REVISTA BOOKLOOK, NR. 59, IASI by Hopernicus

FAKE-NEWS

Un cetăţean responsabil şi fericit care se vaccinează cu Sputnic-V

Savanţii ardeleni vor scoate în primăvară cel mai bun vaccin. De fapt, un panaceu!

AUTUMNALĂ Seara pe deal vine alene, Cântă-un caval mici cantinele;

Greieri dispar, strânge furnica, Vine-un coșar, doarme pisica;

Buciume plâng, sună a jale, Turme se strâng, merg către vale;

Struguri brumați freamătă-n teascuri, Urși nespălați caută-n vreascuri;

Clopote bat, zboară cocorii, Vântul uscat spulberă norii;

Frunzele cad moi ruginite, Zilele scad pe nesimțite;

Lanuri de grâu suple dansează, Cai fără frâu, fug și nechează;

Tristul condei - pană amară Stoarce idei din călimară.

Macii aprinși, roșii ca focul Spun și-s convinși: Ăsta ni-e locul!

Eugen Deutsch

BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Cornelia Ursu, Dan Teodorescu, George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel). ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Numerele revistei noastre sunt onorate de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru şi Nicolae Viziteu.

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Booklook nr. 59 pg. 1

ÎNLĂNŢUIREA SONETELOR STARS WARS (sonete înlănțuite) Se-nfruntă în Războaiele Stelare Extratereștrii sumbri și roboții, Conduși prin raze laser de piloții Acelor Farfurii ce-s Zburătoare. Spre a frâna, toți folosesc saboții Din cesiu, importați din Ursa Mare, Ori poate din sisteme planetare, Ce ar sfida desigur chiar bigoții. RĂZBOI ȘI PACE (sonete înlănțuite) Pornesc iar la război, azi, cavalerii Îngreunați mereu în zale lucii, Căci vor să-nvingă-n forță mamelucii Ca să le-nalțe ode condeierii. În frunte galopează, țanțoși, ducii Pe care îi urmează lăncierii, Căliți în lupte grele cu berberii Și de arcași abili, precum haiducii. Fiind și foarte cald, căci e solstițiu, Se cam impune-acum un armistițiu. Dar cum e pace, vin și curtezane De pretutindeni, vin chiar și cadâne Ce se visează uneori stăpâne, Sau chiar crăiese ce-ar purta coroane. Sunt printre ele niște mici păgâne, Sosite din ținuturi africane, Purtând la gât ciudate talismane, Așa că se comportă fără frâne.

Nu mai apar în lupte OZN-uri Căci pân'acum au dat mereu rateuri, În schimb se-avântă sute de rachete, Conduse de ființe virtuale Ce vin din niște lumi transcendentale Ce-au fost create chiar în eprubete. Apoi, din negre-abisuri siderale, Intersectând trasee de comete, Sosesc și milioane de navete Ce-ncalcă toate legile astrale. Dar chiar și universul obosește, Așa că lupta asta lâncezește. Atunci, călătorind pe Drumul Lactic, Apare un ciudat mediator Solicitând, cu-avizul tuturor, Semnarea un nou tratat Galactic. Eugen Deutsch

La Curte sunt acuma doar turniruri, Prilej de-a se impune alte biruri. În vremea asta lumea se complace Cu-o stare plină de nesiguranță, Ce-amestecă durere și speranță, Marcând o eră de Război și Pace!

Booklook nr. 59 pg. 2

CARICATURA BOOKLOOK-ASHA

Desen de Costel Pătrăşcan

SENIORI RISIPITORI DE EPIGRAME CREZ PROFESORAL Poeţii trebuie să ştie Să lupte şi să sângere, Căci libertatea-n poezie E-o straşnică constrângere.

UNEI DOAMNE CU PICIOARE FRUMOASE Privind-o lung îmi spun mereu, Prins de-o sublimă încântare: Ce splendid ar fi versul meu Să aibă-asemenea picioare.

George Lesnea

Booklook nr. 59 pg. 3

DIN BÂRLAD DIRECT ÎN BOOKLOOK DISTANŢARE SOCIALĂ Cu cuţitu-ajuns la os, Oameni azvârliţi in stradă, Caută meticulos Câinii cu colaci in coadă !

PĂREREA MEA Poate că nu e frumos, Dar vreau ca să-mi spun părerea: Ciorba caldă fără os E ca la bătrâni ...puterea! TULPINA DE CORONAVIRUS Elevul, cum este fricos, De-un nou virus are parte; Are de-a binelea miros, Însă n-are gust de ... carte! UNUI POLITICIAN IPOCRIT Perorează la tribună, Aducând numai ocară, Dar lucrează pe sub mână, Făcând conturi pe afară ! VREREA vs. PUTEREA Un bătrânel şi o bătrână, Aveau inc-o dorinţă-n minte: In loc să-şi spună Noapte Bună! Să facă ce făceau ’nainte ! JUSTIŢIE Nu este secret de stat Că pentru delapidare, Cel mai rău eşti condamnat Câţiva ani, cu... suspendare !

MASS -MEDIA Lumea s-a-mpărţit în două; Azi, de când cu pandemia, Presa ne arată nouă, Ce ne-a mai rămas... Prostia! PROBLEMĂ DEMOGRAFICĂ După nouă luni jumate, Pandemia ne-a schimbat ; Specialiştii au dreptate !... Mulţi s-au izolat in ...pat! REVENDICARE LA...MAJORAT Mă lepăd de Satan, vrea să declare Prin naşul său,micuţul înfăşat, Dar când e mare, vrea o dezlegare, Că doar nu el e cel care-a jurat! CLASA POLITICĂ Politica a scos în faţă Atâţia oameni neînsemnaţi, Unii dispar când sunt în viaţă, Alţii sunt repede uitaţi! MOŢIUNE Astăzi a fost "jocul cu bile"' Încă speranţele mai ard, Deşi Guvernul n-are zile, Se vinde... cioara de pe gard!

LA PESCUIT Vrând să meargă la prins peşte, A plecat din noapte omul, Dimineaţa, ca-ntr-un cleşte, Chiar pe baltă l-a prins... somnul!

Booklook nr. 59 pg. 4

Max Opaiţ, Bârlad

TRADIŢII ÎN MODERNITATE Hârlău, a.d. 3030 Hi-Tech Industries Research… Cel mai mare concern de tehnologii I.T. şi A.I. (artificial intelligence) din lume… Costel, assistant manager, specialist în igienizare vase din porţelan şi chiuvete, este amărât şi aproape îi dau lacrimile. Lacrimi fierbinţi de iubire… Prin urmare, se repede la un laptop, elimină pagina cu reclame la produse de curăţenie şi începe să scrie: Dear general manager, Io, Costel Shtirbu, aduc la cunoştinţa onor conducerii următoarele fapte reprobabile care se petrec în fabrica noastră: De mai multe săptămâni domnişoara Minodora Scurt, cea în care eu personal am investit sentimental, material şi nu numai, în fiecare zi, pe la orele unsprezece, se retrage în camera de relaxare, ceea ce ar părea chiar normal având în vedere că ea lucrează la „softuri de marketing”. Numai că acolo vine şi nemernicu’ de Culae Cipercan zis Ţăruş şi timp de două ore se relaxează în fel şi chip după cum puteţi vedea în filmele pe care le-am privit de multe ori împreună cu colegii de la tehnic şi pe care vi le, onor, trimit în attach. Iar faptul că la sfârşit fumează încălcând astfel normele de convieţuire socială, dar şi legislaţia europeană în domeniu, devine deja un fapt penal asupra căruia trebuie insistat. Noi, oamenii cinstiţi, muncitori şi devotaţi firmei ne simţim datori să vă informăm despre aceste grave abateri, dar să şi propunem măsurile ce se impun: Deci, unu! Zburat urgent în şomaj numitul Ciupercan cu tot cu faima lui de mare gagicar care nici nu este! Şi, doi! Discutarea în şedinţă secretă a domnişoarei Scurt care în loc să se destrăbăleze ca o tâmpită cu tot felul de hăndrălăi, ar trebui să se gândească la sănătatea ei şi săşi amintească inclusiv de faptul că eu nu sunt târlan şi nu fumez în pat. Apoi să fiu invitat şi eu ca s-o iert şi să nu fie trimisă în şomaj ceea ce ar afecta negativ profiturile concernului nostru. Cu toată sinceritatea, Un colectiv de oameni cinstiţi şi devotaţi! Onoare muncii! Costel nu se uimi de inteligenţa sa, era ceva normal în zonă, nici de marile sale abilităţi de manipulare, tot ceva tradiţional, rase un gât de holercă din rezerva personală pe care o ţinea într-un flacon de detergent şi îşi rosti în barbă precum vechii domni ai acestui pământ sfânt: - Băi, tatăăă, şi după ce o aduc pe drumul cel drept să vezi capace ce-i dau!

Mihai Batog-Bujeniţă

Booklook nr. 59 pg. 5

RONDOUL RONDELELOR Rondeluri den betrani

RONDELUL DOMNIŢEI Ieșind din balta Craiovița, Unde-a fost crai Craiovisin, Văpaie, vezi plutind domnița Mai argintată ca un crin.

RONDELUL DOPULUI ISTEȚ Plutind ușor - istețul dop Se vrea mereu la suprafață... Filozofia lui măreață Durează, cred, de la potop.

Sub lună-i tremură cosița, În suflet poartă ca un chin, Plutind pe balta Craiovița, Unde-a fost crai, Craiovisin.

"Ca să răzbați mai iute-n viață Nu trebui să fii Esop..." Plutind, ușor, - istețul dop Se vrea mereu la suprafață...

Își duse viața-ntr-un suspin, Nedându-și nimănui gurița, Dar a rămas mironosița Din veacul cel detot creștin, Plutind pe balta Craiovița. RONLELUL LUNII Deși pe cer e-aceeași lună Dar unde e cea de-altădată? Minciuna vieții ce mă-mbată E azi o altfel de minciună. Ca și atunci, duios răsună Cavale-n noaptea înstelată, Și-n cer zâmbește-aceeași lună Dar unde e cea de-altădată? A ei lumină argintată Cu roze albe mă-ncunună, Și cântă tot pe vechea strună, Dar pentru mine e schimbată, Deși pe cer e-aceeași lună. Alexandru Macedonschi

Și fie-n zeamă de dulceață, În apă simplă sau sirop, Lin, fără caznă, filantrop "Fă tot ca mine"... te învață Plutind ușor - istețul dop. Cicerone Theodorescu RONDEL DE TOAMNA Îţi plânge toamna în priviri Şi-ţi moare leneş la fereastră În odăiţa ta albastră Priveşti bolnavii trandafiri Tu stai pe gânduri şi te miri Frumoasa pasăre sihastră Îţi plânge toamna în priviri Şi-ţi moare leneş la fereastră În cripta sfintelor iubiri Te poartă lin iubirea noastră Şi te-ofileşti precum în glastră Se sting bolnavii trandafiri Îţi plânge toamna în priviri Benjamin Fondane

Booklook nr. 59 pg. 6

CARIERA Nici nu s-au gândit la piatră Tinerii mai pesimiști; Munții lor înalți și triști Greu să-i țină lângă vatră. Și-au venit specialiști, Că mai vin câteodată, Nici nu s-au gândit la piatră Tinerii mai pesimiști. Și apoi o-ntreagă șatră De pietrari și tractoriști Și câțiva… carieriști Cu o misiune ,,sacră”

RONDLUL PROȘTILOR ,,Cu proștii, nu e de glumit; Să nu le pui măciucă-n mână!” Ne spune-o vorbă mai bătrână Ce e de netăgăduit. În mai puțin de-o săptămână, Dărâmă tot ce ai clădit. ,,Cu proștii, nu e de glumit; Să nu le pui măciucă-n mână!” Deci între-un prost și un tâmpit De e pe-ales, atunci rămână Cel de pe urmă; instruit, Din când în când mai pune frână… ,,Cu proștii, nu e de glumit;

Nici nu s-au gândit la piatră! Costache Plăcintă RONDELUL MISOGINULUI Femeia nu-i un „„surogat”, Din coasta lui Adam făcută, Să stea la cratiță și-n pat, O viață nesatisfăcută. E doar un înger denigrat, Ce nu se vinde pe valută, Femeia nu-i un „„surogat”, Din coasta lui Adam făcută! Bărbatul este un ingrat, Ce are-amante câte-o sută, N-aduce flori, e veșnic beat, Spunând c-o mină prefăcută:

Ionel Iacob-Bencei RONDELUL FOȘTILOR CONDUCĂTORI Conducătorii care-au fost Ne-au cam plasat pe-o altă cale, De am luat-o înspre vale Și-n drum spre Rai să ținem post. Prin ordine și legi banale, Sau printr-un grav decret anost, Conducătorii care-au fost Ne-au cam plasat pe-o altă cale. Chiar dacă nu mai au vreun rost, Prin viață trec ușor, agale, Au pensii bune, speciale Și stau frumos la adăpost… Conducătorii care-au fost

Femeia nu-i un „„surogat”! Gheorghe Suciu

Booklook nr. 59 pg. 7

Aurel Baican

RONDELUL PARVENIRII Mă lupt demult, dar nu e chip Să mă despoi de-anonimat, Să mă cunoască toți din sat, S-ajung și eu cândva un VIP.

RONDEL NOSTALGIC Ce oameni mai erau pe-atunci... Voinici la trup şi blânzi la sfat, Ce hore se jucau în sat Sau la „strânsurile” din lunci !

Să nu mai pot fi confundat Cu orișice cutare tip Mă lupt demult, dar nu e chip Să mă despoi de-anonimat.

În podul lor pentru iernat, De drag privirea să-ţi arunci; Ce oameni mai erau pe-atunci... Voinici la trup şi blânzi la sfat !

Rămân altminteri condamnat De n-am să aflu vreun tertip, Celebritatea s-o-nfirip Ca un anume contestat!

Aveau boi falnici, vaci şi junci Şi milostivi, cum n-aţi aflat, Chiar fetele de măritat Ţi le dădeau... cu tot cu prunci !

Mă lupt demult, dar nu e chip!

Ce oameni mai erau pe-atunci...

Vasile Vorobeț RONDELUL ADOLESCENȚEI Cu mâna streașină privesc La timpul scurs în depărtare Și cât de-aproape mi se pare, Deși încep să-ncărunțesc.

RONDELUL GĂRII La ore mici în Gara Mare Peronul e-un prelung alai, Dar nici picior de poliţai (Or fi, cumva, la reciclare?!) Prin urbe nu-i nici un tramvai Căci toate-s duse la culcare; La ore mici în Gara Mare Peronul e-un prelung alai.

Revăd ca într-un film firesc Adolescența-n sărbătoare, Cu mâna streașină privesc La timpul scurs în depărtare.

În sălile de aşteptare Prin fum ce cu cuţitu-l tai N-ai loc măcar s-arunci un pai, Dar afli hoţi de buzunare

Ca dup-un drum marinăresc Cu valuri și furtuni pe mare, Acum, când amintirea doare, De toate azi îmi amintesc

La ore mici în Gara Mare. Cu mâna streașină privesc.

Vasile Bolocan

Nicolae Nicolae NU FACEŢI CA EI! CAMPANIA ELECTORALĂ 2019 În campania de-acum Curg meniurile duium: Minciunele româneşti Şi gogoşele,,, săseşti.

HOȚUL ”CREDINCIOS” La ”sfânta vânătoare” când se duce, Neapărat își face semnul crucii, Și de i-a mers o dată sau mereu, Cunoaște numai unul Dumnezeu.

Adrian Timofte

Booklook nr. 59 pg. 8

Nicolae Mereacre

DUPĂ ŞASEZECI DE ANI Lui Constantin Iuraşcu-Tataia De-acum, Tataie, vorba aia: Să tot ai grijă de nepoţi, Să spui poveşti cu ostrogoţi Ori să mai ieşi să plimbi potaia. C-aşa-i destinul pentru toţi De când pe lume-i Himalaia; De-acum, Tataie, vorba aia: Să tot ai grijă de nepoţi ! Iar când te-o apuca văpaia Cum mai se-ntâmplă între soţi, Mai bine mergi de spală baia Că orice-ai face, tot nu poţi De-acum, Tataie...vorba aia !

Veron Ene RONDELUL RESEMNĂRII Replica lui C. Iuraşcu-Tataia Nu prea mai sunt slujiţi de vlagă Acei ce deveniră moşi: Îi vezi cu ochii lăcrimoşi, Iar sângele, parcă li-i bragă: Chiar dacă se mai cred cocoşi Atunci când trag câte-o uiagă, Nu prea mai sunt slujiţi de vlagă Acei ce deveniră moşi. Dar am şi-o mângâiere vagă, Că ştiu ceva de la strămoşi: Cică şi tineri viguroşi, Când îs cu soaţa lor cea dragă, Nu prea mai sunt slujiţi de vlagă!

RONDELUL ȘEFULUI I-am făcut o epigramă, N-am știut că mă complic… Am sperat că ține seamă Că eu nu-i sunt inamic. Firu-n patru nu-l despic Și nu fac din asta dramă; I-am făcut o epigramă, N-am știut că mă complic. Șefu-atunci la el mă cheamă Și-mi vorbește cam peltic: „După ce că ești mai mic, Pentru ce, măi panaramă, Mi-ai făcut o epigramă?” RONDELUL BURLACULUI D-aia, frate nu mă-nsor, Ca să nu fiu sub papuc; Ea să tragă din trabuc, Eu să fiu doar servitor… Crede-mă, nu-s eunuc, De harem nu-s păzitor, Dar eu, frate, nu mă-nsor, Ca să nu fiu sub papuc. Căci n-aș vrea, ulterior În instanță s-o aduc, Faptele să-i reproduc Față de judecător, D-aia, frate, nu mă-nsor!

Constantin Bucos

Constantin Iuraşcu-Tataia NU FACEŢI CA EI! PARTIDUL (definiţie) Partidul – un stup cu miere… Intrarea – e prin urdiniş… Statutul – un alişveriş… Scopul? – să poţi prinde putere! Nae Brădăţeanu

UNITATE PARTINICĂ Când toate le-au ieşit pe dos Şi cu parale-şi pritocesc un plan, Nu staţi! Ca să vă fie de folos, Mai bine săriţi pe ciolan! Liviu Balac

Booklook nr. 59 pg. 9

RONDELIŞTI CONTEMPORANI

RONDEL ARĂMIU Visa în codrul de aramă Sub frunze ce cădeau din zbor, Cu părul roș, prins c-o năframă, Precum un foc mistuitor. Pe când iubitul bea în cramă Un rubiniu amețitor, Visa în codrul de aramă Sub frunze ce cădeau din zbor. Drapat în clasica-i maramă Se răsfăța-n acel decor, Lansând parfum din vârf de gamă Cu sigla lui Christian Dior Visa în codrul de aramă.

