Revista Booklook nr.30/2014 by Hopernicus

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr.10/2014 (30) Serie nouă Booklook nr.30 pag. 1

Miercuri 26.02.2014. Membri ALPI împreună cu oficialități și locuitori ai comunei Bârnova-Iași, la Căminul Cultural din localitate unde a fost promovată activitatea și opera colegului nostru prof . dr. Dumitru Marin.

Luni, 10.03.2014 Galeriile Top Art, expoziţia: Meridiane culturale organizată de publicistul Dan Teodorescu. Membrii APLI: Gheorghe Bălăceanu (prezentator), Mihai Haivas, Nicolae Stancu şi Vasile Larco au susţinut, spre deliciul publicului prezent, un recital de epigramă şi poem ironic

Booklook nr.30 pag. 2

CLEPSIDRA Ce repede nisipul curse: un firav zâmbet de speranţă, Lumini şi umbre, sumbre curse, o filă tandră de romanţă, Emoţii, freamăt, obeliscuri, mirajul unic al iubirii, Paşi avântaţi urcând spre piscuri, ispita dulce-a fericirii… Slab, încă sufletul mai speră căci inima e tot zglobie, Iar noi privim ca pe-o himeră colina ce-i acum pustie, Dar jocurile par decise şi liniştea încet coboară… Rapid de tot nisipul curse sub gheara timpului ce zboară; Azi umbre-mi par planete, Urse… Cerca-vom oare-a doua oară?! Eugen Deutsch

„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Cipru), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

Tbmb.curs@yahoo.comTH; HTmihai_haivas@yahoo.coom H

http://alpi.iasi1.ro/logo/logo.png Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Radu Bercea, Costel Pătrăşcanu, Nicolae Viziteu şi Eugen Marinescu

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Booklook nr.30 pag. 3

TEODORENII MOTO: Păstorel şi Ionel Sunt doi fraţi, dar nu la fel; Ionel într-una scrie, Păstorel ar bea o vie! Ionel Teodoreanu

Păstorel Teodoreanu

Noaptea salcâmilor

Geometrie bahică

Obrazul lin şi moleşit al salcâmilor Alb ca o biserică din vremea bătrânilor, Maici în evlavii şi candeli de seară Arată că iarăşi e vară

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt, Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă Că între doua puncte, cel mai scurt Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Florile dulci se preling împreună, Sporeşte cu ele paloarea de lună, Atât de curată în umbra uşoară Că parcă-s perdelele nopţii de vară.

Dar axiomul devenit banal Şi însuşit de vremile aceste A fost atunci precum va fi şi este Valabil doar pe-un plan orizontal.

E marea noapte stelară. Tremură-n aur catargul astral al luminilor. Îngeri de floare se roagă-n genunchi Dând celor întorşi pe drumul blajinilor Calea de lapte a salcâmilor.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură, Un plan orizontal, când te gândeşti, Constaţi că nu exista în natură Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei "Madera", Această socoteală te conturbă Din volumul Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă CINA CEA DE TAINĂ Pe care dreapta lui devine curbă. Şi-n cap cu dreapta grecului defunct Până ce vreun înalt areopag O va fi pus definitiv la punct Porneşti spre domiciliu în zigzag. Booklook nr.30 pag. 4

ŢINUTUL DE BASM Lirică, deşi nimic nu îndreptăţea aşa ceva, era un copil cuminte, umbla îmbrăcat curat şi îi plăcea să meargă la şcoală, iar cea mai mare bucurie a lui era să citească basme. Prin urmare, nici nu este de mirare că se considera personajul principal al lecturilor sale. Întradevăr, avea, exact ca în basme, doi fraţi mai mari, două hahalere care-l coşcoveau cu bătaia din orice motiv şi-l puneau să le aducă băutură şi ţigări, iar taică-su (tătâne-său, cum se spune în basme) deşi nu era nici împărat, nici măcar rege, se dădea mai mare decât dacă ar fi fost, mai ales când era beat. Adică tot timpul. Maicăsa, zdrobită de fericirea de a fi mamă şi soţie a celor enumeraţi mai sus se retrăsese discret, cu ceva ani în urmă, în locul acela cu verdeaţă unde se spune că nu este întristare şi suspin deşi toată lumea plânge. Şi, tot ca în basme, într-o bună zi, dacă se poate vorbi despre aşa ceva, tătâne-său l-a chemat la el. Omul era foarte necăjit, stătea mut de durere la căpătâiul unui pet de două kile în care fusese trăscău şi privea cu disperare în gol. Când Lirică intră în odaie ferindu-se să clipească pentru a nu produce vreo explozie a aburilor de rachiu, bunul său tată îl privi cu o greaţă absolut justificată şi-i spuse blând: ─ Bă! A venit vremea să te duci în lume şi să-ţi găseşti rostul. Aici nu mai ai ce căuta! Pragul casei mele nu e pentru nemernici care nu primesc nici măcar alocaţie de la stat. Uite, fraţii tăi, oameni de încredere, aduc deja acasă ce mai reuşesc să fure sau ce câştigă din cerşit, aşa că uşa le este deschisă numai lor. Tu, băi, pocitanie, cu cititul acela al tău ne-ai băgat în sărăcie, deci du-te, învârtindu-te, să nu te mai văd în faţa ochilor, că-mi vine să borăsc! Apoi tătâne-său, grijuliu, îi dădu câte ceva pentru drum, adică mai multe înjurături, fraţii lui la fel şi astfel pricopsit Lirică plecă în lumea mare. Lumea mare a început la un restaurant de pe o stradă vecină unde a fost angajat, fără forme desigur, ca să spele vase. Treabă bună fiindcă avea mâncare după pofta inimii, iar de dormit, dormea într-o debara unde era lumină şi putea citi ce-i plăcea lui cel mai mult: basme. Considera că şi aceasta era o etapă prevăzută în scenariile lecturate, prin urmare nu avea nici un fel de frustrări. Ba, mai mult, la sfârşitul lunii a primit şi ceva bani, o mulţime după părerea lui, deşi chelnerii pufneau în râs când auzeau suma, cu care şi-a mai cumpărat, spre uimirea tuturor, câteva cărţi dar şi nişte haine. Mai ales că venise iarna şi debaraua nu era tocmai încălzită. Cum însă nu se simţea, psihologic vorbind, pregătit pentru o carieră în domeniu, după cam un an, când atinsese vârsta majoratului, a intrat într-o echipă de constructori. Evident, pe post de cărător cu spatele. De la cărămizi şi găleţi cu mortar până la navetele cu bere fără

Booklook nr.30 pag. 5

de care nici un constructor normal nu funcţionează. Fiind o fire fericită de la natură, a supravieţuit şi glumelor cu specific aşa că, după un timp, a plecat cu echipa pe tărâmul celălalt pentru a le arăta celor din ţările zise civilizate, cum edificasem noi o societate dreaptă şi dârză. Însă pe nemernicii de capitalişti cu vechime îi durea drept în şpiţ de tradiţiile noastre, prin urmare, întreaga echipă muncea acum pe brânci ca să nu fie dată afară de patron. Cum Lirică, tot din cauza basmelor citite, era şi harnic dar şi corect, ba mai mult nici nu fura, patronul l-a pus şef şi astfel a început să câştige bani serioşi spre marea admiraţie a colegilor din echipă care nu mai conteneau cu înjurăturile. Însă fără să întrerupă nici o secundă lucrul. Lirică mai vorbea, din când în când, în ţară cu un prieten din perioada spălatului vaselor, Firel, cu care de altfel începuse să şi înveţe germana în debara. Firel îi mai spunea ce se petrece pe acasă şi astfel află că fratele cel mare murise căzând de pe un gard după o spargere, iar cel mic era la puşcărie pentru un viol nesemnificativ. Aşa se face că tătâne-su rămăsese singur, asta dacă ignorăm ciroza care-l însoţea clipă de clipă. Nici nu se miră când primi o scrisoare de la bătrân, scrisoare scrisă de un unchi care încă mai putea să scrie şi în care era făcut cu ou şi cu oţet, fiindcă acum când era plin de bani nu se mai gândea la cel care i-a dat viaţă, l-a iubit şi l-a ocrotit de toate relele şi care, acum, aşteaptă ca să fie dus într-o clinică din vest unde să i se facă urgent un transplant de ficat, că la banii lui îşi permite şi să nu fie zgârcan, calic şi neam prost, că nimeni, neam de neamul lor, nu a fost aşa… Cum însă Lirică nu mai citise basme cam de multişor iar capitalismul veros muşcase din inima lui bună, scrisoarea fu ruptă şi aruncată pe foc fiind însoţită de nişte înjurături inexistente în basme. Mdee, uite ce se întâmplă cu copiii noştri ajunşi pe meleaguri străine… Doar peste cam jumătate de an când Firel îi spuse că a murit şi taică-su, se duse la patron, îi spuse că întrerupe contractul din motive personale, iar patronul, om cu simţul afacerii îi dădu la despărţire o sumă însemnată ca recompensă, dar şi pentru o viitoare colaborare. Ajuns acasă Lirică intră din nou în lumea basmelor. Pentru început strivi capetele tuturor năpârcilor care dăduseră năvală să-i ceară bani, apoi se luptă din greu cu tot felul de balauri care voiau să cumpere casa şi locul pentru speculaţii imobiliare. Abia după ce tăie şi capetele unor zmei de la primărie, cu ajutorul deloc dezinteresat a tot felul de Strâmbă-Lemne de meserie avocaţi, putu să intre în posesia casei. O dărâmă şi se puse pe construit alta. Cu o echipă de meşteri locali! Hmm! Care habar nu aveau câte ştia Lirică despre sistem. Prin urmare după ce mai mulţi dintre ei intrară în spital cu ceva oase rupte dar nu au reclamat nimic fiind pasibili de puşcărie pentru hoţie, treburile au început să meargă bine şi, întrun an, casa a fost terminată. Abia acum Lirică a angajat ce mai rămăsese din echipă şi a intrat în afaceri cu construcţii civile. Spre mirarea angajatorilor, această echipă lucra bine şi, culmea, nimeni nu fura! Așa se explică și de ce aveau permanent contracte iar banii veneau la timp şi nimeni nu se putea plânge. Doar că, la un moment dat, Lirică își dădu seama că are treizeci de ani și lecturile îi arătau că deja la vârsta asta trebuia să fie căsătorit cu Ileana Cosânzeana. Destul de

Booklook nr.30 pag. 6

îngrijorat, începu să caute în dreapta şi în stânga o fată frumoasă, vrednică, curată şi iubitoare, cum indica, în basme, fişa postului. Cu ajutorul unor rude şi prieteni, o găsi în cartierul vecin. Bine, nu se numea Ileana ci Flory, dar ce mai conta! Părea a îndeplini toate celelalte condiţii. În toamnă, nuntă mare, conform tradiţiei, cu trei zile de petreceri apoi un concediu în insulele Mediteranei şi o mulţime de mici răsfăţuri că aşa era firesc pentru un personaj ca el. Abia peste un an îşi dădu seama că basmele mai au şi o faţă ascunsă. În cazul lui, Vrăjitoarea cea rea îi dăduse ţeapă luând, temporar, înfăţişarea Ilenei zisă Cosânzeana. Acum aceasta se comporta ca o ţoapă, cheltuia nebuneşte, dormea toată ziua iar noaptea călărea barurile, se îmbrăca de parcă scăpase dintr-o explozie nucleară dar la preţuri de te apuca sughiţul, iar despre curăţenie, iubire şi alte prostii nici nu putea fi vorba. Degeaba Lirică încercă să o aducă pe drumul cel bun, că singurul efect obţinut fu pasiunea pentru alcool. De ambele părţi! Spre norocul său, Lirică, într-o criză de luciditate, a încălecat pe un avion alb şi dus a fost. Tot pe tărâmul celălalt. Acum, la drept vorbind nu ar fi mare lucru, nefiind el sigurul în această situaţie, numai că, la cât de norocos este şi la felul în care i se îndeplineau visele, ar trebui să ne rugăm să nu-i vină ideea de a citit Mein Kampf. Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Mihai Eugen Marinescu

Booklook nr.30 pag. 7

MĂRIA SA SONETUL Alexandru Macedonski Sonetul giuvaerurilor

Mihai Eminescu Sonet satiric

Aci sunt giuvaiere ce-mpart cu dărnicie. Cristalizate fost-au de mine-n focul vieţii Şi-n apa lor răsfrânt-am minunea tinereţii, Iar de-artă şlefuite sunt azi pentru vecie.

Pişcată-ţi este mâna ta de streche, De mişti în veci condeiul pe hârtie Durează-un şir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche.

Făcut-am cea mai aspră şi grea ucenicie, Dar tot le-am smuls din suflet în faptul dimineţii, Mai limpezi decât ochii de vis ai frumuseţii, Şi tot le-am dat, în urmă, nespusa trăinicie.

Ce are-n gând un om, aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche, Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.

De-acuma, vârsta poate pecete ca să-şi pună Pe omul de-azi şi mâine, iar moartea să-l răpună. Aceste nestemate cu apă neclintită,

Ţi-asamăn fruntea unei vii paragini Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri, De zei lipsite, vai! a tale pagini.

Sfidând a clevetirii pornire omenească, Şi stând într-o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată şi nici să-mbătrânească.

Zadarnic paiul sec al minţi-l trieri, Drapându-i golul ei cu reci imagini: Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

Cincinat Pavelescu Sonet

Şt. O. Iosif şi D. Anghel Sonet antimusical

În clipa-n care vocea ta slăbită Se mai lupta să zică: nu, eu mut, Zdrobindu-ţi carnea albă, te-am avut, Statuie după soclu năruită!

Ah, pentru-a suta oară iar „Traviata”! În dreapta iarăşi Marşul din „Profetul”! În stânga, „Walzertraum”! Iar, sus, poetul Cum vreţi să dee manuscrisul gata?!

Dar o-ntristare-n inima-mi mâhnită Înalţă un regret necunoscut: Mă doare tot ce-a fost şi s-a trecut Şi plâng pe năzuinţa mea-mplinită!

Dar dac-ar fi să scriu „Mahabharata”? Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul? Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul Bunicu-meu, bunica şi cu tata!

Pe clipa rătăcirii noastre ceaţa Va coborî uitare, şi, străini, Ne vom târî spre alte patimi viaţa.

Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc..., Ah, pentru ce nu sunt un diplodoc: Ce proaşc-aş da cu coada prin orhestre...

Vei trece-n seri de toamnă lângă altul, Cu suflet tulburat, cu ochi senini... Eternă-i doar iubirea, nu amantul!

De nu vrei să m-asvârlu pe ferestre, Fă, Dumnezeul meu, un hocus-pocus Şi schimbă-mă pe-un ceas în diplodocus!

Booklook nr.30 pag. 8

PĂSTOREL ŞI COMPOZITORII Multe din poeziile lui Al.O.Teodoreanu (Păstorel) au constituit texte pentru unele cântece şi lieduri ale compozitorilor noştri. Astfel, Mansi Barberis în volumul „Nouă cântece” (1957), are patru cântece compuse pe versurile din poeziile: „Primăvara”, „Indiscreţii”, „Vânătoarea” şi „Cârlanul”, iar în volumul „Cântece şi lieduri” (1967), alte trei compoziţii după: „Vis”, „La cramă” şi „Trandafirii nu mint”. Compozitorul Mihail Jora, în volumul „19 cântece” (1965), include două cântece de-ale sale, după poeziile: „La cramă” şi „Indiscreţii”. In 1957, Paul Constantinescu, în volumul „Cântece pentru voce şi pian”, are o compoziţie pe versurile poeziei „Gornistul”. În fine, Emil Scarlat Skeletti, scrie muzica la două cântece după poeziile: „Cântecul drumeţului” şi „La cramă”. Redăm textele următoarelor două poezii:

LA CRAMĂ Ard pe ceruri stele mii, Ard şi ochii tăi, Despino! Tu, frumoasa mea, lumino! Zi-i, ţigane, zi-i! Ochii numai să mi-i dai. Stele nu-s ca ochii tăi, Numai flăcări şi văpăi! Hai, ţigane, hai!

INDISCREŢII Vîntule, Ce-aduci cu tine O mireasmă de sulfină, De departe vii, ştiu bine. Te-ai oprit la ea-n grădină ?

Mijlocul aproape mi-i. De ţi-l strâng, ce lucru mare? Nu-i aşa că nu te doare? Zi-i, ţigane, zi-i!

Printre straturi de pansele, De gherghină Şi lalele, O glicină De lumină. Ai văzut-o, nu-i aşa ? Nu e, vîntule, glicină, Era ea!

Dacă-am spart paharul, n-ai Tu pahar? Şi ce, e rău, De-oi goli paharul tău? Hai, ţigane, hai!

Ea nu ştie c-o iubesc, Că e mică Şi mi-e frică Să-i vorbesc.

