o lumin mare”. Înc din primele scene afl m, spus pe optite, tainic, faptul c Alean „e frumos i bun, ca de m tas ”, „dar prea mult doarme noaptea i nu prea st acas ”. Mo ule , cel care face observa ia, ar dori „s nu mai plece-ntr-una, hoinar, în miez de noapte (e adev rat, înso it de Nourel pe post de paj) i-apoi s doarm ziua un somn f hotar”.

Iubit în tain de Sina, Alean iube te la rândul lui pe Taina, potrivit ziselor lui Nourel, „pare o minune din neguri de poveste” i are ni te „ochi dogoritori”: Ca doi c rbuni te arde c ldura lor de vraje În ei sunt ape-ape... i taine... i miraje... i umbre juc e din cerul înnorat.. i fulgere p gâne... lumin i p cat, iar „când râde, parc zboar spre cerul înstelat”, vorbele îi sunt „un cântec zglobiu i fermecat”, încât „ai vrea s fie noapte întreag via a ta”. i tat l lui Alean „un frumos i tân r, mândru ca un pom în floare”, iar muma - Doamna Luna - îndurerat i mereu îngrijorat c „nu vreau s -mi pierd copilul”, fiindc doar „atâta am pe lume din visul meu trecut”. Consultat , ghicindu-i în palm , baba Duna nu îi potole te teama („nu v d nimic în viitor”), astfel încât nefericita mam a teapt cu disperare „s sfâr easc odat nebunia lui Alean”.

Dionoru, frate cu Doamna, pl nuie te o ridicare la r scoal , în care

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

sens, ca mesager al norodului, îi cere fiul, n zuind ca acesta s se eze în fruntea mi rii, întrucât „îl strig ara umilit de p gân”.

Alean îns refuz chemarea datoriei c tre colectivitate, nu vrea s ia domnia propus , pentru c , zice el, rob al pasiunii, „a mea e noaptea i stelele de sus”, solicitând cu vehemen : „L sa i-m cu noaptea, de-acum i-ntotdeauna”. În fapt, nu vrea i nu dore te s lupte cu soarta ce i-a fost h zit . Prefer doar nop ile de iubire în compania Tainei, care, ca i în Zbur torul lui Eliade R dulescu, „nu-mi seama ce am de la o vreme”: „Mi-e team i s v d bine c n-am de ce m teme, dar nu tiu”. B nuind secretul lui Alean, ea se roag Soarelui „s se-ndure de-o dragoste de-un an, s i stâmpere mânia în calea lui Alean”, „s se-ndure de mine, de el”. (În inten ia autorului, i Taina are o valoare simbolic . Ea semnific vraja, misterul, calea spre necunoscut. Ea este chiar Dragostea, prin care se împline te destinul lui Alean. La scara Universului, personajul acesta feminin reprezint îns i taina bobului de rou , explicându-se astfel de ce el exist noaptea, sub razele de lun , disp rând în zori sub puterea razelor soarelui). Dragostea aceasta f pentru Alean, prea v dit pentru fetele i mai ales pentru b ie ii din vecin tatea Tainei (iubit în... tain de Arin), treze te, fire te, gelozii: Ce caut el aicea? R mâie-n lumea lui.

Credeam întâi c -i glum . Dar el o ine-ntr-una, în mintea lor întip rindu-se ideea pierderii rivalului. tiind c noaptea de dragoste se încheie la cântatul coco ilor - un ceasornic ideal -, ei hot sc, cum am mai amintit, la sugestia babei Duna i în conformitate cu datele transmise de eresul popular, s amu easc acest tictac extraordinar, determinând astfel inevitabila întârziere pe drumul de întoarcere a lui Alean i întâlnirea fatal cu Soarele.

Trece noaptea. Alean înc nu se arat . Un rezoneur - C lug rul simte c „ a fost o noapte plin de zvon i forfotit, cum n-a fost niciodat ” i vede luna ce plânge, „înrourând p mântul”. Totul e numai „vorb , vorb mult i tot în oapte”. Mo ule a visat o neobi nuit luc c lare i, nedumerit, reflecteaz : Nu mai în eleg. Mi-e fric . S -l apuce ziua mare!

De când tiu c umbl noaptea, asta nu i s-a-ntâmplat Se ducea, da-ntotdeauna se-ntorcea la rev rsat.

De undeva se aude, semn r u, i o cobe. Se apropie un nefericit soroc. Toat lumea e îngrijorat , tensionat . Sina, a c rei inim bate mai repede în prezen a lui Alean, cutremurat de team , înghe at de spaim , „cu sufletul pe moarte”, când vede atât senin i c tainicu-i iubit n-a sosit din obi nuita expedi ie nocturn , hot te s „m duc pe la icoane s cad i s m -nchin”, se roag Celui de sus s abat din calea celui a teptat Soarele - adev rata n past a celui ce doar noaptea poate vie ui: Îndur -te, o Doamne, i f azi o minune: Opre te-L. În ruga ei fierbinte, de teama nenorocirii, i se asociaz întreaga Curte. Într-un târziu, Alean „se vede...vine”, „a r rit deodat la dealul râmat i-acum coboar -n goan de parc-ar vrea s zboare”. E îns deja „înv luit în soare”, iar acas Dionoru, cu neînduplecare, vrea s aib o ultim , edificatoare, convorbire, pentru c ara „vrea s te ridice str jer deasupra ei i, iat , i se-nchin pe vechiul obicei”. În zadar. Deja „atins” de razele soarelui, Alean tie de zbuciumul oamenilor, al rii, De fulgerele toate din noaptea dep rt rii Care-au adus aicea noianul de furtuni De tr snete, de groaz , de lupte, de minuni, De focuri, de urgie, n liri de gloate, De mun ii de cenu e, de iadurile toate, tie, „ i-mi plâng în suflet, amare, i m dor”, dar, n stuit de o soart crud , „n-am nici o putere s cad în rostul lor”. Ca urmare, se

11

pleac în fa a destinului, dorind doar, cât va mai fi posibil (s nu uit m, era deja împuns de fiebin ile raze ale Soarelui), „s -mi duc i eu via a a a cum voi putea”, mai ales c ne afl m prea aproape de momentul când „m -neac lumina i moartea-i lâng mine”, „m neac lumina cea curat ”. Momentul sfâr itului e aproape: „Ard toate de pe mine”. În aceast dramatic situa ie, lui Dionoru, ce l-a re inut s intre în ad postul casei, considerându-1 ca fiind „cu sufletul de fiar ”, îi adreseaz câteva crude impreca ii: „dispre ul meu s cad ” asupra lui, moartea „s te culce pe-o margine de drum” iar Soarele, pentru Alean echivalentul Doamnei cu coasa, „s te prefac n scrum, s umbli dus de vânturi de-acum i pe vecie”. În replic , Dionoru îl trage c tre Soare („c Soarele m tie”), f cându-se astfel instrumentul destinului. Alean, ca în trans , ini ial nu se împotrive te („La Soare voi veni”), dar apoi constat surprins i realist c „nu pot stau la soare”, „m arde ca focul unei vetre”, preferând ca mai bine s fie lovit cu pietre, „de-aicea, din fl ri, s m duc”. „Soarele strânge la pieptul lui de foc”, trimi ându-1 în agonie, moment al viziunii solitudinii i în rii lui într-o zi de s rb toare „sus, departe”, unde sunt „m ririle de arte”. i astfel, „o tain , pe-nnoptate, s-a dus, s-a stins la noare”, „nimic n-a mai r mas”, Doamna Luna, mama lui Alean, cuprins de o durere sufleteasc „peste fire”, urmând s i isp easc acel p tos vis de tinere e la m stire. Diodoru ia tronul, în ând un imn soarelui pe care „tu tii c -ntotdeauna cucernic te-am sl vit”, implorându-1 -l mute „s scoatem din truda ei amar o ar f vin ” „ i punede straje la hotare s n-o mai calce umbr de are str in ”.

Pe acest fundal ce se înscrie în orizontul de a teptare al spectatorilor într-un moment în care nori negri se l eau pe cerul României contemporane, mitul Domnului de Rou este convertit nea teptat într-un mesaj patriotic al dragostei solare pentru ar . Tot acest demers poetico-ritualic, cu multe lungimi ce treneaz desf urarea brumei de ac iune scenic , dar având calitatea de a preta întocmai linia general a subiectului „basmului” din b trâni, este îmbr cat de Zaharia Bârsan într-un înveli adesea str lucitor, autorul demonstrându- i profesionalismul de versificator, tiin a dialogului i capacitatea de a construi un spectacol interesant, chiar dac în 1943.

Al Cior nescu afirma pe bun dreptate dur, c în pies „poezia e îns absent ” din cauza repet rii de-a lungul în alte drame (Trandafirii ro ii) pân la sa ietate a unor „formule de incanta ie” i a altor procedee cu priz în public (acela i cadru legendar, nume pitore ti i cu savoare oarecum cronic reasc ) (129). Eu a zice în plus c nu poezia e absent ci c tendin a de poetizare e prea v dit , c unele replici sunt prea pre ioase („las i prim vara trupului pe mine toat i ascunde-mi-te-n suflet”), nefire ti, artificiale.

O nou modalitate de integrare ca motiv tematic a Domnului de Rou o întâlnim în literatura român de azi. Cunoscut i apreciat pentru valorificarea insistent a folclorului în scrierile sale (130), Vasile Rebreanu (n. 1930), c ci despre el este vorba, î i cl de te substan a schi ei El (131) din motivul Domnului de Rou . Investigând perioada de vis a copil riei, cu farmecul i candoarea ei infantil , scriitorul d o nou turnur legendei. Domnul de Rou este transformat miraculos într-un nou Zbur tor. Eroina schi ei, o feti locuind doar cu tat l la o sta ie meteorologic din Mun ii F ra ilor, are în singur tatea ei ocazia ca, într-o perpetu pendulare între vis i realitate, s se „întâlneasc ” i s vorbeasc îndelung, în oapt , cu cel ce „îi era singurul prieten”, „pân când El trebuia (subl. n.n.) s plece” („Pleca întotdeauna la timp i ea tia c , plecând la timp, se va întoarce cu bine. C -l va vedea iar”). Vraja se destram când tat l îi „aduse de la Cump na un b ie ” spre a fi partener de joac fiicei sale. Pentru feti faptul acesta constituie o dram , pentru c El, care „era de rou ”, dispare („l-a ars soarele”), vinovat f cându-se nimeni

12

Domnul de Rouã

altul decât b ie elul („din cauza lui nu a putut El pleca”), dovada cert fiind tenul ro cat, culoare ce trimite la sângele coco ului sacrificat în scopul pierderii no iunii trecerii timpului de c tre Domnul de Rou . Feti a intr astfel într-o nou vârst , nu îns înainte de a-i repro a ro catului realitatea lui p mânteasc („Tu n-o s te tope ti niciodat ! Umbl cât vrei, po i s i dormi la soare, prostule, c n-o te tope ti niciodat ! Niciodat ! Niciodat !... Ro catule!...”), dar i surprinzâdu- i o inedit curiozitate („îl privi deodat atent i foarte gânditoare”). Constatând c i ea este „ro cat ” (adic pl dit din acela i aluat ca i b ie elul), „se privir amândoi îndelung, cu i i foarte gânditori, deodat sfio i”, autorul semnalându-ne astfel discret, cu maxim delicate e, primele pâlpâiri ale iubirii. Domnul de Rou , ca un adev rat Zbur tor, i-a f cut datoria. În sfâr it, mitul poetic de care ne ocup m îi inspir în 1991 poetului scut pe plaiuri vasluiene dar tr ind în Câmpulung Moldovenesc Hora iu Stamatin (n. 1950) Balada Domnului de Rou (132), poet caracterizat de un „lirism calm, îndelung stilizat, ie it din gândul auroral, chiar dac r scolit de furtuni afective” (133). Sub condeiul u, „Domnul cel de Rou , care-n dunga alb’ a frun ii poart -un semn iubit de astru”, tr ind „pe subt cetini unde mun ii sprijin adânc albastru”, ne cânt el însu i povestea vie ii sale. Mai întâi ne spune c „am zidit un drum de piatr la iubita-mi din Celei” c tre care plecând „cu patru cai pân dup miezul nop ii”, e înso it de „roiuri palpitând de-alint” ce îi anun zâmbind sosirea la „poarta-i de argint.”

Sosirea Domnului de Rou „o încânt ” pe iubit , drept care îl îmbie la mas ca o adev rat ibovnic din poveste „cu vina , cu turte dulci, cu pui fript i iasomie iar la urm spargem nuci”. Trupul ei e „de r coare cald ” iar scena de iubire dintre cei doi se petrece la temperaturi înalte („Arde noaptea desmierdat când iubirea e în toi”), E un vifor de petale izbucnit de-atingeri dou , când din paradisul moale cânt dragostea de rou , este nunt alb i precar petrecut prin ghioc în care, „în somnu-i de nubil , trupu-mi abur se topi”.

Contrar îns a tot ceea ce tim c Domnul de Rou s-a topit în rou dimine ii pentru c o bab blestemat rufian , r u famat cu-o secure mi-a t iat ceasul meu coco nerod ca subt poduri sub iat m prind al ei rod, „moartea-mi cânt în zadar”. Cu bravur i infatuare el afirm c „eu sunt Domnul cel de Rou ” i, dezicând datele „istorice”, afirm c „din soare las s plou numai lacrimi de-ncântare”, nicidecum razele ucig toare ce-l potopeau alt dat . Ba mai mult, Va veni o alt noapte, am s pun i al i cercei i pe alte bra e coapte am s-adorm iar în Celei pentru c , p lind destinul i contrazicându-l, deturnându-l cum se cade unuia „a a strâmb cum sunt, haihui, îmb tat de-nmiresmare nu dau sam nim nui”.

Anul II, nr. 1(5)/2017

Aceast badinerie e o adev rat surpriz poetic , descre itoare de frun i, ce face trimitere i la o altfel de abordare liric a gravului motiv, glisând epicitatea lui într-o arie de umor sub ire, de boem simpatic , u or licen ioas , crea ie ce tinde a intra în familia poeziilor lui Teodor Pâc , a baladelor lui Tudor George sau ale lui George Astalo , cel din volumul Pe muche de uriu.

Legenda, mitul Domnului de Rou se perpetueaz , astfel, în timp, pe m sura frumuse ii acestuia, oferind prilejul de a cunoa te înc mai nuan at profundele tr iri suflete ti ale oamenilor de pe aceste locuri binecuvântate. Înso esc acest comentariu cu o anex în care pun la dispozi ia cititorului textele (cunoscute mie), cu excep ia celui din ms. 4547, f.

392 v, care a fost citat în întregime în cuprinsul studiului nostru, atât cele ce provin din r spunsurile la chestionarele lui Alexandru Odobescu i Nicolae Densu ianu, cât i cele ce valorific mitul poetic al Domnului de Rou în crea iile literare, pentru a da posibilitatea verific rii judiciozit ii spuselor noastre, dar i ca o provocare spre noi investig ri i interpret ri poate mai inspirate.

Pentru c cel pu in în tomurile care con in r spunsurile la chestionarele lui Nicolae Densu ianu nu se respect strict ordinea cronologic a redact rii i trimiterii acestora, am în iruit aceste texte, indiferent de provenien a lor, în ordine de la cele mai vechi c tre cel mai nou tiut (sau scris) în scopul cunoa terii modului cum mitul sa reflectat fie în tradi ia (memoria) poporului, fie în crea ia literar cult .

Peste tot am adaptat ortografia la normele ast zi în vigoare, iar interven iile mele în text (complet ri, explica ii) le-am trecut între paranteze.

NOTE 1. Acest N. Ruso este publicistul Nicolae B. Locusteanu (18211901), n scut în comuna Leu de Sus, jude ul Dolj. Despre via a i activitatea lui vezi Dic ionarul literaturii române de la origini pân la 1900, Bucure ti, 1979, p. 515 (articol scris de Maria Teodorovici), Maria Totu, Petre Florea, Paul Abrudan, rba i ai datoriei, 18481849, Bucure ti, 1984, p. 243-244.

2. Al turarea Aurelian - Ler o întâlnim înc la Dimitrie Cantemir, în Hronicul romano-moldovlahilor, alc tuit prin 1710, domnul moldovean poveste te c „Preda Stambol, român din ara Muntineasc ”, „ne spunia precum în ara Româniasc aproape de Dun re pre malul Oltului s fie v zând ni te temelii ca de cetate, c rora ranii de pre acolo l cuitori, din b trânii lor apucând, le zic cur ile lui Ler împ rat, precum i în colendele Anului Nou i ast zi au luat de pomenesc: Ler, Aler Domnul, care nume sun Avrelie, Avrelian” (am citat din edi ia tip rit în Ia i în 1835, p. 292. Vezi i edi ia din 1901, p.

217, publicat în Bucure ti „sub auspiciile Academiei Române de pre originalul manuscript al autorului, p strat în Arhivele Principale din Moscova ale Ministerului de Externe”, de Gr. T. Tocilescu). Cf. D. Tudor, Oltenia roman , Edi ia a 3-a rev zut i ad ugit , Bucure ti, 1968, p, 187: „împ ratul din poveste s-a identificat de unii cercet tori cu Aurelian, de al ii cu Galerius i legenda fu transformat în adev r istoric, construindu-se frumoase teorii i legende istorice.

Ele se bazau pe dou tiri literare din secolul al IV-lea e.n. Sextus Aurelius Victor (Epi L Caes.fX. L, 16) îl arat pe Galerius ca n scut în Dacia ripens unde a i fost înmormântat în locul numit Romulianum, localitate ce fusese denumit de împ rat dup numele mamei sale Romula. Lactantius (De mortibus persec. IX, 2) completeaz biografia lui Galerius i spune c mama sa era transdanubian , refugiat în sudul Dun rii, în Dacia cea nou , pe când carpii jefuiau Dacia (traian )”

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

Men ionez c Sextus Aurelius Victor a tr it în a doua jum tate a secolului al IV-Iea e.n. i a scris o lucrare intitulat De Caesaribus sau Historiae abbreviatae ab Augusto Octaviano, id est a fine Titi Li vii usque ad consulatum X Constan ii Aug. et Juliani Caesaris III i un rezumat Epitome, mai detailat decât De Caesaribus.

Lactantius (Lucius Caecilius Firmianus) s-a n scut în Nordul Africii între anii 250 i 260 i a murit probabil la Trier c tre anul 317. A scris Liber ad Donatum confessorem de Mortibus persecutorum sau De persecutione liber unus.

Identificarea lui Ler-împ rat cu Galerius, „dac i recuceritor al Daciei, apoteozat de str mo ii no tri; Ler în colinde i descântece: brazda lui Ler împ rat (valul roman sau Troianul mare, în partea Olteniei ); cur ile lui Ler împ rat (ruinele de la Re ca-Hot rani, Colonia Romula în care se n scuse i a fost înmormântat împ ratul Galerius”, este expus pe larg de Al. T. Dumitrescu (1879-1919) în studiul Ler împ rat publicat în „Revista pentru istorie, arheologie i filologie”, vol. XII, partea II, Bucure ti, 1912, p. 357-395; vol. XIII, 1912, p. 305 i vol. XIV, 1913, p. 13-16 i vol. XV, 1914, p. 226-227.

3. Vezi Dimitrie Bolintineanu, Opere, vol. I, Poezii. Edi ie îngrijit , tabel cronologic, note i comentarii de Teodor Vârgolici. Studiu introductiv de Paul Cornea. Bucure ti, 1981, p. 199-200.

4. În Cercet ri literare, Ia i, 1887, p. 337 ( studiu Poeziile lui D. Bolintinmuu). Vezi i Aron Densu ianu, Cercet ri literare. Edi ie îngrijit , introducere, note i glosar de Geogeta Antonescu. ClujNapoca, 1983, p. 275.

5. Ovid Densu ianu, Opere, vol. III. Edi ie critic i comentarii de Valeriu Rusu, Bucure ti, 1977, p. 472 (cursul Evolu ia estetic a limbei române, inut în anul universitar 1930-1931 la Facultatea de Litere din Bucure ti).

6. Eugen Simion, Diminea a poe ilor, Bucure ti, 1980, p. 177 (eseul Dimitrie Bolintineanu, Sim ualismul i teroarea retoricii).

7. Alexandru Pelimon, Impresiuni de c torie în România.

Cuvânt înainte de erban Cioculescu. Edi ie îngrijit , note, biobibliogafie i glosar de Dalila-Lucia Aram , Bucure ti, 1984, p. 130-131.

8. Dup Al. T. Dumitrescu, op. cit. (loc. cit., XII, 1912, p. 382-390), acest drum este cunoscut i ca „drumu de piatr ”, „drumu ocnii”, Drumu s rii” i „drumu b trân”. El (drumul) „începe... de la Celei, trece prin Re ca i ine drept la munte pe lâng m stirea Cozia, de unde se prelunge te prin drumul împ ratului Carol al Vl-lea” pe care acesta îl construise în 1717 între Turnu Ro u, de-a lungul Oltului pân la Cozia în scop de a facilita comer ul Transilvaniei cu ara Româneasc .

Asupra acestui din urm drum vezi M. Demian, Tableau geographique et politique des royaumes de Hongrie, d’Esclavonie de Croa ie et de la grande Principaute de Transilvanie, II, Paris, 1809, p. 459.

9. Constantin C. Giurescu, Harta stolnicului Constantin Cantacuzino, în „Revista istoric român ”, vol. XIII, Bucure ti, 1943, p. 28.

10. Anton-Maria del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti e religionl degli abitanti. În Venezia, MDCCXVIII. Nuova edizione per cura di N. Iorga, Bucarest, 1914, anexa. Cf. Marin PopescuSpineni, România în izvoare geografice i cartografice. Din antichitate pân în pragul veaculul nostru, Bucure ti, 1978, p. 164-166.

11. Apud D. Tudor, Oltenia roman , ed. cit, p. 187.

12. Al. T. Dumitrescu, op. cit, loc. cit., XII, 1912, p. 382-390.

13. D. Tudor, Sucidava, Craiova, 1974, p. 125. În 1873 „preste aceast osea se construie te acum, în unele p i, oseaua jude ean numit drumul s rei, fiindc pe aci se transport sarea de la schimb din districtul Vâlcea”. Cea veche, roman , „se cunoa te (= se vede) foarte bine în unele locuri, iar în altele este acoperit de p mânt (...)

13

Tradi ia verbal o nume te oseaua sau drumul lui Traian i alt tradi ie, dup al ii, o nume te oseaua Domnului de Rou ” (BAR, ms. rom. 229, f. 152 r).

