Bacalaureat 2024. Biologie

CUVÂNT-ÎNAINTE

Dragii noștri elevi, Alegerea disciplinei Biologie pentru ultima probă de Bacalaureat are diferite motive, de la candidat la candidat. Totuși, un element se remarcă în mod deosebit, și anume preocu parea pentru propria sănătate și pentru creșterea calității vieții.

Programa de biologie din materia studiată în clasele a XI-a și a XII-a vizează în mod deosebit formarea competențelor pentru viață. În paginile care urmează, am avut în ve dere atât formarea acestor competențe de păstrare și redobândire a sănătății, cât și crearea unor competențe de învățare. Pentru mulți elevi, pregătirea pentru Bacalaureat vine după o perioadă lipsită de evaluări majore sau cu consecințe pe termen lung, iar redobândirea capacității de a învăța poate să necesite efort.

De aceea, în capitolele următoare, noțiunile teoretice sunt însoțite de unele recoman dări care să optimizeze procesul de învățare. De asemenea, având în vedere că fiecare can didat are propriile planuri de viitor și urmărește ca examenul de Bacalaureat să se finalizeze cu o notă corespunzătoare, în fiecare lecție am prezentat informațiile cu diferite grade de aprofundare. Astfel, candidatul poate să învețe doar informațiile esențiale sau poate par curge toate detaliile care sunt clar evidențiate în text. Unul dintre elementele ajutătoare în învățare îl reprezintă imaginile, care pot să conțină fotografii sau diagrame.

Fiecare capitol se încheie cu unul sau două teste care să faciliteze consolidarea cunoș tințelor. Iar în finalul culegerii, zece teste generale permit elevilor să se autoevalueze, aceste teste având o structură similară cu cea a subiectelor de la examenul național de Bacalaureat.

Fiecare test conține câteva tipuri de exerciții (itemi):

Subiectul I include patru părți:

A. Completarea unor afirmații cu două noțiuni corespunzătoare; aici putem întâlni enun țuri care să permită unul sau mai multe răspunsuri corecte, în funcție de context.

B. Precizarea unor noțiuni și a unor caracteristici ale acestora.

C. Alegerea unei variante corecte de răspuns, pentru cinci enunțuri (exerciții de tip grilă).

D. Precizarea valorii de adevăr pentru trei afirmații și reformularea celor false; în su biectele de Bacalaureat sunt, de obicei, două afirmații false și una adevărată; pentru a stimula însă gândirea, am integrat în testele de capitol două teste în care nu se respectă această combinație (două afirmații false și una adevărată).

Subiectul II include două părți, care încep cu descrierea unei situații problemă sau a unei probleme, pentru care sunt formulate două cerințe și se cere și elaborarea unei alte cerințe, care să fie rezolvată de elev.

Subiectul III include de asemenea două părți, care încep cu afirmații adevărate, pe baza cărora sunt formulate diferite cerințe. La subiectul III. 1) se cere și formularea unor enunțuri corespunzătoare unor teme, iar la III. 2) este necesară și elaborarea unui minieseu care să includă șase noțiuni specifice temei, incluse în maximum trei-patru fraze. La minieseu este importantă și precizarea acestor șase noțiuni specifice.

În speranța că această culegere vă va ajuta în pregătirea examenului de Bacalaureat, vă dorim succes!

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

TOPOGRAFIA ORGANELOR

ȘI A SISTEMELOR DE ORGANE. PLANURI ȘI RAPORTURI ANATOMICE

Corpul uman este tridimensional, cu trei axe anatomice (longitudinală, trans versală și sagitală) și trei planuri anatomice (frontal, transversal și sagital).

Corpul uman poate fi descris prin segmentele sale. Segmentele corpului uman sunt: capul, gâtul, trunchiul (format din torace, abdomen și pelvis) și mem brele superioare și inferioare (formate din centură și porțiunea liberă).

PLANURI ȘI AXE ANATOMICE

Axele și planurile ana tomice sunt elemente de orientare utilizate pentru de scrierea localizării segmen telor corpului, a organelor și a componentelor organelor.

În imaginea alăturată, sunt reprezentate cele trei axe și cele trei planuri anatomice.

De asemenea, puteți ob serva poziția anatomică a corpului uman: poziție ver ticală, cu palmele orientate anterior.

Axul longitudinal (al lungimii) este vertical și are doi poli: superior (cranial) și inferior (caudal).

AX TRANSVERSAL

PLAN FRONTAL PLAN SAGITAL PLAN TRANSVERSAL

AX SAGITAL

AX LONGITUDINAL

Fig. 1 Planuri și axe anatomice

Axul transversal (axul lățimii) este orizontal și are doi poli: stâng și drept.

Axul sagital (axul grosimii) este orizontal și are doi poli: anterior (ventral) și posterior (dorsal).

Prin intersectarea a două axe se formează planurile anatomice. În tabelul ur mător, găsiți caracteristicile celor trei planuri anatomice:

Planul anatomic Poziție

Părți în care planul împarte corpul Axe anatomice din plan

Plan frontal Vertical anterioară (ventrală) și posterioară (dorsală) longitudinal transversal

Plan transversal (al metameriei) Orizontal superioară (cranială) și inferioară (caudală) transversal sagital

Plan sagital Vertical stângă și dreaptă sagital longitudinal

Observații:

Planurile în care se află axul vertical (axul longitudinal) sunt verticale. Planul frontal este paralel cu fruntea, cel transversal (al metameriei) împarte corpul în metamere (etaje), iar cel sagital poate trece prin mijlocul corpului, ca plan medio-sagital sau plan al simetriei bilaterale.

Planurile anatomice sunt utilizate și pentru descrierea alcătuirii unor organe și sisteme, care pot fi observate în secțiuni realizate în diferite planuri. În imaginile de mai jos, puteți observa câteva organe reprezentate în diferite secțiuni.

