„Poten¡ialul oamenilor pare adesea extrem de limitat. Cu toate acestea, avem izvoare de energie ¿i geniu pe care nici nu ni le imaginåm.“ – WILLIAM JAMES, 1899
Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României COOPER, ROBERT K. Resursele nebånuite : conecta¡i-vå la poten¡ialul vostru ascuns / Robert K. Cooper; trad. Iris Manuela Anghel-Gîtlan. Bucure¿ti : Amaltea, 2006 ISBN (10) 973-7780-60-4; ISBN (13) 978-973-7780-60-7 I. Anghel-Gîtlan, Iris-Manuela (trad.) 159.923.2
THE OTHER 90% How to Unlock Your Vast Untapped Potential for Leadership and Life ROBERT K. COOPER Copyright © 2001 by Robert Cooper All rights reserved RESURSELE NEBÅNUITE Conecta¡i-vå la poten¡ialul vostru ascuns ROBERT K. COOPER ISBN (10) 973-7780-60-4; ISBN (13) 978-973-7780-60-7 © 2006 – EDITURA AMALTEA
CUPRINS
Introducere – Provocarea bunicului meu
11
P RIMUL ELEMENT:
19 21
ÎNCREDEREA 1. Fi¡i originali! 2. Pune¡i la treabå toate cele trei creiere cu care sunte¡i înzestra¡i! 3. Nimeni nu trebuie så piardå ca voi så câ¿tiga¡i 4. Fi¡i un far, nu o giruetå! 5. Îndråzni¡i så ave¡i încredere! 6. Glorifica¡i måre¡ia semenilor vo¿tri!
AL DOILEA ELEMENT:
ENERGIA 7. Fi¡i iu¡i fårå så vå gråbi¡i! 8. Un dram de emo¡ie valoreazå tone de repeti¡ie 9. Lansa¡i în spa¡iu racheta din fundul cur¡ii! 10. Vorbi¡i prin fapte! 11. Trudi¡i în slujba lucrurilor mårunte, dar importante! 12. Savura¡i via¡a la maxim!
VIZIONAR ISM UL 13. Crea¡i congruen¡å între via¡a ¿i visurile voastre måre¡e 14. Privi¡i necontenit înainte!
AL TREILEA ELEMENT :
9
30 44 55 63 70 81 83 102 112 128 135 140 149 151 162
10
Resursele nebånuite
15. Înfrunta¡i lumea cu capul sus! 16. Spera¡i ira¡ional! 17. Muri¡i tineri în suflet cât mai târziu cu putin¡å! 18. Lupta¡i pentru cauzele pierdute! 19. Învå¡a¡i så vå relaxa¡i!
170 178 184 191 199
ÎNDRÅZNEAL A 20. Testa¡i-vå spiritul în laborator! 21. Transforma¡i greutå¡ile într-un aliat! 22. Îngropa¡i-vå globul de cristal! 23. Îmbråca¡i-vå cu pielea unui rinocer ¿i însu¿i¡i-vå sufletul unui înger! 24. Depå¿i¡i-vå mereu limitele! 25. Iubi¡i ca ¿i când totul depinde de iubirea voastrå! 26. Înfige¡i un steag acolo unde niciodatå nu a fluturat vreunul!