14. Este vorba de podul lui Constantin cel Mare (denumit de tenii din Celei „podul de aram ”, fiindc , în secolul trecut, din zid ria picioarelui lui, aflate în Dun re, s-a extras i o scoab de aram , lung de 90 cm, cu care se legau blocurile de piatr ), construit în anul 328 e.n. (Cf. Dumitru Tudor, Itinerare arheologice i istorice oltene, Bucure ti, 1979, p. 117).

15. „Marea însemn tate a acestui punct geografic este c tocmai aci se uneau ambele c i romane, cari plecau de la Dun re spre Carpa i, una din Celei, cealalt din Islaz, astfel c Antina forma un centru de comunica iune” (B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dic ionarul limbei istorice i poporane a românilor, vol. II. Edi ie îngrijit i studiu introductiv de Grigore Brâncu , Bucure ti, 1974, p. 94.

16. BAR, fond manuscrise Arhiva Odobescu, III, Acte, 12 b. Vezi i Alexandru Odobescu, Opere, vol, V, Scrieri arheologice. Partea I. Studiu introductiv, comentarii i note de Alexandru Avram. Text stabilit i variante de Marin Ciuc , Bucure ti, 1989, p. 375-376, unde chestionarul amintit este reprodus în întregime. O aluzie la programul u de cercetare vezi în scrisoarea, datat Bucure ti 24 martie 1870, adresat lui Alexandru Golescu (Ar pil ), publicat în Alexandru Odobescu, Opere, vol. VIII, Coresponden 1874-1879. Introducere de prof. univ. Al Dima. Text stabilit, note i indice de Nadia Lovinescu, Filofteia Mihai, Rodica Bichis. Bucure ti, 1979, p. 204-205 (doc. 148).

17. Vezi Alexandru Dobre, Alexandru Odobescu folclorist.

Aspecte inedite în „Revista de Etnografie i Folclor”, an 30 (1985), nr. 2, p.156-165 i idem, Chestionarul arheologic al lui Odobescu, în ibidem, an 31 (1986), nr. 1, p.46-52, acesta din urm reprodus în idem, Folclorul i etnografia sub protec ia Academiei Române, Bucure ti, 2002, p. 70-78. Asupra contribu iei lui Alexandru Odobescu la constituirea arhivei documentar-istorice a etnologiei prin chestionare i spunsurile primite vezi idem, Academia Român , Cercetarea i punerea în valoare a culturii tradi ionale, Bucure ti, 2004. p. 74-94.

18. Actualmente ele sunt legate în opt tomuri masive (în total 4148 file i se afl la Biblioteca Academiei Române, purtând cota ms. rom. 223-230. Vezi Gabriel trempel, Catalogul manuscriselor române ti, Bucure ti, 1972, p. 64.

19. Publicat în „Analele Academiei Române”, tom X, seria II i în extras 1878 cu titlul Antichit ile jude ului Romana i. Rela iune despre localit ile semnalate subt acest raport prezentate în sesiunea anului 1877. Vezi Alexandru Odobescu, Opere, vol. V, p. I, op. cit. p. 20.

20. Bar, ms. rom. 229, f. 154 v. Vezi i Alexandru Odobescu, Opere, vol. V, part. I, vol. cit, p. 111.

21. B. P. Ha deu a cercetat folclorul mai ales ca izvor al istoriei neamului, dar i ca dovad a perenit ii noastre în teritoriul pe care îl locuim. Spre cunoa terea interesului pentru aceast latur a culturii i civiliza iei române ti vezi B. P. Hasdeu, Studii de lingvistic i filologie, 2 vol. Edi ie îngrijit , studiu introductiv i note de Grigore Brâncu i, Bucure ti, 1988; Ovidiu Papadima, Folclorul în periodicele lui B P Ha deu („Traian” i „Columna lui Traian”), în vol.

Studii de istorie a literaturii române. De la C. A. Rosetti la G. C linescu, Bucure ti 1968, p. 217-334, i Ovidiu Bîrlea, B. P. Hasdeu i folclorul, de Ion Mu lea i Ovidiu Bîrlea, Tipologia folclorului. Din spunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Bucure ti, 1970, p.

9-70.

22. Tip rit sub titlul Dare de seam despre cestionarul redactat Pentru adunarea de obiceiuri juridice ale poporului român, în „Analele Societ ii Academice Române”. Sesiunea anului 1877. Tom X, sec iunea Memorii i noti e. Bucure ti, 1878, p. 340-365.

14

Domnul de Rouã

23. Publicat tot în revista academic men ionat , seria II, tom VII, sec iunea I, 1884-1885, p. 21-34.

24. Vezi Gabriel trempel, op. cit, vol. III, Bucure ti, 1937, p. 122124.

25. B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, edi ia cit., vol. III, Bucure ti, 1976, p. 534.

26. Voislava Stoianovici, Vuk Stefanovici Karagici. Lik i delo u kontaktu sa rumunskom kulturom, Bucure ti, 1978. Vezi i G. Miil , Receptarea în România a baladelor sârbe ti din colec ia Vuk Sie/. Karadzic, în vol. „Predarea limbii i literaturii române”, vol.

8, Lucr rile Colocviului de eminescologie. 14-15 ianuarie 1989, Bucure ti, 1991, p. 326-360.

27. B, Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, vol. III, p. 535.

28. Ibidem.

29. Ibidem., p. 536.

30. Ap rut în dou p i, prima (Bucure ti, 1893) cu 396 i a doua (Ia i, 1895) cu 280 de întreb ri, chestionarul a constituit baza primirii a 1156 de r spunsuri (din 930 de localit i), înm nunchiate ast zi la Biblioteca Academiei Române în 19 tomuri (9115 file), la cotele ms. rom. 4545-4563. Vezi Gabriel trempel, op. cit., vol. IV, Bucure ti, 1992, p. 46-52.

31. Bucure ti, 1913. Vezi i Nicolae Densu ianu, Dacia preistoric . Text stabilit de Victorela Neagoe. Studiu introductiv i note de Manole I Neagoe, Bucure ti, 1986.

32. Nicolae Densu ianu, Vechi cântece i tradi ii populare române ti Texte poetice din r spunsurile la „Chestionarul Istoric” (1893-1897). Text ales i stabilit, studiu introductiv, note, variante, indici i glosar de I. Opri an, Bucure ti, 1975.

33. BAR, ms. rom. 4548, f. 289 r.

34. Dup opinia lui Tony Brill (Legende populare române ti.

Legende istorice. Bucure ti, 1970), care încadreaz legenda Domnului de Rou la capitolul astfel denumit.

35. BAR, ms. rom. 4545, f. 88 r.

36. BAR, ms. rom. 4547, f. 297 r.

37. Ibidem., f. 392 v.

38. Const. I. Locusteanu, Dic ionar geografic al jude ului Romana i, Bucure ti, 1889, p. 59.

39. BAR, ms. rom. 4547, f. 101 r.

40. Ibidem, f. 191 r.

41. Alexandru Vlahu , România pitoreasc , Bucure ti, 1901, p.

14. Vezi i Alexandru Vlahu , Opere, vol. III. Edi ie îngrijit , studiu introductiv, note, comentarii i bibliografie de Valeriu Râpeanu, Bucure ti, 1964, p. 213. Amintim c elaborarea acestei lucr ri, cerut de Ministerul de Culte, a fost facilitat cu siguran de primirea spunsurilor (câte vor fi fost i unde se vor fi aflând acum?) la scrisoarea tr înv tori, datat Bucure ti, 1 martie 1898, publicat în „Gazeta S teanului” (an XV, nr. 3 (290) din 5 martie 1898, p. 62-64), scrisoare bivalent cu un adev rat chestionar folcloric, în care se solicitau: 1. O mic descriere a regiunei în care v afla i; 2. Ce pozi ii frumoase sau locuri istorice sau monastiri, b i, ruine etc. se sesc prin împrejurimi; 3. Pe scurt, legenda sau credin ile populare legate de M stirea; 4. Izvoarele de bog ie, ocupa iile, traiul i portul ranilor de pe-acolo. i, în sfâr it, tot ce ve i crede i d-voastr c ne-ar fi de folos, pentru a putea întrupa în aceast carte fiin a vie i întreag a mândrei noastre ri”.

42. Dimitrie Frunzescu, Dic ionarul topografic i statistic al României (...) precedat de geografia i statistica erei, Bucure ti, 1872, p, 402-403.

43. BAR, ms. rom. 4547 f. 512 r.

44. Ibidem, f. 392 v, comunicat la 4 iunie 1893 de înv torul G. I,

Anul II, nr. 1(5)/2017

Didicescu din comuna C ne ti, plasa Ocolul, jude ul Vâlcea.

45. „Unitatea na ional ”, an I, nr. 40, 17 mai 1885, p. 3.

46. Ibidem, p. 2.

47. Craiul nostru, vol. I, Bucure ti, 1906, p. 95; BAR, ms. rom.

4147, f. 316 v i 402 r.; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor. Vol. VII Bucure ti, 1901, p. 135.

48. BAR, ms. rom. 4547, f. 459 r.

49. Ibidem, f, 382 v.

50. „Unitatea na ional ”, nr. cit., p. 3; Const. I Locusteanu, op. cit, 1111 i BAR, ms. rom. 4548, f. 241 r.

51. BAR, ms. rom. 4548, f. 175 r.

52. BAR, ms. rom. 4547, f. 407 r.

53. Zaharia Bârsan, Scrieri,Antologie i prefa de C. Smnonescu.

Text stabilit i bibliografie de Aurora Pârvu, Bucure ti, 1969, p. 339485.

54. Vezi Adrian Fochi, Datini i eresuri populare de la sfâr itul secolului al XlX-lea. R spunsurile la Chestionarele lui Nicolae Densu ianu. Bucure ti, 1976, p. 112-115.

55. BAR, ms. rom. 4547, f. 442 v.

56. Ibidem, f. 96 r.

57. G. F. Ciau anu, Glosar de cuvinte din jude ul Vâlcea, Bucure ti, 1931, p. 22.

58. G. F. Ciau anu i L. Sfârlea, Glosar de cuvinte regionale din Vâlcea, în vol. Materiale i cercet ri dialectale. Vol. I. Bucure ti, 1960, p. 234 („om preten ios, care a teapt aten ie”).

59. Dic ionarul limbii române (DLR). Serie nou . Tomul IX, Litera R. Bucure ti, 1975, p. 578 (cu trimitere pentru atestare la volumul Materiale i cercet ri dialectale citate, p. 234).

60. Justin Ceuca, Zaharia Bârsan. Cluj-Napoca, 1978, p. 165166.

61. BAR, ms. rom. 4548, f. 202 v.

62. Iuliu A. Zanne, op. cit, p. 135.

63. „ ez toarea”, V, 1899, nr. 2, p. 19.

64. Dimitrie Frunzescu, op. cit, p. 403.

65. BAR, ms. rom. 4547, f. 297 r.

66. BAR, ms. rom. 4548, f. 175 r.

67. Const. I. Locusteanu, op. cit, p. 101.

68. „Flamuri”, an IV, 1937, nr. 1, p. 43.

69. „ ez toarea”, nr. cit, p. 19.

70. BAR, ms. rom. 4547, f. 382 v.

71. Ibidem, f. 418 r.

72. „Unitatea na ional ”, nr. cit.

73. BAR, ms. rom. 4547, f. 297 r i 372 r i 4548, f. 270 v.

74. Zaharia Bârsan, vol cit, p. 345.

75. BAR, ms. rom. 4547, f. 305 v.

76. Ibidem, f. 255 v.

77. BAR, ms. rom. 4548, f. 301 v.

78. BAR, ms. rom. 4547, f. 402 r.

79. BAR, ms. rom. 4548, f. 164 r.

80. Ibidem, f. 202 v.

81. Ibidem, f. 241 r.

82. Graiul nostru, vol. cit., p. 95.

83. „Flamuri”, nr. cit., p. 43.

84. Zaharia Bârsan, vol. cit., p. 393.

85. Dimitrie Frunzescu, op. cit., p. 403.

86. Const. I. Locusteanu, op. cit., p. 191 i 204.

87. BAR, ms. rom. 4547, f. 316 v, 382 v i 442 v.

88. Ibidem, f. 417 v.

89. Ibidem, f. 438 v.

90. Ibidem, f. 470 r.

91. BAR, ms. rom. 4548, f. 175 r.

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

92. „ ez toarea”, nr. cit, p.19.

93. Const. I. Locusteanu, op. cit., p. 101.

94. BAR, ms. rom. 4545, f. 49 r.

95. BAR, ms. rom. 4547, f. 407 r.

96. Alexandru Vlahu , op. cit., p. 17.

97. Punct geografic (sat apar inând azi comunei Dobrosloveni, jude ul Olt i pârâu ce se vars în Olt), la care autorii de dic ionare geografice (Dimitrie Frunzescu, op. cit., p. 377; Const I. Locusteanu, op. cit., p. 163 (George Ioan Lahovari, C. I. Br tianu, Grigore Tocilescu, Marele dic ionar geografic al României, vol. V, Bucure ti, 1902, p.

67) consemneaz sec doar coordonatele geografice (vecin ile), num rul de locuitori, existen a unei biserici etc., f a se face vreo aluzie la legenda Domnului de Rou , care, potopit aici de razele soarelui, a dat, prin acest fapt, f îndoial , numele satului sau, i mai sigur, pârâului ce se vars în Olt, al c rui curs de ap ar putea proveni, p strându-ne în legend , din rou eroului legendei noastre, spre deosebire de localit ile din zon , c rora li se consemneaz apropierea de drumul Domnului de Rou i chiar se relateaz tradi ia popular referitoare la acesta.

98. BAR, ms. rom. 229, f. 154 r.

99. BAR, ms. rom. 4547, f. 459 r.

100. Iuliu A. Zanne, vol. cit., p. 135.

101. „Unitatea na ional ”, nr. cit, p. 3.

102. „ ez toarea”, nr. cit, p.19.

103. „Flamuri”, nr. cit, p.43.

104. BAR, ms. rom. 4547, f. 418 r.

105. BAR, ms. rom. 4548, f, 164 r.

106. Ibidem, f. 202 v.

107. I uliu A. Zanne, vol. cit, p. 135.

108. BAR, ms. rom. 4547, f. 372 r.

109. Ibidem, f. 407 r.

110. Ibidem, I. 316 v.

111. Ibidem, f. 255 v.

112. Zaharia Bârsan, vol. cit., p. 443.

113. Cf. Vasile Alecsandri, Opere, vol. III, Poezii populare. Text stabilit de Georgeta R dulescu-Dulgheru. Studiu introductiv, note i comentarii, variante de Gheorghe Vrabie, Bucure ti, 1978, p. 129.

114. Dem. Teodorescu, Poezii populare române. Edi ie critic , glosar, bibliografie i indice de George Antofi. Prefa de Ovidiu Papadima. Bucure ti, 1982, p. 510-512.

115. „ ez toarea”, nr. cit, p. 19.

116. În „Revista Funda iilor Regale”, an II, nr. 2, februarie 1935,p.

308-313.

117. Fapt ce a condus în epoc la definirea lui drept un „poet de un puternic colorit verbal”, care „realizeaz o atmosfer metaforic remarcabil ” (Ion iugariu în „Revista Funda iilor Regale”, an XI, nr.

I 2, februarie 1944, p. 430, articol reluat în Ion iugariu, Via a poeziei, Edi ie i tabel cronologic de Marcel Crihan , Timi oara, 1999, p.

227). Despre Radu Gyr, „baladistul”, vezi i Adrian Popescu, Lancea frânt . Lirica lui Radu Gyr, Bucure ti, 1995, p. 56-65, care define te Baladele (Bucure ti, 1943) pe bun dreptate „un volum al maturit ii creatoare”, ce îl a eaz pe autor „printre cei mai cunoscu i poe i ai epocii intebelice”, argumentându- i aser iunea „prin originalitatea mijloacelor i substan a viziunii”, „prin evocarea for ei expresive a poemelor” i prin „capacitatea de a concentra multiple sugestii întrun vers lapidar, senten ios i grav”, iar „prin fervoarea comun a descoperirii specificului românesc”, acesta se impune în familia celor deja clasiciza i: Ion Pillat, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu.

118. Florescu, Cuvânt înainte în „Domnul de Rou ”, an I, nr. 1, decembrie 1936, p. 3-4.

119. Aristide Popovici, Ce vrem s fie „Domnul de Rou ”, în

15

„Domnul de Rou ”, an I, nr. 3, 1 martie 1937, p. 1.

120. Mihail Iordache, Adrian Maniu, Ia i, 1979, p. 157-194, 201 204. Vezi i Gheorghe L rescu, Adrian Maniu, Bucure ti, 1985.

121. Mihai Zamfir, Poemul românesc în proz , Bucure ti, 1981, p. 338-342. Vezi i Palatul fermecat. Antologia poemului românesc în proz de Mihai Zamfir. Bucure ti, 1984, p. 123-131.

122. Adrian Maniu, Focurile prim verii i fl ri de toamn , Bucure ti, 1935, p. 97-98.

123. Monica Laz r în Dic ionarul scriitorilor români, vol. II, DL. Bucure ti, 1998, p. 783-785.

124. Vezi Dic ionarul scriitorilor români. Vol. I. A-C. Bucure ti.

125. Prefa la Zaharia Bârsan, Scrieri, Bucure ti, 1969, p. 15-16. În acest volum piesa în discu ie se afl la p. 339-485.

126. Este cazul s amintim c înc din 1932-1933, în cursul Balada poporan român inut la Facultatea de Litere din Bucure ti i mai ales Balada Criv ului, studiu publicat în „Revista Funda iilor Regale” (n. X, 1943, nr. 8, p. 264-292), D. Caracostea scria c „motivul acesta al unei fiin e care se tope te de razele soarelui sau de vântul cald este foarte vechi; îl întâlnim împletit i în poeziile germane vechi.

Astfel, într-o poezie redactat în latine te pe la anul 1000, motivul so ului întors dup o lung c torie este contaminat cu acela al copilului bastard, de care so ia îi spune c l-a conceput sorbind pad . Copilul este numit Schneekind. So ul îl face s dispar i spune so iei c soarele a topit pe copilul de z pad ”. Exemplul e luat din P. Piper, Die alteste iltulsche Literatur bis um das Jahr 1050, p. 300, constituind primul volum al colec iei Deutsche national Lteratur a lui I. Kiischner. Vezi D. Caracostea, Poezia tradiional român . Balada popular i doina, vol. II, Bucure ti, 1969, p. 164.

127. Constantin Paiu (în Dic ionarul general al literaturii române, vol. I, Bucure ti, 2004, p. 463-465) arat c Alean - rod al unei iubiri neîng duite - este condamnat s isp easc vina p rin ilor i printr-o existen nocturn , chemarea lui la tron, de c tre cei ce nu îi tiau blestemul, spre a izb vi poporul de sub asuprirea str inilor, nu se poate împlini, atât din cauza ezit rii „eroului” (care se tia condamnat de soart la o astfel de existen a în afara obi nuitului cotidian), cât i, mai ales, datorit cabalei puse la cale, la sugestia dr ceasc a babei Duna, de c tre tinerii gelo i, pe iubirea profund a lui pentru „p mânteana” Taina care absolut retoric îi m rturise te c „m îndumnezeie te cuvântul t u de foc”.

128. Justin Ceuca, Zaharia Bârsan, Cluj-Napoca, 1978, p. 162165.

129. Al Cior nescu, Teatrul românesc în versuri i isvoarele lui, Bucure ti, 1943, p.214.

130. „Cert este c la nici un alt scriitor apelul la cultura popular nu a provocat o mai profund schimbare a liniilor crea iei artistice ca la Vasile Rebreanu”, nota I. Opri an în studiul Prezen a multipl a culturii populare în literatura român contemporan , publicat în volumul Temelii folclorice i orizont european în literatura român , Bucure ti 1971, p. 455.

131. Integrat în cuprinsul volumului iganca alb (Bucure ti 1968, p. 217-221), aceast schi a mai fost reprodus în A treia zi dup r zboi (Cluj, 1974, p. 129-132) i în Mireasm i suspin (Cluj Napoca, 1985, p. 204-207), în aceasta din urm cu titlul Deodat sfio i ceea ce arat c însu i autorul o apreciaz ca f când parte dintre scrierile sale de valoare.

132. Hora iu Stamatin, Balada Domnului de Rou i alte poeme, Suceava, 1991, p. 43-46.

133. Cf. Adrian Dinu Rachieru, Poe i din Bucovina. Selec ie, studii introductiv i profiluri critice. Timi oara, 1996, p. 409.

16

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Radu GYR

DOMNUL DE ROU{ Numai noaptea, domn tân r de rou suia c tr Râmnic rare înstelat .

Legend olteneasc În balad plânse ori în amintire Domnul cu nestânse umbre de safire?

Cneaz de stalactit i lumin nou , prin de stea r nit , Voevod de rou .

Ce blestem de fat a r nit i doare Domn de nestemat du nit de soare?

Chiciur ce arde, lacrim sau cneaz e, de se teme chiar de luna de topaze?

Numai noaptea pleac în r dvan ca fumul Luna-l înneac leg nându-i drumul.

Stele-1 v d cum calc peste flori serafe i voevodal c umbl pe garoafe.

Rou -mp teasc , Domn de fl ruie Alba lui calea prin smaragde suie.

Scrânciob de petale nuferi, chiparoase, leg ri florale spre râmnic m tase Unde-s a ternuturi de polen sub ire pâlpâie cu fluturi limpede iubire.

Cr ias vâlcean voalt i descântec.

Serile pe gean , stelele pe cântec.

Dragostea: gr din , umbre amândou .

Domni a, tulpin voevodul, rou .

Când coco ii îns strig ro u’n ceruri, Crai de sticl plâns pleac -n giuvaeruri.

Fuge, s nu-i prind zorii faetonul.

Tremur -oglind i inel, cuconul. Înapoi alearg giuvaerul rece, ziua s nu-l sparg , cerul s nu-l sece Coac ze amare plângi, de-acum, balad .

O triste e mare pe stihuri s cad ...

Bate cozianul, nop i de prim var .

Fâlfâie r dvanul, clar ca o vioar .

Urc printre iri i paradis cu lun , unde, limpezi, mirii- i fac din cer cunun .

Noapte, nu apune, curgi o ve nicie. Într-un nuf r pune pat de cununie mâi, diminea , sub clopot de mare. În culcu de ghea nu r zbate, soare!

Stele reci s plou peste anemone... Înz uat în rou fragedul cocon e.

