Revista Booklook nr.57/2021 by Hopernicus

27 septembrie 2020. Lansare de carte la Ateneul din Bacău, o manifestare organizată de L.S.R. Filiala Iaşi-Nord Est, preşedinte Dan Teodorescu, membru A.L.P.I.

11 octombrie 2020. Grădina Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași, director: dr. Aurica Ichim. Președintele Filialei din Iași a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, dr. Vasile Diacon, membru A.L.P.I., a moderat în condiţii specifice lansarea volumelor: Amintirile lui Dimitrie Emilian, autor Victor Iosif, membru A.L.P.I. şi Casa de Cultură a Studenților din Iași, autor Vasile Pop. Foto Corina Gherman

ZĂPEZILE DE ALTĂ DATĂ… DEFINIŢIA ZĂPEZII A îngheţat lumina în somn şi cade mirată pe străzi visând că răsare la poli. Octavian Paler PRIMII FULGI

ZĂPADA Fulg limpede şi pur, Te-aştept să te scobori, Petala de pe flori Sădite în azur. Azurul se încheagă Să facă iernii salbă. E-o trudă-n bolta-ntreagă Să-ţi facă fiinţa albă.

Iarna scutură zăpadă Peste pomi, câmpii şi case. Cad fulgi mari, cât porumbeii Şi fulgi mici, cât ghioceii. Dar ajungând la noi, Otilia Cazimir Cu steaua şi cu luna, Tu treci întotdeauna Şi laşi în lut noroi.

Tudor Arghezi

BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Cornelia Ursu, George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel). ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Numerele revistei noastre sunt onorate de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru şi Nicolae Viziteu.

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Booklook nr . 57 - pg. 1

CRONICI SUPRAREALISTE… LA VOLUME OPTIMISTE (sonete… nu prea canonice) UN ZBOR MEMORABIL ÎN LUPTĂ CU NOUL BALAUR (CORUPŢIA)

Îşi făcuse-un stoc bogat cu D-ALE LUMII, dup-un foarte rodnic zbor, Cu un supersonic reactor, Deci avea destule trufandale.

Ca un Arhanghel, bravul Mihail, Îşi mânuieşte făr’ de milă spada Ca să-şi arate tuturor bravada Prinzându-şi de catrene flori de stil.

Culesese chiar de pe un nor Nişte-amare (dar de soi) migdale, Şi, de sub extraterestre dale, Un borcan cu gem scânteietor.

Lansându-şi, plin de dibăcie, nada, Muiată într-o zeamă de trotil, Tot aştepta, stând doar pe mal, abil, Să-şi prindă într-o epigramă prada.

Traversând şi vremuri feudale, Observase un ciudat decor Şi construcţii vag piramidale;

De-aceea încerca şi un dactil, Dar îi ornase cu o poantă coada Fiindc-aşa i se părea util;

Cum avea permis de cascador, Depăşise punctele nodale Spre-a ateriza aici cu spor.

Cum nu stârnise totuşi busculada Cumpărătorilor, mereu subtil, Va reporni probabil canonada.

PARADISUL REGĂSIT

ULTIMUL ZBOR AL LUI ICAR

La Teatrul de Revistă PARADIS Azi EVA, în spectacolu-i de gală, Adună, de la cei aflaţi în sală, Prin ZÂMBETE, solicitări de bis.

Pornise-n zbor planat spre infinituri, Pe-aripi din visuri ce n-au fost trăite, Durate din penaje revopsite, Extrase din, de mult uitate, mituri.

Prestaţia aceasta ideală Pornise de la fructul interzis, Cel care, în trecut, era proscris: Sfidase doar chiar clasica morală.

Avea în faţă ţinte negăsite Ascunse în inexistente schituri, În care nemaiîntâlnite rituri Se înfrăţeau cu gânduri nerostite.

Deci, mândru de privelişte, ADAM, Statornic amator de veselie, Invită spectatorii la bairam;

Aceste tentative, ameţite De-amestecul ambrozie-absint, S-au dovedit (din start!) nereuşite…

Apoi anunţă-n jur cu bucurie, Schimbarea celor roade de pe ram În câte-o inspirată poezie.

Deci zboru-acesta, nicidecum succint, A dus la rătăciri necontenite Prin cel mai insolvabil LABIRINT. CRONICAR: Eugen Deutsch

BIBLIOGRAFIE: Mihai Batog-Bujeniţă: D-ale Lumii; Elena Măndru: Zâmbete în Paradis; Mihai Haivas: Epigrame Mihăilene; Eugen Deutsch: Icarus 2020

Booklook nr . 57 - pg. 2

SIMFONIA ALBULUI MI-AM PUS IUBIREA În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea: Zăpezi şi flori plăpânde din livadă, Dar florile-ncepură a cădea Şi în april nu mai găseşti zăpadă. În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus: Privire, voce, inimi, sărutare. Dar tu-mi surâzi şi când eu vin, te-ai dus; Dulceaţa de-a iubi, înşelătoare. Cum suflă pe sub uşă vânt de gheaţă, Lugubra-i spaimă, moartea şi-o gemu; Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viaţă Morminte, flori care-au căzut, şi tu. Elena Văcărescu CURAJ Deşi, cu iarna care-a trecut Poate părea c-am murit Şivoaie se duc din grele zăpezi... Cîntări, şi cîntări m-au trezit. Gălăgioase glasuri mi-au zis Despre-o viaţă oricît de-amară... Şi soarele, sus, un cer a deschis, Cu bucurii de primăvară. George Bacovia

UN GÂND DE IARNĂ Când primele ninsori or să se cearnă, Atunci va fi mai greu de cei plecaţi, Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ, Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă. Prin lume numai oameni de zăpadă, Un foc din vatra stânelor să smulgi, Şi, cu puterea disperării dulci, Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă. Se vor aşterne între noi vecernii, Din clopote cădea-vor chiciuri mari, Atunci visez, frumoasă, să apari La marile instanţe ale iernii. Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm, Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim. Adrian Păunescu

NINGE CU DUŞMĂNIE Ninge cu duşmănie, Cu ură cade zăpada Peste apele îngheţate cu ură, Peste livezile înflorite din răutate, Peste păsările înrăite care îndură. Ninge ca şi cum prin zăpadă Ar trebui să se sfârşească Viaţa acestui acvatic popor, *** Ninge cu o încrâncenare N-ajungem niciodată vreunul dintre noi Omenească, la vreun altul dintre noi n-ajungem Ninge otrăvitor. cum nu ajunge al pădurii roi Pe cine să mire? la arborele singuratic, sânger. Doar eu mai ştiu Vom pune sănii, noi, ca şi Serghei Că ninsoarea dar nu pe vreo zăpadă A fost la-nceputuri iubire. ci doar pe gheața lacrimilor în toi E atât de târziu ce stau să cadă. Şi ninge hidos, Nichita Stănescu Şi nu-mi vine-n minte Decât să aştept Lupii flămânzi, Să le fiu de folos. Ana Blandiana

Booklook nr . 57 - pg. 3

POEMELE ZĂPEZII STRIGĂTUL ŞI ZĂPADA

GERUL Astă noapte gerul A bătut la geam. Cine să-l audă? Dacă eu dormeam. A căzut zăpadă şi s-a luminat... Vai! Ce flori frumoase Gerul a pictat. FULGUL DE ZĂPADĂ Pe obraz, pe nas, pe umăr, Tot cad fulgii fără număr S-a oprit în palmă unul, Iute, iute, închid pumnul Desfac pumnul, unde-i fulgul?

Doamne ce-ai vrut să-mi ascunzi când l-ai făcut pe cal? Şi cine ai fi vrut să nu ştie şi ce anume, de-ai făcut plopul?!... Pe mine când m-ai făcut lacăt la ce poartă m-ai pus, ce-ai încuiat cu mine şi de cine?... DING-DANG

Mirat eşti tu, fulg de zăpadă, tu, bâlbâitule ce eşti în aer! Un simplu bot de miel şi-atât te poate despodobi de geamul meu Am în mână-un strop de rouă, prin care privind Sau un bob de apă, plouă? visez visul. S-a topit în mâna mea Acum se încheie Otilia Cazimir următorul vers: Tu, fulg de zăpadă MI-AM PUS IUBIREA subţioară a frigului! În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea: Zăpezi şi flori plăpânde din livadă, CÂNTARE Dar florile-ncepură a cădea Ce puţine sunt ale noastre din noi Şi în april nu mai găseşti zăpadă. şi cât de puţină de murdărie, În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus: dezesperanţa, Doamne, Privire, voce, inimi, sărutare. este în noroi Dar tu-mi surâzi şi când eu vin, te-ai dus; şi câtă de zgârcenie de alb se află în fulgul de zăpadă Dulceaţa de-a iubi, înşelătoare. şi ce puţină piele şi înfrigurată Cum suflă pe sub uşă vânt de gheaţă, ai pus Lugubra-i spaimă, moartea şi-o gemu; pe trupul plin de răni, pe carnea vie a existenţei mele. Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viaţă Nichita Stănescu Morminte, flori care-au căzut, şi tu. Elena Văcărescu

Booklook nr . 57 - pg. 4

CARICATURA BOOKLOOK-ASHA

Desen de Costel Pătrăşcanu

RISIPITORI DE EPIGRAME UNUI DOCTOR VETERINAR M-a servit conştiincios, Nu zic ba. Dar m-a costat! Pentru un viţel tratat I-am dat unul…sănătos.

LUI CINCINAT Când suspini pe la ferestre Întristate madrigale, Luna-i veselă, maestre, Ca…chelia dumitale.

LA UN FIR DE IARBĂ Ai străbătut betonul chiar, Dar o copită viaţa-ţi curmă; O, cât efort, ca pân’ la urmă, Să te strivească …un măgar! Efim Tarlapan

CHELIA LUI CINCINAT Agronomia ne învaţă Că planta de la suprafaţă Nu are cum să crească-n gol, Când n-are hrană la subsol. N. G. Mihăescu-Nigrim

Booklook nr . 57 - pg. 5

PE UN BLOC DE GHEAŢĂ OROLOGIUL DE GHEAŢĂ ...O, veşnic aş vrea să întârzii aici, pe treapta supremă la care fiinţa nu scade ca umbrele, nici prezenţa nu trece-n mişcare. Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc, şederea a toate-ntru sine. Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc, topeşte zăpada sub mine.

BOEMĂ Se aşeza să ningă Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntâlnesc La sfârşit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu eşti mai frumoasă iarna. Doar corbii spuneau Ştefan Augustin Doinaş Că stai acasă Cu vreun prieten. LA DRUM Reintram în târg. Moş Crăciun, la urcuş, Zăpada licărea S-a pornit cu sacu-n spate. Electric Drumu-i rău, şi-i lunecuş, Pe fereastra ta. Lung se uită îndărăt, Se ducea o noapte. Scuturându-şi barba rară Citeam De omăt, Ca în nopţi de iarnă. Şi oftează sub povară: – Greu tătucă, greu de tine! George Bacovia Iaca, stau şi mă socot ELEGIE Dacă nu cumva-i mai bine Mamă, întâia zăpadă Să mă mut mai cătră vară, Începe deasupra-ţi să cadă, Că-s bătrân şi nu mai pot! Asculţi înspicarea de vânt, Otilia Cazimir Ascunsă-ntr-un singur cuvânt. Pământul întreg se destramă AUTOPORTRET El trece şi dincolo, mamă? Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Materia unde se duce În patria sa Din locul c-o floare de cruce? zăpada făpturii ţine loc de cuvânt. Urmează mai greu, după greu? Sufletul lui e în căutare, Se moare şi-acolo mereu? în mută, seculară căutare, Şi cine mai plânge aceste de totdeauna, Noi morţi fără boli, fără veste? şi până la cele din urmă hotare. Tu toate voiai să le ştii, El caută apa din care bea curcubeul. Izvor pentru verbul a fi El caută apa - Tu care născut-ai în chin, din care curcubeul Această ninsoare ţi-o-nchin, îşi bea frumseţea şi nefiinţa. Lucian Blaga Sfinţind cu prohod de nămeţi Prea multele tale peceţi. Marin Sorescu –

Booklook nr . 57 - pg. 6

SONETE… ÎNARIPATE

SONET NEPĂMÂNTEAN Sonetul ce a părăsit pământul, Pornind în zbor pe-aripa unei „pene” E cântecul ce-atrage mici sirene, Fiindcă-ntrece în viteză… vântul. Nici Marţial şi nici chiar Demostene N-ar mânui mai potrivit cuvântul, Ce se înalţă, folosind avântul, Spre-a antrena-o şi pe Melpomene. Deci părăsind terestru-i „Cosmodrom”, Ţintind să lase-n urmă constelaţii, Stârneşte-o galerie de ovaţii Când trece şi de… stratul de ozon; Aşa că astăzi bravul condeier, Nu e deloc în aer ci… în cer!! SONETUL NAVETEI… SPAŢIALE

SONETUL CARELOR ALEGORICE Pocnind din bici, pe lângă Carul Mare, Trecea prin cer o sanie în zbor, Ce nu avea nici reni şi nici motor, Căci Moş Crăciun era în… prospectare!. De fapt el se gândea la viitor Dorind să inventeze nişte care, Din cele alegorice, şi care I-ar oferi şi-un drept de autor! El le-ar dota cu saci mai dolofani Având drept daruri magice sonete, Din cele ce seduc uşor pe fani. Ar fi, probabil, sănii cam precare, Ce-s propulsate chiar cu mici rachete, Găsite prin a cerului parcare!! SONET DE VIITOR

Naveta spaţială se lansase Spre Universul fără de hotare, Condusă de pilotul ce, spre zare, De mii de ori, cu brio, navigase.

Există, cert, o veche energie Ce a creat şi soare şi planete Lăsând în urma ei niscai regrete Căci nimeni n-a pătruns a ei magie.

Dar, ajungând pe lângă Carul Mare, Polara Stea îl cam înfierbântase, Iar, cum eroul nostru se jucase Ades cu focul, n-a-ncetat să zboare…

Dar cel ce navighează prin sonete, Şi-a încercat subtil poet să fie S-a rătăcit râvnind la poezie Căci versuri nu se scriu pe îndelete.

Izbânda l-a făcut să celebreze; Deci a ciocnit cu Venus cea râvnită Pocalul său umplut cu Cabernet.

De-aceea a pornit pe-o altă cale: Spre-a nu cădea, precum Icar, din soare, Sau către un torent să se prăvale,

Şi, ameţit, încearcă, să danseze Pe-o muzică astrală potrivită, Cu versul unui fantezist sonet.

A semănat în glia roditoare Seminţe de… sonete epocale Şi-aşteaptă azi să vadă ce răsare?! Eugen Deutsch

Booklook nr . 57 - pg. 7

Motto: „Marș la școală!” NICI VIITORUL NU MAI E CE-A FOST Ne aflăm în era exponenţială. Omenirea a evoluat, iar prostia a crescut exponenţial. La centrul spaţial Cap Caracaland, înfrățit cu Cape Canaveral, funcționează şcoala privată de agenţi intragalactici, o adevărată rampă de lansare a inteligenței în spațiu, la rivalitate cu școala de cârtițe de pe Lună. În așteptarea suplinitorului de futurologie, vreo câţiva isteţi se hlizesc ca proasta-n târgul de rachete cu rază mică de acțiune. Unii se scobesc în nas, în încercarea de ași activa microcipul responsabil cu gândirea. Alții meșteresc ceva la butonul de pe clanța decorativă a ușii cu laser. Într-un târziu se aud niște înjurături pământești și câteva lovituri de bocanc în ușa ce semi-culisează de câteva ori până se deschide. În cadru apare un humanoid nădușit și burtos. Are ceva din detectivul Columbo (căutătura şuie) și restul din clasicul Garcea. Cine-a pus rahatul ăsta de gumă pe clanţă?! Ete, rahat... Care-a zis, că-l mănânc?!... O faceţi pe deştepţii cu mine?! Vă ard vreo două de vă lansez pe orbită! urlă suplinitorul cu ochii aproape ieșiți din orbite, agitându-și bastonul din cauciuc căptușit cu piele de reptilian. Am bătut atâţia… atâția ani lumină ca s-ajung să vă şcolesc și voi vă bateți joc?! Puteam să stau bine mersi în bucla mea temporală și să-mi iau pensia specială, dar m-am sacrificat să vin ca să vă împărtășesc din vasta mea experiență de fost agent de poliție! Tăntălăilor! Mi s-a mai defectat și GPS-ul. Aproape m-am rătăcit prin tunelul timpului, puteam să dau colțul. Noroc c-am fost prevăzător și am luat o lumânare. (Un oftat resemnat stinge flacăra imaginară. În clasă plutește o liniște subțire, dinamitată de râsete înfundate.) Râdeți ca berbecii... Să revenim la oile noastre. Sunt inspector Terente, detașat de la Direcția Generală de Prevenire și Combatere a Tembelismului Planetar și a Prostiei Organizate. Ați auzit, bă, de legendarul Terente? Vă zic eu: a fost un elev supradotat, un model de bandit din trecut. (Din clasă se-aude un “hait, ăsta ne-o trage la toţi”.) Băgați la memorie: viitorul a început ieri. Acest geniu al infracționalității rămâne un model pentru agenții de spionaj galactic. Bă, trebuie să intri în pielea dușmanului, ca să-i afli intențiile, asta e o artă! Ceasul nu face tic-tac, ci tac-tic, pricepeți? Cu puterea minții reușești să intri în mintea delincventului. Eu am intrat odată prin efracție, când eram sectorist, şi am găsit acolo un harem întreg. L-am arestat pe individ pentru orgii mentale, apoi am făcut reconstituirea cu ce-am avut la-ndemână. Voi, când investigați, folosiți globul de cristal, poate aveți noroc să nu reflecte bezna din capul vostru. Totuși, ca să nu dați greș, angajați o clarvăzătoare: externalizarea serviciilor poate fi uneori utilă. Hai să vă mai dau niște sfaturi. Suspecţii trebuie urmăriţi pe toate reţelele de socializare. Agentul trebuie să aibă un vocabular bogat în invective, argouri, să ştie pe de rost calendarul cu sfinţi, să priceapă tot ce i se transmite verbal ori subliminal. Când e cazul, faceţi percheziţie wireless, ca să nu daţi de bănuit. Dacă daţi peste el, vă faceţi că nu l-aţi văzut (etica profesională ne cere discreţie, îl vor găsi cei de la FBI, că tot avem cu ei un parteneriat strategic). Să luăm un caz

Booklook nr . 57 - pg. 8

concret. Deși v-ați luat toate măsurile de camuflaj, să nu depisteze dușmanul vreo formă de inteligenţă pe Pământ, să zicem că aveți o întâlnire de gradul trei. Cum procedați? Ne-mbrăcăm frumos și ne parfumăm, chicotește un elev. Îmbraci pe dracu’ nemţeşte! E ca și cum ai vrea să rezolvi o ecuație cu necunoscutele de pe centură. Bă, dacă întâlnești un extraterestru și nu știi o limbă străină, te uiți chiorâş. Îl citești din priviri. Dacă vezi că-i sclipesc ochii de inteligent ce e, nu te pune cu el, neuronii tăi sunt oricum în inferioritate numerică. Dacă vrea să te răpească pentru experimente, nu opune rezistență, sacrificiul va fi în favoarea umanității. Vom face o simulare de test de inteligență periferică. Bifați cum vă duce capul: 1 Vorbeşti prin semne obscene de circulaţie internaţională; în caz că nu pricepe, dă-l încolo de analfabet. 2 Îi tragi una cu bulanul reflectorizant din dotare şi vezi cum reacţionează. 3 O faci pe idiotul cu o naturaleţe dezarmantă. 4 Îl înjuri telepatic cu zâmbetul pe buze (doar ți-a insultat inteligența prin abordare, deci e neam prost), apoi o ştergi englezeşte, ca la Brexit, că n-oi fi Sherlock Holmes . 5 Îi ceri să-ntindă palma, să-l legitimezi chiromantic, îi afli destinul și faci profilul de infractor, apoi îl amendezi pentru cerșetorie și-i zici: “la muncă, nu la întins mâna!”. 6 Dacă victima se retrage, iei Loganul de serviciu, pui girofarul şi ţipi la portavoce să stea pe loc, somezi şi tragi cu pistolul cu apă oxigenată; va trebui să oprească, de teamă să nu i se decoloreze nava spațială. 7 Îi fluturi chitanţierul, să înţeleagă c-a depăşit viteza luminii şi aplici amenda legală. 8 Dacă încearcă să te mituiască, ridici inteligent dintr-o sprânceană; dacă plusează, ridici şi cealaltă sprânceană (la fața asta de idiot, mai mult ca sigur va dispărea). OK. Voi calcula punctajul conform grilei. Dacă rezultă un IQ sub 80, aţi trecut testul. Dacă depășiți limita, înseamnă că nici viitorul nu mai e ce-a fost... Violeta Urdă

DUEL: SORIN FINCHELSTEIN-DAVID VALENTIN ESCAPADĂ LA PANDEMIE După o idee de pe net SF Întreabă soaţa furioasă: „La ora asta vii acasă; Pe unde mi-ai umblat, craidon?” „Iubito, vin de pe balcon”. SF Sau de cumva, pe stil invers Şi nu implic c-ai fi pervers Ai vizitat pe vreun vecin Cu aer adolescentin. SF Ştiindu-te de niscai ani Că doară suntem purisani Ai prefera, măi Valentine, Să caţi prin funduri de vecine?

pe teme covidoase DV Răspunsul este foarte bun, Atunci când vii târziu acasă Și ai balconul în comun, C-o văduvioară generoasă! DV Eu stau la casă, frățioare, Balcoane nu am în dotare, Iar cu vecinul, om de soi, Cătăm doar fundul de butoi! DV Ca niște harnici arhivari, Cu obiceiuri amorale, Destui se-oferă voluntari, Să scormonească în anale.