207 209 220 238
Mul¡umiri Despre autor Note
283 289 291
AL P ATR ULEA ELEMENT ELEMENT::
244 255 263 272
INTRODUCERE
Provocarea bunicului meu „Locul de unde plecåm ¿i locul unde ajungem – aceasta este povestea fiecåruia dintre noi.“ – THOREAU
Indiferent cât de mult muncim, cât de pu¡in dormim, cât de tare ne stråduim, foarte pu¡ini dintre noi se bucurå de via¡a pe care ¿i-au imaginat-o sau pe care au sperat så o aibå. Existå înså o altå cale. Îi sunt recunoscåtor în fiecare zi bunicului meu pentru provocarea pe care mi-a oferit-o încå din primii ani de via¡å, ce stå acum la baza provocårii ¿i promisiunii pe care vi le adresez vouå, cititorilor mei. Când eram copil, tatål meu lucra foarte mult ¿i era adesea plecat de acaså. Era un pårinte tandru ¿i iubitor, dar munca sa, care implica activitå¡i umanitare în cadrul organiza¡iilor mondiale ale sånåtå¡ii ¿i cea pe care o desfå¿ura pe nava-spital USS HOPE, ni-l råpea lungi perioade de timp. De nenumårate ori, bunicii mei au fost cei care mi-au dåruit timpul lor pre¡ios. Mi-au oferit perspective ¿i lec¡ii de via¡å care au avut o influen¡å covâr¿itoare asupra propriei mele existen¡e. Hugh Cooper, Sr., a fost supraveghetor, preot, profesor ¿i inspector ¿colar. Printre vraful de amintiri de pe birou, se afla 11
12
Resursele nebånuite
o ramå micå de cositor pe care o primise pe când era copil la sfâr¿itul anilor 1880. Rama încadra o bucatå de hârtie, îngålbenitå de vreme, pe care erau scrise de mânå, cu stiloul, urmåtoarele cuvinte: „Dåruie¿te lumii tot ce ai mai bun în tine, iar lumea î¡i va dårui tot ce are ea mai bun!“ Îmi a¡intisem privirea asupra cuvintelor înråmate în timp ce ståteam în biroul lui, a¿teptându-l så se întoarcå de la spital, unde fusese internat dupå ce suferise cel de al patrulea infarct. Aveam 14 ani. Dupå fiecare dintre cele trei infarcturi precedente – într-o perioadå anterioarå opera¡iei de bypass coronarian – doctorii i-au spus cå nu mai puteau så-l ajute; zilele îi erau numårate. Dupå fiecare întâlnire cu moartea, må chema la el ca så vorbim despre via¡å ¿i despre aspectele importante ale acesteia. De data aceasta, nu mai fusese atât de sigur cå va scåpa din ghearele mor¡ii, motiv pentru care m-a sunat de la spital, rugându-må så ne întâlnim chiar în momentul întoarcerii sale acaså. Må iubea ¿i trebuia så-mi spunå un lucru important. Am auzit u¿a de la intrare deschizându-se ¿i, pu¡in mai târziu, bunica – împovåratå de griji ¿i necazuri – î¿i ajutå so¡ul, ce mergea sprijinindu-se în douå bastoane, så ajungå la canapeaua sa preferatå. El må rugå apoi så iau de pe birou hârtia înråmatå în rama de cositor ¿i så må a¿ez lângå el. – Au spus cå n-o så supravie¡uiesc, începu el. I-am auzit pe doctori vorbind în timp ce încercau så må resusciteze. Spuneau cå nimeni nu a mai scåpat dintr-o cumpånå atât de mare. Îmi fåcu cu ochiul. Privirea îi era plinå de via¡å, în ciuda faptului cå ochii såi erau congestiona¡i. – Dar s-au în¿elat, nu-i a¿a, Robert? De¿i era o zi rece de martie, razele soarelui ne scåldau într-o luminå caldå ¿i plåcutå. – ªtii la ce må gândeam? spuse el, uitându-se la micu¡ul tablou de cositor. Toatå via¡a am crezut cå am în¡eles sensul acestor cuvinte. Mi se påreau atât de simple. Fie oferi lumii tot ce ai mai bun în tine, fie nu oferi nimic. Mai întâi, te duci la ¿coalå ¿i înve¡i din greu ca så ob¡ii note bune...
Introducere
13
