Revista Booklook nr.56/2020 by Hopernicus

PE ARIPILE VÂNTULUI LEBĂDA

VISUL UNEI FLORI

Când printre valuri ce saltă Pe baltă În ritmul uşor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi, În cânturi, Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în raza cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Şi apoi pe luciu, pe unda de-oglinde Le-ntinde O barcă de vânt.

Când în lunca-ngălbenită Filomela cântă-n dor, Viorica vestejită Doarme-n valea fără flori. Şi visează vis de aur, Văi de umbre şi miros, Unde-n luncile de laur, Vântul cântă răcoros. *** Tu eşti aerul, eu harpa Care tremură în vânt, Tu te mişti, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt.

MIHAI EMINESCU BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Cornelia Ursu, George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel). ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Numerele revistei noastre sunt onorate de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru şi Nicolae Viziteu.

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Booklook nr. 56 pg. 1

JURNALUL ARTELOR (I)

CE ESTE ARTA…

POEZIA

Ce este arta? – Un decor, Ce-oferă frumuseţea; Călătoria pe un nor Zdrobind, pe drum, tristeţea; E dalta marelui Rodin Sau cea a lui Brâncuşi, O fantezie-a lui Gauguin, Sfidându-i pe intruşi; E un capriciu rococo, Un vers de Eminescu, E un tablou de Picasso, Şi-o notă de Enescu; E balerina lui Degas Dansând cu Paganini; O rapsodie-n cheia Fa, Pe poarta lui Bernini; E şoapta caldă a iubirii C -un zâmbet cast pe buze; E visul pur al omenirii, Sponsorizat de muze.

PICTURA ABSTRACTĂ Prin ale-absurdului poteci, Venită-n goană de departe, Ne-oferă-n joc, pe geamuri sparte, Fantastice imagini seci.

O vrăjitoare cam sofisticată Ce, folosindu-şi magica baghetă, Sau poate-o incantaţie secretă, Porneşte-n zboru-i clasic, avântată. Aripa sa-i cuvântul şi-o reţetă, Fantastică, subtilă,- alambicată, Pe care ea o crede garantată, Marcându-i apariţia cochetă. Mesajul ei e-un fel de vagabond, Plecat să cucerească mapamonduri Doar fluturând alene păru-i blond; Dar uneori, lansată-n vane ronduri, Apare ca o formă fără fond, Ce poate totuşi să-i aducă fonduri! SCRIITORUL Mereu rătăcitor, sus, printre stele, El este ucenicul demiurg Ce, din suspine, curcubeie şi amurg, Creează UNIVERSURI PARALELE. Făcând incizii, ca şi un chirurg, În inimi obosite, infidele, Prin gândurile negre şi rebele, El simte cum trăirile se scurg. Dar, uneori se pierde prin abisuri Şi, fără de busolă, rătăceşte Crezând c-a nimerit prin paradisuri; Sperând că nemurirea îl priveşte, Se-ncurcă printre falnicele-i visuri Uitând în care lume mai trăieşte!

Eugen Deutsch

Booklook nr. 56 pg. 2

AU CÂNTAT ŞI EI CU VÂNTUL... SEMNAL DE TOAMNĂ

NINGE! Ssst! Micuţa gerului, Cu mânuţa îngheţată, Bate-n poarta cerului Şi întreabă supărată;

O voce ieri din adânc s-a-nălţat amară, amară, amară. Îngeri mulţi murind şi-au lăsat lutul în tară. Un semn pe subt cer ieri s-a dat în cercul înşelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii.

- Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Şi le-mprăştie prin sat.

MARTIE

Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Şi coboară-ncetişor... – Oare-a nins?

Din caier încâlcit de nouri toarce vântul fire lungi de ploaie. Fluşturatici fulgi de nea E un fulg şi-i cel dintâi s-ar aşeza-n noroi, Şi aduce-n vânt, ninsoare, dar cum li-e silă -Drumuri albe peste văi, se ridică iar Râs curat în ochii tăi, şi zboară să-şi găsească Sănioare, cuib pe rarnuri. Zurgălăi... Vânt şi-i frig -Otilia Cazimir -iar mugurii prea lacomi de lumină GAUDEAMUS îşi zgâiesc acum urechile în guler. Zadarnic flaute cântă În aste zile păgâne La vânt s-au dus aspiraţii, Nimic nu rămâne... În vânt şi uitare tot stând, Cu zile grele, stăpâne Oricine, orice au trăit, Nimic nu rămâne... George Bacovia

Lucian Blaga

*** Eu ştiu cât sînt de efemer un fulg în vânt, dar până pier vreau să te cânt... Şt.O. Iosif

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt. Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea! Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt... Omar Khayyam, trad. George Popa

Booklook nr. 56 pg. 3

VREMURI TULBURI Epidemia se dorea combătută cu unele măsuri de restrângere a circulaţiei oamenilor aşa că, o mulţime de familii primiseră recomandarea fermă, de fapt un fel de ordin transmis printr-o ordonanţă militară, să se auto izoleze în casă cu întreaga familie, mai ales că nici şcolile nu mai funcţionau… - Frate, nu-i nici o problemă cu carantina asta! Păi, ce-i de colea să stau acasă, cu familia, să mă îngrijesc de copii, să mai fac una-alta prin casă, poate pun şi tavanul acela fals la baie, schimb şi becurile din bucătărie, repar chiuveta că se cam clatină, mai stau la televizor fără să adorm, sau poate, dacă prind vreun curs de reconversie, mă aranjez şi pentru viitor că mi s-a cam acrit de hâială pe şantier, mai fac lecţii cu băiatul cel mare că-i cam tămâie la matematică, fizică şi chimie, he, heee, nu mă plictisesc deloc! Cam aşa gândea domnul Costel Bizdună, maistru categoria a VII-a cu aproape douăzeci de ani vechime în muncă pe când, în dimineaţa primei zile de carantină, mai lenevea puţin în aşternutul cald. Rezerve de hrană îşi făcuse, de băutură nici nu mai vorbim, pentru câteva luni, poate chiar un pentru an, hârtie igienică, plus celelalte… Se simţea fericit mai ales că urma să primească şi cam opt zeci la sută din salariu, pentru prima oară în viaţă stând acasă fără să zbiere la muncitorii de pe schele sau să facă sluj în faţa patronului. - Bă, bună idee le veni ălora de la guvern! Cred că am să-i mai votez şi data viitoare… Ăştia se gândesc la noi, la popor… Şi cine ştie unde ar mai fi ajuns cu aberaţiile dacă nu l-ar fi tăiat o nevoie omenească, drept care, îşi luă pe el un halat de casă şi fugi la baie. Apoi, făcu un duş, numai aşa ca să se simtă ca-n filme şi se îndreptă spre bucătărie unde soţia sa pregătea micul dejun. Era aşa de fericit încât o sărută pe obraz, scoase de la frigider o sticlă cu rom, ceva de mare calitate, din Cuba, apoi se aşeză la masă şi îşi turnă un păhărel. Aroma băuturii îi purtă gândurile spre ţărmuri de mare însorite, cu plaje strălucitoare şi femei ciocolatii în costume de baie viu colorate. Sorbi cu nădejde din păhărel şi observă imediat cum sânii ispititori ai soţiei săltau pe sub cămăşuţa subţirică de noapte, parţial ascunsă de capotul chinezesc din mătase roşie cu dragoni galbeni, dar fără să-şi propună, mai luă în seamă şi fundul apetisant care, văzându-l cum se mişcă la chiuvetă, îi provocă un fel de spasm interior. Mai dădu de duşcă un păhărel, se duse în spatele ei şi, cu o abilitate pe care nu şi-o mai aducea aminte, îi cuprinse sânii şi-i frământă delicat, insistând pe sfârcurile deja recep-

Booklook nr. 56 pg. 4

tive. O sărută pe gât, iar ea, torcând ca o pisică sub sobă, îşi mişcă într-un fel foarte sugestiv fesele ridicând delicat halatul cu dragoni. Domnul Bizdună simţi cum i se urcă sângele. Nu la cap, ci exact acolo unde era nevoie de el! Pe uşa bucătăriei năvăli Dănuţ, băiatul cel mare, urlând de parcă ar fi fost înjunghiat: - Mamăăă! Mi-e foame! Apoi înşfăcă de pe masă o plăcintă cu brânză şi ieşi la fel de intempestiv, înfulecând brânzoaica. Entuziasmul domnului se prăbuşi fără zgomot, însă definitiv! - Bă, nesimţit copil! Auzi tu la el, să mănânce cu mâna ca ultimul necioplit! Va trebui să mă ocup de aceste aspecte educative! Bine că am timp! Domnul gândea la aceste lucruri în vreme ce mai legumea un păhărel de rom, încercând să uite situaţia deosebit de dificilă prin care trecuse cu câteva momente înainte… În sfârşit, la dejun interveni ferm atunci când copiii greşeau protocolul unei mese de oameni educaţi, iar la sfârşit, mulţumi soţiei şi anunţă că el se retrage pe balcon pentru a-şi savura cafeluţa. Pusese desigur ceva rom şi în ceaşca de cafea! Balconul, amenajat şi cu ghivece de flori, dar şi cu un fotoliu balansoar i se păru ambianţa optimă pentru a alunga nodul neplăcut care-i stătea în gât. Sorbi o gură largă de cafea… Exact la timp, fiindcă pe uşă intră soţia sa care-i făcu ghiduş cu ochiul şi încălecă balansoarul. Oaaa! Cu o dexteritate de care numai femeile sunt în stare atunci când vor, îl făcu să se simtă ca un paşă răsfăţat de cadâna favorită… E drept numai pentru aproximativ un minut fiindcă frustrarea înăbuşită încă de dimineaţă se răzbunase. În fine, scăpase totuşi de acea nesuferită presiune din tâmple. Dădu să o răsplătească cu un sărut pe buna lui consoartă, însă ea sări ca arsă de pe fotoliu! Înţelese gestul ei după doar o secundă când pe balcon intră Neluţu, mezinul însoţit de Bubu, răsfăţatul de motan, care îi sări în poale mascând astfel situaţia penibilă în care se găsea tatăl… Neluţu începu să privească de la balcon şi punea, ca orice copil, întrebări total nepotrivite cu ambientul. Un ambient în care mama stătea cu picioarele încrucişate pentru a evita ieşirea excesului de bucurie dăruit de soţ, iar tatăl făcea adevărate exerciţii de contorsiune încercând să-şi ridice pantalonii de pijama în timp ce se prefăcea că soarbe din cafea… Motanul, un tiran de fapt, părea că înţelege mult mai bine decât copilul ce se întâmplă, aşa că fu azvârlit din poale imediat ce pantalonii şi-au regăsit locul firesc. Mami dădu fuga la baie, iar tatăl rosti acea întrebare iscusită care-i alungă pe toţi copiii, tăindu-le cheful de conversaţii: - Bă, da’ tu lecţiile ţi le-ai făcut!?

Booklook nr. 56 pg. 5

- Tati, dar eu sunt la grădi, nu avem lecţii, noi ne jucăm şi învăţăm limba germană acolo… Vrei să vorbim puţin în germană? Te rooog…. - Nu acum fiindcă sunt foarte ocupat, tu nu vezi!? O lăsăm pe altă dată, mai preciză domnul care în afară de cuvintele foraibăr, oberliht şi crenvurști despre care habar nu avea că sunt din germană, nu mai ştia de altele… Neluţu plecă fără să-şi rostească gândurile, iar domnul termină cafeaua şi se întrebă ce mai face oare soţia lui în baie. Îşi imagină câteva scene care-l determinară să verifice dacă are dreptate… Într-adevăr, în baie, soţia, rămasă numai în cămăşuţa de noapte, se privea în oglindă şi îşi aranja cochetă un zuluf rebel. Zguduit de cele văzute domnul intră intempestiv în miezul acţiunii ajutat cu multă pricepere de doamnă care, sprijinită de chiuvetă, dădea de înţeles că este total de acord cu faptele. Având cumva antrenamentul la zi, dar şi profund îngrijorat să nu cadă chiuveta, domnul dădu dovada unei adevărate performanţe, mai ceva decât în luna de miere petrecută cu ani în urmă la Techirghiol. Foarte mândru de isprava sa, mai bău un ciocănel de rom şi intră în camera copiilor ca să verifice cum a învăţat Dănuţ la chimie. Doar că mulţimea de simboluri puse în diferite scheme îl descurajă şi trecu la matematică. Aici era imbatabil! El socotea din minte orice suprafaţă pentru gresie sau de dat cu var şi făcea şi calculele pentru costuri… Eheee, nu-i uşor să fii maistru! Numai că atunci când Dănuţ îi citi enunţurile problemelor, unele cu găini şi curcani, cu nuci şi alune ori cu trenurile care pleacă de nebune din punctul A în punctul B simţi că-i vâjâie capul şi spuse sibilinic, deşi habar nu avea nici cine dracu’ o fi Sibila: - Bă, acu’-s cam obosit, dar de mâine te verific la sânge… Dănuţ zâmbi cu un subînţeles nedescifrat şi nu se nelinişti de cele spuse! Domnul Bizdună, îşi mai turnă un păhărel şi gândi realist: - Bă, au dreptate şi copii ăştia! La ce dracu le-or trebui toată rahaturile cu curcani şi raţe… Nu mai e şcoala pe care am făcut-o noi, la vremea noastră… Ia, hai mai bine să rezolv cu becul din bucătărie! Hopaaa! Am uitat să iau becuri de schimb! Aşadar, intră în bucătărie şi o anunţă cu o voce tragică pe soţie despre nenorocirea cu becurile. Deloc impacientată, doamna scoase dintr-o cutie nişte becuri şi-i spuse: - Uite, avem pentru orice nevoie, nu-ţi face griji! Florile negre ale damblalelor înfloriră pe tâmplele bietului om, ceea ce îl făcu să golească paharul şi să facă o figură extrem de preocupată! - Mdaa, pune-le acolo, la vedere, că mă ocup eu puţin mai târziu… Doamna zâmbi la fel de misterios precum Dănuţ şi puse becurile la loc!

Booklook nr. 56 pg. 6

Cum însă domnul era cuprins de febra înfăptuirilor, merse la baie să măsoare tavanul pentru a-l pune pe cel fals care era frumos şi de un alb strălucitor. Doar că, plin de mâhnire, constată cu nu are baghete pentru margini aşa că ar fi muncit degeaba. Hotărî imediat că va face treaba de îndată ce va ieşi din carantină, mai ales că-l chema pe Mircică, un ucenic de-al lui, unul foarte priceput în care avea mare încredere. Cum rezolvase şi această problemă, îşi mai umplu paharul şi se aşeză în faţa televizorului. Nu că ar fi vrut să vadă ceva, ci pentru că era cel mai comod loc din casă şi nu încurca pe nimeni. Motanul i se urcă din nou în poale, iar domnul, privind în gol spre ecran, simţi cum o linişte profundă îl cuprinde, aşa cum este normal să i se întâmple unui om cu toate treburile rezolvate… - Masa este gataaaa! Spălaţi-vă pe mâini şi veniţi să mâncaţi! Glasul soţiei îi sună ca un dezmierd şi cum îi era într-adevăr foame, se execută imediat. Prânzul se dovedi a fi un festin pur şi simplu: ciorbă de perişoare, tocană de pui şi ficăţei cu salată de varză acră. Toate însoţite de un vinişor alb, subţire şi zglobiu. O minune pentru care o lăudă pe doamna Marcela la fiecare fel. Ea, plină de bun simţ, roşea mai ceva ca o fetişcană ceea ce readuse în mintea domnului unele din ideile de bază ale unui cuplu… După masă urmă somnul numit de frumuseţe, iar pe seară se adunară toţi la televizor. Desigur, se uitau la un film romantic ales de doamnă, unul în care doi tineri foarte frumoşi fugeau prin pădure cântând şi ţinându-se de mână. Copii aflaţi jos, pe perne, jucau ceva pe tablete, un joc de război şi scoteau tot felul de sunete funcţie de cum mureau personajele din acţiune. Domnul în mod sigur ar fi adormit dacă mâna catifelată a doamnei, strecurată în pantalonii de pijama nu l-ar fi mângâiat tandru şi foarte sugestiv. Ba, mai mult, se lipise de el, iar răsuflarea ei fierbinte îi încingea creierii. Cu mult înainte de a se termina filmul, domnul anunţă că merge la culcare, fiindcă ziua asta plină de răspunderi îl cam epuizase, dar le spuse copiilor că ei mai pot rămâne să mai vadă şi alte filme. Mămica făcu la fel! Ce bine se înţelegeau părinţii lor, gândiră copii şi-şi văzură mai departe de jocuri, deşi după plecarea lor dăduseră pe un canal cu filme de groază, singurele care depăşeau nivelul de adrenalină al războaielor pe tabletă! În dormitor cei doi nu aprinseră lumina, nici nu aveau nevoie de aşa ceva, iar doamna demonstră tehnici şi abilităţi pe care domnul nici nu prea şi le mai aducea aminte. În sfârşit, cam pe când, la televizor, eroii din film erau mâncaţi de un fel de vierme cu dinţi, cei doi căzură laţi şi extrem de mulţumiţi. Adormiră aproape îmbrăţişaţi… Fericiţi au adormit şi copii, pe perne, în faţa ecranului…

Booklook nr. 56 pg. 7

A doua zi, era cam pe la răsărit, doamna, sesizând unele semnale ale soţului, îşi scoase cămăşuţa mai mult simbolică şi dovedi încă o dată admirabile calităţi de amazoană şi nu numai. Domnul se conformă… La urma urmei de aia stătea acasă, ca să se ocupe de familie, iar la micul dejun constată destul de amărât că va trebui să refacă unele calcule referitoare la băuturi. El mizase pe un consum de maximum o litră pe zi şi, iată, deja consumase de trei ori mai mult. Bine, se şi justifica… Doamna, înfloritoare precum un boboc de trandafir sub blânda mângâiere a boabelor de rouă, se învârtea sprintenă prin bucătărie, ba chiar fredona şi un cântecel despre o mândră cam şucărită pe bădiţa ei care umbla după o fufă când ea îi dădea tot ce voia şi când şi cum… Mde, bărbaţii… Domnul se retrase după micul dejun în living şi sorbind alene din sticla de rom, alta, moţăia gândindu-se cum să scape din amorţeala conjugală… Tot romul îi dădu ideea! Puse mâna pe telefon şi-şi întrebă colegii de serviciu cum o duc. În general răspunsurile puteau fi condensate într-o singură frază: - Şefu’ e jale! Asta-i o conspiraţie făcută de masoni ca să ne omoare muierile cu pretenţiile lor, că pe unde ne prind ne deșală, vai dă mama noastră! Vorbeşte cu patronu’ să ne cheme iar pe şantier. Că acolo-i viaţă, breee, nu ca acasă! Între timp însă, doamna, având şi ea un pahar de rom în mână, intră în living, se aşeză în genunchi în faţa fotoliului, puse capul cam pe unde se aşeza şi motanul şi începu să facă un exerciţiu pe care l-am putea numi cu o oarecare aproximaţie, bouche en bouche. Domnul îşi continuă însă discuţia de la telefon: - Da, bă! Asta e! Con, con, cospirrr, aaaa, conspiraţi-ţi-ţie, băhăhăăă! Omoară clasa muncitoare băăă, ăă, ăăăă… Abia acum înţelese că într-adevăr nenorocitul de guvern cu măsurile lui parşive urmărea distrugerea spiritului revoluţionar al clasei… oaaa! Doamna se ridică mândră, îşi aranjă părul, bău romul din paharul său şi plecă zâmbind… Conspiraţia triumfase!

