Revista Booklook, Iași, nr. 42, 2017

Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaši

Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã Nr. 22/2017(42) Serie nouă

29.12.2016 Sala Eminescu a hotelului Traian din Iaşi. Membrii ALPI au participat alături de oficialităţi şi personalităţi ale Comunităţilor Evreieşti din ţară la sărbătoarea de Hanucha organizată de Comunitatea Evreilor din Iaşi, preşedinte domnul inginer diplomat Abraham Ghiltman. Cu acest prilej ALPI a dăruit Comunităţii un splendid aranjament floral format din nouă trandafiri galbeni simbolizând Hanukia.

Foto Rodica Rodean

15.01.2017 Prima şedinţă a Asociaţiei. Tematica şedinţei a fost dedicată Zilei culturii naţionale, implicit memoriei poetului Mihai Eminescu. Domnul ing. Mihai Caba a susţinut, cu acest prilej, un minunat recital

DE-AŞ AVEA De-aş avea şi eu o floare Mândră, dulce, răpitoare Ca şi florile din mai, Fiice dulce a unui plai, Plai râzând cu iarba verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind încetişor, Şoptind şoapte de amor; De-aş avea o floricică Gingaşă şi tinerică, Ca şi floarea crinului, Alb ca neaua sânului,

Amalgam de-o roz-albie Şi de una purpurie, Cântând vesel şi uşor Şoptind şoapte de amor; De-aş avea o porumbiţă Cu chip alb de copiliţă, Copiliţăblândişoară Ca o zi de primăvară, Câtu-ţi ţine ziuliţa I-aş cânta doina, doiniţa, I-aş cânta-o-ncetişor, Şoptind şoapte de amor.

Mihai Eminescu (1866) „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mailbmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim.

Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, Eugen Mihai Marinescu şi Nicolae Viziteu.

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

TEODORENII

SPRE PORŢILE NOPŢII (Recitindu-l pe IONEL) Păşind pe ULIŢA COPILĂRIEI, Venea un om din marile familii La braţ cu LORELEY, prin iarba gliei, Cu JUCĂRII subtile PENTRU LILY...

Grav, depăşind HOTARUL NESTATORNIC Prin DRUMUL sinuos ce-i ÎNTRE VÂNTURI, Mergea LA MEDELENI, încet dar spornic, Purtat de-un vis ţesut din legământuri... Îşi amintea, nostalgic, şi de CASA BUNICILOR, o ARCĂ a LUI NOE, În care UMBRELE veneau la MASA Cu-arome de gutui şi de aloe...

PĂSTORELE Din zări se-aude un ecou: “ALO, Aş vrea să îmi împărtăşesc aleanu’, Da-ntâi mă recomand – eu sunt AL. O TEODOREANU. Sunt gastronom şi-oenolog vestit PELIN DE MAI serveam la o agapă, Dar lui N. IORGA i l-am oferit Cu VIN ŞI APĂ.

Alături am aprins niscai TĂMÂIE, Căci pentru mine apa-i ŞI OTRAVĂ Deci m-am ferit de ea ca şi de râie Sau boala gravă!

N-am folosit în scrisul meu vreun truc, Am fost acid, caustic sau ironic, Semnând ca MĂSCĂRICIUL VĂLĂTUC Celebrul HRONIC.

Trecând de GOLIA, cu gând curat, Spre-a revedea pe FATA DIN ZLATAUST, Din epigrame, sare şi... mujdei, Am preparat mulţi mici, cam pipăraţi, Cândva-ntâlnită la un BAL MASCAT, Servindu-i INTER POCULA pe-acei Râvnea ÎNTOARCEREA ÎN TIMP, Mai rafinaţi. ca Faust...

De sus, din TURN, MILENA îi zâmbea Iar el, marcat de tainicele sorţi, Păşea grăbit şi nu se mai oprea Privind în zare spre-ale NOPŢII PORŢI...

Am împletit umorul meu cel fin Cu poante rare, pentru... podgoreni, Purtate-n zbor de BERZELE ce... vin DIN BOURENI. Pe umorişti, aşa cum mi-am propus, I-am... păstorit c-un strop de Ottonel Şi cred că de aceea mi s-a spus Şi PĂSTOREL!”

Eugen Deutsch

ZÂMBIND PRIMĂVARA…

APRILIE Baloane mari de spumă albă prin grădini (Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii) Stau gata să se-nalţe din tulpini Spre cerul primăverii…

Caisul nostru s-a gătit la poartă Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, Şi cu zulufi de floare la urechi, Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.

Pe strada mare, Ies flori înalte la plimbare În rochii de sezon, uşoare, Cu toate că-i o vreme aşa de schimbătoare.

Ah, fetele - şi mai ales cucoanele Când vine primăvara Sunt dulci şi colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheamă Clara, Fiindcă are Ochi albaştri tare, Şi gura ei cu rouge ca de coral Surâde vertical…

Un mic vârtej, copil al Nefiinţei, De-a curmezişul străzii rătăcit, Nebun în jurul lui s-a răsucit Să-şi prindă nori, S-arate bifurcat pe cer coada galbenă cu dinţii.

Departe, în azurul dintre Un şir subţire de cocori, O escadrilă de pe vremea lui Homer…

G. Topârceanu

DORM FLORILE Dorm florile uşor în plusul moale Al nopţii ce se mistuie şi moare, Iar licurii de rouă-n cupe clare Au scânteieri fugare de opale. Şi risipit în straturi şi în oale Norodu-ntreg de flori mirositoare Îşi profilează-n noaptea visătoare Conturul zvelt al trupurilor goale.

Un crin suspină-n somn; apoi se-nclină Extatic, în cascade de lumină Ce se scoboară blânde dinspre astre. Şi dintr-atâtea cupe-nlăcrimate, Aromele se-nalţă val, furate Dintr-un buchet suav de flori albastre.

B. Fundoianu PRIMĂVARA Primejdii dulci alcătuind sub gene, mi te iveşti istovitor de dulce cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară sub piept loveşte-n caldarâm o minge şi ziua pe trotuare se prelinge, lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii sărută-n creştet noaptea pe hotare Cocoarele revin din depărtare şi mor în primăvară ofticoşii...

N. Stănescu

APRILIADA Confesiune de 1 aprilie Iubita mea se dovedeşte De-o consecvenţă colosală: O zi pe an mă păcăleşte Şi-n restul zilelor mă-nşeală.

Mircea Trifu

Vis deşert Drept să fiu, mă-ncearcă îndoieli Şi-un impediment major discern: Cum să fim privaţi de păcăleli Când avem un astfel de guvern?

Constantin Iuraşcu-Tataia

1 aprilie Doamne, minunat ar fi, Cu aportul tău sublim Să avem în an şi-o zi, Fără să ne păcălim!

Nelu Ionescu-Quintus

Întâi Aprilie Din bătrâni orânduită, Ziua asta, realmente, Este ziua potrivită De luat angajamente.

Gheorghe Grosu

Întâi Aprilie De-ntâi aprilie bărbaţii Sunt în postură ideală: E ziua-n care-ncornoraţii Gândesc că-i doar o păcăleală.

Victor Macarevici

Marea păcăleală Obiceiu-i neaoş, românesc: Când pe faţă, când în mod subtil, Guvernanţii, toţi, ne păcălesc Zi de zi nu doar de-ntâi april'!

Ioan Fârte

Uneori scuzăm minciuna Minciuna sigur ar dispare, N-ar amăgi ca un copil, Nici farmec n-ar avea, îmi pare, De nu ar fi întâi april!

Georgeta Paula Dimitriu

Păcăleli, Păcălici, Păcăliţi Minte mică, lume slută, Cu atâta păcăleală, Toată ţara e făcută Din Păcală şi Tânjeală.

Arcadie Chirşbaum

De întâi aprilie Soţul crede că-l iubesc, Mi-l alint, îi spun "comoară" Pe întâi îl păcălesc, Iar în rest... îl trag pe sfoară!

Mariana Dobrin

Păcală şi economia de piaţă Păcală undeva-n judeţ Cu o tarabă a ieşit, Şi dând prostia mult sub preţ În două luni s-a-mbogăţit!

George Zarafu

Unui epigramist, de 1 Aprilie Din munţi în şesul infinit, Ecoul faptei mai răsună; Amice, azi ne-ai păcălit: Ai scris o epigramă bună!

Traian Gărduş

Păcală Eroul legendar Păcală E de-o valoare colosală: În spaţiul nostru mioritic, El este primul om politic.

Constantin Iuraşcu-Tataia

Arc peste timp PAGLIACCIO de George Topârceanu

RIDI... de Eugen Deutsch (cu rimele din “Pagliaccio”)

O zi nefastă m-a adus pe lume În veacul nostru de melancolie.

Durerea mea – prilej de bucurie Şi cugetarea mea – un lanţ de glume.

Deşi nu-s cunoscut de multă lume Evit „butoiul cu melancolie”; E drept, nu sar în sus de bucurie, Dar mă mai consolez cu faste glume.

Nu pentru biata-mi inimă pustie Şi nici de dragul gloriei postume Ci pentru voi am făurit, anume, Strălucitoarea mea filosofie.

Chiar dacă punga-mi este cam pustie Şi n-am speranţe mari nici în “postume” Nu-ncui umoru-ntr-un cotlon anume, Nici nu pretind c-ar fi filosofie.

Eu pretutindeni caut în viaţă Prilej de râs la fiecare pas Şi-adesea râd, sub fardul de paiaţă...

Căci el – umorul - mi-e amic pe viaţă Şi mă urmează, vesel, pas cu pas, Sfidând pe cei cu zâmbet de paiaţă.

Dar când tristeţea cată să mă prindă Mă-ntorc atunci cu faţa la oglindă Şi râd, nebun, de propriul meu nas.

Aşa nu las rugina să mă prindă, Privesc prezentul prin a mea oglindă Iar viitorului îi râd în nas!

POETUL de George Topârceanu

BALUL SONETELOR de Eugen Deutsch (cu rimele din “Poetul”)

Frumos ca un erou de melodramă, El se expune-n poze studiate: Profil… trois-quarts… din faţă… de la spate Şi tuturor surâde ca o damă.

Sosit la bal, la braţ c-o melodramă, Împodobit cu rime studiate, Ştiind că are în Olimp un „spate” Sonetul ia la dans o suplă damă.

Ştiu până şi vardiştii cum îl cheamă; A devenit o personalitate.

Cotidiana lui celebritate Ca un balon se umflă din reclamă.

De pretutindeni ai săi fani îl cheamă, Căci e un VIP, o personalitate Ce-a devenit de mult celebritate Făr-a poza în clipuri de reclamă.

Şi scrie… scrie… şi nimic nu şterge, Având mereu impresia că „merge” Şi că-ntr-o zi va cuceri Parnasul.

Cald sărutat, c-un ruj ce nu se şterge, De o sirenă ce nu ştie-a merge Dar zboară prin eter vizând Parnasul,

Zadarnic, totdeauna, la intrare, Cu politeţă i se taie nasul, Că-i creşte iar, din ce în ce mai mare!

Forţând cu brio magica intrare, Sonetul… la purtare-şi ia, brav, nasul Şi cere, elegant, un whisky mare!

POETUL Până-n zări se desfăşoară, Tot mereu sfidând aleanu’ Versul de umor ce-n ţară L-a lansat chiar TOPÂRCEANU…

Parfumat ca mici MIGDALE, Când mai dulci, când mai AMARE, Sau ROMANŢELE sprinţare Cu-ARMONII doar VESPERALE;

Vesel ca şi PARODIA Suplă şi ORIGINALĂ; Jucăuş ca RAPSODIA TOAMNEI, cea deloc banală;

Ca BALADA unui GREIER MIC, dar ce, sfidând INFERNUL IERNII ar râvni eternul Lâng-o arie de treier;

Antrenantă şi BALADA Pentru POPA DIN RUDENI Sau DUELUL din ograda Celor doi cocoşi vicleni;

Ca şi un POET măiastru Ce ÎN IAŞI vedea, prin soare, Câte-un COCOSTÂRC ALBASTRU Dedicându-i o SRISOARE;

Iute ca ACCELERATUL Sau un… CHIRIAŞ GRĂBIT, CĂLĂTOR voios spre satul Ce doar ieri l-a părăsit ;

Suplu ca un nor de FUM Concurând cu- …AEROPLANU’ Şi vestit ca un ALBUM Oferit de TOPÂRCEANU!

Eugen Deutsch

„1 aprilie este ziua care ne aduce aminte cum suntem în celelalte 364 de zile ale anului."

Mark Twain "Aprilie aşează spiritul tinereţii in tot ce ne înconjoară."

William Shakespeare "Aprilie este o promisiune ce trebuie ţinută de către luna mai."

Hal Borland "Aprilie este cea mai crudă luna a anului; ea face să răsară liliacul din pământul mort, amestecând amintirea cu dorinţa, stârnind rădăcinile amorţite cu ploi de primăvară."

T. S. Elliot „Vârsta poate fi păcălită numai la vârsta când, de fapt, vârsta nu contează.”

Paul Louis Lampert

FUNNY (HI)STORY… ROMA (I) EUGEN DEUTSCH ROMULUS ŞI REMUS

CEZAR

Când ROMULUS fu-n fine, înţărcat De-acea lupoaică, evident rapace, A început să facă doar ce-i place Spre a ajunge ştab într-un palat.

Când a dorit să treacă Rubiconul, Măreţul CEZAR aruncase zarul Spre a afla de-o să devină starul Ce poate declanşa… Armaghedonul!

Cum laptele, ştim, apă nu se face, Pe Remus, dintr-un foc, l-a terminat, Iar fapta asta l-a şi consacrat Drept un măreţ conducător tenace.

Îşi prezentase-ntâi, e cert, dosarul Ce arăta că este demn de tronul (Simbolic!) şi că nu-i de fel pionul Unui Senat ce îşi pierduse harul…

Deci, vrând s-ofere zonei noi destine Ca lumea să nu spună că e… ternă, Aplaudat, desigur, de mulţime,

Deci a trecut, lipsit de ezitare, Şi-a cucerit chiar Roma, temerar, Spre-a deveni acolo cel mai mare!

A scos-o – nu simbolic! – din cavernă, Întemeind, pe şapte mici coline, Cetatea ce urma a fi Eternă.

Iar după ce-a ajuns pe post de „far”, (Adică de Prim Consul – ce onoare!)

A declarat – zâmbind voios – : „Ce… zar!!”

ZEI ŞI… PLEBEI Romanii-aveau cohorte-ntregi de zei Ce nu erau deloc originali Ci-i imitau pe cei eleni, brutali, Şi care-aveau chiar toane de plebei.

Nici nu erau deloc fenomenali, Părând mereu în criză de idei; Doreau să aibă sute de femei, Neacceptând pe oameni drept rivali…

Dar cineva-i iubea acolo, sus – N-a fost vreodată vorba de secrete! – Deci forţele „celeste” au dispus Ca toate-acele falnice vedete Să stăpânească spre-un câştig în plus (!)

(Chiar pe vecie!) marile planete!

TRAIAN Imaginând COLUMNA sa, TRAIAN Se tot gândea la bravul Decebal, Cel care i-a croit un piedestal Pe care va urca an după an.

Apoi l-a… invitat (de ce?) la bal Pe-al Daciei erou şi căpitan, Chiar dacă îi era de fapt duşman, Şi-i prezentă alaiu-i triumfal…

La masă i-a propus un mic tratat, Scris cam în pripă pe un palimpsest, Pe care amândoi l-au şi semnat; Au ctitorit astfel (ce nobil gest!), Doar pentru viitoru-ndepărtat, O oază de… latinitate-n est!

MEMORIA EPIGRAMEI LA ALEGERI Un car cu proşti s-a răsturnat Într-un oraş destul de mare, Dar unde-anume s-a-ntâmplat Vom şti precis după votare.

UNUI LIDER LĂUDAT Te-au înălţat în slăvi? Se poate!

Nu e o laudă prea mare Uşor poţi face-un corp să zboare Când nu prea are greutate.

Nicolae Paul Mihail-Nicomah URMEAZĂ Azi traiul nu-i deloc decent Iar ţara e în criză mare, Dar n-am ajuns în faliment, Să mai avem puţin răbdare...

CALOMNIE Mai zice câte-un păcătos, Că şefii luptă pentr-un os.

Eroare! Adevăr zic vouă, Că osul ne rămâne nouă.

Mircea C. Dinescu RĂSPUNS UNUI ÎNDEMN Se cere-ades, chiar vehement, S-atac pe cei din Parlament Dar nu-i nevoie, dragii mei, Se-atacă singuri, între ei!

PARTIDELE DE OPOZIŢIE Că-s de margini sau de centru Se trudesc, occidental, Să producă beţe pentru Carul guvernamental.

Ioan Miclescu

ZVONUL Un călător neobosit Pornit în cursa buclucaşă În care altu-ar fi slăbit Dar el, din contra, se îngraşă.

NEPOTISMUL Strângând exemplele-n mănunchi, În tagma asta abuzivă, Mai orişice nepot e-un "unchi" În perspectivă.

Mircea Trifu AFORISM Din zori în noapte, tot o apă – Şi-n şirul zilelor la fel – Aleargă omul către groapă De iese sufletul din el!

UNUI LIDER LĂUDAT Te-au înălţat în slăvi? Se poate!

Nu e o laudă prea mare Uşor poţi face-un corp să zboare Când nu prea are greutate.

Nicolae Ghiţescu POEŢII Despre poeţi spunea, odată, Un mare critic, precizând, Că dânşii nu mor niciodată, Ci doar se nasc din când în când.

CREŞTE FISCALITATEA După felul cum trăim, Simt c-aşa nu se mai poate: O s-ajungem să plătim Ortul popii şi în rate!

Nicolae Nicolae

DIN DEPĂRTĂRI ŞI NU PREA… DEZAMĂGIRE La geam trubadurul repetă Acelaşi refren pentr-o fată Şi, după suflatu-n trompetă, Rămâne cu buza umflată.

IARĂŞI ALEGERI Iarna-ncepe să se-arate, Vântul bate de ne-ndoaie Şi, pe ape-nvolburate, Iarăşi se învârt gunoaie!

DECIZIE M-a răpus singurătatea Şi-asta-i hotărârea mea: Vreau să-mi caut jumătatea!

Mai aveam ceva în ea...

BÂTA E-o măciucă, pe-nţeles, Folosită ca sprijoană, Însă, vai, destul de des, Poate fi şi o persoană!

RECULEGERE Mă apropii cu sfială Lângă cripta unde zace: "Ce femeie ideală!"

Mai ales acum, când tace...

CERUL - definiţie Este locul sfânt spre care Ne rugăm să vină ploaia, Însă tot de-acolo-mi pare, Că s-a rupt cândva bătaia!

UNEI EPIGRAMISTE Te-ameţeşte, e faimoasă, Epigrama ei - spumoasă...