Fruntea ta, de-a mea, ţi-apeşi, Şi obrazu-ţi e de jar... Dă-l la dracu de pahar! Ieşi, ţigane, ieşi!

Vîntule, bătrân hoinar, Dacă ai aflat odată Că nu-i floare, că e fată, Nu-i aşa că te-ntorci iar ? I-aş vorbi, dar ‒ vezi ‒ nu pot! Fii tu, vîntule, de treabă, Pleacă, vînt, la ea în grabă, Rogu-te Şi spune-i tot, Vîntule! Pagină realizată de Mihai Haivas

Booklook nr.30 pag. 9

TESTE DE CULTURĂ Toată presa serioasă, de tineret şi pentru femei , publică cu regularitate teste de verificare a cunoştinţelor, de cultură sau de inteligenţă. De ce nu am proceda şi noi la un asemenea test, câtă vreme se ştie că cititorii noştri au un I.Q. superior? Iată, aşadar cum procedăm: Eu voi nota câte o noţiune, iar dv. va trebui să alegeţi răspunsul corect. Nu e greu dar nici prea uşor. TIBIA a. Localitate în Egiptul antic, capitala regatului pe vremea lui Amenhotep al doilea, cuceritorul Nubiei. b. Element arhitectonic în partea inferioară a frontonului sau arhitravei centrale. c. Axul principal în mecanismele bazate pe osii şi arcuri tridiferenţiale subţiri. ELITRA a. Pompa principală de transfer, ataşată la bordul avioanelor comerciale de mare capacitate. b. Maladie de nutriţie determinată de grava deficienţă a vitaminei E şi a microelementului litium. c. Veche unitate de măsură în sistemul de capacitate anglo-saxon in perioada războiului de o sută de ani. AXILE a. Grup insular situat în Antilele mici. Posesiune franceză. b. Erou grec, fiul zeiţei Thetis şi al muritorului Pelleus, bun prieten cu Patrocle. c. Nume dat larvelor de insecte lepidoptere, diurne şi nocturne. EFEB a. Marchiz şi mareşal al Franţei, rămas celebru după luptele de la Montbrison (Loire). b. Denumirea primei expediţii ruseşti în Antarctica, obţinuta prin abrevierea, pe ruseşte, a misiunii oficiale. c. Derivat secundar al hidrocarburilor naturale (petrol şi gaze), utilizat în industria uleiurilor nevolatile. KAOLIN a. Medicament expectorant bazat pe extracte de plante şi adaus de antimoniu natural. b. Gaz rar, existent în atmosferă, mai ales în urma descărcărilor electrice naturale sau accidentale. c. Compozitor spaniol (Pablo). MOLAR a. Fizician american (Edwin) născut în California în 1907, descoperitorul a două elemente radioactive. b. Formă particulară a budismului în Tibet şi Mongolia exterioară. c. Om politic şi scriitor maghiar (Ferenc), autor de romane realiste, povestiri pentru tineret şi comedii. PERONEU a. Unul dintre fiii regelui Priamus, ucis în luptă de către Menelaus, sub zidurile Troiei. b. Lanţ muntos, alcătuind graniţa naturală dintre Franţa şi Spania, pe o lungime de câteva sute de kilometri.

Booklook nr.30 pag. 10

c. Perioadă istorică din neoliticul târziu, caracterizată prin apariţia primelor arme şi unelte cizelate. *** Gata, trebuie să recunoaşteţi că nu e simplu. Vă sfătuiesc să nu consultaţi prieteni, elevi de liceu sau dicţionare enciclopedice, pentru că n-are rost. Rezolvaţi singuri şi satisfacţia va fi numai a dumneavoastră.

Dorel Schor

ZGÂRÂETURI CU VÂRFUL CONDEIULUI

Booklook nr.30 pag. 11

PE VÂRFUL CU DOR Pe vârful cu dor, sub jocul de stele, dansa pe un nor cohorta de iele ţesând un destin din fir de lumină, din vis şi pelin, din rouă şi tină, din mărgăritar, şi valuri de spumă, din vuiet hoinar, din lacrimi şi glumă, din strigăt şi şoapte, din vânt şi cuvânt, din soare, din noapte, din cânt şi descânt…

Pe vârful cu dor, sub ceru-n furtună, sclipea c-un fior o rază de lună; tenebrele-n jur – supreme iubite – dansau pe contur, suav dezgolite; Jos prin labirint, râvnind doar la laur, un paloş de-argint sfida un balaur, iar lama călită în vânt şi cuvânt ţesea o ispită din cânt şi descânt…

Pe vârful cu dor, sub pulberi de stele, plutea un cocor cu-aripile grele: spre ţinta-i finală, plutind în neştire, privea cu sfială spre nemărginire. Ursita-i senină, din zâmbet de fee şi flori de glicină, ţesea curcubee… Iar umbra de fapte, de vânt şi cuvânt, dura-ncet prin noapte un cânt şi-un descânt.

PISCUL CU VISURI (micro-poeme în manieră haiku) Nisipul s-a scurs În MAŞINA TIMPULUI Petale de flori.

Spre nemurire: În nisip, sfidând un val, Dăltuit un vers.

Consolidare: În zidul mânăstirii Poeme de dor.

Coşmar de poet: Recitare de versuri Pentru critici surzi.

Plan de creator; Beton, armat cu versuri, În sufletul-dom.

Întreceri de zbor: Un stol de rândunele Contra unui zmeu.

Gala luminii: Machiajul cerului – Pudră de stele.

Sugestii S.F.: Călătoria în timp Pe aripi de vers.

Magie… verde; Dincolo de curcubeu O gură de rai.

Drum prioritar: Spre STEAUA CIOBANULUI CALEA LACTEE.

Arc peste lume: Vecină cu soarele O floare de colţ. Visuri fugare; Pe corăbii de nouri Hohot de muze. Eugen Deutsch

Booklook nr.30 pag. 12

EPIGRAMISTUL CONSTANTIN IURAŞCU-TATAIA – 85 ANI DILEMĂ În ce afirm e-un iz funebru Dar vreau ca să-mi aleg un drum: Ori cel de muritor celebru, Ori de nemuritor postum! "TOATE-S VECHI ŞI NOI TOATE" E-o constatare ce, pe noi, Ne ţintuieşte magistral Că scriem epigrame noi Cu poantele lui Marţial. LA VÂRSTA A TREIA Ai prestigiu, prin etate Dar o implicare slabă Ce folos că ştii de toate Dacă nimeni nu te-ntreabă?! POST-SCRIPTUM E-adaos o mică postfaţă La cap de scrisoare, un moţ; Păcat că la propria-ţi viaţă, S-adaogi post-scriptum nu poţi! CE ESTE COŞMARUL? Eu aş săpa-n granit cu dalta O permanentă constatare Să legi o pensie de alta Real şi-adevărat coşmar e! ÎNSUŞIREA VORBELOR Cuvintele-s materie primă Când porţi un dialog fecund. Cu vorbe gânduri se exprimă Şi tot cu ele se ascund!

PREA CITITUL UMORIST Cinstind umorul, plin de fantezie, . Iubind satira, poanta, epigrama, Uimeşte lumea mânuindu-şi lama, Reafirmându-şi, vesel, cerbicia. Atent să nu îşi risipească faima, Şăgalnic cochetând cu poezia, Cu criticul pamflet, cu parodia, Urmeaz-un drum ce prinde toată gama. Tumultuos, îşi mânuieşte pana Aşa ca… biciul unor urători, Trudind să nu-şi încetinească goana; Atunci când se doreşte plin de har, I se cuvin cununile de flori… Acum aştept… să-l văd şi CENTENAR!

Epigrame de C. I.-Tataia

Booklook nr.30 pag. 13

Eugen Deutsch

CARICATURA BOOKLOOK-AŞĂ

Desen de Radu Bercea Booklook nr.30 pag. 14

ARHEOLOGIE EPIGRAMATICĂ REVISTE DE UMOR CARE AU PUBLICAT EPIGRAME (4) Continuăm şi în acest număr al revistei, o selecţie a epigramelor sau catrenelor cu pretenţie de epigrame, publicate în revista PROVINCIA, indicând anii de apariţie şi autorii. UNUIA CU MULŢI DUŞMANI (1945) Vorbeau despre tine Şi-ţi făceau reclamă - Probabil de bine C-auzeam de... mamă! Don Gorozzo

PĂSTOREL LA JUDECATA DE APOI (1946) - Unde-ai stat? În care piaţă? Spune-mi câteva adrese. - Doamne, cât am fost în viaţă Am stat numai pe sub mese! Gabriel Teodorescu

UNEI DOMNIŞOARE (1945) ( Destul de vârstnică şi bogată) Deşi venitul ei pe-o lună Îl poţi cifra la o avere, Ar da şi-un an, cu voie bună, În schimbul unei luni ... de miere. Petre Stănescu

UNUI EPIGRAMIST CARE MĂ ATACĂ (1946) Înalţă-te şi tu şi zboară, Ia fulgerul şi mă omoară, Te iert, oricâte gura-ţi tună, Dar scrie-o epigramă bună! Teucros

DEFINIŢIA SOACREI (1945) Să vă spun una pe plac: Deşi contra-s multe plângeri, Soacra, uneori e-un drac Care poate naşte îngeri! Certo

A APĂRUT „VIEŢILE SFINŢILOR” DE L. MOLDOVANU (1946) Îţi vine-aşa, să-ţi ieşi din minţi, O carte cu atâţia sfinţi. La anticar ţi-o dă pe-un leu Şi n-are nici un ... Dumnezeu. Orel

UNUI BAS (autoepitaf) (1946) În viaţa mea, stupid ratată, Nu reuşeam să iau pe ,,sol", Dar după lungi eforturi, iată, Am coborât pân' la subsol. Michiduţă

DOMNULUI D.D.(1946) Când ţi-am făcut caricatura, Ceilalţi făceau de tine haz; Tot a fost bine: nasul, gura, Dar ai ieşit fără obraz.

UNUI RUINAT (1946)

Niculae Grassu

UNUI POET (1946)

Un adevăr din cele constatate: Oricât ar fi resursele integre După ,,nopţi albe" întruna repetate, Automat urmează ,,zile negre". Michiduţă

Privindu-ţi fruntea palidă şi mare Însemn în ciuda unui svon stupid: Nu locuiesc sub ea vieţuitoare, Căci păsările nu trăiesc în vid. Dumitru Tabacu

REVOLTĂ (1946) Azi s-au răsculat evreii Şi sunt gata de răzbel, Că la Cana Galileii A venit şi... Păstorel. Gabriel Teodorescu

REPLICĂ LUI D.TABACU (1946) Pe-acest motiv s-ar crede, şi e rău, Că sunt destui sticleţi în capul tău, Dar logica-mi răspunde la un semn, Că nu trăiesc sticleţii nici în lemn. Romeo Iorgulescu

ARHEOLOG-ȘEF: MIHAI HAIVAS

Booklook nr.30 pag. 15

D-ale lui Gagu SFATURI DE CRIZĂ Cu riscul de a fi „elogiat” cu formula maternă „Du-te-n crizda mă...!”, dau aceste mici sfaturi, măcar pentru a ieşi din iarnă, din vară, din marasm şi din... orice urât mirositor: *demontaţi uşa la debara. E mai ieftin decât un dulap „nou”, cumpărat de la second hand; *nu aruncaţi cutiile şi sticlele goale. Debaraua vi se va părea mereu plină cu de toate; *faceţi duşuri scurte, cu dopul la cadă pus. În două trei săptămâni, puteţi face şi o baie...; *reduceţi consumul de curent electric, în timpul unei partide erotice, stingând lumina sau renunţând la sex. Renunţarea are şi ea două variante: ori bromură, ori Ciomu; *deschideţi mai rar uşa de la frigider. După ce că n-aveţi ce lua, faceţi şi mai frig în casă; *nu folosiţi aspiratorul. Dacă e să se aleagă praful din toate, măcar vă alegeţi cu ceva...; *renunţaţi la maşină. Mersul pe jos vă face piciorul frumos, trupul viguros, sistemul, osos; *nu ţineţi în casă zburătoare sau animale mari. Doar fluturi, molii, şoricei, chiar şobolănei; *cu banii strânşi la ciorap, luaţi o saltea. Şi invers... *Nu daţi bani! Pot fi bani daţi la bandiţi; *strângeţi cât mai mult cureaua. Când ajungeţi la ultima gaură, acolo o să fiţi îngropat... Eu sfaturi aş mai da, în continuare, dar cui? Aşa că, mă fac cui şi vă las. Să trăiţi! Bine?

***** ŞEDINŢĂ CU SENTINŢĂ În colectivul societăţii „Sanchis S.R.L”, mare şedinţă de lucru. Directorul, în capul mesei, pentru unii, capul tuturor răutăţilor, pentru câţiva, Capul Bunei Speranţe, pentru mulţi, cap de pod, pentru şi mai mulţi, cap sec. Doar pentru şeful directorului, capul unui anume organ... de conducere a companiei. Sună telefonul, răspunde, normal, „capo di tuti capi”, recte directorul. „Doamne, ce veste!”, rosteşte şi rămâne gânditor o clipă, îndeajuns să le treacă prin cap participanţilor la şedinţă, fel de fel de gânduri: Secretara – „Isuse, a aflat nevastă-sa!” Directorul adjunct – „În sfârşit, l-au schimbat! Să mă pregătesc de directorat!” Liderul de sindicat – „Dacă l-au avansat, cu mine s-a terminat!” Contabilul şef – „Degeaba, tot n-avem bani!” Casiera – „Iar alte ştate, alţi bani, altă distracţie!” Avocatul societăţii – „Dacă-i de bine, iau bani, dacă-i de rău, iau şi mai mulţi bani!” Un consilier – „Înseamnă că m-a ascultat!” Alt consilier – „Aşa-i trebe, dacă nu m-a ascultat!” Bucătarul şef – „De-i veste bună, masă copioasă, masă rotundă, de nu, are cine-o face lată...” Un chefliu – „E clar, mă dă afară!” Un carierist – „A funcţionat pila! Mă promovează!” Femeia de serviciu – „O fi vreun control. Cine ştie în ce-au călcat, că la WC n-am făcut curat!” Directorul închide telefonul, se ridică şi spune: „Continuaţi şedinţa fără mine, mi s-a spart acasă o ţeavă, în baie. Nevasta nu se pricepe, zice că instalatorul i-a băgat-o greşit, că-i curge şi răsuflă pe undeva. Merg la baie, să mi-o fac singur!” Lumea din sală a răsuflat, şi ea, uşurată...

Ananie GAGNIUC Booklook nr.30 pag. 16

DIALOG LA DISTANŢĂ

SATIRE LA… CLUJ:

OCAZII LA… CONSTANŢA:

„PRĂVĂLIA CU UMOR”

„SATIRICON” Grade militare pentru civili Armată n-am făcut defel C-aşa-s eu - mai spăimos din fire – Dar am aflat că-s colonel, Ce-i drept că… sub acoperire.

Eugen Albu „Timpanul” de la guvern Eu o simt ca pe-o insultă Preferinţa lui spre-absurd; Telefonul mi-l ascultă Dar când strig, la greve,-i surd.

Aurel Buzgău Altruism

Biblică Din scripturi se ştie bine Că Adam era model, Evei lui fiind fidel: N-o-nşela… n-avea cu cine!

Ispas Feţeanu Clasa ZERO Ne-ar fi ţara ca o floare, Politicienii dacă S-ar încumeta să facă O clasă pregătitoare.

Sanda Ghinea Drăcoaicele (Definiţie?) Cine poate să-mi ateste, Fie soţi, fie burlaci: Oare dracii au neveste, Sau nevestele au draci?

Împreună cu vecinul Jos, în beci, împarte vinul; Împreună cu vecina Sus, în pat, împarte vina.

Dan Norea

Eugen Pop Teama de adevăr

Anunţ

Tot ce-am scris despre femei Sunt doar fleacuri mărunţele; Adevărul, dragii mei, Mi-ar aduce doar belele.

Să nu vă surprindă dacă – M-adresez adepţilor – Că şi proştii vor să-şi facă Sfatul înţelepţilor.

Marian Popescu Performanţă la adopţii (?) Performanţe inumane, Să auzi şi să nu crezi: Înfiem doar trei orfane Şi treizeci de maidanezi.

Alexandru Stănescu Editorii mei Am pus pariu cu ei că sunt atât De cunoscut epigramist încât Vor vinde tot, de-mi publică grupajul... Şi-a trebuit să cumpăr tot tirajul.

Ana Ruse Oportunistul În viaţă n-are timp de halte; S-a folosit de scurtături Şi a urcat pe culmi înalte În urma unor săpături.

Ion Ruse Vis cu Părtorel Aseară-n vis, cu Păstorel, Intrat-am în vreo două crame, Ca forţa să-mi măsor cu el; Şi l-am bătut... La epigrame!