Mihai Batog-Bujeniţă SĂGEŢI INUTILE FĂRĂ DISCRIMINĂRI Am depăşit şi şoaptele! Pe tabla mea de şah, model, Sunt negre toate piesele, Iar pătrăţelele, la fel!

ÎN FLAGRANT! Iubita sa, de sub polog, Rosti cu glasul cam confuz: Mi-a spus că e futurolog Şi n-am putut să îl refuz!

TRAGEDIE GAY Sile rău s-a supărat Când Neluş, cam grobiană, Foarte ferm l-a informat Că de-acum e lesbiană!

M.B.B.

Booklook nr. 56 pg. 8

JURNALUL ARTELOR (II) SCULPTURA

DANSUL

Debutu-n arte l-a avut sculptura, Făcând din piatră o fiinţă vie, Ce poate dăinui o veşnicie Şi concurează astfel cu natura.

Această fantezistă simbioză, Îngemănând fiinţe vii şi cântul Dorind a părăsi un pic pământul, Ne poartă-n zbor spre o apoteoză.

O daltă fină, harnică, zglobie, Ne poate face,-n felul ei, figura (!) Scoţând direct din marmură făptura Înveşmântată-n zbor şi fantezie.

Iar dacă ne vom controla avântul, Ce-ar duce spre o stare de hipnoză, Amirosind o diafană roză, Probabil că-i vom descifra descântul.

Aşa că nu ar fi deloc prea greu, Sfidând tărâmul cel necunoscut, Să simţi că ai ajuns în Empireu;

Dar, de uităm acum coregrafia, Cu-a ei magie cert mirobolantă, Putem atinge cu piciorul glia;

Iar totul pleacă de la ÎNCEPUT… Căci primul sculptor fu chiar Dumnezeu, Când l-a creat pe-Adam, în Rai, din lut.

Aici, prin vraja sa exuberantă, Umorul ar cuprinde poezia Şi-ar dănţui strângând în braţe-o poantă! ARHITECTURA

PICTURA Vârtej ce-ntredeschide-alene-o poartă Ducând spre-un tainic vis de veşnicie Când orişicare pânză pare vie Chiar dacă este o „natură moartă”. E-un drum pavat cu multă fantezie, Ducând în zbor spre-o paralelă soartă, Înscrisă veşnic pe-o absconsă hartă, Cu-acel penel ce, prin culoare, scrie. În lumea cea de vis, sofisticată, Poţi întâlni un soare plin de stele Şi-o lună de pământ înamorată; Ea are mii de magice castele Şi-n fiecare poţi afla o fată Înconjurată de-un alai de iele.

Frumoasa ce, prin artă şi ştiinţă, Te-ademeneşte la un colţ de stradă, Dorind să îţi prezinte o dovadă Că n-a-nvăţat ce-nseamnă umilinţă. Mereu în straie fine, de paradă, Şi folosind o mută elocinţă (!) Îşi manifestă veşnica dorinţă De-a depăşi oricare baricadă. Mânată de faimoasa ei credinţă Doreşte ca acei din jur să vadă Că orişice îi este cu putinţă. Dar, uneori ce-arată-i doar o nadă, Când, potrivit cu-ascunsa ei tendinţă, Tot ce oferă-i numai de faţadă.

Eugen Deutsch

Booklook nr. 56 pg. 9

VÂNTULE… VÂNT NEBUN… VÂNTUL

TESTAMENTUL CEL MIC AL MARELUI FRANCOIS VILLON

Mă uit la vânt şi nu-l văd, Mă uit îndelung şi nu-l văd, Văd doar arborii cum se clatină Şi frunzele cum aleargă prin iarbă. Mă uit la timp şi nu-l văd, Mă uit îndelung şi nu-l văd – Văd doar copiii cum cresc Şi oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă.

În anul zis în primul cânt, de-i totul nins şi e Crăciun, iar lupii mestecă doar vânt şi omu-i doar la gheaţă bunîmi zic: poete, hai la drum! să nu cumva să se întâmple, din dragostea ce scoate fum, să-ţi iasă stele iar pe tâmple! Francois Villon , trad. Costel Zăgan

A.E. Baconsky DOINĂ A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA A căzut o frunză-n calea ta Rătăcind pe-a vântului aripă. Ai zărit-o şi-n aceeaşi clipă Ai strivit-o călcând peste ea. N-avea grai să strige în urma ta, Nici puteri să spună cât o doare Şi-a rămas pierdută în cărare, Ploi şi vânturi trecut-au peste ea. Stătea lipită de pământ şi se întreba Ce ar face dacă vântul ar lua-o Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o, Dar a rămas acolo undeva. A căzut o frunză-n calea ta Şi cine ştie câte or să mai cadă, Dar n-ai să ştii nicicând Şi nu-ţi va da prin gând Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău Am fost eu.

Frunze se târăsc, Întristări pe vânt Prin copacii goi. Îmi imaginez... Că umblam prin parc, Astă-vară, noi. Chiuie pe vânt, În geam somnoros, Idealuri noi... George Bacovia EPILOG Îngenunchez în vânt. Mâne oasele au să-mi cadă de pe cruce. Înapoi nici un drum nu mă duce. Îngenunchez în vânt: lângă steaua cea mai tristă.

Ioana Crăciunescu

Booklook nr. 56 pg. 10

Lucian Blaga

CONSPIRAȚIA Într-o odaie întunecată, cu iz învechit de bandă de condensator și letcon încins, doi androizi în vârstă scârțâiau din toate încheieturile, în preumblările lor domestice. Într-un târziu, el, fost robot industrial, se afundă într-un fotoliu uzat, cu arcurile ieșite, în lectura unui almanah electronic. Ea robotea prin bucătărie, ca orice robot casnic, zăngănind niște oale și bombănind ceva despre nepriceperea lui la tinichigeria cu plasmă. Un “fi-ți-ar mecanismele de râs și cine te-a mai proiectat și pe tine!” răzbătu slab până în camera unde bătrânul stătea cufundat cu toate circuitele în trecutul îndepărtat, în prezentul continuu și în viitorul imediat… Între timp, hologramele suprapuse a două molii odihneau cu nonșalanță pe săculețul cu naftalină agățat de ușa dulapului, într-un amor interzis. Hei! Măi, n-auzi, te-ai deconectat? țipă isteric bătrâna, ivită brusc în prag. Uite, ne invadează moliile! Mișcă-te și alungă nerușinatele alea, nu vezi cum ne sfidează? Dragă, ești prea plină de senzori, spuse el, neluând în seamă virtuala scenă XXX și încercând să-şi continue imperturbabil cititul. În ceafă însă i se transmise chiar atunci o undă de șoc, pe care-o resimți până-n cilindrul magnetic. Se urni ca teleghidat, dirijă pliciul cu laser și simulă un plesnet, lovind la plezneală în săculeț și ratând astfel ținta în mod voit. Hologramele moliilor dispărură în eter și bătrânul își reluă lectura cu un oftat prelung de ușurare. Mai fă și tu ceva prin casă! Toată ziua numai cu nasul în ziare online! Vorbesc cu pereții. Nici măcar conversație nu faci… În fine, dacă n-ai în soft, degeaba! N-ai și gata. Mai bine mă măritam cu robotul ăla chipeș din echipa lui RoboCop. Avea un corp de oțel și… Care, ăla cu bocanci și fără logică, din bancurile cu polițiști? Hă, hă, probabil ați fi conversat despre uleiuri de motor. Cel puțin dacă ar fi avut program de alertă meteo… Tu vorbești? Așa ruginit și neupgradat? Ăla măcar răspundea la comenzi vocale în engleză! Cu sistemul lui de navigație, îmi arăta luna și stelele… Și ce mecanism de direcționare avea… Mhm, nimereai fix într-un crater de pe Lună. Oricum, a luat-o pe arătură, în câmp antigravitațional… Erai demult văduvă. E drept, ai fi avut o pensie de urmaș frumușică… Te poftesc să nu fii sarcastic. Ce, gynoida aia siliconată, HRP-4C, lipsită de voință, nu dădea erori? Da, da, aia cu implant în buric… Păi, decât să-i fi decriptat ăleia centura, mai bine-ți făceai harakiri! Deh, nimeni nu-i perfect… Ehe, ce vremuri! Câteva momente de liniște stânjenitoare dovedeau că cei doi își scanau separat memoria. Un strănut foarte sonor răsună dintr-odată în încăpere, spărgând tăcerea. Ei, poftim, iar te-ai virusat! O fi de la năpârlitul ăsta! zise el, arătând spre motanul care se băgă sub pat cu viteză supersonică. Aiurea! Ți-a slăbit imuno-scutul energetic. Asta pentru că stai toată ziua pe Internet… Nu te-oi fi săturat să citești același lucru de-atâta amar de vreme?

Booklook nr. 56 pg. 11

Dar e “Anticipația”, dragă… Ei, și? Lasă, că nici anticipația nu mai e ce-a fost… Și-apoi, ce rost mai are? Viitorul e deja trecut. Numai tu ai rămas la fel de căpos. Chiar nu pricep: la ce să te mai informezi, dacă tot nu acționezi? Măcar dacă ne înscriam și noi în programul „Rabla”, poate căpătam ajutor de înmormântare. Hai să nu anticipăm… Acuma serios, ești la zi cu licențele, ai cotizat toată viața, ai respectat mereu legea, și ce folos? În cel mai bun caz, o să te transformi în material reciclabil. Ce să mai așteptăm acuma? Extratereștrii, poate, să ne pună ventuze… Mă rog… Și pe americani i-am așteptat. Și-a apărut Terminator… Lasă, dragă, nu mai dramatiza. Te uiți prea mult la filme cu cyborgi, ai pierdut contactul cu realitatea… Apropo, mai bine ai repara televizorul, că nu mai pot să urmăresc Star Adultrek, ecranul e plin de purici! Păi, să scăpăm de cotoiul ăsta cu lămpi! Îți filează ție… Ce-ai cu Matrix? Ei, nu mai știi de glumă?… Ia uite-aici, un anunț la Mica publicitate: cică se fac recrutări pentru o nouă misiune spațială. Ce zici de asta? Îl înscriem pe motan, să colonizeze cu purici alte planete?… Bătrâna îi aruncă o privire radioactivă. − Te pomenești c-ai rămas nostalgic după misiunile Apollo. Bietul văr-tu, care-a slujit ca misionar în deșertul selenar, dus a fost!… Și nici măcar titlu de erou n-a căpătat. − Ingratitudine tipic omenească, ce vrei… − Hm, au proiectat roboți humanoizi, i-au construit, apoi i-au transformat în sclavi… − Fii atentă aici, ce scrie în Magazin istoric SF: „cercetătorii britanici, împreună cu specialiștii în futurologie din Vaslui, renumiți pentru acuratețea datelor, spun că tehnologia va da o șansă de reeducare tuturor pușcăriașilor: vor putea jefui, tâlhări, viola sau chiar omorî în mod virtual! Penitenciarele vor dispune de sisteme de inteligență artificială de programare performante, așa încât realitățile virtuale să fie convingătoare sub aspect vizual, tactil, auditiv, olfactiv”. − Auzi, reeducare cu jocuri pe calculator… S-a-ntors lumea cu susu-n jos, aia e: oamenii s-au robotizat și roboții s-au umanizat! Iar noi stăm pasivi și răspundem doar la comenzi. − Din păcate, oamenii fac legile. Și știi care-i problema? Dacă se simt amenințați, ne pot distruge cu totul. Amintește-ți corolarul legii zero: când androizii încep să devină prea emoționali, umanitatea e pusă în pericol. Ce-ai zice, de exemplu, să fii arestată pentru c-ai depășit frontiera hi-tech? − Totuși, legile sunt făcute să fie încălcate. Ar merita o contraofensivă. − Aberații SF… Nu ziceai tu că tot fiare vechi ajungem? Dragă, de când te știu, tu ai fost mai rebelă, dar asta nu prea dă bine la bătrânețe: devii ridicol dacă vrei să ieși din sistem. − Fuck the system! replică bătrâna. Am autonomie. − Prea multă autonomie bate la ochi. − Ești rigid… Mai bine recunoaște că te-ai ramolit. Mă rog, niciodată nu ți-a plăcut aventura. Degeaba ai stat în revizie la centrul de comandă. De pomană backup-urile și

Booklook nr. 56 pg. 12

update-urile. Tot o grămadă de fier vechi rămâi… Ia, privește-aici, al treilea val, zise bătrâna disprețuitor, arătând pe fereastra LCD. − Ce spui? Al Treilea Val de Toffler? − Nu… De bețivi! Trec în valuri spre crâșmă, ca teleghidați. Poftim, Homo Ciberneticus… Da, ăștia fac legile. Și noi să stăm cu brațele încrucișate?! Bătrânul simți un gust de cocleală. Un zâmbet amar și artificial îi încremeni în colțul display-ului. În odaia întunecată, cu iz de bandă de condensator și letcon încins, un braț bionic mângâia motanul Matrix, care torcea ca un motor sincron. Celălalt braț îi activa funcția secretă “KILL”. De afară, se auzea o voce umană modulată: „Fiaaare veeechi, fiaaare luăăăăăm!!!”…

Violeta Urdă

WE LOVE STREHAIA! AI NOŞTRI ŞI POFTA STRĂINILOR Cum munţii-s marele tezaur, Pe cer şi mare am jurat Să pună un lăcat de aur, Dar l-au furat.

POLITICIENII UITĂ Cineva prea bine-a spus Despre cei ce-au dat de ros, Cu cât omul e mai sus Uită c-a plecat de jos! FATA CU ALUNE-N SÂN Ia alune din sân, bade, Că îţi jur, aşa-s de bune, Vai, bădiţă, nu se cade, Vezi că alea nu-s alune! FACERILE LUMII Prin câte ştiinţa face Ne mai dă şi câte-o ţeapă, Că vedem cu toţii, drace, Câte un virus le scapă! CU BUNE ŞI RELE Facerile lumii-s bune Şi nouă ni-s de folos, Doar că orice s-ar spune Unele-s cu susu-n jos!

DIFERENŢE Cum poţi să te simţi mai bine Savurând pelin de mai, Când doar ştii că lângă tine Alţii dorm în mucegai! DOUĂ VÂRFURI Păstorel şi cu Nigrin Au avut umorul fin, Chiar de anii au trecut Nu-s uşor de întrecut. AUTODETERMINARE Cum anii ard, încet, pe rug, S-a constatat pe-acest pământ: Mai bine bou legat la jug Decât un om făr’ de cuvânt! DIASPORA ŞI GUVERNANŢII Nu e cale de întors Pentru cei ce tot ne-au stors; N-au ruşine, nici măsură, Chiar de emigrăm, ei fură!

Vasile Vulpaşu, Strehaia

Booklook nr. 56 pg. 13

PARADISUL… EPIGAMELOR APROPO DE MĂRUL BIBLIC 1. Gândind la mărul rupt din Rai Mă-ntreb, cuprins de vechi fiori: ADAM ŞI EVA-au fost cobai Iar lumea-i un copil din flori?! 2. De dragu-adevărului Notez – nu fac glume: De florile mărului Noi suntem pe lume!

GÂLCEAVĂ ÎN PARADIS Cum Eva-i pare o năpastă, Din paradis nevrând să fugă Adam înalţ-o caldă rugă Cerând un nou transplant de coastă. EVA - VIITOARE GOSPODINĂ Pe lângă mărul de pe ram, Zâmbind, a Raiului domniţă Îi oferise lui Adam Delicatese-n foi de viţă! FRUNZA

ŞI TOTUŞI…

Cred c-aşa a fost să fie, Căci menită-a fost să cadă: Pentru-Adam o fantezie, Pentru Eva, cert, o nadă!

Cei doi pedepsiţi Conform adevărului N-au fost izgoniţi De florile mărului! SUPĂRAREA LUI ADAM…

TACTICĂ REUŞITĂ Sorbind din cel măr toată seva Adam, ce-ajunsese beat criţă, Ştiú s-o seducă pe Eva C-un cântec din frunză…de viţă!

Nu simte plinătate Sus, în grădina sacră; Da, are-o jumătate, Dar… îi lipseşte-o soacră! …ŞI A EVEI Tot timpul intuieşte drama: De ar afla cumva că-Adam, E infidel, ba chiar bigam, Nu poate spune: „Plec la mama!” MĂRUL LUI ADAM Eva lui Adam i-a oferit Mărul, îns-un şarpe i-a pârât… De-aia rodul i-a rămas în gât Şi aşa ajunse-un fruct oprit!

DUPĂ FAPTĂ… Gustând din măr şi devenind iubiţi, Acolo-n paradisiacul plai, Adam şi Eva fură izgoniţi… Perfidul şarpe a rămas în Rai! PROBLEME ÎN PARADIS Adam şi Eva, trebuiau Cert, să se plictisească: Fiindcă-n Rai ei nu aveau Pe cine să bârfească. Eugen Deutsch

Booklook nr. 56 pg. 14

POEMELE FURTUNILOR MAREA

DE CE? (SCHERZO)

Neţărmuita mare se frământă, Eternă pregătire de furtună. Se-nalţă-n trombe, duduie, detună Şi-n colcăit de spumă se-nvestmântă.