RONDELUL SEMNALULUI DE ALARMĂ Multe când la noi se sfarmă, Ne-ndreptăm spre un impas, Dacă nu e bine tras Iar semnalul de alarmă. Dacă stai mereu retras Ca soldatul în cazarmă, Multe când la noi se sfarmă, Ne-ndreptăm spre un impas. De avem „cartușe”- n armă Poantelor să le dăm glas, Zi de zi și ceas de ceas, Umoristul să nu doarmă, Multe când la noi se sfarmă!

LA OGLINDĂ Sta fecioara la oglindă Și visa un Făt-Frumos, Evident, un Crai de ghindă Tandru, dar și voluptuos. Chiar de-o aștepta în tindă Flăcăiandru arătos, Sta fecioara la oglindă Și visa un Făt-Frumos. Agățându-și de o grindă Poza unui tip bărbos, Ce-ar fi vrut să o cuprindă Căci era un mare Boss... Sta fecioara la oglindă.

RONDELUL UNUI SCRIITOR În biroul său mereu Oboseala e stăpână, Muza nu vrea să rămână Iar el scrie tot mai greu. Zilnic, opera-și amână, Căci, prea des, el dă rateu În biroul său mereu Oboseala e stăpână. Dar visând la o cadână, Dobândi mai mult tupeu, Printr-un inspirat puseu Scrie, și-a intrat în mână... În biroul său mereu.

Eugen Deutsch, desen de Edy Mattes

Booklook nr. 59 pg. 10

Mihai Haivas

TOAMNĂ CU CRIZANTEME E toată toamna-n crizanteme Privind gingaş spre-albastru cer; Şi-o clipă n-avem a ne teme, De nopţile ce-or fi cu ger.

VECINĂ CU BLESTEME Eşti plină toată de blesteme, Nebuno, ai ajuns la cer Şi nici de-a naiba nu te-ai teme, Că-ţi crapă limba de la ger.

Clădim iluzii pentr-o vreme Şi care-apoi ca fumul pier… E toată toamna-n crizanteme, Privind gingaş spre-albastrul cer.

Eşti rea, şi mi-ai făcut probleme, Ţi-ai injectat demonic ser, Eşti plină toată de blesteme, Nebuno, ai ajuns la cer.

Nevoi ce te-ncolţesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, În care frigul nu mai geme Iar eu să cred că nu mai zbier,

Aud cum ura-n tine geme, Iar nebunia ţi-e de fier, De gânduri negre faci eczeme Şi-n piept la tine-i şantier,

Că toată toamna-i criza-n teme…

Eşti plină toată de blesteme...

RONDELUL CURCANULUI Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâş spre strada mare Împovărat şi cam stresat De spaima gripei aviare...

RONDELUL COVIDULUI Zicea covidul ruşinat, Privind vaccinul cu mirare, Că l-a făcut de râs în sat Şi-acum plesnea de supărare:

Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la-nchisoare?! Gândea curcanu-crâncenat Privind chiorâş spre strada mare...

- Ce mi-ai făcut, m-ai ,,promovat’’ Prin cărţi vestite şi ziare? Zicea covidul ruşinat Privind vaccinul cu mirare...

Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislaţia-n vigoare Şi-amenzi pot da, neîncetat, Şoferilor, la semafoare,

Acuma, ceasul mi-a sunat, Iar legea sfântă, în vigoare, Mi-a pus zăvor, şi-a adunat Atâţi nebuni să mă omoare,

Gândea curcanu-ncrâncenat…

Zicea covidul ruşinat...

Mihai Batog-Bujeniţă

Replici de Any Drăgoianu, Gorj

Booklook nr. 59 pg. 11

ANALIȘTILOR POLITICI La o simplă analiză, Toate-s vechi și nouă toate: Trece-o criză, vine-o criză Ca prin gări accelerate.

RONDELUL UNUI BEȚIV NOTORIU Tu cere-i milă sticlei de rachiu Și nopților pierdute în zadar, Când petreceai tu cu amicii, dar Regreți acum când este prea târziu.

Nici politica, surpriză, Teoria n-o combate: La o simplă analiză, Toate-s vechi și nouă toate.

Că ar putea rămâne, n-ai habar, Pe drumuri, chiar orfan iubitul fiu, Tu cere-i milă sticlei de rachiu Și nopților pierdute în zadar.

Teoretic, cu-o valiză Am zbura spre libertate, Practic, însă, fără viză Constatăm că nu se poate

Gândește-te cât ai greșit, că știu Prieteniile nu-s la pahar Și dă-le-un sfat și celorlalți, măcar Acum cât tu mai ești exemplu viu!

La o simplă analiză…

Și cere-i milă sticlei de rachiu!

ASISTATUL SOCIAL O, ce bine e când statu’ Îl asistă social! Vine banu’ la băiatu’ Fără muncă – și legal.

RONDELUL GARANȚIEI Eu sunt cu garanția expirată, Dar piesele de schimb să știi că merg Din suflet veselia nu mi-o șterg Căci amintirea ta-i imaculată.

Ține-i, Doamne minunatul Obicei, că-i ideal! O, ce bine e când statul Îl asistă social!

În vis în calea ta tot mai alerg Așa cum am făcut când fost-am fată Eu sunt cu garanția expirată, Dar piesele de schimb să știi că merg.

Cu BMW-ul, sau Fiatul El, mânat de-al vieții val, Și de-a lungul și de-a latul, Bate lumea-n mod egal.

Și nu pot fi pe tine supărată Că și acum dorințele converg Când dragostea topește și-un aisberg În viața noastră dragostea-i curată

O, ce bine e cu statul!

Eu nu-s cu garanția expirată!

Maria Chirtoacă, C-lung-Muscel

Booklook nr. 59 pg. 12

Georgeta Paula Dimitriu

RONDEL CU RAȚE Vecinul Gogu dă la rațe Porumb, mălai și tocătură, Și-aceste păsări dodoloalțe Consumă cu dezinvoltură.

RONDELUL AVOCATURII Am fost surprins încă o dată, Pe când furam o sărutare În clasa-ntâi unei fecioare, Iar ea m-a dat în judecată.

Cu coşul de nuiele-n brațe, Din zori de zi prin bătătură, Vecinul Gogu dă la rațe Porumb, mălai și tocătură.

Cum prezentam pericol mare Ea și-a luat o avocată C-am fost surprins încă o dată Pe când furam o sărutare.

Aseară, cu trei tipe hoațe, A consumat fără măsură La birt, în sat, turnând în mațe Și-acuma, sprijinit de șură,

Dar și-avocatul meu, o fată, Cum demonstră cu probe clare O… legitimă apărare, Iar eu… că-s parte vătămată,

Vecinul Gogu dă la rațe.

Am fost surprins încă o dată…

RONDELUL FETELOR DIMPREJUR Când eu observ o fată-n jur, Mă-ncurc în puncte cardinale, Mă ia un tremur în femur Şi mari ispite-mi dau târcoale.

RONDELUL CĂPIȚEI DE FÂN Ion și-a dezbrăcat bundița, Smaranda și-a lăsat cojocul, Căci vara nu te joci cu focul, C-ar scoate prea mult fum căpița.

Simt o căldură primprejur, Mă-ncearcă gânduri abisale Şi când observ o fată-n jur, Mă-ncurc în puncte cardinale. M-am însurat, mâncat în... tur, Mânat de poftele carnale, De-atunci nu pot privi în jur, Că soaţa mea îmi dă la gioale Şi, când observ o fată,-njur...

Și ferm convinși c-acesta-i locul Ca să-și mai stâmpere arșița, Ion și-a dezbrăcat bundița, Smaranda și-a lăsat cojocul. În floare-i toată poienița Și teiul a-nflorit și socul, Și cum în toate-i busuiocul, Iar jos pe iarbă-i Smărăndița, Ion și-a dezbrăcat bundița..

Florin Rotaru, Buzău

Booklook nr. 59 pg. 13

Emil Ianuş, Horodnic

RONDELUL AȘTEPTĂRII Unii semeni tot așteaptă Să le vină ajutoare Multe, pentru fiecare, Pe o cale cât mai dreaptă. Pentru muncă n-au chemare, Nu sunt puși pe-o bună faptă, Unii semeni tot așteaptă Să le vină ajutoare. Vrând să urce-o nouă treaptă Ei cerșesc în strada mare, Iar apoi cu-nverșunare Înspre vila lor se-ndreaptă… Unii semeni tot așteaptă. RONDELUL ȚĂRANULUI Badea a primit pământ Și-o să scape de nevoi, Munca i-e un lucru sfânt, Este harnic și vioi. A făcut un legământ C-o să crească vaci și oi… Badea a primit pământ Și-o să scape de nevoi. El s-ar ține de cuvânt Criza de n-ar fi în toi, De aceea mă frământ Că degeaba pe la noi

RONDELUL POEZIEI Să te închini unei păreri, Ce se numeşte poezie, Ce, începută de oieri, A cui e azi nu se mai ştie, Născută-ntotdeauna ieri, Fata-Morgana în pustie?... Să te închini unei păreri, Ce se numeşte poezie? Venită-i dinspre nicăieri Şi pentru care timp se scrie, Când merge tocul pe hârtie, Să-ntrebi nu poţi, numai să speri. Să te închini unei păreri? RONDELUL TIMPULUI RISIPIT De trece clipa, ce-a rămas După atâta viermuială? Atâtea gânduri de pripas, Risipa fără de sfială. Dacă-ţi răpeşte câte-un pas, Îţi râde existenţa goală. De trece clipa, ce-a rămas După atâta viermuială? E ca un fruct de ananas Clepsidra care te înşală, Dar n-ai, la ceas de îndoială, Să scoţi din mânecă vreun as.

Badea a primit pământ.

Ştefan Boboc

De trece clipa, ce-a rămas?

Corneliu Vasile, Bucureşti

Booklook nr. 59 pg. 14

RONDELUL LUI ADAM Adame, eu ţi-am dăruit femeia Ca să-ţi ogoaie trupul răzvrătit, Tu, biet soldat de vînturi hăituit, În bezna lumii rătăcind tranşeea.

RONDELUL HIDROAMELIORAŢIILOR Ceea ce numim captare Poate-n sat s-aducă apa, Când se trece la etapa Nouă-n sistematizare.

Tu, cel ce-nduri calvarul nesfârşit Cât îndurat-a Cristul în Iudeea, Adame, eu ţi-am dăruit femeia Ca să-ţi ogoaie trupul răzvrătit.

Să o bea, să-şi ude ceapa, Omul, când căldura-i mare, Ceea ce numim captare Poate-n sat s-aducă apa...

Da-n pieptul tău a-nmugurit ideea Preafericirii şi ai lăcomit: Te blestem, dar, ca trupu-ţi ostenit Să n-aibă veşnic tihnă. De aceea

Forţe corespunzătoare Sunt: Şi proiectanţi cu mapa Şi din cei ce-ar da cu sapa Dar e şi- un primar ce are

Adame, eu ţi-am dăruit femeia

Ceea ce numim cap tare!!

RONDELUL TANGOULUI La un Crăciun cu scriitorii, Pe când dansam „La Cumparsita”, Veneau la geam colindătorii Prealăudând Neprihănita.

RONDELUL TĂCERII ABSOLUTE Chiar dacă astăzi nu citesc nimic Aş vrea să-mi acordaţi îngăduinţă Şi chiar de vă surprinde-ntr-o privinţă, Iubiţi amici, prefer să tac chitic...

Pe sânii tăi – dogoritorii – Eu mă topeam ca stalactita La un Crăciun cu scriitorii, Pe când dansam „La Cumparsita”.

Am încercat, dar n-a fost cu putinţă Să scriu ceva viabil, deci vă zic: - Chiar dacă astăzi nu citesc nimic, Aş vrea să-mi acordaţi îngăduinţă!...

Ghicind sahare iluzorii În şoldul tău arzând ca plita, Cu biciul îmi croiam ursita Aşa cum fac doar muritorii

Dar poate, totuşi, din obişnuinţă, Nu evadez din propriul meu tipic; Aşa că am tupeul să prezic Că voi primi aplauze-n şedinţă

La un Crăciun cu scriitorii.

Chiar dacă astăzi nu citesc nimic!!

Ion Bolocan

Booklook nr. 59 pg. 15

Vasile Vajoga

RONDELUL OPTIMISTULUI Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară, Să-ți fie inima sprințară Și să te-alinte-n vers poeții.

RONDELUL DEMAGOGULUI Locvace, de o vervă nesecată, Promite multe, cu aplomb, cu zel, Cu false argumente și astfel E în dicton: „Acum ori niciodată!”

Fuscei destui mai sunt la scară, Frâu liber dai delicateții, Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară.

Avea cândva o mamă și un tată, Dar i-a uitat și-i confiscat de-un țel; Locvace, de o vervă nesecată, În epicentru este numai el.

Or fi duși anii tinereții, Dar de-ntâlnești o domnișoară, Cu mers felin de căprioară, Te-ndrăgostești ca toți băieții

Îmi pare că-i „materie întunecată”, Un increat, un apocrif, mișel, În jungla vieții dornic să răzbată Având pe Cațavencu drept model,

Atunci când ești în toamna vieții.

Locvace, de o vervă nesecată…

RONDELUL UNEI REUNIUNI În jur e numai lume bună, Se trag concluzii, negreșit, La întâlnire au venit Să fie-o vreme împreună.

RONDELUL IMPOSTURII Avem atâția impostori, Aici, în spațiul mioritic!... Ei și-au probat, din timpul mitic, Metehnele de mii de ori.

Spectacolul de-i reușit, Artiștii merită cunună; În jur e numai lume bună, Se trag concluzii, negreșit.

Nasc sori pe cer și se sting sori, Iar omu-i din paleolitic... Avem atâția impostori Că au atins azi pragul critic.

Doar cârcotașii pot să spună Că publicul nu-i mulțumit, Așa o fi, dar la sfârșit, Întreg banchetul merge strună… În jur e numai lume bună.

Omul onest, timid, atipic, E încercat de reci fiori Când vede inși fără simț critic Ce lingușesc din zori în zori... Avem atâția impostori!..

Vasile Larco

Booklook nr. 59 pg. 16

Teodor Praxiu, Vaslui

RONDELUL SALTIMBANCILOR POLITIC Bieţi saltimbanci, de voi ne este milă În teatrul prost, de cabotini politic, Când vă privim şi v-acceptăm în silă, Sperând să vă revină simţul critic.

HĂITAŞUL Am fost chemat să fiu hăitaş, Fiind sezon de vânătoare Ca să stârnesc vânatul mare Sau cel puţin un iepuraş

Destoinici robi la şpagă şi la pilă, Cu un discurs tâmpit şi paralitic, Bieţi saltimbanci, de voi ne este milă, În teatrul prost, de cabotini politic.

Au vrut ca să le fiu părtaş, Ştiindu-mă de ce-s în stare, Am fost chemat să fiu hăitaş, Fiind sezon de vânătoare

Fiind cam siguri că a vieţii filă Va şterge-un tern parcurs meteoritic Şi-n viitor asemenea reptilă Va dispărea din spaţiul mioritic,

Observ, când plec înspre imaş Că-s urmărit de-o arătare, Şi hăituit ca un borfaş... Mă-ntreb acuma: „De ce oare?”

Bieţi saltimbanci, de voi ne este milă...

Am fost chemat să fiu hăitaş.

RONDELUL POSIBILITĂŢII Ei bine, astăzi e posibil Aşa cum n-a mai fost vreodată, Să vezi cu ochii, incredibil, Acea schimbare-adevărată.

LA VÂNĂTOARE... Am fost şi eu la vânătoare Într-un climat de nedescris, Acum fiind sezon deschis Pe dealul de la Valea Mare

Să vrei să uiţi ce-a fost oribil, Să speri că lumea-i minunată, Ei bine, astăzi e posibil Aşa cum n-a mai fost vreodată!

Cu o-nţeleasă nerăbdare Şi pregătire cu dichis, Am fost şi eu la vânătoare Într-un climat de nedescris

Mai poate-un lider inflexibil Şi fals să-ntoarc-a vieţii roată, S-aplauzi iarăşi ce-i penibil Şi tot ce vrei să nu se poată?

Stăteam cu puşca-n aşteptare Şi-un ochi pe jumătate-nchis C a să observ orice mişcare, Dar m-a trezit un groaznic vis,

Ei bine, astăzi e posibil! Gheorghe Bălăceanu

Am fost şi eu la vânătoare. Nicolae Munteanu, Sibiu

Booklook nr. 59 pg. 17

RONDEL DE IARNĂ Visând în zori la dulcea primăvară, Văd ghiocei și scânteieri de soare Doar ferestruica mea-i necruțătoare, Mi-arată că afară ninge iară.

PARFUMUL VORBELOR ÎN VÂNT Parfumul vorbelor în vânt Mireasmă dulce-amăgitoare E leagăn vieţii, dulce cânt Balsam de inimi visătoare…

În valuri mari, compacte de ninsoare Întrezăresc o iarnă rea, hoinară… Visând în zori la dulcea primăvară, Văd ghiocei și scânteieri de soare.

Te-mbracă-ncet cu-al lor veşmânt Şi te îmbată: ce licoare! Parfumul vorbelor în vânt Mireasmă dulce-amăgitoare

Nu-mi pasă că e tristă, solitară Și este anotimpul care moare, Căci inima în pieptu-mi nu mă doare, E veselă și tânără, sprințară,

Crezând în sacrul jurământ Şi-n alte vorbe sunătoare Nici nu pricepi că eşti înfrânt Şi chiar te miri cum de te doare

Visând în zori la dulcea primăvară.

Parfumul vorbelor în vânt

RONDELUL IUBIRII Iubire iar mă ocolești, Doar fără mine nu trăiești, Iar visul nostru ca-n povești Uitării-l dai, îl năruiești?

RONDELUL CELUI CE INSISTĂ Respect acelui ce insistă, Chiar dacă gestul e meschin, Căci el alungă ziua tristă Şi-alungă orice suspin

Poți oare să nesocotești Când mi-ai promis că mă dorești, Iubire iar mă ocolești, Doar fără mine nu trăiești.

