Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaši
Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã Nr. 24/2017(44) Serie nouă
13.08.2017 Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene Iaşi. Şedinţa ALPI într-o atmosferă fierbinte la propriu, dar şi la figurat. Foto Ştefan Mardare
17.08.2017 Sala de teatru a Clubului CFR-Iaşi. Expoziţia de pictură:Culori şi semne a dragei noastre colege Gabriela Cucinschi s-a bucurat nu numai de o prezenţă numeroasă ci şi de participarea unor nume de prestigiu din domeniu. Membrii ALPI şi-au omagiat colega cu versuri şi cuvinte de laudă. Foto Dan Teodorescu
10.09.2017 Sala Bibliotecii Judeţene Ghe. Asachi Iaşi. O şedinţă mai „aerisită” fiindcă mulţi membri erau plecaţi la vânătoare de premii. Iar trofeele cu care s-au întors au justificat pe deplin absenţele. Foto Dan Teodorescu
14-16. 09. 2017 Oradea. Întâlnirea cu scriitorul şi publicistul Ivan Lungu însoţit de distinsa consoartă a domniei sale tinde să devină tradiţională, iar bucuria întâlnirilor dă un sens înalt acestor evenimente culturale de excepţie.
Povara datoriei externe
TERŢINE… BOOKLOOK-aşe Poţi evident să intri în bucluc De eşti un incurabil arivist Şi tot mereu te porţi ca un năuc,
Când vrei să fii un vajnic familist Dar eşti mereu, de fapt, doar sub papuc Şi eşti, din cauza asta, zilnic trist…
De eşti cumva un jalnic anarhist, Un biet escroc, Iar dacă eşti un soi de politruc uzând de-un josnic truc, Ce prigoneşte orişice artist Spre-a păcăli un paşnic optimist, S-ar cere, cert, să intri în bucluc!
De cauţi orişiunde un ciubuc În schimb, de eşti un suplu umorist Căci eşti un incurabil egoist, Şi inventezi noi poante ce seduc, Sau te comporţi Aşa ca orice brav epigramist, precum un başbuzuc, Poţi, evident, să intri în Booklook! Eugen Deutsch „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Georgeta Resteman (Bucureşti), George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel). ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.
Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, şi Nicolae Viziteu.
Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor
Booklook nr. 44 pg. 1
PENTRU SURÂSUL UNUI VEAC MEMENTO MIRCEA IONESCU-QUINTUS RIDENDO Cată-ţi drumul, babă hâdă, Şi din faţa mea să piei, Celui ce-a ştiut să râdă, Nu poţi duhul să i-l iei!
CĂILE POEZIEI Unii urcă greu Parnasul Spre lumina lui Apollo; Alţii călărind Pegasul Cad din nori exact acolo.
EPITAF ÎN NOIEMBRIE Mistuit de sacre focuri Bardul s-a sfârşit la timp; Toamna mai găseşte locuri În Olimp!
ECHINOXIU DE TOAMNĂ Pe sub deal, pe lângă crame, Cu duhniri de tulburel, Turme trec de epigrame Şi un singur Păstorel!
31 DECEMBRIE Ca-n zbor a mai trecut un an, Purtat de-a timpului aripă, Dar anul n-a trecut în van, Dac-ai zâmbit măcar o clipă.
LA "BOLTA RECE" De vreţi ca lumea să petreacă, Aduceţi, măi, şi fete mari: Din Bohotin o "busuioacă" Şi pe cea "grasă" din Cotnari.
UNITATE De când jurară amândoi Că numai moartea-i va desparte, Ea nu se mai temea de moarte, Nici el de viaţa de apoi.
LA JILAVA Citeam pe-un zid, cu sânge scris: "opt ani am stat aici închis" şi te vedeam, brav şi tăcut, smerite scrib necunoscut.
PE MORMÂNTUL LUI MARTE Zace-aici, cu spada ruptă, Zeul crud, trufaş, rapace, Sângeros răpus în luptă. ... Odihnească-se în pace!
Pe-acelaşi zid, mai jos săpat: "cinci ani şi şase luni am stat" şi cât priveam porţi şi pereţi, erau doar ani, şi luni, şi vieţi.
FUGIT IREPARABILE... Pentru cine lucră bine, Vreme trece, vreme vine; Pentru cine doar petrece, Vreme vine, vreme trece...
Citeam pe-un zid, cu sânge scris, am stat închis, am stat închis... O, Doamne, cât aş vrea să ştiu, eu, într-o zi, cât am să scriu?
Booklook nr. 44 pg. 2
Mircea Ionescu-Quintus
MAESTRULUI MIRCEA IONESCUQUINTUS Pe a epigramei pantă Mircea Quintus a urcat, Și așa, din poantă-n poantă, Ani o sută-a adunat! Mihai Haivas
DOMNULUI MIRCEA IONESCUQUINTUS La cei o sută împliniți, accept De multe chestiuni să ținem seama: Că ești frumos și neschimbat, ce-i drept Și încă îți trăiește... epigrama! Any Drăgoianu CELUI MAI BOGAT EPIGRAMIST Dumnezeu e liberal, Spuse Quintus într-o zi Și la îngeri se hlizi: Suta-i... număr natural! Elena Mândru
LA CENTENARUL MAESTRULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS În minunata Românie, Tu, Doamne, fă, Te rog, dreptate, Ca vârsta medie să fie De peste-un Quintus jumătate! Sorin Cotlarciuc LUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS LA ANIVERSAREA CENTENARULUI În dinastia epigramei-i clar, Maestrul Quintus vrea să spună, Că ajungând acum la centenar A mai făcut o poantă bună! Vasile Larco SONETUL ÎMPLINIRII Meșter întru vorbe, dar și fapte, Iute - căci a fost și brav ministru Râde vesel (chiar privind spre...Nistru!) Confirmându-și gândurile-n ... șoapte.
MIQ - MAESTRUL ORATOR Adus-a epigrama în Senat, Fiind aplaudat cu-nflăcărare Și-n felu-acesta el a inventat Un gen deosebit de cuvântare. Elegant - de-ar fi și-n miez de noapte Eugen Deutsch Adunând noi poante în registru, SECRETUL LUI MIRCEA IONESCU- Inimos ca orișice ministru, Orișicând... culege fructe coapte. QUINTUS Cum bate suta-n vervă, eu pe față Neastâmpărat, la cheutoare Vă spun cinstit, dezvăluind esența, El și-a prins ani buni, privind spre soare, Că a exploatat întreaga viață Sau spre-o... fată-ntinsă lângă mare (!) Avid... umorul și inteligența. Gheorghe Bălăceanu Căci cu-al său umor sarcastic și vioi, Uimitor, țâșnind în nesecat șuvoi, M. I. Q. LA 100 DE ANI Pentru viață și vigoare QUINTUS e... întâiul, astăzi printre noi! Foarte mulți te-au admirat Eugen Deutsch Că-n a timpului vâltoare N-au habar ce-ai îndurat. Mihai Batog-Bujeniță
Booklook nr. 44 pg. 3
JOCUL FRUNZELOR DE-ARAMĂ POETULUI FLORIN MUGUR Din orice mugur cât de mic, Sub raza binefăcătoare, O frunză iese sau o floare; Din Mugur n-a ieşit nimic. Marin Sorescu JUPA Mini, maxi, largă-ngustă, Că-i din lână sau din pânză, Jupa nu-i decât o fustă Care se visează... frunză!
POETULUI BACOVIA Poete scump, pe frunte Porţi frunzele de laur, Că singur, până astăzi, Din plumb făcut-ai aur. Alexandru Macedonski
NOSTALGII ÎN TOAMNA VIEŢII Cade frunza, toamnă-i iar, Ani cam mulţi îmi stau în spate; Doar o blondă şi-un pahar M-ar mai pune iar pe roate. Paul Dumitrescu Mihai Batog-Bujeniţă
FRUNZA DE VIŢĂ Cititorule vremelnic, Gustă viţa pătimaşă, Care-n ceasul neprielnic Fost-a cea dintâi cămaşă! Imperiu Matheescu
FRUNZA E-a pomului "bucătărie" În care seva se prepară, A fost a Evei lenjerie, Iar astăzi este brand de ţară.
UNUI EPIGRAMIST CHEFLIU Când ruginie frunza cade Şi razachia umple crama, O sorbi cu foc cum bine-ţi şade, De ţi se-mbată epigrama! Gheorghe Bălăceanu
RONDELUL FRUNZELOR ZBURĂTOARE Când frunzele-or porni să zboare, Crezând că-s păsări călătoare, E-un semn că-s prinse de teroare Că frigul vrea să le doboare…
PE ALEE Pe alee sunt c-o Evă, Ce-mi şopteşte în şaradă: "Lasă frunzele să cadă, Nici a mea nu face grevă!" Constantin Mîndruţă
Deşi, din când în când, e soare E cert că TOAMNA va apare Când frunzele-or porni să zboare, Crezând că-s păsări călătoare…
Vasile Larco
Dar asta n-o să ne doboare Căci toate ne-ar părea uşoare Iar vântu-ar fi o simplă boare, De-ar fi UMORUL încă-n floare (!)
POETULUI EUGEN FRUNZĂ, COLABORATOR NELIPSIT AL "URZICII" Fie iarnă, fie vară, Chiar de n-ar fi scris nimica, Când frunzele-or porni să zboare! Frunză trebuie s-apară... Eugen Deutsch N-are numai ţepi "Urzica"! Mircea Trifu
Booklook nr. 44 pg. 4
SCRISOARE DESCHISĂ
E xcelenţă, Mă adresez Domniei Voastre, cu firească sfiiciune, dar şi cu neţărmurită admiraţie fiindcă Domnia Voastră sunteţi singurul om din lume care, pornind de jos, din popor, aţi reuşit, în numai zece ani să ajungeţi: şef de partid parlamentar, prefect al capitalei, ministru de interne, ministru al apărării, vice-prim-ministru, prim-ministru interimar, doctor în ştiinţe militare, prorector de universitate, profesor universitar, conducător de doctorate şi general cu patru stele. Este un caz unic în istoria omenirii şi ne mândrim cu asta, iar prin comparaţie atât de mediatizaţii: Napoleon sau Kutuzov, Stalin, Eugeniu de Savoia ori Cian-Kai-Şi sunt nişte bieţi amărăşteni având în vedere că nu erau nici măcar doctori în ştiinţe militare. În consecinţă, se poate lua în considerare, în primul rând, interesul naţional atât de drag Dumneavoastră, deci, propun să vă fie acordate şi gradele de Mare Amiral, Generalisim precum şi cel de Mareşal. Da, ştiu că este un mic impediment legal, iar Domnia Voastră, aşa cum toată lumea cunoaşte, sunteţi un ferm şi extrem de exigent apărător al legalităţii. Este vorba, când ne referim la gradul de mareşal, de condiţia participării la minimum două războaie. În context, pentru a evita orice discuţie, Vă propun să declanşaţi, prin metode care vă stau la îndemână, două războaie, simultan, pentru a se evita timpii morţi şi pentru a ne încadra perfect în maniera strălucită a eficienţei care vă caracterizează. Situaţia este favorizată de faptul că duşmanii se află deja la fruntarii, atât la est, cea ce include şi litoralul însorit al scumpei noastre patrii, dar şi la vest unde hoardele însetate de sânge românesc latră de sute de ani. Iar glorioasa noastră armie, este, aşa cum am văzut şi la ultima defilare, pregătită, bine echipată şi dotată cu armament modern, deci capabilă şi chiar dornică să intre în luptă. Prin urmare, pe timpul conflictelor, Domnia Voastră veţi inspecta fronturile folosindu-vă, eficient ca întotdeauna, de coloana oficială şi, la sfârşit, se va constata că aţi participat activ la două războaie dintre care unul cu o puternică componentă maritimă. Deci, avem toate motivele şi argumentele pentru a Vă fi oferit gradul de Mare Amiral, Generalisim şi evident, cel de Mareşal. Dincolo de aceste considerente, aparent minore ca interes naţional, se află însă o puternică motivaţie socio-economică pe care o voi prezenta succint. 1. În condiţiile date economia ţării îşi va accelera mersul devenit caracteristic în ultimele trei decenii, iar creşterea negativă va fi atât de puternică încât la sfârşitul conflictelor nu va mai exista decât posibilitatea creşterii pozitive. Nici nu Booklook nr. 44 pg. 5
îndrăznesc să gândesc ce ar însemna asta pentru imaginea Dumneavoastră ca salvator al neamului; 2. În cele câteva luni cât vor dura războaiele se va putea constata dispariţia fenomenului de şomaj întrucât toţi şomerii se vor afla în tranşee. Va deveni disponibil astfel fondul de şomaj una din problemele actualului buget; 3. Statul, folosind puterea dictonului: Totul pentru front, totul pentru victorie va putea suspenda pe timp nedefinit plata pensiilor, deoarece nu cred că este corect ca în timp ce oştile noastre luptă cu fiara cotropitoare nişte bătrâni nefolositori să se îmbuibe zilnic cu parizer şi chifle. Se va regândi desigur şi destinaţia fondurilor sociale, rezolvându-se astfel o altă mare problemă a bugetului; 4. Sistemul de sănătate va avea o şansă unică de a se perfecţiona în afara conceptului de malpraxis, iar cadrele medicale vor lucra cât este necesar fiind hrănite cu o gamelă de arpacaş pe zi şi dotate cu o foaie de cort pentru celelalte necesităţi. Acest exerciţiu de călire morală şi fizică va diminua mult pretenţiile celor care se vor mai întoarce de pe front şi astfel societatea va mai rezolva o problemă devenită în ultimul timp cronică; 5. Cam la fel se va rezolva şi problema cadrelor din sistemul de educaţie, dar şi a tinerilor obezi sau dependenţi de droguri ori tratamente costisitoare asigurate de la buget. Acestea fiind doar unele din beneficiile strâns corelate muncii şi sacrificiului Dumneavoastră, după terminarea conflictelor consider că este pe deplin meritată declanşarea operaţiunii de beatificare sau, de ce nu, aceea de sanctificare. Şi ce frumos ar suna: Sfântul Gabriel Binefăcătorul! Aşadar, Excelenţă, eu personal voi rămâne mereu alături de Dumneavoastră, vă voi fi cel mai fidel colaborator şi nu am altă bucurie în viaţă decât să mă răsplătiţi cu o scurtă vizită, atunci când timpul vă va permite acest lucru. Sosirea domniei voastre cu coloana oficială va fi cel mai măreţ eveniment din viaţa mea şi a micii comunităţi în care vieţuiesc. Până atunci mă închin cu respect şi vă rămân cel mai devotat slujitor Iulius Cezar, Bălăceanca Institute, cam. 32 A DOUA SCRISOARE DESCHISĂ
S timate, iubite şi venerat Mare Conducător,
Este a doua scrisoare pe care îndrăznesc să v-o trimit şi consider că între noi deja există o legătură mai presus de înţelegerea vulgului, aşa că vă voi expune cu toată sinceritatea gândurile noastre. Şi spun noastre fiindcă suntem un grup restrâns de gânditori futurologi care, mai presus de orice, îşi doresc binele naţiei şi triumful interesului naţional. Cum stăteam noi, ieri dimineaţă şi ascultam păsărelele, că pe aici sunt foarte multe, la un moment dat vine vorba despre răutăţile cu care v-au înconjurat duşmanii, cei care până mai ieri vă lingeau tălpile, iar acum vă pun, cu incredibilă neruşinare, să daţi ture prin faţa puşcăriilor. Tocmai pe dumneavoastră cel care Booklook nr. 44 pg. 6
din înaltele funcţii de ministru de interne, ministru al apărării, prefect al capitalei, viceprim-ministru, profesor universitar, rector al mai multor academii, conducător de doctorate, preşedinte de partid şi mare patriot le-aţi dat tot ce au dorit şi chiar mai mult de atât. Numai că lichelele pe care le-aţi încălzit la sân s-au dovedit a fi vipere şi acum vă muşcă de, pardon, toate părţile. Noi ne exprimăm convingerea că veţi reuşi să le daţi peste bot şi să reveniţi pentru a fi chiar mai mult decât aţi fost, cum bine spunea un alt mare înaintaş al domniei voastre. Că doar n-o să vă uitaţi la nişte amărâţi de bani când este vorba de libertatea şi propăşirea patriei noastre scumpe. Aşadar, în această luminoasă perspectivă privind noi lucrurile, Herodot, colegul nostru, un istoric mai presus de orice critică, a afirmat că, după revenire, aţi putea, justificat de multe modele anterioare, dar şi de sprijinul pe care noi, cu mare bucurie vi-l vom acorda, pentru a nu mai fi sâcâit de nişte răuvoitori meschini şi duşmănoşi pe teme de transport la şi de la obiectiv, să vă asumaţi funcţia de papă întrucât acesta are la dispoziţie un vehicul de toată lauda şi dacă s-ar mai întâmpla ca vreun înainte mergător să cadă iar în groapă, definitiv, aceştia sunt elveţieni şi putem spune că e treaba lor cum se descurcă. Ca să nu mai vorbim că la miliardul de voturi pe care îl puteţi gestiona din această poziţie vă aflaţi, pe vecie, la adăpost de instabilităţile de care dau dovadă, în general, toţi cei din politică. Plus nişte haine cu totul deosebite, servicii personale de înaltă calificare şi secretare mult mai serioase decât cele pe care le-aţi învăţat dumneavoastră meserie, iar apoi au dezertat. Ruşine! Cum din selectul nostru grup de reflecţie mai face parte şi Lenin, acesta, un mare politician totuşi, cu o experienţă unică am putea spune, a avansat ideea ocupării postului de preşedinte al tuturor ruşilor, post care se va afla, în curând, la dispoziţie. Părerea lui este că aveţi acea figură plină de o greaţă cosmică şi un dispreţ desăvârşit faţă de tot ce vă înconjoară şi care este absolut necesară în fişa postului. Nu punem în discuţie avantajele, pentru că pe unele le cunoaşteţi, dar vă sugerăm cu acest prilej să vă însuşiţi şi celebrul tezaur despre care s-a vorbit atât în ultima sută de ani şi să dovediţi astfel că este rezolvată, în sfârşit, o spinoasă problemă de drept internaţional. Adică, putem spune cu inimile deschise şi cu firească bucurie că tezaurul se întoarce acasă, iar acest fapt istoric va fi pus pentru totdeauna în dreptul măreţului nume al dumneavoastră. Ca să nu mai vorbim de imensele bogăţii ale ţării cele care, folosite cu chibzuinţă, vă vor face cel mai puternic om al planetei, aşa cum meritaţi. Şi că tot veni vorba despre cel mai puternic om al planetei, veţi putea alunga din această postură şi pe fraierul acela care se crede aşa doar fiindcă are o freză pe care o consideră mai rebelă decât a domniei voastre. Spanac! De ce să nu vorbim în acest caz despre sprâncene. Păi, ce? Se compară? Hai să fim serioşi! Prin urmare şansele dumneavoastră de a ocupa şi această funcţie devin reale, iar astfel se va mai rezolva un conflict devenit istoric cel dintre vestul putrefact cum bine le mai spune Lenin şi estul dinamic aflat în plin avânt ideatic şi militar aşa cum subliniază Petru cel Mare, un alt membru al grupului nostru. Booklook nr. 44 pg. 7
Aici va apărea şi posibilitatea să folosiţi, când doriţi, nu numai maşinile blindate însoţite de agenţi care aleargă de năuci pe lângă ele ci şi avionul acela meseriaş, asta numai că să dea boala-n piţifelicii care vă tot bârfesc pentru o nenorocită de coloană oficială cu numai doisprezece agenţi pe motociclete cu are mai mergeaţi de ici pe acolo cu vreo treabă. Doamne! Când ne gândim ce mutre vor face parcă ne bufneşte şi râsul! Noi vă dorim din toată inima succes, ştim că veţi învinge şi vă stăm oricând la dispoziţie cu analizele noastre. Vivat, crescat, floreat! Iulius Cezar, Bălăceanca Institute, cam. 32
Desen de Costel Pătrăşcan Booklook nr. 44 pg. 8
EPI-LIGAMENTE (sau, pentru cei care ar contesta asociaţia cu epigrama, „CATRENE CU LIGAMENTE-N COADĂ”) ‒ dedicate lui Dan Norea, Marele Maestru al Genului ‒ SCRIERE GRĂBITĂ Opere ne-periate Şi în grabă publicate Sunt post-factum corectate Cu notiţe gen-erate.
