Claudiu Dobre - Intre Eros si Thanatos by Hopernicus

Editura TERRA DESIGN 2009

Drepturile asupra acestei ediŃii aparŃin autorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României DOBRE CLAUDIU Între Eros şi Thanatos (Recycled Poems – Poeme rom-antice) / Claudiu Dobre – Gura Humorului : Terra Design, 2009 ISBN 978-973-8914-25-4 821.135.1-1

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CHARISMĂ DE APĂ ŞI DE CER Inoculat de germenul speranŃei, am alungat spre tine corpusculi energie, ca bine să ne fie, ca bine să ne fie - şi Ńi-am dorit ca visul de alint să fie al vântului arghezian des sprint - ca remuşcarea dintre nori să nu ne deranjeze cel mai devreme până-n zori şi iarba de mirosuri dimprejur să ne aştearnă somn liniştitor... ca vestitori, luceferi, zburători să pregătească ceai, croissante, miere şi suc de portocale, iar dimensiunea grea a vieŃii să lase liniştit un ulcer pus deja la cale, - şi-atunci, dornic să te iubesc, să-Ńi dăruiesc, să-Ńi oblojesc cu al meu suflet sprâncene, sinusuri ori chiar năsucul, - eu îŃi voi dărui ca semn că te iubesc fără de preŃ un tril întreg de ciocârlii pe care doi îndrăgostiŃi, frumoşi şi-ai iernii oropsiŃi sunt dornici să-l preschimbe în firimituri de pâine - te rog, primeşte-i, găzduieşte-i în inima ta caldă care pe mine din sloi rece doar m-a sublimat, deci iartă-mă, pe aburul de mine că vreau să cumpăr triluri doar pe praf de pâine...

EŞTI DE NEASEMUIT... De multe ori m-am gândit: eşti prea de neasemuit, dintre luminile a zeci de stele, eu am cernut doar lacrima, vraja şi elixirul aureolei grele care-a încărcat pe dată spaŃiul dintre noi, ca şi cum tu ai fi fost soare... şi eu doar umbră şi noroi, ca şi cum din tine mă-mprospătam pe dată de voalul dimineŃii de nuferi, fructe şi polen, dar tu nu poŃi să ştii cum lumina orbitoare dintr-odată doare şi eu când te-am văzut... să ştii, pe mine sincer m-a durut, căci din beton de gratii şi grafitti eu m-am simŃit contorsionat, că în lumină tu din trecut mă reconstitui şi cu tangibilitate m-ai tratat, că fără un trecut mă nasc cu viitor şi fără un prezent pot să respir decent... mă uit şi încă nu cred că mă cuprinzi de soare şi-mi completezi reŃetă compensată de-alinare... şi-mi completezi reŃetă compensată de-alinare.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PREZENTĂ-N RUGĂCIUNI... De ce oare te sperii ca lacrima de vis când sărutarea mea te atinge - semn proscris, de ce oare tremuri ca frunza singurică - să-mi spui acuma de ce în interior îŃi este frică, eu te iubesc de-a pururi şi-n rugăciuni tu eşti prezentă mereu precum Cosânzeana-n poveşti - şi aş vrea acum să fiu Cousteau-ul adâncit în apele tale profunde şi-adânc înmărmurit ca scoica perlieră, tu scoică şi eu perlă lipitoare hrănită de Ńesuturile tale - să-mi spui, te rog, dacă viaŃa Ńi-o jenez, ori poate chiar te doare... şi chiar te doare, te voi atinge atunci doar cu-o răsuflare - dar fiind în interiorul sufletului tău ca perla în interiorul scoicii mele (căci tu eşti scoica mea şi eu sunt perla ta) privesc cu ochi de abur la viaŃa oceanică de-afară... ameŃeşte-mă, căci nu e prima oară... îmbată-mă, căci nu e prima oară... înnebuneşte-mă, căci nu e prima oară... şi nu mă alunga în viaŃa de afară !

SUNT POMPIER DE SOARE Pe râuri de lumină, pe gene de-ntâmplare, Risipit-ai pe dată valuri de-ntristare, Ştergând oglinda sufletului meu deschis de... rană, în pieptu-mi de aramă. Cerul atât de aprins trebuie stins, trebuie stins, Sunt pompier de soare şi nu am alinare ! Până ce nu scald aureola-Ńi cu lacrimile-mi interioare, până ce nu mă căiesc şi nu mă umilesc, łie să mă prosternez, către tine să mă deschid Ca o carte, călăuzit de lumina-Ńi să alerg spre tine, Pivotând spre credinŃă să mă rog Ńie şi Lui, pentru amândoi, risipitor de gânduri s-aştern lumină albă între noi şi să mă arzi, să mă topeşti, să mă-ncălzeşti, căci te iubesc, eu te iubesc cum îmi iubesc oglinda ce mi te-arată, căci tu eşti eu şi eu sunt tu, suflete gemene topite-n devenire....

