DLC anul II
Sărbătorile cu sănătate și belșug !
DIN
info-hobby 12/2015 Din cuprins:
PROVOCARE - BALKANFILA 2018 Ce este marca poştală şi ce vrea ea ? Ştampilate, sau neştampilate? Filatelia fără timbre Harta telegrafo-poștală a Principatelor Române Unite Câte timbre sunt necesare pentru trimiterea unei scrisori pe Marte ? Bancnote care au circulat în România Emisiune 1944 OCUPAȚIA SOVIETICĂ
Ne scriu cititorii SURPRIZE ! SURPRIZE !
Top 10 erori filatelice românești LA MULȚI ANI ! București - România
apare ori de câte ori este necesar
info-hobby XXXI
PROVOCARE - BALKANFILA 2018 Anul 2018 trebuie marcat și filatelic. Deși acum un an am solicitat Guvernului Ponta organizarea unei expoziții filatelice de amploare, care împreună cu alte manifestări naționale să celebreze anul 1918 - Anul României Mari, nu am primit nici un răspuns. Odată cu planul de expoziții pe anul 2016, am făcut propunerea ca FFR să organizeze Balkanfila 2018. Reacțiile nu s-au lăsat așteptate, asociațiile de profil din Timiș, Sibiu, Bistrița și-au arătat, deja, disponibilitatea de a participa sau organiza această expoziție. Doresc să vă amintesc că ideea de organizare a manifestările filatelice BALKANFILA aparține României. După expoziția din 1958, din cauza greutăților de participare la expozițiile FIP, s-a născut ideea de a organiza expoziții filatelice între țările balcanice, plecând de la ideea eminentului diplomat Nicolae Titulescu, inițiatorul Antantei. Din cauza discuțiilor interminabile cu tovarășii de la Poșta Română, inițiativa Asociației Filateliștilor din România (AFR) a fost preluată de admnistrația poștală și filateliștii din Bulgaria. Astfel, în 1965, la Varna, s-a organizat prima ediție Balkanfila. De atunci s-au organizat 17 ediții Balkanfila și 6 ediții Balkanmax, România organizând 5 ediții. Având în vedere că asociațiile îmbrățișează această propunere, dar au întrebat, firesc, „- Cu ce bani ?" consider că până ce instituțiile de stat vor înțelege și vor sprijini aceast eveniment cultural de rezonanță internațională, noi, filateliștii, trebuie să ne demonstrăm solidaritatea contribuind pe lângă sponsorii patrioți și iubitori de cultură. Așa s-a facut la expoziția Londra 2015 și așa se petrece cu cea de la New York 2016. In consecință am deschis o listă de donații: Cristian Bartoc - 1000 USD, Alexandru Bartoc - 100 EUR. Asociațiile și filateliștii care doresc să contribuie vă rog să-mi comunice în cel mai scurt termen. După ce vom vedea cuantumul contribuției noastre, ne vom adresa instituțiilor statului, de la președinte și guvern, până la instituții private. Sunt convins că atât Poșta Română, cât și Romfilatelia se vor implica în organizarea acestei manifestări filatelice de importanță națională și răsunet internațional. Pană la 1 martie 2016, trebuie să știm pe ce ne bazăm, în așa fel încât la Congresul de la Tirana, unde se va desfașura ediția a XVIII-a a manifestării Balkanfila, să putem anunța oferta privind oraganizarea expoziției din 2018. Vă rog să vă implicați în această acțiune și să demonstrăm că România are forța necesară în organizarea unei asemenea manifestări. Va mulțumesc. Alexandru Bartoc - Secretar General al FFR
Nota redacției. Membrii grupării Gâlceava carto-filatelică (AFB) vor susține demersul organizării ediției BALKANFILA 2018 în România atât financiar, cât și prin activități și acțiuni voluntare. Citiţi
FILATELIA ◊ CURIERUL FILATELIC ◊ philatelica.ro MAGAZIN DE FILATELIE, CARTOFILIE şi NUMISMATICĂ Un pic mai bine informaţi ! Contează !
Tutoror colegilor din presa colecționistică le urăm un an cât mai rodnic !
02 Din lumea colecționarilor
Ce este marca poştală şi ce vrea ea ?
