Cititor de proză vă prezintă Carte de texte dedicate Zilei Limbii Române 31 august 2014 !
PARTENERI: Cartesiarte ( Corneliu Leu ) http://cartesiarte.ro/index.php?pid=9 Cititor de Proză http://cititordeproza.ning.com/group/limbaromana Centrul de excelență '' Porțile Nordului'' din Baia Mare http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/ Centrul de promovare din Londra https://www.facebook.com/CentruldeexcelentaLondra Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/
Realizator: Dorina Șișu
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Păcatele Limbii: Stilul epistolar de Rodica Zafiu Cred că stilul epistolar românesc de azi suferă de o anumită sărăcie, de care ne dăm seama mai ales în preajma sărbătorilor... Puncte sensibile mi se par a fi tocmai cele care alcătuiesc de obicei structura de rezistenţă a scrisorilor: formulele clişeizate de deschidere şi de închidere. Lăsând la o parte extremele - scrisorile oficiale, extrem de formale şi scrisorile familiare ultrainventive, glumeţe, ludice - rămîne puţină alegere pentru nuanţele de amiciţie şi de cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondenţă, dintre care multe traduse şi adaptate din alte limbi, conţin uneori omare varietate de formule, dintre care prea puţine sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru a verifica şi cîte din cele valabile în trecut mai sînt folosite astăzi. Diferenţa poate fi urmărită şi prin examinarea volumelor de corespondenţă ale unor personalităţi culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediţie de Marieta Croicu şi Petre Croicu, vol. I-V, Bucureşti, Minerva, 1974-1980. O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare lucru. Clasificarea socio-lingvistică - în funcţie de nuanţele exacte ale contextului şi ale raporturilor (de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenţi - e mai interesantă şi este desigur indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spaţiu limitat, o abordare mai puţin riguroasă, ba chiar supusă judecăţii subiective: în încercarea de a decide, dintr-un corpus de formule de acum aproximativ 100 de ani, care sînt complet ieşite din uz şi care au supravieţuit, cu grade diferite de acceptabilitate. Unele cazuri mi se par foarte limpezi; nu mai pot apărea altfel decît în citate sau în parafraze ironice formule precum: "Al dumitale stimător" (Jarník, 1900), "Al dumneavoastră iubitor" (Goga, 1906), "Al tău binevoitoriu" (I. M. Moldovanu, 1876), "Vă salut cu deosebită stimă, al d-voastră devotat serv" (Lacea, 1914), "Al dumitale amic sincer" (Spiru Haret, 1897) etc. Unele au ieşit din circulaţia reală odată cu învechirea pronumelui de politeţe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puţin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politeţe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg şi prieten" (Iorga, 1914), "Al dv., cu respect" (Kirileanu, 127), "Al d-voastre cu toată stima" (S. Fl. Marian, 1889), "Al d-voastră sincer amic" (S. Fl. Marian, 1889), "Al dv. cu totul" (G. Moroianu, 1908). Emfaza din ultimul exemplu ne ajută să înţelegem de ce exprimarea posesiei, în afara unor scrisori pasionale, nu mai are mare curs. O altă structură dispărută, derivată din cea descrisă anterior, e cea eliptică. Unele scrisori se încheie, simplu, cu "Amic" (Haret, 1897; Hasdeu, 1897) sau "Amic sincer" (Iorga, 1896), cărora le urmează desigur semnătura. Un exemplu interesant de cădere în desuetudine îl oferă unul dintre cuvintele cele mai frecvente în formulele de încheiere de acum un secol: devotat. îl găsim la mai mulţi autori, în combinaţii diferite: de
pg. 2
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