Fåcu o pauzå ca så-¿i recapete suflul. Fusese primul din familia sa, alcåtuitå din 7 copii, care reu¿ise så termine liceul. La începutul secolului, a absolvit facultatea ¿i ¿i-a luat diploma. – Apoi – continuå el – odatå ce te angajezi undeva, te lup¡i så fii mereu punctual la serviciu, unde munce¿ti pe brânci. Asta însemna så dau tot ce poate fi mai bun din mine. Råsplata î¡i revenea sub forma unui stat de platå ¿i a sentimentului extraordinar de mândrie asociat cu munca prestatå. Må privi cu intensitate, a¿a cum o fåcea adesea. – Dar toatå via¡a m-am în¿elat, spuse el. – Ce vrei så spui? – Cât timp am stat la spital, m-am gândit la oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut. Ace¿tia sunt oamenii care au mers mereu mai departe când al¡ii au renun¡at så mai lupte; sunt oamenii care au gåsit modalitå¡i så realizeze ceea ce nimeni altcineva nu a putut så facå. Ei nu au ¡inut cu din¡ii de o slujbå ¿i nici nu au muncit pe rupte. ªi-au sondat în schimb adâncurile sufletului ¿i au descoperit lucruri inimaginabile. Aceasta este diferen¡a dintre ei ¿i semenii lor. Nu cred cå au perceput aceste cuvinte – continuå el, a¡intindu-¿i privirea asupra tabloului – în felul în care le-am perceput eu. Îmi amintesc cå pårin¡ii ¿i alte rude din familia mea îmi spuneau adesea: „Studiazå din greu ¿i munce¿te asiduu, dar nu zåmisli visuri prea mari! Cåci – dacå vei face asta – vei fi dezamågit.“ „Înva¡å så te adaptezi ¿i så mergi mai departe!“ – spuneau ei. „Aceasta este re¡eta oamenilor de succes.“ Am devenit un expert al adaptårii ¿i al „mersului mai departe“. Vocea sa era din ce în ce mai slabå. – Robert, to¡i ce din jur î¡i vor spune acelea¿i lucruri. Ei sunt bine inten¡iona¡i, dar se în¿alå amarnic. Ce s-ar fi întâmplat dacå nu le-a¿ fi acceptat sfaturile? Dacå a¿ fi pus sub semnul îndoielii defini¡ia acestei no¡iuni de „tot ce poate fi mai bun în mine“? Dacå a¿ fi ascultat glasul inimii mele ¿i nu cuvintele lor? Atunci, poate cå mi-a¿ fi sondat cu mai multå
14
Resursele nebånuite
aten¡ie sufletul ¿i a¿ fi dåruit lumii adevåratele valori care zac ascunse înlåuntrul meu. ªi dacå a¿ fi fåcut asta – spuse el – råsplata de care am fi avut cu to¡ii parte – eu, familia mea ¿i tu, Robert – ar fi fost mult mai mare. Dar am pierdut aceste valori – continuå el – pentru cå nu am fåcut acest lucru. Aceasta este provocarea pe care ¡i-o arunc acum, Robert – så pui în practicå aceste cuvinte! Îmi dådu tabloul. Hârtia nu era protejatå de sticlå, a¿a cå am început så mângâi în voie foi¡a fragilå. – Dar, bunicule – am spus eu, ne¿tiind cum så-i îndeplinesc dorin¡a, dar fårå så vreau så-l dezamågesc – poate cå atunci când voi fi mai mare... – Vârsta nu era nici o legåturå cu asta. În fiecare zi, po¡i så afli lucruri noi despre propria ta personalitate ¿i despre poten¡ialul care sålå¿uie¿te în tine. Po¡i så urci în fiecare zi o treaptå mai sus spre atingerea nåzuin¡elor tale. ªi î¡i cer så începi chiar de acum. – Dar cum så fac asta? – Sondându-¡i poten¡ialul. Testând noi posibilitå¡i. Cåutând lucrurile cu adevårat importante. Prea pu¡ini dintre noi fac acest lucru. Preferåm, în schimb, så ne ¡inem respira¡ia. Så evitåm tot ceea ce este nou. Så trecem pe lângå ele cu indiferen¡å. Så spunem: „Via¡a mea este destul de bunå.“ Må rog så nu te treze¿ti într-o zi ¿i så-¡i spui: „Via¡a mea a fost o gre¿ealå cumplitå, iar acum este prea târziu så o mai îndrept.“ De¿i eram foarte tânår, am sim¡it durerea pe care i-o provocau regretele ¿i am în¡eles valoarea inestimabilå a darului pe care mi-l fåcea în ziua aceea: sinceritatea sa extraordinarå. – Robert, cu to¡ii suntem înzestra¡i cu un poten¡ial uria¿, pe care nu îl folosim la justa lui valoare. Depinde doar de tine så devii o persoanå curioaså ¿i så-¡i sondezi tainele sufletului, dåruind în fiecare zi ceva nou lumii în care tråie¿ti. Dacå vei face asta, î¡i promit cå vei avea parte de råsplå¡i inimaginabile – ¿i nu må refer doar la cele financiare. ªi a¿a a ¿i fost. În ciuda gre¿elilor pe care le-am fåcut de-a lungul vie¡ii, am aflat cå existå oportunitå¡i pentru fiecare
Introducere
15
dintre noi, ce depå¿esc grani¡ele gândirii conven¡ionale ¿i ale limitelor autoimpuse. Lucrurile pe care bunicul le-a în¡eles prea târziu ¿i nu le-a realizat niciodatå mi le-a înfå¡i¿at mie, provocându-må så le transform în realitate. Prin intermediul acestei cår¡i, eu vå arunc – la rândul meu – månu¿a provocårii.
