Personaje. Personificarea

d. Întâmplările pot fi situate la începutul sau chiar la mijlocul iernii, deoarece a trecut ceva timp de când rândunelul sosise în oraș. e. Acțiunea poate avea loc în orice oraș din Europa în care există statui, biserici și în care au existat prinți și monarhi. f. Cu siguranță întâmplările au loc într-un oraș.

Reține!

Întâmplările se desfășoară în spațiu și în timp. În prezentarea acestora se folosesc secvențe descriptive.

Explorează!

1. De ce Prințul Fericit îi spune rândunelului că ar trebui să plece în Egipt?

Alege un răspuns. a. Își terminase sarcinile primite și acum îl incomoda. b. Primarul interzisese prezența unor păsări în zonă. c. Îi era rușine de el, căci își schimbase înfățișarea. d. Dorea să ajungă acolo unde ar fi fost fericit. 2. Cine/Ce era Prințul Fericit? Ce sinonime ai putea da pentru cuvântul fericit? Era el fericit?

Răspunde în enunțuri: Da, cred că era fericit pentrucă… .Nu, nu cred că era, pentru că… . 3. Numește personajele în ordinea apariției în text: la începutul, în cuprinsul și la sfârșitul povestirii. 4. Scrie un text narativ, de cel puțin patru paragrafe, în care să povestești fapta bună care l-a încălzit pe rândunel. În compunerea ta se vor regăsi elemente din textul citat, dar și detalii noi. Nu uita să folosești timpurile verbelor astfel încât să fie clară ordinea în care au loc acțiunile/apar stările. Inserează sau desenează o imagine potrivită. Povestirea va avea: un început – momentul în care rândunelul stă cu prințul; un motiv care să determine plecarea rândunelului; prezentarea faptei bune în sine și cum este ea îndeplinită (două-trei episoade); un moment când este tensiunea mai mare; în final, întoarcerea la prinț.

Reține!

Într-un text narativ literar, participanții la acțiune sunt imaginari, creați de autor. Ei poartă numele de personaje.

Reține!

Într-un text literar, autorul folosește adesea expresii, îmbinări de cuvinte surprinzătoare, pentru a emoționa și a atrage cititorul. Procedeul artistic prin care se atribuie lucrurilor, fenomenelor din natură, animalelor însușiri, acțiuni specifice omului/ființelor se numește personificare.

Exemplu: O statuie se comportă ca și cum ar fi om: vorbește, se bucură, se întristează etc.

În secvența În cele din urmă, el (rândunelul) își dădu totuși seama că va muri curând. există o personificare.