Booklook 28 online

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr.8/2013 (28) Serie nouă Booklook 28 - pag. 1

05-07.07.2013. Festivalul de umor de la Gura-Humorului. Membrii juriului la secţiunea Literatură Umoristică, împreună cu admirabilele gazde, primarul Marius Ursaciuc şi inima acestei manifestări ajunsă la a XXIII-a ediţie, doamna Vera Romaniuc.

Distinsa noastră colegă, poeta Georgeta Resteman (în mijloc), organizatoarea evenimentului Zilele Limbii Române în Cipru şi fondatoarea bibliotecii româneşti din Pafos, aici alături de câţiva dintre participanţii la această manifestare culturală care se desfăşoară pentru prima oară în insula Afroditei.

Booklook 28 - pag. 2

INVOCÂNDU-L PE NICOMAH Te văd cinând, deloc pantagruelic, Cu 3 haiduci, sosiţi pe şapte cai…

Putere, c-un surâs uşor angelic, Alături de o muză fără strai.

Drept udătură este şi un «vin…

La mine!»… că la masă sunt şi muze Precum se cere la al tău festin, Păzit de muşchetari cu archebuze.

Eşti îmbrăcat comod la 4 ace…

De brad, culese toamna pe poteci Servind c-o ţuică, fostă-n poloboace, Comori de spirit ce-or trăi în veci.

Alături se mai află şi-un ghiveci Cu flori… de stil, ce-s, evident, perene, Şi-un vraf de spade, totuşi fără teci Durat prin forţe ce-s… herculeene.

Pe masă sunt niscaiva calambururi, Saleuri asortate cu sonete, Urzici pane, servite-n două tururi La un turnir de poante cu stilete.

Pentru desert sunt pregătite poame, Cam acre, învelite-n izmă creaţă, Pe care-s tipărite epigrame, Dar şi cireşi amare drept dulceaţă.

La loc de cinste este şi-o «nebună» Ce-l va servi din nou pe beizadea Cu lauri prinşi alene-ntr-o cunună Şi cu magie pusă în cafea !

Eugen Deutsch „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Ionel Stoiţ (Novi Sad-Serbia), Georgeta Resteman (Cipru), Gheorghe Bălăceanu, Sorin Cotlarciuc.

ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

Tbmb.curs@yahoo.comTH; HTmihai_haivas@yahoo.coom H

http://alpi.iasi1.ro/logo/logo.png Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcanu şi Eugen Marinescu.

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Booklook 28 - pag. 3

O ALTĂ ÎNTÂLNIRE DE GRADUL TREI Interceptorul de vânătoare localiză ţinta, o încadră şi îi extrase din subconştient toate datele considerate necesare. Le afişă pe ecrane, însă cum ocupanţii fotoliilor de la pupitrele de comandă dormeau de rupeau pământul, porni sirenele de alarmă concomitent cu răsturnarea fotoliilor. Cei trei se adunară cu greu de pe podeaua navei înjurând temeinic în limba lor. O nouă misiune îi aştepta, însă cum erau fiinţe inteligente, găsiră imediat oportunităţile acesteia. Aşadar, îşi făcură complice cu ochiul, un semn pe care computerul central nu-l înţelegea şi porniră la treabă. *** Gheorghe Ţâţârligă zis Jiji Brânzoi, stătea sprijinit în foarte tradiţionala bâtă şi privea în gol. Nu putea fi asemănat cu o sperietoare de ciori doar pentru că nu avea braţele larg desfăcute. Oile păşteau nestresate de berbeci, deoarece aceştia ieşiseră din perioada de rut. Măgarul adormise şi era foarte vizibil că avea vise erotice. Cei doi dulăi Mao şi Tito căscau plictisiţi şi clămpăneau după muşte. La un moment dat soarele păru a se întuneca. Jiji ridică privirea şi văzu un fel de maşinărie plutind deasupra capului său.

- Futu-vă muma-n cur, gândi, la fel de tradiţional precum propria sa bâtă, Jiji.

Maşinăria se aşeză lin pe tăpşan şi din ea ieşiră nişte fiinţe foarte asemănătoare cu Jiji. Păstorul, în acelaşi spirit al tradiţiei, intră la bănuieli, convins fiind, iar istoria adeverea aceste convingeri, că erau hoţi care veniseră să-i fure oile. Prin urmare se pregătea să le dea cu bâta în cap. Numai că bietul Jiji nu-şi putea mişca nici limba în gură. Ca să nu mai vorbim de faptul că şi câinii înţepeniseră împreună cu măgarul. Doar oile păşteau mai departe fericite şi insensibile la problemele celorlalţi. Foarte curios! Or fi oare mai inteligente, sau invers?

Cei trei coborâţi din maşinărie se îndreptau zâmbitori către Jiji şi-i spuseră: - Hai noroace uăiii, frati, Jijicî, cum merji trieaba? Pui şi tu un miel la bătaie că, io-ti, noi aduşim şeava di pileali, mai una-alta, faşim un chiefuleţ, aşa, ca băieţii, la iarbă verde!

Jiji însă, stană!

- Băi, Costelii, du-ti, uăi, omule şi decuplează ninorocirea aia di razî, câ-l cherdim di muşteriu pi ghetu om! Şi vezi di mai scoati nişti lichid di frânî ca s-aviem di glojdeală.

Cî doar n-om mânca fripturî şî sî biem apî chiaorî.

Numitul Costel, un tip cu figură tipică de şmecher rural şi bască meseriaşă trasă pe frunte, intră în navă şi peste numai câteva secunde Jiji se prăvăli lângă istorica sa bâtă. Nici nu mai vorbim de efectul comic obţinut fiindcă din spate se auzi un strigăt de triumf: - Io-ti-te, băi, damigenuţa! Costel flutura vesel deasupra capului un recipient de plastic plin cu un lichid verde.

Revenit la o realitate foarte stresantă Jiji se uita cam nedumerit la noile sale cunoştinţe, fără îndoială nişte tipi de mare ispravă, deoarece-l întremaseră invitându-l să tragă câteva gâturi din recipient. Ceea ce şi făcuse. Constată fericit că era un fel de rachiu de mentă cum mai făcea şi el când cumpăra spirt medicinal pentru ca maică-sa să-i pună ventuze bunicului. Prin urmare atmosfera se destinse imediat, iar când oaspeţii i-au cerut să jupoaie un miel, l-a ales pe cel mai mare ignorând spaima de bătaia care-l aştepta pentru

Booklook 28 - pag. 4

pierderea cârlanului. Imediat după jupuire se apucă să facă un foc, aşa cum ştia el, însă Vasile, şeful astronauţilor, îi spuse: - Lasă, băi, Jijicî, di aiasta sî ocupî Costiel! Hai, mai ia un gât şi hodineşti-ti!

Costel cu aceiaşi figură de atotcunoscător, luă mielul şi-l aşeză într-o adâncitură a navei. Apoi porni motoarele, acestea zumzăiră puţin, după aceea ţiuiră uşor şi se opriră.

Costel coborî şi scoase mielul, acum bine rumenit, din respectiva nişă. Ce să mai vorbim de cuvintele de laudă pe care le-a primit. Erau cam împleticite însă din toată inima. Festinul se porni, iar câinii avură şi ei parte de o masă cu proteină fiindcă se cam săturaseră de mâncat plante din flora spontană şi şoareci, când prindeau.

La sfârşit, sătui şi foarte bine dispuşi, vizitatorii îl mai rugară pe Jiji: - Băi, frate, Jijică, da fo’ ţâgarie, n-ai tu pă sub suman? Vorbise Nelu, un tip mărunţel, negricios şi în continuă mişcare. Adică oltean de felul lui.

Cum să refuzi asemenea oameni? Jijică scoase din suman ţigările furate azi dimineaţă din pachetul lu’ ăl bătrân, că era cam mahmur şi nu putea fi atent decât la cana cu borş pe care o lincăia gemând. Pe când ţigările fumegau uşor, un aer melancolic parcă se strecură printre ei îndemnându-l pe Vasile, moldovean cu simţul naraţiunii în sânge, să înceapă a povesti: - Uăiii, baietii, în urmă cu şeava vremi, io o frecam în şomaj că miereu sî desfiinţa câti-o fabricî, Nelu încă nişi nu intrase că nu-l angaja nimeni, numai Costiel iara tractorist cu şcoală la bază, da’ n-avea nici un fel de tractor. Băii, baieti, da’ de priceput la mecanicî, nimininea nu-i ca el. Şîîî, vini magaoaia aiasta, ies din ie nişti oamini aşăă, ca noi şi, hăi, bă, că-i trai nu glumă. Aşa şî ierea! Mâncari, câtî vrei, un fiel di terşi, cu gust di gumari, di baut, apîîî, cât încapi, da-n fiicari searî, câti trii gajişi, una di fiicari. Mamîîî, şi nişti meseriaşiii, nu-ţ mai spui! O ie fetili pi toati părţâli şî mai fluierî şî chiui când li vini draşii, da’ nu ai cum sî ştii, dacî n-ai văzut!

Jiji reuşi să bage limba-n gură şi rosti pierit: - Bă, da-s bulănoase, cu ţâţe mari, că mie aşa-mi plac?

- Vericane, acilea n-o nimerişi, răspunse Nelu înecându-se de râs. Sunt foarte naşparlii, verzulii la piele şi au căpăţânile cam ca dovlecii. Nici de pupat nu-s bune că în loc de buze au o despicătură. Bă, da’ cum bine le zicea nea Vasile, meserie pe capu’ lor ca la balamuc şi numai ce le vezi te şi apucă damblalele. Acum, norocul nostru e că a descoperit Costel sursa dă băutură, că altfel nu făceam faţă şi păţeam ca ăi dinaintea noastră care de fo’ trii luni sunt în nişte cuşti şi numai din când în când se mai duc pe la ei unele mai încreţite şi mai gheboase, gagici de-ale lor mai de demult.

- Da’ să ştii, spuse şi Costel la rândul său, că toată treaba nu-i că aşa le vine lor bine, ci contribuim la salvarea rasei, una foarte tâmpită, de pe la mama dracului, de undeva, care ştia una şi bună: muncă, muncă şi iar muncă! Deci nu tu o aia, o aia, ca tot omu’ ci numai haholeală. Bă, nici aşa nu e bine s-au gândit ăia mari ai lor, uite, că ne ducem toţi dreacu’ şi n-avem cui lăsa toate ăstea de le făcurăm cu munculiţa noastră. Şi uite aşa, au căutat prin univers o rasă care să nu aibă viciile lor şi, prin împreunări succesive, să se salveze de la extincţie.

Jiji n-a prins chiar toate vorbele şi nici nu s-a mirat de nivelul intelectual al lui Costel, un fel de autodidact, ci a luat, imediat, o hotărâre: - Bă, fie ce-o fi, io vin cu voi!

- Brava, băi, băiatule, că şi-aşa te luam cu forţa, da’ aşa-i mai bine! Ia şi ţigările, mai beleşte un miel, ia şi nişte caş, că nu ştie când mai aterizăm…

Toţi patru o porniră metehăind spre navă. Aceasta deschise trapa şi, când să intre, se pomeniră cu măgarul în spatele lor. Se vedea foarte clar că, fiinţă inteligentă prin

Booklook 28 - pag. 5

naştere, înţelesese fondul mesajului şi acum insista să intre în navă. Jiji se opuse, însă încăpăţânarea specifică speciei învinse. Mai ales că, surprinzătorul Costel spusese: - Lasă-l, bă, că mai avem şi noi cu cine schimba o vorbă…

Prin urmare, măgăruşul, al cărui nume nici nu-l ştim, se instală la bord cu drepturi depline. Fie vorba între noi, sistemele de scanare ale navei nu făceau nici o diferenţiere între pasageri.

Abia acum putem spune că ameliorarea celei nefericite rase va cunoaşte în curând un autentic reviriment fizic, psihic şi intelectual. Se cuvine deci, în numele posterităţii, să aducem un omagiu acestui Erou Necunoscut plecat şi el voluntar dintre noi pentru a dărui forţă unei galaxii muribunde...

Mihai Batog-Bujeniţă

CARICATURA BOOKLOOK-ASHĂ

Booklook 28 - pag. 6

Nunțile nu-s pentru mine!... ...nu mă refer doar la cele în care am fost mire: nici celelalte nu par mai vesele! Vă ofer un jurnal de nuntaș, recent, ca să vă convingeți. Cer scuze pentru luciditate.

Ora 20: sunt acasă, caut costumul.

Ora 20,30: l-am găsit.

0ra 21: constat că nu-mi vine.

Ora 21,30: mă duc în salopetă, e mai original... (acolo mai era unul original, cu papion, teniși, vestă de ațică și șapcă de vînător).

Ora 21,45: ajung. Sunt primit cu șampanie. Sunt primit cu șampanie. Sunt primit... sunt... Deșert n-șpe cupe.

Ora 22: Caut locul meu la masă. Nu-l găsesc. Caut masa – nu știu care din ele este.

Caut o duduie să-mi țină de urît – o caut degeaba. Cine naiba mă pune să caut?!

Ora 22,15: Cu bucata de carton pe care era scris numele meu, un copil a făcut avioane. Am alergat vreo juma de oră după avioane, dar oriunde se opreau, stătea altcineva...

Ora 22,45: am pocnit copilul și m-am așezat la masa orchestrei. Neexistînd orchestră (era doar un DJ!), am constatat că era masa femeii de servici de la toaletă. Pentru un pachet de țigări și-o salată boeuf, m-a lăsat acolo toată noaptea...