90% ¿i poate ¿i mai mult Inteligen¡a ¿i spiritul uman sunt douå dintre cele mai uluitoare crea¡ii ale Naturii. Cu toate acestea, folosim un procent foarte mic din inteligen¡a sau energia cu care suntem înzestra¡i. Putem spune cå ursitoarele ne-au oferit la na¿tere câte o pereche de aripi. Putem zbura – ¿i am fost crea¡i så zburåm – dar nu ne dåm seama de acest lucru; nu suntem con¿tien¡i de lucrurile pe care Natura ni le-a dåruit. Nu trebuie decât så ne ¿lefuim aripile ¿i så ambalåm motoarele în fiecare zi pentru a le men¡ine gata de zbor. Tehnicile de zbor le vom învå¡a din aceastå carte. Acceptând provocarea pe care mi-a aruncat-o bunicul meu, nu mi-am dat nici o clipå seama cå îmi va modela nu numai via¡a personalå, ci ¿i pe cea profesionalå mult timp dupå moartea sa. Provocarea sa m-a determinat så studiez via¡a ¿i arta de a conduce dintr-o perspectivå complet diferitå, ca un om obi¿nuit care cautå posibilitå¡i umane adânc ferecate în sufletul nostru. Acest lucru m-a încurajat så cålåtoresc mult ¿i så analizez lumea cu mai multå aten¡ie, punând întrebåri neobi¿nuite oamenilor care au realizat lucruri neobi¿nuite: inventatori, pårin¡i, copii, profesori, oameni de afaceri, cugetåtori, oameni din toate categoriile sociale. I-am våzut de nenumårate ori realizând imposibilul în ciuda tuturor obstacolelor. Ac¡iunile lor – mici sau mari – mi-au modelat personalitatea, mi-au lårgit orizontul gândirii ¿i mi-au atins coardele sensibile ale sufletului ¿i spiritului, trezindu-le pentru totdeauna la via¡å. Nu mai sunt aceea¿i persoanå care eram cândva.
16
Resursele nebånuite
Bunicul meu credea în sintagma: „Folosim numai 10% din poten¡ialul nostru în cursul vie¡ii.“ Ce se întâmplå cu restul poten¡ialului? se întreba el. Acesta este motivul care m-a determinat så pornesc în cåutarea „restului de 90%“. Cred cå l-ar fi amuzat så afle cå în urmå cu câ¡iva ani vechea sintagmå a fost revizuitå: studiile indicå faptul cå nu folosim nici måcar o zecime din capacitå¡ile noastre, ci infinit mai pu¡in. Ori de câte ori bunicul observa lupta mea acerbå cu via¡a, strådaniile mele de a må men¡ine la suprafa¡å ¿i eforturile mele considerabile de a ob¡ine un câ¿tig oricât de mic, må întreba: „Ce faci cu restul de 90%, Robert?“ Era una dintre modalitå¡ile lui de a må încuraja så-mi schimb perspectiva asupra vie¡ii, så-mi sondez tainele sufletului ¿i så må hotåråsc så pornesc în cåutarea posibilitå¡ilor ascunse. Cred cå cele mai mari realizåri ale acestui secol le vom datora nu doar progresului tehnologiei moderne, ci ¿i bucuriei de a tråi via¡a la maxim ¿i de a fi oameni în adevåratul sens al cuvântului. Multe dintre op¡iunile care ne pot schimba via¡a radical sunt u¿or de fåcut. Cu toate acestea, prea pu¡ini dintre noi le recunoa¿tem sau ¿tim så le punem în aplicare. William James, un pionier în filozofie ¿i psihologie, spunea cândva: „Via¡a este doar o adunåturå de op¡iuni nesemnificative – practice, emo¡ionale ¿i intelectuale. Ele sunt înså organizate sistematic în a¿a fel încât så atingem måre¡ia sau suferin¡a.“ Întrebat dacå aceste op¡iuni pot fi schimbate, el a råspuns: „Da, una câte una. Dar nu trebuie så uitåm cå nu doar visurile mari modeleazå realitatea... Op¡iunile aparent nesemnificative ne conduc ireversibil cåtre destinul nostru.“ Secole de-a rândul s-a crezut cå poten¡ialul uman este extrem de limitat. Acum, descoperirile ¿tiin¡ifice dovedesc faptul cå aceastå afirma¡ie este eronatå, dar limitele autoimpuse continuå så ne tulbure via¡a, împiedicându-ne så deschidem por¡ile marilor posibilitå¡i ¿i transformându-ne în sclavii stresului, ai schimbårii ¿i nesiguran¡ei. Indiferent cât de
Introducere
17
mult muncim ¿i cât de mult dåruim, nu ob¡inem ceea ce visåm så ob¡inem. Existå o altå cale. Urmåtoarea frontierå pe care trebuie så o depå¿i¡i nu se aflå doar în fa¡a voastrå, ci înlåuntrul vostru. Avem, a¿adar, un poten¡ial ascuns ¿i un destin pe care trebuie så-l tråim. Nimeni nu-l poate tråi în locul nostru.