Booklook nr . 57 - pg. 9

RABINDRANATH TAGORE: BALADA VIEŢII TRECĂTOARE (poet, filozof, compozitor şi muzician indian – premiul Nobel pentru literatură în anul 1913) Un lung tren ne pare viaţa, Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit şi când.

Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Şi-nsetaţi după plăceri!

Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut.

Mulţi copii voioşi se urcă, Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit.

Iar durerile sunt staţii Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc.

Vine-odată însă vremea, Sa ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă Să ne-ntoarcem înapoi?

Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim.

Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut.

Această poezie este scrisă la intrarea în biserica de la Sădinca, jud. Sibiu VIAŢA… CA O EPIGRAMĂ OMENEASCĂ Trăiesc din greu în lumea nouă, Dar asta-i viaţa: urci sau cazi... Şi totuşi, chiar aşa ca azi, Aş mai trăi un... secol, două. Goethe trad. Aurel Iordache

ÎN GOANA VIEŢII Din zori în noapte, tot o apă Şi-n şirul zilelor la fel, Aleargă omul către groapă De iese sufletul din el! Nicolae Ghiţescu

PROUSTIANĂ Adeseori pe-ascuns, dar şi pe faţă, Am risipit atâta timp în viaţă, Dar cel mai cu folos l-am petrecut În căutarea... timpului pierdut!... Constantin Sachelaride

NOSTALGIE Când anii au trecut în zbor, Mă-ntreb în viaţa ce-am făcut; Iar când vorbesc de viitor, Mă duce gândul la trecut. Virgil Petcu

Booklook nr . 57 - pg. 10

IARNA PE ULIŢĂ SERENADĂ… PE ZĂPADĂ Coboară zăpada, Stârnită de sfada Din nori ce, cu spada, Conduc azi parada;

ÎN GERUL… ARTIST Azi gerul-şi oferă isprăvile minţii, Lucesc temătoare oglinzile hâde, Când soarele, vrând să-şi arate toţi dinţii… Surâde!

Se-nvârte tornada, Ochindu-şi iar prada, ’Şi-aşază-ambuscada, Spre-a-ncepe blocada;

Apar arabescuri subtile pe geamuri, Căci gerul se simte artist ce creează Şi înveşmântat în abstracte ţarţamuri… Pictează!

Răsună cascada De fulgi; cavalcada Atacă dur strada Lovind cu bombarda;

Par pietrele mari prelucrate de-o daltă, Oricât ar fi ele de tari tot cedează Şi crapă, când gerul oprit la o haltă… Sculptează!

Se-nfundă şi strada Atunci când grămada De nea (din Canada!) Îşi pune mesada;

Erou negativ de roman, crud şi rău, Cu marii tirani tot mereu se întrece Dorind să ne-arate că sângele său… E rece!

Strângându-şi broboada Cu teamă, livada Îşi apără mlada Şi-aplaudă zada;

Dar gerul nu-nvinge faimoasele stele Căci fulgii cu vântul se îmbrăţişează Şi-n ritmul ţinut de-o cohortă de iele… Dansează! * * * Pe ramuri se-adună zăpada-beteală, Căci gerul se simte partidă frumoasă Şi crede că iarna e o ideală… Mireasă!

„Omătul să cadă, Căci, făr’ de tăgadă, N-am teamă neroadă De-a iernii iscoadă; De vreţi vreo dovadă, Priviţi prin ogradă!” Spunea cu bravadă Un OM DE ZĂPADĂ.

Eugen Deutsch

Booklook nr . 57 - pg. 11

DIN AMINTIRILE EPIGRAMEI TOVARĂŞEI DE VIAŢĂ Indiferent ce se întâmplă Din amintirea ta nu pier, Că ghioceii-ţi de la tâmplă Îi port de-o viaţă la rever. Ionel Iacob-Bencei

DRAGOSTEA Fulger, zâmbet, jurăminte, Noapte bună, trandafiri; Meci... televizor... cuvinte... Ani... regrete... amintiri.

LA VÂRSTA A TREIA Când este vorba de iubiri, De ale dragostei victorii, Trăieşte doar din amintiri Citite-n sute de memorii. Valerian Lică

AMINTIRI Femei cu trupuri de bacante Doreau să-mi fie doar amante... Eu nu şi nu, că am un crez! Da-n visul următor cedez... Mircea C. Dinescu

NUTRIA E un animal de tristă amintire Ce a adus în viaţa mea năpasta, Căci într-un greu moment de rătăcire Cu blana ei mi-am cucerit nevasta. Ioan Fârte

DE 1 APRILIE Ce ciudată amintire Ziua-aceasta mi-a adus: Mi-a dat soaţa întâlnire... Şi m-am dus. George Zarafu

AMINTIRI Omule să nu te miri Că-am frumoase amintiri; Cele mai şi mai din toate Sunt legate de... păcate.

Mircea Trifu

UNUI SCRIITOR ANUME Rupt de viaţă să nu fie Ics, cu vaste însuşiri, A-nceput acum să scrie ... Amintiri! George Budoi George Corbu

AMINTIRI C-o lele cum e una într-o mie M-am drăgostit un an la Orăştie, De mi-a ieşit apoi prin porii pielii Şi de atunci iubesc în dorul lelii. Florin Rotaru

TRISTA AMINTIRE A trecut o vreme bună, Da-n urechi mereu îmi sună Fraza tragico-hazlie: "Vă declar soţ şi soţie!" Loghin Alexeev-Martin

AMINTIRI, AMINTIRI Vecina mea, ce gardu-mi sare, E din sămânţă de prinţese; Am, de la ea, senzaţii rare, Iar, de la soţ, cucuie... dese! Janet Nică

EDUCATOAREA O am şi-acum în amintire, Am cunoscut-o într-o toamnă; Adevărata-i denumire V-o spun acum - e Prima Doamnă. Dan Norea

Booklook nr . 57 - pg. 12

EPIGRAMELE OAMENILOR DE ZĂPADĂ SFÂRŞIT DE TOAMNĂ Aştept zăpada iar să cadă, Căci iarna iat-a şi-nceput, Se văd şi oameni de zăpadă, Că de nimic am tot văzut. Eugen Albu REPROŞ IERNII Nu vreau să vin, acum, cu plângeri, Dar IARNA-şi dă, degeaba, fumuri, Căci, alungată dintre îngeri, Zăpada a ajuns... pe drumuri! Janet Nică IARNA PE ULIŢĂ S-a aşternut din plin zăpadă Şi frigul intră pân' la oase, Căci iarna s-a ivit pe stradă... (Pesemne c-a scăpat din case). Nicolae Bunduri RUGĂCIUNEA OMULUI DE ZĂPADĂ Când iar îngheaţă apa-n cadă, Sătul fiind de-atâta ger, Refă-mă, Doamne, din zăpadă Să pot trăi în frigider. Vasile Tudorel Jipa DEMOGRAFICĂ Au pornit din nou înaltul Fulgii, că aşa ni-e datul: Noi vom popula iar satul... Dar cu oameni de zăpadă. George Ceauşu

OMUL DE ZĂPADĂ Îl cunoaşte toată ţara: Crai vestit din fulgi de nea; Cum apare primăvara, Se topeşte după ea. Mircea Ionescu-Quintus OAMENII Oameni de granit Zbor spre infinit; Oameni de zăpadă Baltă în ogradă. Gheorghe Buliga OMUL DE ZĂPADĂ Tainic pe-o alee, străjuit de lună, Mi-a ieşit în cale şi-a ţinut să-mi spună: Eu sunt, doamnă, omul, ia aminte bine, Care se topeşte, încă, după tine! Otilia Morţun EPITAF PENTRU OMUL DE ZĂPADĂ În curtea şcolii, omul de zăpadă Se stinse sub al timpului capriciu. Intrusul soare l-a făcut să cadă Şi l-a-ngropat femeia de serviciu. Gheorghe Chirilă CELESTUL ANONIM Tatăl, nor necunoscut. Satul lui natal e-n nori? Cred că-n stele s-a născut Al zăpezii fiu din flori. Costel Zăgan

FRANÇOIS VILLON – "MAIS OÙ SONT LES NEIGES D'ANTAN?" Dacă în copilăria lui Villon, un bard sprinţar, Ar fi existat în urbe un primar mai gospodar, Azi literatura lumii în mod cert era frustrată De acele minunate, mari "zăpezi de altădată". Dan Norea

Booklook nr . 57 - pg. 13

DIN ISTORIA EPIGRAMEI Cartea Epigramiștii Noștri este considerată prima antologie de epigramă românească apărută în țara noastră, alcătuită de Sofronie Ivanovici (1875 -1963), realizată în București în anul 1914, la tipografia Marin S. Niculescu. Prezentarea pe care o fac aici are la bază reeditarea realizată la editura Proșcoala, 2017, Râmnicu-Vâlcea, de către epigramiștii Nichi Ursei și Ion Micuț care au îngrijit apariția volumului și cărora le aduc sincere mulțumiri pentru exemplarul oferit. Redau din prefața la volumul reeditat, intitulată Povestea unei reeditări, câteva informații lămuritoare: „În cele 48 de pagini, ea conține selecții de la 16 autori, unii dintre aceștia fiind la începutul creației epigramatice (...).Fabulos este faptul că antologia conține portretele autorilor incluși, putând afirma că sunt fotografii unice. Antologatorul, militar de carieră, se născuse la Turnu-Măgurele în anul 1875 și încă din tinerețe a colaborat la diferite ziare și reviste, printre care și Viața. Dintre cărțile scrise de acesta vom aminti: Dicționarul intelectualilor - 1904; Cum stăm cu literatura - 1910 ; Epigrame - 1927 ; Din umorul războiului -1927. Ulterior, numele său este întâlnit frecvent în paginile revistei Epigrama, seria veche a lui Virgiliu Slăvescu, apărută la București în decembrie 1938, revistă în care au publicat cei mai importanți epigramiști interbelici(...) Apariția antologiei Epigramiștii noștri a venit ca o necesitate, după ce epigrama românească depășise cu succes perioadele de început, de acumulare, de conciziune și stabilirea regulilor de prozodie.(...) În actuala ediție, am redat în integralitate, conform regulilor literare și gramaticale existente la acea vreme.” Prefața antologatorului Sofronie Ivanovici, intitulată Câteva cuvinte asupra epigramei, conține un scurt recurs istoric privind evoluția epigramei începând cu vechii greci, continuând cu epigrama romană, franceză și germană. Referitor la epigrama românească Ivanovici îi menționează pe Constantin Bălăcescu, Grigore M. Alexandrescu, G. Sion, N. T. Orășeanu și Alexandru Macedonschi, autori care au scris și epigrame. Merită redat din această prefață următorul pasaj :„Nu orice om de duh poate fi un îndemânatic epigramist; nu mai vorbim de cei săraci cu duhul, cari confundă epigrama cu calamburul anodin, cu glume comune versificate, cu anoste jocuri de cuvinte, cu pornografia, cu insulta și cu batjocorirea defectelor fizice”. În finalul prefeței, antologatorul precizează: „Din autorii noștri de epigrame, aranjați în ordine alfabetică, am reprodus, în volumul de față, numai acele bucăți cu caracter de generalitate și necontestată paternitate, cari merită mai mult sau mai puțin să fie intitulate epigrame, lăsând cititorilor deplină libertate de apreciere, cu toate că near fi fost destul de ușor să arătăm în ce măsură fiecare dintre acești autori a izbutit să atace interesantul și atât de dificilul gen epigramatic”. De remarcat este faptul că Ivanovici face, pentru fiecare autor, o scurtă prezentare (anul și locul nașterii, profesie, funcție politică și lucrări publicate). Am selectat câte o epigramă de la 12 autori și câte două epigrame de la 4 autori, după cum urmează: C. C. BRĂIESCKU CRIDIM (1879, Roman, avocat, fost deputat)

(1878, București, avocat)

EVEI Cum că Eva fu cinstită Nu e lucru de mirat, Căci Adam pe vremea-aceia Era singurul bărbat...

LITERATUREI Pe la librării în rafturi Câte opere n-adastă? La noi, totul azi se vinde, Doar literatura-i... castă.

Booklook nr . 57 - pg. 14

GIORDANO

ȘTEFAN IVANOVICI-TERENȚIU

(1861, Iași, publicist)

(1882, Turnu-Măgurele, magistrat)

PE MORMÂNTUL UNUI CÂNTĂREȚ Aici zace-un strașnic nume, Cântăreț vestit în solo; De-ar mai fi și-o altă lume, Apoi vai de-acei de-acolo!

EI Vrăjit, te-am comparat c-un soare Și n-am greșit, iubita mea: Apari, când vremea este bună, Dispari, când vreme este rea.

I. IONESCU-QUINTUS

I.NICOLESCU-CHIC

(1875, Ploiești, deputat)

(1879, București, architect)

UNUI SCRIITOR Dacă scapi de sărăcie Spui că nu mai scrii de loc. Ia bilet de lotărie Poate să... avem noroc!

MIȘCAREA FEMINISTĂ Mișcarea ce o faceți, doamnă, S-o înțeleg mă tot trudesc: Sclaviei voastre suverane Ce drepturi oare-i mai lipsesc?

D.TELEOR

ION PAVELESCU

(1858, Atârnați, publicist)

(1889, București)

EI Iubita mea cu ochii verzi Are un corp așa de mic, Încât în patul meu o pierd Și-o regăsesc... la vr-un amic.

POETULUI O, tu ce porți în suflet un tezaur, Cu tine soarta veșnic face crimă: Când alții au la buzunare aur, Ție ți-e dat să-l ai... numai la rimă!

TOMA FLORESCU

I.GR.PERIEȚEANU-NARCIS

(1872, Alexandria, advocat)

(1879, București, advocat)

UNUI LAN DE GRÂU Poeți flămânzi te-au admirat Și-n mândre versuri te-au cântat, Iar tu pe toți, deopotrivă, I-ai răsplătit cu o colivă.

UNEI SOȚII ÎNȘELATE Plecând de-acas-al tău bărbat Miroase bine,'i parfumat, Dar eu socot că pentru tine Nu prea miroase, zău, a bine!

UNEI DOAMNE În laudele mele, doamnă, Atât de mult te-am ridicat, C-ai amețit de înălțime Și-atunci în brațe mi-ai picat.

CONSTANTIN RÎULEȚ (1882, București, ziarist)

A.C.CUZA (1857, Iași, profesor universitar, fost deputat)

UNUI POET Ei spun că steaua ți-a apus, Și nu sunt drepți cu tine: Pe cerul literelor, sus, Nici răsăriseși bine.

UNUI CONFERENȚIAR Dus de ale artei valuri, Oratorul făcea larmă; Noi dormeam visând în staluri, El vorbea... să nu adoarmă. RADU D. ROSETTI (1874, București, advocat)

UNUI FOST JUDECĂTOR, DEPUTAT Și dacă-ai fost judecător, Și dacă azi ești deputat? Dreptatea oare ce-a pierdut, Și legile ce-au câștigat?!

UNUIA Capetele multor oameni Au produs ceva în viață, Numai capul dumitale N-a produs decât mătreață.

Booklook nr . 57 - pg. 15

A.STERESCU-OREL

SOFRONIE IVANOVICI

(1874, Ploiești, înalt funcționar)

(1875,Turnu-Măgurele, militar)

ASTRONOMICĂ Stea, dragei mele prea frumoase, Îi zic poeții pierde-vară; Păcat că nu-i din cele fixe, Ci cade-n fiecare seară!

PRESEI NOASTRE Ești un templu-n care, Printre credincioși, Se strecoar-adesea Și mulți păcătoși.

UNUI Am vrut să-i fac o epigramă Acestui tip și să-i joc feste, Dar m-am temut că toată lumea O să mă-ntrebe: Cine este?...

UNUI CĂMĂTAR Deși despoi pe toată lumea, Ca să devii mai mulțumit, Nu vei putea să iei vreodată Cămașa celui fericit.

UNEI DEMIMONDENE Ochii tăi sunt două stele, Aprinse pe un cer feeric: De oboseală se-nchid ziua, Lucesc doar noaptea... pe-ntuneric.

CINCINAT PAVELESCU (1873, Milcov, magistrat)

O LĂMURIRE Ai fost nedrept, amice, când ai spus Că printr-un vers pe X eu l-am distrus; Un rol contrar în viață am jucat, Căci el era nimic și l-am creat!

Prezentare de Mihai Haivas SIBIENI RISIPITORI DE EPIGRAME DUREREA VECINULUI Mi s-a plâns vecinu-oftând De durerea lui reală, C-a aflat el, de curând, Că nevastă-mea, ne-nşală!

RUGA LUI ADAM Că m-ai izgonit din Rai, Doamne, te-aş ruga, ca omul: Vreau să duc, dacă îmi dai, Restul merelor şi pomul.