Ora 23: am ciocnit cu mireasa. Am pupat-o, cu poftă.

Ora 23,05: am ciocnit cu mirele, care-avea figură de strungar. Mi-a sugerat să n-o mai pup. Dar nu cu figură de strungar...

Ora 23, 06: mirele m-a călcat, din greșeală. Noroc că era piciorul nașului, care-a început să urle. Pînă nu i s-a dat o sticlă de whisky, n-a tăcut.

Ora 23, 15: se dansa Jaga-jaga. Eu am ciugulit o măslină. Și am atacat o vișinată.

Vișinata a mai fost atacată de companioana mea, care dobîndise un ten grena, cu nobile intarsii vinete...

Ora 23, 30: am luat o felie de salam. Și, coincidență, cînta Salam! Eram la a zecea vișinată, dar tot am observat că doi bătrînei dansau vals. Pe Salam. Apoi, pe Guță. În fine, pe Adi Minune.

Ora 23,45: bătrîneii au cîrmit-o spre manele. Deși, acum era pe DVD, Strauss. Mă rog, am trecut pe vin. Sau ceva asemănător. Și am gustat o murătură. Zeama de la murătură a sărit pe-o altă acritură, taman din capul mesei. Băbătia a făcut garagață și, ca să tacă, iam spus că seamănă cu Roberta Anastase. Degenerescentul de lîngă ea a început să rîdă cu cîrcei. L-au dus la Urgență, cu targa pentru tort.

Ora 24: S-a furat mireasa. Am servit o bucată de roșie umplută. Nu știu nici acum, cu ce. Sau dacă era. Am băut trei pahare de vin. Sau, nu trei. Sau, nu vin. Am cerut gheață.

Ora 24, 15: am cerut gheață.

Ora 24,30: am mai cerut gheață.

Ora 24, 45: plictisit să tot cer gheața, degeaba, am adormit cu capul într-o farfurie cu maioneză.

Ora 1: chelnerul, amabil, m-a întrebat dacă vreau să-mi schimbe maioneza. Era tîrziu. Am gustat dintr-o lumînare cu aspect de pricomigdală. M-am șters de maioneză pe mantoul nașei și am căutat mirele, să-i înmînez darul. Nu țineam, neapărat, să-l găsesc...

Booklook 28 - pag. 7

Ora 1,30: din păcate, l-am găsit, plîngînd, lîngă o arteziană defectă. Îi aduseseră altă mireasă, și mai urîtă. A numărat banii și a bătut mărunt din buzoaie. Pesemne, îi pusesem mai mult...

Ora 1,45: coborînd scările, am dat de mireasa cea adevărată, beată criță. M-a confundat cu șeful de sală și a țipat la mine să-i dau ce-a rămas din sarmale, plus zeama de varză. I-am promis că „îhî!”! M-a țucat zgomotos, a cerut o hartă a Africii și-a căzut într-o frapieră.

Ora 2: în stația de taxi. Am cerut să mă ducă acasă. Adică, pe strada 49, colț cu 21, în Bronx. Culmea, am ajuns la domiciulul din Iași! Ca să vezi ce bine-i să te cunoască taximetriștii! ...

Ora 2,15: șoferul mi-a mulțumit pentru cocardă și bomboane, dar a precizat că preferă bani. Meschin!

Ora 2,30: a venit acasă fiul meu, de la o seară culturală găzduită de o discotecă. Cu ultimele puteri, în stare de semi-veghe, l-am întrebat, deplasat/frivol: „Mamaie, te fac o Brașoveancă?”

Iubita mea cea din bucătărie Iubito, ai făcut din nou, sarmale.

Regret deci, iarăși, că suntem departe! Îți cînt de la distanță osanale, ciudos că de găluște n-avui parte!...

Iubito, nu m-ai răsfățat erotic, dar activezi în mine voluptăți care mă devorează lent, despotic, și-s sigur că nu le trezești în toți...

Nesfîntă născătoare de sarmale, îmi poți trimite-n plic, două, tasate?

Mi-e poftă de bucate,-s ale tale, ești meșteră-n acord de cantitate, Înfășuri foaia cu mîini de vestale și-n plus, știu că le faci iuți și sărate – să meargă după ele, vinul sec și dulcea mîngîiere a matale...

Nu mai rezist, acum spre tine, plec!

A găti, aceasta vine, tare de departe-n tine !... pentru D. Minunea mea, recenta mea zeiță, aud c-ai oficiat o... tocăniță!

Oftez, prea-supărat că n-am gustat din prețiosu-ți mixt, legumizat; dar tocănița, Sanda (mea) Marin ne duce către-al Thaliei suspin, trecînd prin Melpomena, dragă ție, căci rolul ei în cea dramaturgie este necunoscut, vai, de cuhnie!

Ea, Antigona, cînd s-a dus spre veci, gustat-a din prea bunul tău ghiveci; bătrînul Hamlet, a fost otrăvit cu tocăniță bună, nepereche, lent strecurată în a sa ureche...

Nobila Hedda Gabler s-a-mpușcat c-un glonț ce tocăniță a-explodat!

Pînă și Cetățeanul turmentat s-a dus spre Styx cu gîndul la stufat...

Iași, iulie, 2013 Deci, să ai grijă,- ntru ghiveci artistă, să nu gătești sub o zodie tristă...

Sunt voluntar, da, om de sacrificiu, mor înfruptîndu-mă din cel deliciu, din rodul mîinii tale de zeiță, mă duc, senin, gustînd din tocăniță...

Iași, iulie 2013 Bogdan ULMU

Booklook 28 - pag. 8

AMALGAM LIRICO-SATIRIC, TURNAT ÎN CUPE DE GEORGETA PAULA DIMITRIU ANII Ani mulţi şi grei par kilograme; Dar i-am trăit scriind sonete, Ca medic am prescris reţete, Şi-am şfichiuit cu epigrame.

LA SPITAL Când ajungi bolnav în faţa Unui medic, la spital, Într-un mod original Ai de-ales:„Sau bani sau viaţa!”

CONSTATARE Cu pix, creion sau c-un stilou Scrii epigrame câte vrei; Constat ceva ce nu e nou: Că unii, însă, n-au condei!

SALVAREA Gemete în noapte Şi grăbite şoapte, Un suspin de mamă, Mistuit de teamă, Scâncet de copil, Paşi ce vin tiptil, Cântecul şoptit, Semn că e iubit; Sun-un telefon, Grav precum un zvon.

S-a chemat salvarea; Grea e aşteptarea Cu înfrigurare…

Clipe de-ncleştare…

Sună la intrare, Simţi o uşurare; Pruncul e pacient, Consultat atent…

Medicul zâmbeşte, Lacrimi potoleşte Doar cu cinci cuvinte: „I-a ieşit un dinte!”

PE STRADA MEA Asfaltul ieri l-au terminat Şi chiar spuneam că-i o splendoare; Dar azi îl sparg, c-ar fi păcat Să uite de canalizare!

VIAŢA E viaţa un păienjeniş De fapte bune şi păcate; Încerci să urci, târâş-grăpiş Şi le plăteşti pe toate-n rate.

LAUDATIO Citind volumul mă gândeam Că a muncit precum un faur De-a reuşit un AMALGAM Chiar făr-a pune-n el şi aur !

Cyrano

Booklook 28 - pag. 9

ISPITA TIPARULUI „Bine ai venit printre noi, Georgică! Cu ocazia naşterii tale, îţi urăm din toată inima să ai o viaţă minunată, să fii sănătos şi să asculţi de părinţii tăi cei grijulii, care te iubesc tare!” Semnează: „cu mult drag, mami şi tati Ionescu.”

Avem aici de-a face cu o mostră de anunţ apărut deunăzi într-un ziar local, anunţ care mie îmi provoacă perplexitate. Îmi pun întrebări, inevitabil. Cât de genial trebuie să fie Georgică, dacă – proaspăt născut – citeşte deja ziarul?

Dacă-l citeşte, oare va avea bunul simţ să urmeze sfaturile binevoitoare ale părinţilor săi? Dacă nu-l citeşte – ceea ce e foarte probabil – la ce le-a folosit părinţilor lui publicarea anunţului? Înţeleg, fireşte, că avem de-a face cu întemeiata mândrie a unor părinţi fericiţi. Dar în ce măsură sunt ei mai fericiţi dacă îşi revarsă preaplinul pe căi publicistice, peste un întreg judeţ? Vorba ceea: „ce ghişeft făceau?” Mă întreb dacă întrebările mele vor afla vreodată un răspuns satisfăcător. „Cazul Georgică” e doar unul din numeroasele cazuri de, hai să-i zicem, „comunicare unilaterală”, cu care ne confruntăm zilnic, fără s-o fi solicitat. Unele dintre ele sunt atât de savuroase, încât, dacă dispar, le simţim lipsa. Spre exemplu: nu mi-a fost uşor să constat deunăzi că administraţia locală a dispus zugrăvirea proaspătă a podului pe care trona de-o veşnicie o delicioasă declaraţie de dragoste în grafitti: „te iubesc, vulpeo!”. Sau: ce mă voi face dacă într-o bună zi, când voi vizita din nou muzeul de arheologie, nu voi mai găsi pe interiorul uşii toaletei damelor, scris cu pixul, „Matame Pablito, porque no te puedo olvidar!” („Omoară-mă, Pablito, căci nu te pot uita!”), semnat Lucrezia?! Ce vrei mai multă sinceritate şi spirit autentic sută la sută, din rărunchi? Ce păcat că Pablito nu va frecventa niciodată WC-ul de dame de la muzeu! Lucrezia rămâne neconsolată.

Mişcător - nu-i aşa? Omul, aflat în imposibilitatea de a comunica cu cauzatorul neliniştii sale, iniţiază pe cont propriu un dialog cu lumea întreagă, sperând ca, pe calea asta ocolită, să găsească răspuns la întrebările care-l macină. Poet, ce mai! Bravo celor care nu se dau bătuţi niciodată. În definitiv, sunt nişte optimişti. Bine, bine, dar „cu calul ce-aţi avut”? Ce vină avem noi dacă Lucrezia nu recepţionează reciprocitate din partea lui Pablo?

Ce vină are podul, de l-au mâzgălit aşa, cu vopsea? Ce vină au avut colegii mei de şcoală, Menelau Pop şi Anofel Candrea, că părinţii lor au vrut să-i boteze sofisticat? Strigă mut după ajutor textele care ne terorizează la tot pasul, create de comici involuntari, copleşiţi de nevoia de a ieşi din anonimat cu orice preţ. Toţi sperăm nemărturisit că suntem deosebiţi, că va veni şi vremea noastră, că ne vom îmbăia într-o bună zi în binemeritata admiraţie a celor din jur, atunci când talentul care mocneşte în noi va ieşi la rampă.

Rămâne de clarificat doar un mic detaliu: unde, mai exact în ce domeniu, se ascunde talentul nostru? Fiecare are dexterităţi ieşite din comun; problema e doar cum le detectăm.

Ca-n cântecul acela la modă: „am memorie, dar nu ţin minte unde-o ţin”.

Câtă vreme putem, lăsăm urme vizibile ale trecerii noastre prin lume, după posibilităţi, ba strigând cât ne ţine gura, ba înnegrind hârtia, torturând tastatura, scrijelind scoarţa copacilor, în nisipul plajei, pe placa indicatoare de pe vârful Moldoveanu sau – de ce nu? – la nord de Cercul Polar.

Un alt exemplu de „agresare textuală”. Te plimbi liniştit pe stradă; în faţa ta merge un individ cu un tricou imprimat. Până să te dezmeticeşti, te-ai şi trezit citind ce scrie pe pieptul lui. Ba chiar te grăbeşti să ajungi la capăt înainte să dea colţul, ca să nu pierzi cumva o informaţie preţioasă de pe spate. Afli probabil că e adeptul unei mărci de băuturi

Booklook 28 - pag. 10

răcoritoare, al muzicii pop sau, dacă ai ghinion şi textul e mai lung, tricoul lui îţi aduce la cunoştinţă că acum cinci ani, „mama lui a făcut concediu pe Coasta de Azur şi, pentru că-l iubeşte nespus, i-a adus tricoul de faţă, drept cadou”. Observi prea târziu că ţi-ai risipit timpul de pomană. Dar parcă poţi să te abţii? La următorul pas te trezeşti citind un afiş publicitar sau te miri ce fiţuică purtată de vânt.

Dar de ce să critic pe alţii, când eu însămi cad în repetate rânduri în „nevinovata” capcană a benzii de celofan roşu, care înconjoară pachetele de zahăr vanilat din bucătărie?

Invariabil, când mă aşez pe scaunul de la fereastră, îmi intră automat în câmpul vizual colţul de vitrină, din care mă pândeşte perfid capcana cu zăhărelul. Şi încep hipnotizată să citesc ca un automat: 6 plicuri - 6 plicuri – 6 plicuri – 6 plicuri – 6 pli... Ptiu, drace, blestemată obsesie!

Oare cu ce îşi omorau oamenii timpul înainte de inventarea tiparului? Cu siguranţă aveau atenţia la fel de distributivă ca şi noi, încercând să zărească la timp eventualele pericole ascunse prin tufişuri. Aici un mistreţ, mai încolo un bizon, la liziera pădurii un urs, sau, cocoţat în măr, vreun şarpe, îndemnând la mâncat mere. Ispita e mai veche decât însăşi galaxia Gutenberg. Azi, urmaşii lui Adam şi Eva mătură din priviri cantităţi imense de informaţie împrăştiate pe afişe, firme, pereţi, haine, hârtii şi ecrane.