Mihai Teognoste

Booklook nr.30 pag. 17

Ionuţ-Daniel Ţucă

TRATATUL LĂCOMIEI Motto: Culmea lăcomiei: să te saturi de prea mult bine. Prin tradiţie, lăcomia aparţine rasei umane, dacă-i putem numi pe acei indivizi oameni. Lăcomia a apărut încă din copilăria istoriei, din vremurile în care oamenii erau consideraţi primitivi, adică trăiau prin peşteri şi nu parcau Mercedes-ul în faţa porţii. Pe atunci legea nu exista, prin urmare nici tocmeala, aşa că cine dădea semne de lăcomie, era mâncat cu mare poftă de restul tribului. În felul acesta, membrii tribului nu trebuiau să iasă zilnic la vânat, având hrana asigurată. De atunci datează şi primii obezi. Judecata aspră n-a reuşit să potolească lăcomia, care s-a transformat în perioada Comunei Primitive într-un adevărat spectacol de marionete mânuite de către „Sfatul Bătrânilor”. Aceştia erau foşti activişti bănuiţi de lăcomie, dar care au ieşit „basma curată”. De atunci datează primele spălătorii si curăţătorii chimice. Precum istoria nu poate sta pe loc, nici lăcomia n-a stat în banca ei, dezvoltându-se cu fiecare secol care trecea. Drept dovadă stau toate imperiile care s-au plimbărit prin lume, toate având la bază lăcomia de a cuceri noi pământuri indiferent de soi, culoare şi religie. Aceste imperii au fost mânate de lăcomia de a călări populaţia de origine autohtonă şi de a le suge tributul şi averile. Atunci s-a văzut de fapt că lăcomia n-are graniţe. De atunci datează primii grăniceri şi primele puncte clandestine de frontieră. Nici în perioada evului mediocru, lăcomia n-a reuşit să fie ţinută în frâu, cruciadele şi războaiele de la unul până la o sută de ani, sunt martorele lipsei de saturaţie umană. Lăcomia de a cuceri, de a subjuga, de a dicta unei clase care nici măcar nu ştie să scrie, a dus la nenumărate răzvrătiri încheiate cu dispariţii de vieţi omeneşti. De atunci datează şi tabla scăderii. În decursul timpului lăcomia a evoluat „crescendo”, culminând în perioada capitalistă. Capitalismul s-a născut fără nici un fel de anestezie, având drept mamă lăcomia, tatăl fiind un anonim de ocazie. Dorinţa necumpătată de câştig şi de avere, a adâncit exploatarea omului de către şef şi a lărgit discrepanţa dintre pătura socială a celor avuţi şi pătura socială a celor care n-aveau nici măcar o pătură cu ce să se poată acoperi. De atunci datează primele calorifere şi radiatoare, adică marea revoluţie industrială. Socialismul a apărut ulterior ca un „panaceu universal” împotriva lăcomiei capitaliste, dar care s-a dovedit a fi expirat şi neeficient. Printre numeroasele efecte şi defecte secundare, se numără durerile de cap pentru cei care vor să gândească liber, precum şi greţurile cauzate de cultul şi incultul personalităţii. Toate acestea au determinat omenirea să facă „dreapta-mprejur” din nou spre capitalism. Revenirea la capitalism s-a realizat uneori prin revoluţii de catifea făcute la comandă cu materialul clientului, iar alteori prin revoluţii armate, îmbibate în mult sânge. De atunci datează şi sclavia de modă nouă, cu reduceri de preţuri substanţiale la fiecare sfârşit de sezon. Concluzionând, lăcomia nu este nici pe departe pe cale de dispariţie, ci trăieşte excelent pe spinările noastre. Fiind considerată o epidemie internaţională, lăcomia s-a dovedit a fi periculos de molipsitoare, transmiţându-se atât pe cale orală cât şi pe cea scrisă. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, lăcomia se tratează cu indiferenţă din partea posesorului şi cu revoltă din partea celorlalţi. Descoperirea unui vaccin împotriva lăcomiei, ar putea transforma Pământul într-un adevărat Rai. Vestea că la noi e Raiul pe Pământ, ar determina lacomele civilizaţii extraterestre să ne cotropească. Ce avem noi nevoie de lăcomia extraterestră? Mai bine rămânem cu a noastră… Andy Ceauşu

Booklook nr.30 pag. 18

ÎN PREMIERĂ LA BOOKLOOK EXOD De-ar trăi Caragiale Viaţa noastră dezastruoasă, Ar ieşi de sub tipare: „O plecare... furtunoasă”. SOŢIEI CE LUCREAZĂ LA CENTRU DE DOCUMENTARE Pentru-această unitate Mult păr alb soţia-mi scoate. Dar nu zic nimica pentru... Că „mişcă” bine la... „centru”! AUTOPORTRET Semăn cu Aristotel, Chiar la barbă sunt la fel. Şi la cunoştinţe vaste... Dinaintea erei noastre.

ÎNŢELEGERE ÎN FAMILIE Sfaturi ne-mpărţim frăţeşte, Să ne fim mereu pe plac: Astăzi numai Ea vorbeşte, Mâine-i rândul meu... să tac!

*** Mulţi prieteni nu încap De bărbuţa mea surie. Eu o port ca ei să ştie Că atâta am la cap.

DE ZIUA MEA Fericit în mod nespus Zic soţiei: „Toarnă vin, De azi am un an în plus!” Ea: „şi-un ceva mai puţin!”

*** Mărunţel sunt de statură Şi zic: fac literatură. Dar colegii-mi dau măsură La ce scriu... după statură.

TRĂIRI BĂTRÂNEŞTI La noi viaţa se înfruntă Mai deosebit un pic: Soaţa merge ca la nuntă Şi eu merg ca... după dric.

AXIOMĂ Mişcarea e izvor de sănătate, Spun medicii (şi au dreptate). Căci din spital ‒ şi faptu-i ne-ndoios... ‒ Doar cel ce „mişcă” iese sănătos

AUTOMULŢUMIRE Avem vile, limuzine, Cont în bănci şi magazine. Ne-am realizat în mare: Programul... de guvernare

DEOSEBIRI ÎNTRE CONFRAŢII VAL ANDREESCU ŞI IOAN HODAŞ După fizic, pentru-o doamnă, Val e om fenomenal. După genul epigramă Subsemnatul e pe... Val. .

SOACRA UITUCĂ Este mare pui de lele Soacră-mea ce mă usucă, Ţine minte toate cele Însă uită... să se „ducă”.

Booklook nr.30 pag. 19

Ioan Hodaş

O VIZITĂ CIUDATĂ Nici azi n-o pot uita. Fiindcă nici azi nu ştiu ce-a fost atunci, cu adevărat. Rămâne o amintire situată între coincidenţă, mahmureală, autoironie, erotism & paranormal! Trebuie să public acest episod, măcar pentru doza sa de inefabil... Era prin ’78. Luna Mai, parcă (ţin minte, fiindcă era legat totul de o premieră a mea la Ploieşti!). Stăteam, pe-atunci, într-un bloc de lângă Teatrul Nottara, la etajul cinci. Dormeam de doar trei-patru ore (ajunsesem dimineaţa, de la Ploieşti). Aud, prin vis, ”bing-bangul” soneriei. Nu deschid. Insistă. Nu deschid. Insistă. Decid să cobor din pat. Năuc, mahmur, confuz, deschid deci uşa. O femeie potrivită ca înălţime, de circa 27 de ani, poate 30, cu părul lins şi faţa rotundă, având un zâmbet frumos – trist şi senzual, dar şi unul din ochi inundat de sânge, mă privea, de parcă dorea să mă hipnotizeze: ─ Domnule, eşti OM?! ─ Da! – am răspuns caraghios de hotărât, arătării. ─ Tăcere scurtă. ─ Dacă eşti OM, invită-mă în casă! ─ Da! – am continuat să fiu deplasat/laconic/ospitalier. Repet, seara avusesem o premieră, urmată de chef, apoi de un… flirt. Când am văzut-o pe strania musafiră, dintr-un defect incredibil de asociere, am crezut că e doamna din noaptea trecută, prahoveanca. Fără inhibiţii, necunoscuta a intrat în camera în care dormeam, mi-a inspectat, foarte atentă, pereţii, mobilierul, cărţile, gravurile şi, brusc, m-a întrebat dacă sunt doctor. ─ Student, i-am răspuns. ─ Nu la medicină?! ─ Nu. S-a întins pe pat, s-a lăsat familiar/lasciv pe spate şi mi-a comandat… un whisky, plus un Kent. Nu altceva. Culmea e că aveam atunci un Kent în bar; nu şi whisky. Am servit-o cu votcă Krepkaya – care se găsea atunci, peste tot. A sorbit o gură, a tras un fum şi,vai!, a dat să se dezbrace, spunând că vrea să doarmă. Am înlemnit. Nu ştiu de ce, nu eram de acord. Simţeam că nu e cazul (da’ simţeam atipic, zău aşa!). Am pretextat că aştept o vizită. Atunci mi-a cerut… bani de hotel. Supus, i-am dat 100 de lei (camera la hotel costa, pe vremea aia, cam între 75 şi 125). Tot ce-şi dorea, primea. Naiba ştie de ce… ─ O să te mai caut, domnule! – mi-a şoptit. Şi a arborat iar surâsul acela dureros /feminin, cu care cred că, de fapt, m-a dat gata. M-a sărutat pe frunte şi a luat de pe oglindă un şirag de mătănii, primit de mine din Grecia. Mi-a spus că vrea să-şi aducă aminte de dimineaţa aceea, privindu-le. În fine, a dat Dumnezeu şi a plecat. Nu mi-am revenit o juma’ de oră, stând pe marginea patului şi neînţelegând nimic. Mi-am făcut o cafea mare, mare. După 15 minute m-am albit. Am realizat că femeia aia nu era verosimilă! N-avea ce căuta la mine-n casă. N-o ştiam. Şi nu înţelegeam de ce Mama Dracului i-am făcut toate poftele (se pare, minus una!). Când mi s-a făcut tare frică, am fugit pe stradă. Nu vroiam să mă găsească iar, dacă i-ar fi dat prin cap să revină! Am sunat la uşa scriitorului I. D. Şerban, care stătea aproape, pe Eminescu. Era un confesor de nădejde al meu, în chestiuni amoroase. El mai era şi dramaturgul de succes al Teatrului Nottara, în acea perioadă. Dar fusese iniţial medic. Deci, poate că ştia mai multe

Booklook nr.30 pag. 20

despre himere, delirium-tremens, halucinaţii post-bahice… I-am povestit totul, sincer, crispat şi uimit. Transpirând şi îngrozindu-mă de tembela-mi docilitate în faţa necunoscutei. După ce am terminat, Ideşeul - cum i se mai spunea - nu a avut nici el o reacţie de om sănătos la cap. Ba chiar, parcă vroia să-mi demonstreze, cabotin, că se aştepta la aşa ceva!... Urlam la el şi-i spuneam „de ce nu te miri ?! Uimeşte-te, de-aia te-am abordat, să mă compătimeşti, să admiri ocultismul tărăşeniei, să mă lămureşti!…” ─ Bogdane, în primul rând, calmează-te. Apoi, află că la fel a păţit şi Horia Lovinescu, acum vreo trei ani. O fi tot aia! A mai fumat, s-a mai plimbat prin casă, a băut o gură de whisky (şi acesta era cu whisky-ul, că făcuse preinfarct şi doctorul lui i-a zis că nare voie altceva!). ─ Da’ treaba nu-i curată!… Am ieşit din casă. După ce am mers noi vreo doi - trei kilometri, până la Fondul Literar, am intrat la restaurantul Ovidiu, unde nimeream de multe ori, în zilele de Fond. Am comandat o sticlă (normal, luaserăm bani, amândoi, de la Uniune) şi, după ce am sorbit în tăcere, primele două pahare, IDŞ a decretat, cu un comic involuntar, greu de egalat: ─ Ştii cine-a fost la tine? MOARTEA! Când a ţipat, grav, „Moartea”, ospătarii au intrat, brusc, în bucătărie şi s-au pus pe băut. Iar femeia de la toaletă femei s-a-ncuiat acolo. ─ Nu-i de râs! Am avut timp să reflectez… Ştii ce te-a salvat? GENEROZITATEA! (atunci n-am sesizat că mă supraestima!). Dacă nu-i dădeai tot ce ţi-a cerut, te lua pe tine! Că de-aia venise! Şi de-aia te-a-ntrebat şi dacă eşti medic – fuge de ăştia!… Banii, ţigările, băutura, mătăniile, te-au scăpat! Azi puteam fi la priveghi! Şi bine că n-ai lăsat-o să se dezbrace: probabil, sub bluză era doar… scheletul! Şi făceai stop-cardiac! Iar ochiul roşu însemna sete de sânge! Habar n-ai prin ce-ai trecut, băiete!… Rămăsesem perplex. Nu credeam teoria, dar nici nu-mi venea s-o iau în glumă. Mai ales că dramaturgul vorbea cu o seriozitate care impunea un fel de respect! ─ Ioane… suntem oameni lucizi, nu putem crede-n holograme! O fi fost vreo derbedoaică, aflase că-s singur acasă, mahmur şi… De ce neapărat MOARTEA?! Şerban m-a pus s-o desenez pe un şerveţel. Mi-a fost oarecum, teamă (ştiam că nu-i bine S-o imortalizezi, că iar te caută!). ─ Nu-ţi fie frică! Ştiu eu cum scăpăm de Ea! Am băut un whisky, să-mi fac curaj. I-am arătat-o, schiţată pe hârtie. Cred că era bună, putoarea!… Am ceva talent la desen, iar Putoarea era chiar bună! (culmea, acum îmi vine-n minte titlul cel mai potrivit pentru acest episod: BUNA MOARTE NECHEMATĂ!). ─ Hai s-o distrugem! a răcnit amicul meu, speriind, de data aceasta, clienţii localului. Vă repet, nu-s psihopat: tot ce povestesc e, spre stupoarea tuturor, autentic. Dar priviţi totul cu umor, că umorul salvează orice, oriunde, oricând. Am mers amândoi în pisoarul restaurantului Ovidiu şi, aruncând în scoică acel chip suspect al morţii, imortalizat pe şerveţel, am făcut… pipi pe el, strigând cu o vehemenţă caraghioasă - mai ales pentru cei care, intrând în toaletă şi văzându-ne, renunţau să continue drumul: ─ Nu ne temem de tine! Mori, Moarte!… Să nu mai vii! Pleacă!… Du-te! De-atunci nu m-a mai căutat. Peste cinci-şase ani însă, a trecut pe la prietenul meu I. D. Şerban. Cred că l-a plăcut: l-a luat cu Ea…

Bogdan ULMU

Booklook nr.30 pag. 21

CORESPONDENŢĂ DE PESTE OCEAN Azi-noapte m-am trezit în paradis Azi-noapte m-am trezit în paradis, Eu ortodox convins şi botezat, Cǎ, stând mereu departe de pǎcat, S-ajung în locu-acela ca de vis N-am fost surprins şi nici nu m-am mirat; Ajuns în faţa ”marelui altar”, Un înger milostiv m-a aşezat La masǎ şi pios m-a întrebat Cam ce-aş dori sǎ punǎ la grǎtar… Eu şapte mici pe loc am comandat;

Rugăciune De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne, Fără pantofi, cravată, fără haine, Fără nădragi, sau cu, dar fără craci, S-arăt cel mai sărac dintre săraci?! Şi să m-arunci ca pe-un nimic, Părinte, Acolo unde iadu-i mai fierbinte, Pe-o plajă, pe-undeva prin Caraibe, Pierdut s-ajung prin fumul de Cohibe; Mulatelor, să nu le dai răgaz, În nopţi, gol să mă frigă, fără gaz, Iar zilele, din zori, din madrugade, În rom, pe rând, mă fiarbă şi-n lambade; Înfometat de-oi fi, să râzi de mine Cât poţi de mult şi cât poţi Tu de bine, Negritele, să-mi dea din coconate Să muşc şi să le sug pe săturate,

Pânǎ atunci mi-aduse una micǎ, Iar un ţambal bǎtrân şi o vioarǎ Mǎ alintau la ciorba de burticǎ, Dar apǎru şi nea Petrescu Gicǎ… L-am auzit prin fumul de ţigarǎ; Babani, zemoşi, condimentaţi perfect, Simţeam în mici o nouǎ înviere, Cu guler halbe înǎlţam, de bere (De la Azuga, ca să fiu corect) Şi fără de suspin sau de durere… Nevastǎ-mea fǎcu o tevaturǎǎǎ… Mǎ luǎ de dimineaţǎ foarte tare, Nu mǎ credea cǎ-n rai fǎcui o turǎ(!?)... Noroc cǎ miroseam a bǎuturǎ Şi-n gurǎ tot sugeam o scobitoare!

