JOE NOPTIERĂ
MATILDE TACCHINI
Matilde Tacchini este director artistic, ilustrator și autor de cărți pentru copii. După absolvirea Academiei de Arte NABA din Milano în specializarea Art Direction, ea s-a dedicat campaniilor publicitare și, 15 ani mai târziu, a deschis un studio creativ în Piacenza unde s-a dedicat pe lângă designul grafic, literaturii și ilustrațiilor pentru copii, adevărata sa pasiune. Ea este convinsă că în cele din urmă creativitatea este sigurul lucru adevărat.
CELE O MIA ȘI UNA VIEȚI ALE LUI
JOE NOPTIERĂ
MATILDE TACCHINI
Dragi cititori, Numele meu este Joe, Joe Noptieră. Doresc să vă povestesc povestea mea incredibilă.
„Dar oare ce poveste poate să fi trăit o noptieră?” vă veți întreba. Ei bine, dacă chiar vă întrebați asta, o să fiți uimiți!
Trebuie să știți că nu am fost întotdeauna o noptieră. Înainte de această viață, am trăit multe alte vieți și una a fost mai aventuroasă decât cealaltă. Mi-am schimbat forma, culoarea și casa. Am făcut atât de multe lucruri și am fost folosit în atât de multe feluri.
Când nu a mai fost nevoie de mine, nu am fost distrus: am fost dus într-o fabrică în care am fost transformat din nou în ceva folositor.
Sunteți pregătiți să îmi aflați povestea?
CAPITOLUL 1
O COMODĂ CURAJOASĂ
În prima mea viață ca piesă de mobilier am fost o comodă.
Totul a început când un copac a fost tăiat dintr-o pădure întunecată, iar un tâmplar a făcut din el o comodă. Mai precis, o comodă foarte elegantă.
Am locuit atunci într-o casă la fel de elegantă, în casa unei bogate doamne aristocrate.
Ea a folosit sertarele mele sculptate și decorate cu finețe pentru a păstra în ele cele mai dragi lucruri. Unul dintre sertare era foarte mic și avea o încuietoare. Aici își păstra doamna cele mai valoroase bijuterii.
Am avut o viață foarte bună în această casă. Am fost șters adesea de praf și am fost lustruit; și asta îmi place foarte mult, așa cum le place tuturor celorlalte obiecte din lemn.
Într-o noapte însă, pe când stăpâna casei era în oraș, am auzit sunete înfricoșătoare. M-am trezit dintr-o săritură și am văzut o bandă de hoți care au întors întreaga cameră cu susul în jos. Hoții arătau exact așa cu îi știm din filme: îmbrăcați în negru și cu măști pe față.
După ce au răscolit încăperea m-au atacat, din păcate: au tras de mine în toate părțile pentru a deschide sertarul cu bijuterii. Îmi era tare frică, dar nu puteam să permit așa ceva! Mi-am dat silința să păstrez închis acest sertar.
Le-am dat ceva bătaie de cap: până la final mâinile lor erau pline de așchii. Știți cât de rău dor așchiile înfipte în degete?
Din fericire, când hoții aproape că m-au învins, iar eu aproape că nu mai aveam deloc putere să mă apăr, a venit cineva acasă. Când a aprins toate luminile, hoții au fugit pe fereastră.
Am avut noroc că hoții nu au reușit să fure niciunul din lucrurile aflate sub protecția mea. Dar din nefericire am fost atât de deteriorat încât nu am mai putut fi reparat.
CAPITOLUL 2
JOE CA AJUTOR DE COFETAR
După experiența nefericită cu hoții m-am gândit că voi ajunge în sobă ca lemn de foc. Și doar gândul acesta mă făcea să tremur de frică, dar oh, nu aveam de ales. Nu mai puteam fi reparat. Eram doar o comodă inutilă.