Fig. 2 Secțiune sagitală prin globul ocular

Fig. 3 Secțiune frontală prin inimă

Termeni în nomenclatura anatomică:

Fig. 4 Secțiune transversală prin măduva spinării

◗ ventral = anterior (pentru elementele verticale); de exemplu: partea anterioară a gambei, partea anterioară a antebrațului și a mâinii;

◗ dorsal = posterior (pentru elementele verticale); de exemplu: partea posterioară a gambei; (În cazul elementelor orizontale, cum este piciorul, ventral înseamnă inferior –de exemplu, talpa, denumită și planta, iar dorsal înseamnă superior.)

◗ proximal = mai aproape de ... ; pentru membre, proximal = mai aproape de centură;

◗ distal = la distanță de ... ; în legătură cu membrele, distal înseamnă mai departe de centură, adică spre periferie; de exemplu, antebrațul este localizat distal față de braț, dar proximal în comparație cu mâna.

◗ lateral = spre exterior; medial = spre interior; median = pe mijloc.

Segmentele corpului uman

Segmentele corpului uman

sunt: capul, gâtul, trunchiul, mem brele superioare și inferioare. Capul și gâtul formează extremi tatea cefalică a corpului uman.

Capul este format din partea craniană și partea facială. Partea craniană include cutia craniană și organele de la exteriorul și de la interiorul ei. La exterior putem identifica pielea și mușchii, la inte rior – creierul, hipofiza etc. Partea facială prezintă: pielea, mușchii, oasele feței, organele de simț etc.

cutia craniană cavitatea toracică

coloana vertebrală

mușchiul diafragm cavitatea abdominală cavitatea pelviană

Fig. 5 Cavitățile corpului uman

Gâtul prezintă o parte ante ro-laterală și o parte posterioară (ceafa). Şi la nivelul gâtului sunt prezente atât organe interne (laringe, trahee, tiroidă etc.), cât și elemente somatice (mușchi, oase, articulații etc.).

Trunchiul este format din cele trei diviziuni: torace, abdomen, pelvis. Fiecare diviziune prezintă un perete (format din piele, mușchi, oase, articulații) și o cavitate în care se află organele interne.

Toracele include cavitatea toracică, în care se află mai multe organe: inima (în spațiul dintre plămâni, numit mediastin, fiind înconjurată de pericard), plămânii (în conjurați de pleure), esofagul, traheea, bronhiile, vasele mari de sânge etc. Limita dintre cavitatea toracică și cea abdominală este reprezentată de mușchiul diafragm (sau diafragma).

Abdomenul include cavitatea abdominală, cu mai multe subdiviziuni, cum sunt: epigastrul, regiunea periombilicală, hipocondrul etc. În cavitatea abdominală se află majoritatea organelor digestive, dar și vase de sânge mari, splina și rinichii. Pelvisul (bazinul) include cavitatea pelvină sau pelviană. Între abdomen și pelvis nu există o structură musculară de delimitare, iar unele organe sunt localizate atât în cavitatea abdominală, cât și în cea pelviană; de exemplu: intestinul gros, urete rele. Limita inferioară a cavității pelviene este reprezentată de diafragma perineală.

Membrele superioare sunt formate din centura superioară (scapulară) și din porțiunea liberă, alcătuită din: braț (de la umăr la cot), antebraț (de la cot la înche ietura mâinii) și mână.

Membrele inferioare sunt formate din centura inferioară (pelviană) și din por țiunea liberă, alcătuită din coapsă (de la șold la genunchi), gambă (de la genunchi la gleznă) și picior.

Topografia organelor și a sistemelor de organe

Corpul uman poate fi descris și prin nivelurile sale de organizare. Nive lurile de organizare sunt: organismul, sistemele de organe, organele, țesutu rile, celulele și componen tele subcelulare (organite, macromolecule, molecule, atomi).

creier

colecist plămâni

ficat

intestin gros vezică urinară

ochi inimă pancreas stomac rinichi intestin subțire

Fig. 6 Topografia organelor și a sistemelor de organe

Sistemele de organe sunt grupuri de organe care realizează împreună o funcție principală a organismului. Organele sunt gru puri de țesuturi și de celule care realizează anumite funcții în cadrul unui sistem. Organele pot fi clasificate în diverse moduri, dar, în general, ele pot fi încadrate în elemente somatice (mușchi, oase, articulații) și elemente viscerale sau organe in terne (ficat, stomac, plămâni, inimă etc.). Informațiile din capitolele următoare sunt organizate predominant pe criteriul apartenenței la diferite sisteme de organe. În imaginea de mai sus sunt reprezentate diferite organe cu localizările lor în corpul uman.

Aplicație – Diferite organe cu încadrarea lor în sisteme și în segmente ale corpului

Organe Sistem Segment

Creier nervos Cap (neurocraniu)

Tiroidă endocrin Gât Inimă circulator Torace (cavitatea toracică) Plămâni, bronhii respirator Torace (cavitatea toracică)

Stomac, intestin subțire, ficat, vezică biliară, pancreas digestiv Abdomen (cavitate abdominală)

Intestin gros digestiv Abdomen (cavitate abdominală) și pelvis (cavitate pelviană)

Rinichi excretor Abdomen (cavitate abdominală) Vezică urinară excretor Pelvis (cavitate pelviană)

Unele sisteme de organe sunt localizate în toate segmentele corpului uman, alte sisteme sunt mai limitate ca localizare. Sistemul nervos, sistemul circulator, sistemul osos și sistemul muscular sunt formate din organe care sunt localizate în toate segmentele corpului uman. Sistemul digestiv este localizat în cap, gât și

trunchi, iar sistemul respirator este loca lizat în cap, gât și torace. Sistemul excre tor este localizat în abdomen și pelvis, iar sistemul reproducător este localizat în pelvis, cu unele excepții: glandele mamare – la nivelul toracelui – și testi culele – în scrot.

În imaginea alăturată (fig. 7) sunt reprezentate, de la stânga la dreapta, sistemul circulator (limfatic și sanguin), sistemul nervos, sistemul muscular, sis temul osos, sistemul respirator și siste mul digestiv.

Fig. 7 Sistemele corpului uman

EXEMPLE DE ITEMI

SUBIECTUL 1

A. Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile li bere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă. Planul frontal este format de axul … și de axul … .