Şi pedepsit, când ars voi fi de soare, Cu-n deget doar, un brânci să-mi dai în mare, Iar de-oi răgni de sete, cu durere, Tu, apa mării...fă-o toată bere.

Valeriu Cercel

Booklook nr.30 pag. 22

LA PAS PRIN CLUBURILE DE UMOR CATEGORII De sărbătoarea Dragobete Sunt două sorturi de băieţi: Cei mulţi aleargă după fete, Ceilalţi se schimbă-n…”drago-beţi”. Ştefan Alexandru (Al. Saşa) JUSTIŢIA AZI La ochi legată, e firească, Ne-ncrederea şi nu o crezi. Cum adevărul să-l găsească De nici cu ochelari nu-l vezi? Dan Căpruciu

ÎNCURAJAREA PROSTIEI Toţi ştim că generează tare Şi-i condamnată cu temei; Da-i achitat acela care Trăieşte de pe urma ei. Ioan Șiman BOALA VACILOR NEBUNE E boala vacilor nebune La ăia-n Vest, aşa se spune. Ce bine, Doamne, e de noi, Aici, în Est, că suntem… boi! Janet Nică

PROMISA REFORMA ÎN SĂNĂTATE OBSESIA SCHENGEN: E o reformă foarte bună, De multă vreme România Nimic nu e de-adăugat, În spațiul Schengen se tot cere, Iar de va merge treaba strună Că-n propriile-i frontiere Vom fi un stat nepopulat… Nu-i mai încape... sărăcia! Florina Dinescu-Dinu Lică Pavel UNEI ASISTENTE MEDICALE Cu zâmbet cald şi chip plăcut, Simţeam cum inima îmi frânge Când gingaş mâna mi-a cerut... Să-mi recolteze-un „pic”de sânge Nicolae Munteanu

PRECIZARE Nu pot să completez nimica Doar mi se-ntâmplă tot mereu, Ca s-o rezolvi pe vecinica, Îţi trebuie şi pixul meu! Grigore Marian Dobreanu

COLEGILOR EPIGRAMIŞTI Am servit la mulţi drept muză , Dar ce bine-o să vă pară: Numele ce vă amuză N-are... gripă aviară ! Viorica Găinariu

EPITAFUL PETRECĂREŢULUI Rămas cu zâmbetul pe buze, Eternul iubitor de muze Şi azi cu-amicii mai petrece... Ce-i drept, în altă Boltă Rece. Mihai Sălcuţan

FAMILIE DE BUGETARI Chiar de risc să fac o gafă Spun ‒ din surse bugetare ‒ Că la ei, în zi de leafă Parcă e înmormântare. Ioan Fârte

CANDIDATUL TURMENTAT Şansele îmi sunt frumoase Căci am stat pe la cabine; Însă după cum miroase... Cred că m-am „votat” pe mine ! Nicole Bunduri

Booklook nr.30 pag. 23

CAPRA CU TREI NURORI Capra, după ce l-a ignifugat pe Lup, supunându-l unui autodafe cu specific local, a crezut că poate în sfârşit, să-şi refacă şi ea viaţa, alături de un berbec, sau ţap, divorţaţi, ori văduvi. Fiind multă vreme plecată, după NaCl (sare iedată, sau iodată) mălai şi alte produse, i-a scăpat pe iezi de sub supravegherea maternă şi a avut neplăcuta surpriză de a se trezi, într-o zi, după apusul soarelui, cu trei nurori la casă şi acte în regulă. Viaţa ei a devenit un calvar, o golgotă, o semifinală de lupte libere cu viaţa, căci a fost obligată să care la şase persoane, cele trei nurori având, bestiile naibii, şi diferite pretenţii. Căsniciile cuplurilor iedale au avut o existenţă scurtă, căci cei trei iezi, întro înţelegere tacită, şi-au luat tălpăşiţa (şi banii din casă) plecând într-o direcţie ulterioară, fiecare în altă ţară, ca să-şi găsească un rost. Capra s-a predat evidenţelor şi, zic unii experţi în basmologie şi S.F., a dat în patima băuturii, cu consecinţe destul de grave, în plan fizic şi, mai ales, mental, căci ajunsese să se culpabilizeze pentru moartea Lupului şi dispariţia rapidă a lupului de tundră, ca urmare a exterminării nesăbuite a acestuia. Cele trei nurori, acum nişte capre de toată frumuseţea, au acceptat realitatea, adaptându-se din mers, căci toată ziulica umblau leanca prin pădure, şi mai ales, pe marginea şoselelor, unde au avut de lucru, dar au şi pus nişte bani la pungă (ţâţe) pentru mai încolo. Cea mai mare dintre nurori, Eldorada Căprariu, s-a angajat, până la urmă, ca fată în casă, la o familie de bătrâni, foşti ciobani, acum având în îngrijire o turmă de nepoţi obraznici. A doua noră, cu vădite înclinaţii artistice, s-a lipit de un pictor naiv profesionist, căruia i-a pus foarte repede coarne, cum îi şade bine unui naiv, indiferent de domeniul de activitate. Cea de a treia, Simina Lacrima, cea mai frumoasă, mai cuminte, mai..., în iunie s-a îndrăgostit de Prâslea cel Voinic cu merele sale de aur, care, porcu’ naibii de oxidat sexual şi vânător de inocenţă, a profitat de ea, dar şi-a găsit naşu’, căci Simina a rămas gravidă şi a fost obligat s-o ia de soţie, ca nevastă, iar aceasta, la soroc, a născut un ied negru, Prâslea fiind ţinut de atunci ca prostu’ satului şi al basmului respectiv. Atât am aflat, atât am pus pe hârtie!

Cornel Udrea Booklook nr.30 pag. 24

ŞOPÂRLELE LUI GECKO Marii corupţi implicaţi în afacerea "Tutunul Românesc" Nu îi văd să se grăbească, De putere când dispun, Vor să se îmbogăţească, Cu... răbdare şi tutun! La tortul demnitarului E un lucru dovedit, Dacă este la putere, Blatul e acoperit... Doar cireaşa-i la vedere.

"Gândesc, deci rezist" Aforismul adaptat La specific românesc, Este radical schimbat: "Eu rezist, că nu gândesc"! Codru-i frate cu românul, dar... Zone mari sunt defrişate, Cu cinism de tipi avani, Vorba aia: Frate, frate, Cheresteaua e pe bani! Realitate românească Cine poate să priceapă, Face-o tristă constatare: "Unde dai şi unde crapă" E program de guvernare! Consecvenţă Când toate sunt privatizate, Tu, trist constaţi că-n România, Rămân şi astăzi combinate... Incompetenţa şi prostia. Promisiune electorală În faţa urnei, la votare, Române, liniştit să fii, Că păcălicii vor dispare Şi vei vota legende vii!

După remanierea Guvernului Judecând, lucid, la rece, O concluzie am tras, Ca-n zicala: "Apa trece..." "Bolovanii" au rămas. Revelaţie Azi, ceva mai lămurit, Pot să-mi dau cu presupusul: Dacă eşti mai "răsărit", Te acceptă şi Apusul. Femeia contemporană Trăieşte viaţa pe deplin, În două planuri paralele Şi-ncurcă viaţa din cămin, Cu drama din telenovele. Curaj în faţa celor de la DNA Nu mai ştiu demult de frică, Sunt în joc, eu nu fac tuşa; Când mi-arată ei "pisica", Le arăt şi eu "mătuşa"! În tranziţie Două posturi mari şi lungi, Cu speranţe vagi postume, Dependent poţi să ajungi... De legume!

Booklook nr.30 pag. 25

Gheorghe Constantinescu

JOC DUBLU Un cocoșel cu două creste vorbea cu un lăstun: „Știi ultima poveste?” “N-o știu!” „Păi, stai să-ți spun”. Puicuța blondă și puicuța brună împreună s-au atașat de cocoșul roșcat, un boss arătos, cu toate cele necesare în dotare: Poiată personală cu scară, o gâsculiță, secretară, grăunțe în conturi, din gros, ce mai, viață la țară de cocoşache fițos, fiind și un bun cântător.

Toate acestea îl făceau atrăgător și bineînțeles avea de ales: Blonda, o puicuță drăguță , îl fascina, nici bruna nu îi displăcea, dar auzise într-o zi că mult prea des ar ieși să facă o tură, pe centură, în căutare de mălai pentru un trai pe vătrai. E greu să te decizi fiind burlac când amândouă puicuțele îți plac. Și cocoșache, cu sufletu-mpăcat să fie, o luă pe blondă de soție, e mai interesantă, cât despre brună, o păstră amantă. „Morala”, scrisă citeț n-a rămas în coteț, nici în pom, ci s-a transmis în timp la om!

Constantin Tiron

Booklook nr.30 pag. 26

CATRENE ALESE PE SCENA LUMII Lumea-i ca o scenă mare Unde toți jucăm un rol: Unii-n strai de sărbătoare, Alții doar în turul gol. PROFESORUL ȘI STUDENTA LA EXAMEN ─ Domnișoară, dumneata, Azi presimt că vei pica! Ea, cu o privire rece: ─ Dacă pic, precis voi trece! SOȚI, FOȘTI ACTORI ÎN FILME DE DRAGOSTE I-a fost soție parteneră În filme, ani la rând se pare, Iar azi, deși-i bătrână, speră Aceeași dulce sărutare.

EVOLUŢIA CULORILOR POLITICE ROMÂNEŞTI Culoarea neagră a trecut, Apoi cea roșie-n vecie, În verde-i greu, azi de crezut, Iar în prezent... e cenușie!

REMARCĂ MEDICALĂ Guvernanții, din păcate, Știu, dar lor nici că le pasă, Că reforma-n Sănătate Nu prea este... sănătoasă!

FEMEILE-S CREDULE Chiar de sunt mințite des, Ele nu-s supărăcioase: Cred orice, dar mai ales, Când le spui că sunt frumoase.

UNUI SOȚ FĂRĂ AUTORITATE Liber ești, o știm și asta, Poți oriunde să te duci, Dacă scapi, fentând nevasta, De sub greii săi... papuci!

SOȚ NEBUN ȘI AGRESIV Toată viața, el ca tâmpii, A bătut se știe, câmpii, Dar de-un timp, lipsindu-i toate, Și nevasta, crunt, își bate!

REVENIRE LA ȚARĂ Îl atrăgea ținutul, cum vă spui, Fiind ales primar în satul lui. Și a trecut o lună, poate două, Că el s-a și mutat în vilă nouă.

EGALITATE POSTUMĂ Când cu ani se umplu sacii, Dorm la fel, dosiți de vânt, Și bogații și săracii La doi metri sub pământ.

BENEFICIILE MUNCII ÎN STRĂINĂTATE Vânzându-și forța sa de muncă Prin alte lunci din țări străine, Românul nu mai stă în luncă Și-o duce de un timp, mai bine!

Ioan Maftei-Buhăieşti

Booklook nr.30 pag. 27

CULESE DE LA SOCI DE NICOLAE VIZITEU

* În ochii ei nu face doi bani, deşi e născut în zodia… leului. * Ne zbatem pentru un loc de muncă şi câştigăm un loc de veci. * Şi-a trăit bucuriile în vin şi necazurile în şanţ. * În zadar îndrăgostiţii sunt poligloţi dacă inimile lor nu-şi vorbesc. * Tăticul a dat în mintea copiilor: s-a încurcat cu o păpuşică. * Vânătorului de fuste îi plac plăcintele cu poale-n brâu. * Făcându-mă bou, dacă nu-şi cerea scuze îl luam în coarne. * La comanda FOC! toţi soldaţii au sărit să-i dea un chibrit comandantului. * Hoţul învaţă pe furate. * Cu pompele funebre se umflă cimitirele. * Ceaiul preferat al pisicii este coada şoricelului. * Când puterea îţi stă în pumni, fereşte-te de palma destinului. * Maimuţa a trăit în copaci. Omul în arborele genealogic. * Prăpastia: bunica gropii. * Bunurile altora sunt ca femeile uşoare. Fac ochi dulci… hoţilor. * Dialogul: distanţa cea mai scurtă între două puncte de vedere. * Viaţa e barca în care în loc de vâsle dăm din coate. * Subconştientul: locul nesupus torturii de a gândi. * Rânjet: râs scăpat de sub control. * Gloria este ca femeia; atunci când nu este întreţinută te părăseşte. * Soarele e luminos, dar nu şi pentru aceia din bezna ignoranţei. * Băutura l-a ţinut în viaţă şi tot ea i-a luat-o. * Şpagă: bani murdari care pătează obrazul.

Booklook nr.30 pag. 28

FABULAE JACTA EST

ŞORICELUL ŞI… PISICUŢA

FABULA OVINĂ Trăia într-o turmă, un miel ca oricare, Alături de rude: berbeci şi mioare. Păştea fără grijă fâneţele grase, Crescând într-o lună, cât alţii în şase! O creştere lină şi fără bufeuri, Căci iarba e pură şi fără de E-uri!

Pe aleea unui parc Un Şoricel, frumos în frac, Cu-n trandafir roşu în mână Aştepta nerăbdător să vină, O Pisicuţă drăgălaşă Pe care-o cunoştea din faşă Şi care de când era pui, A fost în graţiile lui., Cu care a copilărit Şi de copii s-au şi iubit.

Cât ziua-i de lungă, lucra fără normă La sala de forţă, să fie în formă. Trăgea cu-ndârjire, să nu fie-n urmă Ci, lângă berbecii de frunte din turmă. Muncea cu speranţă, dorind să devină Ca falnicii macho de rasă ovină.

El, dintr-o dragoste aleasă Visa să-i fie chiar… mireasă ! Ea, a venit pe înserat Cu un Dulău, În Jeep decapotat. Când l-a văzut pe Şoricel, Sfioasă s-a uitat la el Şi i-a şoptit cu mult tupeu: Tu, nu prea eşti de rangul meu Şi chiar dacă, te porţi în frac Eşti dragă, încă prea sărac.

Dar, cum demonstrează recente sondaje, Nu-s muşchii atletici defel avantaje: Când vede ciobanul clienţii, o droaie, E primul pe care îl prinde şi-l taie Şi-l vinde pe sume deloc de dojană, Să facă din dânsul stufat şi tocană! Povestea confirmă, cu multă migală, O crudă şi tristă, dar simplă morală: Că nu este bine cumva a te naşte Copil de ovină,-nainte de Paşte!

Concluzia, o am de la Baranga: Una e rangul, alta e... ranga! Gavril Moisa

Booklook nr.30 pag. 29

Laurenţiu Ghiţă

PORCUL PARVENIT Flecar şi serviabil, porcul Pop Întrezăreşte-ntr-o sclipire de moment, Cum ar putea s-ajungă, de la simplu rob, În robă de stăpân bogat şi influent. Citeşte pe Rob Roy, de Walter Scott Şi-n adunări guiţă vehement, Prezent fiind în toate şi la tot, Dispreţ, pentru cei mici, pentru cei mari, atent. Pe treptele măririi urcă iute, Uitând că până ieri se tăvălea-noroi, Şi dacă împrejurul său mai pute, Nu vrea să mai privească înapoi. Uşor ajunge-n vârf de piramidă, Într-un oraş, aproape un judeţ, Când cei din jur remarcă cu obidă Că porcul nu-i cum îl credeau, isteţ. La un picior plasat în partea ruşinoasă, Coboară vreo cinci trepte înapoi, Ce-i aminteşte partea sănătoasă Că porcul nu-i eroul din Rob Roy.

FABULA PENELOR Odată, târziu sau devreme, Discutau două… pene!: Pana de gâscă… toantă, Zise unei pene de… hârleţ Harnic, dar… nătăfleţ: ─ Sunt pana cea mai… importantă! Tu? Roabă! Sub opincă-ori… cizmă; Nobleţe eu am şi carismă! Pentru că… toate Vechi ale lumii tratate De pace, dreptate Sau nu, libertate, Coduri de legi, edicte, Letopiseţe, pline de fapte, Finalul marilor conflicte, Literatură, ştiinţă, idei, Au fost… în fine, Semnate de mine, Prin… reprezentanţi valoroşi, Străbunici, mătuşe şi moşi!

În jilţ de „vice”, reformează O muncă de titan, în precedent, Şi la nimicuri se pretează, Că, din nimic, se crede competent.

Ascultând a hârleţului pană, Care muncise o sută de ani, Cu trei generaţii de ţărani, Ca o simplă… şicană, Întrebă insolent: ─ Dar… în prezent, După amarul acesta de ani, Dă cineva pe tine… doi bani?

În spaima de-a nu pierde postul, Împroaşcă cu noroi pe cei din jur, Pân' s-o găsi un domn să vadă prostul Şi să-i mai dea, din nou, un şut în tur.

Morala: Când nu eşti bun la nimic, Nu pretinde cinste şi-onoare, Fiindc-ai avut un… stră... străbunic, Om de mare valoare?!