Strecurăm totul cu grijă, păstrăm ce vrem şi ne stoarcem la momentul oportun de informaţia adecvată. Şi asta să ne facă bogaţi? Cel puţin aşa se zice, că cine e informat, e un om bogat. Televizorul meu e un om bogat, asta e cert.

Se spune că ne săpăm mormântul cu dinţii, adică murim în funcţie de ce şi cum mâncăm. O fi, dar eu cred că drumul până acolo ni-l presărăm cu „semne de circulaţie” pe care le „mâncăm” din ochi. Sunt texte de tot soiul, care ne populează mintea până în cel mai ascuns ungher, de la reclame şi instrucţiuni de programat maşina de spălat, până la romane poliţiste, cărţi şi reviste.

Vrea cineva să mă contrazică sau să completeze ceva? Nicio problemă: aştept reacţia. Evident redactată curat, sub formă de text.

Gabriela Căluţiu Sonnenberg Benissa, Spania

Booklook 28 - pag. 11

BAHICELE LUI MEM Sonetul filosofului beţiv "Primum bibere, deinde philosophare ! " (Păstorel) Ar fi urât din parte-mi, Doamne Sfinte, Să năzuiesc spre lucruri interzise ..

Doar filozofi şi oameni fără minte Mai pângăresc domeniile proscrise.

Dar las-pe alţii mintea să-şi întreacă In infinite şi savante vorbe ..

Vor astfel timpul să-şi petreacă ?

Eu mă ocup doar d’ale mele ciorbe!

Sonetul Pelinului Alungă supărarea ce te-apasă ..

Căci marele beţiv rămâne domn !

Chiar dacă drumul nu-l gaseşti spre casă Sau tragi sub mas’ un pui de somn, Chiar dacă limba ţi-e, un pic, peltică, Chiar dacă uiţi al sticlelor bilanţ, Rămâi cu noi la masă fără frică : Doar... domnul... este domn şi-n şanţ !

Cand ai în faţă vajnice licori, Femei, mâncare, linişte şi flori Nu năzui, o, suflete al meu Să cucereşti şi altfel de comori, C-o să te bată bunul Dumnezeu Si-oricum n-ajungi, în viaţă, semizeu !

Te-a înşelat cu vorbe vreo muiere ?

Nu sta-nainte cu paharul plin...

Căci Domnul ne-a trimis acest Pelin Şi în misiva ce ne-a scris-o, cere, Cu mare grabă cheful să-l pornim ..

Ca damigeana (goală) să-i restituim !

P.S. Adaugă, cu propria Lui pană, Că nu mai are-n beci o damigeană !

Deci se întâmplă şi la alte Case Să nu găseşti (câteodată) vase !

Mihai Eugen Marinescu

Booklook 28 - pag. 12

D-ale lui Gagu SĂ NU MĂ VIOLAŢI !

Nu ştiu alţii cum sunt, dar să vă spun cum sunt eu: 55/185/115 (vârstă, înălţime, greutate). Adică, un tip pe care nu poţi nici să-l sari, nici să-l ocoleşti.

Este şi motivul pentru care, după ce-am intrat în lift, doar o zvârlugă de femeie, firavă, dar băţoasă, a mai încăput.

“Unde mergeţi, duduie!” o întreb, politicos. “Acasă, dar nu ştiu de ce vă interesează!”, îmi răspunde, înţepat, după care apasă butonul pentru ultimul etaj.

“Staţi puţin, o lămuresc eu. De etaj voiam să vă întreb. Poate eu nu merg la 10!”

“Taci!” mă repede ghemotocul de femeie şi scoate din sân un cuţit mare, care mi-a bulbucat proporţional ochii. „Să nu mă violaţi!”, încerc eu o glumă şi zâmbesc crispat, întinzând mâna, să opresc liftul. „Ia mâna!” vine porunca, însoţită de un gest destul de convingător, cu cuţitul. „Ce vreţi să faceţi, doamnă?”, o întreb, văzând că gluma se îngroaşă. „Dezbrăcaţi-vă!”, îmi ordonă mogâldeaţa, plimbându-mi lama cuţitului pe la mărul lui Adam, pe care tot mai greu reuşeam să-l înghit, cu noduri. „Doamne, mi-am zis în sinea mea, şi câtă literatură am citit, în care întotdeauna se întâmpla invers.

- „Cucoană, ştiţi...” „Vorba! Ce stai, hai, fă-te comod!”, mă ironizează femeia şi apasă butonul de oprire, undeva, între etajele şapte şi opt, din câte am intuit. Îmi dau haina jos şi o întreb, bănuitor, dacă şi pantalonii. Dă din cap că da, cu un zâmbet sarcastic...

Sunt momente în viaţă când multe îţi trec prin minte, într-o fracţiune de secundă. M-am gândit la Lorena Bobbit, care l-a deposedat pe bărbat de cele lumeşti. M-am gândit la Ciomu, la Lucreţia Borgia, la Caterina de Medici şi, nu în ultimul rând, la soacră-mea. Apoi am reflectat la faptul că m-am orientat bine să fac copii de tânăr, că, uite, cine ştie...”Poate are intenţii paşnice”, îmi zic şi o întreb de ce nu se dezbracă şi ea. Am privit-o mai atent, găsindu-i destule trăsături feminine, ca să cred c-o fi vreun travestit, că asta mi-ar mai lipsi! „Ai vrea dumneata!”, îmi dă replica madam Ninja şi-mi pune cuţitul la gât. „Să nu mişti, că mişti pentru ultima oară!”, mă ameninţă această Ioana D’arc în miniatură, apoi apasă butonul pentru etajul 10. Liftul porneşte şi nu mă gândesc decât la înălţimea de la care aş lua legătura cu pământul, fără paraşută...

O clipă am reflectat că, dacă îi prind mâna, poate o imobilizez. Dar dacă e mai iute ca mine?

Liftul se opreşte şi femeia îmi porunceşte să deschid uşa. Cu pantalonii în vine, îmi vine să şi râd, dar mă execut, în speranţa că o fi cineva pe palier şi scap cu bine.

Deschid şi...surpriză! O matahală cât uşa şi (aproape) cât mine stă proţăpită în faţa noastră.

Femeia iese cu o iuţeală de nebănuit şi se adresează către individ: „Vezi, bărbate? De-acum să nu te mai aud că pe mine mă poate „aia” oricine, că sunt slabă şi nu sunt în stare de nimic. De aia team sunat de jos, să ieşi la lift. Acum te-ai convins? Aşa că, ai grijă cum te comporţi de-acum cu mine!” Apoi îmi zice, închizând uşa ascensorului: „Domnule, mă scuzaţi! La revedere!”

Am apăsat, la repezeală, butonul pentru parter şi, în loc să mă îmbrac, mi-am făcut atâtea cruci, câte etaje am coborât. Şi n-ar fi fost nimic, dacă totul s-ar fi oprit aici, dar jos mă aştepta un echipaj de Poliţie, alertată de soţul femeii, care a bănuit că ceva nu-i curat la mijloc.

M-au imobilizat, înainte de-a apuca să-mi închei pantalonii...

Ananie GAGNIUC

Booklook 28 - pag. 13

GHEORGHE BĂLĂCEANU ARGUMENT Eu acest Guvern îl simt „Mama” ce corect împarte Tot bugetul; dacă mint, Jur să n-am de „Mama” parte!

UMOR ÎN CĂSNICIE Luând de soț un tip cu mult umor − De zeci de ani maestru-n ale glumii − Au haz mereu mai toate-n viața lor... Şi dragoste când fac, e râsul lumii!

MĂSURI (vezi „Careul de ispite” - V. Larco) Guvernul are grijă, bunăoară Să n-avem bani – desigur cu temei – Ca preventiv să bem doar apă chioară Şi să ne piară cheful de femei.

PRECIZARE DE LA GUVERN

SOLDAT MODEL

Eforturi facem cum putem Și bani, în cuantum cuvenit, De dus în misiuni, avem; Se taie doar de la… venit!

Deși la fete des se furișează, În toate-i bun, de șefi e adulat; Secretul său, e unul ce contează: Că vine la instrucții regulat!

AVANTAJUL SUCCESULUI

ÎNTRE NOI BĂRBAŢII

Cînd ai succes, de-apar şi banii Şi se-nmulţesc cei ce te plac, N-au cum să-ţi facă rău duşmanii...

Că-ţi vin prietenii de hac.

Depăşind cumva complexul, Pensia, la o adică Pare-a semăna cu sexul...

E din ce în ce mai mică.

ÎMPĂRȚEALA DIVINĂ

STRATEGIE DE SUCCES

Le-a dat la cei cam fără carte Puterea, preferând să țină La cei deștepți, să aibă parte De... socoteala cea divină!

Poftind la miei, un lup de foame rupt, Păscând, a reuşit să pară oaie Chiar până când în strungă, după ploaie, I-a dat şi lui ciobanul miei la supt.

Booklook 28 - pag. 14

Frunzărelile lui Mihai Sunt primul om căruia şeful i-a dat o primă. (Adam)

Întâlnire cu muza Un umorist confuz face bezele muzei tragediei. Ca urmare, a rezultat textul de mai jos.

Lilişor deschise uşa apartamentului şi-i zise lui Hanibal: - Acesta este cuibuşorul meu de nebunii unde am

inspirat

încredere

multor

bărbaţi

neajutoraţi. Ce-i drept, poeţi n-am inspirat, dar nu cred că este vreo deosebire.

- E drăguţ la tine, dar cam întuneric, constată Hanibal.

- Vai de mine, aşa este! Acum două zile s-a stricat întrerupătorul şi nu se mai aprinde lumina. Te rog să-l repari!

Hanibal n-a reparat în viaţa lui nici măcar o clanţă iar de curentul electric are o frică de moarte. Nu putea, totuşi, să se facă de râs, mai ales că fata venise deja cu o şurubelniţă. O luă şi cu o mână tremurândă demontă comutatorul. De vreo trei ori s-a curentat şi a simţit un fior intens care i-a străbătut întreg trupul.

- Nu-i chiar aşa de rău, îşi zise. Şocurile electrice sunt binevenite într-un cuibuşor de nebunii. În cele din urmă, legă firele la loc şi treaba părea terminată. Apăsă cu mândrie pe buton. Se auzi un pocnet înfundat şi un norişor de fum prevesti că instalaţia va lua foc.

- Bănuiam eu că eşti un tip focos! spuse Lilişor. Va fi foarte romantic să ne iubim la lumina micului incendiu.

Ce ziceai că trebuie să fac ?

- Domnişoară, trebuie să devii muza mea. Eşti atât de frumoasă încât, din prima clipă în care te-am văzut, am simţit un fior liric transcendent şi dorinţa impetuoasă de a scrie un sonet de dragoste. Pentru aceasta va trebui să te dezbraci, iar eu să-ţi sărut trupul divin începând cu degetele de la picioare. Din când în când mă voi repezi la masă şi voi aşterne pe hârtie câte un vers. În total sunt 14.

- Degetele de la picioare! se miră Lilişor. Tipul este amator de perversiuni. Bine, iubiţel, adăugă ea, să începem! Dar, mai întâi, scoate banii !

- Ce bani, elixirul sufletului meu? zise Hanibal brusc trezit din reveria lirică.

- Banii pentru inspiraţie, poetule drag. Că doar nu vrei să te inspir pe gratis!?

- N-am niciun ban, frumuseţe angelică. Sunt lefter. Palinca de la bar am luat-o pe datorie. Dacă vrei bani, deschide-mi un cont şi o să-ţi plătesc luna viitoare.

Lilişor se ridică în picioare şi cu glas aprig spuse: - Poetule, ieşi imediat afară, până când nu-l chem pe Vasile! Şi să-ţi intre bine în cap că o muză profesionistă se plăteşte înainte.

Mihai Frunză

Booklook 28 - pag. 15

CIriPelile lui CIP Părinţi, aveţi grijă de talentul copiilor dumneavoastră!

Pe micuţul Eugen, părinţii l-au dat la cursuri de înot. Prima dată au vrut să-l dea la cursuri de pian, dar n-aveau bani să-i cumpere pian acasă: pianul costa o grămadă, fiind mare, din lemn, cu mecanisme. Mult costau şi contrabasul, violoncelul sau harfa iar de dat la cursuri de fotbal, părinţii lui Eugen (deşi aveau bani să-i cumpere minge) nici nu vroiau să audă, motivînd că acolo, copilul ar învăţa să vorbească urît, să înjure, să scuipe. De aia l-au dat la înot, fiindcă înotul costă mai puţin decît pianul sau harfa, iar în apă copilul n-are cum învăţa să vorbească urît.

Mai bine ar fi fost dacă părinţii micuţului Eugen l-ar fi dat la pian, la contrabas sau la fotbal, fiindcă poate aşa copilul lor nu s-ar fi înecat încă din prima oră de înot. La vioară nu, în nici un caz, fiindcă şi acolo s-a înecat o fetiţă!

