Pagina |1
Gazeta de Grozăvești În lipsă de-o alta denumire
Cuprins
În deschidere
2
Câteva cuvinte, cât să vă faceți o idee despre ce urmează. După aceasta veți ști mai bine dacă vreți să continuați sau nu. Avertisment
3
Pentru că nu vreau să-mi tăiați cablul de la net sau să-mi legați șobolani de clanță. Cele ce ne trezesc, ori invers
3
Doar câteva dintre lucrurile ce țin de barurile din campus cu care ne-am obișnuit. Semnat, nu șeful de cămin
5
Democrație sau dictatură. Sau o forma avansată a teocrației. Cinemateca
6
De ce ar trebui să știm de ea și, mai ales, să o vizităm din când în când. Blida
7 Sau Arabu’, sau Non-Stop, sau cum îi mai spuneți voi.
Și-un pic de altceva
8
În cazul în care Bulă ar fi luat bacul și-ar fi ajuns și el ca noi, student. Aviz amatorilor
9
Ideea primordială a acestei gazete, gândul de la care-am pornit și pe care-aș vrea să-l văd materializat; dorința de mai mult.
Pagina |2
În deschidere
Vă cunosc pe mult prea puțini rezidenți ai căminelor din acest campus și, totodată, urăsc mult prea mulți din câți cunosc, măcar în parte. Am motivele mele, irelevante-ar fi întrebările mai mult sau mai puțin retorice. Văd zilnic ce fel de oameni puteți fi, cu câtă ardoare tindeți spre mai mult, spre a deveni tot ce v-ați dorit vreodată, purtându-vă, însă, precum niște giboni ori alte arătări inferioare. Nu-mi faceți deloc dificilă ajungerea la asemenea concluzii, totu-i pe față. Niște căcăcioși, turnători, bețivi și drogați, care mai de care mai pilos sau mai cu spate… nenorociri ale evoluției, ne regăsim la toate colțurile și insist asupra acestui ‘noi’, căci n-am feeria de a mă proclama mai presus. Bețivi si drogați, vă apreciez pentru că vă trăiți viața cu un degajament sublim și că adesea o faceți și pe a celorlalți mai hazlie. Căcăcios sunt și eu, doar că eu mă cac mai cu stil și nimeresc ochiul de apă… o să vă ofer în viitorul apropiat o suită de materiale cu caracter instructiv, că poate reușiți și voi. Sunteți simpatici în prostia voastră; suntem de-a dreptul amuzanți și ne delectăm într-un spirit cretin colectiv, uitând adesea că purtăm totuși stigmatul rațiunii. Dacă v-am insultat în vreun fel prin acest scurt prolog a ceea ce vreau să devină, în timp, o culegere de scrieri ale noastre – sau măcar despre ale noastre -, ar fi cel mai sănătos pentru toată lumea să încheiați aici lectura aceasta sau, cu riscul unei exagerări, oricare alta. Nu-mi pasă, cum prea bine știu unii dintre colegii voștri, dacă vă rănesc sentimentele. Nu-mi stă în fire să isc o bătaie, nu-mi place să arunc cu pumnul, da-mi voi băga oricând picioarele, cu cel mai mare drag, în spiritul vostru fragil.
Pagina |3
Avertisment
Un gând mai șiret mi-a șoptit că poate nu toți cititorii vor reuși să facă diferența dintre sinceritatea bazată pe fapte concrete, pornită înspre a arată cu degetul unele evenimente veritabile, și cea a cărui singular scop este de a glumi ori a jigni. Ori ambele. Ceea ce veți citi, dac-o veți face, trebuie tratat ca orice altă operă fictivă. Vă ofer un pamflet, o destindere, o lectură cathartică și-atâta tot. Luați din ea ce considerați folositor sau măcar interesant și, mai apoi, tratați acea informație cu indiferența unui chirurg alcoolic. Nu vă aștept pe capul meu pentru a-mi reproșa că ceea ce am exprimat aduce vreo ofensă unora dintre voi. Ulterior nu veți ajunge decât să-mi reproșați că nu-mi pasă absolut deloc de mustrările voastre. Și totul va cădea în umbră și-o voi lua de la capăt pentru că, în mare parte, mă amuză. E un experiment, o comedie, o mână de scrieri și puțină angoasă. O glumă, oameni buni, cum suntem și noi în cele din urmă.
Cele ce ne trezesc, ori invers
Chiar dacă s-a așternut pătura îngrozitoare a iernii și terasele au fost abandonate în neagră uitare până la prima înfrunzire a copacilor din anul următor, Filos și Lucky Point continuă să ne primească oricum ar fi să ne prezentăm. În costum și pantofi ori pijamale cu șlapi, de abia treziți sau încă morți de beți, suntem oricând bineveniți în cele două. Istoricul e unul destul de impresionant; eram noi, unii, de foarte puțin timp născuți, iar alții încă-n stadiu de proiect – ori accident în devenire – și-i fain să te gândești că-n timp ce ele-și turnau fundația, cei ce le ocupă acum mesele nici nu știau pe-atunci ce-i aia bere.
