Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaśi
Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã Nr. 18/2016 (38) Serie nouă
10.01.2016 Ședința inaugurală a acestui an desfășurată ca de obicei în sala de lectură a Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi” Iaşi. Aşa cum bine a scris domnul Dan Teodorescu, stimatul nostru coleg, efectivele Asociaţiei au sporit în anul 2015 cu peste 50% Foto Elena Zanet
Noi scrisori olografe primite de membrii ALPI, domnul Sorin Cotlarciuc și Mihai Haivas din partea domnului Mihai Neagu, directorul Bibliotecii Române din Freiburg. Mulțumim și de astă dată atât domniei sale cât și bunului nostru coleg Dan Teodorescu precum și domnului Georg Barth din Pasau, cei care au făcut posibilă trimiterea unor volume către această bibliotecă, cea mai mare de acest gen din afara granițelor țării.
ZÂMBETELE AU APĂRUT… EVA Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsună Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi şi ceva la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în scripturi. Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume cu toate că asculta şi el. Şi Eva n-a voit să-i spună nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină şi-şi mişcă geana parca-ar zice că ea ştie ceva, ce noi nu ştim, ce nimenea nu ştie, nici Dumnezeu chiar.
LA FACEREA LUMII
Ce e haosul? Ordinea care a fost distrusă la Facerea Lumii.
Stanislaw Jerzy Lec
Pentru Adam, Raiul era acolo unde era şi Eva.
Mark Twain
A fost un moment când Adam a stat prost cu paza de coastă şi aşa a apărut Eva.
David Boia
Adam şi Eva n-au avut lună de miere, ci de... mere.
Efim Tarlapan
Doar oxigenul produs de Pomul ispitei a făcut ca Adam şi Eva să nu se sufoce în Rai.
N. Petrescu-Redi
Lucian Blaga Adam şi Eva au acoperit adevărul cu frunza căzută din pomul vieţii.
Mihai Enachi „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail
bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.
Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, Nicolae Viziteu şi Doru Ghiocel Olaş
Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor
AFTER THE BIG-BANG (Partea II-a)
5) ANTEDILUVIANĂ În vremurile-acele CREATORUL Organiza un alt sistem solar Prin universul multimilenar Dorind a-şi diversifica decorul.
7) ARCA A face-o arcă e o provocare Ce-atrage o grămadă de-angarale Fiindcă vin grămezi de animale Necesitând chiar tone de mâncare…
De-aceea urmărea ceva mai rar Ce se-ntâmpla pe Terra cu poporul Ce îşi manifesta, se pare, dorul De fapte rele,… sigur fără har.
Iar carnivorele pot fi fatale Cum le hrăneşti e-o dură întrebare! – Şi cine poate că ar fi în stare Să cureţe gunoaiele letale?
Privind, mult prea târziu e clar, pământul, De ne gândim că fiarele pot naşte, C-o lume păcătoasă şi impură Iar puii sunt fiinţe prea fragile, Îşi spuse, foarte supărat, Năpasta categoric ne cam paşte! PREA SFÂNTUL: Probleme deci se-adună în cununi Cum n-am atins, precum se vede, scopul Dar se rezolvă – chiar şi fără pile! – Nu văd decât soluţia cea dură, Cam cât ai zice: „Peşte!”… prin minuni!!! Şi-aceea, după mine, e… POTOPUL!
6) POTOPUL Cert, pentru un diluviu bun, se cere Rezervă nesecată de lichide Spre-a nu se-ajunge şi la ploi acide Şi-i vorba doar de apă nu de… bere!
8) NOE Printr-un decret de largă rezonanţă Fu declarat manager general – Dar şi îngrijitor şi amiral (!) – Cinstitul Noe de la… manutanţă.
A fost nevoie deci a se decide Ca norii să ajungă la putere (Au fost chemaţi chiar şi din alte sfere Ce poate c-au rămas de-aceea vide!)…
Acesta, evident fiind pe val, Ştia că „job”-ul cere cutezanţă Fiind, desigur, sursă de speranţă Spre-a bate chiar recordul mondial.
S-au pregătit deci mii de rezervoare, Destule pompe foarte performante, Cam peste-un milion de aspersoare
De-aceea omul nostru s-a dopat Cu un cupaj din vinuri foarte fine – Găsite-n podgoriile divine.
Dar înainte de potop se-ncearcă Prin scheme şi desene mai savante S-apară şi-o supapă… printr-o arcă!!
Apoi, plin de curaj s-a îmbarcat Pe Arcă şi-a condus-o către maluri Pe… trei trasee oscilând prin valuri.
EUGEN DEUTSCH
AFTER THE BIG-BANG (III) 9) PORUMBELUL În Arcă mişunau şi aripate, Dar cum n-aveau pe unde să şi zboare Priveau doar prin hublouri către zare Simţindu-se, cumva… încarcerate!
10) SALVATORUL A ciugulit pe fugă trei măsline, Desigur verzi, dar scumpe trufandale, Amicul porumbel găsi cu cale Să se întoarcă, plin de „veşti” senine.
Un porumbel, râvnind fără-ncetare O cale, chiar şi grea, spre libertate Din temniţa cu săli întunecate, Riscă şi-şi pregăti o evadare.
Ştia: va fi primit cu osanale, Cu un surâs şi luminoase mine, Căci va schimba amarele destine Şi va intra în mituri epocale.
Cum, pare-se, potopul încetase Zbură, prin orizontu-acum senin, Spre-un pisc ce peste valuri se-arătase.
Crenguţa de măslin adusă-n cioc, Ce ar urma să fie răsădită Cu mare fast, îi va purta noroc;
Era, se ştie, vârful Ararat Pe care chiar crescuse un măslin Ce profitase de un ar… arat!
Iar Noe, ce luptase c-un puhoi, În Arca sa cu grijă cătrănită, Va fi retrogradat… pe locul doi!
11) TERRA NOVA Când arca a ajuns pe-un loc solid, Conform c-un plan ce nu se pomenise, Niscai ascunse porţi au fost deschise Iar pasagerii-au dispărut rapid.
12) LUME NOUĂ… LUME VECHE Trecuse-un secol după inundaţii; Erau acum noi oameni şi noi fiare, Ce încercau, cu multă-nverşunare, S-ajungă să primească mari ovaţii.
Pe baza unor scrieri din culise, Notate de un martor cert lucid, În jur era, nu un tărâm lichid, Ci un pământ curat precum în vise.
Înfierbântaţi tot de bătrânul soare, Prinşi de dispute şi de altercaţii, De concurenţă şi de demonstraţii, Nu vieţuiau în pace şi onoare.
Deci animalele salvate de potop Au ocupat terenul disponibil Gonind spre libertate în galop.
Cert, lumea nouă nu părea mai bună Decât cea veche, plină de oroare; Deci, demiurgul, în acea furtună,
Iar Noe, însetat precum se ştie, A căutat pe unde-a fost posibil Un loc propice spre-a sădi o vie!
Simţind că îşi ratase totuşi scopul Se întreba, c-un pic de remuşcare, „La ce mi-o fi servit, de fapt, potopul?!”
EUGEN DEUTSCH
JOCUL EVELOR POETICE ADAM Cu toate că se afla în rai, Adam se plimba pe alei preocupat şi trist Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte. Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva Dintr-o coastă a lui Adam. Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune, Încât chiar în clipa aceea Şi-a pipăit coasta imediat următoare, Simţindu-şi degetele frumos fulgerate De nişte sâni tari şi coapse dulci Ca de contururi de note muzicale. O nouă Evă răsărise în faţa lui. Tocmai îşi scosese oglinjoara Şi se ruja pe buze. "Asta e viaţa!" a oftat Adam Şi-a mai creat încă una. Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială Se întoarce cu spatele, Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie, Adam scotea la lumină o nouă cadână Din haremul lui intercostal. Dumnezeu a observat Această creaţie deşănţată a lui Adam. L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte, Şi l-a izgonit din rai Pentru suprarealism. Marin Sorescu
VERSURI PE TABLOUL UNUI PRIMITIV Adam se deşteaptă; îl arde lin coasta, Femeia din faţă senină-i zâmbeşte, Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta? Bălaie şi goală, la ce foloseşte? Deodată privirea în miez îşi ţinteşte, Stă gol de răsunet o clipă; din castă Fiinţa-i un licăr de jinduri ţâşneşte... Iar Eva, pătrunsă de dulcea săgeată, Vărsându-şi pe spate a pletelor unde, Îşi plimbă surâsul cu-o graţie-nceată, Pe sâni, peste coapse, pe trupu-i oriunde, Să afle ce taină-i deschisă... şi, iată, Ferindu-şi ruşinea cu palme plăpânde, Mai mult o arată decât şi-o ascunde. Francois Villon
ADAM ŞI EVA Să-ncepem, deci, cu începutul, Aşa cum ne-a-nvăţat natura: Adam a inventat sărutul, Să-i mai astupe Evei gura. Elis Râpeanu:
PUŢINĂ METAFIZICĂ ŞI ASTRONOMIE (din
volumul „Pagini bizare”)
La început – ziseră toţi comesenii laolaltă – nu este adevărat că: „Cuvântul a fost la Dumnezeu. La început – afirmară ei cu tărie – mai înainte de orice „cuvânt” a fost „alfabetul surdomut” căci nu este probabil ca materia cosmică, astrele, să fi învăţat chiar de la început a grăi ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la început, nici măcar să se ceară afară, şi nici chiar să zică „papá” sau „mamá”. Asemenea este foarte probabil – ziseră mai departe comesenii – că corpii cereşti s-au format nici din dărnicia lui Dumnezeu, nici din pofta lor proprie de a se invârti şi a se face numai pentru atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solide; ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create nici necreate; copii ai nimănui ieşiţi din calcule reuşite sau greşite şi, cu chiu cu vai, în rate şi hrăniţi insuficient de Institutul „Maternitatea cerească” cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii Lactee. Că admiţând că ele se învârtesc numai din propriul lor gust, apoi este greu de presupus că ele fac aceasta în mod cu totul dezinteresat, fără nici o intenţie de procopseală. Parcă ar fi chiar puţin comic să te învârteşti în veci de veci gratuit şi numai pentru a te vedea alţii… - Cum, interese meschine, egoiste la corpii cereşti? protestă plebea ideologică, naivă, care aştepta rezultatul afară, în curte. Şi totuşi ei aveau şi nu dreptate să se teamă astfel… În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia şi forţa cosmică să fie ceva, când ele însele, la rândul lor, desfiinţându-se, dându-şi demisia, ar fi putut obliga pe acel „cine” să nu fie nimic?!... Şi iarăşi, cine din noi se mai poate plânge că forţa primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toţi se căznesc să apuce la început dinapoi, şi nimeni nu a încercat să o învăluie, pentru clipa de faţă, să o prindă măcar odată pe flanc? Şi care e rostul să ţii morţiş să descoperi vreo cauză, şi încă numai una singură şi cea dintâi, când toate cauzele sunt din nenorocire şi efecte şi dau din ele efecte îndrăcit de multiple şi de încâlcite. Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forţă iniţială care vrem (trebuie) să fie şi generatoare, când ea însăşi ţine cu atâta încăpăţânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea mulţimilor, a încâlcelei şi a contradicţiei; îi trebuie multe milioane de oameni, de muşte, de bureţi, de jivine, de astre, şi acestea încă cu preţul suferinţelor lor. Îi trebuie şi „peştelecufăr” şi „peştele-fierăstrău” şi are setea numărului, a distanţelor şi iuţelilor mari, fără rost şi necesitate… (Urmează o variantă a finalului schiţei:) Şi oare merită osteneala să ţii să descoperi numai o singură cauză şi cea dintâi, când ea însăşi ţine cu atâta îndărătnicie să dea numai multiplicitate, încâlceală şi contradicţie? Are setea mulţimilor, distanţelor mari, fără rost şi necesitate. URMUZ (Demetru Dem. Ionescu-Buzău) Cel mai original reprezentant al avangardei româneşti, precursor al suprarealismului şi al literaturii absurdului.
EPIGRAMIŞTII ŞI CREAŢIA LUMII Olimpiu Radu: La facerea lumii În creaţia divină A pătruns şi Necuratul. Dumnezeu făcu lumină, Iar Satana... kilowattul.. Nicolae Bunduri: Facerea Lumii Prea Sfântul a creat o lume Şi-a doua vine după-aceea, Dar noi românii - de renume Trăim deja în Lumea-a Treia. Iulian Bostan: De la Adam şi... Proverbele, constat, Din Biblie-şi trag seva; La mărul lăudat Să nu te duci cu... Eva!
Gheorghe Chirilă: Eva "Mărite Doamne, o dorinţă am: Să-l pedepseşti amarnic pe Adam, Că prea e urâcios şi îngâmfat!" Şi Dumnezeu i-l dete de bărbat. Eugen Albu :Adam şi Eva Când lui Adam, întâiul om, I s-a făcut, pesemne, foame, I-a dat chiar Ea un măr din pom, De-atunci, cred, Evele sunt poame. Dan Norea: Adam De n-ar fi fost străbuna Eva, La mere când călcat-a greva, Împinsă de şerpescul grai ... Ne plictiseam şi azi în rai.