Dimine ii clare îi teme s geata. dvanu-n cle tare ferecat st gata.

Dar, culcat -n dalii, mireasa viseaz Zori cu evantalii în culcu de raz .

Vrea peste iubire aurori cu steme.

Str veziul mire pentru ce se teme?

- Prin e de oglind , nu fugi când vine soarele s i prind în argint rubine Trist se zbate craiul, ci albe s ruturi îi adorm în raiul cl tinat de fluturi... zvon se-nal viscole b laie.

Zorile i-ncal botfori de v paie.

Br ri de jeratec la glezne solare...

Din s rut molatic crai de geam tresare. bovit se-arunc în calea ca lin .

Ziua îl alung , cu erpi de lumin .

Soarele-l întrece, aprinzând intaur.

Domn de perl rece e r nit cu aur.

Lacrim gonit , prin de lumini .

Fuga lui r nit plânge-i-o, domni .

Raze mari de soare dvanu-i r stoarn .

Fii ascunz toare, crinule cu goarn .

Diminea a-arunc dup cneaz rubine.

Trandafirii spun c voevodu-n crin e.

Vâlv i destup crinul de beteal ; afl prin în cup plâns pe o petal .

Flac du man tope te i doare.

Ran diafan sânger în floare.

Domn pl pând se strânge or de ploaie... lic re, se frânge, pâlpâie pe-o foaie.

Cu-nstel ri apuse tremur i piere...

Domn de rou fuse, cântec sau p rere?

Voevod de gal ucis în balad , topit pe-o crinal goarn de z pad i culcat în mine cu lacrim nou ,palid crai de rou , tân r domn de rou .

Cneazule ca roua, domn cu umbre line, tristul t u landou a înnoptat în mine.

Anii mei te-adun , prin cu r ni amare, visezi în lun i s mori în soare.

Reprodus dup „Revista Funda iilor Regale”, an II, nr. 2, febr. 1935, p. 308-313.

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

17

tefan i Irina GOAN

Lumea fabuloas[ a DOMNULUI DE ROU{ În lumea fabuloas a personajelor din crea ia noastr popular , privite în ansamblu, personaje superlativizate în numele binelui i al ului absolut, al frumosului i al urâtului, straneitatea Domnului de Rou n-ar trebui s surprind i s i cear un loc aparte. i, totu i, misteriosul crai incit i d na tere la supozi ii tulbutoare, pentru c , desprinzându-l din galeria fe i-frumo ilor din basme, cântece b trâne ti sau colinde, se întrev d tr turi care îl singularizeaz , dincolo de particularit ile de ordin estetic.

Sigur, i el vine dintr-un timp al lui, a fost n scut i crescut din ra iuni i pentru ra iuni care apar in nu numai sferei imaginarului i fascineaz înc prin numele de o neverosimil ging ie i puritate de sub care clameaz în surdin morbul predestin rii. (Domnul de Rou va pieri cum piere roua de la primele raze ale soarelui).

Ispr vile eroului s-au epicizat pân la c derea în obi nuitul banal, iar moartea îns i, tragic prin sine, e doar un sfâr it care nu impresioneaz .

Pân i r spunsurile la cuprinz toarele chestionare întocmite de Bogdan Petriceicu Ha deu i de Nicolae Densu ianu, lucr ri fundamentale pentru folclori tii de mai târziu, informa iile despre Domnul de Rou sunt relativ pu ine, succinte, aproape toate din zona sudic a Olteniei, neînso ite de suporturi literare narative, lirice sau dramatice care s transfigureze tradi ia i s-o valideze de facto.

Se spune c Domnul de Rou î i avea re edin a în mun i - nu putea tr i decât în locuri umbroase unde roua persista i ziua -, iar seara cobora la ibomnica sa din Celei, undeva la Dun re, ghid sonor pentru a nu dep i grani ele nop ii îi era cântecul coco ilor. Într-o zi, spre a-l re ine mai mult ibomnica i alte femei - din nou motivul femeii care ucide din dragoste - îndeamn localnicii s taie sau s ascund to i coco ii.

Lipsit de busola sonor , Domnul de Rou întârzie, îl prinde ziua pe drum i e obligat s se ascund sub un pod, dar i aici îl s geteaz soarele i îl tope te, f a l sa din el nici o urm .

Oamenii s-au bucurat. Sc paser de un domn care îi supunea la corvezi grele, se lucra zi i noapte la drumul de piatr care urma s lege muntele de es, u urând astfel c toria Domnului de Rou la re edin a ibomnicei.

Nu era nimeni scutit de aceast munc , în plus, femeile gravide erau obligate s care în spinare câte doi bolovani de piatr i pentru pruncul din pântece.

Alte informa ii provenite din aceia i zon (Râmnicu Vâlcea, Caracal, Re ca, Celei sau Potopin, numit a a pentru c sub podul de aici i-a g sit sfâr itul Domnul de Rou ) atest contamin ri de esen cu tradi iile legate de Împ ratul Traian, el îns i ar fi Domnul de Rou , el ne-a adus aici pe drumul Domnului de Rou i, printre altele, ne-ar fi adus i grâul.

Dar de ce tocmai gloriosul împ rat intrat în legend înc din timpul vie ii s i se atribuie un cognomen deloc laudativ, chiar jignitor pentru un cuceritor viteaz departe i fizic i moral, de fragilitate i ging ie? Nedumere te în bun m sur i titulatura de domn dat

Domnului de Rou , cunoscut fiind c numele de domn, domnitor va desemna abia peste secole pe conduc torii forma iunilor de pe teritoriul fostei Dacii.

Explica ia ar putea consta în faptul c intensele leg turi economice dintre popula ia b tina de dincoace de Dun re i negustorimea romanizat , cel pu in în parte, de dincolo ar fi apelat inevitabil i la împrumuturi masive de cuvinte.

Termenul domn, din latinescul dominus, ar fi fost mai în m sur -l deta eze pe conduc tor ca vârf al aristocra iei locale alc tuite din tarabostes i mai apoi din majores terrae.

Probabil din acela i motiv to i marii conduc tori daci, sfâr ind cu Decebal, au purtat titlul de rex, rege, cuvânt, de asemenea, împrumutat din limba latin .

Prinde contur ideea potrivit c reia Domnul de Rou nu a fost o existen pur imaginar în eposul nostru.

Mult mai târziu, ipoteticul Negru Vod , poate întâiul desc lec tor al rii Române ti, dar cu siguran voievod (domn), i-a pierdut identitatea f a intra în anonimat gra ie poreclei care îi proiecta mai explicit valen ele morale în fa a supu ilor i urma ilor.

La români, mai ales la el, cognomenul, al doilea sau al treilea nume, particulariza în mai mare m sur un individ decât numele propriu d ruit la na tere, fiindc supranumele era reflexul meritelor sau nemeritelor individului sau ale înainta ilor s i.

Porecla se n tea din contact nemijlocit cu împrejurul, din impactul firesc cu acesta, iar intersect rile aduceau cu sine o reprezentare mult mai semnificativ , fie în planul prezen ei fizice, fie al celei morale, consfin ind un statut.

Epitetul metaforic de rou trebuie s fi semnificat la început altceva, mai ales, dac inem seama de faptul c i se atribuie unui zboinic de profesie, a a cum erau, în general, to i conduc torii epocii.

O pl smuire pur imaginar a unui domn (domnitor) de rou în ni te vremuri atât de tulburi nu avea sens. Mai plauzibil este existen a unei vie i propriu-zise care avea s se consume în culmina ii spectaculoase, în împlinirea unui destin care avea s influen eze sau s croiasc alte destine la fel de însemnate.

Abia mai târziu, pornindu-se de la aceast realitate în proces de estompare, avea s intervin imaginarul i s construiasc pe traiectoria basmului.

Evolu ia adev rului în fic iune, proces de asemenea firesc, p sea adev rul istoric în favoarea altei istorii proprii corespunz toare altor viziuni reclamate acum de imperative ale afectivit ii i adapt rii la un destin.

Tradi ia î i sporea zestrea, transformând informa ii reale în semilegende, legende sau basme.

Personaje de rezonan îi îmbog eau panoplia înve mântate într-o alt aur a nemuririi, cea a basmului atât de generos în evidenierea binelui i a r ului, a frumosului i a urâtului.

18

Domnul de Rouã

Ni se pare deopotriv firesc integrarea Domnului de Rou în spiritualitatea noastr în ambele ipoteze: i ca personaj real i ca fic iune folcloric .

Izvoarele, toate numai orale, f credibilitatea documentului material, nu ne îng duie decât evalu ri intui ionale, supozi ii, e drept, tulbur toare, dar care nu dep esc sfera adev rurilor estetice.

Ideea atât de generoas a pa opti tilor, îmbr at i de Nicolae Densu ianu, potrivit c reia datinile, obiceiurilor i tradi iile ar constitui istoria unui popor nu se poate sus ine. i, totu i... Ce ar sus ine, fie i numai pe baza unor asemenea considerente, existen a real a Domnului de Rou ? Admiteam mai sus c rela iile dintre popula iile de pe cele dou maluri ale Dun rii erau ini ial preponderent economice.

Marea mas de agricultori (comati-daci liberi, dar din clasa inferioar ) i o bun parte a nobilimii înst rite ( pileati-tarabostes) evitau deliberat conflictele cu popula ia mult mai eterogen de dincolo atras spre comer ul pa nic de bog iile Daciei.

Nu aceea i era optica orgolio ilor generali romani i nici a regilor geto-daci care înc înainte de Burebista intuiser pericolul expansiunii militare romane.

Desele incursiuni în replic , atât într-o parte, cât i în cealalt , aveau ca scop i prada, dar mai ales intimidarea adversarului i satisfacerea orgoliului r nit.

Indiferent de mobilul major, luptele de h uial se repercutau dureros asupra popula iei obligate s i întrerup , fie i temporar, îndeletnicirile domestice i s suporte pierderi materiale i umane.

Economia Daciei nu se baza nici în mic m sur pe sclavii publici sau particulari, a a c toate corvezile pentru construirea i între inerea fortifica iilor, pentru confec ionarea sau pentru procurarea prin alte mijloace a armelor c deau în sarcina oamenilor liberi nu întotdeauna anima i de ra iuni obiective i din multe altele dictate de acelea i ra iuni mai ales, într-o economie care devenea pe zi ce trece, de r zboi.

Aprigul Decebal era mai mult temut decât iubit, pedepsea f cru are actele de nesupunere i, în special, pe cele de tr dare, cutetor, bun organizator i strateg, regele era con tient de superioritatea numeric a armatei du mane i de înzestrarea tehnic a acesteia, a a trebuia s compenseze prin altceva: prin mobilitate i surpriz .

Cetele lui de elit atacau fulger tor în complicitate cu noaptea, cu râul i ramul, prieteni dintotdeauna, surprinzându-i i pe localnici.

Numele lui devenise tabu i trebuia s r mân a a pentru ca, rostit numai în situa ii limit , s impresioneze, s înfrico eze, s aib for a blestemului.

S-a impus f greutate titlul de Domnul de Rou , includea i o anumit frumuse e deopotriv zeiasc i p mântean , surprindea i prin contrastul menit s camufleze de circumstan robuste ea fizic i moral a regelui, sporea atmosfera de mister din jurul acestuia, îl supranaturaliza i îi asigura conspirativitatea.

Receptat astfel, porecla devenea renume, imaginea regelui c ta dimensiuni i respingea orice umbr de peiorativ.

Suicidul, ultimul i supremul act eroic de împotrivire în fa a cotropitorilor, va c ta cu timpul aura unei poezii exterioare care, atenuând tragismul gestului, va transforma jertfa marelui rege întro moarte mioritic în care legile sunt f cute de puterea integratoare a elementelor naturii: roua nu poate fi ucis decât de soare, a a cum nu poate fi n scut decât de p mânt, ca o lacrim de durere sau de bucurie a acesteia, procesul va fi reluat la nesfâr it.

Pustiitoarele r zboaie vor fi uitate, r nile vindecate, iar via a î i va relua cursul sub noile auspicii.

Romanii înv aser s st pâneasc i prin pax romana, din cuceritori, militarii sedentariza i în Dacia vor deveni curând ap tori nu

Anul II, nr. 1(5)/2017

numai ai administra iei romane, dar i a b tina ilor deloc refractari la înnoiri.

Firesc, f chinuri, de i cu inerente poticneli cauzate de rezisten a dacilor liberi i a barbarilor tot mai amenin tori, se s vâr ea miracolul noii deveniri.

Amintirea lui Traian era între inut de legiunile cantonate în Dacia Felix, rela iile economice se consolidau i se amplificau sub noua ordine, iar via a spiritual roman , de mult în simbioz cu cea a dacilor, descoperea resursele unei noi civiliza ii în multiple planuri i valen e.

Numele marelui împ rat roman se conserva, mai ales, în toponimie i a r mas s str bat secolele amplificat ulterior i de suportul livresc.

Departe de a mai fi considerat un cuceritor, Traian a r mas în tradi ie ca un p mântean al acestor locuri, personaj legendar îndr git, ridicat în noua i marea familie la rangul de str mo .

Nu putea fi uitat îns nici Decebal, eroul de odinioar , în vremea lui mai cunoscut decât însu i Traian, cuceritorul, numai c rolul lui se încheiase atât în planul faptic cât i în cel al unor n zuin e de arte.

Când al i n litori, de data aceasta în adev ratul sens al cuvântului, b teau la por ile Daciei i adesea intrau i pârjoleau totul, nu se mai putea pune problema eliber rii de sub st pânirea roman civilizatoare, dimpotriv , era vorba de un front comun de lupt care, la rândul lui, strângea i mai mult leg turile dintre fo tii învin i i fo tii înving tori.

Domnul de Rou , prea frumos i prea vrednic pentru a fi dat uit rii, se retr gea în amintire, într-un alt univers, imaterial, iar scurgerea timpului îi conferea o alt serie de atribute menite s -l consolideze afectiv în con tiin a urma ilor care nu mai vroiau s cultive spiritul r zboinic.

Faptele lui de vitejie se estompau, dramatismul ac iunilor de odinioar luase drumul implacabil al epiciz rii nuvelistice neangajate de tipul a fost odat ... personajul c ta alte valen e mai domestice, mai comune, mai gustate.

Decebal se metamorfoza vizibil în Domnul de Rou , alt Domn de Rou care fascina prin alte tr turi, care ocau nesângeros numai laturile exterioare ale sensibilit ii, f s le afecteze.

Nu se putea ca un tân r frumos i viteaz, cu un nume predestinat, ce descindea din basm, s r mân în afara meandrelor dragostei, s nu se plaseze în centrul unor aventuri amoroase deopotriv de pl cute n scocitorilor povestitori i al ascult torilor.

Punctele de plecare ofereau antecedentele. Dac eroului îi pl cea c toreasc icognito, în tainele nop ii, î i vizita cu regularitate iubitele.

Mai mult, pentru a- i face c toriile mai u oare, a pus s i se construiasc un drum de piatr , obligându-i astfel pe supu ii s i la cazne supraomene ti, ca i când n-ar fi fost suficient invidia semenilor pentru lunga serie de succese i huzureli ale st pânului u uratic.

Cum ob tea era obi nuit prin legile ei nescrise s sanc ioneze i verbal i faptic tot ceea ce dep ea limitele normalului i atenta la echilibrul stabilit prin timp, s-a luat hot rârea ca autorul exceselor s fie dat pieirii.

S-a g sit i solu ia: S se ascund sau s se taie to i coco ii, ornicele nop ii.

Lipsit de ghidul sonor al de tept torilor, incorigibilul amorez, naiv ca to i îndr gosti ii, o s fie derutat i surprins de zi.

Soarele care tope te roua o s -l topeasc i pe el, fie pentru a fi pe placul ibomnicei de la Celei, care nu tia cum s mai fac pentru ai re ine iubitul, fie din gelozie - cherchez la femme - moa a satului o sf tuie te pe doamn s ia parte la complotul care îmbrac , în relat ri, mai multe variante.

Intervin i ni te ho i pl ti i anume s îngreuneze drumul domnului i s -l fac s întârzie.

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

Inevitabilul se produce. Obligat s i g seasc sc parea în umbra de sub un pod, Domnul de Rou e g sit i aici de soare i suli at cu raze ca s nu mai r mân nimic din el. tiau oamenii ce tiau. Ca în atâtea alte cazuri, viclenia e mai me ter în ale mor ii i, în plus, chiar dac î i întineaz sufletul, te las cu mâinile curate.

Cu siguran c în r stimpul de pân la pieirea Domnului de Rou sub un pod, nimeni nu s-ar fi gândit c în eleptul Decebal i-ar fi irosit pre iosul timp în aventuri galante.

Dar pe atunci Decebal era numai de circumstan Domnul de Rou . Personajul imaginar cu acela i nume a tr it mult mai târziu, era un iub re de profesie, un Casanova local r cit în marea gr din a lui Dumnezeu.

Totu i, moartea lui, dac ne gândim la mobilurile în care crea ia noastr popular epic i-a n scut, i-a crescut i ucis (la propriu) personajele de rezonan , surprinde din mai multe puncte de vedere.

Rar, i numai bine motivat - în nici un caz de dragul suspansului - i-a ucis eroii propriu-zi i (vezi Tinere e f b trâne e i via f de moarte). A fost îns neiert toare cu cei care întruchipau r ul, urâtul, cu zmeii, cu balaurii, etc. de i pân i acestora le acorda considera ie pentru urmele de omenesc din ei. i ace tia erau adep ii luptei drepte, cinstite, nu recurgeau la vicle uguri, î i ineau cuvântul, încercau reconcilieri .a.m.d.

Folclorul le-a creat fe ilor-frumo i, adversari pe potriv pentru a face din confruntarea lor o lupt epopeic , dar a anselor egale, singura în m sur s scoat în eviden meritele. i cum omul este sura tuturor lucrurilor, nu-i putea înzestra pe ace tia decât cu defecte omene ti la fel de redutabile ca i calit ile omene ti.

Era necesar ca adversarii s fie mai întâi umaniza i, credibili, pentru a avea apoi ce dezumaniza i înl tura prin lupt cinstit în numele binelui. Necru tor în întregul în eles al cuvântului era îns cu oamenii care p siser de bun voie omenescul pentru a se pune deliberat în slujba r ului. Uciderea trebuia s fie un act justi iar omenesc, nu crim . Poate fi introdus enigmaticul Domn de Rou în categoria negativilor i dat ca atare, pe bun dreptate, mor ii?

Ar exista câteva opreli ti. Iubirea lui atât de bogat tentacular chiar dac e în eleas într-un mod foarte personal, e totu i iubire, sentiment nobil, frumuse ea lui stranie cu care e binecuvântat sau blestemat e cuceritoare, iar frumuse ea ia numai voit i ostentativ chipul ascuns în interior al r ului.

Ging ia trupului de rou nu mai poate fi asimilat în cazul acesta fragilit ii exprimate peiorativ. Pe lâng acestea, viteazul i chipe ul domn care z bove te în visele fecioarelor nu are nimic demonic, nimic comun cu mitul vreunui zbur tor, este un p mântean, numai c are trup de rou , iar roua, ca lacrima, este un simbol al purit ii .

Roua p mântului i lacrima omului, însemnele deopotriv ale bucuriei i ale durerii, sunt a a de apropiate i asem toare, încât se substituie no ional i metaforic una alteia: roua ochilor, lacrima mântului. Iar dac F t Frumos se na te din lacrim (vezi Eminescu), de ce nu s-ar na te i din rou ?

Gemenii au, se în elege, aceea i mam , poate din cauza aceasta Domnul de Rou , cu toate c a pierit ucis de soare, a pierit numai cum piere roua: ca s se nasc iar. În rou , apa totdeauna neînceput , b trânii î i scald fa a, fecioarele î i îmb iaz trupul, soarele însu i, înainte de a se l comi s-o soarb pentru sine, î i r sfa privirea în ea.

Moartea Domnului de Rou , i la propriu i la figurat, în neant poate fi în eleas tot ca o înve nicire, ca o reintegrare potrivit succesiunii ciclice a elementelor i fenomenelor din natur : zi-noapte, var iarn , via -moarte-via ? Nu, pentru c el nu e un supus prin în elegerea superioar a acestor legi.

19

El a fost un om în sine i pentru sine, i-ar fi sfidat pe ceilal i, înrobindu-i la munci grele pentru capriciile lui de arte i mai mult, pân în clipa mor ii el a luptat, i-a c utat sc parea, încercând de data aceasta s sfideze pân i fireasca moarte. De aceea, dispari ia sa nu las nici o urm , nici mormânt, nici regrete sau lacrimi. Nu piere ca un om obi nuit, ci ca un lucru care numai vremelnic a fost însufle it.

E vorba de o neantizare total h zit lucrurilor f suflet nu fiin elor umane care i-au pierdut sufletul înc tr ind.

Domnul de Rou r mâne un personaj contradictoriu, singuratic, în ciuda faptului c s-a aflat în mijlocul lumii i c s-a crezut iubit de ea.

Cel care nu s-a integrat nici în via a p mântean , în legile i în credin ele semenilor nu poate spera. Încercarea de a deslu i personajul i de a-i fixa un loc în marea panoplie este îngreunat în special de imposibilitatea comunic rii cu el prin intermediul unor produc ii literare, muzicale sau de alt gen i l sate mo tenire.

Domnul de Rou , urma ul sosiei spirituale a lui Decebal, f îndoial o prezen imaginar remarcat în secolele trecute, n-a produs, sporindu- i prin aceasta, i mai mult spontaneitatea, mai bine zis nu a fost un produs al unor crea ii lirice, epice sau dramatice care s -l impun ca pe un personaj definit i nu doar ca o aten iune telegrafiat prin timp, statornic i trainic în drept, dar cu atât mai mult incitant pentru noi, cei care consider m enigme lucrurile atât de bine tiute odinioar , dar iremediabil pierdute pentru prezent.

De fapt, una dintre coordonatele fundamentale ale mitologiei i culturii noastre populare în general este tocmai prezen a masiv a celor ne tiute care, de loc paradoxal, ne fac s tim mai multe, i de la care pornesc omene tile întreb ri înnobilate sau nu cu r spunsuri.

Ce bine c nu tim, i doar b nuim, al cui o fi chipul exterior al Sfinxului din Carpa i i dac o fi într-adev r (vreun chip).

Inexisten a Domnului de Rou ne-ar s ci trecutul spiritual în mai mare m sur decât ni-l îmbog te prezen a lui ca mit care, departe de a oferi sau completa r spunsuri, adânce te alte întreb ri. În afara faptului c doar intuim pur subiectiv i recunoa tem, în spirit pro domo, cine ar putea fi, nu tim cine este, de unde vine i de ce a venit, nu-i cunoa tem biografia, a a cum o cunoa tem pe a fârta ilor lui de basm, din cântecul b trânesc sau din colind .

