Cap’articulu À… Diu, o Maè ! « Quale serà issu(a) giuvanottu(a)/Chì ùn vole andà da mare in là ? »… Quantu ci hà accumpagnatu sta strufata, à noi altri studienti di l’anni 80, O Ghjuvan Tè ! È tandu mi vene a brama d’accumpagnà ti tù, à tempu à a Corsica sana, cù dui filari bufunati à sottu voce da una Bonanova trista è à pena spapersa… Chì stu numaru di Bonanova, cunsacratu per u più à a scola, era per stampà quandu emu amparatu a morte di Ghjuvan Teramu Rocchi, stu 3 di marzu di u 2018. Cum’è un’ultima uchjata di quellu chì fù un pedagogu attentu è chjuccutu di u corsu in iscola ! Da rammintà ci u suminatu veru. Stitutore, cum’ellu si dicia in l’anni 70, furmatore, autore di produzzione didattiche, ludiche assai da fà ghjucà i zitelli è i maiò cù a lingua corsa, parullaghju populare, impegnatu ch’ellu era à prò di u tramandà di u corsu è di a so sparghjera larga assai, aldilà di i muri di e scole. Chì era di quella « filetta azeza », Ghjuvan Teramu Rocchi, attore culturale cuscente di a sfida suciale nostra : intreccià memoria è prughjettu. Iè, Ghjuvan Teramu Rocchi, tercanu di sta leva di u 70, hà sempre travagliatu cù furtuna à riacquistà nun solu una lingua ma un DÌ in corsu lestru è fattivu… è mi corre in mente tandu u so versu casinchese, lindu, scioltu… U sentite, n’hè ?, voi dinù, sbucinà a so dulcezza materna… « saltendu da teppa à cutalone… », carcu « di fole è di passione » ! Un dì è un fà impastatu d’esse corsu. Altru nunda. Chì Ghjuvan Teramu Rocchi, l’avia capita subitu quessa : ùn basta indiatura senza inghjennatura. Ellu chì avia cullaburatu à a rivista literaria corsa, Rigiru, da u 74 à u 90, s’era appuppatu, à quella Zarra (nome di a rubrica di a rivista Rigiru, cunsacrata à u pueticu) di a creatività ! Sta vulintà d’innuvà per allargà e putenzialità semantiche di u corsu, l’hà manifestata in parechji duminii : pedagogicu, didatticu, pueticu, cantarecciu… chì avia l’estru ghjucarinu Ghjuvan Teramu Rocchi… estru chì lucicava maliziosu in i so ochji appinzati è zirlava francu è chjaru in una scaccanata ! Hè cusì chì ci hà rigalatu più di 200 testi cantati da Canta u Populu corsu, I Muvrini, A Filetta, Tavagna, Felì… è m’arricordu torna di unu, forse u so primu testu, Ditemi, chì oghje ch’hè oghje mi frighje sempre u core, pensendu à i figlioli di sti Corsi imprigiunati… « T’arricordi sta matina, i nostri sogni in pulvina… ma sì muta o Mà, ma sì muta… », ci ribomba in pettu stu mughju, à buleghju à i lagni di A paghjella di l’impiccati… Memoria viva è memoria prufonda, triminduie aghjumellate da u pueta ab eternu. Ma oghje O Ghjuvan Tè… Ci ferma di tè Una festa zitellina A cuscenza di u Muvrinu È tanti versi canterini Ci ferma di tè O Ghjuvan Tè Un fior’di ghjuventù À voli ne più… Allora, quale serà issu(a) giuvanottu(a) ? Hè di i toi sì ! Cù tristezza, Dumenica Verdoni.