B. Numiți două cavități de la nivelul trunchiului și câte un organ din fiecare cavi tate menționată.

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este co rectă o singură variantă de răspuns.

1. Proximal față de antebraț este localizat(ă): a) coapsa; b) brațul; c) mâna; d) membrul superior.

2. La nivelul capului se află: a) cutia craniană; b) gâtul; c) centurile; d) tiroida.

3. Nu este adevărat că sistemele de organe: a) sunt formate din organe; b) pot include organe similare; c) pot fi localizate în toate segmentele corpului; d) sunt similare cu segmentele corpului.

4. În vecinătate directă cu abdomenul se află: a) toracele și pelvisul; b) coapsele; c) toracele și brațele; d) gâtul și pelvisul.

5. Planul simetriei bilaterale este: a) un plan orizontal; b) planul frontal; c) planul transversal; d) planul sagital.

D. Citiți, cu atenție, afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevă rată, scrieți, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera F și modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu se acceptă folosirea negației.

1. Sistemul digestiv este localizat la nivelul trunchiului și al membrelor.

2. Planul transversal împarte corpul într-o parte anterioară și o parte posterioară.

3. Porțiunea liberă a membrelor superioare este reprezentată de: coapsă, gambă și mână.

SUBIECTUL 2

A. Un pacient este programat pentru o ecografie abdominală, în vederea investi gării unei boli a ficatului.

a) În ce cavitate a corpului se află ficatul? Menționați alte două organe locali zate la nivelul acestei cavități a corpului.

b) Care sunt organele localizate superior de ficat? Ce mușchi se află între aceste organe și ficat?

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință formulată de voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

B. Membrele inferioare umane sunt localizate inferior de trunchiul corpului uman.

a) Care sunt cele trei segmente din porțiunea liberă a membrului inferior? De scrieți localizarea pentru două dintre aceste segmente.

b) Care este regiunea trunchiului care se află în vecinătate directă cu membrele inferioare? Dar în cazul membrelor superioare?

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință formulată de voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

SUBIECTUL 3

1. Sistemele de organe sunt formate din organe care îndeplinesc împreună o funcție principală a organismului.

a) Menționați trei organe dintr-un sistem de organe și precizați localizarea pentru fiecare dintre acestea.

b) Explicați afirmația următoare: Planul orizontal este singurul plan anatomic orizontal.

c) Construiți patru enunțuri afirmative, câte două pentru fiecare conținut, uti lizând limbajul științific adecvat. Folosiți, în acest scop, informații referitoare la următoarele conținuturi: – toracele; – pelvisul.

2. Corpul uman este format din: cap, gât, trunchi și membre.

a) Precizați care este poziția anatomică în care este descris corpul uman.

b) Scrieți un argument în favoarea afirmației următoare: Extremitatea cefalică a corpului este reprezentată de cap și gât.

c) Alcătuiți un minieseu intitulat „Membrele superioare umane”, folosind infor mația științifică adecvată. În acest scop, respectați următoarele etape: – enumerarea a șase noțiuni specifice acestei teme; – construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect și în corelație noțiunile enumerate.

EXCREȚIA

Excreția este funcția prin care substanțele rezultate din metabolism împreună cu o anumită cantitate de apă sunt eliminate pe mai multe căi, dintre care princi pala este calea renală. Sistemul excretor renal este alcătuit din rinichi și căi urinare intrarenale și ex trarenale, acestea fiind: ureterele, vezica urinară și uretra. Urina este produsă la nivelul rinichilor de către nefroni, câte aproximativ un mi lion pentru fiecare rinichi. Din nefroni, urina trece în tubii colectori, apoi în calicele mici, calicele mari, bazinet (pelvis renal) și apoi în uretere.

Formarea urinei cuprinde trei etape:

Ultrafiltrarea glomerulară

◗ Reprezintă trecerea plasmei sanguine prin membrana filtrantă (peretele cap sulei Bowmann împreună cu peretele capilar). O parte din plasmă trece în tubul urinifer (urina primară), iar restul intră în arteriola eferentă.

◗ Rezultă urina primară, o plasmă deproteinizată, 125 ml/min (180 l/zi).

Reabsorbția

tubulară

◗ Este procesul prin care substanțele utile din urina primară reintră în sânge prin pereții tubului urinifer. Se recu perează mare parte din apă (în mod pasiv). Alte substanțe recuperate: uree, clor (pasiv), glucoză, aminoacizi, vita mine, ioni și săruri minerale (active).

◗ Rezultă urina finală, 1 ml/minut, care va trece în căile excretoare și se va depozita temporar în vezica urinară, înainte de a fi elimi nată la exterior.

Secreția

tubulară

◗ Anumite substanțe sunt transportate din capilarele peritubulare în tubii uriniferi, pentru a fi eliminate. Se rea lizează, de asemenea, activ (hidrogen, potasiu, acid uric, unele medicamente) și pasiv (uree, amoniac).

◗ Diureza – canti tatea de urină zil nică – depinde și de cantitatea de lichide ingerate.

Eliminarea urinei din vezica urinară poartă numele de micțiune. Se realizează de câteva ori pe zi. Capacitatea vezicii urinare este de circa 250–400 ml. Micțiunea este un act reflex, determinat de acumularea urinei în vezica urinară. Acumularea urinei în vezica urinară destinde pereții și produce reflex senzația necesității de a urina.

Dacă micțiunea nu este posibilă: Dacă micțiunea este posibilă: Sistemul nervos simpatic ◗ relaxează mușchiul detrusor vezical; ◗ contractă sfincterul intern (muscula tură netedă).

Sistemul nervos parasimpatic ◗ contractă mușchiul detrusor; ◗ relaxează sfinterul intern.

Scoarța cerebrală, prin comandă conștientă, produce contracția sau relaxarea sfincterului extern, format din musculatură striată. Contracția produce amânarea micțiunii, relaxarea permite micțiunea.

NOȚIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ȘI DE PATOLOGIE

Condiția patologică Manifestări Cauze

Cistită Micțiuni dese și dure roase, usturimi.

Nefrită

Glome rulonefrită

Hematurie (sânge în urină), hipertensiune, in suficiență renală, edeme (umflături produse de re tenția de apă în țesuturi).