Pagina |4
Bineînțeles, am ales și eu de foarte multe ori să-mi beau cafeaua pe bancă sau direct lângă intrarea în cămin, fie ea fiartă în cameră, pe-o plită jegoasă, fie cumpărată din hol, de lângă portar, de la automatul de fiertură de șosete. Dar chiar și-așa, în perioadele în care bugetul ne permite, putem să ne refugiem cu încredere într-unul dintre cele două pentru o ceașcă matinală de cafea proaspătă sau ceai, sau direct o bere pentru cei ce încă nu s-au spălat pe dinți. Și-n tot acest timp, în toată desfătarea țigărilor și-a licorilor menite să te trezească, va continua să cânte muzica aceea de radio care pe mine mă lasă rece tot mai des dar pe care s-ar părea că mulți o apreciați. Da’ n-am ce-i face. Treziți acum, putem trece la alte îndeletniciri: facultatea și cursurile ei, asociațiile cărora le permiteți să vă înfunde tot mai adânc în lipsa timpului liber, plimbări și cumpărături și serialele ce curg necontenit din torenți în D:\Filme. Și-apoi se lasă din nou seara. Bezna tuturor posibilităților, a infailibilităților studențești și-a eventualului succes ulterior regretat. Poate că vă place muzica liniștită, interpreții ce zdrăngănesc folk la chitara acustica în timp ce sorb din când în când din berea ascunsă la piciorul scaunului și vă invită s-o curtați pe tipa de la masa cealaltă sau, cum actul de a curta a fost de prea mult timp declarat mort, să-i băgați alcool pe gât până când puteți încerca și cu altceva. - în fiecare seară de vineri, Folk in Lucky Point. Ori, dacă astfel de sunete nu vă sunt prea apropiate, puteți oricând opta pentru încercările de multe ori eșuate dar cu siguranță amuzante ale curajoșilor înscriși la karaoke în nopțile târzii. Știu că unii dintre ei chiar pot cânta acele versuri cunoscute cu o voce de invidiat, dar se-ntâmplă să mai dea și unul ca mine pe-acolo și, credeți-mă, e nevoie de câteva beri pe stomacul gol pentru a suporta un bețiv care știe să cânte numai și numai Gay Bar de la Electric Six. - în fiecare seară de joi, vineri si sâmbătă, Karaoke în Filos. Oricare-ar fi preferința, variantele ne sunt puse la dispoziție, iar noaptea poate că va fi puțin mai greu de uitat. V-aștept să ne-mbătăm în nepăsare, fiecare la masa lui până când sticlele vor putea construi o punte între necunoscuți.
Pagina |5
Semnat, nu șeful de cămin
Probabil că voi primi pentru o perioadă diverse priviri amenințătoare sau măcar disprețuitoare, da’ parcă mi-ar plăcea să nu mai trăim cu impresia democrației din acest minunat cămin D. Și vreau, chiar vreau foarte mult, să mi se aducă la cunoștință, să fiu numit nesimțit ori calomnios, dacă mă înșel în aceste rânduri, că poate n-am înțeles nici eu prea bine până la capăt; se poate. Iar dacă-i ăsta cazul, îmi cer dinainte scuzele necesare, pentru că mai apoi nu cred că se va mai întâmpla. Se făcea că ieșeam din cămin într-o seară, acum nu prea mult timp, și am dat peste o masă amplasată foarte impozant în mijlocul holului ce leagă cele doua cămine. Interesant, gândesc, și intru-n vorbă. În jurul mesei, niște oameni și pe lângă oameni, câteva hârtii. Iar nu în cele din urmă, cum e și normal să se întâmple la evenimente de-o asemenea anvergură, candidații la funcția ce se votează. Toți unul. Comic a fost că mi s-a părut comic, până să aflu că nu se glumește cu așa ceva și că, într-adevăr, candidat a fost unul singur și voturile-au fost de prisos. Acum nu mă cac pe mine, nu spun că asta ar fi o problemă atât de nocivă. N-au vrut alții, a fost doar unul, totul este foarte in regulă. Numai că din auzite ar mai fi vrut și alții. Care dintre voi a văzut pe grupul de pe facebook sau prin cămin – aviziere ori simpli pereți – vreun anunț care să vă aducă la cunoștință faptul că, în zilele următoare, ar trebui să-și depună candidatura toți doritorii? Eu unul n-am observat așa ceva și chiar nu se poate să fi fost beat atâtea zile la rând. Nu am banii necesari. Poate că ați fi vrut și voi, zic, să încercați să rezolvați ceva în căminul ăsta. Sau măcar, sunt de acord și cu varianta asta, să fiți măcar puțin mai șmecheri prin noua voastră funcție. Și cel din urmă zvon și sper să fie doar atât, o vorbă-n vânt, fără vreo structură a realității, zice-se că ar fi încercat și alții să candideze, dar, vezi tu, era deja mult prea târziu, perioada de înscrieri se încheiase și viața trebuie să meargă înainte cu orice preț. Dacă toate cele ce mi s-au strecurat mârșav în auz și-apoi în gând nu sunt decât discuții în van iscate de nu
Pagina |6
știu ce fel de oftică, plec capul și-mi retrag cuvintele. Dar dacă nu-s doar atât, dacă se-ntâmplă să existe un adevăr în spatele lor și mașinațiile-au fost de fapt în plină desfășurare, capul plecat și rușinea ar trebui să se remarce în alte persoane… Dar asta nu se va întâmpla niciodată. Până la urmă, funcția de șef de cămin nu e ceva atât de important, n-ar fi fost nevoie să fac atât de mult tam-tam, da’ nici pentru a tăcea nu-mi găseam cheful de data asta.