Info-Hobby 12/2015
Max Peter
/.../ Lăsând la o parte definiţiile date de diversele dicţionare, trebuie să înţelegem ce reprezintă o marcă poştală. Ce este ea de fapt ? Marca poştală este în realitate o simplă chitanţă prin care o administraţie poştală vinde promisiunea de efectuare a unui serviciu poştal clientului său. Ce legătură are acest lucru cu acel „mediu controlat“ ? Păi sunt două aspecte în această treabă: - primul: odată cu apariţia filateliei, marca poştală capătă un rol dublu, adică devine şi obiect de colecţionare, pe lângă rolul de „chitanţă“ pe care l-a jucat iniţial; - al doilea: odată cu crearea Uniunii Poştale Universale şi cu aderarea la aceasta a unui număr din ce în ce mai mare de ţări şi teritorii, circulaţia acelei „chitanţe“ a devenit universală, impunându-se adoptarea unui set de reglementări unitare la nivel global. De ce a fost nevoie de aceasta ? Răspunsul este adresat celor neiniţiaţi: aderarea unei ţări la Uniunea Poştală Universală şi recunoaşterea convenţiilor internaţionale permite ca o corespondenţă francată în acea ţară să fie considerată plătită în orice altă ţară membră a Uniunii. Mai există o „nuanţă“ a problemei legate de „mediul controlat“. Poşta a fost de-a lungul timpului considerată un monopol al statului (pretutindeni, nu numai pe teritoriul nostru). Emiterea de mărci poştale a fost, de aceea, considerată un atribut naţional, pe lângă alte atribute precum baterea de monedă. Chiar şi astăzi, în ţările în care serviciile poştale au fost complet liberalizate, existând mai multe poşte naţionale, emiterea şi punerea în circulaţie a mărcilor poştale se face de către o singură entitate pentru un anumit teritoriu geografic precis determinat (există câteva excepţii, dar ele întăresc de fapt această regulă generală). Revenim la mediul controlat. Cum se petrece de fapt punerea în circulaţie a unei emisiuni ? Există câţiva paşi care sunt importanţi atât pentru înţelegerea fenomenului, cât şi pentru a şti ce anume are valoare pentru colecţionari şi ce nu ar trebui să intre în aria lor de interes: - administraţia poştală emitentă face o estimare a necesarului de mărci poştale, după care comandă execuţia lor fizică; - aceeaşi administraţie (sau altă entitate - depinde de ţara emitentă) întocmeşte un act administrativ (la noi îi spune „decizie de punere în circulaţie“) care menţionează obligatoriu subiectul, valorile nominale şi tirajele; Acest act administrativ este trimis şi la Uniunea Poştală Universală, care emite la rândul ei un act administrativ prin care toate ţările membre sunt anunţate de existenţa şi valabilitatea noii emisiuni de mărci poştale; - se trece la punerea efectivă în vânzare a mărcilor. „Mediul controlat“ mai presupune ceva: imprimarea acestor mici „chitanţe“ nu se poate face de către orice tipografie de doi bani! Prin actele administrative, administraţiile emitente menţionează obligatoriu cine produce mărcile poştale. Asta presupune atât asigurarea securităţii, cât şi securizarea imprimării mărcilor. Adică la fel ca la tipografia de bani ! De ce ar interesa toate acestea pe filatelişti ? Păi, treaba este simplă: Orice produs care a fost pus în vânzare fără respectarea cerinţelor mediului controlat nu poate face obiectul unei colecţii filatelice, ci doar a unei colecţii parafilatelice. Mai concret, cataloagele naţionale şi internaţionale nu acordă cotări unor astfel de produse. Asta nu înseamnă că unele produse din această gamă nu îşi au şi ele amatorii lor. Bineînţeles că fiecare este liber să dea banii pe ce-i place, dar eu le consider activităţi extrafilatelice. Şi nu sunt singurul, aproape toţi metodiştii au adoptat această regulă. În final, o marcă poştală are trei categorii de preţuri şi este important de reţinut acest lucru: 1. Un preţ de cost, reprezentat de preţul nemijlocit de producere fizică a mărcilor poştale; 2. O valoare nominală, care este înscrisă (de regulă) pe marca poştală şi care reprezintă contravaloarea serviciului poştal care este vândut clientului; 3. O valoare filatelică, care rezultă din tranzacţiile între colecţionari şi este indicată (estimativ) de către cataloagele şi lucrările filatelice de specialitate.
