 Studiu de caz. Armata romană

Participarea la oaste – o îndatorire cetățenească

5 1

2

3

4

6

A. Echipamentul unui militar roman 1. Coif (cassis) 2. Armură (lorica) 3. Scut (scutum) 4. Sabie (gladius) 5. Suliță (pilum) 6. Încălțăminte (caligae)

În primele secole ale istoriei statului roman, armata era alcătuită din cetățeni, cu vârsta cuprinsă între 17 și 46 de ani, proprietari de pământ. Fiecare cetățean trebuia să fie capabil să își asigure pe cheltuiala proprie echipamen‑ tul militar (imaginea A). Participarea la oaste era considerată o datorie de onoare. Armata era organizată în legiuni formate din aproxima‑ tiv 4000 de cetățeni. Ca urmare a expansiunii teritoriale, din rândul populațiilor cucerite se recrutau soldații care făceau parte din trupele auxiliare (ajutătoare). Eficiența armatei era sporită ca urmare a utilizării mașinilor de război, precum catapultele sau balistele, care puteau arunca la distanță diferite proiectile (imaginea B).

Între anii 107 și 104 î.Hr., consulul roman Marius a reorganizat armata, sporindu‑i eficiența: numărul soldaților din cadrul unei legiuni a crescut la 6000, aceștia fiind plătiți pentru serviciul militar. La finalul carierei militare, ei deveneau veterani.

Disciplina era foarte strictă, fiind prevăzute atât recompense pentru cei care se remarcau în luptă, cât și pedepse împotriva celor ce încălcau regulile militare (tabel, imaginea C).

Un castru roman

Castrul era tabăra militară roma‑ nă. Acesta putea avea caracter tem‑ porar sau permanent (imaginea D). În timpul campaniilor, soldații stră‑ băteau pe jos aproximativ 30 de kilometri pe zi, iar seara construiau tabăra în care se adăposteau peste noapte. În castrul permanent locu‑ iau soldații aflați pentru un timp în‑ delungat pe un anumit teritoriu (de exemplu, în zonele de graniță).

Lucrați în perechi. Citiți cu atenție documentul alăturat. Formulați răspunsuri pentru cerințele de mai jos. a. Cine nu se putea înrola în armată? De ce? b. Explicați motivele pentru care doar cetățenii romani puteau participa la oaste.

3 5

1

4

2

B. Catapultă

Recompense militare

 Decorații  Dreptul de a-și însuși prada de război  Aprecierea în fața camarazilor  Triumful (defilarea la Roma a generalului victorios, în fruntea trupelor)

Pedepse militare

 Lovirea (bătaia)  Retragerea plății (soldei)  Confiscarea prăzii de război  Pierderea calității de cetățean  Condamnarea la moarte C. Vexillum (drapel militar) Abandonarea lui pe câmpul de luptă era aspru pedepsită.

D. Castru roman (plan) 1. Zidul de apărare 2. Poartă de intrare 3. Teren pentru antrenamente 4. Locuințe pentru soldați și ofițeri 5. Tabără provizorie pentru trupele auxiliare

Aplic

În perioada regatului și la începutul republicii, cea mai importantă îndatorire cetățenească a fost serviciul în armată, căci numai cetățenii aveau dreptul și obligația de a purta armele. (Th. Mommsen, Istoria romană)

Armata romană în luptă: Războaiele punice (264–146 î.Hr.)

În secolul al III‑lea î.Hr., după cucerirea Peninsulei Italice, armata romană s‑a îndreptat împotriva Cartaginei. Aceasta era un stat puternic din nordul Africii (azi, în Tunisia). Cartagina era considerată principala rivală a Romei în lupta pentru dominația asupra regiunilor din zona de vest a Mării Mediterane. Începând din anul 264 î.Hr., armata romană a desfășurat trei războaie împotriva cartaginezilor (punilor). La finalul primului război, Roma a cucerit insula Sicilia. În cursul celui de‑al doilea război, comandantul cartaginez Hannibal a atacat Italia dinspre nord, traversând cu armata sa Munții Alpi, dar, în cele din urmă, a fost înfrânt de generalul roman Scipio (numit și Africanul) în bătălia de la Zama (202 î.Hr.) (imaginile E, F, harta). La sfârșitul celui de‑al treilea război, în anul 146 î.Hr., Cartagina a fost distrusă, iar pe teritoriul ei a fost înființată provincia romană Africa.

Legendă

teritoriul controlat de Roma teritoriul controlat de Cartagina victorie cartagineză victorie romană traseul urmat de Hannibal traseul urmat de Scipio Oceanul Atlantic Galia

Munții Alpi

Corsica Italia

Roma Cannae

Hispania

Carthago Nova Marea Mediterană Sardinia

Sicilia

Mauretania

Cartagina Numidia

Zama

Al doilea Război punic Aplic

AFRICA

 Citește cu atenție documentele A și B. a. Explică înțelesul noțiunii evidențiate în cele două documente. b. Transcrie din fiecare document câte un fragment care indică un avantaj oferit de statul roman militarilor. c. Prezintă un motiv pentru care veteranii erau, potrivit documentului B, „credincioși statului roman”.

A. Sub conducerea mea, în armată au fost înrolați peste 500 000 de cetățeni. Mulți dintre ei au rămas, ca veterani, în provinciile noastre. Tuturor acestora le-am oferit pământ și bani drept răsplată pentru activitatea lor militară. (inscripție dedicată împăratului Octavian Augustus)

De reținut!

√ La început, armata romană a fost organizată pe baza recrutării cetățenilor voluntari. √ Din secolul al II‑lea î.Hr., armata a fost reorganizată. Astfel, a fi soldat a devenit o meserie. √ Armata a fost principalul instrument al expansiunii teritoriale romane. E. Țestoasa. Formațiune romană de luptă

F. Întâlnirea de la Zama, dintre comandanții rivali Scipio și Hannibal

B. Succesul cuceririlor romane s-a datorat acordării drepturilor de cetățenie și recompensării cu pământ a militarilor. În scurt timp, multe dintre teritoriile cucerite au fost populate de veterani credincioși statului roman. (Frank Welsh, Istoria lumii)

Dicționar

Cartagina – oraș‑stat întemeiat de fenicieni în secolul al IX‑lea î.Hr.; puni – nume dat de romani locuitorilor Cartaginei.