Dar am avut din nou noroc. În loc să fiu ars într-un șemineu, am fost dus într-un loc unde lemnul ponosit, așa ca mine, era dezasamblat, curățat, mărunțit și ... înnoit! Da, ați citit bine, înnoit: am fost adus într-o fabrică, eu, o comodă complet distrusă, și mi s-a dat o viață nouă. Am devenit o placă de PAL din lemn reciclat, care putea fi folosită la fabricarea de noi articole de mobilier. Și, într-adevăr, am fost cumpărat de un meșter îndemânatic care a făcut din mine un frumos dulap de bucătărie. Astfel am ajuns într-o cofetărie. Mmmm, delicios!
Am avut încă o dată noroc, dar nu destul. Tare l-am îndrăgit pe acest cofetar, dar el era uneori puțin zăpăcit. Poate era îndrăgostit sau poate avea pur și simplu prea multe pe cap. Poate nu vedea prea bine, dar oricum nu voia să își pună ochelarii. Treaba este că o dată la două zile folosea sare în loc de zahăr.
Astfel, prăjiturile din zilele cu ZAHĂR erau foarte bune, cele mai bune prăjituri gustate vreodată, iar în zilele cu SARE nu se puteau mânca.
Am încercat să îl ajut: de fiecare dată când vedeam că voia să folosească neintenționat sare în loc de zahăr îmi trânteam ușile cu zgomot. BUMM!
Speram că va observa greșeala. Dar el doar s-a speriat foarte tare și apoi a continuat să săreze, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Greșelile s-au ținut lanț și tot mai puțini clienți au venit la cofetărie (ceea ce era de așteptat, pentru că aici se vindeau de fapt prăjituri dulci-sărate!)
Și eu trânteam în continuare – BUMM! BUMM! Am trântit ușile tot mai mult, închizându-le și deschizându-le, pentru a-i atrage atenția prietenului meu distrat!
Mă gândeam că fac progrese. Dar pentru că a tot auzit ușile trântindu-se, cofetarul a fost convins până la urmă că în magazinul său erau fantome și l-a închis de pe o zi pe alta.
CAPITOLUL 3
JOE ARE PARTE DE EDUCAȚIE
Din nefericire, nimănui nu îi trebuia un dulap de bucătărie care venea dintr-un loc bântuit. Oricine se uita la mine se temea puțin și până la urmă am fost abandonat la groapa de gunoi. Eram din nou inutil sau cel puțin așa părea.
Dar, după cum probabil ați înțeles deja, sunt o noptieră norocoasă! Am fost luat de la groapa de gunoi și am fost dus din nou în locul magic în care lemnul este înnoit.
Am fost din nou spălat și mărunțit bine, ceea ce m-a gâdilat foarte tare. Am fost amestecat cu adeziv și am fost transformat într-o minunată bibliotecă.
Nu orice bibliotecă, ci una a unui scriitor!
Bine, trebuie să recunosc, acest scriitor nu prea avea succes.
Trimisese mii de manuscrise la mulți editori, dar foarte puține dintre cărțile sale au fost publicate.
Câteva dintre cele mai importante titluri ale sale sunt:
• GÂNDĂCELUL ALPINIST
(povestea unui gândăcel care voia să escaladeze Muntele Everest).
• BILE DE BLANĂ
(aventurile unei pisici în Primul Război Mondial).
• DO, DO, ȘI IARĂȘI DO
(povestea unui pianist foarte sărac al cărui pian nu avea decât o clapă funcțională. Adică Do, așa cum poate ați intuit deja).
Nu e nevoie să mai spunem că aceste cărți nu se vindeau prea bine. Scriitorul își câștiga traiul cu bilețele cu mesaje de pus în prăjituri cu răvaș.
Aveam atât de multe idei și sugestii pentru prietenul meu scriitor. Dar nu voiam ca lucrurile să o ia iar razna, ca la cofetărie. Așa că am decis să mă comport ca o bibliotecă normală.
În locuința scriitorului mi-am găsit un mic prieten, un șoricel. El era un adevărat șoarece de bibliotecă și purta chiar și ochelari. De la el am învățat să citesc. Au fost vremuri tare frumoase. Am citit toate cărțile de pe rafturile mele și timpul a trecut repede și liniștit.
Aș fi putut să trăiesc așa pentru totdeauna, dar într-o zi scriitorul a primit un apel și viața lui (și a mea) s-a schimbat pentru totdeauna.