Infecții bacteriene la nivelul căilor urinare.

Infecții bacteriene sau virale la nivelul nefronilor, intoxica ții, alergii.

Prevenire/ Corectare

Igienă corespunzătoare. O bună hidratare, ceaiuri diuretice.

Tratament medicamentos, cu evitarea abuzului de medicamente.

EXEMPLE DE ITEMI

SUBIECTUL 1

A. Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile li bere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă. Urina este produsă la nivelul … de către …, care sunt aproximativ câte un mi llion pentru fiecare.

B. Numiți două căi excretorii și precizați dacă sunt căi intrarenale sau extrarenale.

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este co rectă o singură variantă de răspuns.

1. Etape ale formării urinei sunt: a) circulația renală; b) ultrafiltrarea; c) absorbția; d) micțiunea.

2. Nu intră în alcătuirea sistemului excretor: a) ureterele; b) uretra; c) uterul; d) nefronii.

3. Cistita este produsă de infecții la nivelul: a) rinichilor; b) nefronilor; c) vezicii urinare; d) uterului.

4. Glomerulul capilar se formează din: a) arteriola aferentă; b) arteriola eferentă; c) artera renală; d) capilarele peritubulare.

5. Plasma care trece din capilare în tubul urinifer poartă numele de: a) proteine; b) urină primară; c) limfă; d) urină finală.

D. Citiți, cu atenție, afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevă rată, scrieți, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera F și modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu se acceptă folosirea negației.

1. Toate substanțele nefolositoare organismului sunt eliminate pe cale renală.

2. Volumul de urină finală depinde de starea de hidratare a organismului.

3. Capacitatea vezicii urinare este de aproximativ 1l/min (180 l/zi).

SUBIECTUL 2

A. Un pacient internat suferă de hematurie, insuficiență renală și edeme.

a) Care ar putea fi condiția sa medicală și care ar putea fi cauzele?

b) Dacă 1/4 din nefronii săi sunt nefuncționali, care ar fi volumul de urină pri mară filtrat într-un minut? Dar într-o zi?

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință formulată de voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

B. Urina finală, produsă de rinichi, este depozitată temporar de vezica urinară.

a) Care sunt mecanismele prin care, în condiții de stimulare simpatică, proce sul de micțiune este amânat?

b) Dacă, în condiții normale, capacitatea vezicii urinare este de 250 ml, la un volum de urină de 1500 ml/zi, care ar fi numărul de micțiuni? Cum se explică un număr de micțiuni mai redus?

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință formulată de voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

SUBIECTUL 3

1. Formarea urinei este un proces care presupune mai multe etape.

a) Enumerați etapele și precizați câte o caracteristică pentru fiecare dintre acestea.

b) Explicați afirmația următoare: Insuficiența renală se corelează cu hipertensi unea arterială.

c) Construiți patru enunțuri afirmative, câte două pentru fiecare conținut, uti lizând limbajul științific adecvat. Folosiți, în acest scop, informații referitoare la următoarele conținuturi: – ultrafiltrare glomerulară; – reabsorbție tubulară.

2. Rinichii filtrează permanent o parte din plasma sanguină care îi străbate pentru a produce urină.

a) Precizați relația dintre excreție și celelalte funcții de nutriție.

b) Scrieți un argument în favoarea afirmației următoare: Absența reabsorbției tubulare renale este incompatibilă cu viața.

c) Alcătuiți un minieseu intitulat „Influența sistemului nervos vegetativ asupra micțiunii”, folosind informația științifică adecvată. În acest scop, respectați următoarele etape: – enumerarea a șase noțiuni specifice acestei teme; – construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect și în corelație noțiunile enumerate.

Alte teme de minieseu: Formarea urinei primare; Formarea urinei finale; Nefronul.

5. ECOLOGIE UMANĂ

CARACTERISTICI ALE ECOSISTEMELOR ANTROPIZATE ȘI MODALITĂȚI DE INVESTIGARE

Particularități ale biotopului și biocenozei

Ecologia generală studiază ecosistemele naturale. Ecologia umană studiază ac țiunea factorilor antropici asupra ecosistemelor antropizate. Ecosistemele antropizate cuprind:

◗ BIOCENOZA – bacteriile, protistele, fungii, plantele spontane și cultivate (fi tocenoza), animalele sălbatice și domestice (zoocenoza), oamenii din sistem (antropocenoza).

◗ BIOTOPUL – mediul abiotic natural (substratul și factorii de mediu), produsele create prin activitatea omului (solul amenajat pentru agricultură, depozitele de deșeuri și reziduuri, construcții, mașini-unelte etc.).

Particularitățile ecosistemelor antropizate sunt: ◗ grad diferit de antropizare; ◗ consum energetic crescut (energie solară, dar și alte surse); ◗ stabilitate redusă, deoarece lipsesc mecanismele naturale de autoreglare; ◗ cicluri biogeochimice modificate, cu efect de poluare; ◗ biocenoză simplificată, cu puține specii; ◗ lanțuri trofice scurte, având omul ca verigă finală. Societatea actuală se caracterizează prin creșterea accelerată a ratei urbanizării. Aceasta determină creșterea impactului negativ al populației umane asupra me diului ambiant, asupra propriilor condiții materiale și spirituale, cu repercusiuni grave asupra stării de sănătate a acesteia. Tipuri de ecosisteme antropizate: ◗ acvatice: lacuri de baraj și de acumulare, iazuri și heleșteie piscicole. ◗ terestre: agroecosisteme: culturi agricole, plantații de arbori și arbuști fructiferi, com plexe zootehnice; ecosistemul așezărilor umane: rurale (sate, comune) și urbane (orașe).

Modalitățile de investigare sunt: ◗ monitorizarea (măsurarea și analizarea parametrilor factorilor de mediu: con centrația unor substanțe, emisii de gaze etc.); ◗ managementul integrat al mediului; ◗ studiile de caz: observarea îndelungată și/sau repetată a unui ecosistem cu evi dențierea transformărilor de la nivelul acestuia și a factorilor care le-au produs.

