Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaši
Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã Nr. 23/2017(43) Serie nouă
29.04.2017 Casa Cărţii Iaşi. Scriitoarea Roxana Mihalcea din Bucureşti lansează volumul: Umbrela trăirilor mele. Un eveniment de succes la care au participat, împreună cu un public nume ros din Iaşi, Vaslui, Bucureşti şi membri APLI.
05.05.2017 Centrul Cultural Alexandra Nechita din Vaslui. Omagiu Cărţii Vasluiene. Eveniment organizat de colegul nostru prof.dr. Dumitru V. Marin. Împreună cu cei peste două sute de invitaţi, majoritatea tineri, membrii ALPI au participat cu entuziasm la această manifestare culturală de excepţie .
LA CUMPĂNA APELOR Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând jucăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Din poarta-nălţimii şi până-n vale îmbătrâneşte, ah, cât de repede, apa. Şi ceasul. E mult înapoi? Atâta e şi de -acum înainte cu toate că mult mai puţin o să pară. Ne-ascundem – stins arzând – după năluca de vară. Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte. Poteca de-acum coboară ca fumul din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăşi drumul spre ţărna şi valea trădate -nmiit pentr-un cer chemător şi necucerit.
Lucian Blaga „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Georgeta Resteman (Bucureşti), George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel). ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.
Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, şi Nicolae Viziteu.
Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor
POEZIA VERII VARA ÎN CAPITALĂ Au plecat bucureştenii toţi la băi Şi cu Vara n-au rămas în capitală Decât morţii şi gardiştii... Iar pe străzile pustii şi prin odăi Praful ce se-ngroaşă zilnic, Şi-n covoare Moliile cu prezenţa lor fatală Şi cu veşnica lor poftă de mâncare... De urât că n-are ce să vadă În monumentala noastră capitală, Vara umblă toată ziua-n pielea goală Prin apartamente-nchise Şi pe stradă – De la Parcul Carol la Şosea Şi de la Şosea la Cotroceni, Însoţită de o droaie de ţigani Şi de olteni, Care vând cireşi, rahat şi limonadă Şi-o poftesc să cumpere şi ea...
Vara însă-i fata de la ţară – Bleagă şi prostuţă ca o oaie – Nu ştie că-n capitală Este şi-o "Baie centrală", Şi când simte că-i zăduf din cale-afară Se răsfaţă-n Dâmboviţa cât îi place, Ca Suzana clasică, la baie... Iar pe mal, gardiştii – cască-gură – O mănâncă cu privirea lor şireată, Ca bătrânii poftitori de trup de fată, Şi se-ntreabă: Ce să-i facă?... Să-i dea pace, Sau s-o vâre-n beci la prefectură?... Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
CE REPEDE TRECU… Ce repede trecu şi vara asta, Ca o scurtă ploaie de vară Între două zile-nsorite Cu arşiţă barbară. Ne vine-a umbla fără veşminte, Fără trup ne vine-a umbla. Ani grei au trecut peste noi De când am pierdut dragostea ta. Tu gândeşti mereu la ce-a fost. Iarba arsă nu mai învie. Luna uneori răsare devreme. Alteori, când noaptea-i târzie. Ce repede trecu şi viaţa, Ca o ploaie de vară trecu. Eu n-am uitat nici un cuvânt Din toate câte le-ai spus tu. Nina Cassian:
RĂSĂRIT DE… POEZIE DUPĂ PLOI Aruncă-ţi văpăile negre din gene hotarul din tine şi mersul alene, dă-mi mâna şi hai să fugim din hotare copila mea dragă, e soare, e soare... Noroiul cărării de-ţi scuipă despoiul nu pasul, ci ochiul ţi-atinge noroiul şi nu-ntoarce geana să vadă, rebel cald sângele nostru cum tremură-n el.
GIORDANO BRUNO cântă balada permanenţei E acelaşi, nu-s aceleaşi. E acelaşi unic soare răsărit din munte, gând. Să se întrupeze-n vale alte umbre sunt la rând.
E acelaşi, nu-s aceleaşi. E acelaşi unic soare albul inului sorbind. Privirile dacă ţi-s arse de soare Să întindă pânza-n iarbă nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare fete, alte sunt la rând. şi nu-ntoarce geana să vezi prin noroi nici umbrele noastre cum fug după noi. Dă-mi mâna şi hai să fugim înainte copilă mlădie, copilă fierbinte La capul cărărilor şerpuitoare e soare în ierburi, în ramuri e soare... Nichita Stănescu NIPONUL Fantasmagoric de colori, Cu coperişuri lucitoare, Sub largă purpură de flori Niponul magic râde-n soare. Idolatrat de călători Pe marea lui străvăzătoare Scamatorie de colori Şi jucărie răpitoare, Niponul magic râde-n soare.
E acelaşi, nu-s aceiaşi. E acelaşi unic soare tâlc suav învederând. Ca să coloreze ceasul fluturi - alţii sunt la rând. E acelaşi, nu-s aceleaşi. E acelaşi unic soare ce-nfierbântă roua, vânt. Să îndure moartea-n vară alte spice sunt la rând. E acelaşi, nu-s aceleaşi. E acelaşi unic soare inima prin lumi bătând. Să îngâne-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rând. Lucian Blaga
Alexandru Macedonski MADRIGAL Sub paleta toamnei sângera grădina Împletindu-ţi visul cu păreri de rău; Tu făceai buchete şi furai lumina Razelor de soare prinse-n părul tău.
Cincinat Pavelescu
UMORUL CLASICILOR − Nu cumva ai fost cu Tanţi Din Smârdan, de peste drum? − Nu pot s-o divulg că Domnul Mă trăsnește chiar acum! ... Şi-avea flori la cingătoare, Trup de crin îmbobocit, Mijlocel de fată mare, Numai bună de iubit...
− Poate-ai fost cu Miţa Creaţa SUNT UN PĂCĂTOS, PĂRINTE La părintele Vintilă Vine Arvinte, cam sfios Şi se roagă: - Fie-ti milă De un suflet păcătos! Chiar în săptămâna mare Când tot omul e smerit Şi posteşte cu-ndurare, Uite, am păcătuit!
− Ai furat? întreabă popa − Nu, prea sfinte! Fără vrere
Cea uşoară ca un fulg? − Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa, Însă nu pot s-o divulg! ... Durdulie, 'mbujorată, Numai cântec, numai joc, Când te-a strâns în braţe-odată, Ai simţit în vine foc!
− Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun? − Oh! Degeaba-mi zgândări rana, Fiindcă tot nu pot să spun!
M-am dat răului şi hopa În gradină c-o muiere!
... O comoară tăinuită, Fruct în dragoste scăldat, Toată plină de ispită, Toată plină de păcat!
− Vai de mine, vai de mine...
− Bine, du-te, meditează,
Greu păcat ai săvârşit... Însă dacă-mi spui cu cine, Poate vei fi mântuit.
− Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu Nu pot s-o divulg Părinte Că mă bate Dumnezeu! ... Era-naltă şi frumoasă, Părul blond şi ochi de jar, Gura dulce, voluptoasă, Dinţii de mărgăritar...
Şi vii mâine mai dispus, Domnul să te aibă-n pază! − Sărut dreapta! Şi s-a dus. Ajungând în colţ, ca vântu' S-a-ntâlnit cu Calistrat Care-ntreabă: - Ei, Prea Sfântul De păcat te-a dezlegat?
− Încă nu, răspunse Arvinte Foarte vesel şi vioi, Dar aflai de la Părinte Încă trei adrese noi.
Ion Minulescu
VESELA ISTORIE ÎN LOC DE PROLOG
INVENŢIILE EVULUI MEDIU
A fost cumva, vreodată, un trecut, Sau poate cineva l-a inventat Ori, ameţit fiind, doar l-a visat Apoi a povestit ce-a reţinut?...
În Evul Mediu-au fost şi mari invenţii: Precum Centura cea de Castitate (!) Sau Inchiziţia – o entitate Din Iadul cel pavat cu mari intenţii,
Şi-atunci când oarecum ne-am deşteptat Iar gândul s-a întors spre-un început Destul de vag, de nimeni cunoscut, Oricare mit uşor l-am acceptat?...
Ori… ghilotina – o „utilitate” Ce oferea subtilele-i atenţii Doar unor lideri grei şi cu pretenţii Şi capetelor foste-ncoronate!
Istoria, cu mult elan s-a scris De cărturari, cu-aplomb şi cu dichis, Dar fără a vă face să zâmbiţi;
Dar noi îi prezentăm acum onorul Doar celui ce a obţinut brevetul Ce ne-a permis, de-atunci, spre stele zborul;
Cred că e bine să ne şi distrăm Pe contul ei, chiar de mai divagăm, Deci… fiţi deschişi, atunci când mă citiţi!
REPEDE ÎNAINTE (I) Trecură năvălirile barbare Şi Evul Mediu cel Întunecat Cu Duci ori Regi sau câte-un Împărat Mereu cuprinşi de-o tulbure vâltoare. Războaiele ţineau câte-un văleat, Dar mai aveau şi timp de-o vânătoare De urşi sau, mult mai des, de vrăjitoare, Ducând spre un final… înflăcărat! Mulţi cavaleri plecau în Cruciade, Cu spade, cu armuri şi cu ciubote, Ca vieţile să nu le fie fade; Domniţele dansau, cu stil, gavote, Iar seara ascultau mici serenade Visând că le peţeşte… Don Quijotte!
Acesta este, evident, poetul Glorificând prin vraja sa amorul Prin forma sa cea veşnică: SONETUL!
VIITORUL ÎNCEPE AZI Pornim în expediţie spre Marte Spre-a face din planetă-o colonie, Căci suntem doctori în tehnologie, Şi-apoi vom decola mult mai departe. Creând prin aştri câte-o nouă glie Ştim: visurile nu ne-au fost deşarte; De-aceea vom compune-o nouă carte Găsind în stele chiar şi poezie. Deci astfel, cochetând cu ineditul, Vom inventa un nou Big-Bang, din mers, Spre-a depăşi, prin fantezie, mitul… Dar cum e-o lume-ntreagă într-un vers Iar un cuvânt ne-oferă infinitul Vom fi durat şi Noul Univers!!
Eugen Deutsch
INVITAŢIE LA OPERĂ CAVALERUL ROZELOR (R. Strauss) Eroul nostru fantezist, Născut în zodia luminii, Combină cu parfumuri spinii, Fiind un brav epigramist.
DAMA DE PICĂ (P. I. Ceaikovski) Mă cuprinde-o frică: Vine… melodrama Ce fac azi cu dama… De-n final îmi pică?!
CĂSĂTORIA SECRETĂ (Domenico Cimarosa) Deşi spectacolu-i de gală Pun o-ntrebare indiscretă: Cum poate rămânea secretă Cu-atâtea domnişoare -n sală?!
SOMNAMBULA (V. Bellini) Intrată-n Parlament făcea (Chiar şi dormind!) şi altceva; A fost exclusă pe motiv Că e exemplu negativ!
NUNTA LUI FIGARO (W. A. Mozart) Eroul acesta cu har E plin de visări iluzorii: Vrea nunta să-i fie cu dar Urmând a plăti… spectatorii!
BAL MASCAT (G. Verdi) Se-oferă-n Parlament mereu Ca o prestaţie firească… Ştim doar c-un om politic greu Apare des c-o altă mască!
MIREASA VÂNDUTĂ (B. Smetana) Pun o-ntrebare potrivită, Dorind o informaţie: Vânzarea poate fi licită De-i fără licitaţie?!
FIICA REGIMENTULUI (G. Donizetti) O-alintă într-una soldaţii Dar alta îi este azi drama: Deşi îşi cunoaşte toţi taţii (!) Nu ştie nicicum cine -i mama.
MAEŞTRII CÂNTĂREŢI DIN NURENBERG (R. Wagner) Spun mai mulţi „petrecăreţi”, Prinşi de foarte mari fiori, Că maeştrii cântăreţi Azi ar fi bravi turnători!
NEVESTELE VESELE DIN WINDSOIR (Otto Nicolai) La Windsor fură mari regine, Ce-şi etalau succesele; Dar ca neveste – ştim prea bine – Nu prea erau chiar vesele!
DON GIOVANNI (W. A. Mozart) Stătuse o lume la casă S-aplaude pe DON GIOVANNI Căci ştie-a seduce-o crăiasă Chiar fără s-arunce cu banii!!
PAIAŢE (R. Leoncavallo) I-am aplaudat din sală Însă nu am cum să-i iert: Pentru umorişti sunt, cert, Concurenţă neloială!
Eugen Deutsch
CATRENE CANICULARE
Moto: Când numărul de grade de afară depăşeşte numărul de grade din sticlă, e caniculă.
Victor Martin
CANICULA Nu suport atâta soare În sezonul estival... Zău... m-aş face criminal Să pot sta azi la răcoare. Ge orgeta Paula Dimitriu
CĂLDURILE Vai, mă sâcâie căldura Şi-un amic al meu la fel. I-aş cârpi vreo două palme, Să mă răcoresc niţel!
PE PLAJĂ Pe plajă, blonda ce-l încântă, L-a sărutat de data asta Şi a simţit cum se-nfierbântă... Noroc că l-a trezit nevasta. Gheorghe Bălăceanu
CANICULARĂ Arde soarele-orbitor, Arde când îl sorbi, nectarul. Totul arde ca-n cuptor Şi te arde ospătarul! Giuseppe Navarra
VECINI DE PLAJĂ Azi vecina mea cea nouă Semăna cu berea, zău! - Blonde, blonde amândouă? - Aş! De unde?... Acre rău! Viorel Martin
CONTRAST O blondă - templu de mister Ce mii de suflete dezmiardă, Pe cât de “plină”-i la “parter”… Pe-atât de goală-i la “mansardă”! Nicolae Bunduri
CĂLDURĂ MARE, MĂI FRATE! …Şi cum alergam de zor, Tot cu treburi astă vară, M-am bronzat la semafor Aşteptând să treacă-o „fiară”. Ioana Voicilă Dobre
CANICULARĂ Rezist când arde cumsecade Un spirt de nouăzeci de grade, Iar la treizeci de grade - circa Constat că marea-i ca poşirca! Nicolae Mihu
CĂLDURĂ MARE, MON CHER! De căldură nu mai pot, Asta-i vremea, bat-o vina! Împrejur se arde tot, Chiar şi Nae... cu vecina. Mariana Dobrin
LITORAL Sub soarele torid cuprins de vrajă, Privind ca-n vis frumoasele pe plajă, Constat uimit că, fără de prihană, Rămâne doar o fată: cea Morgană! Corneliu Berbente
Vero
DESPRE UNELE ASPECTE CRITICE ÎN DOMENIUL EPIGRAMATIC Fac de la bun început precizarea că, eu personal, consider critica în domeniul creaţiei ca fiind la fel de importantă precum creaţia în sine. Fără critică am asista la umplerea spaţiului creativ, indiferent de domeniu, cu subproduse artistice deoarece fiecare creator tinde, şi nici măcar nu păcătuieşte prea mult prin asta, la o autoadmiraţie total păguboasă, dar, din păcate, absolut specifică. Cu toate acestea, cum şi criticii sunt oameni, este bine să veghem cu toţii la unele derapaje care apar uneori, spre hazul cunoscătorilor, însă şi ca element inflamator în relaţiile interumane. Mde, orgolii avem toţi! În consecinţă, voi prezenta câteva dintre constatări, fără a numi pe cineva deoarece nu este deloc important cine a scris, sau a criticat, ci doar fenomenul în sine. 1. O epigramă trimisă la un concurs: Generozitate rurală: Când ginerică l-a rugat/Să-i dea o palmă din tarla,/Bătrânul generos i-a dat,/Nu una ci vreo câteva. Obiecţie din partea juriului: Ginerică este doar în noaptea nunţii, deci epigrama nu este credibilă. Spre cinstea lui, juriul are o lăudabilă iniţiativă didactică şi propune: Când ginerele l-a rugat/ Să-i dea o palmă din tarla… Trecând peste faptul că şi în noaptea nunţii se pot produce încăierări pe tema expusă, formularea:ginerele l-a este de natură să deranjeze urechea fină a unui epigramist ajuns membru într-un juriu. 2. Un cunoscut critic din domeniu afirmă: Cităm din studiul „Zic şi eu, nu dau cu parul!”epigrama ,,Jules Verne-iarna!?? (original: Jules Verne-iană) de sezon, în frumos ritm trisilabic: E rece şi plouă-n cascadă/ Umbrelă nu am, nici palton/Şi-n ton cu Jules Verne, ies în stradă/ De cinci săptămâni… în balon./” Propun: Afară e vreme ploioasă/ Umbrelă nu am, nici palton/ Şi-n ton cu Jules Verne stau acasă/ De cinci săptămâni… în balcon! Chiar dacă nu se ia în seamă neînţelegerea titlului şi transformarea inutilă a acestuia, lipsa culturii se dovedeşte fatală pentru critic. Primeşte următorul răspuns de la autor: Excelent! Mai rămâne să-l convingeţi şi pe Jules Verne să schimbe titlul romanului. Nu cred că este chiar aşa de greu! 3. Cu un alt prilej, acelaşi critic analizează ur- mătoarea epigramă: Justiţia: O doamnă oarbă ce agită/Un paloş lung cu lama lată;/Confuză însă fericită/Că este zilnic violată. Remarca domniei sale: Pentru reprezentările Justiţiei, nu paloşul, ci balanţa este caracteristică şi nu este oarbă, ci numai legată la ochi. Nu face nici o propunere de îmbunătăţire a catrenului. Primeşte de la autor o reprezentare a Justiţiei cu rugămintea de a identifica obiectul din mâna dreaptă a statuii, dar şi propunerea de a schimba numele jocului: „De-a baba oarba” în „De-a baba legată la ochi” pentru a nu mai lăsa copiii în capcana erorii de exprimare la obiect. M.B.B.