MARINARUL ADEVĂRAT Străbate-a mării lungă undă, De când se ştie ca flăcău, Dar numai în taverna scundă Se simte el în largul său!

DE ZIUA UNUI ŞEF Un buchet de flori mai rare Şi alese pe sprânceană I-am adus, că-i suflet mare; Merita chiar o coroană.

RUTINĂ De doamna cea cu coasa lată, În ciuda calomniilor, Azi ştim că-i specializată Doar în... culesul viilor!

DOAMNA MEA Pentru mine e un zeu, Înger scump, ce să mai spui; Să mi-o ţină Dumnezeu, Dar pe cheltuiala Lui.

FAMILIA, CELULA DE BAZĂ Se spune despre căsnicie Că e celula cea de bază, Din care el, sau ea, se ştie, Se bucură când evadează! Nicolae Mihu

RESEMNARE Sunt bătrân şi înţelept Într-atât cât spune cartea; Azi nimic nu mai aştept, Nici chiar moartea.

Booklook nr . 57 - pg. 16

Nicolae Munteanu

UN VETERAN EPIGRAMIST LA VOT La vot, cum s-a recomandat, M-am dus c-o mască protectoare Şi-atunci mă-ntreb: Nu cumva, oare, Şi votul meu a fost... mascat?

COVID ÎN ROMÂNIA Mi-e greu s-o spun, dar chiar mă doare, Că România-i ţara-n care, Mai tare mult ca pandemia A fost şi este neghiobia! TEST DE POLUARE Făcând maşinii azi testarea La gaze de eşapament, Ieşi mai mică poluarea Ca vorbăria-n Parlament. LA MARE, AZI M-aş fi dus şi-acum la mare Cum am fost mai în tot anul, Dar, cerându-mi distanţare, Mi-a tăiat Covid elanul. COVID ŞI GUVERNUL Isteţ, nu-i fie de deochi, Guvernul tot roteşte coarba, De cere masca şi pe ochi, Juca-vom toţi „de-a baba-oarba”! MARIAJ MODERN Ea tânără şi el bogat Şi chiar de-i mare diferenţa Au mariaju-asigurat Cât banii lui sporesc potenţa.

MELANCOLIE Viguros, la tinereţe, Primăvara-mi da alean, Gârbovit, la bătrâneţe, Toamnă, îmi mai dai un an? ÎN CABINĂ, LA VOT Cu buletinul faţă-n faţă, Şi un puhoi de candidaţi, Ideea mi-a venit isteaţă: Sunt buni să fie... stampilaţi! CRESC PENSIILE Vestea asta şugubaţă, După ce-a fost lansată, Fost-a iute preluată De tarabele din piaţă. UNUIA, CU CARTE De când îl ştiu cam cât citeşte, Prieten cărţii i-a rămas Şi totdeauna îşi doreşte Dar nu îi scape cartea... „As”. A ÎNCEPUT ŞCOALA Septembrie-i în calendar Şi-a început un an şcolar C-un nou obiect de-nvăţătură: „Purtarea măştii pe figură”.

MĂRIREA PENSIILOR Aud ce spun mai multe guri Că pensia se va mări, Dar nu prea cred să pot plăti Întreaga stivă de facturi.

Booklook nr . 57 - pg. 17

Mihai Caba

PERECHI… PERECHI

UN DIAGNOSTIC DIFICIL Era bolnav, dar nimeni nu-l credea oricât de mult se văicărea: căi, analize şi radiografii şi alte multe teste încercate au dovedit că inima îi bate ca la carte. Şi totuşi omul se plângea că pielea-i dintr-odată vineţie că face crize de tahicardie dureri în zona precordială deci fără îndoială, boală! Primul acces s-a declanşat când vecinu-a cumpărat o vilă-n Nord la Tel-Aviv să fie-acesta un motiv? sau Dani, coleg de birou că-şi schimbă maşina din nou? Ce doctor ar crede zelos că-i vorba de un caz serios şi nu bolnavu’-nchipuit Dar când Manole a venit cu un Mercedes să pici în parcare servici eroul nostru… a murit

VINUL CA ELIXIR Să cunoşti ce-nseamnă vin, E un studiu mult prea fin; Îl deguşti cu picătura, Nu îţi umpli toată gura! DOMNIŞOARA LA 40 DE ANI E frumoasă, se codeşte... Face planuri cu folos; Anii trec, dilema creşte, Tot visând la Făt-frumos! INSTALATORII NOŞTRI Dacă-ţi curge robinetul, Vrei un bun instalator; Cauţi cu elan tot netul, Dar la treabă vin când vor! COŢCĂRII ALE APICULTORILOR O fi miere, n-o fi miere? Mă întreb ades mirat; Şi constat la o durere, Că am zahăr colorat! ÎNVĂŢĂMÂNT, O DEZAMĂGIRE Avem profesori cu pretenţii, Ca să predea mereu cer bani; Copiii nu-i doresc drept fani, Că meditaţii fac la alţii !

Abia atunci s-a constatat că mai avea antecedente şi că era de aşteptat când bietul de el suferea foarte grav… de inimă rea.

ORICE FUNCŢIONAR PUBLIC Stă în faţa ta rigid, Fără a mişca vreun rid; Când răspunde, greu o face, Parcă-i înţepat de ace!

Madeleine Davidshon, Israel

Booklook nr . 57 - pg. 18

Doina Toma

AVANTAJUL IZOLĂRII Dușmanii mei sunt norocoși Că n-au contact cu mine: Ar deveni toți ofticoși Aflând c-o duc chiar bine!

MECI NUL Întrecere viu disputată: Scandal, reproşuri, hărmălaie, De nimeni n-a fost câştigată… Arbitrul, doar, primi bătaie.

FILOZOFIE INCOMPLETĂ Zis-au cei ai lui Socrate Proștilor, să dăm dreptate, Dar n-au spus de-i rău sau bine Să te contrazici pe tine!

PASTEL DE TOAMNĂ Reumatismu-n oase a pătruns, Bat crengile golaşe în fereastră, Semn că pe culme toamna a ajuns, Şi tot la culme-i sărăcia noastră!

ÎNTREBARE NEROADĂ Cum lumea e tot mai nebună, Întreb pe deștepți ca să-mi spună: Va fi sănătate mintală O boală mai grea, socială?

E TOAMNĂ IAR… Întreaga iarbă verde toamna-i fân, Sunt strugurii de multă vreme vin, Iar frigul se arată a fi stăpân… Şi cu importuri aprozaru-i plin.

STRATEGIE ELECTORALĂ Cum putred e de interese, Flămând, partidul, de ciolan Azi și-a ales un nou slogan: Cui chiar nu-i pasă... să nu-i pese!

UNOR ALEŞI Pentru biata ţărişoară Ei se bat în piept cât pot Şi mă tem că o să-i doară De la spate pân`la cot.

ACTUALITATE ROMÂNEASCĂ Nori negri sunt pe firmament Și-aduc necazul permanent; Clociți fiind în pandemie, Se mută în economie.

DIN PELERINAJ Observ adesea din priviri Că printre-ai Domnului supuşi, Se-nchină mulţi la mănăstiri, Dar „la biserică nu-s duşi”!

CURIOZITATE Când tehnica inteligentă, Chiar peste tot va fi prezentă, Se naște totuși o-ntrebare: Avea-vor proștii căutare?

ORIGINEA OMULUI Ne tragem din maimuţă? E posibil, Răspunsul, însă, e la Cel de Sus, Dar de ar fi tot faptul reversibil, S-ar supăra maimuţele nespus.

Dumitru Ivas

Booklook nr . 57 - pg. 19

Vasile Larco

DORINȚĂ Am vrut să-mi iau, în premieră, Un arbore ornamental, Dar angajata de la seră, Avea sămânță de… scandal! FEMEI DE SUCCES Sunt demne de succese noi, Privesc ‘nainte, promovează Și nu se uită înapoi, Nici chiar atuncea când parchează! IGIENIZARE Îmi iau măsuri și cred că-i oportun Ca virușii să fie-ndepărtați, Doar pe bancnote, mâna când o pun, Nu mă mai spăl, că mulți bani sunt spălați! UNEI SOLISTE DE OPERĂ Mereu și-a respectat blazonul, Cel de soprană consacrată; În arii, când ridică tonul, Vei recunoaște o…sonată! TANDREȚE Stând cu soția la cafea, Zâmbind, mă-ntreabă alintat: - Nu te dezbraci iubirea mea… Vreau să… bag rufe la spălat! REGATĂ A concurat în premieră La o regată, la Calcutta Cu-n yacht şi coechipieră: O blondă ce era cu… pluta!

Liviu Kaiter, Constanţa

PORTRET DE FEMEIE Vecina -adevăr vă spun: A fost, de când era o fată, Mereu ieșită din comun Dar din comună... niciodată! CURĂ DE SLĂBIRE ÎN IZOLARE Grăsună,-n zori, căscând alene, Vecina mea, de-o viață,-mi spuse: Fac sport, adică abdomene Și are două... suprapuse. UMĂR DE SPRIJIN Când ai necazuri, la-ndemână, Primești, desigur, ce ți-e scris: Peieteni buni ce-ntind o mână... Să te împingă în abis! PSEUDOMODESTIE Nu vreau să par că-s plin de mine, Dar, dacă mă evaluez, Constat că scriu atât de bine, Că-mi vine să mă plagiez! ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CĂRȚII În sala de lectură studențească Citea studentu'-n fiecare seară, Dar, nu a reușit să o citească Pe-a mea vecină... bibliotecară. Ion Ruse, Constanţa

Booklook nr . 57 - pg. 20

ARGUMENT Precum Tănase, vrând mereu Să-ncânt cu versu-mi nația, Contez, frecvent, pe nasul meu; Dovadă – Inspiraţia!

COVID-19 Nu ştiu dacă-mi pare mie, Însă, cât aş fi de domn, Cred că-această pandemie, I-a sculat pe proşti din somn, Protestând ȋn Piaţa Mare, Pe facebook, pe la teve, Că ei nu vor vaccinare Pentr-un virus ce nu e, Fi’nd convinși, chiar de-i prăpăd, Dup’o logică simplistă… Dacă virusul nu-l văd, Morţi și nu cred că există! N-are formă, nici culoare, Inodor și insipid, La ce treb’e vaccinare Împotriva lu’ Covid?! Numai că, de nu-i vizibil, Fără gust şi indor, E-un alt virus, mai teribil, De care atâţia mor, De-aia, sper, ca antidot, În urgia pandemiei, Poate, specialiştii scot Şi-un vaccin contra prostiei!

Valeriu Cercel, Canada

CARTEA Prezentă-n spații culturale, În librării, biblioteci, Ea umple rafturile goale Dar nu şi capetele seci. DEŞTEPTAREA ROMÂNIEI Ești astăzi subiect de comentarii, Română națiune, scuză-mi tonul, Dar cum să te deștepți, când demnitarii Îți sună deșteptarea… cu trombonul!? MARI PERSONALITĂȚI La Iisus se-nchină creștinații, Lui Mahomed păgânii se supun, Pe Budha-l venerează alte nații Iar dracul este substantiv… comun. IMAGINE La pândă permanent, să ne mănânce, Străinii urmăresc, cu ochi păgâni, Penibila reformă la români Și excelenta formă la românce! MODA LA NOI Nu stabilesc vreun parametru, Dar pe la noi, vorbind de straie, Sunt multe pălării de fetru Ce stau pe căpățâni de paie!

Mihai Moleşag, Tulcea Booklook nr . 57 - pg. 21

MEMORIALUL… MEMORIEI MOTO : Privim atent spre VIITOR, / Dar din PREZENT ne facem scut, Spre-a nu ajunge prea uşor… / TRECUT! Se zice că un clasic gânditor (care poate chiar a existat deşi… nu-mi aduc aminte despre cine e vorba!) ar fi declarat cândva că : «memoria este aceea ce ne ajută să… uităm»! După părerea mea însă, expresia ar trebui completată cu: «…ceea ce nu dorim să ne amintim »! Cu alte cuvinte memoria ar lucra precum o cosmeticiană de lux care elimină cele mai multe dintre neregularităţile unor acţiuni (cotate sau nu la bursă!), ale unor… inacţiuni sau eventual ale unor… "vorbe, vorbe, vorbe…"! De exemplu, dacă un înalt personaj (politico-economico-etc…!) ia o decizie care ar duce la îngreunarea contului său în bancă (dar şi a vieţii celor fără asemenea depozite!), memoria sa ar interveni imediat, inventând o serie de raţiuni de stat (…într-o vilă multilateral dezvoltată sau chiar într-un palat!) astfel că el ar deveni convins că s-a gândit doar la interesul general (sau măcar… caporal, că ăştia tot erau folosiţi cândva şi pe post de… ordonanţe pentru cazuri de urgenţe… domiciliare!). Am inventat această descoperire (sic!) într-o noapte (foarte neagră, deoarece era… albă!) în care am (re)citit jurnalele (aproape cotidiane) ale unor ilustre personalităţi (desigur de largă suprafaţă şi de o mare înălţime ceea ce duce, evident, la un volum corespunzător!) din istoria noastră politico-literar-filozofică. Se născuse astfel un soi de personaj imaginar creat prin suprapunerea unor fotografii mişcate ale mai multor iluştri concetăţeni ale căror memorii s-au cam amestecat în… memoria mea!). Oricum, în respectivele jurnale apăreau diverse alte personalităţi de acelaşi calibru şi care, la rândul lor, oferiseră posterităţii alte texte de memorii memorabile. Aşa dar, am făcut imprudenţa de a le citi atunci în paralel (înainte le citisem doar în serie!) şi am descoperit că asistasem la o probă de paralele inegale!… Aceasta fiindcă, pentru fiecare dintre protagonişti, aceeaşi discuţie, sau/şi aceleaşi evenimente păreau să se fi petrecut în alt mod! (Singura asemănare dintre diferitele relatări date publicităţii era faptul că în toate "băiatul cel bun" era chiar… autorul acestora!). M-am întrebat deci (şi această întrebare poate fi o propunere sau/şi o provocare pentru analiştii noştri politico-literari) ce-ar fi dacă s-ar încerca publicarea, în coloane paralele, a unor fragmente din texte în care diferite personaje au, asupra unor importante momente (din viaţa lor sau/şi din cea publică) la care participaseră (şi în cadrul cărora dialogaseră) împreună, o viziune (a nu se citi… halucinaţie!) extrem de… neasemănătoare! Argumente referitoare la utilitatea unor asemenea tentative pot fi găsite şi în prestaţiile mult mai recente ale unor personalităţi publice contemporane, care demonstrează «zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă» (eventual şi de… scaun în Parlament!) că "aşa devine cazul"! Eventual s-ar putea concluziona că, inspirate de nenumăratele producţii (pseudo) S.F., foarte la modă în prezent, respectivii… campioni au reuşit să întreprindă o expediţie în trecut şi l-au (re)modelat în sensul dorit de prezentul lor politico-economic, şi în vederea obţinerii unui viitor (personal!) cât mai luminos. Sau poate aceşti iluştri concetăţeni au o memorie mult mai eficientă decât a noastră, adică uită mult mai rapid şi mai uşor decât noi, cei care uităm ceva mai greu amănuntele referitoare la… ceilalţi! Pentru că dacă ar fi vorba de propriile noastre prestaţii…

Eugen Deutsch

Booklook nr . 57 - pg. 22

NOSTALGII AUTUMNALE CREPUSCUL Ca un vis, printr-ale lumii Falduri, izvorât din nori, Cupă, fără ghimpi, din flori. Plăsmuit din vălul lunii…

TOAMNĂ TÂRZIE Plâng spaimele în bradul din grădină, Ulucile bătrâne strâng din umeri; Sunt ştirbe, de nu poţi ca să le numeri, Dar se ascund sub streşini de cătină...

Doruri lungi purtând din larg, Spume-creste, peste plajă, Fin năvod de alge-mreajă; Albatros alb, pe catarg… Oglindiri de smalţ, fugare, Lunecări aprinse-n zări, Peste faruri solitare.

Un corb întreabă zarea de răşină: De ce-a trimis rugina peste lume ? Dar geamătul vuind dinspre genune ? Şi când veni-va iarăşi tihna plină ?

Ton de gri-delfin; balaur, Cu aripi de val răsfrânt, Pe întinsul Corn de aur …

Din ramurile grele de-alumină Se scutură seminţe de tăciune Si-n graiul lor s-ar zice că enumeri

SCRIE TOAMNA RUGINIU Scrie toamna ruginiu Peste frunze, peste flori; Un mesteacăn arămiu A furat din raft culori.

Secunde fără cântec, în surdină Când gongul bate a amărăciune Şi bradu-şi zboară acele în pulberi... LUMEA MEA DE VISE Unde-i lumea mea de vise ? Mă întreb cu glasul stins, Unde-s florile ucise ? Unde-i lacrima din plâns ? Au zburat cu frunza…, toamna, Şi cu ghiocei în păr... Numai luna, numai doamna Le-a văzut într-adevăr ...

Primii zimţi mărunţi de brumă Taie, fără teamă, tot Şi-n seninul de sub lună Ies dinţi ascuţiţi din bot ! Cozi – fuioare roşcovane Se strecoară-n vizuini; Fumegă dinspre gorgane, Zvâcnesc iepuri prin grădini, De sub clăile bălane; Sunt vedenii sau... ciulini ?

Melania Rusu Caragioiu, Canada

‘Cerc sà le găsesc, zadarnic; Ele s-au ascuns în neant, Sub al brumelor zăbranic, Al temutului Garant. Pleacă lumea mea de vise Cum pier florile ucise...

Booklook nr . 57 - pg. 23

AVIATORUL ROMÂN Il disait, sur les bords de Jioul, au pays Ou l’aïeul Ronsard, dans les champs de maïs Rêvait des rives du Touraine « Je ne sais, moi, roumain, quelle douceur me prend De vouloir, quand le ciel est si pur et şi grand, Si beau le fleuve qui l’entraîne, Vous tenir dans mes bras, o ! France au tendre nom ! » … Il partit, âpre et téméraire, Heureux, dans le délire et l’effarant excès D’héroïsme en disant : «France, je suis français, Moi, qui viens d’une douce terre; Je suis français! Il faut que l’on meure pour toi…»

Spunea despre Jiu, colo-n ţara în care Strămoşul Ronsard, într-un câmp plin de

Il vainquit… il tomba, ce ne fut qu’un éclair, Mais le sillage reste aux vagues de l’éther De cet enfant. Il irradie Cet enfant, flamme, étoile allumée à jamais, Que vous verrez de loin briller sur vos sommets. O ! la France et la Roumanie !

A învins... şi-a căzut, ca un fulger sclipind, Iar în urmă-i în ceruri lumini se aprind Când copilul pornit din câmpie Focul inimii sale-şi preface în stele Ce şi azi le vedeţi, peste culmi, imortele. O! tu Franţă şi tu Românie!

soare, Visa despre râul Touraine: „Sunt român dar nu ştiu ce alean m-a cu prins Spre-a dori, când mi-e cerul senin şi încins Şi-am un fluviu ce-i plin de antren, Să te ţin strânsă-n braţe, o! Franţă iubită!” … Se-avântă hotărât, temerar, Fericit şi zicându-şi în gând: „Da, cutez Să mă simt pentru tine, o Franţă!, francez, Chiar de vin dintro ţară cu har; Iar francez dacă sunt voi muri pentru tine!”

