Isula di torre, pesci è ballu tondu

Page 1

Isula_di_Torre_int.indd 1

17/02/2017 10:45:16


Isula_di_Torre_int.indd 4

17/02/2017 10:45:33


Antoni Arca

Isula di Torre, pesci è ballu tondu

Traduttu da G.Thiers da Annie’s Island ( NOR - Ghilarza 2015)

ALBIANA • CCU

Isula_di_Torre_int.indd 5

17/02/2017 10:45:33


Isula_di_Torre_int.indd 6

17/02/2017 10:45:33


Sunta

Preambulu ........................................................................

9

1. Ver di a Porta d’argentu ...............................................

13

2. A Dea di u cavallu.........................................................

25

3. Quellu chì volta da l’infernu .......................................

36

4. A figliola cattiva ...........................................................

47

5. A sposa rossa. ...............................................................

59

6. Patrone di u tempu ......................................................

69

7. Rossa sposa prumessa ..................................................

83

8. U velenu è l’antidotu ...................................................

96

9. A porta di l’inferni .......................................................

108

10. Vinduta .......................................................................

121

11. Mercanti......................................................................

131

12. Cità in campagna ........................................................

141

13. A porta Tagliafiume ....................................................

151

14. Cinque torre furtificate ..............................................

163

15. Luntanu da a Porta d’argentu ....................................

173

7

Isula_di_Torre_int.indd 7

17/02/2017 10:45:33


Isula_di_Torre_int.indd 8

17/02/2017 10:45:33


Preambulu

U

rumanzu di Antoni Arca Annie Island posa nantu à un filu narrativu multiplice. Sulliciteghja assai storia è geugrafia di l’Antichità è e so cunsequenze in e rapresentazione culturale d’oghje quandu a ghjente prova à ricustruisce u passatu, ancu u più

landanu. Ma iss’evucazione ùn hè posta in modu lindu è non prublematicu. À u cuntrariu : ammintà a storia passata, da pudè la cunnosce propiu, impone un’attitudine è una riflessione critica. Issa direzzione, in fatti, hè quella di e scenze cum’elle sò ghjunte à custruì si, ma l’uriginalità di l’opera ammintata hè di ùn fà ne micca una demustrazione solu raziunale. Hè u cunfrontu trà e duie parte di ogni capitulu à stabilisce duv’ella pò esse a… verità storica. À tal puntu chì isse duie parte si tessenu in un filu unicu : a passione, a capacità è l’intelligenza necessarie pè un’interpretazione astuta di u passatu. A struttura hè di quelle semplice. Ognunu di i 16 capituli usa dui livelli : unu rimanda à l’attualità di un ambiente universitariu ind’è l’Inghilterra d’oghje, invece l’altru ciotta u lettore in una corsa marina è terrania, in un passatu di a Sardegna in tempi fenicinuragichi. 1-Da u latu attuale, u racontu seguita una studiante in tesa chì torna in casa da pudè assiste à l’interru di a mammone. 2-Da a parte antica, ci mette in presenza di una principessa fenicia chì a timpesta hà affundatu u so battellu. U naufragiu l’hà lampata cù i soi in e coste meridiunale di a Sardegna. 9

Isula_di_Torre_int.indd 9

17/02/2017 10:45:33


1-A studiante scopre chì li si hè lasciatu un urdinatore da a mammone ch’omu cunsiderava cum’è una zia un pocu tonta. In fatti, da giovana era stata internata in una casa spezializata per via di un trumatisimu patutu dopu à un partu. Da piattà u scandalu u babbu avia dichjaratu chì a criatura nata era a so figliola, invece di a so figliulina. 2-Da a so banda, a zitella fenicia, in u naufragiu, hè salvata da un cavallu, ma i suldati di una cità di muntagna a facenu prigiunera. U signoru chì i guverna, un rè dettu U Piumatu, per via di a curona di piume, ricunnosce in issa giovana a figliola di un rè è religiosu sacerdote feniciu. 1-A studiante inglese leghje, nantu à l’urdinatore di a mammone a storia di a zitelluccia fenicia rapita in Sardegna. In fatti si tratta di una storia scritta da a mammone da sottumette la à a figliulina è sapè ciò ch’ella ne pensava, s’è issu primu rumanzu era à bastanza degnu di esse publicatu o micca. 2-Issu rumanzu di i tempi fenicinuragichi appassiona a giovana studiante chì leghje è rileghje e vicende tremende duv’ella casca a zitella rapita è chì ùn stà tantu à esse vinduta da schiava (« nonghjente »). 1-Riflettendu ci di più in più, a studiente principia à dumandà si s’ellu si tratta propiu di un rumanzu è ci vede sopra à tuttu un’ « autubiugrafia » indiretta di a so mammone. Per cunsequenza, a studiente cunsulta unepochi spezialisti, universitarii è editori. Li dumanda di leghje u rumanzu di a so mammone chì ella stessa si sente emutivamente è affettivamente troppu implicata da pudè si ne fà un’idea è un ghjudiziu ogettivu. Benchè diverse l’interpretazione si raghjunghjenu nantu à listessu puntu : a zitelluccia fenicia hè prigiunera in Sardegna. A studiante ghjudicheghja chì issa lucalizazione hè imaginaria, ma pò esse stata ancu storica. 10

Isula_di_Torre_int.indd 10

17/02/2017 10:45:34


Preambulu

In u frattempu hà amparatu cose ch’ella ùn sapia di a so famiglia. U so arcibabbone u fattu si stà chì, ind’è l’anni 1950, hè venutu in Sardegna à travaglià cumu ingegnere, è cum’ellu era veduvu si avia purtatu cun ellu a so figliola giovana giovana, vene à dì a mammone di a studiente, quella chì in u rumanzu diventa Aciuccia, prutagonista di un rumanzu storicu situatu ind’è l’epica nuragica. A studiente sustene a so tesa è da premiu si vede offre un viaghju in Sardegna. Custindi, hè, per dì la cusì, « di ritornu » in i so lochi. Custì a zitellucia fenicia, vene à dì a so caccara, hà vissutu un’aventura tremenda. Di prima rapita da unepochi rusticoni è tonti chì vulianu fà soldi cù u riscattu, hè stata per finisce vinduta in un burdellu. Di ritornu in Inghilterra, eccula autrice giovana giovana di un libru chì esistia/esiste solu archiviatu in un urdinatore ; hè puru libera, aspetta una ciuccia, è ufficialamente hè scema.