Mitică Ion: Fapt reprobabil Când pe Adam l-a-mperecheat Cu Eva, cu aşa un gest Chiar Dumnezeu a-ncurajat Primul... incest.
Aurel Iancu: Eva Când din coasta lui Adam Domnul i-a-ntrupat făptura, Vai, ce fericiţi eram, Dacă nu-i făcea şi gura! Ioan Filimon: De când Adam De când Adam furase mărul Şi Eva a gustat din el, Minciuna este adevărul, Ascuns de ruj şi de rimel. Corneliu Costăchescu: Adam despre Eva Sunt de-un gând acum muncit, La posibile năpaste: Eva cum ar fi ieşit De-i dădeam vreo două coaste? Marian Popescu: Păcatul Dacă Eva şi Adam Nu erau goniţi din Rai, Noi şi astăzi mai trăiam Fără soacre! Şi ce trai! Florea Ştefănescu: Reproş Demiurgului (privitor la Eva) S-o faci bună de nevastă I-ai rupt lui Adam o coastă ; Făceai bine Doamne sfinte De-i rupeai şi-un pic de minte.
visuri de primăvară berze purtând visuri de primăvară: prunci ai luminii. alb contra albă: un ghiocel în atac, neaua-n derivă. război cu iarna; SPĂRGĂTOARE DE GHEAŢĂ: omătuţele.
nou sport olimpic: primăvara lansează discul soarelui.
striptease-ul Terrei: PE-ARIPILE VÂNTULUI şapte cojoace. ploaie cu soare; picături de lumină din ţurţuri topiţi. boabe de rouă pe un inel de raze; logodna zânei.
ploaie de raze; un cireş îşi deschide umbrela de flori.
fulg de nea uşor pe-o petală de cireş topit de amor. ramuri de cais: cocarde prinse la piept de primăvară. azur infinit cerul în mii de oglinzi de albăstrele.
flori multicolore; în iarba verde-un afiş: “PROASPĂT VOPSIT”. trilul viorii; privighetoarea-ncântă mici flori viorii. un picior de plai; dezgolite zânele dansând printre flori. noi orizonturi; exploratori: cocorii beţi de lumină.
natură vie: prinse-n HORA UNIRII albine şi flori.
rând de albine: lansarea parfumului NADA FLORILOR. clopoţel sunând; începe prima oră de botanică.
tinerel anul; nu a împlinit decât o primăvară. schimb de ştafetă; la firul de sosire e prima… vara.
zboruri de fluturi; în părul primăverii flori de mireasă.
EUGEN DEUTSCH
SENRYU – DIALOGURI (II) DAN NOREA
EUGEN
În vârf de munte
DEUTSCH
În vârf de munte
în vârf de munte agăţat de o coardă am ajuns pe culmi
în vârf de munte – pentru a fi în ton cu el fumez doar Carpaţi
ce aer curat! în vârf de munte merge-o ţigară bună
în vârf de munte – din vârful picioarelor pot zgâria norii
pe-un picior de plai o unguroaică urcând pe Moldoveanul
în vârf de munte – de acolo orice drum duce doar în jos La gura sobei
La gura sobei la gura sobei moşul bea ţuica rece, nevasta fiartă
la gura sobei – moşul înghite în sec baba vorbeşte
la gura sobei pe trunchiul vechiului măr Adam plus Eva
la gura sobei – soaţa vorbeşte cu foc soţul n-o-nghite
la gura sobei bunica fraţilor Grimm cenuşăreasă
la gura sobei – din cenuşă răsare Pasărea Phoenix Zilele babei
Zilele babei nouă cojoace expuse la vânzare zilele babei
zilele babei – moşu-a scos la vânzare cojoacele vechi
scârţâie gheaţa sau încheieturile? zilele babei
zilele babei – la cabana din Bucegi se face striptease vin
vremuri grele toate pungile goale zilele babei
zilele babei – fetiţele fac nudism în Caraibe
A DOUA VENIRE Culae era considerat prostul satului, o chestiune care, aici la Gropeni, nu este în nici un fel o înjosire, cu atât mai mult cu cât deşteptul satului nu a existat niciodată. Prin urmare, până la această vârstă, optsprezece ani, făcuse ceva şcoală, nu mai mult decât majoritatea, apoi fusese angajat văcar. Sătenii au ei o intuiţie când este vorba de asemenea munci de răspundere. Întradevăr, Culae era cinstit, în limite rezonabile desigur, nu mai harnic decât alţii, iar vitele îl plăceau foarte mult considerându-le perfect compatibile cu el. O singură problemă apăruse. Cea mai importantă la această vârstă. Fetele nu voiau să iasă cu el la horă (acesta este un eufemism!) fiindcă era zdrenţăros şi puţea a balegă de vacă. Dacă mirosul ar fi fost de oaie, alta era situaţia. Dar aşa… E drept că îşi mai rezolvase problemele fireşti de unul singur, sau în compania unor văduve care avuseseră chiar cuvinte de laudă pentru el, însă, aşa cum ştim, văduvele nu sunt chiar cele mai altruiste persoane din lume, iar la capitolul posibilităţi materiale el era la fel cu îmbrăcămintea. Foarte zdrenţăros! Poate din această cauză îşi dorea ca odată împlinită vârsta de optsprezece ani să se înscrie în armată şi după ce va primi bonetă cu stemă şi bocanci cu tureatcă, ştia bine, nici o fată nu-i va rezista. Până atunci însă, îşi urmărea printre ostreţele gardului o verişoară care, nu se ştie de ce, făcea zilnic, pe la ora prânzului, baie în bucătărie cu uşa deschisă. Baie este mult spus! Mai degrabă semăna cu o şedinţă foto, dar nimeni în Gropeni nu auzise de aşa ceva. După presupusa baie fata se culca, tot în bucătărie, parţial acoperită cu un cearşaf. Mai mult pe cap ca să nu răcească. Suficient ca în mintea bietului băiat să se nască un plan. Unul simplu fără nici un fel de strategii. Trebuia evitată doar mama fetei, respectiv mătuşa, un băboi de cam treizeci şi ceva de ani, care putea doborî un bou cu pumnul. Cu toate acestea, mai mereu, se plângea de dureri de cap şi de faptul că Filică al ei era interesat numai de cârciumă, spre deosebire de alţi bărbaţi care… Toate muierile o compătimeau pe faţă, iar pe la spate o bârfeau că nu-i mai ajunge. În fine, precum vedem, este vorba de entertainment-ul rural, unul ceva mai subtil decât cel urban. Într-una din zile, Culae, nemaiputând rezista tentaţiilor, ignoră orice pericol şi se strecură abil ca o pisică în patul fetei, la spatele acesteia. Cum fata, Mioriţa deci, dormea somnul adânc al celor fără de păcat, încercă discret să se introducă în problematică. Destul de greu şi poate nici nu ar fi reuşit dacă fata, prin somn desigur, nu s-ar fi mişcat în aşa fel încât izbânda a devenit posibilă. Bucuria succesului l-a făcut să explodeze, la propriu, în doar câteva secunde, apoi a încercat, la fel de abil, să se extragă din situaţie. Numai că, mâna ca o gheară a Mioriţei i s-a înfipt în… în… mă rog, i s-a înfipt puternic şi vocea ei şoptită i-a poruncit: - Nu pleca, dacă nu vrei să ţi le rup!
Îngrozit de perspectiva urâtă a unei mutilări care i-ar fi anulat complet şansele de a deveni soldat, se supuse ordinului fără a crâcni şi bine a făcut, deoarece Mioriţa a trecut la atac şi a dovedit multe şi chiar admirabile cunoştinţe, inclusiv în dificila artă a echitaţiei. S-au despărţit destul de greu jurându-şi să se întâlnească zilnic la aceeaşi oră, dar cu mare grijă, fiindcă scorpia de mă-sa era cu ochii-n patru ca nu cumva să-şi piardă fecioria, bunul ei cel mai de preţ. Cam aşa s-au petrecut lucrurile timp de o săptămână însă într-o marţi (trei ceasuri rele!), pe când Culae se furişa spre locul faptelor, o lumină puternică i-a izbucnit în faţă trântindu-l la pământ. De fapt nu era o simplă lumină, ci însuşi pumnul mătuşii care-l izbise între ochi. Până să se dezmeticească mai luă câteva picioare în coaste, plus un ceaun în cap. Era convins că va muri lipsit de gloria câmpului de luptă aşa că, încercă o eschivă elegantă băgând câteva răgete de genul: - Daa, di ci dai bre, tanti, ci ţ-am făcut!? Îngrozitoarea mătuşă îl luă de urechi şi îl ridică în aer. Zadarnic se mai zbătea Culae fiindcă bestia-l duse, nemiloasă, prin aer, tocmai în camera din faţă, aia pentru musafiri, unde mirosea foarte frumos a busuioc. Doar că, lui numai de asta nu-i ardea! Cu mucii în barbă împletiţi cu lacrimi aştepta moartea cea mai chinuitoare cu putinţă deşi nici nu putea să şi-o imagineze. În consecinţă, sughiţă şi muţi brusc la auzul întrebării puse cu voce cam guturală de apriga mătuşă în timp ce-şi dădea rochia jos: - Şi, ia spune, măi, derbedeule, cum ai făcut, arată-mi cum, că te dau cu capul de toţi pereţii şi-ţi scot şi ochii din cap, boule! Tot spaima de mutilare acţionă şi de data asta. Se aruncă disperat în hăul întunecat ce se deschidea hulpav, amarnic străjuit de jungla părului negru şi creţ al mătuşii. Era totuşi cu antrenamentele la zi aşa că, la sfârşit, aceasta se declară destul de mulţumită de explicaţiile primite. Se dovedi şi bună la suflet deoarece, la reluări, îi mai arătă pe unde nu fusese prea convingător şi mai ales cum se pot obţine şi alte efecte folosind aceleaşi dotări. Ca să nu mai vorbim de faptul că, aşa ca un supliment, îl învăţă şi că sânii nu constituiau doar o sursă de hrană cum ştia el de la vaci. Acum, ţâţele cât bostanii oferiţi cu generozitate de mătuşică, deşi îl cam sufocau, se dovediră a fi cu mult mai mult. A fost doar un singur moment mai delicat, atunci când Saveta, mătuşa, s-a aşezat cu spatele către el, iar Culae, care era un tâmpit, a început să râdă şi i-a spus că o are ca Sulfina, o viţică pe care el o admira foarte mult. Un dos de palmă i-a zdruncinat măselele, dar nu şi pofta de viaţă, însă mai târziu, mătuşa l-a mai iertat o dată şi el se simţea parcă răzbunat fiindcă o făcuse să geamă de parcă ar fi călcat-o cu tractorul. Au terminat lucrurile târziu în noapte, abia după ce l-au dus pe unchiul Filică în casă, deoarece eforturile lui de a ajunge acolo se terminaseră în coteţul porcului de unde nu mai ştia să iasă. Viaţa lui Culae deveni astfel destul de grea fiindcă dimineaţa trebuia să o împace pe Mioriţa care de la o vreme era cam bosumflată, iar seara trudea din greu cu exigenta sa mătuşă care se dovedea a fi foarte severă în privinţa calităţii serviciilor. Dar, cum alternativa era o bătaie soră cu moartea, bietul tânăr se străduia din toate puterile să nu cumva să greşească. După cam două luni de
eforturi, mergea împleticit şi afişa în obraji frumoasa culoare a şteviei. Ca să fim sinceri şi fata, dar şi mătuşa, erau foarte zgârcite când venea vorba de mâncare, că la altele erau darnice până peste poate. Iar murăturile cu mămăligă oferite ca festin după îndeplinirea obligaţiilor nu asigurau nici hrana unui biet şoricel, darămite a unui tânăr solicitat din plin. Aşa se explică în bună măsură faptul că, după vreo patru luni, când ambele femei au declarat că sunt gravide, Culae a dispărut, lăsând o scrisoare (vorba vine) în care explica detaliat cum a murit el pe front, luptând cu nemţii. Însă acum altele erau priorităţile celor două femei. Saveta rezolvă problema spunând tuturor că Filică al ei se purta, de la o vreme, ca un adevărat armăsar, iar biata de ea abia-i mai putea face faţă, ca să nu mai vorbim că una-două o deranja din muncă şi ce să mai spun, cumnatelor, nici la sfânta masă n-are astâmpăr! Perfect! Filică umbla cu pieptul scos ca un cocoş mândru de isprăvile sale deşi nu-şi aducea aminte de nimic. Dar nici nu se face să-ţi contrazici nevasta. Cu Mioriţa lucrurile nu erau tot aşa de simple, însă fata a mărturisit cu timiditate că într-o noapte i s-a arătat un fel de lumină care pornea de la candelă şi peste o lună a avut semne că rămăsese grea. Nici nu se punea problema de păcat! Mama ei jura că fetiţa este curată mai ceva decât era la naştere. Obişnuiţi cu astfel de miracole foarte frecvente în satul lor, gropenarii nici nu s-au sinchisit. Saveta însă, ca să fie sigură de succes, l-a contactat şi pe părintele Dimitrie. S-a pregătit cum ştia mai bine, a luat un kil de ţuică, un curcan, plus o damigeană de vin şi a plecat să se spovedească. Părintele, om în putere şi cu mare har, avea şi el un of la inimă. Coana preoteasă cu casa plină de copii şi o grămadă de treburi, tot mai des amâna propunerile părintelui făcându-l pe acesta să dea în păcatul hulirii. Aşa că, atunci când Saveta începu să se destăinuie, iar ţâţele cât polobocul dădeau să iasă din rochia înflorată, părintele nu mai huli, însă intră în alt păcat. Unul mult mai uşor şi foarte interpretabil. Acela al preacurviei. Ei, dar cine poate spune ce înseamnă prea… Cert este că în duminica următoare bunul părinte a ţinut o predică minunată despre naşterea fără păcat, una care urma să se întâmple chiar aici la Gropeni, dacă se vor mai face danii la biserică, iară femeile vor fi plăcute Domnului prin împlinirea menirii lor pe pământ. Curgeau lacrimile şuvoi şi Saveta era sigură că înţelesese perfect chestia cu importanţa menirii ei. Plină de surâsuri cu multiple înţelesuri, Mioriţa învârtea şi ea în minte nişte planuri pentru viitorul apropiat, dar şi pentru unul ceva mai îndepărtat, foarte asemănătoare cu cele ale bunei sale mame. În consecinţă, fericiţii gropenari considerându-se a fi nişte aleşi, profitară de momentul istoric, părăsiră complet proastele obiceiuri ale muncii şi se dedicară, trup şi suflet, sărbătoririi viitorului eveniment. Nici nu le era prea greu fiind ei obişnuiţi cu asemenea greutăţi. Doar de neisprăvitul de Culae nu a mai auzit nimeni nimic. V-am spus că este un dobitoc! A ratat, mare idiot, şansa de a intra în rândul sfinţilor ca tată virtual al pruncului ce urma să vină pe lume prin imaculată concepţiune. Mihai Batog-Bujeniţă
SONETE BOOKlOOK-AŞE SONETUL FULGULUI DE NEA
SONETUL VÂNTULUI
Plecat din înalturi cu trup diafan Sunt doar o steluţă în Sfântul Crăciun Apoi peste-ntreaga natură depun Hlamida cea pură a Noului An.