De altfel împ ia lui s-a tot restrâns: zona sudic a Olteniei cu localitatea Celei (str veche vatr dacic i apoi roman - Sucidava), Re ca (importantul municipiu roman Romula), Caracal, Corabia, Râmnicu Vâlcea i alte câteva centre în care întrep trunderile civiliza iilor dacice i romane au fost timpurii, ca i confrunt rile armate, iar urm rile acestora au avut, probabil, particularit ile lor.

Pierderea prin timp a informa iilor i nesedimentarea acestora în crea ii de sine st toare ar putea avea explica ii.

Pornind de la Decebal cel r u c torind prin vreme sub spectrul marelui rege metamorfozat în Domnul de Rou , în condi iile unei noi realit i în curs de construc ie i care convenea localnicilor, prolifica fantezie popular a uitat de data aceasta, sau a vrut s uite, trecutul sângeros, compensând cu eviden ierea figurii lui Traian, omul zilei, înf ptuitorul, i cu plasarea definitiv a lui Decebal în Domnul de Rou , în mit.

Era imposibil s fie venera i doi mari rivali în acela i timp, dou bii într-o teac , mai ales c unul ie ise fizic de pe scena istoriei , iar cel lalt începea s arate i alte valen e ale personalit ii sale. i frumos, i urât, i iubit sau condamnat pentru puritatea sa, misteriosul Domn de Rou a r mas s i îndeplineasc destinul în eresuri.

Crea ia popular , ca orice proces de crea ie artistic guvernat afectiv, nu a dat întru totul Cezarului ce este al Cezarului.

Abia peste multe secole îl va repune în aceea i efigie cu Traian i pe cel i prea viu i prea puternic ca s moar , prea viu i prea puternic ca s nu tr iasc , i s-a f cut a a c Domnul de Rou a r mas acas i pentru muritori i pentru ve nicie.

20

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

MOARTEA, consecin\a vie\ii Tot ceea ce exist pe p mânt i înregistreaz o oarecare evolu ie, de la plante fie ele arbori de diferite m rimi, forme sau specii, la animale fie ele mici sau mari, domestice sau în stare s lbatic , la ultima verig a vie ii pe p mânt, crea ia cea mai reu it , omul, are o evolu ie precis determinat în gena care o alc tuie te pornind de la na tere, cre tere adic maturizare i se termin cu moartea organismului respectiv, care de fiecare dat las în urm spori, semin e, ou sau alte reprezent ri ale acestora, f când ca acest ciclu s se repete la nesfâr it cu p strarea caracterelor fiec rei forme de via terestr .

Nu s-a înregistrat nici o excep ie de la aceast regul stabilit de natur pân în prezent i nu se întrez re te a ap rea vreuna în viitor, implacabil tot ce se na te, r sare, este supus acestei legi i se pare este foarte bine a a pentru c altfel s-ar produce o aglomerare terestr iar evolu ia acestor organisme ar stagna i ar degenera fiind nevoie de o reîmprosp tare ciclic .

Dac ne referim numai la om, dar referirea este valabil pentru tot ceea ce reprezint cre tere i dezvoltare pe p mânt, începe cu fiecare clip a existen ei s se îndrepte spre o moarte inevitabil , noi oamenii murim cu fiecare zi care se scurge, via a noastr curge spre moarte nu spre o nou rena tere, chiar dac unele religii sus in existen a unei vie i dup moarte în alt lume necunoscut .

Am putea afirma f s fim contrazi i cu argumente contrarii c scopul vie ii noastre este moartea, aceasta este inta necesar a zuin elor noastre: dac ea ne însp imânt , cum este posibil s mergem un pas înainte, f s avem frisoane?

Remediul pentru omul simplu este de a nu cugeta la aceast stare natural i te întrebi de unde îi vine aceast nep sare, de ce nui pune întreb ri la care s caute sau s cear un r spuns. Prin atitudinea lui realizeaz ceea ce popular se spune c frâneaz m garul tr gându-1 de coad .

Nu este de mirare dac el, omul simplu, dar aici putem încadra i pe cel cult, este a a de des prins în cursa mor ii. Oamenilor no tri li se face fric chiar i atunci când vorbesc despre moarte, i cea mai mare parte din ei î i fac semnul crucii, ca atunci când aud numele diavolului. i pentru c toate testamentele fac vorbire, ca o clauz definitiv , de moarte, nu v a tepta i ca succesorii s pun mâna pe acestea, pân când medicul nu le-a dat extrema sentin . i Dumnezeu tie atunci, când ei sunt între durere i groaz , cu ce bun judecat mai preg tesc ritualurile mor ii i ritualurile prelu rii bunurilor defunctului înc ner cit în racl .

Pentru c referirea la moarte frapa prea aspru urechile romanilor i pentru c aceast vorbire le p rea aduc toare de nenorociri, ace tia au încercat s înmoaie expresia sau s o dilueze în perifraze. În loc s spun : el este mort, ei au spus: el a încetat de a tr i, el a tr it. Numai fie vorba de via , fie ea chiar sfâr it - ei se consolau.

Noi românii am împrumutat aceast metod de a ne am gi i rareori ne exprim m c un om a murit ci, a decedat, a r posat, a plecat spre cele ve nice, la un loc plin de verdea i bucurii.

Eu m-am n scut la începutul anului 1946, într-o zi a lui februarie, dup cum calcul m noi ast zi anul, începând din ianuarie. Se împlinesc acum 71 de ani de atunci i nu mai îmi r mâne cel pu in înc pe atât pân ce voi pleca din aceast via , ci mult mai pu in sau de loc.

Totu i a m împiedeca s cuget la un lucru a a de hot rât de legile naturii ar fi o nebunie. Tinerii i b trânii p sesc via a în aceea i condi ie. Nimeni nu iese din aceasta altfel, cu tot presentimentul pe care-l posed când intr în ea, de ad ugat c nu exist om atât de îmb trânit, atâta vreme cât el se gânde te la ce scrie biblia c Mathusalem a tr it peste 900 de ani, i s nu cread c i el mai are înc nou sute de ani, cel pu in, în trupul s u.

Mai mult de atât, s rman b trân nebun ce sunt, cine a stabilit termenii vie ii mele? Eu m bazez pe pove tile medicilor. Dac privesc mai degrab rezultatele i experien a, dup mersul comun al lucrurilor, eu am avut o favoare extraordinar , am atins un prag al vârstei pe care mul i nu au reu it nici m car pe jum tate din el. Eu am dep it termenii obi nui i de a tr i. i dac este astfel, m gândesc la cunotin ele mele câte din acestea au murit înainte de vârsta mea, i voi constata c sunt multe, iar din ace tia unii nu au tr it nici m car pe jum tate din limita actual a vie ii.

Este un fapt plin de ra iune s lu m exemplul de durat a vie ii a lui Isus Christos. El i-a sfâr it via a la 33 ani. Cel mai mare om al antichit ii i al tuturor timpurilor pân în prezent care a cucerit o lume întreag la vârsta când al ii abia se elibereaz din armat , la Alexandru Macedon, care a murit de asemenea la acest termen. i câte exemple nu putem da. Cu toat bog ia lor, cu toat valoarea lor, cu toat faima lor, au cedat acestei legi a firii care se nume te moarte.

Câte feluri de surprize are moartea. L m la o parte cauzele normale reprezentate de vârst ci ne vom referi la întâmpl ri banale, stupide, accidente sau boli incurabile care fac s fie scurtat durata vie ii, noi n scându-ne într-o ordine matematic riguroas dar murind aleatoriu. Nu exist nici un fel de regul în a muri.

Cine ar fi cugetat vreodat c ace ti doi oameni care au reprezentat ceva pentru omenire ar fi putut muri la o vârst la care ar fi realizat cu mult mai mult. Lumea i-ar fi considerat nemuritori, dar a a, au confirmat regula general a mor ii i nici unul nici cel lalt nu s-a împotrivit i a primit moartea cu îng duin .

Bunica mea dup mam , a tr it 90 de ani f probleme de s tate i când a sim it c i-a venit sorocul s plece din lumea aceasta, a chemat la ea pe cele trei fiice i le-a anun at c trebuie s-o preg teasc pentru moarte, s-o spele, s-o îmbrace ar tându-le în ce i-ar place ei, a controlat dac în buzunarul din stânga al bluzei i-au pus obi nuita batist , în cel drept dac i-au pus banii necesari pentru plat la trecerea v milor cere ti i când a fost gata i mul umit i-a luat r mas bun de la ele i a murit f prea multe regrete deoarece era preg tit de mult pentru acest eveniment.

Fiica ei cea mare, mama mea, a tr it tot 90 de ani i a copiat la indigo comportamentul mamei sale dar cu regret c ne p se te.

Ce atitudine po i s mai a tep i când un om simplu accept cu resemnare limita vie ii i se duce acolo unde de mii de ani se duc to i oamenii de orice categorie sau instruire. Am întâlnit acest comportament la animale fie ele s lbatice, fie domestice, atunci când simt c le vine sfâr itul sau sunt grav bolnave, se retrag undeva izolat, sufer în t cere i se sting tot în t cere f convulsii sau împotriviri.

Dac facem o incursiune în istorie vom întâlni multe asemenea

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

exemple, cel mai elocvent fiind al lui Socrate, filozoful antic din Grecia care din invidie i r utate a fost denun at de unii cet eni cu învinuirea c ar strica tineretul înv ându-l s nu mai cread în zei i c ar dori s schimbe organizarea social a cet ii. Cu toat ap rarea lui cele invocate nu sunt reale aducând argumente teoretice, asta nu pentru c i-ar fi fost fric de moarte ci pentru a nu l sa dup el impresia c s-a f cut vinovat de a nu fi un bun cet ean, tribunalul l-a condamnat la moarte obligându-1 s bea o cup cu otrav de cucut . În cele câteva zile pân la execu ie în timp ce era închis, prietenii apropia i i-au organizat o evadare pentru a- i salva via a, dar Socrate a refuzat cu demnitate, a teptând lini tit clipa final . So ia sa, Xantipa cu care nu a avut o rela ie prea bun , a venit la el s -l conving s fug zicându-i: nu vezi c mori nevinovat? La care filozoful i-a r spuns: ai fi preferat s mor vinovat? Tot atunci prietenii i-au adus vestea cumplitei sentin e spunându-i c treizeci de tirani l-au condamnat la moarte, el le-a r spuns senin c i pe ei i-a condamnat natura la moarte, ceea ce înseamn c i ace tia vor trebui s moar pentru c natura i-a condamnat înc de la na tere s moar .

Când a venit timpul execu iei Socrate a cerut cupa cu otrav i a ut-o calm i nep tor, l sându- i prietenii în durere mut . Avea 70 de ani atunci Socrate i probabil a gândit c cer ind câteva zile, luni sau ani de via s-ar umili prea mult deoarece tot va muri curând i acceptând moartea era convins c va deveni nemuritor dar celebru pe când c ii lui vor r mâne tot nemuritori dar blama i.

El mai tia, în elept fiind, c b trâne ea îi va aduce suferin e specifice, boli sau alte neajunsuri, i a considerat c aceasta ar fi vârsta la care s p seasc împ cat via a p mântean , acum când era în deplin tatea sim urilor. A accepta moartea în maniera lui Socrate mi se pare un act de mare în elepciune, dovad c el tia c va muri i nu l-a surprins prea mult.

Un alt exemplu de demnitate întâlnim la regele dac Decebal, care învins de romani a preferat s i suprime singur via a decât s cad în sclavia i ru inea înving torului necru tor.

Ce poate fi mai sublim în comportamentul acestor doi oameni celebri?

Maria Antoanetta, regina Fran ei, condamnat la moarte de tribunalul revolu ionar de la Paris, de i tân la 28 de ani i cu doi copii mici, a preferat s moar , acceptându- i soarta decât s cear mil de la c i, de i nu ea era vinovat de nemul umirea poporului sau mai precis nu era vinovat în întregime. Ce comportament nobil în fa a mor ii din partea unei femei care ar fi putut s tr iasc mul i ani chiar în lipsuri nu în luxul în care a crescut i tr it.

Pentru cei în vârst acceptarea realit ii mor ii ar avea o explica ie deoarece dac pân la vârsta înaintat pe care o au nu au reu it s se rezolve material, s i realizeze copii cu studii, familii, case, slabe speran e c de la aceast vârst înainte ar mai avea anse chiar dac unii m vor contrazice c niciodat nu tii ce î i rezerv ziua de mâine care poate fi norocoas .

De ce s mai tr iasc , s -i chinuie pe cei din familia lui când va deveni invalid, sau s se sperie de fiecare dat când sughite, când are un junghi, când are ame eli, ce via ar mai fi asta, mai bine o acceptare lini tit i senin a limitei la care se termin via a.

Religia instaurat acum dou mii de ani nu vorbe te despre via ci numai despre moarte, care va fi suprema fericire pentru muritori, în aceast via va trebui s renun m la multe pentru a avea pe cealalt lume abunden de bunuri i fericire. lug rii de pe muntele Athos i în general to i c lug rii, accept renun ri multiple din arsenalul vie ii p mântene, bucurându-se c vor muri i vor avea toat împ ia cerului, dar acest comportament mi se pare patologic nu în elept. Oricum moartea nu-i sperie ci consider c îi elibereaz de suferin ele terestre.

Bethoven, un muzician care a revolu ionat componistica, a r mas surd complet mul i ani, nu a acceptat s fie învins i a mai compus înc trei mari simfonii pân ce a realizat c el care ar fi trebuit s aib

21

cel mai bun auz, nu-1 mai are, semn c a continua s tr ie ti nu mai este o prioritate i s-a stins la o vârst înaintat pentru acele vremuri, dar nu a protestat.

Aceste exemple atât de frecvente i atât de comune trecându-ne prin fa a ochilor, cum este posibil ca cineva s se desfac de gândul mor ii i ca la fiecare moment s nu ni se par c ea ne ine de guler?

Ce intereseaz , îmi spune i voi, cum va fi aceasta, numai s nu ne trudim deloc cu ea?

Eu sunt de aceea i p rere i în orice manier cineva s-ar putea pune la ad post de lovituri, fie asta chiar i sub scutul unui tanc, eu nu sunt omul care s dau înapoi, c ci mie îmi ajunge s tr iesc dup placul meu i cel mai bun fel de a tr i pe care eu a putea s mi-1 ofer, îl aleg, oricât de pu in glorios i exemplar ar putea s vi se par vou . Îns este o nebunie de a gândi c se poate ajunge la acea pl cere din felul de a m comporta propus de voi. Ei merg, ei vin, ei danseaz , ei alearg , de moarte n-au nici o tire, o neglijeaz . Toate acestea sunt frumoase îns de asemenea când moartea sose te, fie la ei, fie la femeile, copii i amicii lor, surprinzându-i nefamiliariza i cu ea i descoperi i, ce chinuri, ce ipete, ce pr d i ce disperare îi covârte. A i v zut voi vreodat ceva a a de înjosit, a a de schimbat, a de confuz? Trebuie s ne preg tim pentru acel moment din bun vreme. i aceast nep sare animal , când ea ar putea s se înst pâneasc în capul unui om cu judecat ne vinde prea scump p lelile sale, ceea ce eu g sesc cu totul ru inos.

Dac moartea ar fi un inamic care se poate evita, eu a sf tui pe mul i s împrumute armele la it ii, s fug de ea, dar pentru c nu se poate, fiindc ea ne înha , fugar i pervers fiind, tot la fel ca pe omul cinstit, i cum nici un fel de blindaj nu ne ap , s înv m so înfrunt m cu seme ie i s-o combatem pentru ca s începem s -i smulgem avantajul cel mai mare împotriva noastr , s alegem o cale cu totul opus celei comune.

-i smulgem ciud enia, s-o practic m, s ne obi nuim cu ea, s nu avem nimic atât de des în minte decât moartea, în toate clipele s ne-o reprezent m în imagina ia noastr sub toate aspectele. La poticnirea de un obstacol, la c derea unei c mizi, la cea mai mic în ep tur de ac, sa repet m numaidecât: i chiar dac acesta ar fi moartea îns i”, pentru c în privin a aceasta ne înt rim i ne str duim s elimin m frica. In mijlocul acestor rb tori i al bucuriilor, s avem întotdeauna în gând amintirea condi iei noastre i s nu ne l m atât de puternic antrena i de pl cere încât uneori s nu ne treac prin memorie în câte feluri aceast bucurie a noastr este expus mor ii i de câte primejdii este amenin at . A a f ceau egiptenii, care în mijlocul ospe elor i în timpul celor mai bune mânc ruri cereau s se aduc scheletul uscat al unui om pentru a servi de avertisment comesenilor, invita ilor.

Nimeni nu tie unde ne a teapt moartea, s o a tept m pretutindeni. Premeditarea mor ii este premeditarea libert ii.

Cine a înv at s moar , acela s-a dezv at s se înrobeasc .

Nu exist nimic r u în via pentru acela care întra-adev r a în eles privarea de via nu este un r u. tiin a de a muri ne elibereaz de orice erbie i constrângere.

Paulus Emilius. generalul roman care a cucerit Macedonia a primit de la regele macedonean, acum luat prizonier, rug mintea de a nu-l duce în alaiul s u de triumf la Roma, ci s -i cru e demnitatea i onoarea, i-a trimis prin sol urm torul r spuns: S i fac aceast cerere lui însu i. Cât cruzime în fa a unui om care va muri curând i care nu a cerut amnistie ci o moarte civilizat .

Religia noastr , prin ignorarea vie ii i invocarea mor ii a demonstrat i un mic adev r justificând: pentru ce s ne temem c pierdem un lucru, care odat pierdut nu mai poate fi recuperat?

De asemenea, fiindc noi suntem amenin i de moarte în atâtea feluri, oare nu este mult mai r u s ne temem de toate aceste feluri, decât s înfrunt m unul în locul a celorlalte? „Treizeci de tirani te-au condamnat la moarte!” i-au zis lui Socrate,

22

Domnul de Rouã

el le-a r spuns: - „ i natura pe ei!”

Ce prostie s ne chinuim asupra punctului de trecere spre pierderea oric rui chin. Precum la na terea noastr , s-a produs na terea tuturor lucrurilor, în contactul nostru cu ele, tot astfel moartea noastr le va ascunde de noi. Ce import când va fi aceasta, dac ea este inevitabil ?

Din ce pricin se na te aceast nebunie s plângem de faptul c peste o sut de ani noi nu vom mai tr i, pe cât este la fel o nebunie s plângem pentru c noi nu tr iam acum o sut de ani.

Moartea este considerat a fi originea unei alte vie i ce se va repeta prin alte specimene din spi a noastr , astfel am plâns noi când am intrat în via a aceasta i tot astfel ne despuiem de vechea noastr via , ie ind din ea. Întru nimic nu poate fi dureros, ceea ce nu este decât odat . Are oare vreo ra iune s ne temem a a de îndelungat de un lucru cu o a a de scurt durat ? Timpul prelung de vie uire i timpul pu in de vie uire sunt reduse la acela i numitor. C ci îndelungatul i scurtul nu se aplic de loc lucrurilor cari nu mai sunt.

Aristotel zicea c exist mici animale pe râul Hypanis care nu tr iesc de cât o zi. Acela care moare la cinei ore de diminea , acela moare în tinere e, acela care moare la cinci ore seara, moare în b trâne e. Cine din noi nu râde, v zând c se pune în considerare de noroc sau nenorocire acest moment de durat ?

Cel mai mult i cel mai pu in în via a noastr , dac noi o compar m cu eternitatea, sau cu durata mun ilor, a stelelor, a arborilor i chiar a altor animale, nu este altceva decât o închipuire, o str fulgerare de imagine care s-a n scut, a tr it i a murit, nimic mai pu in ridicol.

Dar din p cate sau poate din fericire, natura ne constrânge la aceasta afirmând: - „Ie i, din aceast lume, precum voi a i intrat în ea. Acela i drum pe care voi îl f cur i de la moarte spre via , f pasiune i bucurie, reface i-l de la via spre moarte.

Moartea voastr este una din piesele ordinii universului, o pies a vie ii lumii. Voi schimba eu pentru voi acest frumos context al lucrurilor? Aceasta este condi ia crea iunii voastre, moartea este o parte din voi, fugind de ea, voi fugi i de voi în iv . Aceast fiin a voastr , de care voi v bucura i, este în m sur egal împ it între moarte i via .

Prima zi a na terii voastre v c uze te spre a muri ca i spre a tr i. Totul ceea ce voi tr i, voi îl sustrage i, este în contul vie ii.

Munca continu a vie ii voastre, înseamn a construi moartea. Voi sunte i în moarte în timp ce voi sunte i în via , c ci voi sunte i dup moarte când voi nu sunte i în via .

Sau, dac vou v place mai mult astfel, voi sunte i mor i dup via , îns în timpul vie ii voi sunte i muribunzi i moartea atinge mult mai aspru pe muribund decât pe mort i mult mai viu i esen ial.

Dac voi v-a i scos profitul din via , voi sunte i s tui de ea, merge i satisf cu i cu aceasta. Dac voi n-a i tiut s v folosi i de ea, dac ea va fost inutil , ce v pas dac o pierde i? la ce bun s o mai irosi i înc ?” „Via a nu este în sine nici bine nici r u: este locul binelui i al ului, dup cum voi l-a i f cut. i dac voi a i vie uit o zi, voi a i zut totul: o zi este egal tuturor zilelor. Nu exist nicidecum o alt lumin , nici o alt noapte. Acest soare, aceast lun , aceste stele, aceast rânduial este îns i aceea de care str bunii no tri s-au bucurat i care va între ine pe str nepo ii no tri. i ceea ce este mai u, distribu ia i varietatea tuturor actelor comediei mele se desf oar într-un an. Dac voi a i dat aten ie mi rii celor patru anotimpuri ale mele, ele îmbr eaz copil ria, adolescen a, b rb ia i b trâne ea lumii.

Ea a jucat jocul s u, ea nu tie alt fine e decât de a reîncepe, asta va fi la fel în toate zilele. Eu nu sunt hot rât s v f uresc alte noi petreceri. Face i altora loc, precum al ii vi l-au f cut. Egalitatea este primul element al drept ii. Cine se poate plânge de a fi cuprins unde to i sunt cuprin i?

