Revista Booklook nr.37/2016 by Hopernicus

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr. 7/2016 (37) Serie nouă

08,11.2015 Şedinţa ALPI la care a fost omagiată împlinirea a 70 de ani de către preşedintele Asociaţiei domnul Mihai Batog-Bujeniţă. Această plăcută conspiraţie a fost pusă la cale de Asociaţia Universul Prieteniei, cea care îşi merită pe deplin acest nume, în frunte cu inegalabilă Rodica Rodean şi scriitorul Emilian Marcu. Foto Carmen Marcean

08.11.2015 Şedinţa ALPI. Grupul de sărbătoriţi, Mihai şi o Gabriela, plus Sorin Cotlarciuc, cărora domnul Vasile Larco le-a oferit câte o medalie pentru activitatea în cadrul Asociaţiei. Foto Rodica Rodean

ZÂMBETELE CLASICILOR...

Te-apasă greu urâtul

Un sfat Ţânţarii şi tăunii când roiesc Şi-n bâzâit de critici tempresoară, Nu le răspunde - că se irosesc Vorbele-alese-n larma lor murdară. Prin logică, prin gust, prieten drag, Nu stăvileşti pornirea lor infamă, Să te mânii ar fi păcat - în prag Striveşte-i cu-o mlădie epigramă.

Al. Pușkin

Te-apasă greu urâtul... Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna Când sufletul vuieşte de furtuni. Dorinţe?... Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una? Şi anii trec, toţi anii cei mai buni! Să iubeşti?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost, Iar veşnic, greu e să găseşti iubire. Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost Şi totu-i mic, necaz şi fericire. Ce-s patimile? Boala lor minunată trece Căci mintea nu le dă prea mult răgaz; Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece, Vezi că-i o glumă fără nici un haz.

Mihail Lermontov „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor(Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni:Costel Pătrăşcan, Cristi Vecerdea, Eugen Marinescu, Nicolae Viziteu şi Doru Ghiocel Olaş

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

SURÂSURI… CLASICE Sonet

Tu cei o curtenire...

Se zice şi s-a zis că-i un secret Al artei, să compui macame-arabe, Să ştii să faci o odă unei babe Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Tu cei o curtenire În glumă şi doreşti Să-ţi spun a mea iubire În versuri franţuzeşti.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe, Şi-njur şi numai tropotind silabe Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

Dar eu sunt melancolic Şi nu ştiu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund.

Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma, Dar stante pede iată mai un vers, O, de-aş găsi acum o rimă-numa;

Tu râzi şi-ţi razemi capul De umăru-mi încet, Şi-n ochii mei îmi cauţi, Vicleano, aşa cochet.

Dar haid! şi fără rimă văd c-a mers. Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma! Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

George Coşbuc

Se poate glumi?

Da şi nu.Se poate – când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - cu literaţi şi artişti. Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

Savant

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi... a-ncăput: Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.

Ion Luca Caragiale

Tu vezi că în iubire Nu ştiu ca să glumesc; Nu-ţi pare oare bine C-atâta te iubesc?

Mihai Eminescu (1876)

În iad mai deunăzi, câţiva răposaţi În iad, mai deunăzi, câţiva răposaţi, Care în viaţă treceau de-nvăţaţi, Dăduseră jalbă, arătând că cer Să se pedepsească jupânul Voltaire, Pentru câte rele de dânşii vorbea, Atunci când trăia. "Domnilor, strigă Voltaire mânios, Jalba ce aţi dat este de prisos; Ce pedeapsă-mi vreţi? ce rău îmi doriţi? Eu vă socoteam destul mulţumiţi, Când în Bucureşti, după cum v-am spus, Doi vrăjmaşi ai mei ştiţi cum m-au tradus."

Grigore Alexandrescu (1863)

ACTUALITATEA CLASICILOR Expunere de motive Pentru ce n-am concurat niciodată la premiile Academiei. Întâi, fiindcă mi-a fost lene... Al doilea, nu-s modernist Sentimental ca Demostene Şi nici ca Blaga futurist... Al treilea, mi-e imposibil: Eu dezaprob şi versul şchiop Şi orice premiu divizibil... Al patrulea, sunt mizantrop.

A XI-a poruncă: "Ascultă, priveşte şi taci!" Ascultă, priveşte şi taci!... Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci... Ascultă, priveşte şi taci!

Al cincilea, din fudulie... Al şaselea, fiindcă n-am Încredere-n Academie Şi nici la cine s-o reclam... Al şaptelea, mi-a fost ruşine... Al optulea, n-aveam nici eu Părere bună despre mine... Al nouălea, îmi vine greu

Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu pune-ţi lacăt la gură Şi-mploră doar sfintele moaşte Când simţi că păcatul te paşte!...

Să mă prezint cu opu-n mână Pe la iluştrii mei confraţi Din Academia Română, Să zic: "E bun mi-l premiaţi?..."

Când simţi că duşmanul te-nvinge, Smulgându-ţi din suflet credinţa, Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa Şi candela minţii nu-ţi stinge Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Al zecelea, nu pot admite Să fiu învins la handicap Şi când m-ar scoate din sărite Le-aş da, pardon, cu opu-n cap!

Când braţele-ncep să te doară, De teamă să nu-mbătrâneşti, Rămâi tot cel care eşti Aceeaşi piatră de moară Când braţele-ncep să te doară!... Iar când, cu ochii spre cer, Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci, Ascultă, priveşte şi taci!... Din braţe fă-ţi aripi de fier Şi zboară cu ele spre cer!...

Ion Minulescu

Al unsprezecelea, valuta Reduce-o parte din talent. Când mia face azi cât suta, Ori dai un spor echivalent, Ori tragi oblonul la fereastră... Şi-al doisprezecelea, nu pot, Fiindcă printre dumneavoastră E unul cârn şi idiot...

George Topârceanu

Înaintaşi de seamă: MIRCEA TRIFU (ZL) PUTEREA OBIŞNUINŢEI Aşezându-se în pat, Lângă draga-i nevestică, Din rutină a-ntrebat: Singurică?... Singurică?... VARIANTE PITAGOREICE Doamna Ygrec şi-a montat O catetă la bărbat Şi găsi că o amuză Starea de ipotenuză. INSTANTANEU ÎN MUZEUL LUVRU CAVALERISM Când omul fuse gata să se-nece, Nevasta lui ţipă sfâşietor Şi înspre ea s-au năpustit vre-o zece Să-i dea, femeii, primul ajutor!

Venus, toată numai graţii -

CONFESIUNE DE 1 APRILIE

FEMEIA

Iubita mea se dovedeşte

Femeia e un alfabet

De-o consecvenţă colosală:

Pe care îl înveţi încet

O zi pe an mă păcăleşte

Şi-l uiţi deşi nu-ţi prea convine

Şi-n restul zilelor mă-nşală.

Exact când îl cunoşti mai bine.

ZVONUL

LA O BERE

Un călător neobosit

Tatei i-am şoptit posac:

Pornit în cursa buclucaşă

- Blondă, brună, tot un drac.

În care altu-ar fi slăbit

- Şi-unde pui, răspunse tata,

Dar el, din contra, se îngraşă.

Că nu-i înger nici roşcata!

DIN NOU FEMEIA...

AFLUENŢĂ DE FALŞI EPIGRA-

Femeia, veşnică ispită,

MIŞTI

Mereu nedezlegat mister,

De-un timp, genetica proclamă

E înger când te solicită

Că s-a născut o spiţă rară,

Iar după-aceia-i Lucifer.

Ce moare pentru epigramă...

Mâini nu are şi-i păcat: Ascultând ce spun bărbaţii, Ce mai palme le-ar fi dat!

Da-n prealabil, o omoară!

Desen de Costel Pătrăşcan

MIMI DULCICA Mimi, secretara particulară a domnului senator Haralambe Buşteanu, care acum se numea, în conformitate cu noile sale demnităţi dar şi a cerinţelor de trend, Haralambe Booshtean-Pojorâta îşi privea unghiile. Constata că oja roşu-pompier, foarte potrivită cu temperamentul ei nărăvaş, pe ici pe acolo, se desprinsese, lucru suficient de stresant pentru orice femeie, ca să nu mai vorbim de secretare. Nu era însă momentul potrivit pentru o mică isterie deoarece deasupra ei domnul senator muncea cu un entuziasm care nu avea nimic de-a face cu rezultatele obţinute, în ciuda icnetelor şi a gemetelor emise fără întrerupere dar şi fără vreun rost. În sfârşit, domnul senator îşi termină treaba şi se prăbuşi într-o scurtă comă de refacere a forţelor peste biata Mimi. Tandrul său gest o prinsese însă pe Mimi fără aer în piept aşa că aceasta icni la rândul ei, din cu totul alte motive, dar antrenată fiind pentru astfel de situaţii, spuse cu o ultimă suflare şi cu ochii cam săriţi din orbite: - Mersi, tu! Apoi răsturnă semicadavrul senatorului pe o parte şi fugi la baie sprintenă ca o şopârliţă care a stat la soare pe un bolovan. Când se întoarse, înfăşurată sexi într-un halat alb şi pufos, îl găsi pe domnul senator aproape îmbrăcat, având însă o faţă de culoare vişinie datorită efortului de a se încheia la pantofi. Nu numai spaima unui infarct o făcu pe abila Mimi generoasă: - Martinică (numele ursuleţului de pluş cu care dormea când era mică), lasămă să te ajut, te rog… Senatorul făcu întâi hîîîhhh, apoi răsuflă şi se rostogoli fericit într-o rână abandonându-se cu voluptate bunei şi multifuncţionalei sale secretare. Ea rezolvă urgent problema devenită imposibilă pentru puternicul om şi îi zâmbi fermecător. - Dulşicî, uăii, io tre’ sî pliec cî am şedinţî în comisii, o informă galant domnul senator în limba sa atât de specială. - Sigur, dragă, dar nu uita că am nevoie de nişte bani! Nu am mai plătit femeia care face curat în apartament de două luni şi nu se face! Ce, vrei să spună la toată lumea ce ştie ea!? - Ai lasî, uăiii! Bini cî mi-ai adus aminti! Ioti, colea! Domnul senator băgă mâna într-un buzunar şi scoase un pumn de mărunţiş: lire, cenţi de toate felurile, euro, grivne, ruble, ba chiar şi unele monede autohtone. Puse, cu grijă, comoara pe noptieră şi întrebă încântat de mărinimia lui: - Ăăă? Mimi simţi o nevoie presantă să-i dea cu ceva în capul acela sec dar, aşa cum v-am spus, era mult prea inteligentă pentru a se lăsa pradă emoţiilor

neconstructive. Şi oricum, cunoştea, de altfel ca toată lumea, cârpănoşenia exemplară a domnului senator. Prin urmare, cu o mişcare elegantă executată, normal, cu fundul, trimise monedele pe podea şi rosti cam sufocată de indignare: - Marti, nu-mi trebuie fise pentru telefon, vreau pentru chestii serioase, ţi-am spus doar… - Ăiii, da’, n-am uăiii! Nu umblu cu bani la mini cîîî… Da’ lăsî cî luna viitoari îţ’ măresc salaru’ ş-atunşea… - Nu este nevoie să-mi măreşti salariul, mai bine dă-mi unul din carduri că mă descurc eu… - Ăiii, cî ghini zâşi! Ioti colea! În modul cel mai surprinzător cu putinţă, domnul senator scoase portofelul de mărimea unei valize mici şi îi dădu, cu un aer de nabab, un card Platin. Mimi, fată orientată, sări în gâtul lui şi-l pupă pe gură cu mult meşteşug. Domnul senator, din cauza emoţiilor, se simţi obligat să lăcrimeze puţin, apoi îşi suflă nasul şi plecă. Foarte înviorată de mersul lucrurilor, Mimi se dichisi ca pentru o întâlnire şi ieşi în oraş. Primul drum, evident, la bancă. Acolo goli cardul şi constată că din banii obţinuţi ar fi putut să-şi ia o tricicletă sau un tricou de la chinezi. Abandonă ambele variante şi se duse într-o cofetărie de fiţe unde îşi luă un capucino şi începu să privească, într-un anume fel, alene, în jur. Aproape imediat un tânăr îi ceru voie să se aşeze la masă, iar ea, gentilă şi plină de amabilitate, îi zâmbi încurajator şi astfel petrecură o noapte fierbinte care a spălat amintirea nenorocirilor din acea nefastă dimineaţă. La plecare, Mimi, fată cu mult bun simţ, îl răsplăti pe june nu numai cu un sărut ci şi cu cardul platin, recomandându-i să-şi ia ceva frumos ca amintire a acestei nopţi. Cel mai probabil este că tânărul şi-a luat gâţii de nervi dar asta nu ne mai priveşte. Mimi ajunse la serviciu veselă şi zglobie, trimise, foarte discret, un pusi dulce domnului senator şi începu să clocească un plan după o idee pe care o pusese în practică o altă colegă a ei de la un minister. Avea datele incipiente! Domnul senator, ca orice bărbat care stă lângă o gagicuţă şi clămpăne din sticla de votcă, se dăduse mare. Dar nu aşa ca orice muţufan cum că el era, în liceu, cel mai tare la mate dar şi la fotbal, iar fetele numai pe el îl voiau de prieten sau cât de mult poate el să bea când pune pariuri cu colegii de muncă de pe şantier sau alte prostii de felul acesta. Nooo, domnul senator avea o altă perspectivă asupra vieţii! Cum poate el să cumpere, dacă vrea, toată ţara, cum fac sluj la el la uşă toţi procurorii ca să-l roage să le angajeze nevestele, cum dă el cui vrea păduri şi ape, dar ce să mai vorbim de afacerile cu ţigări şi arme puse la cale cu racheţii ucraineni, cum şi-a luat el case de vacanţă în toate ţările şi că dacă ea este cuminte şi supusă o s-o îmbrace în aur. Asta cu îmbrăcatul în aur nu era chiar cea mai mare dorinţă a secretarei însă cuminte şi supusă fusese în toate felurile. Ca să ce!? Să aibă parte de mitocănii şi meschinării!! Nu! Până aici! Domnul senator trecu prin faţa biroului şi zâmbi slinos. Ea îi răspunse cu un fluturat semnificativ al genelor şi un surâs plin de dulci promisiuni… Mimi lucră înverşunată răscolind prin tot felul de dosare şi înaintă o mică bijuterie literară spre nişte foruri pe care le ştia ea.