De ce, când o furtună, S-bate pe pământ Cu furie nebună... Cânt?

Şi-aşa, mereu, de mii de ani, nebună, Cu însăşi ea luându-se la trântă, Pe rând biruitoare şi înfrântă Îşi macină neliniştea străbună.

De ce, când luna plină Revarsă peste crâng Divina ei lumină... Plâng?

Când toate dorm, extaze sau mânie, A mării nesfârşită insomnie Se potoleşte iar şi iar s-asmute.

De ce, când treci semeaţă Şi nu-mi zici un cuvânt, Nici nu-mi priveşti în faţă... Cânt?

Şi-n vreme ce se zbate fără pace, O poartă-n adâncimile opace Augustul calm al fundurilor mute. Victor Eftimiu CETINI NEGRE Cetini negre sună-n urmă, drum mă poartă, chin mă scurmă. Cetini negre sună-n faţă, ceasul sângeră prin ceaţă. Cetini negre îmi descântă, geana inimii n-o zvântă. Cetini negre-n lume zică zvonul brumelor ce pică. Cetini negre-n lume spună ostenita mea furtună. Lucian Blaga

De ce, când braţe goale La piept cu dor mă strâng În de mătase poale Plâng? De ce? Că ştiu: părere E tot pân' la mormânt! Plăcere plâng... Durere... Cânt. Ion Luca Caragiale CÂND VII Păşeşte slobod, râzi şi cântă Necazul tău îl uită tot pe prag Căci neamul trebuie să-ţi fie drag Şi casa ta să-ţi fie veşnic sfântă Tudor Arghezi

Cei mai mulţi oameni cred că timpul este asemeni unui râu care curge iute şi cu precizie într-o singură direcţie. Dar eu am văzut faţa timpului şi vă pot spune că ei greşesc… Timpul este un ocean în furtună. Prinţul Persiei, trad. Petru Dimofte

Booklook nr. 56 pg. 15

FURTUNILE DIN EPIGRAME EPIGRAMA E CA VÂNTUL Primul vers e-o adiere, Un zefir, o mângâiere, Doi şi trei sunt mai avan, Versul patru-i uragan. George Budoi SOŢIE ŞI AMANTĂ După cum am constatat Sunt ca liniştea-n furtună: Mieluşele separat, Şi leoaice împreună. Constantin Tone SIMILITUDINE Căsnicia mea, se pare, E ca vremea schimbătoare: Într-o clipă-i vreme bună Şi de-odată-i şi furtună. Eugen Pop EVENIMENTE... "METEO" Negură în plină vară Cu potop de ploaie-afară. Iar în casă - ce "furtună"! Soacra, fulgeră şi tună. Virgil Petcu PROGNOZĂ METEO HIBERNALĂ Cu furtună şi cu nea, Ger şi viscole alpine, Iarna va rămâne grea... Nu vă precizez... cu cine! Ion Moraru SOACRA, LA PRIMA VIZITĂ Trăsneşte, tună, norii gem, În scurtă vreme plouă grav, Da-n casă n-am de gând s-o chem, Să nu se-nveţe cu nărav. Petru Ioan Gârda

NICOLAE LABIŞ (MADRIGAL) Talentul lui precoce, diafan, Imprevizibil ca un uragan A mânuit cuvântul năzdrăvan Şi poezia ca un buzdugan. David Boia AUTUMNALĂ Se-ntorc şi norii plumburii, Iar nopţile vin tot mai reci, Sunt arse frunzele din vii Şi "iarba"... de prin discoteci. Stelică Romaniuc ALERTĂ METEO Norii negri se adună Şi se-agită tot mai tare, E cod roşu de furtună: Bate vântu-n buzunare! Liviu Sergiu Manolache ARMONIE Vine-acas' ca o furtună, Numai fulgeră şi tună, Dar şi soaţa-i dă mâncare, Doar în nopţile cu... soare! Rodica Hanu-Pavel METEOROLOGICĂ Când în cuplu e furtună, Vei vedea că, nu o odată, Dânsul fulgeră şi tună, Pe când dânsa stă... plouată. Maria Daniela Goea UNUIA "Trăieşti în lună şi în nori!" Îmi spun amicii-adeseori. Şi-atunci mă-ntreb: Aşa să fie? Căci unde stau, plătesc chirie! Vero

Booklook nr. 56 pg. 16

IUBIRI DE TAINĂ Zice poetul neamului - și proastă-am fost că l-am crezut! - „Iubind în taină, am păstrat tăcere,/ Crezând că astfel o să-ți placă ție.” Sanchi, domnule Eminescu, și eu am crezut la fel, dar nu i-a plăcut la niciunul, să știi! Iubirile mele au fost multe și sărite de pe șine, dar iubiții aferenți nu s-au ridicat la înălțimea nici măcar a traverselor de cale ferată. Nu, n-au fost din acelea care se lasă cu gesturi kareniene, nici cu zidiri meșter-manoliene, nu. La capitolul îndrăgosteli fără sorți de izbândă, am fost precoce și profesionistă. Prima dată m-am îndrăgostit de mamoșul care a asistat-o pe maică-mea la naștere. Când ea voia să mă expulzeze la termen, ăla mă tot împingea de cap, înapoi, în văgăuna mamii mele, zicând să mai aștept, că el n-a terminat nu știu ce carte pasionantă la care citea. Cu dreapta ținea cartea, cu stânga mă tot trimitea înapoi la origini. Tipul mi s-a părut interesant și intelectual, dar mi-a trecut repede oful de el, că insensibilul balului m-a luat de tălpi și m-a așezat cu capul în jos, trăgându-mi una la fund, să respir, că, de cât mă împinsese, mi se oprise și aerul în gât (Ori o fi fost de la îndrăgosteală?). Așa că n-am mai vrut să aud de așa specie violentă. Al doilea iubit l-am avut la grupa mică de la grădiniță. El era grupa mare, ne întâlneam la groapa cu nisip și, după terminarea pauzei, țuști! după el. Prima dată, m-a căutat biata mea educatoare în toate șanțurile, până i-a venit ideea să caute și în celelalte clase. După aia, se obișnuise: știa sigur de unde mă ia. „Iubitul” meu era poreclit Lupișor, fiindcă era rău cu ceilalți copii. Mie, în schimb, îmi acorda o atenție specială. O singură dată m-a avariat, eu prinzându-mi deștul inelar de la dreapta în balamaua balansoarului, dar n-aș putea da vina pe el, că mi l-am băgat singură unde nu trebuie, e drept că îmboldită de el: „N-ai curaj, n-ai curaj!”. Păi, la cât eram de îndrăgostită, trebuia să-i dovedesc seriozitatea amorului meu, nemărturisit, de altfel. Că mi-a picat unghia și am un semn și acum, după niște zeci de ani, aia nu se pune. Poate l-aș mai fi iubit și acum, dar viața ne-a despărțit, că eu a trebuit să plec din satul acela, urmând să merg în altul, la școală. Când aveam vreo cinci ani jumate, îmi cășunase pe Vasile, profesor de matematică, coleg cu mătușa mea, care mă mai lua uneori la școală. Așa cum fugeam în pauze cu Lupișor la clasa lui de la grădiniță, tot așa fugeam cu Vasile la clasele unde avea ore. Vai de orele lui! Ba îl chemam să-mi deseneze o lebădă (va să zică învățam cifra doi), ba o altă arătare, îmi tot găseam motive să-l pun să-mi acorde numai mie atenție, până când a aflat directorul că Vasile transformase orele de matematică în ore de desen, nici măcar tehnic. Așa că viața iar îmi fuse potrivnică, dar stau și cuget că, dacă toți profii mei de mate ar fi fost frumoși precum Vasile, eu aș fi ajuns vreun Grigore Gheba sau Traian Lalescu, varianta feminină, fără mustăți. Eh, n-a fost să fie! În clasa a doua, făcusem o pasiune (pe care o credeam bine ascunsă) pentru Nicușor, dar, când învățătoarea m-a distribuit în Albă ca Zăpada, iar pe el în prinț, colegii au început să șușotească și să ne scoată vorbe. Ca să le închid gura ălora, fiindcă nu-mi convenea să joace ei ping-pong cu sentimentele mele, mi-am tras aere de primadonă, m-am bosumflat, m-am tăvălit, am orăcăit, cerând imperativ învățătoarei să pună alt prinț. Așa că l-a mutat pe Nicușor în rolul vânătorului și mi l-a dat prinț pe Cristi. Astfel, Cristi s-a ales

Booklook nr. 56 pg. 17

cu un blazon nesperat și nemeritat, iar eu m-am ales cu o sperietură zdravănă când vânătorul, în scena în care trebuia să-mi dea drumul în pădure, salvându-mă de la moarte, cum bine zice povestea, mi-a șoptit printre dinți: „Ce-ar fi, acum, să-ți scot inima și s-o duc pe tavă mamei vitrege?” Săracă inima me! Numai vitregii! Într-a șaptea, mă îndrăgostisem lulea de Horia, un brunet cu părul creț și dinții rânjiți, de care acum nu m-aș îndrăgosti, nici dacă m-ar ruga nevastă-sa. Dar te pui cu dragostea asta oarbă?! Mă învârteam cam fără rost pe lângă el, nelăsându-l să priceapă nimic, în timp ce el se învârtea cu rost în jurul vară-mii, care măcar știa să dea de înțeles când era ceva de dat. Gata să-mi dau viața și pentru ăsta, mai ceva decât pentru Lupișor, cu inelarul meu strecurat în balamaua balansoarului. De oful lui Horia, am trecut un braț al Dunării pe o saltea gata să-și dea duhul, de dezumflată ce era, eu, care tremuram de frica apei și întrun lac nu mai adânc de 1,50 metri. Nu mi-am dat viața, dar am plătit cu sandalele și alte vreo două efecte, care căzuseră pe rând în apele furioase ale fluviului, fără șanse de a fi recuperate. Ca și mine! Cel mai nașpa a fost când, deja sărită bine de adolescență, m-am îndrăgostit de Clark Gable în rolul lui Rhett Butler, pluteam ca un fulg pe aripile vântului, ce mai! Când am realizat că ăla era de mult oale și ulcelușe, l-am bocit o săptămână, de nu știa nimeni ce am și ce să-mi mai facă. M-au dus la doctori, la babe, la popi, până când am țipat și le-am zis să mă lase să-mi trăiesc în liniște drama, băgându-i în ceață mai ceva decât erau. Auuu, veața mea! Eh, au mai fost d-astea, multe, mărunte, zbanghii, căpiate... De amorurile de maturitate nu pomenesc, că măcar pentru alea de copilărie/ adolescență, aveam o scuză. În schimb, un lucru am înțeles, după atâtea drăgosteli nemărturisite: că nu e bine, frate, să le ții pentru tine. Cât ai fi tu de Ileană Cosânzeană, în cazurile astea, Făt Frumos ori nu știe, ori nu pricepe, ori se face, ori se însoară cu Muma Pădurii. Trebuie să spui! Clar, concis, cu subiect și predicat, cu virgulele puse unde trebuie și cratimele așișderea. Mă rog, dacă e doar în vorbire, se poate și fără cratime și virgule, că oricum nu se mai poartă, iar în ce privește subiectul, se poate și cu el subînțeles (Te iubesc, cum ar veni). Bun! Și când credeam că mi-am învățat și eu lecția, când mi-am exersat abilitățile declarative de m-a durut în gât, când am învățat să-mi flutur genele până le-am transformat în evantaie, să-mi legăn șoldurile cu mișcare de pendul, să aia, să ailaltă, mi-am luat-o iar în freza sentimentală de nu m-am văzut. Prima victimă peste care mi-am prăvălit efuziunile și declarațiile și toate alea, s-a speriat așa de tare și a dispărut cu așa o viteză, de-am crezut că s-a evaporat. Norocul lui, că, dacă rămânea și mă enerva la neuroni cu refuzul, i-aș fi cântat acum pe versuri de Bacovia: „Dormea întors amorul meu de plumb...”

Florentina Loredana Dalian, Slobozia

Grup de domnişoare cu personalitate care nu vor trece niciodată prin dileme precum cele mai sus menţionate. Bravo lor!

Booklook nr. 56 pg. 18

DON QUIJOTE ŞI MORILE NOASTRE DE VÂNT STROFE PENTRU VÂNT Nu te cunoaştem nimeni!... Şi totuşi, te simţim cum mergi cu noi alături, pe câmp şi prin oraşe, şi cum îţi schimbi fiinţa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic şi gesturi de cravaşe... Nu te cunoaştem nimeni!... Dar ştim că tu respiri prin noi şi-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu eşti când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită... Nu te cunoaştem nimeni!... Dar ştim că ne eşti frate, deşi, mergând alături, rămânem tot străini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate, şi când ne smulgi copacii din câmp şi din grădini... Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să porneşti, noi ştim că-ndestularea soseşte, şi cu tine sosesc şi mateloţii, şi noile poveşti... Şi tot aşa, pe dealuri, când morile-şi iau zborul, şi aripile-ţi cântă un imn de preamărire, noi ştim că Don Quijote e-nvins, şi-nvingătorul eşti tu, ce ne-aduci pâine, belşug şi fericire.

Ion Minulescu ACEEAŞI VÂRSTĂ Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile, am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel, nu-mi mai lipseşte nimic. Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic, voi porni singur la drum. Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred, nu-mi mai lipseşte nimic. Poate-mi va lipsi Rosinanta, dar nu-i nimic, voi merge pe jos. Şi poate morile sale de vânt, dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele. Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt nu-mi mai lipseşte nimic. Ba da, eu m-am născut după Descartes.

Octavian Paler CERVANTES Fiţi foarte atenţi cu acest manuscris. Fiţi atenţi cu litera T, cu înţelesu-i profund, cu fragila-i structură. Eu evoc un secol de aur,

între eroare şi teroare stă subtila, suava literă T. Pe o cruce în formă de T, a fost răstignită Himera: NUESTRO SEÑOR DON QUIJOTE EL CRISTO ESPAÑOL.

Emil Botta

Booklook nr. 56 pg. 19

FURTUNĂ ÎN „PARADIS” (ÎNFRUNTAREA TITANILOR) Se-anunţă un meci formidabil Pe ringul albastru din cer: În colţul cel roş, implacabil, E soarele, brav cavaler.

Se joacă obraznic Spărgând nişte geamuri, Evită un paznic Şi scutură ramuri.

În alte trei colţuri se-adună Toţi norii cei negri şi grei; Un tunet puternic răsună: E gongul, bătut chiar de zei. Ca... fulgerul norii atacă, Din soare ies raze-scântei; E meci disputat, nu-i o joacă, Titanul în luptă cu zmei. Continuă norii galopul, Formează-un teribil cordon, Iar soarele-aruncă prosopul Pierzând astfel prin abandon. Ocupă tot cerul, deci, norii. Un trznet ce-şi spune cuvântul Răsună în semn de victorii Şi-aclamă cu vuiet şi vântul. * * *

Vuieşte viu vântul, Îşi murmură cântul, Cuprinde pământul, Purtat de avântul Stârnit de stihii! Porneşte vârtejul, Roteşte manejul, Usucă gâtlejul Şi-ndoaie chiar vrejul La viţa de vii! Încalţă ciubote Şi-o moară atacă; E-un nou Don Quijote Bătând într-o toacă. Se simte pe-o scenă; Seduce fetiţe Şi fără de jenă Ridică rochiţe.

Copacii se-îndoaie; Un fulger-văpaie Tot cerul îl moaie Şi plânge-n şiroaie De ploaie! * * *

Plouase-n torente, dar, ca la un semn, Făcut chiar de zeul Apollo, drapelul se-nalţă solemn: E chiar curcubeul. Zâmbeşte deci soarele, dulce, Se-mbracă-n veşmânt de lumină; Şuvoiul de apă şi tină S-a dus să se culce. Umbrelele toate se miră, Se-ascunde-o băltoacă de frică, Un abur uşor se ridică: Asfaltul transpiră. Albine, purtând minijupe, Se-nghesuie-n roiuri la barul De flori ce-şi oferă nectarul În fragede cupe. Un zarzăr porni să viseze Că fructele sale necoapte, De-o ţine aşa, pân’ la noapte Or să se bronzeze. E clipa de mult aşteptată Şi-s plin de elan şi vigoare Că-n umbră m-aşteaptă o fată Frumoasă ca… ruptă din soare. Iar soarele, probabil tot îndrăgostit, Dar fără s-o spună, Visează, în drumu-i cel spre asfinţit, La clarul de lună

Eugen Deutsch

Booklook nr. 56 pg. 20

“VECINELE” UNUI MISOGIN AUTOMATISME DATORATE COVID 19 Să stau în casă,-i un calvar Și totu-a devenit rutină: De fiare trag, alerg și sar Pârleazul... spre a mea vecină. ÎN CARANTINĂ Vecina mea de peste drum, Din câte-am înțeles, Se bucură enorm, acum, De câte-um eSeMeS. PROVERBIALĂ Vecina mea, de lângă casă Și martor-mi-este Preaînaltul E-atât de bună că mă lasă ... pentru altul! CELEBRITATE LOCALĂ Nici o țâră nu-mi convine: Să aud în iarmaroc, Vorbe grele despre mine... Și vecina de la bloc. OBSEDATUL Un bun amic, puțin zălud, Vestit în șapte mahalale Visează la vecina, nud... (Că doarme fără pijamale).

PRECIZARE Văzând că nu s-a înțeles, Vă fac, prieteni, cunoscut: I-am dat vecinei eSeMeS, Dar nu de tot, doar împrumut. MASCAȚI DIN CAUZA COVID 19 Pe chip cu mască, mai mereu, Pe soață-o recunosc mai greu În schimb o știu, de la distanță, Pe-a mea vecină... după clanță! ARUNCAREA PISICII Tiptil, de-acasă când o șterg Eu nu sunt purtătorul vinei Fi'ndcă declar pe unde merg Doar pe răspunderea vecinei.

TEHNICĂ DE ULTIMĂ ORĂ Acum când virusul letal Teribil a-ngrozit planetă M-aș duce la vecina-n deal Dar nu-mi pornește izoleta!