Info-Hobby 12/2015
Din lumea colecționarilor 03
Ştampilate, sau neştampilate ? De câte ori am câte o discuţie cu cineva care nu are pasinea aceasta, invariabil mi se adresează o serie de întrebări tipice: „Ai multe timbre ? Ai timbre vechi ? Dar câte clasoare ai ? Dar cap de bour ai ? Auzi, dar care sunt mai scumpe, timbrele neştampilate, nu-i aşa ?“ Toate aceste întrebări, de cele mai multe ori spuse pe nerăsuflate, îi fac să zâmbească pe colecţionarii cu ceva vechime şi, din păcate (din cauza lipsei cunoştinţelor de specialitate) primesc de cele mai multe ori răspunsuri evazive sau cam în doi peri. În primul rând, trebuie să spun că nu există o regulă general valabilă care să facă mărcile poştale neştampilate (neuzate) mai rare decât cele ştampilate (obliterate, uzate). Există însă câteva reguli generale care determina ca una dintre aceste două categorii de piese să fie mai scumpă decât cealaltă, dar de la caz la caz. Puţină teorie ... Pentru o perioadă destul de lungă de timp după ce au fost inventate, mărcile poştale au avut o destinaţie cât se poate de precisă: se utilizau la francarea diferitelor categorii de corespondenţă poştală (adică se lipeau pe ele), conform valorilor nominale, care trebuiau să acopere contravaloarea serviciului care urma să fie prestat. În timp, au existat situaţii când unele administraţii poştale au inventat şi mărci poştale cu destinaţie specială, adică mărci care urmau a fi utilizate pentru anumite categorii de corespondenţă, ori pentru anumite categorii de servicii poştale. Aşa au apărut mărcile poştale de serviciu (destinate francării corespondenţelor oficiale), mărcile porto (pentru corespondenţele nefrancate sau francate insuficient), timbrele pentru telegraf (destinate francării telegramelor sau formularelor telegrafice), timbre cu francare obligatorie (adică timbre care trebuiau aplicate obligatoriu pe corespondenţe, pe lângă mărcile poştale propriu-zise, cu ajutorul cărora se colectau unele taxe de altă natură decât cea poştală), precum şi alte categorii de mărci şi timbre. Pe de altă parte, cursul istoriei într-o regiune sau într-o anumită ţară a influenţat enorm emiterea şi utilizarea mărcilor poştale. Şi putem enumera aici o sumedenie de situaţii care s-au tot întâmplat pe parcursul timpului: schimbarea monarhilor, schimbarea formei de guvernământ, modificarea frontierelor, reformele monetare, conflicte militare care au făcut imposibilă circulaţia poştală „normală“, care a fost înlocuită de poştele militare şi de campanie. Au mai fost, de-a lungul timpului, şi alte evenimente care au afectat în primul rând activitatea poştală: lipsa mărcilor necesare în anumite zone, pe perioade limitate de timp (care a dus la punerea în circulaţie a unor mărci poştale cu putere de francare regională); existenţa unor servicii poştale alternative, de genul celor asigurate de către unele companii de navigaţie fluvială şi / sau maritime, ori servicii poştale ale unui stat executate pe teritoriul altui stat etc. Astfel de situaţii sunt numeroase şi numai o simplă enumerare a lor ar constitui indexul unui catalog filatelic general. Ceva mai târziu şi-au făcut apariţia şi obiceiurile „proaste“ ale unor administraţii poştale: au început să fie emise mărci şi emisiuni destinate în primul rând pieţei filatelice, nu consumului poştal. Mai rău, au existat destule administraţii poştale care au „dublat“ fiecare marcă poştală dintr-o perioadă cu producţii destinate în exclusivitate filateliştilor (de genul mărcilor ieftine, preobliterate sau obliterate de complezenţă, ori comercializarea unor versiuni nedantelate pentru fiecare serie). Dar acestea sunt excepţii de la regula generală şi le voi trata separat. Regula generală Distincţia dintre preţul mărcilor neştampilate şi cele ştampilate este făcută de proporţia în care mărcile respective au fost consumate în circuitul poştal, conform destinaţiei acestora. Adică, mai pe scurt, cu cât tirajul unei mărci a fost consumat în propoţie cât mai mare, cu atât marca respectivă este mai rară neuzată decât uzată. Această regulă are şi un revers: există anumite mărci poştale care, din tirajul total imprimat a fost folosită în circuitul poştal numai o foarte mică parte. În acest caz, exemplarele ştampilate vor fi întotdeauna mult mai scumpe decât cele neştampilate. Deci, ca regulă generală, numărul de exemplare existent din fiecare stare a piesei îi determină preţul. Şi iată că am amintit de un cuvânt magic, starea în care se poate găsi o marcă poştală. Nu vă grăbiţi, nu e vorba de calitatea ei, ci de altceva.