Peste cam o săptămână când domnul senator îşi termină vizita de lucru în apartamentul ei, după pupicurile de rigoare, îl anunţă destul de calmă precum că de câteva zile un procuror, unul foarte al dracului, se cam ţine de ea şi-i cere tot felul de dosare, de informaţii, în fine, chestii d-ale lor la care ea nu se pricepe dar nici nu spusese nimic până acum. Domnul senator, de spaimă, scăpă un vânt mic şi usturat. Însă, aparent, pară vitejeşte informaţia: - Ăii, lasî uăiii, cî io-i am la mânî pi toţ’ şî-i bag în mă-sa di nu s-or vide! - Haralambe! Nu te juca! Ăsta-i vestitul Filimon care după cum ştii n-are mamă, n-are tată! De data asta senatorul nici nu mai încercă să glumească. Filimon era nenorocitul căruia îi refuzase rugămintea de a o ajuta pe cretina de fiică-sa să se angajeze subsecretar la interne. Era deci, groasă! Începu să se bâlbâie şi să delireze: - Ăiii, tre sî pui totu’ pi numili copchiilor care-s în Canada cî doar n-or căuta iştia şî pi-acolo… Mai las şi ici-şa pi numili nevestii şi a lu’ cumnati-miu di la Cracauani, mai… - Haralambe nu este cazul să fii idiot! Tu crezi că ăştia nu ştiu toate coţcăriile voastre că doar jumătate dintre voi sunt deja la chiţiboaica. Şi în cine să ai tu încredere!? În vaca de nevastă-ta sau în cumnaţi!? Scuteşte-mă! Pentru bani, ăştia vâră şi cuţitul în tine… Hai, gândeşte-te, în cine ai încredere? - În Chiricuţă, şoferul! Îi băiet bun şî l-am ajutat mai mereu cu una cu alta… - Haralambe, ori eşti de-a dreptul idiot, ori te regulezi cu şoferul! - Nu ăiii, cum sîîî… Ăleiii, ai drieptati! Cini-i mai di încrederi dicât tini, uăiii. Poi, facim aşa: io pui toati conturili pi numili tău şîîî, după şi sî terminî triaba îi dau un chişior în cur nevesti-mii şi ti ieu pi tini şi ni vin banii înapoi! Ăleee! Aşa faşim! Domnul senator, când îşi dădu seama cât de inteligent este îi veni să se pupe pe frunte. Dar cum nu putea să o facă se lăsă pupat în toate felurile de buna şi devotata sa secretară. Prin urmare, timp de o săptămână domnul senator trudi din greu, spre binele şi pe banii naţiei, la transferuri de conturi aflate în paradisuri fiscale. Când termină primi de la Mimi, pe lângă cele de rigoare şi o sticlă de şampanie, franţuzească, de cea mai bună calitate, pe care o duse acasă ca să vadă şi nevastăsa cât de îndrăgit este el de popor. Doamna senator însă era mult mai obişnuită cu afinata şi răchia de pere aşa că nu se entuziasmă de „chişoarca iasta cu fâs” cum bine o numea ea, dând dovada unui umor de substanţă, rural, foarte profund şi sănătos. Totuşi, după cam o lună, domnul senator îşi luă rămas bun de la Mimi şi plecă, tot cu o maşină plătită de electorat, pentru început, doar în arest la domiciliu. Mimi devastată de tragedie plecă şi ea mai ales că datorită contribuţiei adusă la elucidarea unui mare caz de corupţie şi evaziune fiscală fusese introdusă într-un program de protecţie a martorilor. Domnul senator, după cam două săptămâni de trai domestic împreună cu soţia solicită de urgenţă să fie transferat într-o puşcărie de maximă siguranţă. Se

simţea mult mai liniştit deoarece orice om normal ştie, sau înţelege, ce înseamnă să stai cu soţia în acelaşi perimetru după ce pierzi averile pe mâna amantei. *** Peste trei ani… Domnul senator numit acum foarte simplu: deţinutul 345, este, am putea spune, fericit. Regimul caloric bine monitorizat şi foarte ecologic l-a făcut să slăbească, lucru care, din cauza stresului, nu-i reuşise de fel înainte, nu avea nici un fel de griji, programul îi era foarte bine normat nu mai trebuia să se zdruncine de grija altora, juca table cu ceilalţi deţinuţi, majoritatea oameni care aveau funcţii grele cu ceva timp în urmă, mai mereu câte un nou venit le aducea veşti despre ce se mai întâmpla în sferele puterii, mai înjurau pe unii, mai discutau politică de înalt nivel şi cum vor face ei când vor veni din nou la putere, în fine, o viaţă plăcută şi foarte liniştită… Ceva ce nici nu ar fi putut visa înainte… Cam peste trei ani primi prin poştă o fotografie în care Mimi poza foarte sexi într-un bikini leopard pe malul unei mări de smarald cu palmieri şi soare strălucitor. Era însoţită de un copilaş de culoarea ciocolatei, foarte simpatic şi care îi făcea cu mâna. Pe verso scria: „Tati, noi te iubim şi te aşteptăm. Cu drag Mimi şi Thibolt, fiul tău”. - Băiii, le spunea 345 celorlalţi, lăcrimând sentimental! Şi frumusăţî di copchil! Samânî cu mini cîn’ iaram io mititel… Dulşic, mânca-l-ar tatica! Da’ şi ie şi mă mai iubeşti ş-acu’ cân’ nu mai vre nime sâ audî di mini. Nişi copchii şei din Canada pientru cari m-am sacrificat şi m-am omorât cu hirea şi nişi scoarfa aia di mă-sa cari am făcut-o doamnî din coafezî! Ehee, da’ no-r vini eli vremili ca sî mai hie cum iara, he, heeee… Ceilalţi colegi de cameră, oameni trecuţi şi ei cam prin aceleaşi nevoi, îl înţelegeau şi-l consolau, fiecare după cum îl ducea mintea. Că, mde, cine ştie cum se mai întorc vremurile şi nu strică să ai amintiri comune. Aici se fructifica din plin istoria unora precum Nelson Mandela care ajunseseră din puşcării în fruntea statului. Păi, dacă atunci se putuse, acum de ce nu s-ar mai putea!? Mihai Batog-Bujeniţă

MENAJ Îţi spun, să ştii iubitul meu, Menajul este chiar plăcut! Şi de aceea, tot mereu, Ménage-a-trois a tot făcut.

ÎNCURCĂTURĂ Când mă las de băutură, Cum ades soției-i spun, Sunt în mare-ncurcătură; Căci cam uit pe unde-o pun. Mihai Batog-Bujeniţă

AFTER THE BIG-BANG ÎNCEPUTUL BIG-BANGu-a fost, se pare, începutul, Când, dup-a „n+1”-a încercare, Vestitul demiurg, un loz mai mare Trăsese şi-şi fixase azimutul. Dar, cum n-avea (nici chiar deloc!) răbdare, S-a apucat să şi frământe lutul Deci, trimiţând spre infinit salutul, Dură planete, stele, câte-un soare… A mai creat un magic Paradis Cu pomi exotici, plini de roade rare, Un tip cam terre-à-terre, o suplă Miss, Stârnind în jurul ei doar exaltare, Apoi, în zvon de surle şi de harpe, Un… Scaraoţchi, deghizat în şarpe! 2) PARADISUL În Paradis toţi vieţuiau ca-n… Rai: Curgea pe râuri lapte gras şi miere, Nu se ştia deloc ce-i o durere Şi-n anu-ntreg era ca-n luna mai. Dar se cereau moravuri austere, Prea jos era nivelul lor de trai, La modă nu era nicicum vreun strai Şi nu ştiau nici ce-nsemna plăcere.

3) PARADISUL PIERDUT Perechea ce avid se înfruptase Cu roade din raionul „strict secret” Se lepădă de traiul de ascet Visând emoţii noi, voluptuoase. Deci Eva inventă un strai cochet Din frunzuliţe suple, mătăsoase, Ce, pe Adam, rapid îl excitase Şi… s-au distrat mult, fără de regret. Dar, monitorizaţi de Cel-de-sus, Acesta, cum era prea furios, În loc de vreo amendă a dispus Ca vinovaţii ce-şi trăiau himera Să fie exilaţi cu mult mai jos Spre-a popula, cu mai eforturi, Terra!

4) TERRA INCOGNITA Pământu-atunci era un bob de humă Cu diplodoci, cu melci şi dinozauri, Cu zmei ciudaţi şi-nflăcăraţi balauri, Cu viruşi răi sau cu microbi de ciumă.

Cam plictisiţi, eroii-au căutat Să exploreze zone nepermise, Dintr-un cotlon ceva mai depărtat,

Ajunşi pe-acele groaznice coclauri, Simţind că traiu-acolo nu-i o glumă, Muncind ca Eva să devină-o mumă A noii lumi, visau cununi de lauri.

Şi, îndemnaţi de doruri imprecise, Cu mult nesaţ, rapid, s-au înfruptat Din pomul cel cu roade interzise.

Dar stirpea ce-apăruse din păcatul Considerat, de zei, originar, A cochetat prea mult cu… Necuratul! Sălbatici, ucigaşi, incestuoşi, Mulţi inşi se comportau în mod barbar Şi-au căpătat statut de păcătoşi!

EUGEN DEUTSCH

visuri de iarnă visuri de iarnă brazii în fracuri albe vin cu colindul pisc înzăpezit oastea lui ALBÎMPĂRAT sfidează luna ploaie de stele omătul prinde-n horă pământul cărunt

la nunta de argint a ALBEI-CA-ZĂPADA dansul stelelor

iarnă de demult prin urbe sfidând CALUL TROIAN de nea

probă de slalom printre piscuri albite CAPRELE NEGRE colind nedorit urător pocnind din bici aprigul Crivăţ

gerul regizor pe LACUL LEBEDEOR copii patinând poem de iarnă pe-o coală albă de nea crengi rupte de vânt

Noapte de Ajun steluţe de nea în brazi reci stele pe cer. STEAUA POLARĂ rătăcită-n zăpadă caută nordul.

fir de lumină un ţurţur prins de lună seduce neaua prins de răceală pământul îşi îmbracă mantaua de nea horticultură pe geamul prins de îngheţ florile dalbe

reflex de poet combaterea gerului prin focul sacru

tenis de iarnă; bulgări de zăpadămingi pentru sportul alb

Ajun de An Nou: pământul capătă-n dar albituri de schimb

surprize pe lac în oglinda de gheaţă un soare cu dinţi bal de Anul Nou; luna-şi pudrează faţa cu pufuri de nori

EUGEN DEUTSCH

SENRYU – DIALOGURI DAN NOREA Toamna-n livadă

EUGEN DEUTSCH Toamna-n livadă

toamna-n livadă nepoţii cu bunica vorbesc în doi peri

toamna-n livadă bunica are mulţi peri însă toţi sunt albi

toamna-n livadă îmi place Ana fiindcă are mere

toamna-n livadă merele Evei nu sunt în recolta mea

toamna-n livadă protestele bunicii: prea multe prune!

toamna-n livadă sunt prune pentru magiun ţuica-i din pere

Un fulg...uşor

Un fulg..uşor

adiere pe lângă plopii fără soţ fulguie uşor

fulguie uşor – îngerii se bat în cer cu perne albe

aşternut la geam prin parcarea dedesubt fulguie uşor

fulguie uşor – parcajul ni se pare aproape curat

fulgi de ovăz după un castron pe nechezi sănătos! În vârf de munte

n-avem ninsoare – la super-market totuşi sunt fulgi de ovăz În vârf de munte

în vârf de munte agăţat de o coardă am ajuns pe culmi

în vârf de munte – din vârful picioarelor pot zgâria norii

ce aer curat! în vârf de munte merge-o ţigară bună

în vârf de munte – pentru a fi în ton cu el fumez doar Carpaţi

pe-un picior de plai o unguroaică urcând pe Moldoveanul

în vârf de munte – de acolo orice drum duce doar în jos

GHEORHE LEU …

COMBINÂND FORMELE FIXE

ÎNTOARCERI NECESARE (sonet+sonet)

PROGRES (sonet+gazel)

Când te cobori adânc în Evul Mediu, Nu ca să fii slugarnic cu trecutul, Vezi ce departe este începutul Dar cauţi pe acolo un remediu.

De strada denumită chiar „Hai-hui” Pe care locuiesc mulţi ageamii Ce au neveste şi amante, fii, Mulţi spun că este strada nimănui.

Nu ştim nici astăzi când a fost debutul Şi nici cam unde a avut un sediu – Cred că istoria e în concediu Sau poate-am cheltuit cam tot avutul?!

Treceau pe-aici, adesea, şi cheflii, Iar unii dintre ei păreau beţi cui Şi printre ăştia chiar erau destui Iar pe la colţuri nişte barbugii.

Trecutul ni se pare ofilit Sau nu a fost aşa cum s-a ursit?! Dar o să trecem totul în arhivă Şi îi vom pune chiar şi o ştampilă; Prezentul nu ne mai produce silă Căci vremea ce-a trecut a fost parşivă. Dar astăzi ne trezeşte cel mult milă, Ba ni se pare că a fost fictivă; Putem deci să privim în perspectivă Istoriei scriindu-i altă filă. Dar dacă ne va domina iar ura, Invidia sau chiar şi violenţa O să se termine şi aventura: De nicăieri nu vom primi clemenţa… De nu ne adaptăm la noul mediu Vom coborî din nou în Evul Mediu!!

Acum pe-acolo totul este nou: În locul cu barbut e-un cazinou, În loc de birt localuri de 5 stele Cu mulţi afacerişti şi top-modele. Aşa a fost ca-n orice colţ din lume… Azi străzii i se caută alt nume. Bogaţii-i strâng pe cei din cartier Şi către alte zări vor să-i îndrume. Localnicii sunt dornici de-ajutor Şi tot petrec în cântece şi glume. Dar cum va fi cândva în viitor Nu ştiu de este bun sau rău, ori cum e. Ei nu regretă nici tot ce a fost, Trecutul însă vor să şi-l asume, Dar parcă e mai bine ce e azi Şi deci prezentul vor să îl consume Din tot ce-a fost, ce e şi ce va fi Poeţii or să scrie noi volume… Şi totuşi o speranţă doar mai au: C-or să apară mai târziu… postume!

TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE Vântul printre trestii

Şi Dumnezeu a zis:...

Am băut mied din Ţara Celor Tineri Şi plâng – fiindcă acum deja ştiu totul.

În cea de-a noua zi Dumnezeu a creat bătrâneţea. William Butler Yeats A luat valuri şi cute şi mult alb şi i-a nins pe Eva şi pe-Adam. * * * Le-a zis: veţi şti ce-i nostalgia, Ce ne priveşte dac-ai suferit, sau nu? ce-i reumatismul, Să-ţi ştim tot zbuciumul furtunii? şarpele vi se va părea o glumă bună, Nădejdi prosteşti din tinereţea ce trecu, adierea de vânt - rafală, Regrete ale raţiunii? înţelepciunea - a doua natură. Mihail Lermontov (E unica modalitate de a vă convinge, oameni, Trei feţe că tinereţea-i o comoară: pierzând-o!) Copilul râde: Gângurit de prunc a bucurat "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul". blândeţea din ochi obosit Tânărul cântă: şi ploaia de mai a căpătat "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea". un alt înţeles. Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea". Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Lucian Blaga Păcat că n-aţi înţeles de la-nceput * * * ce frumoasă-i viaţa: Bea vinu-acela, el e un strop de veşnicie! Ca să iubeşti, să reuşeşti, să afli, trebuie să fii puţin nebun. Goleşte de substanţa plăcerii tinereţea! Că focul arde vinul dar suferinţi mângâie Dacă mâine nu există? Ca apa vie-a vieţii, de-aceia ia şi bea!

Omar Khayyam - Rubaiyate

Tinereţea

Momentul ce petrece Când sufletu-i aprins Şi din păcate trece ’Nainte de-a fi prins.

Eugen Deutsch

Nicoleta Iuhos Vitam impendere amori

În ramă sticla e zdrobită Un cântec vag tremurător Tot între zvon şi gând ezită Între trecut şi viitor O! tinereţe părăsită Ca o ghirlandă veştejită Vezi vine-un anotimp din zări De-nţelepciuni şi remuşcări.

Guillaume Apollinaire

TINEREŢE

VS. BĂTRÂNEŢE

Unui tânăr profesor de Română

Le-nveţi pe fete conjugarea Dar vai, cum una ţi-a plăcut, Să nu te prindă, deci, mirarea Când vei ajunge... atribut.

George Ranetti

Există o salvare

Când nimbul tinereţii s-a cam dus, Iar pasiunea-ţi e demult poveste, Alintul unei tinere neveste Ca orişicare leac e mai presus!

Mihai Haivas

Unor tineri superficiali

Dragostea-i un foc pe care Îl aprindeţi la-ntâmplare, Şi-l menţineţi, cum se poate, Şi cu verzi şi cu uscate.

Corneliu Berbente

Aspiraţie

La avansu-i juna fată Spuse: Inima mi-e dată! Însă proaspătul intrus Nu râvnea atât de sus.

Paulian Dumitrică

Tinerii de azi

Bat în tobe, bat în fiare, Dau din mâini, dau din picioare, Dau din fund, dau din buric, Dar din cap... nu dau nimic.