Cinemateca
Chiar și-acum am siguranța că există studenți în Grozăvești care habar n-au despre ce-i vorba și mi se pare că-i un lucru puțin trist. E clar că ne pierdem viețile într-o eră în care totul poate fi găsit pe internet și, chiar mai bine, într-o țară în care tot ce e pe internet poate fi și moca. Minunat, nu zic nu și n-o sa fac pe lupu’ moralist, că doar zbârnâie și la mine site-urile de torenți când vine vorba de filmele nou apărute sau vechi de jumate de secol. Iar voi, având deja cel puțin 19 ani, ați fost cu siguranță de câteva ori la cinema și cred că puteți fi de acord că e o atmosferă cu totul diferită. Sute de perechi de ochi ațintiți asupra unui ecran imens, urmărind același lucru, râzând la aceleași glume sau îngrozindu-se uniform la unele scene ce poartă o anumită încărcătură emoțională. E o plăcere aparte să mergi la film cu un grup de prieteni, sau chiar numai cu unul sau una. Unii dintre noi avem chiar amintiri plăcute din spectrul romantic sau direct pervers când ne gândim la cinematograf. O problemă de care ne lovim în fiecare zi sunt serialele. Sunt, unele, foarte antrenante, știu, dar de vreme ce le descărcăm nonșalant de pe internet și nu mai suntem legați de-un program al posturilor TV, cu siguranță le putem amâna pană a doua zi. Decât dacă-i vorba de Breaking Bad, da’ și ăla s-a terminat deci nu mai avem nicio justificare. Așadar, putem să ne luam în fiecare miercuri seara câteva ore din programul supraîncărcat de refresh-uri pe facebook și scroll-uri pe 9gag – ori alte îndeletniciri tot atât de importante – pentru a vedea un film bun, de epocă sau chiar din acest mileniu, dar în cele din urmă, cu adevărat bun. Ne putem strânge o mână de oameni, câțiva prieteni, doi iubiți care încă au impresia că relația lor va
Pagina |7
rezista, și putem urmări ceva ce sigur ne va lăsa un gust plăcut. Și de data asta nu-și au rost și nici efect scuzele cum că ar fi prea departe ori că n-avem bani pentru așa ceva. E imediat lângă ușa noastră, iar costul intrării e un „bună seara” sau chiar un amical „salut” persoanei care se ocupă de 8 ani de acest proiect la care-ar trebui să asistăm fiecare măcar o dată in studenția asta hazardantă, că poate descoperim ceva desfătător. Iar dacă filmul se-ntâmplă să nu fie pe placul tău… – căcat, nici eu nu suport un film asiatic, și poate fi chiar cea mai extraordinară peliculă creată de om, dar asta-i doar părerea încuiată a unei singure persoane – gustul plăcut vă va fi lăsat cu siguranță de aromele ceaiurilor fierbinți sau a ciocolatei calde ce ne sunt puse în fiecare seară de film la dispoziție. În încheiere, proiecția muzicală ce se derulează înaintea filmului este, de asemenea, una aleasă cu măiestrie, din arii precum jazz, rock, blues, și promite să vă încânte, în cazul în care apreciați aceste genuri muzicale, bineînțeles. Toate informațiile necesare pot fi accesate cu ușurință pe pagina de facebook a Cinematecii Grozăvești – https://www.facebook.com/cinemateca.grozavesti?fref=ts – sau aruncând o privire pe avizierele căminelor. Sau pe stâlpi ori geamuri.