Elena Văcărescu

Traducere de Eugen Deutsch

Poemul este dedicat pilotului Ioan N. Romanescu din spiţă de boieri craioveni, dar cu multe rădăcini în Iaşi …Împlinise 17 ani când, primul planor pe care l-a realizat la Iasi si zborul au fost recunoscute oficial de publicaţia «La Revue Aérienne». La 12 octombrie 1912, redacţia revistei pariziene a confirmat primirea documentaţiei trimisă elevul Ioan Romanescu din clasa a II-a de la Liceul internat din Iasi-România. «Am primit scrisoarea dumneavoastră ca şi interesantele fotografii care o însoţesc. Sunteţi, fără îndoială, cel mai tânăr constructor de planoare. Ne face plăcere să publicăm, în unul din numerele noastre viitoare, documentele pe care aţi binevoit să ni le trimiteţi. Primiţi, domnule, asigurarea sentimentelor noastre de deplin devotament. Pentru director, M. Noyer. » Aşadar, « Revista Aeriană » i-a atribuit în 1912 lui Ioan N. Romanescu calificativul de “cel mai tânăr constructor de planoare”. Recunoaşterea de către « Revista Aerianà » a fost, pentru tânărul inventator, un imbold şi o încurajare, a reprezentat consacrarea internaţională a realizărilor tânărului inventator. Destinul său de constructor de planoare si de pilot fusese consacrat. Cel de al patrulea planor, un biplan cu cârmă şi profunzime în faţă, tip Canard, a fost început în toamna lui 1912 si era aproape terminat în 1913, când a fost abandonat. A urmat aparatul nr. 5, tot biplan, care a fost construit în cazarma Regimentului de Roşiori. De data aceasta cu profundorul ăi direcţia în spate, sistem devenit clasic, prevăzut cu volan pentru pilotare, cu fuzelaj închis şi cu o formă aerodinamică, încercat în zbor pe dealul Copoului. Dar etapa ieşeană a coincis cu o nouă premieră naţional: constituirea „Asociaţiei infraroşilor”, prima Scoală de constructori de planoare din România, din rândurile căreia au ieşit aviatorii Puiu Teodorescu, fratele scriitorilor Păstorel si Ionel Teodoreanu, August Vasilescu, Horia Hulubei. La 1 noiembrie 1918 – în timpul marii bătălii din Ardeni – avionul caporalului Ioan N. Romanescu, aflat în patrulă la 2000 m altitudine a fost doborât de artileria germană… Cu calde mulţumiri domnului dr. Luchian DEACONU, istoric, pentru acest minunat studiu. Redacţia revistei Booklook

Booklook nr . 57 - pg. 24

SCHIMBARE DE PARADIGME *Astăzi am înlocuit jurnalul intim cu selfie-urile. *Să le mulțumim celor care ne-au făcut bine crezând că ne fac rău. *Omul trebuie să rămână om în ochii fiecăruia, oricât de mult ar greși. *Astăzi nu mai facem lucruri de mântuială, ci le ”cosmetizăm”. *O indiscreție de astăzi nu mai poate fi considerată o nonșalanță princiară. *Cinstea, decența sau bunul simț pun o sută de piedici în calea multor oameni. *Minciunile sunt uneori greu de spus. *Generațiile aflate la răscrucea unor vremuri nu se simt bine niciunde. *Lingușirile perfidului alunecă precum apa de pe frunzele unor nuferi. *Eludarea adevărului pare o necesitate absolută la politicieni. *Un caracter este condiționat de fatalități exterioare. *Cine vrea să-i conducă pe alții trebuie să se mintă pe sine însuși. *O dorință obsesivă nu te mai bucură când se îndeplinește. *Cei foarte talentați sunt suficient de triști. *Ideal ar fi să nu uităm greșelile, ci numai pedepsele. *Un plan înfăptuit este un lux inutil. *Astăzi interesul exclude întotdeauna adevărul. *Cu cât o amenințare este mai calmă, cu atât e mai terifiantă. *În lumea de azi, idealismul poate fi dăunător. *Caracterul și moralitatea unui individ îl salvează chiar și atunci când aparent este învins. *O călătorie te poate înălța nu doar spiritual, ci și sufletește. *Au dispărut aversiunea și antipatia față de superficialitatea feminină. *E de preferat a evita compromisurile mari pentru avantaje incerte. *Dacă în timp teoriile și principiile lumii fizice s-au îmbunătățit, cele morale au rămas în pierdere. *Frumusețea unei femei reprezintă triumful iubirii asupra prejudecăților. *Dacă politica ne dezbină, cultura ar trebui să ne unească. *Cuvintele ascund gânduri și atrag fapte. *Un cuvânt bun nu te costă nimic, dar valorează enorm. *Viața poate fi mult mai plăcută dacă vom încerca să descoperim lumea în fiecare zi. *Pe măsura avansării emigrației tinerilor instruiți ajungem a fi copleșiți de superioritatea semidoctă a absolvenților de liceu. *Ne plac filmele nu pentru că ar impune imaginea unei lumi, ci mai ales pentru faptul că ne umplu mintea pentru un timp de bucurie, duioșie sau tristețe.

Cornelia Ursu Booklook nr . 57 - pg. 25

SPIRITUL EPIGRAMEI RĂSPÂNDIT ÎN LUME GENETICĂ E ştiută: caracterul E depozitat în gene Totuşi, nu-nţeleg misterul De ce nu şi în sprâncene

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE Acelora ce-şi uită graiul Prin lume când hai-hui se plimbă Le spun: să nu-i primească raiul Nici dac-ar fi să stea în limbă! UNUIA CARE PRACTICĂ JOGGINGUL Îl admir pentru voință; Merge foarte mult pe jos, Cu o singură dorință: Vrea să moară sănătos. DESPRE EPIGRAMĂ Vreau să nu-mi cântați în strună; Să m-aprobe cine vrea: Epigrama nu e bună Dacă nu-i destul de rea! NU MAI BEAU Să n-aud de băutură. I-am găsit o hibă nouă: Dacă beau o picătură, Văd în loc de-o soacră, două. ANIVERSARE ÎN STIL PROPRIU La nunta noastră de argint, Mi-am dus nevasta-n țări străine. La cea de aur (nu vă mint), Vreau s-o aduc din nou la mine! LA CONCURS Dacă nu prea ești în temă, Este o metodă veche Pentru-a prinde-un post în schemă: Miști oleacă din ureche!

CHEIA SUCCESULUI În politică și-n sport, Ca să promovezi, se poate, Doar c-o brumă de efort, Dând eficient din coate. SOLUȚIA IEȘIRII DIN CRIZĂ Vă spun, guvernanți, explicit, Că țara din criză se scoate, Când noi vom produce-nzecit, Iar voi veți fura doar jumate. SPRIJIN LA BĂTRÂNEȚE Sunt bătrân, dar am în sat Doi băieți pe lângă mine: Unul este însurat, Celălalt… o duce bine. BĂRBATUL – DEFINIȚIE Bărbatu-i cel cu braț vânjos, Cu mintea „brici”, ca o scânteie, Dar care nu-i sunt de folos De n-are-alături o femeie. BRAND DE ȚARĂ PENTRU ALIMENTELE ROMÂNEȘTI Un brand de țară, se-nțelege, Din ce-i specific se alege. La noi, simboluri… curg pârâu: Ar merge trăsnet „poale-n brâu”! „DA” SAU „NU”

Când spune „Da”, n-am îndoială, Chiar pot să mă bazez pe ea, Dar am o vagă bănuială Că „Nu”, la dânsa e tot !Da”! Liviu Sergiu Manolache

Din recentul volum: PORTRETE-N PATRU RÂNDURI, un fiu al Iaşului, actualmente trăitor la Bergamo. Booklook nr . 57 - pg. 26

CÂT E BUZĂUL DE MARE… ÎN EPIGRAMĂ POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT Femeile, în nopţi târzii, Când luna-i sus şi stele-s multe, Ne spun poveşti despre copii… Să aibă cine să le-asculte! RISC ASUMAT Pe-nserat, sau pe lumină, Văd bărbaţi ce cu mândrie Deschid uşa la vecină, Iar apoi la farmacie! Mihai Sălcuţan HOPA MITICĂ Eu groapa singur nu mi-o sap, N-am greutăţi în exprimare, La mine plumbul nu-i în cap, Ci… la picioare! Mitică Ion TESTAMENTUL UNUI FUMĂTOR „Las în scris a mea avere Ăi, părinte, vreau să-ţi spun, Când o fi la tămâiere Foloseşte doar tutun!” Dumitru Hangu ŞOFERUL Pentru înc-o aventură, Se închină când se scoală, Să nu ia de pe centură Una, ca să-l bage-n boală. Constantin Voicilaş CONFUZIE Când mi-a spus că e fecioară Am avut aşa un trac… Nu ştiusem bunăoară Că-i un semn… din Zodiac! SPOVEDANIE ÎN STATUL DE DREPT Sunt mii de preoţi şi biserici, Păcatul e iertat uşor, Deşi avem atâţia clerici, Ne spovedim la procuror! George Eftimie

CURĂŢENIE ÎN PARLAMENT E-atât de simplu şi banal Să dai deoparte toată pleava: Faci Parlament tricameral Cu-a treia Cameră-n Jilava! Victor Bivolu TRADIŢII DE NUNTĂ La orice nuntă românească Se-aplică regula ştiută: Începe seara c-o „nunească” Şi se încheie c-o bătută. ÎN FAMILIE Cât de frumoasă este viaţa Şi cât de plină de umor: Râd toţi vecinii dimineaţa Când ţipă soaţa c-o omor! Mirela Grigore PE CÂMPIILE PATRIEI Vine toamna cu rod sfânt Şi pe câmpuri râd în soare, Legănându-se în vânt, Bannere cu: De vânzare! Liviu Gogu MINTEA DE PE URMĂ Eram puştan, era frumoasă, Mă ofticam că nu mă lasă, Azi sunt căsătorit cu ea Şi ce n-aş da de m-ar lăsa! DIN CASĂ Nevasta mea a declarat Că-s un exemplu de bărbat; Acum, gândind la tot ce-a fost, „Exemplul” mi se pare prost… Florin Rotaru ANGAJĂRI LA SALVAMAR Întrecându-te cu toţi Este musai ca să ştii Printre altele, să-noţi Însă nu în datorii! Mihai Cuţulencu

Din volumul aniversar al Cenaclului Nicolae Mihăiescu Nigrim din Buzău: DOUĂZECI TRECUTE FIX.

Booklook nr . 57 - pg. 27

COVID-40; DICȚIONAR DE TERMENI, ACTUALIZAT ÎN ANUL 2041 Proză, să sperăm, SF

Coronavirus este o clasă de virusuri, protejate de o anvelopă lipidică și de un înveliș proteic sub formă de țepi care, la microscop, au aspectul unei coroane solare, ceea ce explică denumirea. …Stelian Popovici, un ziarist de 54 de ani, termină de citit datele din CovidPedia și le mută într-un colț al ecranului, gândindu-se că le poate folosi în articolul la care tocmai lucra. Pe același ecran, mare cât peretele, trecu la un buletin de știri. “Din datele statistice, se pare că a început al nouălea val din 2041 al epidemiei CoViD-40”. Stelian nu înceta să se minuneze de viclenia reporterilor TV. Datele despre îmbolnăviri și decese erau, în mod clar, crescătoare, dar graficul ascendent de pe ecran nu era strict liniar, avea mici vălurele. Reporterii le numerotau și le foloseau pentru crearea unor false speranțe. Psihologic vorbind, se pleca de la proverbul “Ce e val, ca valul trece”. “La ceremonia de absolvire a facultății de Robotică industrială, tatăl unei absolvente și-a îmbrățișat fiica în văzul lumii. Infractorul a fost arestat pe loc.” Pe ecran se derula scena incriminată, în care toate persoanele implicate aveau costume aproape identice cu cele de cosmonaut. Pentru a marca evenimentul, fiecare absolvent își așezase o tocă peste casca ermetică. Aspectul rezultat era caraghios, dar pentru ei nu era altceva decât un nou motiv de veselie. Întrucât căștile erau opace, pe piept își lipiseră portrete stilizate, majoritatea aducând a roboți. Facultatea de Robotică era vânată de ziariști, absolvenții formau o clasă de elită compusă din mici genii, urmărite din școala primară. Încă din facultate, studenții proiectau noi forme de roboți și de inteligență artificială. În fabrici, roboții trebuiau să fie controlați de la distanță de către muncitorii specialiști. La fel ca restul populației, aceștia lucrau de la domiciliu. Studenții erau folosiți intens, pentru diverse proiecte, încă din timpul facultății. După absolvire, aproape toți erau racolați de firme din vest, care găseau tot felul de portițe pentru a ocoli restricțiile impuse de pandemie. “A fost produs un nou vaccin pentru CoViD-36. Ca și precedentele, va fi obligatoriu. Termenul de vaccinare este 31 august 2041. După această dată, cei găsiți nevaccinați vor fi arestați și internați în sanatoriile CoViD. La vaccinul pentru CoViD-40 s-a ajuns în faza de testare, se estimează că va fi lansat în septembrie.” “Reporterii noștri au descoperit un pensionar supraviețuitor, la etajul 12 al unui bloc de la periferie. Se pare că nu mai ieșise din apartament de la ieșirea la pensie, în 2030. Mâncare îi aducea fiica lui, angajată la un supermarket, care o dezinfecta încă de la primirea în depozit și o punea deoparte pentru tatăl ei.” “Spitalul Mircea cel Bătrân - numit astfel pentru că era instalat în fostul sediu al unui liceu - a anunțat că că nu mai are libere decât două paturi ATI.” Stelian oftă, amintindu-și vremurile în care absolvise acest liceu prestigios. Încă din anii 20, școlile și universitățile trecuseră, pe rând, la cursuri exclusiv online. Clădirile fuseseră transformate în spitale specializate CoViD. Excepție făceau facultățile de medicină, care aveau chiar în incintă două tipuri de spital, CoViD și non-CoViD, unde studenții făceau practică. În ciuda riscurilor, meseriile de medic și asistent sanitar erau foarte căutate. Pe de o parte erau bine

Booklook nr . 57 - pg. 28

plătite, pe de altă parte constituiau o bună rampă de lansare pentru politică și administrație. Medicii dictau o bună parte din măsurile care afectau viața tuturor. “În București a avut loc primul accident rutier din acest an. Două ambulanțe s-au ciocnit ușor pe bulevardul Mihai Viteazu. Vinovat este șoferul uneia din ele, datorită unei amețeli, provocată de o infectare recentă cu CoViD-40.” În orașe, străzile sunt goale. Toată lumea lucrează de la domiciliu, ceea ce rezolvă și problemele iscate de închiderea grădinițelor și a școlilor. Alimentele sunt furnizate de firmele de catering, iar celelalte cumpărături se efectuează prin magazinele virtuale. “Fiul cunoscutei vedete Eva Popa a intrat la Facultatea de Teatru.” Facultatea își păstrase numele, dar nu mai avea nicio legătură cu teatrul. Toate teatrele și sălile de concert își schimbaseră destinația, la fel ca bibliotecile publice, muzeele și expozițiile de arte plastice. Cultura se făcea la domiciliu. Actorii și instrumentiștii fuseseră angajați de firmele de cablu, care creaseră adevărate studiouri de efecte speciale pentru a combina înregistrările individuale ale artiștilor, făcute acasă, în filme sau concerte cu participare numeroasă. “Un fost ATM a fost vandalizat de către un bătrân și nepotul lui.” Bancomatul în cauză fusese uitat de Dumnezeu undeva la periferia orașului, toate celelalte ajunseseră de mult la fier vechi. Infracțiunea părea complet inutilă, banii numerar nu mai erau folosiți de 15 ani, fiind o sursă potențială de transmitere a virusului. Toată lumea plătea cu cardul, cu telefonul sau, în ultima vreme, cu cipul. Întrebat de reporter, bătrânul hoț a răspuns: “Am vrut să-i arăt nepotului ce meserie frumoasă aveam în tinerețe. Astăzi, hoția la nivelul de jos a dispărut. Iar cea de sus nu se mai numește hoție, ci inginerie financiară. Pentru a păstra tradiția familiei, o să-mi dau nepotul la facultatea de științe economice. “ Stelian întrerupse buletinul de știri și își consultă agenda, care clipea cuminte întrun colț al ecranului. În jumătate de oră trebuia să fie la Palat, unde primul ministru urma să anunțe o nouă serie de măsuri anti CoViD. Palatul nu era departe, dar intenționa să meargă pe jos, ocaziile de a efectua o scurtă plimbare nu erau prea dese. Ziariștii erau privilegiați, aveau permise permanente de ieșit din casă, pentru a putea evidenția în media abaterile de la norme. Dar și la ei, abuzurile de folosire a permisului erau amendate. Stelian își puse costumul ermetic pentru exterior, își înșurubă casca și ieși pe ușă. Pe la mijlocul distanței văzu cum, de pe o stradă laterală, un costum asemănător cu al lui se îndrepta în aceeași direcție. Silueta i se părea cunoscută, așa că își activă cipul. Acesta luă legătura cu cipul celeilalte persoane și, pe ecranul de pe mâna stângă a costumului, îi apărură datele complete - Adrian Șonțu, ziarist la True TV. Se cunoșteau de ani de zile, așa că au parcurs restul distanței împreună. Evident, la doi metri depărtare. - Tot la Palat? - Tot! - Ce mai face Mirela? - Ce să facă, se ocupă de ăla micu’. După școala online, are meditații online de limba chineză și de pian. Stelian oftă. “Bună opțiune, limba chineză!”. Începuse și el un curs de mandarină, dar la vârsta lui, mergea foarte greu. Abia era în stare să pronunțe “Ni hao, China!”. Probabil, peste câțiva ani, va auzi la postul public “Ni hao, România!”, cu subtitrare “Good evening, România!”. Cu cât ești mai mic, cu atât e bine să știi mai multe limbi!

Dan Norea, Constanţa

Booklook nr . 57 - pg. 29

FANTASMAGORII NOPŢI VRĂJITE

VESELIE ÎN PARADIS

Am petrecut în nopţi de Sânziene Cu-o suplă ucenică vrăjitoare, Cu nu-nvăţase încă să şi zboare Cu măturoiul ei dotat cu pene.

În anticul parc ecologic, Se duce un trai ca de vis, Aşa că-i – precum este logic – Numit de adepţi Paradis!...

Era, cum e normal, fermecătoare, Deşi nu poseda acele gene, Avute de Merlin ori de sirene, Ştiind să pună lumea în mişcare.

La Casa de Mode „Miss Eva” Porni, cu elan, defilarea Acelor dopate cu seva Din fructul ce-alungă pudoarea.

Aşa că i-am propus să-mi fie muză I-am scris, în sensu-acesta chiar şi jalbe Dar mi-a răspuns că asta n-o amuză;

Dar sponsorul – omul de bază – Ce-i clasicul nostru Adam, Acuma, se pare, vizează Alt rol: pe acel de „Madam”.

Când i-am promis că-i fac, din rime, salbe M-a refuzat, găsind o altă scuză: A spus că-i plac doar versurile albe!