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PARCIMONIE-łI CER Risipitoare fără seamăn eşti, Ńi-o spun de mii de ori, ÎmparŃi prea darnic căldură câmpului de grâne şi de flori – Şi te-am surprins când dintr-o înclinare prea largă, dintre Falduri germinate eliberat-ai licurici, fluturi, boare de vânt şi şoapte, îŃi spun şi îŃi repet, prea generoase fapte, Parcimonie-Ńi cer, căci iarba e la fel, lumina-ndestulată, căzută dintr-o dată-n amurg de îndoială, curând o să mă doară ? , nu vreau să ştiu când luna argintie te-ntreŃese-n păienjeniş de pânze de raze albe fir, eu însumi vreau să te reŃin, să te-amăgesc cu dansul meu ciulin, pe veci aş vrea să te reŃin, în adâncimea ta aş vrea să mă scufund să-Ńi inventariez pe îndelete visuri, cântec şi descânt, lumină şi candoare, risipa de-ncântare.... Imun de-atâta zgârcenie de fapte, răstoarnă-mă în lapte.... Îmbracă-mă-n mângâieri şi dulci şoapte... Şi naşte-mă încă o dată....

ADÂNC DE PRIMĂVARĂ, E VERDELE DE-AFARĂ CĂRUNT DE ÎNDOIALĂ ? Lumina roşie din zenit mi te-a asfinŃit, mi te-a asfinŃit, Şi te aştept iarăşi în zori să-mi ieşi în cale, Pe drum de flori şi de-ncâlcite ierburi dinspre vale, Gerunziul iubirii împreună să-l conjugăm, Răsadul pentru o nouă zi să-l alintăm, Să creştem sensibila viaŃă vegetală din nou în noi, Căldura de soare ieşită dintr-o noapte stelară de noroi, Ruşine deghizată în roşu asfinŃit, destinul ce-a păŃit ?, de ni s-a cam sfârşit, dar te aştept dup-o clepsidră, deghizat în urna albă dintr-o firidă, cărunt de îndoială în verdele de-afară, să ne reîncarnăm, tu în soarele meu, eu în floarea care te urmează, tu în gazelă - eu în ochi de apă – Şi de-ar fi să mă strigi am să mă-ntrupez în umbra-Ńi, am să te urmez deplin aşa cum gândul precede fapta, aşa cum sentimentul se orientează după polul magnetic al fericirii. 5

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

LACRIMI DE DULCE, LACRIMI DE POST În dimineaŃa albă, adânc de împăcat şi crunt de adâncit în rază de-ntâmplare, focalizez dorinŃe, putinŃe şi speranŃe clădite pe-un teren de mlaştină deşartă şi nu deschid o poartă aparent deschisă şi nu-mi permit să intru pe-un drum prea jalonat şi-atunci vărs ca cerul lacrimi de dulce seara, lacrimi de post dimineaŃa, pe care le transform în gloanŃe fără rost - şi-am zimŃuit răbdarea pentru un mai târziu şi-am să arunc dispense de-ndreptare, ori poate de iertare, dar mai târziu, în cruntă aşteptare, v-aştept prieteni, să cinstim, v-aştept ca Monte Cristo să vă cinstiŃi, prieteni şi eu cu voi să mă distrez... pe cinste.

PENEL DE CĂLIMARĂ, E-ADEVĂRAT, NU-I PRIMA OARĂ... M-ai cunoscut când cerul curcubat în ochii mei s-a întristat – şi din subtilul fald argintiu s-a scurs lumină către mine şi m-a hrănit ca să mai scriu... Nu ştiu, de nu te-aş fi-ntâlnit, de altă călimară să mă fi îndrăgostit, dar când în tine m-am scăldat, eu tot ce-am scris a fost uitat, memoria s-a dezlânat şi-n tine, toată cerneala de până atunci s-a reevaporat... şi-n tine toată s-a reîntrupat... Atunci am înŃeles că eu, chiar de-am băut din altă călimară, în tine m-am scăldat mereu şi ai preexistat în visul meu... eu te iubesc şi te-am iubit mereu, din tine am scris şi-atunci când prima oară cerneala aluneca din mine şi te striga în gând pe tine... Şi dacă... cu cerneală mă hrăneşti, îŃi jur, eu niciodată n-o să-Ńi vând poveşti !!!

LACRIMA DE SÂNGE mă doare securea, mă arde carabina, îmi taie tulpina, omoară-mă glonŃ ! mă stingeŃi corali, ucişi de toxine ! se stinge şi omul sufocat de sine, dispare credinŃa, lumina şi mielul - toŃi suntem miei sacrificaŃi de progresivul deces...ucide-mă clipă, consumă-mă viaŃă - destin ars de liana tăcerii, sufocă-mă cer în zbor efemer de pasăre închisă-n negru de fum, chimismul iubirii l-am uitat de mult... porniŃi, voi cohorte, să ardeŃi pământ... 6

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ŞI IARNA CHIAR S-AR OFENSA ! Permite-mi dar ca să revin şi să-Ńi aduc un dar la care zăpada s-ar îngândura şi-ar plânge şi iarna chiar s-ar ofensa ! Un ghiocel de primăvară, ce simte fără ca s-o spună că luna ierbii a-ncolŃit şi asfinŃitul prea grăbit de-a dreptul s-a puturoşit... Căci mulŃi sunt cei ce au pretenŃii să stea la rând ca să apuce lumina soarelui apus ca-n nestemată de răscruce sămânŃa ei să ne călăuzească dragostea pentru Isus ! E prea devreme să mai cred că noaptea-i ucenic de înŃelept, eu am o înŃeleaptă şi-aceea eşti chiar Tu, mi-aduci lumină dreaptă şi după ce-ai băut din ea mi-o binecuvântezi căci vorbele nu le aud şi-mi bate inima-n piept căci chipul tău prea tare străluceşte! Eu Ńi-am adus un ghiocel, Tu dă-mi lumină pentru el ! Şi dac-aş fi mai puŃin înnegurat eu te-aş citi aşa cum Părintele citeşte Biblia şi n-ar mai trebui ca să mai zici vreun cuvinŃel... Şi aş citi din chipul tău şi Tu mi-ai spune: Citeşte, citeşte! Eu te citesc, dar n-aş vrea ca tu să mă poŃi citi ! Mi-ar fi atât de frică să pătrunzi în Nevada minŃii mele, în cazinoul gândurilor mele... ca să topeşti până şi ultima zăpadă a iernii vieŃii mele anterioare... dar te aştept dornic să mă sublimezi, să mă condensezi, să mă sublimezi, să mă condensezi, să mă sublimezi...