PILOSUL Cu pile corespunzătoare, Mardare două joburi are, Deci, explicit sau implicit, E vorba de un par-venit.
LA CURSE Doi şahişti, la hipodrom, La ghişeu la coadă stând, Au ajuns cu banii-n pom, În neştire re-mizând.
IDEI NOVATOARE Creierele celor doi Avansează piste noi, Dezminţindu-le pe cele Existente; ce-rebele!
ARHEOLOGICĂ Mitologice valute Au găsit săpând pe plaur: Drahme-n Ilion bătute, Taleri, guldeni ş-un cent-aur.
COMPLICITATE Cum borfaşul de Dodel Tot fura prin mahala, Marfa o primea Zozel Care o des-tăinuia.
IGIENICĂ Când vâzu hârtia fină, S-a mirat cât costă, ursul; Da’ i-a zis o becaţină: Ăsta-i cur-sul.
INUL FĂRĂ CÂNEPĂ Inul cam decolorat, Zice pe un glas patern: Fiule, eşti angajat, Însă numai ca in-tern.
DISPUTĂ ŞAHISTĂ Cum şahiştii s-au certat, Invective au schimbat; Unu, înecându-l ura, Celuilalt făcu praf-tura.
IN VINO… Băutor de anvergură, De un timp, ficatu-l doare; Şi tot caută o cură Pe la cramă…, vin-de-care.
À LA TURCA… Cu al său catamaran, O minune de confort, Ancorează Suleiman ‒ Că doar are paşa-port.
MOARTE SUBITĂ Pacientul suferind De o boală-ngrozitoare, Şi curând, subit murind ‒ Viaţă-moarte, coma-sare.
CÂNTEC DE SUCCES Versul după alt vers vine, Ca vagoanele pe şine; Când o strofă, când refren Le găsim uşor ca-tren.
GRĂTAR RATAT Măduvioare la grătar, Zăbovind cam mult pe jar, Sunt cotate de palate Rafinate: of-uscate.
COMUNA DIN PARIS Ea fiind aristocrată, El ‒ un anonim clochard, S-au îndrăgostit pe dată; Un amor de comun-ard.
LA STÂNĂ Căutând-o sub bundiţă, Zâce baciu’ la băciţă, Cu un susur drăgăstos: Ce zâci Veto, meri-n-os?
VIOLONISTUL ÎN OGRADĂ În ogradă la Mălini, Un violonist ghiduş Alunga de zor găini C-o mişcare de arc-uş.
FOC STINS Focul doar ce a murit…, Jaru-n vatră s-a spuzit; Iar grămada de cărbuni Pare-un pumn de mortăciuni.
CORBU’ FĂRĂ VULPE Corbului arhetipal Caşul i-a căzut în iaz; Moare-acuma de necaz, Salivând la caş-ca-val.
MAME EROINE Aceste mame-eroine, În duşuri la maternitate, Sunt ‒ vede bine orişicine ‒ Cum este logic, des-puiate. MAIMUŢE DESPUIATE Maimuţéle despuiate, De banane lung private, Fură diagnosticate, Şi arată, de-primate.
Experiment reuşit al colegului nostru epigramist, Sorin Finchelstein din Toronto Booklook nr. 44 pg. 9
AQUIS COMUNITAR (pamflet) Întrucât tradiția tăierii porcului reprezintă un ritual secular barbar, practicat de români în bătătură pentru consum propriu, ca dovadă a totalitarismului domestic și incongruent ideii de emancipare europeană, această practică se va modifica, adaptându-se normelor Uniunii Europene, astfel: Se cumpără porcul de pe piața europeană autohtonă (târgul de porci), se aduce la domiciliu, unde se cazează într-o cocină amenajată din fonduri nerambursabile cu tot confortul, inclusiv cu termopane și muzică simfonică la difuzoare. I se dă numele de alint Ghiță (pe plăcuța de înregistrare se va trece neapărat și transcrierea fonetică). Se supune unui regim dietetic cu nutrețuri obținute din organisme modificate genetic, suplimentându-se cu varză de Bruxelles și alte lături. În ziua sacrificării, i se dă să bea întâi o băutură energizantă, cu paiul (eventual, unul din paiele plimbate în ajun). Din solidaritate cu victima, sacrificatorul va da pe gât o băutură cu denumire de origine controlată și vor face împreună un selfie, spre amintire. După ce i se citesc drepturile dobitocului (în speță, ale gospodarului), fie i se cântă celui sacrificat un cântec de leagăn multicultural (eventual imnul Uniunii Europene sau recviemul de Mozart), fie se supune unei ședințe de psihoterapie, ca să nu se simtă traumatizat. Apoi se fugărește pe o bandă specială de alergare, pentru frăgezire și pentru încălzirea musculaturii. Se somează regulamentar cu trei focuri de armă, după care se asomează prin împușcare cu „glonț captiv” sau cu electroșocuri de către un medic veterinar specializat la cursuri de perfecționare profesională prin proiecte europene. Ritualul pregătirii cărnii se va face după toate standardele de igienă, cu halat, mască și mănuși chirurgicale, urmând succesiv etapele: - găsirea carotidei și golirea de sânge concomitent cu golirea paharelor (anestezic autohton pentru sacrificator) - pârlirea cu bricheta sau, în cazul scroafelor, folosirea unei creme sau a unor benzi depilatoare - spălarea cu gel de duș și burete soft - copiii, așezați confortabil pe spinarea porcului, își vor exersa îndemânarea cu kendama sau cu spinnere antistres, ca marcă a globalizării - tranșarea și repartizarea organelor și măruntaielor în lighene fabricate în U.E. - mușchiul, șunca și cârnații se afumă într-un loc special amenajat pentru fumat - bășica porcului se umple cu grăunțe și se omologhează ca jucărie tradițională, exportându-se în China - creierul și fuduliile se împachetează, urmând a fi distribuite cantinei Parlamentului - caltaboșul, chișca și toba vor fi ambalate conform directivelor Autorității Europene pentru siguranța alimentară și se vor comercializa în U.E. sub denumirea de “porcării made in Romania” - din șoriciul gros se confecționează opinci care se vor putea vinde ca balerini de proveniență U.E. - autoritățile locale vor beneficia de 25% reducere la “pomana porcului” (după modelul „ortul popii”, se dă primarului și medicului veterinar) - totul se va consemna ulterior pe un blog culinar - în loc de șezătoare sau clacă, după sacrificarea porcului se va ține un simpozion despre consumul de grăsimi animale și colesterol. Ca să nu se piardă tradiția de veacuri a românilor, cei din mediul urban vor putea sacrifica porcul virtual, într-un joc pe calculator. Semnează Comisarul european pentru Agricultură și Dezvoltare rurală, Mohamed Ignațiu Trichinella Pt. Conformitate: Violeta Cuturescu Booklook nr. 44 pg. 10
PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE VIS SPULBERAT Maimuţa-n van a coborât din pom Şi-şi smulge părul dând cu capu-n zid, Că n-are cum să mai devină om… De vreme ce e membră de partid! IUBITUL MEU SOŢ, Când „crema” umoriştilor din ţară La Festivalul din Mizil se strânge, Ar fi şi pentru mine-o şansă rară Să-ţi fac şi-un bebe cu umoru-n sânge! SPRE PRIMĂVARĂ parodie după Şt. O. Iosif
IERI ŞI AZI
Cu primăvara-n gând În faptul serii, Voi retrăi-n curând Vraja plăcerii.
„Creştea nivelu”- atunci, dar de nevoi Puţini plângeau, iar leafa mică, Cum creşte azi, la tot mai mulţi din noi Nivelul nu se mai ridică...
Văzând-o cum venea Păşind prin rouă, Simţea precis şi „ea” Că-i alta nouă:
JUDECATA CĂRUŢAŞULUI
Creştea ca din senin Cum nu mai fuse − Uitând imensul chin Ce mi-l aduse... − Apoi c-un scurt ocol Virând spre „poartă”, Să intre-ncet, domol, Căzu... ca moartă... Ca Phoenix, tu, din flori Mai poţi renaşte? − I-am zis − Doar n-ai să mori Şi-n prag de Paşte!
C-am chinuit măgarul, înţeleg C-o fi blestem pe capul meu, dar nu-i De vină-n niciun caz poporu-ntreg... Că doar măgari trăiesc din munca lui! COMUNICARE GESTUALĂ C-un deget între buze, ea, fireşte Nu cred c-ar vrea să-mi spună „ciocul mic!”, Căci dacă stau şi mă gândesc un pic, Înclin să cred că altceva-şi doreşte... LANSĂRI DE CARTE La tot mai multe cărţi ce sunt lansate De cei pătrunşi de-al scrisului nesaţiu, Progresul evident, e că mai toate Rămân… pe undeva pierdute-n spaţiu! Dr. Psih. Gheorghe Bălăceanu
Booklook nr. 44 pg. 11
VERSURI CU PARFUM DE MUŞCATĂ CARIERA ALEASĂ A început ca simplu turnător, Lucrând și pe străini și pe amici, Cu vorba sa tăioasă ca un brici Și-apoi fu promovat informator.
MĂRTURIA UNEI SOȚII De viață, soțu-i chiar scârbit Și-l lasă rece orice damă; Nu știu cât dânsul m-a iubit Dar știu... că n-am băgat de seamă. MĂSURI DE PROTECȚIE De frică-mbraci chiar un suman Și-un pic mai jos, izmene; Căci de te bate vreun dușman, Pe corp... nu ai „desene”. ÎNDEMN Cei ce au făcut Unirea, Despre țară ne învață, S-o păstrăm pe veci măreață, Revărsându-ne iubirea!
Se ocupa de tineri sau bunici Tot încercând să aibă veșnic spor, Dar, din păcate, neavând umor S-a încurcat nițel cu-ai săi complici. Lipsit de job el s-a reprofilat, Simțind că are-un motivat temei Și-n ierarhie iute-a promovat; Chiar de minciuna-i cu picioare scurte, Știind că are-un potrivit condei A devenit activ poet de curte! MEREU PE FAZĂ De Paște ouă-ncondeiază Cu eleganță și migală Și-apoi răbojul îl crestează Cu vârful penei pe o coală. Fiind la modă și pe fază, Deloc modest ci plin de fală, De Paște ouă-ncondeiază Cu eleganță și migală.
SOȚIA Un bazar de aspre-acuze Ce-ți întunecă destinul Și se-mpacă, fără scuze, Nu cu soțul... cu vecinul. SFAT DEZINTERESAT Soția, dacă i-ai râvnit, Tu uită de prietenie, Căci te așteaptă, negreșit, O mult prea mare dușmănie!
Dar cum și-n alte părți lucrează, (La un serviciu-n altă sală) Când cineva-l incomodează, Umplând cu ara sa o coală... De-l paște... îl încondeiază! Elena Mândru
ROMÂNIA, ULTIMA ÎN U.E. LA PAZA PĂDURILOR Hoții sunt chiar din pădure, Unde, prin tăieri cu sfadă „Aprobate”-n zeci de ture, Țara o trimit la coadă. Booklook nr. 44 pg. 12
DIDACTICE ROMÂNIA RĂMÂNE MONITORIZATĂ Pentru nația română U.E.-aplică trucuri vechi: După ce-i întinde-o mână, Vine trasul de urechi.