Relații interspecifice în ecosistemele antropizate

Ecosistemele antropizate sunt modificate/construite având în centru omul și nevoile sale. El este consumatorul de top din majoritatea lanțurilor/rețelelor/pira midelor trofice. Omul consumă producători (plante cultivate) și consumatori pri mari (animale crescute în ferme zootehnice sau piscicole).

Omul folosește fungicide, erbicide etc. pentru distrugerea speciilor nedorite, sărăcind astfel biocenoza. Rețelele trofice sunt mult simplificate, ceea ce dă o sta bilitate redusă biocenozei.

IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA ECOSISTEMELOR NATURALE

Degradarea habitatelor

Cauzele degradării habitatelor (distrugere sau fragmentare) sunt: agricultura nerațională, defrișarea, dezvoltarea urbană, mineritul și poluarea. Atunci când spe ciile sunt capabile de migrare, ele părăsesc habitatul redus sau distrus; în caz con trar, rezultatul este extincția speciilor.

Având în vedere numărul mare de specii cunoscute și estimate, dispariția unei specii ar putea să pară nesemnificativă. Cu toate acestea, fiecare specie este unică, iar dispariția ei nu va putea fi compensată de nicio altă specie, indiferent cât de asemănătoare ar fi.

Dacă dintr-o specie rămâne un număr mic de indivizi, urmașii lor vor rezulta din împerecherea între indivizi înrudiți; acest fapt scade variabilitatea, deci și capacita tea de adaptare a populației oricum reduse.

Numeroase zone distruse de activitatea umană sunt ulterior abandonate. O parte dintre distrugeri sunt reversibile, iar ecosistemele naturale se pot reface în acele zone, doar că au nevoie de un interval lung de timp.

Introducerea unor specii noi

Omul poate introduce, accidental sau intenționat, specii noi printre cele deja existente într-un ecosistem. De obicei, aceste specii nu întâlnesc imediat alte spe cii care joacă față de ele rolul de prădători sau paraziți, dar intră în concurență cu speciile existente pentru hrană și teritoriu, sau pot fi dăunătoare. Speciile nou introduse se numesc specii invazive.

În țara noastră, un exemplu de specie invazivă este ambrozia (Ambrosia ar temisifolia), o buruiană observată prima dată în anul 1910, care s-a răspândit și s-a înmulțit masiv, răspândirea ei fiind agravată de încălzirea globală. Polenul ei pro voacă alergii în perioada de înflorire, iar cantitatea de polen crește în perioadele de secetă și temperaturi crescute; persoanele alergice au probleme toată vara. Supraexploatarea resurselor biologice (defrișare, pășunat, pescuit, vânătoare)

Omul folosește pentru hrană și activitățile umane alte viețuitoare. Supraex ploatarea înseamnă exploatarea acestor specii (vânătoare, pescuit, comerț) cu

mult peste capacitatea lor de a se reface. Supraexploatarea afectează atât specii comune, de exemplu, peștii oceanici, cât și specii rare, cu număr mic de indivizi.

Dispariția unei specii dintr-un ecosistem poate duce și la dispariția altora, deoa rece într-o rețea trofică o specie este legată de multe alte specii.

Urbanizare și industrializare

Creșterea și dezvoltarea rapidă a orașelor în ultimul secol a fost direct corelată cu dezvoltarea impresionantă a industriei. Orașele au crescut la interferența căilor de transport (șosele, căi ferate, navigație cu mijloace mecanizate, automobile, avioane); acestea au reprezentat un nou impuls în dezvoltarea orașelor.

Dezvoltarea industriei în marile orașe de pe glob a atras după sine migrarea populației de la sate, care speră că aici vor găsi un trai mai bun. După datele furni zate de ONU, populația urbană a depășit jumătate din populația globului.

Această explozie urbană, determinată de dezvoltarea industriilor și a trans porturilor, a dus la apariția surselor de poluare specifice orașului, reprezentate de smog, particule de praf, fum, compuși chimici, dioxid de carbon, ceea ce creează un mediu neprielnic pentru sănătatea oamenilor, ducând cu timpul la slăbirea re zistenței organismului uman și la apariția unor boli. Deteriorarea mediului prin poluare fizică, chimică și biologică

Poluarea reprezintă o modificare a factorilor mediului biotic și abiotic, sub ac țiunea poluanților, care reprezintă deșeuri ale activității umane.

Poluanții sunt substanțe chimice (pesticide, țiței, gaze, metale grele etc.), factori fi zici (zgomote, căldură, radiații ionizante etc.) sau biologici (microorganisme patogene).

Fiind o consecință a activității umane, poluarea s-a amplificat pe măsura creșterii numerice a omenirii, a creșterii necesităților umane și a dezvoltării de noi teh nologii. Adeseori, între pătrunderea poluanților în mediu și efectele lor există un decalaj în timp și în spațiu, efectele fiind îndelungate.

Poluarea, sub toate formele ei (fizică, chimică, biologică), afectează ecosiste mele în ansamblu și, implicit, comunitățile de organisme. De-a lungul timpului, s-a acordat o mare atenție în special poluării chimice, întrucât efectele acesteia sunt cele mai evidente.

Tipuri de poluare:

1. Poluarea fizică poate fi:

◗ Termică. Încălzirea globală reprezintă creșterea constantă și accelerată a temperaturii medii a atmosferei în apropierea solului, precum și a tempe raturii apei mărilor și oceanelor. Cauza principală este activitatea umană, în special cea industrială. Efectele sunt: topirea ghețarilor, ridicarea nivelului mărilor, fenomene climatice extreme, dispariția a numeroase specii și modi ficări în starea de sănătate a oamenilor.

◗ Sonoră. Poluarea sonoră sau fonică este determinată de zgomote puter nice, cu intensitate de peste 80 de decibeli (dB), care produc o senzație

dezagreabilă, chiar agresivă. Poluarea sonoră se întâlnește în cele mai va riate ambianțe: în locuințe, pe stradă, în locuri de muncă și de odihnă, pe uscat, pe apă și în aer. Principalele surse de poluare sonoră sunt: transportu rile terestre și aeriene, șantierele de construcții, complexele industriale ș.a. În trafic sunt cca. 70 de decibeli, iar la concerte se depășesc 100. Urmările poluării sonore sunt: dereglarea auzului, accelerarea pulsului și a ritmului respirației, diminuarea reflexelor, stresul.

