Pagina |1
Eroul de care avem nevoie
Se împlinește astăzi o lună de când din umbră a venit și tot în umbră s-a retras. Un simplu necunoscut care ne-a schimbat viețile tuturor, căruia îi datorăm atât de mult. Nu există povești despre el, nici figurine ori cărți, nimeni nu-i cântă vreo arie, dar sunt sigur că, în solitudinea anonimatului pe care și l-a ales, știe că îi mulțumim tacit cu toții. Vreau să îi transmit eternă gratitudine din partea noastră, a celor ce viețuim în acest cavou cu holuri lungi și reci, celui care a lăsat la baie acea perie pentru toaleta, în urma căreia semnele pregnante ale bețiilor nocturne ori ale mâncatului la fast-food au fost coborâte la nivel de amintire îngrozitoare. Și fie ca niciodată să nu revină pentru a ne bântui reflexul de regurgitație și a ne constrânge să mergem în celălalt capăt sau, ferească-ne, la alt etaj. Acum, mergând cam pe același fir, trebuie să recunosc că a fost nevoie și de sprijinul și înțelegerea multora pentru ca această inițiativă să aibă succes, căci nu ar fi avut niciun impact o simplă perie care zăcea nefolosită, scufundată în apă colorată, în bidonul din colțul cabinei. Mă încântă să văd că a fost folosită pentru bine și nu pentru picturi fecale ori alte îndeletniciri din astea impresionante aparținând regnului gibonilor. Eu unul recunosc că n-am pus mâna pe ea, n-am folosit-o, dar asta-i doar pentru că, așa cum am precizat într-un alt articol, știu cum să folosesc jețul de porțelan. Și n-am uitat nici de promisiunea făcută, o să public instrucțiunile necesare pentru a reuși cu toții; nu-i o artă, colegi ai nenorocirii, e doar o căcare. În încheiere, necontenite congratulații merită și femeia de serviciu, fără de care această neprețuită ofrandă, această perie, n-ar fi putut supraviețui atât de mult timp. Vă mulțumim, doamnă! Nu ne dăm întotdeauna seama, dar ne faceți viața la cămin mult mai suportabilă. Sărbători fericite tuturor, bănuiesc.