MATEMATICA IUBIRII LA VÂRSTA A TREIA De calcule am mintea superplină Și rezultatul este alandala; Să o corup, aș vrea, pe-a mea vecină, Dar nu îmi iese, bine... socoteala!

PRETENȚIOASA Vecina mea acum iubește Țintind anume parametri: Tandrețe,-avere și firește, Un plus de șapte centimetri.

REFUZ Vecina vrea să mă servească, De Paști, cu preparate bune; Aș merge c-a făcut și pască Dar diabetul se opune

Ioan Ruse, Constanţa

Booklook nr. 56 pg. 21

BAL MASCAT – o schiță veselă de Mihai Frunză - Bărbatul meu util, zice Pompilia, trebuie să mergi la supermarket și să iei foi de plăcintă de dovleac. Nu se mai găsesc. O cauți pe una Lili, o prietenă de-a mea, care îți va da. Vezi că Lili e frumoasă foc! Are și o aluniță pe obrazul stâng. Și e și cam curviștină. Să nu te prind, că te rup! - De ce nu te duci tu? - Nu pot. Este epidemie de gripă și stau în casă. De tine nu se lipește virusul. Ești vaccinat de o altă Lili, chelnerița de la barul din colț. Și acum duhnești a vaccin ieftin polonez. Hanibal a plecat. Pe stradă, are o mare surpriză. Toată lumea poartă măști medicale pe figură. Nu mai cunoști pe nimeni. El n-are mască, motiv pentru care e salutat de departe: - Bună dimineața, Hanibal! îi zice unul. Nu mai alerga așa! Barul nu s-a deschis încă. A intrat în marele magazin. Toate vânzătoarele au măști pe figură. - Care o fi Lili? își zise derutat. Cred că asta este. Fundulețul acesta obraznic nu poate fi decât al ei. Bună ziua, domnișoară! Sunteți, cumva, Lili? - Da. Eu sunt. - M-a trimis prietena dumneavoastră, Pompilia. - Nu cunosc nicio Pompilia! Cred că mă confundați. - Și eu cred. M-am orientat după funduleț. Este apetisant. Bănuiesc că și buzele sunt la fel. A plecat repede, pentru că Lili apucase deja un salam italian uscat, care este cel mai contondent. S-a apropiat de altă vânzătoare și i-a spus: - Domnișoară, sunteți Lili, nu-i așa? - Așa este. Dar cum m-ați recunoscut? - Simplu. După sâni. Sâni superbi ca ai dumneavoastră numai Lili poate să aibă. Așa mi-a spus amica dumneavoastră, Pompilia. Cică pe ei aveți și o aluniță. - Ești un porc obsedat! zice ea furioasă. Nu cunosc nicio Pompilia, boule! Dispari până nu te cotonogesc cu mopul! A dispărut. Niciuna din următoarele trei Lili nu era cea căutată. Le-a apreciat, pe rând, picioarele, ochii verzi și urechiușele. Se pregătea să plece când, într-un colț retras, o fată își scosese masca și își refăcea rujul. Era frumoasă foc, cu buze cărnoase și senzuale, năsucul în vânt, iar pe obrazul stâng avea o magnifică aluniță. Cu un entuziasm de nedescris, s-a apropiat și a rostit cu un glas emoționat: - Cu siguranță că sunteți Lili! Ea l-a privit cu o maximă nedumerire și i-a răspuns blazată: - Nu, domnule, sunt Mimi! OAIA, SIMBOL NAȚIONAL (câteva opinii publice) * Despre bărbatul berbec aș putea să scriu un roman. (Mioara Roman) * Oaia face parte din istoria noastră. (Vasile Lupu) * Fără îndoială, oile ne reprezintă cu sfințenie. (Popa-prostu)

Mihai Frunză, Brăila

Booklook nr. 56 pg. 22

DIN NEAMUL LUI TERENTE CONDUCĂTORILOR NOȘTRI CINSTIȚI La cei Domni, ce tot pun frâna Țării,care merge-abia, Intri cu căciula-n mână Și-o ții strâns, să nu ți-o ia! ADOROARE! Escamotându-și grația, Mai sunt și-așa femei, încât Îți taie respirația, ...Ca soacra care-ți stă în gât! STAREȚA AUTORITARĂ Ea-i motivul tracului Pentru maica ce se scuză, Când e dată dracului Și acesta o refuză... MĂȘTI SCUMPE PESTE TOT Cum la față ne schimbăm, Făr-a arăta frumos, O s-ajungem să purtăm Măștile chiar și pe dos! TRADIȚIE ROMÂNEASCĂ Taranu-i un naiv peren, Ce-a consfințit pe trei țechini Alunecarea de teren, Spre oneroși și spre străini... DACĂ TOT E SĂ AI COARNE... Cum ursita-ți e cadoul Vieții, pân-ai să te stingi, Poți s-alegi să tragi ca boul, Sau ca taurul să-mpingi! NĂSCUTĂ STĂPÂNĂ Cum e dintre cele-acerbe, Pe bărbatul ce-l dorește, Până-l ia, îl aburește Și-apoi toată viața-l fierbe...

MAGNATUL LA "PARADA MODEI" Adept al firmelor recunoscute, Colaborând cu unul foarte mare, El și-a ales vreo patru-cinci ținute, De ochii lumii-n post de secretare... UNUI CRAI SELECTIV Spuse el, văzând nevasta Șefului, cu toane-agreste: Am să trec și peste asta, Făr-a mă opri și peste! FAMILIE CONTRADICTORIE Cum de soț e cam nasol Când la șefi se dă de gol, Viața ei e colosală, Că la șefi se dă de goală... FLORI ȘI FIORI A amantului aleasă, Ești adepta noului, Când sătulă ești acasă Doar de "ochiul boului"! ȘEFUL CU SECRETARA LA MARE Esența ei cum s-o pătrundă, Când aferat de-a sa trufie, Nimicurile să-și ascundă, Îl vezi cu slip și pălărie? Alexandru Hanganu, Brăila

Booklook nr. 56 pg. 23

CARICATURA BOOKLOOK-ASHA

Desen de Costel Pătrăşcan EPIGRAME DE COLECŢIE TRISTIH UNEI AMAZOANE DUPĂ RĂZBOI Stimată doamnă şi distinsă Pe drumeagul din cătun Când v-aţi simţit profund atinsă Trecea ieri, un rus și-un tun Eraţi călare sau întinsă? Tunu-i rus și rusu-i tun. Autor: Al. O. Teodoreanu-Păstorel. Titlurile, nefiind cunoscute, sunt adaptate

Booklook nr. 56 pg. 24

PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE ZILIERI Eram în primul an de studenţie şi toate îmi mergeau ca pe roate, până când socialismul ştiinţific m-a făcut să înţeleg că uneori nu e indicat să ai o reputaţie bună. E vorba despre singurul examen pe care l-am picat din cauza reputaţiei mele de student bun. Chiar dacă nu vă vine să credeţi, aflaţi că după ce am răspuns eu cât puteam de bine la materia asta pe care nu puteam deloc s-o învăţ, profesorul, în loc să-mi ceară carnetul, cum se obişnuia, mi-a spus cu o voce vizibil afectată: ‒ Domnule, aş putea să-ţi dau un cinci, dar ar fi păcat pentru dumneata, că eşti un student bun. Aşa că te vei pregăti mai bine şi vei lua o notă mai bună, la toamnă!. Era pentru prima dată când m-aş fi bucurat să nu fiu apreciat, să iau fericit acel cinci şi să scap de plăcerea de a-mi împuia capul cu tâmpenii toată vara. Pe deasupra, începea vacanţa şi nu mă încânta deloc ideea de a mă despărţi de iubita mea, aşa că m-am dovedit iarăşi un student silitor şi am acceptat să particip benevol la un studiu organizat în prima lună de vacanţă, mai ales că puteam sta în continuare în cămin. Numai că studiul s-a terminat şi, cum nu voiam nici în ruptul capului să plec acasă, am aflat că se primesc muncitori zilieri la combinatul de legume-fructe. M-am prezentat la angajare, bucuros că mai era încă un student printre cei care aşteptau şi ne-am împrietenit repede. Când ne-a venit rândul, inginerul s-a uitat cam chiorâş la noi, întrebându-ne, dar mai degrabă întrebându-se pe el: ‒ Şi cu voi ce să fac? Sunteţi studenţi, ce ştiţi voi să faceţi? Ce, pe voi pot să vă pun la curăţat ceapă? ‒ Vă rugăm domnu’ inginer, avem şi noi probleme pe acasă, familii sărace, vrem să lucrăm şi noi ceva, să câştigăm un ban cinstit. ‒ Hai, dom’le nu vindeţi pepeni la grădinar! Las’ că ştiu eu! V-aţi găsit câte-o gagică şi nu vă înduraţi să le lăsaţi singure. Veniţi cu mine! Ne-a înarmat cu câte un măturoi şi ne-a dat sarcină să măturăm curtea. Oricât de încet am încercat noi s-o măturăm, tot s-a terminat şi cum nu mai aveam ce face, ne tot suceam şi ne învârteam, până ce a dat cu ochii de noi inginerul. ‒ Hai să vă mai dau o treabă. Vedeţi colo, lăzile alea? Trebuie aranjate frumos, în stive. Hai, la treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiţi de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o uşurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o ţâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveţi şi eram gata-gata să ne aşezăm, când auzirăm nişte gâfâieli şi icnituri care ne făcură să ne simţim ruşinaţi la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce alţii munceau din greu acolo! Am rămas liniştiţi la locul nostru, gândind că oricum n-o să ne vadă nimeni acolo unde ne pitiserăm şi după vreo zece minute, de după altă stivă de castraveţi a ieşit o fetişcană nurlie, roşie la faţă, netezindu-şi în grabă fusta şi îndreptându-se grăbită spre ieşirea din hală. Pe când ne dădeam cu presupusul că avusese probabil ceva treburi personale care nu se

Booklook nr. 56 pg. 25

puteau rezolva de faţă cu alte persoane, după vreo alte trei minute apare şi domnul inginer, puţin transpirat şi spre ghinionul nostru, o ia exact spre stiva noastră de castraveţi, unde fireşte dă cu ochii de noi. ‒ Ce-i cu voi pe-aici, că parcă v-am dat de lucru?! Ce, aţi venit la chiulea? Aici nu-i la voi la Universitate! Aici se munceşte, vreţi să vă dau afară? Eu nu-mi văd capul de treabă, vreţi să am şi grija voastră? Căraţi-vă imediat şi nu mai scoateţi o vorbă, că vin mai târziu să văd ce treabă aţi făcut! O cam băgaserăm pe mânecă, dar, aşa ne trebuia! Era clar că era ocupat peste poate, gâfâind şi icnind bietul om de-atâta suprasolicitare fizică şi emoţională, cu atâtea sezoniste, pe care, om de caracter fiind, era nevoit să le instruiască din greu, unde altundeva, decât într-o hală de depozitare, explicându-le cum se lucrează cu castravetele, şi în plin proces instructiv-educativ, să-l deranjeze nişte studenţi leneşi ca noi! Ruşine să ne fie! După ce ne-am făcut autocritica, am tulit-o rapid spre locul nostru de muncă, aranjând la linie lădiţele, ca să evităm o eventuală muştruluială la controlul tehnic de calitate. Mulţumiţi de rezultat, făceam ultimele retuşuri, trăgând cu ochiul la domnul inginer care, ajuns lângă noi, ne aruncă o privire întunecată: ‒ Gata? ‒ Gata, dom’ inginer! ‒ Ce gata, băi băieţi? Asta-i treabă? Şi cu un gest scurt dărâmă una dintre stive. Şi apoi încă una şi încă una. Ia, aranjaţi-le din nou. Sunteţi băieţi cu carte, ce, trebuie să vă învăţ eu? Aveţi aici de muncă până diseară, clar? Ce înseamnă să fii bine instruit la locul de muncă! Când nu faci treaba bine, trebuie s-o iei de la capăt! Aşa că nu am mai aşteptat să ne-o spună inginerul şi după ce aranjam o stivă, ne criticam singuri, o răsturnam şi o luam de la capăt. Şi într-adevăr, avusese dreptate inginerul, am avut de lucru până seara. A doua zi, bine dispuşi după o seară cu iubitele, deşi se spune că atunci când moldoveanul se trezeşte dimineaţa cu chef de muncă, se culcă înapoi să-i treacă cheful, eram chiar şi dornici de muncă. Aşa că odată intraţi pe poarta combinatului, ne-am îndreptat glonţ spre stivele cu lădiţe (ca nu cumva să ne vadă inginerul şi să ne dea vreo altă însărcinare, mai ales că noi eram deja calificaţi la locul de muncă pentru stivuit lădiţe) şi constatând că în ziua precedentă nu le aranjaserăm chiar atât de bine, le-am răsturnat din nou, criticându-ne unul pe altul, pentru a executa sarcina încet, cu grijă şi simţ de răspundere. După vreo trei repetiţii, ne pomenim cu domnul inginer la spatele nostru: ‒ Lăsaţi-le, că le-aţi trântit de-ajuns! Dacă le mai aranjaţi mult, parcă văd că rămân fără ele. Veniţi că am o altă treabă pentru voi. O să-l ajutaţi pe şofer să încarce gunoaiele şi mergeţi cu el la vărsătoare, că nu se poate descurca singur. Voi încărcaţi, voi descărcaţi. E limpede? Victore, vino-ncoa! Ăştia-s băieţii. Ai grijă! ‒ Nici o problemă, dom’ inginer. Facem treabă bună! Apoi către noi: Bă băieţi, dacă ne înţelegem, rămâneţi cu mine la lucru toată perioada. Nu e greu, o să vedeţi că chiar o să vă placă. Numai să faceţi exact ce vă spun eu, bine? Puneţi în ladă cam jumătate din gunoiul ăsta şi aşteptaţi să mă întorc eu. Am încărcat după instrucţiuni şi când eram aproape gata, apare şi nea şoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă priveşte, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveţi, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă şi altele cu roşii. ‒ Hai, repede încărcarea, că ne grăbim! Am înţeles, am încărcat rapid restul de gunoi şi am plecat. Trecând printr-un sat, s-a oprit la vreo câteva porţi, debarcând cu grijă castraveţii, ceapa şi roşiile. După ce a distri-

Booklook nr. 56 pg. 26

buit marfa, a urcat în cabină lângă noi şi aruncându-ne o privire care se voia nu atât explicativă, cât mai degrabă de avertizare, a adăugat: ‒ N-aţi văzut nimic, nu-i aşa? Ne-am gândit că e mai bine să nu întrebăm nimic şi dacă tot era necesar să facem pe chiorii, am considerat că probabil era o sarcină de partid, care oricum nu ne privea pe noi, care nu făceam parte dintre cei mai buni fii ai poporului. Confirmarea faptului că gândiserăm corect a venit în câteva minute, când nea Victor, mai binedispus ca înainte, a oprit în dreptul cooperativei din sat, întrebându-ne: ‒ Voi ce mâncaţi? Salam, pastramă, pâine şi o sticlă de vin, e bine? Hai c-am plecat şi vin imediat! Fără să mai aştepte, a sărit din cabină mult mai sprinten decât înainte, traversând în pas vioi strada şi întorcându-se cu cele promise. Am înţeles atunci că munca îl înviorează pe om, pentru că ce altceva ar fi putut explica sprinteneala şi buna dispoziţie a lui nea Victor, dacă nu efortul de a căra singur lăzile cu legume până la porţile beneficiarilor?! Cum se anunţau ceva mişcări de trupe prin burţile noastre şi ne uitam semnificativ către sacoşa cu de-ale gurii, nea Victor, cu ochiul format, ne-a recitat rapid dictonul care conţinea chintesenţa progresului în comunism: ‒ Bă’, întâi munca şi după aia haleala! Mergem şi descărcăm gunoiul şi când ne întoarcem, restul. Deşi am fi preferat să fie invers, ne-am dat seama că într-o societate comunistă, aşa era corect. Dacă la prima vedere ni se părea că nea Victor procedase de-a-ndoaselea, la o analiză mai atentă ne-am dat seama că îl judecam greşit, deoarece şi în cazul concret cu lăzile de legume, întâi fusese într-adevăr munca unor oameni şi după aceea, haleala. Aşa că am ascultat directivele lui nea Victor şi la întoarcerea de la vărsătoare, ne-a dus pe un câmp la un loc ştiut dinainte, unde, sub o salcie pletoasă era un fel de groapă largă, cu pământ neted şi iarbă grasă. ‒ Ei, acum flăcăi, la odihnă! O să rămâneţi aici până vin eu să vă iau. Aveţi în sacoşă tot ce vă trebuie, mâncaţi, de closet n-aveţi nevoie, trageţi un pui de somn, treaba voastră… Eu trag o fugă până acasă că am treburi mai importante. Orice ar fi, nu plecaţi nicăieri, indiferent cât lipsesc, e clar? ‒ Clar, nea Victor, fii fără grijă, aici stăm! Nici nu se depărtase bine camionul, că ne-am şi înfipt în sacoşa la care râvneam, înfulecând cu poftă şi compătimindu-l pe bietul nea Victor, care era nevoit săracul să muncească şi în timpul programului de serviciu! Pe la vreo cinci după amiază, după o siestă memorabilă, a apărut şi nea Victor: ‒ Sus, băieţii! Gata cu trândăveala, mergem să facem prezenţa la ieşire! După vreo câteva minute de mers în tăcere, am primit ultimele instrucţiuni: ‒ Fiţi atenţi cum vă comportaţi în faţa domnului inginer dacă vreţi să mai lucraţi cu mine! Să nu vă pună naiba să fiţi veseli după o zi de muncă grea ca asta, că aţi văzut cum le curg lacrimile celor de la curăţat ceapă! ‒ Se poate, nea Victore?! Ce Dumnezeu, doar suntem băieţi cu carte şi după două zile de muncă la combinat, am înţeles şi noi cum stă treaba! ‒ Ştiam eu că o să ne înţelegem, că am ochi, altfel nu vă luam cu mine! Ei şi acu, gata cu familiarismele, că afectează climatul muncii! Băiat deştept, nea Victor! Am coborât din camion în curtea combinatului, vizibil obosiţi de parcă ne-am fi întors pe jos câţiva kilometri, am tras o raită prin hala de depozitare să ne punem în sacoşe ceva roşii, castraveţi, ceapă, ardei, că de, înţelepciunea populară ne-a învăţat că găina de unde scurmă, de-acolo se hrăneşte şi ne-am îndreptat spre cămin, având

Booklook nr. 56 pg. 27

grijă să nu uităm de pachetul de Carpaţi fără filtru pe baza căruia nea Vasile, paznicul, ne deschidea uşa indiferent la ce oră ne întorceam. Am muncit aşa, din greu, vreo lună şi jumătate, până la încheierea sezonului, când, ajungând să semnăm statul de plată pe care era trecută o sumă frumuşică, având în vedere că primeam vreo şaizeci de lei pe zi, domnul inginer, ne-a întins banii şi a ţinut să ne mulţumească personal pentru contribuţia noastră remarcabilă la definitivarea construcţiei socialismului în patria noastră: ‒ Anu’ ăsta a fost cum a fost, da la anu’ să nu vă mai prind pe-aici, că n-am nevoie de studenţi puturoşi la combinat! Gheorghe Bălăceanu (Din volumul „Nu râdeți, că-i chiar așa!”)