Poţi uşor să o compari Cu o... Grasă de Cotnari!

SUNT ÎN IMPAS! Cum să merg la ziua ei, Când o ştiu cât e de snoabă?

I-aş lua nişte cercei, Dar... ea însăşi e-o podoabă!

MĂRINIMIE Dacă-ai dat de vreun necaz, Nu mai scapi de zile triste Şi ai lacrimi pe obraz, Te aştept... să-ţi vând batiste!

LA ORA DE DIRIGENŢIE Îi pune profa o-ntrebare: - Ce-o să te faci când vei fi mare?

Răspunde fata, în argou: - Dar... mare pot să fiu din nou?

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE Sfinte sărbători păstrăm...

E şi-a limbii pomenită; S-o cinstim, dar să nu-i dăm Chiar cât poate să înghită!

ULTIMA DORINŢĂ Soacra mi-a cerut cuvântul Să-i promit, sub jurământ, C-o să-i pregătesc mormântul Pe o limbă de pământ!

RECOMANDARE CĂTRE AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ De vrei părerea să mi-o ceri, E unul care se distinge Şi-i potrivit la "Pompieri" Să-l încadraţi, că... bea de stinge!

NOUL PREŞEDINTE AL STATELOR UNITE, DONALD TRUMP, ÎI FACE DECLARAŢII DE PRIETENIE LUI VLADIMIR PUTIN I-am tot aşteptat cu anii Şi le-am fost mereu supuşi, Dar de-acum, americanii Vor veni cu tot cu ruşi!

Liviu Sergiu Manolache-Italia

MISTERE DIN INCREDIBILILE VREMURI CÂND NU ERA TELEFONIE MOBILĂ Oricât ar părea de ciudat, întâmplările din această bizară poveste se petrec în vremea când omenirea nu avea telefoane mobile! Fiindcă da, a existat şi o asemenea perioadă de neînţeles în istoria planetei.

Domnul, de fapt tovarăşul, Dan Irimia era inginer şi locuia cu familia într-un bloc aflat destul de bine plasat cam în centrul oraşului. Un oraş oarecare, cu profil muncitoresc, aşa cum erau mai toate oraşele în acea vreme. La cei aproape patruzeci de ani era un bărbat interesant pentru orice privire feminină, înalt, atletic, cu o figură de om inteligent, juca chiar tenis, deşi pe ascuns, şi avea unele apucături (acum le spune hobby-uri) absolut detestabile. Colecţiona timbre, era numismat şi chiar foarte preocupat de citirea şi înţelegerea textelor vechi. Oribil! Nici o femeie nu putea înţelege cum de este posibil să dai bani pe asemenea monstruozităţi. Nici chiar soţia sa Clementina, cât era ea de clementă şi chiar profesoară de chimie nu putea înţelege una ca asta. Totuşi răbda, fiindcă ce poate să facă o biată fiinţă raţională atunci când se confruntă cu absurdul şi întunericul lipsei de cultură? Face ca în această după amiază, merge la mama ei, doamna Caliopi, care locuia într-un bloc aflat peste drum. Acolo conversa în acel mod atât de plăcut şi elegant specific doamnelor intelectuale.

Legumeau câte o cafeluţă cu înlocuitori, excelentă pentru sănătate, dădeau pasienţe, ghiceau în fundul ceştilor, mai luau câte o vişinată de casă, mai spărgeau seminţe şi forfecau mahalaua, dar mai ales pe nemernicii de bărbaţi care-şi rupeau gâtul răsucindu-l după orice fufă cu pulpele dezgolite.

Madam Caliopi ofta, spunea că pe vremea ei aşa ceva era de neconceput şi că oricum, ea ca profesoară de menaj, n-ar fi admis un asemenea dezmăţ la ea în clasă. Orele treceau uşor şi, ambele se simţeau nişte doamne educate, cu principii şi perfect morale, nu ca... Doamne, iartă-ne!

Cât despre Ducu, băiatul lor, la cei doisprezece ani ai săi, acesta era un copil normal care se ducea la şcoală, exact ca şi noi la vreme noastră, cu acel sentiment că eşti sclav la galere, juca baschet şi mergea la olimpiade fiindcă nu se făcea ca tocmai el, fiu al unui inginer şi al unei profesoare, să nu reprezinte şcoala în competiţii. Nu prea a câştigat niciodată vreun premiu dar, ce-i drept, reuşea să treacă şi clasa fără nici o problemă serioasă. Prin urmare, o familie absolut normală şi de aceea devine aproape inexplicabilă seria de evenimente care a propulsat-o pentru o vreme în atenţia cartierului.

Era într-o după amiază mohorâtă de octombrie, doamna Clementina plecase la mama ei, iar domnul inginer era fericit fiindcă îşi cumpărase un mâner nou pentru uşa de la intrare, la rândul ei nouă, comandă specială, din lemn de brad. Foarte bucuros că nu mai era nimeni în preajmă pentru ca să-i dea indicaţii, se apucă şi-l montă. La sfârşit îl privi cu vădită mândrie. Era un mâner cu aspect baroc din imitaţie de aramă, care se rotea şi uşa se deschidea cumva maiestuos aşa cum văzuse el în unele filme. Mai avea şi o mică şmecherie, un buton pe care trebuia să apeşi şi numai după aceea se putea roti. Splendid! Încântat, inginerul plecă la muzeul de istorie unde un prieten de-al său, muzeograf, îl invitase pentru a-i arăta un înscris medieval, ceva absolut fascinant. Era convins că va avea o seară de vis...

Pe la ora nouăsprezece, ieşit de la ore, Ducu ajunse la bunica, răspunse diplomatic la unele întrebări despre cum fusese la şcoală şi declară că el vrea să meargă acasă fiindcă-i este foame. Dragostea maternă luptă puţin cu fericirea clipelor de tihnă şi învinse. Destul de nervoasă, doamna Clementina îl luă de o aripă, traversă, intră în blocul lor şi nu se mai opri decât în faţa uşii apartamentului, la etajul unu. Descuie yala, împinse de mâner, încercă să răsucească şi, nimic! Uşa rămânea mută la insistenţele doamnei. În două secunde aceasta trecu de la uimire la consternare şi, imediat, la furie! Era clar! Dacă uşa este închisă pe dinăuntru, Dan, soţul ei adică, este cu o curvă în casă şi îşi fac de cap! Îşi reprimă mugetul de mânie, dădu nişte pumni şi câteva picioare în uşă, însă mintea îi lucra cu viteza luminii. Cine să fie matracuca!? Imediat făcu nişte conexiuni şi o descoperi!

Era, fără nici un dubiu, coţofana aia de la trei, nevasta veterinarului, o aia care-i făcea zâmbre destrăbălatului când se întâlneau cu găleţile la gunoi. Îi ordonă copilului, care nu pricepea nimic dar, binecrescut fiind nu se băga în treaba oamenilor mari, să rămână la uşă şi dacă iese cineva cât lipseşte ea, să se pună pe zbierat. Apoi fugi pe scări la etajul trei. Şi uşa veterinarului gemu sub pumnii şi picioarele doamnei. Zadarnic însă! Din casă nu ieşi nimeni.

Devenea limpede ca lumina zilei. Boul de veterinar era la vacile lui iar scroafa de nevastă-sa se crăcea în patul ei, pe cearşafurile ei, cu măgarul, cu soţul ei deci! Simţi fierul înroşit al damblalelor pe la tâmple... Coborî şi luă la pumni, de data asta metodic, uşa de la intrarea în apartament. Adică, să nu cumva să creadă cei dinăuntru că e de glumă! Între timp, casa scărilor se umpluse de oameni ieşiţi să vadă despre ce este vorba. Imediat s-au lămurit şi au început să o sfătuiască de bine pe nefericita lor vecină. ― Madam Clementina, sparge, dragă, uşa cu toporul - propuse domnul Chiţoiu de la cinci, arătându-i doamnei toporul cu care fura lemne din parcul de vizavi. ― Să-i tai boaşele, madam, iar pe curvă să o scoatem pe stradă cu pipoaşca goală să vadă lumea ce poame strică şi casele oamenilor cumsecade, veni propunerea tovarăşului Sile, şeful de cadre al fabricii de

cuie şi caiele pe care-l părăsise nevasta acum cinci ani din cauza amantlâcurilor dumisale cu femeile de serviciu de la fabrică, cunoscute întregului cvartal. ― Uite, madam, am adus butelia, băgăm furtunu’ prin gaura cheii şi dăm drumu’ la gaze. După ce mor, aruncăm uşa în aer. Costel, un recidivist care în fiecare iarnă făcea rost de o condamnare ca să nu plătească încălzirea, dădea dovada certă a înaltei sale pregătiri în domeniu. ― Băi, tâmpitule, vrei s-o mierlim cu toţii şi să furi tu de prin case!?

Hai, sictir, golane! Doamnă, aruncăm uşa în aer în mod ştiinţific. Aduc io materiale, facem explozivul, un fitil din bumbac înmuiat în ceară topită şi în numai două minute uşa-i ţăndări! Domnul Gligore de la cinci, fost colonel de geniu, saliva de plăcere cu gândul la explozie. Între timp, doamna Cecilia de la şase dădu telefon la miliţie şi anunţă cu o voce panicată că se impune o intervenţie în forţă pentru un flagrant de adulter şi prevenirea unei crime triple. Apoi zâmbi satisfăcută! Îi va bate obrazul inginerului, când va fi scos cu cătuşe la mâini, fiindcă de trei ani de când era divorţată făcuse tot felul de zâmbre şi provocări ori de câte ori se întâlneau pe scară, iar el se făcea că nu pricepe, ceea ce a jignit-o nespus.

Ce-i drept, sosirea miliţiei, două maşini, patru oameni cu armele pregătite cu bastoane şi cătuşe, mai potoli entuziasmul celor care făceau diferite propuneri. Costel chiar dispăru ca un fum... Inclusiv doamna Clementina răsuflă uşurată. Era totuşi o uşă nouă, plus mânerul acela frumos... Ce dracu’, chiar nu se făcea!

Miliţia luă în răspunderea ei bătăile în uşă întărite acum de imperativul: „În numele legii, deschide”! Cei presupuşi a fi în interior ignorară cerinţele legii, aşadar miliţienii hotărâră că punerea în funcţiune a unui berbec se impune. Momentan, se retraseră pentru a chema întăriri. În jurul blocului se adunase acum întreg cartierul alarmat prin metodele clasice de marele eveniment care se producea la blocul N6. Prin urmare, mulţimea stătea cu sufletul la gură, făcea pronosticuri, gen tragedia de la Mayerling, fiindcă tocmai rulase filmul, sau ceva à la Ana Karenina, ori o crimă sălbatecă aşa cum se vede doar în filmele americane. Pe o simplă păruială nu paria nimeni, fiind vorba de nişte intelectuali, nu simpli muncitori la combinatul de fosfaţi. Astea oricum le vedeau destul de des când Mardare de la patru, măcelarul, îşi mustra nevasta şi fiica pe motiv de zburdălnicii prin vecini.

La un moment dat însă un vaier şi un fel de frig siberian cuprinse mulţimea de la coadă la cap. Calm, bine dispus şi zâmbitor, inginerul Irimia trecea printre oameni dorind să intre în bloc. Nu se prea mira de năvala care semăna cu cea de la parastasul de Sfântul Ilie când era hramul bisericii.

Credea că s-au adunat ca să afle dacă mâine se bagă crenvurşti la alimentara, ceva foarte normal şi obişnuit.

Ajunse destul de greu, dar ajunse totuşi, la uşă, privi oarecum nedumerit gura larg deschisă dar mută a soţiei, primi strigătul copilului: tatiiiii, ca pe o dovadă de iubire, apăsă pe buton, deschise uşa, o invită pe soţia paralizată să intre, apoi spuse din nou: „bună seara tuturor” şi închise.

Geamătul de dezamăgire rupse inimile întregii asistenţe. Se risipiră bodogănind precum că mai bine stăteau şi se uitau la telejurnal. Doar miliţia îi dădu o amendă Ceciliei şi un avertisment precum că dacă mai umblă cu zvonuri alarmiste ia trei luni la chiţiboaica, aşaaa, ca nimic! Disperată, biata femeie bău toată vişinata pe care o ţinea dosită pentru o seară romantică şi plânse ca proasta la televizor, exact când se dădeau informaţii despre vizitele de lucru ale Conducătorului, adică cel mai interesant punct al programului.

Nimeni nu ştie cum s-a derulat povestea în casa inginerului, dar nici nu poate fi interesant întrucât nu a venit nici o ambulanţă şi nici comisia de împăcare a blocului nu a fost solicitată. Deci, ca să fim sinceri, mult mai interesant măce-larul. Ăla, om, nu glumă! Însă ca un învăţământ peste vremuri: acum nu se mai poate întâmpla aşa ceva! Telefonul mobil rezolvă imediat întreaga nelămurire. Eheee, alte vremuri, alte obiceiuri...

Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Nicolae Vizteu-NeVe

Desen de Costel Pătrăşcan

ÎMPĂRATUL DE SERVICIU Doamna Gurnişt era uşor indignată: ― Poate aţi observat că, în ultima vreme, s-a răspândit o modă nouă, doamne iartă-mă. Tineretul se tatuează! Pe braţe, pe picioare, pe piept şi chiar pe ceafă. Am văzut, alaltăieri când am fost la coafor, o coniţă care avea nişte litere chinezeşti în jurul gâtului, ca un colier. Tuşul ăsta nu mai iese, poţi să te speli şi cu leşie... ― Ei, nu e chiar ultima modă. E adevărat că e mai răspândită ca în trecut, mai colorată, mai la vedere, dar era şi înainte. Şi tot atât de adevărat este că dacă te răzgândeşti, ai încurcat-o. Nu mai iese desenul decât cu cuţitul.

Boris Israelovici Glazpapier pare că ştie ce spune, dovadă un tatuaj cu patru puncte pe dosul degetului mare de la mâna stângă şi numele lui, scris discret cu litere kirilice, pe antebraţ. ― Nu-i aşa, doctore? Întrebarea mi-a fost adresată mie, aşa că sunt de acord cu Boris. Ba, mai mult, le spun că îmi amintesc de diverşi pacienţi care au vrut zadarnic să renunţe la un tatuaj. ― Povesteşte-ne cel mai interesant caz! sunt rugat. ― Cel mai interesant caz e de pe vremea când mă specializam. S-a prezentat la consultaţie, nu la mine, ci la profesorul pe care îl asistam, o tânără foarte frumoasă. Avea un tatuaj, hm, localizat aproape de părţile intime. Era un nume, Cezar. Scris elegant, cu înflorituri, o adevărată operă de artă, mai ales că fata, cum vă spuneam, era frumoasă foc. ― Şi de ce vrei să-l dai jos? a întrebat profesorul. ― Pentru că mă mărit... ― Şi ce dacă te măriţi? ― Păi..., mirele, cum să vă spun... Nu-l cheamă aşa... El nu e Cezar!

Pe scurt, profesorul i-a recomandat un chirurg plastician. Trebuia incizată pielea, cusută, pansată, o poveste întreagă... După vreo două ore, am văzut-o pe pacientă în sala de aşteptare. Era tristă, plânsă, părea debusolată... Mi s-a făcut milă de ea, aş fi vrut să o ajut, dar cum? M-am aşezat lângă ea şi am spus: ― Întotdeauna există o speranţă.

M-a privit uimită, cu un licăr de nădejde în priviri. Am avut o idee: ― Nu trebuie tăiat nimic, am spus. Dimpotrivă, trebuie adăugat! ― De adăugat? Dumneata crezi că mie îmi arde de glumă? ― Nici vorbă. Să mă explic. Cezar era imperator. Dacă deasupra se adaugă Napoleon, suspiciunea slăbeşte, iar dacă scriem şi Richard al III-lea devine chiar

interesant. Dacă mai e loc, pune-l pe Vlad Ţepeş, pe Ramses al II-lea sau pe regina Victoria. Ia-i în rezervă pe Darius şi pe Carol cel pleşuv şi eventual pe Ioan fără de ţară... Ce zici?

M-a privit cu un amestec de surpriză, mirare şi speranţă. Ideea era totuşi trăsnită, nu ştiu cum de mi-a venit... Dar două luni mai târziu am fost anunţat de medicul de serviciu că mă caută o pereche simpatică. Era tânăra cu tatuajul, însoţită de un domn elegant, care era probabil soţul ei. Amândoi veseli şi surâzători. S-au apropiat de mine, aproape m-au îmbrăţişat şi mi-au oferit cu recunoştinţă o sticlă de coniac Chivas Royal. După atâţia împăraţi şi regi, se potrivea. Nu? Dorel Schor

Desen de Andy Ceauşu-Israel

UNU' MOIŞE Sărbători liniştite - Monolog despre... bilanţul sărbătorilor Să vezi şi să nu crezi! – vorba mea. Anul acesta, am impresia că, prin ajutorul lui Dumnezeu, am trecut sărbătorile de toamnă, relativ liniştit. Ce-nseamnă la noi "liniştit"? Nu ceea ce înseamnă cam în toată lumea liniştit... Cu toate că adevărata linişte a cam dispărut în multe locuri din lume...

Dar la noi, noi obişnuiţi de ani cu incidente şi atacuri care se soldează cu sânge, felul cum au trecut anul ăsta sărbătorile, putem spune (cu puţină exagerare) că neam bucurat de o..."linişte pastorală"…

Linişte fără (prea multe) încercări de înjunghieri, fără (prea multe) puneri de material explozibil, fără (prea multe) rachete... Pentru noi – "fără prea multe" e chiar… foarte mult! În sens pozitiv, se-nţelege. La capitolul liniştii.

Dar, să nu ne înşelăm! Dacă "fraţii noştri" ne-au lăsat un pic să avem plăcere de sărbătorile noastre (oh, mi-e greu numai să-mi aduc aminte ce ne-au făcut în '73, de Yom Kipur!), nefiind chiar aşa de naiv să cred c-au făcut-o acu' pentru c-au devenit mai buni cu noi (ca şi noi cu ei!), trebuie să vedem cu ochii deschişi şi cu urechile astupate, că noi, noi singuri avem şi noi grijă să... nu avem linişte. Linişte?!

"Mapitom?"- Da' de unde? Noi ne facem singuri "davka" (dintr-adins) gălăgie. Dacă e sărbătoare, de-abia - să se urle! Copiii? Copiii nu trebuie opriţi de la nimic!... O fac de bucurie... Îmi spunea săptămâna trecută o vecină care se plimbă mult prin lume, că noi, israelienii, suntem printre cei mai gălăgioşi din lume. N-am putut s-o contrazic.

Principalul e că suntem printre cei mai...