Isula_di_Torre_int.indd 11

17/02/2017 10:45:34


Isula_di_Torre_int.indd 12

17/02/2017 10:45:34


1. Ver di a Porta d’argentu

C

u 6 di ghjugnu, u 6 di u 6u mese ; hè morta à 66 anni, eri dopumeziornu, u 6 di ghjugnu 2006 : 666666. Troppu sei. Si chjamava cum’è mè : Stevens. À mamma, l’avia avuta senza esse maritata è li avia dati a casata di u so arcicaccaru, dopu passata mi la à mè, chì mamma decise di divurzià un minutu dopu ch’o fussi nata eiu è di ùn tene nisuna stampa di issu maritu custindi. Era strana Caccara. Ancu eiu, è po ancu mamma, ma Caccara di più è mamma ùn a pudia pate. Forse ancu oghje, è forse ancu di più da ch’ella si ne hè morta. Invece eo, a tenia cara a tenia. Per mè hè stata una cumpagna di ghjochi ; quandu sò nata eo, ella avia un pocu di più chè quaranta anni, soca quarantatrè o quarantaquattru, ma paria ella più giovana chè mamma, chì quella avia vintisette anni, s’o ùn mi sbagliu. Digià, Caccara ebbe à Mamma à sedeci o dicessette anni. Fù un scandalu, pensu. O puru nò ? Perchè chì nimu ne hà sappiutu mai nunda per tanti anni, mi pare ; mancu a mo caccara, è mancu a mo mamma. Ci vole à spiicà la, a sò. U fattu hè chì mai nisunu hè statu à bastanza chjaru cun mè ; nè mamma, chì à parè meiu ùn sà micca tuttu, nè Caccara, chì ella, durante l’anni avia scartatu tuttu, nè, sopra à tuttu, u mo arcicaccaru, chì quellu, per quantu a mi anu assicurata, mai volse dì una parolla nant’à issu affare. Ma quantunque, l’idea ch’o mi ne sò fatta, hè questa quì. Qualchidunu, di sicuru un disgraziatu, hà ingannatu à Caccara è po si ne scappò. Ella a pigliò cusì male ch’omu fù custrettu ACCARA ERA NATA

13

Isula_di_Torre_int.indd 13

17/02/2017 10:45:34


à tene la chjosa ùn sò quanti anni. U mo arcibabbone si hè tenutu cun ellu a ciuccia, vene à dì a mo mamma, cumu s’ella fussi stata una figliola ghjunta male è, subitu ch’ella li fù pussibule, vene à dì subitu subitu, a piattò in i cullegi più rigidi d’Inghilterra, vacanze d’invernu è d’estate cumpresu. S’omu face u contu in ghjorni sparti nant’à un periudu di ventidui anni, vene à dì finu à u mumentu di a licenza in ecunumia è à parte si da i dui anni – è chì ùn contanu à livellu di i ricordi attivi –, mamma ùn deveria avè campatu ind’è sta casa più di un annu è mezu. Troppu pocu da pudè esse cuntenta di a so famiglia, vene à dì di u so babbu è di a so surella maiò. Perchè chì Caccaru ùn li avia mai dettu ch’ellu ùn era propiu u so babbu, è Caccara, chì era definitivamente surtita da l’asiliu quandu mamma avia digià à pocu pressu 10 anni, ebbe u curagiu di dì li a verità solu dopu mortu u so babbu. Vene à dì u so babbu chì Mamma invece cridia ch’ellu era propiu u so babbu. Ma chì pastizzu ! Ma tandu Mamma era digià incinta di mè. Per Caccara fù una liberazzione tamanta, fù cumu di rinnasce. Mentre chì, per mamma, fù una frustrazione maiò. Forse ancu pè ella fù cumu rinnasce, ma micca in sensu pusitivu, postu chì finu à a vigilia si sentia solu azeza, ma micca morta. Invece avale era più azeza chè nanzu è in più simbulicamente morta, perchè chì venia di scopre ch’ella ùn era quella ch’ella cridia di esse. Ùn credu ch’ellu sia nè ghjustu nè pussibule di dì quale avia a ragiò è quale tortu ; e cose sò andate cusì è per mè Caccara era una grande donna. Un pocu scema, di sicuru, ma grande. Mi ci tocca à falà inghjò. Mi chjamanu pè l’ultimu addiu. Anu da chjode a cascia. Mi hà lasciatu u so urdinatore purtativu, Caccara ; à l’orlu di a morte hà strintu forte e mo mani è mi hà chersu di cuntinuà à fà lu vive. Di ghjuvà mi ne, di scrive ci, di filicà trà i so cuntatti. 14

Isula_di_Torre_int.indd 14

17/02/2017 10:45:34


Ver di a Porta d’argentu

Perchè chì secreti, ùn ci ne era trà noi. Forse trà ella è sè stessa, hà aghjuntu, ma micca trà noi dui. È po…



Aciuccia1 ùn era mai stata tantu nantu à una barca. In altre occasione avia accumpagnatu Ubabbu in i so viaghji da Acitanova à Upaesebassu o puru à Upaesaltu, ma sempre nant’à una barca piana. Ubabbu a purtava cun ellu ch’ella imparessi à ricunnosce e ligne è i prufili di a costa è à ricunnosce i soni di e lingue furestere in paragone cun quelli di Alingua. U so babbu era un guardia capimachja è i so figlioli devianu esse à l’altura di una famiglia di guvernu citadinu è perifericu. Per quessa, più di un giruluna2 prima, Ubabbu avia vulsutu chì Aciuccia l’accumpagnessi à u mercatu di a nonghjente di Upaesebassu è ch’ella fussi ella stessa à sceglie si un servu, trà tutti i giovani figlioli di i guardia di a cità di Oltremonte. Aciuccia avia sceltu à Ricciulutu, un zitellu di almenu cinque più trè giriluna, mentre ella, Aciuccia ne avia solu un pocu più chè cinque più unu. Ricciulutu era quasi dui palmi più maiò chè Aciuccia è paria astutu è forte. Venia da a famiglia di unu trà i capimachja di Oltremonte è avia digià quasi tutti i so denti furmati, invece chì à Aciuccia li mancavanu e quattru incisive, è per quessa si vergugnava quand’ella devia o ride o cantà. Aciuccia l’avia sceltu 1. Cum’ellu si capisce faciule, simu in un’antichità chì a definizione di e cose è a funzione di e persone eranu digià u so nome. Pè a classa duminante in u racontu, ogni cosa chì hà l’articulu digià integratu in u nome hè roba soia è ghjè una cosa impurtante in a ghjerarchia. 2. Un giru (di) luna currisponde à un annu lunare. 15