REMANIERI GUVERNAMENTALE DE PARADĂ E vechi de-acum la noi ucazul De-a-nlocui, punând amprenta, Pe unii care-au ars doar gazul Cu alții ce tot freacă menta. SPERANȚĂ MEREU AMÂNATĂ Când guvernezi doar pentru sine Prin hotărârile ad-hoc, Reforma-n țară merge bine... Înaintând mereu... pe loc! CORUPȚIE LA ADĂPOSTUL LEGILOR EUROPENE Guvernările rapace, Invocând că au poruncă, Dacă văd că țara tace „Șperlă-n ochi ne tot aruncă”. GUVERNE IRESPONSABILE Observ cum românii au viață mai grea În țară, schimbări, când guvernele-amână: Căci una-i cu gura căscată să stea Și alta-i, cu ea, tot așa să rămână. NECORELARE La guvernanți, observ o pată Și-o spun direct, că nu-i de șagă: Răspunderea e limitată, Dar retribuția... întreagă!
UNUI GUVERN ÎN DERIVĂ Unii zic: Guvernul cade! Alții, că-i deja căzut; Chiar de nimeni nu-l va „rade”, Sincer cred... că-i decăzut! ROMÂNIA INCORECTĂ CU PARTENERII EUROPENI Deși nu cred c-am meritat, În Uniuni ei ne-au băgat, Dar noi, la vot, lipsiți de stofă, Rapid i-am și băgat... în cofă! ROMÂNIA BĂLTEȘTE ÎN SĂRĂCIE Semnalez un fapt penibil Despre-a țării bunăstare: Ea devine-n mod vizibil, Invizibilă de mare! GUVERN HIPERTROFIAT Cu un junghi aici sub stern, Azi blestem și-acest guvern, Ce-i umflat ca un broscoi: Unde-i unu, pus-au doi! EȘECUL PLANULUI POPULIST DE GUVERNARE Au pus la punct un plan, Atât de înclinat, Încât pe el, spontan, Au și alunecat! EMINESCIANĂ Cobori în jos guvern nătâng, Dar fără nici o parașută, Iar gâtul de ți-l rupi, nu plâng, Că-n țară semeni... doar derută! Mihai Haivas
Booklook nr. 44 pg. 13
TOAMNELE LUI LUCIAN BLAGA CÂNTEC ÎN DOI Şi vine toamna iar’ ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm cu miere-amestecat veninul.
CAP APLECAT Mă îndemn să fiu şi o clipă mai sînt. Undeva pe câmp a murit fratele vânt.
Doi suntem gata s-ajutăm brânduşele ardorii să înflorească iar' în noi şi-n toamna-aceasta de apoi.
Toamna sângerează peste un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amân.
Doi suntem, când cu umbra lor ne împresoară-n lume norii. Ce gânduri are soarele cu noi – nu ştim, dar suntem doi.
Spre nu ştiu ce sfârşit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeşnic un copac s-a stins.
AMURG DE TOAMNĂ Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-aţâţă jăraticul ascuns sub vălul lor subţire de cenuşă. O rază ce vine-n goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara şi frunza cade. O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi. E toamnă.
În fântână mi-aplec gând şi cuvânt. Ceru-şi deschide un ochi în pământ. TÂLCURI Tâlcul florilor nu-i rodul, Tâlcul morţii nu e glodul. Tâlcul flăcării nu-i fumul, Tâlcul vetrei nu e scrumul. Tâlcul frunzei nu e umbra, Tâlcul toamnelor nu-i bruma, Dar al drumului e dorul, Tâlcul zărilor e norul, Jucăuşul, călătorul.
Lucian Blaga
Booklook nr. 44 pg. 14
PERECHI… PERECHI
DILEMĂ Un gâscan şi-o gâsculiţă El în şlapi, cu şepculiţă, Ea-n sandale şi-n rochiţă, Părul strâns cu o fundiţă. Tipu-nalt, tipa înaltă, Locatari vechi în poiată Şi frumoşi, bată-i să-i bată, Merg, să-noate într-o baltă. Bucuroşi, vai ce noroc, Din călcâie, până-n cioc. Inimile sar din loc Dar în baltă nici de foc. Gâscanul o îmbia, Gâsculiţa se codea, Că n-avea slipul pe ea, Sau spunea că îi lipsea Moş şi babă la bretea. Ori că balta din vâlcea Pur şi simplu-i altceva: E un iaz… de mahala! Şi mai mult de astă dată, De propuneri sufocată N-a dorit să intre-n baltă! Că şuvoi de apă rece Pe spinare îi va trece Şi-i frică să nu se-nece… Dumnealui stă şi socoate, E ceva la mijloc, poate, Nu ştiu şi să n-am păcate Cred că nu ştie să-noate Şi gâscanu-avu dreptate! Domnişoara scrisă-n carte Iaca, nu ştie să-noate! Ce mai! Cazuri izolate! Puţine, dar se mai poate. Constantin Munteanu
BERBECUL LIBERAL Un berbec cu gură mare Și-a făcut palat din stână. Școală, studii nu prea are, Dar, la oale cu smântână Sunt puțini cei ce-l întrec. Cum și le-a umplut, el știe. Știm și noi cum se petrec Astfel de minuni. Magie?! Eu mai bine zic: hoție. Abonat pe la parchet Cu dosare în penal : Ba cu banii la pachet, Ba terenuri cu scandal, Ba că-și face el dreptate Când vreunul are-o vină. Un berbec și jumătate! Și-are, dom’le, o mașină! Epopee cu benzină! Însă tot n-a fost deajuns. Și-a dorit cu fală mare Liberal să fie uns, Votat la parlamentare. De când s-a ales cârlanu’, E-un curent îngrozitor, În cavoul lui Brătianu. Răsucindu-se de zor, S-a făcut ventilator. Ca morală ce să spun? Când dictează gologanii, Un Brătianu nu e bun! De ales, se-aleg golanii!
Booklook nr. 44 pg. 15
Carmen Antoaneta Marcean
LA NOI Un lucru nu pot să-l suport, Când viața-i grea, din cale-afară: Că și „cireașa de pe tort” E una trăsnet de amară!
ALTRUISM MEDICAL Chirurgul Stan c-un gest de omenie Şi-nduioşat de boala lui bunicul, I-a scos defecta fiere pe vecie, Lăsându-i înăuntru-acolo,plicul.
IARBA REA Oricare dintre noi ar vrea Ca să dispară iarba rea, Dar cât e „bun”, spun orișicui Va fi și antonimul lui!
REPARTIŢII Grădina Domnului e mare, Privind la ea rămâi năuc, Iar cine-ntrânsa loc nu are, Se consemnează-n Guiness Book.
OPINIE ȘI IUBIRE Viața-i plină de păcate, Greutăți, mă rog, de toate, Însă știm cu toții bine: Dragostea ne mai menține.
SANCTA SIMPLICITAS Neghiobi în lume-s fel de fel Ce întreprind totul prosteşte, Şi-s mulţumiţi crezând c-astfel, Grădina Domnului sporeşte!
CONSTATARE Te uiți în jur și tragi concluzii, Că-n multe-n viață sunt iluzii, Dar pe măsură ce trec anii Măr al discordiei sunt banii.
IMAGINAŢIE Îmi zboară gândul tot mereu, Al vieţii mele combustibil, E aprig, tare ca un zmeu, Dar niciodată comestibil.
NEDUMERIRE, UNOR FOTBALIȘTI Azi să vă critic e momentul, Că-n rest n-o s-o mai fac în veci; Uitând în vestiar talentul, Cum vreți să câștigați un meci? UNOR SOȚI Soața lui îl ia la rost: Spune-mi drept pe unde-ai fost? El răspunde c-un suspin: „Adevărul e în vin”! Vasile Unguraşu
GERIATRIE Se duce timpu-n zboru-i lin, Şi soaţa, să mă ţină încă Tot tânăr, procedează fin: O zi din două mi-o mănâncă. TUNETE FĂRĂ FULGER LA ALEGERI Furtunile electorale I-adună şi îi pun în frunte, Promit să-ncheie mari « scofale », Dar fac doar « coţcării » mărunte . Ştefan Alexandru- Al. Saşa
Booklook nr. 44 pg. 16
ÎNNOIRI Traiul ne este greu şi tern, Dar cu-nnoiri bun o să fie, Fiindcă avem un nou guvern Şi-avem şi-o nouă sărăcie!
GÂND POZNAŞ DE SENIOR Mergând adesea la plimbare, Cum strâns de mână ea îl ţine, Gândea: e-atât de-ncântătoare... C-aş vrea să nu mă pot abţine!
FILTRU RUTIER Îmi puneţi fiola-n van Fiindcă ea nu se-nverzeşte, Mai degrabă se-nroşeşte, C-am băut numai molan.
BUCĂTAR MODERN Cum la show-ul cu mâncare, Ea se-agită foarte tare; Plete-i fâlfâie în faţă, Şi mai pică-n sos la raţă !
SPOVEDANIE Păcate am, că sunt bărbat, De multe chiar că m-am căit, Dar cred că le-aş fi evitat De n-aş fi fost căsătorit.
BÂRFITORUL Şi vorba este ca în sport, Aleargă veselă, lejer; Iar de o plimbi nu faci efort, Când eşti lipsit de caracter !
ZICE LUMEA Să-mi zică lumea orice-ar vrea, Eu mi-s stăpân în ţara mea! Azi mi-i vorba de ocară, Lumea-mi zice că n-am ţară!
NEMULŢUMITUL Frigu-n toate a pătruns, Nu-l iubeşti şi stai ascuns; Chiar de vrei acum căldură, Doar la vară... faci o cură !
DISCULPARE De acuzaţia gravă care mi-aţi făcut-o, Încerc să mă disculp în faţa tuturor Că epigrama eu nicicând n-am omorât-o, Fiind o simplă tentativă de umor.
O NOUĂ FUNCŢIE Când s-a văzut c-un grad mai sus Mândria nu i s-a redus, Ci doar ne-arată altă faţă, Zâmbind la pila ce-o răsfaţă !
PUS PE CEARTĂ Grea îmi este viaţa asta Că cearta îmi strică tot cheful: Acasă, ceartă cu nevasta Şi la servici, ceartă cu şeful! Mihai Caba
LA UNII O STARE NORMALĂ Când auzi de al tău nume, Cam tresari, dar nu de frică; Te roteşti, priveşti la lume; Iar mândria te ridică ! Doina Toma
Booklook nr. 44 pg. 17
BALIZE (dactil) Marea cu valuri produce surprize. Când salvamarii ne vor numai bine, Cine sunt „bravii” și din ce pricine, Moartea sfidează trecând de balize?
SURSĂ DE INSPIRAȚIE Dup-un chef cu oameni mari, Când bei vinul de Cotnari, Viața nu-ți mai pare-o dramă Și te-apuci de epigramă.
ANGAJAT ȘI ANGAJATOR Patronul când îmi face apropouri, Ca angajat eu țin să fiu atent Și nu arăt că am tot capu-n nouri, Fac „ciocul mic”, dar nu-s obedient!
ZODIACALĂ Un burlac ce-i plin de bani O fecioară și-a dorit; Dar parșivii săi dușmani Scorpie i-au plănuit!
TAM-TAMUL CORUPȚIEI La noi corupția e-n floare, Procesele-s o amplă mascaradă; Ca și-n Dubai, corupții fac paradă De opulența lor cea sfidătoare.
SFAT GRATIS Cine vrea să vadă clar Farfurii, chiar zburătoare, E destul atâta doar Să se-nsoare!
IGIENA ÎN MULTE SPITALE În spitalele din România Mișună gândacii-n armonie Cu bacterii grave, ca să fie Și mai relevantă parodia.
LA VÂRSTA A TREIA După ce m-am cam pilit C-o butelcă de pelin, Un amic m-a sfătuit Să mă uit și-n buletin.
ÎN TIMPUL UNUI MEGAFESTIVAL MUZICAL Când spectatorii, loc nu mai găsec, Taman atunci escrocii se ivesc Și-nchiriază-apartamente, case Inexistente, dar la prețuri grase.
POLITICĂ DÂMBOVIȚEANĂ Guverne cad și se ridică, De poți să spui chiar fără pică: Nasc competențe doar minore Din noi majorități... majore!
BĂRBAT „ORIENTAT” El își împarte dragostea metodic Soției și amantei, periodic, Prezent acolo unde i se cere, Forțat fiind sau numai de plăcere: Mihai Stancu
DRUMURI Mulți avem un drum în viață, Drept sau cu denivelări, Însă cei cu mintea hoață, Drumu-l au pe „n” cărări.
Booklook nr. 44 pg. 18
Dumitru Ivas
UNUI MONSTRU Mârșăvii făcut-a multe, Câte frunze-s într-un pom; Știe numai să insulte, Chipu-i doar la el... de om.
ACCIDENTE AVIATICE În avion, ca pasager Plăteşti şi costul ortului: Pe orice scaun stai, monşer, E cert un loc al mortului...
AMANTA PATRONULUI De copil, de soț, de casă N-are timp, căci el n-o lasă: Orele suplimentare, Numai lângă șef le are.
CETĂŢEAN DE ONOARE… Alegerea n-a fost un banc Dar naşte semne de-ntrebare Căci titlul a venit la „ţanc”: Avea nevoie de onoare!
TOAMNA ÎN CRAMĂ În veşmântu-ți ruginit, Ai ademenit în cramă Mulți bărbați. De bună seamă Vraja ta i-a amețit.
NEVASTĂ FUGITĂ DE ACASĂ Iubind-o mult şi devotat, Îl afectase mult plecarea Cerându-i noului bărbat, Urgent să-i facă „extrădarea”.
TOAMNA VIEȚII Toamnă ruginie, zile ruginii... În vâltoarea vieții n-am știut că vii Să ne-astâmperi gânduri, zboruri și dorinți Și s-ajungem astăzi chiar așa cuminți!
NEMULŢUMIRE Duduia duce-o viaţă grea Iar lacrimile-i sunt amare Mult o bârfeşte lumea rea Că ar fi încă fată mare.
DARURILE IERNII Gheață și un cer senin, Moș Crăciun cu sacul plin, Iarna schimbă și-un nou an, Dar eu tot rămân sărman! ÎN VIZITĂ LA UN ZGÂRCIT Îți dă fasole, nu fripturi, Drept garnitură... murături, Dar ai nevoie de-ochelari Să-ți pară porțiile mari. Georgeta Paula Dimitriu
VIZITĂ CU SURPRIZE Vedeta porno, s-a-ntrebat, Mergând la ţară, la mamaia: Aşa un taur mult dotat... Ce-o fi găsit la vaca aia? EPITAF DE POET Îi zise groapa bucuroasă, Că va primi aşa o zestre: - Bine-ai venit la tine-acasă, De-ai şti de când te-aştept, maestre! Dan Căpruciu
Booklook nr. 44 pg. 19
DUPĂ ENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU Urmaşii mei, români naivi, Las vouă moştenire, Să-i duceţi şi pe recidivi... La Sfânta Mântuire!
PATERNITATE Copiii mi-au plăcut întotdeauna, Vorbindu-se de ei nu pot să tac, Iar după mame eu mă uit întruna ...Că tare mult îmi place să-i şi fac.
VÂNĂTOAREA ŞI PESCUITUL Astăzi ca-n paleolitic Ne vânăm apocaliptic O să fim, un tip spunea, Şi pescari la… D.N.A. !
DIALOG ÎN CASĂ În dialogul ce s-a scurs, Fiind în opoziţie, Nevasta a ţinut discurs, Iar eu... o propoziţie.
MEMBRILOR D.N.A. Cum sunt ei, „legişti”sadea, La corupţi dau bobârnacul, Le iau pâinea, să le dea... Cozonacul!
SCUMPĂ ŢARĂ De o frumuseţe rară E al nostru colţ de Rai, România – scumpă Ţară ...Ca şi nivelul de trai !
UMORIST, PE CALE DE DISPARIŢIE, SOSIT LA VAMA În drumul dintre iad şi rai, De pe tărâmul „Epigramă”, A poposit în mândrul plai... Ca să-şi plătească prima vamă.
ONOMASTICA MEA De-ar fi să trăiesc din nume, Aş fi împărat, dar trist, Nu vreau tron în astă lume, Mai bine...epigramist.
CONSTATĂRI PROVERBIALE ,,Bogat nu eşti prin tot ce ai Ci eşti bogat prin tot ce dai” Şi cum zicala nu-i de clacă, Azi guvernarea e săracă.
