RECAPITULARE

Astăzi ni se pare foarte simplu să călătorim dintr-o țară în alta sau chiar pe continente diferite. Odinioară, călătoriile erau mult mai dificile. Și totuși, marile civilizații ale Antichității au explorat și ele ținuturi mult depărtate de spațiul lor de origine, îmbogățind considerabil zestrea de cunoștințe a lumii din acele timpuri. Un călător celebru a fost Ulise (Odiseu), prezentat de Homer în Odiseea.

Citește fragmentul de mai jos care reprezintă repovestirea unui fragment din Odiseea, cartea IX, în traducerea lui George Coșbuc. Rezolvă sarcinile date.

VICLENIILE LUI ULISE

La încheierea războiului troian, Ulise se îndreaptă către Itaca, țara sa natală, unde îl așteaptă soția sa, Penelopa. Drumul se dovedește lung și plin de peripeții. Odată părăsite ținuturile ciconilor și ale lotofagilor*, valurile mării împing corabia către Insula Ciclopilor, iar curiozitatea îl determină să coboare, însoțit de doisprezece tovarăși, ca să o viziteze. Ajuns pe insulă, Ulise intră în peștera ciclopului Polifem, în care găsește lapte proaspăt și brânză în cantități impresionante, alături de obiecte de dimensiuni atât de mari, încât se trezește în el o dorință puternică de a cunoaște ființa care le folosea. Speriați, tovarășii săi îl roagă să se întoarcă la corabie, dar Ulise refuză. Când ciclopul Polifem se întoarce acasă și vede că au intrat la el străini, închide intrarea în peșteră cu o piatră atât de grea, încât Ulise și tovarășii săi, oricât de puternici erau, nu ar putea-o urni. Ciclopul se dovedește o ființă trufașă, primitivă și lipsită de legi. În locul ospitalității pe care, ca orice grec, Ulise o prețuia și la care se aștepta, ciclopul începe să-i sfârtece și să-i înghită pe oaspeți, doi câte doi, la fiecare masă. Văzând comportamentul crud al ciclopului, Ulise caută o cale de a-și salva viața lui și pe a celor care nu au fost încă înghițiți. Primul lui gând este să-l omoare pe Polifem, însă își dă repede seama că vor rămâne blocați în peșteră, de vreme ce e imposibil să urnească bolovanul de la intrare. Înțelege că forța fizică nu-i este de niciun folos, așa că se gândește să se folosească de puterea minții și a cuvintelor. Profită de plăcerea lui Polifem de a bea și-i dă vin din belșug, încercând astfel să-l adoarmă. Încântat de calitatea vinului primit, cumplitul ciclop îi promite,drept răsplată, că-i va face favoarea de a-l mânca ultimul. Sub influența vinului, Polifem devine binevoitor și-l întreabă pe Ulise care este numele său. Acesta, „cu vorbe dulci ungându-l”, grăiește astfel: „— Să-ți spui cum mă numesc? Vin’ mai aproape. Dar nu uita nici tu apoi, cicloape, Să-mi dai, în dar, ce mi-ai făgăduit. Eu Nimeni sunt!, așa de mumă-mea numit, Tot Nimeni al meu părinte îmi spuse. Și tu, de-i vrea, tot așa, Nimeni, mi-oi zice”.

După ce Polifem cade într-un somn adânc, Ulise ia din peșteră un băț cu cârlig, lung cât un plop, folosit pentru prinderea oilor, îl înroșește și, ajutat de tovarășii supraviețuitori, îl răsucește în ochiul ciclopului, orbindu-l. Polifem începe să scoată urlete înfricoșătoare, iar ceilalți ciclopi care locuiau prin „peșterile mute, pe culmi nalte de munți, de vânt bătute”, auzindu-le, sosesc din multe părți. Dau roată peșterii și încep să-l întrebe de ce tulbură pacea

nopții, trezindu-i din somn. Vor să știe dacă îi fură vreun muritor averea sau cumva încearcă să-l omoare. Urlând, Polifem le răspunde din peșteră: „— Ah, Nimeni m-omoară, frați ai mei, Cu sila! Iată, Nimene, pe-ascunsul!”

Auzind ciclopii acest răspuns, se îndepărtează de peșteră, crezând că Polifem a înnebunit. Lipsit de putere din cauza orbirii, ciclopul încearcă zadarnic să-i prindă pe Ulise și pe tovarășii săi. Aceștia, în număr de șapte acum, reușesc să scape agățându-se de lâna groasă a oilor când Polifem îndepărtează bolovanul de la intrarea peșterii ca animalele să poată pleca la pășunat. Înțelegând că prada i-a scăpat, gigantul orb aruncă pietre uriașe de pe coastă spre corăbiile pe care se află Ulise și tovarășii săi, dar aceștia ajunseră deja în larg. * lotofag, s. m. = mâncător de lotus. Cei care foloseau această plantă ca hrană își pierdeau memoria.

1. Completează un jurnal dublu (recitește informațiile de la pagina 13), pornind de la textul citat. 2. Scrie într-o listă cuvintele pe care nu le cunoști. Căută-le apoi în DEX. 3. Formulează câte o idee principală/secundară din fragmentul citat pe care să o poți asocia ca titlul pentru cele două imagini. 4. Recitește textul cu atenție și transcrie litera corespunzătoare variantei corecte. Gestul lui Ulise de a-i oferi vin ciclopului are următoarea semnificație: a. Îi semnalează că a înțeles cine este stăpânul pe insulă. b. Este parte a unui plan de salvare. c. Exprimă intenția de a-l îmblânzi. d. Vrea să-și îmbete tovarășii înainte de a fi mâncați. 5. Imaginează-ți că te-ai întâlnit cu Ulise sau cu o persoană care îi seamănă. Formulează câte un enunț pentru a exprima o afirmație, o nedumerire, o admirație, un îndemn. 6. Formulează patru enunțuri interogative privind acțiunile relatate. Cere-i unui coleg să răspundă, apoi vei răspunde și tu la întrebările formulate de el. Vei folosi cuvinte diferite (unde, cine, ce, de ce, cum), care vor viza atât informația esențială, cât și elemente de detaliu. 7. Formulează o idee principală și una secundară corespunzătoare primului și ultimului paragraf. 8. Precizează dacă propoziția Nimeni m-omoară este negativă sau afirmativă. Motivează-ți răspunsul. 9. Transcrie două secvențe prin care este descris ciclopul. Subliniază atributele. 10. Indică cel puțin trei termeni cu ajutorul cărora ai putea reconstitui modul de viață și ocupația ciclopului. 11. Prezintă, în ordinea în care au avut loc, întâmplările de pe Insula Ciclopilor, cu ajutorul planului dezvoltat de idei.

Mai întâi…, apoi…, după ce…, în sfârșit/în final.

Urmărește ordinea ideilor principale.

Fișă de portofoliu

Crezi că Ulise ar putea fi considerat un model reprezentativ pentru valorile** naționale și europene? Motivează răspunsul într-un text de cel mult 50 de cuvinte. Alege una sau două dintre valorile din lista următoare: solidaritate, loialitate, răbdare, inteligență, stăpânire de sine, altruism, generozitate.

Dicționar

** valoare, valori, s.f. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important (adevărul, binele, frumosul).