Anul II, nr. 1(5)/2017

De asemenea, dac voi a i tr it frumos, voi nu ve i reduce nimic din timpul pe care voi îl ave i de a fi mort, acesta este pentru ve nicie, atât de mult vreme ve i fi în aceast stare cât v temea i dac voi i fi murit pe când era i la . i dac v-a i pune în atare punct, în care voi n-a i avea nici o nemul umire, niciodat n-a i dori via a pe care voi o deplânge i atât.

Moartea este mai pu in decât nimicul, dac exist ceva mai pu in decât nimicul. Ea nu v prive te nici mort, nici viu, nici viu pentru c voi exista i, nici mort pentru c voi nu mai exista i.

Mai mult, nimeni nu moare mai înainte de ceasul s u. Timpul pe care-l l sa i în urma voastr nu era nicidecum mai mult al vostru decât acela care s-a scurs înainte de na terea voastr , i nu v prive te mai mult. Acolo unde via a voastr sfâr te, acolo este întreag .

Utilitatea vie ii nu este în spa iu, ea este în întrebuin area acesteia.

Cutare a tr it mult vreme, de i a tr it pu in. A tepta i-v la aceasta în timp ce voi sunte i în ea. Rezid în voin a voastr , nu în num rul anilor, ca voi s fi tr it destul.

Cugeta i voi ca-s n-ajunge i niciodat acolo, unde voi merge i încetare, înc n-a existat drum care s n-aib sfâr itul s u. i dac tov ia v poate u ura, lumea nu merge ea pe acela i drum pe care merge i voi? Totul nu se mi prin imboldul care v mi pe voi? Exist lucru care s nu îmb trâneasc ca i voi? Mii de oameni, mii de animale i mii de alte creaturi mor chiar în acela i moment în care muri i voi.

La ce bun s recula i dac voi nu v pute i sustrage acesteia? Voi i v zut din acei care au fost mul umi i murind, ispr vind prin aceasta marile mizerii. Dar vreunul care s-a g sit r u cu aceast ocazie, a i zut voi? Astfel este mare simplitate de a condamna un lucru pe care voi nu l-a i încercat nici prin voi, nici prin altul.

Pentru ce te plângi tu de mine i de destin? î i facem noi ie nedreptate? Oare î i revine ie de a ne guverna, sau noi pe tine? De i vârsta ta nu s-a terminat, via a ta este. Un om mic este întreg ca unul mare. Nici oamenii, nici vie ile lor nu se m soar cu cotul. Voi sunte i acum mor ii vii. (Montaigne, A filozofa, înseamn a muri pu in) „Chiron a refuzat nemurirea, informat fiind de condi iile aceleia de c tre însu i Dumnezeul timpului i al duratei, Saturn, tat l s u.

Imagina i-v într-adev r cum ar fi o via f sfâr it, mai pu in suportabil omului i mai penibil decât este via a pe care eu i-am dat-o.

Dac voi n-a i avea moartea, voi m-a i blestema f încetare de a v fi privat de aceasta. Eu am amestecat în aceasta în mod con tient pu in am ciune, pentru a v împiedica, v zând comoditatea uzajului s u, s o îmbr i prea lacom i indiscret.

Pentru a v încadra în aceast modera ie, nici de a fugi de via , nici de a alerga spre moarte, pe care eu o cer de la voi, eu am temperat una i alta între dulcea i acrime. Eu am înv at pe Thales, primul dintre în elep ii voastre c a tr i i a muri este indiferent de unde, aceluia care l-a întrebat pentru ce prin urmare el nu moare, el r spunse foarte în elept; „Pentru c îmi este indiferent”.

Apa, p mântul, aerul i focul i alte elemente ale acestei construc ii ale mele, nu sunt nicidecum mai mult instrumentele vie ii tale decât instrumentele mor ii tale. Pentru ce te temi de ultima ta zi? Ea nu confer nimic mai mult mor ii tale decât fiecare din celelalte.

Ultimul pas nu face oboseala, el o declar . Toate zilele merg spre moarte, ultima ajunge la aceasta. Iat bunele avertismente ale mamei noastre natura.

Domnul de Rou din cunoscuta legend romana ean a avut permanent reprezentarea mor ii în toate zilele pe care le-a tr it, a suportat cu t rie soarta nemiloas i a c utat s tr iasc cât s-o putea, organizându- i via a în concordan cu securea ce îi era deasupra capului.

Atât cât a tr it, a tr it frumos, a tr it intensiv, a l sat în urma lui un drum care d inuie i azi, plecând din via f s cer easc mântuire, chiar dac a c utat s se ascund de moarte, de ceea ce noi numim impropriu, soart .

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

23

Petre PANDREA SCRISORI Recent, la o întâlnire cu cititorii i simpatizan ii revistei Domnul de Rou în foaierul Teatrului Na ional din Caracal (luna nov. 2016), am comunicat inten ia colegiului de redac ie al revistei de a publica în paginile sale personalit i culturale ale jude ului Romana i.

Ultimul num r al revistei 4 i 5 a fost un num r dublu deoarece am publicat multe informa ii despre o personalitate a ora ului, scriitorul Victor Ravini (fost Radu Victor Ni u) stabilit în 1985 în Suedia iar mai recent în Fran a.

Nu am publicat dou numere separate deoarece nu to i cititorii ar fi putut s le procure la intervalul de 3 luni dintre ele i am considerat c cine dore te poate avea informa iile necesare grupate într-o singur revist .

Tot cu acea ocazie am anun at c urmeaz a fi publica i în revist scriitorii Petre Pandrea, Virgil Carianopol, pictorul Marius Bunescu i al ii. Întrucât nu am epuizat informa iile despre legenda Domnului de Rou , legend drag nou i totodat multelor informa ii despre Petre Pandrea pe care le avem în portofoliul redac iei (unele copiate din dosarele sale de la CNSAS), am considerat necesar s public m separat unele materiale referitoare la Petre Pandrea în numerele urm toare, începând cu acesta, unde vom publica unele scrisori necunoscute ale celebrului autor preluate din coresponden a lui Avram Bunaciu, demnitar comunist, prieten apropiat al lui Petre Pandrea i Ion Gheorghe Maurer. În total vom publica 8 scrisori ale lui Petre Pandrea pentru a v familiariza cu stilul i talentul marelui scriitor din Bal ul romana ean, pe numele lui real Petre Marcu, Pandrea fiind un cognomen.

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

26. XI. 1966 Splaiul Zamorei 22, Villa D. D. P tr canu, Poiana apului, Raion Sinaia Dragul meu Avram i Drag Jean Maurer Am încercat s -mi rezolv singur câteva probleme de via i de moarte dup 10 ani de pu rie. Nu am reu it. Nu e vina mea. Voi sunte i singurii care ti i exact i nuan at situa ia mea. To i îmi repro eaz pu ria i faptul de a fi fost - vai de capul meu - „p tr nist” i r mas cumnat cu tr torul Lucre iu P tr canu. Cu acel om am avut certuri înc de la Berlin din 1930, când îmi declara „agen i” i „aventurieri” pe to i amicii mei comuni ti din ar : 1) pe Marin C. Popa, cizmarul; 2) pe fra ii Eufem i Alexandru Mih ileanu; 3) pe Mihail Ciobanu .a. Era un bârfitor, un cârtitor un egoist i un egolatru. Nu- i vedea decât buricul s u. Un buricar. Am socotit c sufer de psihoza „agentomaniei” i l-am tratat, în consecin , cu delicate e i omenie. Îl socoteam un revolu ionar adev rat i un om curat. Nu ne în elegeam pe nici una din temele principale de tactic i strategie PCR din 1933 pân în 1948. Bârfeala lui m enerva i l-am f cut Brânzoi i Ca avencu. Despre tine, drag Jeane, îmi spunea mereu c ti un „iunianist” iar nu un comunist. El, cu silberii, torosienii, poulopoulii i rupenienii lui monopolizase Ideia i Partidul. Când îi spuneam de lupta grea dintre 1937 pân la 23 august 1944 a ap rii i organiz rii (cu dinamit i arme) a loviturii de stat de la 23 august, unde el a fost unicul beneficiar, d dea din cap: „B , Maurer i Bunaciu

au contribuit enorm”! r spundea: „Mofturi! Ce ti i voi?”.

Pe urm s-a tiut prea multe. Des Guten zuviel1. Voi scrie am nun it în Memorii (8 volume) toate episoadele.

Cu sfaturi, nu putea fi ajutat. L-am ajutat pecuniar din 1932, când am devenit cumna i, pân în 1944. Eu câ tigam mult ca avocat al cobili arilor mei din Obor, mici i mari negustori. Eram om chibzuit i totu i larg cu prieteni i rude în suferin material . Tocmai pentru ca L. P tr canu s nu devin sau s nu încap pe mâna unor agen i provocatori l-am emancipat pecuniar, fixându-i leafa lunar echivalent cu salariu de judec tor de tribunal. Socrul meu era un om f. zgârcit, colec ionar numismat, de hrisoave i c i vechi. Veniturile lui din c i didactice mergeau la colec ii integral. Eu le ineam casa din primul an. Odat , D. D. P tr canu a venit „biruitor”: cump rase în 1933 un iatagan pe care scria Iancu Jianu. D duse „numai” 80.000 de lei. Leafa de magistrat era de 7-8.000 lei lunar. Vânz torul era un arlatan, zis boier i scriitor (D. V. Bamovski). Scriitorii sunt de regul : 1) 1/3 infractori în frac; 2) 1/3 ling i-milogi; 3) 1/3 oameni serio i sau candizi.

L-am întrebat pe naivul Harpagon D.D. P tr canu, de fa cu pramatia i cinicul s u fiu Lucre iu (Coca-Andrei Moldovan, acel Andrei Moldovan pe care l-am f cut ministru-imbecil în „Jurnalul de diminea ” al lui Tudorel Teodorescu-Brani te, reprodus i de „Momentul” lui Em. Serghie, pe care Brânzoi l-a suspendat imediat): - „Crezi c haiducul Iancu Jianu î i grava numele pe toiag, ca s se plimbe prin crângurile noastre romana ene i s -l g seasc poterele? La Caracalul nostru s-a rupt carul cu pro ti. De tep ii au r mas la ba tina lor i pro tii au ajuns prin Moldova. D. V. Barnovschi este

24

Domnul de Rouã

un escroc i te-a p lit”. scriu aceast epistol , ca s mai râde i i voi. Eu râd i-mi vine a plânge. Pe fiul lui Harpagon, furios c nu scotea un sfan de la tat l u, l-am emancipat transformând casa în patru pr lii la pia a zis Addis-Abeba (str. Co buc 57), plin de oltenii mei; eu m-am mutat cu biroul i locuin a, iar lui i-am dat beneficiile contractelor de chirii.

Prin 1938, i-am mai dat 400.000 lei dintr-un onorar, ca s se însoare cu Hertha lui. Mâncau banii cu lingura pe la Balcic, cu avioane, auto i accelerate. Nu f ceau nimic. Se învârteau ca un coi într-o c ldare sau ca b ina în izmene. Avocatur nu voia s fac : latrinele din Tribunal îi pu eau. Jurnalistic antifascist nu vrea s scrie. Era împotriva „tarabelor din S rindar” ale lui C. Graur, Emil Pauker i Labin ca orice huligan. Era un huligan de stânga. S-a f cut foc i m-a declarat tr tor, când m-am angajat ca redactor, în afar de avocatura liber .

M-a declarat renegat, tr tor, vândut pe un blid de linte, dar nu în fa , fiindc primea stipendiul meu de la procesele i chiriile mele la care renun asem în favoarea lui, g ligan lene i muritor de foame, cocona hr nit cu papana i de Mami ica, Tanticu a i Zizicu a (sora lui). Un erou de fuste familiare. A a l-am pictat în articolul Enigma lui Gheorghiu-Dej din ziarul „Timpul” din 1945, opunând pe cocona ul rizibil unui muncitor proletar cu 11 ani de pu rie, c lit în suferin i lupte dramatice.

Am scos singur cu amicii mei din S rindar, sub biciul lui de ironie, urm toarele publica ii din 1933 pân la 19 decembrie 1937 (alegerile generale), încercând a închega Frontul Popular i în România: Germania hitlerist („Adev rul” 1933); Revista „Viitorul Social” (4 numere), apoi suspendat ; Revista „Stânga” (19 numere, suspendat la grevele din Grivi a Ro ie); „Cuvântul Liber” (seria II pân în 1937).

L-am scos din pu rie cu pledoariile mele i cu tactica mea de avocat prudent: a) Cap de lot II la Grivi a Ro ie; n-a f cut decât 6 luni, iar nu zece ani, ca Ghi Dej; au ie it i ceilal i 19 in i din lot; b) L-am scos din ghearele arest rii în toamna [anului] 1940, adus Fiind de la Miercurea Ciucului. Director general era Alex. Gr. Ghyka, prin fanariot, dar coleg i prieten din copil rie, de la 11-12 ani, elev de liceu militar la M stirea Dealului. Nu ne mai v zusem din liceu.

Nu m-am dus s -l v d. M-am ferit mereu s am de-a face cu agen i sau cu efi de represiune statal . Am trimis pe soacr -mea, Lucre ia tr canu cu o carte de vizit a mea cu text scurt în limba francez cu un Witz cam gros berlinez: „Ma chere belle-mere est l’amie de votre chere belle-mere. Les amies de nos amies sont des belle-meres.

Recevez-lâ”2 ! A primit-o în audien . Pila a mers. Prin ul Ghyka era coda la M stirea Dealului, iar eu eram frunta din protipendada clasei. Nu-l dispre uiam pentru c avea capul mai greu i voin a mai slab . Îl ap ram i pe el de incartadele copiilor i de b ii huligani din Obor, colegii no tri c de i din 1915-1922.

Ghyka i-a dat drumul în 1940. Am rev zut pe Alecu Ghyka abia în 1948 la Aiud i la a doua mea pârnaie mi-a povestit am nun it în Zarea Aiudului din 1964 acest fragment comun. Nu e adev rat c Ghyka i-a pretins ca s -i fie „agent” a a cum reie ea din sentin a de condamnare la moarte a lui Brânzoi. Nici nu s-a gândit la a a ceva.

Ghyka a vrut s m serveasc pe mine în amintirea disputelor despre „comunism i capitalism” pe care le aveam mereu împreun în anii adolescentini. Eu vroiam s -l convertesc la comunism înc din 19181919 iar el pe mine la prostiile i prostioarele lui. Romantic i roman ios, Ghyka i-a spus: „dac nu reu im noi cu revolu ia verde, veni i voi cu revolu ia ro ie”. Atât. Înainte de a scrie rezolu ia pe hârtie, prin ul rod a ad ugat oral: „Sunt sigur, domnule P tr canu c nu ve i face dificult i guvern rii noastre revolu ionare”. Brânzoi-Ca avencu a t cut „chitic”, dup amintirea lui Alecu, care a scris: „Fa de angajamentele luate, se va pune în libertate”. Ce fel de angajamente? S

Anul II, nr. 1(5)/2017

devin agent? Sau a t cut chitic ca s treac puntea dracului i a suspinelor? Alex. Ghyka mi-a mai povestit la Aiud cum a fost adus el în lan uri la Bucure ti din 1948, dup debarcarea lui Brânzoi i apoi lung anchetat între 1952-1954, c Lucre iu P tr canu i-ar fi fost „agent”. A fost amenin at c i se sparge capul de zidurile camerei de anchet dac nu spune c „angajamentele luate” erau acelea de agent, Alecu Ghyka e prin , cavaler, om de omenie, religios ca un ârcovnic ortodox, f coliv i colaci. N-a vrut s mint i s poarte pe con tiin un p cat. S-au g sit tot felul de frico i i coli vâri care pentru un blid de linte i de arpaca vindeau prieteni i du mani, prin pu rii, pe tat l s u i pe maica lui. În special fauna legionar are multe specimene de agen i mincino i i provocatori. Mul i credeau c Elena (Hertha) P tr canu e sora mea (pu intel na ionalist , xenofob i cam verde), care a influen at Discursul de la Cluj (o rozie!). Veneau în cei zece ani, i-mi opteau vreo patru dintre ei la urechea cu tichie tras de pu ria i în zeghe. Am fost i eu martor al acuz rii în procesul r posatului cumnat Lucre iu P tr canu, Dzeu s -l ierte. Am min it. Da. Am min it. Am depus m rturie mincinoas , dup ablon, fiindc îmi spuneau c -mi dau drumul acas la nevast , copii i p rin i”.

Cunosc bine dosarul lui Brânzoi. M-au anchetat cu furie în apriliunie 1948, apoi în toamna 1952, când mi s-a dat drumul. Am refuzat a crede c a fost agent. Am zis: „Da i-mi probe. Dac sunt adev rate, eu m duc s -l împu c în celul cu mâna mea. îmi da i revolverul, dup ce îmi ar ta i probe evidente i monovalente”.

Ce tiau ei de monovalen a probelor? Ni te tineri fii de proletari, sco i de la strung, gra i, frumo i i bine dispu i. Procesul a fost o tâmpenie i o înscenare plin de minciuni.

Nici în 1958-1959 nu m-au l sat în pace cu daravela P tr canu Silber (pe Bellu îl socoteam i eu agent înc din 1932, la spusa alarmat a lui Alex. Sahia - C. Graur, c l-am v zut dou ceasuri i-mi pare un comunist inteligent). De atunci nu l-am v zut, din 1932, îi evitam salutul. L-am tras doar de urechi în ianuar 1948, când Brânzoi a vrut se împace iar cu mine, fiindc se afla la ananghie. Bellu era acolo i pretinde c a scris o carte despre Gândirea politic i filozofic a lui (Brânzoi) L. P tr canu. M-am sculat imediat, l-am tras de urechi i l-am poftit afar i departe de str. V. Lasc r 100. Un flatteur.

Un ling u. Un infractor de lux al amici iei unui naiv (sau al unui pervers carierist?). În luna ianuar 1944, L. P tr canu a fugit de la Poiana apului i a venit noaptea la mine: -mi 4 locuin e conspirative la amici sau rude sigure. D -mi i ceva bani. Evenimentele se precipit i e momentul ac iunii.

I-am scos 800.000 lei. Primisem seara un milion onorar dintr-o chestie fiscal încâlcit a unui negustor. L-am sf tuit i l-am internat la St. Vincent de Paul (unde murise cardiac Harpagon i unde prof. dr. N. Gh. Lupu era mare i tare). L-am internat o zi ca suspect de TBC. Apoi i-am dat 4 locuin e de încredere: 1) nepo ii mei magistra i de Ilfov unde eu ineam casa ca s nu ia per i s m fac de râs ca avocat (unul era, drag Jeane, Petric M rculescu cu care ai schimbat câteva pahare la coana Victori a i B rbieru sau Vechilu aflat concentrat ca ofi er cavalerist 2 Caracal) între 4 aprilie i 23 august 1944; 2) finul meu Gh. Ciutureanu (un fin nu tr deaz pe Na ul din Oltenia); 3) secretarul meu, fost coleg mân stirean, Mitic Br tulescu, blocul [..], Calea Victoriei. Un fost elev de liceu militar este loial. Era i secretarul meu în chestiuni de procese fiscale, deci dubl amici ie de de i; aici au fost edin e de CC [al] PCR; 4) secretarul meu din 1938-1944 Naie S vulescu, fecior de protopop craiovean, nepot al finului meu, triple leg turi carismatice.

Brânzoi a lucrat tihnit cu cei 800.000 lei ai mei i cele 4 locuin e conspirative din ianuarie pân la 23 august. Tot eu i-am f cut leg tura

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

cu t. Voitec ca s fac FUM. Voitec era foarte prudent printre atâ ia agen i reali i imaginari. A corsaire, corsaire et demi3. I-am întâlnit la Vi drum între Poiana apului i Sinaia, prin p durea Cump tului, pe o potec , întâmpl tor, ochi în ochi, ca s pun la punct tactica FUM. În iunie am mers sub bombe anglo-americane la Bra ov, ca s -i pun livretul militar în ordine. Dac ar fi fost agent nu avea nevoie ca i fac aceste farafastâcuri. Eram în ma in cu Hertha i cu el.

Dârdâiau, c se a tepta alarma. Se bombardase Ploie tiul i escadrilele se aflau spre Bra ov. Coad lung la viza livretelor. I-am l sat în ma in , i-am luat livretul din mâna tremurând i m-am dus la ofi erul cu vizele. Se întâmpla a fi un coleg mân stirean mai mic. A s rit în sus cu gradul lui de locotenent: S tr i domnu’ plutonier Marcu I. Petre (M-rea Dealului i liceele sunt masonerii!). A, tu e ti drag ! (îi uitasem numele i fa a). Am un cumnat cam bolnav e ofi er de a (administra ie), am certificat de TBC de la Lupu. D -mi viz s stea acas , la munte.

A pus viza. Hertha ar fi vrut s ne refugiem la hotel i restaurant Coroana (Dam bun , consumatoare excelent i-i cam place pileala).

Am zis: înapoi spre Bu teni - Sinaia. Bombele nu cad decât pe ora , iar nu pe drum.

Nici n-am ie it din Bra ov c au început covoarele de bombi e anglo-americane. Am mâncat în trio la Ursu-Bu teni i am b ut 3 kile.

Brânzoi nu putea bea, dar a exclamat: Mi-ai f cut 1001 servicii. Cum am s m pl tesc fa de tine?

Nici o plat . Nu e ti, tu, Leninul României, plus Stalin? P ze tete de succes. N-am nici o nevoie de recuno tin . Sunt haine grele de purtat, ca i b trâne ea. N-a vrea s -mi fii Je mendiant ingrat”4 .

Ai citit pe Leon Bloy?

Brânzoi nu citea nimic, decât ziare, statistice i fleacuri teatrale ale Herthei.

Gura mi-a fost spurcat . Îl pusesem la curent cu munca noastr de ap tori i de avoca i ai ilegali tilor. La 22 august 1944 a venit alarmat la mine iar i. Atunci s-a întâlnit i cu A. Bunaciu i cu Titus Cristureanu, în locuin a mea din str. Barbu Delavrancea 20. Era pe înserate. De ce venise Brânzoi? El era mereu fricos. Nu avea curaj fizic i nici moral.

I se p rea c lovitura noastr de stat de la 23 august va e ua. Va dea în mâinile Gestapo-ului. Era pierdut. L-am lini tit. Dac nu merge lovitura, a doua zi (ma ina o avea cu ofer pl tit de mine) va fugi la F ra , la fra ii mei Gogu i Minei, unul medic i altul ofi er (fost UTC-ist), ambii concentra i i ofi eri.