Blida
Din când in când voi scuipa doar câteva rânduri, nimic ce poate constitui cu adevărat un articol, dar nu-i intenția mea de a fi prea corect din punct de vedere jurnalistic – zise cel ce studiază domeniul. Fiți cu băgare de seamă, faceți cumpărăturile necesare înainte de închiderea Carrefourului, pentru a nu fi nevoiți să recurgeți la serviciile magazinului non-stop din stradă. Nu de alta, dar un pateu la 100g n-ar trebui să vă tragă-n jos cu 5 lei și poate nici parizer șters uneori cu cârpa de uscat geamurile nu vă interesează. Ori poate chiar asta vă excită, caz în care ați citit degeaba.
Pagina |8
Și-un pic de altceva
Poate că v-am suprasaturat de întortocheli literare sau injurii și vreți să vă mai liniștiți cu vreun banc, o glumă, ori ceva. Porțiunea următoare vă este oferită de către Constantin Gaidargi, colegul nostru cu berea.
1. La examenul de Penal General, profesorul se adresează unei studente sexy: - Sunt mulțumit de răspunsurile primite, dar acum o întrebare pentru nota 10: Cum s-ar numi faptul… dacă eu aș îndrăzni să bag mâna pe sub rochița dumneavoastră? - Hărțuire sexuală. - Foarte bine…, dar dacă dumneavoastră ați băga mâna în pantaloni la mine? - Profanare de morminte…
2. Tatăl vine la oraș în vizită la fiul student. A sosit seara târziu, e întuneric afară și nu se vede nicio mișcare, nimeni pe care să întrebe, așa că se apropie de cămin și strigă: - Stelian Popescu unde stă? Se aude o voce plictisită: - Sprijină-l de ușa de la intrare că venim noi să-l luam!
3. La examenul de anatomie, profesorul îi cere unei studente să arate pe schelet unde au fost organele. - Aici a fost inima, aici au fost plămânii, aici a fost penisul… - Greșit, domnișoară, acolo n-a fost penisul, ci pe acolo a trecut penisul. Scheletul a fost al unei femei.
Pagina |9
Aviz amatorilor
Ideea principală a acestui experiment, a acestei culegeri de articole si de anxietăți, este una singura. Toate celelalte lucruri ce se regăsesc în rândurile acestea sunt simple bagatele, diverse distracții ale minții. Dorința este de a scrie și de a pune o platformă și un sistem la dispoziția celor ce de abia acum încep să se joace cu sensul cuvintelor. Nu pretind că știu să scriu, dar o fac. Cel mai probabil, egoul meu de scriitor pretins ar putea fi cu ușurință decapitat și-apoi violat cu sălbăticie de mai orice critic din aceasta arie. În ceea ce privește această artă, singurul mod în care sunt mai bun decât voi este tocmai ceea ce vedeți voi scris aici. Sau, să fiu mai exact, faptul că vedeți voi scris aici. Suntem patru cămine a câte șase etaje fiecare, iar fiecare etaj expune vreo 40 de camere și-n fiecare dintre ele, câte doi oameni care așteaptă cate-un like pe net. Așadar, ajungem la vreo doua mii de studenți peste care mai punem și vreo 200 din A1, iar din ăștia nu pot să cred că nu se mai găsesc vreo doi cărora să le placă să facă asta, însă nu știu exact de unde să înceapă, cum să-și facă paginile auzite. Ideea la care vreau să ajung este că mi-ar plăcea enorm să vorbesc cu voi, cei ce vă regăsiți în situația expusă mai devreme, să văd ce subiecte abordați și în ce fel și, cu cel mai mare drag, să vă public în această tentativă de gazetă. Dacă preferați anonimitatea, întocmai asta vă voi oferi – e o promisiune! Însă cel mai important este să scrieți dacă simțiți cu adevărat, să scrieți și, mai mult, să puteți primi un feedback. Și știu foarte bine cât de oripilantă vi se prezintă situația în care mult așteptatul răspuns ar fi o veridică insultă, un căcat constituit din jigniri perfect rânduite. Asta vă ofer eu, asta-i tot ce vă pot oferi, de fapt: posibilitatea de a încerca apa fără a o atinge, de a vă face cunoscute și citite gândurile tipărite pe foi fără a vă teme de ceea ce vor gândi cei din jur despre ele. Și de-aici nu pot urma decât două lucruri; fie deveniți mai buni, învățați să vă descoperiți golurile și să le umpleți, să scrieți mai bine și să primiți critici din ce în ce mai favorabile, fie cădeți într-o depresie în urma căreia nu veți mai avea niciodată curajul de
P a g i n a | 10
a scrie. Iar dacă se-ntâmplă cel din urmă, poate că sunteți prea slabi și nici n-ar fi trebuit să încercați vreodată. Dar poate, doar poate… poate că veți fi aplaudați în surdină măcar de câțiva cititori sihaștri.
Nu-i prea greu să ne găsim pe facebook, eu sunt Edward Ciurea, deci v-aștept să scrieți și să scriem și, în final, să reușim.