VARA ASTA De soţ nu mai sunt iubită, Zilele devin amare, Vara asta, sunt chitită , Mă supăr şi plec la... Mare.
ÎNCUIATUL Şmecheraş cum e băiatul, A făcut-o pe-ncuiatul, Rămânând şi dup-aceea Tot aşa... pierduse cheia.
SOACRA E femeia ideală, Care îţi oferă fata Şi transmite doar o boală : Pe ea ţi se pune pata ! Constantin Mândruţă
Ioan Hodaş
Booklook nr. 44 pg. 20
IARNA POEŢILOR IARNA Totu-i alb în jur cât vezi Noi podoabe pomii-ncarcă Şi vibrează sub zăpezi Satele-adormite parcă. Doamna Iarna-n goană trece În caleşti de vijelii Se turtesc de gemul rece Nasuri cârne şi hazlii. Prin odăi miroase-a pâine, A fum cald şi amărui Zgreapţănă la uşă-un câine Să-şi primească partea lui… Tata iese să mai pună Apă şi nutreţ la vacă; Vine nins c-un fel de brumă Şi-n mustăţi cu promoroacă. Iar bunicul desfăşoară Basme pline de urgie, Basme care te-nfioară Despre vremuri de-odinioară, Vremi ce-n veci n-au să mai fie. Nicolae Labiş AMURG DE IARNĂ Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral. Copacii rari şi ninşi par de cristal. Chemări de dispariţie mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb, Tăind orizontul, diametral.
ÎNGHEAŢĂ IZVOARELE Îngheaţă izvoarele, înţepenesc curgătoarele. Ca cerbii şi căprioarele, ca fiara de pădure, iarna, sunt cuprins de spaima că-ngheaţă izvoarele. Va amuţi în văgăună mugetul. Că nu-i scăpare - o ştii şi tu. Şi-o ştie tot cugetul. Lucian Blaga IARNA STELELE Iarna stelele Sunt atât de departe, Că nu poţi să le vezi Prin singurătate. Iarna mările Sunt atât de străine, Că nici cursul izvoarelor Nu li se cuvine. Iarna morţii Sunt atât de reci, Că îngheaţă pământul Emisferei de veci. Ana Blandiana ANOTIMPURI Iarna e somn, Primăvara e trezire, Toamna e oboseală, Vara extaz. Extazul e urmat de oboseală, Oboseala de somn, Somnul de reînviere – De ce iubesc oamenii primăvara?
George Bacovia
Booklook nr. 44 pg. 21
Ai Qing
GLUMIM NIŢEL CU VALERIU AL LUI CERCEL POVESTE DE LA ETAJUL IX Nu pot crede, să mă baţi, Cât ar fi lumea de rea, Tocmai io, dintre bărbaţi, Să păţesc aşa ceva…! Lângă mine-am o vecină, Stau la nouă, am balcon, Singurică, fără vină, Să îmi iasă azi un zvon,
Şi când eu am terminat, (Parcă mi-a citit un gând!) Îi ia dânsa, din senat, După nume, rând pe rând, Şi le “fî-mî-n-cî“ la toţi, Vreo trei ore cu nesaţ, De bandiţi şi de netoţi, Până jos de tot, la zaţ!.... De-am ajuns, s-aud, perplex, Lumea cum mă critică! Ce vorbim… nu-i despre sex… Facem doar… politică!
Cum că eu, sorb din cafea Dimineaţa, matinal, Şi cu ea, să vezi belea, Mă-ntreţin foarte-amical Pe balcon, aer curat, C-amândoi mai şi pipăm, Unde-n mod detailat Despre sex să discutăm!... Păi… de socotim niţel, Cum e dânsa, nu v-am spus, Pensionară, tot la fel, Dar…cu şapte ani în plus, Oameni serioşi, de fapt Pe-aşa trai, nici că gândim, Chiar dacă mai sunt eu apt, Despre sex să mai vorbim!... Dar ce-i drept, ne încălzim Şi ne-ncingem foarte des, Iar ca să ne răcorim, Zicem vorbe în exces, Fi’nd normal, la banii mei, Şi ai dânşii, de-o-ntrebăm, Cum papucii mei, şi-ai ei, Să nu ne înfierbântăm!? Că, de la prima cafea, În balcoane, evident, Încep eu, dup-aia ea, Cu toţi de-s în parlament,
Valeriu Cercel, Canada
Booklook nr. 44 pg. 22
O PARTIDĂ POSIBILĂ Mă întâlnesc, absolut întâmplător, la supermarketul din cartier cu madam Brodiciche din Odesa. O salut, bineînţeles, şi vreau să-mi văd de treburile mele pentru că nu am nici un chef de conversaţie... Dar nu e chiar aşa de simplu. - Ai aflat ultima noutate? mă întreabă vecina. Marcu Ciobotaru, holteiul ăla slab care a jurat că nu se va căsători niciodată, s-a hotărât deodată invers şi vrea acum să se însoare. Ce spui de asta? Dacă ai şti cât l-am bătut la cap, dar e un tip cu capricii şi pretenţios nevoie mare, pune o mulţime de condiţii... - Şi ce îţi pasă dumitale? răspund indiferent. Ai fete de măritat? - Fete?!? Dar ce, lui îi trebuie fete? La vârsta lui are nevoie de una mai coptuţă, serioasă şi bună gospodină, care să-l mai fixeze acasă şi să-l dezveţe de prostii. Am început să caut una potrivită la mica publicitate. Lasă o clipă cumpărăturile, că nu ţi le ia nimeni şi uită-te în ziarul de astăzi să vezi ce partide am însemnat eu cu cerneală roşie: "Văduvă cu maşină, două pensii şi apartament central cu mic defect..." "Doamnă caută domn sociabil, înalt şi nefumător până în prezent liber"… " Pentru mama mea, singură fără copii, aranjată, cu multă experienţă..." - Ei, ce părere ai? Pe care o luăm? - Păi, ştiu eu ce să spun? Cred că ar trebui mai întâi să se întâlnească, să se cunoască, să se gândească... - N-am ştiut eu? Toţi bărbaţii sunt la fel. Eu îl bat la cap pe Marcu de luni de zile să se însoare şi acuma vii dumneata cu "să se întâlnească, să se cunoască, să se gândească..." Ce, tare mulţi bărbaţi ai văzut matale care întâi s-au gândit şi apoi s-au însurat?? SALVAT DE DOCTORI - Multă vreme, îmi spune Menaşe, mi-am bătut capul cum să fac să intru în legătură cu Rozica la ora prânzului. - In ce problemă? Şi de ce tocmai la ora prânzului? - În problema prânzului, răspunde logic Menaşe. Ea termină serviciul la ora patru. Eu, pentru că mă întorc după amiază la slujbă, sunt acasă pe la unu. Şi trebuie să pregătesc masa pentru copii. E adevărat că Rozica găteşte, totul e în frigider, dar poate îmi spui tu în care oală se află supa, ce să dau la felul doi, dacă trebuie să încălzesc compotul şi aşa mai departe... Rozica îmi explică dimineaţa, dar eu uit pur şi simplu, am atâtea pe capul meu şi sunt atât de ageamiu în probleme de bucătărie. Să-mi notez nu ajută, asta e situaţia, din când în când trebuie să o întreb... - Dă-i un telefon. - Mersi frumos. Poţi să telefonezi o dată, de două ori. După aia nu mai ţine, că doar nu e şefă. Se supără responsabilul cu producţia. Şi atunci mi-a venit o idee. Îl cunoşti pe doctorul Solomon? El m-a salvat. - Doctorul Solomon? Cine-i ăsta? - Cine ai vrea să fie?! Eu! - Tuuu? Booklook nr. 44 pg. 23
- Văd că nu te-ai prins. Dau telefon şi spun "vorbeşte doctorul Solomon, v-aş ruga cu doamna Rozica". Şi ce crezi? Urgent au chemat-o. A venit şeful cel mare s-o anunţe personal... A ieşit apoi discret din birou ca un om fin, la fel secretara... Am fost doctorul Solomon o vreme, telefonam cam o dată pe săptămână, până mia spus Rozica că şeful nu mai e aşa amabil. Ce eram să fac? - Chiar că nu mai ştiu. - Păi, e simplu. După cam o lună, cu vocea puţin schimbată, telefonez iar: "Sunt doctorul Alexandru, aş dori cu doamna Rozica". Habar n-ai ce i-am înnebunit. Iar a alergat şeful, au chemat-o pe nevastă-mea să vorbească cu domnul doctor, ce mai, serviciu complect. Numai că peste câteva săptămâni, iar a trebuit să schimb placa. Pe scurt, am fost şi doctorul Sebastian, şi doctorul Marcu, şi doctorul David, dar acum nu mai ţine, asta-i situaţia. - Te cred, s-au prins până la urmă că erai tu la telefon. - Da de unde. Ăştia se prind? Dar i-au scos tot felul de vorbe Rozicăi, că umblă cu o mulţime de doctori şi că eu, bărbatul ei, sunt un idiot!
Dorel Schor
Desen de Radu Bercea Booklook nr. 44 pg. 24
22.09.2017 Salonul restaurantului Moldova din Iaşi. În prezenţa unui numeros public, a fost lansat cel de al-VIII-lea volum: SET, GHEM, MECI, al distinsului nostru coleg, scriitorul şi publicistul Dan Teodorescu. Un eveniment de excepţie cu o participare pe măsură Foto Rodica Rodean
25.09.2017 Casa cu Absidă, sediul U.S.R.-filiala Iaşi. Membri A.L.P.I. împreună cu scriitorul Valentin Talpalaru participanţi la lansarea volumelor Florile cireşului tânăr şi Îngrijitoarea ale Danielei Grunmann scriitoare de limba română rezidentă în Austria. Foto Rodica Rodean Booklook nr. 44 pg. 25
27.09.2017. Studioul televiziunii Tele Moldova-Iaşi şi Prima TV-Iaşi. Zece membri ALPI au participat, inclusiv la jurizarea evenimentului cultural: "Din rădăcină spre coroana sufletului românesc", organizat de Asociaţia Judeţeană Iaşi "Moldova" a Pensionarilor şi Centrul Cultural Multifuncţional pentru Vârsta a Treia Iaşi. Un eveniment de amploare de care s-au bucurat şi bunicii, dar şi nepoţii Foto Dan Teodorescu
29.09.01.10.2017. Festivalul de umor de la Brăila. Un regal de bună organizare şi calitate. Aici invitaţii se află în salonul umorului negru şi profită de context pentru a se „masacra” între ei cu metode specifice. Foto Costel Pătrăşcan Booklook nr. 44 pg. 26
08.10.2017 Sala de lectură a BJ.I. Gheorghe Asachi. Şedinţa lunară a Asociaţiei. Aici doar o parte dintre participanţi întrucât, conform tradiţiei, cei care întârzie îşi pierd locul în fotografia de grup. Foto Elena Zanet
09.10.2017 Sala Tonitza-Iaşi. La vernisajul stimatei noastre colege şi prietene doamna Mariana Stratulat a fost lansat şi volumul de versuri: "Crainic fără nume", al distinsei doamne. O parte dintre membrii ALPI au susţinut cu un recital de poeme acest eveniment de excepţie. Foto Marcel Cahniţă Booklook nr. 44 pg. 27
17.10.2017 Sala de teatru a clubului C.F.R. Iaşi. Vernisajul expoziţiei de pictură a colegei noastre Gabriela Cucinschi şi a domnului Calistrat Robu a prilejuit un frumos eveniment cultural la care membrii A.L.P.I. au contribuit cu un recital de versuri. Foto Dan Teodorescu
29.10.2017 Iaşi, Sinagoga Merarilor. Vizita bunului nostru prieten şi colaborator, actorul şi scriitorul Carol Feldman din Israel a prilejuit întâlnirea iubitorilor de frumos în acest spaţiu neconvenţional. Printre aceştia şi câţiva membri ai A.LP.I. Foto Solo Rotenstein
Booklook nr. 44 pg. 28
2.10.2017 Vila Sonet - Muzeul Mihai Codreanu din Iaşi. Evenimentul cultural „Amurg de toamnă”, ajuns la ediţia a VI-a, a comemorat cei 60 de ani de la trecerea poetului în eternitate şi s-a bucurat de prezenţa unui public de cea mai înaltă calitate. Au participat, ca invitaţi de onoare, şi membrii APLI. Foto Cornel Gheorghiu
18-20.10.2017 Cercul Militar Iaşi. Festivalul Iaşii în Carnaval a V-a ediţie. Membrii ALPI au fost reprezentaţi în juriul acestei manifestări naţionale de anvergură, dar şi de prestigiu. Foto Rodica Rodean Booklook nr. 44 pg. 29
04.11.2017 Somptuosul decor al palatului Al. I. Cuza din Ruginoasa a fost gazda unui eveniment cultural de excepţie, Lansarea volumului: Gânduri din cronici, al îndrăgitei noastre colege, doamna profesoară Petronela Angheluţă, organizat de Asociaţia Universul Prieteniei şi la care au participat, ca de obicei, foarte mulţi membri ai A.L.P.I. Foto Rodica Rodean
12.11.2017. Şedinţa de lucru a Asociaţiei. Toamnă bogată în realizări: cărţi editate, participări la evenimente culturale, lansări de carte, festival şi apariţii în noi reviste de cultură. Hărnicia şi eficienţa la ea acasă în cadrul ALPI. Foto Elena Zanet Booklook nr. 44 pg. 30
16.11.2017 Librăria Cărtureşti, Pallace Mall. Lansarea volumului de poezie: La un pas de sine, al poetului Sergiu Botezatu (grafică Vasile Botnar) din Republica Moldova, a prilejuit participanţilor minunată întâlnire cu poezia, muzica şi cuvintele frumoase. Nu au lipsit desigur membrii ALPI. Foto Rodica Rodean
17.11.2017 Sala de protocol a restaurantului Moldova din Iaşi. Scriitorul şi publicistul Dan Teodorescu, important membru A.L.P.I, a lansat cel de-al IX-lea volum intitulat: Ringul Magic. Magică a fost întreaga seară la care au participat cu entuziasm o mulţime de invitaţi de marcă dar şi majoritatea membrilor A.L.P.I. Booklook nr. 44 pg. 31
24.11.2017 Somptuoasa sală de recepţii a Muzeului Unirii din Iaşi a găzduit lansarea cărţilor colegei noastre Olguţa Luncaşu Trifan şi a prietenului Marian Malciu din Slatina. Un succes la care membrii ALPI şi-au adus contribuţia din plin. Foto Constantin Chiriţă
26.11.2017. Aceeaşi somptuoasă sal de recepţii a Muzeului Unirii din Iaşi a găzduit de data aceasta lansarea volumului Ochiul Cuvântului al doamnei Georgeta Tudora. Evenimentul organizat de Asociaţia Universul prieteniei s-a bucurat de un succes binemeritat dar şi de prezenţa a numeroşi membri ALPI. Foto Rodica Rodean
Booklook nr. 44 pg. 32
IARNA EPIGRAMIŞTILOR IARNA PE ULIŢĂ S-a aşternut din plin zăpadă Şi frigul intră pân' la oase, Căci iarna s-a ivit pe stradă... (Pesemne c-a scăpat din case). Nicolae Bunduri
IARNA LA ROMÂNI A-nceput de ieri să cadă Câte-un om flămând pe stradă, A căzut mâncând în frig Gaura de la covrig. Ştefan Lipca
TERMOFICAREA Deşi plătim tot fără card Şi iarna e asupritoare, Caloriferele ne ard Până la scrum, în buzunare. Constantin Păun
IARNA-I GREA Debranşat de la căldură Epigramei mă consacru, Căci contez, într-o măsură, Ca poet, pe... focul sacru!
ECHILIBRU Chiar de-i minus douăzeci, Iarna, când pe gheaţă cade, Are câteva „cinzeci” La vreo patruzeci de grade.