GARRY TROTTER ŞI BAGHETA MAGIĂ

La gală vor fi deci „bucate” Servite de câte-o domniţă: Bezele şi-acele testate Surprize în frunze de viţă.

Vestitul Garry Trotter, o vedetă Din lumea paralelă-a fanteziei, A tainelor şi a vrăjitoriei Visează-acum o magică baghetă.

Se-ncurcă-însă iute parada, Nu chiar fără niciun temei, Fiindcă îşi bagă iar coada Cel şarpe cu mulţi clopoţei.

Ar controla deci muza poeziei Ce se pretinde-o vajnică estetă, Deşi ea este numai o cochetă Iar, uneori chiar sclava geloziei.

Acesta, fiind turnător, Trimite spre Bossul cel Mare Mesajul său acuzator: „În Parc e dezmăţ – ce oroare!”

Păcat doar că bagheta cea vizată, Produsă în a Franţei citadelă, Nu pare-a fi aceea adecvată;

Se supără Marele Boss De straşnica lor indecenţă Şi deci – cum era mânios – Dă-ndată-un ucaz de urgenţă:

Deşi e suplă, fragedă, fidelă, Nu-i totuşi vrăjitoarea cea scontată Fiindcă este numai o franzelă!!

Acei ce-s găsiţi vinovaţi, Aşa cum fusese prescris, Vor fi, la moment, exilaţi Din miticul parc PARADIS!

Eugen Deutsch

Booklook nr . 57 - pg. 30

PENTRU PRIMA OARĂ ÎN REVISTA NOASTRĂ GIMNASTELE LA CAL Frumoase sunt oricare dintre ele Şi graţioase de nu au egal, Îmi place să le văd la paralele, Dar şi când sar nebune peste cal. SPERANŢE Eu, ca poet, fusei un oarecare, Precum au spus-o chiar timide guri; Încep să cred că-s totuşi de valoare: Fac unii, văd, în juru-mi, săpături. PARADOX Odihnind, chiar azi îmi pun O-ntrebare-n ziua şaptea: "Dacă noaptea-i sfetnic bun, Cum de unii-s proşti ca noaptea?"

UNOR PARTICIPANŢI LA ACTIVITĂŢILE OBŞTEŞTI Judecându-i azi, la rece, Ascultaţi părerea mea: Unii au venit să plece, Alţii au venit... să stea!

CONTROL OFTALMOLOGIC La oculist când am mai fost Cu ce-am putut în traistă pune, Deşi vedeam la fel de prost, Mi-a spus că am vederi mai bune.

ÎNAINTEA ŞEDINŢEI Pe şef l-am întrebat discret Cam ce să spun de dumnealui Şi omul mi-a răspuns concret: "Să spui ce vrei, dar vezi ce spui!"

GAZDE LA PLECAREA MUSAFIRLOR Ea, copleşită de plăcere, Făcând efort, s-a regăsit; Le-a spus zâmbind: "La revedere!" Iar după aceea: "În sfârşit!"

REVIRIMENT Venii odată c-un amic în casă Şi de atunci soţia-i mai duioasă: Găteşte, spală, cântă cu tumult... De-aş fi ştiut, îl aduceam de mult.

STILURI ŞI CĂUTĂRI Ca actorii scoşi la rampă Îşi pudrează unii stilul, Căutând mereu la lampă Nu lumina, ci fitilul.

POLITICA ECONOMICĂ A ŢĂRII Cu criza în economie, Sunt vremuri de epidemie Şi leul nu prea ştim ce are Că nu se ţine pe picioare.

Ionică Laurian, Afumaţi, Dolj

Booklook nr . 57 - pg. 31

SĂ ZÂMBIM CU ANY DRĂGOIANU ROMÂNEASCĂ 100% Cum viaţa e frumoasă şi traiul fericit, La ţară-i nebunie, satiric stăm beton, Sunt crâşmele în floare, iar câmpul nemuncit Ne-avertizează, însă, că toate sunt în pom. Sunt zeci de Moromeţi cu mintea sclipitoare, Filosofând anemic, e pur amuzament, Dar nu-şi mai pun în veci opinca pe ogoare, Căci ei se văd pe culme, ajunşi în parlament. Descriu în mii de feluri ce-ar face, dacă-ar fi În hainele de firmă şi parfumaţi Dior, Mă tem că unui Gheorghe i s-o-mplini, mai ştii, Ajunge-n fruntea ţării, un om superior.

ADEVĂR Satirizând, desigur, momentul actual Ne lamentăm cu toţii şi întrebăm partide: O fi un fapt netrebnic sau doar un fapt banal, Că v-aţi pierdut cu totul în sferele covide?

Sorbind cu disperare din ţuica puturoasă Îi vezi gesticulând, urzind o poezie, Şi desluşeşti prin fum caricatura roasă A unui Hegel trist, plesnind de gelozie.

Nemaigăsind soluţii ne daţi motive nouă Să ne bufnească râsul de-atâta ,,dar şi parcă’’ ,,În foc’’parlamentarii-s, de-o lună sau de două, Ca bacii de la stână când mieii şi-i înţarcă. Aveţi curaj întruna hoţiei glas să-i daţi, Cu-mpiedicări majore din dreapta către stânga, Vă puneţi măşti haioase, de noi vă lepădaţi Şi defilaţi cu legea sărmana şi nătânga. Pe râul greu de smoală al sărăciei crunte, Când foamea se-ntreţine de la al vostru fum, Întinse Dumnezeu o preafrumoasă punte Spre râsul ce ne ţine în viaţa de acum.

Booklook nr . 57 - pg. 32

DE PRIN LUME ADUNATE… BRÂNCUŞIANĂ Ajuns la poarta lui Brâncuşi – Doar adevărul vi-l spun vouă – Un demnitar din cei sus-puşi Se revolta că nu e nouă…

IPOTEZĂ NEVERIFICABILĂ De prune-albastre ar fi fost pe ram, Nu mărul rupt de Eva, cu tupeu, În Paradis era şi-acum Adam, Palincă degustând cu Dumnezeu!

DIMENSIUNI Şi-n timpuri mult mai austere Era aşa de mare tontul, Că doar cu punctu-i de vedere Ne-acoperea tot orizontul… Gheorghe Bâlici

SĂ NU PREA… Se-nchină cu toţi din vechime, Cu multă asiduitate: Soborul, la Sfânta Treime, Mirenii, la Sfânta Juma’te. Valentin David

LEMĂ În spitale, e un schimb Dup-o lege nefirească, Cine nu e mort la timp, Va risca să mai trăiască.

CALEA SPRE SUCCES Pe primar, de îl prind câteodată, El mereu îmi vorbeşte în tropi: „Viaţa nu-i o şosea asfaltată!...” Şi o ia mai departe prin gropi.

PREDICTIBILITATE Dările la sănătate Afectează serios Şi cu regularitate Angajatul sănătos. Grigore Cotul

SUFLETE MOARTE PE LISTELE ELECTORALE Vede lumea cu mirare Un tablou curat dement: Morţi pe liste de votare, Mortăciuni în Parlament! Ion Diviza

NEDUMERIREA DEGUSTĂTORULUI Îl plimb prin gură, tacticos, încet, Că am experienţă, deh, ca moşu’: E clar că apa-i de la robinet, Dar nu ştiu dacă vinu-i alb sau roşu.

ASTRONOMUL ŞI FEMEILE Pe femei mai toată viaţa, Cum de fapt doreau şi ele, Le punea mereu cu faţa Îndreptată către stele. Vasile Manole

OBSERVAŢIE Trenul ce mă legăna Peste şine cu probleme, Cred că ajungea la vreme Dacă nu întârzia. Petru-Ioan Gârda

UNUI AROGANT A schimbat recent maşina Şi-a luat una hibrid; De atunci, cu limuzina Plimbă şefi de la partid!

DRAGOSTEA PENTRU LECTURĂ Aş vrea-ntr-o viaţă viitoare, Un melc să fiu, pe o potecă, Să car în spate-o bibliotecă Dar plină cu bibliotecare. Mihai Batog-Bujeniţă

VIAŢA DE NOAPTE N-avea întâlniri prea dese, Dar ţinuta ei de seară Era doar din două piese: Lănţişorul şi-o brăţară!

Booklook nr . 57 - pg. 33

Max Opaiţ

ALEXANDRIOANE  Breaking-news: „România, te iubesc!”. Semnat, o fabrică de mo mobilă din Viena.  Nu plânge după cai morți. Îi regăsești în salam.  Pe vremuri, când făceau o prostie, fetele roșeau. Acum se duc dir direct la ginecolog.  M-am operat de varice. Când doctorul mi-a spus prețul l-am ru

rugat să mi le pună la loc.

 George Bacovia a terminat liceul la vârsta de 22 de ani. Da, domnilor parlamentari, dar l-a terminat.  Nu-i cumpăra soției o pereche de bikini. Nu știi niciodată pe cine faci fericit.  Proștii sunt de două feluri: proști care dau în gropi și proști care sunt deja acolo.  Mai nou, femeile nu cad în ispită. Se așează încet.  De o săptămână îmi plouă în casă. Aștept să apară curcubeul pe tavan.  De curiozitate: oare o fugă de Bach, ține mai mult de un kilometru?  Dacă proștii ar avea aripi, vă imaginați că avioanele n-ar mai avea pe unde să zboare?  În fiecare dimineață, mă trezesc vesel că Dumnezeu mi-a mai dăruit o zi. Și-n fiecare seară, mă culc trist că politicienii mi-au mai furat una.  Ultima oară când am fost la nudiști am rămas dezamăgit: reparaseră gardul.  Cercetătorii englezi au descoperit că atunci când plouă apar cu 33% mai multe iubiri fulgerătoare.  Cercetătorii germani au descoperit dieta minune: dieta cu electrozi. Te țin în casă o săptămână și-ți sudează cu electrozi frigiderul.  Noaptea, bărbații au nevoie de șapte ore de somn. Femeile numai de șase. V-ați gândit ce fac femeile în ora aia liberă?  De sărbători, vă recomand cu căldură o piftie.  Prostul fără de tupeu, n-a ajuns la apogeu!  Avem o țară ca o fată mare. Altfel nu-mi explic de ce toți vor să ne-o tragă.

Florin Alexandru, Făgăraş; din recentul volum: MONA LISA LA DUDE

Booklook nr . 57 - pg. 34

OMENIREA LA VREMI DE RĂSCRUCE Un nenorocit de virus, apărut, dracu’ ştie de unde, aruncă omenirea în carantină, o chestie care nedumerea mai ceva decât însăşi pandemia. Guvernele luate, normal, prin surprindere, reacţionară! E drept, mai mult spectaculos decât eficient, dar reacţionară, mai ales pentru că presa se speriase grozav şi dădea tot felul de comunicate de genul că în cel mult trei luni vom muri toţi şi catastrofa adevărată era că virusul nu face nici o deosebire între oameni. Ca exemplu, se infectară nişte prim-miniştri, nişte actori celebri şi mai multe prezentatoare de la televiziunile de nişă, adică unele din cele mai iubite şi admirate personaje ale poporului. Jalea cuprinse întreg mapamondul! China reacţionează prima în stilul caracteristic ultimelor decenii! Închide în case o populaţie de mărimea unei ţări mijlocii, construieşte în zece zile două spitale uriaşe pentru tratamente, simultan cu împuşcarea celor care nu respectau ordinele şi declară că la ei s-a terminat cu carantina, dar şi cu virusul, iar ei îşi bagă picioarele alea mici şi galbene în toată prostia asta, ignorând cu argumente că de la ei a pornit totul. Reţelele se înfurie şi ne arată pieţe chinezeşti pline de tot felul de scârboşenii oferite spre a fi halite de ei. Unele seamănă izbitor cu halele unde se vând miei în lumea civilizată, dar nu se face să fim cârcotaşi, mai ales acum când chinezii arată şi ei cu degetul spre vinovatul lor de serviciu, respectiv atât de îndrăgitele S.U.A. Începe o bălăcăreală absolut specifică din care nu lipseşte nici una din puterile lumii. Pe acest fond, în Europa, apare un competitor serios, Italia, care se umple urgent de cazuri extrem de grave, dar şi de morţi, datorită acestui virus declarat de presă: letal, fără leac şi extrem de contagios. Dând dovada unei solidarităţi exemplare statele europene fac front comun şi încep să se întreacă în a raporta valuri de infecţii şi morţi. Se adaugă, suspect de repede, unele ţări islamice, dar, cu oarecare întârziere, şi Rusia. Cel mai puternic om al planetei, respectiv preşedintele S.U.A. declară foarte liniştit că odată cu venirea primăverii totul va dispărea ca un vis urât. Virusul însă fiind chinez nu înţelege mesajul puternicului om şi bagă Statele în hora infectărilor. Însă, aşa cum mai spusese acelaşi preşedinte:

Booklook nr . 57 - pg. 35

America first! Deci trece lejer pe primul loc asigurat ferm de milioane de îmbolnăviri şi sute de mii de morţi, ceea ce, hai să recunoaştem, nu este la îndemâna oricui! Brazilia, acolo unde condiţiile extrem de favorabile din favellas permit, ba chiar stimulează infectarea, consideră că acum ar fi momentul să sfideze puterea americanilor şi bagă la înaintare nişte statistici de toată admiraţia. Zadarnic! America first bate de la distanţă întrucât scoate la iveală şi numărul şomerilor datorat tot virusului. Populaţia altei ţări mijlocii o arde în şomaj acolo unde se pun la cale şi tot felul de proteste menite să dea vieţii culoare şi sens. Majoritatea lor se desfăşoară pe plajele însoritei Florida, fără nici o măsură de protecţie, fiindcă toate aceste măsuri sunt doar metode perfide de a limita la maximum libertăţile noastre fundamentale! Corect! Cel mai mult se bucură virusul! Omenirea constată destul de uimită că nu are cam nimic din ceea ce i-ar fi trebuit pentru a combate o epidemie, deşi acestea nu lipsiseră din viaţa ei, iar filmele americane făcute cu bugete mult mai mari decât ar fi avut nevoie acum îi arătaseră cum un grup de savanţi, dar mai ales savante tinere, frumoase şi excelent machiate salvează omenirea de orice rahat de virus, folosind echipamente speciale care au becuri în interiorul căştilor de protecţie pentru a putea fi admirate privirile crâncene sau fericite ale actorilor când, după numai trei zile de la dezastru, virusul este înfrânt şi omenirea salvată. E drept că la această victorie a contribuit şi un savant englez care face glume bune. Acum însă, din nefericire, savantul englez lipseşte şi îşi cam dă cu pumnii în cap fiindcă ar vrea să scape de înjurăturile primministrului lor, infectat şi el! Sare însă, sufletistă, China cea care doreşte să asigure sistemele medicale cu tot ce au nevoie, aşa cum o făcuseră şi până acum. Afacerea asta salvează biata ţară de la prăbuşirea economică transferată astfel spre bogatul şi arogantul Occident, cel care ar vrea să refuze oferta însă nu are încotro! Lumea ştiinţifică este într-o cursă continuă pentru a descoperi provenienţa virusului, cauzele răspândirii şi, mai ales cum poate fi combătut. Fraieri! Se uită ca proştii în eprubete sau la tot felul de microscoape când un simplu klik pe reţele lear aduce răspunsul dorit la orice întrebare ar avea. Păi, adevărata inteligenţă a planetei aici lucrează! Virusul este descris de iniţiaţii facebook-ului cu tot ce rigoarea ştiinţifică o cere! Se indică locurile de provenienţă, modalităţile de răspândire, dar şi adevăratele cauze ale epidemiei precum şi identitatea celor care au gândit şi pus în aplicare planul de a masacra populaţia tânără, cea care arde de dorinţa de a schimba lumea nedreaptă în care suntem obligaţi să trăim. Obligaţi desigur de oculta plină de bani şi putere care a uitat însă că adevărata putere suntem noi, postacii insom-

Booklook nr . 57 - pg. 36

niaci! Păi, bă! Nu vă puneţi cu noi că habar n-aveţi ce putem! Sărmanii doctori, împreună cu personalul auxiliar din spitale, mor şi ei pe capete, doar pentru că nu citesc sfaturile de pe reţele. Şi acestea sunt cu duiumul! Cel mai sigur este tratamentul spiritual! Cu rugăciuni, post, negru dacă se poate, spovedanii, participări la slujbe, închinări la icoane făcătoare de minuni şi, evident, împărtăşania făcută de preoţi cu har care folosesc o singură linguriţă, deoarece aceasta este din argint şi precum bine se ştie încă de pe vremea ciumei negre, argintul alungă orice rău şi-l ţine departe de trupul celui smerit. Aici este o victorie decisivă a babelor de orice gen care afirmă că ele fiind curate la trup nu au nici o grijă şi se apără doar cu colţul basmalei sau cu trasul fesului în dreptul gurii. Tratamente? Tot aici găsim! De la cele extrase din vechi tratate de medicină ayurvedică până la pelerinaje la mormintele unor sfinţi autohtoni, recunoscuţi pentru faptele lor miraculoase. Extrem de eficace sunt însă pelerinajele la moaşte care trebuie pupate cu sfinţenie şi gânduri curate. Desigur pentru cei mai culţi se recomandă citirea textelor din Cartea Egipteană a morţilor, iar la nevoie şi din Molitvele Sfântului Vasile cel Mare care asigură ieşirea răului din tot trupul. Dar pentru că vorbim de trup, iată şi remedii mai simple verificate de milenii de înţelepţii satelor: - rachiu cu usturoi la fiecare masă; - rachiu şi ceapă tot aşa; - rachiu ori de câte ori este nevoie, eventual şi după, un ceai de troscot, ori tătăneasă. În general rachiu şi năduşeală la aşternut, de preferat cu o vecină miloasă şi în putere! Noroadele, în general vorbind, ştiu însă că totul este o vrăjeală a bogaţilor ca să-i scoată din cărţi pe bieţii oameni cinstiţi şi muncitori aşa că se cam revoltă şi îşi cer drepturile lor fireşti: plecarea în concedii, deschiderea cârciumilor, a barurilor, teraselor, cluburilor sau a stadioanelor pentru că nu are rost să trăieşti dacă nu vezi un meci de fotbal cu tot ce înseamnă asta! Evident, popoarele pun cererile lor justificate pe seama creşterii economice şi a progresului social, aşa că guvernele aprobă şi se uită cum vine impetuos valul doi de infectări. Nu mai vorbim de faptul că savanţii de pe reţele au descoperit şi că, în realitate, virusul nici nu există, că totul este o mare minciună pentru ca statele să-şi prăbuşească economiile şi să nenorocească cetăţenii nelăsându-i la terase şi în crâşme. - Bă noi v-am spus! Cam aici este şi concluzia oficială a pandemiei!

Mihai Batog-Bujeniţă

Booklook nr . 57 - pg. 37

POEME VECHI ÎN CONDIŢII NOI Cine are covizi, astăzi pare pierdut, Cine are covizi, doar în el are scut.