Isula_di_Torre_int.indd 15

17/02/2017 10:45:34


à ellu sperendu ch’ellu vulessi ghjucà cun ella è ch’ellu a prutegi da i spiriti di i morti insudisfatti durante e notte affannose di a statina. Ubabbu l’avia cumpratu, cù altri giovani di a signuria militare è divina di Oltremonte, per via ch’ellu era sicuru di fà custì un investimentu di ghjudiziu è, in particulare, perchè chì Ricciulutu averia pussutu insignà à a so figliola a lingua pumuntinca, o almenu qualchì cantu è qualchì ballu. È à u peghju, u si saria pigliatu u diavule invece di Aciuccia. Ricciulutu, in Acitanova, vivu ùn ci firmò tantu. Ùn rispundia à l’ordini, nè parlava nè cantava mai, si ne stava inchjuzzitu fermu fermu in un scornu di a stanza di Aciuccia. Era più inutile chè una trà e so puppatulucce di terra cotta è stofa rossa. Sinu à chì un ghjornu Aciuccia stete male male. Da fà la vede Ubabbu chjamò i guardiavita più boni di Acitanova è videndu chì Aciuccia rendia acqua puru senza avè ne betu mancu una candella, quelli capinu chì u male venia da Ricciulutu. Eranu i so cattivi influssi chì mettianu malata Aciuccia. I guardiavita spiiconu à Ubabbu chì a sola cura pussibule era di dà li l’acqua di u mare, è cusì fù fattu. Aciuccia, a purtonu nantu à a sponda è sdraiata à l’asgiu nant’à un lettu di cuscini belli umili. Ricciulutu, davanti à ella, fù ancu ellu stracquatu, ma nant’à l’acqua, mantenutu di forza da l’aiuti di i guardiavita. Ubabbu di Aciuccia, cù un bichjere di vetru neru, pigliava l’acqua di u mare è a dava da beie à Ricciulutu. Mammalatte, cù un bichjere di vetru rossu, pigliava l’acqua più pura di a funtana vicina è a dava da beie à Aciuccia. Nè Aciuccia nè Ricciulutu vulianu beie, è tandu i furzavanu. Ma mentre chì u ciucciu più biia, più tussava, più stava male, Aciuccia, più biia, menu tussava è più ripigliava culore. Sinu à quandu Aciuccia si pobbe caccià da i cuscini è mette si arritta à di per ella, è Ricciulutu piantò di rispirà. 16

Isula_di_Torre_int.indd 16

17/02/2017 10:45:34


Ver di a Porta d’argentu

A so persona, nuda, fù ligata nantu à un fustu d’arburu lisciu è appinzatu, è l’impuntonu ver di l’altu mare, datu à i currenti marini. Da tandu Aciuccia ùn era stata più male, i so denti eranu crisciuti sani è forti è avia ripigliatu à cantà è à ride. Avale, in altu mare, nant’à una di e barche maiò chì a forza di i marinari muvia più in furia chè u ventu, in seguitu di a longa striscia d’argentu,1 Aciuccia era turnata à pensà à Ricciulutu. U si imaginava cambiatu in unu di quelli pesciargentatigrossi chì nutavanu lesti lesti in branchi maiò. « È s’ellu fussi ellu à fà da guida pè issa striscia d’argentu ? È s’ella fussi una fisica di soiu da ripiglià si a mo acqua è trasfurmà mi in pesciu ? ». Era un penseru goffu è, cumu a li avianu amparata, u si devia caccià subitu, è tandu chjamò ad alta voce Mammalatte è li cumandò di cantà a canzona più alegra ch’ella cunniscissi. Ind’è tuttu issu frastornu di remi chì ciuttavanu è si pisavanu sopra à l’acqua, di mughji è mutulimi di rematori è di maledizzione è incuragimenti di u marinaru à u remu maiò di poppa, Mammalatte l’averia intesa puru s’è a li avessi detta à l’arechja l’invitu più dilicatu, da tantu ch’ella era avvezza ad accunsente à l’ordini di a piccula figliolapadrona, ma ùn avia nisuna voglia di cantà, era spaventata è ùn la stete à sente. Ùn era mai stata nant’à una barca maiò custruita à spinu di pesciu è ancu di menu avia seguitatu una striscia d’argentu. Sentia chì qualcosa di primura era per stalvà, è capia chì ùn si trattava semplicemente di u fattu chì, pè un giruluna sanu, saria stata à Acitanostra è ùn averia vistu e so amiche di Acitanova : capia chì una disgrazia stava per falà li in capu frà pocu tempu è, ancu più grave, in capu à Aciuccia. Invece di cantà, Mammalatte strinse i polsi di Aciuccia è l’invitò à pricà cù ella. In modu à accunsente cun cuscenza 1. Una striscia d’argentu hè un brancu di tonni. 17

Isula_di_Torre_int.indd 17

17/02/2017 10:45:34


onesta è sincera ad ognuna di l’affirmazione necessarie per amicà si Amorte. Mammalatte : – Ùn aghju ghjistimatu contr’à nisunu di i Dei. Aciuccia : – È mai ghjistimeraghju. Inseme : – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai cacciatu l’acelli cari à i Dei. – Nè mai i cacceraghju. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai cumessu peccatu à l’internu di u tempiu. – Nè mai ne cumetteraghju. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai pigliatu per mè u cibu distinatu à i Dei. – Nè mai ne piglieraghju. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai lasciatu more u focu nant’à l’altare. – Nè mai u lasceraghju more. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai interrottu alcuna prucessione in l’onore di i nostri Dei. – Nè mai l’interrumperaghju. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai piscatu i pesci di i vivai di i tempii. – Nè mai ne pischeraghju. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai arrubatu alcun animale di u curtile di u tempiu. – Nè mai ne arruberaghju. – Eo sò pura ! – Ùn aghju mai arrubatu nunda altru in u tempiu. – Nè mai ne arruberaghju. – Eo sò pura ! 18

Isula_di_Torre_int.indd 18

17/02/2017 10:45:34


Ver di a Porta d’argentu

– Ùn aghju mai smenticatu di fà l’offerte à i Dei. – Nè mai e sminticheraghju. – Eo sò pura ! – Eo sò pronta, Amorte, ma s’ella ùn fussi nancu a mio ora, gira u to sguardu à a persona impura, perchè chì ùn aghju mai caccighjatu l’acelli cari à i Dei. – Nè mai i caccighjeraghju. – Eo sò pura… Aciuccia si era stancata d’issa litania ; è puru li avianu amparatu chì ùn tuccava à ella à interrompe la, ma solu à chì l’avia iniziata ; in u casu cuntrariu ci saria statu u risicu chì a maledizzione di i dii ricaschessi nant’à a so testuccia bruna. In realità, a so testuccia era velata di rossu, ma, prufittendu di u ventu, avia fattu in modu chì un longu ciuffu li falessi da a fronte à u nasu è, quand’ella ripetia « Eo sò pura », a dicia in modu chì un picculu soffiu in cuincidenza cù a « u » fessi undighjà u ciuffu ribellu. Mammalatte era cusì spaventata è cuncentrata chì ùn si rendia mancu contu di u ghjocu, sicuramente ghjistematoriu, di Aciuccia. Ad ogni frasa di a prichera cuntava una petra di a so cullanaghjorni, 1 è si era detta chì a prichera duvia durà omancu trè giri cumpletti. Nè ella nè Aciuccia sapianu cuntà fendu ci entre a riflessione, ma sapianu tuccà e petre, è si vidia chjaramente chì eranu tante : quattru gruppi cumposti ognunu da cinque petre, cù una petra in più differente di culore è forma è un anellucciu da separà le. Una petra rossa à faccette, cinque petre tonde è nere, un anellucciu ; un’altra petra rossa à