Speranţe-adie-n vânt de primăvară Că s-or ivi, timid, iar ghioceii, Că-n piaţă se vor ieftini şi mieii, Iar ciorile-au plecat în altă ţară.
Sunt viaţa ce vine şi semnul cel bun Blestem pentru-acel ce-i în rele avan Şi-adună din viscol averi de ghiolban De-ngheaţă o lume cu ochiu-i nebun…
Vedea-vom vaci bălţate cu viţeii Ieşiţi din grajduri pe tăpşan, afară, Să pască iarbă crudă, vag amară, Şi veseli să îşi sune clopoţeii...
Şi lacrimă am fost pe trup răstignit Dar şi bucurie în timp nesfârşit… Pe-obraz de copil sunt dulce sclipire,
Femei visând o dulce-abandonare, Ce numai din priviri pot să te tune Şi de infarct rapid provocatoare...
În vorbe de-amanţi doar o amăgire… Iar dacă de voi, cei mai mulţi, sunt privit Mă credeţi ca leafa ce iute-aţi topit.
Dar cred că voi vedea şi lăcrămioare Diseară când iubitei îi voi spune Ce tare-mi bate vântu-n buzunare!
Mihai Batog-Bujeniţă
M.B.B. surprins de paparazzi într-un moment delicat, puţin după plata impozitelor
DE CITIT ŞI PENTRU PRIMARI
UN BOIER LA BECIUL DOMNESC Azi mi-e sufletul cernit Căci un corb mi-a povestit Că un mândru armăsar, Care s-a ales primar, Fost-a dovedit... măgar. Cu alură de boier, Cult, deştept, cam pişicher, Morgă, poleit blazon, Cu aspect fără zorzon, Educat în stil cazon, El obrazul şi-a mânjit Soclu-i este scorojit De paraua nemuncită – Dicţionaru-i zice mită – Ce-i pretinsă şi primită. Jale-mi e şi rău mă doare Să constat cu-ngrijorare: De votezi primar cu şcoală Sau zevzec cu ţeasta goală, Nu te-alegi cu vreo scofală. ”Goagălul” sau chirurgia N-au obraz! Şi omenia Tot pe-arginţi a fost vândută; Cinstea este o redută, De prea mulţi acum pierdută. La morală mă opresc, Nu ştiu ce să povestesc. Cu primari corupţi şi hoţi, Orice-ai face, zău, nu poţi Să-ţi duci viaţa ca pe roţi. Carmen Antoaneta Marcean
FABULA PĂRERII Cu-amicii-n crâşmă stând şi bându-şi berea, Şi-a dat Ion văcarul cu părerea: Cum că primaru-i pare-o secătură, Aşijderea cu-ai lui supuşi când fură. Nu bănuia că-n micul lor sobor, Printre convivi, e-o coadă de topor, Un lucru slab, un pui de turnător. Din ziua-aceea a-nceput calvarul Războiul primăriei cu ciurdarul, În care făr’ să-l lase să se scuze Şi fără probe, i-au adus acuze, Primarul reproşându-i aşadar Că nu prea-şi face slujba de văcar, Că-o văduvă mereu s-a plâns, săraca, De pe imaş, că-i fuge-acasă vaca Şi-o droaie de săteni l-au reclamat Că mulge lapte-n câmp şi-l vinde-n sat, Ba chiar că-o juncă dată dispărută A fost de el tăiată şi vândută; Deci toate-aceste fapte-n mod normal, Ar face din ciurdar un caz penal, Dar el – locală autoritate – Uitate-i face marile păcate Şi-i dă s-aleagă – om de omenie – Să plece-n lume, ori în puşcărie. Vedeţi cum cu-o părere la un ţoi Ajunge-n drum un preacinstit cowboy? MORALA - i tot legată de părere: De ce ţi-o dai, când nimeni nu ţi-o cere Şi – mai ales – cu martori, la o bere?! Gheorghe Şchiop
CULTURALĂ Ascultă, amice... Ai două minute la dispoziţie? Vreau să-ţi relatez un caz din lumea teatrului, a artiştilor. Nu dau nume, că nu asta contează, e vorba de un cunoscut al meu care, ţine-te bine, a divorţat de trei ori. Ce zici de asta? Că-i o performanţă? Mersi frumos... Asta nu ar fi nimic, or mai fi şi alţii care... Numai că dânsul a divorţat de trei ori de aceeaşi femeie...! Aud? Nu te miri? Păi, cum dracu', domnule?! Ca să divorţeze de trei ori de aceeaşi femeie înseamnă că s-a şi însurat de trei ori cu aceeaşi femeie, nu-i aşa? Spune şi dumneata, un om normal se însoară de trei ori? Nici măcar de două ori! Dar, în fine... Să admitem că viaţa e o scenă, teatrul e o viaţă. Ce poţi să faci? Nimic! Acum, despre scriitori mai ştii ceva? De pe şantierele literare... Dacă nu, îţi relatez eu o noutate. Nu-ţi spun numele tipului că nu are rost, omul e celebru şi aşa, tradus în canadiană, tradus în austriacă... Vrei să ştii cine îl traduce? Ţine-te bine, că aici e poanta: nevastă-sa! Stai, domnule, că nu glumesc, ştiu prea bine că vorba asta are două înţelesuri... Dar femeia e licenţiată în limbi străine. Numai că ştii cum se întinde un zvon. Nu ştiu ce cucoană snoabă află de traduceri, înţelege ce vrea ea, îi spune alteia verde, vezi că madam soţia scriitorului îl înşeală cu un canadian şi un austriac în ediţie bilingvă. Treaba se aude, vorbe, vorbe, dacă îţi spun că s-au prezentat în instanţă, ai să mă crezi? Asta e situaţia, literatura e o artă grea, plină de riscuri, mai ales dacă citeşti... Am şi noutăţi din artele plastice. N-o să-ţi spun exact despre cine se vorbeşte în propoziţiune, pentru că s-ar putea să-l identifici după nume. Pe scurt, omul primeşte o comandă, primăria vrea să pună în parc un grup statuar, nu figurativ, ci modern, abstract. Crezi poate că treaba asta e simplă? Nuuu... Există o fază de concepţie, o fază de decepţie, una de excepţie şi una de recepţie... Evident, omul nostru lucrează greu, lipseşte de acasă, soţia îl înţelege dar se şi necăjeşte pentru că tipul nu mai este tânăr, poate să facă, ferească Dumnezeu, un ulcer duodenal la stomac, sau o tensiune mare, sau chiar o retenţie de urină. Aşa că, într-o seară, ce se gândeşte soţia sculptorului: Hai să-i fac o surpriză, să apar în atelier fără să-l anunţ şi să-l încurajez cu o laudă, cu o părere bună, cu un sandvici dietetic... Cred că ai înţeles ce s-a întâmplat. Doamna intră în atelier pe nesimţite, pentru că avea o cheie ca să poată face curat, şi când aprinde lumina, artistul era acolo şi o tânără în pielea goală era tot acolo... A încercat el să explice că fata e model şi nimic mai mult, dar poate îmi explici ce nevoie era de model, când lucrarea e un fel de arc de triumf răsturnat, cu o bilă care se învârteşte... Ca să nu mai vorbim că era întuneric când lucra, de nu se vedea om cu persoană. Cât priveşte cinematografia... Ce anume? Nu mai ai timp şi răbdare, o să discutăm altă dată? Mă rog, mă rog... Toată lumea e la fel, nu mai am pretenţii de la nimeni... Dacă îl scoţi pe om din politică, din sport sau din bursă, nu ai ce discuta cu el! Degeaba încerc eu să aduc vorba despre lumea teatrului, despre scriitori, despre oameni de artă şi cultură... Nimic nu ajută. Capitalismul a schimbat societatea, cultura nu mai interesează.. Aleluia!