Ca el sunt mulţi, ştiu că există, Doar ei fac cerul mai senin Respect acelui ce insistă, Chiar dacă gestul e meschin

De ce nu vrei să te oprești O clipă, știu că mă iubești, Tu indexare-atât cât ești Deși ești mică-o să mai crești,

Deşi-s o fire ateistă Pân-la pământ eu mă închin În faţa celui ce insistă Să dea ciubucul cel divin!

Nu vreau să mai mă ocolești!

Respect acelui ce insistă... Florina Dinescu, Ploieşti

Amalia Costinescu Crusos

Booklook nr. 59 pg. 18

LA ȘCOALA DIN SAT În septembrie, la catedra de limba română s-a prezentat un licențiat al universității ieșene care l-a cucerit pe Sebastian de la bun început cu purtarea lui deschisă și în același timp vag ironică. Nicolae Harabulă avea o figură interesantă, de intelectual rasat, cu o ținută îngrijită și o doză de pedanterie în tot ce făcea. Se auzise că numai datorită unor intrigi de culise n-a rămas asistent la facultate. La lecții opta pentru învățarea activă, refuzând îndoctrinarea și practicile conformiste de memorare mecanică. Originar din Hudești, Nicu s-a împrietenit repede cu Sebastian, făcându-și confidențe și amendând cu umor marasmul ședințelor lungi cu discuții stupide și limbaj de lemn la care erau obligați să participe. Își trimiteau bilețele cu reflecții acide, fără a se menaja reciproc, cu replici versificate și comentarii epigramatice: „Patru, două - trei cuvinte/ Fără cap și fără coadă,/ Nu-ți mai screme acea minte!”. Din păcate, n-a stat decât un an, s-a transferat la Liceul din Vicov de Sus, apoi la cel din Stulpicani. La școală au apărut și alți absolvenți de facultate, care însă n-aveau de gând să se stabilească la țară. Ardeleni, munteni, bănățeni sau moldoveni primeau repartiția departe de locurile de baștină, conform politicii de omogenizare demografică a României socialiste, însă cu timpul tindeau să revină acasă. Primiți cu un entuziasm moderat, aceștia au devenit obiectul predilect al bârfei locale, oferind parcă dinadins subiecte palpitante. Pe profesoara de biologie Corina Condrea o lua la plimbare cu motocicleta doctorul veterinar, care locuia la Boghenița. Gazda lui ținuse prăvălie pe când îi trăia bărbatul, se îmbrăca și se purta ca o doamnă de la oraș. Auzind gemete și țipete din camera chiriașului, s-a grăbit să tragă cu ochiul prin perdeluța de la ușă. Încleștarea sălbatică a celor doi a uluit-o peste măsură, făcând-o să murmure mai mult pentru sine decât pentru a se face auzită: „Domnuțule dragă, numai să n-o omori, domnuțule dragă, te rog eu, domnuțule dragă…”. Ceea ce i-a fost dat să vadă întrecea imaginația ei de femeie serioasă și i s-a părut vrednic să împărtășească vecinelor. Profesorul de istorie Virgil Tihorean, venit din Bihor, fusese văzut prinzând raci pe prundul Sucevei, însă nimeni nu știa dacă îi mânca și cum îi prepara. Copiii spuneau despre el că e cam ciudat, fiindcă îi pedepsea să stea în echilibru în coșul de gunoi din clasă și îi punea să repete în cor anii de domnie ai voievozilor. Despre profesoara de geografie Geta Dumitrovici se vorbea că face ochi dulci bărbaților, deși era căsătorită de curând. Asta putea să confirme și Sebastian, care o aștepta în cancelarie de la ora șapte dimineața, când sosea cu trenul de la Rădăuți. Mult mai incitantă pentru sine și pentru agenda rustică era legătura lui cu profesoara de engleză. Marineta Lazea se trăgea din părțile Buzăului, iar numele satului – Poșta Câlnău –, te ducea cu gândul la un loc de popas unde se schimbau caii pe vremea poștalioanelor. Mică de statură, negricioasă, sociabilă, fata intrase în grațiile nevestei directorului, care se bucura că o să aibă cu cine schimba o vorbă și i-a găsit o locuință în apropierea școlii. Doamna Căruceru vedea în Sebastian o partidă potrivită pentru Neta, considerând irelevantă, după părerea ei, diferența de înălțime: - Uite, Sebi, Marineta m-a invitat să văd cum s-a aranjat. Nu vrei să vii și tu, am avea mai multe de povestit… Cei doi se împrieteniseră deja, glumeau și se tachinau în cancelarie, în curtea șco-

Booklook nr. 59 pg. 19

lii sau la practica agricolă. Îndată ce au rămas singuri, fata a scos dintr-un dulăpior o sticlă cu afinată: - Am o surpriză pentru tine, n-am vrut să-și închipuie doamna cine știe ce… acum putem să ciocnim un pahar, știu că-ți place. - Mă întrebam eu ce lipsește din decor. Despre asta era vorba. - Sper să nu afle seniorii de la școală, care deja mă suspectează de intemperanță. Dar mie-mi vine să râd când îi văd pozând în moraliști, cu cât aplomb și ce sentențios vorbesc unii cu alții, de parcă n-am ști ce existență ternă și banală duc. - Să știi că nu sunt toți așa, și când spun asta mă gândesc la domnu´ Bolocan. - Pe mine mă deranjează doar fariseismul. Și mă refeream mai ales la soții Grigoreanu care fac naveta de la Gălănești. Noi, fetele, avem un simț al nostru și intuim dorințele libidinoase ale bărbaților. - Dacă-i așa, înseamnă că-ți dai seama și la ce mă gândesc eu acum. - Ei, și tu…, s-a amuzat Neta, n-ai vrea mai bine să dansăm? - Așa, fără muzică? - Am pickup-ul de la școală, le pun copiilor discuri în engleză, să deprindă pronunția corectă. - Să înțeleg că un text în limba engleză are sonorități de natură să stimuleze dansul? - Nici chiar așa, deși engleza e pe de-a-ntregul muzicală și logică, însă eu am cumpărat două discuri cu muzică ușoară de la librăria din Rădăuți. Neta nu s-a împotrivit când a înlănțuit-o cu brațele, s-a lăsat purtată de ritmul tangoului argentinian, ușor amețită și înfiorată. Apoi totul s-a întâmplat mult prea în grabă, nau reușit decât să-și potolească dorințele într-o zbatere scurtă și violentă pe un colț al divanului. - Te aștept mâine seară, i-a șoptit ea la plecare, ai grijă să nu te vadă cineva… ***** Când mergea la Iași, Sebastian obișnuia să răsfoiască paginile cărților vechi înșirate pe rafturile anticarilor de pe Strada Lăpușneanu. Se întâmpla să găsească titluri din bibliografia pentru examene, dar cel mai mult îl atrăgea beletristica străină, ediții pe care nu le găseai în librării. Când nimerea vreun exemplar din colecția erotică nu ezita să-l cumpere și se delecta cu imagini și descrieri explicite. Parcurgea secvențele licențioase din cărțile marchizului de Sade, ale lui John Cleland, Boyer d´Argens, Guillaume Apollinaire, Henry Miller, gândindu-se că la noi astfel de fantezii erau interzise până și la lectură. Lui Sebastian îi plăcea s-o vadă pe Neta în costumul Evei, ceea ce ea nu-i refuza, dimpotrivă, părea să se simtă în largul ei. O privea cum se întinde după cana de cafea, răsucindu-se pentru a-i zâmbi sau aplecându-se pentru a ridica paharul și a-i turna din sticla cu lichior. O privea cu emoția așteptării a ceea ce va urma și fata nu-i înșela așteptările. Într-o seară a venit împreună cu prietenul său Ciprian, s-a lăsat cu chef, iar după plecarea doctorului s-au urcat pe cuptor. Focul în sobă se stinsese de mult, plita pe care a fiert oala cu vin se răcise, doar cărămizile de deasupra vetrei mai păstrau căldură. - Lasă-mă pe mine, i-a șoptit Neta, după ce și-au lepădat hainele, înghesuindu-se în spațiul strâmt din dosul hornului. Fata s-a așezat deasupra, stimulată de frenezia mângâierilor, plesnită peste șoldurile ce-și întețeau ritmul, oprindu-se brusc pentru a-și relua dansul cu o izbucnire pătimașă, pregătind un final prelung și intens al plăcerii. *****

Booklook nr. 59 pg. 20

Marineta afla de la nevasta directorului tot ce se bârfea în sat și simțea nevoia să-i împărtășească și lui Sebastian: - Știi ce vorbește nora preotului despre tine și doctorul Ciprian? Că umblați aiurea, sfidați lumea, petreceți fără măsură, iar cei de la Sfatul Popular nu văd cu ochi buni prietenia voastră. Asta i-a zis bărbatul ei, care e contabil acolo. - Nu-mi spui nimic nou, am primit și de la alții mesaje de genul ăsta, pe care nu le bag în seamă. - Și doamna Căruceru era supărată, s-a plâns că îl luați pe Hărăluță cu voi, iar el ajunge acasă amețit, are o vârstă și poate oricând să dea de necaz. - Știi bine că directorul nu se dă în lături de la petreceri, ea tolocănește întruna, el nu-i răspunde și-și vede mai departe de treabă. - Dar și la școală au început să ne poarte de grijă… la ultima ședință m-a întrebat Ica, educatoarea, cum de n-ai venit și tu cu mine la filmul de la cămin. - Ăsta-i genul de probleme care-i frământă pe unii, nu le mai da atâta importanță. Sebastian pleca la o bucată de noapte, iar vizitele repetate nu puteau trece neobservate într-o comunitate în care orice știre era colportată copios. După nici două săptămâni de la această discuție, Neta l-a luat deoparte într-o pauză în curtea școlii: - Să știi că astăzi mă mut. Am găsit altă locuință, la gestionarul de la cooperativă, imediat la stânga pe ulița Remezăului. Să vii după ce se întunecă, o să-ți povestesc mai multe… Bucătăria de vară în care Marineta apucase deja să-și ducă lucrurile nu avea vedere spre uliță, era mai izolată și oferea mai multă intimitate. Sebastian a fost șocat de ce i-a fost dat să audă: - Știi ce mi-a spus fosta gazdă? Că nu mă mai poate ține, fiindcă bărbatu-său se uită pe geam la ceea ce facem noi și nu doarme nopțile din cauza asta. - Dar am văzut că ai pus ziare în fereastră. - Așa-i, numai că el se urca pe un scăunel ca să ne vadă mai bine. - Nu-i de mirare, câtă vreme despre același individ se știe că, atunci când îl cicălea nevasta, se răzbuna pe dânsa aruncând găleata cu apă peste podele. Legătura cu Marineta a mai durat până în vacanța de vară, când fata a plecat la părinți și s-a transferat definitiv mai aproape de casă. A rămas cu amintirea acelor nopți de taină sfidând bâlbâiala morală și platitudinea existenței din acea vreme. Nemulțumirea soției directorului n-a rămas fără urmări, iar Sebastian și-a dat seama de unde i se trage când acesta s-a scuzat că a fost nevoit să vacanteze catedra lui de limba română. A început un lung șir de zile și ore pierdute pe la ușile inspectoratului școlar, la comitetul județean de partid din Suceava și pe treptele altor instituții de resort, până ce a obținut o suplinire la Școala din Vicov de Sus - Est. Atunci a înțeles că nimeni nu te bagă în seamă dacă nu faci parte din sistem și, cu recomandare de la noul său director Vasile Pârghie, a intrat în Partidul Comunist. Mai târziu Ciprian l-a ironizat pentru această decizie care, după părerea lui, era „o recunoaștere a incapacității de a-și asuma niște principii”. Victor Iosif (Fragment din romanul Avatarurile unei vieți banale)

Booklook nr. 59 pg. 21

UNICUL ŞI INIMITABILUL MOISE ŞI „SCRIPTURA" Vrând poruncile divine Să le pună în scriptură, Întreba pe orişicine: „Ai vreun om la editură?" EVREII ŞI OAZA PROMISĂ Duşi de Moise prin deşert – Scopul, oarecum incert ‒ Istoviţi, găsiră oaza, Însă oaza lor fu… Gaza. DINTOTDEAUNA, EVREII VISAU SĂ PLECE Musculoşi, spinări solide, Asudând la piramide, Se rugau în cinci limbi moarte: Ramses, dă-ne paşapoarte!

SOLUŢII TEHNICE ORIGINALE Inginerul Moise – S.R.L. Exod – Peste Marea Roşă vru să 'nalţe pod; Dar având probleme mari cu aprobarea, Aranjă cu Şefu’ să despice marea.

TEMPERAMENT DE EVREU Caractere mult intrepide, Nălţând vârtos la piramide, Când lutul nu se întăreşte, Înjură crunt pe evreieşte.

DIETĂ ÎN SINAI Cu dieta lui spartană, Moise puse pe evrei Să înghită zilnic mană; El – momiţe, mititei...

PĂCATELE MELE… Trece sub tăcere Tora, Dar iudeii toţi visau, Şi-n Sinai tot întrebau De Sodoma şi Gomora.

EPITAFUL LUI MANDEA Satu-a necăjit cu-aceste Strigături ce-nţeapă încă, De-aia zace-n groapă peste „Şapte văi ş-o vale-adâncă.”

DE PATRUZECI DE ANI SPERANŢĂ Nu fi Doamne inuman…; Cum suntem în fundu’ gol, Ne promiţi că-n Canaan, Vom găsi, şi noi, petrol? DEBUSOLARE ȊN SINAI Zeci de ani au rătăcit Prin pustiu sub aprig stres, Că Prea-Sfântu’ s-a zgârcit La un jaf de GPS. SCUTIRE LA CUŞER Au fost iudeii încântaţi Când Domnul şi-a făcut pomană, Şi de Şabat ‒ în loc de mană ‒ Porni să plouă cu cârnaţi.

Sorin Finchelstein

Booklook nr. 59 pg. 22

CARICATURA BOOKLOOK-ASHA

Desen de Costel Pătrăşcanu

RISIPITORI DE EPIGRAME FRATELE MAI MARE Îmi ia din casă bucuria, Îmi ia şi dor, şi libertate, Îmi ia toţi codrii şi câmpia Şi-mi lasă…dragostea de frate!

UNUI ATACANT MEDIOCRU Un fotbalist în rai a poposit Iar Sfântu` Petru, hotărându-i soarta, S-a arătat un pic nedumerit: „Dar cum ai nimerit, creştine, poarta?!”

PROUSTIANĂ Ninsorile de sus când se tot cern Şi nu eşti, sigur, dintre cei avuţi, Porneşte cu colinda la Guvern În căutarea banilor pierduţi… Gheorghe Bâlici

BILANŢUL VIEŢII În necrolog – doar fapte bune (Oricum, edenu-i iluzoriu). Pe cele rele-o să le-adune Satana, în rechizitoriu. Ion Diviza

Booklook nr. 59 pg. 23

IN MEMORIAM, VERON ENE n. 26 sept. 1948, ROŞIORI DE VEDE jud. TELEORMAN Profesiune: inginer spec. Electromecanică Membru al Uniunii Epigramiştilor din România; 1990 Membru al cenaclurilor de umor „Danubius” din Brăila şi „Academia Liberă” «Păstorel» din Iaşi; Colaborator la publicaţiile Opinia, Epigrama, Ancheta, Urzica, Almanahul Perpetuum comic, Papagalul, Scaiul, şi la rubricile de umor ale cotidienelor Flacăra Iaşului, Opinia, Monitorul, Ziarul de Iaşi ş. a.S-a stins din viaţă prematur, în urma unei agresiuni, la 22 aprilie 1997.

FIGURI DE BOLTAGII: VERON O aşchie de om ! Apariţie meteorică în soborurile noastre de vinerea – vine-pleacă – lăsând în urma sa o dâră din parfumul misterios al fluturilor de noapte, atraşi pentru câteva clipe la palida reverberaţie a opaiţului ce luminează prispa de la Bolta Rece. O făptură aproape transparentă, imponderabilă, păşeşte uşor ca fulgul, pipăind parcă drumul cu nişte antene nevăzute, se strecoară tăcută în mijlocul nostru, arborând un surâs aproape imperceptibil. De la început te uluieşte luciul de abanos al unei calviţii fără de precedent în rândurile boltagiilor, care prefigurează o maşină de gândit, undeva acolo, dedesubt, cu multe ansambluri şi subansambluri electronice în plină activitate. O frunte boltită, ca turla întunecată a unei bazilici bizantine, dedesubt două sprâncene pălite şi ele de o prematură pleşuvie încoronează doi ochi încercănaţi pe care-i bănuiesc cercetători şi parşivi, sfredelitori şi strălucitori ca ai liliacului în bezna nopţii. Luată întru totul, această creatură plăpândă, aproape imponderabilă, e plină de contraste. Adesea, o voce metalică, plină de inflexiuni şăgalnice, îţi mângâie auzul cu un umor inegalabil, dublat de logica unui fin spirit de observaţie. Mâinile sale subţiri, agitate, în contrast cu figura-i imobilă când se joacă pe masă cu bricheta, ca un copil scăpat la jucării, când mângâie paharul cu coniac ca pe sânul fraged al unei fecioare. Mai mult ca orice te loveşte gândirea lui aforistică plină de har şi subînţelesuri aşa cum e dezvăluită în catrenul Rugă: Scuteşte-ţi rătăcita turmă,/I-ajung lumeştile nevoi;/Dă-i, Doamne, mintea de pe urmă,/Nu judecata de apoi !

Portret semnat de Jean Buhman în Terfelogul Boltagiilor, la 30 septembrie 1998, când Veron Ene împlinise 40 de ani.) CHEMARE În lumea muzicii uşoare În stare de-un succes facil, Sunt multe fete cu chemare, Sau altfel zis cu... sex-appeal!

DEFINIŢIE Minciuna este o cortină care Ascunde după faldurile sale, Probabil din motive de pudoare Nenumărate adevăruri goale.

DESTIN Calomniile, făcând Parte din minciună, mor Foarte repede, curând După victimele lor.

FAMILIE DE CHIRURGI Dragoste aleasă Pentru meserie: Ăştia şi acasă Sunt la bisturie!