◗ Radioactivă. Unele substanțe radioactive pot ajunge în mediu împreună cu ploaia; de asemenea, apele folosite în uzinele atomice pot ajunge în apele curgătoare; deșeurile radioactive pot fi transportate accidental la distanțe mari de locul depozitării, iar accidentele nucleare pot fi și ele luate în calcul.

2. Poluarea chimică

Poluarea chimică afectează mediul prin modificările reacțiilor chimice din bi otop, dar și din organismele vii. Substanțele toxice se acumulează de-a lungul lanțurilor trofice în concentrații din ce în ce mai mari, fenomen numit amplificare biologică. Astfel, un consumator de ordin superior acumulează în corpul său o can titate mult mai mare de toxine decât un consumator primar sau un producător. Exemple de poluanți: ◗ dioxidul de sulf determină arsuri ale frunzelor; în combinație cu apa din preci pitații produce ploile acide; ◗ oxizii de azot determină formarea smogului, care amplifică afecțiunile respira torii și cardiace; ◗ pesticidele folosite în agricultură sunt cancerigene; ◗ metalele grele produc afecțiuni grave; ◗ pulberile solide afectează fotosinteza plantelor și produc afecțiuni respiratorii la animale și om; ◗ plasticul nedegradabil se acumulează în cantități care sufocă mediul natural.

3. Poluarea biologică

Poluarea biologică se realizează cu bacterii și alte microorganisme, având ca surse: – apele menajere deversate în apele curgătoare; – apele uzate din industria alimentară.

Un alt fenomen legat de poluarea biologică este eutrofizarea apelor, prin creș terea concentrației de substanțe organice din ape, creștere accelerată de dever sările apelor menajere și industriale. În apele afectate de eutrofizare se dezvoltă microorganisme care afectează echilibrul ecosistemului respectiv.

Pentru a menține desfășurarea normală a proceselor ecologice și pentru a li mita efectele poluării și pierderea biodiversității, este necesară reconsiderarea poziției noastre în biosferă, ca parte componentă a acesteia, nu doar din perspec tiva consumatorilor, ci a celor care înțeleg natura și o protejează prin prevenire, reciclare și reutilizare.

EXEMPLE DE ITEMI

SUBIECTUL 1

A. Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile li bere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă. În lanțurile ... din ecosistemele antropizate, veriga finală este ... .

B. Numiți două tipuri de poluanți și precizați dacă produc poluare fizică, chimică sau biologică.

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este co rectă o singură variantă de răspuns.

1. Reprezintă particularități ale ecosistemelor antropizate: a) stabilitatea redusă; b) numărul mare de specii; c) variabilitatea ridicată; d) energia solară.

2. Poluarea aerului este produsă de: a) pulberile solide și gazele de eșapament; b) deversarea apelor menajere; c) zgomotele urbane; d) îngrășămintele chimice.

3. În procesul de urbanizare: a) a crescut suprafața cultivată; b) populația rurală a migrat spre orașe; c) a crescut suprafața habitatului natural; d) a crescut nivelul mărilor.

4. Exemple de poluanți chimici: a) radiațiile; b) încălzirea globală; c) pesticidele; d) microorganismele din sol.

5. Speciile introduse de om într-un ecosistem: a) se integrează echilibrat în rețelele trofice locale; b) sunt doar specii de plante cultivate; c) fiind dăunătoare, vor fi eliminate rapid; d) intră în concurență cu speciile existente.

D. Citiți, cu atenție, afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevă rată, scrieți, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți, pe foaia de examen, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera F și modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată. Nu se acceptă folosirea negației.

1. Poluarea termică este un tip de poluare fizică.

2. În ecosistemele antropizate, lanțurile trofice sunt mai lungi decât în ecosis temele naturale.

3. Având în vedere numărul mare de specii cunoscute, dispariția unei specii este neimportantă.

SUBIECTUL 2

A. O parte dintre acțiunile umane au ca urmare scăderea biodiversității, a numă rului de specii. De exemplu: fragmentarea habitatelor, supraexploatarea, intro ducerea de noi specii într-un ecosistem.

a) Găsiți pentru fiecare dintre aceste acțiuni o motivație umană.

b) Identificați pentru fiecare dintre aceste acțiuni o consecință asupra ecosistemului.

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință formulată de voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

B. Chiar dacă unele acțiuni umane dăunează mediului, ele pot fi echilibrate prin acțiuni de protejare.

a) Dați un exemplu din mediul vostru apropiat (sat, cartier) în care activitățile umane au consecințe dăunătoare pentru mediu.

b) Dați un exemplu din mediul vostru apropiat (sat, cartier) în care activitățile umane au scopul de protejare a mediului.

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință formulată de voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

SUBIECTUL 3

1. O modalitate de reducere a habitatului pentru un ecosistem natural este con strucția de noi drumuri.

a) Precizați alte două modalități de degradare a ecosistemelor.

b) Care este diferența dintre vânătoare și supraexploatarea resurselor prin vânătoare?

c) Construiți patru enunțuri afirmative, câte două pentru fiecare conținut, uti lizând limbajul științific adecvat. Folosiți, în acest scop, informații referitoare la următoarele conținuturi: – degradarea habitatelor; – supraexploatarea resurselor biologice.

2. Ecosistemele antropizate pot fi de mai multe tipuri.

a) Precizați două tipuri de ecosisteme antropizate, unul acvatic și unul terestru.

b) Scrieți un argument în favoarea afirmației următoare: Există cantități mai mari de poluanți în corpul unui consumator decât în corpul unui producător.

c) Alcătuiți un minieseu intitulat „Deteriorarea ecosistemelor antropizate prin poluare”, folosind informația științifică adecvată. În acest scop, respectați ur mătoarele etape: – enumerarea a șase noțiuni specifice acestei teme; – construirea, cu ajutorul acestora, a unui text coerent, format din maximum trei-patru fraze, folosind corect și în corelație noțiunile enumerate.