Dorel Schor
-
Desen de Costel Pătrăşcanu
RAPORT CĂTRE ŞEFUL REGIONALEI CFR În noaptea de 20 spre 21 aprilie anul acesta s-au produs multe întâmplări despre care fac raport, neapărat să ştiţi şi dumneavoastră cum a fost, să nu cadă spectrul de şomaj numai pe mine, singurul cap de familie care sunt, cu doi copii în plată şi unul scăpat – bogdaproste – la ajutorul lui de handicapat. Trenul accelerat 6403 din direcţia Galaţi, cu respect vă raportez, a trimis vorbă la Mişcare că are întârziere 130 de minute. Eu, care eram pe terasament cu steagu-n mână, am ascultat cu răbdare toate cele ce le-a spus mulţimea de populaţie care cumpărase bilete şi m-au strâns în colţul de răsărit al sălii de aşteptare de unde au început să mă intenţioneze cu tot felul de vorbe. Că, lua-v-ar dracu pe toţi, vreau să spun că l-a bagat şi pe domnu' ministru în aceeaşi oală, că salarii ştiţi să cereţi degeaba, să ne faceţi pe noi să stăm prin gări, avem şi noi treburi nu ne ducem la plimbări. Vă raportez că nu i-am crezut doar era spre duminică şi doar, numai noi stăm la serviciu şi la datorie în sfânta zi de odihnă. Că la capitaliştii ăia, vin ceferiştii şi-şi cer iertare numa' dacă se-ntârzie trenul doua minute. Raportez, i-am intrebat: "Şi cine vă opreste, bre, să vă duceţi la ei?". Un băiat cu pletele strânse coc la spate a ricoşat obraznic de mi s-a suit tot sângele pe cap: "Voi, bă, tâmpiţilor, că dacă am pleca cu containerele voastre, am ajunge la graniţă peste cinci ani!". Vă raportez iar din nou, n-avea dreptate, că eu într-o pauză de linişte am calculat cu tot cu marjă de întârzieri că într-o săptămână ajunge neapărat. Şi au început după aia să gesticuleze dând din mâini cu biletele în faţa mea să-mi scoată ochii nu alta. Numa' doi n-aveau bilet şi eu chiar am vrut să-i intreb de ce da' mi-a fost frică să nu torn gaz în foc ştiţi cum se spune. Apoi au început să-şi aducă aminte de starea împuţită a trenurilor: "mama voastră de naşi! hoţi la drumul mare ce sunteţi!", cu respect vă raportez că aşa au nominalizat ei. Şi pentru că eu m-am implimentat din când în când în discuţii că mă-nţelegeţi, nu puteam sta ca mortu' cu lumânarea în mână s-a încălzit treaba. Raportez că am simţit cu instinctul şi am încercat să-mi fac retragerea că să-i liniştesc instantaneu. Dar tocmai când să mă evaporezez şi eu s-a întâmplat să intre un bătrânel cu două valize-n mână transpirat şi roşu la faţă ca racul care a început să răcnească într-una că el vine tocmai de la Crasna pe jos şi trenul nu l-a ajuns din urmă. Eu, mi-am dat seama că vrea să vadă lumea că e în puteri la vârsta lui, da' ce vină avem noi cefereul la problema asta? L-am trimis să-şi cumpere pastică de aia albastră dar în spirit din glumă aşa şi numa' văd că vine spre mine o namilă de domn că înainte să-mi pierd cunoştinţa chiar mă gândeam că ar fi bine să-l angajaţi, ajunge să umble la ceas fără afurisita de scară care se zgâlţâie din încheieturi şi am căzut de atâtea ori de pe ea. Când a ajuns în faţa mea m-a plesnit scurt de câteva ori. Şi de aici, cu respect vă raportez că nu mai pot să raportez nemaiştiind desfăşurările din jur. M-am trezit la spital că mă dusese frânarul Flocea, care având serviciul de zi şi fiind beat de noapte, adormise în vagonul de avarie şi apoi a fost martor la cele întâmplate. Mă impresionez că a dormit pe ciocanul de manevre că i-a ramas un semn sângeros în barbă şi doctorul chiar ne-a întrebat care pe care l-a adus dar şi-a dat seama în cele din urmă că eu aveam o leziune deasupra sprâncenei de unde se şiroia sânge. A trebuit apoi, să dau la doctor partea dumneavoastră de atenţie din personalul de Frecăţei pe care m-aţi pus naş si tare mult m-aţi ajutat cu asta, aşa o inimă de bou mare ce aveţi, de var ţine Dumnezeu sănătos, că unde să mai găsim noi ceferiştii locali aşa o specie de şef, un tată ca o mamă pentru toţi sărmanii! Din concediul medical de trei zile cu care m-a tratat vă scriu acum, să vedeţi ce s-a întâmplat. Cred că v-aţi dat seama că sunt fără umbră de vină sau ruşine asupra mea şi a cefereului la toate cele ce s-au petrecut. Vă salut cu respectul care se vede clar şi din raport, să trăiţi!
Pentru conformitate, Ina Simona Cîrlan-Scaietina
FABULE DE PE PLAIURI BUCOVINENE
ŞORICELUL Un şoricel cu ochii gămălie Visa s-ajungă în Academie. Astfel încât, pe o fereastră Intră-ntr-o bibliotecă vastă Şi-ncepu să roadă câte una Cărţile. Înfulecând întruna. Când le dădu gata, vai! pe toate, Zise, îndreptându-se de spate: După ce am studiat pe îndelete Cu sârg atâtea opere complete, Vreau să fiu – am ros tone de hârtie! – Celebru membru în Academie. Ce vorbeşti? îl întrerupse un motan, Eu te-aştept să te-ngraşi, de-un an! Cărţile nu se rod cu dinţii, Se „rod” cu baierele minţii! Morala: În Academie se intră cu capul, Vă asigur! Nu cu dinţii şi stomacul! PUTEREA DRAGOSTEI Cică odată, pe-o toloacă, Ţapul se-ndrăgosti de-o vacă, Dar nu aşa, amor nebun! Nici n-am cuvinte să vă spun! Picioarele-i păreau de lut Când o privea în ochi, pierdut ... Şi mai tot timpul împreună, Şi pe sub soare şi sub lună, Ţapul, un exemplar frumos, Se-alese cu un tic nervos Pe care-l observase turma întreagă: În loc să behăie-ncepu să... ragă! ...
MOTANUL Motanul făcu pe îndelete Fel de fel de socoteli complete Punând „miar” lângă „miar” Câştigul, de va fi primar. Adunând şi posibilul ciubuc, Aprobă suma, mişcând din năsuc Şi constatând că-n patru ani Se umple, neică, de bani, Trase o mulţime de sfori De-i păcăli pe-alegători. Apoi, instalat În postul visat, Fără măcar să citească Începu să iscălească – Semidoct cum era – Actele de-a valma, Astfel că din primărie Ajunse în puşcărie. Morala: Boul se duce la apă cu lanţul, Iar prostul… cu semnătura! PÂRÂUL ŞI BOLOVANII Pârâul curgea de ani şi ani Ocolind stânci şi bolovani. Un firicel de apă, subţirel, Ducând cu el prin munţi un cântecel Abia şoptit. Dar când ploi după ploi Veneau peste păduri, el în şuvoi Se năpustea şi-n calea sa Ca un mistreţ turbat râma. Ce faci aşa un zgomot infernal ? Îl întrebă un bolovan banal. Păi, din deal şi până-n vale Îmi staţi zeci şi zeci în cale. De n-aţi fi voi, nu aş urla, Nici malurile n-aş surpa. De nu mi-ar sta nimeni în drum, Poate c-aş fi şi eu mai bun… Morala: Dragilor, să ştiţi: urletul puhoaielor Izvorăşte din tăcerea pietroaielor.
Gheorghe Vicol, Vatra Dornei
DECALRAŢII BINE VENITE DAR ŞI BINE PRIMITE DECLARAŢIA UNEI BERI Eu sunt sorbită pe-ndelete, Şi de băieţi, chiar şi de fete… Pentru că am un gust amar, Mă vreau sorbită cât mai rar… Dar eu sunt bună la şuete, La petreceri deochete, Şi sunt şi bună la un bar, Într-o cutie sau pahar.
DECLARAŢIA UNUI BARMAN Te savurez ca pe o bere blondă... Şi sunt în stare să-ţi dedic şi-o odă, De vrei să mi te faci ,,comodă” Şi fără fiţe, căci aşa-i la modă… Te savurez ca pe-un coniac Metaxa, Deşi cam ştiu că vine-apoi şi taxa… Dar, dacă în secret tu mă mai vrei, Ţi-l dau pe gratis în al meu ,,bordei”… Te-aş savura ca pe o ,,Tămâioasă”, Aşa cum eşti şi tu... Dar eşti frumoasă... Sau poate, ca pe-o Grasă de Cotnari, Mai veche de cinci ani, deşi nu pari... Ar merge şi un vin de Odobeşti, Să-mi spui că doar pe mine mă iubeşti, Sau să aleg un vin de Murfatlar, Să m-ameţească el sau al tău har... Sau poate-un Biter – vezi că am şi fler! – Căci eşti amară, plină de mister, Iar eu acum, mahmur, încă mai sper, Că mâine de nevast-am să te cer…
Dar cel mai bine e la sticlă, Că spuma nu mi se ridică, Aşa cum mi-o ridic la halbă, Că-mi fac un guler, parcă-s babă... Pot fi şi neagră, chiar şi brună, În jurul meu toţi se adună, Iar dacă sunt un pic blondină, Sunt ca regina în stupină, Căci toţi roiesc în jurul meu Şi mă tot dau pe gât mereu, Le umflu burta de vikingi, Până le rup curele, chingi… Am rupt şi câteva chimire… Şi asta nu tre’ să vă mire, Că le-am golit întâi de bani Cu: ,,Sănătate! La Mulţi Ani! Eu doar îmi pun o etichetă, Fie că-s blondă sau brunetă, Rămân ca şi-un politician Prezentă-n viaţă, an, de an...
Dimineaţa unui cetăţean onest care a citit cu atenție, dar şi cu multă încredere, declaraţiile de mai sus.
Doru Melnic
Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc AVARII CARE NU L-AU JUCAT PE HARPAGON... Motto: Si non e vero... Lumea teatrului e plină de histrioni care-au visat roluri celebre: toţi vor să joace Hamlet – vorba poetului; dar şi Oedip, Othello, Solness, Voiniţki, Verşinin, Caţavencu, Miroiu, Gelu Ruscanu, Ianke, Aneta Duduleanu ş.a.m.d. Ei bine, azi vom vorbi despre cei care n-au apucat Harpagon pe scenă şi au compensat, trăindu-l în viaţă. Scârţarii teatrului românesc. O să-ncep cu cel mai absurd/incredibil dintre ei, G. Lungoci, de la Timişoara. Stăruia întruna, la Primărie, să i se dea un apartament în centru. Dar nu oricare, unul anume. Azi aşa, mîine aşa, ca să scape de asalturile lui, când s-a eliberat, i s-a repartizat. Secretul? Acel apartament avea geamul cel mare spre un felinar care se aprindea, cum dădea întunericul. Deci, omul nostru, s-a debranşat de la energie electrică şi citea sau naiba ştie ce făcea, la lumina generoasă a felinarului... V-ar ţine brăcinarii să faceţi aşa ceva? Pe mine, nu! Alt caz care este singular, credeţi-mă: cei care vor în turneu. De ce? Oamenii normali preferă deplasările de-o zi, turneelor de-o lună, pentru a cheltui mai puţin şi-a sta cu familia. Nu şi actorii noştri... Am cunoscut trei-patru care jubilau, la gîndul că pleacă-n turneu lung, prin ţară. De ce? Primeau diurnă! Diurna nu era grozavă, dar pentru arghirofili era mană cerească! Să vă explic: diurna era doar 18 lei. În mod normal, o zi de turneu te costa minimum 40 de lei. Ei se descurcau... cu 12; 6 lei îi puneau la CEC, zilnic! Deci, o lună de turneu însemna leafa întreagă, plus 180 de lei bonus. Cum se putea trăi cu 12 lei/zi, în deceniul şapte? EI puteau! Dimineaţa: o porţie de ochiuri – 1,75 lei; un iaurt – 50 bani; o chiflă - 25 bani; un ceai - 35 bani. Micul dejun – 2,85 lei. Prînzul: o ciorbă la autoservire era 1,80; o chiflă, 25 de bani; sare-gratis; apă din cană – gratis; o prăjitură ieftină (Corăbioară) - 85 de bani. Prînzul – 2,90 lei. Seara... dezmăţ! Se bea un turţ – 1,50; o fasole bătută – 1,75; o chiflă 0,25; 100 telemea – 1 leu; o savarină - 1,25; în total, ieşea masa pe-o zi sub 12 lei! Economie de la diurnă – 6 lei, zilnic! Plus leafa intactă! Norocoşi ipochimeni! Să nu mai vorbim de cei care plecau în turneu pe litoral, cu spectacole: noroc porcesc! Stăteau moca, îşi luau şi familia, uneori, veneau încărcaţi cu mîncare şi băutură... ce mai, life tată! Azi e puţin mai greu: turneele – au dispărut, mesele ieftine – la fel... puţinii harpagoni care mai sunt mor repede, de inimă rea... Bogdan ULMU
IN MEMORIAM VASILE VOROBEŢ MICROCURICULUM VITAE Ca autor de epigramă Trăiesc şi eu în duhul vremii: Din pensie – ce-i cât o scamă – Şi din concursuri fără premii.
MODELUL MEU STATUAR Aş vrea să stau în propria-mi statuie, Înalt şi drept ca-ntr-un tablou de Baba, Cu faţa către scările ce suie Spre uşile ce le-am deschis degeaba. PRUDENŢĂ Inteligenţa întâlnind Prostia, Pe-acele somptuoase coridoare, O salută săltându-şi pălăria: "Ştiu eu ce funcţie înaltă are?". MĂ ÎNDOIESC, DECI... GÂNDESC Nu ştiu dacă îşi au rostul Minţile de cuget pline, Când, în lumea noastră, prostul, Azi, o duce mult mai bine. SIMILITUDINE Revoluţiile-n viaţă Sunt precum puhoaiele, Vin şi scot la suprafaţă Mai întâi... gunoaiele. UNUI CHEFLIU N-am nici un argument la îndemână Să-l contrazic, când spune mormăit Că nu s-a îmbătat de-o săptămână... Da-n timpul ăsta nici nu s-a trezit. EPITAFUL LUI NĂTĂFLEAŢĂ Aici zace-un adormit, Nici nu ştie c-a murit.
PROCES ANTITETIC Din izvodiri pe care nu le ştiu, Trăiesc adeseori un disconfort: Mă simt bolnav de câte ori nu scriu Iar când m-apuc de scris parc-aş fi mort. PE CRUCEA UNUI ASTROLOG N-a putut să-nşele Zodia mioapă: Tot citind în stele A căzut în groapă. EPITAF (pe piatra unui pierde vară) N-a ştiut ce-i treaba Nici ce-nseamn-un ţel; A trăit degeaba Şi-a murit la fel. MOTORUL REFORMEI NOASTRE La hârbul ăsta demodat Ce scoate fum, dar nu porneşte, Motorul este cam gripat, Claxonu’-n schimb ne asurzeşte. PURIFICARE Azi mi-arată Dumnezeu Drumul drept spre cele sfinte: Sclerozându-mă mereu, Pierd câte-un duşman din minte. TESTAMENT (pentru cei de-ai casei) De voi muri, să nu mă plângeţi, Nu vreau afişe, telegrame; Mai bine-n jurul meu vă strângeţi Şi declamaţi-mi epigrame.