Aventuri la gîrlă Copilul Vicenţiu Dosoftei a mers la gîrlă cu alţi tovarăşi de joacă din sat - o gîrlă folosită de localnici mai ales pentru spălat covoare şi autoturisme sau pentru vărsat în ea resturi menajere. Pe cînd se bălăcea în apa pînă la genunchi, copilul s-a înecat cu un cotor de măr de Sfîntul Ilie pe care îl ronţăia şi a ieşit imediat pe mal, tuşind. Din pricina unor babe surde şi suficient de stupide, ştirea că micuţul s-a înecat la gîrlă a făcut ocolul întregii localităţi, ajungînd şi la urechile părinţilor săi. După nici cinci minute, copilul s-a întors acasă necăjit că îşi pierduse un pantof. Revederea cu părinţii a fost fericită, iar dintre babele descrise mai sus, pregătite deja pentru pomană, două au leşinat iar celelalte au luat-o la fugă, bănuind că micuţul e vîrcolac, mort-viu, vampir sau Ucigă-l Toaca.

De ce e bine că Sfîntul Gheorghe a învins balaurul şi nu invers Sfîntul Gheorghe a rămas în istorie pentru că a biruit balaurul. Dacă balaurul n-ar fi existat, Sfîntul Gheorghe ar mai fi biruit o laie; cum balaurul a existat, biruinţa Sfîntului se sărbătoreşte şi astăzi, după atîtea veacuri. Se sărbătoreşte şi la noi, în România...

Vă daţi seama ce bine este că în lupta dreaptă a cîştigat Sfîntul Gheorghe şi nu balaurul? Dacă n-ar fi fost aşa, nu l-am sărbători pe Sfîntul Gheorghe, ci pe balaur. Ia gîndiţi-vă: aveţi cunoscuţi cu nume de Gheorghe, George, Gică, Ghiţă, Gigi, Gelu, Geo, care să dea de băut? Păi, cam da! Dar cîţi amici pe care să-i cheme Balaur aveţi?

„Medicina la îndemîna oricui” - emisiune radiofonică - Bună ziua, dragi ascultători. Tema ediţiei de astăzi este una incitantă: operaţia de apendicită la îndemîna oricui! Şi dumneavoastră vă puteţi opera dacă urmaţi întocmai sfaturile noastre. Luaţi un cuţit ascuţit. Căutaţi-vă partea dreaptă a burţii. Nu, nu acolo, ceva mai jos, mai jos, mai jos... Aşa, fie, e bine acolo, să zicem. Spălaţi zona cu spirt.

Frecaţi bine, bine... Aşaaaa! Luaţi cuţitul şi tăiaţi... Gata, destul! Curge? Nu-i nimic, aduceţi o cîrpă şi frecaţi covorul, că pătează. Deci, băgaţi mîna înăuntru... Dacă nu v-aţi spălat pe mîini înainte, mergeţi acum. Booon! Să revenim: deci, băgaţi mîna stîngă şi pipăiţi pînă daţi de apendice. Dacă vă gîdilaţi la ficat, nu rîdeţi, abţineţi-vă. Mai la stînga, mai la stînga, acum mai jos, da, ăla-i! Apucaţi-l cu grijă între două degete şi ţineţi-l aşa.

Urmarea, săptămîna viitoare, la o nouă întîlnire cu medicina pentru toţi!

Cip Ieşean

Booklook 28 - pag. 16

SONETE din ARCA LUI EUGEN PP… ÎN JUNGLĂ Un leopard A angajat Un leu rasat Ca body-guard.

El, îngâmfat Şi… cumulard Ceru un card Nelimitat.

Dar… „bossu”-a zis Că e demis, Deci scos din grilă,

MISTERUL DINOSAURULUI Cândva un dinozaur dolofan Se întreba, niţel exasperat, De ce a fost, prin veacuri, ignorat Deşi era (aproape!) un titan?

E drept c-a dispărut inopinat, Probabil dup-un ezoteric plan, Ţesut de-un personaj nepământean Ce nu i-a spus de ce e acuzat… Şi-acum, într-un extraterestru plai, I-a explicat vestitul Sfânt Sisoe De care se ţinuse-o eră scai C-aşa a fost ciudatul său destin Ca-n arca, prea ticsită a lui Noe Să fie… pasagerul clandestin!

Şi, spre-a-l contra, Va angaja Chiar o gorilă!

LA COADA COZII

URSUL BRUN

O veveriţă, vulpea şi-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” – lângă un alun.

Se spune că-ntr-o vară ursul brun Ce se-ndulcise mult prea mult cu miere Se instalase, jinduind plăcere, Pe lâng-un stup de-acolo din cătun.

Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus – se pare de-un lăstun – Să facă, după cum e oportun, Un… referendum chiar într-o ogradă…

Pe la amiază, când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun Se-ndrăgostise fără-ntârziere.

Deci puse tuturor o întrebare O bufniţă-nţeleaptă: „Ce vă place, Ce coadă este mai atrăgătoare?”

Răspunse-o viespe cu mult simţ estetic: „Aceea care uneori s-ar face La… recitaluri de umor poetic!!”

Cei doi nu au dansat decât o vară Şi-apoi, abandonând dorita rondă, S-au despărţit căci viaţa e… amară! „Căci ştim” – oftează tristă o cochetă – „Că ursul brun, chiar de iubeşte-o blondă Se va-nsura-n final doar c-o brunetă!”

Eugen Deutsch Booklook 28 - pag. 17

HAMLET În urmă cu câteva seri, în sala casei de cultură din oraşul nostru, a avut loc premiera piesei "Hamlet" de Shakespeare, în interpretarea unui colectiv talentat de artişti amatori. Am scris o cronică a spectacolului conform cu regulile genului. Adică, am consacrat o treime din text piesei şi autorului, o treime modului în care interpreţii şiau făcut datoria şi o treime felului încurajator în care publicul a primit evenimentul cultural. Am prezentat imediat materialul redactorului-sef al ziarului din oraş.

- Eşti grozav! m-a lăudat el generos, ai surprins esenţa fenomenului şi subtilitatea subiectului. Cronica va avea un ecou deosebit în localitate. Mai ales partea cu interpreţii... Cred numai că ar trebui să subliniezi mai mult faptul că ei sunt amatori, să precizezi cu ce se ocupă...

- Bine, am spus. Hamlet, de exemplu, e funcţionar la primarie. Răspunde de înscrierea copiilor la grădiniţe.

- Bravo! s-a entuziasmat şeful. Atunci notează: Cutare, cum îl cheamă, lucrează sub îndrumarea permanentă şi neobosită a primarului nostru care, în cele două cadenţe electorale, a reuşit să schimbe faţa localităţii noastre, prin construirea unei faleze pe malul mării şi a unui complex comercial, a inaugurat sezonul turistic şi a conexat taxele municipale la...

- Bine, am îndrăznit timid, dar primarul nu joaca nici un rol.

- Ohoho, m-a corectat seful. Şi încă ce rol! Mai departe… Cine e Julieta?

- Julieta e din altă piesa. Aici o avem pe Ofelia. E profesoară de gramatică la liceu.

Foarte talentată.

- Foarte bine că-i talentată, dar noi nu avem probleme cu gramatica. Noi avem probleme cu fizica. Lior al meu se descurcă greu cu materia... Profesoara de fizică nu joacă în piesă?

- Mi-am exprimat regretul.

- Nu-i nimic, notează te rog: "gramatica, la fel ca fizica predată de colega ei, profesoara Martiano, care s-a făcut cunoscută prin capacitatea ei profesională, etc, etc"...

Trebuie să avem grijă şi de alte cadre didactice, nu-i aşa?! Mai departe, cine joacă tatăl, sau umbra lui, ce scrie aici?

- O voce mare: doctorul Ben David, de la laborator.

- Excelent, cu medicii trebuie să te ai bine, nu se ştie niciodată... Laboratorul mă interesează mai puţin, găseşte o formulă, îl lauzi pe Ben David, faci legatura cu policlinica şi îmi notezi câte un specialist în fiecare domeniu. Cum ar fi: "în sală am remarcat cu satisfacţie elita noastra medicală, printre care pui un ortoped, cu distinsa soţie, un cardiolog, să nu avem nevoie, cu fermecătoarea sa doamnă, un urolog, ferească Dumnezeu, cu logodnica şi aşa mai departe, în funcţie de ce boli există... Aş mai avea nevoie de câteva cuvinte despre agenţia de voiaj "Mondial", nu strică să ne facă reducere la excursii....

Am operat imediat o schimbare în text, trecând cu discreţie de la călătoria lui Rosencranz şi Guildenstern la Rozenberg si Goldenberg, proprietarii agenţiei, care oferă locuitorilor din oraşul nostru şi din împrejurimi, la preţuri rezonabile şi în rate convenabile, excursii pe toate continentele, inclusiv la castelul Elsinor din Danemarca.

Booklook 28 - pag. 18

- Eşti mare! m-a lăudat şeful. Asta o să aduca précis şi câteva reclame comerciale la sfârşit de sezon. Mai departe, cine-i ăsta, Polonius!?

- Polonius e tatăl Ofeliei… Interpretul e funcţionar la fisc.

- Nici nu mă miră, masahnasaua e plină de polonezi... Pe ăsta îl lauzi sobru, gen talent viguros, funcţie subtilă, discreţie eficienţă... Să fie ca investiţie, să ne ferească sfântul.

Pentru că textul cronicii de spectacol s-a lărgit, dar spaţiul tipografic rămăsese acelaşi, a trebuit să tai din gros. Am renunţat la partea consacrată piesei şi autorului care, oricum, nu este concetăţean cu noi, i-am lăudat pe interpreţi şi pe colegii lor de serviciu şi, când să pomenesc de regizor, o reputată figură din lumea artei scenice, şeful a intervenit iar.

- De ce ai scris "celebrul Matatiahu Miller"?

- Păi, e celebru, a luat premiul Herman pentru regie, e director artistic la Munchen, a montat piese la Praga...

- Bine, a acceptat dânsul, scrie un rând despre el, dar adaugă un paragraf despre Miller-Electrice, televizoare, maşini de spălat, dividiuri, frigidere şi aşa mai departe. De ăştia o să mai avem nevoie, nu de regizor...

- Dar cum naiba să-l bag în text?! am protestat. Aceasta e intrebarea!

- Ei, asta e deja treaba ta. Tu ai fost la spectacol, tu ai scris cronica, tu eşti specialist în Şecspir, mai descurcă-te şi singur!!

Dorel Schor

Desen de M.E.M.

Booklook 28 - pag. 19

REVISTE DE UMOR CARE AU PUBLICAT EPIGRAME (2) Continuăm în acest număr al revistei noastre o selecție a epigramelor sau catrenelor cu pretenție de epigrame, publicate în revista GLUMA, indicând autorii, iar în paranteză, numărul revistei în care au apărut.

EPITAF (53) UNUI MAGISTRAT (59) În acest vechi țintirim Ca-nțeleptul Solomon, Zace îngropat Nigrim.

Dumnealui când dă dreptate, Trecător, întoarceți pasul Să știți bine că-nainte Sau astupă-ți bine pasul !

A-mpărțit pe jumătate.

M.Ar. Dan A. Prahoveanu UNUI BOXEUR DE CATEGORIA PANĂ (54) Prin pricepere spontană Toți amicii constatară Că deși domnul e Pană Totuși doamna-i mai ușoară.

Păstorel

MÂNGÂIEREA UNUI POET (61) - Drama-i zău, e minunată, N-a scos nimeni nici un șuier!

- Când căscam cu gura toată Cum puteam să mai și fluier?

Aron Densușianu

REVOLTA CÂINELUI (56) Treizeci de ani la un stăpân Sluji cu dragoste pe-o pâine.

Ieri, ocărând că sunt bătrân, Mă izgoni cu-n bici. Ce câine!

Daleony

UNUI NEGUSTOR DE POSTAVURI (61) Nu te plânge, nene Rânză Când te iau cam peste lambă; Când vinzi câlți în loc de pânză Cum să nu te iau în stambă?

Radu D. Rosetti

D.Teleor

DEOSEBIRE (62) Din două inimi și-o bătaie Țâșnește-o dragoste nebună.

Din două inimi și bătaie...

Răsare-o căsnicie bună.

I.Ionescu- Quintus

FEMEIA VĂZUTĂ DE UN FILOZOF (57) Al cugetării vast domeniu Mă-ndreptățește să explic: Ea, peste gânduri de mileniu, Înseamnă...totul sau nimic.

I.D. Cassandru

UNEI SOACRE (62) În contra mea tu ai un dinte, Și o afirmi cu multă ură.

Dar ce m-aș face, Doamne Sfinte, De ai avea mai mulți în gură?

I.Ionescu-Quintus

UNUI PLAGIATOR (58) Dacă, câteodată scrie Versuri proaste, nesărate,, Vrea și el ca să se știe Că nu toate-s plagiate.

PROSTIA (62) Mor proști în fiecare zi Folosul unde-i oare?

Prostia-n veci va stăluci: Ea e nepieritoare.

ÎNȚEPĂTURI (57) Ea are un copil micuț, Ea are-un îngeraș de fată Și se roșește până-n ochi Când ea la toți le zice:TATĂ!

I. Ionescu- Quintus

I.Ionescu- Quntus

FEMEIA VĂZUTĂ DE UN AVOCAT (58) Proces ușor de câștigat, Chiar fără ca să-l mai pledezi, Dar după ce l-ai rezolvat E mult mai greu să-l ...lichidezi.

Praetor

PARTIZANUL POLITIC (62) În partide, partizanul Este ca și câinele.

Dacă-i scoți din bot ciolanul El îți mușcă mâinele.

I.Ionescu-Quintus

Mihai Haivas

Booklook 28 - pag. 20

EVENIMENT!