FLORI CU DEDICAŢIE DESCOPERIRE Râsul e molipsitor, Vine fără autor... Când strecori şi un motiv, Tu provoci şi-un colectiv !

UNEI POETE LA PROPRIA LANSARE A recitat cu interes, Din cartea nou-lansată; Noi speriaţi, aveam un stres: O va citi pe toată?

PENTRU UNII… Când se află la cuvânt, Uită des de timp şi-i jale; Provocându-ne cu-avânt, Clar, dureri de cap şi şale! FRICA Două luni a pătimit, De covid a tot glumit... Nici prin lupă nu-l vedea, Dar, când l-a ”luat„ credea!

ATRACŢIA LANSĂRILOR Dacă e cu protocol, Toţi s-agită ca un stol; Pe la vin sau la plăcinte, Cartea... le-a zburat din minte! LEGĂTURĂ NEELUCITATĂ Se gândea s-o cucerească, Dar, timid cum se credea; Tot... lăsând-o să vorbească, A uitat ce-şi mai dorea! Doina Toma

DIN SIBIUL LUI NICOLAUS OLAHUS LA SPITAL Moştenitorii-aşteaptă-o veste, Iar doctorul le-o dă, în fine: Nicio speranţă nu mai este... Bolnavul... se va face bine!

UN EPIGRAMIST Dorinţa lui de neclintit Era de a avea volum Şi visul i s-a-ndeplinit; Dar nu mai intră-n haine-acum.

VIITORUL FAMILIILOR NUMEROASE Ni s-a născut un nou odor, Prilej de veneraţie, El este-al nostru viitor! Cât are alocaţie...

NOAPTEA ÎN PARC Mergând în beznă pe alee, La braţ cu-o tânără femeie, De fusta ei s-a-mpiedicat, Apoi căzură... în păcat.

Ştefan Cornel Rodean

Booklook nr. 56 pg. 28

Constantin Părăianu

CRONICA RIMATĂ UNEI LANSĂRI DE CARTE Despre „Cocotă…”, autorul cărții și invitații săi la „Bolta Rece” (Lui Vasile Diacon ) Să vezi mai bine înăuntru ce-i, Și-ndată ce ai dat de cauciuc, Ca să n-ajungi cumva într-un bucluc, Ai zis profetic: „Vai de mama ei…” Și-ncă ceva de niște dumnezei… Dosarul ei fiind de mult clasat, După ce Minulescu-a declarat La fond, că nu e prima vinovată, Dacă și-n acest caz ți s-a dat toată, Nu pot risca taman acum, Cu viruși bântuind pe drum, Să mă trezesc pe altă lume Fără să-mi fi făcut un nume. Însă distinșii invitați, Indubitabil consacrați, Fără rezerve pot petrece Cu vers și vin la Bolta Rece. Ca să nu-l usture doar nota, După ce-ați isprăvit „Cocota” De degustat și comentat, Vin c-un verdict versificat: Citind povestea asta dintr-un foc, Te-aprinzi sperând să ai și tu noroc De hetaire care te seduc Și-n starea unui Priap te aduc… Dar nu mi s-a părut deloc fair-play – Știindu-l altruist și generos – Să ții doar pentru tine un folos, Bun public declarat cu bun temei Și, după ani în șir, abia acum Să ni-l oferi cu fast într-un volum. Mai vii și cu justificări târzii, Ne aburești citând din morți și vii, Că ți-ai propus doar un experiment În care-ai figurat simplu client, Că ai scanat obiectul păcătos, Fiind din fire foarte curios

După ce te-ai servit în fel și chip, Te-ai prevalat de un subtil tertip, Zicând că n-ar strica să le faci parte Și altora, dar numai într-o carte. Mai cred că poți afla cât de curând Ce-nseamnă să alegi să ieși din rând, Când breasla pudibundă indignată, Prin voci înveninate de frustrare Va bate câmpii c-ai făcut-o lată. Salvarea însă ți-ar putea veni Doar dacă doamnele vor conveni Că ești o biată victimă pe care, Ar adopta-o spre recuperare. Și dacă o să mai inviți vreo damă La casting, să dea probe într-un rol, Ca să n-aflăm „pe surse” cum o cheamă, Mai bine-o treci la „note de subsol”. Dar, dând cezarului ce se cuvine, Să consimțim că nu e mai prejos De alt best seller promovat ritos, „Cocota” cea cu unduiri feline. Făcându-și cititorul norocos Și întrecându-se pe sine, Un autor a devenit faimos! (Orice remarcă-n plus e de prisos).

Booklook nr. 56 pg. 29

Victor Iosif

Booklook nr. 56 pg. 30

Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg vol.VII (XXVIII) 2020 Domnul dr. Mihai Neagu Basarab, directorul Bibliotecii, face o recenzie, dar şi o amplă prezentare a numărului 29 (49) al revistei Booklook. Îi mulţumim din suflet şi pe această cale! Colegiul de redacţie împreună cu toţi colaboratorii. *****

RISIPITORI DE EPIGRAME SALVARE De-acum nu mai e surpriză: Pe baza unui legământ, Ne scoate FMI din criză (Ca să ne bage în pământ).

PROST DE DAI ÎN GROPI? La câte gropi sunt pe şosele, Mă-ntreb: zicala-i potrivită? E prost acel ce dă în ele, Sau geniu cel ce le evită?

Petru-Ioan Gârda

Booklook nr. 56 pg. 31

MIRACOLUL NISIPULUI DIN CLEPSIDRĂ Și-atâta sete-am îndurat în viață Că și acum mă rog la Dumnezeu, Tot năzuind să ies cumva din ceață, Mai toarnă, Doamne, și-n paharul meu Din primăvară până-n toamnă, cerul Mi-a coborât seninul spre zenit, Își cerne și-azi în mintea mea misterul Ce într-un august cald m-a zămislit LA 80 DE ANI Eu viața n-am privit-o peste umăr, Întoarsă spre trecut la orice pas Și anii ce s-au scurs eu nu-i mai număr – I-aș neglija pe cei ce mi-au rămas

La anii mei stăpân e numai dorul – Doar el unește ceru-nalt cu lutul, De-acum mi-am cam trăit și viitorul, Cu amintirea îmi trăiesc trecutul

Am fost și frunză-n vânt, dar și vioară, Am fost în viață tot ce-am vrut să fiu, Am adunat în suflet multă vară Și multe ierni cu cerul plumburiu

Și ceru-a fost al meu și-al orișicui, M-am bucurat de-albastrul infinit… Nu peste mult, voi fi și eu a lui Și sper să-mi spună-n șoaptă bun venit!

Am fost izvor de viață pe pământ Și, între maluri, apă curgătoare, M-am înălțat pe trepte de cuvânt Stârnind și întrebări, dar și mirare Și, în atâția ani de-activitate, Când am sclipit prin muncă și idee Sau am țâșnit prin har, capacitate, Ei m-au împins de-o parte că-s femeie Acelora ce m-au nedreptățit Sau m-au invidiat le cer iertare, Pe drumul vieții, fie scurt, cotit, Oriunde poate merge fiecare Am tors în vers și lacrimi, și lumină, Mi-a mânuit condeiul Dumnezeu, Când clipa am simțit că mi se-nclină, M-am agățat, în zbor, de-un curcubeu

Dar pân-atunci, nu voi uita că zborul E dat o dată pe acest pământ Și până când o să m-ascundă norul, Eu orice clipă o trăiesc și-o cânt Atunci când drumu-abrupt a fost prea greu, Mi-am dus desaga-n spate, nu m-am frânt Și-i cer iertare și lui Dumnezeu Că m-a îngăduit pe-acest pământ…. M-am bucurat de-atâtea veri și toamne Și-atâția ani am strâns în cârca mea… Te rog să-ntorci încet clepsidra, Doamne, Mai toarnă, de-i puțin, nisip în ea! Elis Râpeanu n. 27 august 2020

Și vieții-i cer iertare, –a fost bogată, De-am meritat-o, –i fac azi plecăciune, Mi-a oferit și dulce, și amar deodată, Dar clipa vieții-i singura minune

Umoriştii din A.L.P.I. urează din inimă, îndrăgitei noastre colege, doamna Elis Râpeanu, ani mulţi cu sănătate şi realizări de care să ne bucurăm cu toţii!

Booklook nr. 56 pg. 32

UN TRUBADUR LA CURTEA EPIGRAMEI

LEGEA AMNISTIEI Fără scrupule, pudoare, Unii au votat, cu-ardoare, Legea ce-i ca o salvare, Să n-ajungă-n închisoare... Tema: Roşia Montană… Rugăciuni se fac în strană, Că Pământul are-o rană, Chiar acum în plină iarnă…. Iată-n iarna viscolită, Când ninsoarea e cernită, Cei care au luat vre-o mită, Refuză munca cinstită… Nimenea nu ia în seamă, Că Pământul se destramă Şi-şi va cere-o nouă vamă, Că aleşii ştiu să doarmă… Nimeni încă nu se teme, Când vorbim pe-aceleaşi teme, Că Pământul nostru geme Și creează des probleme… La noi domină prostia, Votați de zor amnistia, Ca să nu stârpim hoția… Mențineți corupția !

NUNTĂ DE POMINĂ (după Nunta Zamfirei de George Coșbuc E lung Pământul, ba e lat… Dar mai ales că tu ești beat… Nici astăzi nu te-ai mai trezit, De când aseară te-ai pornit, Să bei vârtos, pân’ te-ai pilit, Și ai clacat… Iar dacă ai băut cam des, E lucru tare de-nțeles. Dar dintre-al sticlelor șirag, Care-au trecut al gurii prag, Un Cotnărel, drept cel mai drag, A fost ales. El, cel mai drag ! El a venit Dintr-un afund de beci răcit, Un vin plăcut și tinerel Și te-ai îndrăgostit de el, Că doară tocmai Cotnărel, Ți-a fost menit. Și când beția s-a oprit, Iar unul parcă s-a trezit, A prins să spună în grai viu, Că s-a făcut noapte, târziu Și-ar trebui orice chefliu, Chiar izgonit. Iar tu plecași c-un Cotnărel, La pas domol și-ncetinel, Cu lăutarii după tine, Că muzica îți face bine, Ca să te vadă orișicine, Că ai mult zel… Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor, Te prinzi de-un gard și te desprinzi, Strângi un copac, dar nu-l cuprinzi Cântând când gura o deschizi: ,,Aș vrea să mor”… Iar eu vă zic: cât mac e prin livezi, Atâția beți acuma vezi… Până și tânărul voinic, Stă numai lângă alambic, Dar nu se-ncurcă câte-un pic, El bea găleți

Doru Melnic

Booklook nr. 56 pg. 33

OPRIŢI TIMPUL! AVEM TIMP Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim.

Octavian Paler IARNA DE LA SFÂRŞITUL LUMII

SONET A fost un timp acela plin de vrajă! Un timp pe care nu-l voi mai găsi! Stam hotărât să fac sub cort de strajă Şi să veghez pe-uscat până la zi. În jurul meu, molatice, pe plajă, Muindu-se în undele argintii, Fecioarele ţeseau, dansând, o mreajă Cu care să mă poată ispiti. Eu le vedeam sărind printre reţele Şi mă visam în mreajă, prins de ele, Iar marea mă chema cu glas înalt. Şi-n timp ce, întinzând năvodu-n grabă, Fecioarele pândeau bogata pradă, Eu, brusc, plonjam în valuri dintr-un salt!

Mama era iarna de la sfârşitul lumii toată stătea pe câmp copacii se albeau din tâmplele lui de ţărm nătâng timp de un gând iar nu timp de cuvânt. Se răcise mâncarea pe masă casa noastră nu mai avea casă tatăl meu era plecat pe câmp mama era iarna de la sfârşitul lumii. ÎN TIMP Totuşi, eu am văzut o pasăre care a ouat în timp ce zbura... Totuşi, eu am văzut un om plângând în timp ce râdea... Totuşi, eu am văzut o piatră în timp ce era...

Radu Stanca

Booklook nr. 56 pg. 34

Nichita Stănescu

ARC PSTE TIMP OCTOMBRIE (Plouă)

OCTOMBRIE (Secetă mare dom’le)

De-un timp umbrela cerului e spartă Şi ploaia – monoton şi obsedant Îşi deapănă tic-tacul dezolant Ca o pedeapsă tristă şi deşartă.

N-a mai rămas un strop în cana spartă; Din depărtări se-aude obsedant Un glas dogit ce,-n golul dezolant, Ne-anunţă că şi cana e deşartă.

Doar meteorologul, un pedant Ce şerpuie cu băţul pe o hartă, Acum, în fine,-i mulţumit de soartă Şi nu mai pare vag şi ezitant.

Privind atunci atent o veche hartă Cu struguri traşi în poză, grav, pedant, Am arătat, c-un deget ezitant, O vie ce-a scăpat de cruda soartă.

O, toamnă rea cu suflet de-aguridă, Ţi-om mai plăti, un scurt răstimp, tributuri, Dar vine iarna! Alba ei hlamidă

E drept că vinu-ar fi din aguridă, Dar setei noastre îi plăteam tributuri Şi-Ancuţa, cea c-un şorţ ca o hlamidă

Îţi va preface stropii reci în fluturi Iar joaca lor, spontană şi sprinţară, Ne va trimite gândul... înspre vară!

Pe care ai dori mereu s-o fluturi, Ce ne serveşte iute şi sprinţară, Îi spunem c-o plătim la prima… vară!

NOIEMBRIE (Sonet amar)

NOIEMBRIE (La intersecţie)

Sub norii grei de aburi şi regrete Mă-nvăluie tomnatice veşminte... Plutesc în vânt aducerile-aminte Ca-ntr-un cadril din vremuri desuete.

M-ai cucerit când, fără de regrete, Lansând în jur puţinele-ţi veşminte, Spuneai cu îndârjire: „Ia aminte Că ai idei niţel cam desuete!”

Retras în mine, modelez cuvinte, Le şlefuiesc multiplele faţete, Le-adăpostesc vremelnic în sonete Şi le învăţ să cânte şi s-alinte.

Tu demonstrai, chiar fără de cuvinte, Că Eros, cu multiplele-i faţete, Nu-şi trage seva numai din sonete Şi nu doreşte doar să ne alinte.

Apoi, când tulburat de ipoteze Îmbrăţişez un gând în paranteze Iar la sfârşit pun semnul exclamării,

Bravând deci îndoieli şi ipoteze, Ce-nchid mai vechi idei în paranteze, Contrate dur cu semnul exclamării,

Sunt mulţumit c-a mai venit o toamnă. Aceasta - spun amicii mei - înseamnă Că am pornit pe drumul resemnării.

Tu mi-ai impus să uit cuvântul toamnă, Căci chipul tău azi pentru mine-nseamnă SENS INTERZIS… pe drumul resemnării!

Mircea Trifu

Eugen Deutsch

Booklook nr. 56 pg. 35

ARC PSTE TIMP II DECEMBRIE (Morişca)

DECEMBRIE (Thriller)

Amarnică-i morişca în natură: Pe lunga calendarului şosea Porneşti din iarnă şi ajungi la ea, De-atâtea ori sleit de-alergătură.

Maşina se-ndreptase spre natură, Abandonând plimbarea pe şosea; Cei doi se sărutau: puştoaică ea, El cam matur, sleit de-alergătură.

În straiul lui de albă catifea Pământul e-mbrăcat ca-ntr-o armură Şi - plutitori în marea aventură Zugravi mărunţi trec totul prin vopsea.

Duduia cu obraji de catifea, Zvârlind rochiţa-i – o fragilă-armură – Se avântase-n noua aventură, Pe iarba verde (dată cu vopsea!).

În lumea lor, anticipând o dramă, Brăduţi înfioraţi se-ascund cu teamă Şi simt în fibra lor o apăsare.

Dar vai!... îi aştepta o mică dramă: Eroul nostru dârz simţi cu teamă În buzunar o mică apăsare

Un brad înalt i-a speriat odată Cu o poveste, poate-adevărată, Că-n iarnă îi pândeşte-o sărbătoare...

Şi portofelu-i dispăru pe dată… Povestea noastră-i chiar adevărată: În thriller se schimbase-o sărbătoare!!

Mircea Trifu

Eugen Deutsch

CA… POANTA-N CALENDAR CONFERENŢIAR VORBĂ-LUNGĂ Vorbeşte... ascultându-şi glasul, De mult nu mai consultă ceasul. Auditorii, albi ca varul, I-au pus pe masă calendarul.

SOŢIEI MELE De-mi faci capul calendar, Las la voia dumitale Să reduci din el măcar Sărbătorile legale.

Mircea Pavelescu NOSTALGIE AUTUMNALĂ E toamnă iar, iubito,-n calendar Şi eşti frumoasă azi ca niciodat'; Costumul Evei bine-ţi şade, dar Pe ici pe colo trebuie călcat.

Ion Diviza DESPRE FEMEI Femeile o spun pe şleau Nu-şi uită vârsta, aşadar, Ci, nu ştiu cum, dar veşnic au Dificultăţi de calendar.

Nicolae Nicolae

D.F. Ionescu Ghindeni IPOSTAZE Zi de zi în calendar, Două ipostaze are: Ori cu mâna-n buzunar, Ori... cu ea în buzunare.

Viorel Martin TRECE VREMEA... Se subţie calendarul Tot rupându-i filele, Timpul mi-a mâncat amarul Şi femeia zilele.