Nicolae Stancu

Booklook nr.30 pag. 30

Val Andreescu

Dragă mamă soacră, Sper din tot sufletul ca scrisoarea mea să te găsească în spital pe patul de boală aşa cum ar trebui că şi acum când mă gândesc la mata cum stăteai aşa cu inima aproape exploadată mă lăcrimez imediat numai cât mi-ai mâncat tinereţile care te-a şi dus la această operaţie de ce ţi-a scos. I-am zis lui Vasile, ia mai dă-o-n a cucului măi, tu chiar crezi c-oi fi aşa de proastă să-i spun maică-tii toate alea, tocmai acum când stă să moară liniştită? Nu mă rabdă pe mine sufletul ăsta aşa mare să-i spun că pe tata l-o călcat căruţa da' numa’ cu roatele din faţă fiind beat mort atât el cât şi calul care n-are nici o vină animalul de el dormind în şanţ la această Clementină cu care se concubinează de parcă a dat strechea în el la etatea care s-a ajuns fără ruşine de râsul curcilor care arată cu degetul spre acest neam de curvari în care am intrat fără să mă gândesc măcar. Mai ales că el nici nu a decedat pe loc nevrând nici după asta că aşa de încăpățânat moşneag nici doctorii n-au văzut că se mirau cu toţii când au descoperit că îi lipsea umărul din braţ, negăsindu-l decât cu anticipaţie peste o zi, drept pentru care l-au înfăşat în ghips şi l-au internat în acelaşi pat cu ceilalţi doi pe care i-a pălit trenul săptămâna trecută, la trecerea de pietoni fiind cazuri tot de beţie şi alcool în sânge şi neocupând nici ca spaţiu cine ştie ce. Deci, nu te gândi mata că eu aş putea să-ţi dau veşti rele, ba chiar am vorbit şi cu părintele a zis că să nu-ţi faci griji că el nu pleacă pe nicăieri că şi-a terminat concediu şi te așteaptă cu mare nerăbdare când o fi nevoie la o adică. Că asta îi spuneam şi lui Vasile, prost eşti, mă, că aşa te-a făcut, cin-te-a făcut! Mă-ta e la etajul 5, tat-tu la al doilea, numa' noi mai lipseam că după ce o gazat statul toate gâştele nemaiavând pe ce pune mâna din strâmtoare în coteţ am tăiat şi porcul şi l-am mâncat numa' pe jumătate şi-mi pare tare rău că având trichineloză, n-am mai apucat să-ţi trimitem şi mata măcar o jumară că veterinarul ne-a internatără pe toţi la etajul unu' aşteptând paralizarea care cică urmează să se producă. Suntem cu toţii aici şi Cateluţa şi Titel, Costică, Coculeana ba până şi tanti Anica care a mai stat să o înjunghie şi bădia Iordache de supărare. Chiar şeful de secţie când s-a uitat pe fişele noastre a zis: mai sunteți bă, dea lu' Oasenegre pe acasă, ce dracu, n-aţi avut nici unul pântecarie să lipsiţi de la pomană, da’ ei nu că cum adică să lipsească neam de traistă şi sărăntoci, nu ca noi că am făcut o pomana porcului drept ditamai pomană, țipând jigodia, nu l-ar mai înghiţi pământul, atât de tare că ne-a dat de gol chiar dacă noi l-am comis în

Booklook nr.30 pag. 31

miezul nopţii cheltuind şi Renelul cu această ocazie cei 50 de kilowaţi care îi aveam din social. Lui Vasile i s-au înfundat ochii în găoaze atâta cât poate să-şi vadă sprâncenele dinspre dinăuntru-n afară şi acu' nici de înjurat nu zice bine că i s-au înţepenit oleacă şi buzele aşa că mă rog să rămân sănătoasă ca să vă pot îngropa cum se cuvine care-cum a fi la rând, că dacă nici asta nu o facem după trebuinţă, apăi chiar că ne-am dus de râpă ca neam, nu ne mai ştergem obrazul din ruşinea lumii şi din gura Costârcenilor. Drept pentru care, te-mbrăţoşază, cu nădejde a ta noră defunctă după mata de acuma, Vasilica

Pt. conf. Ina Simona Cîrlan, Veneţia, Italia

Desen de Nicolae Viziteu Booklook nr.30 pag. 32

CUGETĂTORII EPIGRAMEI CRAIOVENE DE MIRARE

MAMA SOACRĂ

Se miră lumea de Vasile Că a răcit şi ia pastile. Cum, Doamne, iartă, a răcit, Când fu, de-o viaţă-mbrobodit?!

UNA DINTRE TAINE Probabil, una dintre taine Cu dezlegare mai săracă: Pe cât i-oferi amantei haine, Cu-atât mai iute… se dezbracă!

Janet Nică GINERELE ŞI SOACRA - DUPĂ ATÂTEA IERNI GRELE Am luat bilet şi nu mai scapă De patinaj, c-aştept de-o viaţă Să-i fac un vânt, s-o dau pe gheaţă Că m-a băgat destul… la apă!

TREI SIGLE OLTENEŞTI Toţi oltenii azi votară, Cobiliţa brand de ţară Şi, să fie mare hazul, Trec şi zaibărul şi prazul.

Venind la noi la început, Era cum nu s-a mai văzut, Drăguţă, vrednică şi bună, Dar n-a durat decât o lună.

POETUL PENSIONAR ÎNDRĂGOSTIT Îţi dau şi inima de bard, Frumoasa mea vedetă, Dar pensia ce-o am pe card, E insuficientă.

Laurian Ionică OLTENII SI EUROPA Au plecat olteni de-acasă, Ion, Vasile şi Marin, Ca să taie iarba deasă Pe Tamisa şi pe Rin.

PLANURI DE CELIBATAR După cum se-arată semne, Vine-o iarnă cam nefastă, Şi cum nu am bani de lemne, O să-mi caut o… nevastă.

Marius Coge - Craiova

Any Dragoianu

RUGĂ CREŞTINĂ Dă-mi, o, Doamne, te implor Pensie de procuror; Cu a mea de bugetar Închid pentru inventar...

ELECTORALĂ

AMICULUI X

Dacă cinci procente ai După lege, cum se ştie, Poţi în CAMERĂ să stai Patru ani fără... chirie.

Plămădit din soiuri fine, Botezat în Ottonel, Când se-apropie de tine Miroase a... Păstorel.

PĂCATE Tot timpul, Domnu-a dat păcate, La fete mari şi măritate; De-atunci, biserica e plină Mai mult, de parte feminină.

Dumitru Botar-Tabor

Gheorghe Burduşel-Filiaşi Selecţie de Janet Nică

Booklook nr.30 pag. 33

MIHAI HAIVAS ŞI CONFRAŢII UMORIŞTI SONETUL ÎNCURAJĂRII Prietenii ‒ aceia care ştiu C-am publicat în cărţi sau în reviste Diverse înjghebări avangardiste ‒ M-au sfătuit mereu să nu mai scriu. Mi-au spus că versurile-mi sunt prea triste, Că n-am talent, ba chiar c-aş fi bocciu Şi prin urmare cred, nu prea târziu, Că vor primi şi zvonuri alarmiste. UNUI CONFRATE DUPLICITAR Amice-ţi spun de-acum un an Că eşti penibil şi nu-mi placi, Ba rişti ca să-ţi devin duşman Când una spui şi alta faci! UNUI EPIGRAMIST ABSCONS De vrei să fii apreciat, La epigrama ce-o „comiţi”, Adaugă-i şi-un rezumat Spre-a şti ce vrei să ne transmiţi! UNUI CONFRATE CARE-ŞI CITEŞTE PROST CREAŢIILE Nu vreau să umblu-aici cu trucuri, Daʼn ziua-n care nu citeşti, Amice-abia atunci te bucuri De-aprecieri... prieteneşti. UNEI REVISTE CARE ATACĂ ALPI În fiţuica scârţa-scârţa, Sistematic, hârţa-hârţa, Sub acel ce ţine hăţul Ne-asmuţiţi prin gard cu băţul! UNOR CONFRAŢI GROBIENI De-o vreme-aţi repornit vendeta Şi-atacul depăşind iar pragul, E greu să mânuiesc floreta Când alţii mânuiesc... ciomagul!

Mi s-a prezis că se scufundă barca, Iar viitoru-mi nu va fi acela În care eu mă şi vedeam Petrarca. Încât, fiind deruta mult prea mare, Aştept, plivindu-mi de greşeli parcela, Şi de la cititori... O-NCURAJARE! SONET (uşor) PLEONASTIC Aflat acum în drum pe-o nouă pistă, Ascult de muza-mi bine inspirată, Ce-mi spune că urgent şi de îndată, Să vă trimit o strofă la revistă. Speranţă am, c-a fost mai des sperată, Când piedicile-n cale-mi nu rezistă, Ca prima şi întâia de pe listă În faţă chiar să fie publicată. În plus şi pe deasupra, ca să „sune”, Trimit, intercalate-n intervale, Doar versuri proprii dar şi personale, Menite, la grămadă să adune, Pe-avizii iubitori de pleonasme... Aşa cum se întâmplă doar în basme!

Booklook nr.30 pag. 34

GHEORGHE BĂLĂCEANU RUGA OILOR Cum ne mulg cu drag stăpânii După vechiul obicei, Binecuvântare stânii, Fă să-i mulgem noi pe ei. PARIU CU ŢARA Că nu-i pariul la-ntâmplare Când ţara parcă stă să ardă, Îşi dă cuvântul de onoare... Ştiind că n-are ce să piardă. ŞEFUL Pe toţi îi pune la-ncercare Şi-apoi văzând ce pot, „se-apleacă” Şi-i sprijină pe-aceia care Au şanse mici... ca să-l întreacă. ASIGURARE (privind discursul candidatului) De poţi vreo bază-n el să pui, N-aş şti să-ţi spun de-i rău sau bine, Da-ncredere-n cuvântul lui Chiar am... fiindcă-i scris de mine! COMPORTAMENT PREVENTIV LA POLITICIENI (auzind că 25% din populaţie ar fi oligofreni...) Din patru, dacă unul nu-i normal, Ca ăla să nu fie dintre ei, S-au hotărât că totuşi, ideal, Ar fi să umble-n grup de câte trei. INVITAŢIE LA MARE De-ar sta mai mult la noi mai marii ţării Atunci când sunt stresaţi şi obosiţi, Sub razele fierbinţi pe plaja mării, M-aş bucura nespus să-i văd... pârliţi!

CRITICA UNEI UNIUNI POLITICE N-ai se poţi sa fiţi eroul Fara noi, in tot ce faci, Che mai trebuie şi-un boul La caruţa cu doi vaci! PRECAUŢIE LA ACCEPTAREA ROMÂNIEI ÎN SHENGEN Ne-au amânat, de bună seamă Că-i drept să fie circumspecţi: Pe hoţi îi prind, dar le e teamă... Că-i invadează... cei deştepţi. CINE FURĂ AZI UN OU… Să fure-un prăpădit de ou, Greşesc profund cei care-au spus Că se pretează doar un bou… Un bou aspiră mult mai sus!

Booklook nr.30 pag. 35

Odă, Odrasă, Odgon Pară, Paradă, Pardon Quito, Quinellă, Quilon Ramă, Rampantă, Radon Micoză, Micron Nelu, Nenică, Neon

ALFABETIZARE Alfa, Alfalfa, Anton Brânză, Brânzoaică, Breton Coca, Cocotă, Cocon Dală, Dalila, Dalton Ene, Enescu, Eston Fugă, Fugată, Furgon Gală, Găleată, Galon Horă, Horincă, Hormon Iie, Istoric, Ison June, Junincă, Jupon Kaki, Kakemóno, Kripton Latex, Latentă, Lapon Mică, Micoză, Micron Nelu, Nenică, Neon

Odă, Odrasă, Odgon Pară, Paradă, Pardon Quito, Quinellă, Quilon Ramă, Rampantă, Radon Solo, Solniţă, Somon Şagă, Şăgalnic, Şablon Tonă, Tonetă, Trombon Ţară, Ţărână, Ţonţon Unic, Unire, Unison Vacă, Vacantă, Valon Xerofil, Xenofag, Xilofon Yală, Yoghină, Yukon Wanda, Wanadiu Wonton Zimbru, Zibabwe, Zircon * Din volumul „Prune’n gură” (în curs de apariţie)

George Roca

Booklook nr.30 pag. 36

George ROCA URA! AM INTRAT ÎN BOOKLOOK! I-auzi dom’le! Mă băgară ieşenii în bucluc! Booklook! M-am molipsit de dânsul! Parcă aşa zic moldovenii, dânsul şi dânsa…! Chiar dacă dânsul este un cangur şi dânsa este o scândură dintr-un gard. Vreţi exemple? ─ Ia vezi dom’li nu mai faşi mişto di moldoveni că ieu scândura şeia din gard şi-ţi paliesc cu dânsa vreo două pisti spati! ─ Hauleu... dar am făcut doar o glumă... ─ Ba glumili să le faşi matali cu canguru’ şiela din Australiè, nu cu noi! Că de nu-ţi vezi di triabă punem bumirangu’ moldovinesc pi urmili matali... ─ Doamne fereşte, nu mă speriaţi! Dar cum arată bumerangul moldovenesc? ─ Are coadă şi miaună. Când ni supăra şinieva o luăm şi i-o aruncăm în cap. Dânsa îl zgârie bini pi infractor şi apoi tot la stăpân se întoarşi! ─ Bini, bini, nu mai fac! Iertari! Ptiu, că înşepui şi eu sî vorbesc moldovineşti! Mă molipsii de la dânşii... pretinii miei ieşeni de la Asociaţia Glumeaţă „Păstorel”, şei cari scoati mândreaţa di revistă „Booklook”! Deci să ne întoarcem la buclucul nostru! S-au dat naibii „păstoreii”, fondatorii revistei... Scoaseră o publicaţie cu două „înţelesuri” – unul românesc şi un englezesc. Cum intrai în Booklook? Păi mă băgară pălărieşii (toţi membrii redacţiei sunt obligaţi să poarte pălării! Vezi pozele proprii şi personale din revistă!) că le fuseră drag de mini... Şi lu’ conu Batog, şi lu’ conu Bujeniţa, şi domnului Mihai, şi distinsului magistru Eugen Deutsch (Alias Noe... Am auzit că şi-a tras o carte... „Arca lui Jenică”!) Şi iată-mă deci în colegiul redacţional, alături de nume grele: Dorel Schor – doctor în umor, Ionel Stoiţ din Novi-Sad (care nu dă cu umoru’-n gard!), Geta Resteman (ce bântuie prin Cipru an de an!), profesorul Mihai Haivas (oare o fi având la mâna ceas cu cuc sau cuc cu ceas? Rimează...), Mr. Gheorghe Bălăceanu (şi dânsul, pe cap cu-o pălărie á la texanu’) şi în sfârşit încheiem cu Sorin Cotlarciuc (care după nume nu pare a fi turc... ci mai mult un originar din Miercurea Ciuc!). După cum vedem, lume grea în jurul meu... la revista Booklook! Şi eu, doar o biată pietricică rătăcită pe acolo! Da’ nu mă las! Public şi eu de la începuturile noii serii. De zece numere! Şi-mi place tare revista... Îmi place ce scriu alţii. Mă amuză! De cum arunk un look în acest book nu-i mai vine să mă dook! Nu-mi vine să o mai las din mână, o lună şi-o săptămână! Dar când ajung la capătul bucului, adică la sfârşitul revistei mă supăr... Mă supăr tare. De ce? Păi cum de ce? Mă supăr că s-a terminat prea repede. Ar fi cazul domnilor să mai lungim pelteaua! Pardon, revista. Să poată şi cititorul să râdă mai mult. I-auzi domnule, 48 de pagini! Păi, ce-i aia...? Caiet dictando de clasa întâi. Zic, că trebuia, colea, vreo 2-300 de pagini. Să crape lumea de râs! Să nu mai aibă timp cititorul de nimic altceva... Nici de mers la muncă, nici de mâncat, nici de privit la TeVe. Să stea să râdă ca blonda-n târg! Să îşi descreţească fruntea. Să fie vesel. Iar soţia dânsului, veselă! Nu de bucătărie, God forbid! Na, că o dădui şi eu pe iengleză. Acilea e booklookool! Foarte kool! C’aşa-i la modă acum, să fii cool!