SUPERSONICE DE RÂS SONETUL APARENŢELOR Un armăsar frumos şi plin de fală Tot vorbind c-un măgăruş cu ciuf rebel Se lăuda spunând semeţ că el Avea strămoşi purtând armuri de gală, Iar cavalerii cu chivere de-oţel, Călări, goneau duşmani cu chip de smoală. Regii, papii, chiar şi-o domniţă goală Cu caii avut-au glorii fel de fel… SONETUL ÎNCĂLZIRII GLOBALE E clar, planeta iute se-ncălzeşte Şi zilnic noi percepem grozăvia. Ne arde rău la buzunar chiria Şi frige preţul la un kil de peşte. Te iau călduri privind cum caloria Pe care o înghiţi tu creştineşte, Întregul cont din bancă ţi-l topeşte Şi-n foc ai arunca melancolia. Cu-o înflăcărată jună aş petrece Însă destinul crud nu-l pot întrece, Căci rău de tot m-ar perpeli muierea
− Te-am ascultat şi îţi răspund pe dată La circ nu vei vedea măgari vreodată Iar iapa ta mereu mă vizitează
Şi, ca femeie, ştie ce contează! Însă de toate eu cred că-i mai presus: Un strămoş l-a dus în spate pe Isus! NU, DATORIILOR! Să nu fac vreo datorie; Am jurat la tribunal! Nici la bănci, ori băcănie, Nici în patul conjugal.
Dar ştiu şi cauza ce cu vederea Nicicând şi nicidecum nu o pot trece: E terminat de mult războiul rece!
FIECARE CU ALE LUI Masă mare, lume bună Şi taraf de chef domnesc Se prind unii-n joc de mână Alţii tot ce prind, halesc!
ILUZII, ILUZII Iubito, cred că-ntineresc! Iar părul meu alb, rar şi vechi E negru acum de îl privesc Deocamdată, în urechi!
UNUI „CĂRTURAR” Fiind cu ochii-n patru părţi Şi-n studiu adâncit mereu Doar damele-l mai scot din cărţi, Dacă nu-i intră un careu...
LA NUNTA DE ARGINT În anu’- acesta, dragă-ţi scriu, Acum, după un sfert de veac, Când, iată, teoretic ştiu, Ce practic nu mai pot să fac.
DRAGOSTEA PENTRU LECTURĂ Aş vrea-ntr-o viaţă viitoare, Un melc să fiu, pe o potecă… Să duc în spate-o bibliotecă Dar plină de bibliotecare! Mihai Batog-Bujeniţă
DIALOG PESTE TIMP (SONETE ESTIVALE) ALMANAHUL DE VARĂ
MAGIA VERII
E-un cer de vis şi-albastra lui cupolă Mă ţine prins în centrul ei lumesc, Cu norii râd, cu soarele glumesc Iar inima-i nebună şi frivolă.
Semeaţă sub a circului cupolă, Şi mândră foc de bustul ei lumesc, Dansa, pe lângă clovnii ce glumesc, Cu coada sa, sirena cea frivolă…
Mă simt cuprins de-un dor carnavalesc: Mă vreau păşind în lanţ de farandolă, Pierzându-mi, deşi n-am, orice busolă, Într-un cuvânt să mă copilăresc.
Iar show-ul ei, niţel carnavalesc, Închipuia din tumbe-o farandolă Căci ea, rămasă fără de busolă, Visa la jocul pur, copilăresc…
Nu, oameni buni, nu sunt un pierdevară, Muncesc cu spor în breaslă literară, Sunt cam grăsuţ, că practic numai şahul Şi n-am trecut de patul conjugal. Dar auzind c-apare almanahul Am vrut să fiu şi eu mai estival. CA-N VIS Începe-o nouă zi. Pe plaja blondă, Zimţată de atacuri înspumate, Apar pe rând pânzatele pătrate Iar soarele –zeiţă rubicondă – Revarsă darnic alba-i plinătate. De sub umbrar de boruri, o giocondă Îşi plimbă-ncet privirea vagabondă C-un zâmbet ce îndeamnă la păcate. Poseidoni moderni, c-o zvâcnitură, Ţâşnesc în craul întins spre geamandură; O Skodă s-a oprit pe macadam. Iar un grăsan cu braţele sub ceafă Visează c-a primit un spor de leafă Şi va mânca „şalău à la bonne femme”!
Mircea Trifu
Teleportată la-nceput de vară Din lumea-i paralelă… literară, Ea cochetase mai întâi cu şahul, Ba chiar şi cu amorul conjugal; Azi debutează insă-n almanahul Ce-ar anima sezonul estival. PASTEL MARIN Sorbeau din halbe reci, cu bere blondă, Brodate fin cu gulere-nspumate, Doi ex-matrozi cu capete pătrate Visând o păpuşică rubicondă. Golaşa zână-n neagra-i plinătate, Pictată de Gauguin drept o Giocondă, Pe-un steag pirat de navă vagabondă Îi îndemnase-acum un secol la păcate… Simţind în inimi înc-o zvâcnitură, Închipuiau din halbe-o geamandură, Pe marea ce-o vedeau pe macadam (!)… Şi scărpinându-se-ncurcaţi la ceafă Se întrebau de cei lipsiţi de leafă Mai pot să acosteze o „bonne femme”?!
Eugen Deutsch
Gheorghe LEU vs. LEU Gheorghe. C.V. FESTIV Desparte şi când vrea doar să combine Crezând că şi urâtul e frumos Iar ca ateu e foarte cuvios Cân d îi e rău se simte foarte bine. El vieţii i-a tot spus: „mersi frumos” „Răbdări prăjite”… pentru el festin e Când pleacă pare-se că şi revine Aşa cum e călare şi pe jos. Dar încă nu s-a hotărât. E greu Să fie Hercule dar şi Anteu Toţi cei din jurul lui îi cer Să fie Zeus dar şi Jupiter. Dar căutând spre pisc o nouă cale Văzu că e mai bine jos, la vale…
TRECUT Când ce-i exact va fi şi imprecis Mai bine să rămâi în labirint Căci drumurile încă ne mai mint Dar vom citi şi cărţi ce nu s-au scris. Prezentul eu îl simt ca un alint Dar nu oferă niciodată bis Trecutul are textul prea concis Si îi ofer medalie de-argint. Prezentului îi pun cununi de laur – E-n luptele trăite-nvingător – Deci capătă medalie de aur (Doar până la concursul viitor)… Vom observa că sunt doar baliverne Şoselele spre lumile eterne…
DESIGUR Vedem şi azi ca altădată Prezentul şi trecutul cum e. Dar epigramele-s erată La tot ce e greşit în lume. (Gh. Leu 2008) Chiar viaţa lumii e o carte Din care prea puţini învaţă Căci ei nu merg mult mai departe De paginile din prefaţă! (Leu Gh. 2017) EPIGRAMISTUL O coală goală mai mereu te-ndeamnă Înspre o ţintă cât de cât precisă Căci coala goală pentru tine-nseamnă O epigramă ce nu-i încă scrisă… (Gh. Leu 2012) Şi deci ai scris o epigramă Să fii şi tu băgat în seamă. Şi astfel că pe biata coală Apare-o pată de cerneală… (Leu Gh. 2017) SONETUL LEILOR În urbea cea fantastică, Brăila, A apărut ieri clona unui leu Ce-a încercat (chiar nu i-a fost prea greu) Să-şi pună pe-orizonturi apostila. Trăgându-şi, ca şi clasicul Anteu, Puterea care-i îmblânzeşte fila Din zonă, (nu i-a ros-o totuşi pila!) A întocmit un valoros traseu. Dar l-a contrat rapid un… paraleu, Dintr-un PC probabil depăşit, Şi-atunci eroul, dur l-a izgonit Să plece-n pribegie c-un troleu…
Iar el luptând cu lumea epigonă Porni către Olimp c-u suplă dronă! Gheorghe Leu E. Deutsch (aprilie 2017) din vol. „Drona Literară”
VASILE UNGUR(năna)AŞU(l) RELELOR OBICEIURI ŢELUL MEU Ca orişicare am un ţel, Doresc realizat să fie, Să am în viaţă bucurie Şi o voinţă de oţel.
OFUL ZOOTEHNISTULUI E dusă vara de la noi, Sunt ploi şi ceaţă, frig, noroi, Şi cade bruma peste vii... Iar tu subvenţie când vii? PREZENTARE Eşti frumos, extrem de bine, Uneori faci şi minuni, Nimeni nu mai e ca tine... Sunt, desigur, toţi mai buni! NUNTA CU... DAR Odrasla unui gospodar S-a măritat cu un recrut, Şi nuntă mare-a fost, cu dar... Dar căsnicia n-a ţinut! AŞTEPTĂRILE UNUI SCRIITOR Când dai cartea la tipar, Te şi vezi milionar, Dar apoi, ce supărare, Vezi că n-are căutare. PANA DE IDEI Rămas în pană de idei Voi scrie despre derbedei, Dar nu prea văd ce am de spus Că-s mulţi din ei acolo..."sus"! VINURILE ŞI SCRISUL Toţi cei ce bine scriu, aş spune, Că-s băutori de vinuri bune, Fiindcă-s şi deschişi la minte, Te ameţesc doar prin cuvinte.
Să-nving tot ce e rău cu el, Copiii crească sănătoşi, În gând să-i am pe-ai mei strămoşi, Acesta-i nobilul meu ţel. Ce-i bun să fie drept model, În jur să văd doar veselie, Ne fie viaţa-n armonie, Acesta-i nobilul meu ţel. Fiindu-i versului fidel, Aş vrea să scriu măcar o carte, Urmaşii aibă de ea parte... Acesta-i nobilul meu ţel. FEREASTRA MINŢII Afară-i vreme rece, ’nchisă, În casă stau şi-s întristat, Fereastra minţii e deschisă Dar muza, parcă, m-a uitat. Aştept vreo două zile, trei, Să-mi vină, barem, o idee, Cătând comori pe râul Strei Şi printre flori o orhidee. Mă-ndrept cu mintea în trecut, Îmi văd strămoşii, vechii daci, Din trupuri vii făcut-au scut, S-au apărat şi-au fost dibaci. Cu sânge au stropit pământul, Iar nouă-n viaţa zbuciumată Ne fie-n minte jurământul; Să nu-l înstrăinăm vreodată. Vasile Unguraşu
REŢETE DE UMOR Luna trecută m-a oprit Manole Dekel, m-a prins de un nasture de la cămaşă şi mi-a spus: Ce mare lucru să scrii umor? Nu faci decât să povesteşti ce a spus unul sau altul, ce i s-a întâmplat unui vecin sau băcanului. Faptele vorbesc de la sine, au umorul lor, care e contribuţia ta, în fond?! Iartă-mă că ţi-o spun, cu toate că eu n-am scris nimic în viaţa mea, sunt convins că aş putea s-o fac mai bine decât tine. − Foarte posibil, am răspuns. Încearcă... − Exact. Abţine-te două, trei săptămâni, ia-ţi un concediu şi lasă-mă pe mine să stau de vorbă cu vecinii, să vezi ce material o să scot. Am fost de acord. Am plecat în Hawaii, m-am înscris la un club exclusiv şi i-am lăsat terenul liber lui Manole. După trei săptămâni, l-am căutat în mod special ca să aflu ce şi cum. Manole era cam posac, dar am reuşit să aflu câte ceva. Pentru bună reuşită, şi-a făcut rost de un carneţel în care a notat ce era mai important. Şi-a făcut drum pe la băcănie, în staţia de autobuz, la clubul pensionarilor, la bancă, la oficiul poştal şi în părculeţul de lângă blocul nostru. Printre altele, a notat următoarele: „Azi dimineaţă l-am întâlnit pe Menaşe care era foarte grăbit, i-am cerut o ţigară, dar mi-a spus că s-a lăsat de fumat. Nu l-am crezut pentru că l-am văzut fumând joi"... „Boris Israelovici Glazpapier a venit să-mi ceară un împrumut. Dar ce-s eu, bancă de împrumut? Nu înţeleg de ce nici nu-mi mai răspunde la salut, cu toate că eu l-am salutat"... „Madam Brodiciche a îmbrăcat o rochie nouă foarte caraghioasă. Cică aşa e moda. De scos ceva foarte umoristic din treaba asta"... „Lui Leopold i-a căzut o coroană pe care o avea încă din Cernăuţi. Nu s-a dus la dentist pentru că se teme. De durere? De preţ? Aici e loc de u n joc de cuvinte foarte spiritual, i-a căzut coroana de împărat"... „S-au scumpit şireturile de ghete şi şosetele de bumbac. Interesant!"... „Lui Sami de la zarzavaturi i s-a născut un băiat cu şase degete la mâna stângă. Până acum, nevastă-sa i-a făcut numai fete. Două sau una... De verificat la madam Gurnist"... „Mi-a venit de la bancă o înştiinţare că am în cont un şekel. Plicul, hârtia, timbrul costă de trei ori pe atât. De scris ceva original şi de calculat la nivel naţional, ceva de râs"... „L-am vizitat în mod special pe Seinerovici, cel mai mare mincinos. Am stat cu el două ore şi nu a spus nici o minciună, în afară de faptul că -l doare capul, că e obosit şi că vrea să se culce"... „Iar s-a urcat taxa de întreţinere la bloc, dar de făcut curăţenie nu se face. Eu sunt în restanţă din luna mai, dar am auzit că alţii nu au plătit deloc"... − Bine, am spus, după ce am citit. Şi acum ai de gând să dezvolţi ideile astea? − Eu?! S-a mirat Manole. De ce să le dezvolt tocmai eu? Zi mersi că tot timpul cât ai fost în Honolulu şi te-ai distrat, ţi-am notat faptele concrete. Acum nu ai decât să le mai aranjezi pe ici pe colo, puţină cosmetică, oleacă de lustru, vezi că ţi-am notat şi unde trebuie să bagi umor... E simplu! Dorel Schor, din volumul: Chemaţi doctorul!
LUAŢI PE NE-VE *Din unii oameni ,,sar” gândurile rele precum din lemnul tăiat… surcele. *Mai bine prost cu carul decât cu maşina… în pom. *Politica se serveşte şi pe pâine, dar n-o înghite nimeni. *Toată lumea joacă teatru în viaţă, având ca regizor destinul. *Culmea decepţiei: să întinzi obrazul pentru un sărut şi să primeşti… o palmă. *Zgârcitul conchise: ofer celor interesaţi, pe criza asta, prietenia mea contra… cost. *Temniţa cea mai suportabilă şi de temut − *ignoranţa. *Culmea durerii: călăului să-i ajungă cuţitul la os. *Scriitorul fără imaginaţie şi inspiraţie, se înneacă în propria-i transpiraţie. *Când pleci, e bine să nu uiţi... de unde. *Bârfa: baza materială pentru gurile… sparte. *Culmea artei: opera să moară înaintea artistului.
•••
*Înţelepciunea vine odată cu anii? Sic! Bătrânii dau în mintea copiilor. *Incultura e una ce ne duce în derivă spre comuna… primitivă. *Visezi cai verzi pe pereţi, dar dacă îi mai auzi că şi tropăie… *Drumul spre succes, cu o şpagă mare duce la ratare. *Pescarul a lansat undiţa spre o domnişoară şi a ,,prins” o înjurătură… amară. *Dacă în loc de Eva erau doi Adami, eram homosexuali? *Am să împart un pai la doi măgari, când porcul va umbla cu el în gură. *În ultimele zile din viaţă, pacientul pe medic l-a consolat, că în zadar l-a tratat. *Când un vis ţi s-a realizat, ai pus umărul la muncă şi nu ai visat. *Amintirile sunt tinerele domnişoare iubite la bătrâneţe. *Casa e cuibuşorul de nebunii, nu de nebuni. *În carieră e ca pe scară: când urci trebuie să fii atent să nu cobori. *Soţia lui Ics i-a dat papucii? Sic! Şi mie mi-ar plăcea, dar… cu cremă. *Cu partidul de la guvernare trăim un vis - două, iar când să ne dea, se face că plouă. *Omul a evoluat ca să ajungă om? Sic! Acum cred că a stagnat. *Racul conchise: un pas în progres şi restul înapoi, că aşa-i politica la noi. *Când faci cruce cu mâna stângă, e bine să nu fii cu cea dreaptă în buzunarul altuia.
Nicolae Viziteu-NeVe
CERCEL NE CEARTĂ NIŢEL CELOR MAI MARI DUŞMANI AI NEAMULUI ROMÂNESC De aş avea putere-n mâna dreaptă Să-i ţin de ceafă, ţi i-aş altoi Cu stânga până ce m-aş răcori Fără regret, pentru această faptă;
UNDE ESTI TU, ŢEPES, DOAMNE… Unde eşti tu, Ţepeş doamne, Ca, punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două turme, În zevzeci şi derbedei?! Dar când vii, Mărite domn, Milă ai de-al tău popor… Ia-i pe rând, noaptea prin somn, Cu o bâtă şi-un topor; Bâta, pentru ăi zevzeci Şi pierduţi pe glia ta… Să-i atingi unde sunt seci, Până ce s-or deştepta, Iar pe hoţi, corupţi, samsari, Guvernanţi şi derbedei, Ia-i întâi pe cei mai mari, Terminând cu ăi mai grei, Şi loveşte-i… fără ură, Cu toporul, cum tu ştii, Doar aşa, la manichiură, Nu-i scurta de scăfârlii, După câte au ciordit, Fă-te doamne că nu vezi, Şi când dai, pe-orice bandit, De lăbuţe să-l scurtezi, Iar cumva de-ai să greşeşti, Când ridici toporu-n sus, Limba să le-o ciopârţeşti, Pentru cât de nas ne-au dus… Doar atât şi… fă-ţi pomană, Iartă-i că suntem români, Că, din cei care emană, Mai buni n-avem alţi stăpâni, Dar să vii tu, Ţepeş doamne, Nu te-ntoarce iar din drum, Cum făcuşi de-atâtea toamne, Să ne dai ţeapă şi-acum!