Booklook nr. 59 pg. 24

GREU DE URNIT - Bărbate, nu mai bea! zice Pompilia dând peste cap un clondir. Hai, acasă! - De ce te grăbești, iubirea mea selenară? răspunde Hanibal ușor bâlbâit. O dată pe an e revelionul. Mai beau o bere și apoi... ne mai gândim. - Ai mai băut o bere să te dregi matinal. Mai precis, o ladă. - De ce exagerezi? Lada n-am băut-o. Am băut doar lichidul. Foarte curios! Mă întreb de ce nam vizitat deloc baia. - Îți explic eu de ce. Și te rog, nu cumva să bei din damigeana de sub masă! E timpul să plecăm acasă. - Nu vreau acasă! protestează Hanibal. Cheful meu este în toi. Apropo, unde sunt gazdele? - Sunt în vacanță la Poiana Brașov. Au plecat și Popeștii. Am rămas numai noi doi. - Ce oameni, domnule! Halal ospitalitate românească! Te invită la revelion și ei pleacă de acasă. Ziceai că e o damigeană sub masă? - Nu mai este. Am dus-o în baie. Dacă mai ai chef de vin, vezi că mai este altă damigeană pe balcon. - N-am cum să ajung pe balcon, soarele vieții mele. Nu pot să mă ridic de pe scaun. Și tu îmi ceri samavolnic să ajung până acasă! N-ai pic de milă pentru neputința mea! - Ba, am! Am ... să sun la Pompieri să te care cu tulumba. - Ce tulumbă, dragostea mea!? Numai tulumbe visezi. Tulumba este doar un furtun lung. - Atunci, voi suna la Salubritate, să te care cu tomberonul. - Bravo ție! După atâția ani de căsnicie, consideri că un poet național de talia mea județeană este un gunoi! Mulțumesc pentru apreciere și pentru că mi-ai adus damigeana de pe balcon. - Ți-am adus-o din dragoste, bardul meu preferat. O mai bei pe asta și plecăm acasă. Revelionul s-a terminat! - S-a terminat!? Când s-a terminat? - Acum două săptămâni. Hanibal cugetă cețos câteva momente uluite, după care zice împleticit, dar ferm: - Atunci, este perfect! Din solidaritate cu frații noștri moldoveni, începem chiar acum și revelionul pe stil vechi. Cheamă-i repede și pe Popești! schiță umoristică de Mihai Frunză

Booklook nr. 59 pg. 25

SONETE ÎN DUEL

PRIMA CONCLUZIE Te-ascult de-o vreme, scursă în neştire Cum îmi vorbeşti de semnele din stele, De lacăte, văpăi şi taine grele Sau de furtuni în prag de nemurire.

O PRIMĂ PUNERE LA PUNCT Poveştile mai triste sunt. Anume Altarele au alergat afară, Unindu-se cu dracii ce chemară Licoarea unor cântece de lume.

Mă plimbi nevinovat printre belele Cu morţi din alte lumi, cu izbăvire Pe fond de clipe smulse din simţire Şi prin păcate puse-n ghilimele.

Iluziile-n taină se schimbară? Nestingherit doar ceru-i să-şi asume Arsura universului ce-n spume Îşi leagănă legenda milenară?

Ai tu ceva, un nu ştiu ce, o taină, Că poţi să-mbraci sonetul într-o haină Cu nasturi din safir sau din rubine;

Uimirea fu din nou sacrificată: În gheara morţii crâncene, enormă, Stă prima ta concluzie de seamă,

Dar de-l dezbrac cu grijă de veşminte Şi risipesc beţia din cuvinte, Nu spun nimic… dar sună foarte bine!

Absurdă-n fond, dar strălucind de formă Căci nu ştiu dacă ţi-am mai spus vreodată Eşti prea fictiv să poţi intra în ramă!

ÎN STILUL TĂU… M-am întrebat, ficţiunea oare ce e? Şi-am răsfoit avid dicţionare, Dar n-am găsit idei lămuritoare, Ba chiar, nu am găsit nici o idee.

ÎN ALTFEL DE STIL Acum, când ficţiunea e chemată Să steie martor răzvrătirii noastre, Când chiar şi ameninţarea unor astre N-ar mai putea din drum să ne abată.

Au fost şi filozofi celebri, care S-au pus de-acord că este o scânteie Ce nu a fost, iar urma-i rozacee Deşi n-o vezi, există prin urmare.

Acum, când la tot pasul cresc dezastre Sub poleiri ce nu trădeaz-o pată, Îmi amintesc de-o pană decedată Sub greutatea cugetării voastre.

Dar eu rezum problema sine-die: De câte ori concretul mă îmbie, Îmi spun în barbă c-asta nu-i a bună,

Că visul vostru pur cu Berenice Vă poate prăvăli-ntr-o groapă, amice, O-ntrezărim, de când nemicnicia

Deci mă întorc timid spre Berenice Şi te întreb, justificat, amice: De ce-ai mâncat ridichile de lună?

Vă dă târcoale ascunzându-şi blana (Pesemne, presimţit-a, năzdrăvana, Că poate concura cu măreţia!)

Mircea Trifu

Booklook nr. 59 pg. 26

George Corbu

DIN ISTORIA EPIGRAMEI În numărul 58 (2021) al revistei Booklook am început prezentarea cărții „Antologia Epigramei Românești”, publicată în 1934 la Editura „Cartea Românească”, București (Ediția a II-a, revizuită și adăugită), avându-i ca autori pe doi cunoscuți epigramiști ai vremii: A.C.Calotescu-Neicu și N.Crevedia. Continuăm cu exemplificări din fiecare epigramist antologat( păstrând ortografia folosită de autorii ediției). Din creația lui Toma Florescu (1872- 1923), prezent doar cu 6 epigrame, am ales: UNUI POET DECEPȚIONIST UNUI LAN DE GRÂU Ți s'au spulberat iluzii Poeți flămânzi te-au admirat Multe până în prezent. Și'n mândre versuri te-au cântat. Ai rămas din toate numai Iar tu pe toți deopotrivă Cu iluzii de talent. I-ai răsplătit cu o colivă. Epigramistul cel mai cunoscut la data editării antologiei, Cincinat Pavelescu, este prezentat cu 24 de epigrame, dintre care am propus următoarea selecție: UNUI POET NETALENTAT, UNUI PRIETEN CARE, ÎNTR-O DAR FOARTE PLETOS CRONICĂ, MĂ FĂCUSE „SPIȚER” Găsesc că prea se'ngâmfă el Mă faci „spițer”, dar nu m'apasă Cu păru-i arhiabundent: Sarcasmul tău cel culinar: Alecsandri era mai chel M'aș face chiar veterinar, Și... parcă-avea mai mult talent! Ca să-ți fiu „doctorul de casă”. UNUI CONFRATE INDISCRET Amândoi avem o boală Și-am căzut victima ei: Eu, chelia naturală, Tu, chelia... de idei!

UNUI AMATOR Na-ți epigrama, am citit-o, Dar, nu știu - naiba să mă ia! Plăcerea de-a ți-o înapoia E singura ce am simțit-o.

UNUI OM FĂRĂ MESERIE Susții mereu că Cincinat Nu e poet, ci magistrat. Dar bine-ar fi să lămurești, Amice, tu ce naiba ești?! Urmează un alt nume cunoscut printre epigramiștii anilor treizeci, Radu D. Rosetti cu 18 catrene selectate de autori, dintre care am ales: DOMNULUI X UNEI SURORI DE CARITATE Capetele unor oameni O! sora mea de caritate, Au produs ceva în viață; Tu, care'n veci ai lecuit, Numai capul dumitale Desigur, ca varietate, N'a produs decât mătreață. Pe mine m'ai îmbolnăvit. UNUI BEȚIV Doctorul i-a spus odată Să nu bea prea mult lichid; El l-a ascultat îndată, Și de-atuncea bea... solid.

CAMEREI ȘI SENATULUI N'o insult că nu mi-e felu’, Dar ciudată țară, zău: A pus Camera spre Bellu, Și Senatul la Muzău!

Booklook nr. 59 pg. 27

Autorul primei antologii „Epigramiștii noștri” (1914), pe care am prezentat-o în Nr 57 al revistei Booklook, Sofronie Ivanovici, este prezent aici doar cu cinci epigrame și un distih antologic. Am selectat: UNUI DENTIST PE MORMÂNTUL UNEI LITERATE În arta ta, cum operezi Aici zace-o literată Nu ai rivalitate. Ce-a fost mare, doar ca fată! Toți clienții te admiră Cu gurile căscate. Din renumita familie de epigramiști QUINTUS, publicat în antologie este I. IonescuQuintus (1875 -1933) cu șase epigrame. Am reținut: UNUI SCRIITOR UNUI OM DE NEAM Dacă scapi de sărăcie, Nu se poate, zău, mă crede, Spui că nu mai scrii de loc. Fără de cusur un om. Joacă la o loterie Eu nu-s om de neam, se vede, Poate c'om avea noroc. Iar tu nu ești neam de om. Urmează Cridim (Cristea N. Dimitrescu), modest reprezentat doar de șase epigrame, selectate fiind: UNUI BARD EPITAF UNI FILOSOF În loc ca să-i trimiți și ei Ce liniștit aici petrec A tale versuri pe hârtie, Prin capul meu, ce vast hotel! Mai bine dă-i o poezie Ce gânduri n'au trecut prin el! ... De 20 de lei. Acum doar șoarecii mai trec. Doar cu trei epigrame apare Ion Niculescu-Chic (1879-1934), aleasă fiind aici următoarele: UNUI CONFERENȚIAR LA RADIO LA UN BAL MASCAT În fiecare săptămână, ,,Jos masca!”- şi-ameţit băiatul Ne tot pisează, ne-a spetit: I-o smulse, dar când s-o privească, Dar înghițim, căci e grea lupta Sub catifeaua protectoare În contra unui parazit. Se ascundea o altă mască! Avocat, deputat, ministru, I.Gr. Periețeanu (Narcis) are 12 epigrame,dintre care am selectat: UNOR DECORAȚI UNUI SOȚ Privind la pieptul vostru decorat Îmi zici în glumă, fluturaș, Constat, cu cea mai sinceră durere, Și pentru asta nu-ți fac vină; „Cruci” fără nici un fel de Dumnezeu Am fluturat, ca un poznaș, Și-un jalnic „cimitir” de caractere! Chiar pe la tine prin grădină. Profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române, Vasile Bogrea (1881-1926), are aici doar șase epigrame foarte bune, dintre care am ales: CURȚII DE LA HAGA UNUI PREDICATOR În orice important litigiu, De-ai fi un om cu mintea trează, Ea dă sentințe cu prestigiu. Ai ști-o tu și fără mine: Întreaga lume le salută Toți popii binecuvîntează Și nimeni nu le execută. Dar nu toți cuvîntează bine.

Booklook nr. 59 pg. 28

Poet, prozator și dramaturg, dar și autorul mai multor plachete de epigrame, Constantin Râuleț, apare cu opt catrene. Am ales: UNORA UNUI CONFERENȚIAR Și-n cimitir sunt flori, sunt flori în șir Dus de ale artei valuri, Comori de forme mândre și colori Oratorul făcea larmă; Dar țintirimul nu miroase-a flori, Noi dormeam visând în staluri, Ci florile din el a cimitir. El vorbea... să nu adoarmă. Publicistul Vero (Leon Wechsler), are în antologie șase epigrame, selectate fiind: UNEI FEMEI CĂLDURILE Eu cu glumele mărunte Vai, mă sâcâie căldura Descrețesc azi orice frunte; Și-un amic al meu la fel. De-aș glumi chiar toată viața I-aș cârpi vreo două palme, Nu-ți pot descreți și fața. Să mă răcoresc nițel. I.C.Popescu-Polyclet, are 9 epigrame, alese fiind următoarele: UNUI NEGUSTOR DE CEREALE LUI CINCINAT, EPIGRAMIST Învârtești negoț de seamă, ȘI... CHEL Contradicții nu încap: Eu știu de ce te porți cu lumea În remize - ai cereale Așa'ndrăzneț și ai noroc, Iar tărâțele în cap. Căci ura ei nu poate face... Să-ți ia vreodată părul foc. (Va urma) Pagini realizate de Mihai Haivas

CUGETĂRILE UNUI FOLOSOF ANTIC DIN ZILELE NOASTRE ATENA= Simbol al înțelepciunii feminine, este cea care i-a convins pe bărbații greci că, decât să muncească, este mai rentabil să stea toată ziua în taverne pe banii turiștilor români. SOFIA= Alt simbol al înțelepciunii feminine, este cea care i-a convins pe bulgari să vândă castraveți grădinarilor români. MALAGA= Nu este nume de femeie, dar este nume de vin și în mintea bărbaților arată ca o bacantă generoasă. MICA SIRENĂ= Este o daneză frumoasă, dar este prea mică și poți fi lesne acuzat de corupere de minore. SEVILLA= La fel ca Mița Baston, care s-a încurcat cu un frizer, spanioloaica asta focoasă sa lipit de un bărbier. IZA ȘI MARA= Două nume foarte scurte, pe care maramureșenii ce au fobie față de apă să le poată pronunța la beție. FLORENȚA= Una pe care Leonardo da Vinci a iubit-o așa de mult, încât n-a mai suportat alte femei și s-a orientat spre bărbați. Mihai Frunză, estet amator de onomastici

Booklook nr. 59 pg. 29

IOAN AL PETRULEA GÂRDA RELOADED ZODIACALĂ(?) Cu riscul de a fi urât, Vă spun ce-o să vă doară: Că nu pot învia decât Născuții din Fecioară! GHINION Acei ce m-au adus cu carul În cimitirul de sub deal Mi-au pus în groapă celularul, Dar, din păcate, n-am semnal... TENACITATE O viață-ntreagă a muncit La caracterul meu nevasta Și-acu-s perfect, a reușit! E drept, abia pe lumea asta... MINUNE! EPITAFUL UNUI TICĂLOS Când au aflat, din gura popii, Ce fel de ins e cel venit, Vreo patru inși din preajma gropii Au înviat și au fugit! ŞI BOGAŢII (SE) PLÂNG Să ştiţi că nu sunt fericit Că-s îngropat într-un cavou: Și cel mai slab al meu tuşit Produce un cumplit ecou... ALEAN Nu mă-ncumetam să mor De știam ce greu e-n lacră: A-nceput să-mi fie dor Până și de mama soacră! ARIVISM - Autoepitaf Atâta m-a cădelniţat Un ipocrit, Că pân’ la urmă am cedat: M-am otrăvit! LA COADĂ LA CABINETUL DOCTORULUI Eram bolnav şi pirpiriu Şi am murit la uşa sa; Sunt supărat că nu mai ştiu Cam câţi mai sunt în faţa mea.

POZIȚIE INCOMODĂ Mă zvârcolesc - în gând - enorm Și sufăr peste poate, Că nu-s obișnuit să dorm Pe spate. ACOMODARE Am fost stresat ca dracu’, zău, Dar parcă m-am mai liniștit; De-un singur lucru-mi pare rău: Că nu mai știu de ce-am murit. DUPĂ 40 DE ZILE Sunt supt la față și neras, Am viermi și cataractă, Chelia însă mi-a rămas Intactă. CURĂȚENIE ÎN CIMITIR Au coborât „plutoanele”, De-a valma, din trăsură Și mi-au luat coroanele... Din gură. ÎN CIUDA APARENȚELOR... Să știți că nu-i atâta pace, Mai vin și paznici, vin și popi Și niște inși ce n-au ce face Și sapă toată ziua gropi.

Ioan Petru Gârda, Cluj-Napoca

Booklook nr. 59 pg. 30

IRONII BRĂILENE SINGURĂ, PRIVIND DE LA BALCON... Când de un " EL" părerea-ți dai Și-n gând tronează patul, La ce privire văd că ai, Tu nu vrei tot bărbatul...

CU SALOANELE DE INFRUMUSEȚARE INCHISE În stăpâne dumnealor Rar se erijează, Azi, când doar bărbații lor Le mai aranjează... POLITICĂ LA ZI Cum în societatea noastră încă, Pentru a ne conduce, bună-i pleava, Dacă ce zboară, chiar nu se mănâncă, Ne-a demonstrat-o Flutur la Suceava... AM FOST LA CUMPĂRĂTURI CU DECLARAȚIE Având doar polițiști isteți, Eu prin oraș am observat, Că oamenii s-au izolat Și se cinstesc printre boscheți... TEATRALĂ Actorule infatuat, Oricât ai fi de talentat, La orice scenă primul star E totdeauna un tâmplar!

EL E SLAB ȘI EA E MARE ÎN AUTOIZOLARE! Gătesc amândoi pentru masă Și iese mâncarea gustoasă, Că pune bărbatul de toate, Iar soața doar sare-n bucate! AGENȚILOR INTRANSIGENȚI LA CONTROLUL DECLARAȚIILOR Ținuți în blocuri și ogrăzi, Când cei în vârstă ies pe străzi, În general dau de căței. ...Dar sunt și oameni printre ei! INTELIGENȚA FEMEILOR DETERMINĂ SCĂDEREA NATALITĂȚII! Nu-i vorba de vreun handicap Și nici că n-ar avea ce face. Femeile dau azi din cap Mai mult, decât din iliace! JUSTIȚIE? Avocații dau să muște Din dreptate cu cinci guri, Când e curtea, cea cu juri, Plină de claponi și gâște...

Alexandru Hanganu, Brăila

INSTALATORUL ȘI PROPRIETĂREASA Afectându-i pe loc starea, Ai ei sâni și a ei gură, Acceptă pe loc lucrarea, Dar și-a doamnei lucrătură!