Mamă, ce gălăgie ştim noi să facem! Mamă, cum urlă puradeii de parcă toată lumea e surdă! I-aţi văzut de Yom Kipur cu bicicletele? U-U-U... Şi n-ai voie să le spui nimic, că atunci încep şi părinţii lor să urle... Pe tine...

Ce fac eu? Nu "vusmaintate hot ghetin" – ce-a făcut tatăl meu, cum se zice, nu, că atunci cel puţin linişte era... Acu' îmi bag vată în urechi. Aşa cum fac fetele... să mă scuzaţi... Da' ele o fac doar o dată pe lună... Eu trebuie s-o fac de câteva ori pe zi... De dis-de-dimineaţa, până noaptea târziu... Asta este! "Ialdeihaareţ"! – odraslele ţării! Să fie sănătoşi! Copiii-s buni, da' părinţii... Să fie sănătoşi toţi la un loc ! Sunt ai noştri! Să se înmulţească!

Uite că şi aşa, au trecut anul ăsta sărbătorile cu bine şi cu – relativ – mai multă linişte! Să avem parte de o linişte adevărată, din toate punctele de vedere!

La anu' şi la mulţi ani!

Pentru conformitate (Şşşş! Linişte!)

Carol Feldman- Israel

Desen de Gheorghe Bejenaru

COLECŢIE DE MUŞATISME, MUŞATISME DE COLECŢIE • Cea mai tristă zi a iernii este prima zi de primăvară.

• Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.

• De multe ori, vrând să dai pe unul deoparte, îl împingi înainte.

• Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.

• Omul acesta a împlinit şaptezeci de ani de când mai bine nu se năştea.

• Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

• De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

• Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

• În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.

• Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

• O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

• Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

• De ce au militarii acte de stare civilă?

• Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu’ Mişu a fost numai fost.

• Prefer zâmbetul leal, zâmbetului perfid.

• Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

• Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

• Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

• Albina e satirică: înţeapă. Eu am umor: pişc.

• Geniile se nasc rar. În schimb, nu mor niciodată.

• Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.

• E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

• Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

• Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

• Nu spargeţi vechile statui, fiindcă de pe urma voastră nu vor rămâne decât socluri.

• Refuzul sincer e preferabil aprobării ipocrite.

• Singura viaţă viitoare în care cred este cea pe care o am de trăit.

• Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic.

• Decât să minţi bine, mai bine spune adevărul prost.

• Cea mai scumpă bijuterie a omului e mâna lui de aur.

• Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

• Dragostea. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

• Femeile nu înşeală, compară.

• În drapelul unei naţiuni flutură sufletul colectiv al neamului.

• Invidia vorbeşte cu buzele tivite.

• Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

• Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.

• O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

• Adevărul circulă numai cu fruntea sus. Când şi-o pleacă, a trecut de partea adversă.

• Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

• Când lupţi numai pentru tine, rişti să devii prizonierul tuturor.

• Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

• Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

• În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

• Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

• Amintirile unora se numesc remuşcări.

• Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.

• Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

• Ultimii ani din viaţă trăiesc din primii.

• Un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci.

• Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva.

• O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.

• N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

• Înainte de a vedea ce n-au făcut alţii, uită-te bine ce ai făcut tu.

• Protestează, dar nu cârâi.

Desen de Mihai Eugen Marinescu - MEM

„STRĂNUTURI”… ELITARE (epigrame de scriitori consacraţi) De poftiţi De poftiţi la nemurire Câtă am - o dau acuşi, Ca să cumpăr dragei mele O pereche de mănuşi.

Lui Guţă De zgârcit îşi pune Guţă, Când mănâncă, ochelari: Micile-mbucături astfel I se par grozav de mari...

Vrei să fii Vrei să fii Pallas Athena!

O, fetiţă, fii cuminte...

Tu ai pierde din frumseţe Dar n-ai câştiga la minte.

Epitaf unui leneş Doamne, piatra asta-i grea!

Dar nu-i grea că stă acuma Ea pe mine, ci-i grea numa' Că nu pot sta eu pe ea.

În somn În somn nici Cresus nu-i bogat cu tot tronu-i regal. Şi jumata' din viaţa lui cu Lazăr e egal.

Unui prieten La mâncare tu eşti iute, Dar la mers eşti cam lenos; Mâncă, cu piciorul, frate, Iar cu gura mergi pe jos!

George Coşbuc

Leoaica şi scroafa - "Ca mine-n toată lumea nu-i O mamă care s-aib-atâţi copii" Scroafa se laudă unei leoaice.

- "Ai mulţi - răspunde asta - unul eu, Dar e leu".

E vinul...

E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei?

Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei.

Unuia Nu faci efect! Nesimţitori Rămân cu toţii? Fii pe pace!

Când piatra cade-n mlaştină Ea nici un cerc nu face!

Mihai Eminescu

Stoicilor "Suprimi dorinţa şi nevoia moare"...

Dac-aş urma fidel pe filozofi, Să-mi satisfac nevoia de pantofi, Ar trebui să nu mai am... picioare.

Jonathan Swift, trad. de Aurel Iordache Motiv temeinic Nu vreau discurs la-nmormântare, Fii bun şi-o spune tuturor! Ţinui asemenea discursuri Şi ştiu sinceritatea lor!

Jules Renard, trad. de Aurel Iordache Caliţăţi trâmbiţate Bogată, cultă şi frumoasă Sunt calităţi cu-adevărat Nu când le trâmbiţezi la masă Ci, când eu însumi le... constat.

Clement Marot, trad. de Aurel Iordache

IARBA VERDE DE ACASĂ PRIMĂVARA TRANZIŢIEI NOASTRE E primăvară-n fiecare Căci verde este faţa noastră: Corupţia-i din nou în floare, Iar preţurile-ncep să crească!

Nicolae Zărnescu VICIOSUL Cu nechibzuinţă crasă, Vechiul său nărav nu-şi pierde: Nici măcar la iarbă verde Iarba dracului n-o lasă.

Titu Ionescu-Boeru

OLTENEASCĂ Foaie verde măghiran, Ea din Balş, el din Sudan, Că nici nu trecu un an Şi-l făcu muica oltean.

Mircea Ionescu-Quintus ÎNTR-UN PARC Flora: Iarbă, tei, castani.

Fauna: ... şi huligani!

Efim Tarlapan

ROMÂNUL, FRATE CU LA IARBĂ VERDE GRĂTARUL Cu purcel şi cu căţel, Când vine ziua de Rusalii Au ieşit iar în natură.

La iarbă verde ies vandalii Iarba-i doar un firicel: Şi după ce s-au stins cărbunii Restul e... maculatură!

Pe-acolo zici c-au fost şi hunii!

Viorica Găinariu Vasile Manole IARBA VERDE (PENTRU UNII) IARBA VERDE DE ACASĂ Au motiv să-şi lase-o urmă În iarbă draga mea, mereu, (Fie-n grup sau fie solo), Ţinea morţiş să mă dezmierde ; Ca s-arate că pe-acolo Era şi iarba mult mai verde…

A trecut cândva o turmă! Şi eu!

Miltiade Ionescu Eugen Deutsch UNORA CARE CALCĂ IARBA D-LUI IONEL TEODOREANU – DIN LOCURILE NEPERMISE AUTORUL VOLUMULUI "IARBĂ" Prinse-n mintea mea să fiarbă Un critic care-a savurat O-ntrebare, cred, firească: Volumul Iarbă, încântat, Tot călcând aşa pe iarbă, A exclamat cu voie bună: N-ar fi bine s-o şi pască?

-E bună!

Giuseppe Navarra Aurelian Păunescu

ZODIACUL BEŢIVILOR (ESEU ASTRO-LOGIC) Conform determinismului astral, cei care au darul beţiei ar fi guvernaţi nu doar de neveste, ci

şi de astre, care-şi exercită influenţa prin intermediul vibraţiilor planetare (nevestele sunt cele cu vibraţiile palmare!). Urmându-şi traiectoria pe sfera cerească, Soarele intră în fiecare din cele douăsprezece constelaţii, precum beţivul în crâşmă. Consecinţele se văd în următoarele caracteristici ale semnelor zodiacale: Berbec – bea cu încăpăţânare, încercând să se elibereze de frustrări. Plin de iniţiativă, este mereu primul care ridică paharul. Nu trebuie contrazis, mai ales după cele cinci pahare regulamentare, deoarece, nu-i aşa, e scris în stele...

Băutura norocoasă: coniacul. Zicala preferată: „unde bei şi unde crapă (de sete)”.

Taur – robust, nesofisticat, bea ca boul, cu găleata, până o ia pe arătură şi, în final, cade lat la pământ. Foarte loial băuturii: găseşte mereu pretexte să scape de vaca nebună de acasă.

Băutura norocoasă: vinul roşu. Zicala preferată: „ulciorul nu merge des la apă, ci în beci”.

Gemeni – veşnic ameţit, aerian, bea fără scrupule, până vede dublu. Comunicativ, mare amator de jocuri spir(i)tuale. Băutura norocoasă: ginul tonic. Zicala preferată: „ce-am avut şi ceam băut”.

Rac – sensibil, depresiv, retras, bea în reluare, cu tenacitate, ca să-şi înece amarul. În clipele în care nu e zgârcit, îi place să facă cinste (de obicei, se cinsteşte singur). Băutura norocoasă: şpriţul. Zicala preferată: „priveşte înapoi cu mânie şi bea”.

Leu – ambiţios, bea feroce. Lider înfocat al băutelor în grup, veşnic cu chef de chefuri, mereu în centrul atenţiei. Băutura norocoasă: spirtoasele. Zicala preferată: „bat-o focul, băutura”.

Fecioară – permanent nemulţumit, sceptic, bea cu oarece sfială, verificând mai întâi dacă paharul e curat, deşi consideră băutura un antiseptic eficient. Băutura norocoasă: lichiorul.

Zicala preferată: „drumul fără cotituri e mai lung”.

Balanţă – bea cu nehotărâtă măsură (fie pahar, stacană, fie damigeană), încercând să-şi menţină echilibrul. Băutura norocoasă: vinul alb. Zicala preferată: „de mâine mă las de băut”.

Scorpion – bea în vrăjmăşie. Este conştient că mahmureala se trage doar din beţie şi, ca atare, vrea să se răzbune. Foarte posesiv, se poate certa cu alt beţiv pentru locul în şanţ. Băutura norocoasă: votca. Zicala preferată: „nu lăsa pe mâine ce poţi bea azi”.

Săgetător – iubitor de excese, ajunge uşor la alcoolism. Trage bine la măsea, ştie mereu care săgeată indică drumul spre crâşmă, dar niciodată cel spre casă. Băutura norocoasă: rachiul.

Zicala preferată: „dacă băutură nu e, nimic nu e”.

Capricorn – adoră să deţină controlul, are simţ practic, bea cu ţapul până la ultima picătură (preferabil şi cu nişte capre alături). Băutura norocoasă: berea. Zicala preferată: „bea încet, dar sigur”.

Vărsător – liber de constrângeri, excentric, dornic de a experimenta ceva nou, amestecă băuturile, scurge toate paharele şi se îmbată până varsă. Băutura norocoasă: cocktailul. Zicala preferată: „toarnă, toarnă, frate!”

Peşti – fire de artist, adoră lichidele: ar fi în stare să bea o mare întreagă (un acvariu sau o piscină ar fi prea puţin). Superstiţios, nu pleacă niciodată la drum fără bani de băutură, dar preferă să bea pe datorie. Băutura norocoasă: ţuica. Zicala preferată: „beau, deci exist”.

Fie ca stelele să vă lumineze cărările de întoarcere!...

A consemnat astrologul de serviciu, Acvarius Mahmureanu.

Pt. conf., Violeta Urdă

ZÂMBETE CU OCHII MIJIŢI Senryu la vrac

manele la câmp ascunzându-se-n traistă un greiere

prăjina ruptă săritorul şi-a ieşit brusc din sărite

două molii stând pe-un sac de naftalină amor interzis

păduchele prins inima i s-a făcut cât un purice

ascultând cucul bătrânul ceasornicar tot mai ticăit

ciorbă de burtă după ea i s-a întors stomacul pe dos

o noapte în fân răsturnat pe o parte şi Carul Mare

cursele de cai vrei să pui rămăşag că n-am să pun pariu Violeta Urdă

plajă de nudişti – un moroşan dă cu cuţitu-n piatră

ultimul venit i-a venit mintea la cap dup-atâta timp Ioan Puiu Marinescu

amanţi încleştati al treilea cântat al cocoşului

ziua recunoştintei orbu-i pune câinelui o lesă nouă

alegeri din nou un candidat mincinos făcut afiş

câte-un cod galben pe zăpada proaspătă pipi de căţei

fulgere-n noapte – pe scena-n aer liber o tipă trăsnet

de Dragobete îmbrac din nou cămaşa cu urmele-i de ruj Petre Gârda haijin în spital numărându-şi zilele şi silabele muguri peste totrepet tratamentul de fertilitate Cezar Ciobîcă

PE ARIPI DE FABULĂ Lecţia divină (după o legendă de pe net)

Berbecul liberal Un berbec cu gură mare Şi-a făcut palat din stână. Şcoală, studii nu prea are, Dar, la oale cu smântână Sunt puţini cei ce-l întrec.

Cum şi le-a umplut, el ştie. Ştim şi noi cum se petrec Astfel de minuni. Magie?!

Eu mai bine zic: hoţie.

Abonat pe la parchet Cu dosare în penal : Ba cu banii la pachet, Ba terenuri cu scandal, Ba că-şi face el dreptate Când vreunul are-o vină.

Un berbec şi jumătate! Şi-are, dom’le, o maşină!

Epopee cu benzină! Însă tot n-a fost deajuns. Şi-a dorit cu fală mare Liberal să fie uns, Votat la parlamentare.

De când s-a ales cârlanu’, E-un curent îngrozitor, În cavoul lui Brătianu.

Răsucindu-se de zor, S-a făcut ventilator.

Ca morală ce să spun?

Când dictează gologanii, Un Brătianu nu e bun!

De ales, se-aleg golanii!

Un şoim semeţ, dar cam mofluz, Stătea pe creanga lui confuz Şi refuza cu-nverşunare Să-ntindă aripi ca să zboare.

Zadarnic toţi l-au îndemnat, De la sărman la împărat, S-accepte că a lui menire E zborul peste omenire.

Un înţelept trecând prin sat, Cu-o bardă creang-a retezat, Iar şoimul, într-un gest divin, S-a înălţat către senin.

Morala: Când a zbura îţi este greu, În marea-I bunătate, Dumnezeu Creanga-ţi retează şi-ntr-o clipă În umeri porţi din nou aripă.

Carmen Antoaneta Marcean

PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE RÎSUL NU DĂUNEAZĂ Putem spera să trecem de necaz Cu ce măsuri se iau spre-a ne susţine, Căci dacă lumea încă face haz, E clar că noi de rîs ne facem bine.

LA FESTIVALUL DE EPIGRAMĂ Epigramiştii demonstrează Că-n festival sunt toţi ca fraţii: Se pupă şi se-mbrăţişează Chiar pînă... află premiaţii. ÎI DOARE ŞI PE GUVERNANŢI

MOMENTUL CULMINANT

Ei ştiu că-s dări şi traiu-i dur, Dar prea îi acuzăm în grabă Că au un interes obscur… Şi-i doare-n... ultima silabă.

E chiar momentul vieţii tale cînd O jună blondă-n pat ţi se strecoară Şi a plăcerii sursă, tremurînd, Să simţi că-ţi dă speranţe şi... să moară.

POSIBILĂ SALVARE

GHICITOARE

Un car cu boi vînjoşi, nu pică Pe drumul prost – aşa cred unii – Uitînd că buturuga mică Va fi... salvarea naţiunii.

Deşi în tinereţe, fără carte, Succes la dame, fără vreun cuvânt Avea, la senectute stă-ntr-o parte Şi mai mereu cu nasul în pământ.

RECIPROCITATE

COMPENSAŢIE BĂRBĂTEASCĂ

La griji, necazuri şi nevoi, Am tot primit, lăsaţi sudalma; E timpul să mai dăm şinoi...

Că tare ne mănâncă palma!

Trăgând cu poftă fumul din ţigări, Resimte efectiv că mai calmează Nădufu-n care după lungi „flotări”, Finalul... nu se mai concretizează!

PROSTITUATA LA SPOVEDANIE

LA CONCURSURI DE EPIGRAME

Cu-aşa păcate să aspir Să fiu iertată-ar fi-n zadar; Dar m-am convins sub patrafir Că om cu har ca el... mai rar!

La cîţi participanţi se-nscriu mereu, Se străduie şi juriul − n-ai ce spune − Dar pentru premii, e destul de greu...

S-aleagă epigramele mai bune.

Dr. Psih. Gheorghe Bălăceanu

VASILE UNGURAŞU PRIVEŞTE DIN ZBOR INSTANTANEU RURAL Sunt fete ca un îngeraş Prin sat: frumoase şi dibace, Dar când ajung pe la oraş, O mămăligă nu pot face.

VEŞNICIA VORBEI Privind în zare, de pe munţi, Vezi oameni tineri şi cărunţi, Se nasc, iubesc, se trec ca vântul, Lăsând în urmă, doar... Cuvântul.

AMINTIRE PE LITORAL Vezi fete cu fustiţe din batiste, La mare-i cer senin, nu vezi un nor, Sunt şi băieţi cu feţele cam triste, Că nu au bani destui cât ele vor.

INSTANTANEU ESTIVAL E vară, mare, litoral, Şi apa unduie în val, Pe plajă fete în bichini, Privesc la ele mulţi... „rechini”!

IMPRESIE PE LITORAL Mă arde soarele din zori Şi până seara la culcare, Chiar mă şi frige, uneori, La fel ca preţul de cazare!

ACTIVITATE LA ŢARĂ E primăvară, iar, în sat, Bărbaţii toţi sunt pe tarlale: Pe la arat, la semănat...

Iar soaţele stau la taclale!

DESTĂINUIRE TÂRZIE Când ne plimbam la asfinţit Prin parcul cel umbrit de tei, Pe loc te-ai şi îndrăgostit...

De banii mei!

UNUI CHEFLIU Mai ieri era bărbat frumos, Înalt, activ şi curajos, Făcând spre vârsta-a treia saltul, El bea vârtos să pară altul.

UNUI PROTEJAT A fost întruna avansat, De când în firmă a venit, Dar nu ştiu cum s-a întâmplat Că pila iute s-a „tocit”!

UNUI ANUME SĂTEAN De ar găsi un bun client, Ar vinde tot din bătătură, S-ar vinde şi pe el, urgent, Să aibă bani de... băutură.

UNOR SOŢI Că nu se-mpacă, pasămite, Motivu-i că nu se iubesc Şi dorm în paturi diferite...

Ei doar la crâşmă se-ntâlnesc.

OBIŞNUINŢA UNUI SALARIAT Obişnuit, nu fie de deochi, În atmosferă furtunoasă, Prin delegaţie nu-nchide-un ochi...