Nu ui i s dai telefonul? S fie acas . S lase ordin de primire a unei rude bolnave la ordonan ele lor, solda i.

Nici o grij . Am vorbit ieri la telefon i ne-am întrebat de s tate.

Voi telefona imediat când pleac Avram Bunaciu i Titus Cristureanu de la mine. Strict conspirativ. Nimeni nu are voie s tie mai mult decât e necesar. Tu fugi la F ra , ei unde vor ti, iar eu r mân ca avocat liber profesionist. Am câ iva candida i la moarte la Curtea Mar ial . Dar nu vor fi „candida i f noroc”. Vezi, s nu imi i pe Nono (socrul meu, suavul Harpagon).

Gura mi-a fost [iar] spurcat . Am avut noroc de un „cer etor ingrat”.

Când a venit de la Moscova, în prima vizit la m -sa i soru-sa, abia mi-a întins mâna, dup semnarea armisti iului ca „ ef” de delega ie român : Tu e ti un falit! Ce faci, falitule? Ce fac prietenii t i maurerii, bunacii, cristurenii, Brani te i br ni tenii. Sunte i fali i cu to ii. Tu ti un sterist narodnic, iar Jenic Maurer un iunianist carierist.

Am r mas tr snit. M-am mutat la Peri , urgent, i-am interzis accesul în casa mea i m-am apucat ca s -mi fac corecturi la cele 4 i deja scrise: 1) Criminologia dialectic (nici azi pl tit la EPL);

25

2) Pomul vie ii; 3) 2 volume de Portrete i controverse.

Am întârziat, acolo, la Peri ul meu iubit, în solitudine cu copiii i cu so ia aproape doi ani, ca s apar c ile f gre eli tipografice.

(Teohari i tipografii lui f ceau „revolu ie” pentru ciolane individuale, desenându-se un profitariat în locul unui proletariat auster, cuminte i tehnic. Eu hot râsem s fiu scriitor exclusiv. a tepta Academia RPR. Pe D. Gusti îl refuzasem ca s m aleag membru dup 23 august. De ce nu înainte? Refuzasem chiar i ispita lui Vasile Pârvan la Berlin în 1928, care-mi cerea s las Dreptul i s lucrez arheologie juridic din Dacia, spunându-mi c Titu Maiorescu a fost rector la Universitatea Ia ului la 22 de ani, c a fost membru tân r la Academie.

La valeur n’attend pas le nombre des annees.5 F -mi Tabellae caeratae Dacicae i te aleg membru la 26 de ani. Ai publicat Izvoarele lui B rnu iu. Ai un nume literar. Die Quellen Montesquieu’s sunt tiin ifice. Ai descoperit Cronica German de la Munchen despre tefan cel Mare a lui Albertus Schendl. Te aleg. F -mi i Tablele cerate dacice, o public la Academie i te propun membru plin ca jurist i latinist. L-am refuzat fiindc ideile lui Karl Marx i Lenin mau cuprins în vâlv taia lor înc de la Berlin, în anii decisivi de formare a personalit ii tinerilor. La mine, anii 1926-1933, la Berlin, cu bursa statului burghezo-mo ieresc, au fost decisivi în hot rârea de lupt pentru PCR. Veneam rar prin Bucure ti între 1944-1948. Am tip rit 4 c i în acest timp. C ile se scriu cu greu i se tip resc i mai greu în condi iile pe care le dore te autorul, adic f trunchieri i schimonosiri.

O b lie grea. Într-una din vizitele de 24 de ore la Bucure ti mi se aduce la cuno tin c Lucre iu Brânzoi a trimis doi secretari generali de la Justi ie, a convocat pe procurori i judec tori, ca s le spun c El, ria Sa, Voievodul Brânzoi-Ca avencu, nu are rude, nu cunoa te rude. A dat ordin ca s nu se pronun e numele meu. A mai ad ugat c sunt avoca i- per ari care vin în numele partidului. Te viza pe tine, Jeane. Soacr -mea spunea pe toate c rile c ai luat 40 de milioane lei de la un sas. I-a spus fiu-s u, marele Brânzoi calomniator. Atunci, m-am sup rat! I-am b tut cu pumnul în mas . Odat o plesnisem cu o u din gre eal , trântit cu sup rare i puteam ucide scorpia.

Banii primi i de un avocat se cheam onorariu, madame! per se cheam la func ionari publici sau la so iile lor care cer esc bani la toate ministerele pentru teatrul de p pu i, ca Hertha, cu Lena Constante i cu Dina Cocea, cu Al. Br anu. Hertha pleca la Osica Romana i, unde am rude popi. Hertha f cea „partuze” cu m sc ricii ei teatrali ti i cu damele cabotine.

Petrache, vai, ce-i „a eia” o partuz ?

Madame e „nudism”. Hertha f cea nudism solarizat cu 14 persoane în „chei” goale la Osica, în parcul lui Br anu (impotent) cu uluci pe unde se vede de c tre copiii satului. E un scandal. Mi-a spus popa din sat înc din vara 1943, când Coca era cu domiciliul for at. Ea e amanta lui Bretzef, amicul lor de cas . E dama lui Herant Torosian (un aventurier). S nu fac moral . E un so benevolent, încornorat.

Avoca ii care muncesc primesc onorarii. Nu e per la libera profesiune. Lucre iu n-a încasat în via a lui un onorar. E un parazit. A fost p duche lat pe bugetul meu 12 ani. Acum e p duche ta stat, cu Herthele lui i cu actri ele ei.

Une orage. Une tempete dans un verre d’eau6.

Câte repercusiuni !

Am început i eu cu atacurile mele scrise jurnalistice înc din 1946. Le-am continuat. Cet animal est tres mechant. Quand on l ’attaque il est tres mechant7.

Aici este substratul celor trei articole contra lui Lucre iu P tr canu din 1945-1947. Am contribuit i eu la uciderea lui moral i

26

Domnul de Rouã

politic . Nu regret articolele: Enigma lui Gheorghiu-Dej, („Timpul”), 1946 Rememor ri („Momentul” i „Jurnalul de diminea ”), 1946 C. Dobrogcanu-Ghcrea („Orizontul” lui Sa a Pan ), 1946.

Pe urm , Io ca Chi inevschi i Ana Pauker au interzis apari ia semn turii mele pretutindeni. N-am putut s public atunci, de i era gata Helvetizarea României (volum de anticipare politic a cotiturii din 1964, înc din 1947). Volumul dactilografiat, refuzat de Io ca, se afl , ast zi, la Institutul de Istorie PCR (la Titu Georgescu i Pu uri).

Dac l-a fi putut sugruma pe Lucre iu P tr canu cu mâna mea între 1945-1948 a fi f cut-o. Dar mi-a fi p tat mâinile cu sânge.

Atacurile personale au limite. El Brânzoi n-a avut nici o limit i nici un scrupul. Drama lui nu este o dram politic . E o tragedie de caracter individual, de prost caracter, Femeile l-au pierdut. Cherchez la femme.

Rolul Herthei a fost imens în cearta cu Liuba i cu Ana Pauker.

Acum mul i vor s -l scoat victim a tovar ilor sovietici. Au dat ei ordin de ucidere? O eroare. Se caut un ap isp itor în URSS. Un tete de turc. Drama este pur omeneasc , intern i local . Caracterul lui mizerabil!

Dixi et salvavi animam meam8 i s revenim la oi ele noastre. Vii cu vii. Mor ii cu mor ii. Acest mort nu m las pe mine s tr iesc din 1948 pân azi, noiembrie 1966. Mic jacet lepus9. Aici e nodul problemei mele.

Probleme de rezolvat mul umesc pentru pensia de 1.500 lei. O împart cu nevasta i cu fiica mea Nadia (student anul II la englez i francez - secundar).

Revin 500 lei de cap. Se poate tr i la limit , mai ales c sunt un lactovegetarian, f alcool. Se lucreaz greu, fiind c nu am locuin .

Aici nu pot sta fiind c e umezeal , am reumatisme i reumatismele dor la munte, dar nu la esul uscat. Deci, nu pot sta aici c m cocârjez. Trebuie plec din Poian , unde stau deja de 6 luni. Nici la fra i nu m pot duce. în Oltenia, pe capul lor, împreun cu nevasta.

N-am birou de scris i spa iu pe-acolo, de i sunt ospitalieri i m cer.

Locuin a Pot sta i în Bucure ti. Dar nu mi s-a redat locuin a din str. Barbu Delavrancea 20, unde v-a i perindat cu to ii, atâ ia ilegali ti sau antifasci ti. Mi-a luat-o în 1948 Teohari Georgescu i a dat-o tipografului Gheorghian, amicul s u. Scoal -te tu ca s m a ez cu. Îmi pare r u pe Teohari l-am hr nit 2-3 ani la V re ti, cu tot grupul de tipografi de la V re ti, din onorariile mele. (100.000 lunar da i lui Vasilica Avramescu. Nu era MOPR-ul, ci eu, un avocat cobili ar i omenos).

Am cerut Peri ul meu înflorit înapoi. Nu mai sunt flori, nu mai sunt pomi, nu mai este pogonul de vi nobil . Paragin . Mi s-a duit de Vasile Mateescu zidurile i 800 m.p. acum 6 luni. Nimic.

Chestia s-a împotmolit pe la Gheorghe Stoica i Constan a Cr ciun.

Av.[ocatul] Soare de la Consiliul de Stat tie dosarul.

Recunoa terea doctoratului i a lucr rilor dup 1952 De doi ani i jum tate încerc s mi se recunoasc doctoratul. E vorba de 300 lei plus la pensie. E ceva la trei persoane. L-am depus i mi s-a recunoscut. Nu vor a-mi recunoa te activitatea de comunist intelectual dup 1952. S-a recunoscut la legionari, la cercet tori tiin ifici. Bine. Eu, nu: pu ria i cumnat cu Lucre iu P tr canu, marele orator al discursului de la Cluj. Îl admir to i, dar le e fric c i pierd pâinea. Le-am depus 3 contracte noi editoriale, adic m aflu în produc ie. Nu. S aduc „pil ” (telefon) de la C.C. Nu vor s i piard pâinea. To i sunt pruden i i nu aplic legea la un lepros cumnat cu Brânzoi.

Anul II, nr. 1(5)/2017

Trilogia Brâncu i ocup de cazul Brâncu i din 1927, când am fost un semestru ca student-doctorand la Paris i când m-am împrietenit cu marele sculptor.

To i prietenii mei, din orice domeniu, au fost capete superioare i min i efervescente, chiar dac erau celebri sau în obscuritate. Am 40 epistole în dosar Brâncu i, primite de la Paris, India, Cairo i Roma, confiscate în 1948 i duse la Malmaison. S-au pierdut? Bine! Dar eu am scris o trilogie despre acest caz senza ional al sculptorului oltean ajuns la celebritate mondial : Estetica (Amintiri i exegeze), Editura Meridiane, 600 pag.; Etica (Pravila de la Craiova. Izvoarele i etica stoic a lui Brâncu i), Editura Tineretului, 500 pagini dactilografiate; Sociologia (Amicii i inamicii lui Brâncu i), 400 pag. dactilografiate.

Total 1.500 de pagini dactilografiate.

Dup ie irea din pu ria Aiudului, mi-am g sit notele intacte la Poiana apului (epistolele s-au confiscat în Bucure ti, str. Delavrancea 20). Am b tut la ma in primele 300 pagini i am solicitat contract în iunie 1964 la Editura Meridiane. F. amabili. S racul tr canu! Îl admir m. Avem nevoie de viza C.C... Ne pierdem pâinea... Gur de câine, cer pâine. Am surâs. Au f cut contract la o interven ie (nu tiu cum a aflat) a lui Leonte R utu (pe care nu-1 cunosc personal). Apari ia se întârzie din 24 septembrie 1964 pân azi, nov.

1966.

Au nevoie de „o pil ”, o „indica ie” C.C. ca s nu- i piard sublimul loc de birou. Am încercat cu puterile mele i nu am reu it nimic în 2 1/2 ani.

Am tip rit 10 fragmente Brâncu i la „Via a Româneasc ”, „Luceaf rul” i „Rumanian Review” (unde am anun at apari ia monografiei). Am scrisori de la 5 edituri str ine pentru traducerea trilogiei. Cer textul. Nu pot trimite f text definitivat de c tre editur i Direc ia Presei (Mizil). Altminteri o p esc ca Boris Pasternak (cazul d-rului Jivago). Rusul a luat premiul Nobel. Eu a lua rahat i o nou pu rie pentru o carte de tiin estetic , care nu descoper praful de pu , aduce doar nout i locale oltene i biografice asupra lui Brâncu i i care va fi citit cu pasiune de mul i români i chiar str ini.

Dragii mei prieteni, V-am povestit glume câteva din suferin ele mele, ca la doi vechi prieteni în fa a unui pahar de ceai sau a unei cafele otomane, care fumeg des pe masa mea de scris. A fi vrut mai degrab s închin m o cup cu vin de Dr ani la o friptur de porc sau de berbec.

Am îmb trânit cu to ii i vântul istoriei universale i locale ne-a înv lm it.

Singura solu ie valabil este o recunoa tere public , într-un sens sau altul, c pu riile mele sunt politicale tâmpite i gre elile altora.

Gre elile se pot repara (dar nu cei zece ani pierdu i).

Eu n-am încercat decât s ameliorez sectorul de justi ie i legalitate popular atât de deteriorat, în mod fatal, într-o revolu ie. Am uitat i am iertat tot. Vreau ca în amurgul vie ii s -mi termin lucr rile de scriitor i istoric. Ne-am [m-am] amnistiat i gra iat reciproc cu to i du manii mei firavi i n rozi a la Moscu Cohn sau Io ca Chi inevschi ori V. Luca i banda lor în via . Aceste lucr ri sunt cu mult mai importante decât orice suferin e sau onoruri. Lucr rile obiective nu ne apar in. Noi apar inem lucr rilor.

Cu veche afec iune, Petre Pandrea P.S. Editura de Stat pentru Literatur refuz mereu s pl teasc

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

27

1

Ce-i prea mult, stric . „Draga mea soacr este prieten cu soacra dv. drag . Prietenii prietenilor no tri sunt mame bune, Primi i-o!”

3 Orice pirat g se te un pirat mai mare decât el. Orice na î i are na ul, expresie dintr-o veche pies de teatru de Theodore Leclercq.

4 Cer etorul ingrat.

5 Valoarea nu a teapt num rul anilor.

6 O furtun . O furtun într-un pahar cu ap .

7 E un animal r u. Când este atacat, devine foarte r u.

8 Spun i îmi salvez sufletul!

9 Aici zace iepurele!

2

drepturile de autor la Criminologiei dialectic i la Portrete i Controverse din 1947. Invoc prescrip ia. Drepturile la autorii mor i sunt garantate 50 de ani prin lege. Eu n-am murit. Sunt tratat ca un câine mort de c tre ni te juri ti i func ionari care nu vor s i piard pâinea i scaunul. A teapt mereu indica ii de fa CC [al] PCR i de undeva un telefon „de sus”. Aceia i chestie. Dac a fi membru la Academie ca marii lupt tori Demostene Botez, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu sau erban Cioculescu s-ar apleca imediat i ar aplica legea clar . A a, un lepros...

PETRE PANDREA Martor de veac Andrei (Marcu) Pandrea, fiul celebrului scriitor Petre Pandrea, i intituleaz cartea biografic a tat lui s u cu acest titlu: Petre Pandrea - martor de veac, ap rut în anul 2008 la editura Eminescu din Bucure ti i argumenteaz : Centenarul na terii tat lui meu, (2004), fenomenalul Petre Pandrea ( 1904-1968 ), n luc nit din comoara neamului i f ptur cu chip de b rbat neînfricat, m rturisind pentru ve nicie, m îndeamn spre un nostalgic dar de gânduri i amintiri - sobru prinos de vorbe, cules din risipiri de soart - întrupat în lapidarul eseu biobibliografic, cu titlul memorabil: martor de veac.

La 26 iunie 1904 vede lumina zilei în Oltenia, la Bal , în jude ul Romana i, pruncul Petre, fiul plugarului tiutor de carte Ion Marcu, de 37 de ani, z mislit cu Ana, casnic i analfabet , de 35 de ani. La toria lor, mirele împlinise 16 ani i mireasa 14.

So ii au avut 12 copii (Petre fiind al nou lea), din care trei preceden i s-au stins de mici, i 27 de nepo i, r mânând în via opt feciori i o fat .

Ion Marcu (1866-1944) este unicul fiu al Ilinc i, v duva o teanului Dumitru Marcu, c ra cu schimbul, mort de timpuriu i accidental în manej.

Ana Albot (1867-1937), o „t tarc înc ânat i matern ”, gracil i fin , cu voin de fier, este i ea unic vl star la p rin i i purcede din a doua c torie a lui Preda Albot , încheiat cu frumoasa Stana din Tei ul vecin.

Venetic în c ru din Arge - împreun cu fie-sa Ilinca - i gonit de ciuma care-i r pusese nevasta i pe ceilal i copii, Preda se str mut pe malul Olte ului i trage mai întâi la han. În fânul c ru ei cu coviltir pitise averea agonisit cu r posata ciumat : „c ld ri de argint i oale de aur”.

Descalec chiar la Bal , în t ran (sau t roaie), b tând ru ul.

Negustorul b lai, cu ochelari, c rea cal alb i sucea u or capul femeilor: avea f ptura svelt i plete galbene fluturau în vânt. Dintre tei ence Preda î i alese nevast pe Stana i din unirea lor a rodit Ana. În iunie 1956, într-o statistic familial alc tuit de el însu i, Petre Pandrea constata c , din cele aproape 100 de rude care purced din „tata Ion” i „mama Ana”, împreun cu cele încuscrite în 40 de ani (1926-1956), pre de o genera ie, au ie it: cinci avoca i, trei medici, doi colonei, un locotenent, doi studen i politehnicieni, un student la medicin , un ef de gar , o profesoar de român i italian .

„Neamul Marcilor” a produs 16% intelectuali „f nici un infractor de drept comun”, dar cu patru încarcera i (4%), din pretexte politice, ceea ce le înnobileaz stirpea.

28

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Doina DR GU

Ion Zamfirescu “Scrieri filosofice” Lucr rile semnate de Ion Zamfirescu i ap rute în 1942 (Orizonturi filosofice Idei, Oameni, Probleme de cultur ; Destinul Personalit ii - Contribu ii la cunoa terea omului i a culturii contemporane) au fost reeditate, în urm cu câ iva ani, la Editura ALMA, din Craiova, sub îngrijirea profesorului universitar Marin Diaconu, cu titlul de „Scrieri filosofice” - vol. I i II. ile se circumscriu, ca problematic , filosofiei culturii, ele reprezentând „o serie de conferin e, studii, comunic ri, referate, ri de seam i articole de revist ”. Au fost scrise în perioada când Ion Zamfirescu se preg tea pentru concursul care avea s -i confere primul grad universitar, acela de titular al conferin ei de filosofia culturii i filosofia istoriei la Universitatea din Bucure ti (contracandidat fiindu-i Constantin Noica), disciplin al c rei titular, la Cluj, era Lucian Blaga.

Modific rile intervenite ulterior în via a universitar i în planurile de înv mânt, ca urmare a instal rii la putere a partidului comunist, au f cut ca pentru un timp disciplina amintit s dispar , iar demersurile lui Ion Zamfirescu s se orienteze asupra literaturii universale.

Istoria universal a teatrului, proiectat în cinci volume, din care au ap rut trei, l-a impus ca o autoritate de prim m rime în acest domeniu.

Revenind la Scrieri filosofice, Ion Zamfirescu pledeaz pentru perenitatea culturii i pentru „solu ia salvatoare în virtualit ile naturii omene ti”, care, în fond, graviteaz spre o problematic de filosofia culturii.

De i scrise în perioada anilor 1941-1942, „fragmentele” ce „afirm realitatea culturii” i „ in s -i stabileasc acesteia un primat în ordinea vie ii con tiente” sunt foarte actuale i azi privind „cultul valorilor clasice ale vie ii i reinstaurarea în lume a unui sentiment senin al culturii”. Ele au fost gândite în temeiul leg rii „idealului nostru na ional de unul cultural”.

Privind na ionalismul ca „fenomen general de spiritualitate omeneasc ”, Ion Zamfirescu afirm c acesta are atâtea straturi câte

turi sociale exist . În ceea ce prive te problema na ionalismului românesc, se pot distinge dou „trepte integrante”: na ionalismul nesc i na ionalismul p turii conduc toare.

Simplificând lucrurile, na ionalismul nesc pune la dispozi ie un material brut al formelor de via , el se desf oar lin, f bariere temporale, p strând credin ele str -

Ion Zamfirescu mo ti i punând în valoare stilul vie ii tradi ionale a satului, în vreme ce na ionalismul turii conduc toare prelucreaz materialul prim în „atitudini i forme de afirmare superioare”. În problema na ionalismului intervin: factorul politic, care este trec tor, factorul militar, ce se manifest periodic, factorul economic, factorul rasial i factorul empiric sau psihologic, care ar sta la baza na ionalismului.

La baza na ionalismului trebuie, totu i, ezat cultura: „O na iune exist , i- i poate legitima dreptul ei la via , în m sura în care face dovada unei for e creatoare. (...) O condi ie primordial a na ionalismului adev rat este ca el s aib durat i s realizeze forme de via statornice, chiar eterne. Or, singurele realit i care îi pot prilejui aceast posibilitate sunt crea iile culturale. Faptul politic, faptul militar, faptul economic, toate acestea au o

valoare temporar . Faptul de cultur , în schimb, are o valoare etern . Peste el trec secolele, stilurile i toate transform rile posibile, f ca acestea s -i poat disloca eminen a lui caracteristic , ci, dimpotriv , înrindu-i-o.” În volumul I al Scrierilor filosofice se mai abordeaz teme referitoare la: cultul abstrac iei, aspecte ale problemei înv mântului, cultura de bibliotec , morala muncii intelectuale, curajul de a nu fi în pas cu moda i de „a r mâne pu in vechi”, posibilitatea de a se scrie o istorie a gândirii române ti, prefe e devenite c i fundamentale („o prefa poate deveni mai important decât cartea îns i” - ex. „Introducere în studiul medicinii experimentale” de Claude Bernard), ideea binelui, ce ocup un loc primordial între valorile suflete ti universale, „secolul luminilor” ce marcheaz revolu ia ideologic în Europa.