În perioada 05-07.07 2013, în cadrul Festivalului de umor: Umor la Gura-Humorului secţiunea „literatură” s-a desfăşurat în localitatea Mânăstirea Humorului sub atenta priveghere a colegului nostru, domnul primar Constantin Moldovan(în mijloc,tricou roşu) epigramist consacrat şi de multe ori premiat. În fotografie grupul de participanţi, împreună cu domnul primar, se află în excursie pe frumoasele plaiuri ale Bucovinei. Personajul central, pisicuţa, va aduce, firesc, o doză de ghinion iar colega noastră epigramista Viorica Găinariu din Baia Mare va avea un mic incident. Însă, ne aflăm printre oameni de spirit, prin urmare, incidentul devine subiecul unor catrene. V.G. De-aş fi bărbat, eram iertată/ La salt făcut în poeniţă,/ Iar peste ani, de-s invitată.../ Învăţ să zbor cu Bujeniţă! Răspuns: M.B.B.(fost aviator!) Să zbor oricând cu Viorica/Mi-este uşor, o spun deschis/Şi nu am şti ce este frica;/De mult eu zbor numai în vis!

Dar şi una dedicată primarului Moldovan de aceeaşi V.G. Toţi dau povaţă ce să fac, / Dar jur primare, nu-s de vină,/Nici mie nu mi-a fost pe plac/S-arăt cum zboară o găină!

Cele trei zile ale evenimentului au fost un excelent prilej de discuţii şi schimburi de opinii sau cărţi între umoriştii sosiţi din toate cenaclurile, într-o atmosferă camaraderească, deschisă şi sinceră, aşa cum ne-am dori să fie orice întâlnire a umoriştilor.

Booklook 28 - pag. 21

INTRAŢI PENTRU PRIMA OARĂ ÎN BOOKLOOK! CĂMARA CU FRUCTE (din volumul Pe Argeş în sus) Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată Cu cheia ruginie a raiului oprit, Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe ruguri, Arzând în umbră, piersici de jar şi-albaştri struguri Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.

FRIGIDERUL CU VISE (Parodie după Cămara cu fructe de Ion Pillat)

Şovăitor ca robul, ce calcă o comoară Din basmul cu o mie şi-una de nopţi, mă-nchin: Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin – Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui: Deschid azi frigiderul din vremuri deTrandafirii lampioane şi lămpi de aur verde... altădată, Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde, Cu mâna tremurândă a unui hoț lihnit, Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.

Sperând în taină mare că voi mânca smerit Ion Pillat Friptură și plăcinte, precum mâncam odată.

Mă prinde amintirea și parcă văd acum, Doar hălci de porc și păsări pe poliți ca pe ruguri, Arzând sub ele fluviul ivit din bob de struguri, Captiv în câte-o sticlă cu neștiut parfum. Șovăitor ca moșul ce-atinge o fecioară În epoca aceasta coruptă, mă închin: Văd caltaboși și tobe – ca sâni cu iz divin – Și cârnăciorii rumeni ținuți la fum pe bară.

Se-ntind fantasmagoric brânzeturi, frigărui, Mezeluri felurite, jumări, salată verde...

Dar gol e frigiderul ce mințile îmi pierde Și-atunci înjur guvernul și ușa o încui.

Lică Pavel

Booklook 28 - pag. 22

Scrisoarea a doua Când vii spre casă de la vânătoare Şi de mai eşti în viaţă, dă prin hală, Ia un purcel şi nişte vrăbioare, Că tot mereu îmi vii cu mâna goală, Iar pentru supă, un rasol baban Şi pătrunjel doar o legăturică, Un kil de păstârnac, un pic de hrean Şi poţi să tragi în piaţă şi-una mică, Iar de ajungi acas’ mai repejor, Fă supa, spală, cât te odihneşti Să nu cumva să uiţi de-aspirator…

Valeriu Cercel : oraşul Hamilton, Ontario. Canada; Autor al volumelor: “Durere românească”, editura ANAMAROL, Bucureşti, 2006; “Satire şi…nu prea“ editura ANAMAROL, Bucureşti, 2008.

Volume colective: “Spiralele Vieţii”, în anul 2006; “Drumurile Vieţii”, 2007; “Mirajele Vieţii”, 2008; “Izvoarele Vieţii”, 2009; “Speranţele Vieţii”, 2010; Amintirile vieţii, 2011 ; “Râdeţi cu noi”, 2008, “Un zâmbet de peste ocean”, 2008; volumul de poezii şi cântece pentru copii “Universul bucuriei”, 2009 ; “Simbioze lirice“, 2012 ; “Antologia Confluenţe lirice“, 2013.

Eu mă gătesc puţin, la coafor, Aşa că poţi să faci tot ce doreşti, Eşti singurul din lume ce-l ador, Eva Prima scrisoare de amor Când te-am văzut pentru întâiaşi dată, Simţeam că tu vei fi a mea pe veci, N-ai să mă laşi cu buza dezumflată Luând ce n-ai pe tine şi să pleci, Că io ţi-o spun, mă ştii că nu fac glume, Satana de te-ar pune să greşeşti, Un altu’ mai frumos pe astă lume Şi mai deştept, nicicând n-ai să găseşti; Îţi scriu acum, plecat la vânătoare, Sper să slăbeşti un pic, un gram măcar, Nu am gătit, compot ai de mâncare, Cea mai rămas din mărul legendar, Iar de nu vin, cumva, ucis de fiare, Eşti singura pe care o iubesc.

Adam

Booklook 28 - pag. 23

IN GLORIAM ET IN MEMORIAM

Epigramistul Îl vezi mereu scriind de zor Ca inspirit de-un duh ocult…

El are-umor la purtător, Dar în depozit… şi mai mult!

Unui stăruitor A criticat un ceas jumate Pe cine, ce, nu am habar, Atâta le-a-ncurcat pe toate Că parcă-i critic literar.

După modelul Schengen N-am să-mi fac eu zidul Chinei Dar cum totul are-o miză, Libertate vreau vecinei, Iar vecinului cer viză!

Calomnie Mai zice câte-un păcătos, Că şefii luptă pentr-un os.

Eroare! Adevăr zic vouă, Că osul ne rămâne nouă.

Educaţie temeinică De mic ai lui l-au îndrumat, Nu l-au lăsat să-njure, L-au pregătit, l-au educat, Să ştie cum să fure!

Rugă Sunt, Doamne, oaia rătăcită, Păcate strâns-am cu duiumul, Nu mă mai duce în ispită Fiindcă ştiu şi singur drumul.

Progenitura Să n-o certaţi văzând cum se îndeasă În faţă, fără nici un rost: Ea are-o educaţie aleasă…

Prost!

Toamna pe drum - Te-am văzut mai ieri, nevastă, În porumb c-un derbedeu!

- Şi, ce-mi pasă mie de-asta!?

Ce, era porumbul meu!?

Bărbaţii Ai casei stâlpi şi curajoşi, Îi ştim aşa de mii de ani.

Se dau adesea bravi cocoşi Şi pică-apoi de mari fazani

Mintea O moştenire valoroasă Ce o alinţi şi o dezmierzi, Şi e atât de preţioasă, Că eşti tentat mereu s-o pierzi.

Florina Dinescu

Mircea C. Dinescu-1934-2009

Booklook 28 - pag. 24

PAMFLET Clevetici Dintr-o eroare de greşeală s-a născut bărbat, chiar dacă ar fi trebuit să fie femeie, cu statut de caţă, megafon la purtător, clevetitor cu ziua, aprins permanent de dorinţa de a bârfi, de a răspândi zvonuri, cu aerul că nu face altceva decât să preia şi să transmită folclor imund. La exterior ambalajul este agreabil şi înşelător, pilozităţi şi excrescenţe care nu îi deconspiră apetitul aproape clinic pentru vorbe, şoapte, fără-de-noime care fac rău, învrăjbesc, dărmă prietenii lăsând locul urii şi privirii piezişe.

Aceasta este starea lui naturală, o necesitate biologică, ca şi funcţiile fiziologice şi nu o dată în anumite dispute politiceşti, economice şi de piaţă este folosit ca răspândac, zvonitor, transmiţător de cuvinte negre cu efecte în timp. Îl poţi întâlni în locuri publice, la colocviale bărbăteşti, mai mult sau mai puţin festive, unde pândeşte momentul pentru a-şi lansa urdorile, unsorile, murdăria cuvintelor care lovesc şi rănesc. Are o tehnică deosebită în a lansa un crâmpei de idee, o ciosvârtă de întâmplare şi aşteaptă răbdător – ca un indian autentic – momentul în care i se cere continuarea.

Parşivenia lui ridicată la rang de artă îl povăţuieşte întotdeauna să nu vândă totul deodată, să mai lase pe la margini şi până la mijloc, până la miez mai este drum, mai este vreme, în timp ce omul avizat fierbe în sucul propriu închipuind scenarii şi răzbunări. Nu cred că nu ştiţi despre cine vorbesc, s-a ajuns acum, urcând pe hoiturile cuvintelor murdare, pe aservirea clientelară şi se simte foarte bine, chiar dacă în jurul său dispreţul se simte, dar nu se manifestă. Ceea ce îl detaşează de restul clevetitorilor, nişte amatori cu ifose, este faptul că nu scrie ceea ce spune, nu lasă o semnătură, niciun petec de hârtie cu scrisul său, cu transcrierea şi traducerea zvonurilor. Rămâne într-un folclor colocvial, ştie unde şi când să arunce o vorbă şi aceasta nu se duce în vânt, are ştiinţa meteorologiei sociale şi de aceea nu ratează şi nici nu este prins de ochiul vreunei furtuni punitive. Am aflat – şi sursa este sigură – că unul dintre cei pictaţi de cleveticiul nostru i-a aplicat un şut în fund, într-un spaţiu public, la o vespasiană, pe când îşi consuma lipsa mică, dar n-a reacţionat în niciun fel, nici măcar nu s-a întors să vadă cine i-a aşezat un autograf pe fundul ce-i ţine loc de obraz. Omul acesta va ajunge departe: întotdeauna este nevoie de câte un asemenea ipochimen dotat cu toate armele murdare, în războaie mici şi murdare unde la rigoare poate să fie şi luptător, dezertor, dar şi vivandieră. Iubiţi-l, detestaţi-l, el vorbeşte, vorbeşte, deci există.

Cornel Udrea

Booklook 28 - pag. 25

RONDELURI din ARCA LUI EUGEN PAPAGALUL VORBITOR

ERRARE HUMANUM EST

Papagalul vorbitor, Chiar de nu-i inteligent, Cu-al său ton dominator Crede că e elocvent.

Ducând în pungi niscaiva puşti, Un grup de canguri fantezişti Se lăudau cu pui robuşti Ca toţi atenţii familişti.

Turuie asurzitor, Dezlânat dar insolent, Papagalul vorbitor, Chiar de nu-i inteligent.

Aplaudat de femeiuşti, Trecea prin parcul cu turişti, Ducând în pungi niscaiva puşti, Un grup de canguri fantezişti.

Candidând ca senator, Agresiv şi insistent, Prin efortul său sonor A ajuns în Parlament

Dar nişte zbiri mult prea vetuşti, Ce se credeau bravi poliţişti, I-au prins şi i-au băgat în cuşti Căci i-au luat drept terorişti

Papagalul vorbitor!

Ducând în pungi niscaiva puşti.

TIGRUL

NEÎNFRICATUL PEŞTE-SPADĂ

În costumul său vărgat Tigrul cel înverşunat A muşcat, a atacat, Şi în top a avansat.

Neînfricatul Peşte-Spadă, Cotat ca vajnic duelist, Era tot timpul pus pe sfadă Şi mulţi credeau că-i terorist.

Iute-o labă şi-a băgat Prin bugetul subţiat, În costumul său vărgat Tigrul cel înverşunat…

Zâmbind, lupta cu orice nadă Lansată-n mare de-un turist Neînfricatul Peşte-Spadă, Cotat ca vajnic duelist.

În curând fu arestat, Judecat şi condamnat, Şi-n final încarcerat; Deci e foarte asortat

Dar toat-a sa fanfaronadă Îl duse spre-un final cam trist: A fost răpus pe-o baricadă Luptând cu un epigramist

În costumul său vărgat.

Neînfricatul Peşte-Spadă!

Eugen Deutsch

Booklook 28 - pag. 26

ANDREESCU E PE VAL COPILAŞI... POZNAŞI -demifabulăCândva, departe de oraş, Trăia un pui de iepuraş, Pufos, frumos şi ... cam poznaş.

Mereu ţi spunea mama lui: - Iubitul mamei, dragă pui, Să nu pleci nicidecum hai-hui C-avem în jur duşmani, destui!

Variantă Când soţia, cu-al său rost, Te-a trecut pe post de prost, Eficacea variantă Este veche: Ia-ţi amantă!

Iubirea unui tată Că eşti cam nemăritată, Eu nu te cert, nu are rost, Ai să găseşti, ca orice fată Şi ca mămica ta… un prost!

Orgie Când gândul negru l-a trăsnit, Se-ntoarse iute înapoi Şi negăsind-o c-un iubit A-ncremenit! Era cu doi!

Sprijin reciproc…

Ea îl sprijină c-o mână, El o sprijină cu bani, Că e mai bătrân c-o lună!

Plus vre-o patruzeci de ani!

Unui terchea-berchea (epitaf) N-a avut un loc pe lume, N-a fost om, umbla hai-hui, Nici pus în mormânt n-aş spune Că-i om! Da-i la locul lui!