Era editorul său: „GÂNDĂCELUL ALPINIST” avea un succes nesperat și a devenit bestseller în Nepal. Acum toți voiau să îl cunoască pe prietenul meu scriitor și a fost invitat la multe evenimente. Iar el a plecat imediat.
CAPITOLUL 4
O VIAȚĂ ÎN CONCEDIU
Când scriitorul a plecat nu a mai fost nevoie de mine ca bibliotecă. Dar nu am fost distrus: am fost din nou curățat, mărunțit, amestecat și înnoit. De fiecare dată când ieșeam din fabrică mă simțeam ca nou, era un sentiment minunat. Astfel am devenit un perete într-un bungalow dintr-un camping.
În camping am avut parte de veri minunate cu oameni din toată lumea: ei vorbeau engleză, germană, neerlandeză și franceză. În casa mea s-au vorbit multe limbi și am învățat șeptică, Monopoly și Scrabble.
Vara era foarte distractiv. Problematică era doar prezența țânțarilor: turiștii i-au plesnit cu palmele de perete și astfel direct pe mine!
Iarna mă simțeam însă foarte singur. Era pe acolo doar administratorul, un singuratic, care nu mi-a ținut prea mult companie. Ocazional am mai povestit cu casa de lângă mine, dar era una din acele fete care se plâng de orice. Înainte să devină o căsuță, ea fusese bucătăria unei vile mari și acum nu era deloc mulțumită de statutul ei.
Când am aflat deci că voi deveni din nou altceva, pentru că proprietarul campingului a decis să construiască o piscină pe terenul unde stăteam eu, nu mi-am făcut prea multe griji.
CAPITOLUL 5 MAREA CĂLĂTORIE
Poate că ar fi trebuit totuși să mă îngrijorez! Am fost înnoit, dar de data asta mă aștepta o călătorie lungă și periculoasă. De la o casă în camping am devenit o cutie de ambalare. M-au umplut cu cuptoare cu microunde și am fost expediat.
De fapt călătoria trebuia să fie scurtă: am fost dus la Genova pe un vas care trebuia să ajungă în portul Civitavecchia, de unde urma să fiu încărcat într-un camion cu destinația Roma.
Dar ceva nu a mers cum trebuie și nu am fost descărcat în Civitavecchia, ci am ajuns într-un alt oraș care se numea tot Roma, dar nu se afla în Italia, ci în Australia! Această călătorie a fost lungă și am suferit de rău de mare. Eram făcut până la urmă din lemnul unui copac de munte ...
În Australia însă nu era nevoie de o cutie de ambalare cu cuptoare cu microunde. Am fost trimis de la Roma (de la Roma australiană) la Sydney, cel mai cunoscut oraș din Australia, cu indicații precise de a fi trimis imediat înapoi în Italia. Dar se pare că există în lume mai multe orașe care au același nume.
În timpul călătoriei am povestit cu vecina mea de raft, o cutie pe nume Rosy și am aflat că suntem pe drum înspre un oraș pe nume Sydney, dar nu în Australia, ci în Canada!
Rosy a vorbit mult și mi-a povestit că asta este cu siguranță ultima ei călătorie, căci după utilizare cutiile de transport sunt eliminate.
Adesea, ele nu sunt refolosite, ci sunt arse într-o instalație, iar cercul vieții lor se oprește pentru totdeauna. Îmi era o teamă teribilă. Din fericire, greșeala a fost descoperită și am fost trimis înapoi în Italia, unde am fost înnoit din nou.
CAPITOLUL 6 IATĂ-MĂ!
După lunga noastră călătorie peste mări și țări, Rosy și cu mine am fost transformați din nou. Rosy este acum o masă drăguță, pe care noul nostru proprietar așază acasă tot timpul vaze frumoase pline de flori, iar ea este aproape de mine.
În fiecare zi o salut de pe fereastră, iar ea îmi zâmbește
și îmi povestește despre noile flori care au înflorit.
Eu sunt o noptieră, dar asta știi deja.
O noptieră minunată care locuiește în dormitorul lui Leo, un băiat de zece ani.