Booklook nr.30 pag. 37

ZÂMBET PENTRU VÂRSTA A TREIA RONDELUL PROSPERITĂŢII ROMÂNULUI De când a fost favorizat, Trăieşte şi românul bine Şi în etapa care vine Va fi puţin spitalizat. Iar profitorul plin de sine, La pomeniri a sesizat: De când a fost favorizat, Trăieşte şi românul bine. ELEVILOR ROMÂNI Punând în primul rând lectura, În cel secund calculatorul, Veţi şti ‒ la timp ‒ că-nvăţătura Vă rânduieşte viitorul! CEREBROLYSIN PERFUZABIL (Extract din creier de porcine) Când primeşti de la porcine Preţioşii componenţi, Poate constata oricine: Porcii sun inteligenţi! CORUPŢIA LA NIVEL ÎNALT ÎN ROMÂNIA Deşi-i clamată vehement, Dar agravantă ca potenţă, E, pentru cei din Parlament, Azi un mijloc de existenţă. STATISTICELE DESPRE ECONOMIA ROMÂNIEI Sunt ca un costum de baie: Se mulează ca o foaie, Ascunzând, să nu se vadă, Un organ ce-i bun... de nadă.

Când ţara azi s-a PUPU-zat Sloganul, sigur, nu nu mai ţine, Iar şeful n-a uitat de mine Şi mă va scoate la mezat... De când a fost favorizat. RONDELUL JURNALISTULUI ASERVIT Îşi justifică menirea Numai când lansează zvonul, Indicat doar de patronul Care-i dă retribuirea. Ca limbaj având... trombonul, Când îşi pregăteşte ştirea, Îşi justifică menirea Numai când lansează zvonul. Dovedindu-şi aservirea, Se irită ca pitonul, Sau rânjeşte ca bufonul Când incită omenirea... Să-şi justifice menirea.

FRAGILITATEA ALIANŢELOR POLITICE ROMÂNEŞTI Protocolul ce-au semnat Îi cuplează impecabil... După ce s-au înjurat, Se despart... irevocabil!

Booklook nr.30 pag. 38

Aurel Baican

„Epigrama zilei” La împlinirea a peste un an de când o parte dintre academicienii umorului ieşean îşi bucură zilnic concitadinii cu câte o epigramă în „Bună ziua Iaşi”, culegând recolta la sfârşitul lui 2013 şi văzând că roadele sunt bune, am găsit de cuviinţă că merită să prezentăm măcar câte o mostră de la fiecare.

VECTOR LA 180 DE GRADE Mergem spre o viaţă bună Ca şi Statele Unite, Pe-o direcţie comună Dar în sensuri diferite. Val Andreescu URMĂRI ALE GUVERNĂRILOR DEZASTRUOASE Chiar de toţi în ţară-ncap, O declar cu-ntreg curajul: Doar cei răi îşi fac de cap, Iar cei buni... îşi fac bagajul. Aurel Baican NECESAR DAR NU ŞI SUFICIENT E de-nţeles, când realist priveşti, Că-i necesar, păşind mereu cu dreptul, Să treci prin şcoală, dar să dobândeşti Şi arta... de-a o face pe deşteptul!

NI-I BRANDUL O FRUNZĂ Fraţi români, nu disperaţi, Căci duşmanii or să moară Când umbla-vom îmbrăcaţi Doar cu-al nostru brand de ţară! Mihai Batog Bujeniţă

Gheorghe Bălăceanu SUSPUŞII DE OCAZIE

DECIZIE ISTORICĂ Azi guvernul cu prestanţă Ia corupţia la horă, Însă ce mai discordanţă: El minor şi ea majoră!

O dorinţă e firească, Din motive elocvente: Şapte vieţi vor să trăiască, Însă toate... opulente.

Eugen Deutsch

Sorin Cotlarciuc

LUPTA PENTRU BANUL PUBLIC

UNUI POLITICIAN

Ajunşi în posturi nu dau socoteală, Şi-aceasta este-o boală fără leac; În schimb, la banul ţarii dau năvală Ca unii, ştiţi voi care, la dovleac.

Tu vrei mereu s-ajungi mai sus, Nu-ţi pasă ce doreşte ţara; Urci treptele, nimic de spus... Dar vezi să nu se rupă scara!

Mihai Haivas

Georgeta Paula Dimitriu SOLUŢIE GUVERNAMENTALĂ

ÎNAINTE ŞI DUPĂ CREAŢIE Geneza-i arhicunoscută, Ştiinţa a găsit răspuns: Din haos lumea e făcută Şi tot la haos a ajuns.

Găsiră guvernanţii cheia Ieşirii din recesiune Şi-anume, cei de vârsta-a treia Să-şi ia bilet de-ngropăciune! Ioan V. Maftei-Buhăieşti

Booklook nr.30 pag. 39

Vasile Larco

PREVIZIUNE „OPTIMISTĂ” Românul speră-n tot mai bine... Deşi e dezgolit în ram: Se va-mbrăca doar din vitrine Cu hainele lui... moş Adam!

LINIA DE CREDIT Pentru-a creşte în eficienţă, Tagmei care-i azi conducătoare, Se impune-o nouă finanţare În transplantul de inteligenţă.

Constantin Profir

Mihai Stancu

VIAŢĂ GREA

PRETENŢII

Viaţa asta nu e bună! Cred că nu mai ies la mal, Când dau pensia pe-o lună Pentru-o oră de spital.

Tu vrei să fii un om de vază Ba, şi mereu băgat în seamă, Dar pari ca oaia cu gălbează Şi-n plus... nu eşti de nici o zeamă! Vasile Unguraşu

Nicolae Stancu OUL LUI COLUMB Columb, istorică mazetă, De stau şi mă gândesc un pic, In locul tău mâncam omletă Şi nu descopeream nimic! Alexandru Oswald Teodoreanu - Păstorel

Coordonatorii culegerii, Gheorghe Bălăceanu şi Mihai Haivas, aduc mulţumiri colegilor care au contribuit şi contribuie în continuare la susţinerea rubricii „Epigrama zilei”.

Booklook nr.30 pag. 40

PERECHI… PERECHI…

RISC DE CONTRAVENŢIE

DE MOŞ NICOLAE

De câte ori pe drumul vieţii, greu, Îmi face semn o dulce Mona Lisă, Ca un făcut, alături văd mereu Panoul cu „Oprirea interzisă”.

Din cadouri toţi apucă, Iar, pe ele, de-i bătaie, Moşul o să vă aducă Chiar pe „Sfântul Nicolae”!

RUGĂMINTEA UNEI VĂDUVE, CĂTRE MOŞ CRĂCIUN

PARIU O să fie iar ninsoare Iarna asta, negreşit: Pot chiar face o prinsoare Şi pe un picior... scrântit!

Ştiu un caz: o-ardea văpaia, Tot dorindu-şi vorba aia, Iară Moşu-a ascultat, Baba s-a trezit bărbat.

NECAZURILE IERNII

DUPĂ PETRECERE

Ca bărbat, vreau să flirtez C-o femeie ce-i frumoasă, Însă când o-mbrăţişez Ea devine-alunecoasă.

Singur sunt în lumea toată, Plictisit, bolnav şi trist; E normal, ai fost vreodată Şi mahmur şi optimist?

LACRIMĂ DE BRAD Chiar dacă sunt un păcătos, Nu te-am tăiat, nu vreau pustiul, Căci eşti toiagul lui Cristos Iar mie îmi vei fi sicriul.

UNUI PESCAR GHINIONIST Iarna mă tot duc la baltă, Peştelui, ca să-i fac felul; Dar în piaţă-ntors, fac haltă Şi îl prind cu... portofelul.

UN CATREN DE-NCEPĂTOR Colegul meu începător, Ce scrie doar catrene rele, E înzestrat cu mult umor Căci râde zdravăn de-ale mele.

NEPOTRIVIRE DE PĂRERI La câte-un film, cu-a mea soţie Am deseori un diferend: Finalul cu o cununie Ea îl numeşte "happy end".

DUPĂ CĂSĂTORIE Mai târziu mi-am dat eu seama Că nevasta mă dă gata: Nu găteşte ea ca mama

Însă bea... la fel ca tata! Constantin Mândruţă

ÎN ACEEAŞI MATERNITATE O imensă bucurie L-a cuprins pe mândrul tată A cinci gemeni deodată… Doi sunt chiar de la soţie.

Booklook nr.30 pag. 41

Dan Norea

UNUIA CARE SE CREDE POLITICIAN Thalestris n-o să-l ispitească Și-i greu s-ajungă mare-n stat, Căci n-are os de brav bărbat... Și-i prea târziu ca să-i mai crească.

AMOR DE VIS E timp de dragoste şi-amor, În jur roiesc doar amazoane, Iar eu ştiu bine cam ce vor... Şi cum nu am, le dau... bomboane!

PESAJ SOCIAL Sunt ierni din ce în ce mai grele Și cerul vieții, tot mai tern, E plin de reci zăpezi și rele... Mai mari, ce vin de la Guvern.

SURPRIZA Cum vin acasă târzior, Ştiind că soaţa-mi doarme bine, Mă mir că patul meu, de zor Cam scârţâia... şi fără mine!

PREMIERULUI BASCHETBALIST Cu a ta dexteritate, Nu-ți pot face vreun reproș: Ale țării treburi, toate, Zilnic le arunci... coș!

FATA MAMII E drăguţă, pupăcioasă Şi-ntrebată de feciori, Se agită-n pat acasă... Că-i mai bine-n pat din flori...

GENERALUL IARNĂ Bate comandanți vestiți, Fie ei franțuji sau nemți, Dar ai noștri-s renumiți... Mulți din ei sunt impotenți...

AMOR DE VIS Era ca floarea de cais Şi roada ei de fructe coapte, Mi-a dat-o fata-ntreaga noapte... Chiar până... m-am trezit din vis.

COMPORTAMENT LA VISCOL Mulți răspund prezent și-s gata Ca să țină iernii piept; Chiar bețivii iau lopata Și-o învârt... în vinul fiert.

Constantin Profir

Booklook nr.30 pag. 42

Vasile Unguraşu

VIVAT NOUL COD PENAL Prin închisori s-a auzit curând De noul Cod Penal, destul de blând, Iar cei locaţi deja emit pretenţii: Nu-n puşcării, ci-n centre de detenţii! DUPĂ MODELUL OLANDEZ Infractorii ce-n detenţie rămân, Vor acoperi a lor cazare Nu pe speze ale Statului Român, Ci din propriile buzunare! NEDORITA LIMBĂ ROMÂNĂ Liceu în graiul românesc, Aflat în spaţiul transnistrean, Îţi plângem soarta de orfan Când astăzi toţi te-obijduiesc! ŞCOALA ALTFEL, DAR NU ASTFEL! Sintagma ,,Şcoala altfel" li se pare Părinţilor o mare păcăleală, Căci dacă ea se vrea ,, inovatoare", O vor simţi prin spor ... de cheltuială. URBANIZARE ÎN STIL ROMÂNESC Lumină, apă şi canalizare Ar trebui-n localităţi să fie, Căci ele-nseamnă-n fapt urbanizare! Şi-ntr-adevăr există... pe hârtie.

CRONICA MĂRŢIŞORULUI (mini-maxi) În prima zi de mărţişor La Eden în grădină, Pe tonu-i dulce, rugător, Ţinându-l strâns de mână, Îi spune Eva lui Adam, Vizând o frunză de pe ram: ─ Adame, ştiu că mă iubeşti, La maxi şi e foarte bune, Dar tare-aş vrea să-mi dăruieşti De mărţişor o frunză... mini. ─ Nimic mai simplu, cum să-ţi zic, Poftim, nu costă doar nimic! Şi-i dărui o mini viţă, Ce-o puse Eva drept rochiţă... Povestea asta se repetă De multe mii şi mii de ani Dar prezentând altă faţetă, Când sunt cei doi, contemporani: Aşa că-n zi de Mărţişor, Îi spune Eva lui Adam Pe-un ton mai mult poruncitor, Vizând o blană şi-un Merţan: ─ Adame, soţul meu iubit, Adu mai repede un taxi, La Zara mergem, c-au sosit Şi rochii faine, de-alea... maxi! Adam, gentil, cum îi e felul, Luă şi card şi portofelul Şi dus a fost cu-ntregul cont... Că-i om cu cap, nu bagabont...

Mihai Stancu Booklook nr.30 pag. 43

Mihai Caba

Prezentare Nu vreau să creez confuzii, Dar să fie foarte clar: Cum, eu nu îmi fac iluzii, Sunt un HAivas fără HA-r!

SONETUL MIEUNATULUI Credeam că-n seara asta nu voi scrie Nici nu-mi trecea prin minte că... pisica Îmi va fi muză. Sigur, mititica, Nici nu spera că-n vers, cu ironie,

La nunta mea de aur Cum am reuşit, îţi zic: Semisecol de robie, Dus sub soacră şi soţie Şi tot timpul... ciocul mic!

Va fi vedetă! Chiar m-apucă frica Să nu greşesc, ar fi o tragedie Pentru jupâna ce-mi zâmbeşte mie Când n-are-a spune, zău vă zic, nimica...

Clasificare Unii din parlamentari Se împart în două clase: Hoţii, stând pe caii mari Şi ceilalţi ce stau... de „şase”!

Mă zgârie pe creier mieunatul Atâta poate... ce să-i cer mai mult, Doar un motan îi poate rupe botul! Privesc năucă, tac, înghit, ascult Ignor şi-aştept să vină... feribotul Să mă tot duc, n-aş vrea ca s-o insult...

România ca un stup Cum toată mierea s-a „topit”, Azi stupul ţări-a sărăcit: Albinele-s prin continent, Iar trântorii în Parlament.

Săcuieu, Cluj, 13 martie 2014

Preţul biletelor de tren creşte mereu Când vezi cât costă iar biletul Te bate azi un gând obtuz: Că vor să-ndrume tot clientul Spre linii de... autobuz. Dumitru Ivas Replică Stimate domnule IVAS, Cum tot mă concurezi la rimă, Ca să ieşim azi din impas, Catrene bune-aş vrea drept primă! Mihai Haivas

Booklook nr.30 pag. 44

Georgeta Resteman

PARFUMUL AMINTIRILOR: Constantin Ostap Inginerul, literatul, animator al vieţii culturale a Cetăţii, a fost un statornic prieten al umoriştilor şi epigramiştilor cărora le oferea deseori spaţii în volumele sale dedicate Iaşului. De multe ori însă le lansa provocări interesante iar câteodată îi antrena în dispute literare aproape academice (!). În 2009 ne-a invitat la (re)lansarea pe orbita literară a volumului „TĂMÂIE ŞI OTRAVĂ” aparţinând lui Păstorel. Evenimentul s-a desfăşurat, aşa cum se şi cuvenea (!) la BOLTA RECE (la invitaţia inimosului Mihai Valeriu, maestrul de ceremonii al localului) în prezenţa D-lui Alexandru Teodoreanu, vărul lui Păstorel. Invitaţi de onoare au fost pictorul Dan Hatmanu, cel care semnează portretul de pe coperta volumului, publicistul Constantin Ostap (unul dintre animatorii reeditării lucrării), actorul Dionisie Vitcu şi… Academia Liberă Păstorel. (Booklook Nr. 9/1). Iată şi BALADA OTRĂVITORULUI… TĂMÂIOS ! prezentată atunci: Voios, ca orişicare menestrel, Cel ce-a divinizat cândva Cotnarul Şi-n Rai, desigur, critica nectarul, La BOLTA RECE-apare Păstorel : « Eu vin acum dintr-un lăcaş divin, Am separat TĂMÂIA de OTRAVĂ, Mă plimb, cu Vălătuc la braţ, prin slavă Şi nu mai beau… mai mult de-un strop de vin ! » Credeţi-mă, e-un mare handicap Căci astăzi sunt tentat, deşi n-aş vrea, Să mă îmbăt mereu spre a uita Ce carte a mai scos acum… OSTAP! La lansarea volumului său „Iaşul nu neapărat sentimental” i-am dedicat un PORTRET, NU NEAPĂRAT SENTIMENTAL. Având PARFUM DE IAŞI la bază, Mereu în altă ipostază Cu agerimea-i veşnic trează Şi cu o inimă vitează (Desigur numai când visează Din zori şi până la amiază C-a prins tot târgul într-o frază) Un nou volum fu scris la trap, De C. Ostap.

Tot cu acelaşi prilej i-a fost adresată şi următoarea „înţepătură” prietenească: Scrie mult, dar e o dramă Ce-ţi dă gust ca de lămâie, Căci Ostap în epigramă, Nu-i otravă, ci tămâie!