Eugen Coţa
VODCA ÎNCĂLZIRII NOASTRE Când acum, cu reci odoare Iarna a venit, drăguţa, Ne-ncălzim, în dormitoare, Dându-ne cu "Săniuţa"! Valeriu Cercel Gheorghe Burghelea
RĂZBUNAREA IERNII Iarna se-nteţeşte, Ninge, viscoleşte, Geru-i în tot locul... Iarna-şi varsă focul. Florea Ştefănescu
DE IARNĂ Oare ştie Parlamentul Că atunci când este ger Din întreg apartamentul Cel mai cald e-n frigider?
BUCURIILE IERNII Acum, când este-alunecuş, În iarna ce am început-o, Se bucură un spiriduş Şi mulţi tinichigii auto! Ştefan Şerban
CU GÂNDUL LA IARNĂ Acum, când preţul energiei, Iubit-o, e atât de mare, Cum stăm în pragul sărăciei, Ne vom iubi... cu-nfrigurare. Dan Căpruciu
IARNĂ ROMÂNEASCĂ În comunism, românii, îngheţaţi, au suferit cu fălcile-ncleştate, dar azi răsuflă, uşuraţi: avea-vor doar salarii îngheţate! Janet Nică
IARNA M-am întrebat de multe ori: Cum e posibil să se-ntâmple Ca fulgii ei aşa uşori Să-mi cadă-atât de greu pe tâmple? Ghiocel Constantinescu
Corneliu Calciu
Booklook nr. 44 pg. 33
LA DRUM CU UN VETERAN ALPI-nist …În avion am contabilizat, cu stupoare, tot felul de lucruri pe care este imposibil să le enumer chiar şi pe jumătate. Ce-i drept, puteai să vezi orice, mai puţin animale sau păsări vii. Noi doi deveniserăm şi mai însetaţi când priveam alături pasageri ce se îndestulau din sticle cu apă care, cel puţin teoretic, trebuia să fi fost oprite la controlul bagajelor de mână. În fine, ce ne-am spus? Ne aflam în timpul ultimului zbor până la destinaţia noastră, aşa că trebuie să rezistăm. Obţinând noi la check in, ca o premieră, locuri în faţă, ca pentru clasa business (dar care lipsea cu desăvârşire), la un moment dat vedem şi echipa de piloţi care se îndreaptă spre cabina lor. Comandantul aeronavei nu era singur, ci însoţit de doi copii, un băieţel şi o fetiţă de aproximativ şapte-opt anişori fiecare. Îl întreb pe Mihai dacă e legal să meargă nişte copii în acel spaţiu (făceam o analogie cu prezenţa minorilor alături de şofer într-un autoturism şi legislaţia în vigoare). Cum era de aşteptat, Mihai mă linişteşte spunându-mi că, probabil, le arată bordul cabinei avionului, acest lucru fiind absolut inedit pentru un copil, indiferent de vârstă, ţară şi poate şi chiar gen (nu de puţine ori fetiţele s-au dovedit nu numai cu mult mai curioase decât băieţii, ci şi mai curajoase decât ei). Pot eu, oare, să nu-l cred pe Mihai? În nici un caz! În primul rând pentru că deşi a fost pilot militar pe avioane supersonice de vânătoare, nu există subiect de aviaţie sau aviatori din toate timpurile şi de pe toate meridianele pământului pe care să nu-l cunoască. Poate, cine ştie, cineva ar fi tentat să nu mă creadă. Dar să nu uite că l-am testat de nenumărate ori şi nu m-a dezamăgit niciodată. Ei, şi în al doilea rând pentru că am încredere în el, deşi nu recunosc oficial acest lucru, dar numai pentru a-l tachina. Buuun, decolăm şi ne uităm deja pe ceas să vedem cât mai avem până la aterizare (un reflex foarte ciudat acesta cu ceasul..). A, uitasem să vă spun că nu ni s-au mai prezentat mijloacele de salvare în caz de situaţii deosebite. Dar noi le ştiam deja şi nu era cazul să ne mai plictisească pe această temă (glumeşte Mihai!). Zborul decurge normal după părerea noastră, atâta doar că ne întrebam cât de atenţi pot fi cei doi piloţi având în cabină doi copii care în mod sigur le pun tot felul de întrebări. Dar de ce să ne facem griji inutile, nu-i aşa? După un timp experimentăm câteva turbulenţe. În acest context, colega de scaun mă întreabă într-o engleză aproximativă dacă ne prăbuşim. Poate din pricina oboselii, poate dintr-o luciditate dictată de adrenalină, emit o idee pe care o consider cât se poate de obiectivă: „Miss, if this plane crashs, we have no chance to survive…” Nu ştiu cât a înţeles din răspunsul meu, însă tonul a fost, zic eu, destul de sugestiv. Cert este că nu am mai comunicat deloc până la destinaţie. Aterizarea a fost de nota 10 după standardele lui Mihai, iar eu mi-am dat încă o dată seama că asist la o altă contradicţie de pe lista deschisă mai înainte. Terminalul aeroportului internaţional din Antalya este, la o primă vedere, destul de spaţios, ne recuperăm bagajele şi alergăm spre staţia de taximetre. Din documentele congresului ştiam cam ce sumă trebuie să alocăm cursei până la hotel. Aşa că negocierile nu au putut dura prea mult. Am căzut de acord şi asupra bacşişului ce îi revenea domnului şofer. Se pare însă că acesta şiar fi dorit o sumă ceva mai mare, pentru că de vreo două ori a trecut efectiv pe roşu la semafor, vezi Doamne, să ajungem mai repede la hotel. Dar de fapt urmărea ca aparatul să Booklook nr. 44 pg. 34
înregistreze o sumă mai mică de bani, iar el să rămână cu diferenţa. Ce ciudăţenie! În sfârşit, oarecum ameţiţi de căldură, uşor deprimaţi de peisajul uscat şi arid ce se desfăşurase de o parte şi de alta a şoselei, ajungem într-un târziu la Kervansaray Lara Hotel, în mod evident un caravansarai din alt veac. Prima impresie (despre care se pune că ar trebui să ne ferim, pentru că este cea adevărată) nu a fost rea deloc. Un hotel elegant, cu o aripă întreagă desemnată clar a fi Congress Area, urma să ne găzduiască pentru trei nopţi. Recepţionerul, foarte amabil, perfectează rapid formele de cazare (poate că citise pe chipul nostru devastat cât eram de obosiţi, cine ştie?) şi în scurt timp ajungem în cameră. Eu, ca orice femeie, aş fi preferat o cameră mai mare (a se citi mai spaţioasă, vă rog!). Mihai este însă foarte mulţumit şi se repede la duş. Declanşez cu maximum de viteză operaţiunea „pregătirea ţinutelor pentru ceremonia de deschidere a lucrărilor Congresului”. Locul îl identificasem deja, ora era cea anunţată în program, nu mai rămăsese decât alegerea hainelor pe care să le îmbrăcăm. Trebuie să vin cu o mică precizare: în momentul recuperării bagajelor am luat notă de unele „mici” modificări ale aspectului lor general, în sensul că trolerul negru al lui Mihai căpătase o nuanţă grişoriciu, iar cel roşu, al meu, avea o zonă umedă cu un miros de… alcool. Abilitatea mea, din totdeauna, de a sesiza orice urmă de miros neconform cu o anumită situaţie tindea să mă facă pur şi simplu nefericită, aşa că eram decisă să o consider pur şi simplu o iluzie… olfactivă. Degeaba, însă. Când am analizat îndeaproape conţinutul valizei am constatat cu stupoare că exact, dar exact ţinuta mea oficială avea pe mâneca stângă o pată de vin roşu. Consternare maximă! Geamantanul având culoarea roşie nu mi-a trezit nicio suspiciune până la hotel. Dar de unde vin roşu în lumea musulmană? Fără doar şi poate mai rămân totuşi o serie de lucruri inexplicabile. Îmi plângeam mai mult singură de milă, pentru că Mihai nu vedea nimic tragic în toată situaţia. A fost momentul în care mi-am luat libertatea să mă enervez… puţin. Dar o soluţie tot trebuia găsită, aşa că am recurs la un mic artificiu de recombinare a unor piese vestimentare şi armonia s-a restabilit (poate de aceea Mihai este invidiat de alţi bărbaţi care nu-l văd alergând ca disperatul după un fier de călcat, de exemplu, justificat în cazul de faţă). Deschiderea oficială a lucrărilor Congresului nu a fost la fel de impresionantă ca în anul precedent, la grandiosul Hofburg, în Viena. Dar gazdele noastre au suplinit din plin acest mic neajuns prin coctail-ul grandios care a urmat. Ce vă spuneam eu, contradicţiile continuă! Booklook nr. 44 pg. 35
Seara târziu, ieşim puţin la plimbare, pe plajă. Ne salutăm colegii din ţară sau pe cei din străinătate pe care deja îi cunoşteam din anii precedenţi şi admirăm curajul celor din Japonia veniţi de la o distanţă cosmică, după mintea mea, cu tot cu copii şi bone! Îmi aduc aminte şi astăzi cât de plăcută era atmosfera… Se răcorise chiar bine, plaja era pregătită pentru a doua zi, ne-am îndreptat spre ponton unde am zăbovit câteva clipe. Cerul înstelat era din când în când străbătut de silueta unei curse aeriene ce aducea sau ducea alţi turişti, Mediterana şoptea ceva ce încă nu înţelegeam, întreg ţărmul era scăldat în luminile altor hoteluri, era atât de frumos, iar eu atât de obosită, că mi-au dat lacrimile…
Cornelia Ursu
Desen de Edi Mattes, Israel Booklook nr. 44 pg. 36
EPIGRAME (SAU CAM AȘA CEVA) PERSEVERENȚĂ Cum vrea s-avem moștenitor, Soția mea, cu dulce glas, M-a îndemnat, în dormitor, Să nu mă las până n-o las! MASCĂ NECIOPLITĂ Știind că Dumnezeu a spus Să nu mă-nchin la chip cioplit, Eu nu mă-nchin, însă supus, Mă-nchin la șef, că-i necioplit. CONSOLARE Ca și noi, Budai Deleanu, Prin străini, mergând mulți ani, Își stingea de neam aleanu`, Că-ntâlnea români-țigani! EVAZIUNE FISCALĂ Cu ghiocul dând, o lasă Polițiștii, mai tot anul, Să îi intre banu-n casă, Că le dă și lor… cu banul. ÎMBOGĂȚITUL Nu îi pasă, nici să-l tai, De soarta săracului, Când pe el se vede-n Rai, Având… ochiul dracului!
MASCA VINULUI Masca-n cârciumi făcu saltul De când chelnerii-au aflat, Că un vin devine altul, Dacă este botezat! MASCA FRUMUSEȚII Cosmetica e valoroasă, Că poate-ascunde pielea flască, De-aceea-mi pare mai frumoasă Și soacră-mea când poartă mască!
PARADOXUL SORȚII Ce noroc să ai Ca bătrân, o dată: Să te simți în Rai Cu un drac de fată! ÎNFRĂȚIRE Pentru-a-și duce, în final, Banii negri (strânși cu sacul), Într-un Paradis… fiscal, S-a făcut frate cu dracul!
MASCA FECIORIEI Mult clamata feciorie Pentru fete-i azi vetustă, Că-i o mască fistichie Care n-are loc… sub fustă!
MASCA LEGII Potentații, fără frică, Fură și vedem, șocați, Cum și legea îi ridică, Însă numai cu mascați! DIVORȚ CU REPETIȚIE Am lăsat eu trei neveste, Dar cu-a patra-s în impas, Dându-mi însăși ea de veste Că mă lasă… să o las!
Lică Pavel Booklook nr. 44 pg. 37
DE PE MALURILE LEGENDARE ALE OLTULUI
RECUNOAȘTERE VIZAVI DE ȘPAGĂ Eu recunosc că am primit, Și ce afirm nu spun în șagă; Dar sunt complet nedumerit Fiindcă n-am știut că-i... șpagă! STRATEGIA UNUI CORUPT Știe estul, dar și vestul, Despre un corupt român: Se alege cu arestul, Însă banii îi rămân. FEMEIA UN MISTER NEELUCIDAT Unii cred că au ei cheia, Chiar de nu-i de conceput; În ce-a spus mereu femeia Doar naivii au crezut.
ADEVĂR Natura-i sinceră, cuminte, N-o spun, aşa, conjunctural, Doar soţul meu, să ştiţi că minte In modul cel mai… natural! MODERNIZARE Azi, cand nu e chef de muncă, Într-un gest involuntar, Au ieşit tărani pe luncă, Dar să facă un grătar. COMPROMIS De n-ar fi fost iubirea asta mare, Ce mă consumă zilnic, într-un fel, Cu paşi grăbiţi porneam spre afirmare, Aşa, mă plimb prin cârciumi după el.
DOSAR INCOMPLET Cum probe din dosar lipseau Procesul îl tot amânau, Dar străduindu-se un pic S-a completat cu încă-un... plic!
DE 8 MARTIE, UNUI COLEG Îţi fur de pe buze ideile Invidia creşte un pic, Că Şefu iar pupă femeile Şi tu nu pupi mai nimic.
LINGUȘIRE Eu la părerea mea rămân Și pot să dau azi curs ideii: În fața unui brav stăpân Se gudură intens... cățeii!
FACEBOOK-UL, BATĂ-L VINA! E Gheorghe-n lan, cu spicu-n ,,bot’’, Ţăran de bază, calm, util, Cu limba scoasă de un cot Işi face poze de profil.
CONSTERNARE Maimuța e dezamăgită De-al ei urmaș, numitul om Și-i cât se poate de mâhnită, Că pare el „căzut din pom”.
ASUMAREA IADULUI Ce spune popa, e de bine, Satanei nu vreau să mă vând, Dar când se uită, fix la mine… Habar n-aveţi ce-mi dă prin gând! Any Drăgoianu
Vasile Vulpaşu
Booklook nr. 44 pg. 38
CARTUŞELE ANGELEI BAHICĂ Omul bea pe săturate Câtă vreme încă poate, Pentru el mai bună nu-i ''Cinstea''-n amintirea lui!
SOȚUL BLESTEMAT La divorț, soața l-a blestemat, Să sufere pân'o să moară, Și chiar așa s-a și-ntâmplat, Că s-a 'nsurat a doua oară. AMOR ÎN STIL ARDELENESC Ardeleanu' înfierbântat C-o femeie avea o treabă, Dar i-a zis văzând-o-n pat D'păi șăz’ că nu îi grabă. INSPECTORII FINANCIARI, LA CRAMĂ Au verificat contracte, Dacă s-a trișat la acte, Dar când se dădeau mari zmei I-a furat vinul pe ei. UNUI SOȚ GELOS Își închide soața-n casă, De „ochi dulci” să o ferească Iar el, mândru, stă la masă Lâng-o Grasă și-o Fetească. SOȚUL RESEMNAT Are soața prea geloasă, Dar de-o vreme nu-i mai pasă Că mereu ajunge-acasă Însoțit de una... Grasă. COMPENSAREA UNOR ATEI Pe popă nu-l mai agreează Se-nchină doar,la zile mari, Dar mereu se, tămâiază'' În cramele de la Cotnari.
PENSIONARI LA VERNISAJ Când au ajuns la vernisaj, N-au fost ținuți deloc la poartă, Mai trebuia doar un peisaj: Cel cu natura-aproape moartă. DILEMĂ OLTENEASCĂ Se naște-oricând o întrebare Când ''fură''spune pronunțat, La ce s-o fi gândit el,oare: Că o fi fost ori c-a furat? DEZILUZIA PIȚIPOANCEI Deși ei îi plăcuse chelul, Cam dolofan, dar plin de zel, S-a întristat că portofelul Era mai subțirel ca el. UNUI PICTOR Tot pictând cu nudu-n față, S-a îndrăgostit din nou, Ea, frumoasă și isteață L-a lăsat pe el, tablou. DÂRZENIA UNUI CELIBATAR O să port tămâie, gata De acum și până mor, Că întruna zice tata: Dracul m-a pus să mă-nsor! PROVERBIALĂ "Unde-i unul nu-i putere" La furat la strâns avere, D-aia-avem noi permanent Un Guvern și-un Parlament.