Le-aş da la ochi pân’ dudele s-or coace, Şi dinţii le-aş zbura, şi trei măsele, Ca sâmburii pe-asfalt, de corcodele, Iar nasul, zărzărea din pumni le-aş face; Şi-n timp ce le-aş servi, cu mult nesaţ, Castane repetate-n scăfârlie, I-aş îndopa cu Dero, sau leşie, Să n-aibe greţuri de la găinaţ, I-aş pune-apoi, pe rând, c-un polonic, Să-nghită numai pere mălăieţe Şi piersici scofâlcite de prin pieţe, Dând foc uşor de tot la alambic, Ca-n miez de noapte, fără stele, Lună, Să-i fierb natur, la piele, în chiloţi, Să înţeleagă-ai dracului de hoţi, Că ţuica se mai face şi din prună! GENEZĂ (criticilor) Când El fǎcu aceastǎ lume, Singur, încet, s-a strǎduit Şi cu divinǎ-nţelepciune S-a arǎtat cǎ-i mulţumit, Astfel, fǎcând un pic luminǎ, Pǎmânt şi apǎ a creat, Un Soare şi o Lunǎ plinǎ… Privind, El mult s-a minunat Şi bucuros vǎzu cǎ-i bine… Apoi, Pǎmântul l-a umplut Cu pǎsǎri, flori, copaci, jivine Şi-a fost din nou satisfǎcut, Dar înţeleptul nostru Tatǎ Lǎsǎ pe om mai pe la coadǎ, … Lucrarea toatǎ ce-a fǎcut, De critici s-a temut! Valeriu Cercel, Canada
Desen de Costel Pătrăşcan
SCUFIŢA ROŞIE Basm comunist A fost odată ca niciodată. A fost odată bine pentru ei. A fost odată, cândva de mult, într-o Epocă de Aur, o familie de activişti. În ciuda faptului că erau îndoctrinaţi până în măduva oaselor mâncate de osteoporoză, această familie era foarte fericită. De fapt, ca toate familiile din această categorie socială. La indicaţiile preţioase venite de la organele centrale, mama activistă a fost însărcinată pentru un timp de 9 luni, ca în final să dea naştere unei fetiţe, frumuşică şi dolofană, datorită faptului că nu ducea lipsă de nimic. Chiar de la naştere, pentru a-i fi vizibilă apartenenţa politică, fetiţa a primit în dar o scufiţă de culoare roşie. Actul în sine n-a deranjat pe nimeni, din cauză că activiştii erau obişnuiţi să primească daruri. Gestul de neuitat, precum şi credinţa în ateism, i-a îndemnat pe părinţi s-o boteze pe ascuns cu numele de Scufiţa Roşie. Fetiţei îi plăcea foarte mult scufiţa, aşa că după un scrutin instant, s-a hotărât în unanimitate de voturi să o poarte într-un mod permanent, indiferent de anotimp sau îmbrăcăminte. Într-o dimineaţă frumoasă şi însorită, mama Scufiţei Roşii o rugă pe fetiţă să facă un pustiu de bine şi să-i ducă bunicuţei bolnave un coşuleţ cu mâncare, din cauză că frigiderul gemea de produse agro-alimentare a căror termen de valabilitate se apropia de final. − Să nu te înhăitezi cu fel de fel de derbedei, adăugă mama, să mergi pe drumul cel mai scurt şi fără hârtoape, chiar dacă trece prin pădure. Fereşte-te mai ales de Lupul cel Rău, care de ani de zile nu mai frecventează şedinţele organizaţiei de bază! Zis şi plecat. Scufiţa Roşie înşfăcă coşuleţul şi o tăie direct prin pădure, fără a se folosi de vreun cuţit. La o intersecţie nesemaforizată, Lupul cel Rău îi ieşi în cale, cu faza mare aprinsă şi cu ochii holbaţi de hipermetropie. − Încotro frumoaso? − Bună ziua... tovarăşe Lup. Permiteţi să raportez: am plecat într-o vizită cordială şi de prietenie spre bunica. − Şi care-ţi este programul pentru ordinea de zi? − Să-i duc un coşuleţ cu bunătăţi, că noi avem de toate, nu ca alţii, se scapă Scufiţa Roşie. − Şi unde locuieşte bunicuţa ta scumpă? − Nu departe de aici, la vilişoara de lângă lac. Lupul care saliva la ideea prânzului pe care-l aşteaptă, şi-a permis să-i dea încă un sfat: − Ce-ar fi dacă ai culege nişte floricele frumos colorate şi mirositoare ca să i le duci bunicuţei? Poate că-i alergică la polen şi-i stârneşti vreo criză groaznică, să poată vedea... de sus. Aşa te faci şi tu cu o vilişoară pe malul lacului. Convenabil, nu?! − Ce idee fantastică, spuse Scufiţa Roşie, care uitând de preţioasele directive date de propria sa mamă, se afundă în pădure, încercând să găsească cele mai alergene flori.
În timpul acesta Lupul îşi luă picioarele la spinare şi nasul la purtare spre imobilul aflat pe buza lacului. O dată ajuns, ciocăni uşor la uşă, pentru a nu băga bunicuţa în sperieţi. − Who is it? întreabă bunicuţa. − Sunt eu, Scufiţa Roşie, moştenitoarea ta legală, răspunse Lupul imitând o voce de adolescentă înainte de primul act sexual. − Intră scumpo, răspunse bunicuţa, eu sunt în pat, dar uşa-i descuiată. Lupul flămând ca marea majoritate a populaţiei, intră în casă, se repezi la bunicuţă şi o înghiţi cât ai spune "untură de peşte". Apoi îşi puse cămaşa şi scufia de noapte, se băgă în pat şi se acoperi cu pătura peste organul olfactiv, pentru a nu fi recunoscut. Între timp, Scufiţa Roşie terminând cu succes culesul de toamnă al florilor, se apropie de casa bunicuţei, fluierând afonic un cântecel. Mare-i fu mirarea văzând că uşa-i larg deschisă. Intră în casă şi se apropie speriată de pat, surprinsă de operaţia estetică pe care bunica o suferise şi de care ea nici măcar nu ştia. − Ooo, bunicuţo, dar de ce ai urechile atât de mari? − Ca să pot auzi mai bine "Europa Liberă", răspunse Lupul, cu o voce de parcă un os de-al bunicii i-a rămas în gât. − Ooo, bunicuţo, dar de ce ai ochii atât de mari? întreabă Scufiţa Roşie. − Ca să-ţi văd acneea mai bine, răspunse Lupul. − Ooo, bunicuţo, dar de ce ai gura atât de mare? − Ca să te pot înghiţi mai bine, draga mea, strigă Lupul şi se repezi la biata Scufiţă Roşie şi o înghiţi la felul doi. Sătul de aşa un meniu copios şi copilăros, Lupul trecu la siesta cea de toate zilele şi se puse pe un sforăit cumplit, care amintea un joagăr cu dinţii puternic cariaţi. Întâmplarea face ca pe lângă vila bunicii să treacă un vânător cu permis, care a fost rănit la timpan de acest sforăit şi care împins de curiozitate se uită pe fereastră. Acesta, văzând că Lupul are o burtă care sugera o sarcină de gemeni, se gândi să facă o faptă bună concomitent cu o operaţie cezariană. Aşa că fiind cuţitar de meserie, s-a repezit şi i-a tăiat burta Lupului. Spre marea surpriză a vânătorului, din burtă au ieşit întregi şi nevătămate Scufiţa Roşie şi bunicuţa în ordine alfabetică. Acestea-i mulţumiră vânătorului pentru efortul depus, precum şi pentru depăşirea planului de sarcini, în numele partidului, a poporului cât şi a lor personal. Finalul este un adevărat "happy end", în care toţi trei stau la masă şi îngurgitează din produsele trimise de mama activistă, obţinute cu sudoarea limbii. Sfârşit pentru unii… Andy Ceauşu, Israel
MÂNDRA NOASTRĂ ELENĂ SONETUL UNEI ORDONANŢE PRIMEJDIOASE Mulţimea la Guvern e-nfuriată De ordonanţa dată pe-nnoptate; Trecând de orice autoritate Ea-n pas grăbit, a fost chiar adoptată.
CE-I AL MEU E ŞI AL TĂU Pe mine-o gripă-a năvălit Şi tot strănut de-o vreme; De când şi tu te-ai pricopsit Cu ea... avem probleme! ELEGANŢĂ CU DURERI Pe coloana vertebrală S-au format mai multe ciocuri Şi mă-ndoi ca o spirală, Mai ales când merg pe tocuri.
Şi cum aleşii sunt majoritate, Nici vreun popas nu au de-ngăduinţă, Convinşi că pot, cu mare iscusinţă, Au şi lansat-o cu prioritate. E pentru unii mumă şi-alţii ciumă Scoţând pe mulţi din ei, ca marea-n spumă, Cu albe şi curate dosărele. Iar cei ce stau în puşcării n-au soarta, Chiar pas cu pas, să lase-n urmă poarta Şi iată cum, prin ea, scap nume grele.
PAŞAPORT PENTRU U.E. De-un sfert de veac în ţara noastră, Cam tot se fură pas cu pas; Şi-atunci vă-întreb pe dumneavoastră: Spre alte zări... să fac popas?
RONDELUL PRIMEI ÎNTÂLNIRI Când te-am zărit de prima dată, Aveai un zâmbet simulat, Un pas-napoi făcui îndată Şi ai rămas cam bosumflat.
VALOAREA UNUI ORĂŞEL Maramureşeni voioşi La Vişeu, doar se găsesc, Iar în lume sunt faimoşi Căci la suflet „strălucesc”!
Mi s-a părut c-am fost ciudată, Văzându-te puţin crispat; Când te-am zărit de prima dată, Aveai un zâmbet simulat.
CORUL ALEŞILOR NEAMULUI În Parlament se-adoptă legi, la pas, Mereu făcând popas să se-odihnească; Acelaşi vot îl dau, răcnind cu glas La unison, chiar făr' să le citească. LA O SOCIETATE DE STAT Directorul e foc şi pară, Că-s oameni mulţi lăsaţi pe drumuri, Dar cum e-o zi incendiară... Şi secretara e cu fumuri.
Cu pas timid şi delicată, Când la cafea m-ai invitat, Făcând popas, doar c-o „săgeată” Rapid eu te-am hipnotizat Când te-am zărit de prima dată! Elena
Mândru
PSEUDO CRONICI LITERARE MISTERUL CAPTIVANTULUI ROBINET („ROBINETUL” de I. M. SASU)
MISTERELE DIN JUNGLA MIORITICĂ
(„Magia Haimanalelor” de SORIN Cotlarciuc)
Misterul ce-l ascunde ROBINETUL Uimeşte, evident, toţi cititorii; Geloşi pot deveni şi autorii, Uitând că în volum e doar concretul…
MAscaţii se adună-n miez de noapte Gonind spre-a evita căpuşe dure Iar tartorul adună din pădure Arome de ciuperci uitând de fapte…
Recordul său seduce chiar şi norii, Ecoul îl aplaudă estetul, Lumini se-adună-ncetul cu încetul din razele ce le lansează sorii…
HAIduci pitiţi prin zone cam obscure Mustesc de poante fine – spuse-n şoapte – Alături de frumoase, (bând doar lapte!) Nutrind s-adune hribi gustoşi şi mure…
Secretul reuşitei se cunoaşte: Avânt, talent şi foarte multă muncă, Speranţa de-a găsi noi flori prin luncă Urcând spre-un vis ce sigur va renaşte… iar cititorii, plini de voie bună, vor fi alături dar… nu împreună!
Acolo vama se plăteşte-n visuri, Lirismul se-mpleteşte cu amorul, Eroi ciudaţi râvnesc la noi înscrisuri Luptând să schimbe – de mai pot – decorul, Oftând când se aburcă pe suişuri, Râzând spre sori… neomiţând umorul!
MISTERUL SEDUCĂTOEREI MIRESE („ROCHIA DE SEARĂ” DE VASILE LARCO) Vedeta ce-i în ROCHIA DE gală Ar vrea s-ajungă mai rapid MIREASĂ Se crede domnişoara ideală, Ilustră, fantezistă şi frumoasă, Legenda dintr-o carte epocală, Eroică, din alte vremi rămasă…
Lirismul ei e-o poartă spre iubire Având, drept confidenţi loiali, sonetul, Romanţa ce anunţă fericire, Cuvinte ce-ar jongla cu alfabetul… Of, de-ar găsi şi mult râvnitul mire!!!
Cronicar de serviciu: EUGEN DEUTSCH
Sonet CABAlistic La aniversarea „naşterii” Uzinei de Lumină din Iaşi sărbătorită odată cu cea a energicului ing. MIHAI CABA MIrajul, cam nostalgic, al luminii Hoinar pe câmpul inundat de soare Aduce-acum un zvon de sărbătoare Impulsionând cumva şi… spadasinii! Culori se-adună pe-o reţea din zare Având alături chiar şi paladinii, Bravi luptători ce-nfruntă chiar şi spinii Acolo unde visul dă în floare. Electrizând continuu echipa Ce-alternativ goleşte noi pahare Dinamicul erou, plin de ardoare, Trăieşte plin de energie clipa. El generează deci mereu speranţe Ce pot… ilumina şi-aceste stanţe. Eugen Deutsch 7 mai 2017
Desen de Cristinel Vecerdea
URIC DE LÃUDARE Datu-s-au azi, la curtea noastră din târgul Ieşilor, cea a breslei întocmitorilor de veninoase stihuiri, acest uric lãudãtoriu, dumnealui, credinciosul nostru Mihai al lui Caba Lespezeanul pentru faptele sale cele bune f ăcute până la acešti ani ai sãi în număr de şaptezeci şi cinci. Cãci mai toată viaţa sa fost-au el vrednic strãjer al luminii soarelui electric ce cu multã dragoste slujitu-l-au de-a lungul vremii dar ši dup ă ce încheiat-au el socotelile ca lefegiu tot au scris ši au vorbit despre asta multe istorii, darã ši despre cei cu care au lucrat ši au nevoit prin timp pentru a da lumină semenilor sãi. Darã ši dragostea de locurile sale de naştere nu l-au pãrãsit nicicând cã multe ši frumoase cãrţi scris-au el despre cei din baştina sa rãmasã dragã lui peste vremi. Iarã pentru cã toate aste ar fi prea puţine, au mai venit el ši cãtrã cei din tagma întocmitorilor de chisnovatice stihuiri, cea numit ă a lui Păstorel, fiindu-le lor tare drag ši cu mult respect ascultat, cãci de folos le este cu vorba darã şi cu fapta. Spunem iarã cã n-au fost el nicicând cu hainie sau cu hiclenie în faţa semenilor ši nice stricăciune sau silnicie n-au f ăcut nimănui, ci numai cu dreaptã măsurã ši bun giudeţu lucrata-au, drept care cu mult ă bucurie în suflet îi urãm noi lui ca mulţi ani de acum încolo sã ne fie alãturi, iarã jupânesei sale cea prea înv ăţată, precum ši coconilor sãi, oameni de ispravă în vestitul nostru târg, mult ă sănătate le dorim noi în toţi anii ce vor urma de acum înainte. Dat astãzi, în luna lui florar, de zâua Sfântului ši Dreptului Iov, leat 7526 de la facerea lumii, sub privegherea dumnealui Mihail, comandorul, vremelnic logofãt al preacinstitei tagme.
„NAIVITĂŢI” DIN SUCEAVA Căci motanul iubăreţ, Când s-a împlinit sorocul, Se purta ca un mistreţ, Ocolind cu grijă locul Unde s-a jucat cu focul.
Fabula naivelor Un motan cam pupăcios, Cu lipici grozav la fete, S-a gândit că-i de folos, Într-o zi de Dragobete, June blonde să îmbete Cu un jurământ solemn De iubire veşnic pură, Cu dorinţă şi îndemn De strivit sărut pe gură. Dragoste de anvergură! Şi-a găsit nişte naive, Care-au acceptat pe dată Escapade cu motive De iubire deochiată. Şi să vezi belea îndată!
Geaba alergau de zor Păcălite demoazele La motanul furnizor De iubire-n ghilimele, Cu urmări pline de jele. Nuntă nici c-au pomenit Şi-au rămas cu mâţu-n poale, Săturate de iubit Şi de jurăminte goale Vorbe de două parale. Ca morală vă spun clar, Dragi naive bălăioare, Primul pas e la altar! Şi apoi povestioare Cu iubiri nemuritoare. Carmen Antoaneta Marcean
Desen de Edi Mattes din Israel
PARODII PREMIATE LA ALBA IULIA Mihai Haivas: POETUL ÎN ALB (Pr. I)
Elena Mândru: ROZA TRĂDĂRII (Pr. III)
Rânduri luptătoare, colecţii de rânduri Catrene disecate pe rime - de ritm se ascunde(!) Poetul stă cam timid în intrânduri Şi scrie, chiar dacă unii vor să-l înfunde.
În raiul cu roze-înflorite-ntre rânduri Privesc înspre soare, cu-albine fecunde, Cuprinsă de doruri pe banca din scânduri Mă-îmbăt cu parfumul, ce-adânc mă pătrunde.
Cartea cea nouă a poetului, recent tipărită, E plină de albul unor versuri trudite, Dar, de către critici, n-a mai fost citită Ci doar de vreo două frumoase cam ofilite.
Pe-alei dintre ziduri, stă EA, prea smerită, O roză pătată-n culori diferite; Nici nu mă sfiesc, de a fi ipocrită: Cu frunze o vreau şi petale-aurite.
Din paginile scrise s-au desprins micuţe bucăţi, Metaforele înflorite dansează - nu pe picioare! Asediind, ale poeziilor, cele mai albe cetăţi, Fără să le pese de plouă , de-i frig sau de-i soare.
Năvalnic iubire alergi prin Cetate, Lipsit eşti de-astâmpăr şi-i vai de picioare, Dar minţi că-mi aduci flori de tine-adunate, Când gândul îţi este la alte fecioare.
Volumele pregătite adună tristeţile-i goale, Visate în noaptea cea mereu nedormită; Sufletul poetului este alb precum versurile sale Înainte de-a fi fost trecute prin a criticii sită.
Pe buze îmi cad incolore cristale Din proaspăta rouă pe roza strivită, De-ar fi diamante-ncrustate-n paftale, M-aş crede-o prinţesă-n a lumii elită. Iubite, îţi spun, pentru ultima dată: Deşi, roza ta m-ar fi dat chiar pe spate, Naivă n-am fost şi simţind că-s trădată, Amor, cu un altul, făcui în Cetate!
Iubitul său critic într-un târziu le-a lecturat Şi a scris într-un ziar cu destulă sinceritate Că prin file, nici măcar o culoare nu a aflat, Deci poetul în alb n-are loc rezervat în cetate!
Nicu Murgăşanu:TRANDAFIRUL ALB (originalul parodiat) Gânduri suprapuse, interminabile gânduri Zile disecate pe ore, minute, secunde... Trandafirul stă proaspăt printre rânduri! Nu mai fugi iubito, rămâi, nu te-ascunde.
Cearcănele mele sunt tristeţile tale. Suferinţa-mi stă în pleoapa nedormită Si-n trandafirul alb ce ţi-l aduc în cale De parfumul lui te lasă acum învăluită.