RODIE DE LUMINĂ Ai coborât din rai să mi te dărui şi-n colŃul meu de întuneric ai răspândit albă lumină în sufletul prea obosit şi care-n tihnă se pregătise de odihnă. Eşti rodie de lumină şi mă hrănesc cu fire pe-ndelete, cu raze albe imateriale strălucitoare, să mă îmbăt de fiecare, căci fiecare altă aromă, alt buchet are, pe-ndelete să mă-mbete. Eu sunt ocean de gânduri şi am nevoie în furtună de razele-Ńi calde şi dulci să întreŃeasă viitorii şi s-adâncească în lumină zorii. Eşti prea plină de căldură ! şi am atâtea creanŃe să-Ńi restitui că toată viaŃa nu m-aş sătura, prinŃesă sublimă, dacă le-ai recupera.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PRAF DE LUNĂ, PRAF DE STELE Praf de lună şi de stele să ornezi tortul cu ele, în hlamidă orbitoare de lumină născătoare îmi intinzi palma curată s-o apropii de obraz - să cerşesc din mângâiere şi să cer tone de miere, tone de iubire dulce adâncite de regină căreia atâta lume harnică i se-nchină. Da ! - sunt trântor, al tău trântor! - nu mi-e jenă să mărturisesc deschis, îŃi aparŃin de la unghia de chin şi venin până la nervii de gânduri ocean, mai ascuŃiŃi an de an. Da ! sunt greiere buimac şi încerc să-Ńi fiu pe plac şi-ngân cântece de trântor încontinuu neîncetat şi de umbră-Ńi şi de-alin nu prea sunt îndestulat- şi nici că voi fi vreodată căci din ele mă hrănesc precum lipitoarea cu-al tău sânge omenesc. Şi de-aş fi iar praf de stele m-aş grăbi iar către tine, s-aselenizez cu drag într-o vale fără graniŃi şi să port gamela iubirii cum soldaŃii-o poartă-n raniŃi, crede-mă că nu mă satur de a ta charismă dulce, eu sunt nesătulul care chiar de este la răscruce, către tine s-ar întoarce să-Ńi cerşească dragostea, recunosc, dulce Iubire, tu eşti bateria mea.

SĂ CAUT LOC NEPRIHĂNIT... De ce mă aflu pe coaja mărului nu ştiu, unii mi-ar spune vierme ! Dar îmi imaginez că dincolo de bariera norilor, pe stele fără de hotar este un dar..., un poate... Loc neprihănit, de care unii viermi ca mine poate nu s-au plictisit... Mult mai simplu ar fi să gust din seva mărului, dar eu gândesc la clipa-n care voi fi părticică de furtuni stelare şi îŃi voi odihni în palmă Grăunt meteorit de dragoste solară ! Primeşte-mă, fixează-mă, iubeşte-mă, căci loc neprihănit în sufletu-Ńi eu am găsit... şi tare mult m-aş odihni, şi n-aş pătrunde-n miez de măr căci cidrul sevă mă îmbată, dar Tu, Iubito Heroină, fără de vină şi fără de păcat, de tine niciodată n-aş fi îndestulat, dar eu sunt şi mai tulburat şi visător, cu tine sunt fără de grijă şi oricât de vierme aş fi - de nepersecutat !

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DE MULTE ORI TE STRIG ÎN NOAPTE De multe ori te strig cu dor în noapte şi inima-mi tânjeşte după tine căci n-am alt dor în care să-mi aştern spre linişte adâncă sufletul rană deschisă, iar sufletul meu, născut din Nebuloasa Racului... e implozie petrecută şi desăvârşită... eu sunt pulsar din întuneric ridicat şi implodat în gânduri de lumină pe care tu le cenzurezi profund cu dragostea-Ńi adâncă şi deplină... tu, speranŃă fără de sfârşit, când m-ai atins m-ai împlinit chiar aşa implodat cum ne-am intersectat... deşi eu n-am ştiut c-am fost şi nenăscut tot timpul doar în umbra-Ńi fără moarte... eu sunt pulsar în metastază din galaxia Ta, permite-mi să mă scald bucăŃi în neŃărmurirea ta şi-n veşnicia încă nereîncarnată a dragostei ce-Ńi port ! şi să mă reîntrupez şi să mă înrolez în grădiniŃa stelelor ce nu plâng de mici... şi care încălzesc cuminŃi şi ruşinate bucăŃi de pietre moarte, planete nestemate, clădite din materia-Ńi şi cu memoria ta, stea mică şi cuminte, adânc de frumoasă şi zâmbitor de mică rază de lumină... ieşită şi sortită de mine prin tine pentru noi... am să pulsez a viaŃă derivată atunci când în uter de univers vei naşte, galaxia mea, o mică stea, o mică stea... ?