Lipsindu-i cearta de acasă.

IDILICĂ Privesc de-un timp şi chiar îmi place De-o tânără cu vino-ncoace, Eu vreau ca să-mi înec amarul, Iar ea-mi arată... inelarul.

Din volumul: Priviri din zbor de Vasile Unguraşu

RARA AVIS ÎN BOOKLOOK „CURAT” NOROC! Cum am călcat într-un rahat cândva, M-au părăsit mai toţi căci, prea probabil, Mirosul mai era cum mai era, Norocu,- a fost, în schimb, insuportabil!

OPTIMISM Spune calm, Iisus în piaţă Celor ce pe cruce-l suie: Fiţi mai optimişti, că-n viaţă Nu-i nimic bătut în cuie!

PARALELĂ ISTORICĂ Ca patriot local, cu mult orgoliu, Tresar gândind la logica poveştii: Cum gâştele-au salvat un Capitoliu, Şi câinii-or să salveze Bucureştii.

FEMEIA-I POVESTE!... ŞI NU NUMAI! Femeia-i poezie şi poveste, Iubită, mamă, muză, stimulent, Iar pentru meşteri ca Manole este Un fier-beton extrem de rezistent!

MAYAŞII NOŞTRI Având câte-o masă, cu finii, cu naşii, La evenimentele familiale, Aud câte-o rudă vorbind cu mayaşii: „Mai ia şi friptură, mai ia şi sarmale”!

EVOLUŢIE Când soaţa mea era studentă, Săream pe geam, la ea-n cămin.

Mai sar şi azi, când nu-i atentă, Dar ca să plec, nu ca să vin!

HOŢI DE LEGENDĂ Meşterul Manole, judecând lucid, Şi-a zidit nevasta, tencuind firida, Pentru a-i ajunge, la întregul zid, (C-a vândut prea multă) toată cărămida!

GHINIONUL DE-A FI NOROCOS Acest enunţ, cu toată ironia, Îţi pune-n frunte ce ţi-e dedicat: Noroc – că te-ai născut în România Şi ghinion – că încă n-ai plecat.

O VEDETUŢĂ A SCRIS O CARTE Gen Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Bote, etc.

Vedete de la noi şi alte părţi Continuă mereu să ne uimească Fiindc-au scris cu mult mai multe cărţi Decât au fost în stare să citească!

EPITAF Aicea zace un bandit Ce bănci a spart şi magazine, A violat, a schilodit. În rest,... de morţi, numai de bine!

DE SĂRBĂTORI Admir ce e pe masa de Crăciun, Sarmale, lebăr, caltaboşi, jambon, Apoi, la loc, în frigider le pun, Să le admir şi de Revelion!

COLINDĂTORI ÎN PARLAMENT Primiţi, stimaţi aleşi, acest colind, Şi remarcaţi plăcerea, pentru noi, De-a-i admira pe-aceşti copii, pocnind, Din bici, într-adevăr, pe lângă boi.

MEŞTERII ZUGRAVI Îndemânarea lor e fără preţ Şi, c-o migală ca de Dumnezeu, Un secol au pictat la Voroneţ Şi tot pe-atât, la dormitorul meu.

Laurenţiu Ghiţă

04.03.2017 Salonul de primire al muzeului Mihail Kogălniceanu din Iaşi. Membrii ALPI ai Universului Prieteniei şi alţi invitaţi, aproximativ o sută în total, au participat la lan- sarea volumului: Jurnal de ştiri al dragei noastre colege Carmen Antoaneta Marcean.

Foto Rodica Rodean

05.03. 2017. Sinagoga Merarilor din Iaşi. Membrii ALPI au fost invitaţi de Comunitatea Evreilor din Iaşi la ceremonia de comemorare a marelui muzician şi folclorist Izu Got (Ionel Gotescu).

Foto Elena Mândru

12.03.2017 Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene Gheorghe Asachi-Iaşi. Şedinţa lunară a Asociaţiei, închinată Zilelor Femeii a fost deosebit de călduroasă spre deosebire de vremea ploioasă de afară.

Foto Elena Zanet

12.03.2017 Sala Eminescu, Grand Hotel Traian-Iaşi. Membrii ALPI au fost invitaţi de Comunitatea Evreilor din Iaşi la sărbătoarea de Purim 5777. A fost o seară memorabilă unde împreună cu oficialităţile şi conducerea Comunităţii ne-am bucurat de farmecul acestei mari sărbători evreieşti.

Foto Rodica Rodean

18.03.2017 Sala de protocol a Muzeului Unirii din Iaşi. Membrii APLI au participat împreună cu alţi invitaţi la evenimentul: Scriitori basarabeni (Emilia Bulat) organizat de Asociaţia Universul Prieteniei, preşedinte, doamna Rodica Rodean.

Foto Rodica Rodean

27.03.2017 Casa Corpului didactic Iaşi. Domnul profesor dr. Dumitru V. Marin împreună cu doamna prof.dr. Luminiţa Cozmei au organizat prezentarea revistei Meridian Cultural Românesc nr.7-8 în faţa elevilor şi profesorilor invitaţi. Un remarcabil succes.

PAGINA LUI DanTe

18.03.2017 Bucureşti, sediul COSR. Festivitatea de premiere a celor mai merituoşi reporteri sportivi pentru anul 2016. Colegul nostru Dan Teodeorescu (DanTe) a primit premiul întâi pentru întreaga activitate. Aici împreună cu Emanuel Fântâneanu, membru al AISP, iar în stânga Dumitru Graur, preşedintele APSR (Asociaţia Presei Sportive din România).

08.04.2017 Restaurant Moldova-Iaşi. Moment emoţionant la ceremonia de lansarea a volumului Paralele Olimpice scris de colegul nostru Dan Teodorescu. Talentata Carla Ursu (12 ani) a intonat Imnul României în amintirea tuturor sportivilor care prin munca şi talentul lor au adus glorie ţării.

Foto Rodica Rodean

Premiul obţinut de Dan Teodorescu şi mândria de a fi fotografiat de nepotul său Silviu.

VIZITĂ ÎN ISRAEL În perioada 31.03-07.04.2017 directorul ALPI a vizitat Ierusalimul timp în care a avut fericitul prilej de a se întâlni cu scriitori şi publicişti din Ţara Sfântă

În ambianţa rafinată a restaurantului Coloniei Engleze din Ierusalim, întâlnirea cu scriitorul şi publicistul Ivan Lungu a fost augmentată de prezenţa soţiei sale, doamna Silvia Lungu, dar şi de încântoarea lor fiică, doamna Simona Steimetz.

04.04.2017. Vestitul restaurant Abu-Gosh de lângă Ierusalim a fost gazda întâlnirii cu familia scriitorului şi publicistului Roni Căciularu, împreună cu soţia sa Fanny, dar şi cu fermecătoarea scriitoare Magdalena Brătescu, împreună cu distinsul soţ al domniei sale, Vladimir Brătescu.

09.04.2017 Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene Iaşi. Şedinţa lunară a ALPI s-a bucurat de noi prezenţe: domnul Ion Oprică, primar al comunei Tomeşti şi doamna Sofia Doina Gavrilă, o distinsă intelectuală care acum se ocupă ca voluntar de trupa de teatru Arlechino.

Foto Elena Zanet

09.04.2017 Domnul Ion Oprică, primarul comunei Tomeşti, prezent pentru prima oară la şedinţa ALPI, a dovedit că este un adevărat umorist, iar reacţia sălii a fost una pe măsură.

Felicitări!

Foto Elena Mândru.

22.03.2017. Sala de protocol a Muzeului Unirii din Iaşi. Asociaţia Universul Prieteniei a organizat lansarea volumelor: Robinetul şi Magia Haimanalelor scrise de dragii noştri colegi Ioan Mugurel Sasu şi Sorin Cotlaciuc. Un eveniment deosebit la care alături de mari personalităţi ale culturii ieşene au participat şi membrii APLI. Foto Rodica Rodean

Afişul concursului şcolar de epigrame organizat de Biblioteca Judeţeană Gheorghe Asachi Iaşi împreună cu ALPI având drept scop sărbătorirea Zilei Europei şi 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană.

VIZITEU ZGÂRIE RĂU Ţigara: una refuzată de condamnatul la moarte, că e… cancerigenă.

Bărbaţii mereu sunt tentaţi să pună mâna pe ceva ce nu e al lor, şi în special pe femei.

Ram uscat în arborele genealogic - femeie fără copil.

Putem trăi în viitor şi numai gândindu-ne cum va fi?

Pasărea nu ar face două parale dacă în loc de aripi ar avea… mâini.

Puterea iubirii îndrăgostiţilor se verifică… la saltea.

La barbut nu putem câştiga decât renunţând la acest joc.

Beţivul lucrează în două schimburi: barul de zi şi cel de noapte - consumator.

Cu cât iubeşti mai mult oamenii, cu atât se îndepărtează de tine mai tare.

Mutul şi-a luat seif aflând că tăcerea e de aur.

Artistul şi-a făcut un renume, tăind frunze la al criticului… câine.

Toată viaţa a fost în curbă. Nu s-a (auto)depăşit.

Aruncând vorbe urâte în vânt tuturor, se face eticii… dator.

Ics are milioane ca bancher, dar ca trăsături pozitive de caracter… e lefter.

Păsările Pheonix care se nasc din cenuşă, se hrănesc cu jar?

Eternitatea: o clipă din a infinitului timp.

Covor zburător: mijloc de transport fără schimbător de viteze.

Culmea jignirii: popa să lipsească de la slujbă şi totuşi, de enoriaşi să fie fluierat.

Când nu poţi dormi de grija banilor că nu-i ai, caută-ţi de lucru.

Nicolae Viziteu - NeVe

O DOAMNĂ LA BRAŢ CU POEZIA IRONICĂ SOLUŢIE DE SUCCES ÎN ALEGERI Pentru-a fi azi deputat Şi deloc chiar disputat, Stai şi-aştepţi, dar nu la hurtă, Cu dolari, pe-o listă „scurtă”.

FABULA ASINILOR Doi catâri, alene, cum trăgeau faetonul Îşi făceau reproşuri, de sudalme plin, Unul către altul, ridicând şi tonul Răscoliţi de patimi, răspândeau venin!

Tata - spune primul - Dumnezeu să-l ierte, Chiar asin de-a fost, m-a făcut c-o iapă!

Celălalt, de ciudă, a-nceput să-l certe: Iapa, mama ta, jalnică-i otreapă!

UNUI VISĂTOR Adeseori, faci drumuri lungi Spre o iubită neatinsă; La ţintă-ncet, târziu ajungi, Dar ce folos... lumina-i stinsă.

ACTOR TALENTAT DAR BEŢIV În roluri, aprig se încinge, La teatru , sala o aprinde, Apoi, în baruri el descinde Şi-acolo însă... bea de stinge!

PRAGMATISM FEMININ Nu mai cred nimic orbeşte, Şi ciulind urechea, rage iar cu ură, Chiar de se întâmpl-o dramă; Vreau să ştii catâre - poate n-ai habar Până când nu-mi dovedeşte Că părinţii-mi, ambii, de neam mare fură, Că-i bogat... nu-l bag în seamă.

Mama măgăriţă, tata armăsar! Însă tu sărmane, eşti o corcitură Cu-a ta mamă iapă, nu poţi fi catâr!

Iar răspunsul vine, printr-o frază dură: Dacă-ţi stau alături, ia-l ca un hatâr!

Morala: Nu ştim dacă cearta s-a sfârşit şi cum, Ori, din contră, hâra a-nceput să crească, Însă faetonul a rămas în drum...

Iată unde duce ţâfna măgărească!

AXIOMATICĂ De polemici iute scap Şi-argumente nu există: Când un prost e cap de listă, Lista este... fără cap!

RECOMANDARE Nu îţi spun aici poveşti, Nici n-aduc în vorbe-acizi: Bun de clanţă dacă eşti, Uşile, uşor deschizi!

AROGANŢA POLITICIANULUI Amici fiind, o transformare Observ la tine şi îţi zic: Ca senator, eşti mult prea mare Dar ca prieten... mult prea mic!

CRITIC LITERAR NEPROFESIONIST În cronici seci, usturătoare, Tu n-ai de fapt , nici pic de artă; Chiar „meriţi” şi o zicătoare: „ Că râde ciob de oală spartă!”.

UNUI POLITICIAN EXPIRAT Pe-un rang atât de-ameţitor A devenit un hoţ sinistru; Şi-n loc să fie-un viitor, Azi nu-i decât... un fost ministru!

Elena Mândru

HAIVAS MIHAI ŞI AI LUI PROZODICI CAI RONDELUL UNEI PATROANE Bănuind pe o cucoană, Când primi şi-o anonimă, Soţu-şi ia urgent la goană Şi-alte „drepturi” îi suprimă.

AUTOR DE VOLUME PROASTE Nu sunt supărat pe tine Când, citindu-te, îmi vine Dorul care mă usucă, Dor cumplit... e dor de ducă!

UNUI POET „LANSATOR” În toate cele patru zări, Cu surle, tobe şi fanfare, Mereu el face noi lansări, Dar fără vreo... aterizare!

RETORICĂ Dintre sute de volume Ce-s lansate, cam la hurtă, Câte vor aduce-un nume Într-un top, pe-o listă scurtă?

UNUI PSEUDOEPIGRAMIST Prea târziu, când şi-a dat seama Că îl lasă epigrama, Negăsind nici o ieşire, Şi-a ieşit nervos... din fire!

CÂRCOTELI O voce oarecare, foarte rea, A reuşit, de el , să spuie: Era poet, atunci când nu scria Azi scrie, însă, cred că... nu e!

OPINII DESPRE UN EPIGRAMIST Te-au citit şi iată drama: Orişicât ai încerca, Au decis că epigrama Evident, nu-i treaba ta!

Motivaţia-i este vană, Sentimentele-şi reprimă, Bănuind pe o cucoană Când primi şi-o anonimă.

Fără nici un fel de stimă, Cu-atitudini de patroană, Pe-angajaţi ea îi deprimă Printr-ozilnică şicană.

Vezi ce face-o anonimă?

RONDELUL ALEŞILOR Adoptă-aleşii aberaţii, Acumulând azi acuzaţii, Apoi, amante, aclamaţii, Aranjamente, aplicaţii.

Agoniseală, alocaţii, Active, acte, aspiraţii, Adoptă-aleşii aberaţii, Acumulând azi acuzaţii.

Arabi, anchete, altercaţii, Abuzuri, arme, agitaţii, Averi, absconse adnotaţii, Au apărare avizaţii.

Adoptă-aleşii aberaţii.

UNUI CONFRATE Când te pretinzi epigramist, Să nu-ţi închipui că sunt trist, Căci n-ai primit, venite-n valuri Şi premii pe la festivaluri!

Mihai Haivas

PERECHI… PERECHI

EXPLICAŢIE Vorbesc chiar singur, evident Şi asta încă de demult; Altfel, cum pot să mă consult C-un om, cred eu, inteligent?

POLITICIENII Sunt fariseii ce pândesc Şi-s gata, gata să te rupă, De ochii lumii se sfădesc, Iar pe la spate ei se pupă.

OCTOGENAR Când tânăr el era şi-n floare, Î-l atrăgeau doar domnişoare, Dar azi, vă spun, bătu-l-ar sfântul, Îl mai atrage doar... pământul!

BĂRBATUL CONTEMPORAN Fiind la multe priceput, Vrând şi nevastă pricepută, El, viaţa-n cuplu şi-a-nceput Cu o mireasă... începută.

BĂRBĂŢIE Un bărbat e-ndeplinit, Dacă s-a căsătorit, Dar e bine de aflat Că apoi e... terminat.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI Acest organ, ca-n orice stat, Emite legi şi normative, Dar de curând s-a constatat Că toate sunt facultative.

BĂRBAT ÎMBOLNĂVIT ÎN SPITAL Cu multiple tratamente, Medicii iar l-au salvat, Dar cu-atâtea asistente, Boli în plus el a luat.

LENEŞUL Deşi el nu e angajat Şi permanent se plictiseşte, La noi, prin lege-i protejat...

Doar omul harnic îl plăteşte!

REFLEXIE De nu ar fi nebuni pe lume, În special periculoşi, Nu am putea să ştim anume, Pe-acei pretinşi că-s sănătoşi.

BIOLUCERNA ÎN DIETA NATURISTĂ Erbaceea-n sănătate, Din vechime cunoscută, Dă mai bune rezultate...

Numai dacă e păscută.

CONDIŢIE SUFICIENTĂ Un bărbat căsătorit Poate fi şi fericit, Dacă ştie şmecheria Cum să n-afle nici soţia.

Dumitru Ivas

DESTĂINUIRE Retras din cauza uzurii Şi azi, când sunt deconectat, Regret c-am fost supus cenzurii Sforarilor plătiţi de stat.

Aurel Baican

DESZĂPEZIRE Cumplit a viscolit în ţara românească, Troienele chiar până la cuşmă au ajuns; Mă-nfricoşa stihia şi-n crâşmă stând ascuns, Aştept guvernul calm... să mă deszăpezească.

SOLUŢIA NOULUI GUVERN Cum graţierea e o datorie, C-o simplă ordonanţă de urgenţă, Reduce-nghesuiala-n puşcărie Şi face loc... la noua delincvenţă!

RIPOSTĂ La gestu-ţi care rău mă doare, Să nu te-nfurii iar să-ncepi, Îţi ripostez doar cu... o floare, Gingaşă, fină şi cu... ţepi!

DRUMUL VIEŢII Socoate omule de poţi Cam câte drumuri şi cărări Prin viaţă baţi cum facem toţi, Cu bucurii şi supărări.

Pe căi adesea neumblate Trecut-ai ape, văi şi munţi, Dar ai văzut că nu se poate Şi bătrâneţea s-o înfrunţi.

Frumoasă-i viaţa − când ziceai − Şi plină de neprevăzut, Ce vei trăi nici nu ştiai Că e acolo Sus trecut. Şi clipa bună şi năpasta, Ţi-o dete soarta şi destinul Ca să cunoşti pe lumea asta Şi bucuria, dar şi chinul.

INVOCARE Erou ce te-ai jertfit doar pentru ţară Şi-ai apărat-o-n crâncenul război, Te rog acum, când ţara stă să moară, Ridică-te şi dă-ne-o înapoi!

CONFESIUNEA UNEI NEVESTE Bărbatuʼ mi-i cam deocheat: De-o vreme dorul când l-apucă, La crâşmă are... dor de stat, Acasă are... dor de ducă.

Şi zile rele, zile bune, Ce trec cu zâmbet sau suspin, Doar când al vieţii soare-apune Le-ai vrea oricum, dar nu mai vin...

UNDE-I UNU' NU-I PUTERE Unde-i unu' nu-i putere, La furat, la strâns avere, D-aia avem noi permanent, Un guvern şi-un parlament.