04 Din lumea colecționarilor
Info-Hobby 12/2015
În decembrie 2006, la casa elveţiană de licitaţii David Feldman a fost oferită spre vânzare una dintre colecţiile celebre de mărci poştale româneşti clasice, colecţia Tomasini - Künzi. Tomasini a câştigat cu această colecţie, în 1969, la expoziţia mondială de filatelie de la Sofia, un mare premiu internaţional. Datorită numeroaselor piese foarte frumoase, această colecţie a devenit una de referinţă. La licitaţia din 2006, marca de 27 de parale, neştampilată, din prima emisiune a realizat un preţ record chiar şi pentru un Cap de bour, de 130.000 euro. Acest preţ deosebit de ridicat nu a fost însă realizat pentru că a fost un Cap de bour (aşa cum a încercat să acrediteze, la timpul respectiv, o parte din mass-media), ci datorită calităţii piesei, care îi asigură statutul unic de „cea mai frumoasă marcă poştală de 27 parale neştampilată“ dintre toate cele cunoscute. În cursul anului 2014, la licitaţii europene ale altor firme de specialitate au fost oferite mărci de 27 parale la preţuri în jurul sumei de 1.000 franci elveţieni, din cauza defectelor avute şi aspectului mai puţin frumos. Starea mărcilor poştale Mărcile poştale pot fi în una dintre cele două stări de bază: neştampilate (filateliştii le mai denumesc neuzate sau neobliterate), respectiv ştampilate (obliterate, uzate). În absolut toate cataloagele filatelice, fie ele generale, specializate, globale sau regionale (naţionale) se pot găsi cel puţin două coloane de preţuri (filateliştii le mai spun şi cote): pentru cele neştampilate, respectiv pentru cele ştampilate. Acum, pe ce bază sunt determinate aceste preţuri (cote) ? Păi factorii sunt numeroşi, printre ei putându-se enumera: - valoarea nominală (de regulă - fără a fi o regulă generală - nominalele mai mari capătă preţuri / cote mai mari decât nominalele mici); - tirajul mărcii respective (pentru tiraje mai mici, preţurile sunt mai mari decât pentru restul); - vechimea (nici aici nu este o regulă universal valabilă, dar se presupune că dintr-o marcă mai veche, numărul de exemplare rămase în circuitul filatelic este mai mic în comparaţie cu o marcă mai nouă, din cauza aşa-zisului „consum natural“: mărci care se deteriorează, mărci care se pierd în incendii, inundaţii sau alte calamităţi sau care pur şi simplu ajung la gunoi etc.). Ceea ce vreau să subliniez este că în procesul de atribuire a preţurilor (cotelor) în cataloage nu există o formulă matematică de calcul. Preţurile reprezintă rezultatul unui proces de lungă durată, prin care practic mărcile poştale sunt aşezate pe o scară ierarhică a rarităţii. De fapt, o catalogare corectă (deci şi preţuri corecte) rezultă atunci când se face într-un mod cât mai just aprecierea relativă a rarităţii unei mărci, comparată cu alte mărci din aceeaşi perioadă, ţară, nominal, stare etc. Este de la sine înţeles că nu oricine se poate apuca să atribuie cote (preţuri) mărcilor. Acest lucru nu se poate face decât de către persoane cu o experienţă foarte bogată şi cu un bagaj extrem de solid de cunoştinţe de specialitate. Alte „stări“ ale mărcilor poştale Unele cataloage indică preţuri (cote) pentru mărcile aflate pe corespondenţe întregi. Adică pe scrisori, pe cărţi poştale, pe formulare sau documente poştale, pe frahte telegrafice, pe mandate sau pe orice alt obiect care a fost transportat de către un serviciu poştal. Asemenea piese sunt colecţionate, de regulă, de filateliştii specializaţi. Aici există o recomandare pe care orice filatelist o face: dacă întâlniţi astfel de corespondenţe mai vechi de anii ’60 ai secolului trecut, nu dezlipiţi mărcile de pe acestea şi nu le decupaţi cu foarfeca sau lama. Există situaţii în care astfel de piese întregi pot fi de sute de ori mai scumpe decât mărcile pe care le poartă, deci aţi face o mare greşeală! Este drept, astfel de situaţii nu sunt prea dese, dar... niciodată nu se ştie de unde sare iepurele ! Cel mai bun lucru este să le arătaţi unui colecţionar şi să-i cereţi părerea.