MĂŞTILE DES-FIGUREAZĂ (după o idee de Marlena Braester) Măştile din clepsidra naştere – moarte des-figurează până ajung la suflet, iar sufletul îmbibat de sentimente contradictorii şi omeneşti, anexat corpului prea-păcătos este ultima mască peste profilul spiritului... Sufletul este sămânŃa de spirit prea-ataşată existenŃei noastre pământeşti, spiritul preexistent este refugiatul din univers în corpul de carne... iar spiritul prin moarte nu adoarme... 9

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PAVĂZĂ CONTRA NELUMINII... Mi-e gândul curat şi CredinŃa-n Isus Pavăză contra neluminii şi o treaptă de înălŃare mai Sus şi de disipare-n EsenŃă Şi-această pavăză contra neluminii este de treizeci la puterea treizeci de ori mai plină de la Înviere de aprigă CredinŃă şi Lumină. Nimeni să nu creadă că pot fi contorsionat cumva, Puterea este în inima mea, în mine, în Dumnezeu şi-n tine, Scumpa Mea Iubire, destin geamăn, fir alb curat de MărŃişor unit îngemănat cu roşul de mine, veşnic ne-mpăcat. Da ! sunt calm şi senin în al dragostei sublim destin, sunt aprig şi neîmpăcat în lupta contra celor înglodaŃi în Capital păcat ! Iar Tu, Iubito, eşti căldura mea profundă care prea bine ostoieşte răni prea deschise... Eu te iubesc cum marea iubeşte sarea şi cum durerea iubeşte alinarea, deplină şi profundă, calină şi prea clară, calină şi deplină, profundă şi prea clară, eşti Nestemată atât de rară, atât de rară !

DIMENSIUNEA ABSTRACTĂ A ARMONIEI Destulă este memoria şi nesătulă, întinsă ca un elastic, atotcuprinzătoare, dar nu reŃine decât clipele încrâncenate şi uită sublimul armoniei dintre noi... niciodată nu voi murdări acest simbol cu urme de noroi. Destulă este memoria şi nesătulă, mi-e dor deja de tine căci interior, îŃi jur, sunt tapetat exclusiv cu al tău chip, memoria mea este un film foto pe care înregistrez levitaŃia ta sublimă şi mâna ta întinsă către mine !

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

LASĂ-MĂ, NESTEMATO, SĂ TE PRIND... Gonesc ca o clepsidră ascunsă în firidă şi năucesc fir de nisip grăunte scoborât în apele de munte şi cernut din întâmplare de aurarii însetaŃi, adânc în apă aplecaŃi. De ce mă deochi, bătrâne şi mă prinzi aşa avid şi mă îneci în anonimat între alte grăunŃe murdare aflate la spălat ? Şi moşul uimit mă vede strălucind şi ochii îi zâmbesc şi gura-i mulŃumeşte şi-n gând el se închină. Mă pune oare în tihnă în locuri de odihnă ? Nu ! – eu nu visez să mă prefac din unicitatea mea simplă topit într-un lingou de nedeosebit alături de grăunŃii fraŃi ! Să nu vă supăraŃi pe mine fraŃi fârtaŃi ! - Dar n-am scăpare, sunt bun de topit, Sunt bun de anonimat, lingou de-amanetat. - Dă-mi Doamne o şansă, să curg într-un inel, să mă-nfior de incandescenŃa cununiei, să cred în dragostea eternă. Zelos bijutierul mă toarnă rănit în montură. De cum am văzut-o m-am îndrăgostit. În soare îi vedeam pura ei frumuseŃe. Era cu adevărat nestemată ! Atât de perfectă, atât de clar tăiată. - Lasă-mă, nestemato, să te prind într-un inel de cununie pe vecie.

CLEMENłĂ, CLEMENłĂ... ClemenŃă deplină, eu chiar şi-amnezic ştiu cui îi aparŃin şi cui să mă-nchin... mulŃi patriarhi m-acuză de matriarhatofilie ! dar nu se ştie, dar nu se ştie că eu te am în amintirea mea înainte de a mă fi născut, înainte de a fi iarăşi carne – diformă melodramă a clipei clepsidre din start îmbătrânite... De ce mă cerŃi că sunt buimac ca un magnet spre tine – nu am altă direcŃie şi alt sens în zborul meu decis aşa cum pasărea născută-n iulie porneşte-n septembrie spre Ńări neglaciate... ÎŃi aminteşti de toate ? de-acel deluviu în care Noe zâmbea la Dino-CNN şi transmitea corespondenŃe de pe mare până când apele au sugrumat dorinŃe de-ntristare ? Şi scuturat din somn eu am în minte chipul tău... şi voi porni ca pasărea în zbor spre tine, dorul meu, Ńinut de-mplinire şi caldă dăruire... lumină peste poate şi oază de vânturi şi de şoapte de frunze de măslini... în care pasărea este chemare şi zborul – urme topite de ceară pe pânză de soare... 11