O VARIANTĂ MAI BUNĂ Mihai Caba Să mai bea omu' de toate, Atât timp cât încă poate, Pentru el mai bine nu-i ,,Cinstea''-n amintirea lui.

Angela Pistol

BOTEZ Am zis că nu mai beau o picătură, Dar ce să fac, că botezat târziu, Preotul, împărtăşania pe gură, Mi-a dat-o cu vin dulce, profiriu.

De-atunci tot caut gustul să găsesc, Şi nu-i uşor, că după un pahar, Încep un altul, până ameţesc Şi numărul de sticle cu Cotnar.

Măi tată zic, ce-o fi avut cu mine, Părintele când m-a împărtăşit, Că eu cu gând la mierea de albine, Ung gâtul cu vin vechi, alb, odihnit.

Am autorizaţie să intru-n cramă, Cu verva unui bun consumator, Adun prieteni, fac la vin reclamă, Degust ce-i în pahar şi fac umor.

Iar preotul de are totuşi vină, Că mi-a servit nectarul de la zei, Îl iert, pentru că azi găsesc pricină, Să beau Cotnari şi să mă simt ca ei.

BLANC De pe muntele Mont-Blanc, Perspectivele sunt mari, Eu însă când beau un blanc, Perspectiva-i la Cotnari.

BAU-BAU Un Cotnar dacă îl beau, Simt cum se-ntăreşte vlaga, Nu am frică de bau-bau, Nici nu-mi trebuie viagra.

Mihai Constantin

LA VOTAREA UNUI PRIMAR DE SECTOR Domn' Primar, precum vedeţi, Strigă „Ura!” un sector; Vă asigur că aveţi Ura noastră-a tuturor!

UNOR FOTBALIŞTI BEŢIVI Nu i-aş acuza, în veci , Da'nţelegeţi-mi suspinul: Înaintea unui meci Dânşii merg să-şi facă plinul!

TABACHERA Un sipet mic, podoabă rară, Ce-n taină zilele îţi fură Şi-ţi vezi în fumul de ţigară, Sicriul în miniatură.

NEDUMERIRE De ce vor toţi s-ajungă-n Rai? De te gândeşti, acolo n-ai Nici foc măcar, să-ţi faci cafea Şi nici nu-i cald, când vremea-i rea!

UNUI ŞEF IMORAL Când, cu dreapta bei cafea Şi în stânga ai ţigara, Evident, se-ntâmplă-aşa: Pe genunchi... ţii secretara!

Georgeta Paula Dimitriu

GERUL ŞI POLITICA Gerul, de-l măsori atent, Are-n timp diversitate, Însă cel mai persistent Este-acel... dintre Palate!

ADAPTARE LA NOUA CRIZĂ DE ENERGIE Criza mare ce-o să fie Va impune, în mod cert, Alt consum de energie: Ţuică tare şi vin fiert.

GERUL ŞI HOŢII Iarna-i spaima tuturor, Geru-i sperie pe toţi, Dar rămâne-un colţişor Cu „cinstiţii” noştri hoţi.

OPINII ALE PROTESTATARILOR DIN STRADĂ Clamând iubirea pentru toţi, Guvernu-acesta e-o-ncântare Ce are însă, grijă mare Doar pentru el şi pentru hoţi.

FĂRĂ TAXE Taxa Radio şi TV-mpreună Anulate-au fost şi nu-i a bună, Căci aceste două instituţii Vor cunoaşte-amarul servituţii.

REVELION 2017 LA „BOIEROAICE” Seduşi de-a lor reclamă mai discretă, Am scos îndată banii din poşetă; Dar atmosfera zisă „boierească” A fost ca la o nuntă ţărănească.

O LUPTĂ-I VIAŢA Aleşii P.S.D. se zbat cu rost S-obţină Ordonanţe de Urgenţă, Visând la legi bogate în clemenţă, Ce pun pe cei penali la adăpost.

ZIUA NUMĂRULUI 112 Românii, şmecheri ca întotdeauna, Emit apeluri false-n băşcălie: Mesaje multe sunt... „doar ca să fie”, Jenant e că îi prinde cu minciuna.

CEASURILE PUBLICE Electricele ceasuri din oraş Doar ore-anapoda artă, De-ţi vine să te laşi chiar păgubaş Să vezi ce oră-i afişată.

URMĂRI ALE AJUTOARELOR SOCIALE TOT MAI NUMEROASE Aşteptând să cadă para ANTREPRENORUL DE LA I.M.M. Din copaci, la primărie, Mi-am creat o firmă SMART-INVEST, Vor vedea cum creşte ţara Chit că-n ţară nu am debuşeu; Ca o floare în pustie.

Chiar de asta n-am să mai pot eu: Constantin Profir Onorez comenzi numai din Vest.

Mihai Stancu

PUBLICĂM CU TITLU DE EXCEPŢIE, DAR ŞI PENTRU CĂ ARE UMOR, UN STUDIU INTERESANT AL COLEGULUI NOSTRU DAN NOREA STUDIU COMPARATIV ÎNTRE DOUĂ GENURI SCURTE – EPIGRAMA ŞI SENRYU A. Un scurt istoric al genurilor scurte umoristice A.1. Epigrama Din cele prezentate în acest material, epigrama este genul cu cea mai mare vechime a apărut în Grecia antică acum peste 2500 ani. Numele explică apariţia epigramei (în traducere “inscripţie pe”): inscripţie pe morminte, pe statui, pe arme. Dar adevărata afirmare ca gen literar a cunoscut-o în Roma antică, în special prin exponentul ei cel mai de seamă, Marţial.

Marţial – Perspective / Gemelus se însoară şi-o vrea pe Maronilla;/ Cu daruri o răsfaţă şi îi imploră mila./ Atât e de frumoasă? – Nici nu se pomeneşte! / Atunci cu ce-l încântă atât de mult? – Tuşeşte!

Marţial - Medic şi cioclu / Diaulus era medic şi cioclu s-a făcut./ Aceeaşi meserie o ia de la-nceput. În Evul mediu, Renaşterea a readus epigrama în atenţia scriitorilor. Genul a fost practicat de nume cunoscute din Italia, Franţa, Spania, Anglia, Germania, Rusia...

Voltaire - Epitaf unui papagal / E îngropat aici, devale,/ Un papagal. Vorbea curent / O zi şi-o noapte în taclale.../ El a lăsat, prin testament,/ Acest talent... stăpânei sale.

Un lucru ciudat la prima vedere este acela că, în prezent, epigrama este prezentă aproape exclusiv în spaţiile de limbă română – România, Republica Moldova, Banatul sârbesc, Bucovina... Explicaţia este că românul posedă, în măsură mai mare decât alte popoare, darul de a face haz de necaz. Optimismul, dorinţa de a petrece, ironia şi, mai ales, autoironia sunt atribute existente la români în cel mai înalt grad. Dacă germanii, unul din popoarele harnice ale Europei, dau de necaz, se pun pe treabă. Românii mai întâi fac haz şi pe urmă, dacă mai au timp şi chef (chef – iată un cuvânt polisemantic care spune totul), se pun şi ei pe treabă. Da, dar spuneţi-mi numele unui umorist renumit în literatura germană!

Mari scriitori români au înnobilat genul - Caragiale, Macedonski, Topârceanu. Dar cei care i-au adus popularitate au fost epigramiştii din prima jumătate a secolului XX - Cincinat Pavelescu, Păstorel Teodoreanu, Ion Ionescu-Quintus, Nicolae Crevedia, Ştefan Tropcea.

Generaţia de după al doilea război mondial a urcat epigrama pe noi culmi, aducând-o la nivelul de perfecţiune de azi - Mircea Trifu (cel care a înfiinţat Uniunea Epigramiştilor din România), Alexandru Clenciu, Nicolae Ghiţescu, Giuseppe Navarra, Stelian Ionescu, Sorin Beiu. Orice enumerare e nedreaptă, dar nu se poate fără. Cred că aţi observat că, în galeria marilor epigramişti, m-am ferit să nominalizez persoane în viaţă, deşi multe din ele (neutrul e bine folosit, avem şi femei valoroase) ar merita să figureze. În schimb, am ales marea majoritate a exemplelor de la epigramişti contemporani, având volumele lor în bibliotecă.

A.2. Robaiul Robaiul (la plural robaiat) este o poezie lirică persană cu caracter filozofic meditativ.

Ca structură, este alcătuită din patru versuri, cu rimă de tip a-a-b-a. A apărut în sec X, dar în următoarele două secole, reprezentanţii cei mai de seamă au făcut ca robaiul să intre definitiv în literatura lumii - Omar Khayyam, Saadi, Hafez.

Veţi spune: ce caută robaiul printre genurile umoristice? Citiţi catrenul de mai jos, scris de Omar Khayyam şi găsiţi răspunsul. Sus pe boltă-atârnă-n spaţiu ditai taur,/ altu-i poartă-n spate pulberea-i de aur... /Între-aceşti doi tauri, uite-mi-l pe-Allah,/ câţi măgari mai paşte-n iarba din coclaur!

A.3. Limerick-ul Limerick-ul este o poezie umoristică existentă numai în spaţiul englez şi irlandez.

Apărut în Evul Mediu, denumirea poemului provine probabil de la oraşul irlandez Limerick.

Are formă fixă: cinci versuri, cu rime a-a-b-b-a, cu o metrică rigidă, în care versurile 3 şi 4 au mai puţine picioare. La origine bazat exclusiv pe absurd, limerick-ul a evoluat, ajungând să atingă o gamă largă de teme: ironie, poantă anecdotică, grotesc, umor negru etc.

Cel mai celebru autor de limerick-uri rămâne poetul irlandez Edward Lear cu volumul “Cartea nonsensurilor”.

Iată câteva limerick-uri în original. Therewas an Old Man of Bohemia, / WhosedaughterwaschristenedEuphemia; / Tilloneday, tohisgrief, / shemarried a thief; / Whichgrievedthat Old Man of Bohemia (E. Lear) Therewas a youngfellownamedHall, / Who fell in thespring in thefall. / ’T wouldhavebeen a sad thing / Hadhedied in thespring. / But hedidn’t – hedied in thefall. (W. S. Gilbert).

A flyand a flea in a flue / Wereimprisoned, sowhatcouldthey do? / Saidthefly, «Letusflee!» / «Letusfly!» saidtheflea. / Sotheyflewthrough a flaw in theflue(Carolyn Wells).

După cum observaţi, e foarte dificil ca, în procesul traducerii, să păstrezi atât semnificaţia cât şi metrica. Dacă mai sunt şi jocuri de cuvinte, devine imposibil. La noi, puţini autori au abordat genul. Totuşi, am găsit câteva exemple.

Elena Malec / Era într-o vreme un lord/ Crescut la o şcoală-n Oxfórd / Dar are în ghete / Un iz de şosete / Crescut parcă-n brânza Roquefort.

Laurenţiu Orăşanu/ Era un sergent în Tunis / Cu haine de lucru închis, / Dar când şi le-a dat/ Jos, brusc, dintr-o dat', / Femeile-n cor au zis bis.

A.4. Senryu În Japonia, de-a lungul perioadei Edo (1600-1868), mari maeştri precum Matsuo Bashō, Yosa Buson şi Kobayashi Issa scriu versuri sub formă de tristih cunoscute în epocă drept hokku. Abia spre sfârşitul sec. XIX aceste poeme au primit denumirea, retroactiv, de haiku. Multă vreme, haikuul era o preocupare exclusivă a elitelor. Prin sec. XVII, oamenii de rând au început şi ei să scrie haiku, fără să respecte regulile de bază stabilite de înaintaşi. A început să fie descrisă, de multe ori cu umor, viaţa cotidiană şi natura umană, în locul naturii propriu-zise. Karai Hachiemon (1718-1790), care îşi publica propriile haikuuri sub pseudonimul literar Karai Senryu (în traducere “salcia de pe mal“), a început să culeagă aceste poeme, să le sorteze şi să le publice într-o antologie care, în timpul vieţii lui, a ajuns la 23 volume. Ulterior, în onoarea lui, tristihurile de gen au fost denumite senryuri. Iată unul din poemele scrise de Karai Senryu. Hoţul / pe care l-amprins / erafiulmeu.

La noi în ţară, cel care a impulsionat puternic apariţia haikuului a fost Florin Vasiliu, fondatorul Societăţii Române de Haiku. Ulterior au apărut şi în provincie cenacluri de haiku, cel mai important fiind cel din Constanţa. Nu trebuie omis aportul lui Corneliu Traian Atanasiu, care promovează cu succes haikuul prin intermediul internetului. În limba română, senryuri au fost publicate fie strecurate în volume de haiku, fie în câteva antologii, editate de Valentin Nicoliţov. Dar singurele volume de autor sunt “Zâmbete în stil japonez” de Jules CohnBotea, considerat în mod unanim maestrul incontestabil al genului şi, ultimul din listă cu voia dumneavoastră, “Ucenic la şcoala de senryu” de Dan Norea.

Iată un senryu cunoscut al lui Jules Cohn Botea. Sunt tare bolnav./ Voi lua medicamente / să mor sănătos !

A.5. Kyoka Aşa cum senryu este considerat un haiku umoristic, tot aşa kyoka este, pe scurt, o tanka umoristică. A apărut în Japonia prin sec. XVII. Are structura de silabe 5-7-5-7-7, mai exact este compus dintr-un tristih cu structură de haiku şi un distih final. Distihul aduce o întorsătură sau, în anumite cazuri, conţine o concluzie.

Iată exemple. Ryokan / Unii se sacrifică / pentru a elibera lumea / pe când eu ascuns / în coliba de ierburi / îmi cultiv trândăvia Jules Cohn Botea / Cu barca în larg / pe dâra de lumină / a lunii pline./ Totul ar fi minunat / dacă n-ar fi mâine... luni A.6. Alte genuri scurte Mi se pare interesant ca, măcar în trecere, să enumăr alte câteva genuri scurte, scoase de-a valma din memorie, fără o analiză critică.

Aforismul – Tudor Muşatescu Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

Distihul aforistic – Stelian Filip Iubirea ce mă strigă, din tinereţea mea O cânt abia acuma, când n-o mai pot avea.

Definiţia aforistică - Mihai Frunză

Ceai rusesc – Băutură foarte fierbinte; când temperatura ei scade la 40 grade, se numeşte vodcă.

Pilula – Ananie Gagniuc S-a plâns că, de un timp, soţul ei doarme neîntors. Neîntors acasă...

Aş adăuga un gen scurt umoristic, universal valabil – bancul, în ciuda desconsiderării din partea criticilor literari. Mi-a căzut în mână o culegere de bancuri evreieşti, care mi-au provocat nu numai zâmbete, dar şi aceeaşi plăcere estetică de care am avut parte la citirea unor poezii sau proze umoristice de calitate.

La capitolul Alte genuri scurte din alte ţări, prietenul meu din Chişinău, Ion Diviza, mi-a semnalat existenţa în Rusia a unui gen scurt foarte popular - poemul într-un vers, asemănător celui lansat la noi de Ion Pillat, dar cu tentă umoristică sau satirică.

Sunt convins că dacă scotocim bine prin India, Africa de Sud sau Brazilia, găsim genuri specifice de literatură umoristică în format scurt sau scurtissim. Mă bate gândul ca, în acest scop, să cer o bursă la Uniunea Scriitorilor.

B. Epigrama versus senryu B.1. Forma fixă Ca structură, epigrama este uzual un catren, cu rime de tip a-b-a-b (încrucişată), a-ab-b (împerecheată) sau a-b-b-a (îmbrăţişată), prima fiind uneori mai apreciată decât celelalte.

Sunt preferate versurile scurte, de maxim 10-12 silabe, drept care se pretează mai bine tipurile de ritm cu picior bisilabic, iambul şi troheul. La un vers scurt, dactilul, amfibrahul sau anapestul dau o primă senzaţie de aritmie. Versurile trebuie să aibă aceeaşi lungime, excepţie făcând cazul în care ultimul vers este mai scurt, cel mult jumătate din celelalte. Iată un exemplu: Ştefan-Cornel Rodean- Colectiv model / Luăm spre rezolvare câte una / Din sarcinile care curg întruna,/ Iar scumpa noastră şefă - toată stima! - / Ia prima.

Diferenţa esenţială dintre catren şi epigramă este umorul, poanta. Primele trei versuri pregătesc terenul, iar poanta trebuie să te izbească, în mod neaşteptat, în versul patru.

Structura epigramei de 3+1 a fost evidenţiată de multe ori, în epigrame de tip definiţie. Iată una dintre ele: Alexandru Clenciu – Epigrama / Trei versuri lin coboară panta, / Arzând mocnit ca un fitil,/ Spre-ncărcătura de trotil / Din care bubui-va poanta. Şi un exemplu de epigramă cu versuri scurte, care spune multe. Ştefan Tropcea – Tribunalul: Săli aglomerate/De împricinaţi;/Unii au dreptate, /Alţii... avocaţi.

Senryul are aceeaşi formă fixă cu haikuul - trei versuri cu lungimea silabelor de tip 5-7-5. Voi ignora aici controversele legate de diferenţele dintre silabele japoneze (onji), româneşti şi englezeşti, precum şi de imposibilitatea traducerii cu păstrarea metricii 5-7-5. Ce ne interesează pe noi sunt diferenţele dintre haiku şi senryu, oarecum paralele cu cele dintre catren şi epigramă.

William Higginson ne dă cea mai succintă definiţie “Senryu - Comedia umană”.

Edward Weiss susţine că un senryu este exact ca un haiku, cu deosebirea că subiectul lui are de-a face cu orice altceva în afară de natură. În “Akita International Haiku Network” se adaugă încă un atribut, umorul. Mai exact, un poem serios despre natură este în mod cert un haiku. Dacă are umor şi tratează natura umană, este cu siguranţă un senryu. Dar ce ne facem cu celelalte două combinaţii, poem umoristic despre natură sau poem serios despre natura umană? OnishiYasuyo spune: „Dacă cineva mă întreabă prin ce diferă senryu de haiku, îi spun că singura distincţie care poate fi făcută este numele autorului”. Aceasta înseamnă că, dacă autorul e cunoscut ca scriitor de haiku, poemele pe care le scrie sunt haikuuri; iar dacă e cunoscut ca scriitor de senryu, atunci poemele sale sunt considerate senryuri. Există şi voci (la noi Manuela Miga) care susţin că haikuul modern trebuie să includă senryul, cu alte cuvinte nu e cazul să ne punem problema dacă un poem este haiku sau senryu – toate sunt haikuuri.