TESTE FINALE

TESTUL 1

SUBIECTUL I 30 de puncte

A. Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile li bere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă: 4 puncte … și … fac parte din scheletul centurii scapulare.

B. Dați două exemple de glande endocrine; precizați câte un exemplu de hormon pe care îl secretă fiecare dintre aceste glande. 6 puncte

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este co rectă o singură variantă de răspuns. 10 puncte

1. Bulbul rahidian face parte din structura: a) măduvei spinării; b) diencefalului; c) trunchiului cerebral; d) mezencefalului.

2. Sucul biliar: a) conține enzime; b) are rol în digestia glucidelor; c) reprezintă secreția pancreasului; d) emulsionează grăsimile.

3. Urechea medie comunică cu: a) urechea externă prin fereastra ovală; b) faringele prin trompa lui Eustachio; c) urechea internă prin timpan; d) cavitatea bucală prin laringe.

4. Produșii finali rezultați în urma digestiei proteinelor sunt: a) acizii grași și glicerolul; b) glucoza; c) monozaharidele; d) aminoacizii.

5. Componentă a sistemului respirator este: a) inima; b) bronhia principală; c) aorta; d) vena cavă.

D. Citiți, cu atenție, afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevă rată, scrieți, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți litera F. Modificați parțial afirmația falsă pentru ca

aceasta să devină adevărată. Folosiți, în acest scop, informația științifică adec vată. Nu este acceptată folosirea negației. 10 puncte

1. Miocardul reprezintă un țesut muscular neted de tip cardiac.

2. Labirintul osos conține labirintul membranos format din utriculă, saculă și melc osos.

3. În rinichi se află nefronii formați din corpuscul renal Malpighi și tub urinifer.

SUBIECTUL II 30 de puncte

A. Nucleotidele intră în structura acizilor nucleici. 18 puncte

a) Enumerați componentele unei nucleotide de tip ADN.

b) O moleculă de ADN conține 3000 de nucleotide, dintre care 300 sunt cu gu anină. Stabiliți: numărul nucleotidelor ce conțin citozină; numărul nucleotidelor cu timină și al celor cu adenină; numărul legăturilor triple și al celor duble stabilite între bazele azotate din acest fragment.

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință pe care o formu lați voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința propusă.

B. O persoană cu grupa de sânge A(II) pierde, în urma unui traumatism, o cantitate mare de sânge, necesitând transfuzie de sânge. Stabiliți: 12 puncte a) aglutinogenele prezente la această persoană; b) grupele de sânge care pot fi potențialii donatori ai acestei persoane; c) explicați ce se întâmplă în cazul transfuziei cu o grupă incompatibilă; d) completați această problemă cu o altă cerință pe care o formulați voi, folo sind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința propusă.

SUBIECTUL III 30 de puncte

1. Sistemul nervos coordonează funcțiile întregului organism. 14 puncte

a) Enumerați componentele sistemului nervos central. b) Precizați care este dispunerea substanței cenușii în cazul măduvei spinării. c) Construiți patru enunțuri afirmative, câte două pentru fiecare conținut, uti lizând limbajul științific adecvat. Folosiți, în acest scop, informații referitoare la următoarele conținuturi:

– nerv spinal; – trunchi cerebral.

2. Inima și vasele de sânge asigură transportul gazelor respiratorii. 16 puncte

a) Localizați inima și specificați rolul acesteia în îndeplinirea funcției de nutriție.

b) Explicați modalitatea de realizare a schimbului de gaze la nivelul membra nei alveolo-capilare.

c) Alcătuiți un minieseu intitulat „Circulația sângelui în organismul uman”, folo sind informația științifică adecvată. Respectați următoarele etape: – enumerați șase noțiuni specifice temei; – construiți un text coerent, format din trei-patru fraze, folosind corect și în corelație noțiunile enumerate.

TESTUL 2

SUBIEC TUL I 30 de puncte

A. Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile li bere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă: 4 puncte Substanța albă a măduvei spinării formează … , iar cea cenușie formează … .

B. Dați două exemple de mușchi striați care realizează inspirația și precizați locali zarea lor în cadrul corpului. 6 puncte

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este co rectă o singură variantă de răspuns. 10 puncte

1. Organul Corti: a) este localizat în vestibulul osos; b) conține receptori vestibulari; c) este stimulat de scăriță; d) conține celule cu cili și de susținere.

2. Artera pulmonară: a) conține sânge neoxigenat; b) pleacă din ventriculul stâng; c) transportă sânge oxigenat; d) ajunge în atriul stâng.

3. Globule roșii sunt: a) leucocite; b) hematii; c) trombocite; d) limfocite.

4. Stomacul:

a) secretă suc intestinal; b) secretă enzime pentru digestia glucidelor; c) are forma literei J sau de cimpoi; d) nu secretă enzime.

5. Evacuează urina la exterior:

a) ureterul; b) vezica urinară; c) tubul urinifer; d) uretra.

D. Citiți cu atenție afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevă rată, scrieți, în dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți litera F. Modificați parțial afirmația falsă pentru ca aceasta să devină adevărată. Folosiți, în acest scop, informația științifică adec vată. Nu este acceptată folosirea negației. 10 puncte

1. Irisul conține fibre musculare cu dispoziție circulară și radiară.

2. Vasele care aduc sângele la inimă se numesc artere.

3. Urina se depozitează temporar în vezica biliară.

SUBIECTUL II 30 de puncte

A. Un fragment de ADN dublu catenar conține 2400 de nucleotide, dintre care 500 sunt cu adenină. Stabiliți: 18 puncte

a) Numărul de nucleotide cu guanină și numărul legăturilor triple.

b) Numărul de codoni regăsiți în ARNm care copiază informația uneia dintre catenele acestui ADN; stabiliți o definiție pentru termenul codon.

c) Completați problema de la punctul b) cu o altă cerință pe care o formulați voi, folosind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința propusă.