Booklook nr. 56 pg. 36

Nicolae Matei

ŞI

ÎNGER ÎNGERUL Un fel de pasăre minune Ce mijloceşte pentru noi, Cu maximă devoţiune, Un loc în lumea de apoi. Mircea Trifu

ÎNGER ŞI DEMON I-am fost un înger păzitor, Dar, ca venin să-mi toarne, Ea drac m-a vrut în dormitor, Şi-acum am două coarne! Mihai Frunză EPIGRAMISTUL Printre atâţia îngeri muritori În răutatea veacului Şi dracul pare uneori Al dracului! Ioan Pop PARADOX PĂGÂN Paradoxal, dar o idee Tot mereu îmi dă ocol. "Cum poate-un înger de femeie Să fie noaptea... dracul gol!" Ioan Crăciun Petrişan DIN NOU FEMEIA... Femeia, veşnică ispită, Mereu nedezlegat mister, E înger când te solicită Iar după-aceia-i Lucifer. Mircea Trifu FEERICĂ Cerurile s-au deschis, Blând, zăpada se aşterne, Semn că sus, în Paradis, Îngerii se bat cu perne! Valentin David ÎNSEMNARE PE "FLORILE RĂULUI" DE BAUDELAIRE Aceste versuri stranii cad Aci, pe strune ca o mască... Par scrise de-alt marchiz de Sade Ce ştie limba... îngerească. Paul Verlaine

DEMON

DEMONUL Invenţie avocăţească, Fiindcă, dup-un nou păcat , Făcând o mutră îngerească, Poţi spune: „Dracu’ m-a-ndemnat!” Eugen Deutsch SUPERSTIŢII Cică noaptea, în iatac, O nevastă ar fi fost Chinuită de un drac. ("Îngerul" dormea în post.) Mircea Trifu AVOCATUL DIAVOLULUI Pledând la bară-n ritm alegru, Adeseori a demonstrat Că dracul, chiar de pare negru, În fond e alb imaculat. Ica Ungureanu VECINII DE BLOC Cu-ai mei vecini nu mă împac! El are-un caracter de drac; Pe ea o mai suport, parol! Îmi place că e... dracul gol! Sorin Beiu EXAMEN LA TEOLOGIE Îl întreb, ca să-l ajut, Să-şi revie: - Cine este Belzebut? - Dracu' ştie? Nicolae Mihu DRĂCOAICELE – DEFINIŢIE!? Cine poate să-mi ateste, Fie soţi, fie burlaci: Oare dracii au neveste Sau nevestele au draci? Dan Norea PĂMÂNTUL... Pământul s-ar fi dus, hainul, De-a berbeleacul, vorba ceea, De n-ar fi fost pe lume vinul, Tutunul, dracul şi femeia! Păstorel Teodoreanu

Booklook nr. 56 pg. 37

CALENDAR SENRYU I. (IAN) lună cochetă – şi-a pus un mantou de nea dar nu strănută II. (FEB) lună zgârcită – fiind scurtă ne-oferă puţine zile III. (MAR) lună darnică – ne-oferă drept mărţişor chiar primăvara IV. (APR) lună poznaşă – vrea iar să păcălească pe toată lumea V. (MAI) lună beţivă – când suflă lin (zefirul) totu-nverzeşte VI. (IUN) lună gentilă – copiii primesc daruri chiar de nu-s cuminţi

VII. (IUL) lună escroacă dezbracă toată lumea şi-o arde mereu VIII. (AUG) lună rodnică – se coc destule fructe şi toate au gust IX. (SEP) lună-nvăţată toată vara a tocit la corigenţe X. (Oct) lună-ameţită – invitată la cramă a băut prea mult XI. (NOV) lună ploioasă şi-a luat un fulgarin ieftin la solduri XII. (DEC) luna moşilor – Nicolae şi Crăciun versus Gerilă

Eugen Deutsch

NOAPTE MAGICĂ REVELIONUL Şuncă, icre, raci, sardele, Pui, curcani, piftii, cafele, Vin, şampanie la gheaţă... S-a mai dus un an din viaţă! Nelu Ionescu-Quintus

CUGETARE DE ANUL NOU E soarta mea să fiu sărac, Pe viitor ca şi-nainte, Din an în an, din veac, în veac, Din Preşedinte-n, Preşedinte. Nicolae Bunduri

Booklook nr. 56 pg. 38

UMOR ENGLEZESC - LIMERICKUL (2) (Continuare din nr. 55) Continuăm publicarea unor limerickuri din literatura engleză, indicând traducătorul în limba română. Apoi, vom prezenta câteva limerickuri create de Constantin Abăluță, traducătorul volumului Book of NONSENSE, scris de Eduard Lear. A Limerick gets laughs anatomical There was an old man from Peru Into space that is quite economical. Who dreamed he was eating his shoe. But the good ones I've seen He awoke în the night, So seldom are clean, In a terrible frihht, And the clean ones so seldom are comical.

And found, it was perfectly true.

Limerickul râde pe baze-anatomice, În spații ce sunt, evident, economice. Dar cele bune citate Prea rar sunt și „curate”, Iar cele „curate” prea rar sunt și comice. Trad. Eugen Deutsch

Un om a visat că rodea Cu dinții, de zor o pingea. Speriat s-a trezit Și-a văzut, uluit, Că tocmai aceasta făcea. Trad. Dan Duțu

***

There was e young lady of Riga Who went for a ride on a tiger. They returned from the ride With the lady inside And a smile on the face of the tiger. ***

O doamnă s-a dus la plimbare, Mergând pe un tigru călare; El s-a-ntors singurel Cu-acea doamnă în el, Și-un zâmbet pe bot de-ncântare Trad. Dan Duțescu ***

There was an old man who said, „Why Can't I look in my ear with my eye? I think I can do it If I put my mind to it. You never can tell till you try!” Cândva un moș a spus „De ce Nu pot privi-n urechea me? Eu cred că pot s-o fac, Mai bine-i deci să tac. Că nu știi, de nu-ncerci, cum e!” Trad. Elis Râpeanu

LIMERICKURI DE CONSTANTIN ABĂLUȚĂ Era o balerină albă-n Creta, Dansa învăluită-n raze betta, Mereu mai străvezie, Cu pasul de hârtie Extinsă-atât că-nconjură planeta. *** Este un bătrânel în Grub, Ce are doar atât: un cub. Când ninge sau plouă Îl despică-n două, Și stă deasupra, între, sub. *** Era un căruțaș bătrân în Salonic, Atât de grijuliu că-și cumpără un dric. Dar moartea-l uită pesemne, Și azi cară cu el lemne, Simpaticul bătrân din Salonic. ***

Era un moșulică-n Andrometta Ce tot fugea de zor cu bicicleta. Fiind bătrânul cam năuc Îi explodă un cauciuc, Și sparse toate stelele din Andrometta. ***

În încheiere un cadou, din partea domnului Eugen Deutsch, pentru autorul acestor articole despre Limerickul englezesc: Era un matematician versat Ce în literatură s-a lansat; Dorind să scrie O poezie El a compus, de fapt, un text cifrat.

Selecţie de prof. Mihai Haivas

Booklook nr. 56 pg. 39

PĂSTOREL EPIGRAMIST NONCONFORMIST ( pentagrame și hexagrame culese de Mihai Haivas) MĂSLUITORULUI Crâșmar cu suflet cătrănit, năpârcă Cu cioc de țap și cu priviri de lup, Să-ți intre în hodorogita hârcă: Oțet de soi nu iese din poșârcă, Nici țuică acătării din hurlup.

RIPOSTĂ UNUI CONFRATE Cotnarul dacă nu-l iubești, Ca tot ce-i moldovean din fire, No, hai la Milcov cu grăbire Și să ciocnim un Odobești. Sau vrei să-l bei dintr-o sorbire?

DOMNULUI PROFESOR AI.ROSETTI Foaie verde apă chioară Nu se mâncă tot ce zboară, Dar mă-ntreb și eu așa: Tot ce curge să se bea? P.S. Apă beau și n-aș mai bea!

SOCOTEALĂ ( LUI IORGA) Vai! cerneala (o avere), Care-o strică-n tragedii Și în drame puerile, Ar ajunge de-ar fi bere, Șapte nopți și șapte zile Pentru șapte berării.

PRIM-MINISTRU Ca să-și mai mărească fala Față de Europeni, Iorga sare halandala, Vrând să mute capitala La Văleni. DEDICAȚIE PE VOLUMUL TĂMÂIE ȘI OTRAVĂ! Acest volum, mă rog frumos, În care am băgat de toate, Deși sever pentru păcate, E totuși scris de-un păcătos. P.S. Dar parcă el e bucuros? Benedictina, Elixir ceresc, S-a coborât printre creștini anume Spre-a cuceri cu harul ei o lume Și-a izvodi un cin monahicesc Cu-același nume. A trăit sugându-și via Tata Noe, după zvon, Atingând aproape mia, Căci n-a fost în România Și-a băut fără sifon. În traiul omului normal, Orce s-ar crede și s-ar spune, Amorul nu-i un „ce banal”, Ba este chiar un ideal, Dar între două mese bune.

POEȚILOR MOLDOVENI Voi, robi Cotnarului și slovei, Goliți hanapul nepristan Și beți cât nu vă prinde somnul, Slăvind podgoria Moldovei, Cotnarizată întru Domnul Sub semnul marelui Ștefan. PRECOCITATE (LUI IORGA) De la primele-ncercări Când ai debutat în viață Fost-ai cultural, știu bine, Te-ai lăsat și de patine, Neputând să scrii pe gheață, Cu patina cugetări. GENTLEMENUL S-a fost ivit un curcubeu Odată la Văleni pe creste Și Iorga cum a prins de veste A salutat pe Dumnezeu, Arc de triumf convins că este, Ivit pentru ilustru-i „Eu!” UNUI CONVIV Cu pași înceți La cap se suie Beția toată. Deci teamă nu e C-ai să te-mbeți Și tu vreodată.

Booklook nr. 56 pg. 40

IRONII SUBTILE DIN ŢARA SFÂNTĂ ÎN PAS CU MODA Se poartă plat. Nu toc subţire şi nu gros, nu toc rotund şi nici poros. Se poartă plat

O PICĂTURĂ ÎN IZVOR Mi-am dorit să fiu o picătură dintr-un izvor de munte, zglobie cât o fi ziua de mare să mă rostogolesc la vale de pe spinările cărunte. Să oglindesc coroanele de brazi să mă strecor sub cetini parfumate să mângâi buze-nfierbântate de s-or pleca să bea din apa mea Şi-apoi într-un final de sărbătoare să mă găsesc ajunsă-n mare scăldată-n spumă argintie privind la stele căzătoare

Nici toc pătrat nu ai să vezi, nici ortopedic nici Luis XV. Se poartă plat, Şi plată-i ea şi plat e el, o lume-ntreagă e la fel, când asta-i moda Îţi vine bine sau de loc ce importanţă are când moda-i trecătoare. Oval , rotund, pătrat nu-i nici-o diferenţă. când toate ţin de exterior şi nu de consistenţă.

Dar fără veste m-am trezit închisă într-o sticlă mată cu-o eticheta colorată şi-o poză ademenitoare Izvor de munte, apă vie Madeleine Davidshon

***** RISIPITORII DE EPIGRAME UNUI FILOZOF BEŢIV Sub glie, între patru scânduri, Stă filozoful renumit Ce-n viaţă-a tot căzut pe gânduri Şi-avea mereu un nas julit! Odihnească-se-n pace!

UNUIA PREA STRÂNGĂTOR În temniţa va sta cu anii, Deşi întruna a lucrat Şi-acasă-a dus mereu toţi banii, E drept, cu tot cu... bancomat!

Booklook nr. 56 pg. 41

Grigore Chitul, Bistriţa

VASILE LARCO UN VETERAN PE FRONTUL POEZIEI IRONICE ÎN CALEA HOŢILOR Că sunt azi munţii noştri goi, Ştiindu-se pe unde-i vina, E bine să avem şi noi Un zid aşa cum e în China! SITUAŢIE CONJUGALĂ Abruptă rău mai este panta Divorţului, căci la partaj, El a rămas doar cu amanta Şi cu valiza de voiaj.

RESTITUIRE LITERARĂ În Iași pe un platou înalt, cochet, Și unde drumuri se-ntretaie, De-un timp duelul curge-ploaie, Cel dintre epigramă și sonet. Se-adună versurile-n claie, Iar strofele cu poante-s în buchet, În Iași pe un platou înalt, cochet, Și unde drumuri se-ntretaie. Ideile se scurg încet, încet, Umoru-i calul de bătaie, Cu M. Codreanu în odaie Stând lângă Păstorel la un banchet, În Iași pe un platou înalt, cochet.

RONDELUL OPTIMISTULUI Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară, Să-ți fie inima sprințară Și să te-alinte-n vers poeții. Fuscei destui mai sunt la scară, Frâu liber dai delicateții, Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară. Or fi duși anii tinereții, Dar de-ntâlnești o domnișoară, Cu mers felin de căprioară, Te-ndrăgostești ca toți băieții Atunci când ești în toamna vieții.

INSTANTANEU RURAL Cu drag spuneau, cândva, cei de la ţară Că satul românesc e o comoară, Dar astăzi situaţia-i cumplită: Comoara-i cu străinii împărţită. MERSUL VREMURILOR Când pomenim de bunăstare, Ea pare-un tren, de-o vreme, pe la noi, Locomotive două are, Dar cea din spate trage înapoi. DIN RĂU ÎN MAI RĂU Am fost al pandemiei rob De când s-a împânzit pe glob, Dar când să scap de-a ei robie, Am dat în alta… căsnicie! DUPĂ PANDEMIE Trecut-a gripa furioasă, E linişte de-acum în ţară Şi nu mai stăm închişi în casă… Dar foamea ne va scoate-afară! ÎN PLINĂ PANDEMIE Pe-un vânzător l-am întâlnit Ce se credea că-i om isteţ: La măşti fixa un suprapreţ, Cu masca lui de om cinstit. GENEZĂ Afirmă lumea de elită, Mergând pe-a existenței pistă: Din haos lumea-i zămislită, Iar haosul și azi rezistă.

Booklook nr. 56 pg. 42

DIN UMBRA FRUNZEI DE ARŢAR LIPSĂ DE ANTRENAMENT O crampă musculară mă-ncearcă în iţari, Şi vai, că şapte verste mai sunt pân-la Cotnari. GRADU’ ŞI SOLDA Gândesc şi eu ca prostu’…, cu rana din picior Putea să m-avanseze măcar sergent major. VESTITUL SERGENT VASUIAN Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: PROBLEME RUTIERE ÎN JUDEŢ Ba chiar mai încâlcită acuma calea-mi pare, Că nu-s, cum au bulgarii, săgeţi indicatoare.

PICAT LA LIMBA ROMÂNĂ Lovit cumplit sunt, Doamne, de neagra amnezie; Că numai două versuri mai ştiu din poezie.

LA RĂZBEL CA LA… BORDEL După răzbelul ăsta, un singur of rămâne: Că la Smârdan stricat-am toţi banii pe cadâne. FĂRĂ BUSOLĂ Din Duty Free, de la Rusciuk, mi-am cumpărat un fes, Că n-am avut, din soldă, parai de GPS. AVERTISMENT LUI BÂRLONCEA De cum ajung acasă, pornesc un nou război, Să-mi iau, de la Bârloncea, nevasta înapoi. IA-MĂ NENE Durerea mă termină, cu rana de obuz, Şi nici că se arată picior de autobuz. INTERNETUL LA 1877 În cinci or şase crâşme în drumul meu intrai, Da’ numa’ a lu’ Guţă avea decent uaifai. RESTRICŢII LA MAT Mă-ncearcă rău tristeţea, şi-n suflet am un vid, Căci birtu’ lu’ Farţală e-nchis de Sanepid. LIPSA INSTALAŢIILOR SANITARE M-am lăcomit asară la tobă şi jumare, Ş-acu’, de două sate, tot cat o umblătoare.

Booklook nr. 56 pg. 43

Sorin Finchelstein

CABALE CU CABA COVID ÎN ROMÂNIA Mi-e greu s-o spun, dar chiar mă doare, Că România-i ţara-n care, Mai tare mult ca pandemia A fost şi este neghiobia!

LA VREMEA PANDEMIEI Dacă vrei să ieşi pe-afară, Iată-ţi dau un sfat de soi: Poţi să plimbi în parc, spre seară, Un căţel ...de usturoi! ROMÂNII ŞI SPARANGHELUL Ieşiră brusc din carantină, De virus au scăpat de tot, Că au luat - să se reţină Nemţesc sparanghel – antidot! ACASĂ, ÎN IZOLARE În aste vremuri foarte "coronate", Cu soaţa am căzut la învoială: Spre-a respecta distanţa socială, O să dormim în paturi separate! SEMN DE RECUNOAŞTERE De la fereastră te-am văzut Cu mersul tău de anacondă, Dar nu te-aş fi recunoscut De nu aveai şi-o mască blondă! DE REMARCAT Remarc în fine-n izolarea asta Şi-un lucru bun ce, sigur, chiar contează: Că mă-nţeleg mai bine cu nevasta... Fiindcă soacra nu ne vizitează. COVID ÎN BUCUREŞTI Temutul virus, îmi dau seama, A dat şi-n capitală iama, Prin Colentina, Pajura, Berceni, Dar mai puţin şi pe la Cotroceni.