Trandafirul presat în cartea netipărită Păstrează petalele albe, sincere neofilite. Lângă trandafir, frumoasă îmi rămâi zidită Între pagini de carte niciodată de tine citite.
Iubito, trist declar la final, şi-ngândurat Cuprins mereu de prea multă sinceritate, Că-n fiecare dimineaţă, lăcrimând şi înrourat, TRANDAFIRUL ALB te aşteaptă-n Cetate.
Paginile sufletului meu rupt în bucăţi Sufletul ierbar, călcat de tine-n picioare... Te-aşteaptă iubito la margini de Cetăţi Să explodăm fericiţi într-o singură floare.
EŞTI SLAB, DOMNULE… Eram într-o deplasare în interes de serviciu la o întreprindere dintr-un orăşel din nordul Moldovei şi cum îmi terminasem treburile planificate pentru prima parte a zilei, aveam vreo trei-patru ore libere până la următoarea etapă de examinări. După ce mi-am potolit foamea la un restaurant cu autoservire, am pornit să hoinăresc la întâmplare prin oraş. Nu trecuse mai mult de o oră şi deja bătusem toate străzile, mirându-mă cât de greu trecea vremea şi am început să devin invidios pe cei care reuşeau fără nici un fel de efort să piardă timpul de pomană, iar eu, deşi îmi dădeam sincer silinţa, nu reuşeam deloc ceva ce părea a fi atât de simplu. Fiind şi o vreme splendidă, nu-mi venea nici să mă retrag în camera de hotel, dar nici s-o iau de la capăt cu hoinăreala, cu atât mai mult cu cât şi picioarele dădeau semne că ar intra cu plăcere în grevă. Aşa că am pornit în căutarea unui local mai retras, cu terasă, unde să pot sta fără să mă deranjeze cineva. M -am aşezat liniştit la o masă din margine, cu un păhărel de coniac în faţă, admirând priveliştea şi sorbind cu grijă din pahar, ca nu cumva să se termine prea devreme. Absorbit în gândurile mele deturnate din când în când de câte un exemplar superb al urmaşelor celei ce a contribuit la izgonirea lui Adam din Rai, aproape că nici nu -l observasem pe tipul cu sticla de bere în mână, care după ce se aşezase deja comod la masa mea, catadicsi să mă întrebe: ― Se poate? Era cât pe ce să-i spun că nu se poate, dar cum evidenţa demonstra contrariul, i am confirmat ceea ce nici nu mai era nevoie, deşi muream de curiozitate să -i fi văzut reacţia dacă aş fi spus exact ceea ce gândeam. De obicei nu sunt un taciturn, dar cum nu-mi place nici să discut cu cineva doar aşa ca să mă aflu în treabă, mi am aprins tacticos o ţigară, arătându-mă a fi preocupat de dosarul cu fişe pe care-l scosesem din mapă. Numai că insul nu prea părea familiarizat cu limbajul gestual şi după ce sorbi prelung şi gâlgâit din sticlă, îşi înclină capul spre stânga, uşor pe spate, aşa ca şi cum ar fi intenţionat a slobozi o cugetare plină de înţelepciune, întrebându-mă: ― Poţi să-mi spui ce înţelegi dumneata din ţigara aia puturoasă? Nici măcar nu m-a surprins, ştiind că la noi, la români, întâlneşti aproape la tot pasul binevoitori care sunt gata oricând să-ţi ofere gratis sfaturi de care sigur nu ai nevoie. ― Domnule, fiecare poate avea motivaţia lui. Dumneata n-ai fumat niciodată? ― Tocmai de aia te şi întreb, pentru că am fumat, dar uite că eu am avut ambiţie şi m-am lăsat. Un om adevărat nu trebuie să se lase pradă unui viciu! ― Din punctul meu de vedere nu este un viciu, mai ales că nici nu fumez prea des! Dar, ia zi, dumneata cum de te-ai hotărât să te laşi? Fumai mult? Te supăra ceva din cauza asta? ― Ei, fumam şi eu aşa... să mă dau mare! Rău nu pot să spun că-mi era, dar nu vedeam nici o schimbare... fumam degeaba... toţi se uitau la mine la fel ca înainte... ba unii mai ziceau că, uite bă, ăsta s-a mai apucat şi de fumat! Normal că mă simţeam prost... ― Te simţeai prost pentru că fumai?
― Aaa, nu de asta... de obicei eu mă cam simt prost aşa... în general, înţelegi? ― Te înţeleg perfect! Şi? ― Şi, ce? ― Păi, cum de ţi-a venit să te laşi? Aşa, fără nici un motiv, sau ai simţit că te-ai deşteptat aşa deodată? ― Uite ce, stimabile! Dacă eu sunt gata să-ţi împărtăşesc din experienţa mea, trebuie să mă jigneşti? Adică de ce trebuia neapărat să mă deştept?! ― Ah, scuză-mă... ai dreptate, recunosc că am greşit spunând că te-ai deşteptat... bine, spune mai departe... ― Deci, mi-am zis: gata, prostule! Nu vezi că-ţi cheltui banii de pomană pe ţigări? ― Adică vrei să spui... degeaba... ― Nu domnule, nu degeaba, ci de pomană, aşa cum am zis! ― Păi degeaba sau de pomană, e cam acelaşi lucru. ― Ei, pe dracu acelaşi lucru! Ce, e totuna a-mi cheltui banii pe degeaba, cu a-mi cheltui banii de pomană? ― Păi, e cam acelaşi lucru! ― Greşeşti şi am să-ţi spun şi de ce! N-aveam cum să cheltui bani degeaba, pentru că nu aveam! ― Şi atunci ce cheltuiai pe ţigări? ― Ai răbdare, că-ţi explic! Vezi, Rozica, cum s-ar zice, maică-mea, e o femeie aşa mai iute, frumoasă, răzbătătoare şi descurcăreaţă. Ehe, dacă nu era ea, toate erau altfel! Crezi că numai alde Becali e deştept? Cum a prins pontu ’ că se dau bine terenurile, a şi măritat cele 20 de hectare pe care le moştenise babacu ’ de la ai lui, că, vorba ei, la ce îi foloseau? Aşa, ea a luat bani buni, de mi -a dat şi mie de-am dus-o ca boieru’ vreo doi ani. Că babacu’, cu ideile lui învechite, sigur nu mi-ar fi dat nimic! ― Înţeleg că babacu’ e taică-tu? ― Da’ cine altul? ― Şi ea de ce ţinea la tine mai mult decât taică-tu? ― Păi ce, taică-miu putea să-i facă pe plac aşa cum puteam eu? ― Cum adică... numai tu îi făceai pe plac?! ― Hai, domnule, să nu-mi spui că nu ştii ce-nseamnă să faci pe plac unei femei! ― Bine... dar Rozica nu era soţia tatălui tău? ― Ba era! ― Stai că nu mai înţeleg nimic! Cum... tu cu... maică-ta... ― Ce maică-mea, domnule! Da’ ce, m-aş fi culcat eu cu maică-mea? Pe maicămea nici n-am cunoscut-o, că a murit săraca la naşterea mea. ― Şi Rozica? ― S-a măritat cu babacu, da’ asta nu înseamnă că era maică-mea! ― Bine, dar... orişicât, avea o vârstă şi ţinea într-un fel locul mamei tale... ― Ce vârstă, domnule! Era cu vreo cinci ani mai mare ca mine şi ai dreptate, putea să fie mama... copiilor mei eventual... Că la cum mă stârnea... ― Şi taică-tu? ― Taică-miu, ce? ― Ştia că tu cu Rozica...? ― Asta n-aş putea să-ţi spun, că nu-s sigur. Dar e posibil să fi mirosit el ceva, că prea îi tot reproşa Rozicăi că îmi dă nas, în loc să mă încurajeze să merg mai departe la şcoală. De parcă mi-ar folosi şcoala la ceva! ― Eu zic că aici cam avea dreptate...
― E părerea dumitale! Ce, dacă eşti cu şcoli înalte, faci bani? Se uită cineva la şcoala dumitale, sau la banii pe care-i ai în buzunare? ― Dar pentru dumneata numai banii au importanţă? ― Păi, ce altceva ar mai fi? ― Să-ţi faci un rost în viaţă, să-ţi întemeiezi o familie, să laşi ceva în urma ta... ― Pe dracu! Ce să las în urma mea? Ce, mai contează ceva dacă eu sunt mort? ― Eu cred că totuşi contează. Nu te-ai întrebat niciodată ce-ar fi dacă toată lumea ar gândi aşa? ― Poate că m-am întrebat... ― Şi? ― Şi... ce? ― La ce concluzie ai ajuns? ― Păi nu ţi-am spus? Nu merită domnule, nu merită! Viaţa trebuie trăită, ascultămă pe mine! Oi fi eu mai tânăr, dar am şcoala vieţii! ― Se vede... ― Mă bucur! Deci, cum îţi spuneam, când mi-am dat seama că e un obicei prost şi îmi fac rău singur, mi-am zis: Gata! De ce să-ţi cheltui banii de pomană pe ţigări? ― Adică banii pe care ţi-i dăduse maică-ta de cheltuială... ― Nu, domnule! Păi nu-ţi spusei că-i terminasem în vreo doi ani? E adevărat cămi dăduse o sumă destul de mare, dar cum eu nu prea aveam cum să am vreo iniţiativă personală, că doar ştii şi dumneata că guvernul nu -i ajută pe cei cu iniţiativă, nu-mi rămânea decât să mă bucur de plăcerile tinereţii, că doar odată eşti tânăr în viaţă! ― Bine, dar dacă cheltuiai pe ţigări, înseamnă că mai aveai bani! ― N-aveam, domnule! N-ai înţeles că nu erau banii mei? Că cheltuiam banii de pomană? ― Deci mai aveai! ― Ba nu mai aveam şi cheltuiam banii de pomană. Că-mi lăsase Rozica să fac pomene pentru babacu’, care s-a prăpădit săracul de supărare că ea s-a dus să lucreze în Italia, că acolo se lucrează pe bani adevăraţi, nu ca aici. ― Şi pomenele? ― Păi ce, eram prost să dau banii pe pomene? Da’ ce, îi mai foloseau cu ceva pomenele lu’ babacu? ― Bine, dar aşa e tradiţia, trebuie respectată... ― Lasă-mă domnule cu tradiţia! Nu vezi că lumea e în schimbare, că tot ce e vechi se duce dracului? Suntem europeni, domnule! ― Eu zic că, totuşi, înainte de toate suntem români. ― Eeee, asta e, domnule! Dumneata, cu toate că după cum se vede, eşti un intelectual, baţi pasul pe loc! Tradiţie, şcoală, să laşi ceva în urma ta... vax, domnule! Vax! Asta nu-ţi aduce bani. Şi dacă n-ai bani, na-i cum să fii mulţumit. Eu acuma plec, dar să ştii că numai cei slabi mai cred în ceea ce crezi dumneata. Asta e, eşti slab, domnule! Şi de aia şi fumezi, ca să-ţi ascunzi slăbiciunea. Şi culmea e că s-ar putea să aibă dreptate! Slăbiciunea noastră, tăria lor!
Gheorghe Bălăceanu
[Din volumul “Nu rîdeţi, că-i chiar aşa!”]
09.05.2017 În cadrul Târgului de Carte Librex 2017 Asociaţia Universul Prieteniei şi ALPI au organizat o triplă lansare de volume. Colegii şi prietenii noştri: Carmen Antoaneta Marcean, Constantin Mihai-Ticu şi Mihai Batog-Bujeniţă şi-au prezentat cele mai recente volume în prezenţa unui public entuziast, cunoscător de umor. Foto Rodica Rodean
14.05.2017 Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene Iaşi. Şedinţa lunară a membrilor ALPI. Afară o vreme ploioasă, în sală mult soare în suflete. Foto Elena Zanet
20.05.2017 Muzeul Unirii Iaşi, Sala Dublei Uniri. Colegul şi prietenul nostru domnul ing.dr. Constantin Profir îşi lansează volumul de poezii: Râu de scântei. Un succes editorial şi cultural organizat de Asociaţia Universul Prieteniei şi de la care nu au lipsit colegii din ALPI care l-au omagiat pe autor, în stilul lor caracteristic, cu un râu de epigrame. Foto Rodica Rodean
Duminică 29.05.2017 Matineul cultural ,,IOM IERUȘALAIM” ( Ziua Ierusalimului). Evenimentul a avut loc la Sinagoga Merarilor în prezența unui public numeros și într-o atmosferă de sărbătoare, fiind prezenți din partea ALPI, Mihai Batog Bujeniță, Cornelia Ursu, Elena Mândru, Angela Pistol, Eugen Deutsch, Mihai Haivas, Vasile Larco și Dan Teodorescu. Foto Elena Mândru
30.05.2017 Vizita la Iaşi a doamnei Ionela van Rees Zota cel mai autorizat glas al publicisticii de limbă română din vestul Europei (Germania, Austria, Olanda, Belgia) prin agenţia de presă Aşii Români şi ziarul Vocea TA. Un eveniment memorabil cu o mare încărcătură emoţională şi afectivă.
O primă fotografie la Bustul lui Eminescu, în parcul Copou, la umbra legendarului tei.
La muzeul Eminescu, doamna Ionela van Rees Zota a lăsat în cartea de onoare o poezie scrisă de ea în urmă cu douăzeci de ani sub teiul care a inspirat generaţii de poeţi.
În sala mare a Primăriei am ascultat, printre altele şi incredibila poveste a palatului Roznovanu
În partea a doua a periplului ieşean ni s-au alăturat şi alţi prieteni printre care arhitectul Edi Mattes din Israel, un cunoscut grafician umorist, colaborator permanent al revistei Booklook. Foto Dan Teodorescu
19-20.05.2017 Cvartetul premianţilor ALPI de la Festivalul Internațional de Literatură Umoristică ,,Alb-Umor"-Alba Iulia: premiul I-Mihai Haivas-secțiunea – parodie, premiul I-Vasile Larcosecțiunea-proză scurtă ,premiul II-Gheorghe Bălăceanu-secțiunea-volum, premiul III-Elena Mândru-secțiunea-parodie.
11.06.2017 Şedinţă de vară cu nume noi în formaţie: Ştefana Cristina Stefy, Mărioara Alecsa, juristul Stela Purcaru şi prof. univ. dr. Ioan Mercheş. Le urăm tuturor: Bun venit şi multă inspiraţie! Foto Elena Zanet
24.06.2017 Un eveniment de excepţie! În elegantul salon Royale al pensiunii Aristocrat din Iaşi a fost lansată cea de-a opta carte a distinsului nostru coleg, jurnalistul şi scriitorul Dan Teodorescu. Au participat peste o sută de invitaţi din Iaşi, Braşov, Timişoara, Roman şi Tg.Frumos, dar şi, prin desenele sale, prietenul nostru din Israel, arhitectul Edi Mattes, ieşean de origine. Foto Rodica Rodean
09.07.2017 Şedinţa lunară a ALPI. Onoraţi de prezenţa prietenilor din Israel, familia Magdalena şi Vladimir Brătescu. Doamna Magdalena Brătescu o bună prietenă a noastră, este scriitoare, publicistă şi reputat cronicar de teatru, film şi operă, membră a USR a ASIRL (vicepreşedinte), dar şi a Uniunii Jurnaliştilor din Israel. Foto Elena Zanet
08.07.2017 Cu familia Brătescu într-o clipă de relaxare în aşteptarea preparatelor specifice bucătăriei chinezeşti.
09.07.2017. Moment cu o mare încărcătură emoţională. Asociaţia Literară Păstorel Iaşi a oferit în anul acesta Diploma de Excelenţă doamnei Martha Eşanu, o bună prietenă şi o excelentă ambasadoare a noastră prin scrierile cu care domnia sa ne onorează activităţile comune desfăşurate cu membrii clubului Yahad de pe lângă Comunitatea Evreilor din Iaşi. Foto Elena Zanet
12.07.2017 Sala Clubului CFR Iaşi. Expoziţie de pictură organizată de colega noastră Gabriela Cucinschi. Au expus nouă pictori, a fost un regal de muzică şi poezie, dar şi lansarea unor volume scrise de părintele Vasile Ungureanu şi Dan Teodorescu, plus un public entuziast.
09.14 iulie 2017. Buşteni, Casa Magică.Asociaţia Universul Prieteniei condusă de neobo sita Rodica Rodean a organizat aici a-IX-a ediţie a Taberei de Creaţie şi Recreaţie. Un succes la care au participat şi membri APLI.
UMOR CU VIITOR Pe data de 09.05.2017 în sala de lectură Ion Creangă a Bibliotecii Judeţene Gheorghe Asachi din Iaşi, a avut loc festivitatea de premiere a concurenţilor înscrişi în Concursul de epigrame Europene. Acest concurs, primul de acest gen din ţară, s-a desfăşurat sub egida Consiliului Judeţean şi a fost organizat de bibliotecă împreună cu Asociaţia Literară Păstorel Iaşi. Membrii juriului au fost: Mihai Batog-Bujeniţă şi Mihai Haivas din partea ALPI şi Bogdan Mandache din partea bibliotecii. La festivitate au participat angajaţi ai bibliotecii conduşi de Mihaela Moraru şi Elena Zanet, cele care de fapt au şi iniţiat proiectul, cadre didactice din şcolile care au avut concurenţi, dar şi membri ai Asociaţiei, dintre care Dan Teodorescu, jurnalist cu mare experienţă, a scris un articol referitor la eveniment, articol care a fost editat de mai multe publicaţii din ţară şi din străinătate. O concluzie cu caracter general se impune! Entuziasmul şi chiar priceperea cu care tinerii au răspuns şi tratat tema este de admirat, iar acest fapt a determinat conducerea bibliotecii să propună ca acest eveniment să devină unul de tradiţie. M.B.B. PREMIILE ŞI MENŢIUNILE CONCURSULUI DE EPIGRAME ŞI POEZII EUROPENE, 09 MAI 2017 PREMIUL 1
PREMIUL 2
UNIUNEA EUROPEANĂ Cu toţii împreună Uniţi ca într-o singură ţară, Acceptându-ne unii pe alţii Împreună suntem ca fraţii; Uniunea Europei este uniunea noastră Pe care am făcut-o împreună pe viaţă. Chiar dacă ne mai ciondănim Şi atentate pornim, Chiar dacă ne mai înjurăm
NAŞTEREA U.E. Belgia, Italia, Olanda, Germania, Franţa şi cu Luxemburg Au făcut echipă frate Rusiei să îi arate: Europa nu-i bătrână, încă poate Lumea să o dea pe spate, Toate-acestea-n unitate Cu a sa diversitate!