Info-Hobby 12/2015
Din lumea colecționarilor 05
Filatelia fără timbre Mai există o categorie de obiecte de corespondenţă care poate avea preţuri deosebite: corespondenţele fără mărci poştale. De regulă, astfel de piese sunt căutate tot de către colecţionarii specializaţi, ele putând fi încadrate în următoarele categorii principale: - corespondenţele prefilatelice, sau acele scrisori sau documente poştale care au fost transportate prin poştă înainte de introducerea mărcilor poştale în ţara respectivă; - corespondenţele oficiale sau de serviciu, corespondenţe care, datorită specificului reglementărilor poştale, puteau circula de la expeditor la destinatar fără să fie francate cu mărci poştale; - corespondenţele nefrancate, dar care poartă semne ale utilizării poştale. Ce anume îi interesează pe colecţionarii specializaţi la astfel de piese. Aici intră amprentele ştampilelor oficiilor (birourilor, agenţiilor) poştale, unele ştampile şi / sau etichete de serviciu (de genul celor cu inscripţii „recomandat“, sau „expres“ etc.), amprente ale ştampilelor unor oficii (birouri) de cenzură militară şi / sau civilă (pe timpul conflagraţiilor), iar câteodată pur şi simplu unele inscripţii făcute cu mâna, cu creion negru sau colorat, ori cu cerneală şi care au diverse conţinuturi (cifre sau chiar operaţii aritmetice simple de adunare, indicaţii de genul „cu ştafeta“ / „urgent“ / „via localitatea“ / „via poşta austriacă“ / „cu vaporul“ sau altele asemenea. Există numeroase cazuri şi situaţii în care numai o simplă inscripţie manuală de acest fel poate face dintr-un document oarecare o piesă de mare interes istoric. Tocmai de aceea pentru orice piesă de acest gen este recomandat ca posesorul să ceară o părere de la o persoană calificată. N.B. În dorința de a veni cât mai mult în întâmpinarea noilor colecționari de timbre, am primit din partea domnului Max Peter permisiunea de a publica în buletinul info-hobby capitole din lucrarea domniei sale Care este preţul mărcilor poştale ? Scurt ghid destinat colecţionarilor, apărută în anul 2014. Mulțumim, și pe acestă cale, distinsului cercetător-filatelist.
În pregătire Datorită prietenilor și colaboratorilor noștri, în curând va apărea cel de al treilea capitol al albumului-catalog Chevallier - cronicarul-foto al plaiurilor nemțene. Ocupații pe Valea Bistriței. Adolphe A. Chevallier a acordat o atenție deosebită preocupărilor cotidiene ale locuitorilor Văii Bistriței. Lucrul la pădure și creșterea animalelor au fost și sunt și în prezent principalele lor îndeletniciri. Cum cea mai ieftină cale de transport a lemnului scos din bogatele păduri de pe versanți era apa Bistriței, aceasta a fost folosită din cele mai vechi timpuri până la mijlocul secolului trecut. Atât plutăritul, cât și preocuparea silvicultorilor de regenerare a fondului silvic sunt surprinse în numeroase imagini luate de marele artist-fotograf. Totodată, a imortalizat mai toate activitățile cotidiene de la păstorit, la scărmănarea și torsul lânii, la împletit, țesut, dar și cusutul frumoaselor ii, altițe, cămăși și ștergare cu motive populare sau prelucrarea cânepii pentru confecționarea ițarilor și alte piese vestimentare. De asemenea, grija aprovizionării gospodăriei cu apă, lemne, spălatul rufelor sau pescuitul în apele Bistriței constituie alte secvențe ale ocupațiilor zilnice rămase în clișeele sale. Încă nu este prea târziu să contribuiți la realizarea unei lucrări cât mai complete.