Florea Ştefănescu

Autumnală

Merg sub clar de lună Trist şi singuratic, Dar când văd o jună Uit că sunt... "tomnatic"!

Nelu Ionescu-Quintus

Despre indiscreţie

Un vorbăreţ îţi spune tot ce ştie; Un om distrat, tot ce-ar putea... să tacă; Toţi tinerii, ce fac (nu-i ironie?!) Bătrânii ce-au făcut şi-i reverie... Şi numai proştii - ce-au de gând să facă.

Charles Francois Panard

Altădată şi acum

Ai la tinereţe Fete şi putere, Iar la bătrâneţe Numai bani şi-avere.

Johann Wolfgang von Goethe

Unui june tomnatic

Atât l-a consumat femeia Şi ţuica ce a-ngurgitat-o, Încât trecu la vârsta-a treia... (Pe-a doua n-a mai apucat-o!)

Ionel Iacob-Bencei

A şti să fii bătrân

A şti să fii bătrân e greu Şi cel mai bun exemplu-s eu: Cu anii sunt la bătrâneţe Şi mintea încă-n tinereţe.

Florea Ştefănescu

Între generaţii

„Vom face-o lume nouă!" Spunea un tinerel, Bătrânul: "Bravo vouă, Şi noi ziceam la fel!”

Nicolae Muntean

ARABESCURI SURÂZÂTOARE SONETUL NESTEMATELOR Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieţii, Şi-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereţii, Iar de-artă şlefuite sunt azi pentru vecie. Făcut-am cea mai aspră şi grea ucenicie, Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineţii, Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseţii, Şi tot le-am dat, în urmă, nespusă trăinicie. De-acuma, vârsta poate pecetea să-şi pună Pe omul de-azi şi mâine, iar moartea să-l răpună. Aceste nestemate cu apa neclintită, Sfidând a clevetirii pornire omenească, Şi stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată şi nici să-mbătrânească.

Alexandru Macedonski Marin Sorescu: Apa VIE, apa moartă De cum am gustat din acel lichid, Am şi devenit autocefal, Ca biserica de răsărit, Cu multele-i turle de vis opal. Fermecat în mâini ţineam şipul, Plin ochi de vrăjitele picături, În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul, Zguduit de fantastice furnicături.

Ce bine c-am dat eu de apa vie, Căutată de toate poveştile laolaltă. Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -, Apa moartă, luată din baltă. Atunci, cum se face că are efect? Am întrebat firoscoasa de ciocârlie. - Aceeaşi apă ce palpită în piept, Pentru unii e moartă, pentru alţii e vie.

Nichita Stanescu: - Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă? În toate părţile deodată, zise Ce este? cel fără părţi. Cum, ce este? Într-o singură parte, zise Este, pur şi simplu. Partea. Adică E, adică S, adică T, adică E. Primul E mai vechi decât ultimul E. Atât.

DE LA „A”… LA „T” ABUNDENŢĂ Avem atâtea avantaje: Acorduri, arme, asociaţii, Atomi, angoase, adulaţii, Aranjamente, apanaje, Acuze, aprige-altercaţii, Anacronism, ambuteiaje, Arţag, alerte, angrenaje, Articolaşe, aberaţii, Active, amendări, accize, Angajamente, audiţii, Abuz, acumulări, ambiţii, Afaceri, acte, antreprize… Astfel abili aventurieri Adună, agresiv, averi! DEŞERTĂCIUNE Decid destine diplomaţii Dând deşănţate declaraţii… Dineuri, dansuri, divagaţii, Dorinţe, daruri, dizertaţii; Degringoladă, demonstraţii, Dileme, drame, declamaţii: Decid destine diplomaţii Dând deşănţate declaraţii… Devize, datorii, donaţii, Dolari, diurne, delegaţii, Dobânzi, domenii, dedicaţii… Deci, doritori de decoraţii Decid destine diplomaţii!

SONETUL SPIRITELOR SEDUCĂTOARE Spiritele sunt sentimentale, Stranii sarabande senzuale, Sobre sanctuare sepulcrale, Stihuri suple, supranaturale... Spiritele-s spectre speciale, Săltăreţe salbe siderale, Somptuoase străluciri spirale, Stele strânse-n sexy saturnale... Spiritu-i spumoasă simfonie, Serenadă, stanţă, sindrofie, Saltimbanc subtil, scamatorie... Spiritu-i savantă strategie, Scrimă, scut, săgeată, semeţie, Sport, subtilitate sau... stafie!

TUNELUL TIMPULUI Trecu tumultul tinereţii tale, Tentaţia trăirilor totale: Teribilisme temperamentale, Titanice trudiri transcendentale... Testând, tenace, torţe triumfale, Tantalice tornade tropicale, Trecu tumultul tinereţii tale, Tentaţia trăirilor totale, Taxând temutele trufii tribale, Titanicele tămâieri teatrale, Tocmeli, tenebre, tânguiri, taclale, Trist traversând tuneluri temporale, Trecu tumultul tinereţii tale.

Eugen Deutsch

PROVERBE RETICLUITE DE UN MATEMATICIAN PROVERB APLICAT DE UN TEMBEL Numai dacă ești prea prost, Pus mereu pe glume hâde, Spargi o oală, fără rost, Doar să vezi cum ciobul râde!

CINE N-ARE BĂTRÂNI SĂ ȘI-I CUMPERE De-i cumperi, cheltuieli se-adună Cu tratamente-n număr mare, Și-atunci, o strategie ,,bună" La mulți e... simpla renunțare. CORB LA CORB NU-ȘI SCOATE OCHII Proverbul vechi își va atinge miza Cât timp la corbi suficientă-i hrana, Dar poate-ncepe între ei prigoana, De hoituri, dacă va apare criza. PROVERB COMPLETAT ,,Frate să te faci cu dracul" Până treci cu el pe punte, Însă te cuprinde tracul Când acesta... merge-n frunte! IMPORTANT ESTE SCOPUL În viață, dacă n-are ținte, Chiar omul cel cu multă minte, În gard cu oiștea, se poate Să nimerească, din păcate! INFIDELITATE IERTATĂ C-un amant, soția, dacă a fugit, Soțul a iertat-o, chiar de-a suferit, Că-i schimbat proverbul: fie cât de rea, ,,Lupu-și schimbă părul, dar... lupoaica,ba!" EXTAZ ȘI AGONIE În lupta pentr-un colț de pâine Se schimbă viața-n mod brutal, Căci astăzi poți să fii pe val, Dar și pe drojdie, chiar mâine.

AVERTISMENT DAT DE-UN FIZICIAN Cum de-ale căsniciei zile bune Ai cam uitat, crescându-ţi aroganța, Nevasta dac-o ții sub tensiune, Amice riști să-i sară siguranța! UNUI CUPLU DE AMANȚI Cei doi călătorind, în avion Au cochetat în numeroase zboruri Și cum amanta nouă e beton, Bărbatu-a și armat-o... cu favoruri! AVERTISMENT Dacă-n viață vrei pe mulți să-i ,,razi", Poți avea surprize din senin Și e dureros atunci când cazi, Fără să te-mpiedici cel puțin! A PRINDE... LA O PETRECERE Se prinde-aproape orișicine Privește cuplul, comentând: Pe soață movu-o prinde bine, Iar soțu-o prinde iar flirtând! SOȚI ÎN PRAGUL DIVORȚULUI Soțul, trist de cele-aflate Și scăpând din mână hățul Soațe-i bagă bețe-n roate Când, prin gard, ea-i bagă bățul. UNUIA LIPSIT DE PERSONALITATE Judecându-l după fapte, Pare doar un papă-lapte; Cum e și lipsit de rânză, Spun că nu-i... de nicio brânză! Mihai Haivas

RODELURI RONDELUL GRELEI DESPĂRŢIRI

RONDE „RÂZÂND ÎNDREPTĂM MORAVURILE”

Ne vom vedea, păcat, mai rar Şi gândul printre pleoape-mi trece Suspin după un vis hoinar De ani, în urmă cam vreo zece…

În viaţa asta prost croită, Cu frumuseţi în evantai, E greu să mai ajungi în Rai, Te duc atâtea în ispită.

Ne-am întâlnit sub un umbrar. La început păreai cam rece; Dar te-am sorbit, din ochi, ştrengar, Şi-un zâmbet ai lăsat să-ţi plece…

Ţigări, coniac, de toate ai, Tentaţie, desfrâu şi mită, În viaţa asta prost croită Cu frumuseţi în evantai.

Deşi-s deşert de foc solar, Dorind ca apele să sece Iubită sticlă din Cotnar; Ficatul meu nu mai petrece,

Dar umoristul de elită Cu poante, nu cu un vătrai, De nărăviţi se ţine scai, Râzând de pata lor umbrită

De-aceea ne-om vedea mai rar…

Mihai Batog-Bujeniţă RONDELUL SUPER-COMPETENTULUI Cum numai eu sunt competent, Pot sfătui pe orişicine; Te-ajut, că-s foarte exigent, Dar, de-ai greşit, e vai de tine! Orice-ai fi scris, eu sunt atent La virgule sau la aldine; Cum numai eu sunt competent, Pot sfătui pe orişicine.

În viaţa asta prost croită.

Vasile Larco RONDELUL UNUI SCRIITOR În biroul lui, mereu, Oboseala e stăpână, Muza nu vrea să rămână Iar el scrie tot mai greu. Zilnic opera-şi amână, Dând rateu după rateu: În biroul lui, mereu, Oboseala e stăpână.

Dar, de-mi arăţi, impertinent, Cam câte mari erori conţine Chiar textul meu, omniscient, Să te fereşti, de-acum, vecine,

Dar visând la o cadână, Dobândi mai mult tupeu Printr-un inspirat puseu... Scrie, şi-a intrat în mână

Căci numai eu sunt competent!

În biroul lui, mereu.

Eugen Deutsch

Mihai Haivas

EPIGRAMIŞTI IEŞENI DE REFERINŢĂ NELU MARIAN (HARRY MARCOVICI) UNOR EPIGRAMIŞTI Ce e epigrama Prea puţin se ştie; Hazul ca şi drama E că mult se scrie.

CAUZĂ ŞI EFECT Dureri de şale, junghi profund M-am lămurit fără consult: De-o lună am un şef mai scund Şi deci m-aplec... ceva mai mult. UNUI DON JUAN DESEORI PLECAT ÎN DELEGAŢIE Călătoreşti mereu în delegaţie Ca o planetă, dar ţi-e altul felul; ,,Saturn" de pildă-i veşnic în rotaţie, Dar niciodată nu şi-a scos inelul!

UNUI BĂRBAT CARE A TRĂIT SUB PAPUCUL NEVESTEI Însurat la douăzeci, Decedat la nouăzeci, A murit, în consecinţă, Dup-o lungă suferinţă! UNUI RESPONSABIL DE MAGAZIN Sufletu-i rămas hoinar, Nu-şi găseşte alinare, Raiul e în inventar, Iadul e în renovare. UNUI FUNCŢIONAR LENEŞ Bilanţul timpului îl ştim Şi-i trist, chiar dacă pare-o glumă: Noi timpul nostru-l risipim Că el pe-al său nu şi-l consumă.

UNELE ,,MESE ROTUNDE" N-AU AVUT NICI O URMARE ,,Masa", chiar de e ,,rotundă", N-are eficacitate Când se-adună să răspundă Nişte capete... pătrate.

UNUIA CARE ÎŞI PIERDE TIMPUL PRIN LOCALURI Un proverb ce nu greşeşte Doar un pic l-aş completa: Văd că ,,cine nu munceşte Nu mănâncă", însă... bea! UNEI TINERE CARE DOREŞTE UN SOŢ CU FOARTE MULTE CALITĂŢI Vrei un soţ frumos, sensibil Şi deştept, şi cu căldură? Să-l găseşti nu-i imposibil: Caută-n literatură!

UNUI ANUMIT ŞEF DE PROIECT Slaba lui preocupare Pentru nou, reproiectare, Face să ne vină cheful Să reproiectăm chiar şeful. Epigrame culese din ziarele ieşene de Mihai Haivas

Desen de Nicolae Viziteu- NeVe

NATOUL, PLATFORMA ŞI SOFICA Temperaturile ucigătoare de afară umplu până la refuz terasele crâşmelor de cartier. Moleşiţi, muşterii sorb cu încetineală din halbele brobonite de sudoare. La masa ocupată de Lică şi Nae discuţiile par animate. Nae: Ei, ţi-am spus? Am sau nu dreptate? Când ţi-oi spune eu un lucru ăla e! Lică: Ce-i, dom‟le? A întors Hezbollahul arme le? Au intrat americanii? Nae: Nato, Lică, Na-to! Ţi-am zis că nu-i bine să intrăm în el? Recunoaşte că ţi-am zis... Lică: Păi, mi-ai... Nae: Bre, eu când spun un lucru, ăla e. Literă de lege! Geta ştie, dacă-i zic: strânge femeie rufele că vine ploaie, gata, le-a şi strâns. L: Lasă-le încolo de rufe, zi-i cu Nato! N: Ne-a atacat, Lică, ne-a atacat! L: Nu mă-nebuni! Ne-a atacat Natoul? N: N-are cum. Cu ei suntem strategici, cum s-ar zice. L: Păi ş-atunci? N: Iranienii, frate, iranienii. Au pus focul pe noi. L: Nu mai spune... Unde, dom‟le? Pe uscat? N: Ţi-ai găsit! Să vină aşa pieptiş le-am arăta noi! Ne-au luat platformele petroliere ale ţării, frate, ne lovesc la resurse, ce-s proşti? L:Nu-s proşti, dom‟le… Şi... aveam multe... platforme de astea? N: Nţă.Una. L: Tii! Ce lume, dom‟le, ce lume! Să-i iei omului şi singura firmitură de la gură... N: Păi ce, Lică? Crezi că toată lumea e ca noi? Ca noi care dăm şi cămaşa dacă ţi-o cere cine ţi-o cere, când o cere şi pe-urmă? Umbli în dosul gol să te arate Europa cu deş‟tul ca sărăntoc ce eşti? Umbli! Care eşti că i-ai dat-o ăluia din Europa, care Europa de unde are dacă nu de la noi? Care noi am stat să fim loviţi în strămoşi şi-n glie ca să-şi facă ei autostrăzi şi noi am rămas cu hârtoape, care hârtoape, nu ne lasă să intrăm în Europa. Păi de unde le avem, te-ntreb, dacă nu de la ei? L: De la ei, clar! Hmm... şi totuşi, zic şi eu, ca prostu‟ vorba aia: dacă ne facem că n-am băgat de seamă? Dă-o încolo de platformă, ori cu una ori fără una, tot aia! Război ne mai trebuie nouă acu‟? N: Ce vorbă-i asta, măi Lică? Războiul e o chestie de onoare, nici de asta nu mai avem? Uite, să te fac să-nţelegi! Nevastă-ta! L: Aoleu! E-n uşă? N: Nu, mă, e-n exemplu! Dacă ţi-ar sechestra careva nevasta. Ce-ai face? L: Păăăi... ştiu şi eu? N: Cum nu ştii? E nevasta ta în joc, nu? L: E?!? N: E nevasta ta, se cheamă că e onoarea ta în joc, nu? L: Mai întrebi? N: Vezi? Şi? Nu te duci să o iei înapoi? Să-ţi speli onoarea cu sânge dacă e nevoie... L: Nu, fără sânge, Năică, mă ia cu leşin de la stomac.