REGRETABILA POVARĂ (După Repetabila povară de Adrian Păunescu) Cine are covizi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn doctorițe plângând; Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Că ne-am contaminat de la unchi sau părinţi. Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc În spitale, că nu-s antidoturi în stoc. Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt bătrânii aceştia ce oftează mereu. Ce covizi? Nişte viruși, acolo şi ei, Care ştiu că avem tratament de doi lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu contează deloc, ei atacă din zbor; Că-i sătean, orășean, că-i țăran, că e domn, Atacat e și treaz și băut și în somn! Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla, Eu îi ştiu şi îi simt, atacând undeva. Mai ieșim, hăbăuci, după lungi săptămâni, Mai timizi, mai slăbiți, mai săraci, mai bătrâni, Mai expuși la covizii ce-atacă cu spor, Că sunt mulți fără măști ce tușesc în décor, Care ies la plimbat cu pisici sau cu câini, Sau din necesitatea preazilnicei pâini.

Enervaţi sunt atunci când le ceri sau îi rogi, Şi ne cred răsfățați și ne cred pisălogi. Nu ne văd, nu ne-aud, ba mai mult nu-s aici, Nu ai cui de dureri să îi spui şi explici, Sunt statistici ce cresc într-un ritm infernal, Și se spune că nu mai e loc în spital. Nu-i aşa că te-apucă o silă de tot, Mai cu seamă de faptul că nu vor sau nu pot? Că povară te cred, chiar de nu e așa, Că iau bani și chiar mulți pentru a te trata... Mai avem, mai avem multe lucruri de spus, Despre doctorii buni, despre cei ce s-au dus, Despre cei sufletiști, despre unii eroi Ce au grijă mai mult nu de ei ci de noi, Dar aceștia-s puțini și acum e târziu, Nu fac față la la tot, din ce-aud și ce ştiu, Și cum virușii-s vii, eu mă tem că-n curând, O s-aud prin spital și eroii plângând, Că de nu ne ferim pe întregul cuprins, Și cei tineri și cei ce au creștetul nins, Într-o lume în care doar ură am strâns, O să fim multă vreme cu toții de plâns. Petre Ioan Gârda, Cluj-Napoca

Cine are covizi, pe pământ nu în gând, Mai aude şi-n somn doctorițe plângând. Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Tu expus în spital la covizii zglobii. Prin spitale, plângând, multă lume s-a strâns Și chiar doctorii, mulți, se apucă de plâns. Mai avem noi covizi, mai au dânşii copii, Și de mult ce se tem nici nu poți să-i descrii.

Booklook nr . 57 - pg. 38

FRUNZE DE (L)AUR DECAPODUL Hanibal și Pompilia pășesc sfioși în marea sală de festivități. Ca din pământ, apare un chelner cu o tavă uriașă pe care clipocesc multe cupe cu șampanie. Pompilia ia una, o dă repede peste cap și ia apoi alta. Hanibal ia de la început două. Câte una în fiecare mână. - În felul acesta, explică el, nu voi fi silit să dau mâna cu deputații aceștia murdari. Mai mult ca sigur, sunt plini de microbii de pe bancnote. - Luați un loc la masă! îi invită un majordom cu figură de profesor de religie. Începe dineul. S-au așezat. Imediat, apare un chelner cu figură de profesor de literatură, îmbrăcat într-un frac cu trei cozi, care le pune în față o farfurie imensă. Pe fondul sonor, se aude un senator care ține un discurs ce laudă indigest guvernul. - Ce e dihania asta? întreabă Pompilia. Pare un rac imens. Eu nu mănânc așa ceva! Dacă mă mușcă? - Nu cred că te mușcă. Pare fiert. Dar... e tare ca piatra. În schimb, dacă-l mușcăm noi, rămânem fără dinți. Chelnerul se tot perindă și umple, unde este cazul, paharele cu șampanie, în timp ce senatorul laudă în continuare hulpav guvernul. - Prietene, zice Hanibal, ce este creatura asta fioroasă? - Dacă nu vă referiți la domnul senator, este un crustaceu marin decapod, domnule. - Și este comestibil? - Desigur. N-ați mai mâncat încă homar? - Homar? N-am mai mâncat. E bun? - Este delicios, domnule. A fost cântat și de marele poet persan Homar Khayyam, în vestitele sale Rubaiate. Chiar și Homer mânca homari, deși nu-i vedea bine. În prezent, este mâncarea preferată a lui Homar Hayssam, în închisoarea Jilava. - Știi ceva, zice Hanibal discret, ce este felul al doilea? Homarii îmi fac rău la fiere. - Langustă, domnule. V-o aduc îndată după ce termină domnul senator discursul grețos în care laudă guvernul. - Langusta ce mai este? - Este un crustaceu marin decapod și delicios, domnule. N-are clești, dar noi avem. Sunt lângă farfurie, între paharele cu șampanie. Bănuiesc că știți să-i mânuiți cu dexteritate. - Știm pe dracu! zice Pompilia în barbă, deși nu prea are. Prietene, am o rugăminte. Nu vrei să ne împachetezi homarii pentru acasă? Aici, risc să-mi pătez lenjeria. - Îmi pare rău, doamnă, dar aici este dineu parlamentar, nu local sordid, răspunde chelnerul și dispare ușor revoltat.

Booklook nr . 57 - pg. 39

Hanibal și Pompilia nu s-au atins de homari. Au mai băut câte patru cupe de șampanie, s-au ridicat ușurel și s-au făcut nevăzuți în noapte. În urma lor, glasul senatorului laudă baritonal și nesățios guvernul. Pe drum, Pompilia zice: - Ține-mi, te rog, poșeta! Vreau să-mi pun mănușile. - Doamne, dar ce grea și umflată este! se miră Hanibal. Cred că în ea ai pe puțin jumătate din raionul de cosmetice. - N-am niciun cosmetic, iubițel! Am opt porții de homari. Am luat și de la vecinii de masă. Îmi pare rău că n-am ajuns și la farfuria senatorului. - Mie îmi pare rău că n-a terminat mai repede discursul în care lăuda guvernul, zice Hanibal înciudat. Luam și niște languste.

Mihai Frunză ******* DOUĂ SCENARII SF DE MF PODUL LUI DA VINCI Anul 2100. Muzeul Luvru expune doar sarcofage, mumii și covoare cu Răpirea din serai. Lângă piramida din curte, s-a ridicat și un falnic minaret. Muzeul este vizitat zilnic de mii de beduini japonezi, chinezi și americani. Subiectul se încinge în ziua când un muzeograf descoperă în pod un tablou ciudat. Reprezintă o femeie care zâmbește tâmp și este semnat de un pictor necunoscut, numit Leonardo da Vinci. Tabloul produce un scandal imens și violente manifestații de protest ale vestelor galbene. Motivul este că femeia are fața descoperită. În cele din urmă, autoritățile decid ca tabloul să fie expus acoperit cu o burka de culoare neagră, care îi acoperă și ochii, dar lasă să i se vadă zâmbetul. AVATAR. Anul 2200. Un extraterestru albastru de pe planeta Kripton trăiește de două secole pe Terra. Între timp, a murit de câteva ori și s-a reîncarnat în diferite alte ființe: o balenă albastră, un parlamentar englez cu sânge nobil, o scrumbie albastră și un român verde cu ochi albaștri. Acum, este un beduin afemeiat, plecat în pelerinaj spre Moscheea albastră din New York. Pe drum, se uită în oglindă cu scopul de a-și retușa barba albastră. Este uluit când își dă seama că fața lui este galbenă ca ceara. Bănuiește că s-a infestat și el cu virusul hepatitei 11, care bântuie prin lumea nouă. Medicii îi fac analizele și, în final, îl liniștesc. Nu este icteric, ci este un simpatic chinez, născut într-un sătuc pitoresc de pe valea Fluviului albastru. Prin anul 2150, fluviul s-a revărsat și a inundat Rusia și Arabia Saudită. ******* MARIȚA= Marița este o bulgăroaică primitoare care, după ce te tratează cu doi trandafiri și o bere, îți ia banii și tu îți iei valea. VERONA= Ca orice femeie, se visează Julietă și, cu siguranță, chiar este din moment ce marele Eminescu o dezmierda cu diminutivul Veronica. MONA LISA= După principiul comercial Două frumuseți într-una singură, Mona și Lisa o alcătuiesc pe Gioconda. ELENA= Altă grecoaică vestită, legată așa de mult de Paris, încât Napoleon a crezut că-i Sfântă, deși ea era necredincioasă.

Mihai Frunză, estet amator de onomastici Booklook nr . 57 - pg. 40

BRĂILA ŞI LEGENDELE EI CRIZĂ FAMILIALĂ După o lungă analiză, Bărbatul, calculat în toate, Nevestei introduse viză, C-avea ieşiri necontrolate. DIRECTORUL Sarcina cea mai concretă I-a trasat-o, ca atare, Într-o cameră discretă, Noii sale secretare. UNUI JUDECĂTOR CORUPT Îl vezi întins pe năsălie Şi te întrebi contrariat: Cum poate-atât de drept să fie, Când numai strâmb a judecat?

EL BĂUTOR, EA CERTĂREAŢĂ La pivniţă-i punea nevasta lacăt De câte ori simţea că o cam fură, La care, el, o întreba în treacăt: - N-ar fi mai bine să ţi-l pui la gură?

HAR A dat femeilor natura Fără nimic în schimb, un dar: Să ştie când să-şi ţină gura Pentr-un motiv pecuniar.

VIAŢA UNUIA ŞI A ALTORA El afirmă că nevasta Este viaţa lui, şi basta, De-aia nici nu poţi să-i spui Câţi se bagă-n viaţa lui.

FABULĂ A fost un caz cu totul nou, Când fu cu mâţa-n sac găsit: Un şoarece de la birou, Tot timpul pus pe ronţăit.

CONTRARIERE Lângă-un halat de medic aşezată Îşi spuse rasa popii, supărată: "N-aş fi crezut să lase Dumnezeu Un buzunar mai mare ca al meu!

DIFERENŢIERE Mulţi bărbaţi în lumea asta Au tot promovat femeia, Dar câţi oare-au fost aceia Care-au promovat nevasta?

SOLUŢIE DE DIRECTOR Când nu putu ca să se culce C-o angajată blondă, dulce, Găsi soluţia-ntr-o seară: O fac de mâine secretară!

DE MOŞI Ce fete şi ce ochi frumoşi! Cum să nu vrei să treacă anii, Când vezi că ele cată banii Pe la moşi?

IN INTEGRUM RESTITUTIO În moşteniri cu tărăboi, Învăluite de mister, Se dau şi casele-napoi Din faţa celor ce le cer.

Alexandru Hanganu, Brăila

Booklook nr . 57 - pg. 41

CREAȚIA LITERARĂ ȘI AUTORII EI ÎN EPIGRAMELE LUI MIHAI HAIVAS POETULUI STRĂIN DE RITM Îi alunecă troheii, Iambii o tot iau la goană, Sar dactilii, „derbedeii” Și provoacă-n versuri „rană”. SCRIITOR PENSIONAR RECOMPENSAT Crezând că-i gloria eternă El și-a făcut din lauri pernă, Și chiar de-a scris doar un volum, Subvenție, primește-acum.

AGONIE LITERARĂ Poezia-n țară, pare Că se-nclină spre pământ; Deci, aștept cu-ngrijorare, Un fatal deznodământ! LA UN TÂRG DE CARTE „Rumega” o constatare Un cumpărător glumeț: Chiar de are prețul mare, Cartea nu-i de mare preț! PROZATOR RATAT Scriind romane și nuvele, Talentu-atât l-a chinuit, Încât, nici nu și-a ’nchipuit Că va rămâne cu sechele! UNUI SONETIST ÎNCEPĂTOR Mereu e pus pe demonstrat Că-i sonetist, chiar talentat, Dar uită-un amănunt poetul: Cam cum stă treaba cu... sonetul! „SCRIITORII” NOȘTRI Câțiva, cei mari, atrag doar ura, Puținii mediocri scriu „povești”, Dar cei mai mulți sunt pe centura Literaturii românești. UNEI PSEUDOPOETE Scăpată, din a rimei lesă, Îți recomand, lipsit de-angoasă, Să scrii-nainte, poetesă... Și, mai ales, să stai acasă!

UNUI CONFRATE Umblând doar după rime rare, Catrenele îți sunt cam boante; Ți-ar trebui - așa se pare Un mic dicționar de poante! „SCRIITORULUI” PROLIFIC Despre-al cărților „potop” Zic, nu fără de temei: Ce folos că ai laptop, Dacă nu ai și condei? SFAT UNUI VIITOR POET De-i ușor a scrie versuri, Nu prea știu, se fac demersuri, Dar când n-ai nimic de zis Nu te apuca de scris! RECOMANDARE ORICĂRUI SCRIITOR Nu te alarma, când scrii, Dacă-ți tremură iar mâna; Este important să știi Că nu-ți tremură... româna! POEȚII NOȘTRI Între ei, citind, vor spune Despre versuri, prin culise, C-ar fi fost cu mult mai bune Dacă rămâneau nescrise.

Booklook nr . 57 - pg. 42

REVISTA OBSERVATOR, DIN CANADA, SCRIE DESPRE BOOKLOOK Home

Informatii Utile

Membrii

Publicitate

Business Online

“Booklook” - o revista care ne duce în bucluc Frunzărind noi, diasporenii, publicaţiile româneşti, în încercarea de a fi la curent cu ce se mai întâmplă pe acasă, suntem deseori stupefiaţi de teribilul nivel al problematicii, gramaticii, limbii şi limbajului unor cotidiene de notorietate care apar pe plaiul strămoşesc. Şi totuşi, alimentând optimismul nostru nebunesc, se întâmplă să întâlnim şi rare, fericite excepţii. În această categorie, se încadrează “Booklook”-ul ieşean editat de Asociaţia Literară “Păstorel”. Revista umoristică de pe Bahlui întruneşte toate calităţile publicistice – conţinut, selecţie, prezentare grafică ‒ la superlativ, oferind astfel o aleasă delectare oricărui cititor; de la cel sofisticat care o va aprecia instantaneu, la cel care, parcurgând-o, pătrunde într-o lume de poveste pe care o descoperă fermecat. Booklook a debutat în anul 2007, şi avut o apariţie neîntreruptă de-a lungul a 56 de numere. Nici teribila pandemie nu a reuşit să-i perturbeze programul, ultimul număr apărând chiar săptămâna trecută. Voi începe identificarea “vinovaţilor” pentru acest succes cu directorul, şi factotum-ul, Mihai Batog-Bujeniţă. În faza lui de crisalidă, MBB a fost Comandor, mai precis, pilot de vânătoare. Odată MIG-ul tras pe dreapta la limita de vârstă (a MIG-ului), crisalida aviatică s-a transformat într-un fluture sprinţar care îşi etalează culorile de vitraliu magic prin proză, poezie, epigramă, dramaturgie sau sonet. În escadrila lui curentă, îl mai întâlnim pe redactorul-şef, navigatorul Eugen Deutsch (care navigheză măiastru prin poezie, sonete, epigrame sau haiku); şi pe mitraliorul Mihai Haivas (epigramist şi editor de temut). Echipa de “cartografi” buclucaşi include un număr de reputaţi graficieni ca Mihai Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu sau Neculai Viziteu. Pentru că am ajuns la grafică, trebuie menţionată calitatea artistică superioară a copertelor revistei, cât şi a caricaturilor incluse, piese care ar face cinste oricărui vernisaj de grafică umoristică. Vorbind de autori, ediţiile Booklook-ului găzduiesc corifei ai literaturii române, fie aceasta istorică sau contemporană. Nume ca Macedonski, Arghezi, Păstorel, Pribeagu sau Mircea Trifu sunt prezente frecvent prin creaţii cunoscute sau, uneori, inedite. Contemporaneitatea este de asemenea reprezentată prin monştri sacri de statura lui George Corbu, Elis Râpeanu sau a fraţilor Quintus. De asemenea, în paginile revistei îi fac ades apariţia şi condeieri ai diasporei, atât de pe bătrânul continent, cât şi din Lumea Nouă. Este demn de menţionat şi faptul că Booklook nu funcţionează de o manieră izolată/insulară, revista

Booklook nr . 57 - pg. 43

aflându-se într-un efervescent schimb de materiale cu publicaţii din ţară dar şi de pe mapamond (Germania, USA, Canada, Israel, Australia, Italia, Spania...). Ca revistă de cenaclu, Booklook consemnează pe larg şi evenimentele organizate sub acest auspiciu: lansări de carte, concursuri literare, festivaluri umoristice sau evenimente comunitare relevante. ******************************************** Ca să concluzionez, opinia generală este că simţul umorului este ceva înnăscut, şi ‒ ca atare ‒ imposibil de a fi învăţat sau inculcat. Ei bine, dacă se va dovedi vreodată că această aserţiune este eronată, nutresc credinţa că Booklook ar fi unul dintre foarte puţinele medii capabile de a impregna simţul umorului în cei care nu l-au avut transmis genetic. Nota redacţiei: Revista se poate achiziţiona de la distribuitorul oficial sau un membru al cenaclului; cum această procedură este însă dificilă pentru majoritatea doritorilor, iar mijloacele financiare pentru trimiteri prin poştă sunt nule, cea mai bună şi comodă cale de a o obţine este prin a furniza adresa de e-mail. Directorul revistei abia aşteaptă să v-o livreze ʺfierbinteʺ, şi este nerăbdător să vă afle părerea.

SorinFinchelstein

11/12/2020

Mulţumim dragului nostru prieten şi colaborator, domnul Sorin Finchestein, dar şi redactorului-şef al publicaţiei Observator, dl Dumitru Popescu. Redacţia Booklook.

RISIPITORI DE EPIGRAME BOLŞEVICII LA PARADĂ Îi văd în piaţă defilând; Ei sunt o forţă de temut Având în cap un singur gând, Căci două n-ar fi încăput.

PROFESIONALISM Azi avocaţii din barou Pot face dintr-un infractor, De multe ori şi un erou… Depinde doar de gura lor

SECERA ŞI CIOCANUL ÎN URSS Exprimă clar acest hibrid Esenţa „noului popor”: Oţelul marelui partid Şi lemnul cozii de topor.

ÎNGRIJORARE Oare e adevărat Că se are în vedere Să devină-ncriminat Şi abuzul de tăcere?

LENIN ÎN MAUSOLEU Atâţia fani bătuţi de soartă Îi vin şi astăzi la sicriu: O fi ea teoria moartă, În schimb cadavru-i ”veşnic viu”.

PROGNOZĂ PE 4 ANI Un ciclon, un vânt mai tare, Pentru noi nu e nimic, Bun e pentru guvernare Că se mai urneşte-un pic.

Ion Diviza

Booklook nr . 57 - pg. 44

Vasile Manole

DORU MELNIC UN TRUBADUR PESTE ANI IAŞUL MARILOR IUBIRI (primele două strofe sunt din folclorul studențesc, Iaşi.30.06.1979) Vom pleca de-aici cu vise Şi speranţe de-mpliniri Şi vom lua cu noi tot Iaşul, Iaşul marilor iubiri... Iaşul celor trei catrene Scrise pe sub tei trăsnit, Pentru toţi ce cred în ele, Pentru toţi ce l-au iubit... Bojdeuca am furat, A lui Creangă din Ţicău, Când voi fi însingurat, Să îmi amintesc mereu...