B. Un bărbat are un volum de aer curent din timpul unei inspirații și a unei expirații normale, de 500 ml. Volumul expirator de rezervă este de aproximativ 1300 ml, capacitatea vitală este de 3800 ml, iar volumul rezidual este de două ori mai mare decât volumul curent. Stabiliți: 12 puncte

a) volumul inspirator de rezervă, volumul rezidual;

b) capacitatea pulmonară totală;

c) specificați o asemănare și o deosebire între inspirație și expirație;

d) completați această problemă cu o altă cerință pe care o formulați voi, folo sind informații științifice specifice biologiei; rezolvați cerința propusă.

SUBIECTUL III 30 de puncte

1. Funcția de nutriție a organismului asigură hrănirea celulelor. 14 puncte

a) Enumerați sistemele de organe care realizează această funcție.

b) Explicați care este legătura dintre sistemul digestiv și cel circulator.

c) Construiți patru enunțuri afirmative, câte două pentru fiecare conținut, uti lizând limbajul științific adecvat. Folosiți, în acest scop, informații referitoare la următoarele conținuturi: vase de sânge; tub digestiv.

2. Sistemul locomotor asigură mișcarea în realizarea funcției de relație. 16 puncte

a) Stabiliți structura acestuia și rolul îndeplinit de fiecare dintre componente.

b) Explicați care este legătura dintre organele de simț, sistemul nervos și siste mul muscular.

c) Alcătuiți un minieseu intitulat „Funcția de relație și adaptarea organismului la mediul de viață”, folosind informația științifică adecvată. Respectați urmă toarele etape: enumerați șase noțiuni specifice temei; construiți un text coerent format din trei-patru fraze, folosind corect și în corelație noțiunile enumerate.

TESTUL 3

SUBIECTUL I 30 de puncte

A. Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile li bere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă: 4 puncte Bulbul rahidian, … și mezencefalul alcătuiesc … … .

B. Dați două exemple de enzime digestive implicate în digestia lipidelor și preci zați organul digestiv în care acționează. 6 puncte

C. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este co rectă o singură variantă de răspuns. 10 puncte

1. Scoarța cerebrală:

a) este formată din substanță albă; b) este formată din substanță cenușie în forma literei H; c) este sediul activității nervoase superioare; d) este localizată la nivelul cerebelului.

BAREME DE CORECTARE ȘI DE NOTARE

1. ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

SUBIECTUL 1

A. Longitudinal și transversal.

B. Două dintre cele trei cavități: toracică, abdominală, pelviană; exemple de or gane: inimă, plămâni – în cavitatea toracică; stomac, ficat, pancreas, splină – în cavitatea abdominală; vezică urinară, rect, uter, prostată – în cavitatea pelviană.

C. 1b; 2a; 3d; 4a; 5d.

D. 1F circulator; 2F plan frontal; 3F a membrelor inferioare.

SUBIECTUL 2

A. a) cavitatea abdominală; pancreas, stomac, splină etc.;

b) inima, plămânul drept; diafragma;

c) Din ce sistem de organe face parte stomacul? – sistemul digestiv.

B. a) coapsă, gambă, picior; coapsa – între șold și genunchi; gamba – între ge nunchi și gleznă sau distal față de coapsă.

b) bazinul; toracele.

c) Care este centura care prinde membrele inferioare libere de trunchi? – cen tura pelviană.

SUBIECTUL 3

1. a) Ficatul, stomacul, pancreasul – organe din sistemul digestiv; se află în cavita tea abdominală, ficatul – pe dreapta și centru, stomacul pe centru, pancrea sul – posterior de stomac, spre stânga.

b) Un plan este orizontal dacă nu include un ax longitudinal. Planul transversal este format de cele două axe orizontale, fiind singurul plan orizontal (care nu include axul longitudinal).

c) Toracele este regiunea superioară a trunchiul corpului uman. Toracele in clude cavitatea toracică, în care se află organe vitale, ca inima și plămânii. Pelvisul este regiunea inferioară a trunchiului corpului uman. La nivelul pel visului, în cavitatea pelviană, se află organe din diferite sisteme, cum ar fi vezica urinară, din sistemul excretor, și rectul, din sistemul digestiv.

2. a) Poziția anatomică este reprezentată de corpul uman vertical, cu palmele ori entate anterior.

b) Partea superioară a corpului este reprezentată de cap. Capul este conectat cu trunchiul prin intermediul gâtului.

c) Șase noțiuni specifice temei „Membrele superioare umane”: centura superioară, braț, antebraț, mână, palmă, porțiune liberă; Membrele superioare sunt formate din centura superioară și din porțiunea liberă, care este formată din braț, antebraț și mână. Centura superioară se numește și centura scapulară și include clavicula și omoplatul (scapula). Ante brațul este distal de braț și proximal de mână, iar brațul se află între umăr și cot.

2. FUNCȚIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN

2.1. FUNCȚIILE DE RELAȚIE SISTEMUL NERVOS (SN)

SUBIECTUL 1

A. sistem nervos central și sistem nervos periferic.

B. fasciculul spinotalamic anterior – sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică); fasciculul spinobulbar – sensibilitatea tactilă fină (epicritică) sau sensibilitatea kinestezică.

C. 1d; 2c; 3d; 4b; 5a.

D. 1F motilitatea involuntară; 2F asupra majorității viscerelor; 3A.

SUBIECTUL 2

A. a) Cauză posibilă: hipertensiune arterială; manifestări: paloare, puls rapid.

b) Prevenire: evitarea excesului de alcool, de cafea.

c) Dați alte două exemple de afecțiuni care pot fi localizate la nivelul sistemului nervos. – meningita, coma.

B. a) Tahicardie (creșterea frecvenței cardiace) și bronhodilatație (creșterea dia metrului bronhiilor prin relaxarea mușchilor netezi); prima modificare asi gură o cantitate mai mare de sânge pentru mușchi, iar a doua, o cantitate mai mare de aer (deci, de oxigen), pentru contracțiile musculare la efort.

b) În emoții puternice, în situații periculoase; sistemul nervos vegetativ simpatic.

c) Cum se asigură surplusul de sânge pentru situațiile de efort? – prin contrac ția splinei și a ficatului.