Booklook nr. 59 pg. 31

LA PUPAT DE MOAȘTE Toma e înalt, slab, chel și mai mult credincios. Prietenul lui, Goma, e mărunt, burtos, cocoșat, cu plete și mai puțin credincios. Toma, deși n-a citit Biblia, nu agreează internetul. Goma citește însă mai des decât el etichetele sticlelor cu vin și iubește calculatorul. Toma are probleme existențiale, în sensul că-și dorește o casă, iar prietenul lui are probleme familiale fiindcă-și dorește o nevastă. Dar ceea ce-i unește cu adevărat este că nici unul, nici altul nu și-a văzut dorința împlinită. Ultima lor speranță a rămas într-o minune cerească. Și cum minunile se fac cunoscute din om în om, dar mai ales prin tabloide și internet, Toma a fost abordat într-o zi, în plină stradă, de prietenul său. Acesta aflase că mii de oameni și-au văzut visul cu ochii, ajutați de moaștele pe care le-au pupat. - Ale cui? - Nu contează, moaște să fie. Doar că trebuie pupate la ziua sfântului respectiv, numai așa au putere maximă. Uite, mâine e pelerinaj la… Zgomotul infernal făcut de o motocicletă îi acoperi cuvintele. Din mișcarea buzelor mai mult credinciosul înțelese însă totul. - Deci, mâine dimineață ne vedem acolo. Am auzit că se dau și sarmale, moca! - Doamne ajută! Spre bucuria lor, până a doua zi au dormit fără vise pentru că, fiind superstițioși, cine știe cum le-ar fi interpretat. S-au întâlnit plini de optimism la locul stabilit însă alții se dovediseră mult mai matinali. O coadă, mai lungă decât postul Paștelui, se întindea de la ei până la sfântul lăcaș. Dar o coadă inteligentă, pe patru rânduri bine delimitate de gardurile mobile ale jandarmilor care, postați din loc în loc, îi disciplinau, culmea, cu duhul blândeții, pe cei ce se îmbrânceau, înjurându-se cu pioșenie. Printr-o minune, de îmbrânceli scăpau doar bătrânii așezați pe scăunele pliante încă de la miezul nopții trecute, pentru că voiau să fie primii la pupat de moaște. Trecuseră câteva ore și cei doi prieteni abia înaintaseră câțiva metri, dar aveau satisfacția că, între timp, în urma lor se adunau tot mai mulți enoriași Goma, având spiritul de observație și cocoașa dezvoltate de lucrul la calculator, detectă rapid apariția unei echipe de jurnaliști. O reporteriță vâra microfonul sub nasul celor de la coadă cu întrebări încuietoare: - De ce ați venit aici? - Deci, mă numesc Safta Săftoiu și am venit să mă rog la moaștele sfântului, pentru sănătate! - Văd că aveți în mână un buchet de flori, ce faceți cu el? - Îl duc la moaște, în semn de dragoste pentru sfânt! Mult credinciosul Toma, dându-și seama că veniseră cu mâna goală, îi făcu semn unei florărese rrome de origine țigănească și îi ceru doi trandafiri, unul pentru el, unul pentru prietenul său:

Booklook nr. 59 pg. 32

- Ia-i, mâncaț`aș – zise ea după ce luă banii – da` dacă știam că doar pentru atâta mă deranjezi, nu mai veneam… Și, îndepărtându-se, bolborosi: - Fir`ați ai dracu` de credincioși zgârciți! - Psst! îl atenționă Goma pe prietenul său. Nu răspundem la provocări! Toma nu-nțelese dacă era vorba despre măscările țigăncii sau ale reporteriței ajunse în dreptul lor, însă microfonul acesteia îi ocoli pe amândoi, oprindu-se la o bătrână cu mai multe eșarfe în jurul gâtului. - Dumneavoastră de ce ați… A fost întreruptă însă brusc de colegul ei, cameramanul: - Pauză, au venit sarmalele! Într-adevăr, un miros înnebunitor învioră mulțimea enoriașilor. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, coada clocoti de foame și de sete și de… Buciumul din a treia scrisoare eminesciană dispăruse, fiindcă nu era potrivit la asemenea manifestări. Credincioșii, înfometați, întindeau mâinile lacome spre farfuriile de carton cu trei sarmale și o chiflă, împărțite din partea casei de niște măicuțe. Gratis. Jandarmii își făcură și de această dată sacra datorie față de patrie, împiedicând o încăierare ad-hoc între cei care au avut norocul să primească pomana și cei care au avut ghinion. Toma și Goma s-au numărat printre norocoși, dar simțeau că le lipsește sfânta lectură a etichetelor de vin. Mai puțin credinciosul era gata să-i propună mult credinciosului o evadare din țarcul construit de jandarmi, pentru a face o pauză de coadă la restaurantul din apropiere, dar echipa de filmare se apropie din nou de băbuța cu eșarfele: - Așadar, ce faceți cu aceste… - Stop! îi strigă iar cameramanul. Vino repede, că vine…! - Cine vine?... Cine vine? întrebară câțiva curioși și toată coada se întoarse spre propria-i coadă. Era Ileana Zburdea, o blondă care sărise cu parașuta ca să aterizeze mai ușor pe scaunul președintelui republicii. De când începuse campania electorală, făcea orice să fie în centrul atenției: fie croșeta, fie dădea cu mopul, fie mergea pe tocuri în satele unde nu există canalizare și nici asfalt, construindu-le țăranilor terenuri de fotbal în pantă sau săli de sport cu closet în curte. Acum îmbrăcată într-o rochie mov, lungă doar cât să-i acopere chiloții, pășea cu fundul scos în afară și sânii pe jumătate dezgoliți, încât Goma simți cum i se îndreaptă cocoașa: - Tu de ce crezi, Toma, că a venit cucoana? întrebă el în șoaptă. - Păi… să le ceară ajutor moaștelor s-o facă președintă! Tocmai asta o întrebase și reporterița cea inteligentă în timp ce parașutista, încadrată de doi haidamaci ai serviciului de protecție și pază, trecea prin dreptul lor. Prezidențiabila își exprima speranța că sfântul, la care venea și ea să se închine, îi va acorda dezinteresat tot sprijinul spre binele și fericirea neamului românesc. - Să ne ferească Dumnezeu! șopti Goma. - Amin!se închină și Toma, fără a se mai mira că blonda nu stă la rând ca toată lumea. De altfel nimeni n-a comentat, știind că politicienii au lucruri mai importante de făcut și n-au timp de cozi. După ce colegul ei o luă pe blondă și pe la spate într-un cadru general,

Booklook nr. 59 pg. 33

pentru a le arăta telespectatorilor că aceasta se îndreaptă chiar spre biserică, reporterița dovedi că nu renunțase la ideea ei fixă. Cu microfonul la gură se opri din nou în dreptul bătrânei purtătoare de eșarfe și o întrebă zâmbitoare: - Așadar, bunico, de ce ați venit cu atâtea eșarfe? - Ce zisăși, maică? - Ce faceți cu atâtea eșarfe? - Aaa… Eu sunt cea mai tânără bătrână din blocul meu și vecinele mai în vârstă, dar neputincioase, m-au rugat să le frec eșarfele de moaște pentru a le încărca de puterea sfântului… - Mulțumesc pentru explicație, frumos gestul dumneavoastră. Să vedem ce spun și alți credincioși… Lui Goma nu-i plăcu superficialitatea ziaristei pentru că abia după răspunsul bătrânei problema trebuia aprofundată. Logica îl ducea cu gândul la lumina Învierii care se putea da de la un om la altul și se întrebă de ce nu s-ar putea face la fel și cu moaștele. Cel care pupă primul, să se întoarcă și să-l pupe pe vecinul din spatele său, acesta pe următorul și tot așa. Coada s-ar fi terminat repede. Împărtăși acest raționament și bătrânei, dar ea îl dezamăgi: - Maică, moaștele au putere doar pentru o singură transmitere de acest fel. Adică eșarfa atinsă de moaște dă puterea sfântului primei persoane care o poartă! Așa și mata, dacă pupi moaștele și ajungi acasă să-ți pupi copilul, puterea sfântului trece prin tine la el… În acea clipă un murmur străbătu mulțimea. Ieșise din biserică politiciana parașutistă. Goma îl înghionti pe Toma și îi spuse cu voce joasă: - Îți dai seama că ne apucă dimineața la coada asta? - Da! - Ai auzit ce mi-a zis baba? - Da! - O vezi pe prezidențiabilă? - Da! - Te gândești la ce mă gândesc și eu? - Da! - Atunci… pe ea! Cum blonda ajunsese în dreptul lor, dădură gardul la o parte și până să se dezmeticească păzitorii ei, se repeziră să-i dea florile și s-o sărute pe obraji, urându-i succes în alegeri. Emoționată le răspunse și ea la îmbrățișări și le mulțumi, potolindu-i cu un gest liniștitor pe haidamaci. Toma și Goma se retraseră fericiți, dar nu mai trecură în țarcul credincioșilor. - Ei, zise Toma, iată-ne și salvatori ai românilor! - Așa e prietene. Și asta pentru că ne-a deschis mintea bătrâna cu eșarfele. Gata, am lăsato fără puterea pe care i-au dat-o moaștele ca să ajungă președinte! - Hai, să bem pe chestia asta, sarmalele alea mi-au făcut sete. Restaurantul e aproape!

Lică Pavel, Bucureşti

Booklook nr. 59 pg. 34

MAGUL DIN LIVADĂ CANDIDATUL ÎN CAPMPANIA ELECTORALĂ În lupta mare pentru os, Se învelește în mister Și pare-atât de generos Că-ți dă chiar luna de pe cer. PE SCENA POLITICII În valul zilelor te pierzi, Al naibii se-nmulțesc azi dracii; Te enervezi, când spun „cai verzi” Și-apar pe scenă iar ... „ciolacii”!

FEMEI REPTILĂ Cu maxilar de crocodil Te face iute eunuc, Sau cel puțin un om debil Ca să te țină sub papuc. FEMEILOR, CU DRAG! Corpul să le înflorească, Ne-ncetat spre-a fi model, Musai e să-ntinerească Și masculul „brebenel”! „LEAC” ÎMPOTRIVA COVID 19 Doar sfatul ăsta te-ar convinge, Când vieții-l pui,chiar căpătâi: Prieten, pentru a-l învinge Să-ți fie vinul... mai întâi! ADEVĂRATA REALITATE Curg speranțe ca și-n vise, De necazuri n-ai habar; Ușile îți sunt deschise... Când ai bani în buzunar EU ȘI PENSIILE SPECIALE Le accept cu mult regret Unora să li se dea Dar, spre guvernanți repet: Nu din pensioara mea! TIMPURI SEVERE Țara-i plină de canalii, Crivățul e-un vânt dement, Umblă prin păduri șacalii Și corupți prin Parlament.

GERULE! Cum ai găsit la multe cheia, Să-mi faci și una pe măsură: Te rog frumos să-ngheți femeia... Doar care dă prea mult din gură! MAXIMUM 300 PARLAMENTARI Micșorarea se tot cere, Însă mulți o ignorăm; Când, în stup, e-atâta miere, Toți am vrea să ne-nfruptăm. SEVERITATE CONJUGALĂ Femeile vor pe „ogor” Bărbați cu un magnific „plug”; Când „fierul” nu-i pe placul lor Pe alții îi aduc în jug. CAMPANIE ELECTORALĂ AGRESIVĂ Agitând zeci de pancarte, Cu-adversarii, ei se bat: Este clar, pe-a stângii parte, Creierul e alterat! DESTIN MERITAT De s-a-ntins aripa morții, Omenirea e de vină, Căci așa ni-e datul sorții: Cultivăm prea mult toxină

Booklook nr. 59 pg. 35

Constantin Profir

DIN BUZĂUL LEGENDELOR

VOLUNTARIAT Din comunism avem o boală-n oase Ce-o resimțim acut ca pe o tară Și, nu avem remedii sănătoase Și nu putem să vindecăm o țară. Ne macină din vremuri ticăloase Că doctorii de multișor plecară, Din comunism avem o boală-n oase Ce-o resimțim acut ca pe o tară. Vrem capital și lucruri serioase Că viața noastră este cam precară „Să facem totul” vrem, cum indicase Cel împușcat... „cu muncă voluntară”, Din comunism e-această boală-n oase. ECHIPAMENT DE PROTECȚIE Poartă mască protestantul Temerar ca și Iov, Iar în mâini dezinfectantul Cunoscut... ca „Molotov”! CHIRURGUL Când ai bani e omul care Taie, coase, oblojește, Dar cu-acela care n-are Se comportă... omenește! PRIMAR PROGRESIST Cum primarul de-altădată N-avea mamă n-avea tată L-au schimbat și-au dat rateu, Ăsta n-are... Dumnezeu!

CERBUL ȘI MISTREȚUL Fabulă În codrul mare și umbros Mi se plimba un cerb frumos Cu coarne mari cu botu-n vânt Cum sunt toți cerbii pe pământ. C-o mină demnă triumfală Purta podoabele cu fală Că-n lupte multe neștiute A cucerit atâtea ciute Și asta într-un singur an C-ar fi gelos și don Juan. Dar lângă mărul pădureț Se odihnea un porc mistreț Cam obosit și dărâmat Sătul de-atât cât a râmat Că e destul de greu să sapi O zi întreagă după napi. Și cerbul l-a luat la rost Că cică n-are-un adăpost Că e sărac cu păr zbârlit Și umblă creanga, un pârlit, Așa umil și fără rost Că n-a văzut un porc mai prost Ce face gafă după gafă Că și nevastă-sa-i... o scroafă, Măcar de-ar fi de doamne-ajută Dar nu-i decât o parașută. Purcelul nostru insultat I-ntoarse coada revoltat Și îi răspunse cu dispreț Că n-ai să vezi nicicând mistreț De soața lui dezonorat Nici porc pe lume-ncornorat. Morala cred rezultă de la sine Că-i bine să te uiți întâi la tine, Că vorbele-ar putea să ți se-ntoarne Când ești așa... un purtător de coarne. PROTECȚIE Ce spun IT-iștii totdeauna-i sfânt Iar virusul „corona” chiar ucide, Amicul meu crezându-i pe cuvânt Și-a scufundat laptopu-n... biocide!

Booklook nr. 59 pg. 36

George Eftimie, Buzău

PANDEMIA CEA DE TOATE ZILELE AVERTISMENT ÎN PANDEMIE Se află în mare necaz Fiind și-n pericol de moarte Persoanele „fără obraz”, Când, măști, n-au pe ce să mai poarte!

CELOR CARE NU POARTĂ MASCĂ Vă amintesc, chiar iritat Că nici ai voștri tați, cândva, Prezervativ nu au purtat... Şi cum vedeți... cam trebuia! METODĂ EFICACE ÎN PANDEMIE Distanțarea socială Vor păstra-o mulți golani, Dacă, din agoniseală I-ați împrumutat cu bani. ANTIVACCINIȘTILOR Vaccinați-vă urgent Că-i o șansă de moment Mai deștepți să deveniți Și veți ști de ce trăiți! DECLARAȚIA MEDICILOR ROMÂNI Nu vă faceți griji „virale”, Căci bacterii din spitale Bat, în stilul mioritic, Chinezescul virus... critic! SCHIMBARE NEFERICITĂ Când la miting vin „bipezi”, Medicina „pe păreri” A înlocuit, de ieri, Cea bazată pe dovezi. MASCAȚII PUTERII Când măști pe figură își pun Și-ascund din grimase, o spun: Ne scot luni de zile pe tușă, Iar furtul le vine mănușă.

MĂRTURIA SOȚIEI UNUI BEȚIV Am aplicat un procedeu mai nou Și veți vedea că n-a fost în zadar: Bărbatului, doar măști îi iau cadou, Iar damfu-i simt acuma... tot mai rar. REACȚIE ANTICOVID Urmărindu-și alte ținte, Opoziția ne minte: Că această izolare Este o „gogoașă” mare. FINAL TRAGIC ÎN PANDEMIE Un individ, lipsit de minte, Ce-a refuzat o izolare, Și-a dat și ultima suflare Fiind acum... doar oseminte. BÂLBÂIALA GUVERNANȚILOR PRIVIND VACCINAREA Vă spun acum destul de clar, Că n-am nicio idee clară, Cam cât de clari ei ne apar Cu scopuri clare-n astă țară! JOCUL MĂȘTILOR Nu-i un joc de-a baba-oarba, Poartă măști și ea și dânsul: Domnu-și folosește barba, Fata cea isteață... plânsul. BEZMETICILOR DIN STRADĂ Analfabeții și golanii Oricât s-ar strădui „sărmanii” N-or reuși,-n acest infern, Să-nlăture vreun guvern.

Booklook nr. 59 pg. 37

Mihai Haivas

NECAZURI LA SERVICIU – Dragă domnule Marcu, cu experiența dumitale, mam gândit că ai putea să-mi dai un sfat bun, o idee, că doar experiența naște idei... – Dar ce s-a întâmplat? – Am niște necazuri la servici, niște neînțelegeri cu șeful. – Cu șeful! Mie-mi spui ce înseamnă niște neînțelegeri cu șeful? Îți mănâncă sufletul, te paște toată ziua, nu-ți dă pace o minută? Îmi amintesc că în urmă cu vreo trei zeci de ani, eram nou la slujbă,așa ca tine și am avut un schimb de păreri cu șeful. După aia mi-a făcut zile fripte doi ani de zile. Culmea este că eu aveam dreptate și el o știa. Știa! – În cazul meu... – Lasă cazul tău. În urmă cu treizeci de ani, în primul rând, că nu era situația de acum. Era cu totul altă situație. Ca să nu mai spun că și nevastă-mea, Sonia... O știi pe Sonia? Dacă nu, să-mi aduci aminte să-ți fac neapărat cunoștință. O femeie tare, știi ce înseamnă o femeie tare? Ei bine, nevastă-mea e o femeie tare. Ea mă împingea pe la spate: Nu te lăsa! Dar vezi că nu-i întotdeauna cum vrei tu sau cum vrea nevasta... – La mine, de fapt... – La tine... La tine nu știu despre ce este vorba, dar nici pe departe nu se poate compara cu situația de acum treizeci de ani. Unde mai pui că banditul era unul de-ai noștri, un bârlădean, domnule, cine ar fi crezut, că doar se spune că moldovenii sunt oameni cumsecade. Doi ani m-a sărat și pipărat, țin minte că într-o dimineață, nici nu intru bine și mă cheamă urgent... – La fel și șeful meu... – Lasă-l pe șeful tău. Poți să spui că e la fel dacă nu l-ai cunoscut pe al meu? Mă cheamă urgent, cum îți spun, și eu mă duc urgent cu sufletul la gură și când intru îmi spune să aștept, să iau loc în antecameră și stau, domnule, și aștept acolo o oră, două, trei și până la urmă, ce crezi? Uitase cu totul de mine. Ha? Ce zici? – Păi ce să zic? Eu mă frământ acuma cu... – Nu te mai frământa cu asta, că tot nu ajută. Vrei să știi cum s-a terminat povestea mea? Am ajuns la concluzia că e bine să nu te bagi, să nu te legi la cap dacă nu te doare, să stai în banca ta, cum se spune... – Aș vrea o părere despre cazul meu… – Cazul matale? Ce importanță are cazul matale? Eu n-am avut cazul meu? Fiecare are cazul lui. Dacă ai vrea să asculți cazul fiecăruia, nu mai termini niciodată. Pe când așa... Ce mă interesează pe mine cazul matale, nu știi? Un caz acolo!