15.01.2016 ZIUA DE GLORIE A CULTURII NAŢIONALE ŞI A POETULUI MIHAI EMINESCU SĂRBĂTORITĂ DE MEMBRII ASOCIAŢIEI „PĂSTOREL” IAŞI
Cum evenimentele au fost multe, membrii Asociaţiei s-au împărţit pe echipe şi au promovat cultura şi spiritul caracteristic în mai multe locuri: *Domnii Sorin Cotlarciuc şi Vasile Larco au fost prezenţi la Chişinău la festivalul organizat de colegii noştri din Republica Moldova; *La Vaslui au susţinut recitaluri de poezie, epigramă, dar şi interesante comunicări despre Eminescu şi cultura naţională următorii: Dumitru V. Marin, Val Andreescu, Mihai Haivas, Emil Gnatenco, Gheorghe Bălăceanu şi Mihai Batog-Bujeniţă. Au fost prezenţi pe parcursul întregii zile în trei licee, împreună cu cadrele de conducere ale instituţiilor, precum şi unele dintre oficialităţile oraşului; *În Iaşi a avut loc manifestarea: Trecut-au anii, organizată de Asociaţia „Universul Prieteniei” , preşedinte doamna Rodica Rodean, la care, din partea ALPI, au participat: Elena Mândru, Nina Gonţa (membre şi ale AUP), Dan Teodorescu, Mihai Caba şi Nicolae Stancu.
15.01.2016 ora 11.00, Vaslui, Colegiul Economic "Anghel Rugina". Director: Daniela Popescu. Foto Anca Moldovan
15.01.2016, ora 13.00 Vaslui, Liceul Teoretic "Mihai Kogalniceanu". Director: Cﾄフﾄネin Ignat. Foto Anca Moldovan
15.01.2016 ora 16.00 Vaslui, Liceul Tehnologic "Ion Mincu". Director: Ovidiu Lisevici. Foto Anca Moldovan
15.01.2016 Iaşi. Evenimentul: TRECUT-AU ANII organizat de Asociaţia” Universul Prieteniei” pentru a cinsti Ziua Culturii Naţionale la care au participat şi membri ALPI, s-a bucurat de un succes binemeritat şi de o participare de excepţie: actorul Petre Ciubotaru, actriţa Ina Paladi, actorul Bogdan Cantauz, violonistul George Moldovan, grupuri corale, dar şi doamna senator Mihaela Popa. Foto Rodica Rodean
05.03.2016 Muzeul Unirii-Iaşi. O parte dintre colegii şi prietenii AUP şi ALPI care, în cadrul evenimentului: Povestea unei femei de succes, au omagiat şi apreciat prestaţia colegei noastre conf. univ. dr. Cornelia Ursu
16.01.2016 Primăria din Benidorm, Costa Blanca, Spania. Publicaţia de limbă română: Occidentul Românesc a acordat distinsei noastre colaboratoare, doamna Gabriela Sonnenberg, premiul de excelenţă Mihai Eminescu pe 2016 în cadrul galei de premiere a campaniei: Noi susţinem Excelenţa! Au mai participat la eveniment: doamna ministru pentru românii din diaspora, secundul ambasadorului de la Madrid, prezentatori de la Radio Bucureşti, români din Spania, Germania, Portugalia, Italia, Austria, etc… Din toată inima felicitări!
15.01.2016 Costeşti, Republica Moldova. Colegii Sorin Cotlarciuc şi Vasile Larco împreună cu alţi invitaţi la festivalul organizat de prietenii din Chişinău Foto Rodica Rodean
30.01.2016 Muzeul Unirii-Iași. Colega şi prietena noastră Nina Gonţa îşi lansează cărţile şi îşi prezintă opera literară. Aici, alături de prof.univ.dr.Mihai Păstrăguş, poetul Horia Zilieru, moderatorul Mihai Batog-Bujenţă şi preşedintele USR Iaşi Casian Maria Spiridon. Foto Elena Mândru
11.02.2016 Muzeul Mihail Kogălniceanu Iași, director:doamna Mihaela Tudose. Membri AUP și ALPI care au organizat sau au participat la evenimentul: Copiii în lumea artelor.
14.02.2016 Ședința publică a Asociației. De data aceasta cu dedicație pentru toate doamnele din viața nostră, cele fără de care noi, bărbații, am fi lipsiți de rost pe lume. Foto Elena Zane
25.02.2016 Biblioteca Judeţeană Botoşani. Întâlnire de suflet între membrii ALPI şi membrii cenaclului botoşenean „Ion Pillat”. Prilej cu care colega noastră, doamna Elena Mândru, a debutat ca epigramistă în faţa unui public exigent dar şi entuziasmat. Îi dorim succes pe mai departe!
03.2016 Eveniment de excepţie în Iaşi. Comunitatea Evreilor din Iaşi a organizat dezvelirea plăcii comemorative în memoria celor înhumaţi în vechiul cimitir (datat 1400) dar şi inaugurarea Pieţii Prieteniei Româno-Israeliene. Au participat: ambasadorul Israelului, doamnaTamar Samash, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, domnul Aurel Vainer, primarul interimar al Iaşului, domnul Mihai Chirica, precum şi domnul Abraham Ghiltman, Presedintele CEI. Din partea APLI a fost invitat Mihai Batog-Bujeniţă, directorul Asociaţiei.
Sâmbătă 12.04.2016. Muzeu Unirii Iaşi. Pe partea stângă (privit din faţă), o parte dintre membrii ALPI care au participat la evenimentul cultural organizat de colegii noştri bucovineni. Lansarea a trei cărţi din care ”Purgatoriul unui proscris” a colegului nostru Sorin Cotlarciuc. Foto Rodica Rodean
18.03.2016 Târgu Frumos. Sala de protocol a primăriei. Eveniment de excepţie! Lansarea volumului: „Personaje în derapaje” a colegului şi prietenului nostru Liviu Sergiu Manolache. O participare numeroasă cu un frumos recital de epigrame dar şi cu multe vorbe de laudă binemeritate
DINTRE SUTE DE CREAŢII ARMA UMORULUI (pantum) Epigrame scriu de-o viaţă, Lupt cu viciul, cu dezmăţul, Tuturor le spun în faţă, Însă nu lovesc cu băţul. Lupt cu viciul, cu dezmăţul, Ironia prinde bine, Însă nu lovesc cu băţul Omul ştie de ruşine.
FATA BĂTRÂNĂ Dânsa, chiar, arată bine, Însă e atât de rea, Că nici umbra nu s-ar ţine La plimbare după ea! LOTERIE POLITICĂ La noi corupţii-s arestaţi, Întruna cu dosare plouă, Dar prea puţini sunt condamnaţi... Vreo 6, doar, din 49! EPITAFUL ALTRUISTULUI Fiindu-mi veşnicia-n faţă, Doresc să fiu convingător; Renunţ la Raiul cu verdeaţă, Ştiind că nu-s... rumegător! HILARITATE Gluma poate fi părtaşă Când momentul se iveşte: Râsul sănătos „îngraşă” Şi slăbeşte cel… mânzeşte!
Ironia prinde bine Când în horă este banul, Omul ştie de ruşine, Nu şi politicianul. Când în horă este banul, Mulţi lucrează ne-ntrerupt, Nu şi politicianul Cel ce-i lacom şi corupt. Mulţi lucrează ne-ntrerupt, Harnicul tot sărăceşte, Cel ce-i lacom şi corupt Loc prin viaţă îşi croieşte. Harnicul tot sărăceşte, Vreau să-ndrept tot ce nu-i bun, Loc prin viaţă îşi croieşte, Cu tărie pot să spun. Vreau să-ndrept tot ce nu-i bun, Vorba nu-i de suprafaţă, Cu tărie pot să spun... Epigrame scriu de-o viaţă.
Vasile Larco
D-ALE LU’ CULIŢĂ
*Poetul s-a însurat la beţie, cu ,,muza” ce avea un costum, cât o frunză de viţă de vie. *Când te prefaci că munceşti, te poţi preface că şi mănânci? *O banalitate are toate premisele pentru a nu rămâne - anonimă. *Culmea hazului: clovn înecat în lacrimile de râs ale spectatorilor…. *Beţivul conchise: apa ia forma corpului, alcoolul pe cea a capului. *Iubim femeile ca pe nişte cărţi, numai să nu fie ,,citite” şi de alţii. *Ca să înveţi alfabetul iubirii, e suficient o lună… de miere? *Spune-mi pe cine ai mai scuipat, să-ţi spun dacă a meritat. *Greşeala nepedepsită e un pas înainte pentru a face alta. *Ceea ce se poate face se şi desface? *Când spui: să moară capra vecinului, poţi fi luat drept… ţap ispăşitor. *Creierul e în pas cu moda feminină, mai puţin ori mai mult… go *Între mine şi duşman stau prietenii, care sigur vor fi de partea lui.
SCRISOARE DESCHISĂ UNUI VIP Atunci când medicii s-au prezentat la conferinţa de presă, pentru a informa opinia publică despre starea ta de sănătate după operaţie – tu ai cerut-o, fiindcă pe opinia publică o doare-n patrusprezece părţi egale de starea ta de sănătate ante şi postoperatorie – s-a stârnit o hilaritate grozavă, o uimire peste margini, fiindcă medicii, după ce au epuizat termenii latineşti de specialitate au aruncat bomba: ai fost operat la ambii genunchi stângi, fiindcă amândouă mâinile din spate, deprinse doar cu alergatul spre mijlocul coloanei, erau stângi, de unde şi mersul tău între două paranteze deschise, spre bucuria arcului de cerc folosit în scopuri paşnice. Nu mă mir că ai două picioare stângi, cum nu mă mir că reuşeşti la patru intervenţii televizate, la câte-un post de nişă, să însăilezi o frază, în rest te exprimi eliptic, fiindcă aşa eşti tu eliptic şi plin de incultură generală; sunt convins că într-o zi ai să ajungi să te citezi pe tine însuţi, ca pe un mare clasic în viaţă, dar până atunci opinia publică va afla că nu există nimic drept în tine, şi de aceea poate şi existenţa ta este o stângace încercare de a te justifica doar ca o cifră în statistici, număr în partidul tău, care te ţine fiindcă i-ai înnebuni cu revenirile tale, cu bătăile în uşă, sau cu lamentaţiile patetice şi umede. Sper că te afli bine, sănătos şi că genunchii tăi încep să se vindece şi să se pregătească pentru o nouă competiţie sportistă, alergare pe genunchi, târâşul fiind felul tău personal de a interpreta capacitatea zborului, existentă la oameni chiar şi teoretic, prin idealuri şi idei însufleţitoare. Ultima oară când ţi-am călcat pragul te-am găsit la televizor distrându-te de mama focului cu desene animate; asta eşti tu, un consumator, dar şi un personaj de desene animate, care în mulţime pocneşte de scrobeala importanţei sale, însă în intimitatea bârlogului conjugal devine un om pur, simplu şi cu ecou. Sper ca micile mele rânduri să te găsească într-o convalescenţă activă, pentru că urmează timpuri grele şi noi, în care votul uninominal va fi o piatră de încercare chiar şi pentru membrii familiei tale care te iubeşte până la loc comanda şi ar vrea să te vadă făcând schimb cu Robinson Crusoe pe o insulă pârâtă, plină de capre şi oi, aduse acolo vineri… Cornel Udrea
Desene de Doru Ghiocel Olaş
De la Gagu cetire VIATA, PE REPEDE INAINTE! (SAU "CE CAUT EU IN VIATA MEA?") ( scurtă biografie – într-o veselie!) Naşterea: Oraş sau sat – Ţipat – Palmă la fund dat – “E băiat!” Alimentaţia: Ţâţă – Griş cu tărâţă – Lapte – Răcnete-n noapte – Scâncete – Scutece – Suc – Mai târziu, vin de butuc – Friptane - Chiolhane – Belele - Cafele – Vărsături – Murături – Iaurt – Luat din scurt – Câte-un borş acruţ – Ceiuţ – Din nou sugar – Proteza-n pahar – Şi toate-l dor – „Nevastă, mor!” Ţinuta: Puţa goală – Pe oală – La părinţi rugi - Blugi – Persing – Dressing - Geacă de piele – Inele – Scurtă – Burtă – Ciorap - Fes pe cap – Izmene – Somn pe la gene – Şoşoni – Mortăciune-n pantaloni! Pasiuni: Suzetă – Trotinetă – Maimuţe - Maşinuţe – Biciclete – Brichete - Fete – Dansante ceaiuri – Fut...bol! – Precum curtezanii – Tocat banii – Orgii dansante – Amante – Cu timpul, lecuit – Pescuit – Table în parc – Nepoţi în ţarc – „Hai, hai, bunelu’!” - Plimbat căţelu’ – La fund iar ud – „Babo, n-aud!” – Sictir! – Cimitir... Sexul: Puţa-n ţărână - Vână - Bârnă - Atârnă... Sănătatea: Lăptos – Căcăcios – Şi bă... şi-n os băţos! – Forţos – Sănătos - Maţu' gros – Burtos – Pântecos – Apoi... mers anevoios - Găunos - Bolnăvicios – Greu de scos - Numai piele şi os! – Din nou, pişăcios – Grele toamne – Popa: „Dă, Doamne!” – Pomană cu vin – Amin! Evoluţia: Micuţ – Pătuţ - O fâţă - Ţâţă – Apoi, ţâţă de mâţă! – Puritan - Băitan – Vlăjgan - Golan – Ginerică – Soacră mică – Soaţă – Piaţă – Soţie – Călărie – Tăvăleală – Călăreală - LuguLugu - Ceac-Pac! – Trei copii fac – Apoi, bunic – Ăla mic, mai nimic – Putinţă, din părţi – Scriem cărţi! Ananie Gagniuc
Desen de Cristinel Vecerdea-Criv
LICĂ(RIRI) DE SPIRIT COMPATIBILITATE Ei, doi capricorni, se pare Că au căsnicie lungă, Fi’ndcă le-a fost teamă tare Între ei să se împungă. SIMBIOZĂ Văzând o damă-n Bucureşti, Făcând trotuarul, am aflat Că are ascendentu-n peşti, Şi toate zodiile-n pat!