Trebuie să spun că Leo e destul de dezordonat. În cea mai mare parte din
timp sunt îngropat în benzi desenate, jocuri și șosete murdare.
Dar să fiu din nou acasă după atât de mult timp pe drumuri, asta mă face fericit.
Și, cu excepția șosetelor murdare pe care le aruncă pe mine, Leo este un copil adorabil.
Pot spune din toată inima: SUNT O NOPTIERĂ FOARTE FERICITĂ.
CAPITOLUL 7
SAIB ȘI SECRETUL REÎNNOIRII LEMNULUI
De fapt, nu este doar noroc. Există un loc magic. unde eu și alte piese de mobilier, care au fost catalogate ca inutilizabile și de aruncat, găsesc noi drumuri și astfel pot să înceapă o nouă viață. Un loc cu numele de SAIB.
Datorită acestei companii am putut să am parte de atât de multe aventuri. Trebuie să știți că în fiecare zi vin la SAIB 150 de camioane cu lemn reciclat. Ele vin din toate părțile Italiei și ale Europei: comode, dulapuri, birouri, ferestre, cutii de ambalare, dar și rafturi, dulapuri de haine, lădițe de fructe, mobilier de bucătărie, noptiere, scaune, lemn din construcții, paleți ... Tot ceea ce a fost făcut de om, dar de care nu mai este nevoie, ajunge la SAIB. Și totul este înnoit.
Procesul este organizat în cele mai mici detalii: lemnul este mărunțit și separat de toate celelalte materiale (de ex. șuruburi, cuie, mânere, sticlă sau componente din plastic). După aceea este uscat cu grijă, este prelucrat cu adezivi speciali și presat până când rezultă din acestea o placă de PAL. Ați văzut în povestea mea: cu aceste plăci se pot crea din nou birouri, rafturi, dulapuri de haine, mobilier de bucătărie, noptiere ... pe scurt, de toate. Ce pare vechi și inutilizabil și ar trebui aruncat se trezește la o nouă viață.
REFOLOSIM,RECICLĂM!REDUCEM,
CAPITOLUL 8
PENTRU BINELE PLANETEI
Aceasta este povestea mea. Este povestea unei bucăți de lemn care nu a fost arsă după doar o singură utilizare, ci a fost reutilizată în permanență, în multe forme diferite. Este povestea unei bucăți de lemn, dar este importantă pentru noi toți. Refolosirea de materii prime deja utilizate este cu adevărat importantă. Căci utilizarea de materii prime la finalul vieții lor, așa cum este lemnul unei vechi piese de mobilier, prelungește viața acestor materii prime și astfel nu se folosesc altele noi.
În locul tăierii de copaci, SAIB s-a decis să înnoiască lemnul vechi și să producă din acesta plăci. În acest mod poate rezulta mobilier nou din lemn reciclat. Și astfel nu mai trebuie tăiați copacii care sunt atât de valoroși pentru planeta noastră.
Priviți-mă!
Am fost întâi o comodă, apoi un dulap de bucătărie, o bibliotecă, parte a unui bungalow, o cutie de ambalare ...
și acum în cele din urmă, al vostru, Joe Noptieră!
Înainte să îmi iau la revedere de la voi mai am să vă spun un lucru. Sper că vă veți aminti în viața voastră cotidiană de povestea mea. Haideți să încercăm să reciclăm și să reutilizăm obiectele pe care nu le mai folosim, în loc să le distrugem.
Este foarte important să refolosim deșeurile, să conferim o viață nouă pentru ceva ce pare că nu mai este de folos ... Nu vorbesc aici doar despre lemn, ci și despre plastic, sticlă, hârtie ...
Știați că din sticle de plastic folosite se pot produce hanorace?
Din ziare vechi sau hârtie de ambalare se pot produce foi de hârtie pe care se pot tipări cărți.
Și că din balamale de aluminiu de la ferestre și mobilier se pot fabrica doze? Exact, doze, care vor fi umplute cu băuturile voastre preferate.
Nu credeți asta? Ei bine tocmai citiți de pe hârtia pe care am folosit-o pentru publicarea acestei cărți cu povestea mea. Într-o zi și această cărticică poate deveni un carnețel sau hârtia unui ziar ... dar vă rog, nu o aruncați. Puneți-o pe noptiera voastră. Sunt sigură că se bucură să fie în preajma voastră.