Şi ne mai certăm, Din fericire sau din păcate Trebuie să ne asumăm fapele noastre toate, Uniunea Europei să o îmbunătăţim Şi niciodată să nu ne despărţim! Chiriac Nona PREMIUL 3 ANGLIA (UK) A ieşit din Uniune, De străini când s-a ticsit, Euro, rămâi cu bine, Noi vă spunem azi BREXIT! Cîrmaciu Cătălina
EXTINDEREA U.E. După '91, start s-a dat, Uniunea s-a mai „îngrăşat”, Noi putem acum să ne plimbăm, Să alegem liberi când votăm. O NOUĂ SPERANŢĂ După certuri aplanate, Iată că din nou se poate Europa să devină Centrul lumii, o regină! Borhan Gianina
MENŢIUNE 1 MENŢIUNEA 2 SPANIA Statul cel mai căutat De ţigani şi de români, Primii merg pentru furat Ceilalţi la cules căpşuni. Macare Andreia Raluca
Europa nu-i doar Bătrânul Continent Ce abundă de talent Frumos portretizat, cosmetizat Şi de războaie încercat, Cu capitale fastuoase şi poetice, Cu străzi înguste şi geamuri ale minţii ermetice, MENŢIUNEA 3 Ci, lăsând impresia că nu eşti influenţabil OLANDA Cândva, o ţară cu lalele, (Un fapt de-a dreptul lamentabil), Canale dar şi mori de vânt, Tu eşti cel care îi asaltează pe ceilalţi E astăzi plină de belele: cu prejudecăţi, La liber, droguri se tot vând. Modelezi greşit mentalităţi Zapodeanu Dragoş Şi-apoi ne întrebăm de ce nu ne merge bine !? Vezi tu, tinere, încercăm cu atâta efort MENŢIUNE 4 Ţară mândră şi bogată să dezbinăm cincizeci de ţări Ce, mereu ai fost furată, Unite de strămoşii noştri din cele Toţi îţi seacă visteria... patru zări. Asta este România! Alexandra Prisăcariu Epure Smaranda
CU MANIERE PROFESORALE CINE N-ARE BĂTRÂNI SĂ ŞI-I CUMPERE De-i cumperi, cheltuieli se-adună Cu tratamente-n număr mare; Şi-atunci, o strategie „bună” La mulţi e... simpla renunţare.
UNUI NEÎNŢELES Duşman al poantelor uşoare Şi-al prozodiei de-amator, E-atâta de abscons că n-are Decât pe sine... cititor. INVOLUŢIE În regim totalitar, Crai am fost... falimentar; Însurat, în nou regim, Amândoi ne chinuim. APROPO DE NOUA MODĂ A BĂRBOŞILOR Nu vreau cu soaţa să mă-ncaier, Deşi mi-a spus azi dintr-un foc: De nu-ţi laşi barbă, eşti un fraier... Cu cioc! DECIZIE POLITICĂ Au votat cu duşmănie Să dărâme-un vechi guvern, Dar ajunşi în sărăcie, Rău îi doare-acum sub stern. VIITORUL ROMÂNIEI ÎN U.E. Aflată astăzi în impas, Aşteaptă ţara o minune: Popas să facă-n Uniune, Schimbându-şi mersul lent: „la pas!” PROVERBIALĂ E greu în viaţă, Când n-ai un foc Şi-i ger de-ngheaţă Chiar apa-n cioc!
PREŞEDINTELE DEZAMĂGEŞTE Citindu-i cartea „Pas cu pas”, M-am bucurat de-al său demers, Dar de doi ani, taman invers, El face mult prea des... popas! LA OGLINDĂ De duşmănie m-am ferit, Dar astăzi sunt nemulţumit; Văd cel mai crunt duşman al meu: Eu. ROMÂNIA RĂMÂNE PROEUROPEANĂ Cum altă ieşire azi nu e Şi-i cântă prea mulţi parastasul, Popas noi vom face în U.E. Căci ţara cu ea ţine pasul! UNUI BEŢIVAN BĂTRÂN Când a văzut că moartea vine Era trudit de-un groaznic chin, Dar s-a înveselit, vezi bine, Că mort, va fi stropit cu vin! ÎNDRĂGOSTIŢII ÎN VACANŢĂ I-a demonstrat lui că se poate S-ajungă după o idilă, Din starea de ebrietate În starea critică... civilă. REGALITATE „Regină”-ntre plante rămâne Doar viţa de vie, iar „rege”, Acum şi din timpuri păgâne, E vinul din ea ce s-alege. Mihai Haivas
EPIGRAME DIN LITERATURA FRANCAEZĂ (Continuare din nr. 41) (Selecţie din volumul DIN EPIGRAMIŞTII LUMII - Autor: Aurel Iordache) CLEMENT MAROT (1496- 15440) POET REFUZ Unei domnişoare îndrăgostite de versurile mele. Nu vin, deşi îmi simt regretul Mai crunt decât a fost sodomul, Dar n-aş voi să piardă Omul Ce-a câştigat cu greu... Poetul.
NICOLAS DE CHAMFORT (1740 - 17940 - SCRIITOR ORDINE LOGICĂ Când nu-mi făcuşi întâi şi-ntâi dreptate, Refuz un gest de generozitate... Doar logica nu este-o bagatelă: Întâi cămaşă şi apoi... dantelă. INCOMODITATE E genial, dar incomod. Mă-ngheaţă. Mă simt stingher cu el, mă uit pieziş... E cum te-ai duce c-un lingou în piaţă, În loc să mergi c-un pumn de mărunţiş
CALITĂŢI TRÂMBIŢATE Bogată, cultă şi frumoasă Sunt calităţi cu-adevărat, Nu când le trâmbiţezi la masă Ci, când eu însumi le... constat.
SPIRITUL PROSTULUI Când prostul face-un spirit, e-o tortură; Eu, plin de groază, ochii-n pumni îngrop: Poţi şti ce-ajungi, aflându-te-n trăsură, Când caii-o rup de-odată... la galop?!
BERNARD DE LA MONNOYE (1641 - 1728 )- POET NECAZURI Vorbeşte foarte rău de mine Iar eu îl preamăresc fidel... De dus, o ducem foarte bine, Dar nu-s crezut nici eu, nici... el.
ANTOINE PIERRE LEBRUN (1760 - 18370)- EPIGRAMIST TRECĂTOR Plângi trecător. Poetul mort sub glie A fost mai trecător ca tine chiar... Că s-a născut, sărmanul, la tipar Şi a murit obscur la... librărie.
IPOCRIZIE Postavul luat pe datorie E scump, ne spui, şi te jeleşti... Eu râd, dar cine nu te ştie Şi-nchipuie c-ai să-l... plăteşti. CHARLES FRANCOIS PANARD (1694 - 1765) - SCRIITOR NIMIC NOU SUB SOARE Bruneta asta, crud-aromitoare, Mi-a spus discret: Eu n-am nimic sub soare... Şi m-am convins că mi-o spunea cu rost: Ce-avea mai scump, era la... adăpost. DESPRE INDISCREŢIE Un vorbăreţ îţi spune tot ce ştie; Un om distrat, tot ce-ar putea... să tacă; Toţi tinerii, ce fac ( nu-i ironie?!), Bătrânii ce-au făcut şi-i reverie... Şi numai proştii - ce-au de gând să
POEZIE ŞI PROZĂ Lui Lubin E prozator destoinic şi versuri bune scrie... Talentul său, pe dată, l-au remarcat destui Că-n proza lui presară atâta poezie... Dar tot atâta proză-i şi-n... poezia lui. UNUI POET GRĂBIT Grăbit să-ncerce iute şi să imite totul Şi-nşeală şi iubire şi glorie, se pare. E un poet al zilei prin tot ceea ce face, Că nu ştie s-aştepte şi ziua următoare.
facă.
Arheolog de serviciu: Prof. Mihai Haivas
UNU' MOISHE
"Deştepţii" din Helem în actualitate Monolog despre poşta care e din zi în zi mai rea Despre "înţelepţii" sau "deştepţii" din Helem, nu cred sa fie evreu, mai ales din generaţia noastră, care sa nu fi auzit. Eu, din copilărie, de la bunici şi părinţi, auzeam nu o dată povestiri hazoase despre cei care au trăit pe vremuri în orăşelul Helem şi erau consideraţi proşti, mai ales pentru ideile şi faptele lor năstruşnice în tot felul de împrejurări ale vieţii. Care în fond, după aspectul lor hazos şi uneori chiar mai greu de înţeles, "disecate" cu înţelegere şi răbdare, dezvăluiau "hohma" – deşteptăciune şi înţelepciune. Dar acoperământul "Helem" a rămas peste generaţii cartea de vizita a prostiei proverbiale. Şi iată că săptămâna trecută am avut şi eu "plăcerea" de a mă lovi de ele. Helem la Poşta noastră! Nu cu "deştepţi" în ghilimele ci cu idioţi, fără ghilimele. Va voi explica de ce sunt chiar atât de categoric. Aşteptam două pachete de cărţi din România. Fuseseră expediate (NB – de acelaşi expeditor, la aceeaşi dată) în urmă cu vreo lună, recomandat. De câteva ori mă interesasem la poşta de lângă locuinţa mea (5 minute de mers pe jos) dacă au sosit, şi răspunsul nu a fost afirmativ. Ştiţi, motive sunt: sărbători, concedii, Paştele nostru, Paştele lor… Să mă scuzaţi – mă gândeam nu binevoitor – "Paştele… sistemului vostru de lucru…! – a poştelor şi din România şi din Israel, despre care un amic din Bucureşti îmi scria: <Combinaţia dintre astea două poşte este cel mai grozav Cocktail Molotov. Mortal!> Să ne ferească Dumnezeu, n-am ajuns până acolo! Dar necazuri am avut cu povestea asta şi gândul m-a dus la Helem. Exact după o lună de la data expedierii pachetelor de care vă vorbeam, am primit două înştiinţări poştale, într-un format nou, necunoscut. Se pare că e vorba de mult aşteptatele mele pachete, pe care trebuia să mă duc să le iau din doua locuri diferite (!), necunoscute; nu de la secţia poştală de lângă mine (repet), de unde de aproape 40 de ani iau ce mi se trimite prin poştă. Nuuu! Sunt lămurit de cunoscători, adică de cei care s-au lovit de-acum de "inovaţia" care-mi era necunoscută, precum că poşta ar fi făcut un angajament cu diferite prăvălii sau afaceri din oraş, atribuindu -le calitatea de sucursală a ei, un fel de "sub-poştă", ca să împartă şi ei colete poştale. Cred că au făcut-o ca să descongestioneze aglomeraţia de la oficiile poştale existente, să economisească salariaţi şi spaţiu locativ şi mai ştiu eu ce… Da' toate astea nu mă intereseză, de vreme ce reforma lor mi-a îngreunat mie viaţa! Şi multor altora… Noroc că mă pricep niţel la Internet şi aşa am descoperit că primul meu pachet se afla întro prăvălie de cosmetice de pe strada Tabenkin, pe lângă Primărie… Vreo jumătate de oră de ajuns acolo, cu doua autobuze şi puţin de mers pe jos… Ajung, descopăr "comoara", între b şi de al doilea loc – nimeni nu ştie unde e… Vin acasă, caut în Internet (de ce n -am făcut-o prima oară?!), găsesc că e… cam pe la marginea sudică a oraşului, în zona industrială. "Ai autobus" – îmi spune un vecin. Iau autobuzul, trăgând cu mine şi căruciorul de cumpărături (cărţile-s grele ca pământul…). Mi se spune în autobus că trebuie să cobor acolo… şi acolo…, dar că am mult de mers şi pe jos, că drumul e închis – se construieşte… Am încotro? Ocolesc şi merg, şi merg…, câţiva kilometri… Dacă ştiam, luam un taxi! (Ah, şi gândul ăsta rebel nu-mi dă pace : "Poşta voastră e la 5 minute de voi!"). Ajung. Traversez o hală imensă unde se pregătesc patiserii de tot felul şi ajung la o cămăruţă -birou, unde o fată îmi confirmă că acolo se împarte şi poşta. După ce mă legitimează, scoate de sub o masă pachetul meu. Identic ca primul! Expediat de aceeaşi persoană! Aceeaşi dată de expediţie! Pe aceeaşi adresă de primire! Şi… despărţit pentru transmitere de primul, pe încă o adresă, de către "deştepţii" de la poştă… Două adrese diferite la o distanţă de kilometri una de cealaltă, pentru care un "tinerel" ca mine a trebuit să le caute ca… de la Ana la Kaiafa, să ia câteva autobuze şi să se învârtă, tare obosit, aproape trei ore cu misiunea "Primirea cărţilor expediate recomandat din România, în urmă cu o lună"… Helem! Că doar secţia poştala e la 5 minute de mine! P.S. Trebuie să repet: "Deştepţii" din Helem n-au fost proşti – cei de la Poştă-s idioţi! (Asemănarea-i doar formală). Pentru conformitate, CAROL FELDMAN, Israel
SĂ ZÂMBIM ÎMPREUNĂ CU CLASICII
GEOMETRIE BAHICĂ Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt, Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă Că între două puncte, cel mai scurt Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.
GELOZIE Daca nu ne-am fi-ntâlnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot aşa l-ai fi iubit.
Dar axiomul devenit banal Şi însuşit de vremile-aceste A fost atunci precum va fi şi este Valabil doar pe-un plan orizontal.
Daca nu-ţi ieşeam în drum Ai fi dat cu bucurie Altuia străin, nu mie, Mângâierile de-acum.
Şi dacă vrei să tragi învăţătură, Un plan orizontal, când te gândeşti, Constaţi că nu există în natură Ci exclusiv în minţile greceşti.
Ai avea si vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi semănat în totul Cu-acel tată imbecil.
Iar când în loc de lapte, bei „Madera”, Această socoteală te conturbă, Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă Pe care dreapta lui devine curbă.
Şi aşa... ce lucru mare Ca-ntr-o zi ne-am întâlnit Şi că-s foarte fericit, -Absolut din întâmplare!
Şi-n cap cu dreapta grecului defunct Până ce vreun înalt areopag O va fi pus definitiv la punct Porneşti spre domiciliu în zigzag… REVERII Voi, moralişti iluştri, gânditu-v-aţi vreunul Că opere eterne, antume şi postume, N-ar fi luat fiinţă de n-ar fi fost pe lume: Femeia, treponema, alcoolul şi tutunul?! LUI NICOLAE IORGA Cu o actriţă stând pe iarbă, Rămase Iorga fără glas, Fiindcă ea i-a râs în nas Şi el dorea să-i râdă-n barbă. Al. O. Teodoreanu-Păstorel
CÂNTEC Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când de sub frunze moarte ies În umbră viorele, Iar eu străbat huceagul des Cu gândurile mele... Când strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline, Frumoasă eşti, pădurea mea. Şi singură ca mine... George Topârceanu
PROŞTI, PROŞTI, DAR MULŢI DISCRIMINĂRI Cum nu-s chiar pentru fiecare Aceleaşi legi, orice am zice, Eu proştilor le-aş interzice Să se mai ducă la votare... ÎMPĂRĂŢIA CERULUI Grădina e atât de mare Că-n ea încap toţi cei veniţi Şi totuşi, Doamne, mi se pare Că proştii-s prea înghesuiţi. RUTIERĂ Să n-am motive de regret, Conduc grăbindu-mă încet, La poliţişti le dau dreptate, Iar proştilor... prioritate. ATITUDINE Cu omul neşcolit şi prost Nu lupt că n-are niciun rost, Dar duc o luptă infernală Cu prostul care are şcoală.
RUGĂ Doamne, dacă recunoşti Că suntem creaţi de Tine, Dă-ne-o criză şi de proşti Că Te fac mulţi de ruşine.
SCRISOARE DESCHISĂ Oricâţi deştepţi ar fi sub soare, Eu te-aş ruga să recunoşti Că lumea asta fără proşti Ar fi mult mai plictisitoare.
UN FEL DE STATISTICĂ Nu este greu ca să constaţi, Ce-i drept,cu ciudă şi obidă, Că proştii chiar de au mulţi fraţi, Le i-e mămica tot gravidă.
EXPERIENŢĂ De la prostul îngâmfat, Orice-ar zice, orice-ar face, N-ai atâta de-nvăţat Cât de la-nţelept când tace.
PREFERINŢĂ Nu că aş face-o pe deşteptul, Da-i preferabil, după mine, A fi la greu cu înţeleptul Decât cu omul prost la bine.
AMINTIRE ŞCOLARĂ Spunea un profesor odată, Ce îndrăgea filozofia: Deşteptăciunea-i limitată, Dar ghinion, nu şi prostia.
PUNCT DE VEDERE Prostia, dacă ar durea, Chiar de-o detest, nu ar fi bine Că pur şi simplu am vedea Zeci de spitale arhipline.
DREPTUL OMULUI Cum toate-n lume au un rost, Profită omul şi de dreptul De-a face cel deştept pe prostul, Dar nu cât prostul pe deşteptul.