Dorel Schor

Booklook nr. 59 pg. 38

PERECHI… PERECHI

FECIOR DE BANI GATA De la tata o mașină, Chiar și compania plină... Tot cu oameni muncitori, El prin bar stă pănă-n zori !

O, TEMPORA! Bărbaţii, de o vreme,-mi spun Că sunt la fel ca vinul bun, Iar eu constat că astăzi, iată, Nu se mai bea ca altădată.

DE ZIUA ROMÂNIEI Îmbrăcându-se în ie, Steagu - agită cu mândrie, Şi iubirea o arată, Când taie pădurea toată!

NU-I CER NIMIC... Mă-ntorc, când zori de ziuă crapă, Cu floarea vinului pe buze; Nu-i cer soţiei strop de apă Şi, ce să mai vorbim, de scuze...

OBSESIA Când pe trotuar agale, Tot în telefon priveşte... Stâlpul când i-apare-n cale, Află brusc şi ce-l izbeşte!

CURICULUM VITAE N-am bani în bănci, nu-s nici dator, Trăiesc în bloc, ca om de rând, De vinuri fine amator, Căsătorit. Din când în când...

MEREU NEPREGĂTIȚI Suntem singuri pe planetă, Precum spicele în lan; Dacă vine o cometă, Să aștepte... nu-i în plan!

MEDITAŢIE BACHICĂ Natura nu greşeşte niciodată Şi lucru-acesta-l demonstrez uşor: Nu a făcut nici apa colorată, Nu a făcut nici vinul incolor.

EVOLUȚIA OMULUI A pornit lovind în piatră, Focu-l duse-apoi în vatră; Cine oare se mai prinde O pădure, că aprinde?!

UMORUL ȘI COTNARUL Când ai în preajmă şi Cotnarul, Umorul are mai mult haz, Iar dacă te ajută harul Ajungi ușor și la... extaz!

IPOCRIZIE Am ajuns să iau aminte, Că, prietenul cuminte, Ce zâmbea de complezență, La nevoie-i o absență!

PĂRERE Când e în cupă pe-a ta masă , O ,,Grasă de Cotnari" e bună, Chiar și urâta e frumoasă Când vinu-l bei seara pe Lună!

Doina Toma

Booklook nr. 59 pg. 39

Niki Ursei, Rm. Vâlcea

NEOBRAZATUL PE LITORAL La plajă stând cu fața-n sus, L-a urmărit necazul; Un rând de piele i s-a dus, Dar i s-a îngroșat obrazul.

ALINTURI Eu îi spun mereu soţiei: - Tu eşti Oda Bucuriei; Ea-mi răspunde pasional: - Tu eşti Imnul Naţional!

UNUI IRONIC INFOCAT După ce c-a scris puțin Și-n sondaje o să scadă, Lasă liber să se vadă Marea-i doză de venin.

DEBUTANTUL Sărutând o domnişoară, Tânărul, băiat cuminte, S-a scuzat: - E prima oară Gura când mi-o ia-nainte.

LĂCOMIA OMULUI Se mulțumește cu puțin, De e om simplu sau e cult, Dar o părere mi-o mențin; Acel ce fură vrea mai mult.

ARC PESTE TIMP Păstorel la Centenar Din Cotnari aduce „Grasa” Aşteptându-l, pus pe jar, Pe Brâncuşi să-ntindă „Masa.”

DUPĂ SERVICIU Soții se întorc în grabă, Fiecare cum apucă; Ea cu dor imens de treabă, El cu dor nestins de ducă.

PATIMA CITITULUI Cititorii pasionaţi, Îmi spunea un fost coleg, Sunt atât de-nverşunaţi Că citesc până-nţeleg.

LOCURI DE MUNCÂ Un elev se străduiește Să învețe foarte bine, Că serviciu, apoi,găsește Undeva prin... țări străine.

UNUI ADEPT AL LUI BACHUS Un dentist nu prea dibace Să se sature când bea Nu știu, domnule, cum face, Trage la măseaua mea.

UNUI VITEZOMAN DUPĂ ACCIDENT Fiind șoferul furios, Motiv avea,cinstit să fiu; Că-n loc de sânge lui i-a scos Seringa plină de rachiu.

MORARUL Când nu are-n stoc la moară Grâu, porumb şi nici secară, Să nu meargă-n gol vălţarul, Nervii-şi macină morarul.

Vasile Unguraşu

Booklook nr. 59 pg. 40

Vasile Manole, Galaţi

UNOR PARLAMENTARI Nu pot fi indiferent Când e-atât de evident: Câte-n stele, câte-n lună Numai pentru ei adună!

SĂ NU AUD DE MURĂTURI A început o altă toamnă Pe jos, de frunze, un covor. Şi vremea parcă te îndeamnă La pregătiri să îi dai zor.

GUVERNE SECOND-HAND Guverne după noi guverne Se duc ca nişte fulgi de nea, Nimica bun nu pot aşterne… Amprente au…la DNA!

Am aranjat azi în cămară Ce-a mai rămas din băuturi, S-ajungă pân’ la primăvară, Dar să n-aud, de murături. Eu sunt păţit, acum un an, I-am spus nevestei, fără ură, Să-mi pună soacra la borcan, Că-i cea mai bună murătură.

POLITICIENILOR Le doresc mandate multe Şi de cetăţeni să asculte, Iar de bagă-n buzunare Să-i vedem la închisoare! ŞEFUL IA CAIMACUL Aşa-i românul din fire Că ştiu bine ce-n el zace, Când e vorba de-mpărţire Cel mai mare parte-şi face. CÂND NU POŢI FI CORECT Şi de-i vorba de-nfrăţire Chiar dacă te ţine vâna E greu să faci împărţire Când în boabe eşti cu mâna! ÎNTREBARE După cum în viaţa-am iubit, Mă-ntreb aşa-ntr-o doară Cum de-am scăpat şi n-am plătit Pensie… alimentară.

Vasile Vulpaşu, Strehaia

M-a spus şi a venit cu-o gură, De nu puteam s-o mai opresc. – Să-mi spui tu mie, murătură? N-a înţeles că eu glumesc. Acum i-am spus soaţei de-o lună, Că anul ăsta-i diferit, Ea murături să nu mai pună De viaţă grea mi s-a acrit. Şi norii plâng, auzi şi vântul. Iar cerul s-a întunecat De păsări părăsind pământul Ca mulţi români care-au plecat. Mai bine merg eu să privesc Multicolorele păduri Şi-ncet, frumos să-mbătrânesc, Dar să n-aud, de murături.

Constantin Bidulescu, Bucureşti

Booklook nr. 59 pg. 41

NICI PARODIA NU-I DE ICI DE ACOLO

BALADA ADEVĂRURILOR FALSE Nu-i ca flămândul om voios, Nici ajutor ca dușmănitul, Nu-i prânz ca fânul de gustos, Nici paznic bun ca adormitul, Nu-i om milos ca necinstitul, Nici sprijin ca de la-ngrozit, Nu-i mai smerit ca afurisitul, Nici minte ca la-ndrăgostit. Nu-s nașteri multe ca în baie, Nu-i mai fălos ca surghiunitul, Nu-s râsete ca la bătaie, Nici laudă ca neplătitul, Nu-i dragoste ca lingușitul, Noroc cât la nenorocit, Nu-i adevăr cum e scornitul, Nici minte ca la-ndrăgostit. Nu-i mai tihnit ca sărăcitul, Nici cinste ca-n obrazul gros, Nu-i laudă ca măsluitul, Nici ca puhavul sănătos, Nu-i cutezanță ca-n fricos, Nici sfat bun ca de la țicnit, Nu-i ca năuca om duios, Nici minte ca la-ndrăgostit. Vreți să zic adevărul? Fie: În boală joaca te îmbie, Litera-i viața cea mai vie, Laș e doar cine a-ndrăznit, Oroare nu-i ca-n melodie, Nici minte ca la-ndrăgostit.

BALADA ADEVĂRURILOR INCOMODE Nu-i țară mai cu susu'-n jos, Să-și pună-n frunte fandositul, Nu e guvern mai caraghios, Cu mâna dreaptă – parvenitul, Ce are pâinea și cuțitul; Nu e popor mai amăgit De-o gașcă-așa cum e partidul, Ca-n aste vremuri de Covid. Nu-s decât lupi în piei de oaie, Ce au un singur scop: ciorditul, Ciobani ce vor să ne jupoaie Şi ne testează behăitul, În ţarc, așa cum este ritul. Nu-i turmă bună de belit, Nici haită-așa cum e partidul, Ca-n aste vremuri de Covid. Când o dictează ferm partidul, Nu-i carantina de prisos Dacă aduce net profitul, Că nu-i baronul mai prejos Ca mafiotul dubios... Nu-i jaful mai desăvârșit, Nici bal mascat mai odios Ca-n aste vremuri de Covid. La vreme grea, de pandemie, Necazul hazul îl mângâie, Satira e ca apa vie; N-o gustă ăia din partid... Conchid: corupţia-i o râie, Nu doar în vremuri de Covid.

François Villon

Booklook nr. 59 pg. 42

Parodie de Violeta Urdă

ASOCIAȚIA „ELITELOR” (amfibrah) O nouă grupare făcură Mai marii poeți de strânsură; Se-așteaptă și versul imund Să râdem în hohot profund. EXPERȚII SUSPINULUI Prea ne-au sufocat din plin Creatorii de suspin: Ageamii în predicat Și cu versul... constipat! CENACLISTULUI LOGOREIC Insul ce vorbește mult, Provocând mereu tumult, Să reducă din cadență Căci produce somnolență! DISCURS PLICTISITOR C-un logos lung, plin de erori I-a obosit pe spectatori; O parte s-au retras, discret, Iar alții-au ațipit complet.

RECUNOȘTINȚĂ Avea un șef de-apreciat, Ce l-a iubit, iar drept răsplată, Statuie i-ar fi ridicat, Dar n-a găsit nicio lopată. PROGRAM ADMINISTRATIV Fac curățenie lunară Şi-au început de dimineață: Ea cară, spală, se omoară, El vrea ca să rămână-n viață! GUVERNE ȘI AUTOSTRĂZI Guverne multe,-n timp s-au străduit, Să-nceapă-autostrăzi – povară grea – Iar după licitații-au reușit Să facă drumuri … pân-la D.N.A.! INDIGNARE Multă lume-i revoltată Pe guvern, ce pot să zic… Nu știu de ce-i supărată? Că, doar, nu a făcut nimic!

„GENEROZITATEA” GUVERNELOR În măcel de pandemie, Dau guvernele speranțe: Ne zâmbesc cu dărnicie, Oferind... condoleanțe.

HOBBY DE POLITICIAN Un hobby are, inedit; Columbofil peste măsură, Iar porumbelul favorit, Îi iese mai mereu… din gură!

CAȚAVENCII MOMENTULUI Ofertanții de „gogoși” Au uitat de pandemie, Dirijând bani mulți spre „boși” Dar nimic spre sărăcie!

GAZDĂ VIGILENTĂ Stă-n gazdă la periferie, Într-o căsuță, lângă iaz, Iar doamna nu îi ia chirie, Că-l ține toată noaptea treaz!

Ion Anton Datcu, preş. Cenaclului Păstorel din Montreal

Booklook nr. 59 pg. 43

Liviu Kaiter, Constanţa

TOT PĂŢITU-I PRICEPUT Să nu râvneşti la o femeie, Preceptul nu l-am prea ştiut, Dar când m-a prins a sa scânteie, Am şi aflat... şi-am priceput!

DUPĂ APELUL LA 112 Toţi aşteptau să vină o echipă Cu-o intervenţie miraculoasă, Dar a sosit întâi, în mare pripă, O doamnă doar, având cu ea o coasă...

NECREDINCIOSUL Toată viaţa, bunăoară, El ateu s-a dovedit, Însă, când trăgea să moară, De păcat... s-a spovedit.

DUPĂ CĂSĂTORIE Aveam, desigur, un temei Să cred că totuşi am intrat În rândul lumii, dar constat Că am intrat în gura ei.

CĂSĂTORIA Căsătoria-i o minune Şi merge strună, cu temei, Când eu ascult tot ce îmi spune Şi nu ies din cuvântul ei.

EMOŢII LA CĂPĂTÂIUL BOLNAVULUI Acum, că a venit Salvarea, Eu m-am oprit din tremurat Şi sunt chiar foarte împăcat Că pot... aprinde lumânarea.

O ROMÂNIE, FĂRĂ HOŢIE Sloganu-i bun şi bună-ar fi şi treaba De l-am impune şef pe Ali Baba. Că doar cu el s-ar limita hoţia La 40 de hoţi în România! FERIŢI-VĂ DE PROŞTI De prostul care nu-i şcolit Poţi mai uşor să fii ferit, În schimb, de prostul ce-i cu şcoală E mult mai greu să-ţi faci fereală. STATUL DE DREPT Subscriu şi eu l-acest precept De a avea un stat de drept, Dar tot văzând cum el se-nclină,

EPITAF UNUI „FILOZOF” A fost „căzut la pat”, Iar acum, chiar îngropat, Nu-i mort, între patru scânduri, El e doar… „căzut pe gânduri”. EPITAFUL REFORMEI ŞI TRANZIŢIEI LA ROMÂNI Dar, e o mare-absurditate Un epitaf pe tema dată, Că-n România, din păcate, Acestea nu mor niciodată!

Mă tem că n-o să-şi mai revină.

Mihai Caba

Booklook nr. 59 pg. 44

Cornel Rodean, Sibiu

DILEMA UNUI POSTMODERNIST Citindu-ne poemul lui frumos, Pe care îl reascultăm cu drag, Poetul e din nou morocănos… (Şi el îl înţelege tot mai vag!).

LA INSTRUCŢIE Dă în muguri primăvara, Eu învăţ să mân tancheta Şi-s decis să-mi apăr ţara, …Însă nu-mi găsesc boneta !

RECUNOAŞTEREA VALORII EPIGRAMIŞTILOR Posteritatea-adesea îi răsfaţă Pe toţi epigramiştii mai de soi Şi recitind ce poante-au scris în viaţă, Le foloseşte-n… epigrame noi!

UNUI ARTILERIST Ştie tunul să-l strunească, Zboară ţintele ca pleava, Căci de mic trăgea cu ţeava …La butoiul cu fetească !

PSEUDOSCRIITORUL ŞI ARS POETICA O muză tandră îl cuprinde, Înflăcărând a cărţii viaţă, Căci focul sacru i-l aprinde, Ca de-obicei, de la… prefaţă! CURENT LITERAR PE TERASĂ Poeţii, suferind de sete, Scriu numai versuri geniale Cu-atât mai pline de regrete, Cu cât paharele-s mai goale! PROFUNZIMEA UNUI SCRIITOR Din scrisul său laborios Rezultă, rar, şi certitudini: Nu poţi să te cobori prea jos, Că te loveşti de platitudini! UNUI SCRIITOR Volumul lui e-un straniu univers, Pe care îl parcurg ca în hipnoză, Căci aţipesc, subit, la primul vers Şi am coşmaruri că a scris şi proză... Grigore Chitul, Bistriţa

EVOLUŢIE O duc cu mult mai bine ca-n trecut, Acestei stări de fapt deţin controlul Şi pot să dovedesc că mi-au crescut Şi glicemia şi colesterolul ! UNUIA Nu-i aprob pe cei ce-ţi zic Că în cap nu ai nimic, Când prin false alambicuri, Scoţi puzderii de nimicuri. ADMIRAŢIE REŢINUTĂ În faţa mea stau un băiat şi-o fată; Sunt minunaţi şi îi admir, fireşte, Căci frumuseţea fetei mă îmbată… (Iar corpul lui atletic …mă trezeşte !) FILE DE LEGENDĂ Zidirea sub semeţele cupole A preafrumoasei Ana lui Manole Mă face să lansez un fel de zvon : Să ştii că Ana lui era …beton !

Booklook nr. 59 pg. 45

Mihai Moleşag, Tulcea

O PRIETENĂ A PLECAT LA CERURI Pe data de 14.04.2021, cu cincisprezece zile înainte de a împlini nouăzeci şi doi de ani, doamna doctor Georgeta Paula Dimitriu, decana de vârstă a A.L.P.I. a plecat pe drumul de lumină spre îngerii de la care a venit. Talentată epigramistă, dar şi poetă de o sensibilitate răscolitoare, era fiica unui distins intelectual, Paul Dimitriu, epigramist şi pictor şi lasă în urma ei o fiică, prof. univ. dr. Cornelia Livia Bejan cea care îi moşteneşte talentul epigramatic, însă şi un nepot, matematician, curtat şi el de muza ironiilor versificate. Mai lasă în urmă şi volumele de poezii şi epigrame, ultimele două din 2020, dar şi amintirea unui om de un optimism molipsitor cu o voce de aur cultivată în instituţii de profil, acel gen de om pe care ţi-l doreşti mereu aproape. Zboară liniştită pe drumul luminii dragă prietenă, fiindcă eşti însoţită de îngeri şi de gândurile noastre bune! Colectivul Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi

PROSTITUATA Atâtea blănuri, haine fine, De ce mai trebuie să-și facă, De vreme ce se știe bine Că goliciunea o îmbracă?!

LA CENACLU ALPI Înainte de-a citi, Lumea „baftă!”, îmi șopti Și-au spus, după ce-am tăcut, Că de baftă m-am făcut.

UNUI EX-MINISTRU Când Hamlet grav rosti: „A fi sau a nu fi?” Strigă ministrul tare: „Rog, altă întrebare!”

REPLICĂ Celor ce m-au anunțat Că beția-i un păcat, Le răspund eu supărat: „Da-i păcat că e păcat!”

LA ȘEDINȚELE CENACLULUI NU SE CITEȘTE STÂND JOS În cenaclu s-a decis, Să citească fiecare Epigrame din picioare (Tot cu care le-a și scris)

STRÂNGE BANI ALBI PENTRU ZILE NEGRE Înțeleptul strânge banii, Ca să-și ușureze anii; De vin zile negre-n viață, Banii albi te mai răsfață.

POETULUI CARE A SCRIS O SINGURĂ POEZIE Cred că el a vrut să spună Sunt și eu de-acord cu asta Poezia-i ca nevasta: Una e destul ...și bună!