1. A cullana (di i) ghjorni hè cum’è un rusariu di 28 grani, è cù in più l’anellu custituitu da a cullana sputica soia ; currispondenu à i 29 ghjorni di u mese lunare. 19

Isula_di_Torre_int.indd 19

17/02/2017 10:45:34


faccette, altre cinque petre tonde viulette, un altru anellucciu ; un’altra petra rossa à faccette è cusì alternendu sinu à chjode a cullana cù un ultimu anellucciu riligatu à a prima petra rossa à faccette. Pè a ghjente scapata ùn c’era custindi nè principiu nè fine,, ma bastava à mette ci un pocu di attenzione, è si era sicuru di avè dettu una prichera pè ognuna di e notte necessarie da compie una lunapiena1 sana. Eranu in mare da parechje ore, Eranu partuti subitu chì u guardianu di i pesci maiò, da a cima di a rocca avia datu u signale : – A striscia d’argentu si move ! E cinque barche più una si eranu mosse à seguità a striscia d’argentu, frumbata cum’è a frezza di un arcu tesu trà i dui stremi di u sole. E barche maiò custruite à spinu di pesciu, infatti, ùn andavanu nè versu duve u sole nasce, nè versu duve u sole more, ma à mezu, in direzzione di u puntu duve a notte hè più bughja. Ogni barca era mossa da cinque è torna cinque rematori, cinque à latu, è un pilota chì guvernava u remu maiò. In e barche l’imbarcati eranu diferenti ; ind’è cinque di quesse ci eranu un cavallu, un guardiaguerra è dui suldati, è ind’è una, quella centrale, dui suldati, i viveri è e marcanzie da barattà. Aciuccia è Mammalatte eranu in a barca di cinque ; eranu stanche, è in più annuiate, Aciuccia, è spaventate, Mammalatte. À l’iniziu era una campa di vede a banda di i pesciargentatigrossi ingrussà sempre di più è corre à pressu à i pesciargentatichjuchi2 chì ne sò ingordi assai, ma dopu tuttu issu sole, tuttu issu mare, è soprattuttu issa situazione di ùn pudè si move chì u ponte di a barca ùn permettia uscillazzione 1. Una lunapiena currisponde à un mese lunare. 2. Cum’ellu si sà, s’ella ùn fussi pè a so taglia, tonni è sardine parerianu tuttu pesci argentati grandi o chjuchi… 20

Isula_di_Torre_int.indd 20

17/02/2017 10:45:34


Ver di a Porta d’argentu

è ùn si devia spaventà u cavallu : – U pilota à u remu maiò fatica digià à tene a direzzione, è ùn manca più ch’è tù ti ci metti tù à distrae lu – a mughjava a donna. Aciuccia si annuiava è Mammalatte ùn vulia ghjucà cù ella. Mammalatte, invece, avia a paura è basta, cum’è sempre, d’altronde, ma in issu casu ancu di più, s’ella fussi stata pussibule. Perchè chì eranu à mezu à u mare, à pressu à a striscia d’argentu, chì, per quant’ella ne sapia ella, i cunducia versu l’incunnisciutu, è micca versu Acitanostra, duv’ella ùn era mai stata, è duve ùn averia mai vulsutu andà. Sapia chì era una terra ventosa è cun l’acqua cusì amara da pruduce u sale più forte chì si fussi mai pussutu assaghjà. Sapia dinù chì era una terra cusì inuspitaliera ch’ella ubligava i so pochì abitanti ad offre si elli stessi da servi di i stranieri, è quessi, bastava ch’elli accettessinu à dà li qualcusella solu da caccià si a fame d’à dossu. Invece ella, era stata vinduta da u so babbu à Ubabbu in scambiu di un ortu cun pozzu da sfruttà sinu à quandu Aciuccia si saria maritata, o s’ellu avessi decisu di ùn tene la più à u so serviziu, una volta toccu l’età maiò. È mancu tandu u so babbu averia pussutu cumprà si torna l’ortu cù u pozzu di acqua dolce. Un signale di u pilota à u remu interrumpì e riflessione di e duie femine : duie à a volta, unu per latu, i rematori interrumpianu u so travagliu da pudè beie è manghjà, è ancu elle tandu pudianu beie è manghjà. Un pocu di casgiu pecurinu, un velu di pane suttile è craccante, qualchì datteru è acqua assai. Sempre senza interrompe a corsa, à pressu à a striscia d’argentu. I rematori rincheriti ripigliavanu cun vigore maiò è a navigazione ùn si ne risentia. Averianu cuntinuatu cusì finu à u ciuttà di u sole, allora, secondu à u pilota, è cum’ellu l’avia assicurata à Ubabbu u pilota di a prima barca, averianu alzatu a vela è rallentatu a corsa, 21

Isula_di_Torre_int.indd 21

17/02/2017 10:45:34


essendu tandu digià in vista di a costa ; i fochi accesi l’averianu guidati finu à l’accostu sicuru di Aportapesci, duv’elli averianu fattu l’arretta durante a notte è forse sughjurnatu torna un ghjornu s’è a manutenzione di e barche l’avessi dumandata, ch’osinnò sarianu ripartuti à u primu sole versu Acitanostra da permette à Ubabbu di piglià pusessu di u Palazzu di guvernu. Mammalatte ripigliò a cullanaghjorni è invitò Aciuccia à dì cun ella l’esurcisimu contr’à Umaleficu. Ma Aciuccia ùn volse sapè nunda. Era stanca, si annuiava, è, dopu à avè manghjatu, preferia accarizzà u cavallu piuttostu chè di ripete quella stupida litania contr’à u male. Mammalatte si battì cinque volte : prima a spalla diritta, dopu a spalla manca, è poi u corpu, è po a fronte è infine u core. Ancu l’altri fecenu listessa, ancu Aciuccia, chì si ne stete quantunque ad accarizzà u cavallu, vistu chì mancu u guardiaguerra si permettia di rimpruverà la. Dunque Mammalatte pricò pè ella : – Tù sì Umaleficu è giranduleghji nant’à a terra da purtà scumpiantu, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu chì ammazza ciucci di falginu cum’è l’arpone i pesci di u mare, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu chì lampa l’adulti cumu a falge u granu di i campi, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu chì fulmineghja i vechji cum’è u lampu d’estate, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu chì face impraticabile e strade d’invernu, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu 22