N: Aşa vine vorba, violatorii se sperie dacă te vede hotărât. L: Zici? Mai bine chem poliţia. N: Brava! Ne-am apropiat. Care e poliţia în cazul nostru? L: Păi, ăştia de la circa din gară, că-s mai aproape... N: Dă-o, frate-n ciorilor de gară, în cazul nostru trebuie să vie Natoul fără ca măcar să-i chemăm. L: Crezi?!? N: Păi, dacă nu crezi de ce ai intrat, dom‟le, în Nato? L: Păi ce? Numai eu? Tu n-ai intrat? N: Peste voinţa mea, nu te supăra! Asta spune ceva, nu? Căci una e să intri undeva ca o oaie şi alta e să intri ca un măgar, bunăoară. L: Adică, mă faci măgar? N: Ba, s-avem pardon, eu sunt mă... hmm... adică... hmm... ştii ce, începi să mă ameţeşti, îmi pierd firul. L: Da‟ ce-am făcut, dom‟le? N: Pricepi greu care greu nu-i aşa uşor... cum s-ar zice ca să nu te jignesc. Măcar acu‟ ai înţeles de ce-s pornit? L: Lasă, dom‟le, că exagerezi. Păi dacă nu-l chemi, de unde să ştie bietul Nato că Sofica mea e sechestrată? Poţi să zici? N: Păi ce, platforma aia e cât Sofica ta ca să nu ştie? L: Mie de platformă îmi arde acum? Să-i dea drumul oficial lui nevastă-mea că dacă scapă singură cât stau eu aici, la bere, m-am nenorocit! (Nae se ridică furibund gata să-l agaţe pe Lică de gulerul cămăşii. Se opreşte în ultima clipă, îşi pocneşte palmele, răţoindu-se ameninţător) Nae: Lică eşti un idiot! Dacă aş fi guvern acum ţi-aş da două perechi de palme şi te-aş băga la puşcărie. (iese aruncând o ultimă privire dispreţuitoare la adresa prietenului buimăcit). Lică: (reacţionează abia după ce uşa se închide în spatele lui Nae) - Măăăi... comunistule, care eşti! Nţă-nţă-nţă... ce ţi-e şi cu politica asta, dom‟le, poţi să-nebuneşti. Săracul, Nae!(formează febril un număr de telefon) Sofico eşti acasă? Eşti bine? Şi copii? Nu, nu s-a întâmplat nimic dar ... auzi, să nu dai drumul la nimeni la uşă până vin eu! (mormăind de unul singur, apoi) S-a întors lumea cu fundu-n sus, dom‟le, numa‟ buclucuri peste tot!

Ina Simona Cîrlan

Desen de Nicolae Viziteu-NeVe

O PRIMBLARE LA TURŞI (CAM PI LA ANU’ DOMNULUI 1990) - din şiclul “Borfaşii Noştri” Motto:

Plecat-am nouî din Vaslui, Cu jamantani zieşi, Cî mintea moldovanului Nişi Ainştain n-o întrieşi.

Plecat-am nouî din Vaslui, Cu jamantani zăşi, Pi drumu‟ Istambulului (Ni-am luat şî hranî răşi). Di jamantani şi sî spun? Erau jumati goali, S-avem, la-ntors, loc di sapun, S-ajiungî, şî di ţoali.

O Doamni! Suntem în Stambul, Cum ni-am visat de-acasî! Un turcaleţ slut şî fudul „Năuntru nu ni lasî. Doi arăboi, studenţ‟ la Ieş, Pi loc ni-o dat povaţî: - Împingiţi fraţilor pescheş; Di nu, adio piaţî!

Di mers pi gios mult obosîţ‟, Ia, ni-am lasat pi vini, Eram flămânz‟ şî năcăjîţ‟ Ca turcu‟ la Rovini. Ni-o luat un sârb, cu-n camion; Da n-o fost pi de-a moaca. Ni-o şerut Assos di-un milion, Ba io i-am dat şî jaca.

Voioşi ca şoimul şel brunet Şi zboarî di pi munti, Visam cadâni, şî bănet…, Şî multi şî mărunti. Toţi şoldovani, mamaligari, Purtam şî bluji şî jacî; (Le-am cumparat la bişniţari Pi douî lefi ş-oleacî.)

Ni-am scotoşit prin buzunar, Ş-am dat la turc obolu‟; Cî doar acolo, la bazar, Nu calcî Interpolu‟. Rahat, sujiuc, săpun, şalvari; Da‟ tăti-s pi valutî! Noi, cu navieta di Cotnari; Sî-l vindim, Doamni-agiutî!

Potop din şer s-o slobozît, Di-ajuns-am şiuşiuleti La Bucureşti, şî n-am găsît Sî luãm la trien bilieti. Da moldovanu‟ nu-i crescut În puf şî cu fasoani; Şî fricî n-ari di şăzut Cu curu‟ pi tampoani.

Făloşi, cu cujetul uşor Şî cozoroc la spati, Aveam adidaş‟ în chişior Ş-un pic, ştiam carati. Di la Vaslui când am plecat (Era joi di diminiaţî), Aveam moralu‟ rădicat Ş-ardei în poponiaţî.

Aviam şî schirt, di uz iextiern, Di-l bei trecut prin pâini; O duşcî şî-ţ‟ dă ghies la stiern, Di az‟ pânî poimâini. Ş-un val di boranjic brodat, Sî faci din iel pierdeli; Dintr-un camion di TIR, “saltat” Di Guţî a lu‟ Pandeli.

La Urzişeni, am aţâpit, Căzuţ‟ în moleşalî, Iar la Bârlad, când ne-am trezit, Eram la chielea goalî. Rămâi cu bini, tu sujiuc Şî voi, şerşei şî şiungî; Cî şini îi di cap năuc Nu-i bagî Domnu-n pungî!

Porniţ‟ navalnic înspri sud, Ni tot făşeam la planuri, Pi când băte‟ un vânt zălud Pi ţarini şî pi lanuri. Şî pisti Dunări ni-am dus, Pi Podu Pretiniii; Doar cî merjeam taman opus Di cum venea‟ spahiii.

Parali am făcut; acuş‟, Am zis, sî-i dăm pi feti. Da‟ şe-am găsît iera din Huş‟, Şî, tăti moarti beti. Sapun am luat, ş-am luat chiloţ‟, Şerşei pentru nepoati; Da‟ tu-li muma lor di hoţ‟, Cî ni-or şmanglit jumati!

Plecat-am, nouî dintri noi, Sî cuşerim Bosforu‟; Ghinion, din prada di război Ramas-am cu cotoru‟! Da‟ punim iar la teşcheré, Şî mai plecăm, la anu‟; Cî pentru gumî şî café S-omoarî vasluianu‟

La Plevna, undi ni-am oprit Cu autobuzu-n panî, Colea, pi câmp, ni-am omenit Cu şeapî şî cu slanî. Şî popa prostu ne-om jucat, Pi mizi mici, di-o sutî. Pi rând, apoi, ni-am uşurat Sub falnica riedutî.

La Ruse-n vamî, la bulgari, Of, şe-am bagat la şpagî ‒ Di la tăt omu‟, şinşi dolari (Nu ni-o ramas di-o bragî). Di foame-amarnic am rabdat, Pi drum la-ntors acasî; La nouî suflieti-un cârnat Nu ţîni loc di masî.

Sorin Finchelstein

PATRIOTUL Cu sau fără o motivaţie anume, patriotul o dă pe tricolor, pe istoria veche, scoate pilde din sacul secolelor şi se dovedeşte a fi, printre pusee de şovinism dulceag şi citate inexacte, tot ceea ce nu ar trebui să mai existe atunci când vorbim de ţară şi sentimente, însufleţitoare, autentice, demne de a rămâne printro tăcere cu grai. Recent mă aflam la zilele unui oraş transilvan: îmbulzeală mare, curiozitate, o atmosferă de sărbătoare, întărită şi de cerul senin şi generos. Printre altele a avut loc o defilare – parada porturilor populare – ale participanţilor la această internaţională culturală. S-au perindat şi greci, maghiari, italieni, sârbi, croaţi, şi printre aceştia un grup masiv de turci, în costumele lor pitoreşti, cu o întreagă recuzită războinică la vedere, sunând din chimvale, bătând tobe diverse, zuruind tamburine şi dairale. Patriotul meu se afla chiar în primul rând al celor din urmă, fiindcă lui nu-i place să stea în faţă şi să vorbească de acolo. Spre stupoarea mea şi neplăcerea celorlalţi privitori, dobitocul a început să zbiere: “Bă, ce v-a făcut Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazu!” Ne-am simţit jenaţi de imbecil şi de vocativul lui apelant la istorie. Musafirii, dansatorii, nu s-au oprit din drumul lor, din mersul paradei, dar am înţeles şi am văzut pe doi-trei dintre aceştia privindu-se fugar: înţelegeau limba română şi au priceput foarte clar ce a strigat patriotul din ultimul rând. Acest iubitor de ţară, gata oricând să apeleze la numele mari din istorie pentru a justifica nemernica prezenţă, viaţă şi prestaţie existenţială contemporană, îl poţi găsi nu numai la festivaluri de folclor, sau la alte sărbători; se află în cozile de la farmacii, în piaţă, oriunde se strâng mai mulţi oameni şi acolo îşi stoarce veninul din colţii putregăiţi şi bate cu clopoţelul cozii emaciate în podele pentru a fi auzit. Are o tehnică desăvârşită a anonimatului, nici copiii lui nu-l mai cred când le povesteşte ce a făcut şi a dres el, ştiind perfect că nimic din ceea ce a fost şi înseamnă istorie nu-i revine şi nu-şi poate asuma. Acest limbric muzical şi vocativ vine dintr-o istorie recentă, de peste 2000 de ani şi continuă să ne otrăvească speranţele cu ura lui absurdă şi cu neîmplinirile sale pe care încearcă să le transfere celorlalţi. L-aş întreba dacă ştie despre bătăliile pierdute, despre trădări, bejenii, dar mi-e teamă că şi-ar asmuţi propriile victime abstracte asupra mea şi asupra unei realităţi pe care n-o acceptă nici în ruptul capului: şi istoricul face o muncă de spălare a creierelor, atunci când interpretează istoria, o ajustează în serviciu comandat. Patriotul acesta de mucava şi rahat parfumat mai face încă valuri în tribune, dar nu pe post de bere, ci de consecinţă a consumului exagerat de bere…

Cornel Udrea

UMOR DEDICAT ŞI DELICAT DESPRE NATALITATE Să vă spun iar o povață: Azi, vulpoiul comandant A ieșit țanțoș în față Cu discursu-i militant. - Cum se poate, dragi surate, Rațe, gâște și găini, Refuzați să fiți călcate? Vă ascundeți prin grădini? Vreau să-mi umpleți, deîndată, Ograda cu bobocei Și cu pui moțați! Odată, Aveam lege pentru ei! Toate sunteți azi menegeri, N-aveți vreme de clocit! Am să țin niște prelegeri, Căci constat că v-ați prostit. Știu, grăunțele-s puține, Nici imaș nu prea aveți. Nu v-am spus: ”Să trăiți bine!”? Eu vorbesc doar la pereți? Nu vă e rușine, oare? Mă lăsați flămând, sărac! Eu știu niște zburătoare, Care fac pui! Și tot fac!

SOAȚELE La un bar pe Strada Mare , Stau la masă doi amici: Leul, plin de-nfumurare, Și un bou din cei voinici. Beau o țuică și-ncă una, Timpul trece cu povești, Sus pe cer apare luna, De te-ntrebi și te crucești: Ăștia doi nu mai au casă? Vreo nevastă, vreun copil? Grijile în pace-i lasă? Dar deodată-ncet, tiptil, Doamna vacă îi surprinde Și sloboade-un muget crunt. Boul, înfuriat se-aprinde: - Vaco, nu știi cine sunt? Du-te iute-n bătătură, Stai acolo-ntre muieri! Nu ți-a fost de-nvățătură Lecţia de-alaltăieri? Vaca, rumegând în silă, Pleacă spre apartament. Zău, parcă-mi era și milă De așa un tratament. Mai golesc vreo trei pahare, Mai dezbat cu mare artă, Când deodată brusc apare Și a leului consoartă. O privire îi aruncă, Nu se-oprește-o clipă-n loc. Leul - drepți - ca la poruncă Și-o pornește către bloc.

Auzind învățătura, Tot poporul ouător A sărit atunci cu gura Și-au strigat cu toate-n cor:

Bou-și persifleaz-amicul: - Te dai rege peste toți! Domnule, ești chiar ridicul! Când o vezi, faci în chiloți!

- Când pe mâț îl trag de coadă, Nu la propriu vreau să zic, Crezi că-mi trebuie-n ogradă Unul mic?! Ba, zău, nimic!

Leul mai că îl atacă , Mârâindu-i printre dinți: - Soața ta e doar o vacă! Diferența, cred, c-o simți!

Iar morala, bat-o vina, N-o mai spun că-i de prisos, O aplică ea, găina: ”Jos vulpoiul! Jos! Jos! Jos!”

Morala Regulă de aur, știi! De ai bou sau leu la masă, O leoaică tu să fii, Dacă vrei respect în casă. Carmen Antoaneta Marcean

08.11.2015 Eveniment organizat de Asociaţia „Universul Prieteniei” în cadrul şedinţei lunare a APLI: Mihai Batog-Bujeniţă-70. Cu acest prilej i s-a acordat din partea acestei Asociaţii Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate, pentru altruismul şi determinarea cu care se implică în promovarea valorilor culturale autentice. Convins de faptul că aşa ceva nu se mai întâmpla niciodată M.B.B. zâmbeşte fericit. Foto Rodica Rodean

.11.2015 La evenimentul mai sus menţionat au mai participat colegii şi prietenii de la B.J.I. doamna Mihaela Murariu şi domnul director al instituţiei, Dan Doboş, cel care i-a acordat sărbătoritului un trofeu inscripţionat în cea mai bună tradiţie a umoriştilor: În lume nici o faptă nouă,/Pe a progresului cărări:/Musca Tze-Tze face ouă, / Bujeniţă, cugetări. 08

3.11.2015 Muzeul Unirii Iași. Sala dublei uniri. Membrii A.L.P.I. au participat la lansarea cărților doamnei Elena Mândru, distinsa noastră colegă. Eveniment organizat de Asociația Universul Prieteniei. Foto Rodica Rodean

17.11.2015 Pe treptele şcolii gimnaziale din Dumbrăviţa, participanţii la Proiectul ”Ziua Mondială a Toleranței” cu deviza ”Intoleranța este de netolerat”, desfășurat în perioada 1 octombrie - 20 noiembrie 2015 şi inițiat de Școala Gimnazială Rediu-Dumbrăvița, având ca partener Școala Gimnazială Ruginoasa. La această întâlnire au participat elevi de la școlile Rediu, Ruginoasa, Dumbrăvița, preşedinta Asociaţiei ”Universul Prieteniei”, doamna Rodica Rodean, directorul Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi, Mihai Batog-Bujeniţă, iar cadrele didactice coordonatoare sunt: Georgiana Alexandra Vasile (Rediu), Gabriela Stanciu Șerban (Ruginoasa) şi Petronela Angheluță (Dumbrăvița).

25.11.2015 Salonul restaurantului Eden din Iași. O parte dintre membrii Asociaţiei care pe data de 25.11.2015 au participat în prima zi a Festivalului „Teodorenii” organizat de Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi” Iaşi (dir. prof. Dan Nicolae Doboş). Au mai fost domnii: Doru Melnic şi Dan Teodorescu, doamnele: Teodorescu, Gabriela Cucinschi şi Adina Hulubei care nu se văd în această fotografie din cauza fotografului, Dan Teodorescu.

27.11.2015 A treia zi a Festivalului „Teodorenii”. O armonioasă împletire între gastronomie, vinuri şi epigrame. Delicatesele din Bucovina, vinurile din cramele Weingut, Iaşi (prezentate de ing. oenolog Constantin Profir) şi Oprişor sau Avereşti (prezentate de inegalabilul Marius Cristian, (Costăchel) iar epigramele de membrii ALPI. O seară de excepţie!