COMPARAŢIE: Oamenii căsătoriţi, (Să mă ierte feminiştii), Când au soacră-s lămuriţi Cât de blânzi sunt teroriştii. POLITICIENII: Îndoieli aici nu-ncap: Mulţi aleşi ne mint frumos, Că, deşi nu-l au la cap, Toţi au scaun… puturos. SOLUŢIE: N-avem căldură-n bloc, iar gerul Mă-mpinge-n plină bătrâneţe, Să-mbrăţişez caloriferul, Că altfel riscă să îngheţe. ZODIE COMUNĂ După taxe-am constatat Că purtăm toţi un blestem, Doar o zodie avem: Suntem vărsători… la stat! UNUI EPIGRAMIST Confraţii întru epigramă Îl ştiu că e săgetător, De-aceea îl privesc cu teamă, Când scoate tolba… cu umor!
VIRGINITATE Cu reproş, bărbatu-n pat, I-a spus că l-a tras pe sfoară, Dar mireasa i-a jurat Că a fost şi e fecioară! CONFRUNTAREA În orice zodie-s mişei, Dar dac-ar fi o confruntare, Prefer să-nfrunt chiar nişte lei Decât berbeci cu capul tare! ALEGERE NEFERICITĂ Am crezut că e bărbat Şi-am votat, cu mâna noastră, Un primar berbec în sat; Dar berbecu-i… oaie proastă! GHINION Din concediul de la mare I-a venit ei ghinionul, C-a-nţepat-o scorpionul Şi-acum e cu burta mare. FRIVOLA Ţinea cu leul să se plimbe, Şi-n timp l-a luat chiar de bărbat, Dar nu a ezitat să-l schimbe Când leul… s-a depreciat! Lică Pavel
REPROŞ Cum, Doamne, nu Te-ai îndurat, ca omului, cel zămislit, De la-nceput să îi fi dat să fi trăit la infinit, Şi l-ai lăsat ca frunza-n vânt, calic, zgârcit, doar câţiva ani, De parcă timpul pe Pământ, chiar şi la Tine costă bani!? Şi-n plus, pân’ să ajungă lut, deasupra lui să crească flori, În viaţă Tu l-ai mai făcut să moară de atâtea ori De ciudă, boală, de necaz, de oftică în mare chin, Văzând pe altul că-i mai breaz, ori fată capra la vecin, Moare de plâns, de of la fel, de râs mai tare când a dat De-un fraier mai ceva ca el, ori este foarte gâdilat, De gelozie, ’ndrăgostit, cum am murit, de fapt, şi eu, Pe câte-n viaţă am iubit, să am măcar de câte-un leu… Dar mulţi, de bucurie mor, sărind în sus când, negreşit, Cel mai bengos duşman al lor a dat de dracu’ în sfârşit, Alţii de sete, necăjiţi, şi… chiar de-i ger cumplit, nămeţi, Ca buni consumatori, cinstiţi, ajung acasă morţi de beţi, Mor şi de lene, puturoşi, frecând ridichea pe nevé, Iar unii mor de curioşi, băgându-şi nasul prin orice, Dar cel mai mult şi cel mai des, să-Ţi mai explic nu are rost, În viaţa lui, pân’ la deces, de mii de ori moare de prost, Dar bai nu e, să îl deştepţi, de-ajuns e imnul naţional, Că-n rest, Părinte, să mă ierţi, totul îi pare-n timp normal, De aia-Ţi spun, chiar mort de prost, puteai să-l laşi la infinit… Îi curmi Tu viaţa fără rost, taman când s-a obişnuit! Valeriu Cercel
Desen de Gheorghe Bejenaru
EPIGRAME DIN LITERATURA LATINĂ Selecţie DIN EPIGRAMIŞTII LUMII ( mică antologie a epigramei străine) Autor: Aurel Iordache INSINUARE?! Despre fata ce mi-e dragă, vorbesc unii pe furiş, Cum că seamănă cu-Atena... E de rău sau e de bine?! Vor cumva să mă flateze? Vor să-şi bată joc de mine? E zeiţa-nţelepciunii, dar se uită cam ... cruciş.
CADRAN SOLAR (Unui năsos) Când ieşi prin soare, nu-nţelegi prea bine De ce se ţin atâţia după tine: Peste cadranul gurii tale, nasul Le-arată tuturora... cât e ceasul Marcus Ulpius Traianus, 98-117
VRĂJITOAREA Iubita mea e-o vrăjitoare: pe toţi ia pus la punct în viaţă; Amicilor s-arată şchioapă, cu nasul lung şi cu albeaţă; Pe mine, fiindcă mă iubeşte, mă-nvăluie doar cu privirea Şi-o văd întocmai cum îmi place... sublimă ca desăvârşirea. Lucretius (Titus Lucretius Carus), 98-55 î.de Ch.
(Împărat roman)
POET ŞI ... POET Poeţi de-o viaţă, însă ce destine! Luând chiar faima voastră ca model, Prea mare-i satul nostru pentru tine, Iar ţara e prea mică pentru... el.
POEŢII Tu ne-ai dat o cărticică. Nouă ani s-o scrii ai stat. Şi n-am profitat de dânsa fiindcă s-a epuizat. Concurentul tău la glorii scrise într-un an sau doi Un volum cu mult mai mare şi cu mult mai multe foi. Îi stau cărţile-n vitrină şi-i mai mulţumit, s-o ştii, Că de ele-or să profite generaţii de... scrumbii. Catul ( Calus Valerius Catullus), 87-52 î. de Ch.
CERTITUDINE Când vei muri – să mori e inerent – Spre groapă te-or boci mergând cu toţii... Vrei să te plângă sincer şi nepoţii? Nu le lăsa nimic prin testament.
FOAMEA La această masă-ntinsă, parcă sunt în Paradis... Văd pe taleru-mi din faţă o naiadă ca un vis. Să nu-mi pui în el bucate, vreau sub pleoape-n veci s-o-nchid Foamea inimii, de-mi satur, pe cealaltă o desfid. CONSTANŢĂ Într-o cască ostăşească, doi hulubi frumoşi, vioi Şi-au clădit simbolic cuibul... Dragoste fără... război?! DILEMĂ Vinul, baia şi femeia - căile pierzării grele... Dar gândeşte-te o clipă: ce-ar fi viaţa fără ele?! MISOGINISM E un trandafir femeia, şoaptă de parfum divin... Ia-l să-ţi parfumeze viaţa şi, pe loc, ai dat de... spin. Petronius (Caius Petronius Arbiter), 20-66 , scriitor latin, trăieşte în timpul împăratului Nero. LUI AVITUS Citind aceste versuri, găsi-vei printre ele Şi bune şi mai slabe, şi foarte multe rele; Avitus, eu ţi-oi spune, cinstit, nu pe departe Că doar aşa, nu altfel, se poate scrie-o carte! Marţial
UNUI POET Poemul ce-l reciţi acum E luat din propriul meu volum, Dar îl reciţi aşa de rău Că-ncep să cred că este... al tău. MAI ŞTII?! Patru prietene-i muriră... O ursită, cred, l-apasă, D-aia-l prezentai soţiei Şi-l invit mereu la masă. FĂRĂ GRIJĂ Trei dinţi aveai în faţă, gălbiori, Dar ţi i-ai rupt tuşind de două ori; Acum eşti fericit: chiar de te-astupă, O nouă tuse n-are ce să-ţi rupă. GREŞEALA PĂGUBAŞULUI Pe un amant, surprins în pat, Deşi tot nasul i-a mâncat, L-a prins din nou şi-a reflectat: – Desigur că e vina mea... Amantul nu mai revenea, Dacă-i mâncam... ce trebuia. Marţial, Marcus Valerius, 40-104
Arheolog de serviciu: prof. Mihai Haivas
PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE 8 MARTIE La mulţi bărbaţi e ziua-n care Mai pot femeii să-i trezească, Emoţii mari şi chiar mirare... C-au reuşit să-şi amintească! NOI VENITURI LA BUGET Propunem ca acest Guvern Să ia impozit în natură Din tot produsul brut intern Ce-i scos... din ce-am băgat în gură! LA INTRAREA ÎN UE
RECIPROCITATE
Cînd s-au decis de ne-au primit În cercul lor select, de sus, Au spus cu toţii: „Bun venit!” Şi România... s-a cam dus!
La griji, necazuri şi nevoi, Am tot primit, lăsaţi sudalma; E timpul să mai dăm şi noi... Că tare ne mănâncă palma!
INVITAŢIE - RECLAMĂ
ÎN TOAMNA VIEŢII
La Casa Brâncuşi de veniţi, Serviţi răcituri minunate Din toate, de care doriţi... Dar nu din Guvern, din păcate!
Omida, depăşindu-şi trista soartă Prin craci uscaţi cu frunza ruginită, Se străduie deşi-i aproape moartă, Să intre într-o… perjă stafidită!
FEMEIA
ÎN PRAG DE NOAPTE
Femeia-i slăbiciunea mea Şi-o ştiu şi alţii foarte bine, Fiindcă-ntotdeauna ea Îşi ia tăria de la mine!
A râs de un vecin vreo săptămână Ce-i despuiase soaţa-ntr-un ocol, Cum rupse fuga cu nădragii-n mână Convins că a văzut pe dracu’ gol!
FEMEILE SUNT FAVORIZATE
ÎI DOARE ŞI PE GUVERNANŢI
Din criza de pensionare – Luând în seamă deficitul – Bărbaţii ies mai greu, se pare… Că nu le scade doar venitul.
Ei ştiu că-s dări şi traiu-i dur, Dar prea îi acuzăm în grabă Că au un interes obscur Şi-i doare-n... ultima silabă.
INSPIRATE DIN VÂRFURI DE PENIŢE CLASICE Topârceniene CRONICĂ DE TOAMNĂ ,,S-a ivit pe culme toamna", Zâna „gogonatelor”, Spaim-aleşilor şi Doamna Prezidenţiatelor!
Eminesciene ROMÂNIA DEZAMĂGITĂ DE U.E. „Şi te-ai dus dulce minune” Şi-a murit speranţa noastră, Soarta ţări-i cam „albastră” În dorita Uniune! EMINESCU DESPRE POEZIA ACTUALĂ „A scrie versuri e uşor”, A spus-o Geniul... mustrător, Dar astăzi cred c-ar zice: crimă E versul fad, lipsit de rimă! SPERANŢE DEŞARTE Românilor, v-aţi păcălit: Salvarea ţării-n U.E. „Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem şi nu e!” CRED NUMAI ÎN DNA „Eu nu cred nici în Iehova”, Nici în Ponta, Dragnea, Şova, Nici în Udrea şi-Alinuţa, Nici în Klaus... ci-n Codruţa! Bacoviană DEZASTRU DEMOGRAFIC ROMÂNESC „În ţara asta plină de umor”, Dar ocolită zilnic de noroc, O undă de tristeţe-şi face loc: Puţini se nasc şi mulţi sunt cei ce mor!