Distinsul colecționar arădean Gheorghe Cserni, unul dintre marii filateliști români ai ultimelor decenii, ne-a părăsit pentru totdeauna. Ne vom aminti mereu de dânsul prin sfaturile pertinente acordate și studiile sale filatelice publicate de-a lungul vieții. Dumnezeu să-l odihnească !
06 Din lumea colecționarilor
Info-Hobby 12/2015
Harta telegrafo-poștală (1865) a Principatelor Române Unite
Stații telegrafo-poștale de clasa I: București, Iași, Focșani. Stații telegrafo-poștale de clasa II: Galați, Craiova, Ploiești, Brăila, Giurgiu, Botoșani, Bârlad, Severin, Ismail. Stații telegrafo-poștale de clasa III: Bacău, Buzău, Bolgrad, Cahul, Dorohoi, Huși, Mihăileni, Tg. Ocna, Pitești, Piatra (Neamț - n.n.), Câmpulung, Fălticeni, Slatina, Reni, Roman, Vaslui. Stații telegrafo-poștale de clasa IV: Râmnicu Vâlcea, Tecuci, Fălciu, Tg. Neamț, Oltenița, Călărași, Curtea de Argeș, Râmnicu Sărat, Târgoviște, Tg. Jiu, Caracal, Tg. Frumos, Leova, Mizil, Turnu Măgurele, Găești, Calafat, Câmpina, Adjud, Bechet. (de la Vlad Cubreacov)
Câte timbre sunt necesare pentru trimiterea unei scrisori pe Marte ? Pentru a răspunde la această întrebare pusă de un copil pasionat de astronomie, Poșta Regală Britanică a făcut eforturi uriașe, mergând până la a solicita sprijinul NASA, agenția spațială americană. Cererea, cel puțin neobișnuită, formulată de micul Oliver, de cinci ani, a lăsat mai întâi perplexă Poșta Regală, potrivit unui comunicat transmis de AFP. Apoi s-a luat decizia de a apela la specialiști: serviciile poștale ale Majestății Sale au luat legătura cu Centrul Spațial Kennedy (Florida) pentru a stabili costul de trimitere a scrisorii în cadrul unei misiuni de explorare a NASA. Li s-a răspuns că pentru a calcula costul de trimitere trebuie să se ia în considerare cei 567 de milioane de kilometri cât măsoară distanța de la Pământ la Marte. „NASA mi-a explicat că cea mai recentă călătorie a lor pe Marte, pentru transportarea robotului Curiosity, a costat 700 de milioane de dolari", spune Andrew Smout de la serviciul clienți al Royal Mail. „Luând în considerare greutatea navetei, au apreciat că trimiterea pe Marte a unui obiect de 100 de grame ar costa 18.000 de dolari", adaugă el. Pe baza acestor informații, Poșta britanică „a ajuns la concluzia că cine vrea să trimită o scrisoare cu tarif normal cuiva care locuiește pe Marte trebuie să plătească 11.602 lire sterline și 25 de pence (16.140 de euro)", adică echivalentul a 18.416 timbre. Odată misterul lămurit, micul Oliver a mulțumit Royal Mail, adăugând totuși că este „foarte scump să trimiți o scrisoare pe Marte". Deocamdată ! (n.n.) (Preluare din LIFESTYLE de vineri, 4 decembrie 2015) O cale ușoară de comunicare pe facebook prin FEDERAȚIA COLECȚIONARILOR din ROMÂNIA
Info-Hobby 12/2015
Din lumea colecționarilor 07
Bancnote care au circulat în România Emisiune 1944 OCUPAȚIA SOVIETICĂ(II)
Bilete emise de Comandamentul Armatei Roșii 5, 10, 20, 100, 500, 1.000 și 5.000 lei. Surse: www.bnr.ro/; https://www.academia.edu/.ro; www.bancnoteleromanesti.go.ro/; http://www.romanianvoice.com/numis/; http://ro.wikipedia.org/wiki/Leu românesc;
08 Din lumea colecționarilor