Dar Urechilă a uitat Şi într-o zi s-a depărtat, S-a rătăcit şi s-a speriat.

Roiau în jur duşmanii săi, Flămânzi, cu ochii de văpăi, Vulpoi şireţi şi lupii răi. Şi cum plângea stins, subţirel, Cu inima... un puricel L-a luat în braţe-un băieţel Şi către mama-ndurerată El îl ducea, când deodată, Copilul strigă tare: - Tată!

Te rog nu trage-n mama lui Că e şi el ca mine pui Ce ne-am pierdut umblând hai-hui!

Scurt, vânătorul s-a oprit Strângându-şi fiul mult iubit... Şi glonţul negru n-a lovit!

Morala: Sunt toţi copiii puri şi buni Doar ei au dreptul să se joace, Voi, oameni mari, nu fiţi nebuni, Lăsaţi „butonul roşu”-n pace!

Val Andreescu

Booklook 28 - pag. 27

Fabula noastră cea de toate zilele VIZUINA În pădurea străjuită de stejarii seculari, Adunaţi la loc de taină, fiarele se sfătuiesc Cum să-mpartă vizuina renegaţilor fugari Prin păduri occidentale, unde se căpătuiesc.

Prezidând pe craca-naltă, leopardul le impune Să propună fiecare, cine-ar fi mai nimerit, Să ocupe vizuina, aşezată pe-o colină, Unde aerul e tare şi de zgomote ferit.

Eu doresc să fiu alesul şi aş vrea o vizuină Zise ursul cu mândrie, învârtindu-şi ochii mici.

Stau acum în muşuroaie, sunt stresat şi nu am vină, Că am groază şi oroare, să am casa-ntre furnici.

Iarna este pe aproape, şi aş vrea ca hibernarea Să nu-mi fie deranjată, de insecte ce muncesc.

Sufăr de o lungă lene, cred că ştie adunarea, Şi n-aş vrea cu oase rupte, conferinţa să sfârşesc.

Ba eu cred că în balanţă, sunt cu mult convingător, Zise lupul cu tărie, ca să aibă mult temei.

Sunt nepot de preşedinte, sunt director de-abator Şi pot da la fiecare, câte-o turmă de viţei.

Aş dori să văd neghiobul, ce mi se aşează-n cale, Refuzând oferta grasă, preferând nătângul urs.

Chiar de v-ameninţă dânsul, cu durerile de şale, Întâi prin burtică trece conştiinţa-n al său curs.

Adunarea se agită, grupuri mici înfierbântate, Comentează, 'şi dau părerea, ca să vadă moş Martin Că nu este părtinire, ori s-a dat întâietate Lupului cu-a sa ofertă... însă tot pe el susţin.

Mulţumiţi de reuşită se destramă tot alaiul, Când, deodată telefonul, zbârnâie înverşunat.

Leopardul îl ridică şi pe loc îi piere graiul, Când, în receptor, un răget îi ordonă răspicat: Am aflat că pe colina, unde aerul e tare, Este-o vizuină goală, ce doresc ca imediat, Unui frate leu la pensie, să-i faci forme de cazare.

Să-l aştepţi şi s-o faci lună! Înţeles? Am terminat!

Dar ştiţi , vizuina-am dat-o, în şedinţă, nu se poate Să-mi întorc din nou cuvântul, ar fi foarte ruşinos.

Leopardule, se pare, ai uitat că eu ţi-s spate Şi că de pe craca-naltă, ai putea să pici mai jos. În această povestire, unde e morala oare?

Nu o caut, nici la alţii, nu aş vrea să le-o arăt, Că ar însemna, desigur,să-mi tai craca sub picioare....

Plec acasă de ruşine şi de scârbă mă îmbăt.

Booklook 28 - pag. 28

JOIANA ŞI ŢĂRANUL Un ţăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în ţară ca să cumpere o vacă. Şi cum banii bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuşi, ca la căruţă să înhame-o biată juncă.

Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuţă Nu putea să tragă plugul şi o puse la căruţă, Să se-nveţe-ncet cu munca şi să capete osânză, Ca în primăvară poate, să dea lapte pentru brânză.

Trecu iarna, primăvara şi din cea juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă.

Grasă, sobră, arogantă şi cu ugerul prea plin, Aştepta să fie mulsă de ţăranul Cătălin.

Bucuros nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Şi gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă şi se apucă vârtos De umplut doniţa toată, cu un lapte bun şi gros.

Dar, deodată înlemneşte şi constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat doniţa-ntreagă - este lapte peste tot!

N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot.

Mânios, îşi puse vaca la arat cu plugul nou Şi o aşeză alături de un tăntălău de bou.

Nici aici Joiana noastră mare lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte: boul-hăis! Joiana-cea!

Cătălin priveşte vaca cu mânie şi dispreţ, Pleacă înapoi prin târguri Să o vândă, chiar sub preţ.

Dar ţăranii toţi aflară că în sat este-o Joiană Care la vărsat de doniţi Este mare campioană.

Morala: Socoteala de acasă nu se potriveşte-n târg.

Cumperi crud şi rezultatul Crezi că-l poţi avea în pârg.

Deseori îmbuibi subiectul sau îl umpli de osânză Şi constaţi că te trădează Sau nu face nici o brânză.

Nicolae Stancu

Booklook 28 - pag. 29

SENIORI AI EPIGRAMEI RONDEL PRIVAT Sunt dator să mor ca om Într-o limbă de vecie De la mamă grijulie Ilustrând un idiom.

M-am trudit mereu să-mi fie Recunoaşterea simptom, Sunt dator să mor ca om Pentru limba de vecie.

Sună clar un „nu se ştie” De-am optat aşa „binom” Să mă nasc o jucărie...

Dar afirm ca un bonom:

GURA LUMII Admirându-i frumuseţea Poate m-am lăsat sedus: Mândra-mi toacă tinereţea, Lumea zice că... mi-s dus.

ULTIMA DORINŢĂ A LUI DON JUAN Vrea să fie, cu temei, Omul care nu se-ntreabă Când, în lumea de femei, Nu va fi de nicio treabă...

DISPUTĂ PENTRU PRIORITATE Prostituţia – stă scris – Maculează omenia; După gene, e înscris, C-are geamănă... hoţia.

MURIBUNDUL ŞI BIROCRAŢIA Atârnă viaţa de-o ţidulă...

Salvarea ta, să şi-o asume, De-ajungi la doctor, nu-i destulă „Trimiterea” în... altă lume.

TÂNĂRUL INCOMODAT Părinte sau educator – Aceştia nu îl lasă-n pace, Dar nu gândeşte cum ar face Să nu se simtă... lipsa lor.

Sunt dator să mor ca om!

RONDEL NĂRAVULUI Doar năravul l-a păstrat Prin a veacurilor fugă, Omul – urmărind distrat Să se autodistrugă.

La apocalipsă-njugă, Pe urmaşi i-a neglijat, Doar năravul l-a păstrat Prin a veacurilor fugă.

A rămas, s-a fofilat, O sămânţă clăpăugă, Lumea nouă se conjugă...

Gena ei a rezistat...

Doar năravul l-a păstrat!

TRANZIŢIA ŞI PENSIONARUL În vremea când zburdam ca june, De-aceasta n-am nici auzit; Acuma, îndrăznesc a spune C-a fost şi-i fără de sfârşit!

Booklook 28 - pag. 30

Ioan Şiman

IATĂ CE VOTĂM MEREU! În Parlament, veniţi la trap Observ că ,,tună și-i adună": Căci după cei căzuți din lună Urmează cei căzuți în cap.

PRISTANDA ...REDIVIVUS Din U.E. tot primim ocara Că n-am fi azi pe drumul bun: ,,Curat- murdară", cică-i țara De Parlament...nici nu mai spun!

FABULA UNEI UNIUNI RATATE ( în amfibrah) Să domine balta, făcut-au prinsoare Un rac cu o știucă și o lipitoare, Semnând pe o frunză de nufăr, se știe, Un pact de frăție și pace-n vecie.

Crezându-se-aproape stăpâni peste baltă, Purces-au în forță și fără vreo haltă Să-i taie pe toți care vor să-i înfrunte, Schimbând de la vârf până-n posturi mărunte.

Orbiți de putere și credem, prea iute, Ieșit-au prin baltă ca să se sărute, Dar fie din grabă sau chiar din greșeală Iscatu-s-a-n ape o învălmășeală: Când știuca țintește să-nghită-ntâi racul, El, roșu, zbătându-se-ncearcă săracul Să scape urgent de a știucii strânsoare Și foarfecă-n grabă pe-acea lipitoare.

Făcută bucăți, lipitoarea năucă Și-nfinge ventuza în apriga știucă.

Urmarea, prieteni, ușor se observă: Tratatul de pace, cu greu se conservă!

MORALA : Povestea din baltă, ce-i doar o -ntâmplare, N-am vrea ca s-apară și în guvernare!

Căci țara-i sătulă de alte noi crize, De nesiguranță, scumpiri și accize.

PREMONIȚIA LUI CARAGIALE Cu privirea-n lungul zării Ai gândit-o și pe asta: Prevăzând dezastrul țării Scris-ai pentru noi ,,Năpasta".

NEPĂSAREA GUVERNANȚILOR Despre noi, așa socot, Că pe-acest corupt Guvern Sfidător, îl doare-n cot Când pe noi... ne doare-n stern. ȘEDINȚE PARLAMENTARE În Parlament, veniți cu mapa, Dezbat proiecte pân-la ziuă: Senatul bate-n piuă apa, Iar deputații... apa-n piuă!

AMBIGUITATE Despre-acest Guvern ,,cu moț" Nu am spus c-ar fi și hoţ, Însă-i bine de-amintit: Nici n-am spus c-ar fi cinstit!

NECAZUL UNUI PARLAMENTAR Când pare trist în Parlament, Pricina, cred, că e doar una: Fotoliu are permanent, Dar scaun ... nu întotdeauna

Booklook 28 - pag. 31

Mihai Haivas

STIMULENTUL La doamna doctor din Strehaia, Descumpănit pe-o vreme rea, Veni Marin cu chestia aia...

Că nu mai merge cum ar vrea. Ţelina de Vânju Mare, Vinul, prazul, castraveţii, Nu mai sunt stimulatoare...

Când şi cum poftesc juveţii.

Iară soaţa ce-l prosteşte Şi-în casa ea dictează, Când bietul Marin pofteşte...

Coana Veta dormitează!

TATUAJE Plasând pe corp, de bună seamă, Mici desene cu simboluri Ne dovedeşte că, din mamă, A ieşit cu multe goluri

După „testul de rutină”, Însoţit de-o mângâiere, Doamna doctor, în surdină, I-a propus conciliere.

USCĂTURILE Copacii morţi, dacă rezistă, Pe străzi, în parcuri sau păduri, Conving pe şefi, că nu există…

Pădure fără uscături!

Apoi, îi dădu reţeta, Potrivită pentru domnul Şi, de-atuncea, când vrea Veta…

Pe Marin îl fură somnul.

BĂTRÂNEȚEA E vârsta când diverși netoți Te persiflează cu plăcere: Fiindcă vrei ce nu mai poți Și uiți mai mult decât se cere.

URMĂRI ALE GUVENĂRILOR DEZASTRUOASE Chiar de toți în țară-ncap, O declar cu tot curajul: Doar cei răi își fac de cap...

Iar cei buni își fac... bagajul.

BISERICA Prin morală, te atrage Prin regim, te întreține, La necaz nu se retrage, Dimpotrivă, te susține!

CELOR CARE AU FRAUDAT BAC-UL Voi și cei de teapa voastră, În secret sau la vedere, Ne-ați convins că școala noastră

CUM TE VINDECI DE INSOMNIE De boala-n care te găsești Ce, zilnic,sigur te-obosește, Te vindeci - gratis - când citești O carte care plicisește!

E-n perpetuă cădere!

Booklook 28 - pag. 32

Aurel Baican

LA HANUL ANCUŢEI CU PĂSTOREL ,,Divanul meșterilor și cărturarilor", care în timpuri de restriște ținea taifas prin bodegi și ospătării populare, și-a dat întâlnire pe ulița Izvorului, la ,,HANUL ANCUȚEI", trecut sub directa gospodărire a ,,marelui paharnic" PĂSTOREL Teodoreanu.

Oaspeți de viță veche (ca și vinul din beciuri) Cantacuzini, Mavrocordați și Negruțești. A lipsit "marele logofăt al divanului" Mihail Sadoveanu, ocupat prin vre-o hrubă de frățietate masonică, dar au fost în schimb mulți alții chiar printre cei mai de seamă - cărora afișul prins pe zidurile groase le-ar fi fost de mult temei în viață: ,,Dacă aveți un invitat care își bagă cuțitul în gură, dați-i un brici!". Și-a mai lipsit, cel mai de frunte dintre oaspeți, dl. Victor Iamandi, reprezentat prin delegație de dl. Cesar Petrescu, carele știind că ,,vinul bun, a doua zi de dimineață se cunoaște", n-a mai așteptat zorile pentru verificare și a sorbit toată noaptea, vârtos ...Cât despre dl. Iamandi care s-a scuzat de nevenire, avut-a poate omul un presentiment? Că îl aștepta în ușă Păstorel cu feterisirea gata pe buze să i-o spuie: Rogu-te să-ți amintești Vorba din bătrâni lăsată: Din beție te trezești, Din prostie niciodată!