Cum autorul, adică eu, trebuie să aibă şi el o părere, susţin aici liberul arbitru. Orice autor îşi poate defini un poem drept haiku sau senryu, după propriile criterii. Mai mult, orice cititor poate face acelaşi lucru. Iată, eu declar aici că următoarele poeme sunt senryuri, cu toate că autorii, la vremea lor, le-au denumit haikuuri. Matsuo Bashõ / În coliba mea / tot ce pot să vă ofer / e că ţânţarii sunt mici. Radu Patrichi / Faleza în zori -/ pescarii urmăresc pluta / eu răsăritul

În concluzie, iese în evidenţă o calitate comună a celor două genuri: fie catren cu versuri scurte, fie tristih de forma 5-7-5, ambele îţi pun inteligenţa la încercare - te obligă să spui multe în silabe puţine. Politicienii sunt invitaţi politicos să nu încerce abordarea acestor genuri.

B.2. Tipuri de umor Aici este, după părerea mea, marea diferenţă între epigramă şi senryu. Epigrama e ca o lovitură de măciucă, are un umor suculent, dacă e bine făcută te face să izbucneşti în hohote din prima secundă. Rareori sunt necesare două secunde, mai curând în Ardeal.

Senryul e ca o pişcătură de ţânţar, are un umor subtil, bonom şi uneori un pic acid, te face să zâmbeşti şi atât. Dacă e bine făcut, nu zâmbeşti în prima secundă, dar în a doua sau chiar a treia, cu siguranţă. Faceţi comparaţie.

Florin Grigoriu / Comunist bătrân -/ atât i-a rămas / vinul roşu. Nicolae Bunduri - Elena Udrea a vrut statuie în plină criză / Statuia ei va fi în centru / Pe cal - în stil monumental / Şi calul tot o iapă, pentru / ... economie de metal B.3. Tematici abordate Cum şi epigrama şi senryul au drept drept principal subiect natura umană, ambele încercând să creeze insectare umane, e normal ca tematicile abordate să fie identice. *Vremuri: Iulian Dămăcuş / În vârf de deal -/ românul înjură boii / şi tranziţia Gheorghe Bâlici – Demnitarilor / De vreţi s-aveţi urmaşi cinstiţi / Vegheaţi-le cu grijă paşii / Şi-apoi furaţi ce mai găsiţi,/ Să n-aibă ce fura urmaşii!... * Politică şi politicieni: Dan Norea / de pe afişe / cel cu nasul cel mai lung / a ieşit primar Eugen Albu - Politicieni de duzină: Din atâţia demnitari / Cu statut de tipi notabili,/ Sunt şi mulţi parlamentari,/ Dar mai mulţi par... lamentabili. * Beţivi: Radu Patrichi / Bătrânul spre poartă -/ căţelul fuge-nainte / la birtul din colţ. George Petrone - Unde duce băutura: Venind beat mort, în ziua de chenzină,/ Greşind şi uşa, ce mai tura-vura,/ Am nimerit, în pat, la o vecină;/ Deci iată unde duce băutura! * Vârsta a treia: Jules Cohn Botea /Nu merg la azil -/prea multă bătrâneţe/ şi asta se ia... Eugen Albu - După pensionare / Acum că m-am pensionat,/ Nevastă-mea şi soacrami spun / Să candidez ca deputat,/ Că de-altceva nu mai sunt bun. * Relaţii în familie: Dan Norea / azi, ca poet sunt / terminat - nevasta mi-a / păruit muza. Florin Rotaru - Epitaf pentru un medic ginecolog / Sărmanul om, puţin a mai trăit!/ Şi presupun că nu ar fi murit / De nu avea nevasta cam geloasă / Şi nu-şi lua de lucru pentruacasă. * Soacra: Cezar-Florin Ciobîcă/Ziua Victoriei -/o conduc pe soacră-mea/pe ultimul drum. Petru-Ioan Gârda - Salvamar ad-hoc pentru soacră / Sfidând al mării viu tumult,/ Pe frig, pe ploaie, vânt şi ceaţă,/ M-am chinuit extrem de mult,/ ...Că tot ieşea la suprafaţă. * Şcoala de azi: Iulian Dămăcuş: Şcolar silitor/desenează şi mănâncă/acelaşi măr.

Petronela-ValiSlavu – Consultaţii cu părinţii / Aflând că fata ei a încurcat-o,/ O-ntreabă mama, cu o gură mare:/ “Ce note sunt acestea, idioato?”/ Dar nu pe fată, ci pe-nvăţătoare! * Oportunism: Manuela Miga /Lampa-n fereastră/şi George nu mai vine -/e bun şi Gică. Vasile Larco - Moment prielnic /Abil e-oportunistul care / Găseşte, uneori pe-alese,/ Şi în portiţa de scăpare / O cheie-a marilor succese! * Soarta intelectualului: Şerban Codrin/Academia scoate /un post la concurs/paznic de noapte. Dan Norea – Carteziană / Profesorul, filozofând,/ Ne spune, cu un zâmbet trist,/ Că are-n viaţă doar un gând:/ “Eu meditez şi, deci, exist !” * Spitalul de azi: Cezar-Florin Ciobîcă / haijin în spital -/numărându-şi zilele / şi silabele. Sorin Olariu – Neurologul /Pacienţi cu fel de fel/De probleme neuro,/ Vin cu sutele la el.../ De dolari sau euro. * Poliţişti – miliţieni: Dan Norea / anunţ: angajez / poliţist pensionar / sa bată nucul. George Petrone - Epitaf unui miliţian / Inima-i, ce nu odată / I-a fost obştii de folos,/ A-ncetat de-acum să bată / Ca şi braţul lui vânjos.

Teme comune mai sunt multe – şomajul, conflictul între generaţii, şpaga şi corupţia... Dar prefer să închei cu o temă tratată la fel de bine de două persoane dragi mie, ambele trecute de 80 ani – optimismul în faţa bătrâneţii şi a bolilor. Observaţi cât de asemănătoare sunt cele două tonalităţi, cu atât mai mult cu cât cei doi nu s-au cunoscut şi nici

măcar nu s-au citit reciproc. Jules Cohn Botea M-a învins viaţa?/poate m-a pus în genunchi /dar nu-s la pământ. Sanda Ghinea - Aşteptându-l pe 2013 Iau pastile şi beau apă,/Asta-i “Noaptea de Ajun”…/Poate-s c-un picior în groapă?/Da! Dar am şi unul bun.

B.4. Mijloace artistice Situaţia se repetă, mijloacele artistice utilizate în epigramă şi în senryu sunt aceleaşi.

Motivul este de data aceasta al doilea atribut comun – umorul. Toţi umoriştii, indiferent de gen, apelează cam la aceleaşi mijloace pentru a stârni hohote sau măcar zâmbete. * Paradoxul: Ion Roşioru / Treceri la nivel -/ crucea Sfântului Andrei / plus alte opt cruci. Marian Popescu - Măria sa, femeia / Uite aşa, cât sunt de mic / I-am ajuns pân' la buric! / De-aş fi fost înalt, frumos,/ Ajungeam eu... şi mai jos! * Antiteza: Petru-Ioan Gârda / Mărfuri chinezeşti -/ românii se aşează / în şir indian. George Petrone - Postul Mare (Abordare dialectică) / Un canon anevoios, / C-un conflict (ades patetic) / Între sufletu-mi pios / Şi stomacul meu eretic * Elipsa: Grigore Chitul / inelul promis /deodată lacul plin/numai de cercuri George Petrone – Lui Constantin Iuraşcu-Tataia la împlinirea vârstei de 80 ani / El poartă-n spate, ca oştenii,/ Povara celor opt decenii;/ În faţă, de asemeni poartă.../ Dar s-o lăsăm mai bine moartă! * Omonimia: Ioan Marinescu-Puiu / Prieteni de mici -/ ea s-a făcut mare / şi el marinar. Laurenţiu Ghiţă –Marinarii / Ei sunt veşnic muşteriii / Unor bârfe de import:/ Îşi deosebesc copiii / După vorbă, ... după port! * Polisemia unei expresii: Ildiko Juverdeanu/ călcând strâmb -/ la vecina-n casă / ortopedul. Gheorghe Constantinescu- După operaţia estetică / Mi-a spus-o fără ezitare,/ Cu aroganţă şi tupeu: / "Iubitule, ce rău îmi pare,/ Dar nu mai eşti de nasul meu!" * Calamburul: Dan Norea/ un brad prost crescut -/ arată nordul unde / vrea muşchiul lui. Petru-Ioan Gârda - La botezul navei / Pe punte, muşii, cu toptanul,/ Primeau smeriţi pe frunte stropii,/ În timp ce însuşi căpitanul / Pupa la pupa poala popii. * Ironia: Constantin Stroe - Nunta de aur/mesenii moţăie/în ritm de dans.

Ioan Toderaşcu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc./ Nu c-o fac eu pe deşteptul,/ Dar, de cinşpe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / Să ia ţeapa care-i place! * Autoironia: Jules Cohn Botea La lampa de gaz/s-au scris capodopere/ cred cam să-mi cumpăr. Ion Diviza – Vânătoare de mistreţi / Fiindcă nu veneau godacii,/ Am tot băut sub toţi copacii,/ Când s-au ivit, râmând, vreo trei,/ Eram deja mai porci ca ei. * Pista falsă: Vasile Conioşi Mesteşanu / de ziua muncii - / lucrând şi peste program / câţiva mascaţi. Vasile Til Blidaru - La o pomană aristocratică / Deşi am fost şi eu mişcat,/ -Aşa e la jelanie-/ O lacrimă nu am vărsat.../ Din cupa de şampanie.

C. Autori cu fundul în două luntre După cum poate aţi observat din exemple, există epigramişti care scriu senryu şi invers.

Mă rog, invers ceva mai rar. Vreau să spun că există destui epigramişti care şi-au încercat condeiul în haiku-senryu, dar am întâlnit puţine cazuri în care cineva a scris mai întâi haikusenryu şi apoi a trecut la epigramă. Indiferent de ordinea abordării, aceştia merită enumeraţi: Ion Roşioru, Ioan Marinescu-Puiu, Radu Patrichi, Ana Ruse, Ion Diviza, Mihai Cucereavii, Eugen Deutsch, Elia David, Loredana-Florentina Dalian, Simona Dobrescu, Petru-Ioan Gârda, Grigore Chitul, Violeta Urdă...

Primul din listă cu care am discutat problema autorilor cu fundul în ambele luntre a fost Ioan Marinescu-Puiu. Mi-a dat câteva nume, dar le-am uitat, pe vremea aceea nu îmi erau deloc familiare. Deşi nu sunt sigur, cred că l-a pomenit pe Nicolae-Paul Mihail. În schimb, m-a frapat o altă afirmaţie: se trece foarte greu de la una la alta. Dacă scrii o perioadă haikusenryu, îţi piere inspiraţia pentru epigramă. Şi invers. Se pare că cele două muze nu se înghit deloc una pe alta.

Ei bine, au trecut şapte ani de atunci şi nu ţin cont de sfatul domnie sale, scriu în paralel şi epigramă şi haiku-senryu. O fac dinadins, am un alibi pentru faptul că le scriu pe ambele la fel de prost.

Bibliografie 1. Elis Râpeanu – Epigrama în literatura română, teză de doctorat, Ed. Dealul Melcilor, Braşov, 2001 2. Elis Râpeanu – Epigrama, un “strănut literar”?, Ed. Tipo-Man, Ploieşti 2013

Persius, Iuvenal, Marţial – Satire şi epigrame, Ed. Pentru Literatură, Bucureşti, 1967 Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane, Ed. Albatros, Bucureşti, 1974 George Petrone – Epigrame şi catrene epigramatice, Ed. Timpul, Iaşi, 2006 Eugen Albu, Gheorghe Bâlici, Dan Căpruciu, Ion Diviza – Cvadriga cu pegAşi, Ed. Pax Aura Mundi, Galaţi, 2013 7. Nicolae Bunduri – Secretele unui “GurăSpartă”, Ed. Twin Software, Braşov, 2013 8. Gheorghe Bâlici – O mie şi una de epigrame, Ed. Gunivas, Chişinău, 2013 9. Ioan Toderaşcu – Ariciul cu ţepi de alint, Ed. PIM, Iaşi, 2012 10. ValiSlavu – Despre şcoală, mai în glumă, mai în serios, Ed. Deva, 2014 11. Stelian Filip – Galaxia ochilor noştri, Ed. Eminescu, Bucureşti, 2008 12. Mihai Frunză – Dicţionar impertinent, Ed. Proilavia, Brăila, 2011 13. Jules Cohn Botea – Zâmbete în stil japonez, Ed. Verus, Bucureşti, 2011 14. Jules Cohn Botea – Senryu- Kyoka, un surâs în stil nipon, articol prezentat la Colocviul de Haiku, Constanţa, 2007 15. Valentin Nicoliţov, antologie de senryu – Zi de chenzină, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2012 16. Edward Weiss – Lecţii de haiku, publicate pe Wisteria Press şi republicate pe Romanian Kukai, precum şi multe alte articole publicate pe Romanian Kukai 17. Marius Chelaru - Biblioteca Haiku 18. Poeme participante la concursurile Romanian Kukai, Haiku Club şi Romanian Haiku, de pe site-urile păstorite de Corneliu Traian Atanasiu.

3.

4.

5.

6.

Desen de EdiMattes-Israel

FILĂ DIN ISTORIA EPIGRAMEI În toamna anului 1911 a avut loc aniversarea a 57 de ani a Teatrului Naţional din Craiova, director fiind Emil Gârleanu, iar secretar literar Liviu Rebreanu. Din Capitala României se urcă în acelaşi compartiment al trenului spre Cetatea Banilor - Craiova, scriitorii: Victor Eftimiu, Octavian Goga şi Ştefan O. Iosif. Pe la Slatina sau Piatra Olt, la una din ferestrele gării, probabil locuinţa şefului, o tânără femeie privea trenul şi-i urmărea plecarea cu melancolie. Şi-n ritmul roţilor, cu imaginea acelei tinere femei în suflet – cei trei scriitori, "am început să scandăm", scrie V. Eftimiu, poezia "Nevasta şefului de gară", apărută sub o triplă semnătură în revista Flacăra: Ducându-şi viaţa solitară, Un suflet trist şi visător, Nevasta şefului de gară S-a-ndrăgostit de-un călător.

Dar trenul a plecat şi-n goana Cu care monstrul a trecut În suflet i-a lăsat icoana Frumosului necunoscut.

De-atunci trec zile, nopţi de-a rândul Şi trenuri trec neîncetat Ea stă şi astăzi, aşteptându-l La geamul veşnic luminat. Şi trenuri vin şi pleacă iar Şi nu ştiu rănile ce-o dor.

Nevasta şefului de gară S-a-ndrăgostit de-un călător!

La un moment dat a venit în compartimentul celor trei, Cincinat Pavelescu care, ascultând "creaţia", propuse alt final: Şi trenuri vin şi pleacă iar Şi plictisită-ntr-un târziu, Nevasta şefului de gară A deraiat c-un macagiu.

Şi iată cum, în anul de graţie 1911, s-a realizat colaborarea a patru scriitori români, în trenul de Craiova.

REPLICI MAI INTELIGENTE DECÂT AUTORII "Niciodată în viaţă n-am învăţat ceva de la o persoană care a fost de acord cu mine."

DudleyFieldMalone, avocat american "La ce lucrez acum? Îmi pregătesc remarcile spontane." Winston Churchill "Este mult mai uşor să te lupţi pentru nişte principii decât să trăieşti după ele."

Alfred Adle, doctor austriac "Ca să vinzi un lucru, spune-i unei femei că e un chilipir, iar unui bărbat - că poate fi returnat."

Earl Wilson, jurnalist american “Sunt trei căi ca să te ruinezi: femei, jocuri de noroc şi specialişti. Cu femeile e cel mai plăcut, cu jocurile de noroc e cel mai rapid, iar cu specialiştii e cel mai sigur.” Georges Pompidou "Vreau un bărbat care să fie bun şi înţelegător. Cer oare prea mult de la un milionar?"

ZsaZsa Gabor "Indiferent ce lucru fac, femeile trebuie să-l facă de două ori mai bine decât bărbaţii pentru a fi luate în seamă. Din fericire, asta nu e greu deloc."

Charlotte Whittond, primar al oraşului Ottawa "Secretul unei căsnicii fericite continuă să rămână un secret."

Henry Youngman, violonist englez "Nu judeca un om după hainele sale. Judecă-l după ale soţiei sale."

Thomas R. Dewar, om de afaceri "Omul este singura creatură care refuză să fie ceea ce este." Albert Camus, scriitor francez "Progresul tehnologic n-a făcut decât să ne înzestreze cu mijloace mai eficiente pentru a regresa /psihologic/."

Aldous Huxley, scriitor englez "Un studiu cuprinzător, realizat de poliţie, arată ca nicio femeie nu şi-a împuşcat soţul în timp ce acesta spăla vasele."

Earl Wilson, jurnalist american "Oamenii raţionali încearcă sa se adapteze lumii înconjurătoare. Oamenii iraţionali încearcă să adapteze lumea înconjurătoare la ei înşişi. Este clar, deci, că schimbarea lumii nu poate veni decât de la oamenii iraţionali."

George Bernard Shaw, dramaturg irlandez "Alături de fiecare om de succes se află o femeie care spune că nu are cu ce să se îmbrace."

James Stewart, actor american "Visul american este să faci bani şi să reuşeşti în viaţă.Visul italian este să te naşti cu un tată bogat."

Matteo Molinari, actor si publicist italian "Banii nu aduc fericirea, dar fiecare vrea să se convingă de asta pe cont propriu."

Zig Ziglar, publicist american "Angajaţii care muncesc stând jos sunt mult mai bine plătiţi decât angajaţii care muncesc în picioare."

Ogden Nash, poet american "În ziua de azi unii oameni au pretenţia ca uşile unor oportunităţi senzaţionale să se deschidă cu telecomanda."

M.CharlesWheeler, jurnalist englez "Ignorant este cineva care nu ştie un lucru pe care tu tocmai l-ai aflat."

Jim Backus, actor american "Nu uit niciodată un chip, dar în cazul tău aş face bucuros o excepţie." Groucho Marx, actor "Ficţiunea este obligată să ţina seama de posibilităţile existente. Adevărul - nu."Mark Twain "Diferenţa între ficţiune şi realitate? Ficţiunea are sens." Tom Clancy, scriitor american "Persoana care ştie va avea întotdeauna o slujba. Iar persoana care nu ştie va fi întotdeauna şeful primei."

Diane Ravitch, profesor american "E greu să accepţi o critică, mai ales atunci când ea vine din partea unui prieten, a unei rude, a unei cunoştinţe sau a unui străin."

Franklin P. Jones, identitate neclară "Să stai degeaba pe faţa pământului nu costă nimic şi în plus beneficiezi gratuit, în fiecare an, de o călătorie în jurul Soarelui."