APROPO DE PREŢURI ÎN ARDEAL Vă rog, reţineţi la-ncheiere, Că poate totuşi are rost: Nu este prost cel care cere Ci ăla care dă, e prost! Eugen Albu
UMORUL FILOSOFIC
BANII Sper să nu comit o gafă, Dacă spun că banii-s marfă. Ei te cumpără, te vând, Stau şi-n portofel şi-n gând. De ai bani cât să-ţi ajungă, O duci ca şi banii-n pungă. Peste tot produc fiori Ca măsură de valori. Dacă ai bani cât se poate, Ai dreptate, libertate. Demnitatea omului Stă-n puterea banului. Banii aduc fericirea, Banii cumpără iubirea, Banii cumpără natura, Banii deschid la om gura, Banii îţi dau bunăstarea, Banii fac comunicarea. Banii peste tot fac faţă, La eşec şi performanţă. Cu bani cumperi adevărul, D.N.A.-ul, procurorul. Cumpără vocaţia, Viaţa, educaţia. Cumpără munţii şi marea, Cumpără delapidarea, Cumpără eternitatea, Credinţa şi vanitatea. Banii au în ei menirea Să menţină omenirea. Pentru oamenii cinstiţi, Ce obţin banii munciţi, Banii-s ochiul raiului
Şi steaua paharului. Pe faţa pământului,
Pentru oameni necinstiţi Şi de bani ademeniţi, Banii-s ochiul dracului, Banii-s talpa iadului. Chiar istoria ne-arată Că şi pacea-i cumpărată Şi războiul şi şefia, Căsnicia, omenia. Banii-s afrodisiac, Pentru boală-nseamnă leac. La prieteni sau duşmani Fără ei nu faci doi bani. La doctori poţi fi oricine, Nu ai bani, nu ai nici zile. Oamenii, de mii de ani, Au pe buze bani, bani, bani. Toată vlaga omului Stă-n puterea banului. CANIBALUL CONCILIATOR Văzându-l speriat pe trecător, Canibalul mândru, zâmbitor, S-apropie şi-l consolează Pe omul ce se-ncrâncenează: Nu te sfii, sunt vegetarian, Mănânc doar mărul…lui Adam. PATRONUL CE CRONOMETREAZĂ Cu privirile pe ceas Verifică, fără glas, Cum respectă lucrătorii, La servici, ora intrării. Cum s-ar zice, şefii grei Se mai scapă şi pe ei. BIGAMUL ŞI VEŞNICIA Tot gândind la cele sacre: „Sigur raiul mă ia-n braţă. Iadul l-am trăit în viaţă Între cele două... soacre. « CUM SA ZIC EU » Mulţi reporteri şi mereu Afirmă « Cum să zic eu ». Ar fi mai hazliu, niţel, S-afirme « Cum să zic el ».
Ioan Hodaş
SCÂNTEIERILE COLEGILOR EPIGRAMIŞTI
SCÂNTEIETOAREA MAGIE A UNUI RÂU (Cronică sui-generis la volumul lui C. Profir) Ţâşnind din râul de scântei Acea năstruşnică licoare Ademeneşte chiar pe zei Cu-aroma ei îmbătătoare. Dă pinteni unui brav condei, Trasând volute-ameţitoare, Ţâşnind din râul de scântei Acea năstruşnică licoare. Cum nu-i deloc pentru plebei Lumina sa strălucitoare, Devii poet vestit de bei Acea năstruşnică licoare Ţâşnind din râul de scântei. Eugen Deutsch 18 mai 2017 DOMNULUI CONSTANTIN PROFIR la lansarea volumulu:. „Râu de scântei” La „Râul de scântei” ce îl lansează, Cum n-a cerut la I. S. U. aprobare, De-o fi incendiu, îl dezamorsează... C-un râu de vin ce-l are în dotare. Gheorghe Bălăceanu
DEDICAŢIE DOMNULUI PROFIR Este o prezenţă fină, Vorba-i delicată, lină; Vinul lui ne ameţeşte, Iar catrenul ne trezeşte! LA LANSARE Astăzi tu ne-aduci o carte, Cu poeme mai aparte; Şi poveşti de viţă veche, Nu e floare la ureche! Doina Toma LANSAREA RÂULUI DE SCÂNTEI Bun e vinul profiriu Că-i făcut numai din viţă; Dar să-l bei cât este viu Cu Marcu şi Bujeniţă… Constantin Mănuţă Astăzi, Domn’ Profir, poetul, Ne-a chemat să degustăm Vinul înecând sonetul, Ca apoi să-l… venerăm. De Cotnari ori busuioacă, Profiriu să-i fie vinul; Cu sonetul nu-i de joacă, De Profir toarnă… pelinul. Vasile Deacon
CULIŢĂ CEL IUTE LA PENIŢĂ
VIZITEISME Fustă mini: a fi sau a nu fi? De când are insomnie, îi e frică şi de somnul… veşnic. Beţivul conchise: toamna nu se numără bobocii… ci paharele. Culmea zgârceniei: să ofere cadouri şi să-i fie tare groază că le va primi. Prostul se deosebeşte de deştept: primul este mereu sătul, iar celălalt este mereu flămând… de cultură. Moda ultimului val rupe pantalonii în ultimul hal. Decât un succes răsuflat, prefer un răsunător eşec. Până ce anunţă pompierii, arde casa… bâlbâitului. Când ai altceva de făcut, faci ce nu trebuie. Chiar, cine a pus cârciuma în drum? Leul? Unul de doi bani în jungla lirei şi a dolarului. Nu trebuie să te refugiezi în pădure ca să trăieşti ca-n junglă, e suficient să ieşi pe stradă. Culmea vederii: să fii gură-cască şi să-ţi intre musca… în ochi. La păgubos, necazurile se adună ca fluturii… pe lampă. Ics nu e de ceară, dar când e vorba de muncă ,,se topeşte”. O frază cu aromă de intelect, cu siguranţă e dintr-o minte... coaptă. Când la femei te dai mare cocoş, poţi ajunge... de fazan. Timpul nu vede, nu aude, nu vorbeşte şi, cu zile te-ngroapă. Culmea ruşinii: mireasa, după noaptea nunţii, să rămână tot fată mare. Important e ceea ce ai vrut să faci, nu ai făcut, dar intenţionezi şi crezi că poţi. Când nu ai încredere în nimeni, întreabă-te dacă ai în tine. Toate buruienile sunt buruieni, numai cele oferite sunt flori. Nicolae Viziteu (Culiţă)
DIALOG ÎN TERŢINE „CELIBATARUL”
Gheorghe LEU Nu este rău să fi celibatar, Să dormi adică singur pe un pat Şi să bei singur vinul de Cotnar. Necazu-i foarte repede-i uitat Deşi nu poţi să-l mai împarţi la doi… Căsătoria-i doar un plagiat; Trăieşti pe ritmuri vechi, pe ritmuri noi Şi poţi să sforăi pe acelaşi ton Cum face la căldură un pisoi.
”SOŢUL IDEAL” Eugen DEUTSCH Când Oscar Wilde a scris această piesă Nu se gândea deloc la vreo leoaică Ci poate la o falnică ducesă. Dar ea putea să fie o drăcoaică, În timp ce el, ca jumătatea mică (!) I-ar fi răspuns la orişice: „Da maică!” Probabil el torcea ca o pisică, În timp ce ea îl tot ţinea în gheare Ca omul să îi ştie doar de frică.
Nu vrei să fii în casă doar pion Ci numai rege, cum mereu ai fost, Cu arsenalul fetei din dotare Si-atunci când te aşezi pe acelaşi „tron”. În care, cert, predomina amorul Ea îl punea mereu la grea-ncercare, Deci numai eul tău ţi-e adăpost Căci ai şi un exemplu tutelar Iar el, dorind să egaleze scorul, Şi nu te vei simţi vreodată prost Punea-n balanţă deseori vreo poantă Căci cocheta, se pare, cu umorul; Căci chiar şi Domnul e celibatar! Dar doamna cu alura ei savantă Dorind mereu să îl îmbrobodească Îl cicălea vorbind de o amantă! El, cert, nega (soluţia-i firească!) De altfel nu avea doar O metresă (!) … Noi credem însă că avea o mască Pe când O. Wilde a scris această piesă! ADAM… Mânat de erotismu-i vag ADAM Solicitase un transplant de coastă Sponsorizat de… mărul de pe-un ram…
ŞI EVA Frumoasa EVA, fata cea de… viţă Prin casa ei de modă (cea din Rai!) Lansase minuscula ei rochiţă…
Dar, chiar de se temea de vreo năpastă Spre-a nu primi cumva „de sus” un blam, Pe EVA a luat-o de nevastă…
Dar apăru (de sus!) un poliţai Ce-o prinse (cu ADAM!) într-o căpiţă Şi-o amendă… căci nu avea vreun strai
Mânat de erotismu-i vag ADAM!
Frumoasa EVA, fata cea de… viţă!
E. Deutsch
QUASI-FABULE SUB SEMNUL FRUNZEI DE ARŢAR CĂMAŞA FERICITULUI Petale zdrenţuite cad din cer, Albatroşii se înalţă dezmorţindu-şi aripile, Copacii dezgoliţi îşi îmbracă hlamida de iarnă… Copiii se rostogolesc prin stratul pufos Căruia ei îi zic „zăpadă”; Eu îi zic: „ploaie de îngheţate petale”… Pe guler mi-au căzut steluţe solitare; Le urmăresc conturul perfect; Ele se sting ca şi stelele căzătoare… În bucle vântul clădeşte vălul alb de mireasă al zăpezii, Apoi mângâie arzător gâtul dezgolit de fular… Picioarele se afundă în covorul alb; Covorul cântă uşor, în surdină, la fiecare pas… În huiet mare ies copiii de la şcoală. Unde au încăput oare atâţia?! Poate că sunt clase gonflabile (!)… Îmi vine să râd de ideea mea! Câteodată râd singură… Mă feresc să nu fiu văzută!
SINGUR-CUC, ÎN FELUL LUI
Cântă cucul, simplu: ,, sunt ne…fa…mi…list!” Ce priveşti la mine, pui străin şi trist? Ba, pari cam obraznic! Ţi-ai pus albe pete Peste fracul negru! Mă imiţi băiete! Dar cum crezi că poate cineva să zboare SINGUR!?! Sunt şi alţii-n juru-ţi frăţioare, Poate-s mici acuma: încă sunt... minori; Cei mai mulţi, probabil, sunt copii din flori! Alte griji am astăzi! Vreau cireşe-amare, Ca să-mi fac dulceaţă; cred că sunt în Morala (?): stare! E bine să porţi cămaşa fericitului, Ce-mi veniţi cu mame (cică!) adoptive ? Dar nimeni nu trebuie să o vadă! Vreţi să mă-nsuraţi chiar? Ce poveşti naive! Cântă cucul, simplu: ,, sunt ne… fa… mi… list!” „Am sis…te…mul…meu! Şi mă vezi? Re… zist!” Me lania Rusu Caragioiu Vicepreşedintă a Cenaclului Epigramiştilor ,,Păstore l Te odore anu” - Montre al, Canada
FABULĂ
FABULĂ
Femeia când l-a-ntâmpinat Cu ţipete şi mugete, Măgarul n-a mai rezistat Şi a-nceput să cugete.
Ion Diviza
Pus păstor un lup mai mare, Zise, invocând toţi sfinţii: Turma asta de mioare O voi apăra cu dinţii!
Alexandru Clenciu
UN JUVETE NĂZDRĂVAN ORA DE IARNĂ Când omu-n ritmu-alert al vremii scurmă Ca etichetă-a sensurilor noi, Eu ceasul mi l-aş da, c-o oră-n urmă, De mi l-ar da şi hoţul, înapoi.
DE POVESTE Ca faptă demnă de poveşti, Aici, la noi, pe plai de daci, Copil, te strădui să vorbeşti, Iar, ca adult, înveţi… să taci! COLINDĂTORII Au colindat prin toată casa, De Anul nou, moment sublim, Şi, rămânându-mi patul, masa, Au scris pe casă: „REVENIM!” DE LA CRONICARI CITIRE Ştefan cel Sfânt – Ureche dă de ştire, Pe ton arhaic, dar imparţial – Pre mulţi îi omora, nervos din fire… Altminterea, era un om normal! ADEVERIRE DE ZICALĂ Spun cu toată forţa vocii: Am vecin cum altul nu-i! Toamna-mi număr eu bobocii… Ce-au scăpat de mâna lui! TĂRIE DE CARACTER El a furat mereu, croit Să urce pe-a puterii scară Şi pân’ la urmă-a reuşit, Căci, într-o noapte, îl… „săltară”! RESPECT Pe hoţi, prea bine îi suport, Deşi se pare că-i bizar, Şi, din respectul ce li-l port, Mereu am bani în buzunar!
NOUL PREŞEDINTE De are har, de n-are har, E preşedintele ales; E bine că vorbeşte rar, Dar excelent că… tace des! MOTIV ADEVĂRAT Nu este chel că-l tunseră barbarii, Dar, dascăl cum a fost, într-adevăr, De câte ori îşi asculta şcolarii, El se lua cu mâinile de păr! REVELAŢIE OLTENEASCĂ „Adevărul e în vin!” Zice un proverb latin; De-aia, noi, din tică-n muică, Nu am dat de el… în ţuică! ARTĂ Doamnă, nu mai sunt burlac Şi, privind în consecinţă, Complimentul ce ţi-l fac, Este artă… cu tendinţă! ASTĂZI… Astăzi, nu ca-n alte părţi, Şcoala noastră-i, de departe, Un local cu multe cărţi, Dar, cu mai puţină… carte! CA LA NIMENI Vorbind de cizme, nu-i mirare Că toţi le poartă în picioare! Fiind un neam mai acătării, Noi le purtăm… în capul ţării!
Janet Nică
SPIRIT DE OLTEANCĂ INTELIGENTĂ
ŞI-A PUS MOARTEA GPS Şi-a pus moartea GPS, Am văzut-o ieri pe stradă Într-un jeep, bine-nţeles, De ziceai că-i la paradă. A trecut ca o vedetă, Fir-ar mintea ei îngustă, Aranjată şi cochetă Cu bluziţă şi cu fustă. Cine ştie ce-nvârteşte, Nu c-aş fi subiectivă, Da-n priviri i se citeşte: Asta pune de-o colivă! A cotit-o spre primar Cu claxoane şi ovaţii, Se zbătuse în zadar Era strada-n reparaţii. A-ndrăznit apoi la popa Era galbenă-lămâie, O lăsase anvelopa I-a zis ăsta c-o tămâie, Şi-a fugit mâncând pământu’ Mai departe spre guvern Şi-o fi dat şi ea cuvântu’ Că-l poceşte, da-i etern. A ’ncercat, atunci, năroada, Şi nu-i rău, să ţineţi minte, Să-şi mai bage-o ţâră coada
Chiar la domnu’ preşedinte. O fi vrând să ni-l răstoarne Dar nu poate, naiba ştie, O avea şi ăsta coarne, Fi-i-ar starea lui să-i fie! Şi atunci s-a-nfuriat Iote-a dracului, ce-i vine, Dar s-a cam apropiat Într-un fel, cumva de mine. Eu am prins-o, cum vă zic, După cap, i-am dat vreo două, Că nu ştie mai nimic De tehnologia nouă. Şi văzând că nu mă poate Birui, într-un târziu, A-nceput să dea din coate Şi să urle în pustiu. Înţeleg, acum o doare, Şi îmi pare chiar suspect, GPS-ul ăsta, oare Să fi fost cumva defect?
Any Drăgoianu
PERECHI… PERECHI
DIALOG ÎN CASĂ În dialogul ce s-a scurs, Fiind în opoziţie, Nevasta a ţinut discurs, Iar eu... o propoziţie.
DIAGNOSTIC Doctorul l-a consultat, Pipăindu-i banii-n plic: Ai stomacul dilatat... Şi bugetul foarte mic!
SCUMPĂ ŢARĂ De o frumuseţe rară E al nostru colţ de Rai, România, scumpă ţară, Ca nivelul ei de trai.
UNUI PICTOR Tot pictând cu nudu-n faţă S-a îndrăgostit din nou: Ea frumoasă şi isteaţă L-a lăsat pe el... tablou!
SLUGARNICUL Să-şi rezolve-o daravelă, Are îndulcit cuvântul, Iar coloana, paralelă ... Cu pământul.
UNEI SUPERBE DOAMNE Este veselă, zglobie Şi pot spune, chiar şarmantă; Aş lua-o de soţie, Dacă nu mi-ar fi amantă!
TACTICĂ POLITICĂ Unii-au vrut o cotitură, Ca nea Nicu să dispară; Se făcură că-l pierdură Şi apoi... îl împuşcară.
BIBLICĂ Toţi bărbaţii, va să zică, Lui Adam îi poartă pică: Doar la el fusese cheia Când născutu-s-a femeia.
ULTIMA DORINŢĂ Viaţa mi-am băut, se ştie Şi mereu gâtleju-mi arde! Să mă îngropaţi în vie, Că-mi plăcu mult printre... coarde!
ÎNDRĂGOSTIŢII Iubăreţ fiind de fel, De-o-ntâlnea se bucura; El din ochi o tot fura, Ea direct din portofel
VICIU Obligaţi s-avem serviciu, Munca, ieri, era un viciu; Ca şomer, în vremuri noi, Aş vrea viciul înapoi.
SOŢUL DUPĂ DIVORŢ A fost de soaţă blestemat Să sufere pân'o să moară; Şi chiar aşa s-a întâmplat Că s-a-nsurat a doua oară...
Constantin Mîndruţă
Angela Pistol
EPIGRAMISTUL OCTOGENAR Ştirb, olog şi supărat Că nu poate înţepa, La dentist s-a programat... Poate va putea muşca.
BOII ÎN ROMÂNIA DE AZI Din studii şi din ce-am văzut, Declar că sunt îngrijorat: La propriu, boii au scăzut, Dar au crescut... la figurat!
DORINŢA ROMÂNILOR Spun acuma în sinteză: Vrem s-ajungă pentru noi Europa c-o viteză... Înapoi!
SOLUŢIE PENTRU REDRESAREA FOTBALULUI Vom avea o altă soartă, Ţara nefiind lezată, Când se va afla în poartă Pază... militarizată!
EXPLICAŢIE APICOLĂ De ce în stup e hărnicie, E ordine şi armonie? Răspunsul meu, vi-l dau urgent: Că n-au guvern, nici Parlament.
FEMEIA FRIVOLĂ După ce se lămureşte, Seamănă c-o centrifugă: Stoarce tot ce nimereşte Şi-n final... o ia la fugă.
IERTARE CU TÂLC Hoţii i-au furat nevasta, Dar cu soarta s-a-mpăcat: I-a iertat, de credeţi asta, Că şi soacra i-au luat.
GRĂDINA DIN BALCON Cei îndreptăţiţi ne spun că, Dacă-i plină minisera, Zilnic, fără de poruncă, Primeneşte atmosfera.
COMENTARII POST-NUPŢIALE Când mirele i-a reproşat Că n-a fost primul, ca bărbat, Mireasa iute-l „linişti”: Nici ultimul tu nu vei fi!
MITINGUL ELECTORAL Pregătit din timp, cu fală, În prielnice momente, Este calea optimală De luat angajamente.