Isula_di_Torre_int.indd 22

17/02/2017 10:45:34


Ver di a Porta d’argentu

chì incendia i campi prima di a racolta, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu chì maladisce e porte è impulverisce e case, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! Tù sì Umaleficu, ma ùn poi annullisce a mo prichera ! perchè chì cun noi ci hè Uguardiamaiò. Tù sì Umaleficu, ma ellu ti impedisce di piglià mi, perchè chì ellu hè Uguardiamaiò. Tù sì Umaleficu, ma ellu ti impedisce di impaurì mi, perchè chì ellu hè Uguardiamaiò. Tù sì Umaleficu, ma ti difende di fà mi u male, perchè chì ellu hè Uguardiamaiò. Perchè chì ellu hè Uguardiamaiò, è Tù sì Umaleficu, ch’è tù sia banditu da u celu è a terra. Mammalatte ùn avia ancu cumplettatu l’ultima frasa chì Aciuccia cappiò prima in un mughju è po in una risata. U cavallu, mentre ch’ella l’accarizzava, avia cacatu, è i schizzi di merda nant’à i pedi scalzi è nant’à l’orlu di u vestitu, prima l’avianu spaventata è dopu fatta ride. Ma per Mammalatte quessa era un gattivu presagiu ; un segnu gattivissimu, bench’è u guardiaguerra cù elli nant’à a barca sustinessi ch’ellu si trattava di merda di cavallu è basta, qualcosa chì un pocu d’acqua di mare averia cacciatu da i pedi è da u vestitu senza lacà mancu una traccia. Ma Mammalatte cuntinuò à pricà ; cun più vigore è cunvinzione ancu di più da scunghjurà a disgrazia 23

Isula_di_Torre_int.indd 23

17/02/2017 10:45:34


imminente. Secondu à ella, unu trà di elli, unu di quelli nant’à a barca, ùn averia vistu u spuntà di u ghjornu novu ; ne era certa, ùn pudia sapè nè quanti nè quale, ma di a barca, frà pocu pocu ci sariani i morti. U pilota à u remu maiò cumandò à i rematori di mette ci più forza, è ancu di cantà cù ellu una canzona di cantina cù u permessu di u guardia è di u sgiò. Cuntinuonu cusì sin’à un’ora dopu à u tramontu, è dopu alzonu a vela è si ne stetenu à scrutà l’orizonte, in silenziu. A terra saria stata in vista frà pocu, longu à a costa sana, s’ellu fussi statu di ghjornu, ma vistu chì oramai era notte, saria ind’è l’infilarata di fochi. Ma si trattava di aspettà pocu pocu, micca più di un’altra mezora, sicuramente. A striscia d’argentu avia seguitatu a so corsa eterna è avale devianu esse vicinu à Aportapesci. È cusì era, à sente i mughji di gioia chì ghjunghjianu da e barche più in avanti chè a soia : avianu digià avvistatu i fochi di avvicinamentu è forse ancu a torrefanale. Eranu ghjunti, ch’ellu fussi ludatu Udiunotte.

Isula_di_Torre_int.indd 24

17/02/2017 10:45:34


2. A Dea di u cavallu

M

AMMA VULERIA MANDÀ VIA TUTTU,

ma micca prima di avè fruchignatu dapertuttu. Hè cunvinta chì in qualchì cantara, chì in qualchì scanceria, in qualchì scatula, daretu à unu di i centumila scorni di a casa di u so babbu, vene à dì u so caccaru, ci deve esse chjosu un secretu : quellu chì a riguarda : quale hè statu u bastardu chì fece scimisce a so mamma, è perchè chì hè sparitu da a so vita. « Preca di esse digià mortu, o bastardò ! » Mamma ùn l’hà pigliata bè a morte di caccara. Troppu cose micca risolte trà elle duie. Ancu eiu l’aiutu in a ricerca trà cantare è cantarelle, ma ùn pensu ch’ellu si possi sbuccà. Ci vole tempu è metudu, è à Caccara l’anu interrata solu poche ore fà. Si duveria calmà una cria issa donna. Li aghju prupostu di arripusà ci è di fà cena. Chì ne averiamu parlatu cù a calma, perchè chì ancu eo sò interessata à mette ogni cosa cum’ellu ci vole. Ma parlà cù ella hè una cosa sempre più difficile ; mi hà mandatu à spassu perchè chì vole fà tuttu ella, cumu sempre : hè sempre stata sola, da chjuca chjuca. Invece eo innò ; mamme ne aghju avutu duie, è quella più ridicula ùn era ella mancu à pena ! Dopu l’anu chjamata da u scagnu, ed hè diventata un’altra : perfetta da spezialista di affari cumerciali, ma da Mrs mamma propiu pessima… Cun Caccara ne ridiamu spessu, ma senza gattivezza, perchè chì ella tenia cara assai a so figliola è eiu dinù tengu assai cara a mo mamma. 25

Isula_di_Torre_int.indd 25

17/02/2017 10:45:34


Avale sò sola ind’è sta casa pupulare nurmale nurmale di una qualunque di e piccule cità satellite intornu à Londra. À ciò ch’o ne sò, l’arcicaccaru era statu un ingeniere di quelli chì ùn ci l’avia fatta à campà à bastanza da pudè diventà riccu, ma ùn l’aghju mai cunnisciutu è, da i pochi ritratti chì aghju vistu d’ellu, mancu paria splendurente ; qual’hè chì sà perchè, aghju sempre avutu u suspettu chì u so sguardu, cusì pocu vivu è tristu, si spiicava per via ch’ellu era statu subitu veduvu. Caccara era una ciuccia chjuca chjuca quand’ella murì a mamma. St’ultimi dui ghjorni sò stati impussibuli, aghju lasciatu u campus à l’impruvisu senza mancu appruntà una valisgia o pensà di purtà cun mè l’urdinatore, è dunque ùn aghju più apertu i mo mails, ma l’aghju da pudè fà avà, chì aghju l’urdinatore di Caccara, cusì sarà cuntenta. « Fà lu cuntinuà à vive, per piacè ! » Ci sò diversi messagi, ma manc’unu più impurtante chè questu quì : « Annie Stevens autobiugrafia. » U messagiu hè cortu : « Leghji lu è fà mi sapè. Metti ci passione è gattivezza, mi arricumandu. Ti basgiu, caccara. » L’appicciu à u cuntrariu hè longu longu, hè un ducumentu testu chì pare tuttu un racontu. U riguargu è u pongu in una chjave USB. Ùn lu possu leghje avà. Micca ind’è sta casa quì. Mi pareria di esse in un filmacciu cù una voce foracampu chì cerca à terrurizà u spettatore. In veru, ùn mi pare ghjustu di leghje ciò ch’ella hà scrittu a mo caccara di ella stessa in e mo cundizione murale è spituali di avà. Ùn si pò leghje cù e lacrime chì vi incroscianu l’ochji.