Info-Hobby 12/2015 Bună seara Domnule Găbureac, Vă mulțumesc. Am reușit sa vorbesc cu domnul Tudor Gheorghe. În altă ordine, am luat un plic (parte dintr-un un lot mai mare) cu emsiunea C. Raiu cu supratipar dublu. Cred că este un fals, la dumneavoastră (în catalogul specializat - n.n.) figurează doar supratipare deplasate. Ce credeți ? Numai bine, Aurel Păun. Domnule Aurel Păun, Am primit răspunsul unui specialist serios: „Tocmai am publicat un articol referitor la făcături. Cu excepţia unui singur exemplar albastru cu supratipar răsturnat, toate celelalte varietăţi raportate la această emisiune (supratipare deplasate pe două mărci, supratipare duble sau răsturnate) s-au dovedit a fi falsuri. În România nu cred că avem un expert care să aibă curajul să expertizeze supratiparul 8 IUNIE.” Așa se explică de ce nu apare în catalogul specializat ROMÂNIA. CURIOZITĂȚI ȘI VARIETĂȚI FILATELICE. Toate bune !
ANUNȚURI SCHIMBURI / CUMPĂRĂRI / VÂNZĂRI Caut TIMBRE STATISTICE (vezi catalog CMPR 1974, pag. 467-468) neobliterate sau pe documente poștale. Persoana de contact Norbert Blistyar e- mail: norbert.blistyar@freenet.de Se lucrează la o nouă ediție a catalogului specializat ROMÂNIA. ERORI FILATELICE 1903-2014. Apariție 2018. Orice semnalare, necuprinsă în edițiile anterioare, este binevenită. Sergiu Găbureac
Schimb / cumpăr / vând erori și curiozități filatelice românești perioada modernă și contemporană (1903-2015). Sergiu Găbureac Schimb / cumpăr / ilustrate ROMÂNIA editate de Ad. Kruger Sergiu Găbureac - gsm_as@yahoo.com
Surprize ! Surprize ! Eram într-o vizită la Bârlad. Ca de fiecare dată, trec și pe la Biblioteca Publică. La plecare îmi cad ochii pe o fotografie înrămată ce era pe un raft. Mă apropii și nu-mi vine a crede ochilor. Era o ilustrată, tip ștraif, Bârlad. Identificarea nu o puteam face pe loc întrucât nu avea numele editorului tipărit, ci doar un număr: 645. O scanez și alerg la unul din prietenii cartofili, ing. Dănuț Pecheanu. Deschidem catalogul-album Țara Moldovei de Jos și după cum bănuiam îi găsesc locul. Piesa face parte din emisiunea a X-a, poz. 19 a prolificului editor-fotograf Nicolai A. Petroff, scoasă în anul 1907 (?!) . Urmează telefoane, mailuri, sms-uri !...
De ce-i frumoasă filatelia ! Top 10 erori filatelice românești - Anul 1958
Contestațiile vor fi analizate în regim de urgență ! Pentru emisiunile Citirea uneide mărci mărci poștale uzuale vom face
Ca de obicei, depistarea unor erori o lăsăm în seama Dumneavoastră. Citirea unei mărci se face de la stânga la dreapta și de jos în sus.
topuri separate. Așteptăm propuneri de top pentru ani cuprinși între 1903 și 2015.
O colecţie fără erori, curiozități și varietăți filatelice este ca un piure fără sare ! NOI VĂ OFERIM SAREA INFORMATIVĂ !
Ne scrieți, ca de obicei, pe gsm_as@yahoo.com
Editor: Sergiu Găbureac. Lector: Dumitru F. Dumitru
INFORMAȚIE = PUTERE !
Orice informație, articol, știre, foto sunt binevenite ! Mulțumiri celor care înțeleg să sprijine financiar apariția.
XXXI pdf
Contact: gsm_as@yahoo.com, 0731 936.615, 0752 975.130. Blogul lui Găbu: http: //blogulluigabu.blogspot.ro/; www.facebook.com/sergiu.gabureac.3. Nr. 12/31.12.2015