Pagina |1
Berea lui Moș Crăciun
Daca v-ați săturat de colindele pe care le-ascultați în cameră, pe Magic FM sau pe vreun alt post de radio asemănător, și vreți să le auziți undeva unde spiritul sărbătorilor este vândut în orice formă, puteți să vă urcați în 601, să fiți cu ochii-n patru după controlori – sau să validați o călătorie, da’ știm cu toții că nu prea se-ntâmplă asta – și să coborâți la Universitate. Ajunși acolo, veți fi întâmpinați de o sumedenie de arome sau, dacă stau să-mi amintesc câteva, damfuri de toate felurile. Prăjituri la suprapreț, cozonaci, hălci de mușchi sută la sută autentic, șuncă și-altele de-ale gurii, vinuri, beri, țuică și palincă, tot ce-nseamnă un Crăciun românesc. Și dacă vreți să vă pișați de tot pe idea de bere, de parcă n-au făcut-o deja geniile care-au pus limonadă în ea, încercați o cană de bere fiartă. Pentru că Dumnezeu e mort și nimeni nu ne mai contorizează ideile. Trebuie să recunosc, n-am gustat acea băutură de-a dreptul originală. Vă las pe voi, cei mai îndrăzneți, să-mi spuneți ce gust ar avea, iar până atunci îmi voi imagina ceva asemănător apei din găleata pentru mop după o curățenie de primăvară, uitată întâmplător pe calorifer peste noapte cu un ciorap înăuntru. Iar ca un final artificiu, adăugăm nucșoară sau piper, după gust. La anul, vă invit să ne întâlnim în curtea campusului și să ciocnim o bere prăjită. Nu-i greu, trebuie doar să urmați cu atenție instrucțiunile: Iei o tigaie, torni două linguri de bere brună de cel puțin 6% alcool, pui pe foc mediu timp de patru minute, adaugi coajă de pâine nobilă – din aceea cu mucegai, mai exact –, după care torni restul dozei în tigaie și lași la foc mare până observi un fum dens, negru. Acesta este un semnal clar că berea s-a prăjit cu succes conform rețetei și poate fi coșcovită cu o spatulă și pusă într-un pahar de shot. Se ornează cu frișcă sau cu orice alt ingredient care n-are nicio treabă cu berea și se dă pe gât. Iar pentru cei mai burghezi dintre noi, bere pane. Sărbători fericite!