LA NOI… La noi sunt şi oameni de vază, Ce plimbă pe degete mia, Iar alţii vorbesc despre varză, Fasole sau cât e chiria... La noi mai sunt mulţi nesătui, Dar, nu de confort, ci de bani, Că doar cu aceştia o uş-o descui, De vrei să treci mândru prin ani... La noi a sunat ceasul morţii, Pentru toţi ce-au căzut în ispită, De-aceea-i chemăm în faţă dreptăţii, Să afle ce-i munca cinstită... La noi sunt multe case şi vile Şi-apar proletari bugheziţi Şi-n multe birouri se umblă cu pile, Cu ,,sărut mâna”, sau ,,să trăiţi !” La noi e un azi şi un mâine Şi viaţa spre vârfuri tot urcă, La noi orice muncă-i o pâine Şi orice pâine-i făcută prin muncă... Iaşi. 06.11.1978

Booklook nr . 57 - pg. 45

Şi am luat Mitropolia Şi am luat şi Trei Ierarhi, Ca să nu uit Studenţia, Ca să-mi amintesc de Iaşi. Casa Dosoftei bătrâna, Am ascuns-o-n buzunar Şi de-o fi să-mi uit ţărâna, Voi veni la tine iar... Am furat chiar şi Copoul, Vânătorul şi-un Rarău’, Ca să nu îi uit ecoul Când îmi va fi foarte rău... Am furat şi amfiteatru, Amintiri de profesori, Inima unui Cenaclu, Studiile până-n zori. Veţi pleca şi voi cu visul Şi speranţe de-mpliniri Şi veţi lua cu voi tot Iaşul, Iaşul marilor iubiri... Dar el va rămâne veşnic Pentru mii de studenţaşi Şi va arde ca un sfeşnic, Ca să v-amintiţi de Iaşi… Iar când fi vom bătrâiori Şi vom vrea să-ntinerim, Să venim mai deseori, Pe la Iaşul ce-l iubim...

SIMPATICE CU UN OLTEAN LA FEL DRUMUL DRACULUI Când am intrat pe “Transalpină”, Eram cocoş, un pui de dac. Iar, la sfârşit, eram găină, Pe pantaloni cu „cotcodac”… UNUI POET Poetu-aruncă undiţa cu har Să prindă din a Literelor Ligă, Măcar de gust, un critic literar… Dar criticii nu trag la… mămăligă. PLATONICIANĂ, UNUI AMIC De felul meu, nu sunt satrap, Dar despre el, vorbind concret, Eu cred că e căzut în cap, Căci, altfel, nu ar fi poet! NE-AM (NEAM) SUPĂRAT! ”Adevărul e în vin” Zice un proverb latin; Tocmai de-aia, noi, cu vrere, Ne-am reprofilat pe…bere! LOC SFINȚIT Loc sfințit, bisericos, Este crâșma lui Ilie, Unde ne RUGĂM frumos Să ne dea…pe datorie!

PREVEDERE Văzând că şi statuile se fură, Pe-al meu primar, om fin şi cu monoclu, De vrea statuia mea în bătătură, Eu l-aş ruga să-mi facă numai… soclu! LUI EMIL LĂZĂRESCU, DIR. REV. RAŢIUNEA Don’ director, de mai an, Nu pricep prin ce minune, Este singurul oltean Care are…RAŢIUNE! ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ Cu-atâtea E-uri în mâncare Ce dau frisoane şi puseuri, M-aştept ca ăştia să declare Că şi femeile au E-uri!

REDUCERI DE VERSURI NESIMŢITE Şi guvernu-i gol în pungă, Ponta face, azi, demersuri Epigrama să ajungă Un catren cu... două versuri. ECHILIBRU În ţara mea cu-adânc trecut Să ştiţi că bine nu-s văzut, Dar, slavă Domnului, constat Că-s foarte bine… ascultat.

PROMISIUNI POLITICOASE De atâtea vorbe goale Despre lapte, piept de pui, Despre miere şi sarmale, Toţi flămânzii sunt… sătui. RECUNOAŞTERE Am o pupăză şi bine-i Lângă ea, o spun ca soţ, Însă pupăza vecinei Mi se pare mai cu... moţ!

Booklook nr . 57 - pg. 46

Janet Nică

CLASA SUPRADOTAȚILOR Tânărul învăţător intră în sala de clasă uşor emoţionat. De azi începea cariera lui. Conducerea instituţiei îi repartizase o grupă de copii supradotaţi şi abia aştepta să-i cunoască. Le răspunse zâmbitor la salutul respectuos şi aşeză catalogul pe catedră, hotărât să nu-l deschidă pentru a nu-i intimida pe şcolarii care erau obişnuiţi cu predecesorul său ieşit la pensie. Dar voia să ştie de la ce nivel trebuie să pornească : - Ei, copii, numele meu e Tutea şi aş vrea să mă consideraţi nu învăţătorul, ci colegul vostru. Iar dacă aveţi un coleg nou, cred că e firesc să-l aduceţi şi pe el la nivelul vostru. De acord ? - Daaa ! răspunseră ei în cor. - Vă mulţumesc... Deci, dacă eu sunt un coleg, care este pluralul substantivului coleg ? Toate mâinile sus. Învăţătorul îi făcu semn celui mai apropiat şcolar să răspundă. - Pluralul substantivului coleg este colege! Tutea zâmbi şi se adresă clasei : - Deci, care-i răspunsul corect ? - Coolegee! - Greşit. Pluralul este colegi, pentru că substantivul este de genul masculin. - Ba, dumneavoastră greşiţi, coleg este de genul neutru! îl contrazise elevul care-i dăduse răspunsul. Învăţătorul se întoarse surprins către el : - Cum aşa ? - Iac` aşa: un coleg, două colege! - Cine te-a învăţat asta? - Tata! spuse copilul triumfător. Tutea zâmbi cu îngăduinţă: - Tatăl tău nu are cum să ştie, fiindcă nu poate fi profesor dacă ţi-a spus aşa ceva! - Ba ştie, că el e ministrul învăţământului! Tânărul învăţător înmărmuri. Îşi plimbă privirea peste chipurile copiilor care-l fixau cu milă. Îşi zise că e mai bine să lase lucrurile aşa, doar şi-a propus ca astăzi să-şi cunoască elevii. - O.K., hai să trecem la altă disciplină. Ştie cineva ce este găina? - Ştiu eu, ştiu eu! se repezi un băieţel din banca de lângă Tutea. - Ia spune! - Găina... găina – se înecă şcolarul – este un organism viu care face ouă... - Ba naşte pui vii! îl contrazise colegul de alături. - Ba e cum zic eu, că aşa zis tata care e ministrul agriculturii! - Şi ce? Al meu e ziarist dacă vrei să ştii, şi dacă un ziarist scrie negru pe alb că o găină fată pui, înseamnă că aşa e... - Poate vrei să rămână tac`tu fără fiţuica aia...

Booklook nr . 57 - pg. 47

- Copii, copii! îi potoli învăţătorul, constatând că erau gata să se încaiere. Lăsaţi cearta, vom învăţa în acest trimestru şi despre păsările domestice, azi doar facem cunoştinţă, da? Cearta celor doi însă îl puse pe gânduri şi o bănuială i se strecură în suflet. Ca să nu-i observe copiii tulburarea, începu să se plimbe printre bănci, studiindu-le atent chipurile. Iar ei îl studiau, la rându-le, ca pe o pasăre rară. Totuşi, nu voia să părăsească zoologia până nu se dumirea cam ce cunoştinţe avea clasa la această disciplină de studiu. Deodată se opri în faţa planşei din stânga tablei: - Copii, acum e toamnă şi iată, vedeţi aici un urs, da? - Da, domnu` învăţător şi bănuiesc ce vreţi să ne întrebaţi, că de-aia sunt supradotat! Surprins că unul dintre copiii minune ar fi putut să-i ghicească gândurile, învăţătorul îl lăsă să continue: - Nu-i aşa că vreţi să ştiţi ce ştiu? - Ştiu că ştii, aşa că te ascult! - Vreţi să aflaţi dacă îi vânează branconierii! - Nu asta voiam să aflu, dar corect se spune braconieri! - Ba, branconieri! - Braconieri! - Adică ştiţi dumneavoastră mai bine decât tata care e ministru de interne? Dacă el le zice branconieri, branconieri sunt şi fiindcă m-aţi enervat cu atâta incultură, n-o să vă dau niciun nume de branconier! Tutea îşi puse mâinile în cap, înăbuşindu-şi astfel impulsul de a-i aplica beizadelei Constituţia României. Respiră adânc, numără şoptit până la zece şi se întoarse zâmbitor spre clasă: - Ei, uite că n-a ştiut ce era în gândul meu! le spuse el victorios. Voiam, să vă întreb, ce face ursul toată vara? - Mănâncă pentru iarnă! se repezi o fetiţă. - Şi de ce mănâncă el pentru iarnă? întrebă Tutea plin de speranţă că, în sfârşit, a găsit pe cineva cu logică. - El mănâncă pentru iarnă, fiindcă iarna nu-i ca vara! Tutea rămase interzis: - Să nu spui şi tu că asta ţi-a spus-o tatăl tău! - Ba da! - Că doar n-o fi şi el vreun ministru! - Nu, tata e preşedintele ţării! Învăţătorul îngălbeni. O luă la fugă spre catedră, înşfăcă repede catalogul şi ieşi val-vârtej din clasă spre cancelaria directorului, intră fără să bată la uşă și căzu în genunchi în fața lui: - Domnule director, vă rog din suflet, daţi-mi o clasă de proşti!

Lică Pavel, Bucureşti

Booklook nr . 57 - pg. 48

MAGUL DIN LIVADĂ REFLECȚIA UNI BĂTRÂN De ce Creația Divină Nu ne oferă un garant? Putea, în „pușca” masculină, Să pună și un conservant! UNEORI, DESEORI... Când îți merge bine tunu' Și-ți rămân „pereții” goi. Lași de-o parte felul unu' Și te-apuci de felul doi!

SEXUALITATE N-are dragostea liman: Pentru mulți e-asigurare, Dar, e-un fapt și inuman, Prin dezmăț și desfătare! LUMEA ȘI VIRUSUL Crește-n oameni isteria, „Micul” ne-a băgat în oală; Tot la fel și pușcăria Care-i una... mondială. ÎN STIL COMUNIST PSD-iștii ne vor bine, Ne trag viața la rindea, Nu se uită-n a lor sine Căci nu au chiar ce vedea! SCHIMBARE DE PERCEPȚIE Cu vederi, cam de boieri, Ochelari avem, de cal Căci nemernicul de ieri Astăzi îl vedem „moral”. SFÂRȘIT DE POLITICIAN N-are mai nimic în puț, Nici ceva de pus în oală Și se duce gol-goluț În tăcerea minerală. ÎMBRĂȚIȘAREA INTERZISĂ ÎN PANDEMIE Lovitura-i foarte mare Cum e cea primită-n plex, Însă-avem și-o consolare: E permisă doar în sex.

LUCRĂTORILOR CU GURA Iată s-a luat măsura: „Iarba rea” să n-o mai pască, Astupată le e gura Mai tot timpul cu o mască. SFAT IMPORTANT Nu te pierde în ecrane, Poți pica, rapid, în nas: Străzile au astăzi toane Cu-a lor gropi din pas în pas. SUDOAREA Va fi zeama de icoane, Soarta lumii e-n balans: Prea puțini sunt la ciocane, Cei mai mulți o fac prin dans. PEDEAPSĂ CEREASCĂ Azi, pe mușuroiul cu furnici Ploaia cade, iar în trombe Cu dihănii foarte mici Cele mai temute bombe. SCHIMBĂRI PE LISTELE ELECTORALE Unii sunt în disperare, Simt că foarte repede, Vor fi puși spre digerare Castraveți... de PSD.

Booklook nr . 57 - pg. 49

Constantin Profir

UT SALUTARET MAGISTER NOSTER MIE, PURTĂTOR DE BASTON Mă doare fiecare os Și umblu-ngrozitor de greu, Da-i mulțumesc lui Dumnezeu Că am bastonul sănătos.

CARTE DE VIZITĂ În primii şapte ani de-acasă Am învățat de la părinți Că omenia-i floare-aleasă Ce nu se vinde pe arginți. ALTE VREMURI Mă uit și azi după femei Mai tinere, mai trecățele Și-mi vin tot felul de idei, Dar nu știu ce să fac cu ele. RUGA INUTILĂ Doamne, dacă dintr-o coastă I-ai făcut la om nevastă, Fă-mi, Te rog, din celelalte, Mie, unsprezece-amante. SFATUL MEDICULUI Medicul mi-a dat un sfat, Să beau cât mai calculat, Și cum sfatul îl urmez, Toată ziua calculez... ALT SFAT Mi-a spus cu vocea lui blajină Cu-n păhărel de vin la cină: „E-un leac ce-ți prelungește viața”… De-atunci cinez și dimineața!

MODESTIE Am început să-mi par suspect De câte ori mă studiez, Că nu-mi găsesc nici un defect, Cam asta-i tot ce-mi reproșez. ILUZII Sperat-am chiar că o să fiu Și eu un scriitor cu glorie, Prin amintirile ce-mi scriu Acum, când nu mai am memorie. MOTIVAȚIE Chiar de mi-e trupul scorburos, Viața încă-mi este dragă, Căci iau umoru-n serios Și greutățile în șagă. APROAPE REALĂ La anii mei de 80 și… Pe fapte mari sunt încă pus: Mă duc la dame zi de zi Și-acolo uit de ce m-am dus. PRECAUȚIUNE Pe când eram un om cu stare Am strâns și bani de-nmormântare, Pe care-acum îi cheltuiesc, Că vreau și eu să mai trăiesc... Eugen Albu

La împlinirea frumoasei vârste de optzeci de primăveri, colegii din A.L.P.I. urează dragului lor maestru, Eugen Albu, multă sănătate şi fericire, fiindcă prilej de noi epigrame are din plin! La Mulţi Ani!

Booklook nr . 57 - pg. 50

LUPTĂTOR ÎN JUNGLA COVIDIANĂ SORIN S’EN VA-T-EN GUERRE (plecat-a Sorin la război)

Sorin plecat-a vesel la război Cu inamicul nostru invizibil, Ca să-l transforme în ceva rizibil Şi să-l trimită astfel la gunoi. Atacul său s-a dovedit teribil, Duşmanul a căzut ca un pietroi, Aproape s-a-necat chiar în noroi, Aşa c-a devenit rapid penibil. JURNAL DE CITITOR (pe marginea noului volum de epigrame al lui S. Finchelştein)

Se luptă-un erou cu COVID-ul, Ostaş pe-al său front de hârtie, RIscând un conflict chiar cu vidul, Numit de profani pandemie. Se-avântă deci în bătălie, ORicât îl mai ţine acidul, Intrând în război cu «partidul» Netoţilor duşi de prostie. SORbind dintr-o cupă lichidul Iubit – cel din butelie – Ne-arată că-i totuşi candidul Speranţei şi, prin veselie,, ORIce ar dori întrepidul, Ne-ar face mereu bucurie. Eugen Deutsch TOT COVIDU-I FRUNCEA Zice-se că noua boală Slobozită-n omenire Este chiar și mai globală Decât vechea încălzire. DISTANȚAREA SOCIALĂ Este o distanță care, Pur legal, se situează Între prima separare Și divorțul ce urmează.

Păcat că nu a fost complet răpus, Cum ar fi fost concluzia firească, La meciul lumii cu acel intrus; Mutaţiile-l fac, vai, să renască, Iar el, fălos, ne-arată că şi-a pus, La fel ca toţi, mereu o altă mască! Eugen Deutsch AUTOBIOGRAFIE COVID În laborator clonat Și pandemic botezat, Am plecat hai-hui în lume Unde astăzi am un nume. VIRUSUL ȘI USTUROIUL Mort sunt după usturoi, Cum de fapt am fost o viață, Dar cu botnița pe față Damfu' vine înapoi. STATUT SOCIAL N-am rețineri la viteză, De agenți mă doare-n freză, Nu plătesc când merg la fete, Că-s pilot de izolete. NOUA ARITMETICĂ La orele de pandemie, Aprofundăm, precum se știe, Multiplicarea funerară Și adunarea în cămară. Epigramele semnate Sorin Finchelstein au fost selectate de Mihai Haivas din volumul

Covid 19, 2020, Jurnal de front

Booklook nr . 57 - pg. 51

GÂNDURI PENTRU UN PRIETEN La mijlocul toamnei trecute, marcată de pandemia care seceră numeroase vieți, a plecat pe drumul liniștii eterne, prietenul și colaboratorul asociației noastre, scriitorul și ziaristul Ion Mârzac. Ne alăturăm familiei, colegilor de la Clubul Umoriștilor Musceleni (CUM) și cei ai Cenaclului „Tudor Mușatescu”, în a le împărtăși durerea produsă prin dispariția bunului nostru prieten. În amintirea sa, publicăm câteva din gândurile sale cuprinse în cele două volume, având titlul comun:„Patima vântului străveziu”.

Redacția revistei Booklook EPITAF Tuturora, v-am fost dator cu o felie proaspătă de suflet, tuturora, vă voi dărui, la plecare, o picătură de sânge verde, tuturora, vă voi lăsa moștenire o lacrimă pentru înaintași, tuturora, vă voi cere, prinos, un strop de moșie pentru îngeri. MIZA FINALĂ Într-o clipă, anume, îmi voi ascunde toate podurile ori, mai degrabă, le voi incendia... să nu mai pot trece... mă voi mulțumi cu drumurile.. spre oriunde, cu zborurile numai de m-aș înțelege și cu timpul, la vămi, de mă va petrece într-o clipă, anume, voi spânzura și drumurile și zborurile așteptând mesajul lui Iris pentru ochiul treaz al spartanei Elene vă iubesc, o, nimfe ale clipei, ca Don Juan, trecătorul, mizând pe intuiția Îngerului ori pe sublimul avânt al perechii eterne. TOAMNĂ Bunicilor mei S-a risipit toamna și peste satul meu Ca un fum dintr-un foc mare, de Sumedru răsfoiesc poze vechi din scrinul de cedru și mi-e dor de bunica din dreapta lui Dumnezeu e liniște-njur, dar prin suflet un vânt trage brazdă adâncă din capăt de vreme îl văd pe bunicul măsurând un pământ și-l aud cum de doru-i tresare și geme soră mi-e toamna cu frigul nebun și absurd și-o aud când îi cere vremii tributul prin codrii de cretă cu stelele zburd când noaptea așteaptă grăbită sărutul.

Booklook nr . 57 - pg. 52

ACTA FABULAE

LANSARE DE CARTE Grivei, cumnat de senator, Dorind s-ajungă scriitor, Spontan și foarte intrepid, Lansă o carte, un hibrid, Ceva modern, excentric, nou, Spunând că are larg ecou, Că mai devreme l-au sunat Vreo patru secretari de stat Și sincer l-au felicitat. De-aceea, nu e de mirare Că-i sala azi ne-ncăpătoare Și c-a venit la el mulțime, Voind respectul să-și exprime: – E cap de operă, maestre, Prin nesfârșitele campestre! – E-un lucru rar și colosal Acest volum fenomenal! – Vedem că, printre alți căței, E chiar supradulău Grivei Mieros scânceau în jur destui Și însăși subalterna lui.