ALTĂ CAPRĂ Un gospodar s-a bucurat Că altă capră-a cumpărat, Dar începu cu dânsul chinul, De ciudă, când turbă vecinul. Dumitru Ivas
ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ E ţara unde toţi încap Şi unde-o spun cu tot curajul, Că doar cei răi îşi fac de cap, Pe când cei buni, îşi fac bagajul. Aurel Baican
RESEMNAREA Aceasta este arta Să fii de-un calm senin, Când îţi găseşti consoarta În pat cu un vecin. CANICULA Nu suport atâta soare În sezonul estival... Zău, m-aş face criminal, Ca să pot sta la răcoare.
MECANISMUL JUSTIŢIEI Justiţia, la ochi, ştim că-i legată Prin asta nefiind handicapată; Nu dibuie, ci doar raţionând Găseşte adevărul în curând. CUTUMELE TINERETULUI DE AZI Se văd, se plac, se iau şi gata. Apoi băiatul şi cu fata Şi-asigură urmaşii: unul, doi, Iar nunta lor o fac doar mai apoi.
REVERSUL GELOZIEI Când n-are-admiratori nevasta, Te simţi de parcă nu ai aer... Văzând cum a căzut năpasta Pe tine să o iei... de fraier!
REVENDICĂRI PENITENCIARE Pot penalii soarta a-şi schimba, Beneficiind de-un trai mai demn, Invocând doar clasicul îndemn: „Cere, cere şi ţi se va da!”
I-A VENIT ŞI RÂNDUL EI Spunea mereu vecina mea C-o soacră e o piază rea, E intrigantă şi e acră; Dar a ajuns şi dânsa soacră.
OCHII VĂD, INIMA CERE Când văd prin parc pe ale Evei fiice, Cu tronc la inimă ce pot să-ţi pice, Deşi eu nu mai sunt un băietan, Mă-ntreb prostit: „Ou sont les neiges d'antan ?”
EPIGRAMISTĂ CU OCHII VERZI Frumoasa mea cu ochii verzi Şi cu pleoapele plecate, Te rog să nu ne mai „dezmierzi” Cu poante-atâ de răsuflate! UNUI AVENTURIER Când concubine-aduni în juru-ţi roi Şi crai fiind, îţi dau acum povaţă: Să n-aştepţi judecata de apoi, Ci vezi să fie bună cea din viaţă! Georgeta-Paula Dimitriu
ARTA DE A FI FEMEIE Un tip şi-o tipă s-au văzut o dată, Iar el s-a ambalat cam peste poate, Cerându-i o-ntâlnire şi-altădată, La care ea-i răspunse, vag, cu „poate”. ŞTIINŢA DE A FI BĂRBAT Pe motiv că-i doldora de vicii, Des interesat el o iubeşte, Iar amorul pentru ea sporeşte Profitând să-i ceară mici servicii. Mihai Stancu
AUTOSTRADA IAŞI- TG. MUREŞ Magistrala cea de „aur” Se va face-acuşi-acuşi, Când al nostru scump tezaur Se va-ntoarce de la ruşi. PROPUNERE PENTRU GUVERN Nu-i nevoie de minuni Doar voinţa fie-n voi: Banii, toţi, din furăciuni Să-i aduceţi înapoi! CONSTATARE AMARĂ Peste codru e năpasta, Îngrozind al său măcel; Pentru el, în ţara asta, Nu e scut de nici un fel. INFRASTRUCTURA RUTIERĂ Că n-avem autostrăzi, Pe român îl doare-n spate: Se gândeşte, unde crezi? Înspre cele,,, suspendate! SOLUŢIE DEMOGRAFICĂ Să fiarbă dorul pe câmpii, Sub cer curat şi fără nori; Să ne aducă mulţi copii Chiar dacă sunt născuţi din flori! MADRIGAL FEMEII Fără voi n-avem fereastră Să privim ai vieţii zori; Darnice, în brazda noastră, Puneţi, zilnic, mii de flori. Constantin Profir
ÎNGHEŢATA La Vatra Dornei pe un ger cumplit, Cum fusta nu acoperea genunchii, O fată aştepta omul iubit, Şi tremura de frig din toţi rărunchii. Cum încă mai era fiinţă vie, Ea se gândi că tocmai fierbinţeala, Cu cel iubit dacă va fi să fie, Din trup va alunga plăcut răceala. Iubitul ei întârzie cam mult, Ea, albă ca o foaie de hârtie, Dacă mai speră cald un aşternut, El trebuie să o găsească vie. Într-un târziu apare el, anume Gândind că fata este onorată, Ea tremurând de frig firav îi spune, Nu ai dori să guşti o îngheţată? El prins în ofsaid de aşa primire, De întrebarea cel puţin bizară, Răspunde spre a face lămurire, Că tocmai a servit cafea amară. Eu nu ştiu ce a fost între cei doi, Dar se aude totuşi pe şoptite, Că îngheţata s-a topit de sloi, La o cafea amară cu ispite. Mihai Constantin-Ticu
IDILICĂ În noapte-n parc, mergeau la pas, Se sărutau şi după-aceea, Pe-o bancă au făcut popas, Iar fata-acum, e-n luna-a treia! UNEI FEŢE BISERICEŞTI I-am pus cincizeci în buzunar, Drept taxă pentru o pomană. Privind la bani, mi-a spus cu har: N-ai observat că port sutană ?! LEGEA GRAVITAŢIEI Sunt demnitari ce eludează Dictonul „Legea-i mai presus...”, Chiar gravitaţia sfidează Şi totdeauna cad... în sus! COROLAR LA LEGEA LUI ARHIMEDE Un corp de blondă, top model, Ce intră-ntr-un bazin, constaţi, Când udă a ieşit, din el, Dislocă... ochii la bărbaţi! ÎN PAS CU VREMEA Sunt tineri, veşnic în mişcare, Cu moda sunt mereu în pas, La sală, zilnic, „trag de fiare” Şi noaptea-n cluburi „trag pe nas”! PRIMA DRAGOSTE... Când mi-amintesc... şi-acuma ard... Eram cu ea-n Paris, pe Sena..., Mult ne-am iubit... De-atunci am card La farmaciile „Catena”! Liviu Kaiter, Constanţa
CÂRCOTELI LA TITLUL „TĂMÂIE ŞI OTRAVĂ” Constat în titlu o carenţă gravă Şi paradoxul mă loveşte-n tâmplă: Tămâie înainte de otravă? – În viaţă tocmai invers se întâmplă! LA BUTADA OTRĂVITĂ… (Lui Păstorel) Tămâia ţi-a lipsit şi ne-am ales cu O ironie greu de suportat: De-l tămâiai frumos pe Călinescu, Azi epigrama n-ar fi… strănutat! NEAM DE EROI Uniţi în fapte şi idei, Mereu cu forţe concentrate, Sărim mai toţi ca nişte lei, Când trebuie bătut un frate. AVARUL LA CIMITIR O duce azi hapsânul bine În locul inundat de crini, Trăgând şi-aicea peste sine Cearceaful de pe-ai săi vecini. VENERAŢIE Admir femeile divine Ce-n timpul nostru pervertit Nu cochetează cu oricine; Te-nşeală doar c-un om cinstit! SFAT La medic să te duci cu gânduri bune, Să nu-l corupi, căci dânsul este sfânt: Un onorariu mare-l indispune, Iar unul mic... te bagă în mormânt. Ion Diviza, Chişinău
CONSPIRAŢIA Într-o odaie întunecată, cu iz învechit de bandă de condensator şi letcon încins, doi androizi în vârstă scârţâiau din toate încheieturile, în preumblările lor domestice. Într-un târziu, el, fost robot industrial, se afundă într-un fotoliu uzat, cu arcurile ieşite şi, de asemenea, în lectura unui almanah electronic. Ea robotea prin bucătărie, ca orice robot casnic, zăngănind nişte oale şi bombănind ceva despre nepriceperea lui la tinichigeria cu plasmă. Un “fiţi-ar mecanismele de râs şi cine te-a mai proiectat şi pe tine!” răzbătu slab până în camera unde bătrânul stătea cufundat cu toate circuitele în trecutul îndepărtat, în prezentul continuu şi în viitorul imediat... Între timp, hologramele suprapuse a două molii odihneau cu nonşalanţă pe săculeţul cu naftalină agăţat de uşa dulapului, într-un amor interzis. − Hei! Măi, n-auzi, te-ai deconectat? ţipă isteric bătrâna, ivită brusc în prag. Uite, ne invadează moliile! Mişcă-te şi alungă neruşinatele alea, nu vezi cum ne sfidează? − Dragă, eşti prea plină de senzori, spuse el, neluând în seamă virtuala scenă XXX şi continuându-şi imperturbabil cititul. În ceafă i se transmise atunci o undă de şoc, pe care-o resimţi până-n cilindrul magnetic. Se urni ca teleghidat, dirijă pliciul cu laser şi simulă un plesnet, lovind la plezneală în săculeţ şi ratând astfel ţinta în mod voit. Hologramele moliilor dispărură în eter şi bătrânul îşi reluă lectura cu un oftat prelung de uşurare. − Mai fă şi tu ceva prin casă! Toată ziua numai cu nasul în ziare! Vorbesc cu pereţii. Nici măcar conversaţie nu faci... În fine, dacă n-ai în soft, degeaba! N-ai şi gata. Mai bine mă măritam cu robotul ăla chipeş din echipa lui RoboCop. Avea un corp de oţel şi... − Care, ăla cu bocanci şi fără logiciel, din bancurile cu poliţişti? Hă, hă, probabil aţi fi conversat despre uleiuri de motor. Cel puţin dacă ar fi avut program de alertă meteo... − Tu vorbeşti? Aşa ruginit şi neupgradat? Ăla măcar răspundea la comenzi vocale în engleză! Cu sistemul lui de navigaţie, îmi arăta luna şi stelele... Şi ce mecanism de direcţionare avea... − Mhm, nimereai fix într-un crater de pe Lună. Oricum, a luat-o pe arătură, în câmp antigravitaţional... Erai demult văduvă. E drept, ai fi avut o pensie de urmaş frumuşică... − Te poftesc să nu fii sarcastic. Ce, gynoida aia siliconată, HRP-4C, lipsită de voinţă, nu dădea erori? Da, da, aia cu implant în buric... Păi, decât să-i fi decriptat ăleia centura, mai bine-ţi făceai harakiri! − Deh, nimeni nu-i perfect... Ehe, ce vremuri! Câteva momente de linişte stânjenitoare dovedeau că cei doi îşi scanau separat memoria. Un strănut foarte sonor răsună dintr-odată în încăpere, spărgând tăcerea.
− Ei, poftim, iar te-ai virusat! − O fi de la năpârlitul ăsta! zise el, arătând spre motanul care se băgă sub pat cu viteză supersonică. − Aiurea! Ţi-a slăbit imuno-scutul energetic. Asta pentru că stai toată ziua pe Internet... Nu te-oi fi săturat să citeşti acelaşi lucru de-atâta amar de vreme? − Dar e “Anticipaţia”, dragă... − Ei, şi? Lasă, că nici anticipaţia nu mai e ce-a fost... Şi-apoi, ce rost mai are? Viitorul e deja trecut. Numai tu ai rămas la fel de căpos. Chiar nu pricep: la ce să te mai informezi, dacă tot nu acţionezi? Măcar dacă ne înscriam şi noi în programul „Rabla”, poate căpătam ajutor de înmormântare. − Hai să nu anticipăm... − Acuma serios, eşti la zi cu licenţele, ai cotizat toată viaţa, ai respectat mereu legea, şi ce folos? În cel mai bun caz, o să te transformi în material reciclabil. Ce să mai aşteptăm acuma? Extratereştrii, poate, să ne pună ventuze... − Mă rog... Şi pe americani i-am aşteptat. − Şi-a apărut Terminator... − Lasă, dragă, nu mai dramatiza. Te uiţi prea mult la filme cu cyborgi, ai pierdut contactul cu realitatea... − Apropo, mai bine ai repara televizorul, că nu mai pot să urmăresc Star Adultrek, ecranul e plin de purici! − Păi, să scăpăm de cotoiul ăsta cu lămpi! − Îţi filează ţie... Ce-ai cu Matrix? − Ei, nu mai ştii de glumă?... Ia uite-aici, un anunţ la Mica publicitate: cică se fac recrutări pentru o nouă misiune spaţială. Ce zici de asta? Îl înscriem pe motan, să colonizeze cu purici alte planete?... Bătrâna îi aruncă o privire radioactivă. − Te pomeneşti c-ai rămas nostalgic după misiunile Apollo. Bietul văr-tu, care-a slujit ca misionar în deşertul selenar, dus a fost!... Şi nici măcar titlu de erou n-a căpătat. − Ingratitudine tipic omenească, ce vrei... − Hm, au proiectat roboţi humanoizi, i-au construit, apoi i-au transformat în sclavi... − Fii atentă aici, ce scrie în Magazin istoric SF: „cercetătorii britanici, împreună cu specialiştii în futurologie din Vaslui, renumiţi pentru acurateţea datelor, spun că tehnologia va da o şansă de reeducare tuturor puşcăriaşilor: vor putea jefui, tâlhări, viola sau chiar omorî în mod virtual! Penitenciarele vor dispune de sisteme de inteligenţă artificială de programare performante, aşa încât realităţile virtuale să fie convingătoare sub aspect vizual, tactil, auditiv, olfactiv”. − Auzi, reeducare cu jocuri pe calculator... S-a-ntors lumea cu susu-n jos, aia e: oamenii s-au robotizat şi roboţii s-au umanizat! Iar noi stăm pasivi şi răspundem doar la comenzi. − Din păcate, oamenii fac legile. Şi ştii care-i problema? Dacă se simt ameninţaţi, ne pot distruge cu totul. Aminteşte-ţi corolarul legii zero: când androizii încep să devină prea emoţionali, umanitatea e pusă în pericol. Ce-ai zice, de exemplu, să fii arestată pentru c-ai depăşit frontiera hi-tech? − Totuşi, legile sunt făcute să fie încălcate. Ar merita o contraofensivă. − Aberaţii SF... Nu ziceai tu că tot fiare vechi ajungem? Dragă, de când te ştiu, tu ai fost mai rebelă, dar asta nu prea dă bine la bătrâneţe: devii ridicol dacă vrei să ieşi din sistem. − Fuck the system! replică bătrâna. Am autonomie. − Prea multă autonomie bate la ochi. − Eşti rigid... Mai bine recunoaşte că te-ai ramolit. Mă rog, niciodată nu ţi-a plăcut aventura. Degeaba ai stat în revizie la centrul de comandă. De pomană
backup-urile şi update-urile. Tot o grămadă de fier vechi rămâi… Ia, priveşte-aici, al treilea val, zise bătrâna dispreţuitor, arătând pe fereastra LCD. − Ce spui? Al Treilea Val de Toffler? − Nu... De beţivi! Trec în valuri spre crâşmă, ca teleghidaţi. Poftim, Homo Ciberne-ticus... Da, ăştia fac legile. Şi noi să stăm cu braţele încrucişate?! Bătrânul simţi un gust de cocleală. Un zâmbet amar şi artificial îi încremeni în colţul display-ului. În odaia întunecată, cu iz de bandă de condensator şi letcon încins, un braţ bionic mângâia motanul Matrix, care torcea ca un motor sincron. Celălalt braţ îi activa funcţia secretă “KILL”. De afară, se auzea o voce umană modulată: „Fiaaare veeechi, fiaaare luăăăăăm!!!”... Violeta Cuturescu
De ziua nunţii noastre-ţi scriu/Acum după un sfert de veac/Căci, iată, teoretic ştiu/Ce practic nu mai pot să fac! M.B.B.