la "Al dumitale amic devotat" (Haret, 1897; Iorga, 1899), "Al dumitale coleg devotat" (Iorga, 1913), pînă la "Al dumitale devotat" (Haret, 1902; Iorga, 1896), "Al dv. devotat" (G. Moroianu, 1908), şi chiar "Devotat" (Haret, 1907). Adjectivul apare întărit de determinări cu rol de exprimare a valorii superlative - "Al dv. adînc devotat" (Kirileanu, 1908), "Adînc devotat" (Kirileanu, 1909), "Al d-tale prea devotat" (Kogălniceanu, f.d.) sau e substituit de substantivul corespunzător: "Al dv. cu tot devotamentul" (Kalinderu, f.d.). în momentul de faţă, nici amiciţia, nici relaţiile mai formale nu-l mai utilizează. Alte formule sînt destul de apropiate de cele actuale şi poate fi încă acceptată folosirea lor, uşor ceremonioasă - "Primiţi salutările mele distinse" (Iordan, 1920) "Primeşte, te rog, salutările mele"(Iorga, 1919), "Te salut cordial şi-ţi strîng mîna frăţeşte" (Jarník, 1886; unele sînt chiar foarte actuale: "La revedere şi cele mai bune salutări" (Iorga, 1914), "Multe salutări" (Iorga, 1914) "Cu toată prietenia" (Iorga, f.d.), "Să auzim de bine" (Ispirescu, 1881, Jarník, 1883), "Cu deosebită stimă" (Lacea, 1913) etc. Pentru situaţia actuală, putem judeca după propria experienţă şi corespondenţă, dar putem să ne şi verificăm intuiţiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuţii şi "Cărţile de oaspeţi" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variaţii. S-a extins uzul formulei afective "Cu drag", care presupune totuşi o relaţie de prietenie mai apropiată. Neutre şi generale, de folosit în orice ocazie, mi se par "Cu cele mai bune gînduri" şi "toate cele bune", poate şi "numai bine". Registrul formal selectează sau combină elementele "Cu stimă / consideraţie / respect", eventual intensificate prin adjectivele deosebit(ă) şi mult(ă). Cum spuneam la început, ar trebui totuşi investigată reacţia în faţa acestor liste a unui număr cît mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativă a diverselor preferinţe şi idiosincrazii.
pg. 3
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Omagiu Limbii Române de Flora Mărgărit Stănescu O dulce grai ce-nconjoară Carpații, troienele vremurilor greu străbătând, românii de-oriunde să fie ca frații, așa vor trăi ne-nvinși pe pământ. Ne-au scris cronicarii prin tine, despre acest pământ cu sânge stropit, o, nu-ți pleca fruntea copile, citește-i pe cei ce-au pierit. Ne-au dat-o cărturarii moștenire, cu sfințenie vorbele să-i păzim, a noastră e sfânta menire, în veci cu nimic s-o știrbim. Nu întinați limba noastră curată, cu expresii în vogă sau cool, este scrisă de veacuri în piatră și vrem s-o păstrăm pentru fii. S-a născut din freamătul codrilor, din susurul apelor tumultoase, din semeția veșnică a Carpaților, din frumusețea plaiurilor mănăase. Dulce grai al străbunilor mei, leagănul vorbirii multor nații, te-au păstrat cu evlavie bunii mei, ne-ai făcut să ne avem ca frații. Tu, dulce grai ce-nconjoară Carpații...
pg. 4
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Latinitate de Gelu Dragoş
În zgomotul şi nepăsarea lumii tac cioburi de cuvinte traco-gete din inima Cetăţii Sarmisegetuza doar uneori într-un târziu răzbeşte câte un ecou : Dromihete,Deceniu Decebal şi Burebista
Eu n-am trăit Războiul cel Mare dar ştiu că de pe atunci Istoria României mereu stătea cu sufletul la gură
Istorie înseamnă limba noastră dor, glie, demnitate cinstire de eroi !
pg. 5
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
La ceas de bucurie de Macovei Lilioara
te-am întâlnit acum ceva vreme în câmpul de cuvinte şi n-am mai fost în singurătatea deplină mi-am înviorat spiritul şi răbdarea a dat peste mine suprimându-mi mânia poate şi ostilitatea matură mi-aţi arătat un ceas cu două limbi una de iubire şi una de încredere şi-am adunat încă un om lângă noi legaţi indestructibil prin Dumnezeu nu am căutat fascinaţia iluzorie şi numai cu voi am împărţit mângâierile numai cu tine am plimbat luna spre soare sau invers acordându-mi-se toate instrumentele muzicale fără să ştiu versurile numai cu voi orizonturile mele au îngânat fragmente de doină cu mai puţine suspine de tânguire cu tine n-am ajuns la deznădejde cu voi n-am izgonit ideea de a segmenta beatitudinea chiar şi în mii de bucăţi
la ceas de bucurie mă închin vouă şi vă rog să primiţi iubirea mea
pg. 6
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Ascult timpul de Constanța Abalasei-Donosă
Ascult timpul care vine... Pașii, îi încetinesc Să-l opresc pe cel ce pleacă, Fiindcă altul nu găsesc. Nu pleca timp ne-nflorit Lasă-te de vrei arar, Lângă mine de-ai venit Rămâi să-mi fii scutar. Rămâi precum mireasma-n pârg Ușa inimi-i deschisă După tine mereu plâng Printr-o lacrimă tot strânsă. Vreau să-mi fii de ziua mea Prins în păr, atins de gene, Apoi, să-mi deschizi alt an Făr de tainice ispite, Făr de mult dulce, amar... Sufletului, dăi zile-nflorite !