26

Isula_di_Torre_int.indd 26

17/02/2017 10:45:34


A Dea di u cavallu

Nant’à a barca eranu tutti assai più à l’asgiu, fora di Mammalatte. Ma ella, mai mai era à l’asgiu. Ancu u cavallu era nervosu, ma u cavallu, essendu un animale, ùn pudia percepisce a realità cum’elli a facenu l’omi. Andavanu piampianinu, à culpetti di remu in aiutu à i muvimenti di u remu maiò mossu in poppa da u pilota. Dopu, à l’impruvisu a notte si fece bughja. A falge di luna era smarrita da u celu è i fochi, unu à pressu à l’altru, si eranu spenti. L’intoppu ùn si pobbe schisà. L’ultima barca imbattì contr’à a soia, i rematori mughjavanu, si era aperta una sbacca nant’à a fiancata di diritta è imbarcavanu acqua à buzeffe. Ci vulia à saltà nant’à l’altra barca, ma ci era u risicu dinù ch’ella fussi arruinata ancu quessa ; pè u cavallu ùn si saria pussutu fà nunda, u duvianu staccà è fà lu saltà ind’è l’acqua. – Innò ! – stridò Aciuccia. – U cavallu ùn sarà abandunatu, staraghju eiu cun ellu. Mentre ch’elli circavanu à azzingà duie barche inseme da facilità u tramutu, Mammalatte pruvò à cunvince à Aciuccia ch’ella cambiessi idea : issu cavallu ùn era nunda, tutti i cavalli sò listessi, ci ne era un altru digià nant’à a barca duv’elli avianu da passà. À issu mumentu custindi, dui altri fochi spicconu, ma assai più in là, secondu u pilota. Forse Udiunotte l’avia traditi. – Impuru è ghjistimatore ! – li mughjò Mammalatte, – Udiunotte hè sempre bravu. – Chjodi la, o donna ! – li cumandò u guardiaguerra. – Ùn hè opera di nisun Diu, quessa, ma di l’omi, è à noi ci tocca à capì s’ellu si tratta di u nostru fratellu umanu o di u nostru nimicu. Saltemu nant’à l’altra barca, in furia, prima ch’ellu sia troppu tardi è i fochi ch’elli sparischinu definitivamente. Mentre ch’ellu parlava, u guardia si era purtatu in poppa è, tenutu da dui rematori, circava di passà nant’à l’ultima 27

Isula_di_Torre_int.indd 27

17/02/2017 10:45:34


barca ; stava dirittu, arrittu, cù u so vestitu rossu, velatu cumu una donna, è saria parsu una donna senza a barba spapersa à l’aliti è senza a spada di bronzu chì li pendia nant’à u fiancu. Era maestosu ma in equilibriu incertu è, dopu esse si purtatu una manu à a fronte, cascò in daretu, purtendu si cun sè i dui rematori. Qualcosa l’avia culpitu, un sassu lampatu da l’acqua. U pilota lentò un chjirlu : – I pirati ! È issa parolla bastò da fà chì l’ultima barca si stacchessi è cuntinuessi sola a navigazione versu a costa. Abandunati da l’altru restu di u gruppu, una lampata di sassi si abbattì nant’à l’equipagiu è i passageri. U pilota mosse u remu maiò in modu chì a barca giressi nant’à s’è stessa sperendu di ferisce, o omancu di oppone si à l’azzione di i pirati invisibili. Mammalatte pricò. U suldatu si accucciò accantu à Aciuccia è tense altu sopra à ella è sopra à ellu u scudu in modu da prutege si da tutti issi sassi. Ma a barca si affundava in furia è a manovra pruvata da u pilota ghjuvava solu à fà imbarcà di più acqua. I pirati oramai pudianu saltà faciule dentru à a barca ; nudi, armati di mazze di legnu fatte taglive cun sgarbe di ussidiana, crudeli, eccitati. U suldatu strappò u vestitu di Aciuccia è a lampò nant’à i pirati più vicini. À u cuntattu cù a stofa rossa issi mostri si firmonu un attimu, à bastanza da chì u suldatu lampessi a zitella nuda in mare. Dopu circò à fà listessa cù a donna, ma quella si rivultò, ùn si vulia fà vede nuda per nisuna ragione, è u suldatu, un attimu prima di esse lampatu da una tremenda ammazzata trà e scapule, riescì à lampà la ind’è l’acqua. Ella è a zitella pruvavanu à coglie si in groppa à u cavallu ; per stintu l’animale l’averia cundotte nant’à a sponda. L’omi di a barca sempre in vita cherianu pietà à i pirati ; sarianu stati i so servi pè u sempre, ma ch’elli ùn l’ammazzessinu. 28

Isula_di_Torre_int.indd 28

17/02/2017 10:45:34


A Dea di u cavallu

Più tardi, a zitelletta ùn era in statu di capì quantu, ma a luce debule di a luna li fece vede un pezzu di costa è capì ch’ella era chì u cavallu ùn nutava più da tene si à gallu, ma appughjava i zocculi nant’à u fondu è ùn faticava à tene u musu à fior d’acqua. Pudia stà dritta ancu ella mettendu a punta di i pedi nant’à u fondu. A sponda era sempre più vicina. U cavallu spuntava da l’acqua è ancu ella, caminendu li à cantu. Solu tandu si rese contu ch’ella era nuda è avia u fretu. Ma ùn ci pensò tantu, daretu à ella sentia i mugugni di duie altre persone, si vultò è vide à Mammalatte mutata in un essere informe. U so vestitu era crosciu lapidu è gallighjava aprendu si cum’è l’ali di una farfalla gigante. A donna era evidente ch’ella era ferita, u rossu di u so sangue si cunfundia cù u rossu di u vestitu creendu bellissimi filamenti decurativi. À cantu à ella unu di i rematori. Era nudu ma ancu ellu seguitatu da bellissimi filamenti rossi chì li scrizzavanu da u govitu è u pede mancini. Tutti è quattru eranu stanchi è trè eranu feriti, perchè chì ancu u cavallu perdia sangue da u musu, da u collu è da i fianchi, ma a donna è l’omu eranu ancu à strazià, chì in più di rompe si l’osse nant’à i scogli à fior d’acqua avianu ancu betu assai acqua, a donna in particulare. Aciuccia capì chì ella i duvia aiutà è riescì à trascinà li nant’à a batticcia ; u cavallu, intantu, avia incalcatu i zocculi nant’à a rena asciutta di a sponda ed era lampatu in pianu, smuntu di fatica. Aciuccia ùn ci capia più nunda : sarianu stati l’adulti ad aiutà la, è micca ella aiutà à elli. È invece eranu custindi, nant’à a rena di un locu scunnisciutu, feriti, debuli ed abandunati. U cavallu spatansciava stracquatu nant’à un fiancu. Da u collu, à l’altura di a spalla manca, spiscinava assai sangue da un tufone maiò cumu una muneta d’argentu. Aciuccia ci messe a manu nantu, cù una forte pressione di u palmu, è li parse cumu s’è l’animale a ringraziessi. Ùn sapia nunda di medicina, ma 29