Ashleigh Brilliant, caricaturist englez Luate de pe internet cu mulţumiri celor care le-au postat. Redacţia

DE DIN VALE DE STREHAIA

MOARTEA NU-I EPIGRAMISTĂ Dragii mei, vă dau o veste, Una, sigur, de poveste, Cu umor, ca la revistă, Moartea nu-i epigramistă!

O fi, că-i tare cochetă, Vreo nebună de poetă, Pianistă, cine ştie, Profesoară de chimie, Ori vreo mândră gospodină, „Vinovată, fără vină”, Ce trăieşte din ciubuc Toată ziua pe feisbuc Se pozează goală puşcă, Până ce momeala muşcă Două, sau trei luni de zile, Crescătorii de cămile.

Deci, şi-aici e o-ncântare, Cu umorul nu le are!

O fi fost în vremi uitate Scriitoare prin palate, Ea, şi-aici se-mpuşcă rima, O fi pus la cale crima Dovstoievski, fire-aleasă, I-a căzut sărmanu-n plasă, Dar şi Kafka, negreşit, Toată viaţa chinuit Cu întreaga lui ştiinţă De-un proces de conştiinţă. Şi mulţi alţii, ştim noi bine, I-au căzut în plasă-n fine, Pentru noi e lucru mare Că-i slăbuţă şi nu are Nici o glumă pregătită Să-i cădem cu tronc, ispită, Iar de-aude-o epigramă, Să băgaţi şi voi de seamă, Stă ca vaca-n poarta nouă Cu o coasă ruptă-n două.

AnyDrăgoianu

NEDUMERIRE Pe la femei eu am tot fost Şi firul vieţii vreau să-l torc, Dar cum îmi fac din viaţă-un rost Mai toate vor să mă întorc!

EU AM ALES De vinuri, droguri şi cafea Eu n-am ştiut în viaţa mea, Cât despre dame ce să spun?

Că nu renunţ la ce e bun!

DUPĂ POSIBILITĂŢI Unii minte au cu carul, Dumnezeu le-a dat lor harul, Dar mai spun − şi nu mi-e drag − Unii au cât cei ce trag!

OCHIUL MINŢII VEDE TOT Cât prin lume am umblat, Am văzut şi pot să zic: Unii sunt de respectat Alţii-s oameni… de nimic!

DIMENSIUNI ALE TIMPULUI Pe alee un tataie Duce-n lesă o potaie, Iar un tânăr cu valută Duce-n braţe-o… paraşută!

FEMEIA, UN MISTER NEELUCIDAT Spun şi eu, doar vorba-ceea, Am în spate un trecut: În ce-a afirmat femeia Doar naivii au crezut!

Vasile Vulpaşu

SONETE ÎN BUCHETE SONETUL FABULEI Motto: Nemaiputându-se abţine Maimuţa coborî din pom Şi s-a trezit că-i om de bine, Chiar înainte de-a fi om!

ORAŞUL CELOR ŞAPTE COLINE Motto: În Iaşul marilor iubiri, Revin mereu de-atâţia ani, Mai încărcat de amintiri Şi mult mai uşurat de bani!

Colinele din Iaşi, încântătoare, De strajă stau pe soare sau furtună, Mistere-n jurul lor demult adună, Ce s-or afla în vremuri viitoare. În urbea ce ar merita cunună Se oglindeşte orişice schimbare: În artă, ’n medii universitare Şi-oriunde-auzi cum faptele răsună.

De vrei urechii să-i alinţi timpanu`, Treci pragul unde-n jur e poezie, Iar pe-un acord de-o rară melodie Asculţi şi parcă se zbârleşte părul, Când se aude-n Casa lui Codreanu Sonetul ce exprimă adevărul!

La noi umorul e la el acasă; Sonetul, epigrama şi rondelul Se mişcă-n voie, ’s iuţi precum prâsnelul Şi stau cu poanta permanent la masă. Întruna spun ceva, cum le e felul, Vizată-i latura cea mai spinoasă, Căci viaţa noastră nu e doar frumoasă, Iar omu-i om, până-şi atinge ţelul.

Cum fabula e prea pretenţioasă, Tratând defecte, dar şi caractere, Să o creezi, diplomaţie cere.

Mulţi scriitori chiar păgubaşi se lasă, Căci animalele sunt deranjate Fiind cu unii oameni comparate.

DIN BUCOVINA, CĂTRE BUCOVINA E despărţită-n două Bucovina De o fâşie ce-i adânc brăzdată Şi peste care nu se trece, iată, Decât prin vama rece, bat-o vina!

Aceeaşi mămăligă-i mestecată, La fel de aurită e făina, Cam la aceeaşi oră este cina, Dar nu e toată lumea invitată.

E trist, mâncăm la mese diferite, Deşi ne-adună Creangă, Eminescu Şi Putna, Ştefan Vodă, Porumbescu.

Cum azi nici moartea nu ne mai dezbină Şi aburesc bucate felurite, Poftim la masă-ntreaga Bucovină!

Vasile Larco

FILOSOFÂND ÎN VERSURI CU UMOR CĂDERI DE TOAMNĂ (Cronică rimată) S-au dus zilele toride, Care-au pârjolit pământul, Încep nopţile acide Cu răcoarea şi cu vântul.

TAC, DECI EXIST (după Blaise Pascal) Zău nu ştiu ce să mai scriu, La confraţi pe plac să fiu.

Pentru simpla clientelă, Tot ce fac e-o bagatelă.

De produc o mică glumă, Cei deştepţi îi spun cutumă.

Un proverb dacă-l transpun, Sunt tratat ca un nebun, Iar de scot o poantă dură, Intru la duşmani în gură Şi cam toţi mă înţeleg, Că nu aş fi un om întreg.

La cimilitură-aleasă Sunt tratat „plecat de-acasă”.

Strigătura nimerită Mă face „minte-aiurită”.

Epigramă dacă scriu Am planificat sicriu.

Cu politica-i de jale, Că dosarele-s penale.

Poezie dacă-aş scrie, N-am accent, nici prozodie.

Dacă stau precum un sfinx, Apar sărit de pe fix.

Glossă, fabulă, gazel De compun apar tembel.

Dacă fac rondel cum pot, Sunt calificat netot.

De sonete-s blestemat, Să nu scriu că sunt sonat.

Mai bine nu scriu şi tac, Cum sunt peştii într-un lac.

Am să tac, ca să rămân Filosof şi bun român.

Soarele-i tot mai aproape De pământul ruginiu; De sus cad zdrenţe de ape, De jos abur argintiu.

Cad din lan roadele vierii, De pe om bronzul solar, Cad şi clipele plăcerii De a fi parlamentar.

Cade totul-n amorţire.

La poeţi le cade muza Şi gândind la nemurire Evelor le cade... frunza!

GAZEL (după George Coşbuc)

Rudele mă bănuiesc, Că beau vin călugăresc.

Ce spun ei nu mă doboară, Ăsta-i vinul ce-l iubesc. Îl sorb cu ocaua mică, De cea mare mă feresc. Îl descânt, dar cu măsură, Fără să mă cherchelesc.

Merg pe-o singură cărare, Ştiu pe unde să opresc.

Orice-aş zice, orice-aş face, Numai adevăr rostesc.

Să las vinu-mi este milă, L-aş vărsa şi nu-ndrăznesc.

Ioan Hodaş

NON(I) AMIRALUL CĂŢELUŞ CU PĂRUL CREŢ Moto:” Calul se teme de câine, mai mult din cauza a ceea ce-i latră: HAM, HAM!” Aveam doar doi ani, când Laika a cucerit cosmosul, luând-o înaintea omului. Este şi motivul pentru care, acum, câinii revendică spaţiul cosmic, ca fiind primii veniţi. Se spune „Câinele este prietenul omului”. Corect ar fi „Câinele este prietenul unui anumit om”, ceilalţi îi cam sunt duş-mani, altfel nu i-ar lătra şi chiar muşca! În acest scurt (pe doi) text, voi insista pe existenţa câinelui, ca izvor de inspiraţie în umor.

Uneori, o viaţă de câine este dorită de cei care nu primesc nici măcar un codru de pâine…Şi-o bomboană, cum este ademenit câte un căţel păros, lăţos şi flocos. „De ce-l ademeneşti cu bomboane?” „Ca să văd unde-i botul, spre a-i da un picior în fund!” „Totuşi, înainte de-a da, vezi al cui este!” Am citat din înţelepciunea poporului.

Un poliţist zice către colegul său: „Ştiu un tip care are un câine mai deştept decât stăpânul lui!” „Ce vorbeşti, şi eu am unul la fel!” Aţi observat cum, la malul mării, proprietarii câinilor dau cu bâta-n baltă, ca câinii să o aducă înapoi? Eu mi-am aruncat soacra în valuri şi, slavă Domnului, n-a mai adus-o nimeni înapoi! Poate de aceea, de atunci, cât e zarea, urlă marea! (Am glumit, mi-am permis, pentru că soacra nu citeşte, doar mă bosco-rodeşte) Aşadar, fie ei, Grivei, Pluto, Bubico, Laika, Dingo, Duffy, Pichi, Chichi, Muţi, Puţi, Bernard, şoricari, mai toţi sunt comunitari, ca mulţi din ai noştri parlamentari.Adică aşteaptă un os de ros şi aleargă după ciolan. Diferenţa este doar una: căţeluşul cu părul creţ fură doar raţa, din coteţ! Asta e, unii dulăi, alţii, potăi.

Atât despre politică....

CĂŢELUŞ CU PĂRUL CREM Lătra un câine comunitar: „Nu avem nimic cu poliţiştii, care, ca şi noi, patrupedele, patrulează prin parcuri. Însă noi nu dăm nici amenzi, nici comenzi gen „Şo pe ei!”

Deşi suntem prietenii omului, mai toţi dintre noi, maidanezii, ducem o viaţă de câine. De noi nimeni nu se interesează dacă, pentru ziua de mâine, avem asigurată o pâine...Într-adevăr, dăm din coadă de ne sar covrigii, lătrăm noaptea la lună, uneori mai muşcăm (doar ca să ne apărăm), dar avem parte doar de pietre, joarde, bâte şi umilitorul „Marş potaie!” Ba mai suntem şi tăiaţi la... ceea ce se numeşte castrare, să nu ne mai încârligăm la rut. De aceea, până să fim eutanasiaţi, rog să ne ascultaţi: − nu mai luaţi copiii la poezie, să-i învăţaţi că noi furăm raţele din coteţ; − nu vă mai jigniţi semenele cu apelativul de „căţea”; − nu vă mai preocupaţi de grija altuia şi nici noi nu vom muri de drum lung; − nu mai scrieţi pe garduri şi porţi „Câine rău!” odată ce, de fapt, acela e bun; − nu mai alergaţi atâta după ciolan, să ne rămână şi nouă un os de ros; − decât să ne agresaţi, mai bine ne dresaţi şi ne adresaţi vorbe frumoase. Atunci vom renunţa şi noi la urlete, „mârrr”, „hârrr” şi „ham, ham”.

Pampam!

Ananie Gagniuc, desen de Mihai Avramescu

DIN CAVALUL LUI VAL COPILAŞI ... POZNAŞI - demifabulă Cândva, departe de oraş, Trăia un pui de iepuraş, Pufos, frumos şi... cam poznaş.

Mereu îi spunea mama lui: Iubitul mamei, dragă pui, Să nu pleci nicidecum hai-hui C-avem în jur duşmani, destui!

FABULA PENELOR Odată, târziu sau devreme, Discutau două… pene!: Pana de gâscă… toantă, Zise unei pene de… hârleţ Harnică, da… nătăfleaţă − Sunt pana cea mai… importantă !

Tu? Roabă! Sub opincă-ori… cismă; Nobleţe eu am şi carismă!

Pentru că… toate Vechi ale lumii tratate De pace, dreptate Sau nu, libertate, Coduri de legi, edicte, Letopiseţe, pline de fapte, Finalul marilor conflicte, Literatură, ştiinţă, idei, Au fost… în fine, Semnate de mine, Prin… reprezentanţi valoroşi, Străbunici, mătuşe ori moşi !

Ascultând a hârleţului pană, Care muncise o sută de ani, Cu trei generaţii de ţărani, Ca o simplă… şicană, Întrebă insolent: − Dar… în prezent, După amarul acesta de ani, Dă cineva pe tine… doi bani?

Morala: Când nu eşti bun la nimic, Nu pretinde cinste şi-onoare, Fiindc-ai avut un… stră... străbunic, Om de mare valoare?!

Dar Urechiuşă a uitat Şi într-o zi s-a depărtat, S-a rătăcit şi s-a speriat.

Roiau în jur duşmanii săi, Flămânzi, cu ochii de văpăi, Vulpoi şireţi şi lupii răi. Şi cum plângea stins, subţirel, Cu inima... un puricel L-a luat în braţe-un băieţel Şi către mama-ndurerată El îl ducea, când deodată, Copilul strigă tare: − Tată!

Te rog nu trage-n mama lui Că e şi el ca mine pui Ce ne-am pierdut umblând hai-hui!

Scurt, vânătorul s-a oprit Strângându-şi fiul mult iubit... Şi glonţul negru n-a lovit!

Morala: Sunt toţi copiii puri şi buni Doar ei au dreptul să se joace, Voi, oameni mari, nu fiţi nebuni, Lăsaţi butonul roşu-n pace!

Val Andreescu (Val Caval)

Proştii mor însă prostia este nemuritoare I.L. Caragiale

ATMOSFERĂ ÎNCĂRCATĂ– 1900 Drept să spun: să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărât să reprime cu toată energia mişcarea populară şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua... Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceiaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mândria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceiaşi părere, ori şi mai bine, să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, când mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una. E mai bine aşadar să mă retrag discret într-un colţ şi să tac.

Intru într-o berărie şi aştept să pice din moment în moment ediţia de seară a ziarelor politice… Sunt tare nerăbdător să aflu ce a fost la manifestaţie. E lume destulă şi-n berărie.

Un cunoscut mi se aşează alături. ― Ei! ce zici? ― Ce să zic? răspund eu... Bine! ― Cum bine! Asta e bine? ― Dè! zic; ştiu şi eu ? ― Cum, ştiu şi eu? Dacă dumneata, cetăţean care te pretinzi... ― Ba, zic, mă iartă, nu mă pretinz de loc. ― Nu e vorba că te pretinzi, dar eşti; eşti un om, care va să zică, mai instruit, şi ai datoria, mă-nţelegi; fiindcă, dacă unul ca dumneata stă indiferent şi nu se interesează, atunci să-mi dai voie să-ţi spun...

Nene, zic eu... ― Ce, nene?.. Aoleu! Vai de biata ţara asta! O să ajungă rău, domnule! O s-ajungă rău! Fiindcă nu mai este patriotism şi totul se vinde, şi sunt oameni, mă-nţelegi, care ar merita... Şi omul meu ridică tonul aşa de tare, încât toată lumea dimprejur îşi întoarce privirile către masa noastră... Eu aplec ochii şi cu tonul foarte blajin: ― Să mă crezi că şi pe mine..

El, ridicând tonul şi mai sus: ― Ce, şi pe dumneata?.. Când vine, mă-nţelegi, un guvern ca bandiţii, fiindcă n-are cine să-l oprească de a lovi în tot ce e mai scump, pentru care nu mai există nici o apărare, fiindcă tăcem toţi, şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei dela mesele apropiate) ca nişte laşi, fără nimica sacru, mă-nţelegi! Fireşte că are să-şi bată joc de poporul întreg... A! Dar nu mai merge! Poţi dumneatale, mă-nţelegi, să zâmbeşti şi să ridici din umeri parc-ai fi străin, nu... ― Da nu ridic din umeri, domnule, nu zâmbesc, domnule, mă iartă! ― Ţal! strigă omul foarte supărat... Chelnerul n-aude. ― Ţal!!

Lasă, zic, plătesc eu... ― Mersi! Las-că avem şi noi cu ce plăti atâta lucru!... Nu ne-a jupuit până acum de tot, guvernul bandiţilor dv! ― Al meu? Guvernul meu?.. ― Las-că ştim noi... Ţal! surdule! Plăteşte şi pleacă foarte necăjit.

Nu mai vin gazetele... N-apuc să-mi aduc aminte de gazete, şi iată o altă cunoştinţă se apropie şi-mi cere să-i permit a sta lângă mine. ― Ei? ― Ei? repet eu. ― Îţi place ce fac mizerabilii? ― Care mizerabili?

― Ei, care mizerabili! Derbedeii! Bandiţii, care socotesc că, dacă se strâng două trei sute, beţi, gata pe scandal... Oameni desperaţi, domnule, cari pentru un pisoi omoară pe tatsău... Dar astădată li s-a-nfundat... Auzi dumneata!... În carne vie are să tragă, în carne vie! ― De, nene! zic eu... ― Dar adicătele, ce poftiţi, dv.? Adicătele, cum o ieşi o ceată de dalcauci, de haimanale de-ale dv. în uliţă cu reteveiul, guvernul... ― Iartă-mă, zic; înţeleg să combaţi pe haimanale, dar să susţii că sunt ale mele... ― Ce să te iert!... Dv., oameni inteligenţi, sunteţi de vină, fiindcă staţi indiferenţi. Ia să fi mers dumneata cu mine şi cu dumnealor toţi (arată pe cei de la celelalte mese dimprejur) să fi mers, ca nişte cetăţeni convinşi, să facem şi noi o manifestaţie... Dar nu! Noi stăm ca blegii în cafenele, şi-n berării, şi-n cluburi, şi lăsăm pe toţi apelpisiţii, care ard să puie iar mâna pe slujbuşoare, ca să-şi facă de cap şi să răstoarne sub felurite pretexte... ― Nene, zic, te-i supăra, nu te-i supăra, eu în politică, nu m-amestec, pentru că... ― Pentru că? ― Pentru că... mi-e frică... ― Frică?... bravo! Şi omul meu începe să râză: ― Atunci, dă-mi voie să-ţi spun, adicătele, că eşti o mangafa... ― Sunt funcţionar, domnule... ― Tocmai de-aia, trebuie să aperi guvernul... ― Da ce? zic eu, cam plictisit... guvernul n-are altă apărare decât pe un conţopist ca mine?...

Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală şi pleacă grăbit, fără să-şi plătească halbele, pe cari le-a băut una după alta... Las' că i le plătesc eu! Şi nu-mi pare rău; mai puţin costă două halbe decât crudele-i lecţiuni de civism...

Dar iată soseşte un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau şi eu două: una guvernamentală şi una opozantă. Sunt om care iubesc adevărul şi fiindcă-l iubesc, ştiu să-l caut. De mult mi-am făcut reţeta cu care, în materie politică, îl poţi obţine aproape exact. De exemplu. Gazeta opoziţiei zice: „ ... la această întrunire a noastră, alergaseră peste 6000 de cetăţeni, tot ce are Capitala mai distins ca profesiuni libere, comercianţi, proprietari, şcl...”.