Eugen Deutsch Booklook nr.30 pag. 45

Mihai Batog-Bujeniţă

Mircea Popovici

(in memoriam)

Mircea Popovici reuşea în 1946 un debut eclatant cu volumul de versuri IZOBARE, premiat de Revista Fundaţiilor Regale. Iată şi 2 strofe din poemul „Veac XX” Prin circuit electric vorbeam cu Polul Sud, închis în atelierul cu raze şi mercur şi noaptea’n violenţă de reofori aprinşi, cu mâinile-amândouă topeam metalul dur. Şi seară după seară înseriam motoare urcat pe trei piloane de ’naltă tensiune, trăznind de sus cu braţul, înnebunit de zgomot, această jucărie şi groasnică minune. Din păcate căpcăunii vremii nu i-au permis să-şi continue creaţia poetică astfel că (în loc de a ajunge un alchimist al vorbelor!) el a devenit doar un chimist al substanţelor. Câteva dintre ultimele creaţii ale poetului:

ATELIER MECANIC A tăcut contrabasul, violina e spartă şi-o funie de rufe s-a rupt la magazia de scule. Lumina intră ca o aţă albă şi-n cârpe de ulei se îneacă. Te las să mai creşti în crengi, cu părul ud printre mere din care să mă-nfrupt. În tactul pistoanelor neunse ţigările umede fumegă căzute pe jos graţios. Dansezi fată mică? e doar un solfegiu de inimă-albastră. În trusa cu scule-am ascuns salopeta noastră de bal. Te îmbraci ori te las să mai creşti pân-la mere domneşti?

SOMNUL DE VECI Imi trebuie vorbe, vorbe grase s-alunece pe gâtul înfometaţilor când oblică-i strada şi drept conturul vinului roşu din sticlă. Să dorm pe o bancă, pe prispă când zarea nu are orbită decât pentru ochiul meu stâng (dreptul l-am dat pentru progrese tehnice în cinematografia digitală). Păsări prefăcute în spumă vor aburi geamul şi nimeni n-o să vadă cum pe pluşul pământului inspiraţia doarme somnul de veci.

În anul 2008 a primit Diploma de excelenţă a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi Diploma de onoare a Muzeului Literaturii Române. Mircea Popovici a fost unul dintre ultimii poeţi despre care a scris G. Călinescu.

Booklook nr.30 pag. 46

Ecouri pentru Booklook la numărul 30! Ceva ziceri din Haifa zidurilor de sprijin * Aş mai schimba o replică dar mi s-a stins lampa. * Tonul face muzica şi vinul oţet. * Lacrimile de fericire au o altă direcţie, te orbesc. * Cântecul privighetorii e făcut să te asurzească când eşti afon. * Vorbeşti de uterul iubitei… uiţi ca te-ai născut de acolo… * Graficul ţinutei e foarte bun dar, capul nu are materie cenuşie. * În ritmul ăsta scriu o carte pe nerăsuflate. * Diverse scheme mi se perindă prin faţa ochilor dar nu mai folosesc creionul. * Nu scriu la comandă şi nu mă gândesc la publicare când sunt aprofundată în cititul replicilor de sub centură. * Clipesc des când scriu poezie şi bat clapele astea de mama focului. * Copyright-ul e forma de a scrie mult şi a semna la sfârşit indescifrabil. * Daca te uiţi atent umorul e printre rânduri, subtil ca o garofiţă. * Neputinţa de a mă da la fund e clară… ca apa limpede de izvor secat. * Chiar dacă găteşti borş de lobodă şi pui toate ingrediente... se vede pe tine că salivezi după altceva… * Multe poze îmi sunt cunoscute... altele au pălărie să se acopere cheliile, doar expresia unghiilor e perfectă. * Multe e-mail-uri le-am primit cu avertizări de cutremure, viscole, calcule de viaţă, diete, rugăciuni, donaţii... cele de la Iaşi au însă umor autentic. * Nu merită să trag cu praştia de după colţ, pentru că nu sunt arab! * Cere de la noi sunt pipărate, suculente manipulative, regresive… şi inofensive. * Cel mai bine e să ignori făţărnicia! * Am fost în Comisia de etică. M-am retras. Nimeni nu are simţul umorului. * Mie dacă-mi cere cineva ceva... sigur cad pe gânduri, mai ales la o Aniversare de revistă, pare o femeie... trecută... de 32! * Nimic nu e inedit ca INEDITUL ANUNŢAT! Bianca MARCOVICI, inginer, poetă, membru al USR şi al USILR Congratulations and many more years! Aveţi o revistă interesantă şi cu mult umor. Cu drag, Wanda Lucaciu, publicist, Los Angeles Având în vedere apropiata aniversare, Clubul Umoriştilor „Ion Ionescu Quintus” din Ploieşti doreşte revistei „BookLook” viaţă lungă şi plină de succese, în beneficiul umorului pe care cu-atâta drag îl slujim! Vă pun pe tort o acadea/Şi-n cinstea voastră beau un suc!/Suntem de-o viaţă în belea/Şi-opt ani ne prinseră-n BookLook… Florina Dinescu Dinu, epigramistă, preşedintă a Clubului umoriştilor „Ion Ionescu Quintus” din Ploieşti

Booklook nr.30 pag. 47

Urări de bine şi „La mulţi ani”. Mă amuză de fiecare dată conţinutul ei. Cu cele mai calde urări de bine şi succes! Pentru Revista Booklook: Când am scris întâia strofă, ştiam că intru în bucluc. Ce e drept nu–i de mirare/Dar se-ntâmplă orişicui /Fie mic, sau fie mare,/Ca să-şi bată-n cap un cui./ Sunt motive fel de fel./Dar te-ntrebi şi cu substrat/Nu-n bucluc cum ai intrat,/Ci doar cum să ieşi din el. Cu drag şi cu stimă pentru toată redacţia nostimei şi reuşitei reviste BOOKLOOK! Madeleine Davidshon, medic, scriitoare, membru al USR şi al USILR, Haifa, Israel Citesc cu plăcere şi aştept de fiecare dată apariţia unui număr nou al revistei. Urez colectivului de redacţie şi revistei viaţă lungă, succes mai departe, să ajungem să sărbătorim şi aniversările viitoare. Francisca Stoleru, medic, scriitoare, membră a USR și USILR, Haifa, Israel De opt ani, zâmbete cu „BOOKLOOK”! Sunt câţiva ani buni de când mi-au atras atenţia, în diferite publicaţii din ţară sau Diaspora, scrierile Domnului Mihai Batog Bujeniţă. Întotdeauna le-am citit cu plăcere, iar după ce le-am simţit „gustul” le căutam în fiecare nouă apariţie editorială. Şi cum nimic nu este întâmplător, la scurt timp am avut ocazia chiar să le public în reviste online, în calitate de redactor-editor. Apoi, ne-am „cunoscut” mai bine, colaborând la noi şi noi reviste. Ne-am împrietenit, vă jur! M-am chiar molipsit de la Domnia Sa, începând să scriu şi eu versuri... uşor ironice. De ce „uşor”? Pentru că întotdeauna este loc de mai bine! Unde-am vrut s-ajung, de fapt, cu această introducere stângace (fie vorba-ntre noi, cred că dau de bucluc)?! Chiar am intrat în BOOKLOOK! Zău, nu vă mint, pentru că, în urmă cu aproape doi ani mi s-a acordat privilegiul de a face parte din Colegiul de redacţie al acestei reviste care, de opt ani încoace descreţeşte frunţi, serveşte pe tavă umor fin, aducând zâmbete şi voie bună peste cotidianul veşnic înnegurat... Şi o face atât de bine, încât graniţele nu i-au ridicat stavilă, ajungând să bucure cititorii iubitori de umor inteligent de pe toate meridianele lumii: din îndepărtata Australie, de unde ne flutură bezele-ironice drăgălaşe neobositul George Roca, până hăt, departe, peste „baltă”, în Canada şi Statele Unite ale Americii, dar şi prin toată bătrâna Europă, pe unde s-au aşezat românii noştri. Trăiască internetul şi posibilitatea de comunicare electronică! Noi toţi lucram, ne scriam, colaboram, doar că unii habar nu aveam cum arată ceilalţi, decât, eventual de prin fotografiile ce ne însoţeau scrierile. Dar a venit şi mult aşteptatul moment al întâlnirii cu magnificul colectiv care trudeşte cu mintea şi sufletul pentru ca această revistă să conţină cele mai bune selecţii de texte şi poezii umoristice şi să apară în condiţii grafice deosebite. Data de 3 noiembrie 2013 va rămâne pentru mine memorabilă, o consider cea mai frumoasă zi din viaţa mea de mânuitor al condeiului, ziua în care, la Biblioteca judeţeană „Gheorghe Asachi” din Iaşi, iam privit în ochi şi am dat mâna cu „păstoreii” (şi nu numai), bucurându-mă, timp de câteva ore de compania Domniilor Lor. Asociaţia Literară „Păstorel” în frunte cu sufletul acestei comunităţi de oameni frumoşi, Domnul Mihai Batog Bujeniţă, mi-a demonstrat că moldovenii nu se dezmint, păstrându-şi renumele de gazde desăvârşite şi prieteni adevăraţi. Tuturor, dar mai ales Domnului M.B.B., mulţumiri şi recunoştinţă, sunteţi nişte prieteni minunaţi! Pentru o ediţie aniversară, poate ar fi trebuit să vin cu un alt fel de material... Dar nu, am ales să vă vorbesc despre felul în care, de la o „afecţiune” minoră, neluată prea mult în seamă, o „boală” se poate acutiza, ca apoi, treptat, să se cronicizeze. Nu glumesc, aşa este şi în cazul de faţă, şi v-o spun cu toată seriozitatea: ai intrat în BOOKLOOK, n-ai

Booklook nr.30 pag. 48

şanse să scapi, devii dependent de tot ce înseamnă umor (de calitate, indiscutabil!). Iar eu mă consider o norocoasă şi sunt fericită că fac parte din acest colectiv, alături de maeştri ai literaturii umoristice româneşti. La opt ani de la apariţia primei ediţii a revistei, vă urez, dragi colegi „booklook”AŞI, să aveţi parte de viaţă lungă, liniştită şi zâmbăreaţă alături de cei dragi, bucurii şi împliniri, succes şi inspiraţie - că „material didactic”, slavă Domnului, avem destul! La cât mai multe ediţii, frumoase şi BOOKLOOK-aşe! Georgeta Resteman, scriitoare, publicistă, Cipru, Germania, România Dragii mei, n-am mai trăit o asemenea nostalgică stare de pe vremea când fetele suspinau citind ''La Medeleni'', iar băieţii se visau în rolul prinţului Vronski din ''Ana Karenina'' sau măcar cel al mujicului Ilia Melehov din ''Donul liniştit''. Inspiratele epigrame, mai recente sau evocate din voluptuoasele vremi trăite de Păstorel, mi-au umplut sufletul de mândrie că suntem contemporani cu nişte oameni implicaţi în toate ''ungherele'' vieţii şi societăţii contemporane, fără a se limita la penibila văicăreală a unor ''intelectuali'' de salon , care ''militează'' vehement la o cafea cu vecinul. Mersul vieţii m-a dus pe o cale tehnică dura şi pragmatică, dar sufletul meu de moldovean născut pe malul Jijiei şi format la şcoala aspră de la poalele Rarăului, vibrează la fel ca acela greu încercat al unui temerar pilot de supersonic! Să vă dea bunul Dumnezeu ani mulţi şi luminoşi, spre bucuria voastră şi a tuturor celor ce vă admiră şi vă iubesc! Cu multă preţuire şi dragoste, Mariana şi Mircea Boariu, col. dr. ing. Bucureşti De remarcat că există un bucluc care ne bucură şi ne facem să zâmbim. Nu este singurul paradox. pentru că umorul se naşte tocmai din situaţii paradoxale sau aparent fără rezolvare. Să ne bucurăm în continuare de aceste vesele booklook-uri şi să-i urăm revistei de umor, care a împrumutat acest inspirat titlu, tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Dorel Schor, medic, scriitor, membru USILR, Israel Felicitări buclucașei întreprinderi ce cu râvnă o rostogoliți spre clasa 3-a (doar făcu 8 anișori !). Îi urăm să rămână la fel de plină de umor de calitate ca un aristocratic Panciu, cu desen în vârf de peniță ca o Zghihară năbădăioasă, plină de nerv, jovială și spumoasă ca o șampanie de Bucium ! MeM; Mihai Eugen Marinescu, Bucureşti, arhitect, poet, grafician satiric. Nu ştiu de ce, când citesc ,,Booklook” îmi vine să spun ,,Bun look”. Iar la aniversarea a opt ani de apariţie ‒ performanţă atât de rară încât te apucă râsul ‒ ,,Foarte bun look". La mulţi ani, viaţă lungă, prietene care ne alimentezi cu hrana cea mai inefabilă şi, totodată, cea mai suculentă ‒ voia bună! Paul Louis Lampert, jurnalist, scriitor, Bucureşti 8 ani de Booklook: Felicitări şi-o rugăminte/De la colegii tomitani,/Să publicaţi a’ lor cuvinte/Timp de vreo optzeş’opt de ani! Dan Viorel Norea, scriitor, epigramist, preşedintele CUC (Cenaclul de umor Constanţa)

Booklook nr.30 pag. 49

Orice aniversare este un semn de viaţă lungă. Pentru mine Booklook este o apariţie rară, plină de spirit şi umor. Îl aştept în pragul casei ca pe un oaspete drag. Ne luăm de mână şi plecăm în lumea hazlie a unor poveşti şi poezii unde viaţa este frumoasă, captivantă şi nu ne vine să ne mai întoarcem. Cred că mulţi din amicii noştri stau acolo vreme îndelungată şi revin cu tolba plină de poante şi glume din care trăiesc până la apariţia următorului număr. Doresc din toată inima să dăm în viaţă doar de asemenea Boklookuri, niciodată de altele pentru că aşa ne păstrăm tinereţea, buna-dispoziţie, cheful de a-i face şi pe alţii să râdă, nu de pomană, ci pentru a îndrepta, cum spune un dicton latin, moravurile şi năravurile societăţii. La mulţi, mulţi ani, dragă Booklook! Harry F. Ross, publicist, scriitor, membru al USILR, Israel

„Booklook” la aniversară: Musai admirăm "Booklook"-ul/Şi pe cei care o ţin/Îi mai admirăm şi "look"-ul/După care cerem vin. Ioan Mugurel Sasu, scriitor, redactor-şef al revistei „Surâsul Bucovinei” din Vama. La 8 ani de la apariţie: Cât ar fi viaţa de grea,/Vede oricare năuc:/De trăit, nu s-ar putea,/Fără un aşa… Booklook! Valeriu Cercel, sculptor, scriitor, Canada Ca o fetiţă frumoasă,&/Ca un gospodar cu de toate-n casă,/Trecut-au anii opt.../Nume de şagă, "BookLook",/Noi vă urăm Good luck! Cu drag şi stimă, Edy Mattes, arhitect, grafician, artist fotograf, Haifa, Israel Stimate domnule director Mihai Bujeniță, Am primit cu plăcere invitația dvs. şi vă răspund ‒ la fel ‒ din Ierusalim, capitala eternă a Israelului. Scrieți că revista a ajuns la o vârstă matusalemică, dar eu am să adaug ‒ cu permisiunea dvs. ‒ că totodată ea a ajuns chiar la o valoare mitologică. De la apariție și până în prezent ați reușit împreună cu colectivul dvs. să scoateți o revista umoristică f. serioasă începând de la prezentarea grafică, fotografii, caricaturi și până la conținutul divers și bine orientat al diverselor tipuri de forme literare. Afară de autorii români ‒ ieșeni și nu numai ‒ v-ați asigurat colaborarea unor condeie apreciate din străinătate, inclusiv de aici. De asemenea, este remarcabilă prezența feminină în paginile revistei, ca și legătura și colaborarea cu alte instituții sau asociații de profil. Am și un motiv special să felicit ‒ cu aceasta ocazie ‒ pe redactorul-şef Eugen Deutsch (Ginu sau Ginel ptr. apropiaţi) de care mă leagă o prietenie de 70 ani, din prima clasă a Liceului Naţional ieşean. De asemenea şi ptr. apariţia ultimei cărţi (de care am aflat acum din revistă) care sper să se alăture ‒ cât mai curând ‒ la celelalte "Codul lui Eugen" şi alte cărţi ale lui, pe care le avem ‒ toate cu dedicaţia autorului ‒ şi le recitim cu plăcere. Nu pot să nu amintesc de vizita lui la noi, acum 5 ani si ceva, când la onomastica mea mi-a făcut o poezie la care fiecare vers erau iniţialele pronumelui meu. La fel si "codul" formidabil pe care l-a scris atunci: "Israel... un ţel... fidel port-drapel... scut de oţel... tărâm rebel... imagini prinse-n carusel". Din partea mea şi a altei cititoare a revistei ‒ soţia mea Ginette ‒ vă doresc mult succes în continuare, sănătate şi numai bine. Ing. Michel Avram, Ierusalim