GUVERNĂRI DEZASTRUOASE „Astfel turmă după turmă” Cu partide de corupţi, Vin şi pleacă, iar la urmă, Pantalonii-n fund ni-s rupţi! Minulesciene PĂCĂLEALĂ Pentru clipe de iubire, „Cheia ce mi-ai dat aseară”, Pe furiş, la despărţire, Falsă este, domnişoară! CELEI CARE MINTE „Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine”, Deşi mă-ndopi cu jurăminte, Dar poţi s-o faci şi pentru-o pâine: Te-am înşelat cu mult-nainte… Argheziene TESTAMENT „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte Decât un nume adunat pe-o carte”, Sperând că n-o să-i rupi autograful Şi s-o arunci la tomberon cu vraful. AVERTISMENT „Durerea noastră surdă şi amară” O veţi simţi netrebnici guvernanţi, Când revărsată peste-ntreaga ţară, Nu veţi scăpa, chiar oferind talanţi!
Mihai Haivas
PERECHI… PERECHI
GUVERNELE DIN UMBRA PENITENCIARELOR Cu demnitarii condamnaţi De organismul care-i cerne, De sunt puţin cosmetizaţi Se pot forma vreo trei guverne. PROSPECTELE UNOR MEDICAMENTE După ce sunt procurate Scumpe, de la farmacie, Pot fi lesne lecturate, Doar de cei de meserie! PEŞTELE DIN ACVARIU Îl preferi drept companie, Când soţia nu-ţi dă pace: Colorat e - cum se ştie Şi din fericire... tace! BĂTRÂNII CU PENSII MICI Cei incluşi în grupa care Leacuri caută-n spitale, Vor o pensie mai mare Şi pomeni electorale. NESIMŢIREA CELOR CU AJUTOR SOCIAL Chiulangii, dar buni de muncă, Invadând toţi primăria Şi primind pomana, spun că: „E mişto în România!” Aurel Baican
SCRIITOR DE DUPĂ GRATII În arest, băgat baronul, Vrând să iasă la liman Scris-a repede-un roman: „Cum se fură milionul”. GÂNDURI DE DIVORŢ Cu soacra nu mă-mpac deloc Şi spre divorţ m-aş duce glonţ, Că-n timp ce dânsa-i mare-n clonţ Ar vrea să fiu mai mic... în cioc! MINCIUNA COSTĂ În căsnicie o minciună Desigur, are şi un cost, Când declanşează o furtună Soţia ce te ia la rost. REMARCĂ Prietenul adevărat Loial, corect, neprefăcut, Exclus să fie cumpărat... Deja-i vândut! MINTEA CEA DE PE URMĂ... Atunci când s-a căsătorit, Ce-i fericirea a aflat Şi cugetând, s-a dumirit Că prea târziu s-a deşteptat. Dumitru Ivas
DORINŢA EPIGRAMISTULUI Vreau să fiu apreciat Şi să am – vă spun curat – Poante bune, fel de fel, Cum avea şi Păstorel!
CÂND NU AJUNGI LA STRUGURI... Spui, când nu ajungi la ţel: „Nici n-am vrut prea tare!” Şi nu recunoşti de fel Că n-ai fost în stare.
DESTAINUIRE TÂRZIE Când ne plimbam la asfinţit Prin parcul cel umbrit de tei, Pe loc te-ai şi îndrăgostit... De banii mei!
CÂINELE CARE LATRĂ NU MUŞCĂ Deşi cunosc părerea: „De latră nu te muşcă”, Eu îmi rezerv plăcerea Să-l ştiu cu lanţ la cuşcă.
UNUI CHEFLIU Mai ieri era bărbat frumos, Înalt, activ şi curajos, Făcând spre vârsta-a treia saltul, El bea vârtos, să pară altul.
CU O FLOARE NU SE FACE PRIMĂVARĂ Numai cu o floare, Mie mi se pare, Că devii un vraci Draga de-o împaci!
CONSTATARE Trăind la casă ori la bloc, Observ că viaţa nu stă-n loc Şi toate cele au un rost De eşti deştept sau eşti un prost!
VEZI PAIUL DIN OCHIUL ALTUIA Din ochiul altuia vezi paiul, Dar bârna ta din ochi n-o vezi, Fiindcă totdeauna crezi Că eşti perfect şi meriţi Raiul!
AMINTIRE Eram voinic şi fără teama, Cum este-un tânăr ce-i iubit, Acuma uit de ce-am venit Şi „treaba aia” cum se cheamă?
CALUL DE DAR NU SE CAUTĂ LA DINŢI Orice lucru ai primit, Nu-l lua la socotit, Nu-ntreba cât valorează, Doar intenţia contează!
FALŞI CREDINCIOŞI Pe orice cale o apuci, Îi vezi făcând şi mii de cruci, Şi chiar acel ce-ţi este rudă , Uşor te vinde ca o Iudă! Vasile Unguraşu
DACĂ TĂCEAI FILOZOF RĂMÂNEAI Tăcerea-n multe-mprejurări E socotită o valoare: Nu poţi greşi în exprimare, Nici acuzat că spui măscări. Georgeta Paula Dimitriu
FRIG ŞI GHEAŢĂ ÎN TRENURI Înspre sport făcând viraj, CFR-i de milioane: Pe culoare în vagoane, Poţi să faci chiar patinaj.
PENAL CU BANI EUROPENI Medelin, cel cu-o vioară Ce ar vrea să şi-o-nsuşească, Umblă cu „vopsita cioară”, Bani străini să tot ciupească!
DE SECOLE JAPONEZII FAC BAIE Ce atâta hărmălaie, Adevărul toţi îl ştiu: Şi la noi se face baie, Dar în vin sau în rachiu!
ŞOC LA CONSULTAŢIE Merg la doctor să-i explic Unde şi cam ce mă doare; Când mi-a spus de suma-n plic Am căzut brusc din picioare!
PROMISIUNE RUSEASCĂ PRIVIND TEZAURUL ROMÂNESC DE LA MOSCOVA Aur, că aveţi la noi, Nu e nici un echivoc: Vi-l trimitem înapoi Când aduceţi altu-n loc!
SPECTATORI PĂCĂLIŢI Artiştii n-au ureche muzicală, Iar vocea nu mai este importantă, Ajunge doar prezenţa mai dansantă Şi ţeapa, la sfârşit, e colosală!
CANDR ARE 6000 DE ANGAJAŢI ( Soluţie pentru tronsonul : Sibiu-Orăştie) De-ar veni cu toţi grămadă Şi-ar zidi câte-un pietroi, Găuri în autostradă Se vor umple... „unu-doi”. UNOR BĂRBAŢI DORNICI DE SEX Fluviul vieţii nu e paşnic: Foarte mulţi bărbaţi se bat Şi se luptă-adesea straşnic Pentru-n fund... cât mai bombat. ÎN JAPONIA SE POATE DORMI PE STRADĂ Chiar fiind cumva abulic Poţi să vezi, de eşti atent: Şi la noi se doarme-n public Nu pe stradă... ’n Parlament. Constantin Profir
ABSENTEISM PARLAMENTAR La şedinţe-n Parlament, Zici că a trecut taifunul: Prea puţini răspund prezent, Iar adesea... nu-i niciunul! STICLEŢI ÎN STOLURI Primăvara'ndat-apare, Păsări fac pe cer ocoluri, Ne trezim din hibernare Mulţi, în cap, cu zeci de stoluri. IDILĂ-N PARC Îi vezi pe-o bancă scrijelită Înghesuiţi ca doi nerozi: Ea veselă îndrăgostită, Iar el mai trist, gândind la plozi. Debut în epigramă: Elena Mândru
PĂSTOREL: POEZII MAI PUŢIN CUNOSCUTE
PASTIŞĂ - În genul Coşbuc Era la masă, la Agata. Toasturi, glume, gălăgie Şi toţi pe râs şi chef porniţi. Era atâta veselie, Că până şi Ririka, fata Cea mai tăcută şi serioasă Dintre convivii ameţiţi, Văzând că sunt plăceri pe lume, Gândi că viaţa e frumoasă Şi se dedă la glume. Pahar după pahar golea, Şampania cu gust sorbind-o. Eu nu ştiu cum o fi găsind-o, Dar, de ce-i da, ea tot mai vrea, Şi bea tot înainte, bea, Topind băuturica, Că pân'şi Dan se minuna, Vedea şi-a crede nu-i venea Că bea atât Ririka! Ce chef, ce râs, ce veselie! Un chef pornit, îl poţi opri? „O, Doamne, cât vom mai trăi Aşa mereu să fie!” Aşa-şi ziceau convivii toţi, Paharul închinându-l. De-acum, opreşte-i dacă poţi Şi de te lasă gândul. Bătrânul Dan a ridicat Înspre tavan privirea-i bună,
Dar totul are un sfârşit. Începi frumos, sfârşeşti urât, Căci doar pe lume nu-i nimica Etern, nici mai aşa, nici rău, nici bun. Şi-acuma ce să vă mai spun? S-a întâmplat, nu prea ştiu cum, Dar s-a-mbătat Ririka. SONET PE RIME DATE Amorul e otravă-ntr-o găluşcă, Holeră, ciumă, tifos, scarlatină, Iar nu cum scriu poeţii: mandolină, Căci Cupidon, dacă nu latră, muşcă. Decât amor, mai bine bea stricnină Şi, după ce vei da paharul duşcă, N-ai să te mai agiţi ca fiara-n cuşcă Sau ca febrilul fără aspirină. În Talpa Iadului sau într-o zână, În fond, e-aceeaşi brânză cu smântână Cu zâmbetul senin şi gând macabru. Dar dacă ştii să-i pui puţin piper Sub înstelatul bolţii candelabru, S-o guşti, dar cu surâsul lui Voltaire.
Greoi din scaun s-a sculat Şi după datina străbună, A zis: ,,Cât păr e-n capul meu, Atâtea sticle-aş vrea să beu, C-aşa e legea strămoşească: În cupe să-ţi îneci amarul! Şi-acum cu toţii sus paharul Şi-Agata să trăiască!" Autor: AL. O. TEODOREANU (Păstorel) Din volumul: PĂSTOREL - Epigrame şi alte rime vesele, Ediţie de RODICA PANDELE, Ed. Humanitas, 1997 Selecţie realizată de MIHAI HAIVAS
PRIETENI DIN STREHAIA
FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU CANDIDATA A venit la interviu Şi văzând-o chiar pe viu I-a şoptit pe-un dulce ton: Tot dosarul ţi-e… beton! UNUI AMANT FEROCE Gânduri nu avea ascunse Şi nici la femei oprire, La Dermato el ajunse, Că n-avea… acoperire! RISC ASUMAT PE PLAJĂ El socoate că nu-i greu, Un prilej n-ar vrea să piardă, Cu amanta lui mereu, Poate, chiar, să se şi „ardă”! O ASISTENTĂ PE CINSTE Dânsa este asistentă, Spun atât, doar n-o să predic: Dup-o analiză-atentă, Spun că-n dragoste e medic! EA TINERICĂ, EL GALANT Uşor fetiţa l-a sedus, Când bani în palmă el i-a pus, Iar bătrânelul, că-i de vină, E astăzi cu… penicilină! APRECIERE LA BAL O femeie e-un tezaur, Cu-aşa buze dulci de aur, Ea cu tine se distrează Până când te ruinează! Vasile Vulpaşu
HAIKU DE NOAPTE în valuri de fum ca o mireasă goală noaptea se pierde *** femeia plânge valul trece de gleznă tinereţea ei *** buchet de raze pescăruşul culege stele de gheaţă *** pe plajă moare secunda fericirii noapte albastră *** îl strânge lanţul în mijlocul pădurii lupii tac foamea *** din ape tulburi imperiul meu renaşte explozie gri
Any Drăgoianu
CAVALUL LUI VAL VULPOIUL ŞI VULPIŢA Demifabulă pentru Andutza Povestea mamaia Tiţa, Nepoţeilor, Andreea Şi zglobiului Gheorghiţă, Că vulpoiul şi vulpiţa Nu furau, pe vremea-aceea Şi nici nu mâncau ... cărniţă, Doar ciuperci de prin pădure, Iarbă, frunze, fragi şi mure! FABULA CUCULUI Într-un oarecare huci, O familie de cuci Stă pe-o creangă mâncând nuci. Zice cucului, o cucă, - Dă-mi te rog şi mie-o nucă... Vezi, de foame, sunt năucă. Cu orgoliul soţului Cucul spuse, privind şui: - Ba, mai pune-ţi pofta-n cui! Ţi-am tot dat şi-au râs de mine! Când mergi prin cuiburi străine. Mă înşeli şi mi-e ruşine! Ca nevastă tu nu ştii Să ai grijă de copii Şi faci multe... datorii! - Gata! Totu-i terminat! N-am nevastă, n-ai bărbat! Cum am fost, rămân... bogat! MORALA: Printre noi sunt mulţi bărbaţi Înşelaţi şi-ncornoraţi Care nu pot să se „rupă” Cum s-a „rupt” cucul de... cucă.