Iată cum a văzut în acea noapte de pomină un ieșean, Flavius, masa de la han: ,,Părintele a făcut sfeștania și apoi s-au așezat pe taburetele din giurul meselor, împodobite cu ,,Pisc roșu" și ,,Stareț", toată boierimea . Lăutarii au început să cânte iar frumoasele Olguța Pașcariu, Martha Negruzzi și Magda Rătianu goleau ceștile de ,,Bogdana" cu o evlavie și cu o vitejie de ți-era mai mare dragul.

Dar statutul care obligă a se ține seamă de toate obiceiurile și tradițiile românești era respectat cu sfințenie sub directa supraveghere a Marelui Vornic : vinul era servit în căni de lut, fripturile, pe funduri; fructele în coș de paie. Iar meșterul Osvald Teodoreanu, fondator de copii, veghea ca toate câte se spun și se fac în chivnițele Hanului să fie cu cuviință și deșteptăciune.

Drept este că prețuiala la Han e cam piperată, dar nu-ți este îngăduit să te mânii și să ocărăști; de aceea toți oaspeții plătit-au în tăcere, gândindu-se la voroava Marelui Vistiernic că ,, tot mai ieftin e birtul decât farmacia".

Plecând vesel de la această agapă, povestitorul Flavius conchide că oricât ar fi de scump plătită ea merită deoarece, în hruba veche de la ,,Hanul Ancuței"se uită atât de bine necazurile încât , numai în zorii zilei te mai poți hotărî să părăsești ulcica răcoroasă cu vin din crama Vornicului Mare și s-o pornești spre casă alt om.

(Prelucrare după revista VREMEA) Pagină realizată de Mihai Haivas

Booklook 28 - pag. 33

EXERCITII DE RASUCIT LIMBA CELE NOUĂ MUZE Cele nouă muze Cu priviri difuze Scriu să se amuze Versuri andaluze.

Băieţii n-au scuze Când vor să acuze Fete fără bluze Că ar fi farfuze.

Babele mofluze Fără dinţi şi buze Trag turte pe spuze Punându-şi ventuze.

VIII ÎN VII De vii în vii cu viii Dacă vi-i dor de vii Învie cu cei vii Când vie-n vie vii.

Mii de buburuze, Roşii archebuze, Bâzâind ursuze Zboară pe peluze.

Şi tu să vii cu viii În vie tu să vii Cu viii şi neviii Atunci când tu re’nvii.

Veniţi în vii cu viii Unde cu toţi-s vii În vie-nviind viii Vi-i dau mereu de vii.

Să vi se spună-n vii Că doar viii sunt vii Reînvie şi neviii În vie când revii.

Când viii învie în vie Şi tu vii să reînvii Înviind ca şi via Spre mine tu să vii.

Respectând clauze Şefii de ecluze Nu pot să refuze Şlepuri călăuze.

Pe-o navă-n cambuze Lovite de obuze Zac autobuze Cu defect la diuze. În mare, meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze Şi ipotenuze.

A torturat cu ştiinţa şi eleganţa specifică poetului

George Roca

Booklook 28 - pag. 34

Rondelul vinului Cabernet

Seară de primăvară

Prin a pietrelor altare Se ridic-o mandră lavă Care-aduce multa slavă Zeilor zidiţi din soare.

Vântul şuieră şoptit Printre ierburi, prin frunziş.

Pas timid şi pe furiş Cată locul de-ntâlnit.

Rochia-n rubine rare Pune jar încins pe tavă Care-aduce multa slavă Zeilor zidiţi din soare.

Din coroanele-nflorite Cărăbuşii picură, O fântână părăsită Prinde stele-n ciutură.

Vasul fost cândva epavă Işi ridică mândra-n zare Aripi noi, cuceritoare, Ce vor pune mâna bravă

Două umbre se strecoară Se ating, se contopesc, Primăvară, primăvară, Să te critic nu-ndrăznesc.

Pietrelor de prin altare.

Rondelul vinului Feteasca Regala Cu obraji vopsiţi de lună Şi cu sânii plini de flori Vinul stoarce dulci fiori Pe a tinereţii strună.

Plină de blândeţe luna Face gestul indiscret De a lumina poiana Unde paşii sunt buchet.

Pe o cioată, un moşneag Şade rezematde-o bârnă Ajutat de un briceag Mâncă pâine cu slanină.

Prin ai vieţii noastre nori El ne-aduce zâna bună Cu obraji vopsiţi de lună Şi cu sânii plini de flori.

Ioan Mugurel Sasu

Rama vieţii, în cunună, Se încarcă-n prag de zori Toate clipele-s viori Ce-si încearcă a lor strună Pe obraji vopsiţi de lună.

Constantin Profir Booklook 28 - pag. 35

EPIGRAMISTUL CE A DURAT O PUNTE ÎNTRE ŢĂRI:

PETRE CIOCLU AUTOEPITAFUL UNUI CIOCLU Rog să nu fiu căutat, Sunt pe celălalt hotar Unde-am fost urgent chemat…

Vor să-mi facă inventar!

TRANDAFIRULUI Parfum discret, petale delicate, Boboci gingaşi, culori catifelate Şi spini „fierbinţi”… ce-ndeamnă în tăcere Să punem o măsură şi-n plăcere!

APROPO DE „LUMINA VINE DE LA RĂSĂRIT” DE M. SADOVEANU Lumina de la răsărit soseşte, E foarte drept în ce afirmă; Dar să ne-ajungă, trebuieşte Mai multe mii de ani lumină.

TOCMEALĂ MATRIMONIALĂ - Fără zestre îţi dau fata Să testez a ta iubire, Dar promit solemn că dota O includ în moştenire.

PROVOCARE – RIPOSTĂ (pe tema numelui!)

După apariţia volumului „Mâna cu cinci degete” semnat de Petre Cioclu Cioclu – de-i plăteşti un ort – Vine negreşit la mort.

Publicându-l o să spere Că-l chemăm şi la-nviere!

George Zarafu N-AM SĂ POT VENI După banii daţi la carte – Editorule, uiţi oare? – N-am putut să pun deoparte Nici măcar de-o lumânare!

Petre Cioclu Din volumul-antologie „EPIGRAMA – PUNTE ÎNTRE ŢĂRI”

Booklook 28 - pag. 36

ANOMALIE ESTIVALĂ Pe-o plaj-anume... din Mediterană, Cu soare darnic, împărţind săruturi Când se revarsă peste-aprinse trupuri Te poţi cruci privind, de bună seamă!

De eşti normal, gândind la începuturi, Afirmi năuc, privind spre „panaramă”: „Eva, sictir, piei, drace! Nu ţi-e teamă Să-ţi dezgoleşti «tonajul» pe nisipuri?”

S-avem pardon, de-ar fi vreo Galatee Cu trup sculptat, sălbatică... nurlie, Picată tocmai din Calea Lactee Aş zice, da! Dar asta?... E zurlie Crezându-se, mă rog, o mândră fee Ce-alung-Adamii înspre... abaţie!

Georgeta Resteman Limassol, Cipru, 20 iulie 2013

ÎNŢEPĂTURI PRIETENEŞTI Cenaclul ALPI e colorat cu două nume haioase: Zmău şi Balaur, de aceea o voce din public a exclamat: MITOLOGICĂ

CA-N POVEŞTI

Ieşit din starea de marasm, Rostesc un adevăr de aur: Cenaclul vostru e de basm, Având şi-un zmău şi un balaur!

Cenaclul nostru e-un tezaur, În timp ce tu îndrugi gogoşi; Avem şi-un Zmău şi un Balaur, Şi douăzeci de Feţi-Frumoşi!!

Pt. conformitate: Vasile Vajoga membru activ al cenaclului

Booklook 28 - pag. 37

CLASICII ŞI EPIGRAMA CARACTER

UNUI BĂRBAT DE STAT

Are-o fire minunată Strălucitul meu amic: Nu refuză niciodată Însă nici nu dă nimic!

Că nu e orator energic Cine-ar putea ca să cârtească?

Atât de repede gândeşte Că n-are timp să mai gândească!

Tudor Arghezi

Toma Florescu

LĂMURIRE EPIGRAMATICĂ

LA MOARTEA UNUI MEDIC

E o crimă când săgeata Cu venin e otrăvită, Când rivalul se dă gata Doar cu una… ascuţită!

Tudor Muşatescu

Recunoscători, clienţii Plâng pe doctorul Andrei; Le-a făcut un mare bine: Murind el... scăpară ei!

Al. C. Constantin-Neicu

GASTRONOMICĂ În literatură, Când vorbim de burtă, Eu sunt prăjitură, Păstorel e… turtă!

George Topârceanu

PE MORMÂNTUL UNUI CARTOFOR In joc de cărţi a fost un as, Ca om - valet încornorat Pe care-o damă l-a ucis Şi-un popă l-a înmormântat!

Sofronie Ivanovici

FIICA EVEI Şopteşte tandru visătoarea: „Pe tine doar te voi iubi în veci, Eşti prima mea iubire!” Dramă!

Deci A început numărătoarea!

Ghiocel Constantinescu UNEI DOMNIŞOARE Am comparat-o c-o icoană Şi n-am greşit – o ştie bine! – Căci pe-amândouă, deopotrivă, Le poate săruta oricine!

Constantin Râuleţ

Preluate din volumul antologic „EPIGRAMA – PUNTE ÎNTRE ŢĂRI” realizat de Petre Cioclu

Booklook 28 - pag. 38

ZBOR DE COCORI

de-ntâi iunie – în leagănul din curte doar o pisică de pe afişe cel cu nasul cel mai lung a ieşit primar joggging pe alei – o fată şi-un câine sar peste petale fete pe sub cireşi – maşina mea este cam des-frânată

nuntă la ţară – mireasa furată acum patru luni inventatorul unei nuci cât gutuia – plin ce cucuie de ziua muncii – un şomer intrigat ce sărbătoare-i azi? ruine ninse – pe străvechile cărări o turmă de oi ninsoare în parc – doi bătrâni de mână se pierd încet în alb Haiku-uri create de

Dan Norea

Booklook 28 - pag. 39

Omul BUN cu ţepii DURI reloaded ROMÂNI AŞEZAŢI În ţara plină de orgolii, Tot omul este aşezat: La Parlament în trei fotolii Iar la spital... doar doi în pat!

CANDIDATUL TURMENTAT Şansele îmi sunt frumoase Căci am stat pe la cabine; Însă după cum miroase...

Cred că m-am „votat” pe mine!

EU, OPTIMISTUL Cuprins de marile nevoi Şi-un trai precar, de n-am cuvinte, Mă-ndrept spre viaţa de apoi...

C-aşa sunt eu... merg înainte!

AVARUL O viaţă-ntreagă Nea Cutare A fost avar şi nesătul, Şi-acum, în groapă, i se pare Că nu ar fi murit destul.

METODĂ ANTICRIZĂ Metoda sigură la greu, V-o spun în câteva cuvinte: Să ne rugăm la Dumnezeu... Şi Dumnezeu la Preşedinte!

ACCESORII POLITICE În Parlament urcând uşor Spre bunăstare absolută, Minciuna e un ascensor...

Imunitatea paraşută!

DE LA GHIOL, LA HERCULANE Sub Hercule bronzat şi gol, Rosti un prichindel hazliu: Tăticule, pe nenea-l ştiu…

A fost cu mama la nămol!

UNUI PRIMAR A furat în mod concret Pentru vilă şi piscină: Jumătate din Buget...

Jumătate din rutină.

CU SOŢIA, IERI ŞI AZI Eu, mâna-i sărutam – ea, calmă Se alinta, eram doar noi Iar azi, cu-acelaşi dos de palmă... Îmi dă sărutul înapoi.

CÂINII LATRĂ...

Colindă prin întreaga ţară, Ca magii îndrumaţi de stea, O caravană literară... Şi latră criticii la ea.

BRÂNCUŞIANA Trăim în „opera” puterii, Vedem şi „autori” de rând, Avem şi-o „MASĂ A TĂCERII” ...dar până când?!

SOTIEI, DE ZIUA EI În cinstea unei lungi iubiri, De ziua ta, îţi dau, iubito, Garoafe, dalii, trandafiri…

Dar cu cartofii am sfeclit-o!

Nicolae Bunduri (premiul I la epigramă, concursul „VAMA 2013)

Booklook 28 - pag. 40

FALSTAFF DIN OCOLUL CÂMPULUNGULUI Întâmpinare Te-ntâmpin minunată toamnă, Că vii mereu, strict anual Purtând mantia ta de doamnă Înspre multicolorul bal. Și exprimându-mi bucuria De a te fi-ntâlnit din nou, Te văd etalând bogăția Pe al naturii vast tablou.

Taina proverbelor O rudă de departe, mi-aduc aminte-un unchi, S-a pomenit odată cu apă la genunchi; După o scurtă vreme, fără s-o fi tratat, De-această maladie se trezi vindecat.

Și-aș năvăli ca altădată Spre tulburel și spre pastramă, Când nările mi se desfată Cu-arome sfinte dinspre cramă.

Dar sunt curtat de-o hepatită, Mai am și o gastrită nouă Și-o pensie cam nesimțită.

Abia o simt o zi sau două.

Dar n-a fost numai asta, că într-o bună zi, A constatat că-n locul acelei maladii Rondelul cramelor ascunse O alta mai perversă l-a doborât la pat: Regret, dar nu pot spune unde, S-a pomenit uncheșul cu pietre la ficat. Prin Câmpulung Moldovenesc, Petrec când soarele se-ascunde A încercat într-una diverse tratamente, Cu vin pietros, mănăstiresc.