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

APĂ ŞI CER / EAU ET CIEL Ce este sufletul tău ? / Qu' est ce que ton âme représente? Un zbor de pasăre în care / Un vol d'oiseau dans lequel Fermitatea este durerea ce apare. / La fermeté est la souffrance qui touche. Din rânduri de cenuşă / Dans les lignes de cendre apar umbrele albe / sortent les blanches ombres Ale uitării şi durerii oarbe –/ De l'oubli et de l'aveugle douleur – Şi tu alini oftatul şi alungi / Et le soupir t'adoucit et tu mets en fuite cruzimea din inima haină / la cruauté de mon coeur impitoyable ce nu ştie să plângă / qui ne sait pas pleurer şi adânceşti dorinŃa / et le désir t'approfondit şi speranŃa în viaŃa adâncă şi profundă;/ et l'espoir dans la profonde vie; - chiar şi-n întunericul vieŃii / - même dans la nuit de la vie noi doi fi-vom / nous serons împreună un regretat Cousteau. / ensemble un regretté Cousteau. Apele cele mai liniştite / Les eaux les plus tranquilles sunt adânci. / sont profondes. Şi bulele de aer ale / Et les particules d'air de l'amour souterrain iubirii subterane / de l'amour souterrain sunt oxigen pentru lumea / sont oxygène pour le monde păsărilor în zbor. / des oiseaux volants.

EPISTEMĂ DE DILEMĂ, ŞCOALA-I DOGMĂ, VIAłA-I TOTUŞI O EXTREMĂ Epistemă de dilemă, fără chip şi fără zaŃ, fără margini adâncite, semiotic şi birotic, imagistic şi holistic, chipuri fără de durere, pretensiuni de pregândire, calcar ud de creiere, minte fără de cuprindere, rost de falie adâncă, între lumea în mişcare şi-ntre cea care nu mişcă. Am atins cu o suflare lumea imagistică şi-am simŃit răcori de peşteră de la cei care nu văd forma sufletului tânăr şi cioplesc chiar în neştire (dascăl greu neom cu dalta-n mână) - forme plate şi atât de regulate în gândirea tânără de calcar. Epistemă de dilemă, viaŃa-i totuşi o extremă. 12

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

SĂGETĂTOAREO ! / LA SAGITTAIRE ! Te cred înstăpânită deja / Je crois déjà que tu maîtrises peste inima mea deşi / mon coeur même si în trei lumini ai / dans trois lumières tu as scăldat ochii mei orbi / baigné mes yeux aveugles de lacrimi , iar gura mea / de larmes, tandis que ma bouche îŃi caută neîncetat obrazul / cherche sans cesse la joue et les lèvres collantes, şi buzele lipicioase, / ochii mei se-ntorc neliniştiŃi / mes yeux tournent inquiets către geana de lumină, / vers le filet de lumière, scheletul meu mineral / mon squelette minéral tânjeşte către abisul / languit vers l'abîme sufletului tău şi vrea / de ton âme et il veut să prelungească încrederea / prolonger la confiance în tine şi chiar de crezi / en toi et même si tu crois că numai vrei să mă ajuŃi - / que seulement tu veux m'aider – să spui că ai găsit (am găsit) / dis-toi que tu as trouvé (j'ai trouvé) un imbold de viaŃă deosebit. / une impulsion de vie différente.

NU CRED / JE NE CROIS PAS În chilia lunii este speranŃa / Dans la cellule de la lune se trouve l'espoir pe care grâul neîncolŃit / sur lequel le blé ingermé a bourgeonné a-înmugurit-o încă / din primăvara gândului. / depuis le printemps de la pensée. Nu cred în grâu, în gând, / Je ne crois pas au blé, à la pensée, în speranŃă, în lună. / à l'espoir, à la lune. În răsuflarea soarelui stă / Dans le souffle du soleil se ascunsă căldura rece pe care / cache la froide chaleur que iarna o aruncă ca pe un bici / l'hiver a jetée comme un fouet de gheaŃă peste / de glace sur spinarea noastră. / notre dos. Nu cred în căldura iernii, / Je ne crois pas à la chaleur de l'hiver, în soarele umbrit, / au soleil ombragé, în deszăpezire. / à la fonte des neige.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

GRANIłA DE VEST / LA FRONTIÈRE DE L’ OUEST Cu şarmul tău şi dorinŃa / Avec ton âme et le désir ce Ńi-o port te denumesc / que je le sente, je te dénomme întărită graniŃă dintre viaŃă / frontière renforcée entre la vie şi moarte, tărâm de / et la mort, contrée de reculegere şi suflet / recueillement et âme îmbibat de milă, / imprégnée de pitié, blé ingermé, grâu neîncolŃit, / gardian al speranŃei, / gardien de l’ espoir, lacăt al urii şi neîncrederii, / serrure de la haine et de la méfiance, putere a prieteniei deosebite, / pouvoir de l’ amitié différente, Sicilie însorită - şi nici nu / Sicile ensoleillée - et tu ne te gândi că eu sunt un ecran / penses même pas que je suis un écran vid, o dimensiune abstractă, / vide, une dimension abstraite, un cadru unidimensional - / un cadre unidimensionnel deci nesprijinit, vibraŃie / donc sans appui, vibration unisens, o teamă continuă / linéaire, une inquiétude continue nesfârşită undeva. / et infinie quelque part.