Georg Barth din Passau

Aici se află scrisoarea pierdută a domnului Mihai Haivas

Scrisori olografe trimise de domnul Dr. Mihai Neagu, directorul Bibliotecii Române din Freiburg, membrilor Asociației, aceia care au contribuit voluntar la fondul de carte al bibliotecii prin intermediul bunilor noștri prieteni: Dan Teodorescu din Iași precum și Georg Barth din Passau.

29.11.2015 Sala de festivităţi a Comunităţii Evreilor din Iaşi. În fotografie, „şapte „magnifici” epigramişti au susţinut recitalul de poezie şi epigramă care a inclus şi o parte dedicată poeţilor, umoriştilor şi epigramiştilor evrei. Evenimentul, organizat de Centru de Zi Yachad al Comunităţii, preşedinte doamna Martha Eşanu, s-a bucurat de o deosebită apreciere din partea tuturor participanţilor Foto Solo Rotenstein

13. 12.2015 Sala de protocol a Muzeului Unirii din Iaşi. Lansarea volumelor de poezie şi epigramă: M-am născut în dictatură şi Stan cu Păţitu’ ale colegului nostru Nicolae Stancu. Au participat membrii ALPI, ai Universului Prieteniei, alţi invitaţi din oraş, dar şi din ţară. Foto Rodica Rodean

03.12.2015 Membrii ALPI care au participat la lansarea volumului: „Pagini dintr-o istorie subiectiv-anecdotică a teatrului românesc” al colegului nostru prof.univ.dr. Bogdan Ulmu. Foto Bogdan Cahniţă

13.12.2015 Şedinţa de încheiere a anului în care au fost prezentate cărţile scrise de membrii Asociaţiei în acest an precum şi volumele colectiva la care au participat. Foto Elena Zanet

13.12.2015 O parte din membrii Asociaţiei care au participat şi în acest an, 2015, la sărbătoarea Hanukha fiind invitaţi de prietenii din Comunitatea Evreilor din Iaşi. Aici împreună cu draga noastră colegă Bianca Marcovici sosită din Israel pentru această sărbătoare. Au mai fost în sală: Eugen Deutsch, Mihai Caba, Vasile Larco, Emil Gnatenco şi Corneliu Carp. Foto Rodica Rodean

12.12.2015 Sala de festivităţi a Liceului Tehnologic din Lespezi. Distinsul nostru coleg, dl. ing. Mihai Caba, lespezean de origine, şi-a lansat volumul: „Lespezi pe fir de legendă şi împlinire” în faţa a zeci de prieteni, rude şi profesori din acest vestit târg moldovean. Un succes binemeritat împărţit şi cu alţi membri ai ALPI prezenţi la eveniment.

17.12.2015 Galeriile de artă: Casa Cărţii din Iaşi. Expoziţia de pictură a dragei noastre colege Gabriela Cucinschi s-a bucurat de o prezenţă numeroasă şi de înaltă calitate. Aici împreună numai cu membrii ALPI şi ai Universului Prieteniei. Foto Rodica Rodean

ÎMPLETITURI STILISTICE SEMNIFICAȚIA MOV (pantum) Plecată este tinerețea, S-a scurs ca apa printre maluri, Rămas-a numai frumusețea Castelului de idealuri.

RONDELUL OPTIMISTULUI Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară, Să-ți fie inima sprințară Și să te-alinte-n vers poeții. Fuscei destui mai sunt la scară, Frâu liber dai delicateții, Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară. Or fi duși anii tinereții, Dar de-ntâlnești o domnișoară, Cu mers felin de căprioară, Te-ndrăgostești ca toți băieții Atunci când ești în toamna vieții.

ANIVERSARE LA MUZEU Prezentul recunoscător, Muzeului îi dă tributul Căci el păstrează-ntreg trecutul Ca să-l trimită-n viitor. ANOMALIE MONDIALĂ Se face-n lume, din păcate, Migrațiunea de ocară, Că-s multe țări depopulate Și oameni fără nici o țară.

S-a scurs ca apa printre maluri, Dar suflu-i dau, un strop de viață, Castelului de idealuri, Făcând mereu un pas în față. Dar suflu-i dau, un strop de viață, Prin fapte, nu doar prin cuvinte, Făcând mereu un pas în față Și nu spre tava cu plăcinte. Prin fapte, nu doar prin cuvinte, M-avânt, dar țin elanu-n frâu Și nu spre tava cu plăcinte: Apetisante, „poale-n brâu”. M-avânt, dar țin elanu-n frâu Spre fetele ce au la sate Apetisante „poale-n brâu” Sau poalele mult prea scurtate. Spre fetele ce au la sate Frumoase funde-n păr buclat Sau poalele mult prea scurtate, Ce-atrag pe orișice bărbat. Frumoase funde-n păr buclat, În mov le sunt, marcând finețea, Ce-atrag pe orișice bărbat... Plecată este tinerețea.

Vasile Larco

PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE UNUI „PREFĂCUT” De-ar şti că-i mască modestia, Ţi-ar scoate-o şi-n al tău domeniu La mulţi le-ai cam stârni furia… Văzând că eşti de fapt... un geniu! EPIGRAMISTUL ÎNDRĂGOSTIT Dansa cu sufletu-ndoit Deşi bruneta, o splendoare, Aproape sigur a simţit Că el... la epigramă-i tare!

RECUNOAŞTERE Deşi un anonim la început, La felul cum săpa, neostoit, A fost în fine şi recunoscut De un specialist... la altoit! AVEŢI CUVÂNTUL! Dat fiind că sala-i mare Şi ideile pătrund Greu, vă rog, ceva mai tare… Dacă tot vorbiţi din fund! LA INTRAREA ÎN UE Când s-a decis de ne-au primit În cercul lor select, de sus Au spus cu toţii: „Bun venit!” Şi România... s-a cam dus! POLITICIENI De-ar fi ca ei să-mi calce-n prag Un „Bun venit!” banal – pe bune – Îmi pare fals, căci eu, cu drag Din suflet... altceva le-aş spune!

APROPO DE ZICALĂ... Chiar dacă furi un ou, acuma, Urmarea, depăşită-mi pare; Oricât ne-ntrecem noi cu gluma, N-ai cum să furi un bou… că-i MARE! RECORD Sunt ferm convins că-n anii următori În cartea cu recorduri se va scrie, Că-n număr mult mai mare, scriitori Apar la noi… când ies din puşcărie. UNII POLITICIENI Că poartă mască toţi i-acuză Şi de le-ar smulge-o de necaz, Ar constata bătând în buză Doar simplul fapt că... n-au obraz! REFLECŢIA UNUI TÂNĂR Aflând că azi românii-s mai deştepţi Decât erau pe vremea celor „foşti”, Întreb şi eu pe cei mai înţelepţi: Au fost cumva vreodată şi mai proşti? Gheorghe Bălăceanu

Desen de Mihai Eugen Marinescu

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc O istorie cu perdea 1981, toamna. Mă pregătesc să mă transfer, oficial, de la Teatrul din Petroșani, la cel German din Timișoara (după o adăstare de doar nouă luni). Mă despart greu de puținele cunoștințe agreabile, două actrițe, și cu actele de transfer în buzunar, plec în Capitala Banatului. Mă duc la teatru și-l caut pe director. Secretara mă primește acră. Apoi, apare liderul trupei, Hans Linder, cu un surîs echivoc pe față și-mi spune că postul meu a fost... blocat, între timp. Rămân perplex. Mă scol cu greu de pe scaun și fug la un telefon public. Sun la Direcția Teatrelor și vorbesc cu Mircea Rădulescu, un om cumsecade și un amic de nădejde; el îmi propusese să plec la Timișoara... Mircea sună și el, peste juma de oră îmi spune să mă duc la Linder, că totu-i aranjat (mai ales că Hansi primise și un telefon de la șefa Culturii locale, agreabila doamnă Anca Augusta). N-o mai lungesc: sunt angajat împotriva voinței directorului, cu un salariu mizerabil și fac naveta lunar, la București. Mi se caută locuință și, până atunci, să stau unde-oi putea. Până primesc apartamentul, puținele nopți timișorene le petrec în locuința unui fost camarad de armată, Tibi, impresar la secția de Revistă a Operei. Nu mai intru-n detalii, Tibi avea patru copii și o nevastă ciudată, așa că m-am bucurat teribil când Linder m-a anunțat că mi s-a oferit apartamentul, în centrul orașului, la 8 minute de teatru. Ce casă frumoasă! Cu curte interioară, tavanul foarte sus, mare, cu sobă pe lemne și cu vedere spre trei puncte centrale al orașului. Eram aproape fericit! Nicăieri nu avusesem o asemenea locuință! La Timișoara am avut cea mai fructuoasă etapă a carierei mele regizorale: deci, nu l-am dezamăgit pe Hansi! Dar altceva vreau să povestesc, ca să rămân în anecdotic: directorul mă-ntreabă, într-o dimineață, dacă am observat că apartamentul are niște perdele frumoase, lungi, elegante. Răspund pozitiv. Și-mi spune, vag/jenat, că el le-a plătit fostului chiriaș cu 700 de lei și mă roagă să-i dau banii, când pot, măcar în rate. Promit. Lunile trec, câte-o sută, câte-o sută, mă chinui să achit datoria. Într-o zi însă... bombă! Linder rămâne-n Germania. Nu-l regreta nimeni, cu-atât mai puțin eu, care aveam să-i mai dau 300 de lei pentru nenorocitele alea de perdele... DAR! (magicul DAR), peste vreo două luni, în ziua de salariu, mă caută un tânăr. Se recomandă: fiul lui Linder. L-a trimis tatăl lui, din Germania de Vest, să... recupereze cei 300 de lei pentru perdele! Ptiu, ghinionul naibii! Îi spun că nu am acum, să vină luna viitoare. Tânărul, strâmbă din nas și zice că va veni. DAR...(iarăși, celebrul DAR!) simt că sunt privit insistent: întorc capul și o văd pe contabila-șefă care a urmărit dialogul. Mă cheamă-n birou și-mi spune, revoltată, că eu cum de mai accept să discut cu fiul unui trădător de țară? Și ce să fac? – o întreb, având acum certitudinea că este securistă acoperită. Refuzați contactul! Chemați-mă pe mine, când mai vine. Înțeleaptă povață! Așa am făcut. Data viitoare junele Linder a fost speriat atât de tare, de țipetele femeii (care striga lozinci gen „La moarte cu trădătorii de neam!”, „Să vină Securitatea!” etc.) încât n-a mai călcat prin teatru. După vreo trei luni, nici în România... Bogdan ULMU

Mihai Batog-Bujeniţă: Bibliografie noncomformistă (I) E BINE CĂ AI RÂS chiar IERI Căci AZI când lupta pentru pâine E grea, poţi numai doar să speri Că vei putea să râzi şi MÂINE! SĂ RÂDEM DE OAMENI CA NOI, Să-i tragem niţel de urechi, Căci cei ce pretind că sunt noi De fapt au năravuri cam vechi!

OSPĂŢ CU RĂDĂCINI DE MIT Ofer-acum, când o „elită” Ce-n vârf s-ajung-a reuşit, Degustă rădăcini de… mită! Brav depăşind obstacolele (Cu tipi cam şmecheri şi vicleni!) A desluşit MIRACOLELE DE LA GLODENI!

HALIMAUA-i o poveste Ce mereu ne joacă feste Fără capăt, evident, Şi nu doar în parlament!

Mulţi vizând doar dividendele, Dau obol MASIV coţcarilor, Cu scadenţa la CALENDELE {Nu la… paştele!) MĂGARILOR!

Sunt maladii în strai de gală, (Dar nu ca TUSEA MĂGĂREASCĂ!) Cum e corupţia ce-i boală Doar omenească!

LA PAS PRINTRE MĂRILE SUDULUI Azi merge-un vestit comandor, Căci caută porţile... nudului Uitându-şi permisul de zbor!

Muncind cu sete ca un faur Spre a dura o nouă carte PRIVEA VIŢELUL DE DEPARTE Căci doar ştia că nu-i de aur!

Jucând PING-PONG CU MINGEA sa DE CÂRPÂ, un aviator Ar fi dorit pe când scria Să o lanseze spre un nor!

Dac-aţi pornit, cam în neştire, Spre viitor în goana mare, FERIŢI toţi LINIA pe care TREC PROŞTII FĂRĂ DE OPRIRE! Oferă cărţi în salbă Dar de-l citeşti.. durere: Pe foaia foarte ALBĂ Sunt NEGRE caractere!

Notă: Nu vreau să cred că-s un oracol Dar, dacă scrie-atât de mult, E sau un fenomen ocult Sau un Miracol!

Mihai Batog-Bujeniţă: Bibliografie noncomformistă (II) Când zborul său a încetat N-a dănţuit de bucurie Iar de atunci a intonat Doar CÂNTECE DE SHOMERIE!

Verbul, său precum un bici, Zboară pe aripi de stanţă Îmbrăcat cu eleganţă În… DANTELĂ DE URZICI!

În ciuda vigilenţilor Sunt mulţi corupţi şi tipi de bază Ce chiar şi astăzi savurează… TRIUMFUL INDOLENŢILOR!

Toţi acei ce populează Aria manelelor, Plini de patos,, intonează IMNUL CUCUVELELOR!

Celebritatea sa-i concretă; Poetul s-a reprofilat În… alchimist: pe căi savante Transformă CRETA-n DIAMANTE! Prin CONSPIRAŢII DE APARTAMENT Celebru ar dori să fie Uzând de sfatul competent Ce i-l ofer-a sa soţie!

Să notăm spre-a nu uita: Bucuria caţelor E-o şedinţă lungă la CLUBUL CARAGAŢELOR! PRINTRE OAMENI (buni!) şi CĂRŢI S-a lansat, precum se ştie, Navigând doar după hărţi Cu-avioane de hârtie!

În misiune când a fost trimis Pilotul, cred, s-a rătăcit Şi-n consecinţă s-a trezit Cu… Eva BÂNTUIND PRIN PARADIS! Un pilot cam pişicher A-ntrebat pe-un camarad Dacă cei CĂZUŢI DIN CER Pot să NU ajungă-n iad?!

Post-scriptum: Până ce revista va apare, Faţă de ce-am comentat acum, Cred că va mai scrie-un nou volum Cu-al său ac ce-mpunge cu fervoare!

Bibliograf atestat: Eugen Deutsch

MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ… după 70 de ani MOTO: După ce-a aterizat Cu rapidu-i avion Poate fi acum luat Şi-n balon!