PASĂREA MĂLAI VISEAZĂ Şi ce dacă? Ce mama dracului vă deranjează pe voi, mămăligari de serviciu, că pasărea are un oniric special, dar nu neapărat obsesie, căci are şi ea mândria ei. Spre deosebire de voi, oameni cu procură de la Dumnezeu, dorinţele păsării nu le schimbă caracterul şi nici nu dau la cap, pentru aşi împlini visul, de asemenea nu sunt capabile nici de trădare, de trecere de la un partid la altul, în preajma alegerilor, sau delaţiuni (ciripituri) mai sus, la ulii şi la vulturi. Lăsaţi, aşadar, păsările să viseze, au experienţa libertăţii, pentru că şi pe timpul comuniştilor, plecau în ţări străine, de soare pline, în superb dispreţ faţă de securitate. Voi, oamenii, aveaţi şi pe atunci vise, dar de cele mai multe ori nu mai multe ca şi râma ce se închipuia şiret de pantofi. ***** Mâţa femeii Iunona Surduc a Băligarului, dintr-un sat rural, aparţinând unei comune sălăjene, şi-a schimbat dentiţia – pisica, nu femeia, aceasta fiind cu gura în fundul gol, datorită unei precare îngrijiri a danturii şi a vârstei care etate măsoară 88 – lucru ne mai auzit până acum, însă mirarea ştiinţifică şi râsul dracului sunt reprezentate de faptul că este o dentiţie de şoarece! În această situaţie mâţa Ciurci (?) a trebuit să fie hrănită cu boabe de porumb, punându-se la dispoziţie şi chestii de ros, pentru ca cei doi dinţi de faţă de Marin Sorescu, să nu crească prosteşte, împiedicând închiderea botului, respectiv alimentarea. Iunona Surduc, cu toată vârsta înaintată, a ştiut să-şi păstreze luciditatea, făcând bani frumoşi cu pisica mutantă, deviantă, pentru că nu o arăta decât contra cost şi cu interviuri, asumându-şi nişte merite inexistente. Vecinii, geloşi pe succesul vecinei, au cumpărat nişte câini fioroşi, i-au flămânzit, în speranţa că rup mâţa în două, dar aceştia le-au flendurit nădragii, ba mai mult, necesitând injecţii antirabice. Unul dintre vecini, alergic la acest tratament şi-a muşcat nevasta, a vrut să-i rupă jugulara soacrei şi s-a mutat în grajd, de unde nu iese decât noaptea, mai ales pe lună plină şi efectuează urlete ancestrale către aceasta. Satul trăieşte o nouă viaţă, televiziunile sunt mereu prezente şi la primăria comunală se poartă înverşunate bătălii de consiliu local, reprezentanţii fiecărui partid revendicându-şi mâţa-şoarece şi gospodarul-câine. Iunona Surduc se gândeşte să candideze ca apolitică de stânga, în viitorul consiliu comunal, iar vecinul se pregăteşte de o expoziţie chinologică internaţională. Iunonei i s-a cerut însă, o corecţie onomastică, porecla ei nefiind competentă cu posibila probabilitate de ajunge consilieră, dar replica ei a fost una de mult bun-simţ ancestral-rural. „Tata lui bunicu’ s-a ocupat cu împrăştierea bălegarului, adesea era vârât până la luminile ochilor în rahatu’ cela, dar acasă n-a adus.”, o aluzie destul de transparentă la comportamentul unor semeni, pe care i-a numit, cu o eleganţă abruptă, „mâncători de biomasă de rahat”, dovedind şi o oarecare prezenţă în contemporanul cotidian şi televiziune pe satelit-lighean. Cât despre lătrătorul la lună plină, acesta se pregăteşte intens pentru expoziţia internaţională, învăţând să latre în limbi de circulaţie internaţională. Susţinătorii săi lucrează la un pedigree corespunzător, cu atât mai mult cu cât bunicul său a fost
câine sanitar în al doilea mondial, aducând răniţii din munţii Tatra, îngrijindu-i prin turnarea de rom în gură. A fost primul şi ultimul câine-caporal din comună, sfârşind la o vârstă înaintată la o stână a fostului CAP din comună. ***** O femeie de 92 de ani din Timişoara şi-a descoperit sora geamănă vitregă pe Facebook, după 80 de ani. Întâlnirea celor două nonagenare a prilejuit opoziţiei un miting în centrul municipiului, după care a avut loc un concurs de concurs de bărci pe Bega, fără nicio legătură cu cele două bătrâne matusalemice, sau revendicările demonstranţilor. Una dintre surori, cu o memorie uluitoare şi-a amintit că în 1930... dar a uitat ce s-a întâmplat în anul acela, dând însă asigurări că a fost ceva extraordinar. A fost crezută pe cuvânt şi dusă la culcare, cealaltă soră nu s-a culcat, dormind deja pe ea însăşi. ***** După câte ştiţi de la televiziuni, în tramvaiul 41 din Bucureşti, un individ înţepa femeile în fund, ca să le atragă atenţia, susţine el. Cetăţeanul a răspuns, destul de înţepat, la întrebările organelor de poliţie, spunând că are un sentiment de insularizare, sindromul Robinson Crusoe. Organele îl caută acum pe numitul Robinson Crusoe, probabil cetăţean străin, fără viză de şedere în patria noastră dragă, care s-a asociat cu cetăţeanul anchetat, pentru înţeparea în comun, mai ales în mijloacele locale de transport în comun. Familia reţinutului a rămas stupefiată, socru-său, după cum s-a exprimat un martor ocular, a belit nişte ochi cât OZN-urile, incapabil să ajungă la al doilea sistem de semnalizare. În problemă a intervenit şi fosta dirigintă a împricinatului, care îşi aminteşte despre cum înţepa el colegii, cu vorba, ceea ce se pare a fost o extindere cu complicaţii penale. Rămâne, însă, un mister tainic, faptul că cetăţeanul efectua împungeri numai în tramvaiul 41, nu în alt mijloc de transport. Ce l-a făcut să se fixeze numai pe acest mijloc de transport în comun, nu se ştie şi probabil nici nu se va afla prea curând. Faptele sale, evident penale, urmează să fie evaluate, nu înainte ca medicii de cap să îi efectueze un consult de specialitate, prin întoarceri interogative în copilărie, căci acolo se cam întâmplă toate începuturile. La aflarea veştii că s-ar putea să fie închis, câţiva deţinuţi şi-au manifestat bucuria în mod verbal, afirmând că abia aşteaptă să le fie coleg, pentru a face un schimb de experienţă, cu acupunctură, în chip nocturn. Cornel Udrea
Desen de Gheorghe Bejenaru
DEBUT ÎN BOOKLOOK
BALADA UNUI GREIER FOARTE MIC (poetului George Topârceanu) Cri, cri, cri, iarnă, cri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam şi eu s-adun O grăunţă cât de mică Ca să nu merg la furnică Şi să-i cer cu împrumut. Că mă pune… ca să-i cânt. Ş-apoi, nu cânt la oricine Nici la babă, nici vecine. Eu sunt baladist de clasă Angajat, cânt la terasă, Numai muzică aleasă. Cânt Vivaldi, De Belluci, Amelita Galli-Curci, Salieri, Paganini, Cânt şi Strauss ori Rossini, Cum vedeţi, încerc de toate, Simt că merge şi se poate. De dau cu arcuşul tare, Ridic sala în picioare. În schimb, vai, de la o vreme, Am şi eu ceva probleme; Şi-atunci, rău de supărare, Cânt, să-mi fie de calmare, Un şlagăr de-nstrăinare; „Cine m-a făcut om mare” Şi mai credeţi că vecina, Harnica şi gospodina, Într-o iarnă, bat-o vina, Mă tot întreba meschina, Unde car toată făina?
Că din ce-am strâns într-o vară, Totu-i fum şi totu-i pară, Fără strune la vioară. Şi-am ajuns şi de ocară Şi-n criză falimentară, Pentru-a nu ştiu câta oară! Dar, mă-ntreb, vina-i a cui, Nu-i vina sistemului? Gata! Şaga nu mai ţine! De la toamna care vine, Punem stop la împrumuturi Nu destrăbălări, săruturi, Nu petreceri, nu chiolhanuri, Demoazele sau can-can-uri. Nimic! Punem ban pe ban, Strângem câştigul pe-un an, Să-l arăt la furnicuţă, Cine e mai mare-n… grad. Şi-nainte de Crăciun, După ce totul adun, Mă gândesc să mă răzbun, Şi-am să cânt, hai iarnă, cri, De-acum poţi ca să revii. În mantou de doamnă-n gri. Cri, cri, cri, iubito, cri. Constantin Munteanu
SMOCUL DESCÂNTAT Scurt tratat de pupilologie Ale vieţii valuri mă împing graţios, dis-de-dimineaţă, pe scara unui tren personal. Bizuindu-mă pe unduire, mă ajut şi de coate aşa încât, depăşesc graţios patru damigene, şase saci de cartofi, başca treizeci de oameni care ţin morţiş să rămână în posesia lor. Împingerea aceasta scapă de sub control, astfel că mă trezesc purtată, salvator, pe o bucăţică de banchetă. N-apuc să fiu politicoasă cu îngeraşul plasator că, următoarea creastă de val are cocoţată pe muchie, o matahală înflorată de la batic şi până la şosetele supraelastice marca "Barbi". După ce-şi termină de aşezat vârtejul de fuste, îmi dă de ştire că ochelarii mei de soare aşezaţi cam strâmb pe fizicu-mi plăpând la o oră aşa de matinală i-au atras atenţia. − Hai să-ţi ghâcesc, frumoaso! Hai să-ţi spun cine tă iubăşte, cine tă dorăşte... Da' ce sufli aşa greu? Nihăi că te-ai deochet! Pune zăce mii să te descânt că mori dacă a fost întors de trei ori dă la ţâţă! Gândul că aceasta îmi va fi ultima imagine pe retină nu mă încântă teribil. Hotărăsc să nu scot vreun sunet şi-mi aşez ochelarii mai aproape de rădăcina sprâncenelor. − Ce? N-auzi, de eşti mută aşa? Dă-ţi carcaleţii ăia jos dă pe nas că eu ghâcesc în pupila ochiului şi să-ţi spun câte mai ai dă trăit, dă chinuit! − Haoleu! Eşti şi mută, eşti şi surdă! Aracan de bafta ta! Ei, lasă că-ţi ghâcesc p'în carcaleţi, că se vede şi pân' părete câte farmece ai pă naşterea mata. Ţi-i făcut de urât cu legătoare de la un mort putrezit, vermuit, ţ-o fost pusă-ntr-o zamă opărită... Adă-ţi aminte la cine ai băut o cafe, un suc ceva, că acela te vrea legată la limbă şi sub limbă. Toată lumea din vagon se strânge buluc la uşa compartimentului să mă vadă cât mi-s de legată şi la limbă şi sub limbă. Simt că ochii mi s-au lipit de partea interioară a carcaleţilor şi în mod clar, asta o ajută pe telepată să citească din mine ca din Sandra Brown. − Partea mata e un bărbat blond cu ochii albaştri care te iubăşte, da-i tare chinuit şi veştejit că s-au luat făcăturile şi pe el. El mai are o muiere care-mparte aştărnutu' cu ea şi, asta muiere îi dă să bea stropitură dă iepuroi în călduri, să se ţână dă ea ca iepuroiu' şi să te lase pe mata. De asta-ţi cade părul şi ai să cheleşti păste tot! Şi te lasă pă marginea drumului că dihoroaica îţi vrea şi casa matale... nici perna nu ţ-o lasă, ascultă ce-ti spun! Vădit încurcată de gestul reflex prin care pupilele mele şi-au schimbat locurile prin încrucişare, înfoiata înflorată, lasă un strop de linişte să se prelingă strategic între noi. Aş putea să jur că l-am auzit oftând pe mecanicul închis în locomotivă. Femeile de pe culoar au mâna pusă compătimitor la gură. Revine în forţă, în timp ce eu nu reuşesc să-mi aduc aminte măcar, dacă soţul meu e blond sau brunet! − Pui la mandea milionul şi-ţi fac o fiertură din maţe de mormoloci de rămâne ciorditoarea ca o broască râioasă şi lu' bărbată-tu a să-i iasă ochii ca la melci când tea vedea. N-a să ştie niciodată ce l-a pleznit, a să te iubască ca pe Halba ca Zăpada... − ... − Nu vrai, ha? Dă inelu', dă lănţucu' dă ceva că eu cobor acu' şi rămâi aşa hameţită ca o oaie tunsă! Tot nu vrai? Pfui! Şi urâtă şi zgârcită, şi fărmăcată! Haidilea dă soarta ta! Cu o mişcare a mâinii împrăştie lehamitea ce a cuprins-o, în tot compartimentul.
Trenul opreşte, telepata coboară, iar eu răsuflu uşurată. Memoria îmi revine, portretul cu tuşe ciocolatii al soţului e recuperat... Uff! − Domniţă! Trebuia să-i fi dat măcar zece mii, asta-i Maria, n-o ştiţi? Ghiceşte ca o şerpoaică toate celea! Să nu vă blesteme, ferească Dumnezeu! îndrăzneşte o femeie care a asistat tăcută la cenaclul de pupilologie. − Da’ de fapt... continuă ea, adunând cu mâna o mingiuţă din lehamitea Mariei, omul îşi mai face şi singur soarta. Mie, mi-o luat mana de la vacă cineva. Acu' vin de la o cumătră, mi-o făcut un leac. Am să-ţi dau şi mata, cică... leacul dacă-i împărţit între două vaci are mai multă folosinţă. Uite, un smoc descântat din coada Joianei. Îl iei, îl pui să ardă în camera unde dormi. Stai în fumul cela să-ţi intre binişor pe nări şi-n timpul asta îţi faci de lucru cu-o flanea, tragi de ea să se deşire fir cu fir şi zici: "Cum s-a deşira flaneaua,/Aşa să se deşire de la mine/Farmecele şi boala!" Asta şapte seri la rând, una după alta. Înţelegi? Dau din cap că da, în timp ce mintea-mi sprinţară calculează că aş fi ieşit mai ieftin cu opăreala de mormoloci. − Ai! era să uit! Dimineaţa, nu ieşi din casă până nu stucheşti pe-un deget, întingi în cenuşa de la smoc, îţi faci un benghi în frunte şi zici: "La Scaraoschi nu teai uita,/Nici la mine să nu se uite nimenea!" Îi mulţumesc femeii şi cobor experimentând cu exactitate acea ameţeală de oaie tunsă pe care Maria a anticipat-o cu atâta precizie. Fum, flanele, benghiuri, smocuri, Scaraoschi... Pfui! Ce dimineaţă lungă! Şi soarele ăsta timid ca o văcuţă scoasă pentru prima oară la cireadă... Ina Simona Cârlan, Italia
Desen de Edi Mattes
AL. SAŞA UN UMORIST DE RASĂ SATISFACŢIE Mă cheamă îngerii, i-aud, Şi-s fericit pe-ultimul drum, Că am venit în lume nud, Dar plec bogat. Cu un… costum! SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE Am dat la doctori bani, un car Când soacra mi-a căzut la pat. Efortul n-a fost în zadar, Că pân’ la urmă a crăpat.
NICIO SCHIMBARE Deşi nouă la vedere, Primăvara asta-n fine, Mi-a lăsat vechea durere: Soacra este tot la mine. CĂMĂTAR La fel ca banca, împrumută, Că de nu curge, poate pică, Şi nu intră cu ea-n dispută, Dobânda lui fiind mai mică. DEPUTAT Cu greu câştigi această funcţie, Dar după-aceea ea concură La titlul, fără vreo conjuncţie, De cea mai dulce sinecură. ELEVĂ Rujată bine, fustă scurtă, Pomezi, rimel din greu pe faţă, Inel în nas, cercel pe burtă, Ce rareori la şcoală-nvaţă. FLOTĂ Formaţiune de vapoare Demult în portul constănţean, Care-a pierit deodată-n zare, Vândută de un căpitan.
CERERE ŞI RĂSPUNS Citesc în ochii tăi c-ai vrea Să fii de azi soţia mea. Îţi spun cu un adânc regret: Eşti domnule, analfabet ! SFÂRŞITUL PERSONAL La cât de bine-o duc acuma, Iertată vreau să-mi fie gluma, Apocalipsa, nu vă mire Ar fi de-a dreptul izbăvire. APOCALIPSA 2012 Când vine crudul cataclism, Prevăd cercetătorii-astrali, Vom reveni la comunism Fiind în fine, toţi…egali ! SOŢIA ÎN AL DOISPREZECELEA CEAS Pe patul morţii-i spuse-n faţă, Mărturisire de credinţă: L-a înşelat întreaga viaţă, Doar…mai presus de-a sa voinţă Ştefan Alexandru-Al. Saşa
BUNE DESPRE UMOR (mai ales că aparţin clasicilor!) Platon spunea: "Până şi zeilor le plac glumele." În Coran se spune: "Cel care îşi face prietenul să râdă merită să se ducă în Rai." Iar începând cu secolul XIV, chiar si comunitatea medicală recunoaşte puterea vindecătoare a râsului. William Fry, profesor de psihiatrie la Universitatea Standford, subliniază că un copil la grădiniţă râde în medie de 300 ori pe zi. La vârstă adultă, media scade la 17 ori pe zi. De unde aceasta diferenţă? Luam viaţa prea în serios? Nu ar fi cumva timpul să învăţăm să ne relaxăm? Cărţile de dezvoltare personală spun că nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să râdem. Cele cinci simţuri ale noastre nu sunt suficiente pentru o viaţă ideala. Trebuie să ne folosim cel de-al şaselea simţ: simţul umorului. Umorul nu se referă numai la a spune glume, ci este un mod de a vedea viaţa. Putem râde de greşelile şi suferinţa noastră. Şi putem fi sinceri în legătură cu viaţa noastră fără a o lua prea în serios. Beneficiile râsului sunt nenumărate. De aceea ar fi extraordinar să facem eforturi, să râdem pe parcursul zilei. Şi desigur, să râdem cu oamenii, nu de oameni. Să râdem de ce fac oamenii, nu de ce sunt ei. Să râdem nu numai ca să ne uşurăm greutăţile noastre, ci să-i ajutam şi pe cei din jur să treacă mai uşor peste greutăţi. Beneficiile rasului 1. Când râzi de tine, îi dezarmezi pe cei care vor să râdă de tine şi eviţi posibile confruntări. 2. Râsul dizolvă tensiunile, stresul, anxietatea, iritaţia, mania şi depresia. După o repriză de râs, experimentam o stare de bine extraordinară. Şi să ne aducem aminte un lucru: dacă nu poţi să râzi pe seama unui lucru, nu poţi trăi cu acel lucru în viaţa ta. 3. Cercetările medicale au demonstrat că râsul întăreşte sistemul imunitar. Studiul comportamentului şi al felului în care creierul afectează sistemul imunitar se numeşte psihoneuroimunologie. Deşi încă la început, această ramură a medicinii începe să câştige teren în încercările de a înţelege relaţia dintre minte şi corp. 4. Râsul reduce durerea prin eliberare de endorfine care sunt mai puternice decât cantitatea echivalenta de morfină. 5. Umorul ajută la integrarea celor două emisfere ale creierului (emisfera stângă este folosita pentru descifrarea bancului iar emisfera dreapta interpretează dacă bancul a fost sau nu amuzant) 6. Râsul adaugă savoare vieţii. 7. Simţul umorului atrage după sine mai multă productivitate, mai multă comunicare şi un joc de echipa mult mai eficient. 8. Tuturor ne plac persoanele care ne fac să râdem. Cu cât împărtăşeşti mai mult din simţul umorului, cu atât vei avea mai mulţi prieteni. 9. Umorul este echilibrul pentru momentele când trecem prin greutăţi. 10. Râsul este echivalent cu exerciţiile fizice (în cantitate mică). E ca un masaj al tuturor organelor corpului. 11. Simţul umorului te ajută să accepţi inevitabilul, să faci faţă provocărilor şi să ieşi din orice situaţie zâmbind. Ziua în care nu ai râs este o zi pierdută. Nu aştepta să te îmbolnăveşti ca să practici terapia prin râs! Începe astăzi prin a te uita la comedii, prin a citi cărţi amuzante şi prin a schimba glume cu membrii familiei, prietenii sau colegii.
28.04.2017 Muzeul unirii din Iaşi. Dragii noştri colegi Sorin Cotlarciuc şi Ioan Mugurel Sasu şi-au lansat volumele Magia Haimanalelor, respectiv Robinetul. Alături de invitaţi din Iaşi sau Bucovina au participat şi mulţi membri ALPI pentru a onora acest minunat eveniment cultural. Foto Rodica Rodean
09.05.2017 Sala Ion Creangă a Bibliotecii Judeţe Iaşi. Festivitatea de premiere a câştigătorilor primei ediţii a concursului şcolar de epigrame şi poezii cu tema Europa. Desfăşurat sub egida Consiliului Judeţean, concursul a fost organizat de Bibliotecă împreună cu Asociaţia Literară Păstorel Iaşi, iar concurenţii au fost elevi din şcolile şi liceele ieşene. Foto Dan Şuvăială