„Nu e nimic incitant într-o via¡å måruntå, care nu se poate compara cu cea pe care e¿ti capabil s-o tråie¿ti.“ – N ELSON MANDELA
3 Vizionarism Crearea viitorului
2
4
Energie
Îndråznealå
Cre¿terea eficien¡ei în perioade tulburi
Depå¿irea a¿teptårilor
1 Încredere Clådirea ¿i men¡inerea rela¡iilor excep¡ionale
Cele patru elemente de bazå ale cår¡ii
PRIMUL
ELEMENT
ÎNCREDEREA
1 Fi¡i originali!
ªcoala nu ¿i-a deschis lin por¡ile în fa¡a mea. Când am ajuns în salå în prima mea zi de ¿coalå, am våzut pe o bancå un carton pe care era scris cu litere de-o ¿chioapå numele meu. Am intrat ¿i m-am a¿ezat pe locul acela. Mul¡i copii se agitau prin claså. La ora 8:00 a sunat clopo¡elul ¿i copiii ¿i-au reluat locurile în bånci. Profesoara mea, domni¿oara Robinson, o femeie gråsu¡å, cu pårul grizonat, strâns într-un coc, ne privea cu asprime în timp ce încerca så ne lini¿teascå. Båtu din palme ¿i ne ceru så facem lini¿te, metodå care nu dådu înså rezultatele scontate. Ea ridicå vocea. Elevii de lângå fereastrå continuau så vorbeascå. Cu o licårire ciudatå în ochi, ridicå ceva în aer: o riglå groaså, ce avea capetele din metal ¿i era plinå de creståturi – urmele loviturilor aplicate probabil elevilor neascultåtori. Începu apoi så o loveascå de catedrå. Atunci, am încercat så apreciez distan¡a pânå la u¿å. Primul lucru pe care l-am fåcut a fost så recapitulåm regulile pe care trebuia så le respectåm cu stricte¡e. Trebuia så ståm nemi¿ca¡i, cu spatele lipit de spåtarul scaunului. Nu aveam voie så vorbim decât atunci când ne obliga profesoara. Nu aveam voie så mestecåm gumå, så scuipåm pe jos, så ne înjuråm colegii, så ne strâmbåm unii la al¡ii, så râgâim, så râdem, så punem întrebåri în afara timpului alocat întrebårilor ¿i nici så dåm råspunsuri la aceste întrebåri, misiune care îi 21
22
Resursele nebånuite
revenea numai profesoarei noastre. Trebuia så ne ¿tim locul atunci când ne aliniam în ¿ir indian. Nu aveam voie så ne murdårim sau så ne påtåm hainele de iarbå în timpul recrea¡iilor. Trebuia så cerem voie dacå voiam så mergem la toaletå. Nu aveam voie så spunem glume ¿i nici så rupem ¿irul indian. Cel mai important lucru era carnetul de note, despre care spunea cå era „cheia pentru o via¡å frumoaså“. Dupå aproape 15 minute, mi-am dat seama cå nu aceasta era ideea mea de „via¡å frumoaså“. Îi vedeam cu ochiul min¡ii pe prietenii mei mai mici jucându-se pe strada noastrå în ziua aceea însoritå de septembrie. ªtiam cå se pregåteau så încingå un meci de fotbal sau så facå o plimbare în parcurile din apropiere, unde aveau så priveascå broa¿tele, så caute fantome sau så salveze vreun câine råtåcit. Dupå pårerea mea, aceasta era cheia pentru o via¡å frumoaså, nu carnetul de note. M-am ridicat în picioare ¿i am pornit spre u¿å. – Stai jos, Robert! strigå domni¿oara Robinson. Toate privirile se îndreptarå spre mine. Am ezitat o clipå. Ea înconjurå catedra, ¡inând rigla în mânå. M-am nåpustit la u¿å. Sala se transformå într-un vuiet asurzitor. – Lini¿te! ¡ipå ea. Dupå ce am stråbåtut într-un suflet terenul de joacå ¿i am sårit gardul care îl împrejmuia, am întâlnit un grup de „santinele“ din clasele a cincea ¿i a ¿asea, care tocmai se întorceau din misiune. – Opri¡i-l! ¡ipå domni¿oara Robinson. Parcå aveam aripi la picioare. Fugeam de rupeam påmântul. Nu m-am uitat nici o clipå înapoi. Casa mea se afla la o distan¡å de trei cvartale de ¿coalå. Prietenii mei de patru ani, care într-adevår jucau fotbal, m-au aplaudat frenetic când m-au våzut stråbåtând ultimul obstacol spre caså (un deal abrupt), urmårit fiind de un individ de douå ori mai mare ca mine, ce purta o curea albå peste piept ¿i o insignå de argint. Nu a reu¿it så må prindå niciodatå.