Tot în volumul I, Ion Zamfirescu creioneaz portretele lui Eufrosin Poteca i tefan Zeletin, precursori ai gândirii române ti, marcheaz o sut cincizeci de ani de la na terea lui Schopenhauer, centenarul na terii lui Titu Maiorescu, moartea filozofului francez Bergson, evoc figura i opera lui Nicolae Iorga, eviden iaz rolul lui Wagner în via a culturii moderne [„Poet, gânditor, muzician, critic de art , reformator în teatru, exponent al unui neoromantism (...), Wagner a umplut epoca sa cu o prezen mare i tumultuoas , unic în felul ei”], scoate în relief prezen a eseului, ce reprezint un loc de seam în opera profesorului i gânditorului Ion Petrovici, pune în lumin contribu ia filosofului Auguste Compte în mi carea literar a naturalismului, scoate în relief latura artistic a lui Nietzsche („C ile lui Nietzsche sunt doar pentru spiritele în eleg toare i rafinate. Adolescentul de bun calitate, iubitor de emo ii c rtur re ti i de culmi însorite ale gândului, poate g si, în aceste scrieri, nu înv turi propriu-zise pe care s le ia ca model de via , ci tensiuni i elanuri în stare s -i dea ceva din be ia generoas , din farmecul cu mii de chem ri al crea iei spiri-

Anul II, nr. 1(5)/2017

tuale. Iar intelectualul matur poate g si, în acea neegalat re ea de imnuri, de ditirambe, de paradoxuri i de exalt ri, care este de fapt opera nietzscheean , o desf tare estetic rar , o evadare luxuriant din real, asemenea acelei încânt ri greu de definit, pe care ne-o poate da un viciu superior.”) etc. În volumul II al Scrierilor filosofice sunt dezb tute teme ca: destinul personalit ii (ideea de destin, conceptul de personalitate, apari ia con tiin ei, probleme de via , victoria personalit ii); tiin a culturii (încerc ri sistematice de definire a culturii); misticism i religie (raporturi i diferen e între misticism i religie); omul modern (omul romantic al secolului XIX, criza epocii moderne, contradic ia în plan politic dintre na ionalism i interna ionalism, dezvoltarea tiin ei moderne, tipuri caracteristice de oameni, recoborârea în lume a perspectivei umaniste); problema propagandei (manifestare, elemente, foloase, relativismul propagandei i problema adev rului); locul românilor în lume (dovedirea sim ului istoric, prezen a româneasc în comunitatea european - în plan politic i economic -, crea ia româneasc popular i cult ); scriitor i public (no iuni vii ce se afl în c utarea propriilor elemente); spre o concep ie de via s toas i idealist (perspectiva idealist a vie ii, programe de r zboi i de pace, recoborârea orizontului idealist în sufletul omului modern, tendin ele contemporane ale tineretului, ideea de coa, instruc ie i educa ie, necesitatea abstraciei, cultul sentimentului, reevaluarea individului, primatul culturii) etc.

Plecând de la conceptul de spiritualitate al lui Constantin R dulescu-Motru, Ion Zamfirescu i-a construit propria sa cale de p -

Domnul de Rouã trundere în filosofia culturii. Înainte de toate, Ion Zamfirescu a fost un om de catedr , pentru el meseria de profesor era o voca ie, o chemare, i nu o îndatorire. Cei care l-au cunoscut, îi spuneau Profesorul. În Întreb ri i r spunsuri, din vol. Ion Zamfirescu, Pagini memorialistice, Craiova, Ed. AIUS, 1995, p. 229, Ion Zamfirescu spune: „M socotesc om de catedr . M simt recunosc tor tuturor acelor împrejur ri care m-au îndrumat i care mi-au ajutat s st ruiesc pe aceast cale în via . Este o convingere, aceasta, pe care mi-am construit-o cu timpul, i prin ceea ce am parcurs ca ini iere teoretic , dar mai cu seam prin ceea ce mi-a pus în fa contactul viu cu realitatea lucrurilor... De-a lungul a ase decenii de activitate didactic , am avut sub ochi mii de tineri...

Nu-mi amintesc ca în tot acest r stimp vreunul dintre ace tia s -mi fi procurat dezam giri sau st ri de am ciune... O spun, cu adânc mul umire: este o fericire s i împlineasc destinul, s sim i c te po i face util i ascultat, într-o societate în care po i avea, din partea for elor i speran elor ei tinere, în elegere i ajutor sufletesc”.

Referitor la statutul de personalitate, Ion Zamfirescu afirm : „Înnobilarea condi iei omene ti prin cultur i prin sim ul viu al sacrificiului, acesta a fost i va fi, întotdeauna, destinul personalit ii”.

Ion Zamfirescu s-a n scut la 7 august 1907, în Craiova. A urmat cursurile primare la coala Tri cu (1914-1918), cele secundare, la Liceul Fra ii Buze ti din Craiova (19181926). A f cut studii superioare la Facultatea de Litere i Filosofie a Universit ii din Bucure ti (1926-1929).

A fost profesor la liceele Sf. Sava, Gh. Laz r i Mihai Viteazul din Bucure ti, apoi profesor universitar la Universitatea din Bucure ti (1941-1948). A fost, pentru scurt timp, imediat dup razboi i pân la instaurarea regimului comunist, eful Catedrei de Filosofie a Culturii de la Universitatea Bucure ti, în vremea în care pozi ia similar , la Sibiu, era ocupat de Lucian Blaga.

La 1 decembrie 1948, Ion Zamfirescu este îndep rtat de la catedr , ca urmare a reformei înv mântului, ini iat de comuni ti.

Cu mare greutate g se te un post de suplinitor la o coal de la periferia Bucure tiului, apoi, dup mul i ani, este numit profesor de limba i literatura român la liceul Zoia Kosmodemianskaia din Bucure ti.

Din 1960, prin concurs, ob ine o catedr la Universitatea din Bucure ti i ine, totodat , cursuri de literatur universal i comparat la Universitatea din Craiova.

A fost distins cu Premiul I. L. Caragiale al Academiei Române, pe anul 1974; Premiul

29 de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1981); Premiul excep ional acordat de Asocia ia Oamenilor de Art din Institu iile Teatrale i Muzicale din România (1978); Premiul Uniter pentru activitatea de o via în domeniul teatrului (1994).

Ion Zamfirescu a l sat posterit ii o oper cu deschidere enciclopedic , iar el a fost model de umanitate ce întrege te galeria personalit ilor culturii române ti. „În ultima zi a anului 2001, la vârsta de 94 de ani, Ion Zamfirescu pleca, discret, dintre cei vii. Se stingea, astfel, ultimul reprezentant al gândirii maioresciene din cultura filosofic a secolului trecut, o personalitate ce s-a afirmat, în buna tradi ie a acestei colii care a construit o paradigm a asimil rii i interprerii universalit ii culturii, în mai multe domenii deodat : psihologie, sociologie i etic , filosofia culturii i valorilor, istoria filosofiei, istoria culturii i teatrului. La plecarea sa în cealalt lume, Ion Zamfirescu a l sat culturii noastre o oper de gândire cu deschidere enciclopedic i un model de umanitate ce întrege te galeria personalit ilor fondatoare de cultur româneasc în secolul al XX-lea. În acela i timp, Ion Zamfirescu a f cut parte din lumea acelor pu ini intelectuali care au asigurat continuitatea muncii de crea ie reflexiv în lumea româneasc a marii fracturi istorice comuniste i, totodat , personalitatea sa se constituie i într-un exemplu viu de felul în care filosofia româneasc poate rodi, din humusul propriei tradi ii, noi configur ri i viziuni conceptuale. [...] Pu ini sunt filosofii români care ar putea ilustra mai bine deplinul acord între om i oper ca Ion Zamfirescu.” (Constantin Aslam - Ion Zamfirescu: ultimul maiorescian din gândirea româneasc a secolului al XX-lea)

30

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Colegiul Na\ional „Ioni\[ Asan” din Caracal „superb galion romana\ean cu pânzele @ntinse, care navigheaz[ @în timp spre a descoperi noi ]i noi continente spirituale” (Nicolae Paul Mihail) Acum 128 de ani, în ziua a 10-a din Brum rel, a anului 1888, ilustrul om de cultur Titu Maiorescu, Ministrul Instruciunii Publice de atunci, semna ordinul de înfiinare a Gimnaziului clasic de B ie i din Caracal, prima coal de înv mânt secundar din judeul Romana i.

Istoria acestui liceu este ampl , bogat i prestigioas . Ea a fost bine detaliat în Monografia profesorului emerit Cr ciun Patru, din 1969, completat apoi, în monografia profesorilor George Petrescu i Florian Petrescu, de la Centenar, ad ugit cu fapte i documente inedite în Monografia din 1998 a profesorilor Paul Aretzu, Dumitru Botar i Florian Petrescu, atunci când liceul a primit denumirea de Colegiul Na ional „Ioni Asan” i, în fine, în studiul monografic de acum trei ani redactat de tre un colectiv coordonat de profesorul Aretzu Paul.

Ca date cardinale în istoria liceului, un fel de „C. V.” al acestuia, se impun memoriei noastre: - anul înfiin rii sale, 1888, mai întâi ca gimnaziu, având ca director pe Constantin Locusteanu, autorul primului Dic ionar Geografic al jude ului Romana i, veritabil monografie a acestor meleaguri; - anul 1889, când a luat fiin Biblioteca al c rei nume a devenit, în 1902, „N. B. Locusteanu”, în urma unei dona ii extrem de valoroase a acestuia; - anul 1891, când gimnaziul prime te spre folosin un interesant si frumos local, cu o arhitectur inedit , devenit apoi Liceul nr. 2 de fete i, mai apoi, coala General nr. 5; - anul 1891, când gimnaziului i se d numele de „Ioni Asan”, prin Înalt Decret Regal semnat de Carol I, document g sit în arhivele vremii, în Biblioteca Academiei Române, de c tre neobositul profesor Florian Petrescu; - anul 1919, când gimnaziul se transform în liceu (director, Mihail Dimonie); - anul 1928, când se d în folosin actualul local al liceului (director, D. C. Eftimescu). Începerea lucr rilor, în 1922 (director, Silvestru leanu, care a dus apoi tot greul acestui laborios demers edilitar), a avut la baz Decretul Regal al Regelui Ferdinand I; - anul 1936, când liceul este înzestrat cu o frumoas sal de

teatru (azi, Amfiteatrul „Titu Maiorescu”); Apar acum primele publica ii colare: „Speran a”, „Clasa a VI-a 1933”, „Pandurul” i str lucita revist „Domnul de Rou ” a c rei reapariie, sub directoratul lui Nicu Vintil , romana ean pur sânge, prof. univ. dr. i avocat, o salut m cu nedisimulat bucurie i gratitudine.

- anul 1944, când se pun bazele Societ ii cul-turale „Haralamb G. Lecca” (director, Cr ciun Patru); - anul 1947, anul înfiin rii splendidei Pinacoteci „Marius Bunescu” (director, Cr ciun Patru).

Urmeaz , apoi, o suit de transform ri cu care am fost contemporani, mai mult sau mai pu in inspirate i benefice, la care, ca toate celelalte licee, s-a supus i liceul nostru, inclusiv în ceea ce prive te denumirile sale efemere dar care, toate, au purtat pecetea solid a Liceului „Ioni Asan”.

Liceul a fost s rb torit cu tot fastul i cu patim romana ean în patru momente memorabile. În 1980, la 80 de ani (director Patru Cr ciun), în 1988, la 100 de ani (director Florian Petrescu), în 1998, la 110 ani, cu prilejul atest rii denumirii de Colegiu Na ional (director Tan a Negroiu-Dr ghici), în 2008, la 120 de ani (director Ionu Dan Vi nescu) i la 125 de ani (director Titu Vîrban).

Men ion m, cu durere, c în octombrie 1989, liceul a ars din temelii. Gra ie celor care conduceau atunci jude ul i ora ul ca i directorilor Florian Petrescu i Marin tefan, în numai un an acesta a ren scut aidoma Pas rei Phoenix, din propria cenu , mai viguros i mai frumos.

De pe b ncile acestui liceu s-au lansat în via , conturându- i primele n zuin e, viitoare personalit i care au onorat cum se cuvine emblema „L.I.A.” Dac , printr-o minune tehnic , am putea asculta glasurile i gândurile înainta ilor elevilor de azi, ne-am da seama c ele exprim idealurile comune ale acestor 128 de genera ii: dorin a de munc , dragostea de ar i de locurile obâr iei lor romana ene, respect pentru valorile umane.

Succesele i împlinirile absolven ilor liceului nostru se datoreaz ,

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

în mod determinant, valorosului corp didactic, prestigio ilor dasc li ai s i, precum: Constantin Locusteanu, Constantin C. Ionescu, Ilie Constantinescu c ruia ne permitem a-i aduce i pe aceast cale, post-mortem, elogii pentru tot ce a creat i a f cut în dragostea lui pentru jude ul Romana i, pentru Caracal, pentru Liceul „Ioni Asan”, ca mare dasc l i colec ionar de talie na ional , Silvestru B leanu, Mihai Dimonie, Aristide Popovici, D. C. Eftimescu, acad. Dumitru Tudor, prof. univ. dr. Emanoil Arghiriade, Nae Ionescu, reputatul filolog Constantin ineanu, Mi u Marinescu, Petre Stroie, Cr ciun Patru, Nicu Predescu, George Petrescu, Vasile F rc anu, Livia Petrescu, Paul Tatomirescu, Elena F rc anu, Mariana Petrescu, Irina Uciu, Dan Constantin, tefan Marin, Maria Petrescu (filozofie), la care se adaug , in corpore, pe bun dreptate, colectivul didactic de azi.

Din rândurile acestora s-au deta at personalit i puternice, directori de liceu plini de ini iativ , devo iune i har, care au reu it, pe de o parte, s asigure calitatea procesului de înv mânt i, pe de alt parte, s contribuie la dezvoltarea i modernizarea bazei materiale a liceului. Numele lor se reg sesc în larga list de mai sus. A ad uga îns , în respectul adev rului, contribu ia la dezvoltarea recent a liceului a directorilor Florea P unic , Elena F rc anu, Petrescu Florian, tefan Marin, Tan a Negroiu-Dr ghici, Dan Ionu Vi nescu, Titu Vîrban - director „en titre”.

Aproape toate marile personalit i ale ora ului Caracal au trecut prin vastele coridoare ale liceului, i-au luminat min ile ascultând prelegerile excelen ilor lor mentori spirituali sau au privit cu aten ie tablele pe care creta din mâna profesorilor îns ila solu ii la problemele aparent imposibile.

Au studiat în coala noastr , legându- i numele de aceasta: Artistul Poporului Marius Bunescu, Artistul Poporului tefan Braborescu, academicienii Vasile Maciu - istoric, Tudor Ionescu-chimist, fizicianul Neda Marinescu, matematicianul prof. univ. dr. George Dinc - Doctor Honoris Causa al Universit ii „Pierre et Marie Curie” din Sorbona-Paris, membru al Academiei Europene de tiin , prof. univ. dr. R dulescu Vicen iu, prorector al Universit ii din Craiova, oameni de tiin emeri i: Oreste Alexiu - medic, Patru Cr ciun - profesor, Dumitru Alexandrescu - prof. universitar, slavistul Alfred Heinrich, filozoful Mihai U , prof.univ. Floarea Octavian - fost Secretar de Stat în MI, geograful Petre Cote , inginer Marin Ivan - fost Decan al Facult ii de Construc ii Timi oara, ing. dr. Viorel V manu. Sau

31

impus con tiin elor noastre Stelian Niculescu - informatician, George Stratan - fizician, scriitorul suavelor amoruri adolescentine, Mihail Drume , Virgil Carianopol scriitorul de mare fine e i rafinament oltenesc, Nicolae-Paul Mihail, Ionel Stoica, Ion Potopin, Aurelian Titu Dumitrescu, Paul Are u, pictorii Ion Truic , Gh. TeodorescuRomana i, Tudor Jean Popa, Teodor Catan , Ion Musceleanu, Hortensia Popescu, Vintil Mih escu, Sorin Chirimbu, muzicianul Nicolae Buicliu, dulcele compozitor Radu erban, oameni de afaceri notorii, G. C. P unescu, politicieni reputa i, Florin Iordache sau, în devenire, Doru Frunzulic , Alex. Cump na u, medici vesti i, precum Puiu Stoiculescu, Eugen Preda, Sandu Marcov, Petru Mercu , Radu Ozun, Ciprian Tudoran, Titu Degeratu, Vere Cristian, D nu Ghi , Mircea Talianu, Radu Ricman, Apostol Turbatu, Victor Stoica, N. Eftimescu.

Dar, dincolo de numele men ionate, relief m existen a în structurile economice, financiare, sociopolitice i administrative, de înv mânt i s tate ale ora ului Caracal i ale fostului jude Romana i, a zeci i sute de absolven i ai Colegiului Na ional „Ioni Asan”, mul i dintre ei, membri ai Asocia iei Culturale „Fiii i prietenii Caracalului”.

Numai în acest liceu, peste 60% dintre profesori sunt absolven i ai liceului „Ioni Asan”. Directorii sunt de ani buni produsul autohton al acestuia.

Sunt, de aceea, de mare frumuse e i cald sim ire, mereu actuale cuvintele maestrului Nicolae-Paul Mihail: „Un secol i înc dou zeci de ani s rb tore te azi liceul nostru «Ioni Asan», superb galion cu pânzele întinse, care navigheaz în timp spre a descoperi noi i noi continente spirituale. Pe lâng alte merite deosebite, cele mai mari, dup mine, au fost crearea unui sentiment de solidaritate între genera ii, con tiin a unei datorii irefragabile fa de grupul din care au cut parte, dovedit prin aceea c majoritatea absolven ilor au inut lucreze chiar în ora ul lor natal, i credin a nestr mutat în destinul autohtonilor” (cuvânt, la 120 de ani).

Vivat, crescat, floreat, lyceum caracaliensis!

Prof. Florian Petrescu fost Inspector General colar al jude ului Olt (1980-1990) Prof. Titu Vîrban director al Colegiului Na ional „Ioni Asan” Caracal

32

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Aurelia ANDREI

Povestea Craiului de Rou[ A fost odat ca niciodat , c de n-ar fi ce s-ar povesti?...

A fost odat , se zice, într-o împ ie, la o margine de lume, o prin es tân i frumoas i blând , ca o raz de soare prim ratic.

Acu, de unde, de neunde, prin esa avea în palatul tat lui s u o caset de cristal, în care se aflau dou culori, numai dou : ro u i alb. A ezate în dou sidefuri de scoic , ele, culorile, erau cea mai de pre comoar printre bog iile f num r de la curtea împ ratului. Iar pentru tân ra prin es , ce s mai vorbim!... Când se plimba, când visa, când cânta, î i lua caseta, sim ind c ea are ceva magic, o vraj ce izvora din cele dou culori cuib rite în c urile sidefii...

Orice dorin -i împlinea împ ratul, ghicindu-i-o chiar din priviri.

Cine mai era mândru ca el, având la u a casei a a minune de fat !... ci fata ajunsese la vârsta m riti ului i era negr it de frumoas ..., iar de bun tatea inimii, ce s mai vorbim?...

Numai c , de la o vreme, prin esa începu s tânjeasc . Sim ea c lipse te ceva din preajma ei. Tot mai des i se învolbura ca o vraj în minte gândul de a pleca în lumea larg i a g si acel ceva... Î i lua caseta pre ioas i se plimba prin gr dinile palatului p rintesc. Ar fi vrut s -l întrebe pe tat l ei i despre caset i despre culori, dar nu îndr znea.

Odat , în faptul unei zile, întâlni la umbra unui m r r muros o trânic . Se mir fata, c n-o mai v zuse pe acolo... O privi o vreme cum tot caut ceva pe sub m r i apoi o întreb : - Ce cau i, bunicu o, i nu g se ti?...

- Ei, ei, fetico, ce caut eu nu cred s g sesc prea curând...

- Da’ ce oare s fie asta? f cu tare curioas prin esa.

- Vezi, tu, copila mea, amu-i vremea ca din st m r b trân s se lege dou fire vr jite, unu’ ro u, unu’ alb, cu care s se desferece Izvorul de Lumin ...

- Ce spui acolo, bunico, singur, singurel?!...

- Iaca, singur, singurel, fata babei..., minune, ce mai!... i pân jos pe p mânt, cum spusei, firele cele dou se r sucesc unul dup altul, urel, u urel... Da’ când ating p mântul, pier, ca i când n-ar fi...

- Vai, bunico, da’ firele de care spui sunt întocmai ca aste dou culori ce le am în caseta mea de cristal. Nu care cumva s r mân f ele, c -s tot ce pre uiesc mai mult din toate bog iile tat lui meu.

Unde s dispar firele cele?!...Poate-i vreo vraj la mijloc!...

- Taman a a, frumoasa mea, le trage-n adâncu’ ei apa f de rm... Acolo-i t râmu’ lui Crai-de-Rou ...

- Craiul-de-Rou ?!... N-am auzit de craiul acesta, se mir fata, strângând la piept caseta de parc chiar atunci Craiul de Rou ar fi vrut s i-o fure.

- Nici n-ai avea cum, dete b trâna l muriri. C -i o poveste de demult, pe când M ria ta nici sâmbure de gând nu era... Ei, stai s i spun. Departe, departe, la cel lalt cap t al p mântului, s-ar fi aflând Izvorul-de-Lumin . Acolo, p mântul i cerul se ating o clipit , cât un bob de lacrim ... Atunci r sare i soarele i se primene te în izvorul acela de lumin i p mântul se umple de frumuse i. Culori f de seam n str lucesc în orice-ar fi, de are via , ori de-i piatr i stânc ...

- Da’ ce culori fermecate i f num r, m tu ic , iac -s doar dou : alb i ro u...

- Ei, acu’ a a-i, vezi, m lu gura pe dinainte..., da’ pe vremea mea mântul era neînchipuit de mândru...

- Spune, spune, au fost oare pe p mânt flori i viet i ca cerul i ca apa de frumoase?...

- Au fost, au fost atâta de multe, c nici nu- i vine s crezi..., murmur dus pe gânduri b trânica.

- i unde sunt toate acum? s ri ner bd toare prin esa.

- Mare tain , draga mea, opti abia auzit femeia cea ciudat .

Apoi, dup o vreme, începu s spuie. Se zice, fata babei, c-odat Craiul-de-Rou s-a fost mâniat r u, r u de tot. El st pânea izvorul fermecat unde era izvorul acela de lumin în care se primenea soarele înainte s se nal e pe sfânta bolt a cerului... Ce s -l fi mâniat oare pe mândrul crai? Iaca ce! Pe când se uita i se minuna de scalda m ritului soare i de neasemuitele culori ce se rev rsau ca o podoab binecuvântat asupra p mântului, numai ce z re te printr-o oglind de rou chipul unei fete, o p mântean . Se zice c fata ar fi fost chiar de pe meleagurile noastre, da’ ce po i s tii... I se p rea Craiului-deRou c ceva mai frumos decât p mânteana ceea n-a v zut i nici nare s vad ..., m car c Izvorul-de-Lumin n-avea seam n pe lume...