Booklook nr. 44 pg. 39
Angela Pistol
ZÂMBETELE OMULUI DE ZĂPADĂ UN GÂND DE IARNĂ Când primele ninsori or să se cearnă, Atunci va fi mai greu de cei plecaţi, Atunci să cânţi peste al vieţii zaţ, Atunci să-ţi fluturi braţul peste iarnă.
OMUL DE ZĂPADĂ Îl cunoaşte toată ţara: Crai vestit din fulgi de nea; Cum apare primăvara, Se topeşte după ea.
Mircea Ionescu-Quintus Prin lume numai oameni de zăpadă, Un foc din vatra stânelor să smulgi, Şi, cu puterea disperării dulci, Să-l laşi deasupra spaţiului să cadă. Se vor aşterne între noi vecernii, Din clopote cădea-vor chiciuri mari, Atunci visez, frumoasă, să apari La marile instanţe ale iernii.
EPITAF PENTRU OMUL DE ZĂPADĂ În curtea şcolii, omul de zăpadă Se stinse sub al timpului capriciu. Intrusul soare l-a făcut să cadă Şi l-a-ngropat femeia de serviciu.
Gheorghe Chirilă
OMUL DE ZĂPADĂ Tainic pe-o alee, străjuit de lună, Mi-a ieşit în cale şi-a ţinut să-mi spună: Şi-apoi să ningă mult ca-n fraţii Grimm, Eu sunt, doamnă, omul, ia aminte bine, Şi sub zăpezi de bronz să ne iubim. Adrian Păunescu Care se topeşte, încă, după tine!
Otilia Morţun
DING-DANG Mirat eşti tu, fulg de zăpadă, tu, bâlbâitule ce eşti în aer! Un simplu bot de miel şi-atât te poate despodobi de geamul meu prin care privind visez visul. Acum se încheie următorul vers: Tu, fulg de zăpadă subţioară a frigului!
SFÂRŞIT DE TOAMNĂ Aştept zăpada iar să cadă, Căci iarna iat-a şi-nceput, Se văd şi oameni de zăpadă, Că de nimic am tot văzut.
Eugen Albu
DRAMA OAMENILOR DE ZĂPADĂ Da, iernile ar fi frumoase Şi n-ar produce-atâta sfadă De n-ar fi oameni de zăpadă Nichita Stănescu ... Prin case! Eugen Deutsch
IARNA E anotimpul alb în care Toţi peştii din momeală muşcă, Nu vezi o fată stând la plajă, Doar plaja este... goală puşcă.
CETĂŢENEASCĂ Vine iarna şi-o să cadă Alba cerului zăpadă. Cine-o strânge? Că, din nouă, Mariana Dobrin Opt vecini se fac că plouă.
Mihalache Dumitru
Booklook nr. 44 pg. 40
GHID FEMININ LA GENUL MASCULIN Motto: „Trăiască nevestele şi... mamele lor, care le-au făcut!” Uneori e dovedită superioritatea femeii, în ceea ce priveşte materia cenuşie, pe când la câte un bărbat e materia... ce-nu-ştie! Iar în „materie” de intuiţie, superioritatea femeii este de netăgăduit! Ea ştie cum să ia un bărbat şi cum să-l ia de bărbat pe cel care, din cuceritor, ajunge să fie cucerit. Viaţa a demonstrat că, în majoritatea cazurilor, de la lăudăroasa expresie masculină „Ah, ce i-am făcut!” se ajunge la fatidicul „Ah, ce mi-a făcut!”, în acest interval interpunându-se o anume stare civilă, care se cheamă... căsătorie. Ghidul de mai jos poate prezenta interes doar pentru persoanele feminine care, prin cine ştie ce ironie a sorţii, încă nu aflat micile secrete şi marile slăbiciuni sau defecte ale bărbaţilor, prin care pot fi legaţi, definitiv şi cu acte în regulă de ele, pe viaţă. Aşadar, doamnelor şi domnişoarelor… - La vremea primelor întâlniri, când bărbatul vă vorbeşte de pulberea de stele, de feeria aurorei boreale, în care fericirea lui este existenţa dvs., fiţi cât mai sentimentală şi întrebaţi-l, aşa, poetic: „Ţi-e foame, dragule?”, fie şi pentru că vă mănâncă din ochi. - Dat fiind că nu există bărbat care, cu ochii imaginaţiei, să nu vă dezbrace din priviri, luaţi-l prin surprindere: „Cum arăt goală, iubitule?” - Aflaţi cât mai multe despre marca maşinii lui, de performanţele ei. Lăsaţi-l să se laude, rostind, din când în când: „Formidabil! Extraordinar! Incredibil! Wow! Ce cool!” - Nu-l lăsaţi să cheltuiască prea mulţi bani cu dvs. Aveţi tot timpul, după căsătorie... - Plângeţi, de câte ori aveţi ocazia. Vă va alina, mângâia, linişti. Va veni vremea să înghită şi el noduri… - Nu pierdeţi ocazia să-l lăudaţi, în diferite anturaje. Defectele apreciaţi-le drept calităţi, manifestări originale. Se va crede unic în viaţa dvs. (ceea ce, numai de dvs. depinde...) - De câte ori vine în vizită, întrebaţi-l: „Ce bei?”. Aveţi tot timpul, după căsătorie, să adăugaţi un „De” în faţă: „De... ce bei?” - Dacă se plânge că a început să-i cadă părul, liniştiţi-l la modul: „Şi ce, dragă, ţi-e greu să te apleci, să-l ridici?” - Vorbiţi-i cât mai puţin de mama dvs. Oricum vă va tot aminti de ea, la certuri. - Nu-i cedaţi de la prima întâlnire. Dacă v-aţi cunoscut dimineaţa, daţi-i întâlnire din nou, spre seară. Se va convinge că n-o faceţi din prima, că nu sunteţi o victimă uşoară. Mai mult, că sunteţi, totuşi, rapidă în gândire şi nu vă trebuie nici două zile să luaţi o decizie… - Dovediţi-i că sunteţi altfel decât celelalte femei, spuneţi-vă cu exactitate vârsta, convingeţi-l că nu vă plac blănurile scumpe, admiraţi-l când plescăie, arătaţi-vă încântată că sforăie, spunându-i că, pentru dvs. e ca un cântec de leagăn. Dacă toate astea nu au efect, ei bine, jucaţi pe ultima carte: spuneţi-i că aţi rămas gravidă. Fetelor, doamnelor şi domnişoarelor, gata, treceţi la acţiune! Şi…casă de piatră! Ananie Gagniuc
Desen de Cris Vecerdea-Criv Booklook nr. 44 pg. 41
RON-TERŢINE (fantezii derivate din rondelul ce are doar 2 rime şi ultimul vers este ecoul celui dintâi) TRECUTUL… Încerc timid să-mi regăsesc trecutul Dar nu disting vreun vis de amintire Şi nu mai ştiu cum fuse începutul…
…PREZENTUL… Încerc cu greu să-mi înţeleg prezentul Căci nu ştiu ce-ar mai fi adevărat Şi de mai pot să savurez momentul…
Nu ştiu ce-a fost real sau amăgire, Pe unde rătăcise azimutul, Iar totul se topeşte-n uluire…
Îmi pare că mereu sunt înşelat, Având î n orice clipă sentimentul Că-ncerc să descifrez un text codat,
N-am reuşit să aflu neştiutul Din necuprinsa, fantezista, fire, Nici să observ o clipă nevăzutul…
C-aş fi cobaiul din experimentul Pe care-un duh malefic l-a lansat Spre- a-şi înălţa în forţă monumentul…
Am înfruntat suprema ispitire Ce-şi flutura pe-un colţ de rai sărutul Şi promitea un dram de fericire,
Îmi pare totul ca un Bal Mascat, Pe care îl pândeşte falimentul, Într-un fantastic, dar precar, palat…
Dar m-a tentat mereu necunoscutul Ce-mi oferea o altă plăsmuire Şi-am risipit în patru zări minutul…
Nu pot să-mi amintesc nici de tridentul Cu colţi de-aramă ce a fost lansat Dorind a-şi demonstra rafinamentul…
Aşa că vrând să-mi aflu o menire, Spre-a dovedi c-a fost util debutul, Că n-a fost totul doar o născocire,
De-aceea, făr-a fi exagerat, Dar, într-un fel, râvnind revirimentul, Cam ezitant, ori poate avântat,
Încerc timid să-mi regăsesc trecutul!
Încerc cu greu să-mi înţeleg prezentul! …VIITORUL
Există oare, totuşi, viitorul Sau este doar un „site” imaginar Pe care l-a dosit calculatorul?!
Sau visul unui arhitect ignar De-a folosi drept cărămizi nămolul Spre a dura un cuib de lopătar?!
Ori poate este jocul unui zar Lipsit de feţe, aruncat din norul De care s-a izbit cândva Icar?!
Ori, cine ştie, este doar obolul Dat nemuririi lumii de-un avar Ce nu şi-a învăţat prea bine rolul?!
N-o fi cumva un element din zborul, Cam ezitant, al unui zmeu precar Pe care-l poartă către stele dorul?!
Deci mă întreb, c-un zâmbet cam amar, Privindu-mi fără de elan „contorul” Ce se învârte-n gol, cam fără har, Există oare, totuşi, viitorul?!?
Eugen Deutsch Booklook nr. 44 pg. 42
DIALOG PESTE TIMP (SONETE AUTUMNALE) PLOUĂ De-un timp umbrela cerului e spartă Şi ploaia – monoton şi obsedant – Îşi deapănă tic-tacul dezolant Ca o pedeapsă tristă şi deşartă.
SECETĂ! N-a mai rămas un strop în cana spartă; Din depărtări se-aude, obsedant, Un glas dogit ce,-n golul dezolant; Ne-anunţă că şi crama e deşartă…
Doar meteorologul, un pedant Ce şerpuie cu băţul pe o hartă, Acum, în fine,-i mulţumit de soartă Şi nu mai pare vag şi ezitant.
Privind atunci, atent, o veche hartă Cu struguri traşi în poză, grav, pedant, Am arătat, c-un deget ezitant, O vie ce-a scăpat de cruda soartă…
O, toamnă rea cu suflet de-aguridă, Ţi-om mai plăti un scurt răstimp tributuri, Dar vine iarna! Alba ei hlamidă
E drept că vinu-acolo-i… aguridă Dar setei noastre îi plăteam tributuri… Şi-Ancuţei, cea c-un şorţ ca o hlamidă
Îşi va preface stropii reci în fluturi Iar joaca lor, spontană şi sprinţară, Ne va trimite gândul… înspre vară!
Pe care ai dori mereu s-o fluturi, Ce ne serveşte veselă, sprinţară, Îi spunem c-o plătim la prima… vară!
SONET AMAR Sub norii grei de aburi şi regrete Mă-nvăluie tomnatice veşminte… Plutesc în vânt aducerile-aminte Ca-ntr-un cadril din vremuri desuete.
SONET DULCE M-ai cucerit când, fără de regrete, Lansând în jur sumarele-ţi veşminte, M-ai îndemnat să iau rapid aminte C-aveam idei niţel cam desuete.
Retras în mine, modelez cuvinte, Le şlefuiesc multiplele faţete, Le-adăpostesc vremelnic în sonete Şi le învăţ să cânte şi s-alinte.
Mi-ai demonstrat deci, fără de cuvinte, Că Eros, cu multiplele-i faţete, Nu-şi trage seva numai din sonete Şi nu doreşte doar să se alinte.
Apoi, când tulburat de ipoteze, Îmbrăţişez un gând în paranteze Iar la sfârşit pun semnul exclamării,
Bravând deci îndoieli şi ipoteze, Ce-mbracă vechi sfieli în paranteze Şi provocări sub semnul exclamării,
Sunt mulţumit c-a mai venit o toamnă. Această – spun amicii mei – înseamnă Că am pornit pe drumul resemnării.
Tu mi-ai impus să uit cuvântul toamnă, Căci chipul tău azi pentru mine-nseamnă „Sens interzis!” pe drumul resemnării!
Mircea Trifu
Booklook nr. 44 pg. 43
Eugen Deutsch
EROI DE BALADĂ CYRANO Am încercat să fiu un Cyrano, Cel spadasin ironic şi poet, Scriind poeme pline de-apropo;
WILHELM TELL Am încercat să fiu un Wilhelm TELL Lansându-mi poanta ca un brav arcaş Spre orice nărăvit dur sau mişel;
Nu am sedus desigur vreun estet Cu versurile mele rococo Dar am fandat lovind în… alfabet;
Cum mă credeam un excelent ţintaş, Din când în când loveam şi c-un rondel Spre cel ce îmi părea cam prea abraş;
Spre a sorbi din vinul de Bordeaux Mi-am pus chiar şi floreta amanet Dar am primit doar un banal Merlot;
Nu mă feream s-atac şi vreun ”cartel” Plin de corupţi, din care şi-un borfaş Îşi poate construi chiar şi-un castel;
Pictând cu spada câte un portret Sofisticat - precum e jocul GO! – Am colorat oricare epitet;
Credeam că am un valoros panaş, Şi-aveam săgeţi cu vârful de oţel Spre a lovi pe cel ce-n luptă-i laş;
Din când în când mizam pe-un quiproquo Spre-a prinde rime rare-ntr-un cuplet, Dar nu luam pe nimeni la mişto!
Probabil că eram un tip rebel Şi – evident! – cu mult prea buclucaş, Spre-a câştiga acest ciudat „rezbel”…
Găseam şi poante demne de balet Pe care le jucam la…cazino, Dar n-am şi câştigat ceva „bănet”(!)…
Aşa c-un critic mult prea cârcotaş A spus că, nefăcând ce crede el, (!) În scrisul meu eram prea nărăvaş
Când încercam să fiu un Cyrano!
Când încercam să fiu un Wilhelm TELL! PĂCALĂ
Se-nvârte printre noi şi azi Păcală Fiind de fapt un soi de disident, Cu brio secondat chiar de Tândală;
Cum Bulă, din păcate, e absent E-aproape unic, totuşi făr’ de fală El şi-a luat un greu angajament:
Oriunde e un caz el e prezent: La un dineu servit în strai de gală Sau la şedinţe lungi din Parlament;
Să lupte cu prostia triumfală, Căci are-un preţios antrenament Şi-şi dă desigur multă osteneală…
Priveşte totu-n jur, plin de migală Şi se arată cam impertinent Când dă vreo declaraţie fiscală;
Iar, cum în tot ce face-i eminent, Scrutând ce se petrece-n Capitală, Spre-a ne-oferi un pic de-amuzament Se-nvârte printre noi şi azi Păcală!
Eugen Deutsch Booklook nr. 44 pg. 44
BIZARUL BAZAR AL UNUI „BIGOT CU FAGOT” (IOAN MARINESCU-PUIU)
Geam de cristal de stâncă. Casă de bani olteni. Tapet cu flori de mină. Fibre optice de in. Faţă de pernă de aer. Buchet de flori de mucegai. Fier de călcat în picioare. Lumânări din ceară de parchet. Biftec tartar din carne crudă la suflet. Spaghete cu S.O.S. Tobă de porc de câine. Friptură de iepure de câmp vizual. Compot asortat la poşetă şi mănuşi. Salată de ridichi negre la suflet. Vin de casă de toleranţă. Omletă cu ochiuri de geam. Ceapă prăjită cu garnitură de răbdări. Castraveţi muraţi de ploaie. Friptură cu garnitură de tren. Permis de lucru cu foc deschis de curând. Vin de casă de toleranţă. Cotlet de viţel la poartă nouă. Ochiuri la capac de gură de canal. Fasole neagră la suflet. Salată de varză acră la suflet. Gardă de corp de armată.
Cămaşă de noapte neagră. Cartuş tras de ţigări. Îngheţată de frică. Cartofi pai de grâu. Brânză de vacă nebună. Lapte bătut cu parul. Carne de vită încălţată. Friptură de pui de lele. Cozonac cu mac-mac. Bufet rece de stejar. Bere blondă înspre şaten. Cartofi copţi la minte. Griş cu lapte de pasăre. Varză călită în lupte.