Dar pietrele rămas-au mereu indiferente Golesc mereu cupe rotunde Și neavând ce face le-a cărat an de an Și vinului mă spovedesc, Până la bătrânețe, înfipte în organ.

Regret, dar nu pot spune unde, Prin Câmpulung Moldovenesc.

Deci, adevăr grăiește proverbul cel bătrân: Dar veșnic nu mă pot ascunde, Că… apa mereu trece, După răsfățuri petrecute dar pietrele rămân. Ființa mea-n casă pătrunde Și-atunci nevasta-mi spune: Du-te!

Regret, dar nu pot spune unde.

Constantin Tiron Menţiune la poezie, Vama sept 2013 Booklook 28 - pag. 41

GRIGORE, CHITUL EPIGRAMELOR DE TOP Perioada migrărilor În vremea asta de migrări perene Vezi prin partide câte-un îngâmfat Ce,-ajuns sus-pus, se umflă-atât în pene, Că nu te miri când afli c-a… zburat!

Unui viticultor prevăzător Cum se anunţă o recoltă mare Şi n-are spaţiu de depozitare, Coboară tot mai des în beci cu ţoiul, Ca să golească-n timp util… butoiul!

Unui pictor peisagist În toamna asta, tot ce-o să producă Se va baza, stilistic, pe-al său crez Inconfundabil, tare ca o nucă…

(Păcat că n-o să aibă niciun… miez!).

Pastel de toamnă Se lasă, ca plăcinta, pe măgură o ceaţă, În timp ce intră-n satul din vale, deşirat, Precum susţinătorii ce vin c-un candidat, O turmă de mioare cu un măgar în faţă…

Ciobanul, mai la urmă, cu mersul crăcănat, Ascultă-n căşti, flegmatic, o horă săltăreaţă, Privind cu jind cum trece pe-alături o fâşneaţă, Iar în chimir îi sună mobilul, repetat…

Coboară-ncet cortegiul, păşind în mod solemn Pe drumul dintre munţii acoperiţi de cioate, Iar baciul, mut în faţa pădurii defrişate, Deodată parcă simte prin vine un îndemn Să cânte iar o doină, dar azi nu se mai poate, Căci nici să-ţi faci un fluier, nu mai găseşti vreun lemn…

Unui poet prezent la o emisiune TV Privind pe sticlă chipul său august, Îl văd aievea-n parc, având un bust, Iar dintr-un pom, deasupra lui, exact, Un corb găinăţându-l... Ce impact! Şcoala politică de vară pe litoral La şcoala de partid, în plin sezon, Se strâng simpatizanţii, ca turişti, Şi iau poziţii la simpozion: La stânga fripţi, la dreapta... fripturişti!

Unui scriitor căruia confraţii i-au promis că-l vor îngropa Deşi s-a consolat antum Că ei vor fi cu îngropatul, E îngrozit că de pe-acum Au început deja… săpatul!

Grigore Chitul (Premul III la poezie şi Menţiunea I la epigramă la concursul „VAMA 2013”)

Booklook 28 - pag. 42

Concursul „VAMA 2013” – „Ironii de toamnă” RAPSODIA MARELUI TROFEU Orice asemănare cu Ediția « VAMA 2012 » este bine chitită După-o vară și un an, câtă frunză-a ramului, Toamna strânge pe tăpșan VIP-urile neamului.

Nu să-arate, cui or vrea, bicepșii și tresele, Ci, I am sorry, altceva - pixurile vesele.

Chiar din Vamă le preia domnul Niciocarie, Asistat de Ceamaicea de la Club Nectarie, Care încă de cu zi dă citire planului – Să se știe cum va fi alba noapte-a Clanului.

Primii vor intra în joc așii epigramelor, Cei cu ace de cojoc – nașii panaramelor.

Apoi alţii, rând pe rând, maiștri ai șicanelor Vor rula pe iarbă, dând palpitații fanelor.

Corbi din București și Iași vor păzi potecile De intruși și de ultrași care stau cu zecile, Pitulați prin lăstăriș și-și ascut condeiele, Așteptând ca pe furiș să le ia trofeiele.

Ve Vajoga de Copou, bardul competiției, Va slăvi la cuib din nou Ouăle Letiției.

Iar Ve Larco-n pas de deux, prințul madrigalului, Va dănțălui cu-o Cătălină-a balului. Ștefan Vodă, de pe murg, întărindu-și coardele, Va striga, dacă-n amurg năvăli-vor hoardele De tătari, sau de țânțari – cu-al lui glas să-i sparie, Prevenind printre tufari starea de avarie.

Un Cimpoi din Chișinău, pe sub poala dealului, O cântare de ăilău va-nchina pocalului.

Printre halbe, analog, dar la botul calului, Îi vor face lui Batog solii litoralului.

Numai eu, un rătăcit fiu al Dinogeției, Voi căta împătimit grația Lucreției...

Repetând la nesfârșit: Pe întreaga arie Ea-i Trofeul de râvnit. Ia aminte, Darie!

Petru Brumă (Premiul I la poezie) Booklook 28 - pag. 43

EXILUL MEU Nu ştiu pentru ce fapte şi care împărat La Pontus Euxinus cândva l-au exilat Pe marele Ovidiu, dar ştiu ce mult mă miră Că, prin cuvântul aprig ce i-a iesit din liră, Și-a supărat aleşii, superiorii, ţara, Dar orişicât de mare a ticluit ocara, Nu au recurs la ocnă, sau la asasinat, Ci, pe un ţărm de mare frumos, l-au exilat.

E drept că-i dureros să fii gonit aşa, Trăind în veci departe de ţărişoara ta, Dar când gândesc la mine, că şi eu scuip de zor Pe cei ce ne conduc, şi lichelismul lor, Dar nimeni nu mă-aude, oricât de mult aş vrea, Mă simt un exilat în libertatea mea.

Florian Abel (Premiul II la poezie)

Românii şi ofrandele toamnei Ne-aduce toamna vrute şi nevrute Dar şi o compensare pentru noi: Din lungul şir al zilelor pierdute, Ne dă acum... o oră înapoi!

Iz de toamnă Varză-am pus, sunt pregătit Pentru când va fi stihia Şi deja s-a şi acrit, Mai ceva decât soţia…

Când vine toamna?

Când soarele îşi schimbă unghiul, Când nopţile devin obeze, Și-atunci când tusea şi cu junghiul Încep ca să... coabiteze!

Regret autumnal Când toamna este pe plecare, Pe şeful meu, un fain băiat, Îl plâng ştiind că nu mai are Nici pic de frunză de tăiat…

Autumnală La o mică adiere, Frunza ruginită piere...

Noi sperăm c-o să dispară Și din brandul pentru ţară!

Unui cunoscut obedient Domnu-acesta ne uimeşte Cu prezenţa-i scenică Şi atunci când foloseşte Limba… igienică!

Ioan Moraru (Premiul II la epigramă) Booklook 28 - pag. 44

Florina Dinescu (Premiul III la epigramă)

Un CABA-lero al spiritului Răvaşul închipuit al lui Păstorel către, dumnealui, Valeriu Mihai, gospodar de Ieşi şi de Bolta Rece Din drumul meu către albastre stele, De Iaşul nostru mult fiind departe Şi dor de el fiindu-mi astăzi foarte, Trimit spre voi doar gândurile mele.

Coane Valeriu, la mata acasă, Adică-acolo-n crama Bolta Rece, Unde mai toţi rămân, doar timpul trece, Ai pus de-o adunare mai aleasă. Şi chiar de nu-i prezent azi tot ieşanu’, Nici junimiştii din apusa vreme, M-am bucurat fiindcă-ai pus să-l cheme Din Bucureşti, pe văru-mi Teodoreanu.

Divertis fixist Aş vrea în gânduri ordine să pun, Că prea mă-ndepărtez, de parcă vin Şi, darnic risipind, mereu adun Un gol imens, ce-mi pare că e plin. Şi dacă-o fi, în fapt, săpun să pun Şi de pocale se cuvin cu vin, Nu pot, unde se-adună, să adun, Decât un gol c-un gol şi-un plin cu plin, Că toate-s simple bule de săpun, Degeaba înecăm dureri în vin, Dacă în suflet nu ni se adun’ Fapte, idei, ce dau un rost şi-un plin. Şi-acum, concluzia ce-aş vrea să pun, Privind mereu spre anii care vin: Când ghiocei la tâmple ni s-adun’, Să ne rămână-n urmă câte-un plin!

Lui Păstorel Chiar de-l ridicăm în slavă, Situaţia-i dubioasă: Păstorel ne dă...otravă Dizolvată-n...Tămâioasă !

Ştiu că vor fi prezenţi în număr mare Toţi cei ce ştiu să guste epigrame, Aşa cum ştiu gusta eu vinu-n crame, Sorbind licoarea-i sfântă din pahare.

Mi-e dor de-un chef măreţ, Valeriu, coane, Mi-e dor de-un nou duel, să ştiu că mai exist, Aşa cum duelam cu-amicul sonetist În urmă cu vreo câteva sezoane.

Pretextu-i unul de ţinută-aleasă: Domnu’profesor Dan, cu-a sa ispravă, De-a-mi scoate proza asta cu...otravă, E bun de tămâiat cu-o...Tămâioasă!

Deci, toarnă-acuma vinul în bărdace, Bun apetit pentru literatură, De nu-i pe plac această udătură, Vă rog să mi-o trimiteţi toată-ncoace!

Iar dacă-o fi pe plac la unul, altul, Inseamnă că a prins toată figura Să-mpăcaţi scrisul şi cu băutura, Cum a făcut-o, practic,...subsemnatul.

Atunci când unii îşi ascut condeiul, Iar alţii prea devin slobozi la gură, Mai dă-le, coane, câte-o tochitură, Aşa cum este-n Boltă obiceiul.

Booklook 28 - pag. 45

Inginerului C. C., om de afaceri, care a lansat la crama Vinicom din Copou, noul soi de vin “Păstorel” Ca om de-afaceri, cearcă el Să prospere cât mai bine Şi-a făcut din “Păstorel” O “afacere” în sine!

De s-o încinge atmosfera tare Şi nu vor conteni glumele-n valuri, Iar larma va da iama prin pocaluri, Să-i bagi, cucoane-n hrube, la răcoare.

Cu bârfa, de mă daţi de-a berbeleacul, Nu-mi împlântaţi tăişu-i până la os, C-am fost, se ştie, ca om, şi...păcătos Şi-am scris şi eu, precum mă duse capul.

L-aceasta am amendament Şi nu-s sfios, aşa că-l zic: Oferta-i bună, evident, Doar cu... vin bun şi... preţul mic!

Pe doamna Olga roag-o frumos tare, Chiar dacă-mi merge buhul c-aş fi fante, Să-mi dea doar circumstanţe-atenuante, Că se pricepe, ca moderatoare.

Iar de, cumva, va fi... invers, N-ai să mai ai clienţi la cramă Si, însuşi, Păstorel, în vers Te-o blestema cu-o...epigramă!

Inchei, cucoane, umilu-mi răvăşel Că sunt chemat la judecata dreaptă Si, de, cumva, nu-i damingeana spartă, Ciocniţi o cupă cu-al vostru Păstorel !

Modernism Precum vezi, azi alta-i moda Si, de-aici, e tot necazul: Soaţa-acum conduce...Skoda, Soţu-n schimb, doar...aragazul.

P.S. Revin, desigur, cu mâna pe pahar Şi spun să ştie asistenţa-ntreagă Că-ntodeauna mi-a fost foarte dragă Sfânta tămâie şi-otrava de Cotnar !

Mihai Caba

CÂRCOTAȘUL ANTI-EPIGRAMIST Un spor în sfera ,,bunuri de consum" Ne-ar face traiul și mai bun acum; Dar nu-i la fel și-n sfera ,,epigrame": Te satură de râs, dar nu de foame.

CURSA ATELAJELOR Se-ntrec, pe-un drum de ţară, două care.

Să piardă cursa nu-i dispus nici unu'.

Secretul e că-nvinge-acela-n care Pilotul este de Formula 1.

NAŞ ŞI FIN Am botezat şi am acum un fin.

E un băiat deştept, frumos şi fin. În vizite la dânsul dacă vin, I-aduc licoarea preferată: vin!

DORINŢA EI Să nu ai teamă, tu, că n-am să-ţi cer Nici stelele, nici luna de pe cer, Nici soarele ca să mi-l dai, ci mai Degrabă nopţi de-amor în luna mai.

Mihai Stancu

Booklook 28 - pag. 46

Festivalul „Ironii de toamnă” Vama-20-22 sept. 2013: Grupul ALPI (V. Vajoga, M.B.B., S. Cotlarciuc, V. Larco, E. Deutsch şi Ghe. Bălăceanu) împreună cu preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, domnul George Corbu şi un oaspete drag din Republica Moldova, epigramistul Ion Diviza.

04.11.2013. La Biblioteca judeţeană „Gheorghe Asachi” Iaşi a fost prezentată opera poetei, prozatoarei şi publicistei Georgeta Resteman (centru, mijloc). Evenimentul a fost onorat şi de prezenţa domnului Cassian Maria Spiridon, preşedintele U.S.R.-filiala Iaşi.

Booklook 28 - pag. 47

Economii europene pe ĂŽn]elesul tuturor

Booklook 28 - pag. 48