PATRIARHUL CUVINTELOR De ce lumina nepedepsită hrăneşte căderi de cascadă şi cerul gândurilor este din nou fără de pată ? de înŃelesuri predestinate şi uruială din univers eu nu m-am şters, dar nici nu mă atinge, iar lacrima arzând încă nu-mi stinge... sunt printre cei care respiră câŃiva ce cred că-s dumnezei, dar nepătrunse şi neatinse sunt diamante de cuvinte ce nu-şi pierd strălucirea şi nu prea dispar în Ńărână doar că vor ei...doar că vor ei...Adânci, fără de pată şi-atât de nestemate, cuvinte şoptite către mine eu le reflect spre tine, iubirea mea frumoasă şi-atât de mlădioasă... celestă şi iubită, adâncă şi calină, înaltă şi sublimă ca cerul fără nori, eu, Patriarhul de Cuvinte, mă-nchin la tine, prea religios, ca şi-nainte şi-mi dau putere arboricolă furnicile care nu mint când lauda o-ntorc că ele grame nemăsurate tot ridică... rămână ele cu praful, eu cu întregul univers ! 14

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

AMURG / CREPUSCULE În metastaza diareei vieŃii / Dans la métastase de la diarrhée de la vie se cerne dorinŃa - arsură / on distingue le désir - brûlure a abdicării eterne, acută / de l’ abdication éternelle, dorinŃă de moartea învinsă, / désir aigü de la mort défaite, comutator unisens pentru / commutateur à sens unique pour viaŃa prinsă, amurg decorat / la vie impliquée, crépuscule décoré de flèches pointues, cu săgeŃi ascuŃite, / depozit imens de / dépôt énorme des dureri netrăite. Clepsidră / chagrins non sentis. Clepsydre întoarsă, cenuşă şi / retournée, cendre et oase pisate răsuceşti / os broyés tu te retords în vârtejul tău ? / dans ton tourbillon ? Amurgul te surprinde, / Le crépuscule étonne, orele 24ºº urmează a fi / les 24 heures seront pe deplin trăite… / pleinement exploitées sau netrăite ? / ou non ?

CORIDĂ / CORRIDA Centura morŃii reŃine / La ceinture de la mort retient toate gesturile protocolare / tous les gestes protocolaires dintre superbele animale / entre les bêtes superbes şi fiinŃele ucigaşe, în ochii / et les êtres meurtriers, devant les yeux publicului sălbatic / du public sauvage şi dezlănŃuit. Oraşul / et déchaîné. La ville prevesteşte prin pustietate / annonce par son désert la corrida. tauromahia. / Un spectator măcar nu / Un spectateur au-moins ne ar intui cum gâtlejul / pourra pas prèvoir comment la gorge şi spinarea taurului / et le dos du taureau se pot apăra de ferocitatea / peuvent se défendre de la férocité ucigaşului, deşi gânduri / du criminel, bien que intime exprimă / les pensées intimes expriment dorinŃa schimbării / la volonté du changement de situaŃii. / des situations.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

EŞTI POARTA / TU EST LA PORTE Eşti răsărit de soare, / Tu es le lever du soleil, punte de alinare, / passerelle d’apaisement, clipă de căutare, / instant de recherche, poartă de scăpare, / porte de délivrance, reînviere totală, / résurrection totale, elevaŃie temporală, / élévation temporelle, transcenzi spaŃiile, / tu transcendes les espaces, stabilizezi tensiunea / tu stabilises la tension sufletului, alungi vraja, / de l’âme... tu chasses le sortilège, goleşti gândurile şi inima / tu vides les pensées et le coeur de criptele trecutului, / des cryptes du passé, antamezi viitorul, et vous, / tu entames le futur şi tu vous êtes surtout / tu eşti înainte de toate mon âme, ma chance, ma vie, / sufletul meu, şansa, viaŃa, l'espoir de vivre, / speranŃa de a trăi, permis de conduire, / permis de conducere, les crânes des ancêtres, / craniile strămoşilor, la science d'inconnu, ma femme, / cunoaşterea necunoscutului, ma femme, / femeia mea, mon coeur, ma vie et je vous /inima mea, viaŃa mea şi îŃi appartiens entièrement et / aparŃin în întregime şi je vous donnerai la chaire, / şi-Ńi dăruiesc carnea, le sang, l'âme, le future et /sângele, sufletul, viitorul şi même le passé. / chiar trecutul.

COMUNICARE COMUNICARE: Ramurile descărnatelor nopŃi ating doar pentru o clipă izvorul de gânduri şi de priveghere al sufletelor dispărute. Atingerea arde şi versurile iscoditoare din ofranda creierului şi inimii se-nfruptă vast. Ah, răni de culoarea focului curg miere cu gustul sângelui cald (…). Să-nchin o libaŃie. ANII GREI: Zâmbetele înfloresc, firile mai însetate râd de tot pe înfundate. Râsetele adânci întorc, deci, planurile de lumină. Gândurile se-nnegresc, setea trece în surdină, un reflex al anotimpului: Cerul e de vină. 16

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

LUNĂ PLINĂ / CLAIR DE LUNE Lună plină, / Clair de lune, lună plină endocrină, / Claire lune endocrine, gene lungi de aur ai, / Tu as de longs cils d’ or, lacului tu i te dărui, / Tu t’ offres au lac, între nuferi şi-ntre broaşte / Tu plonges soigneusement te cufunzi cu grijă, / entre les nénuphars et les grenouilles, apele le tulburi, / Tu troubles les eaux, razele-Ńi de lână le înmoi, / Tu mouilles les rayons de laine, lună plină, / Clair de lune, lună plină endocrină, / Claire lune endocrine, ciobanul tocmit de mine / le berger îŃi va tunde din lumină, / va tondre ta lumière, din ardoare, din răcoare, / ton ardeur, ta fraîcheur, lună plină extrafină, / Clair de lune extra-fin, bănuŃ de ciocolată albă / un petit sou en chocolat blanc pe cer nestemată, / scintille dans le ciel, nu păşi pe Ńărm unde Ńi-ar fi / ne glisse pas sur la rive où ferecată strălucirea de / ton éclat va se cacher crengile copacilor, / entre les branches d’ arbres, de verdele brazilor, / dans le vert des sapins, lună plină. / Clair de lune.