SEPTUAGENAR Am ajuns cu şapte-n față Şi-mi tot spun că nu îmi pasă; Dar o frică mă îngheaţă Căci prea seamănă a coasă! M.B.B. GÂNDURI PENTRU ANII 70 Când ai ajuns la şapte zeci, Rotundă vârstă şi frumoasă, Vei vrea fuguţa s-o întreci. Că vezi colacul lângă coasă (70) Dumitru Ivas ASUL Că sunteţi as în pilotaj Aţi dovedit-o temerar Când, cu talent si mult curaj, Zburaşi spre... cerul literar! Mihai Caba MBB E UN OM DÂRZ Ajuns la şaptezeci de ani, Mai are-n tolbă şi duşmani, Dar nu se dă pe toţi băieţii, Cât e la jumătatea vieţii! COMPENSARE, LUI MBB Vârsta-i septuagenară, Spune-un viitorolog: Bujeniţă de coboară, Îl va ridica Batog! Vasile Larco

VITEZOMANUL Nu-ncerc să fac vreo exegeză Dar pana sa ironică Azi scrie sigur, c-o viteză Ce-apare supersonică. Eugen Deutsch UNUI SCRIITOR AVIATOR Aflarăm de ce ne-a transmis Mesaje cu sensuri pe dos: Volume, mai multe, a scris, Zburând şi cu susul în jos. AUTORULUI CĂRTII ,,DIAMNTELE DE CRETĂ" ( M.B.B.) Cu o metodă, cred secretă, Ai transformat, în chip şarmant, Umorul, ce părea de cretă, Într-unul fin, de diamant! Mihai Haivas SCHIMBARE DE PREFIX Are dom' Batog un fix: „Spre înalt mereu să zbori” Iar acum c-un nou prefix, Are capul tot în nori. Nicolae Stancu COMANDORUL DE LA ALPI Umorul întregindu-i bărbăția, E-un om și jumătate, poți să spui Și de n-ar fi mereu cu el soția, Ar pierde-ntregul din splendoarea lui. Gheorghe Bălăceanu

UN CAZ DE PROTECTIE - Domnul meu, îmi spune Sami Spitz, care e funcţionar public, dă-mi voie să-ţi relatez un caz de protecţie pe care îl ştiu chiar de la şeful meu... Nu de mult se eliberează la noi un post mai important. Şeful s-a gândit să-l promoveze pe un tip cam şters, dar foarte conștiincios, care lucrează de mulţi ani la noi şi cunoaşte toate chiţibuşurile. Îl cheamă Filip. Noi chiar ne gândeam cu invidie, uite ce noroc are Filip, iese la pensie bătrânul Gross şi avansează Filip. Ce noroc pe Filip... Dar merita! - Şi a intervenit o protecţie?! - Chiar aşa. Chiar din prima zi, în timpul mesei, soţia sefului îi spune într-o doară: "Am auzit că Gross iese la pensie şi o să-i faceţi o ceremonie de despărţire... Foarte frumos. Acum ar fi timpul să-l pui în locul lui pe... Pe cine crezi? - Păi, de unde să ştiu? Pe Cutărică? - Da‟ de unde! "Pe Filip, că e băiat cinstit şi conştiincios". Ridică şeful ochii din farfurie şi se miră: "Chiar la el m-am gândit, dar de unde naiba îl cunoşti tu pe Filip?" - Iac-aşa, zice ea, m-a rugat o prietenă! - Atunci nu a fost nici o problemă... - Stai să vezi. Seara primeşte şeful un telefon acasă, de la un avocat, amic de-al lui. - "Dragă, aşa şi pe dincolo, ce mai faci, dar soţia, copiii? Toţi sunt bine? Uite ce e, aş avea o mică rugăminte, iese Gross la pensie, ce-ar fi să-l pui în locul lui pe Filip! Că e cinstit..." - Opaaa! - La fel s-a gândit şi şeful. Numai că a doua zi de dimineaţa, cine-l vizitează la birou? Oiterman, fabricantul. "Am trecut cu totul întâmplător dar dacă tot am venit, ce-ar fi să-l pui în locul lui Gross pe Filip?". Şeful a rămas cu gura căscata: "De unde îl cunoşti matale pe Filip?" " Ce importanţă are? E băiat bun şi cinstit!" - Şi l-a pus pe Filip?... - Ai răbdare... Pleacă Oiterman şi apare rabinul. Asta chiar l-a mirat pe şeful, ce să caute rabinul la o instituţie care n-are nici în clin, nici în mânecă cu religia? Şi ce spune rabinul? "Un om, chiar dacă nu respectă toate comandamentele, trebuie să facă fapte bune. O faptă foarte bună ar fi să-l ajutăm pe Filip să promoveze!" - Ca să vezi... - Dar cu asta nu s-a terminat. Pe seară, cine îl opreşte pe şefu' pe bulevard? Primarele! "Vai ce bine îmi pare că ne vedem, chiar voiam să te rog, fă un gest pentru mine şi numeşte-l şef de secţie pe... Filip." Domnule, l-au înnebunit cu Filip ăsta... Chiar aşa mi-a spus şeful când m-a chemat: "M-au înnebunit cu Filip! Dumneata o cunoşti pe soţia mea?" Nu am avut onoarea."Dar pe avocatul Alef Bet?". Nici. "Pe Oiterman îl ştii, probabil!? "Din vedere. "Dar pe rabin??". Nu-s religios. "Şi pe primar?" Eu am votat cu opoziţia, am răspuns. - Dar ce voia şeful de la tine? - Păi, nu ţi-am spus? Intrase omul la idei cu atâta protecţie. Aşa că a făcut altă numire. Eu nu aveam nici o pilă... Un tip cinstit, mă înţelegi, nu poate să aibă atâta protecţie. Dorel Schor

IN MEMORIAM – MIHAI COSMA FLORILEGIU Unor jurii de concurs Pe cei buni îi premiază, Într-un stil bisericesc: Mai întâi se tămâiază Şi apoi... se-aghezmuiesc!

Schimbări de mediu

Sfat la vârsta a treia N-are rost să iei pastile De disfuncţii erectile, Când mai bun e-un panaceu Cu ochi verzi şi decolteu!

La nunta unor vechi îndrăgostiţi De-atâţia ani voi v-aţi iubit, Că pot s-afirm şi nu vă mint: Un pic de-aţi mai fi zăbovit, Făceaţi şi... nunta de argint.

Viitor de scriitor Când selecţia-i cu rost, Ţi-o spun eu, de n-ai aflat, Tu ai voie să scrii prost După ce... eşti consacrat!

Celibatara De ce-i nemăritată, de-o ascult, Aş vrea s-o înţeleg, măcar un pic: Ori este fi’ndcă a pretins prea mult, Ori, poate, fi’ndcă n-a pretins nimic.

Fumătoarea E otrava cu otravă, Ce se dă într-una bravă, Dar de o săruţi o dată, Zici că-i... coastă afumată!

Unui etilic la control de sănătate Medicii l-au consultat Şi găsindu-l neschimbat, Au notat în protocol: "Conservat în alcool"!

Mai vedeai în vremi obscure Câte-o vilă prin pădure; Azi, când vremile-s "stabile", Poţi vedea... păduri de vile.

Nelipsita butelcuţă E-un flacon. De-i cu "băbească" Şi îl ai într-un alcov, Când te ţii cu o "fetească", E o "sticlă Molotov"!

Pensionar milos Când văd atâţi milogi pe stradă, Să stau acasă parcă-mi vine, Că n-aş dori ca ei să vadă, Ce milă-mi este... şi de mine!

Muzica la bloc Decibelii, Ca tembelii Sparg timpanul ... Şi tavanul!

Sponsor matrimonial Galant şi "dezinteresat", Mi-a dat concursul să mă-nsor, Râvnind, în schimb, cum am aflat, La dreptul meu... de autor!

Postfaţa unor cărţi Epilog ce-ar vrea să spună: "Uite c-a trecut năpasta, De e rea sau de e bună, Am făcut-o şi pe asta"!

BELLES VIEILLES EPIGRAMMES JOACHIM DU BELLAY (1522-1560) Unui câine E-un câine cred, destul de amuzant, El latră lung,când a sosit un hoţ, Dar nu-l vesteşte pe cinstitul soţ, Când vine la soţie un amant!

JEAN DE FONTAINE (1621-1695) Despre o baie murdară Ieşind din baia cu mirosuri rele, Destul de indignat, în gând îţi zici: - Pe unde se vor duce să se spele Acei ce s-au ,,spălat" întâi aici?!

MICHEL DE MONTAIGNE (1533-1592) Profesiune ideală Ce fericit e-un medic, fiindcă scapă, De cei care-l bârfesc şi râcă vor: Succesele le-arată tuturor, Iar toate insuccesele... le-ngroapă!

NICOLAS BOILEAU DESPREAUX (16361711) Unei domnişoare Vezi, amândoi ne-am înşelat, În căsnicia ce ne-aşteaptă: Tu mă credeai mult mai bogat, Eu te credeam mult mai deşteaptă!

FRANCOIS DE MALHERBE (1555-1628) Cel mai bun medic... Cel mai bun medic, după cum se spune, E numai timpul, priceput la toate! El dă remedii cam târzii dar bune, Cu cele mai depline rezultate! FRANCOIS MAYNARD (1582?-1646?) Unei bătrâne S-au dus şi zilele frumoase, În ochi ai umbre-ntunecoase. Şi dacă astăzi dai dovadă, Că eşti curtată-ntr-adevăr, E pentru aurul din ladă, Nu pentru firele de păr! PIERRE CORNEILLE (1606-1684) Ziua şi noaptea Când şade ziua cu nevasta, Jean spune-n culmea nebuniei, Că nu-i nimic pe lumea asta Mai greu ca... jugul căsniciei! Dar noaptea, biata creatură, Atunci când intră-n aşternut, Cu scumpa lui soţie, jură, Că jugul nu-i chiar neplăcut! CLAUDE MERMET (1550- ? ) Prietenii de azi Amicii de acum - vă spun Sunt ca şi pepenii, mulţi seci, Că trebuie să-ncerci cincizeci, Să poţi să dai de unul bun!

JEAN BAPTISTE ROUSSEAU (1671-1741) Posteritatea şi poetul Posteritatea este din plin asigurată, Că versurile astea ce stau în librărie Îşi vor menţine harul, trecând în veşnicie, Că nu vor fi citite de nimeni niciodată! ALEXIS PIRON (1689-1773) Epitaful meu Voi trecători şi-amici, cred că doriţi Să ştiţi ce-am fost în viaţa mea? Zâmbiţi! Am fost puţin nebun, puţin bogat, O nulitate-am fost, nimic sub soare Şi-n groapa asta unde am intrat, Voi deveni un alt nimic mai mare! CLAUDE -ADRIEN HELVETIUS (1715-1771) Pentru statuia lui Cupidon Amoru-i înger, oameni buni, A spus un om din cei deştepţi, E un tiran pentru nebuni Şi sclavul celor înţelepţi! Traducere de GABRIEL TEODORESCU ARHEOLOGIE EPIGRAMATICĂ EPIGRAMIŞTI CLASICI FRANCEZI Arheolog de serviciu: prof. Mihai Haivas

PĂSTOREL LIRIC ŞI… INEDIT VIZIUNE BIBLICĂ Satan gândea la soarta omenirii Şi, priponit în coada lui, Satan Nepăsător, în majestatea firii, Îşi ticluia nelegiuitul plan Prin care va să dea pe veci pieirii Înalt-destinul genului uman. Întunecatul prinţ al răzvrătirii, Încremenit pe-un bloc de crizopraz, Îşi ticluia urzeala-nchipuirii, Pe când în larg talaz după talaz Se răspândea în spume alburie Clocotitor, cu foşnet de atlaz. Se clătina a lumii bagdadie Prin nouri de cobalt şi de bitum Sufla din hăuri vânt de nebunie Şi, mulţumit de sine oarecum, Râdea încornoratul capriped, Scrutând sever tăriile de fum. - Tu eşti stăpân în cerul tău, conced, Dar când m-ai osândit pe veşnicie Te-ai înşelat, cerescule aed. Pământul nu-i decât o parodie Ce-a compromis fiinţa ta astrală Când l-ai zidit cum nu voiai să fie. Acolo-n Paradis e plictiseală În vreme ce la mine, în Infern, După cum ştii, e altă rânduială. Şi-n Iadul meu, la fel ca în Avern Aceia ce se zbat în pârjoleală Ştirbitu-ţi-au prestigiul tău etern.

Aşa gândea Satan cuprins de fală Şi-n gându-i pe vecie blestemat Se distila clocit în sulf şi smoală, Venin subtil, sub cer întunecat. Prin depărtări, o rază de lumină A spintecat adâncul întuneric, Spoind cu var, în treacăt, luna plină. Cuprins de-un ancestral delir histeric Cocoşul a cântat a treia oară. Şi pe întinsul apelor, feeric, O barcă albă luneca, uşoară, În timp ce-n jurul ei delfini zglobii Jucau în apa mărilor, amară. Adânc-întunecatele stihii Se luminau pe rând, încet, încet, Cât broaştele jeleau prin stuhării. Ca-ntr-o visare de anahoret, Albastrul s-aprindea în depărtare În roşu-cardinal şi violet. Se-nfiora pe necuprinsa mare Imensitatea plină de mister Răzbită de o mistică chemare: - „Tatăl nostru carele eşti în cer!"... Atâta în tăcere auzii. Şi glasul a pierit, cum toate pier, Sub semnul veşnicei vremelnicii... Ca zugrăvit de-un nevăzut penel, A pogorât pe apele pustii Plutind stingher, un singur porumbel

Selectată de Mihai Haivas din revista Tribuna 1972

EPIGRAME DIN COLECŢII ÎN PLINĂ IARNĂ…

VISÂND LA PRIMĂVARĂ

Pe o cruce de marmură Cu toţii prin lume purtăm câte-o cruce: Mai grea, mai uşoară, precum ne e partea, Şi nu ne dăm seama cum timpul ne-aduce Şi vara, şi toamna, şi iarna... şi moartea! Cincinat Pavelescu Poveşti la gura sobei În iarna care va să vie, La gura sobei, ca-ntr-un joc, Ne-om aminti, cu nostalgie, Că-n sobă-a fost cândva şi foc. Nicolae Paul Mihail-Nicomah Pregătiri de iarnă Caloriferul l-am salvat, L-am pregătit pentru iernat C-aseară am băgat în el Un kilogram de... antigel! Sorin Olariu Iarna-i grea... la Bucureşti Frig în case, vânt, ninsoare, Gazele sunt la consemn Şi expuşi la defrişare... Cei cu un picior de lemn! Alexandru Gecse Gânduri de iarnă Eu nu sunt meşter în cuvinte Şi nu-mi plac frazele solemne, Însă decât un car de minte, Parcă prefer un car de lemne.

Mirel Gabor Pregătiri pentru iarnă Ţăranul taie lemne multe Când semne sunt că vine gerul. De groaza taxelor crescute, La bloc tăiem... caloriferul! Ioan Roşca

Cincinatină Ţi-aduci aminte, primăvară? Era târziu şi-mi era vară! Acuma-i timpurie toamnă... Nu e târziu, dar mi-este doamnă. Păstorel Teodoreanu Omul de zăpadă Îl cunoaşte toată ţara: Crai vestit din fulgi de nea; Cum apare primăvara, Se topeşte după ea. Mircea Ionescu-Quintus Primăvară '98 Vară, vară, Primăvară, Toate plugurile ară, Nu la noi, în altă ţară… Iulian Dămăcuş Primăvara Cu toate că e minunată Eu n-o aştept ca altădată, Căci viaţa-i plină de dureri Cănd ai prea multe primăveri! Mircea Micle Primăvară târzie Firea vremii se dezminte, S-au schimbat etapele: Primăvara asta minte De… îngheaţă apele!

Valerian Lică Mă plec Mă plec sub cea mai grea dintre poveri: O jumătate veac de primăveri.. Dar nu mă dau pe-un „tânăr” Dragă Doamne! Ce cară-n cârcă… douăzeci de toamne! Marcel Breslaşu

CE NE MAI SPUN ÎNAINTAŞII ZEFLEMEAUA Motto: „Românii e deştepţi!.

Când va veni sfârşitul lumii Românii nu vor fi atenţi Isus a spus: „Talita kumi“ Dar nu pentru inconştienţi. Iar Ziua Domnului, ca hoţul În miez de noapte va sosi Femeia va dormi, iar soţul Reviste porno va citi. N-avem conştiinţa tragediei Şi totul luăm „à la légere“ Noi, campionii băşcăliei Am compromis orice mister. Avem o scuză de faţadă: „Lasă, că merge şi aşa!“ Trădăm la primul colţ de stradă Şi-apoi încălecăm pe-o şa. Senzaţia e de plutire De infinit paraşutism Noi am făcut mişto subţire Şi de marxism, şi de fascism. Ce Decebal şi Burebista? Ce patriotul cărturar? Trăiască Miţa Biciclista Şi berea rece la pahar! Mitică veşnic să trăiască Şi noi pe lângă el, noroc! Filozofia chelnărească E tot pe loc, pe loc, pe loc!