pg. 7
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Albastră simfonie de Maria Niculescu
E lin precum izvorul cu marea când se-adună, E perlă diafană; sidef, fior, mătasă, E cânt de ciocârlie ce-n zare, mlădioasă, Îmbină raze, triluri, azurului cunună, E verde murmurare de codru, şi sfioasă, E lira măiestrită ce, briza, o înstrună, E-albastră simfonie de stele-n clar de lună, E zbor şoptit de flutur, pe floare când se lasă, Din Ceruri se prefiră cu modulaţii line, E dor, căldură, rugă, lumini îngemănate, Cu-accente selenare ecoul, dulce, vine, Sunt multe alte-n lume, doar una însă, poate, Cu-armonioase-acorduri mii suflete să-mpline; Cu Dumnezeu, adesea, vorbesc pe înserate.
pg. 8
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
La răscrucile vremii de Dragoș Lucica
port în suflet istoria neamului meu şi această linişte sacră precum o gură de aer din susurul izvoarelor limpezi de munte care adapă gurile însetate miruindu-le pe buze port cu smerenie nectarul graiului românesc mereu privesc cu încredere pe unde am fost ce am fost un om la răscrucile vremii.
pg. 9
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Cuvinte simple către o zeiţă de Al-Badi Beatrice-Eliss
Eram atât de mică şi neînţeleasă, Căutam să fac şi eu ceva deosebit, Când a venit cu drag Limba Română Si ‘’mami’’ tare m-a-nvăţat să strig.
Prin clasa întai ne-am intalnit mai des, Când încercam să descifrez a literelor formă, Eram tot mică şi n-am înţeles În ce comoară sufletu-mi transformă.
Am mai crescut apoi şi-n generală Am cunoscut-o într-o altă manieră, Cu o gramatică complexă şi severă, Cu interjecţii, propoziţii principale, Şi alte-nvăţături la fel de necesare. Mi-a oferit şi diplome şi premii, Şi legături cu oameni speciali, Şi siguranţa să ridic imperii Din fiece durere grăitoare Şi fiecare bucurie mare.
Îmi plec şi azi sufletu-n faţa ta Şi-ti dau ca jertfă gândurile mele, Zeiţă eternă a vremurilor grele, Îţi multumesc că eşti pe limba mea.
pg. 10
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Cuvântul îşi începe tăcerea de Irina Lucia Mihalca Suntem gândurile, cuvintele, trăirile, sentimentele sau imaginile amprentelor noastre? Le dăm viaţă, hoinăresc, înfloresc, se-ating, se-mpletesc, ard în extaz, strălucesc în noi, ca o piatră de safir, se-nalţă contopite, trăiesc magia cu simplitate şi candoare, prin dragoste le salvăm sau blocate între lumi, frânte, mocnesc, suferă, oftează din adânc şi se desprind cu aceeaşi forţă, eliberându-le ecoul în liniştea ascunsă a poemelor noastre. Timpul dintre noi e diferit, graniţele apar, cresc, se prelungesc, se estompează şi dispar. M-am plimbat prin grădină, un boboc roşu de trandafir s-a agăţat de mine, tremură, în cădere, în palma mea. Odată cu sfârşitul respiraţiei lui, în inima mea, ne-am luat rămas-bun. Emanând din el însuşi, un cântec lin de sub cascada de sunete radiante se spală şi-acum pluteşte-n eter prin aburii dimineţii revărsate.