ANTEBRAłUL DRAGOSTEI De ce mă aşteptai să mă sprijini ? sau poate să mă mângâi şi n-am ştiut ! căci de pe buzele de soare nu se poate citi decât cu mâna căuş la ochi, de ce întinzi braŃul să mă arzi cu atingerea-Ńi dulce şi delicată ? erai un soare de fată, eram o clipă de întristare ieşită din înrourare, eram o tulburare de ape şi o hazlie săgeată - traiectorie de rândunică. De tine când m-am apropiat de prima dată nu mi-a fost frică, m-am aplecat spre tine să-mi zâmbeşti şi mi-a zâmbit Ńesătura aură din juru-Ńi care modifică cum vrea câmpul magnetic al dragostei, iar eu să îŃi repet n-aş înceta: sunt busolă spre tine, sunt floarea ta, Soarele meu ! 17

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

EVA XEROX / EVE - LA PHOTOCOPIEUSE Un cerc de foc / Un cercle de feu ce înconjoară moartea, / qui contourne la mort (adus din vârful / (amené du pique de ispită al nopŃii); / de la tentation de la nuit ); ce ar putea să fie / que pourraient être sunetele din pântecul / les sons du ventre cald şi umflat al / chaud et enflé de la femeii decât indigoul / femme que l’ indigo gemetelor noastre, / de nos gémissements, iar flashul orgasmului / et le flash du fertile orgasme rodnic primul copiator, / la première photocopieuse, iar istoria, o dramă / et l’ histoire, un drame repetată la infinit, în care / infiniment répété, dans lequel cei mai oropsiŃi sunt / les plus opprimés sont scenografii şi figuranŃii şi / les scénographes et les figurant(e)s et cea mai distrusă: butaforia. / le plus détruit: le décor. Cu moartea împart patul / Avec la mort je partage le lit şi-ntind un bot / et je tends une gueule comme ca râtul porcului să o trezesc / le groin du cochon pour que je la réveille uşor, dar ea îmi face semn / doucement, mais elle me fait remarquer că s-a sfârşit tonerul. / que le toner c’ est fini, Eva este viaŃa, / Eve c’ est la vie, Eva este moartea, iar moartea / Eve c’ est la mort, nu-i decât negativul vieŃii. / et la mort n’ est que le négatif de la vie.

SUNT CALM CA PIATRA Acum sunt liniştit ca marea înnecată înlănŃuit de cercul de aur şi agată, cobori la mine-n fosă, adâncă nestemată, acum mă odihnesc în groapa ochi de apă. Acum sunt liniştit ca vântul ce străbate hai-hui şi plin de el întinderile toate, atinge-mă cu gândul tău în ale mele peripluri deşarte, aruncă nada să prinzi tornada în recreaŃie. Acum sunt mai călduŃ ca lava între rouă şi în cuptor de pământ mă perpelesc de sete, erupŃia liniştită cu calm se întrevede, eu am să mă-mpietresc, atât vă spun eu vouă.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

SĂ-MI OPRESC BIOLOGIA LA CLIPA... Am să adorm în ierburi, de insecte alintat, la umbra unui nuc care să alunge vântul turbat de primăvară şi am să te visez aşa cum te-am văzut pentru întâia oară. Am să mă odihnesc şi am să-mi opresc biologia să mai copleşească timpul cu propria-mi evoluŃie Am să rămân acelaşi neevoluat din clipa când din palmă m-ai hrănit, ca pe un graure, Ca pe un cintezoi.... Dă-mi voie să te încânt, în crângul de pasiune să-Ńi umplu sufletul de triluri, Dă-mi voie să te port ca şi cum aş fi pasărea Phoenix ori poate un covor fermecat pe tărâmuri neterestre, În peşteri minunat de sulfuroase din Dobrogea sau poate de ce nu... vino dar cu mine, vino dar cu mine... să găsim refugiu într-o altă galaxie... în care să întemeiem definitiv a sufletelor noastre dinastie....

EŞTI CHIP DE ÎNGER FECIORELNIC... Mă-ntrebi cum şi pentru ce eu te iubesc, când m-ai ales dintre ciulini şi spini, aripile-mi le-ai legat, le-ai desvătămat şi zborului spre soare m-ai redat... Eşti chip de înger feciorelnic ...de tine-s vrednic ? de tine-s oare vrednic ? şi când destinul tău m-a fermecat eram doar rădăcinile unui stejar lovit de fulger şi care viaŃă atâta mai avea cât să renască-n umbra ta... eram o vegetală, acum sunt o spirală spre ceruri de migală cu chip de îndrăzneală... şi fără de oprelişti eu am să zbor cu inima-Ńi spre cerul libertăŃii pe aripi de adiere şi gânduri de tăcere... tu eşti o primăvară, eu sunt zăpada care plânge când apari, tu eşti bogata-mi toamnă, iar eu o frunză gri ce-alene se dezlipeşte ca să-Ńi întâmpine suflarea plină de parfum de fructe şi de miere. Eu sunt nectarul de salcâm ajuns în fagurele tău... genune neatinsă decât de-a ta prea plină şi prea dulce de lumină...