Deși din alt partid, primarul I-a lăudat și dânsul harul Și, fără alte amănunte, I-a pus zelos o stea în frunte. Urmă o altă cuvântare Din partea unei iede, care, Plătind mai multe exemplare, A tras concluzia finală: Că e o carte genială. Atunci, de mari emoții plină, Și-a dat toți banii o găină Și, mândră foc de gestul său, De parcă-ar fi făcut un ou, S-a dus în grabă nefirească La cuib, volumul să-l citească. Dar, răsfoindu-l cu migală, Văzu că-ntreaga carte-i goală Și, după fiecare filă, Privea la punga ei cu milă. Apoi, mâhnită rău, pesemne, Că iarna asta n-are lemne, Lăsând coperta la o parte, A dat, sărmana, foc la carte… Întorși în lumea cea reală, Din nou recurgem la MORALĂ: Sunt trași pe sfoară-aceia care Mai cred în voci lingușitoare, Că orice laudă-n exces Ascunde și un interes... Maria Chirtoacă, Muscel

RISIPITORI DE EPIGRAME LA ANGAJARE Pe o fată-au angajat-o, Fără-a fi prea multe taine, Însă ce-a recomandat-o Ea ținea ascuns sub haine.

CER PREA MULT? Aflat acum în crugul vieţii, Şi cocoşat de-atâtea munci, N-aş vrea iar anii tinereţii…, Ci doară părul meu de-atunci.

DE ÎNTÂI APRILIE Nu-i o zi ca orișicare; Cu emoții se trezește: Astăzi este ziua-n care El îi spune c-o iubește. Angela Pistol

Sorin Finchelstein AMOR ÎNFLĂCĂRAT LA VÂRSTA A III-a Foc de paie! Vâlvătaie! Doar când trupurile-s nude Ş-atmosfera-i de bătaie, Vezi că paiele-ţi sunt ude! Mihai Batog-Bujeniţă

Booklook nr . 57 - pg. 53

AFACEREA SECOLULUI Domnul prim ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frământau chirpici cu picioarele goale (chirpici cu care săracii zideau case, acum interzis în zonele inundabile deoarece se moaie la apă). Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi: - Măi, oameni buni, nu vă este ruşine de faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi? - Domnule prim ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă, unde sunt încă multe zone sărace. - Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Cât luaţi pe el? - Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de arme AK-47 pe tona de chirpici. - Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară! - Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran. - În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei? - Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol. - Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol? - Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari. - Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei? - Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro. - De ce? - Pentru că bulgarii nu vor decât euro. - Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii? - Păi, domnule prim ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!

Dorel Schor CLASICI, RISIPITORI DE EPIGRAME NE-AM TREZIT… Ne-am trezit din hibernare Şi-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare? Şi cu asta ce-am făcut? AM DORIT… Am dorit, cu mic, cu mare, Şi-am luptat cum am ştiut, S-avem nouă guvernare? Şi cu asta ce-am făcut? Constantin Tănase

LUI CINCINAT Când suspini pe la ferestre Întristate madrigale, Luna-i veselă, maestre, Ca…chelia dumitale. CHELIA LUI CINCINAT Agronomia ne învaţă Că planta de la suprafaţă Nu are cum să crească-n gol, Când n-are hrană la subsol. N. G. Mihăescu-Nigrim

Booklook nr . 57 - pg. 54

OMAGIUL DOMNULUI PROFESOR Născut la Iaşi în anul de graţie 1932 pe data de zece a lunii noiembrie, domnul Prof. univ. dr. Ştefan Cazimir, a împlinit în anul 2020 frumoasa vârstă de optzeci şi opt de ani. Fiindu-ne nouă, umoriştilor, un adevărat model, nu putem decât să-i urăm viaţă îndelungată şi multă sănătate, căci mare nevoie avem de el. Colectivul A.L.P.I. ODĂ LA STATUIA LUI CARAGIALE Mărire vouă, lupte seculare Ce-aproape cinci decenii aţi durat! Obscuritatea în sfârşit dispare Şi-un soare radios s-a înălţat. Lui nenea Iancu i-am turnat statuie Ce mândră o să-nfrunte vânt şi ploi. Demers mai drept decât acesta nu e, Căci el întâiul ne-a turnat pe noi. Ne-a intuit genetica matrice În care toate se aştern şi curg. Mai bine altul nu le poate zice Decât le-a zis bătrânul dramaturg. Zadarnic vreme trece, vreme vine Sub ochiul lui departe văzător; Prin el trecutul în prezent revine Şi calcă triumfal spre viitor. Sub cerul vast al pălăriei sale Păşim cu toţii, sinceri şi oneşti. Mărire ţie, I. L. Caragiale! Cu noi ai fost, cu noi vei fi şi eşti.

IMNUL PARTIDULUI LIBERSCHIMBIST "Mărire vouă, lupte seculare Ce-aproape cinci decenii aţi durat! Obscuritatea în sfârşit dispare şi-un soare radios s-a înălţat. Luptând ca tot românul să prospere Partidul nostru-i un partid de soi şi dacă interesul lui o cere Trădare fie, dar s-o ştim şi noi! Îşi schimbă lupul la soroace părul Iar omul schimbă slujbe sau idei Schimbarea oţeleşte caracterul La tineri, la bărbaţi şi la femei! CATEDRA NOASTRĂ... Catedra noastră are, cum se ştie, Un şef ce-şi face treaba cu temei, Da-i c-un picior afară din şefie, Şi, în curând, cu celelalte trei. UN FEL DE CRITICĂ Rugai vecinul, când coboară, Să-mi ia "Gazeta literară", Dar mi-a răspuns, politicos, Că nu coboară-atât de jos!

DESPRE MINE Poruncă de s-ar da în țară Epigramiștii toți să piară, Vă spun cu cugetul curat Că aș muri nevinovat. CRITICILOR MEI Puteţi doar pete să-mi aflaţi Şi chiar să mă-njuraţi de mamă, Rămânem totuşi aliaţi: Atacul este o reclamă!

Booklook nr . 57 - pg. 55

DIN SCRINUL CU REPLICI CANADIENE

DEDUBLARE Ajuns, după un chef mai acătării, În zori, acasă, bine trotilat, Am remarcat efectul dedublării: Eram deja, lângă nevastă-n pat!

Mergând pe firul întâmplării Privind efectul dedublării, Concluzia e evidentă: Dublura este mai potentă.

CELUI CE-MI STÂRNEŞTE COMPASIUNEA Când îl văd cu mutra asta, Zic în sinea mea spăsit; Ori l-a părăsit nevasta Sau, mai grav, s-a răzgândit.

Când îl vezi cu mutra asta ‒ Arţăgos şi cătrănit ‒ Nu învinui nevasta Ci amanta…, c-a fugit.

AMĂNUNT AUTOBIOGRAFIC Deşi n-am fost afemeiat, La multe dame-am încercat Şi nici nu-i lucru de mirare: Eram pilot de încercare.

Am şi eu o întrebare: După faza de-ncercare, Cum acţionezi, atunci: Le păstrezi sau le arunci?

LA SPOVEDANIE De-i preacurvia greu păcat, Fiind osânda foarte grea..., Să-mi spui, părinte ‒ l-am rugat ‒ Cum procedăm ca să nu prea...

Îţi spun chiar de-o să par anost: „Cum procedăm ca să nu prea...“ E o-ntrebare fără rost, La vârsta ta..., şi la a mea.

NOSTALGICE SPERANŢE ÎN TOAMNA VIEŢII Cade frunza, toamnă-i iar, Ani cam mulţi îmi stau în spate; Doar o blondă şi-un pahar M-ar mai pune iar pe roate.

Simţit-am, vai, şi eu fiorul, Dorinţa să mă pun pe roate; Privind paharul, se mai poate ‒ La blondă, nu vrea... schimbătorul.

"JULES VERNE-IANĂ" DE SEZON E rece şi plouă-n cascadă, Umbrelă nu am, nici palton; Şi-n ton cu Jules Verne, ies pe stradă De cinci săptămâni... în balon.

Eu aş zice, stai de veghe..., Intuiesc aici urmări De mai plouă: nişte leghe ‒ Tot ca la Jules Verne ‒ sub mări.

Mihai Batog-Bujeniţă Booklook nr . 57 - pg. 56

Sorin Finchelstein, Canada

UN MOMENT DE GLORIE LITERARĂ: DUELUL SUTEI DE SONETE Deşi duelul celor 100 de sonete s-a consumat în primul trimestru al anului 1970, deci exact în urmă cu 50 de ani, ele au fost publicate la jumătatea lunii august 2010 – când domnul George Corbu, Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, şi-a serbat şapte decenii de existenţă, celălalt competitor fiind Mircea Trifu, primul preşedinte al Uniunii.

1.- EN GARDE! De-ai cochetat cândva cu epigrama Şi ai pătruns subtila ei plămadă. Te-ai fost convins că vorba nu-i o spadă, Când scopul ei e farsa şi reclama. Aşa că azi, când poanta-ţi de şaradă Am auzit că şi-n sonet dă iama, Îţi spun deschis: să te cuprindă teama De-a transforma bravura în bravadă. De-acum e terminată comedia: Acel ce e certat cu poezia Pe dinafară să-i închidă uşa, Iar dacă socoteşti că e momentul Să-ţi etalezi, în faţa mea, talentul, Hai, îndrăzneşte… pipăind mănuşa! 3.- RIPOSTĂ E-n slova ta un iz de stângăcie Ce copleşeşte versul până-n rimă, Destramă bucuria şi suprimă Avântul tineresc din temelie, Încât mă-ntreb de nu cumva prin scrimă Faci primii paşi – modeşti – în poezie! Dar, orişicât, sonetul tău mă-mbie Să-ţi spun c-o detaşare legitimă:

2.- A NOUS DEUX! Te socotesc un umorist de seamă Şi-s fericit că mânuieşti o spadă Pe care Cincinat, în cavalcadă, O-nnobila, numind-o epigramă. Când orice muritor poate să vadă Puterea ei ce nu cunoaşte teamă Prezenţa ta neîncetat o cheamă Sonetului să-i pună acoladă. Eşti un artist în stare să provoace Uimirea celor ce nu ştiu ce-i aia Putere elegantă – patru ace! Şi, de aceea, când îţi simt văpaia, Elogiul meu păleşte şi se-ncheie Când pipăi doar mănuşi, fără ideie! 4.- URMARE Abandonând cetăţi nenumărate Ai poposit la una – poezia – Ce ţi-a deschis, prin poarta-i, fantezia Ţinută pân-atuncea sub lăcate. Un glas te-a-ncredinţat că veşnicia N-o cucereşti mergând pe căi umblate Şi ai pornit la drum, dar, din păcate, Pierduşi, odat’ cu drumul, modestia.

Booklook nr . 57 - pg. 57

Deşi nu vezi, în textul meu, „Idee”, Nu e sortit duelul să se-ncheie Din clipa când mi-ai pipăit mănuşa…

Că vei renaşte tainic, din cenuşă, E semnul sigur ce-l zăreşti în stele, Deci am temeiuri să-ţi deschid o uşă

Dar nici nu fac risipă-n ironie: Mi-atârn din nou floreta-n panoplie Şi-n viitor, am să te strâng cu uşa!

Şi să te chem: e uşa casei mele Pe care-o vorbă aspră e gravată: „Acei săraci cu duhul să nu bată!”

5.- ADEVĂRUL La uşa ta, ferită de zăvoare Ca cea mai preţioasă nestemată Săracilor cu duhul, nu o dată Le-ai adresat porunci umilitoare

6.- CHEIA Intrat în casa mea proverbială În care orice lucru are-o soartă Şi-n care orice gest înseamn-o poartă Spre lumea de mistere şi sfială,

Nu te-ai gândit că fraza încărcată Cu-atât venin, trufie şi sfidare Va-ndepărta de tine, oameni care Cu vorbe şi cu apă nu se-mbată ?

Simţi-vei poate, un fior de artă Şi-ntr-un elan, plecat fără escală, Prieteniei, ţară ideală, Îi vei găsi un loc pe orice hartă.

Deşi-n adânc te va zvârli uitarea, Eu nu îmi pot reţine întrebarea: – Avid de a cunoaşte obiceie –

Ci am bătut şi eu la porţi pe vremuri, La porţi cu câini ce te făceau să tremuri, La porţi cu chei ce le-aş fi vrut puţine,

Răspunde-mi dară, dar dintr-o bucată, La uşa ta, de nu baţi, niciodată Nu-i pentru că… te foloseşti de cheie?

Pân-am ajuns să te-ntâlnesc pe tine, Ce-mi apăruseşi ca un soi de rază Cedându-mi cheia pentru după – amiază

Mircea Trifu

George Corbu Vom continua şi în numerele viitoare ale revistei noastre publicarea acestui inedit şi deocamdată singular experiment literar: sonetul epigramatic. ŞI GEORGE CORBU SE AFLĂ PRINTRE RISIPITORII DE EPIGRAMĂ UNUIA CARE PRIMEŞTE... Copleşindu-l nefiinţa, S-a mutat sub lăstăriş. I-a fost lungă suferinţa Cât o zi fără bacşiş. DE-AM PUTEA... De-am putea să fim eroi Învingându-ne pe noi, În ograda orişicui S-ar găsi numai statui! INVOCAŢIE Popor român mult talentat, Ai merita o altă soartă, De vreme ce ai transformat Chiar şi corupţia în artă!

EXCELSIOR? În universul policrom De când e lumea, omu-i om! Dar nu-i ajunge-o veşnicie Să fie şi de omenie! INSTANTANEU LA UN BANCHET Duduiţa de aseară Mă făcea să par stingher Tot cerându-mi să nu-i cer Ce şi alţii-au vrut să-i ceară... UNEIA Când a vrut Mefistofel Să te-aducă în ispită, I-ai zâmbit şi-ntr-o clipită Tu l-ai ispitit pe el.

Epigramiştii ieşeni îi urează domnului George Corbu: La mulţi ani, cu prilejul împlinirii a 80 de ani (17.08.1940-17.08.2020). Booklook nr . 57 - pg. 58

EPIGRAME ÎN FAMILIE

IARNA CARE NU A FOST... Economii, restructurări, tăieri, Ne adaptăm, din mers, la alte timpuri; Din patru, câte am avut mai ieri, Ne-au mai rămas doar două anotimpuri.

DECLARAȚIE DE DRAGOSTE Iubire, când mi-a declarat „Din fundul inimii”, mi-a zis; Dar cred că am exagerat Că „inima” el a omis.

JURIDICĂ Eu sunt într-un proces de câțiva ani, Deși, conflictuală nu-s din fire; N-am nici un avocat, nu am nici bani Dar sunt într-un proces... de-mbătrânire.

SUPOZIȚIE Mă tot întreb și nu în van, De ce--i atâta sărăcie? Doar PIB-ul crește an de an... O fi și el pe datorie?

REPLICĂ Celor ce m-au anunțat Că beția-i un păcat, Le răspund, chiar supărat: „Da-i păcat că e păcat!”

CONFUZIE ISTORICĂ Cu mințile, cam „duse” Și rătăciți pe drum, Chiar vremurile-apuse Le retrăim acum!

SOLICITATĂ SĂ DAU REFERINȚE Șeful, despre-un tip hazliu, Mi-a cerut, pe loc, părerea; I-am răspuns atunci că-l știu, Însă n-am avut plăcerea,

MAȘINĂ, DRAGĂ MAȘINĂ La muncă-l porți pe fiecare, Ne urci la orice cotă-naltă, Ne plimbi la munte ori la mare Ne duci și-n lumea... ailaltă!

CONDESCENDENȚĂ Prin fața șefului nicicând nu trec Dintr-un respect venit din disciplină; Motivul, n-are rost să-l mai disec: La fel fac și cu javra din grădină.

NU VIN TOATE LA TIMP Iubita-ntârzie mereu, Tramvaiu-ajunge pre târziu, Norocul vine foarte greu, Nici faima nu te prinde viu.

MĂRTURISIREA UNUI OCTOGENAR Având o experiență vastă, Dar forța... unui mic copil, Mă simt ca pixul fără pastă, Ba poate, chiar, mai inutil.

LEGI CARE NE GUVERNEAZĂ Clima Terrei s-a-ncălzit, Astrele stau sus pe cer, Universu-i nesfârșit Și-agramata-i premier.

Georgeta Paula Dimitriu (mamă) şi Cornelia Livia Bejan (fiică) din recentul volum: Epigrame şi nu numai. Booklook nr . 57 - pg. 59

A MAI PLECAT UN UMORIST DE MARCĂ Pe 14.01.2021 dragul nostru coleg şi prieten, Lică Bluthal, a plecat cam prea grăbit spre Cenaclurile Eterne ale Umoriştilor. Actor, poet şi epigramist de forţă, deşi greu încercat de viaţă, a avut întotdeauna puterea şi generozitatea de a dărui un zâmbet celor din jurul său. Să-ţi fie calea de lumină dragul nostru prieten! Membrii A.L.P.I.

DATE ŞI PRIMITE DE LICĂ BLUTHAL LUI PETRE CIOCLU N-am crezut c-o să se-ajungă Să gravăm pe-al soartei soclu Ce urări de viață lungă Ne-adresează unul... Cioclu. *** Paradoxal, printre perdafuri Citite pentru spectatori, Ne face Cioclu epitafuri. Păi, ce să facă? Ghicitori? *** Zici că nu ți-e frică De-un poet normal? Rima ți-e peltică, Ritmul ți-e banal. Treci atunci, frățică, La umor oral! LUI EDI MATES, CARE I-A FĂCUT CARICATURA LUI COSTEL PĂTRĂȘCAN Din trei tușe de penel Și-o țigară stinsă-n gură, Te-ai uitat doar la Costel Și-a ieșit caricatură. LUI ANDY CEAUȘU Admirând desene de Ceaușu Și-ncercarea lui de poezie, Zicem că e cam păcat de tușu’ Și-acuarela puse pe hârtie! LUI SORIN FINCHESTEIN Care e deosebirea, Vad ca eşti interesat, Intre-un prost plin de talent Şi-un deştept netalentat?

PENTRU PRIETENUL LICĂ Din Salamanca la Madrid, Spaniolii cântă pe El Cid; Iar noi, din Haifa mai la deal, La fel cântăm pe El Bluthal. Când plec vara în tiul, Din Rehovot la Cahul, Iau pachetul integral De la firma lui Bluthal. *** Se-observă, spre regretul general, Că a lipsit ăst an la Urziceni, Din scriitorii pur israelieni, Un nume venerat: Lică Bluthal. *** Pe Hermon făcea urcuşu’, Gâfâind din greu, Ceauşu, Ca să dea un telefon Unui văr din Lebanon; Vărul său care era Balabos la Hezbollah (Avea însă şi un grad – E secret – de la Mossad). După el venea Bluthal C-un pluton de la Tsahal, Şi un plutonier major Din Afula, Dorel Schor. *** Viorele Măierele, Noi cei văduviti de piele Hai să punem de-o manea Demnă de Revista Mea; Şi cu un refren final Inspirat din L. Bluthal. SORIN FINCHELSTEIN, Canada

Booklook nr . 57 - pg. 60

17.10.2020 Sala mare a restaurantului Moldova din Iaşi. Lansarea trilogiei tricolore a publicistului şi scriitorului Dan Teodorescu, membru A.L.P.I. s-a bucurat de un succes binemeritat. Foto Corina Gherman

Şi un desen la temă din partea prietenului nostru Andy Ceauşu din Israel