IUBIREA Eu nu știu care-o fi pricina, Dar vezi, iubirea, bat-o vina, Cu cât e la-nceput mai mare, Cu-atât mai iute-i trecătoare!

O SOȚIE GRIJULIE Pe soț ca să-l obișnuiască Cu drumul către veșnicie Și de surprize să-l ferească, Îi face Iad din căsnicie.

SOȚIE CREDINCIOASĂ O viață-ntreagă s-a rugat Să moară dup-al ei bărbat; O zi măcar să mai trăiască... Să vină altul s-o iubească!

Booklook nr. 59 pg. 46

NOSTALGII TARDIVE * Fiecare zi pe care o trăim este un dar; trebuie să facem şi efortul de a-l înțelege. * Viața de pe o stradă este un spectacol în sine. * Este foarte greu să vorbești detașat despre o dezamăgire personală. * Uneori îți dorești ceva atât de intens încât atunci când în sfârșit s-a îndeplinit, nici nu mai ai puterea să te bucuri. * Priviți la o altă scară, oamenii par niște efemeride. Dar câți dintre ei își înțeleg pe deplin rolul pe acest pământ? * Riști să te dezonorezi pe tine însuți dacă nu știi să respecți ceea ce chiar tu ai creat. * Când simțul umorului a luat locul entuziasmului înseamnă că tinerețea a trecut. * Experiențele pe care le trăim nu trebuie să le considerăm niciodată inutile pentru că fiecare, într-o oarecare măsură, ne modelează personalitatea. * Greșelile trecutului ne tulbură, ne dau mustrări de conștiință, dar sigur nu mai pot fi remediate, ci doar transformate în învățăminte pentru viitor. * În iubire, cea mai mare realizare a unei femei este de a păstra inima unui bărbat pentru toată viața, chiar dacă nu a luptat pentru a o cuceri, ci, pur și simplu i s-a oferit. * Deși toți ne dorim fericirea o înțelegem diferit pentru că fiecare clipă de fericire e o adevărată eternitate. * Teama de a nu greși poate duce la plafonare. * Suntem trecători în lume, de aceea ar fi de dorit să ne îmbogățim continuu mintea și sufletul. * Nu trebuie să perseverăm în greșeli cu speranța că învățăm din ele; s-ar putea la un moment dat să credem că noi, pur și simplu nu putem greși. * Oare iubirea are suficientă forță de a învinge răul? * Când iubești nu ești neapărat vulnerabil, ci mai încrezător în forțele proprii. * În viață cele mai importante hotărâri trebuie luate neapărat de unul singur. * Înțelepciunea se câștigă cu greu, dar se vinde doar de cel care a cumpărat-o. * Putem spune că ideile noastre seamănă cumva cu neuronii: mai importante decât numărul lor sunt legăturile dintre ele.

Cornelia Ursu MAEŞTRI RISIPITORI DE EPIGRAME FEMEIA DE GUSTIBUS Femeia e un alfabet Din plăcerile perechi, Pe care îl înveţi încet Care nu au frontieră, Şi-l uiţi - deşi nu-ţi prea convine Aş alege vinul vechi Exact când îl cunoşti mai bine. Şi... femeia-n premieră. Mircea Trifu Al. O. Teodoreanu-Păstorel

Booklook nr. 59 pg. 47

CATRENE DESPRE VIN ŞI ASTĂZI Şi astăzi, ca-n atâtea seri Când pivniţa-i adâncă, Tăria vinului de ieri Ne urmăreşte încă. AROMA VINULUI Aroma vinului trecut Încet la cap se suie, Era pe când nu s-a băut, Azi l-am băut şi nu e. Păstorel Teodoreanu RURALĂ Când rugineşte-n frunză via, Culege mândra razachia. Apoi, când bruma rece cade, Culege și din birt pe bade! Laurențiu Ghiță CE-I FEMEIA E ca o sticlă de vin bun, Pe care-l bei strop după strop. Iar când e goală, eşti nebun ... De nu-i pui "dop". Gheorghe Leu SUNT UN TIP GENEROS ȘI SOCIABIL Mie cheful când îmi vine Să beau câteva pahare, Chem prietenii la mine. (S-aibă cine să mă care.) PRO SI CONTRA Nu place epigrama mea? Eu va răspund intempestiv: - Contează vinul cine-l bea: Un enolog sau... un beţiv! Liviu Sergiu Manolache BARMANII Să nu mai înjurăm barmanii! Le curgă banii, râu, în pungă, Că ei ne prelungiră anii Cu vinul lor de... apă lungă. Geo Olteanu

Dİ LA DULŞILI TÂRG AL İEŞILOR Nişi nu sâmt câ timpu' treşi Când rămân la Bolta Reşi Şî năcazul mi-l alin Cu pocalul şel... di-vin. Eugen Sfichi UNUI OSPĂTAR CARE BOTEAZĂ VINUL Cât de atent e omul, Un amănunt nu-i scapă! E-n stare şi sifonul Să nu-l dea fără apă! Ștefan Lipca UNUI ÎNSETAT ORIGINAL S-a zvonit în lumea-ntreagă Cum că mi-ar lipsi o doagă! Dar la mine altu-i chinul: Sunt întreg, lipseşte vinul! Vasile Matei IN VINO VERITAS Dup-o sticlă de pelin, Zice unu-n piruetă: Adevărul e în vin Şi minciuna-n etichetă! IN VINO VERITAS Că adevărul e în vin, Eu nu zic nu, dar nu-n puţin... Îţi trebuie întreg ciubărul Ca să descoperi adevărul. Nicolae Nicolae SUFLET HOINAR Cântând al vinului balsam, Sfârşi-ntr-o zi Omar Khayyam... Şi după veacuri, fel de fel, S-a re-ncarnat în Păstorel. N. Petrescu-Redi EPIGRAMIŞTILOR DIN IAŞI Răsună-n vale, cu ecou, Vioaie versuri, poante-alese, Din crama veche, din Copou, De la-ntâlniri ce sunt cam dese….. Cătălina Orșivschi

Booklook nr. 59 pg. 48

APROPO DE AFIRMAŢIA DOMNULUI LARCO: „tot s-a furat” Trăgând aerul în piept, Maestrul ne-o spune drept: S-a furat cam tot ce vrei… S-au furat…poante, idei! PAREMIOLOGICĂ (PRIVIND UN PROVERB ARMEAN) Armeanul, sigur pe al său genom: "Câte limbi ştiu, de-atâtea ori sunt om!" Românul are unul şi-l redau: "De-atâtea ori sunt om, câte limbi...dau!" EPIGRAMIŞTII BOTOŞĂNENI NU PREA VIN LA MIZIL Până la Mizil, din Botoşani, N-ajung ai noştri, ştie natul, Scuza-i beton de ani şi ani: "Nu opreşte-acceleratul!" CELOR DE LA MIZIL, ÎNGRIJORAŢI DE VALOAREA CREAŢIILOR Sunteţi răpuşi de palpitaţii Că n-or să râdă invitaţii? Vă dau aicea un mic şpil: Chemaţi-l pe Serghei Mizil! LUI MIRCEA CĂRTĂRESCU, autorul romanului "Creionul de tâmplărie" Punând un titlu pe măsură, Ne dă mesajul mură-n gură: "Creionul...", veritabil semn, Că şi limbajul e... de lemn!

Georgică Manole, Botoşani

FABULĂ PARLAMENTARĂ Se face-n parlament curat, Mulți senatori și deputați, La DeNeA-s pe rând chemați, Să spună cum și ce-au furat. Nici guvernanții nu-s uitați Și-ncet, încet s-a conturat, Sistemul superstructurat, De infractori ultrabogați. La Rahova, sub clar de lună, Parlamentarii-n stil modern, Își țin ședința lor comună, Plus o ședință… de guvern. Morala e și ea nebună: Cine s-aseamănă, s-adună. ALCOOLUL… O chestie de conjunctură, La fel ca și nevasta rea: Deși nu ții la beutură, Nu pot să te desparți de ea! MĂRTURISIREA UNEI „FETE”… Un chelios cam nădușit Mi-a zis c-ar vrea „să-mi facă felul”; Cu dragostea n-a reușit, Dar m-a sedus cu… portofelul. FOTBAL ORI SERIALE…?! Când voi aveți doar un Teve, Ție-ți rămâne crama; Iar unde dragoste nu e, Începe… epigrama

Grigore Marin Dobreanu, Gorj

Booklook nr. 59 pg. 49

- Copii, spălaţi-vă bine pe lăbuţe! Suntem invitaţi la cină de un prinţ! NU FACEŢI CA EI! SINCER, DUPĂ VACCINARE Nu-i exclus să te reinfectezi, În spital să te reinternezi, Dar un lucru - clar - e-asigurat: Din ATI acuma ieși ...salvat! PETRICĂ ŞI RELAXAREA Când ne spun de relaxare C-o veni-n ziua cutare, Vor în van s-ațâțe stupul Ca Petrică-un sat cu lupul.

Nicolae Crihăneanu

OPINIA UNEI ACTIVISTE (lactatele sunt ...rasiste (!) Dacă urda e rasistă, Fincă unii treapădă, S-o-ntrebăm pe activistă: Și de oi se leapădă?! PNRR-ul Din UÉ ne vin remărci directe, Ca o undă rece prin gulfstream, Că idei avem - n-avém proiecte, Nici habar n-avém cum să le scrim.

Booklook nr. 59 pg. 50

Nicolae Mătcaş

DE PESTE MĂRI ŞI ŢĂRI

RENDEZ-VOUS VIRTUAL Pe un for din internet, Un flăcău cu maus vivace A postat un anunțel Care-a pus târgul pe ace:

AMINTIRI DESPRE VIITOR Îmi amintesc cu exaltare, Ca orice alţi pensionari, De fericiţii ani ȋn care, Eram cândva și noi școlari, Când ne spunea cu pasiune, În clasă, profa, zi de zi, Că pentru-a noastră naţiune, Şi-al ţării viitor vom fi! Prin anii de liceu, apoi, O altă frază auzeam, Că, viitorul suntem noi, Şi-atât de mult ce ne mândream… La facultate-am fost deja Convinși, din ce ni s-a predat, Că, viitoru-l vom schimba Cum nici nu ne-am imaginat, Şi l-am schimbat, e-adevărat, Atât de mult, de necrezut… Copiilor nu le-am lăsat Nimic să aibe de făcut!

Valeriu Cercel, Canada

”Posesor de agregat Numai bun de-nsămânțat Caut mândră cu ogor Ca să-l cultivăm cu spor.” Din comuna-nvecinată I-a răspuns o blondă fată: ”Posesoare de teren, Prelucrat nu chiar extrem, Cu profil orizontal, Vălurit, dar nu total, Garantez de randament Dar am un amendament: Combina de treierat S-o parcheze în alt sat; Căci cu generația trei Nu mă-mpac - prea toacă mei. Argintiu e caru-n curte? Bidiviu cu stea în frunte? E hambarul cu etaj, Iazul cu hidromasaj? De-s condițiile întrunite Ne-ntâlnim pe asfințite Și pe loc am parafat Noul parteneriat.” Nu știu cine-o fi băiatu´ Cu pseudonim discret, Dar l-am prins pe Urecheatu´ Cum pândea dintr-un boschet Să-mi șutească Mercedesul Deunăzi pe înserat. C-are pinten pe capotă Și-ar fi bun la .. agățat.

Gabriela Căluţiu-Sonnemberg, Spania

Booklook nr. 59 pg. 51

EFECTELE PESTEI PORCINE AFRICANE ASUPRA UMORULUI ROMÂNESC Convorbirea telefonică a fost una scurtă, la obiect: - Alo? Sunteţi... - Da, eu sunt... - Felicitări! Vă număraţi printre laureaţii Concursului de literatură satirico-umoristică organizat de Festivalul umorului „Constantin Tănase”. Vă invităm la Vaslui în zilele de... - Mulţumesc mult! Sunt onorat şi bucuros... Nu am mai continuat întrucât interlocutorul a închis, sigur avea treburi mai importante de făcut decât să asculte formule de complezenţă. Am pregătit maşina, bagajele şi, în ziua indicată, am pornit la drum. Înainte de Mărăşeşti, în intersecţia de la Tişiţa, poliţişti şi oameni echipaţi în costume albe de protecţie şi cizme de cauciuc asortate la culoare ocupau întreaga şosea. Mi s-a făcut semn să trag pe dreapta: - Bună ziua, ştiţi, pe aici nu se trece... - Ştiu, generalul Eremia Grigorescu, 1917... - Nu despre asta e vorba ci de pesta porcină africană. Prezentaţi adeverinţa... - Ce adeverinţă?, am întrebat nedumerit. - De la primăria de domiciliu, că nu aveţi în gospodărie porc suspect de infestare cu microbul... - Dar locuiesc în oraş, la bloc, nu mă ocup cu creşterea animalelor! - Nu ne interesează. Poate lucraţi la o porcărie, nu avem de unde să ştim. - Sunt avocat, activez în tribunal, acolo nu există focar al epidemiei la care vă referiţi. - Poate aveţi rude care deţin porci şi pe care le-aţi vizitat, dacă nu suntem vigilenţi virusul se poate extinde, iar ăsta e o bestie în stare să ucidă întreaga populaţie de suine a ţării. - Vă asigur că nu m-am aflat nici măcar o singură dată într-o situaţie de pericol... - Nu vă putem crede pe cuvânt, legea e lege şi ne aflăm aici pentru a o aplica întocmai. N-am mai insistat, m-am lăsat păgubaş şi am făcut cale întoarsă, Buzăul se află doar la 100 de kilometri depărtare. Toată ziua mi-am petrecut-o stând pe la cozi, la Primărie, la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, am îndeplinit o mulţime de formalităţi birocratice sâcâitoare. M-a apucat seara, aşa că am tras din nou pe dreapta, de data asta pe pernă, iar a doua zi, dis-de-dimineaţă, am luat drumul Vasluiului. La Tişiţa acelaşi baraj, o nouă oprire: Ştiţi, pe aici nu se trece... - Ştiu, am învăţat lecţia, am adeverinţa, poftim... - Foarte bine, treceţi cu viteză redusă pe covorul sanitar şi staţionaţi în partea cealaltă pentru a dezinfecta întreaga maşină şi roata de rezervă. Parcă m-au lovit cu leuca în cap: - Nu am folosit rezerva de ani buni, de fapt nici n-o am la mine, am lăsat-o în garaj când am făcut curăţenie...

Booklook nr. 59 pg. 52

- E treaba dumneavoastră, a noastră e să o sterilizăm, dacă rămâneţi în pană şi trebuie s-o montaţi? - Vă rog treceţi cu vederea, trebuie să ajung neapărat la Vaslui, e vorba de Festivalul umorului „Constantin Tănase”, deja am întârziat o zi... - Şi noi vă cerem să nu ne ţineţi din treabă, uitaţi-vă în spate, aţi blocat circulaţia... Tonul a fost imperativ, chiar aspru, aşa că am făcut iar cale-întoarsă la Buzău, o sută de kilometri dus, o sută întors. Cu voia autorităţilor sanitar-veterinare am ajuns la destinaţie când iluminatul public învârtea conştiincios cifrele în contoarele furnizorului de energie electrică. Primul cu care am dat ochii a fost chiar organizatorul evenimentului, taman se retrăgea spre casă: - Acum se vine frate?, festivalul s-a încheiat, ai ajuns după spartul târgului. Unde ai umblat până acum?, ai fost aşteptat de ieri!, au curs năvalnic întrebările. - Am fost nevoit să tai porcul!, am răspuns smerit, marcat de sentimentul vinovăţiei pentru care nu aveam o motivare serioasă. - Bravo, în octombrie te-ai găsit?, mai sunt trei luni până la Crăciun! Măcar de neai adus şi nouă nişte şorici? - Stai să-ţi explic, l-am tăiat definitiv din alimentaţie!