Întreaga drojdie se scurse Din mahalale de Fanar Şi-n loc să fim un roib de curse Noi am ajuns din cal – măgar. Pe primul loc e-njurătura Ea pentru toate e un leac Simţi cum îţi umple toată gura O moştenim din veac în veac. Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma Noi suduim neîncetat Iar la acest popor, sudalma E o religie de stat. La treburile serioase Noi nu ne concentrăm destul Avem o somnolenţă-n oase Şi-o zeflemea de prost fudul. Ceac-pac! Dar la reluări de faze Parcă ne mai trezim puţin N-avem profil de kamikaze Tiparul nostru-i bizantin. Apocalipsa furtunoasă Îi sperie pe pământeni… Pe noi nu ne-o găsi acasă Vom fi la meci, sau la pomeni. Aceasta, poate, ne e soarta S-o tragem şi pe asta-n piepţi N-aveţi decât să-nchideţi poarta Dacă tot face ea pe moarta… Hai, că românii e deştepţi..... CAMIL PETRESCU

PERECHI… PERECHI

SOATA UNOR ALEȘI Ca efect al dezmățării Și exces de coțcării, Foarte mulți aleși ai țării Se ,,odihnesc" în pușcării. PROPĂȘIREA NEAMULUI (Proverbială) Prin hoții și minciunele, Neamul poate să prospere Când va face plopul mere Și răchita micșunele! INTRATĂ DE NEVOIE-N POST Cum soțul nu mai e ce-a fost, Iar de-un mascul nu-și face rost, Soția este prima, care A și intrat în Postul Mare. MEDICUL PSIHIATRU Tratând trăsniții, spun cinstit, Că uneori se molipsește Și astfel, când te îngrijește, Te face și mai aiurit! PENSIONARA LA DERMATOLOG Pielea de i se zbârcește Doamnei, cât de cât, vioaie Și, știind cam cât plătește... Domnul doctor o ,,jupoaie".

Aurel Baican

GÂNDUL FOSTULUI CONDAMNAT Afirm - şi n-am săgeţi în arc Dar fac această precizare: Ce moale e o bancă-n parc Şi cum e cea de acuzare!? DATE STATISTICE Se-aude-o vorbă prin vecini, Sunt și anunțuri puse-n gări: Corupții sunt tot mai puțini... Prin alte țări. SFAT CONJUGAL ,,Mărită-te așa cum poți!", Era un sfat puțin riscant; Și a avut de-atunci mulți soți, Dar nu mai mult de un amant! NOI CONDIȚII DE VIAȚĂ Transportul, iată, pare altul, Nimic nu este cum era; Pe stradă e turnat asfaltul, Iar șefii, pe la D.N.A. UNUI VECIN Cam pieziș privea sărmanul, Când din beci scoteam molanul, Dar cum ne aveam ca frații, El din pod scotea cârnații. PREGĂTIRE PENTRU IARNĂ Deși e vreme rea, geroasă, Că doar e iarnă-n calendar; Sătenilor nici că le pasă... Recent s-a mai deschis un bar. Vasile Ungurașu

AROGANTUL Pe un lucru tot mizează Și chiar crede că e just: Cine nu-l apreciază N-are nici un fel de gust!

UNUI PROST CRESCUT Când îl saluți, el nu-ți răspunde, Iar de-i vorbești, pierzi timpu-n van; Prin asta, dânsul nu ascunde Cei șapte ani... de pe maidan.

ZODIACALĂ Născut în zodie cu bani, Leu strângător, n-avea dușmani, Dar a rămas făr'nici un chior Luându-și soață-n Vărsător!

SPORTIVILOR Cunosc un sfat de prin bătrâni, tezaur: Acei ce vor medalia de aur La mari concursuri și olimpiade, Întâi să se-antreneze cum se cade!

LEAC BAHIC Dacă vrei să vezi minune, Când ai hipertensiune, Bea-n pahare cât mai mari ,,Cătălina" de Cotnari!

CHEFUL Azi, chemată dimineață La un chef, mi-am amintit Că mai am un rest de viață Care trebuie trăit.

UNUI SOȚ MUNCITOR Are-o tristă existență Soțul ce muncește-n draci, Dar o spun din experiență: Soața vede ce nu faci!

FRUNZA De la biata frunză până la mantou, Zilele trecură, câte pietre-n stradă... La aceeași modă revenim din nou, Însă frunza toamna... ar putea să cadă!

DIALOG VIRTUAL CU POETUL MIHAI CODREANU Despre cea mai scurtă cale Înspre Rai, spuneai odată: - Trece pe la ,,Trei sarmale"!... - Nu mai trece! E-nfundată!

UNEI ECHIPE DE FOTBAL Umblă mingea, vai de ea... Știu azi și copii bancul, Nu se trage cu bocancul, Cât se trage la măsea!

Dumitru Ivas

Georgeta Paula Dimitriu

ȘI MARX AR FI ÎNGRIJORAT De-au dat navală mii şi mii de investitori, Mergea economia şi bursa era sus, Nici aur, nici petrol, chiar producând furori, Ajunse-orice rahat, cel mai cătat produs. Că bice se vindeau, la moda fi‟nd pe-atunci, Cum ar fi trebuit să fie şi-azi la noi, Pentru parlamentari, când dorm adânc, pe brânci, Să îi trezim pocnind din bici pe lângă boi…

ECONOMIA CAPITALISTĂ Se spune că-ntr-o ţară, cum sunt atâtea-n lume, Cu oameni minunaţi, la fel ca-n România, Săraci şi amărâţi, dar puşi mereu pe glume, S-a inventat ceva, salvând economia, Şi cum menţionasem, având ei mintea brici, Savanţi, cercetători, cu diplome sadea, Făcură din rahat, cum dracului, un bici, Lucrat profesional, care mai şi pocnea!

Şi-a mers excepţional această treabă mare, Vreo câţiva anişori, profit sută la sută, Veneau dolarii-n val, curgeau ca din căldare, Până-ntr-o zi, în zori, când începu să pută. Căci banii cum veneau, o luau pe o cărare, De nu înţelegea niciun juristconsult Cum oare ajungeau la câţiva-n buzunare, Iar lumea sărăcea din zi în zi mai mult… Pân-a-nceput să pice, când nu se aşteptau, Şi bursa, şi moneda, industria sublimă, Nu din motiv că bice nu se mai căutau, Ci, nu se mai găsea, nicicum… materie primă! Valeriu Cercel

Desen de Cristinel Vecerdea (Criv)

SONETE DE TOT RÂSU’- PLÂNSU’ DAR ȘI EPIGRAME LA FEL SONETUL SEMĂNĂTORULUI Așa cum spune-o-nvățătură-adâncă A pildei dată de Mântuitor, Rodesc semințe pe-acel bun ogor, Din care omul gospodar mănâncă, Dar pier îndată-n loc neprimitor Din cel cu spini, cu piatră ori cu stâncă, Precum cuvântul se mai pierde încă În lume-adus de bun semănător. Învățător cu suflet de lumină, Vrând rod să vadă-n inima profană Sădește-n ea sămânța cea divină

SONETUL TALANȚILOR Ajuns pe treapta-naltă, nesperată, Prin vot masiv, că e democrație, Intră pe mâna lui o avuție Cum nici în vise n-a văzut vreodată. Și-având în minte el o pildă vie, De chiar Iisus Hristos la oameni dată, Cu-acei talanți, de slugi primiți odată, De la stăpânul dus în pribegie, El banii i-a-nmulțit, înțelepțește, Precum în pildă, două slugi cu har, Și n-a urmat, cum Domnul povestește, Exemplul celui care în zadar A îngropat talantul lui prostește, Ci a-ngropat toți banii-n buzunar! (Inspirat din MATEI, 25:14-30) ZODIA SCORPIONULUI (I): Din concediul de la mare I-a venit ei ghinionul, C-a-nțepat-o scorpionul Și-acum e cu burta mare. ZODIA SCORPIONULUI (II): De-o să mă-nsor, n-o spun în dodii, Consoartei am să-i țin ison, Chiar diferiți de-am fi în zodii; Dar nu cu soacră scorpion!

Și dă învățătura ca pe hrană Acelora ce vor la ei să vină, Iar celorlalți le-o dă doar de pomană! (Inspirat din MATEI, 13:3-8 ; 18-23) SONET IMPOZITAT Precum un pește pescuit în zori De Petru, când Hristos l-a îndemnat Să scoată banu-n gura lui păstrat, Așa purtăm ca simplii muritori, Pe limbă, veșnic, banul blestemat, Și tot strângând arginți strălucitori, Visăm palate-nalte și comori Să fim egalii unui împărat. Și adunând arginți fără măsură Curând vom fi ca peștele din mare, Ce pierde banul lui păstrat în gură, Sortit să fie pentru templu dare. Dar nu ni-i ia un sfânt, ci doar ni-i fură, Din mână, statul, la impozitare. (Inspirat din MATEI, 17:27)

D-ale lu’ Gagu MOŞ NICOLAE Anul trecut, ca tot creştinul, cu frica lui Dumnezeu în sân şi cu credinţa tot în el, în dimineaţa zilei de Sfântul Nicolae, de cum m-am sculat, m-am repezit la ghete. M-a pus, nu spun cine, să-mi bag nasul în ele! De cu seară simţeam eu că ceva nu mirosea a bine… Ei bine, cadou, adus de Moş Nicolae, o laie! Dezamăgit am mers la baie să mă bărbieresc, pentru că două săptămâni n-a curs apa caldă, conducta era moartă şi am purtat, lăsând barbă, doliu după ea. Dea Domnul ca acei responsabili cu distribuirea apei să-şi fi găsit apă în ghete! Apoi, fuga la frigider! L-am deschis şi l-am închis automat. După ce că nu era nimic înăuntru, mai făceam şi frig în casă! Hotărât lucru, Moşul... ori s-a încurcat la una mică (o vodcă, nu vă gândiţi la minore!) ori s-a gândit să ţină sacul plin, pentru Crăciun... La serviciu, colegii au început să povestească despre ce a găsit fiecare în ghete. Unul a relatat că şi-a găsit soţia… goală, în ghetele lui. „Dragă, atât îţi pot oferi, altceva n-am!” Şefa de birou a povestit că a găsit pe cizmuliţe o blană de leopard. De, soţul ei lucrează pe lângă Consulatul britanic. Probabil vopseşte gardul, de jur împrejur, dacă e pe lângă. Afarăi vopsit gardul, înăuntru, leopardul. Un coleg a relatat că nici ghetele nu şi le-a mai găsit, că-l prădaseră, noaptea, hoţii… Ar fi multe de spus cu acest tradiţional obicei, care la noi se pierde. Se pare că trebuie să ne bucurăm că încă mai avem ghete… Anul acesta, dacă moş Nicolae va veni cu nuieluşa,... încui uşa! Ananie GAGNIUC

Prietenul Noni Gagniuc surprins de paparazzi la un concurs cu premii

UN CENACLU DESPRE CARE ŞTIM, DEOCAMDATĂ, MAI PUŢIN: CLUBUL EPIGRAMIȘTILOR BOTOȘĂNENI „ALEXANDRU CLENCIU” Funcționează sub egida Cenaclului Literar „Ion Pillat” Botoșani. Anul înființării: 2005; Inițiator: Gheorghe Hreapcă, epigramist cu vechi state în domeniu. Număr de membri: 25 și un caricaturist în persoana domnului Mihai Pastramagiu. Specific literar: epigramă și poezie, incluzând: profesori, ingineri, funcționari și muncitori. Ședințele au loc în ziua de sâmbătă, a fiecărei luni în locația Boema Botoșani. Volum colectiv publicat: Râsul fără TVA, în anul 2015, la Editura Geea, Botoșani, după o selecție realizată de epigramistul Gheorghe Hreapcă. Performanțe: participări la concursurile naționale de poezie și de epigramă, obținând rezultate meritorii: Dumitru Mocanu, Mihai Dorel Gaftoneanu, Vasile Tănase, etc. Autori care au publicat în volume: Mihai Apostol, Toni Monacu și Georgică Manole. Câteva nume de referință: Florentin Florescu, Dan Iurea, Dorel Mihai Gaftoneanu, Alexandru Funduianu, Georgică Manole, Mihai C.V. Cornaci, Toni Mocanu, etc. Observatori literari, poeții: Petruț Pârvescu, Gabriel Alexe și... cititorul.

Liberalii Ce vă este de mirare Că refuză felul trei? N-au nevoie de mâncare, Se consună între ei! Georgică Manole

Unui autor prolific S-a produs cumva o dramă Că n-ai scris o epigramă? N-ai făcut-o, nu e bai, Grav era de o scriai! Iulian Ursu

Unui fals iubitor al Imnului Național Imnul țării când se cântă, Spune lumea înțeleaptă: Patriotic te-nfierbântă, Însă nu te mai deșteaptă! Mihai Cornaci

Către ginere Nu-i în felul meu de-a fi, Dar condiția-i vitală: Dacă nu te-aș cicăli, N-aș fi soacră ideală! Mihai Apostol

Unui anume autor Suferit-a pân` ce-a scos Un volum de poezii, Autoru-i sănătos, Cartea zace-n librării. Gheorghe Hreapcă

Prognoză Vremea pare a fi bună, Însă vă anunț din nou C-o să vină, iar, furtună... Tună șeful în birou! Cezar Vasilescu

Conjugală bahică Și-a pierdut, clar, demnitatea Și friptura și desertul, I-a plecat și „jumătatea”, Căci exagera cu... „sfertul”! Dorel Mihai Gaftoneanu,

Unei doamne În lungul drum prin lumea toată, Lăsat-a-n urmă doar stupoare: O viață s-a lăsat culcată, Ca să se țină pe picioare! Dan Iurea

Biblică Că-s pădurile tăiate Mă obligă să susțin: „Codrul cu românu-i frate”... Precum Abel cu Cain! Dumitru Mocanu Selecție de Vasile Larco

EPIGRAME CU (ȘI FĂRĂ) FRUNZE Adio, pică frunza... sau adio, că nu pică frunza... Mai ales despre frunza Evei și Evelor vorbesc epigramiștii. Normal, e cea mai importantă frunză din viața noastră. Și e cea care cade cel mai des. Unii am vrea să cadă și mai des. Numai că vine toamna și... ne uităm, cuprinși de nostalgie, la frunzele copacilor, care cad... și cad... și cad... Nu știu dacă se cade... să dezvolt mai mult subiectul în proză. Să ne delectăm cu bijuteriile în patru versuri ale unora dintre așii epigramei. Printre care... NOSTALGIE ÎN TOAMNA VIEŢII Cade frunza, toamnă-i iar, Ani cam mulţi îmi stau în spate; Doar o blondă şi-un pahar M-ar mai pune iar pe roate. Mihai Batog-Bujeniță

EVA DESNUDA Evei frunza de-o să-i cadă O să iasă cu tam-tam, C-o s-apară la paradă În costumul lui... Adam.

UNUI EPIGRAMIST CHEFLIU Când ruginie frunza cade Şi razachia umple crama, O sorbi cu foc cum bine-ţi şade, De ţi se-mbată epigrama! Gheorghe Bălăceanu

AUTUMNALĂ Cavaler fără pereche, Vântu', 'ndrăgostit lulea, Cântă frunzei la ureche Şi ea, biata, va cădea! Mircea Ionescu-Quintus

UCENICUL VRĂJITOR Misterul vrând să îl pătrunză, Cum tainic șarpele-l îndeamnă Să-și lase Eva fără frunză, Adam a decretat că-i toamnă.

FRUNZA E-a pomului "bucătărie" În care seva se prepară, A fost a Evei lenjerie, Iar astăzi este brand de ţară.