Dar vulpoiul, mai şiret Şi mai pofticios din fire, A-nceput de la o vreme, Pe furiş, încet-încet, Nimănui nedând de ştire, A fura, făr’ a se teme, De la ea şi din vecini Puişori, cocoşi, găini! De-atunci el şi-a lui vulpiţă Fură-n fiecare noapte Fără nici măcar s-o fiarbă, Ei mănâncă doar cărniţă, Nu beau apă, ci doar lapte Şi-au uitat să pască iarbă! Dar ieri-noapte, câinii toţi Prins-au pedepsind pe hoţi, Şi cu blana ferfeniţă Având colţi înfipţi în spată, I-alungară în pădure. - Chiar aşa, mamaie Tiţă?! - Uite-aşa păţesc, nepoată, Toţi acei ce vor să fure! MORALĂ: Dacă este printre voi, Unul care vrea să fure, Cum fura acel vulpoi, Alungaţi-l în pădure! VAL ANDREESCU
IN MEMORIAM Ioan Târziman 1934-2015 Profesiune: Medic primar. Membru al Academiei Libere „Păstorel” Iaşi. Membru al Uniunii Epigramiştilor din România.
Colegul şi prietenul Ioan a prins în acest început de an expresul spre Cenaclurile Eterne. Fie-i calea plină de lumină! SPAŢIU ŞI TIMP E dragostea un sentiment Ce doar în oameni se-nfiripă, Se-ntinde cât un continent Şi se restrânge într-o clipă.
ANALOGIA Ai surprize dacă omul Este comparat cu pomul Şi surprins tu bagi de seamă, Că nu-i om, ci este poamă!
DRAGOSTEA Mergând pe-a dragostei potecă, Azi se remarcă o distanţă: Iubind o parte ca-n romanţă, Iar alţii ca în discotecă.
APARENŢELE ÎNŞEALĂ Diva, mulţi ar vrea să spună, Nu-i ca Eva cea străbună, Astăzi dânsa vrea s-ofere Două silicoane, mere!
PREZENTATOAREA DE MODĂ Când ea pe scenă se arată Şi spectatorii o văd toată, O întrebare-ţi vine-n minte: Ce-nseamnă azi îmbrăcăminte?
MĂRTURISIRE DE GINECOLOG A spus credinţa populară Că meseria e-o brăţară. Deci eu consider, de aceea, Că meseria mea-i femeia!
ACTIVIST, DEVENIT OM DE AFACERI Cita, când el privea spre Est, Din „Capital”, din „Manifest”, Nu-i de mirare, astăzi „după” Tot capitalu-l preocupă!
REFORMA ARMATEI E cert că vom avea, se pare, Un număr mic de militari; Există-n schimb în compensare Armata de pensionari.
UNEI BIGOTE CARE A PĂCĂTUIT Atâtea clipe s-au topit, Precum în lumânare ceara, Cum oare de s-a rătăcit, De turma Domnului, Mioara?
UNUI MEDIC BALNEOLOG Nu imită, zău, confraţii… E original în rol: Nu indică operaţii, Ci te bagă… în nămol!
GINECOLOGUL CĂTRE ORELIST Noi am fost colegi mereu Să ne facem de folos, Ambii am trudit greu: Tu mai sus şi eu mai jos!
SPERANŢE DE PENSIONAR Trăindu-şi viaţa, ceas cu ceas, Un singur dor i-a mai rămas: S-ajungă undeva, anume, Să poată spune „Altă lume!”
Marţi… (u)şoare Iubitei Când te privesc în faţă, scumpa mea, Afirm şi eu năstruşnica idee Că-i mai uşor să mori pentru-o femeie, Decât, o Doamne, să... trăieşti cu ea!
Lord Byron, (trad. Aurel Iordache) În pragul transplantului Femei ce toată viaţa v-am iubit Iertându-vă greşeala şi minciuna, Aduceţi de urgenţă numai una Din inimile ce v-am dăruit!
Victor Macarevici
Geneză Înţelepţii-aflară cheia: Dumnezeu făcu femeia! Mai contează, oare, fleacul Că i-a dat ideea dracul?
Zeno Turdeanu Ce e femeia? O, răspunsu-i foarte greu! Însuşi bunul Dumnezeu Ţi-ar răspunde negreşit: Ce-am zidit… şi ce-a ieşit!
Aurelian Păunescu
Istoria unei invenţii Prea multe calităţi avea femeia Şi ne-ar fi fost prea mare bucuria, Nemeritată, poate, de aceea Se spune că s-a inventat... soţia!
Evoluţie Fetiţele, la vârsta lor, E clar că nu mai ştiu ce vor, Dar şi mai clar e mai târziu – Femei fiind, prea vor ce ştiu! Veron Ene Ioan Pop Cavalerism Misogină Când omul fuse gata să se-nece, Femeile l-au refuzat Nevasta lui ţipă sfâşietor În tinereţe, ca bărbat, Şi - înspre ea - s-au năpustit vre-o zece Şi din întreaga lui fiinţă Să-i dea, femeii, primul ajutor! Le poartă-acum recunoştinţă.
Mircea Trifu Forţe Căderile de ape-au forţă mare, Cum n-au avut pe vremea lor nici zeii! Dar, dintre toate, pururea mai tare A fost şi este... lacrima femeii!
Alexandru Devechi Ele Lacrimi de femei înseamnă Deseori şi prevestire: Când cer rochii, giuvaeruri, Plânsul lor îţi dă de ştire!
Eugen Albu Femeia Fiind din coasta noastră ruptă, Bărbaţi, o acceptăm oricum, Şi, pentru ea, mereu în luptă, Ne rupem coastele şi-acum!
Felix Glasser * * * Viaţa noastră de femei e-un chin! Toată numai griji şi complicaţii! Nu putem să mai dozăm bărbaţii: Unul e prea mult, doi prea puţin!
Giordano
Alexandru Devechi
„BOOKLOOK” –aşii Adami şi sărbătoritele Eve SONETUL SUPUNERII PIERDUTE În Biblii ni se spune că femeia Mereu supusă trebuia să fie Şi nu era doar vorbă pe hârtie; Făcea copii, mâncare, vorba ceea... Îţi suporta şi câte o beţie În pat, subtil, îţi aprindea scânteia Iară la mă-sa nu fugea cu cheia Când pumni îi mai cărai... aşa, să fie... Trecut-au vremuri însă cu toptanul Şi-acum femeia-i stirpe îngerească Noi? Nişte sclavi, trufaşi precum curcanul... Scăpare-ar fi, prin pronia cerească, Şi am putea chiar să refacem planul… Dar cin` mai ştie-n Biblii să citească!?
Mihai Batog-Bujeniţă RONDELUL FEMEII „JUCĂUŞE” Femeia ce se vinde La fel ca o păpuşă E veşnic „jucăuşă” Şi de bărbaţi depinde.
FEMINITATE (fabulă) Frumuseţe, fantezie, Fandoseală, farduri, flori, Fleacuri, flirturi, frenezie, Freamăt, farmece, fiori, Fast, figuri, frivolitate, Fente, farse, funduliţe, Faguri, fructe fermecate, Fluşturatice fustiţe… Frământare, filodorme, Flăcări, febră, fisc, foire, Fonduri, frăsuială, forme, Făt-Frumos, fii, fericire!
Eugen Deutsch DEZAMĂGIRE Cum am aflat răspuns la întrebarea: Ce veţi aduce visul cu-avioane? Vă spun, fiind cu gândul spre codane Când le apare-n suflete visarea. Văzând fetiţe dulci pe la balcoane, Încurajat de-a rătăci cărarea, Privesc, „încerc cu degeţelul marea” Şi-arăt spre buzunar că am bomboane.
Ca straşnică ghiduşă În paturi se întinde, Femeia ce se vinde La fel ca o păpuşă.
Ce-o fi-nţeles, dar una-n trap coboară, Uitând de lift o ia direct pe scară Că-n noaptea ce-a trecut cal alb visase.
Dar soţul când se prinde Că a rămas pe tuşă, O scoate-afar'pe uşă La alţii să „colinde”
Şi, iată, cât ai spune cinci sau şase, Mă pipăie la buzunar, suspină... Crezând c-a dat de cheia la maşină.
Femeia ce se vinde.
Vasile Larco Mihai Haivas
CONSTANTIN IURAŞCU-Tataia / In memoriam IUBEA UMORUL, POANTA, EPIGRAMA ŞI-ŞI MÂNUIA, C-UN ZÂMBET SUPLU, LAMA… Confidenţă Am strâns poantă lângă poantă Cu osârdie constantă Şi dorinţă incitantă – Uneori un pic pedantă – De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă. Combătând tendinţa toantă – Din păcate dominantă – De-a seduce vreo bacantă, A plecat dintre noi spre al Cu alura captivantă, nemuririi prag, unde îngerii la vamă Ce te-atrage-ntr-o locantă, vor deschide trista carte şi-or găsi o Evident exorbitantă… epigramă ce condamnă cruda moarte. Ne pare tuturor nespus de rău, în urmă a rămas în sufletele noastre un gol imens, care nu poate fi completat cu nimic. A fost un remarcabil inginer agronom, un soţ exemplar, un tată grijuliu şi un bunic sfătuitor, cu tolba plină de poveşti. A fost un om care nu avea astâmpăr, scriind cu talent şi dăruire cărţi de poezie şi de epigramă, fiind şi un foarte activ redactor de carte, amintind acum „Stirpea lui Păstorel”, trei ediţii. Parcă îl aud spunând,/Pentru-a noastră alinare:/Eu vă văd din când în când/Cum veniţi c-o lumânare! Stau, aştept de sub castan,/Răbdător şi în tăcere,/ Să vorbesc din an în an/Cu voi toţi la Înviere! Dar vom fi sub clar de lună/Fiecare dintre noi/Şi-om petrece împreună/Toată Viaţa de Apoi.
Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă… Însă sper că e picantă!
Membrii Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi
AUTOEPITAF LA INCINERARE SPUN TUTUROR, SĂ MĂNŢELEAGĂ CĂ SOARTA NU M-A RĂSFĂŢAT: PÂRLIT AM FOST O VIAŢĂNTREAGĂ IAR AZI SFÂRŞESC INCINERAT! CONSTANIN IURAŞCU-TATAIA Din ultima carte:
8 decenii şi juma’
Începuturile epigramatice ale lui Constantin Iuraşcu, supranumit Tataia, se pierd în negura vremii… „Stimulat de împlinirea celor 85 ani… m-am gândit să adun câteva din cele 5000 de catrene pe care le-am comis… şi pe care lumea le va judeca „sine ira et studio”. (Din 8 decenii şi juma’: Mărturisire) POST-SCRIPTUM E-adaos o mică postfaţă La cap de scrisoare, un moţ; Păcat că la propria-ţi viaţă, S-adaogi post-scriptum nu poţi!
TEZAURUL De câte ori auzi „tezaur” Gândeşti la diamante, aur, Deşi-i normal să definească Şi bogăţia sufletească.
DILEMĂ În ce afirm e-un iz funebru Dar vreau ca să-mi aleg un drum: Ori cel de muritor celebru Ori cel de nemuritor postum!
MEDITAŢIE DE TOAMNĂ Sub soare blând şi mângâios, de toamnă În vreme ce din mustul dulce gust, Văzduhul plin de funigei mă-ndeamnă Să caut timpul cel pierdut de Proust.
LA VÂRSTA A TREIA Ai prestigiu, prin etate Dar o implicare slabă Ce folos că ştii de toate Dacă nimeni nu te-ntreabă?! EVOLUŢIE FIREASCĂ Ca om, m-am dezvoltat deplin, Am fost pe rând şi consecvent, Şi-afemeiat şi misogin Iar astăzi sunt indiferent. DESPRE EPITAF Mi-a relatat un etnograf Că, românescul epitaf, Probabil şi-a aflat sămânţa În cimitirul din Săpânţa.
SCADE SECREŢIA DE HORMONI CU VÂRSTA Aud de câtva timp refrenul, Dar nu mă supăr, n-am motiv: Hormonii au cedat terenul Lăsându-mi creierul activ. "TOATE-S VECHI ŞI NOI SUNT TOATE" E-o constatare ce pe noi, Ne ţintuieşte magistral Că scriem epigrame noi Cu poantele lui Marţial.
CONSTANIN IURAŞCU-TATAIA
13.01.2015. Sala Muzeului Unirii din Iaşi. Membrii ALPI împreună cu domnul Mihai Caba, autorul volumului: Lespezi pe fir de legendă şi împlinire, la lansarea acestui volum sentimental-memorialistic.
29.01.2016 Colegiul „Costache Negruzzi” Iaşi. Membri ALPI la prezentarea revistei Meridian Cultural Românesc nr-4/2016. Eveniment organizat de doamna prof.dr. Luminiţa Cozmei
Un fericit câśtigãtor la bursã aflat în culmea succesului