Fi¡i originali!
23
Dacå toatå lumea face un lucru, tu nu-i urma exemplul! Am pornit, a¿adar, ¿coala cu „piciorul stâng“. Dar – cel pu¡in – era piciorul meu. Mi-am dorit întotdeauna så ¿tiu cum este via¡a cu adevårat ¿i cum func¡ioneazå motorul lumii întregi. Aceste lucruri nu sunt incluse în programa ¿colarå. „Dacå toatå lumea face un lucru, tu nu-i urma exemplul!“ – acesta este unul dintre codurile nescrise în care am ajuns så cred cu tårie. Am învå¡at de-a lungul anilor cå indivizii care au abordat via¡a din aceastå perspectivå au putut så dåruiascå lumii întregi valori inestimabile. Când punem frâu originalitå¡ii noastre, nu ne mai putem adåpa din izvorul vitalitå¡ii ¿i imagina¡iei proprii. Cele mai mari realizåri ale omenirii nu se datoreazå muncii de grup, ci eforturilor unice depuse de fiecare individ în parte. Din acest punct de vedere, spiritul uman se ghideazå dupå propriile sale reguli. Putem spune cå este – în multe sensuri – un spirit rebel. Dorin¡a de a ne tråi via¡a într-un mod cu totul diferit, cålåuzindu-ne dupå propriile noastre criterii, se consolideazå pas cu pas pânå când iese la luminå. Atunci, depinde numai de noi så nu o låsåm så se stingå neîmplinitå. Când Rosa Parks a refuzat – într-o searå de decembrie din 1955 – så facå ceea ce fåcea toatå lumea, a schimbat pentru totdeauna istoria Americii. Se întorcea acaså cu autobuzul dupå o zi lungå ¿i obositoare de muncå. „Ståteam pe un scaun în partea din spate a autobuzului, care era destinatå negrilor“ – poveste¿te ea – „în timp ce albii ståteau în fa¡å. Pe parcurs, s-au urcat din ce în ce mai mul¡i albi pânå când au umplut partea care le era rezervatå. Când se întâmpla acest lucru, noi – oamenii de culoare – eram obliga¡i så le cedåm locurile. Dar eu am refuzat. – Elibera¡i imediat scaunele pe care le ocupa¡i! ne-a spus ¿oferul. Dar eu nu i-am ascultat ordinul.“
24
Resursele nebånuite
Refuzul ei curajos de a accepta o practicå inumanå a constituit un moment definitoriu în mi¿carea pentru drepturile omului din America. Thomas Edison ne oferå un alt exemplu inedit. În prima sa zi de ¿coalå, Edison a fost adus acaså de învå¡åtorul såu, care le-a spus pårin¡ilor cå „este un idiot, care nu va putea så înve¡e niciodatå nimic“. „Eram întotdeauna ultimul în claså“ – î¿i aminte¿te Edison. „Îmi dådeam seama cå profesorii nu vedeau talentul sau poten¡ialul cu care eram înzestrat, iar tata må considera un prost.“ Surd în totalitate, concediat în tinere¡e din nenumårate posturi, Edison avea så distrugå în cele din urmå gândirea conven¡ionalå ¿i – drept rezultat – a jucat un rol extrem de important în lumea inventatorilor din secolul XX. Ne-a låsat mo¿tenire 6.000 de inven¡ii care au schimbat lumea, trei milioane de pagini cu scheme ¿i însemnåri ¿i este considerat fondatorul muncii de echipå în domeniul ¿tiin¡ific. Un alt individ care nu s-a låsat pradå impulsului de a-i imita pe cei din jur este „Vulturul singuratic“ – Charles Lindbergh. Cei mai mul¡i dintre noi îl cunosc ca fiind cel care a pilotat „The Spirit of St. Louis“, primul care a zburat singur deasupra Atlanticului. Pu¡ini ¿tiu cå – în cariera sa de cercetåtor la Institutul Rockefeller – a uimit tagma medicilor inventând centrifugarea sângelui, cât ¿i inima ¿i plåmânii artificiali. Aceste dispozitive dåtåtoare de via¡å s-au nåscut din dorin¡a de a înfåptui lucruri complet diferite de cele realizate de semenii lui. Când nimeni nu a vrut så zboare cu avionul din Wisconsin în Quebec ca så-i aducå celui mai bun prieten al såu serul care îi putea salva via¡a (acesta suferea de pneumonie), Lindbergh a dus singur misiunea la bun sfâr¿it. Când consiliul familiei Cooper s-a întrunit pentru a discuta problema chiulului meu de la ¿coalå, mi s-a spus cu fermitate cå cititul, scrisul ¿i aritmetica sunt ni¿te aspecte extrem de importante, iar un copil de cinci ani nu are voie så stabileascå nici o regulå. Dar am în¡eles – din felul în care bunicul mi-a
Fi¡i originali!