Booklook nr.30 pag. 50

Niciodată nu trebuie să te bucuri când intri într-un bucluc. Cu excepția situaţiei în care buclucul se scrie, englezit: BOOKLOOK. Că, dacă tot veni vorba, asta ar însemna, ad litteram, „Uită-te-n carte”, e alt bucluc! Unul peste altul, din această buclucire s-a născut această revistă care se încăpăţânează să reziste on-line şi care ne umple de book-urie când o primim! La aniversarea a opt ani de căsnicie, nevasta mai să-mi dea cu florile în cap când i-am recitat ceva asemănător: Opt ani faceţi mâine,/Deci, la o adică,/O viaţă de câine/ (Sau chiar de pisică)! Laurenţiu GHIŢĂ, scriitor, Redactor-șef al revistei EPIGRAMA, revista UER Booklook – dat la gazetă: În glumă, da´ şi-n serios,/Cu buculuc, da´ şi băftos,/ Mustăceşte ascuţit/MBB-ul, mucalit./ Râdem toţi la unison,/ Dar să-mi fie cu pardon,/ La aşa o companie/ Sobrietatea-i infamie!/ Pe sprânceană i-a ginit/ Şi la toţi le-a prevestit,/ C-or să dea o mare clasă/ Gazetarilor de masă./ Cu Booklook i-a propulsat/ În plutonul premiat./ Clasa-ntâi cu coroniţă/ La purtare şi... glumiţă./ Între noi rămână vorba,/ Recunosc că-mi place ciorba/ Dar ghiveci mai reuşit,/ Parol, că n-am pomenit!/ La opt ani ştiam şeptică,/ Limbi străine, aritmetică,/ Dar BookLook-ul insistent/ Face şcoală... cu talent./ Fie-i deci hârtia plină/ De cerneală cât mai fină!/ Şi pe noi să ne-ntreţină/ An de an, cu vervă plină! Gabriela Căluţiu Sonnenberg, publicist, Benissa, Spania

Opt ani de Booklook! La ceas aniversar felicit întregul colectiv pentru realizarea acestei reviste internaţionale de literatură umoristică. Astăzi când suntem foarte ocupaţi cu diversele probleme ale existenţei cotidiene, uităm să fim veseli şi să râdem cu poftă pentru că în jurul nostru sunt prea mulţi cei care încearcă, în diverse moduri, să ne indispună. Şi o sursă a indispoziţiei noastre este şi umorul facil, de prost gust, uneori chiar grotesc, care abundă pe canalele media şi în foarte multe publicaţii. Apreciez Booklook-ul pentru faptul că ne oferă un alt „look” al umorului românesc, un umor ce se legitimează printr-o prezentabilă carte de vizită alcătuită din mult bun simţ „asezonat” din plin cu vorbe „meşteşugite” cu talent şi cu dragoste pentru „limba noastră cea străbună”. Adesea uităm să ne bucurăm cu ceea ce avem, pentru că suntem prea preocupaţi de ceea ce ne lipseşte. Uitând de buclucurile omniprezente în viaţa noastră de zi cu zi, să ne bucurăm deci că avem „Booklook”-ul ieşean şi să-i urăm mulţi ani de existenţă, colaboratori talentaţi şi cât mai mulţi cititori. Preţuind nespus talentul membrilor Asociaţiei Literare „Păstorel”, apreciez în egală măsură eforturile şi strădaniile pe care aceştia le fac pentru apariţia revistei „Booklook”, o reuşită deosebită în rândul publicaţiilor de umor. Cele mai bune gânduri de apreciere le însoţesc şi cu florile recunoştinţei pentru rodnica noastră colaborare, semn al unei frumoase şi statornice prietenii Martha Eşanu, inginer, publicist, preşedintele Centrului de zi Yachad al Comunităţii Evreilor din Iaşi Arta de a influenţa pe celălalt prin scriere a redevenit, odată cu internetul, plină de glume şi, paradoxal, aparţine tuturor: copiilor/prin jocuri, tinerilor/prin informaţii, maturilor/prin accesul la elemente secrete şi celor în vârstă, prin umor. Pentru că doamnele nu au doar umori, ci şi umor, salut lunga publicaţie care face/REFACE legătura, prin glume EXCELENTE, ÎNTRE MILENIUL TRECUT ŞI ACEL DE ACUM. Noemi Bomher, Iaşi, prof.univ.dr.

Booklook nr.30 pag. 51

Dragi și stimați umoriști de și pentru Booklook, Felicitări din toată inima pentru cei opt ani de strălucire rafinată, de artă adevărată și măiestrie plină de subtilități! Dacă ar fi fost să pun un motto, la acest omagial laudațio, cred că aș fi ales cunoscutele versuri ale lui Topârceanu, adresate Iașului (atât de drag și mie!): „Te salut, oraș romantic, plin de parcuri și de flori/ Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători/ Cu tăcerea de pe uliți, cu trecutul și cu luna.../Te salut oraș istoric, oropsit ca-ntotdeauna./ Tu oraș de harnici dascăli, de poeți și cărturari,/ Leagănul atâtor gânduri și-al atâtor fapte mari,/ Care-ai adunat în juru-ți, ca un far incandescent,/ Tot ce e inteligență, suflet mare și talent.” Redau aceste versuri cu dor și nostalgie, adresându-le, pentru dumneavoastră, prin Mihai Batog-Bujeniță, cel care mă onorează cu prietenia lui, directorul publicației și președintele Academiei Libere „Păstorel”, invidiindu-vă că-i sunteți pe potrivă. Este vorba, cum cred că știți, ca și mine, de un Caragiale al timpului nostru. Vă felicit pentru farmecul aparte pe care-l adăugați Iașilor și României, pentru prezența voastră de har ales, pentru că scrieți frumos și bine, situați fiind, fiecare în parte, pe o specială platformă morală pe care edificați un monument al satirei și umorului, în cea mai bună tradiție a scrisului național românesc, pe care îl uniți tot mai frumos cu cel de pretutindeni. Intr-o lume (literară) cam zăbăucă, adesea fără farmecul și eleganța formelor de profunzime artistică, fără reguli și opreliști, fără unele limitări formale, atât de necesare pentru izbânda estetică, într-un astfel de context, domniile voastre alcătuiți minunate buchete de Booklook, cu epigrame, cu parodii, cu proză scurtă, cu sonete și rondele, cu cronici rimate și fabule, cu grafică plină și ea de umor și satiră. Reușiți astfel, așa cum v-ați propus, domnilor academicieni, să aduceți o „condescendentă reverență, peste timp, strălucitei boeme literare ce se întâlnea (...) în locanta lui Samoilă, pe care poetul Mihai Codreanu a înălțat-o la rangul de Academie Liberă”, imaginea marelui Al. O. Teodoreanu – „Păstorel”, fiind emblematică, deoarece el a rămas în amintirea tuturor ca un spirit excepțional, epigramist, poet, prozator, cronicar dramatic, gurmand și iubitor de vinuri și coniacuri bune, avocat, dar mai ales cel mai efervescent boem al elitei epigramiștilor. După Unirea Principatelor, în România au apărut numeroase reviste satirice, de succes. Să ne gândim, de pildă, la „Țânțarul” și la „Spiriduș”, la „Nichipercea”, la „Aghiuță”, la „Sarsailă”, la „Ghimpele”, la „Satirul”, la „Nastratin Hogea”„ la „Smodeu”, la „Claponul”, „Moftul Român”, „Zeflemeaua”, „Furnica” sau, nu prea demult, „Urzica”... Dacă mă uit la durata apariției acestor publicații premergătoare „Booklook-”ului, constat că nu multe sunt cele care au reușit să aibă vârsta „Booklook”- ului dumneavoastră. Opt ani (32 de numere!) sunt – cum zice Mihai Batog Bujeniță – „o vârstă matusalemică”. Și totuși, eu ‒ și ca mine atâția ‒ vă urez, simplu, sincer și cu admirație, „LA MULTI ANI!”. Iar dacă închinați, cum se cuvine, un pahar de Cotnari, vă rog să mă simțiți alături, spunându-vă și eu: Hai noroc și veselie! Roni CĂCIULARU, publicist, scriitor membru USILR, Tel-Aviv, Israel Booklookul ajuns la vârsta de 8 ani, suferă de toate neajunsurile fermecătoare ale vârstei, când ne îndrăgostim de învăţătoare, urmărim zborul avioanelor şi al păsărilor, aşteptând ca primele să ciripească şi ele. O revistă de umor e cea mai serioasă întreprindere posibilă, născută cu chin şi transpiraţie epică, de aceea sunt aşa puţine la număr şi de aceea Booklook-ul se află pe primul loc. Vă doresc, dragi prieteni, să vă păstraţi umorul, să nu plecaţi urechea la poeţii rataţi care strălucesc în epigramă şi abia aşteaptă reîntâlniri festivaliere, ca să ne lăudăm deşănţat, fiecare pe celălalt şi toţi împotriva unuia. Sunt onorat că am intrat în Booklook şi acolo vreau să rămân! Cornel Udrea, Cluj-Napoca, scriitor, membru USR, publicist

Booklook nr.30 pag. 52

Tot timpul eu m-am simţit foarte aproape de cenaclul dumneavoastră şi de revista aniversată, sentiment pe care sunt convins că îl au mulţi alţi colegi din Cenaclul Umoriştilor Sibieni ”Nicolaus Olahus”; - revista ”BOOKLOOK” merită toată stima breslei, pentru multe realizări, dar mai ales pentru nivelul calitativ ridicat impus materialelor publicate; - cei care au avut ideea înfiinţării acestei reviste, precum şi ceilalţi confraţi ieşeni care au trudit şi trudesc la apariţia ei, merită felicitări din plin; în opinia mea, meritele aparţin întregii Asociaţii Literare ”Păstorel” Iaşi, dar cu deosebire domnilor Mihai BatogBujeniţă şi Eugen Deutsch. Urez revistei BOOKLOOK, din toată inima, viaţă lungă şi CÂT MAI MULTE APARIŢII DE CALITATE! Ştefan-Cornel Rodean, Sibiu, col. dr., preşedintele cenaclului „Nicolaus Olahus”, redactor-şef al revistei Acus Vă invidiez pentru că mai puteți râde (de-o vreme încoace, mie unul nu prea-mi mai vine) și că faceți o revistă veselă. Și că celebrați zâmbetul. Și că practicați vorba de duh. La Bruyere spunea că „Trebuie să râdem înainte de a fi fericiți, de teamă să nu murim fără a fi râs.” Adicătelea, s-o țin tot într-un hohot, fiindcă înaintea fericirii m-am aflat de când mă știu, și niciodată dincolo de ea! Văd sumedenie de nume în revista dumneavoastră, unele îmi sunt cunoscute și le prețuiesc de mult, de altele de-abia aflu și-i de necrezut câtă lume celebrează epigrama, practicând umorul și cu tenacitate, și cu virtuozitate. Unde erau până acum? Ce-i mână pe ei în luptă? Fără îndoială, numai gândul cel bun. Adaug și gândul meu, pe care, la aniversare, (gata, după ce ați trecut la activ cei șapte ani de acasă, se poate spune că ați intrat în deplină maturitate publicistică) l-aș vrea la fel de bun și de zâmbăreț. Doar umorul n-are granițe (și nu se poticnește decât atunci când e căznit și fărde har). Fi-va, vreodată, tot mapamondul un mare și triumfător zâmbet? Cum se vede, puneți umărul. Țineți-o pe SI! Mircea Radu Iacoban, Iași, scriitor, publicist Revista Booklook, cu cele treizeci de numere de apariţie, a atins pragul deplinei maturităţi. Această publicaţie trimestrială a grupului de umor Asociaţia Literară „Păstorel” din Iaşi, asociată cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iaşi, a ajuns în cel de al optulea an de apariţie neîntreruptă şi a atins pragul deplinei maturităţi. De-acum publicaţia a devenit câştigătoare de curse lungi, plină de spontaneitate, iradiind lumini de ironii binevoitoare spre binedispunere şi în care forţa cuvântului are o mare densitate emoţională, eliberând virtuţi satirice şi umoristice rar întâlnite. Patronul, directorul acestei instituţii culturale ieşene, este Spiritul reprezentat prin Mihai Batog – Bujeniţă, trăitorul iniţiat la mari înălţimi, vulturul ce-şi are cuibul în rafinatul aer al Copoului. Trăitorul cu porţile sufletului deschise, cel ce întreţine flacăra minţii trează. Maestrul de ceremonii la această curte regală a lui Păstorel nu poate fi decât Eugen Deutsch. Cel ce te atrage în Booklook şi cel ce te scoate mai metaforfozat literar şi artistic din Booklook, redactorul şef al publicaţiei. O revistă în care, număr de număr, Mihai Haivas, Gheorghe Bălăceanu, Nicolae Stancu, Val Andreescu şi toţi ceilalţi booklookaşi pe care nu-i mai amintesc aici, sunt cei ce ne replantează zâmbetul pe buzele noastre arse de neîmpliniri cotidiene şi chiar ne fac să râdem, luminându-ne cu ironii binedispunătoare în cuvinte frenetice, pline de virtuţi satirice şi umoristice. Pledoariile sub diferite forme şi genuri literare ale acestor confraţi, membrii ai meselor pătrate sau dreptunghiulare purtând aura nebunească a

Booklook nr.30 pag. 53

scrisului de calitate, poartă, totuşi, şi o nostalgie a celebrării umanităţii vieţii trăite în sensul solicitant şi înălţător al destinului uman. Până la urmă nostalgia dreptăţii, obiectivităţii, imparţialităţii şi frumuseţii în general, îi face pe aceşti minunaţi ieşeni, şi de aiurea, să ducă o luptă continuă cu impostura, minciuna, nedreptatea şi degradarea vieţii materiale şi spirituale. Şi ne fac şi pe noi cititorii să ne uşurăm această viaţă între agonie şi extaz, viaţă ce merge în paralel cu toate păcatele şi culorile Infernului dantesc, dar şi ale Paradisului, ca o condiţie sine qua non de a ne apropia de ţinuturile tămăduitoare ale umorului de calitate şi de anotimpurile fermecate de har. Pentru mine revista Booklook nu este decât o instituţie ce tratează sufletul omului şi îl vaccinează împotriva narcisismului imberb, exhibiţionismului subcultural, teribilismului în jargon anchilozat, al lexicului pornografic şi al scrierilor underground. Toţi cei ce concură la alcătuirea acestei reviste culturale ieşene au toată stima noastră a cenacliştilor topârceneni şi ai rapsozilor sibieni. Ştim cu toţii că revista ieşeană este portdrapel în rândul publicaţiilor de acest gen din ţară, într-o lume a contingențelor de renaştere a valorilor culturale şi literare, anihilând, atât cât poate, haosul acestui postmodernism deşănţat şi mai ales cleptocrat. Bădiţă Mihai von Copou, trebuie să-ţi spun că şi eu cred în lumile din închipuire, în imperiul păsărilor din aerul rarefiat al înălţimilor, în mireasma sacră a vinului bun, al rachiului întors de prună, în „fetele morgane” ce fac autostopul la margini de abis spiritual, în muzele cântate de Eugen şi în voievozii limbii române printre care îl aşezăm şi pe inegalabilul Păstorel. Ioan Gligor Stopiţa, Sibiu, poet, publicist, redactor-șef al revistei Rapsodia 8 ani şi 30 de numere! Aniversare curată! Curat-aniversar! La mulţi ani Booklook! Să fii sănătoasă, veselă şi cât mai citită! Să-ţi trăiască şi părinţii din caseta redacţională şi cititorii veseli. Să trăim cu toţii, de la Ieşi până la Sidni. Să ne bucurăm că suntem împreună... să facem veşnic haz de necaz... şi să râdem, să râdem, să râdem... God bless the „Booklook” şi membrii asociaţiei literare „Păstorel” din Iaşi George Roca, poet, publicist, membru al USR, Sydney, Australia LA MULŢI ANI, “BOOKLOOK” ! Nu vreau să intru în bucluc,/Doar în “Booklook”, că e revistă,/Mă vreau şi eu trecut pe listă/Şi pân’ la Iaşi am să mă duc./O pagină dacă apuc Pe-aleasa epigramei pistă,/Nu vreau să intru în bucluc,/Doar în “Booklook”, că e revistă./ Chiar flori de colţ am să-i aduc,/Citind-o, nu mi-e viaţa tristă,/Sunt fericit că ea există,/Şi am să dau chiar şi ciubuc/Numai să intru în “Booklook” ! Constantin Mîndruţă, epigramist, director al revistei AG PE RIME-Piteşti

Booklook nr.30 pag. 54

09.04.2014. Colegiul Național Costache Negruzzi, Iaşi. Râsul şi aplauzele cu care aceşti tineri minunaţi au răsplătit recitalul de poezie şi epigramă oferit de membrii Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi, la întâlnirea cadrul programului: Şcoala altfel, constituie cea mai puternică motivaţie pentru o reîntâlnire.

Iaşi, 09.04.2014, Colegiul Naţional C. Negrutzi. Membri ALPI împreună cu doamnele profesoare: Luminiţa Hârcă, Luminiţa Cozmei şi Camelia Perju, cele care, cu multă dragoste şi pasiune profesională, au organizat întâlnirea de mai sus.

Booklook nr.30 pag. 55

Drum deschis c\tre spa]iul Schengen

Booklook nr.30 pag. 56