SONETUL BIGOTULUI FAGOTIST Iscase PUIU cântu-i din fagot, Optând să uite vechiul său trombon, Accentuând c-un băţ la xilofon Năvala unui trubadur bigot!
Plasând noi bancuri la un microfon, Ursit de-o muză-ascunsă prin troscot, Interpreta un vechi fanariot Urmaşul pur al unui… neuron! MARcând c-o poantă demnă de balet Iluzii prinse-n dansul de salon Ne prepara, atent, ca antidot, Efluvii de parfum de exeget Subtile, însă demne de-un afon, CUprins de vrerea unui brav pilot!
Eugen Deutsch Booklook nr. 44 pg. 45
ÎNŢELEPCIUNI STRĂVECHI Artistică e cupa. Noi toți am admirat-o Și-am pus pe dulcea-i frunte săruturi mii și mii. Dar timpu', – acest zănatic olar, ce-a modelat-o, Tot el o să se-amuze, spărgând-o într-o zi. Ascultă! Macii roșii își trag rubinul pur Din sângele fierbinte al unui împărat. Iar vioreaua-și scoate culoarea de azur Din ochi adânci de fată care-a iubit curat. Aud zicând că vinul e singurul balsam. Atunci – tot vinul lumii aduceți-mi! Căci am Atâtea răni! Tot vinul din toate vrănile! Iar inima păstreaze-și deschise rănile! ...Bea vin căci el dă minții supremă strălucire, Credințelor - lumină și inimii - uimire. De-ar fi băut și dracul un strop, s-ar fi-nclinat C-o mie de mătănii la tot adamul beat... ...Pe cei ce beau se spune că Ceru-o să-i condamne. Cât adevăr e-n asta, eu n-aș putea să știu. Dar dacă băutorii și-ndrăgostiții Doamne, Vor merge-n iad, desigur că raiul e pustiu... ...Nu mă certați! Lăsați-mi pe masă vinul bun! Căci ascultați: atunci când beau, aud ce spun Narcișii, trandafirii și-aprinsele lalele; Aud chiar și cuvântul nespus al dragei mele... 'Nainte ca al morții pahar să te îmbete Și-a timpului rotire în neant să te-alunge, Tu soarbe vin din cupă cât pentr-un ev de sete. Să nu ai mâna goală, în lut când vei ajunge. Acest vin în esența-i sub zeci de forme-apare: Când pasăre, când plantă, când stea, când nenufar. Să nu crezi că prin asta înseamnă că el moare. Esența sa-i eternă. Doar formele dispar. Aceste ornamente pe cupa delicată Un băutor le-nscise cu mâna-nfrigurată. De dragul căror gene le-a vrut așa de fine? Și-o să le sfarme, poate, îndurerat – de cine? Azi ce-am să fac? Voi merge la umbră c-un ulcior? Voi medita? Voi scrie? – O pasăre-a trecut Și-acum se pierde beată în cerul arzător. Ca dânsa m-aș vrea liber – sus – în necunoscut.
Aș vrea să-ți spun o taină omisă din Scripturi: Din tină de mâhnire e omul încropit. Adună-aici o vreme ceva fărămituri Și-pleacă apoi cu grabă în neantul nesfârșit. Bea vin! Curând vei trece și tu supremul prag. Și nu vei lua cu tine nimic din ce ți-i drag. Aceasta-i marea taină: laleaua scuturată Nu înflorește iarăși, o, Saki, niciodată. Bea vin! În el găs-vei Viață-fără-moarte. Pierduta tinerețe din nou ți-o va reda, Divinul timp al rozei și-al inimii curate! Trăiește-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta! Bea vin, căci el dă minții supremă strălucire, Credințelor lumină și inimii uimire. De-ar fi băut și dracul un strop, s-ar fi-nchinat Cu o mie de mătănii la tot Adamul beat. Beau vin precum bea apă o salcie din râu. Alah, le știe toate, spui tu. Când m-a creat Știa c-are să-mi placă să beau. Dacă m-abțin Eu i-aș știrbi știința și-aș face un păcat. Beau vin și mi se spune de unul și de altul ”Să nu mai bei, căci vinul dușman este de moarte Al lui Alah”. Atuncea – zic eu – pentru Prea Naltul Voi bea păgânul sânge. E–un act de pietate.
Booklook nr. 44 pg. 46
Omar Khayyam Traducere de George Popa
FABULAȚIILE lui Mihai Frunză
Fabulistul, câinele și cățelul * Boul și vițelul asistă la o coridă. În final, au ajuns la concluzia că viața de taur nu este așa de fericită cum se credea. Răzbunați sufletește, au intrat în primul local, unde au savurat o delicioasă ciorbă de văcuță. * Racul, broasca și o știucă își continuă intențiile afaceriste. Au renunțat la sacul cu grăunțe ce trebuia dus la moară și au deschis o cârciumă cu fructe de mare pe plaja din Mamaia. Prospectarea de piață a ajuns la concluzia că fructul de mare cel mai cerut este știuletele de porumb fiert. * Leul crede în continuare că este regele junglei. Între timp, jungla s-a transformat din comunistă în capitalistă. Leul se privește în oglindă și vede un lucru uluitor: coroana i-a dispărut. S-a mai liniștit când a aflat că a dispărut și coroana daneză, ba chiar și cea suedeză. Resemnat, bătrânul rege leu n-a abdicat încă și a plecat să se plimbe prin parc, de mână cu micuțul leu moldovenesc. * Corbul și vulpea fac un prosper comerț cu brânzeturi. Corbul este furnizor și vulpea este distribuitoare. Afacerea a mers bine până când vulpea l-a cântat pe corb la fisc cum că face evaziune fiscală. Inspectorii au dat năvală, dar au plecat înduplecați după ce au primit cașcavalul. Vulpea delatoare s-a retras din afacere și acum vinde aripioare de pui la KFC. * Iepurele și broasca țestoasă vor să se asocieze într-o firmă de curierat rapid. Iepurelui îi este însă frică și ar vrea, mai degrabă, o făbricuță de oțet. Văzându-l atât de molâu, broasca țestoasă la părăsit și s-a asociat în afacere cu melcul. CRONICA LITERARĂ DUPĂ URECHE MITREA COCOR de Mihail Sadoveanu O porcărie mai mare, decât acest roman realist-socialist, nu cred că există. Este o capodoperă a mizeriei literare. Am citit romanul pe când eram elev, ca lectură obligatorie. Și culmea, spre deosebire deNicoară Potcoavă, chiar l-am citit. Pentru că era scris cursiv și simplu, nu în stilul stufos și greu digerabil al maestrului. Tocmai de aceea, mai târziu, Sadoveanu a fost bănuit că n-ar fi scris el porcăria, ci un așa-zis negru. Eu am altă părere și anume că romanul a fost scris chiar de Mihail Sadoveanu, dar cu mâna stângă sau (de ce nu?) cu piciorul drept. Booklook nr. 44 pg. 47
Din roman nu mai rețin decât că personajul era un țăran comunist care a devenit un feroce misionar al colectivizării. Ca de obicei, personajele de acest gen mă duc cu gândul la fauna zilelor noastre. Prin Parlamentul și Guvernul României a trecut și un cocor numit Mitrea. La origine n-a fost țăran, ci șofer. Lucrul acesta explică veleitățile sale de conducător. În beția vitezei puterii, n-a condus legal și a intrat în șanțul justiției. Când a ieșit de acolo, și-a luat zborul spre țările calde, de unde sperăm fierbinte ca Mitrea cocorul nostru să nu se mai întoarcă niciodată. Mihai Frunză, ornitolog prozaic Povestea poveștilor de Ion Creangă Marele nostru povestitor (1839-1889) s-a adresat îndeosebi copiilor, cu ale sale Amintiri și cu basmele ce au devenit celebre. A venit însă vremea când a dat cu adevărat în mintea copiilor. Se știe că bărbatul, spre bătrânețe, din nostalgie, devine un pătimaș al pornografiei. Așa a pățit și Ion Creangă, care s-a apucat și a scris o povestioară de mai mare rușinea. Este vorba despre un țăran care seamănă porumb și, în loc de știuleți, obține niște făloase organe de reproducere masculine. Le culege mirat, le pune în car și merge cu ele la târg. Succesul comercial este colosal. Femeile de toate vârstele le cumpără cu entuziasm, ca pe niște trufandale pe care sunt în stare să dea oricât. Ion Creangă s-a dovedit a fi un vizionar. Peste un secol și ceva, piața românească a fost invadată de acest produs. Și nu-i de mirare. La nivelul actual de trai, cu salarii minime și cu pensii de mizerie, românul își mai poate permite să cumpere doar așa ceva. Și măcar dacă ar fi de-ale noastre, neaoșe și bățoase, dar sunt știfturi nemțești, franțuzești sau olandeze, de o calitate îndoielnică, dar cu prețuri de UE. Să nu mai punem la socoteală faptul că femeile își pot cumpăra, din magazine specializate, modernele vibratoare care, fiind fabricate în China, nu sunt pe măsura așteptărilor dumnealor. Dar... asta este o altă poveste a poveștilor! Mihai Frunză, critic despre care se aud multe povești
Desen de Nicolae Viziteu, NeVe Booklook nr. 44 pg. 48
BRĂILA, MON AMOUR UNUI JUDECĂTOR CORUPT Îl vezi întins pe năsălie Şi te întrebi contrariat: Cum poate-atât de drept să fie, Când numai strâmb a judecat? CONTRARIERE Lângă-un halat de medic aşezată Îşi spuse rasa popii, supărată: "N-aş fi crezut să lase Dumnezeu Un buzunar mai mare ca al meu! HAR A dat femeilor natura Fără nimic în schimb, un dar: Să ştie când să-şi ţină gura Pentr-un motiv pecuniar.
DE MOŞI Ce fete şi ce ochi frumoşi! Cum să nu vrei să treacă anii, Când vezi că ele cată banii Pe la moşi?
FABULĂ A fost un caz cu totul nou, Când fu cu mâţa-n sac găsit: Un şoarece de la birou, Tot timpul pus pe ronţăit.
IN INTEGRUM RESTITUTIO În moşteniri cu tărăboi, Învăluite de mister, Se dau şi casele-napoi Din faţa celor ce le cer.
DIFERENŢIERE Mulţi bărbaţi în lumea asta Au tot promovat femeia, Dar câţi oare-au fost aceia Care-au promovat nevasta?
PĂPUŞA C-un păr blond, ca rupt din soare, Tânără şi-atrăgătoare, Pică, de frumoasă ce-i, Pe-o... pereche de cercei! SOLUŢIE DE DIRECTOR Când nu putu ca să se culce C-o angajată blondă, dulce, Găsi soluţia-ntr-o seară: O fac de mâine secretară!
CRIZĂ FAMILIALĂ După o lungă analiză, Bărbatul, calculat în toate, Nevestei introduse viză, C-avea ieşiri necontrolate.
SOŢII LA TARABĂ Merg afacerile strună Şi destui au înţeles: El prezintă marfă bună Ea prezintă interes.
DIRECTORUL Sarcina cea mai concretă I-a trasat-o, ca atare, Într-o cameră discretă, Noii sale secretare. EL BĂUTOR, EA CERTĂREAŢĂ La pivniţă-i punea nevasta lacăt De câte ori simţea că o cam fură, La care, el, o întreba în treacăt: - N-ar fi mai bine să ţi-l pui la gură?
UNUI AVOCAT Deşi cuvintele-i irump Prea tari şi mult prea dese, Se ştie totuşi că-i un scump La vorbă. În procese.
Booklook nr. 44 pg. 49
Alexandru Hanganu
TULCEA'S LAST BORDER OF THE EPIGRAM DESHUMARE În faţa frunţilor pioase, A scos din groapă nea Ion Un cap rânjit, un pumn de oase Şi două pungi cu silicon.
IMAGINE La pândă permanent, să ne mănânce, Străinii urmăresc, cu ochi păgâni, Penibila reformă la români Şi excelenta formă la românce! DEŞTEPTAREA ROMÂNIEI Eşti astăzi subiect de comentarii, Română naţiune, scuză-mi tonul, Dar cum să te deştepţi, când demnitarii Îţi sună deşteptarea …cu trombonul!? POSIBIL Păstorel aşa ar spune, Cum îl ştiu mereu pe fază : - Fii deşteaptă, naţiune ! N-a spus nimeni să fii trează !
PROFIL CULINAR Ca o păstaie-i trupu-mi slab şi scund, Am terci în cap, un măr în beregată, Ficatu-i varză, morcov am în fund Şi-n preajma lui, o ceapă degerată. CATRENUL UNUI MISOGIN Muierea, mie-mi place rece, Că-n viaţa asta care trece Prefer o singură muiere: Muierea buzelor în bere ! MALADIVĂ Nu spun vorbe goale, S-a verificat: Dacă n-ai parale Eşti paralizat! COCOŞUL Ieşit din dalta lui Brâncuşi, Semeţ cocoş cu guşa-n trepte, L-am izgonit spre alte uşi Căci prea voia să ne deştepte!
ELECTORALĂ Privind la urnă-s bucuros Că-i bag pe toţi, la o adică, În locu-acela-ntunecos, Prin crăpătura aia mică.
CÂND SPĂL ... Când spăl, soţia-i bucuroasă Şi peste poate de fudulă Că are, în sfârşit, în casă, Maşină de spălat cu Bulă !
DE DRAGOSTE Deşi draga-mi nu-i prea naltă Mă-nroşesc şi mă inhib Când văd pieptul cum îi saltă Ca procentele din P.I.B. SOLUŢIE PENTRU CHELIE Dermatologul, bunăoară, O să-i grefeze, când doreşte, Un smoc de păr din subţioară Şi…de pe unde mai găseşte.
UNUI MOŞ NICOLAE În aşternutul cald şi mic Din primitoarea lor odaie Îl alinta soţia: Nic ! Iar dânsul completa : O-lae..
Booklook nr. 44 pg. 50
Mihai Moleşag, Tulcea
UN JUVETE TALENTAT
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA Ca scriitor, sunt o minune, Amicii mei mă cred sublim, Dar vreau să intru-n Uniune, S-ajung și eu un anonim! DEFECTE ȘI… DEFECTE Dacă-i surd, sau mut, vreunul, Nu mă-ncântă, jur pe barbă, Dar mă bucur ca nebunul Că Justiția e…oarbă!
PAS CU PAS Iohannis, cu firea-i prea calmă, Corupților vrednici și ași, Le dete, în public, o PALMĂ… Acesta e primul din… PAȘI! UNEI EPIGRAMISTE Eu cred că dracu-i face curte, Căci, chiar de-arată bine dama, Se poartă-n fuste foarte scurte Să i se vadă epigrama! UNUI AMIC Amicul meu e tare muncitor Și îmbibat cu spirit românesc, Aș vrea să-i spun că-i mare scriitor, Dar nu-mi permit, o, Doamne, să-l jignesc!
EPITAFUL UNUI ȘEF Azi, nicio grijă nu-l apasă… Cum fuse bou întreaga viață, Normal, se simte ca acasă, Aici, la locul cu verdeață! RECUNOAȘTERE Nu vrem să fim solemni și gravi, Dar recunoaștem, dând din casă, Că, într-o țară de bolnavi, Doar fuga este…sănătoasă!
Janet Nică
SUBOFIȚERUL E ”tablagiu”, din vremurile grele, Nicicând, în fapt, eroul principal, Dar, după un coniac de patru stele, Ajunge-acasă, zilnic…general!
„Ciugulită” de pe net cu mulţumiri autorului Booklook nr. 44 pg. 51
SFÂNTA BEŢIE A VERSULUI CRIZANTEMA Din ce-ar vrea omul să vadă Din oceanul vieții scos , Toamna face o paradă Cu ce are mai frumos . Pe geamul privirii noastre Duhul Mare-și etalează Ce-a turnat cu mâini măiestre De când lumea o creează. Strânse de pe multe fețe De prin zeci și mii de sori Vine-acum să ne răsfețe Cu-o pleiadă de culori . DORURI E noapte adâncă, obosit e codrul meu Toate scânteile s-au dus la culcare: O frunză-și mai ține privirea spre zeu I-așteaptă sărutu-n fereastra cea mare. Ar vrea să-și cunoască răbojul de ieri În care atâtea doruri s-au strâns Noi pagini sosesc din mari depărtări… Trec prin hățișuri-un lanț necuprins. Clipește iar oglinda-n perete Pe ici și pe acolo lumini se trezesc Or fi oare îngeri sosiți iar în cete Păzindu-mi cărarea și mersul lumesc ?