25
fåcut cu ochiul – cå nu eram chiar o cauzå pierdutå, iar din privirea încruntatå a mamei mele, am în¡eles cå forurile superioare ale ¿colii vor fi încurajate så creeze un mediu de învå¡åmânt pu¡in mai ospitalier – cel pu¡in, pentru boboci. M-am întors la ¿coalå hotårât så nu må las învins de legile severe ale sistemului de învå¡åmânt. În timp ce continuam så pun întrebåri ¿i så manifest interes pentru materiile care mi se påreau importante, mul¡i dintre profesorii mei – printre care ¿i domni¿oara Robinson – au început så må trateze într-un mod aparte, nu doar ca pe un elev oarecare dintr-o claså de copii. În clasa a V-a ¿i a VI-a, am fåcut parte din echipa de pazå a ¿colii. Îi protejam pe ceilal¡i copii de ma¿ini sau de indivizi stråini, dar n-am urmårit niciodatå un copil care fugea cu disperare spre caså. Dacå aveam ocazia, vorbeam cu ace¿ti fugari sau alergam pe lângå ei. Spiritul independent nu poate fi u¿or îmblânzit. Fårå el, nimeni nu poate så iaså din anonimat. Un alt aspect important pe care l-am învå¡at despre originalitate este faptul cå nu vine de la sine. Dacå vre¡i så vå påstra¡i independen¡a, inten¡iile bune sau puterea voin¡ei nu sunt suficiente. Este nevoie de un lucru rar, dar foarte practic: un mecanism ce o transformå în realitate.
Un mecanism bun învinge o sutå de planuri bune O via¡å distinctå, bazatå pe dorin¡a de a învå¡a, este rezultatul unei succesiuni de op¡iuni clare, aparent nesemnificative, pe care le faci în fiecare zi. Este o mare diferen¡å între a-¡i imagina o via¡å împlinitå ¿i a o tråi în adevåratul sens al cuvântului. Trebuie så trecem mereu la ac¡iune pentru a ne trezi ¿i a ne pune la treabå talentul ¿i capacitå¡ile ascunse pe care ni le-a dåruit Natura. Dacå ve¡i reu¿i så con¿tientiza¡i acest lucru, nimic nu vå mai poate sta în cale. Dar existå ¿i obstacole, fire¿te. O parte din creierul uman, amigdala, nu este adepta no¡iunii de schimbare; ea vrea ca
26
Resursele nebånuite
lumea så råmânå ferecatå în rutinå. Situatå în sistemul limbic, amigdala – care ne ajutå så percepem lumea ¿i så-i råspundem în consecin¡å – ne determinå så ¡inem cu din¡ii de lucrurile familiare ¿i rutinate. οi dore¿te så de¡inå controlul ¿i siguran¡a absolutå, lucruri care uneori pot fi vitale. Instinctele amigdalei, care au evoluat de-a lungul a mii ¿i mii de ani, se implicå acum în toate aspectele vie¡ii ¿i promoveazå o dorin¡å perpetuå de împotrivire fa¡å de tot ceea ce presupune schimbare, risc sau dezvoltare. Amigdala vrea så råmâi pentru totdeauna în locul în care te afli acum. Dacå nu vå lupta¡i în mod con¿tient împotriva acestei tendin¡e a creierului vostru, ve¡i fi condamna¡i så repeta¡i trecutul. Una dintre cele mai eficiente modalitå¡i cu ajutorul cåreia pute¡i trece peste aceastå barierå este så nåscoci¡i mecanisme simple, care så vå ajute så ie¿i¡i din anonimat ¿i så deveni¡i o persoanå remarcabilå. Un plan reprezintå o inten¡ie bunå sau o perspectivå îndepårtatå. Poate fi un plan emulativ, dar singur nu va realiza prea multe lucruri. În momentul în care v-a¡i conturat