Și sunt sigur că și noptiera voastră are de spus o poveste frumoasă!
ÎN CULISE
Într-un an, o jumătate de milion de tone de lemn vechi este reutilizat, și astfel se poate evita în medie tăierea a 600 de copaci pe zi: activitățile de refolosire și înnoire ale SAIB în fabrica din Caorso, provincia Piacenza din Italia, previn ca aceste cantități enorme de lemn să fie eliminate la groapa de gunoi sau să fie arse, și astfel planeta noastră să fie privată de o resursă care are încă un amplu potențial de utilizare.
În instalațiile SAIB lemnul reciclat este verificat, curățat de impurități și mărunțit la dimensiunea de așchii. Așchiile sunt apoi uscate, cernute și curățate, amestecate cu rășini și presate la cald sub forma unei plăci din PAL brut. Plăcile brute sunt șlefuite și la final sunt acoperite cu hârtie decorativă. Produsul finit este o placă compactă, acoperită pe ambele părți cu hârtie decorativă. De exemplu, pentru amenajări interioare și producția de mobilier (bucătării, dormitoare, camere de copii, sufragerii, birouri, mobilier pentru baie).
SAIB a fost înființată în Italia în urmă cu 60 de ani. A fost realizarea visului unei femei care a decis să fabrice plăci de PAL din rădăcinile
plopilor răspândiți în regiune. Acum compania face parte din marea familie EGGER.
Experiența SAIB ne arată că sustenabilitatea este o provocare care creează noi posibilități și care reprezintă o mare valoare pentru mediu și pentru oameni.
SAIB a fost înființată în 1962 și timp de mai bine de 25 de ani și-a transformat modelul de business trecând de la economia liniară la cea circulară, creând astfel posibilitatea de a înlocui lemnul proaspăt cu deșeuri de lemn din obiecte folosite.
SAIB a fost dintotdeauna în strânsă legătură cu localnicii. De-a lungul anilor s-au legat relații importante cu organizațiile caritabile locale, prin intermediul cărora au putut fi susținute numeroase proiecte. În același timp s-a încercat implicarea constantă și neschimbată în inițiative sociale și nu numai, în jurul subiectului sustenabilitate, începând de la cei mai mici și în școli.
Cartea „Cele o mia și una vieți ale lui Joe Noptieră” a apărut dintr-o idee a lui Matilde Tacchini și Clara Conti / SAIB
SAIB s-a bucurat să susțină inițiativa de educație pentru o gândire îndreptată spre sustenabilitate în rândul copiilor.
Povestea, desenele și designul grafic au fost realizate de Matilde Tacchini
Fontul Easy Reading se potrivește perfect pentru o lectură directă, fluentă, și pentru persoanele dislexice.
Vă mulțumim
tuturor celor care vă duceți lucrurile de care nu mai aveți nevoie la centrele de reciclare, pentru ca acolo acestea să fie reciclate și să dobândească o viață nouă,
Rilegno, consorțiului național din Italia pentru colectarea de ambalaje din lemn care își aduce astfel o contribuție importantă la protecția mediului și previne astfel anual tăierea a mii de copaci,
tuturor oamenilor care au contribuit la apariția aceste cărți: lui Leo Goretti pentru editarea textelor și ADP Comunicazione_Francesca De Ponti și Monica Racic pentru susținere privind coordonarea editorială.
Sub rezerva modificărilor tehnice și a erorilor de imprimare. RO_05/2023 © 2023 SAIB
Și dacă noptiera ta nu a fost dintotdeauna o noptieră?
Și dacă înainte de venirea în dormitorul tău a arătat ca o comodă antică sau ca un dulap?
Cine știe câte aventuri ne-ar putea povesti!
Joe ne însoțește într-o călătorie fascinantă
în care vom descoperi că și povestea
unei noptiere poate să fie una colorată ...
ȘI POATE SĂ NE ÎNVEȚE CUM SĂ PROTEJĂM PLANETA NOASTRĂ!
© 2023 SAIB