Isula_di_Torre_int.indd 29

17/02/2017 10:45:34


ùn ignurava chì e ferite ci tocca à fascià le, dunque strappò cù i denti strisce di stofa da u vestitu di Mammalatte è e ligò strette intornu à u collu è e zampe di u cavallu duv’ella riescia à scopre ferite. E piaghe nant’à i fianchì ùn riescì à fascià le, ma l’asciuvava cun culpetti di stampone. Avale, si disse ch’ellu li saria tuccatu à fà listessa cù u rematore nudu, ma ebbe a paura, u pede era feritu in modu orrendu, era piicatu in manera micca naturale è si vidia affaccà un ossu di l’anca, è puru da u govitu paria ch’ellu surtissi qualcosa di bianchicciu è duru. L’omu delirava. Aciuccia si dedicò allora à Mammalatte, a donna timida è angusciata chì era stata cumprata pè ella, da ch’ella l’allattessi, cosa chì a donna avia fattu magnificamente pè assai lunepiene, torna per dui giriluna secondu Ubabbu. A spugliò da capì duv’ella era ferita, è ricunobbe e so mamelle maiò di nutrice, si cumosse sperendu chì ancu i so figlioli puderianu, un ghjornu micca troppu luntanu, esse nutriti da i stessi petti. Ferite grave, a donna ùn ne avia, nisun ossu surtendu, allora Aciuccia a vultò : mancu nant’à u spinu a donna ùn avia ferite, fora di una striscia rossa fine fine chì paria sorte trà i capelli. Mammalatte avia un tufone in tupezzu. Aciuccia avia bisognu di elli, di tutti è trè, ma l’omu era feritu grave, mai si saria pussutu mette arrittu solu, a donna era muribonda è u cavallu era à l’ultime. À tutti è trè, ùn li pudia salvà. Ùn sapia chì sceglie, ma duvia fà in furia. Duvia alluntanà Umale, cunfonde Amalamorte, duvia fà cum’elli facenu i medici di corte : cunfonde Amorte mischjendu u sangue di qualchidunu sanu cun quellu di un malatu, in modu chì Amalamorte pigliessi l’individuu sanu di rangu bassu è lascessi in vita u malatu di rangu altu. Ma nisunu di i trè feriti era di rangu altu, era solu ella cusì. Ma ùn era ferita perchè chì ùn era per ella chì Amalamorte avia mandatu l’avisu. Cusì, ùn sapendu sceglie, Aciuccia mischjò u sangue di tutti stughjendu 30

Isula_di_Torre_int.indd 30

17/02/2017 10:45:34


A Dea di u cavallu

e so ferite cun strisce di u vestitu è po spremendu ne u suchju, nant’à u so musu, nant’à e so facce è nant’à e so persone. Saria stata Abellamorte à sceglie pè ella. È quella scelse : u cavallu. Quant’ellu era firmatu di u vestitu rossu, Aciuccia u si lampò nant’à e spalle è si messe à cavalconi di l’animale fintantu ch’ellu era sempre stracquatu. È l’altru si alzò, cun ella in groppa, pianu è à colpi secchi, ma micca à bastanza da risicà di lampà la in pianu. Aciuccia, da l’altu di a cavalcatura, guardò sottu è vide i corpi nudi è straiati di i dui adulti ; ùn riescia à capì s’elli eranu sempre vivi. U cavallu si alluntanò. In furia ma micca à bastanza da ùn vede è capisce ciò chì accadia. I pirati, à bordu di e barche di ghjuncu legere è silenziose turnavanu nant’à a sponda cù i so carichì di arme di metallu prezzatu è di servi novi. I primi dui chì messenu pede nant’à a sponda vidinu u corpu biancu è nudu di a donna è u si liticonu. U più chjucu dete una capata nant’à u nasu di l’altru è po currì à copre à Mammalatte ; cum’è un cane, pocu primura di u fattu ch’ella fussi sempre viva o digià morta. L’altru, cù u sangue chì li arrussittava i denti, lampò un stridu à a falge di luna è, eccitatu cum’ellu era, invece di aspettà ch’ellu tocchi à ellu di piglià si u corpu di a donna, cum’elli digià eranu in traccia di fà unepochi altri pirati, vultò u corpu di u suldatu è u sudumizò. Aciuccia si chjinò nant’à u cavallu è u pricò di purtà la luntanu, di cappià si ed arià è di ripurtà la à Acitanova, in u so lettu, trà i so prufumi, i so giochì è u so distinu di guardia regina. Strinse in e so mani a cullanaghjorni ch’ella avia pigliatu Mammalatte è pensò chì oramai li saria tuccatu, à ella sola, di cumincià à misurà u tempu. Mentre chì u cavallu seguitava un chjassu sceltu à casu è di stintu, Aciuccia, meccanicamente, cuminciò a pricà : 31

Isula_di_Torre_int.indd 31

17/02/2017 10:45:34


– Cun quale parleraghju oghje, s’è i cori sò rapaci ? Cù Adealuna ! A ghjente brava hè sparita, cun quale parleraghju oghje ? Cù Adealuna ! S’ellu guverna u viulente, cun quale parleraghju oghje ? Cù Adealuna ! S’è ùn sò duv’elli sò i ghjusti, cun quale parleraghju oghje ? Cù Adealuna ! S’è ancu a ghjerarchìa hè malefica, quale asculterà u mio core ? Adealuna ! S’e i cumpagni sò malefichi, dì mi, Adealuna, unu scunnisciutu mi hà da salvà ? U bughju di a notte devia esse cacciatu da a luce di l’aurora. Aciuccia era smunta è trimava, u vestitu di Mammalatte, un stracciu crosciu intintu, invece di copre la è di porghje calore, li avia datu fretu è freba. Era l’alba è u cavallu ùn avanzava più. Ancu ellu sapia ch’elli eranu in un locu scunnisciutu : à manca ci era u ripale, un saltu di tanti metri à l’à piombu nant’à u mare, daretu eranu e dune è u stratu di rena duve forse i pirati facianu sempre festa, davanti è nant’à a diritta ci era un’immensa distesa di arburi ; a furesta duve u cavallu ùn si saria mai indiatu di stintu. A zitella falò da cavallu è, tenendu li una manu prima nant’à u collu è po nant’à a fronte, u guidò. À capu bassu, u quadrupede a seguitò, per qualchì centinaia di metri, sinu à quandu davanti, 32