Te cuprinde fericirea Rămânând în vraja lor Simți cum se aprinde firea De-a lor dans amețitor . Simți acele mici petale C-ar fi toate niște clape Cu muzica Măriei Sale Vrea pe toți să ne adape . Din iubirea Sa cea mare A croit o diademă Inefabilă splendoare Ce-a numit-o …crizantemă.
Mă rog iar de gânduri să zboare în valuri Să-mi ducă iubirea în flori de salcâm, Aș vrea să le am, cu apă cu maluri, În preajmă să-mi fie pe noul tărâm.
Constantin Profir
Desen de Diana Tescu Booklook nr. 44 pg. 52
IRONII CU PARFUM DE ALGE MARINE
PARLAMENTAR CERCETAT A fost mulţi ani la guvernare; Din presă-l ştiu, ce pot să zic... Era volubil, gură mare; Şi-acuma e cu... „ciocul mic”! TOT RĂUL SPRE BINE Armata multe m-a-nvăţat. Să lupt, să-mi apăr glia sacră, Dar cum de un duşman n-am dat, Îmi prinde bine pentru … soacră! TURISTICĂ În locuri pitoreşti,de vis, Respiri aromele de brad Într-un decor de Paradis Şi fum de la grătar... ca-n Iad!
RONDEL ANTIPUBLICITAR Reclama viaţa ne-o inundă; Prin nesfârşitele canale Ingenioase ori banale Ea se revarsă furibundă. Tot împroşcând, cu reci rafale, Minciuni la fiece secundă, Reclama viaţa ne-o inundă, Prin nesfârşitele canale. De magma ei arid-imundă, Ce pârjoleşte totu’-n cale, Se tot aude cum, cu jale, Şi moartea fuge să se-ascundă. Reclama viaţa ne-o inundă.
NEOCULTURĂ Când spui “cultură”, nu interesează Pe mulţi contemporani, zicând că e un fleac. Doar liceenii azi mai promovează, Cultura perlelor în teza de la Bac! ”MESERIA E BRĂŢARĂ DE AUR” Se spune despre meserie, Că-i aur, prins într-o montură Şi-i singura bijuterie, Pe care rromii nu o fură! ÎNTR-O ZI DE VARĂ ... Pe câmp nu-i vezi, că-s radiaţii; Sunt toţi la cârciumă-ntrucât, Dezbat problema irigaţii, Căci au o arşiţă pe gât...!
Liviu Kaitler, Constanţa
RONDEL EVAZIONIST Vă rog să nu-mi daţi bon fiscal ! Mai bună viaţa nu mi-o face, Să strâng colecţie-mi displace, Să-l pun pe foc e prea banal. Chiar de s-a spus că-ntr-însul zace Esenţa târgului legal, Vă rog să nu-mi daţi bon fiscal, Vă jur că n-am cu el ce face. Când orice marfă,-n chip fatal, Se poate lesne contraface, Iar negustorii cei rapace Mă jecmănesc cvasilegal, Ce-am să rezolv c-un bon fiscal ?!
Ionuţ Daniel Ţucă, Constanţa
Booklook nr. 44 pg. 53
PĂŞEŞTE VESEL ÎN BOOKLOOK Ivan Lungu s-a născut la 14 iulie 1935, la Caransebeș. Ajungând la București, urmează cursurile Liceului de Băieți nr. 7 "I. L. Caragiale", pe care-l absolvă în 1953, iar apoi îl găsim student la Institutul de Științe Economice "V. I. Lenin", absolvind în 1958 Facultatea de Comerț Exterior. Fiind vorbitor de mai multe limbi străine, în timpul studenției, lucrează ca traducător la multe congrese și seminarii internaționale. După terminarea studiilor, lucrează câțiva ani la întreprinderi de comerț exterior. Din 1964 îl găsim în redacția de știri externe a Agerpresului. În această calitate semnează, regulat, comentarii de politică internațională în presa locală, sub numele de Petre Călin. În 1968 revine în comerțul exterior, la "Româniafilm", de unde este trimis și la Festivaluri Internaționale de Film În 1973 emigrează în Israel, unde timp de 14 ani lucrează în direcția de import-export a firmei "Soltam", iar apoi la diverse firme și instituții, până în anul 2000, când se pensionează. Pensionar fiind, începe să scrie în presa de limbă română din Israel. Semnează comentarii și informații de politică internațională. Scrie la ziarul "Viața Noastră", la "Revista Mea" și în ultimii ani la "Jurnalul Săptămânii". În anul 2005 publică prima sa carte, intitulată "File de amintire". În 2012 scoate o nouă ediție, completată a cărții, cu titlul "Maimuțele de dincolo de amintiri". În anul 2013 îi apare cartea "Ascultând Gershwin pe covor"., pentru ca în 2015 să scoată o nouă carte. De data asta nu de memorialistică ci o culegere din articolele sale mai vechi, cu tentă culturală, intitulată "Carnet de note".
CĂŢELUL VORBITOR Terminând liceul și ajungând la majorat, ca orice tânăr israelian - își începe povestea Ilan – fetița noastră a plecat și ea la armată. Atunci, noi am hotărât să facem o "evadare din șigra", adică o ieșire din rutină. Ne-am decis să părăsim frumosul nostru oraș Haifa în care ne simțeam, de altfel, foarte bine și să ne mutăm la Tivon. Acolo locuiau și niște prieteni de-ai noștri. Acesta este un orășel deosebit de liniștit, mult mai la munte decât "cetatea" noastră, care și ea e pe munte și, în plus, este frumos. L-aș putea asemăna (desigur, totul este relativ) cu Breaza, sau chiar cu alte localități de pe Valea Prahovei din România. Aici am închiriat o casă cu o curte mare, în care aveam lămâi, mandarini, multe flori dar, mai ales, multe, multe buruieni. Deci, evident, aveam o primă preocupare: curățirea curții. În schimb, veranda din fața intrării era o oază de răcoare în căldura verii. Soția o aranjase frumos și era o plăcere să stai acolo, mai ales în sezonul de citrice când nările ți se umpleau cu mireasma atât de plăcut mirositoare a florilor de lămâi. Într-una din zile, la cantina uzinei "Soltam" , unde lucram, am auzit o discuțșie despre o "doamnă chinezoaică" din localitatea Ramat-Ishai, din vecinătatea Tivonului nostru, care are mulți câini și-i dă pe gratis. Noi ne gândeam oricum să luăm un cățel. Simona, fata noastră, fiind în "regila" (cea ce în limbaj militar înseamnă liber la sfârșit de săptămână), am hotărât să mergem la Ramat-Ishai să o căutăm pe "chinezoaică" și, eventual, să luăm un câine. Zis și făcut. După căutări, am ajuns la adresa indicată. Ne aflam în fața unei case ca dintro poveste cu o vrăjitoare, înconjurată de un gard și multe buruieni. Casa avea niște ferestre fără geamuri, numai bătute în scânduri. La fel și ușa de la intrare. Pe scânduri mai atârnau și niște cârpe. Iar dinăuntru se auzeau lătrături de câini. După vreo două minute de așteptare, a apărut "doamna", îmbrăcată - fără exagerare exact ca o vrăjitoare din poveste : un pantalon de trening verde, o bluză roșie plină de pene, fire de paie și puf. Avea un păr nespus de răvășit, plin și el de fulgi și pene. Ținea în brațele ei un cățeluș Booklook nr. 44 pg. 54
pe care-l scutura pe burtă de "făină" și "fulgi". Erau, de fapt, purici sau păduchi, n-aș putea spune exact. - Hai să renunță și să plecăm, i-am șoptit eu soției, căci simțeam că mi se face rău de la miros, dar și de cea ce vedeam. Cu multă sfială în voce, soția o întrebă pe "doamna" dacă mai avea cumva și un alt câine ? Aceasta i-a confirmat că are și l-a adus imediat pe fratele celui dinainte. - Este mai mic, dar a fost puțin bolnav, zise dânsa, tot scuturându-l și pe acesta pe burtă. - Lasă-l și hai să plecăm odată!, tot ziceam eu enervat. Când, deodată, doar ce o aud pe soția mea spunându-i stăpânei: Mulțumim, noi îl luăm ! Eu am simțit că mi se face negru în fața ochilor. - Pe ăsta vrei să-l bagi la mine în malină? Niciodată! După ușoare "discuții" între noi, ne-am urcat în mașină și am plecat acasă. Pe drum, soția ținea câinele în brațe, învelit într-un pled. Dar asta n-a ajutat că el a făcut pe el, pardon, s-a căcat și a vomitat, murdărind desigur și fusta soției. Ajungând acasă, l-am băgat, evident, direct în baie, noi aruncându-ne imediat hainele de pe noi. La un moment dat, o aud pe Paula strigând : - Bravo, ne-am pricopsit! Ăsta are și râie! Doamne! Deși era sâmbătă după-amiază, la Tivon era un veterinar "toran" (adică de serviciu), care lucra 24 de ore. Ne-am dus imediat la el cu cățelul, să vedem ce are. Acesta, după ce l-a consultat și răsconsultat, a început să zică: - Are congestie pulmonară, scabie, intoxicație ... - Doctore, am țipat eu, te rog spune ce nu are, că mi se pare că e mai simplu! Și chiar așa a și fost. - Dar, întrebă doctorul, de unde ați luat câinele ăsta ? - Dintr-o localitate vecină, din Ramat-Ishai! spun eu. - Aaa! De la doamna Valeron! Și așa am aflat că cea de la care luasem câinele nu era nici pe departe chinezoaică. Era o biată rusoaică "albă" care, ca multe altele, a ajuns cu părinții în China, după Revoluția rusă din 1917. În timpul celui de-al doilea război mondial a ajuns în prizonieratul japonez și, după eliberare, a emigrat în Israel. Și uita așa, de aici denumirea de "chinezoaică". Doctorul mi-a dat o listă lungă de medicamente, continuă să povestească Ilan, ce trebuia să i le administrăm câinelui, iar nouă ne-a prescris săpun cu sulf, de trei ori pe zi și încă o alifie. Pe scurt ne procopsirăm, într-adevăr, rău de tot. A doua zi de dimineața m-am dus la farmacia din apropie-rea casei, continuă el povestea, devreme, ca să întârzii cât mai puțin la uzină și am cerut medicamentele prescrise. Farmacistul s-a uitat lung la mine și m-a întrebat : - Iubiți chiar așa de mult acest câine? - Da ! i-am răspuns. - Și, mă rog, de unde l-ați luat? De pe stradă? - Nu! i-am zis eu și am început povestea ... - Aoleu, de la Madame Valeron? - Da, chiar de la ea. Dar îl vom îngriji și sperăm să se facă bine. Mi-a dat o traistă întreagă de doctorii și am plecat acasă, începând însă să-mi fac diverse griji... După o săptămână, ne-am dus cu cățelușul la control. Doctorul, când ne-a văzut, s-a uitat la el, apoi la noi și ne-a întrebat dacă este același câine și dacă noi ne luaserăm cumva liber de la serviciu. Pit al nostru - căci așa îl botezaserăm - era de nerecunoscut. Vindecat, curat, fără mâncărimi. Într-un cuvânt, era "beseder" adică în ordine (în ivrit). Au trecut trei ani, după care noi ne-am reîntors la casa noastră din Haifa. Pit a crescut împreună cu un număr de pisici. Însă marea lui dragoste era Puf, o pisică foarte frumoasă, albnegru, cu o coadă mare și stufoasă și un botișor și niște lăbuțe cu pernițe roz. Arăta într-adevăr ca un puf mare. Stăteau mereu bot în bot, Pit o lingea și o spăla, iar ea îl spăla în urechi și se gudura tot timpul pe lângă el. Mai mult, se culca și dormea pe spinarea lui. Serile mergeam toți patru la Booklook nr. 44 pg. 55
plimbare în parcul din apropierea casei, iar dacă îi spuneam câinelui "uite pisica", el întâi o lingea pe Puf și abia apoi fugea să caute mâța. Pentru el Puf nu era pisică, era numai Puf! Dragostea dintre ce doi era așa de mare încât după câțiva ani, când Pit a murit, Puf nu s-a atins două săptămâni de mâncare și nu s-a mișcat din loc. Chiar mai târziu, dacă cumva povesteam cuiva sau rosteam din întâmplare numele lui Pit, ea sărea imediat la ușă, începea să miaune și să dea din coadă nervoasă, așteptând să apară câinele. La câteva zile după ce ne-am rearanjat în casă la Haifa, am hotărât într-o seară să ieșim să ne plimbăm pe malul mării. Era o seară caldă, plăcută, liniștită, cu lună plină, iar noi eram obosiți de atâta aranjat prin casă. Desigur, Pit venea la orice plimbare cu noi și, oriunde mergeam, el se așeza imediat, cuminte, la picioarele noastre. Și tot mergând așa pe malul mării, am ajuns la restaurantul "Kadarim", unde mai fuseserăm noi și în alte dăți. Oricum, am întrebat politicos dacă putem intra cu câinele și ni s-a spus că e voie, cu condiția să nu deranjeze ceilalți clienți. Am intrat și, desigur, conform obiceiului, noi abia ne trăsesem scaunele că Pit se și așeză sub masă, la picioarele noastre. Stăteam în grădina restaurantului și fiind o seară atât de frumoasă, era destul de multă lume. A venit chelnerul, un tânăr student care, foarte politicos și cu un puternic accent arăbesc, ne-a întrebat dacă știm ce vrem să comandăm. - Desigur., i-am zis noi imediat și am și comandat. Paula a cerut niște costițe de oaie, eu am luat un humus cu carne (o mâncare foarte obișnuită la arabi), știind că murăturile vin automat la salate, la antreu și, uitându-se într-o parte, spre Pit, soția îi zice chelnerului: - Iar pentru domnul, o porție de ficăței de pui. La care tânărul ospătar s-a uitat peste masă, cam curios și vrând, oarecum, să fie ironic, a zis zâmbind: - Și pot să-l întreb pe domnul dacă vrea gril sau la tigaie? Soția, care cunoștea plăcerile cățelului, după ce îi explică tânărului că Pit știe numai românește, s-a aplecat, chipurile, spre Pit și l-a întrebat pe românește: - Pituș, cum vrei ficatul, gril sau prăjit? Câinele a ridicat capul și a scos dintr-o dată un "uuaauuu" prelung. Jur, cinstit, continuă Ilan povestea, au trecut 30 de ani de atunci, dar nici până astăzi nu putem să ne dăm seama sau să înțelegem ce o fi fost atunci în capul lui. Cert este că în clipa în care soția i-a spus chelnerului că Pit vrea ficățeii gril, acesta s-a făcut alb la față și, uitându-se încă odată la câine, a întrebat: - Pot să-i servesc domnului și ceva de băut? - Puțină apă, i-am răspuns. Tânărul a plecat la bucătărie, i-a adunat pe toți chelnerii și pe bucătari, i-a scos în grădină și arătând spre noi le-a spus că la masa noastră este un câine care vorbește și care știe să explice ce vrea. Evident că toți priveau mirați spre noi. Apoi el a venit să se intereseze dacă totul a fost în regulă și dacă și "domnului" i-a plăcut? După ce i-am confirmat că totul a fost OK și și-a primit bacșișul, a plecat, dar uitându-se mereu înapoi spre masă, să vadă încă odată câinele care vorbește. Noi am mai făcut o plimbare pe faleză în noaptea acea caldă cu lună, apoi ne-am întors acasă și ne-am culcat, își încheie Ilan povestirea.
Desen de Andy Ceauşu, Israel Booklook nr. 44 pg. 56