pg. 11
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Nevroza limbii române!? de Virginia Paraschiv Să presupunem o paradigmă a fiinţei contemporane româneşti, pe categorii geo-spaţiale. Majoritarii resemnaţi rămân acasă, în gestiunea rinocerilor autohtoni, îşi vântură neputinţele cu vaiete şi strigături stradale. Românii temerari, de mare ispravă, îşi caută împlinirea personală în patrii adoptive. Alţii practică haotic, oarecum neinspirat, fuga supărată de acasă, fără scop precis, fără proiect realist de dezvoltare, fără prieteni, fără casă, fără bani. Ce face fiecare pe unde apucă, ştie asistenţa social exasperată, ştiu oamenii legii şi presa, dar cel mai bine ştie Bunul Dumnezeu. Aşadar, profesăm cu sârg un program acut de înstrăinare, sau dezrădăcinare. Sunt sau nu cuvinte sinonime, nu are relevanţă. Nu ştiu cum se face, dar avem un oarecare disconfort, când trebuie să declarăm în public că suntem români (exceptând conjuncturile de ţâfnă patriotardă, dar aceasta nu durează mult, vine şi trece repede, ca un strănut). Nu intru în detaliile care fac deliciul presei tabloide. Şi românii pitoreşti sunt tot ai noştri, sunt români, oricât ne-am disocia ostentativ de ei. Şi parlamentarii noştri din patria străbună (slăvită fie-le imunitatea!), sunt tot conaţionalii noştri. Din aproape în aproape, revin la limba română şi la nevoia de comunicare identitară. Limba română ne dezvăluie, cu o voinţă demnă de o cauză mai bună, vocaţia irosirii de sine. Nevroza limbii române, nevroza sufletui românesc. Cultul urii în contratimp cu lamentaţia polifonică. Ca intermezzo de agrement, vulgaritatea cu pampon monden. Eu însă am descoperit şi altfel de limbă română, elegant-sobră şi armonioasă în transferul de mesaj. Un eşantion dintr-o expunere oficială. Rog respectuos să avem răbdare şi să audiem, reprimându-ne tumultul dilematic păgubos. Iubiţi colegi! Stimate colege! Îndepărtând, cel puţin pentru o clipă, gândul întunecat şi trist ce se naşte ca o floare a morţii peste jalea colectivă{…}, ţin să evoc, o dată mai mult, un cuget mai senin, mai înalt, pe care fiecare l-a înmormântat în sufletul său, până la timpuri mai bune. Acest cuget este acela care ne-a încălzit mai mult sufletele, este idealul menirii noastre, căruia ne-am închinat cu toţii ca unui idol{…}. Ghiciţi, fără îndoială, unde ţintesc. De aceea să venim la realitate. Să lepădăm vălul cernit al scepticismului, al descurajării, dacă acestea au pătruns cumva în spiritele noastre. Scepticismul individual este un semn de maladivitate sufletească. Scepticismul colectiv este un simptom psihologic ce se manifestă în timpul decadenţelor morale şi culturale ale popoarelor, şi este totodată una din cauzele care ne domină şi grăbesc aceste decadenţe. Descurajarea este aruncarea armelor în faţa inamicului. Armele noastre de luptă sunt de ordin spiritual.{…} Este deci o obligaţie morală a fiecărui român conştient{…}, de a înlătura din sufletul nostru scepticismul distrugător, şi neîncrederea în oamenii de cinste, de acţiune şi de jertfă. Notă: Textul, pe care l-am propus cititorului spre chibzuinţă, este datat în anul de graţie 1933. Autorul, al paisprezecelea copil al tatălui său, învăţător. Matricea spirituală: MARAMUREŞ. Studii: DIJON; BUCUREŞTI Profesia: ÎNVĂŢĂTOR, ca tatăl său Vocaţia: POET. Numele: MIHAIL ROBU.
pg. 12
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Curs absolut de Limbă Română de Costel Zăgan
Limba mea este mortală şi-o învaţă Dumnezeu dimineaţa când se scoală soarele în locul meu Mă învaţă Dumnezeu pământul îmi este tată şi oricât mi-ar fi de greu nu mă lasă niciodată Pământul îmi este tată dimineaţa când se scoală lumea tace dintr-odată limba mea este mortală Şi-o învaţă Dumnezeu zilnic de la neamul meu
pg. 13
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Prinos cuvântului de Pop Stelu
mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers un vers ce dă sens și rost existențial formalității cu nume de trup trecător (mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie) mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă o lacrimă ruptă din nemărginire de univers mi-e sufletul o colonadă ce dă sens și rost Sufletului meu în cuvânt-vers-lacrimă-Univers…
cuvintele ce se preling din ochi, din suflet, din trupul dezgolit... le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi, cuvântului nedefinit și nerostit (de teama neputinței de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârșit) când eu le căutam în întruparea celor morți din cei vii, și-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii... în alte cuvinte ce le-au adus, alte cuvinte ce au apus, alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute...