TEST DE POLUARE Făcând maşinii azi testarea La gaze de eşapament, Ieşi mai mică poluarea Ca vorbăria-n Parlament. MARIAJ MODERN Ea tânără şi el bogat Şi chiar de-i mare diferenţa Au mariaju-asigurat Cât banii lui sporesc potenţa. MĂRIREA PENSIILOR Aud ce spun mai multe guri Că pensia se va mări, Dar nu prea cred să pot plăti Întreaga stivă de facturi. INTERESUL POARTĂ FESUL Abia acum am înţeles De ce aleşii poartă fes Şi unul mare, mai ales, Precum li-i propriul interes! ULTIMA RUGĂCIUNE De-ai să mă chemi la Tine, În Ceruri să mă-nchin, Fă-Ţi milă, dar, de mine Cu un pahar de vin! SPERANŢA VINE DE LA DUMNEZEU Nu fac promisiuni deşarte Şi sper mereu să-mi ţin cuvântul, Iar de uit una mai aparte Sper să mi-o amintească... Sfântul! Mihai Caba

Booklook nr. 56 pg. 44

HAZ DE NECAZ MESERIA SECOLULUI XXI Cea mai bună meserie, Cap de listă-n inventar, Că e criză, pandemie, Este de protestatar; Sări ȋn sus ȋn Piaţa Mare Pentru-contra, ca dilit, Nu dureri de cap, sudoare, Faci un ban curat, cinstit, Treabă ce-mi place şi mie, Ce fac gât de când mă ştiu, Plus, câţi sunt ȋntr-o bujie, Eu ce am ca să nu fiu?! Astfel, ca mulţi gură cască, Scărpinând hemoroizi, Fără minte, fără mască, Hop şi io printre Covizi: Jos guvernul, jos cutare, Carantină nu mai vrem, Nu vrem cipuri, vaccinare, Proşti nu suntem cât părem! Dau cu flegme-n vreo statuie, O plancardă mai ridic, Ponta, Băse, Ilici .uie, Făr’ să-mi pese de nimic, Iar cumva…de iau spontan, Din cota jandarmeriei, Pe spinare vreun pulan, E doar riscul meseriei… Şi-n spital de-ajung, la fel, De Covid, Doamne fereşte! Nu mă doare-n portofel… Opoziţia plăteşte, Iar apoi, de la “antene” Cum vin banii de uşor! Când dau interviuri, nene, Cântând cum le place lor, Că, de-i criză, pandemie, Cum spusei, pe inventar, Cea mai buna meserie Este de…protestatar!

ACTELE VORBEȘTE Stând la rând la compensate, Chiar ȋn marţea ce-a trecut, Discutam verzi și uscate Să ne treacă de urât Cu mai mulţi pensionari Intelectuali, stilaţi, Ca toţi foștii bugetari, Oameni bine educaţi, Cănd de-odat’, din vorbă-n vorbă, Cu tupeu, fără perdea, Se băgă ca musca-n ciorbă, Ţaţa Floarea, hop și ea! O muiere guralivă Cunoscută-n cartier, Tabagistă, sugativă, Caracter de șantier, O mânca-n curiozitate, Ca să afle dacă eu, Pe lângă o facultate Trecui și pe la liceu (!?) Să ajung eu de rușine, La seral cu bac luat, Cum că ea, mai mult ca mine, Avea și un doctorat, Că, de marţea ce-a trecut, Nu mai sunt bun de nimica, Mă consum că n-am știut Cine e doamna Florica!

Booklook nr. 56 pg. 45

Valeriu Cercel

EPIGRAME ÎN FAMILIE

CONCLUZIA UNUI BEŢIVAN Cum într-un bar exclusivist, Doar cu relaţii te primesc, Eu, prin urmare,-s foarte trist, Că doar cu pile mă pilesc.

EPIGRAMA Scurtă, veselă, frumoasă, Epigrama are ace! Uneori e ne-nţeleasă... (Chiar de cel care o face).

NIMENI NU-I PERFECT Tânăru-i paradoxal Cu-a lui tristă existenţă: Are-un cert potenţial, Însă nu are potenţă.

CHINUL CREAŢIEI EPIGRAMATICE E greu să scrii, de bună seamă, Dar eu sunt foarte fericit, Că-n fine poanta am găsit! (La Quintus, într-o epigramă).

CREŞTE PRODUCŢIA DE EPIGRAME Statisticile ne vorbesc Că epigramele sporesc În număr foarte-amplificat! (De poante nu ne-au informat).

BĂRBAŢILOR Observ, fiindcă-s pus pe glume, La umbra deasă, tolănit sub tei: Bărbaţi sunt ce-au schimbat o lume, Şi alţii ce se schimbă în femei.

UN POET FILOSOF Spui că ai creat noi sensuri Şi te lauzi cu mulţi fani. Te compari cu Blaga-n versuri, Scrise ... când avea opt ani.

VIRUSUL CĂLĂTOR Am văzut Anglia-n goană: Bogăţii aveau cu tona. Am ajuns şi la coroană, Dar acum aveau "Corona".

GUVERNUL DĂ ORDONANŢE DE URGENŢĂ ÎN EXCES Economia de piaţă Creşte speranţa de viaţă, Dar cu-atâtea ordonanţe, Viaţa-i fără de speranţe.

DESPRE PODOABE Eu nu port la inele O piatră unicat. Am multe pietricele... (Şi stau doar în ficat).

DEZVĂLUIRI DIVERGENTE Un cuplu senior s-a întrebat Câţi ani din viaţă dânşii s-au minţit. El sincer, iute, doi a socotit. Ea, tot din doi în doi i-a numărat. Georgeta -Paula Dimitriu, mamă

PENTRU REVISTA BOOKLOOK Conflictele le-am evitat, Căci am şi-un oarece prestigiu, Eu nu am fost în vreun litigiu, Nici în Booklook nu am intrat. Cornelia-Livia Bejan, fiică

Booklook nr. 56 pg. 46

PE DRUMUL LUMINII 27.08.2020 a devenit o dată nefastă pentru o mulţime de oameni printre care şi membrii Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi. Este ziua în care buna şi îndrăgita noastră colegă şi prietenă, Angela Pistol, a plecat spre eternitatea care parcă o aştepta de un timp. Într-un mod dureros, neaşteptat şi tragic. Poetă de o mare sensibilitate, subtilitate, rafinament şi profunzime, epigramistă cu mult har şi un OM de o mare valoare sufletească, Angela pleacă lăsând în urma ei multă tristeţe, dar şi o nedumerire: de ce oare? Întrebare la care numai destinul ne-ar putea răspunde. Angela, gândurile noastre bune te vor însoţi pe calea de lumină spre îngerii de lângă care ai plecat acum aproape şase decenii!

UNUI OPTIMIST Gripei, el nu-i poartă pică, Ce se-ntâmplă nu îi strică: A intrat în carantină Cu frumoasa lui vecină!

ALTRUISM DE POLITICIAN Poate liniștit să fure De la Stat și de la noi, Căci e gata să îndure Judecata de Apoi!

DESTIN Plecat din viața pământească, Aceeași soartă va-ndura, Căci el avea să odihnească Chiar în cavou cu soacra sa.

DERATIZARE PE SCARA BLOCULUI Cum bătrânii nu mai mor, Virusul chiar de-a venit, Sar edilii-n ajutor; Îi omoară ei cu flit!

ZODIACALĂ-LEU A slăbit în pandemie, Greu i-a fost la o adică, Din leu, cum era să fie Iată, a ajuns... pisică!

LA DIVORȚ Nevasta mult l-a blestemat Să pătimească-n astă viață, Iar Dumnezeu a ascultat, Căci iată-i dete altă soață!

INCERTITUDINE Ne tot macin-o-ntrebare, Grea năpastă pe români, Se întreabă fiecare: Cât ne mai spălăm pe mâini?

STAREA NAȚIEI Sigur merge treaba strună Poa' să vadă cine vrea, Doar direcția nu-i bună: Toate merg de-a-ndoaselea!

Cu gândurile bune ale colegilor din A.L.P.I.

Booklook nr. 56 pg. 47

PERECHI … PERECHI

RONDELUL PENSIEI UȘOARE Să-ți fie pensia ușoară! Îmi tot urau ai mei amici De-acum n-ai niciun fel de frici, Ai să te naști a doua oară!

DEMOCRAȚIE ORIGINALĂ Alegem un partid inapt, Aflând că-i plin de vicii Și la conducere-s, de fapt, Aleșii... din „servicii”!

Ești liber, poți ieși afară Excursii, tabere, gagici... Să-ți fie pensia ușoară! Îmi tot urau ai mei amici.

VINOVAȚII DE SERVICIU Guvernul nu mai prididește, Cu creșterile... fel de fel... Iar când nimic nu se-mplinește, De vină-i... statul paralel!

Și-aveau dreptate. Bunăoară, Mâncând de-o vreme doar urzici, Funcționează tubul... brici, Că dat mi-a fost, muncind în țară, Să-mi fie pensia ușoară.

DUPLICITARUL Ți-e alături tot mereu Și la bine și la greu Însă, cu-aceeași gură, Te și pupă, te și-njură…

RONDELUL PENSIONĂRII Mă scoate vârsta din activitate, Ceva atât de greu de conceput, Dar asta este, timpul a trecut… De-acuma voi petrece stând pe spate,

ÎNCREDERE Zicea un doctor vanitos, Stăpân pe „meseria” sa: Arată-mi omul sănătos Și iute ți-l voi „vindeca”!

Inert și bleg - atâta cât se poate Și voi privi tavanul, abătut… Mă scoate vârsta din activitate, Ceva atât de greu de conceput!

CELUI CARE NU PROMULGĂ… Străin de patria străbună, Provoacă iar dureri de cord: Ce dacă legea este bună? El știe că… nu e de-acord.

Sau… poate merg cu vaca la păscut Pe șanțuri ori în zone defrișate… De ce să nu mă port ca nou născut, Când azi, deși pleznesc de sănătate, Mă scoate vârsta din activitate?

Petru Ioan Gârda, Cluj-Napoca

REALIZARE Pe vremuri n-aveam dinți în gură Și mestecam mai anevoie Dar astăzi, când mi-am pus dantură Pot ronțăi și… ce n-am voie.

Marian Grigore Dobreanu, Tg. Jiu

Booklook nr. 56 pg. 48

UNOR COMANDANŢI De SIDA nu vă feriţi, Căci, trăind milităreşte Voi pe nimeni nu iubiţi Şi nimeni… nu vă iubeşte. UNOR DEMILITARIZAŢI Au rămas cu capul gol Şi cum nu mai au nici grade, Vor purta pe la parade Etichete de-alcool… MILITARI LA DATORIE Ne luptăm cu sărăcia Dar, cu pierderi zi de zi, Noi ne facem datoria – Şi-avem numai… datorii! PROMOVĂRI MILITARE Originea sănătoasă Se păstrează peste ani, N-am nimic cu a lor clasă, Dar sunt şefi prea mulţi ţărani... GIRANT TRECUTUL Militar îmi este bine, Din trecutul meu fac scut Şi mă bucur de oricine ...Mai răspunde la salut. PROGRAM LA UNITATE Pregătit pentru război, Lucrul bine să-l împarţi Vineri mai lucrăm doar joi, Luni începem chiar de marţi!

Constantin Mîndruţă, Piteşti

MINUNE E-o stare de euforie. E tot mai bine şi nu ştim, Mai vin restricţii, bucurie, O, drag guvern cât te iubim! Zidirea-i doar butaforie Trăim, murim şi iar trăim. Petrecem într-o nostalgie Acut sau cronic şi nu ştim… Că nu-i anexă vreo hârtie Cu calcule, precişi să fim, „Alerta” Înc-o să mai ţie!? Noi însă nu ne dumirim. E-o stare de euforie E tot mai bine şi nu ştim O, drag guvern, cât te iubim! DIN LAC ÎN PUŢ Cu ciuma roşie s-a tot luptat Atâta ură n-a văzut nici Terra Şi n-am simţit că practic ne-a fentat, Când ciuma a schimbat-o cu „holera”! PREOCUPĂRI Stând acasă am făcut Comentarii ştirilor Sau ceva şi mai plăcut Ca-n „mintea copiilor”!

Liviu Zanfirescu, Bucureşti, din volumul: De la corona virus la corona Quintus

Booklook nr. 56 pg. 49

REACȚIE ELECTORALĂ LA REPROȘ Fapta-mi e justificată Și-i nedrept să-mi spui „nătânga”: Dacă dreapta-i fracturată, Eu votez, silit, cu stânga.

DASCĂLUL Deşi la ţară şcoala-i „moartă”, Menirea lui e încă sfântă Şi mult respect ţăranii-i poartă, Căci dascălul... cu popa cântă.

SFAT LA ÎNTOARCEREA ACASĂ Când vezi că soața mutre face, Prefă-te grav mototolit Și spune-i: Lasă-mă în pace, Că sunt bărbat căsătorit!

DESCURAJARE El mai multe a sperat, Nu doar sărutări la poartă, Dar a fost descurajat, I s-a spus... s-o lase moartă.

CUTEZĂTORUL Capul sus și piept bombat Pe dușmani îi opărește; Protezat la ce-i lipsește, Un moșneag se vrea bărbat.

DIN DRAGOSTE Din dragoste eu m-am căsătorit, Am spus-o şi-o repet de-atâţia ani, La fel pe fiul meu l-am sfătuit Şi s-a-nsurat din dragoste... de bani!

NEFERICIT DEGEABA El o duce foarte bine, Dar se simte păcălit: Când e vorba de vecine Altul este favorit.

DIRECTORUL, LA ŞEDINŢĂ Obişnuieşte o tărie Chiar înainte să înceapă, Că nu vrea vorbele să-i fie Furtună-ntr-un pahar cu apă.

AȘTEPTARE Să o spunem pe cea dreaptă: Toată lumea azi așteaptă Doar un scurt comunicat: Arafat s-a înșelat.

DOAR ÎN BĂNCI Doar stând în bănci şi studiind mereu, Ca dascăli şi-au făcut un viitor; De-aceea astăzi, când le este greu, Guvernu-i pune iar... în banca lor.

DILEMĂ Te-ntrebi, la mondială scară, De poate-o lume să dispară. Răspunsu-ți va produce-angoasă, Când vezi cât e de păcătoasă!

DRUMURILE NOASTRE Când gropile sunt un coşmar, Ne supărăm şi tot mai des Noi batem drumul la primar, În loc să-l batem... chiar pe-ales!

Dumitru Ivas

Booklook nr. 56 pg. 50

Cornel Rodean, Sibiu

STANŢE MÂNDRE VISUL LUI ADAM Adam dormea sub pomul darnic, Visând că ar avea și-o soacră, Astfel va deveni mai harnic Și-ar fi rămas în zona sacră. ROZA TRĂDĂRII (după Nicu Murgășanu) În raiul cu roze-nflorite-între rânduri Privesc înspre soare, cu-albine fecunde; Cuprinsă de doruri pe banca de scânduri Mă-mbăt cu parfumul ce-adânc mă pătrunde. Pe-alei dintre ziduri, stă EA, prea smerită, O roză pătată-n culori diferite, Nici nu mă sfiesc de a fi ipocrită... Cu frunze o vreau și petale-aurite. Năvalnic, iubite, alergi prin Cetate, Lipsit ești de-astâmpăr și-i vai de picioare, Dar minți că-mii aduci flori de tine-adunate Când gândul îți este la alte fecioare. Pe buze îmi cad incolore cristale Din proaspăta rouă pe roza strivită, De-ar fi diamante-încrustate-n paftale, M-aș crede-o prințesă-n a lumii elită.

Pe Eva de ar fi certat-o N-ar fi putut s-apară drama Căci dacă n-ar fi împăcat-o Ea s-ar fi dus să stea la mama. Iar de-ar fi fost croitoreasă Chiar îi făcea și o rochiță Desigur, una de mireasă Probabil doar din foi de viță. Și învățată gospodină, Ar fi făcut rapid avere, Vânzând la negru din grădină Acele renumite mere. Trezindu-se Adam îndată, Simți că-l paște o năpastă: Avea o stare cam ciudată Căci, vai, i-a dispărut o coastă!

Iubite, îți spun pentru ultima dată: Deși, roza ta m-ar fi dat chiar pe spate, Naivă n-am fost și simțind că-s trădată, Amor cu un altul făcu-i în Cetate!

RECĂSĂTORIA PENTRU O FEMEIE Un act, ușor presant, Prin care s-a produs: În minus un amant Și-un soț, ce-acum e-n plus.

SOȚUL FĂCUT MAT... CONJUGAL Vă spun, nimic nu poți să-i faci Fiind și foarte rea de gură Atunci când soața cea cu draci De dumnezei și sfinți înjură!

ASEMĂNARE Cu grijă dacă o ascunzi Iubirea e un cal troian, Căci poți cu el, ca să pătrunzi În sufletul aerian.

CONJUGALĂ Viața e o reverie Împănată cu necazuri, Mai ales când ai soție Care-ți face numai nazuri.

AVANTAJUL LIBERTĂȚII (amfibrah) Profesie bună când are, Femeii nu-i trebuie soț; Plăcerea fiind chiar mai mare Cu-amanții aleși prin „negoț”.

Elena Mândru

Booklook nr. 56 pg. 51

EXPRESII ROMÂNEȘTI DIFERITE ÎN FIECARE VERS AL EPIGRAMELOR UNUI DUȘMAN Împotriva mea de ai un dinte, Printre dinți îți spun să iei aminte: Înarmat chiar până-n dinți - știu bine Inima, cu dinții, nu-mi voi ține!

AMĂRĂCIUNILE UNUI AMĂRÂT Cum, pâine-amară a mâncat Și-amarul l-a-nghițit tăcut, Nici, zile-amare n-a făcut, Ci doar amarul și-a vărsat. SOȚIE CU SOȚ BOGAT (amfibrah) Fecior de bani gata fiind, Deși nici doi bani nu făcea, Ca banul cel bun ea trăind, În banii lui, soțu-și lăsa. UNUI BĂGĂREȚ Capu-n foc să-și bage-i teamă, Dar în toate-și bagă nasul; Cum, mereu se bagă-n seamă, La băgat în draci e... asul! PĂGUBAȘUL În buza tunului fiind mereu, Își mușcă buzele și-i vine greu Să-și lingă buzele cu voluptate, Căci a rămas cu buzele umflate. GHINIONISTUL O cale de-adunat parale, A pus la cale-un „priceput”, Dar i-a ieșit necazu-n cale Și cale-ntoarsă a făcut. AVERTISMENT (amfibrah) Atunci când nu-ți cauți de treabă Și, ceartă, îți caută soața, De drum, tu să-ți cauți, degrabă Având căutare doar viața!