foarte bine dorin¡a, un mecanism o poate transforma în realitate. De exemplu, existå un mecanism simplu care ne ajutå så ne înfrângem dorin¡a fireascå de a ne împotrivi ideii de schimbare sau dezvoltare. Nu trebuie decât så ne punem în mod frecvent aceste douå întrebåri: 1. Ce lucru extraordinar ai realizat såptåmâna asta? 2. Ce lucru extraordinar vei realiza såptåmâna viitoare? Pute¡i cere fiecårui membru al unui grup så råspundå la aceste întrebåri sau o pute¡i face singuri – pute¡i stabili o întâlnire såptåmânalå cu voi în¿ivå (în fiecare vineri de diminea¡å în fa¡a oglinzii din baie, de exemplu). Cuvântul „extraordinar“ define¿te dorin¡a pe care vre¡i så o realiza¡i. Putem pune ¿i alte întrebåri, ca de pildå: „Ce vrei så faci în via¡å?“ sau „Cum te distingi de ceilal¡i oameni?“ sau „Ce fapte extraordinare ai realizat pentru cei din jur sau pentru lumea întreagå?“ Poate
Fi¡i originali!
27
cå în aceastå såptåmânå a¡i realizat într-adevår ceva uluitor. Poate cå cineva v-a adresat un cuvânt de laudå sau a¡i îndeplinit o sarcinå – acaså sau la serviciu – de care sunte¡i foarte mândri. Gândi¡i-vå o clipå la råspunsurile pe care le-a¡i da urmåtoarelor întrebåri: Asta e tot ce a¡i putut så face¡i? Putea¡i oare så realiza¡i mai mult? Am învå¡at esen¡a acestui mecanism de la bunicul meu Cooper. În dimine¡ile de sâmbåtå, când îi fåceam câte o vizitå sau îl ajutam la treburile gospådåre¿ti, må întreba: „Ce lucru ai înfåptuit såptåmâna asta, care ¡i-a umplut sufletul de mândrie?“ Îmi asculta råspunsul ¿i apoi, îl discutam împreunå. Din când în când, îmi spunea råspunsurile pe care le primise din partea imigran¡ilor, abia sosi¡i pe tårâmul american, pe care el îi angajase ¿i cårora le pusese aceea¿i întrebare. Råspunsurile lor trådau modestie ¿i speran¡å. „Såptåmâna asta, am economisit un dolar ca så cumpår prima rochie pentru feti¡a mea“, a spus unul dintre ei. „Fratele meu are poliomielitå ¿i nu poate så meargå“, a spus altcineva. „Asearå, l-am urcat pe dealul de la capåtul stråzii noastre ¿i am privit împreunå cum stelele se înål¡au pe cer.“ „Eu ¿i so¡ia mea am încropit ceva de mâncare“ – a råspuns un alt imigrant – „¿i am dus-o pårin¡ilor no¿tri, care nu aveau nimic de-ale gurii. Când ne-au întrebat dacå am mâncat, le-am råspuns: «Fire¿te cå am mâncat, am avut destulå mâncare.»“ Acesta este avantajul mecanismului nostru: ne oferå o posibilitate directå ¿i nea¿teptatå de a observa ¿i de a aprecia eforturile nevåzute, dar importante pe care le fac cei din jur. Cei mai mul¡i dintre noi nu percep niciodatå gesturile extraordinare ale semenilor lor, faptul cå întind adesea o mânå de ajutor sau cå ne cuprind în mantia nevåzutå a generozitå¡ii lor. Cu to¡ii putem så înfåptuim – în fiecare zi din via¡a noastrå – lucruri atât de mici, dar atât de valoroase, prin care le transmitem celor din jur dragostea ¿i aten¡ia noastrå. Când ne conducem via¡a dupå aceste principii, în¡elegem în cele din urmå un lucru extrem de important: comportamentul pozitiv este adevåratul generator al atitudinilor pozitive ¿i nu invers.