de teama neputinței de-a iubi, din preaplinul iubirilor trecute, iubirilor tăcute și nerostite... te caut cu neputință printre cuvinte...
pg. 14
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Conservare întreruptă de Dorina Pop
Să-mi mut omagiul din istoria cuvântului ce-a zămislit limba maternă la Curtea de Apel a emancipării? Jurații m-ar cataloga robotul plagiaturii neterminate și publicul ar ascunde-n tălpi zbuciumul meu inutil. Mai bine-mi păstrez pledoaria în mugurul ideii mioritice și zugrăvesc pagina cu acordurile unui discurs în sânge. Nu stingeți lumina! Poate... înjgheb din raze căldura ce ne-o dă limba română.
pg. 15
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
A noastră limbă preacurată de George Petrovai De suntem respectați în lume ca vrednic și distinct popor, străbunei limbi să-i mulțumim că ne-a hrănit cu al său dor. Un dor întins cât țara toată și mai departe mesager, oriunde-n lume românismul e dres cu sare și piper.
Doar graiul nostru românesc - un grai de ceruri dăruit – putea prin arta-nveșnicirii să facă dorul aurit. Și nu doar el. Atâtea vorbe de-nțelepciune-ngreunate, în alte limbi nu-și află soții și-atunci rămân nemăritate. Așa, de pildă, „Bună ziua” salutul arhifolosit; „Bună să-ți fie-a ta inimă”, la noi răspunsu-a fost proptit
în coasta negrului mileniu când am tăcut cu-nverșunare, ca spiritul activ din obște să-și împlineasc-a lui lucrare.
pg. 16
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Cum limba-i vie și-nsetată, firește că-ntr-un veac de veacuri nu poate fi mereu aceeași, ci musai este fecundată, de alte limbi și alte graiuri cu care-i soră sau vecină; franceza-n ginta noastră este sora mai mare din latină.
(Procesul azi se-nvederează prin siluiri îngrozitoare – ba țigănisme din manele, ba anglicisme sfidătoare.) Nu de grefări după ureche în limba noastră-i trebuință, cu-al ei belșug de sinonime spre-o lesnicioasă folosință,
ci de-un respect necontentit prin studiu plin de pasiune, ca în gândire și vorbire să nu dăm cinstea pe rușine. Căci un român ce nu-și iubește sau își pocește limba lui, ridicol e și cam degeaba umbră-a făcut pământului.
pg. 17
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
În templul limbii române de Ion Ionescu
intru în templul limbii române ca un mare preot, vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei, singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie, cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc, veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi, din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei, veniți să-naripesc stelarele voastre lumini, veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei , veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt, veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur, din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor, un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie, căci a iubi-iubire e magia voastră , verbul care ne-a născut dulcea limbă românească.
pg. 18
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Limba română de Nadina Maria Szakacs Nu sunt cuvinte care să exprime, cât de frumoasă, cât de complexă, iubita şi draga noastră Limba română... rostită de veacuri, intens trăită, tu, din Latină, eşti larg izvorâtă... Pe o altă limbă în veci nu te-aş da, prin tine-am învăţat să rostesc "ma-ma"... Cu tine mă-mbrac, trăiesc zi de zi, taină te dau, altor copii. Limbă frumoasă, limbă curată, de neamul tău nicicând lepădată... eşti frumos murmur, eşti zicătoare, de-a lungul, de-a latul îndrumătoare! Dăinui de veacuri, eşti blând izvor, în orice vreme tu însăţi eşti dar, în viaţa noastră sălăşluieşti ca îndreptar!
pg. 19
Ziua Limbii Române – 31 august 2014 Cititor de Proză Centrul de excelență în promovarea creativității românești''Itaca'' Dublin
Cititor de Proză – Republica artelor http://cititordeproza.ning.com/
Centrul de excelențã în promovarea creativitãții românești ”Itaca” – Dublin http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/
pg. 20