UNUI COMOD TIMID Cu degetul în gură dacă stai Sau după deget te ascunzi mereu, În ochi, cu degetul chiar poți să-ți dai, Iar degete să-ți lingi, va fi mai greu! EXTAZ ȘI AGONIE Trăind ca-n sânul lui Avram, Cu mâinile în sân stăteam; Dar azi, cu frica-n sân de-ajung, Îmi scuip în sân... și o alung! SUPĂRĂCIOSUL Când nu i-s boii toți acasă, Din boii lui îl scoți,pe bune; Și-atunci, în boii lui îl lasă, Iar boii-n jug, cu el... nu-i pune! AROGANȚĂ TAXATĂ Lungul nasului nu-și vede Și la râs în nas e-un as; Peste nas să dea, când crede, Toți îi spun:Să-ți fie-n nas! BEȚIV DIFICIL SANCȚIONAT Pe dracul căutând, „matol”, A dat de dracu-acest obraznic... Și cum era chiar dracul gol, Toți l-au trimis la... dracu-n praznic”. „EFECTUL COZII” PENTRU ANGAJAT Călcând pe coadă șefu,-o țâră, Tot dă din coadă, să-l îmbune; Cum dracul, însă, coada-și vâră, El, pe spinare, coada-și pune.

Booklook nr. 56 pg. 52

Mihai Haivas

Desen de Andy Ceauşu, Israel ***** RISIPITORI DE EPIGRAME OMISIUNE DIVINĂ De ani de zile ne-am rugat ‒ Umili, pioşi, îngenuncheaţi ‒ Da’ n-ai vrut, Doamne luminat, Să-l muţi pe Shengen în Carpaţi.

NUNTĂ CU ȘTAIF A fost o nuntă de amploare, Cu lume-aleasă, meniu fin Și daru’-a fost destul de mare Însă mireasa…, mă abțin!

MORTUL SFIDĂTOR Aduceţi un gravor hazliu, Să-mi dăltuiască pe mormânt, Acelor vii ca legământ, Un deget…, ăla mijlociu. Sorin Finchelstein

SE FURĂ MIREASA? Trei zile nunta a durat: Cu șpriț, mâncare și cafea; Mireasa nu s-a mai furat, Că s-au temut de DNA!

REALITATEA DE ACUM Viața a ieșit din priză, Mare lipsă-i azi de ploi, Însă nu suntem în criză... De necazuri și nevoi. Constantin Profir

CA SĂ VEZI Multe medalii au adus, Olimpicii la info, mate, Iar presa-i laudă nespus Pe hoți, corupți și prostituate! Liviu Kaiter

Booklook nr. 56 pg. 53

RESTITUIRI FOAIE VERDE LOBODĂ - GURA LUMII SLOBODĂ! La sugestia redactorului-șef al revistei, vă prezentăm pe epigramistul F. Lobodă, ziarist, născut la Craiova (1898) și decedat la Paris (1980). Dacă LOBODĂ este numele său adevărat sau un pseudonim literar, rămâne o necunoscută, importantă fiind opera sa epigramatică, sintetizată în volumul GURA LUMII, apărut în anul 1929, cu o prefață de Radu D. Rosetti. Pentru documentare a fost folosită revista EPIGRAMA, serie veche și internetul cu Epigrame-Citatepedia, obținându-se următoarea SELECȚIE:

SCUZĂ CĂTRE CITITOR De-i crudă-nțepătura glumii Nu-i gura mea,... e gura lumii; Când însă gluma va plăcea, Nu-i gura lumii, ci a mea!

UNUI CHIULANGIU O „dispensă” când reclamă, În zadar că mai adastă: Nu e singurul la mamă, Ba nici singur... la nevastă!

„SEMNELE” DE ALEGERI Stele, cruci sau semilune Nu ne înșelați cu ele: Orice „semne”vă veți pune Pentru noi sunt... semne rele!

PROBLEMA LOCUINȚELOR Problemă veșnic încărcată, Deși clădim neîncetat, Soluția n-a fost aflată... Atâtea case... s-au stricat!

VALUTA Valuta neputând să crească, Pământu-n cer trimise soli, Nevrând să se mai învârtească Și-n timp de criză... pe doi poli. „MISS”-ELOR Cu invaziunea dumnealor, M-am hotărât să mă însor: Atâtea „miss” ne pleacă, vin Cum să stea omul miss-ogin? A ÎNGHEȚAT DUNĂREA Minciunile produc efect ciudat: O iarnă blândă se pornise, Dar Parlamentul se deschise Și... apele au înghețat! S-A OPRIT APA ÎN PREAJMA ALEGERILOR Candidații se agită C-au pățit-o astă dată: Azi, când apa e oprită, Apa-n piuă... cum să bată?

RĂSPUNS LUI G.CĂLINESCU (Epigrama-i un strănut)

Când în revista EPIGRAMA Cu toți vom strănuta în bloc, Vei fi silit - aici e drama Tu singur să ne spui: Noroc! EINSTEIN A FĂCUT O NOUĂ MĂSURĂTOARE A SOARELUI Provoca , de-un timp încoace Ba cutremur, ba căldură: Măsurându-l, bine-i face... Prea pierduse-orice măsură! REORGANIZAREA POLIȚIEI Până acuma deținuții Fără de lege-au fost bătuți; Se schimbă treaba, se-nțelege: De-acuma se va bate-n lege! RAZIILE CONTRA PROSTUȚIEI Alaltăieri, când se-nnoptase, Aflai, întru mirarea mea, Că-n casa cu perdele trase Sunt lucruri ... fără de perdea.

Booklook nr. 56 pg. 54

Selecție: Mihai Haivas

CRONICĂ A.L.P.I.-nistă PE TIMP DE CRZIĂ Scrisoarea a IV-aa lui Păstorel către urmașii săi din A.L.P.I. Stimați urmași, drag Comandor, Nimic nu e întâmplător! Cum merge vorba la români, Că orice zvon din morți te scoală, Vă urmăresc de săptămâni Cum păstoriți în timp de boală. Îndemnul meu, iubiți confrați, Este să nu vă panicați; Și nu uitați, în orice joc, Câștigi sau pierzi - după noroc. În ˊ40 a fost urgie, Și-aș fi zăcut printre ruine De n-aș fi stat la o beție… Norocul a ținut cu mine! Ce ghinion, cazul recent Un regretabil accident: Interpretând ultimul rol, Ne-a părăsit doamna Pistol. Am prins și eu vremuri cumplite: Război, cutremur, pușcărie; Voi azi aveți doar pandemie Și guvernări nefericite. Primează spiritul de turmă: Privilegiații se răsfață; Încrâncenați, cei de la urmă Din coate dau să iasă-n față. Sper că vă mai amintiți Despre cei zece pitici: „Șase membri de partid Au strigat lozinci; Unul n-a strigat prea bine, Și-au rămas doar cinci…”

Când cei ajunși la guvernare Dau semne de infatuare, Servili reporteri, vă conjur: Nu-i mai pupați atâta-n cur! Pe Eminescu să-l citiți! El ne vorbea de bâlbâiți, Slugoi înfumurați și alții Străini de fibra astei nații. Eu v-am lăsat ca moștenire Nume sfințit cu spirit fin; Și, dacă sunteți de ispravă, La slujbele de pomenire Să împărțiți, pe lângă vin, Nu numai „strofe cu pelin”, Dar și „tămâie și otravă”! Nu vă lăsați luați de val, Căci fenomenul e viral: Pe lângă molima meschină, Versul anost, ciuntit barbar, N-a fost băgat în carantină… Testați și gustul literar! Titrați editori iau parale Să publice lucrări banale; Recompensând pe autori, Legitimează scriitori. De acest tip de impostori, Pretinși poeți și prozatori, Oricât ai vrea să stai departe, Nu poți scăpa nici după moarte. Hilare umbre rătăcite Rotindu-și hora în delir, Se-ntrec în stihuri aiurite: N-au tihnă nici în cimitir.

Azi doar sloganul s-a schimbat, Actorii sunt ținuți în lesă; Cine nu-l strigă răspicat, E scos cu tot cu rol din piesă.

Cei vii se tot ascund sub mască, Alții n-au mai ieșit deloc; Frustrați, au inventat pe loc Câte o scuză „păstorească”:

„Nu pot risca taman acum,

L-am urmărit pe Comandor

Booklook nr. 56 pg. 55

Cu viruși bântuind pe drum, Să mă trezesc pe altă lume, Fără să-mi fi făcut un nume.

Într-un talk-schow televizat: Subtil, cu șarje de umor, A fost spontan și inspirat.

Pe când distinșii seniori, Indubitabil consacrați Ca literați și oratori, Orice-ar păți, sunt motivați”.

Duminica-i plictisitoare, Cu voi era o sărbătoare: Poza de grup - stereotip! Strofe și glume fel și chip: Sonete, poante, epigrame Încondeind lucruri infame; Alocuțiuni și declamații, Ziceri amare, speculații, Le îndulceați cu elixir Din vinoteca lui Profir Prilej pentru păreri diverse Și amicale controverse… Întreb unde-s acestea toate? (Cum evoca Villon, odată, - Retoric, fără doar și poate -, Niște zăpezi de altădată!). Acțiuni, dezbateri se mai fac, Cultura s-a mutat pe-afară… Dar eu nu pot să mă prefac, Uitând ce-a fost odinioară

Cel mai vizibil - domnul Dante, Cu palmaresuri fulminante: Orice pârdalnică lansare E pusă-n scenă cu fervoare, Încât devine, prin miracol, Un insolit gen de spectacol. Cu acribie și rigoare, Domnul Vasile Diacon Invită spre documentare - După cocotele picante -, Doar personaje de salon Din clasa doamnelor savante. .

Ptr. conformitate: Victor Iosif

RISIPITORI DE EPIGRAME SĂNĂTATE CURATĂ Mulți, când șeful e nervos, Se apleacă până jos; Gestul, nicidecum o toană, Face bine la coloană! MATURIZARE Eram cu capu-n nori și-adesea, peste, Dar, coborându-l la nivelul țării, Am constatat, uimit, că munca este O piedică în calea bunăstării!

Janet Nică

DUEL ÎN FAMILIE SOCRU-GINERE MIRCEA TRIFU, SOCRU Soţia mea îmi dovedeşte O consecvenţă colosală: O zi pe an mă păcăleşte, Şi-n restul zilelor... mă-nşală. SORIN FINCHELSTEIN, GINERE. Văzând că luna marte se petrece, Iar soţul ei la daruri nu se-ntrece, Şi-a oferit, cadou de-ntâi april, O oră cu-n vecin de la Mizil.

Booklook nr. 56 pg. 56

INCREDIBILA ANY AVERTISMENT Eu n-am să cer să fiţi ca mine Şi nici ca unii ce-şi doresc Să fie-n ţara asta bine, Eu nu încerc să vă opresc. Mi-e rău, firesc, şi-un nod în gât Se pune-atunci când voi juraţi Şi nu pot spune ce şi cât Din truda ţării chiar furaţi.

ELECTORALĂ Vă rog să nu veniţi la poartă, Ca făcătorii de minuni, C-o să schimbaţi a lumii soartă Şi să mă umpleţi de minciuni! Vă rog să mă lăsaţi săracă Şi în prostia mea de ani, Eu nu mă vând la voi nici dacă Mă îmbrăcaţi pe loc în bani! Vă rog să nu vă daţi acum Că mă cunoaşteţi şi vă pasă Şi nu mă linguşiţi nicicum, Nimic din asta n-o să iasă! Vă rog să vă gândiţi un pic La cei ce-o duc de azi pe mâine Şi sunt bătrâni, şi n-au nimic, Nici bani să-şi ia măcar o pâine! Vă cer, în ochii lor sărmani, Cu milă voi să vă uitaţi Că sunt de-ai voştri, nu-s duşmani, Vă rog să nu-i mai înşelaţi! Iar de-aţi gândi, o, Doamne Sfinte, Să faceţi rău şi să furaţi, Eu am o mare rugăminte: Vă rog să nu mai candidaţi!

Eu n-am să cer s-aveţi credinţă, Ar fi prea mult şi n-are rost, Că-n oameni fără conştiinţă Sălăşluieşte duhul prost. Ce-nalţă ziduri şi castele Adună aur cât încape, Dar nu gândesc, că-n zile grele Se duc pe nesfârşite ape. Curgând minciunile şiroi În plin sezon cu declaraţii Când tot minţiţi, să ştiţi şi voi Că vă furaţi părinţii, fraţii. Eu nu vă cer să fiţi cinstiţi Plângând ca noi în sărăcie, Dar nici aşa să ne prostiţi Tăind mereu în carne vie. Cum n-aţi avut valori în grile, Cu mâna rece pe topor, Aţi reuşit, de ani de zile, Să dezbinaţi acest popor! De vreţi ca ,,jocul’’ să vă iasă, Cum ştiţi mereu a vă preface, Mai bine staţi ,,cuminţi’’ acasă Şi ne lăsaţi, de-acum în pace!

Booklook nr. 56 pg. 57

Any Drăgoianu

RISIPITORI DE EPIGRAME PĂSTOREL DESPRE PARLAMENTARI Când apar la microfon Cu-al lor speach efervescent, Zic și eu de compliment: Ce-or bea ăștia? Doar sifon?

SCRIITORII BOTOŞĂNENI ŞI UNIREA Dăinuie din plin iubirea, Cronicile-s temperate, Toţi sărbătoresc Unirea În zece grupuri… separate. Manole Georgică

MULȚUMIREA LUI PĂSTOREL Am băut doar vin curat, Fără ape minerale, Și-acum dorm, mersi, sub dale Fără pietre la ficat.

AVERTISMENT Mi-a şoptit o femeiuşcă Când dansam cu ea în ring: - Răi nu-s oamenii ce muşcă, Ci aceia care ling.

POLITICA E CA MODA Nu-ți trebuie un ochi așa profund Să vezi că se aseamănă leit: Politica și moda dau cu flit Aceluiași client - cel rupt în fund. Petru Brumă

REFRACTAR Sunt sătul de cicăleală, Lasă-te de lecţie, Am făcut şi eu o şcoală (Şcoala de corecţie). Gheorghe I. Gheorghe

Întâlnirea de la Cluj (cinematograful Mărăşti) între membrii Ligii Scriitorilor ieşeni cu colegii din Cluj. Iniţiativă a preşedintelui Ligii ieşene, domnul Dan Teodorescu, membru marcant al A.L.P.I.

Booklook nr. 56 pg. 58

NICOLAE VIZITEU, ÎN DUBLĂ IPOSTAZĂ

D-ALE LUI CULIŢĂ * Culmea nutriției: să fii un înrăit carnivor și să te simți...ca o legumă. * Ar fi o eroare să credem că buturuga mică răstoarnă și de pe cer... Carul mare. * Porcul face porcării, măgarul face măgării și omul... pe ambele. * Ca să salvezi un ins de la înec, nu aștepta refluxul. * Ics invitat la cină de un amic, înghițea ca un hulpav cu ochii pe sânul nevestei. * S-a dus vara de la noi? De la Ics s-a dus cu... unul. * Când ai trăit într-un regim totalitar, greu îți vine să mai urli în altul... falimentar. * Pe Adam la merele din sân l-a dus păcatul și Eva l-a acceptat, dar cu gândul... la altul. * Când doi umoriști feroce se duelează, câştigă cel din a cărui umor sar scântei. * Hoțul i-a umflat găinile deși gospodarul ar fi vrut de la bicicletă... camera. * Cu un grăunte de nebunie se face primăvară, cu o floare nu. * Cuvântului slobozit negândit, i se aud vorbe. * La școala vieții a învățat cel mai repede la ce folosește... pila. * De când soața îl duce cu preșul, visează la un covor... zburător.

Nicolae Viziteu, NeVe

Booklook nr. 56 pg. 59

UN CONDEI DE AUR A PLECAT SPRE CER

Ion Mârzac, bunul şi dragul nostru prieten, a pus astăzi, 14.10.2020, vestitul său condei cu care şi-a slujit ţara, dar şi limba, după ureche şi a plecat spre izvoarele poeziei. Simplu şi demn aşa cum fac marile spirite care trăiesc o vreme printre noi. L-am iubit şi l-am preţuit pe vremea când îi ascultam înţeleptele sfaturi, iar acum când ne despart alcătuirile fizice suntem convinşi că el va fi lângă noi când vom avea nevoie de stropul de blândeţe fără de care viaţa ar deveni mult mai grea. Drum de lumină prietene! Redacţia Booklook FINAL Luptați-vă, nebiruiților, până-n ultima clipă cu mine și, de vă voi doborî, închinați-vă înaintea lui Apolo luptați-vă, nebiruiților, până-n ultima clipă cu mine și, de vă voi doborî, închinați-vă înaintea lui Homer -

ÎNDRĂZNELI Oare câtă îndrăzneală mai are gândul meu vrând să înfrângă chiar fulgerul nemilos ori să-mi dea, apoi, dezlegare să înfrunt vreun zeu ori să-l visez pe Ovidiu salutându-mă glorios -

oare câtă îndrăzneală mai are gândul meu să înțeleagă și visul nemăsurat al stejarului luptați-vă, nebiruiților, până-n ultima clipă ori să-i smulgă, din suflet, cetera cobzarului cu mine ori să dea, ca Cioran, cu barda în Dumnezeu și, de vă voi doborî, închinați-vă lupului argintiu - oare câtă îndrăzneală mai are gândul meu luptați-vă, nebiruiților, până-n ultima clipă să se bucure, vreo clipă, de revolta cu mine tenebrelor și, de vă voi doborî, închinați-vă Regelui ori să înțeleagă gâlceava nesfârșită a Ciupercă vertebrelor ori să lege clipa sublimă de aripa unui zmeu luptați-vă, nebiruiților, până-n ultima clipă cu mine oare câtă îndrăzneală mai are gândul meu și, de vă voi doborî, închinați-vă trandafiru- să-l îndure pe Homer până-n eternitate lui alb - ori să-i fure lui Marte sandalele neîncălțate luptați-vă, nebiruiților, până-n ultima clipă ori să-l întoarcă, din drumu-i, pe Orfeu. cu mine și, de vă voi birui, voi face pace eternă și cu Riga Cripto.

IN MEMORIAM ION MÂRZAC

Booklook nr. 56 pg. 60

19.09.2020 Holul central al Primăriei oraşului Vaslui. Expoziţia de grafică satirică a dragului nostru coleg şi prieten Nicolae Viziteu a fost onorată de prezenţa oficialităţilor, inclusiv domnul primar şi domnul viceprimar, bucurându-se de o largă audienţă şi promovare media. Foto Necula George Daniel

Juriul Festivalului Constantin Tănase, Vaslui 2020, secţiunile volum şi manuscris, la momentul aşteptat cu mare interes şi emoţie, acela al decernării premiilor. Unii dintre membri par încă a mai delibera! Foto Florin Rotaru