CADOU AUTUMNAL E veșted măru,-i frig și plouă Și-Adam îi dărui, atent, Iubitei sale-o frunză nouă... Dar dintr-un plastic transparent. Valentin David TOAMNA... Se-adună fructe rubinii, Se strâng și strugurii din vii Și sacii plini se strâng la gură Și fetele de pe centură... DE DRAGOSTE In pat el din privire o sorbea, Ea-i răspundea peltic printre suspine: A mai căzut o frunză-n calea mea... Și încă una, dragă, de pe tine! Gheorghe Gurău TOAMNĂ NUDĂ Altă toamnă se aşterne, Frunze cad prin vii grămadă, Numai Evelor moderne N-are ce să le mai cadă. Dorina Șovre

Mitică Ion

Vasile Larco NECAZUL PRIMORDIAL Frunze cad și-Adam se-ncruntă Pe când bagă-un lemn în sobă: "Eva iarăși se confruntă Cu o lipsă-n garderobă!" MODĂ Azi, Evele emancipate Au argumentul lor solid: Nu se mai poartă frunze late; La modă-i frunza de molid! Liviu Sergiu Manolache MODA Urmărind a sa dorinţă, Moda-i în schimbare iar: Ieri cu frunza ei de viţă, Azi cu frunza de mărar. Vasile Matei ISPRAVĂ Eva, când s-a măritat, Vântul frunza i-a zburat... Dar Adam, tembel şi prost, I-a făcut de alta rost. Alexandru Misiuga

Din selecţia la temă făcută de Petru-Ioan Gârda

UN OENOLOG EPIGRAMIST ŞI, FIRESC, POET IA AMINTE APĂ Că-n imensul tău tezaur Să aduni firul lumină Ce-a adus scântei de aur De pe fața lunii-plină.

SCOALĂ-TE DOAMNE Și vezi că pe fața noastră Au început să se adune norii Noroaiele curg și rup totul Gropi și râpi sfâșie obrazul pământului.

Nu uita să bați monedă Chipul bolții genuine Ducă vraja ce-o posedă Duc-o-n bobul care vine. Şi din sânul-acelor ape Ce mi-au legănat sclipirea Fă-mi izvorul să s-adape Căutând nemărginirea.

Scoală-Te și vezi cum sevele Se înnegresc otrăvite fiind, Multe semințe refuză să încolțească De teamă că nu vor putea îmbrățișa cerul.

Iar din pieptul unor lunci, Unde-am strâns atâți fiori Nu uita ca să-mi aduci Visul vântului din zori .

Tot mai mulți oameni nu mai vor Să țină sapa în mână Iau pușca să-i ucidă pe ceilalți Să-i fure și să le ia roadele.

De cumva ai strâns în tine Și sărutul florilor Pune-i și arome fine Să-mi trezesc, şi eu, un dor.

Nimeni, Doamne, nu mai vrea Să înmulțească peștele și pâinea Ba chiar, de multe ori, o zvârl În mări și oceane.

Poate poți fixa în firul Lutului ce l-am călcat O fărâmă din porfirul Cerului ce l-am purtat.

Vino și vezi Doamne cum talanții Se cheltuiesc pe arme. Limbile nu mai știu Cum se pronunță cuvântul iubire Mâinile nu mai știu să-și îmbrățișeze aproapele. Vino să vezi cum florile Nu-și mai deschid petalele Polenul nu mai sărută stigmatele Fructele Tale iubite se răresc.

Știu că ai putere-n tine Ai un har curat și sfânt Poate treci ceva din mine În vecie, în Cuvânt. Ce-am iubit în astă viață Doar o lacrimă, un strop, Lângă sfânta mamii față Aș dori să mi-o îngropi. Și de crezi că-i vreo lucire În paharul meu cu vin, APĂ - cartea-mi de citire Dă-o Marelui stăpân. Amin !

Constantin Profir

O DOMNIŢĂ INVITATĂ CU DRAG(OIANU) LA CURŢILE IAŞILOR CRONICA UNUI VOLUM* Am să punctez de la-nceput: Mi-e drag olteanul priceput, Dar mai ales, și nu-i secret, Mi-e drag olteanul cel șiret Și cel cu nerv, deci fără frică, La fel cum este domnul Nică. Și-a pus, iar asta mă uimește, Figura lui, pe trup de pește, Că scopul clar, și-o să confirme, Era acela să se-afirme; Și-a început cu chicoteala, Ca noi să-i înghițim momeala, SFAT PRIMIT DE LA MIHAI HAIVAS Cu noile schimbări de look Propun să intri în Booklook, Dar, sfat îți dau, că-s vremuri grele, Să nu insiști în mari belele! O DEFINIȚIE A EPIGRAMEI Epigrama-i ca femeia, Șanțul inimii brăzdează, Însă când i-ațâți scânteia Să te-ascunzi... că explodează! TRADIȚIONALĂ De când e lumea și pământul Femeia face legea-n casă, Iar bărbățelul, ca și sfântul E-n rându' lumii... pe sub masă! LA SPITAL N-au pastile, nici injecții, Poate doar carmol de frecții, Iar povestea nu e nouă... Vii cu-o boală, pleci cu două. LA SLUJBA DIN BISERICĂ Ce spune popa, e de bine, Satanei nu vreau să mă vând, Dar când se uită fix la mine... Habar n-aveți ce-i dă prin gând! POLITICIENII ÎNAINTE DE ALEGERI Sunt ca frunzele ce zboară Pe alei, în toamna rece, Grija țării îi doboară, Dar ce repede le trece!

Any Drăgoianu

Să facem un demers comun, Ce-naintat de domn' Gorun, Pe linii simple, gest fratern, S-ajungă până la guvern, Iar în contextul actual Să-l bage chiar și-n manual, Că prea-și dorește el să fie Vedetă, lumea să îl știe, Prin școală, peste tot iubit Și de eleve mâzgălit, Să îl aștepte cu ovații La cursuri și în recreații, Dar să-l ferească Dumnezeu, Să se holbeze-n decolteu La vreo elevă mai de soi, Că n-o să-l mai scăpăm nici noi, De va afla a lui nevastă Să vezi atunci pe el năpastă, Că de o viață-i asistentă Și are mâna rezistentă, Îl pune pe un vechi prospect De cumințire și respect, Nu de visare și confuzii Ci de injecții și perfuzii, Îi taie spațiul din reviste Și gândul de la ziariste, Pe la cenaclu, nici atât, Să-și pună unghia în gât Că și umorul e o boală... Povestea are și-o morală: Să stea în banca lui la școală! *Janet Nică - UN JUVETE PRINTRE PEȘTI

BUN și DUR îI Nicolae URMĂRIND “HOROSCOPUL” LA TV Zodiile prind să-mi placă Şi le-am urmărit c-un rost Căci amu mă simt oleacă… Mai “berbec” decât am fost. FATA DE MĂRITAT ŞI “ORACOLUL” DE LA TARABĂ Bilet de papagal - din piaţă, Luând cu scopuri evidente, Fetiţa şi-ar dori în viaţă Un soţ “bogat”… precum Terente. LA PATUL ŞEFULUI MURIBUND Uniţi la şef - ajuns “fantomă” Într-un spital - noi ne-am gândit, Să nu-l trezim cumva din comă, Că iar devine-un… nesimţit ! PARLAMENTARII ROMÂNI Cu vorbe scoase ca din burtă, Au trăncănit, făcând bravada, Şi a ieşit o treabă scurtă (Dar nu chiar ca... autostrada). CONDUCĂTORII NOŞTRI Au fost pe-acest pământ divin, Şi capi ce nu ştiau ce-i scuza, Lucrând la greu, vorbind puţin (Erau la… Sarmisegetuza). ENORIAŞA Finuţă - ca şi antilopa Rosti blajin preacuvioasa: Aş face eu ce zice popa... Dar dacă află preoteasa !?

UNUI SATIRIST Satira lui, cu chip drăcesc, Compusă pentru omul hâd, Nici n-apucai să i-o citesc . . . şi încă râd. GARDA E paza care stă în post Într-o ţinută militară; Dar şi un fenomen anost, Atunci când e... financiară. HIMERA O-nchipuire, spun pe şleau, Dar dac-o judecăm, în sine, E doar o fantezie, sau... Ideea că trăim mai bine. FANDOSITA O fată fină, mofturoasă, Ce sentimentele-şi ascunde, Tăcută, firavă, retrasă Dar e cu gândul... ştim noi unde. JAVRA E o potaie arţăgoasă Ce-adesea latră triumfal; Jigodia cea credincioasă Sau ... subalternul ideal. KILOGRAMUL La piaţa cu cartofi şi poame E o măsură fistichie

Ce are submultiplii-n grame Dar niciodată chiar o mie. Nicolae Bunduri

IN MEMORIAM EFIM TARLAPAN Schiţă de autoportret Gânditor, cu tâmplele ca neaua, Frate cu-adevărul, deci sărac, Strâng şi eu, din răsputeri, cureaua, Să nu-mi treacă mintea prin stomac.

Adevărurile mele

Unui pesimist Vezi pe cruce două cifre Şi un semn ce le desparte? Asta-i viaţa! E un minus Între NAŞTERE şi MOARTE...

Ştiţi de ce Ştiţi de ce ni-i viaţa sumbră? Fi'ndcă, de la mic la mare, Cei care muncesc în soare Sunt conduşi de cei din umbră...

Toamna epigramistului Un indiciu semnalează Că e toamnă şi la mine: Din cărţi poantele-mi migrează, Tot mai des, în ţări străine.

Din meditaţiile unui bătrân În tramvai, ca-n cimitir, Atmosfera mă-ntristează: Poţi s-aştepţi pân' la delir; Nici un loc nu se cedează...

Cum am intrat în România cu epigrame Cum am reuşit să ies cu Epigrame?... Păi nu-s mutul, Le-am strigat ca Antonescu: "Treceţi Prutul!"

În aceste vremuri grele, Adevărurile mele N-au nici blănuri, n-au nici ţoale, Sunt ca toată lumea: goale.

Nepotism romano-dac Ni-i nepotismul tare. Nimic n-o să-l doboare, La baza-i milenară Stă piatra... unchiulară.

Homo sapiens Omul, cu al său progres, Efectiv, mă lasă stană: Pune degetul mai des Pe trăgaci decât pe... rană.

"Car cu patru boi..." L-aş cânta, dar îl găsesc Metamorfozat puţin: Carul încă-i românesc, Jugul însă e străin.

Omul, după Pascal Omu-i trestie gânditoare, Unic pe întreg Pământul, De aceea, nu arare, Cugetă... cum bate vântul.

Juriului unui concurs de peste hotare Veţi primi o epigramă Incompletă. Un balaur Mi-a oprit poanta la vamă Sub motiv că e de... aur.

PLAGIATUL… în catrene originale (?) Unui plagiator

Unui plagiator

Fără împrumut, socoate Traiul nu-i uşor cum vrei. Eu iau bani de und'se poate, Tu, de unde poţi, idei.

Ion Ionescu-Quintus Lui Cincinat Pavelescu Maestre, în activitate, Te-au plagiat doar nechemaţii, Postum, dar cu fidelitate, Te plagiază şi confraţii!

Carmen Mihuţescu Culmea plagiatului Cel mai mare plagiat, Care-a întrecut măsura, A fost când s-a copiat Inclusiv şi semnătura.

Valeriu Cercel Plagiator fără noroc E contestat de cititor Şi criticii îl denigrează, Deşi nu-i rău plagiator Dar rău e tot ce plagiază.

Ion Diviza Plagiatorul Ciupind idei, uşor îşi iartă Şi cutezanţă şi prostie, Convins fiind că şi în artă Furând, se-nvaţă... meserie!

Petruş Luncaşu Plagiatorii de epigramă

Poemul ăsta, Fidentine, Îl recunosc, e scris de mine. Dar îl citeşti atât de rău, C-a început să fie-al tău.

Marţial , trad. Tudor Măinescu Plagiat Mă chinui de mai multe ore, Să pun trei versuri pe caiet Şi-apoi descopăr cu stupoare Că-s scrise… de un alt poet.

Vasile Iuşan Din nou la "şcoală" De la "Şcoala de Partid" A iesit un individ, Ce-are-n "geanta diplomat" Diploma... de plagiat!

Ionel Iacob-Bencei Plagiatorul E un lucru lăudabil Şi cam greu de-ndeplinit, Îl stimez, a fost capabil Să reţină... ce-a citit!

Ioan Nelu Vişan Unui epigramist plagiator Volumul nu-i complet, amice, Spun criticii documentaţi, Căci îi lipseşte tocmai lista De autorii consultaţi.

Petre Stănescu

Cei ce încearcă zborul înspre stele, Cu poante sau idei "împrumutate", Pot să se-mbrace-n "penele" furate, În schimb nu vor putea zbura cu ele.

Nicolae Ivan Îndoială În el, se-ascunde profitorul: Mai că l-aş crede şi nu prea Se laudă plagiatorul, Că m-a-nşelat cu muza mea.

Dan Căpruciu

Literare Precum în urbe s-a mai spus, De multe doamne-am fost tradus... Dar tu, madam', cu-acest bărbat, Nu m-aţi tradus, m-aţi plagiat!

Iulian Dămăcuş

CAVALUL LUI VAL RONDELUL JUMĂTĂŢILOR Ca jumătăți de răsărit, Cu glob de aur la mijloc, Eram tandrețe, visuri, foc Și reciproc ne-am cucerit. Formam întregul nimerit S-oprească stelele în loc Și jumătăți de răsărit Cu glob de aur la mijloc! OM CU O CULTURĂ VASTĂ Excelent stă cu umorul Și-n cultură-i locu-ntâi, Ca dovadă e ulciorul Plin cu vin din via lui! ***

Umoristu- acesta greu, Vesel-tristul panaceu, Din pahar, ulcea ori ceaşcă Bea oricât, dacă-i... de pleaşcă! CONSTATARE Orice geniu cât de mare Bea să fie ...creativ. Nu bei mult, nu ai valoare ... De ...bețiv! UN POLITICIAN Tipul ăsta e deştept, Elitist, înalt, frumos, Bun conviv, oniric, drept Și-n plus e... neserios!

Acum, când toamna a sosit Pe limba frântă-a unui ceas, Iar globul nostru s-a răcit, Din ce eram, azi am rămas Doar jumătăți în... asfințit! IMPOSIBILITATE Greu aș renunța la dame, Mult mai greu la epigrame, Dar nu pot, și o spun clar!, Să mă las de-acest... Cotnar! SFATUL CHIRURGULUI - Te-am salvat și dusă-i boala! Gata, fără băutură, Sau bea rar şi... cu măsură! Și de-atunci el bea cu... oala! Val Andreescu

Desen de Doru Ghiocel Olaş

03.12.2015 Scrisoarea de mulțumire adresată Asociației Literare „Păstorel” Iași de către directorul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” pentru participarea şi succesele obţinute în prima ediţie a Festivalului Teodorenii desfăşurat la Iaşi între 25-27.11.2015.11.2015 Muzeul Unirii din Iaşi, Sala dublei alegeri. Lansarea cărţilor şi prezentarea operei integrale a doamnei Olguţa Luncaşu-Trifan. Aici prezentatorii asistă încântaţi la recitalul de epigramă al domnului Nicolae Stancu, membru APLI. Din partea Asociaţiei au mai participat: domnul Emil Gnatenco cel care a recitat din opera autoarei şi doamna Conf. Dr. Cornelia Ursu. Foto Didina Savu

17.11.2015 Cancelaria Şcolii gimnaziale din Dumbrăviţa la evenimentul organizat de cele trei şcoli: Rediu, Dumbrăviţa şi Ruginoasa intitulat: Ziua mondială a toleranţei. Au participat doamna Rodica Rodean preşedinta Asociaţiei Universul Prieteniei şi M.B.B. din partea Asociaţiei Literare „Păstorel Iaşi. Aici împreună cu prof. Petronela Angheluţă (Dumbrăviţa), prof. Georgiana Alexandra Vasile (Rediu) şi prof. Gabriela Şerban Stanciu ( Ruginoasa).

Migrant cu g창ndul la Germania