Gazeta guvernului zice: „ ... la această întrunire a lor, d-abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălaţi, derbedei, haimanale...”

Atunci, zic eu, au fost la acea întrunire 3000 şi ceva de oameni, fel de fel, şi mai aşa şi mai aşa.

Fiinţă fericită care a citit şi a înţeles Booklook-ul

SONETE CU ADRESĂ Eugen Deutsch îşi laudă colegii. Nu ştim cu ce intenţii!

EXEGETUL DISTRACŢIILOR Eu îmi distrez colegii-atunci când pot, Umorul vrând să-mi fie şi util, Glumind (şi ea e, cert, un antidot!)

Exuberant şi uneori subtil.

CONFESIUNE „Spre-a intui cu brio paradigma Unui tărâm brăzdat de vechi mistere, Ce dăinuie, precum o ştim, de ere Am abordat cu mult elan enigma.” „Am separat realul de himere, Iar cel ce a strunit cândva şi-un MIG ma Condus prin labirintul alfa… sigma Şi mi-am îndeplinit ascunsa vrere.” „Acum acele magice imagini, Sentimentale, dar şi austere, Dau strălucire unor suple pagini Dar prefaţează multe alte vise, Ce nu mi se mai par chiar efemere, Spre orizonturi (încă?) interzise!”

NOUL DANTE!! (similirondel cu acrostih) Din lumea cea creată ieri de DANTE Apare strălucind şi Paradisul Nutrind să-i împlinească lumii visul Trasând pe file versuri incitante.

Eroii ce i-au animat, bravi, scrisul, Oglind-a vieţii sale antrenante, Din lumea cea creată ieri de DANTE. Oferă strălucind şi Paradisul.

Recordul însă,-n file elegante, E ÎNTRE DOUĂ SECOLE… înscrisul Se-arată plin de doruri epatante Ce vor să ceară, evident, şi bisul!…

Un op ce e creat chiar azi de DAN TE!!!

Nu cred c-aşa aş câştiga vreun pot Dar, ca un exeget ce-ar fi abil, Eu îmi distrez colegii-atunci când pot, Umorul vrând să-mi fie şi util.

Tinzând s-ajung brav titular în lot, Servesc un acrostih (chiar şi-n dactil!) Ce-ar încânta cumva şi un… pilot (!).

Hilar schiţând amicilor profil, Eu îmi distrez colegii-atunci când pot.

CINSTITUL PODGOREAN COlina ce-i vestită printr-o vie Ne-atrage prin puternice ispite Subtile dar şi foarte potrivite Torentelor ascunse-n poezie.

Aromele atent meşteşugite, Năstruşnice chemări spre bucurie, Trimit urări de zbor şi fantezie Iscând porniri semeţe, inedite.

Noi ’l-aşteptăm cu… cupele deschise, PRocesul de creaţie-l cinstim (!) Odată cu solia către vise: Faimosul vin ce-i poate rubiniu, Ispititor, dar noi azi preţuim Rozé-ul şi grozavul profiriu!

ALPINIŞTILOR BOOKLOOK-AŞI acrostihuri neconvenţionale de Eugen Deutsch MISTERUL BRAVULUI BOOKLOOKAŞ MIsterul ce-l ascunde-un supersonic, Hoinar fiind prin spaţii… temporale, A fost elucidat prin amicale Imagini din poemul său ironic.

ELENISTA… MUŞCĂTOARE Elenisticele epigrame, Luminoase, pline de antren, Expresive, sunt ca nişte lame Necesare, prinse-ntr-un desen Adunând ecourile-n game;

BAzat pe vechi iluzii ancestrale Trăgând de manşă, cu elanu-i tonic, Ofta, visând la un motor fotonic, Grăbit s-atingă ţinte ireale.

Muşcătoare, suple şi picante, Au în ele-un strop de poezie, Noutate, rime elegante, Dăruind, cu multă fantezie, Ritmuri pure ce, dansând pe poante, Urmăresc s-ofere bucurie!

BUtonul nou montat de el pe bord Juca uşor tastând satire-n proză Elaborând, cu mici bătăi de cord, NIscaiva poante pline de-nţelesuri Ţintind să tragă nărăviţii-n poză: Ăşti indivizi marcaţi de mari eresuri.

MATEMATICAHAZULUI Marcat de argumentul matematic Interpretat în mod epigramatic, Hazliu desigur însă şi pragmatic, Accentua un vers în mod dramatic.

Isteţ, el depăşea un pic fanatic Hotarul unui salt prea acrobatic, Având şi argumentul matematic, Interpretat în mod epigramatic.

Vedea-n catren demersul diplomatic Anevoios dar cert şi charismatic.

Stăpân pe amfibrah, niţel fanatic el se simţea mereu autocratic marcat de argumentul matematic!

GALERIA… BELLE-ARTELOR GHerghefu-i ţese poante colorate, Epigramatice, ca-ntr-o pictură, ORganizând imagini din natură: GHErghine, ţepi de roze parfumate.

Bravând mai introduce şi-o sculptură Acidulată, ritmuri avântate, Lovind cam dur în ţintele vizate: Acei ce ne înşeală sau ne fură.

Cum omul nostru e şi psiholog, El intuieşte zonele tarate, Ascunse-n cel mai depărtat bârlog.

Noi deci gustăm des ale sale rime,, Urându-i mari succese adecvate cu epigrame pline de-adâncime.

CRONICI NECONVENŢIONALE la volumele de călătorii ale ALPInistei CORNELIA URSU Eugen Deutsch LOVE STORY (sonet necanonic dar cu acrostih) Când ţărmul răsfăţat mereu soare Oprea o clipă timpul lângă mare, Riscând ca lumea-n jur să se-nfioare, Natura se simţea în sărbătoare…

CORTEGIILE URSITEI (sonet necanonic cu acrostih) Culorile lumii vestesc astăzi zorii, Oglind-a luminii ce poartă cuvine, Râvnind ca o pană din zbor să le-alinte Născând pe o filă zglobie iar sorii.

Ecoul unui val vuia spre zare, Legende vechi durau o sărbătoare Iscând fiori şi semne de-ntrebare, Ademenind frumoasa visătoare…

Ecoul revine cu noi jurăminte, Luceferi strâng raze din cântecul florii, Iluzii ce trec jucăuşe prin norii Atraşi de condeiul acela fierbinte.

Uşor o alinta o suplă boare, Refrene vagi chemau la desfătare, Spunând cum a cântărilor cântare Urnise lumea prin a ei chemare.

Urnind universul creat din imagini Revine speranţa din sufletul firii, Seminţe ce-adună prinosul iubirii

…Şi-a fost iubirea dintre-o scriitoare Cu ţărmul răsfăţat mereu de soare!

Ptr. volumul: În ţara unde soarele apune în mare, autor Cornelia Ursu

Ursind viitorul din noile pagini… Şi-un cântec de corn e liantul cel tainic Ce face şi cursul visării mai trainic!

Ptr. volumul: Paradigma unui ţărm mediteranean, autor Cornelia Ursu

Green planet. Desen de Edy Mattes, Israel

LICĂ-REŞTE TALENTUL SONETUL RĂTĂCIRII Ce mare forţă naşte din iubire, De poţi risca şi pierderea de sine Prin râpe, doar s-aduci din nou la tine Fiinţa cea căzută-n rătăcire, Precum ciobanu-n pilda cu ovine, Ce-şi căutase oaia în neştire.

Iisus aici ne-arată cu iubire, Că trebuie, pe căile divine, SONETUL ALEŞILOR Având în minte pilda-aceea sfântă A lui Iisus despre-mpăratul care Pe mulţi chemând la masa cu mâncare, Prea fericit c-avea copilu-i nuntă, Am înţeles şi eu cu-nfrigurare Că cel gonit, cum pilda mai cuvântă, Cu hainele-i slinoase, nu ne-ncântă, Fiind simbolul faptelor murdare.

De-aceea invitat în câte-o casă, Înveşmântat în floare de cireşi, De haina-mi albă foarte mult îmi pasă, Şi sunt atent să-i am ca megieşi, Pe-aleşii ţării la aceeaşi masă, Să fiu un izgonit dintre „aleşi”!

SONETUL UMORISTULUI Ca umorist ce vrea să iasă-n faţă, Chiar şi ateu, tot are-n el credinţă Că doar umoru-aduce biruinţă În lupta lui cu ticăloşii-n viaţă. Şi bobul de muştar are putinţă, (Precum o pildă sfântă ne învaţă), Din ţarină să dea la suprafaţă, Copacul ce se-oferă locuinţă

Să fie readus şi ameţitul!

Punând de-aceea-n mintea mea cântar, Privind în jur, mă-ntreb ca neofitul, Atunci când ai din Cer un pic de har De a aduce-n „turmă” rătăcitul, Ce faci când rătăcitul e măgar ?!

SONET NERODITOR Avem puterea de-a primi destinul, Că fiecare poartă-n lume-o cruce, Şi nimeni altul nu i-o poate duce, Şi-n locu-i nimeni nu-şi doreşte chinul.

Citind acum Scriptura, mă seduce, Parabola ştiută cu smochinul Din via-n care, nerodind hainul, Risca mereu toporul la răscruce.

Dar cum l-a apărat chiar lucrătorul, Din pildă, „uscăturilor”, se pare Că le zâmbeşte tainic viitorul: Fiindcă noi, crezând în îndreptare Vom evita să folosim „toporul”, Ducându-i cu credinţă în spinare!

Oricărei păsări, care-n ram îi vine.

Aşa şi el cu poante bune, rele, În versuri uneori şi libertine, E ca acel muştar cu rămurele, Pe care însă nimeni nu-l va ţine, Că are-n cap prea multe păsărele!

Lică Pavel

CABA(LE) CU UMOR MĂRŢIŞOR CIUDAT Ca mărţişor, bărbate, surpriză... vreau să spun, Că ţi-am luat o sticlă de vin ales şi bun, Dar sunt surprinsă, zic şi fără vreun ocol, Acuma când constat că mărţişoru-i... gol!

DESZĂPEZIRE Cumplit a viscolit în ţara românească, Troienile chiar până la cuşmă au ajuns; Mă-nfricoşa stihia şi-n crâşmă stând ascuns, Aştept guvernul, calm... să mă deszăpezească.

Mărţişorul, bată-l vina Mărţişorul, bată-l vina, Cum mi-a cam mâncat chenzina Cred că pân´la lichidare, Am doar şnuru-i de mâncare!

SOLUŢIA NOULUI GUVERN Făcând din amnistie-o datorie, C-o simplă ordonanţă de urgenţă, Reduce-nghesuiala-n puşcărie Şi face loc... la noua delincvenţă!

FEMEIA Femeia s-o atingi doar cu o floare, Cu un sărut, cu-o şoaptă dulce, calmă.

El, respectând acea recomandare, Nevasta şi-a atins-o doar c-o... palmă!

RIPOSTĂ La gestu-ţi care rău mă doare, Nevrând cu certuri iar să-ncepi, Îţi dau riposta cu... o floare, Gingaşă, fină şi cu... ţepi!

REPLICĂ LA „ZIUA BĂRBATULUI” Că în sfârşit li s-a făcut dreptate, De bucurie ele vor să salte Că sunt în fine la egalitate, Având şi ei o zi... nu celelalte!

INVOCARE Erou ce te-ai jertfit doar pentru ţară Şi-ai apărat-o-n crâncenul război, Te rog acum, când ţara stă să moară, Ridică-te şi dă-ne-o înapoi!

CONDIŢIA FEMEII Văzând că la etaj e tărăboi, Am vrut să sun la 112, Dar cea bătută zdravăn mă opreşte: „Mă bate el, dar el mă şi iubeşte!”

CONFESIUNEA UNEI NEVESTE Bărbatu´ mi-i cam deocheat, De-o vreme dorul îl apucă: La crâşmă are... dor de stat, Acasă are... dor de ducă.

CĂSNICIE MODERNĂ S-a schimbat teribil moda Şi în căsnicii macazul: Soaţa azi conduce Skoda, Iară soţul... aragazul!

Mihai Caba

DE ZIUA LOR, MĂRTURISIRE Gingaşe sunt şi-atât de frumuşele, Încât de ziua lor bărbatul va simţi C-atât de-ndatorat e pentru ele...

Cum nu-i nici statul azi dator la Fe.Me.I.

INEDIT! CORNEL RODEAN PROZATOR Iarba verde de acasă... din Ardeal Ştefan se pregătea să iasă la iarbă verde împreună cu soţia sa şi cu familia Moise, când a sunat telefonul.

La capătul celălalt al firului (telefoane mobile încă nu existau) era Cosmin Moise, care a întrebat dacă poate să mai aducă pe cineva cu el, deoarece tocmai i-a venit în vizită, de la Târgu Mureş, o rudă din partea soţiei. Bineînţeles că Ştefan a fost de acord.

S-au întâlnit în parcare, au făcut cunoştinţă, s-au urcat toţi cinci în maşina lui Ştefan, au ales împreună destinaţia, au ajuns acolo fără probleme şi, după primul pahar de palincă, toţi erau „la per tu”, tipul respectiv, adică Viorel, musafirul, fiind foarte prietenos.

După mai multe păhărele de tărie şi câteva beri luate de cei doi bărbaţi (Ştefan nu a băut deloc, fiind şofer, iar soţiile s-au oprit după doar „o gură” de vişinată), Cosmin şi cu Viorel au început să discute politică.

Deh, subiect foarte la modă la începutul anilor ’90!

N-a trecut mult timp şi amicul din Târgu Mureş a declanşat o ploaie de injurii la adresa tuturor maghiarilor din această ţară şi din lume. Aproape că nu exista în vocabularul său vreun adjectiv denigrator care să nu fi fost folosit. În plus, toată gama de cuvinte pornografice şi de factură sexuală, cu trimiteri spre mame, spre origini, spre Dumnezeu, sfinţi ş.a.m.d.

Văzând cât este de pornit (şi de neoprit), Ştefan a prins un moment în care antimaghiarul înflăcărat a plecat să mai aducă lemne şi le-a spus celorlalţi: ― Lăsaţi după mine, că vreau să-i dau o lecţie! În câteva secunde Viorel s-a întors lângă foc, a lăsat jos lemnele şi, înainte de a mai apuca să spună ceva, Ştefan l-a şi „luat în primire”: ― Viorele, te-am ascultat când ai vorbit despre unguri, nu te-am întrerupt, dar să ştii că nu sunt de acord cu tine. Iată, spre exemplu, ai afirmat că ungurii sunt... aşa... şi aşa... şi aşa... Să spună verişoara ta, care mă cunoaşte de 25 de ani, dacă eu mă încadrez în această descriere, că doar şi eu sunt ungur. ― Cuuum, eşti ungur? Vai de mine!! Ştefane, sau Istvan, te rog frumos să mă ierţi, sunt sigur că tu nu eşti un ungur ca toţi ceilalţi, îmi pare foarte rău, vai ce prostie am făcut!!! ― Nu te mai văicări, măi omule, că te-am păcălit! Nu sunt ungur, cum să fiu aşa ceva?! ― Eram sigur că tu nu poţi fi ungur! Nu mă puteam înşela, că eu îi miros pe ăştia de la o poştă! Băga-i-aş... scoate-i-aş... facu-le... dregu-le.... mama lor... Paştele lor... toţi sfinţii ş.a.m.d. ― Aşa e, Viorele, eu nu sunt ungur, dar nevastă-mea, aici de faţă, e unguroaică! ― ?!?! Ştefan Cornel Rodean

Din istoria epigramei franceze „SPIRITUL SECOLULUI XVIII” Acest volum, (o culegere de tip antologic) pe care l-am primit de la prietenul Gh. Leu cuprinde, alături de anecdote, şi „epigrame”, adică „poezioare scurte şi cu poante”; ele au deseori 6-8 versuri de lungime inegală şi sunt precedate de anumite (şi foarte necesare) explicaţii.

Am ales câteva dintre ele pe care le-am adaptat pentru… „spiritul sec. XXI”: Madame de Verrue (cunoscută pentru moravurile sale „lejere”): AUTOEPITAF: Se-odihneşte în acest mormânt Doamna voluptăţii ce, treptat, Pentru siguranţă şi-a creat Paradisu-aicea, pe pământ!

* * * Despre M-lle Gaussin (o actriţă „amabilă cu admiratorii”) ― Cedezi prea uşor cui ţi-o cere, Frumoaso cu zâmbetul fin! ― Ei şi ce? Lor le-ofer o plăcere Ce mă costă atât de puţin!

Tot despre M-lle Gaussin: Unei fete ce privea spre cer Un poet îi spuse cam aşa: François Gacon Contra lui Houdart De La Mothe: Nu privi cu sete spre o stea, Când Homer, înţeleptul, ne spune Chiar de vreau, n-am cum să ţi-o ofer!

Despre-un cal ce vorbeşte, pe bune, Eu îl cred: pot vorbi telegarii Diderot Dacă astăzi scriu chiar şi măgarii! comentează o pictură ce o reprezenta pe Maica Domnului prin chipul Jean Baptiste Rousseau unei coriste de moravuri uşoare, (orator şi poet): Unui confrate, critic cu vorbele unui turist englez: „Văd în icoana ce-mi pare cerească Tu ceri să fie ars al meu volum?

El va trăi, e cert, chiar de-o fi scrum!

Pura Fecioară ce nu e un mit Dar ce-ai scris tu, e soarta ta fatală, Chipul acelei ce m-a fericit Dându-mi în plus şi o… boală Va deceda pe cale… naturală! lumească!”

Apropos de unele declaraţii ale lui Longepierre (?) despre cei căzuţi în *** Lui Crébillon, războaie: după primirea „fără entuziasm” a Ei laurii în lupte i-au cules, tragediei sale, Catilina: Catilina n-a avut succes, Spre a muri în chip înălţător, Cert, pentr-un adevăr nemuritor, Nu că textul nu e reuşit; Pe care, totuşi, nu l-au înţeles!

Dar eroul, mare mincinos, Scelerat, ateu şi ticălos, Amator de orişice exces, REMI, Pentru noi e-un om obişnuit! despre abatele Pellegrin, care era şi dramaturg: Catolic dimineaţa şi seara idolatru, Ia prânzul la altar şi cina doar la teatru.

Traduceri de E.

Deutsch

12.02.2017. Şedinţa lunară a Asociaţiei desfăşurată pe un ger năprasnic afară şi cu multă căldură sufletească în sala de lectură a B.J.I. Gheorghe Asachi.

Foto Elena Zanet

18.02.2017 În somptuosul decor al pensiunii Aristocrat din Iaşi, în prezenţa a peste o sută de invitaţi, a avut loc lansarea cărţii (două volume): Între două secole, a cunoscutului scriitor şi publicist Dan Teodorescu, membru APLI. Foto Rodica Rodean

Prešedintele epigramištilor scoţieni în bataia Brexitului