Mihai Sălcuţan, Buzău

RISIPITORI DE EPIGRAME HOŢIA LA ROMÂNI Nu-i în ţară vreo soţie Să nu spună mânioasă: - Nu scapi la noi de hoţie Că te fură de mireasă. EMANCIPAREA FEMEII Când se culcă el pe spate Repede îl simte soaţa Şi cum vrea întâietate, Îi ia faţa. Vasile Manole PE MORMÂNTUL MEU Aici zace Mihăescu. L-a pus naiba şi-a mâncat Pe poetul Pavelescu Şi-a murit intoxicat! N. G. Mihăescu-Nigrim

UNUI PLAGIATOR Mă pregătesc de pe acum Să apăr noul tău volum, Deşi nu-s critic reputat: Am un cuvânt... ca avocat. George Corbu UNUI DOCTOR VETERINAR M-a servit conştiincios, Nu zic ba. Dar m-a costat! Pentru un viţel tratat I-am dat unul…sănătos. LA UN FIR DE IARBĂ Ai străbătut betonul chiar, Dar o copită viaţa-ţi curmă; O, cât efort, ca pân’ la urmă, Să te strivească …un măgar! Efim Tarlapan

Booklook nr. 59 pg. 53

Desen de Nicolae Viziteu-NeVe

NOSTALGII TARDIVE Fără îndoială că trebuie talent pentru a scrie o poezie, dar pentru a o asculta și înțelege e nevoie de mult mai mult. Timpul e un bun subiect de meditație legat de cele lumești. Dacă știi să asculți, vei vedea că tăcerea are un glas plin de înțelepciune. În majoritatea cazurilor talentul este un spirit bun, dar uneori este un zeu devastator al sufletului. Bunătatea umilește ura, dar nu o poate învinge. Ne putem feri de deziluzii dacă nu așteptăm nimic de la viață, dar încercăm să-i dăm totul. Trecutul este o sursă de regrete, dar și o poartă spre viitor. Când începem să ne gândim la moarte conștientizăm adevăratul preț al vieții. Cornelia Ursu

Booklook nr. 59 pg. 54

MATEMATICA, BAT-O VINA! După cum ne spune Étienne Bézout, există posibilitatea, ca două drepte paralele (egale sau inegale, nu mai contează) să se întâlnească într-un punct aruncat la infinit. Înseamnă că, matematica asta o să-mi mănânce ficaţii şi pe lumea cealaltă? Bravos, halal viaţă am avut şi eu! Nu îmi era de ajuns că o văd prin sufragerie toată ziua, acum să o suport şi în Rai? Cum pe cine? Pe soacră-mea, normal. Are hoaşca noroc să mă scuipe şi viu şi mort, de nu vă imaginaţi! Eu m-am gândit bine, există şi varianta ca: paralel, inegal, imposibil şi bou cum sunt, să fi trăit pe vremea când îşi concepea elogiul Erasmus, poate că eu sunt exemplul, cobaiul, nebunul suprem, naiba să mă ia! De ce şi cu cine sunt paralel? Sunt paralel cu nevastă-mea, de exemplu. Ne-am întâlnit acum o mie de ani, adică înainte de căsătorie. Eram baza sau înălţimea bazei, cine îşi mai aduce aminte... Astea toate s-au schimbat din ziua nunţii când, inegala de mă-sa (că e cât uşa) a pus piciorul în prag, de-a sărit tencuiala, şi-a zis că va locui cu noi. Şi punct. O vreme, eu şi nevastă-mea, ne-am mai întâlnit prin scara blocului, până s-a prins femeia de serviciu, altă paralelă cu infinit în tărtăcuţă, şi inegalităţi corporale, şi ne-a pârât la a bătrână. Eh, am luat pauză... De tot. Matematica mamii ei de viaţă! Bă, zic şi eu acum, ca filosoful la gura sobei, e bine să nu laşi ecuaţia nerezolvată şi să crăpi în tine cu toţi icşii şi igrecii! Pui mâna pe coada de mătură şi analizezi toate posibilităţile. Dai din toate unghiurile până căţeaua de catetă se împrieteneşte cu ipotenuza sau cu cine trebuie. Aşaaa, rabdă Gheorghe! ,,Vezi dacă ai fost corijent la matematică’’, mi-a zis, într-o zi, vecinul de la trei. Păi şi el e paralel cu soacra, dar un paralelism benefic. Aia când îl vede au loc transformări la secundă. Din solidă devine lichidă şi umple covorul. Eu degeaba încerc, e târziu, domnule, e târziu! Toate la vremea lor se fac, nu pe apucate şi cu lecţii de la alţii. Când ne-a pus hoaşca paturile la distanţă, ca paralelele alea inegale de le zisei, trebuia să-i trag o linie dreaptă în meclă şi făcea ea un cerc perfect. Acuma stau eu şi număr câţi de pi pătrat am făcut când m-a ameninţat. Tata, Dumnezeu să-l ierte, a ştiut din prima că sunt fătălău, dar mama, bisectoarea copilăriei mele, i-a dat dreptate şi lui, însă m-a mângâiat şi pe mine, cu privirea luminoasă, făcându-mă să înţeleg că aşa m-a născut. Gheorghe. Paralel, inegal şi echidistant faţă de verbul ,,a avea’’. Că n-am de nici unele. Apartamentul e al doamnei soacre. Serviciul s-a dus. M-au dat afară ca pe o dudă sfrijită. Alt motiv ca să mă intersectez cu programul de huiduieli. Ce mi se pare, totuşi, nedrept, este faptul că mă pune la fiecare masă, când ne strângem toţi trei, să spun eu rugăciunea. Mă obligă să mulţumesc pentru ce am şi mă bagă în profilul real, zguduitor, chiar apocaliptic, al vieţii. Normal că îmi taie pofta de mâncare cu o infinitate de comparaţii. Până la urmă voi suna la Academia română să o propună ăştia pentru premiul Nobel. În asta nu investesc nimic, e, deja, plină de ştiinţă. Platon şi Aristotel sunt copii mici pe lângă dânsa.

Booklook nr. 59 pg. 55

Ea e matricea sufletelor dezrădăcinate, a paradoxurilor şi a filosofiilor integraliste. Mănânc şi tac. Mănânc. Bătaie în mod regulat. Când i se năzare aruncă în mine cu ce prinde. Câteodată nu sunt atent şi în verticalitatea mea primesc de sătul. Asta înseamnă să fii înrolat în armata răbdării. Deh, exact cum zisei, paralel, inegal, un fel de line curbă a mulţimii vide. Exact. Păi dacă mi-ar fi curs şi mie ceva spirt prin vene aş fi sărit la jugulara ei de multă vreme. Sincer vă spun, mă simt ca Don Quijote pe patul de moarte. Lucid. Cu o grămadă de remuşcări. Numai că soacră-mea nu se roagă ca Sancho Panza de mine să înnebunesc la loc. Asta mi-ar trage o copită ca Rosinante de m-aş trezi afiş pe stâlpul din faţa blocului. Matematic vorbind, şansele mele să mai realizez ceva măreţ, de care să fie mândră hoaşca sau măcar vecinul de la trei, sunt nule. Nici de un copil măcar nu am fost în stare. Chiar nu am avut cum. Dormim resemnaţi, la distanţă de o viaţă, chiar două. Poate că a fost mai bine aşa, altfel făcea hoaşca din noi un triunghi şi ne lovea mai rău. În concluzie, paralelismul şi inegalitatea fiinţei mele mi-au oferit veşnicul Anonimat. Amin! Any Drăgoianu, din volumul Filosofie Oltenească

UN JUVETE CU SPINI ÎN CUVINTE MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ Acidă, toamna ne corupe Și, fiecărui muritor, Îi fierbe vinul roș în cupe, Doar mie-mi arde…de umor!

ROMÂN POLIGLOT, JUSTIFICARE Tata mi-a lăsat avere, Două limbi, cu jurământ: Limba neamului, de miere, Și o limbă de pământ. Dar mai am, mai mare hazul, Limba mea, și eu socot Că-i normal, când este cazul, La aleșii mei s-o scot! GREU, GREU! Știam că a gândi e lucru greu Și acuzam elevii de liceu, Dar lucru-acesta, la un ochi atent, Se vede, cel mai bine-n parlament!

Copiii începură școala Și tot românul muncitor Se duce unde-i fierbe oala, Doar mie-mi arde…de umor! Guvernele, ce vin și pleacă, Din grija blândului popor, Ne fierb, mereu, în oală seacă, Doar mie-mi arde…de umor! De-o vreme, vremile-s acerbe, Mereu e vot hotărâtor Și parcă toată lumea fierbe, Doar mie-mi arde…de umor! SUGESTII SIMBOLISTE Mizând pe rugă și descântec, Să ni se pară traiul roz, La noi, cam toate sunt cu cântec… „De la musique avant toute chose!”

Janet Nică, din volumul Les fleurs de la démo(no)cratie

Booklook nr. 59 pg. 56

D-ALE MAESTRULUI ILUZII Am sperat că o să fiu Și eu un scriitor cu glorie, Prin amintirile ce-mi scriu Acum, când nu mai am memorie. MOTIVAȚIE Chiar de mi-e trupul scorburos, Viața încă-mi este dragă, Căci iau umoru-n serios Și greutățile în șagă. SFATUL MEDICULUI Medicul mi-a dat un sfat, Să beau cât mai calculat, Și cum sfatul îl urmez, Toată ziua calculez... ALT SFAT Mi-a spus cu vocea lui blajină Că-un păhărel de vin la cină „E-un leac ce-ți prelungește viața”. De-atunci cinez și dimineața!

APROAPE REALĂ La anii mei de 80 și… Pe fapte mari sunt încă pus: Mă duc la dame zi de zi Și-acolo uit de ce m-am dus. LA ANII MEI Nici în oglindă azi nu mă mai uit, Că mă-ntristez văzând că-mbătrânesc Și nu mai știu ce trebuie să uit Și uit ce trebuie să-mi amintesc.

LA MEDIC Zicea, în timp ce consulta: „La mine nu-i cum crezi mata. Eu, dragule, îți garantez Că mori de boala ce-o tratez.

* Demult de tot ce prost eram, Că doar de fuste mă țineam: Acum, când totul fac cu rost, Regret… că nu mai pot fi prost.

PRECAUȚIUNE Pe când eram un om cu stare Am strâns și bani de-nmormântare, Pe care-acum îi cheltuiesc, Că vreau și eu să mai trăiesc..

ALTE VREMURI Mă uit și azi după femei Mai tinere, mai trecățele Și-mi vin tot felul de idei, Dar nu știu ce să fac cu ele.

MODESTIE Am început să-mi par suspect De câte ori mă studiez, Că nu-mi găsesc nici un defect, Cam asta-i tot ce-mi reproșez.

ÎN FAMILIE Sunt înglodat în datorii, Îmi vin facturi de milioane, N-am bani de pâine la copii, Iar soacra-şi pune silicoane.

RUGA INUTILĂ Doamne, dacă dintr-o coastă I-ai făcut la om nevastă, Fă-mi, Te rog, din celelalte, Mie, unsprezece-amante.

SOŢIEI Te văd în fiecare zi – Izvor de bucurie – Şi, Doamne, cât te-aş mai iubi De nu mi-ai fi soţie.

Booklook nr. 59 pg. 57

EPIGRAME CU PARFUM DE FEMEIE Din antologia cu acelaşi nume de Constantin Tudorache INVITAŢIE

Vino, doamnă, fără teamă, Sunt chirurgul ideal, Operez c-o epigramă Şi pansez c-un madrigal ! Vasile Tacu OMAGIU FEMEII I-aș dedica femeii versul, Aș umple cupele cu vin, I-aș dărui și Universul, Dar teamă mi-e că-i prea puțin ! Vasile Larco FEMEILOR De când îi știu iubirii mersul V-am scris poeme de amor, V-am dat și lira mea și versul, Ba, chiar și dreptul de-autor. Mircea Ionescu-Quintus PĂMÂNTUL... Pământul s-ar fi dus, haínul, De-a berbeleacul, vorba-ceea, De n-ar fi fost pe lume vinul, Tutunul, dracul şi femeia ! Păstorel Teodoreanu SOȚIEI Aripi de-aș avea să zbor, Aș veni, de bună seamă, Să-ți aduc un mărțișor Cu parfum de epigramă. Dumitru Botar FEMEIA ÎN ACTUALITATE Femeia are drept de vot, În Parlament și peste tot, Și mulți din deputați ar vrea Să fie-n Cameră cu ea. Elis Râpeanu

FEMEIA Femeia-i poezia vieţii, Sublimul orizont de-azur, Chemarea, visul cel mai pur, Spuneau, minţindu-se, poeţii ! Constantin Monea FEMEIA Ciudată e umana fire, Fără femeie noi n-am şti Ce-nseamnă patima-n iubire Şi nici ce-nseamnă-a pătimi. Ion Grigore METEOROLOGIE FEMININĂ E-un vârtej, e o văpaie, Un zefir, un alizeu, E o grindină, o ploaie Şi apoi… un curcubeu ! Constantin Tudorache FEMEIA Făptură binecuvântată, Cu farmec şi mister etern, Purtând în sine, totodată, Frânturi de Rai şi de Infern. Mihaela Kerestely FEMEIA, ETERNA POVESTE Femeia este ca reduta, Doar cei „viteji" o pot avea, Când crezi c-ai terminat disputa, O și ocupă-altcineva. Viorica Găinariu FEMEIA Femeia-i apă curgătoare, Cu unde ce ne dau fiori, Cu adâncimi înșelătoare… Doar pentru buni înotători ! Gheorghe Constantinescu

Booklook nr. 59 pg. 58

SĂ NE CUNOAŞTEM PROZATORII UMORIŞTI CONTEMPORANI REUMATISMUL MĂRIEI ŞI NĂMOLUL DE LA TECHIRGHIOL Este o duminică de iarnă. Ninsese abundent vreo două zile la rând şi stratul de zăpadă se aşternuse cam de un metru şi jumătate. Satul dintre dealuri nu se mai vedea, doar o întindere albă cât vezi cu ochii. Gospodarii din sat reuşiseră să facă pârtii în curţile proprii şi în faţa porţilor. Măria se trezi de dimineaţă, se spălă, îşi îmbrăcă straiele populare şi se pregăti să meargă la biserică, la Sf. Liturghie: nu lipsea duminicile şi nici în zilele de sărbătoare. - Ioane, îi zise bărbatului său, înhamă caii la sanie să mă duci la biserică, ştii că sunt plină de reumatism, mă dor toate încheieturile şi nu pot merge prea mult pe jos. - Mărie, în vară te trimit la băi, văd că toate unguentele şi pastilele pe care ţi le-a prescris de la dispensar nu sunt bune de nimic! - Se vede că am îmbătrânit şi boala de oase s-a agravat! Tu o să te descurci singur cu animalele, cu gospodăria cât o să fiu plecată? - O să mă descurc! Tu să te faci bine! - Atunci o să merg la medic şi o să-l rog să-mi dea trimitere la Techirghiol. Am văzut un reportaj când eram mai tânără, că nămolul de acolo face minuni. Reporterul a relatat despre povestea unui turc orb şi olog ce se numea Techir, care a descoperit nămolul tămăduitor. Într-o zi, călărind pe măgarul său s-a împotmolit în nămolul lacului. După ce a ieşit a început să vadă o 11geană de lumină şi să se simtă bine cu picioarele. De la numele lui Techir se trage şi numele lacului. Ion rămase încântat de povestea pe care o ştia nevasta lui de la televizor şi zise mândru: - Mărie, ţărişoara noastră este binecuvântată de Dumnezeu cu atâtea bogăţii şi miracole, nu mai există alta în lume! Eu zic să mergi la doctor şi să ceri bilet de tratament acolo! În săptămâna ce a urmat, femeia primi bilet de trimitere în staţiunea Techirghiol, la sfârşitul lunii august. „Asta este - îşi zise - o să am răbdare, până atunci mă tratez cu medicamentele pe care mi le-a prescris doctorul plus frunzele de brusture care îmi alină durerile noaptea. Dar şi când voi veni de acolo fără dureri, voi fi zglobie ca o căprioară!” Biletul pentru tratament era de 18 zile. Noaptea visa că este la Techirghiol, că îşi face împachetări cu nămol zilnic. Se simţea din ce în ce mai bine, i se părea că întinereşte. Începuse să vorbească în somn de binefacerile nămolului încât Ion devenise invidios şi îi zise într-o zi: - Mărie, să iei şi câteva borcane la tine, de 800 gr. să-mi aduci şi mie nămol, mă cam doare umărul drept de la un timp, nu ţi-am mai spus să nu te împovărez şi cu durerile mele! - Crezi că îmi vor da voie cei de acolo? Să nu mă vadă cineva şi să mă pârască, nu vreau să mă fac de ruşine! - De ce să nu îţi dea voie? Nămolul nu se cumpără, este al statului şi tot ce este al

Booklook nr. 59 pg. 59

statului este şi al nostru! Cu vreo două săptămâni înainte de plecare, Măria a fost chemată la dispensar de doctorul care îi dăduse biletul pentru băi. - Doamna Mărie, vă aduc o veste proastă pe care am primit-o şi noi de curând: nu mai puteţi pleca la Techirghiol, s-a închis staţiunea. - Cum aşa, domnule doctor? întrebă ea mirată. - O Agenţie de Resurse Minerale vrea să acorde autorizaţie de exploatare a nămolului unei societăţi din Germania şi tot nămolul din lac va fi exportat. Deocamdată s-a sistat tot ce ţine de bazele de tratament, oamenii au fost anunţaţi să nu mai meargă la Techirghiol. Măria a înmărmurit. Au luat-o toate apele. Nu mai avea cuvinte. Visele ei s-au năruit odată cu miracolele din nămolul de la Techirghiol. După ce şi-a mai revenit a plecat acasă abătută, tot nu-i venea să creadă că nămolul se poate exporta, parcă ar fi grâu sau porumb. Ajunsă acasă, Ion, care o aştepta nerăbdător observă tristeţea din ochii nevestei lui şi o întrebă ce s-a întâmplat. Măria se aşeză pe un scaun şi abia silabisi cu năduf: - Ioane, după ce străinii ne-au luat pe nimic: pădurile, flota maritimă, bogăţiile subsolului, băncile, pământul, fabricile şi uzinele, acum, nemţii ne iau şi nămolul miraculos din lac. S-au închis bazele de tratament din Techirghiol, nu mai merg la băi. Ion, care era atât de mândru că s-a născut în Ţara Miracolelor şi acum se dovedea a nu ştiu câta oară prostia celor care răspundeau de resursele ţării, se întoarse supărat spre o icoană din casă, se închină şi spuse apăsat: - Doamne, iartă-mă, dar niciodată nu Ţi-am cerut ceva! Te rog, ca atunci când nămolul din lacul Techirghiol va fi transportat spre Germania, să faci o minune: să-şi piardă toate calităţile tămăduitoare şi toţi cei implicaţi în afacere să se înece în el.

Vasilica Ilie, Bucureşti FABULĂ CONTEMPORANĂ. JAVRELE ȘI LEGEA De trei ore bune, într-o sală goală, cu o voce fermă, uneori domoală, având la-ndemână teancuri de dosare, avocatul părții cere achitare. – Onorată Curte, vă rog insistent să luați aminte că al meu client nu e orice javră, una oarecare, e dulău cu stare, scrie și-n dosare, dar, ca orice javră, e un fapt notoriu, și el își marchează noul teritoriu, asta nu înseamnă că, săltând piciorul și marcând terenul, el e posesorul. Mai pe înțelese, vă spun că, de fapt, această ”marcare” nu este un rapt, cum, greșit, susține, fără probatoriu, partea vătămată, în rechizitoriu. Revenind la speță, Onorată Curte, ridicând piciorul, în reprize scurte, câinele pe care mulți l-ar vrea în lesă, doar luând de bune cele scrise-n presă,

a marcat o limbă de pământ odată, care, mai tot timpul, este inundată. Nemarcând alt câine, unul cu prestigiu, acel teritoriu, astăzi în litigiu, și fiind el singur, câinele Lăbuș și-a făcut acolo un modest culcuș… Întreb Onor Curte a cui este vina că, din întâmplare, și-a ”marcat”… Belina? În sfârșit, aprodul plictisit anunță: – Liniște în sală! Curtea se pronunță! Cățelușa Pușa, etalându-și roba, căreia, se pare, nu-i făcuse proba, lovind cu ciocanul, rosti apăsat: – Câinele din boxă e nevinovat! Nu mai scriu morala, dar se înțelege că s-a dat verdictul după noua lege.

Booklook nr. 59 pg. 60

Ilie Bâtcă, Bucureşti

Într-adevăr, telemunca este mult mai eficientă! Şi mult mai agreabilă pentru supervizori!

Nu rataţi ofertele de petrecere a timpului liber, cele care pot fi amuzante inclusiv cu cel care v-a sedus fiica.