A trecut ce-a trecut vremea, i el tot la fata din oglind se gândea.

Chibzuia c frumuse ea ei s-ar potrivi de minune lâng izvorul din care neau toate culorile v zute i nev zute ale cerului i ale p mântului... i, pentru c nu tia unde s-o g seasc , încotro s se duc dup ea l-a rugat într-o diminea pe m ritul Soare s -l ajute, s afle el din înaltul cerului unde se afl fata cea frumoas i s -i spuie... Iar Soarele s-a-nvoit... S-a urcat, s-a tot urcat pe bolt , a c utat i-a c utat, i-a rit deodat pe frumoasa fat într-o poieni sm at de fel i fel de flori... Nici el nu v zuse vreodat un chip mai frumos, m car c toat ziulica privea spre p mânt din înaltul lui. Fermecat, o privea cu drag i aproape s uite a mai coborî în umbra z rii. Viet ile i plantele mântului se bucurau de lumina lui dr stoas . Culorile ce se risipeau pe p mânt nu fuseser mai mândre ca acum... i abia târziutârziu Soarele a alunecat, ca-ntr-un vis, dincolo de zare. i când iar i a venit la Izvorul-de-Lumin , Craiul-de-Rou l-a întrebat de fat .

- N-am g sit-o, n-am g sit-o, i-a r spuns Soarele gr bit i cu o und vinovat în glas; o mai caut...

- A a s faci, rogu-te, îi zise mâhnit Craiul-de-Rou .

Mult vreme l-a dus a a cu vorba Soarele pe Crai. Abia ajungea la Izvorul-de-Lumin , î i muia razele în culorile fermecate i-o lua din loc... F s ia seama, culorile p mântului au prins a p li. Frumoasa mântean se-ntrista i ea, v zând florile din gr din , penele p rilor i adâncul apei pierzând str lucirea... Habar n-avea Soarele de asta. Pân -ntr-o zi, când fata nu i se mai p ru nici minunea minunilor i nici m car cât de cât frumoas ... Nu mai z bovea în înaltul cerului ca s se bucure de frumuse ea ei. Iar într-o zi, când Craiul-de-Rou îl întreb de ea, Soarele zise plictisit: - Nu-i frumoas deloc, i s-a p rut...

- Cum? Ce spui? Ai v zut-o?!...

- Ei, da, am... v zut-o..., mai demult..., r spunse încurcat Soarele.

Mi s-a p rut i mie frumoas la început, dar cred c m-am în elat... i cred c i tu te-ai în elat... Nu te mai gândi...

Craiul-de-Rou nu- i crezu urechilor. R mase ca o stan de piatr ,

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

apoi se n pusti cu ocara i blestemul asupra Soarelui: - Cum ai putut s fii a a de r u i de pref cut?... Blestemat s fii, vicleanule!...

Lacrimi de durere picurau din ochii Craiului deasupra Izvoruluide-Lumin .

- Pe veci s se-nchid izvorul, pe veci, pe veci..., plângea el, cu lacrimi de ghea podind pentru totdeauna sc ld toarea fermecat a soarelui. Soarele se f cea când alb, când ro u de furie i neputin , dar n-avea-ncotro..., Izvorul-de-Lumin era pecetluit. Iar pe negrul mânt nu mai lumina decât alb sau ro u, nimic altceva... Îi veni rândul s se roage de prietenul tr dat. În zori, abia p ind pe bolt , îi zicea cu glas stins: - Rogu-te, Craiule, las mânia i desferec Izvorul..., m-oi duce iar s i caut pe draga inimii i n-oi mai vicleni...

- Numai ochii ei mai pot rupe vraja, se ar ta neînduplecat Craiul, numai ea i numai ea, a a s tii... i s te fere ti de mânia mea, c i pe tine te-oi înghe a!...

- De-atunci, draga mea, Soarele a pecetluit culorile ce i-au mai mas în caseta asta a t tâne-t u, sfâr i b trânica povestea. Se teme i pe astea le va-nghe a Craiul-de-Rou ducându- i amenin area la bun cap t...

Prin esa ascultase povestea din ce în ce mai tulburat . Când aceasta sfâr i, duse caseta la piept, înfrico at la gândul c neînduplecatul Crai avea s -i dea de urm .

- Ce trist..., ce poveste trist mi-ai spus, m tu ico, murmur ea. i

33

ochii ei lumino i jucar în ape de lacrimi care-ncepur a picura pe obrazu-i alb. trâna o strânse la piept i-o mângâie: - E ti frumoas i bun , fata mea... Poate c chiar tu ai s rupi vraja, dup atâta amar de ani...

Lâng tulpina m rului, prin esa plângea neîncetat, strângând la piept caseta cu cele dou culori r mase din podoaba p mântului.

Cât o fi stat acolo, cine poate ti?... Când, deodat , ce s vad ?... Într-un bob de lacrim ce sta s -i cad printre gene se z rea o albioar de argint pe care lacrimile ei se rostogoleau într-un firicel sfios pân la o fântân ..., i din fântân p rea s izvorasc o lumin tot mai vie i str lucitoare... Pesemne, Izvorul-de-Lumin se desf cea din vraja de ghea ... Uimit , fata se terse la ochi, s vad ce se-ntâmpl . Dar nu mai v zu nimic din acel izvor dep rtat i f seam n... Când privi jos, pe p mânt, ce-i fu dat s vad ?... În poieni a de sub m r începur op ie verde firi oare de iarb . i tulpini e zvelte se-n ar , jucându-se-n vârf cu bobocei fel de fel..., iar din bobocei se desf ceau cu uimire frunze i corole de floare, care de care mai frumoase... Sub coroana b trânului m r, lumina învie în culori minunate: era i verde, i ro u, i albastru, i dansul sprinten i ginga al atâtor i atâtor nuan e... Vraja fusese rupt . Lacrimile Craiului-de-Rou se dezgheaser , desferecând pecetea Izvorului-de-Lumin . Iar Craiul lu în ul palmelor lacrimile necunoscutei de departe i lacrimile sale, aruncându-le spre bolta cereasc , înviorând razele amor ite ale Soarelui. i-atunci, pe bolt , ap ru în mândrele lui culori curcubeul..., i toate fur ca mai-nainte, în bun pace, dup voia Domnului...

Dumitru BOTAR

CASE VECHI DIN CARACAL CASA ST{NCULESCU - OAN{ - CHIRIMBU Aceast cas , aflat pân la demolare (1992) pe Bulevardul Republicii, 36, fost B-dul Regina Elisabeta, a fost construit prin anul 1820 de Rut Jianu, b iatul lui tefan Jianu, fiul lui Amza Jianu, fratele mai mare al haiducului Iancu Jianu. Atunci, casa era la marginea ora ului i servea ca han cu multe dependin e: grajduri de cai sau hambare de cereale. Pe parcurs, casa ajunge în proprietatea c pitanului Roman, iar în anul 1911, Ilie St nculescu, str bunicul

pictorului Sorin Chirimbu, o cump de la M ria Caplea, mo tenitoarea defunctei Eliza, c pitan Roman.

De remarcat c din partea de vest a casei pleca un tunel de 2 m în ime i 3 m l ime spre sudul ora ului. În anul 1928, casa este dat ca dot fiicei sale, Zoe St nculescu (îi f cuse unele repara ii), la torie cu sublocotenentul Oan Petre (viitor colonel, cunoscut i apreciat în Caracal, fost comandant P. S. al Regimentului 19 Infanterie (1943-1946). În 1946, casa trece în proprietatea fiicei colonelului Oan , Carmen Oan , ca dot la c toria acesteia. În aceast cas a fost redac ia revistei Domnul de Rou .

(1936-1937) condus de Mircea St nculescu. Tot în aceast cas , a venit pe lume, în anul 1947, viitorul pictor Sorin Chirimbu, locuind-o pân în anul 1964, când a absolvit Liceul „Ioni Asan”. În anul 1979, a fost vândut .

Casa avea 5 camere cu ziduri groase de 80 cm l ime, din c mid , f funda ie de beton, în care erau f cute dulapuri fie pentru dulce uri i cafele, fie pentru îmbr minte.

Din punct de vedere arhitectural, nu o putem încadra în vreun stil, importan a ei const în vechimea sa, cât i în semnifica ia cultural , având în vedere c aici a fost o redac ie de revist i, totodat , aici s-a n scut un pictor român, Sorin Chirimbu.

34

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 1(5)/2017

Doina DR GU

LUCHIAN -

un mare simfonist al culorii În fa a pânzelor lui Luchian, privitorul se simte prins de vraja i farmecul ce se revars din ele, pierzând no iunea timpului, emo ionat sau tulburat, asemenea st rii lui suflete ti. Se creeaz o comuniune, pe care artistul o transmite, între fr mântarea l untric i armonia imaginii plastice.

Rareori a existat o atât de vie i semnificativ potrivire între om i oper , între via a dus de un artist i întreaga-i crea ie, ca în cazul lui Luchian. Omul blând, duios i m rinimos a fost nevoit s cunoasc am ciunea i revolta în împrejur ri tragice, s dea o lupt titanic pentru a- i stra integritatea moral i a se des vâr i ca artist.

Pictorul i criticul Nicolae Tonitza îl socotea pe tefan Luchian „cel mai rafinat colorist din neamul nostru” i „unul dintre marii simfoni ti ai culorii din Europa”.

El a f cut din picturile sale poeme de un intens lirism cu profunde aspecte afective i semnifica ii de un înalt ethos umanist. Opera sa oglinde te, interpreteaz , transfigureaz bucuriile i suferin ele omului, clipele de str lucire i de fr mântare creatoare.

Biografia lui Luchian, marcat , în copil rie, de farmecul simplu i luminos al dealurilor cu vii i al luncilor de pe malul Prutului, este istoria unei pasionate lupte pentru afirmarea artistic , cu bucuriile i triste ile unui temperament aprins, iubitor de via , cu tragedia unei boli care îl va pune înainte de vreme.

Ca fizic, tefan Luchian era înalt, sp tos, ciupit de v rsat. Nu avea nimic frumos, în afara ochilor, minuna i, de care era îndeosebi îngrijorat s nu-i piard .

Vis tor, credul, blând i înclinat spre boemie, incapabil s se descurce în via , ia pierdut foarte repede averea mo tenit .

Legenda spune c , într-o zi de iarn , fiind singur acas , i-a apropiat fa a de gura sobei care dogorea. Dup ce i-a înfierbântat bine fa a, a fugit afar , a îngenuncheat în z pada proasp t a ternut i i-a îngropat obrajii în ea. Când i-a ridicat fa a, pe z pad , r sese amprenta chipului. De aici, se pare, îi vor r mâne, pentru toat via a, semne pe fa , asem toare cu ciupitura de v rsat Via a lui Luchian are trei etape: prima etap - de la na terea sa, 1 februarie 1868, în comuna tef ne ti, lâng Boto ani - care dureaz pân la începerea studiilor la coala de Arte Frumoase, în 1885; a doua, de la 1885 pân la 1901, etapa de ucenicie propriu-zis , când el înva i î i caut un drum propriu în art ; a treia etap , final , dureaz

pân la sfâr itul vie ii, în 1916. Este epoca de crea ie i des vâr ire pe plan artistic, dar totodat constituie i tragedia vie ii lui, pentru în 1901 se produc efectele unei boli care va progresa mereu, pân la deznod mântul final. Este o etap plin de suferin i tragism.

Asemenea lui Beethoven, care asurzea tocmai atunci când î i începea marile crea ii simfonice, Luchian este amenin at s paralizeze i s orbeasc . tefan Luchian manifest interes i pentru literatur , frecventând cenaclul lui Al. Macedonski i cafenelele Fialkowski i Kübler, unde se întâlneau arti tii, scriitorii, compozitorii i cânt re ii. El participa adesea la discu ii sus inând necesitatea leg rii artei de via .

(Cofet ria Fialkowski era, dup cum noteaz C. Bacalba a, o „adev rat institu ie”. Îi urmeaz Cafeneaua Kübler, unde „dou tabere de poe i, unii tradi ionali ti, al ii moderni ti, între in spiritul viu al artei prin b lia lor ideatic ”.)

Dac în portretistic , Luchian e mare, în peisaje i flori se dep te pe sine.

Cu câteva excep ii, peisajele sale nu sunt populate nici de oameni, nici de alte vieuitoare; ele sugereaz o singur tate care te înfioar i î i treze te nelini ti.

Opera lui Luchian, numeric, este relativ modest , îns , raportat la cei 15-17 ani de crea ie, este destul de bogat : portrete, autoportrete, compozi ii, peisaje, flori, pictate în ulei, acuarel sau pastel. În muzeele de la München i Paris, Luchian venise în contact cu tot ce era mai reprezentativ în arta apusean de la Rena tere pân la postimpresioni ti. Se ad pase la izvoarele marilor mae tri, privise îndelung i arta impresionist , plin de lumin i c ldur , care în acea epoc era înc la apogeu i toate aceste influen e le-a topit în retorta sufletului s u, apoi a creat o oper original .

Când n-a mai putut vedea lumina soarelui, Luchian s-a lipsit de ea pentru pânzele lui creând o alta, care nu p trunde pe fereastr , ci izbucne te din untru spre înafar . El a încorporat lumina în culori pure, în peisaj ori în corola florilor. Culorile lui sunt smal uri topite i cite brusc, care vor r mâne la fel de proaspete ca vopselele de pe amforele grece ti.

Dup 1909, pân la sfâr itul vie ii lui, în mod practic nu va mai si patul i fotoliul. Ace ti ani sunt cei mai fertili din activitatea lui Luchian, marcând totodat apogeul artei lui. Picteaz în ulei i

Anul II, nr. 1(5)/2017

Domnul de Rouã

pastel, inspirat, cu avânt, cu graba i disperarea omului care tia c gazul îi va fi scurt. Ferecat în neputin a de a se mi ca, marele singuratic va trebui s renun e la peisaj, concentrându- i aten ia spre flori, care i se aduceau acas . Astfel, marele nefericit mai g sea o râm de ra iune spre a supravie ui i a uita amarul destinului s u.

Dar zilele i nop ile celui sortit la nemi care - i mai ales ale lui, care cu 20 de ani în urm „f cea curse lungi cu bicicleta în jurul Bucure tilor, ori î i mâna mândru telegarii înh ma i la un docar, stârnind invidia trec torilor” - sunt nesfâr it de lungi i pustiul lor nu poate fi umplut. Într-o sear , când singur tatea îl ap sa, i-a p it pragul un tân r, „mic de statur , plinu la trup, cu o frunte larg deschis , stângaci în mi ri i cu privirea fosforescent ”, i, f s spun nimic, i-a scos vioara i a început s -i cânte omului care întruchipa, în patul lui de suferin , tragedia tuturor geniilor strivite de un destin nefast.

Tudor Arghezi, care poveste te scena, nu ne spune ce i-a cântat.

Poate r scolitoarea „Balad ” a lui Ciprian Porumbescu, care s-ar fi potrivit pânzelor din ciclul 1907, poate serenada lui Toselli, care avea atmosfera anemonelor, a crizantemelor sau a s lciilor. Poate i-a cântat din Bach, ca s -l ridice din nimicnicia suferin ei, pe culmile senine ale medita iei i ale împ rii cu destinul. Cele dou ore de armonii, venite parc din alt lume, l-au f cut pe cel ferecat în pat s renasc , s i retr iasc întreaga via , clip de clip , i s i redobândeasc lini tea. Dar orice mare bucurie se pl te te cu lacrimi. A în eles, în acele dou ore, c numai trupul poate fi legat i aruncat în netrebnicie, asemeni lui Prometeu, pe când spiritul colind liber, nestingherit. Dup ce ultimul acord al muzicii s-a stins, în întunericul camerei, oaspetele, ghicind parc întrebarea, a spus simplu: - „Sunt George Enescu”.

Deci geniul muzicii i al arcu ului românesc venise s i arate ata amentul pentru geniul penelului românesc; s -i tonifice existen a, ar tându-i c nu este nici singur, nici uitat. Acesta a fost episodul cel mai luminos i în tor din ultimii 15 ani ai existen ei lui Luchian.

Dar marile fericiri sunt de scurt durat .

Dup câteva zile de la acest fericit eveniment, a avut loc o întâmplare stranie.

Au dat n val în camera bolnavului procurorul Clement Ionescu, grefierul Tase T nase i Victor Filotti, om bogat din protipendada capitalei, „cu state politice în partidul conservator-democrat”. S-a cut imediat constatarea c „cel vinovat” nu se poate mi ca i deci de mult vreme nu mai era capabil s picteze. A fost acuzat c semna i punea în vânzare tablouri f cute de pictorul Traian Cornescu, în elând astfel cump torii (îndeosebi pe importantul politician Victor Filotti). i omul legii l-a declarat arestat pe cel „arestat” de boal de 15 ani. Deci înscrisese în catalogul borfa ilor înc un nume: tefan Luchian.

La câteva zile dup incident, ziarele anun au c politicianul Victor Filotti a fraudat statul român cu peste 6 miliarde lei.

Aceast ultim întâmplare l-a aruncat pe Luchian în negurile destr rii. Din ziua aceea nu a mai mâncat, refuzând pân i apa. În camera lui nu mai intrau decât familia i medicul. Se luaser florile, spre a nu înc rca aerul cu miresme prea tari. R seser doar câ iva trandafiri la c tâiul lui.

Inima sl bea, iar chipul lui se lumina. C ta lumina unei lini ti, pe care nu o avusese niciodat .

Cumplita tulburare din ajun se risipise. Revolta amu ise. Con tiin a plin de doruri i m re ie, ochii s i duio i i buni, acum cu ape negre în lic ririle de chihlimbar, i-au mai r mas treji pân în zori, când inima nu a mai b tut i ghea a mor ii a cuprins chinuitul trup, care s-a

35

luptat mai bine de 15 ani pentru via i pentru art . În diminea a zilei de 28 iulie 1916 - era într-o mar i -, o tân fat s-a strecurat în camera lui Luchian, a a cum o f cea de dou -trei ori pe s pt mân . Îi aducea anemone proaspete, florile lui preferate.

Alerga cu drag la omul acesta ferecat în fotoliul lui de un destin crud i neiert tor, fiindc , de fiecare dat , ochii lui de chihlimbar o înv luiau cu o cald bucurie i o nesfâr it tandre e.

O nelini te ciudat îi ap sa acum sufletul i îi gr bea pasul. Îns , spre disperarea ei, nu l-a mai g sit în via .

Ochii lui, care smulseser naturii toate tainele, i mâna, care z mislise atâtea minuni, încremeniser pentru totdeauna.

Tân ra fat nu a mai a ezat anemonele în ulcele sm uite, cum cea de obicei, ci i le-a pres rat pe piept i apoi a c zut în genunchi, într-un hohot de plâns. i-a rezemat fruntea de mâna care mai alalt ieri, într-un suprem efort, mai g sise resurse s se întind spre ea, s -i mângâie fruntea i p rul, cu atingeri u oare i îndelungi, retr ind, parc , îndep rtate amintiri.

Tân ra fat , care îi adusese, în diminea a aceea de var , prinos de flori i lacrimi, era fata Saftei Flor reasa. „De 15 ani - scria Tudor Arghezi, la 1 iulie 1916 -, sângele acestui trup înfrânt se risipe te zi de zi ca o vapoare. Prometeu crucificat, de ase mii de zile, marele chinuit, c ruia fatalitatea i-a d ruit o suferin feroce, demn de geniul lui neînvins i prea curat, e un sfânt pentru gloria româneasc i un mucenic pentru voin a i r bdarea unui rbat. Acest artist nu mai e un om înc de atunci i a fost mai mult decât o supraf ptur pân luni pe-nnoptate. Dumnezeu fu drept cu el, ca s pedepseasc fapta lui de a fi descoperit misterul cu care trei puncte de culoare îl zmulg din spa iu i-l tr deaz . De vreo doi ani dreapta artistului, cu care, prizonier al m dularelor lui pietrificate, a putut s se apere de vulturii negri, mânjindu-i cu pensula lui de soare i azur, încremeni i ea. Dac mâna-i murise, trebuia i ochiul fie închis”.

Opera lui tefan Luchian exprim un elan vital, patetica bucurie pe care o treze te contactul cu lumina pur a zilei.

Sub jocul luminii, pictorul face s transpar vigoarea formelor, dezvoltând nota ia impresionist pe o structur solid .

Tablourile lui au un echilibru secret, care îi permite s dezvolte, a ajunge la dispersarea imaginii, impresiile pe care i le furnizeaz realitatea. tefan Luchian a fost, în egal m sur , peisagist, portretist, autor de compozi ii i naturi statice - îndeosebi flori. „Întocmai ca to i marii arti ti ai lumii, Luchian este un pictor profund na ional, înzestrat cu o întins tiin a tuturor înf rilor rii, a oamenilor ei. Vibra ia lui în fa a realit ilor locale este adânc i r scolitoare i focul sim irii o treze te pe a noastr pentru a ne face pricepem mai bine lumea în care am tr it”, scria Tudor Vianu.

Pictorul Nicolae Grigorescu, care i-a fost profesor la coala de Arte Frumoase, v zându-l cum picteaz , ar fi exclamat în fa a unei lucr ri semnate de Luchian: „În sfâr it, am i eu un succesor!”.

Vizitându-l, cu pu in timp înainte de moarte, Nicolae Tonitza l-a zut în calvarul crea iei i a izbucnit în lacrimi: „I-am legat pensula de antebra ul mâinii drepte i mâna lui începe s se zbat nervos i stângaci pe suprafa a pânzei i fa a lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfrico tor. Rezonan ele neb nuit de adânci ale unui suflet înc viu m-au impresionat pân la lacrimi”. „Luchian avea toate darurile marelui artist i, în primul rând, acel caracter autentic, acea neîmblânzit vehemen a personalit ii dup care recuno ti pe mae tri... Profunda capacitate afectuoas i energie, o melancolie îmbinat cu o viguroas autoritate..., un sentiment nervos al formei, sunt tr turile pe care le sesiz m mai bine în caracterul i în talentul s u. Într-o limb totodat sonor i suav , Luchian a fost un mare revelator al sufletului românesc”, spunea Tudor Vianu.