Isula_di_Torre_int.indd 32

17/02/2017 10:45:34


A Dea di u cavallu

daretu, à manca è à dritta ùn ci fù chè arburi. Cusì alti è cusì fitti chì ancu u celu si vidia male. Aciuccia si accucculò nant’à un tappettu umule d’erba è di terricciu, u cavallu stete custì, à pasce. Si sentia prutetta è ùn stete tantu à esse vinta da a stanchezza è a freba. Chjuse l’ochji è s’addurmintò… Fù sveglia dopu parechje ore, quandu u sole era digià caldu è altu assai in celu. Stava un pocu megliu, ma avia a fame. U cavallu a salutò calendu u musu finu à a manu ch’ella li avia allungatu per stinzà si una cria. Aciuccia ne prufittò da pisà si. À cantu rimarcò una sepe di palme nannule. Decise di intreccià e fronde da pudè ne fà una funa utile da tene nant’à ciò chì firmava di u vestitu di Mammalatte. Puveretta, quale pudia dì s’ella si era pussuta salvà o s’ella pusava à cantu à Abellamorte ? Dopu qualchì minutu, a funa di fronde di palma era fatta, riescia à cinghje si u vestitu nant’à a vita è à tene lu nant’à e spalle, chì a funa li era surtita à bastanza longa da riesce à fà li fà un giru sanu intornu à a vita, un altru intornu à u turace sott’à l’ascelle è un ultimu daretu à u collu. A stofa ùn li saria certamente cascata è, grazie à u nodu daretu à u collu, a purzione chì avanzava nant’à e spalle li pudia serve da mantellu cortu o cappucciu, s’ella cascava cusì, invece u vestitu l’avia tenutu cortu è ampiu nant’à e gambe ; sopr’à u dinochju è apertu nant’à una coscia, in modu à pudè si move libera, corre à l’asgiu è stà comuda à cavallu. Ciò chì era firmatu di a palma, u core biancu, u si avia manghjatu. Avale era pronta per andà. Ma duve ? À l’impruvisu i rimori di u boscu, fatti di frusci, fronde, chjuchjulimi, ululimi è grugnulimi sparinu invece di spaventà la, è ghjunse à e so arechje u silenziu, tutale, irreale. Aciuccia pricò i spiriti di tutti i morti i so amichi, chì oramai eranu tanti è più. U so fratellu maiò, mortu per via di una ferita di spada, a so cuginuccia, morta à a nascita, u so caccaru paternu, 33

Isula_di_Torre_int.indd 33

17/02/2017 10:45:34


mortu di frebe subitanie, a so caccara paterna, morta pè una maledizzione anonima, è soprattuttu a so mamma, ch’ella ùn avia mai cunnisciutu da viva, perchè chì era morta mettendu la à u mondu. Sentì cumu s’è e mani di a so mamma li liberavanu l’arechje è li facianu ascultà solu i soni amichi, unu à volta ! U chjurluchjime di e terraghjole, u scrizzulime di i grilli, i chjirlini di i topi, u gurgulime di l’acqua. L’acqua, di sicuru, ma micca l’acqua di u mare, l’acqua di u fiume, è venia da a manca. Averia pussutu beie è pedià longu à u fiume. Ma pè andà duve ? In direzzione di u mare o di i monti ? Ci averia pensatu dopu, avale duvia andà à u fiume, dopu averia betu è po averia pensatu. Coglie si dinù in groppa à u cavallu era troppu cumplicatu. L’animale ùn avia nisun voglia di calà si da fà la cullà nantu, è ingiru ùn vidia mancu un petronculu chì li pudessi serve da scalinu, è tandu si ne andete à pedi, cù u cavallu chì a seguitava. Andava pianu, fendu casu à ùn perde u gurgulime di u ghjargalu, chì si facia sempre più forte, dunque più vicinu. Poche centinaie di metri più inghjò, infatti, curria un fiumicellu. Aciuccia è u cavallu si caccionu a sete da esse ne sazii è, cullendu nant’à un pentone à bastanza altu è comudu, si colse nantu è puntò u musu di l’animale à seguità u currente versu u mare, perchè chì capia chì Acitanostra ùn pudia esse luntana è, quantunque, assai più faciule da ghjunghje ci seguitendu a costa. Ma à issu mumentu u cavallu frumitò è si vultò. Trà e sepe, nant’à l’altra sponda, eranu spuntate e corne è u musu di una capra, è po di un’altra, è di un’altra dinò. Forse cinque è torna cinque è forse di più, imbilente è presuntuose, chì biianu è spurnichjavanu cumu s’è quellu pezzu di fiume fussi soiu. Aciuccia ùn riescia à guvernà u cavallu, nè à mandà lu in avanti nè di latu, paria incantatu davanti à a banda imbilente. Dopu 34

Isula_di_Torre_int.indd 34

17/02/2017 10:45:34


A Dea di u cavallu

spuntò ancu un omu, armatu di bastone. Unu ch’assumigliava assai à i pirati di a notte prima, forse un pirata ellu stessu, o forse simpliciamente un pastore. L’omu ùn si aspettava di vede Aciuccia à cavallu, è di prima si spaventò. Cacciò un urlu incumprensibile pè ella, in una lingua strana ch’ella ùn avia mai intesu prima. È battì di bastone nant’à l’acqua è u cavallu si spaventò, scartò di latu è corse à u galoppu versu u monte mantenendu si nant’à a sponda diritta di u ghjargalu. Aciuccia ùn pobbe fà altru chè tene si strinta à u collu di l’animale è sperà di ùn cascà. Pricò Uspiritubonu di a so mamma ch’ella a tenissi ferma in sella. Era dinù à fughje, ma stavolta si sbagliava chì s’ella avessi pussutu capì a lingua di u pastore, averia capitu ch’ellu l’invitava à firmà si, à sparte u so manghjà è, soprattuttu, à ghjuvà si d’ellu, chì si dichjarava u so servu : – Eo stò cun tè, piccula Dearossa !

Isula_di_Torre_int.indd 35

17/02/2017 10:45:34


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.