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ŞI PREA ADÂNC DE DECLASATĂ-N TIHNĂ... Cimentuită-i clipa de neodihnă şi prea adânc de declasată-n tihnă... de ce, de ce, mă-ntreb, sfidează evoluŃia ? şi ne amână cu scurgerea ei lentă de parcă ne invită să hrănim clepsidra cu detartrant şi să polenizăm lumina cu adevăruri netrăite... de ce ne învârtim în cercuri de oglindă de apă prihănită şi razele-Ńi de lună se-ntorc de bună seamă toujours la semilună... e timpul în circuitul de vise, în pentagonul derivei, din sămânŃă până în nefiinŃă... E clipa cimentuită de neodihnă şi prea adânc de declasată-n tihnă... de parcă destinul clipoceşte printre amintiri dulci amărui, de parcă mai contează un destin în mareea trecerii materiei în spirit dens...

LUME ECHIVOCĂ, SPRINT DE ANTILOPĂ Ştii oare de ce mă hrănesc cu ramurile tale antilopă, cu grumazul tău fraged ? Nu ştii şi nu vei şti, lume echivocă, sprint de antilopă... adâncă şi suavă, surâs ascuns de şagă... mi-eşti dragă, mi-eşti prea dragă şi-n tine îmi ascund şi vise şi durere şi-un cântec surdo-mut, o clipă de durere, un orgasm de spaime şi abdicări eterne Ńesute cu roşu pe-al vieŃii gherghef... şi-n tine mă întorc ca vântul între stânci, în cuib de dragoste mă refugiez pe înălŃimi de vultur, o clipă sunt o lavă ce-atinge poala ta, o dulce nestemată care te vrea s-atârne de ramurile tale antilopă, ieşit dintre adâncuri şi centrifugat spre stele, eu mă întorc la tine, mă depărtez de ele... 20

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

AMANETEAZĂ-MI CEASUL, AMANETEAZĂ-MI CLIPA Amanetează-mă cu totul şi-atunci ai să mă ai, îmi străluceşte timpul oglindă inspirată, amanetează-mă şi-o să mă ai pe dată. Mărturisesc, sunt clipe care secerate mor chiar nenăscute când aşteptăm o şansă ca din palid întuneric să-ntrezărim lumină crudă de fapte nefăcute... Eu vreau ca timpul să mi-l cumperi să nu pot ca-n răscurtul fir grăunte de clepsidră să am ce risipi, ce terfeli ori poate chiar ucide... Căci noi ucidem clipa şi clipa ne ucide ! Nu-i timp de pierdut şi risipit în viaŃa asta efemeră, nu vă gândiŃi că-i timp în viaŃa de apoi şi-n alte vieŃi mărgele ce zac neînşirate grăunŃe pentru păsări neîndestulate... Nu ne renaştem întotdeauna oameni, nu vă miraŃi, odată suntem flori sau poate brazi curaŃi, fraŃi şi surori de soare prin sângele de clorofilă prea legaŃi...Te rog, mă cumperi ? eu sunt chiar de vânzare, dar nu către oricine, ci doar, doar! - doar pentru tine... total şi dintr-odată, dornic îŃi vând din veşnicia mea curată ! Amanetează-mă o clipă, zălogeşte-mi-o cu veacul, etern amanetează-mă-n dulceaŃă de sclavie – şi restul doar să vină de la sine şi lasă-mi doar răstimpul să te iubesc pe tine !

DIOGENE, VIS PE GENE Nu sunt un neîncrezător, nici un încrezător sau un încrezut, dar cred...simŃurile comune îmi spun şi mie că lumina e mai puternică ziua şi mai parcimonioasă noaptea...dar eu ştiu că lumina este aceeaşi în sufletul meu şi ziua şi noaptea pentru că eu cred în Dumnezeu ! şi-acum adorm cu o lumânare şi luminat adânc în interior, nu mă jeliŃi, nu mă deplângeŃi, lumina-n inimă nu mi-o stingeŃi ! 21

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

AM CREZUT CĂ TRUPUL TĂU ESTE... Nu mi-e ruşine să recunosc că sunt ultima Statuie vorbitoare din Insula Paştelui, Atât de încrezut şi orgolios de parcă n-ar exista Pe lume altul mai Sphinx ca mine... Nu mi-e ruşine să recunosc că păcătuiesc prin Ortostatism şi că am coloana Ńeapăn de dreaptă Şi nici c-o pot încovoia aşa cum salcia... mă ispiteşte... Dar când între Soare şi mine Tu umpli golul, Lumina lânoasă se contorsionează să mă orbească Sau poate din trupul tău iese aurul curcubeului ? De ce şcolile de Samba râvnesc să mi te răpească Să Ńi se-nchine în inima dezlănŃuirii de carnaval ? în Rio de Janeiro. De mult am crezut că trupul tău este de lapte... dar El e mineralizat cu raze de lună de noapte, Cu foc de Soare, ziua... Şi totuşi nu mă arzi, nu mă deshidratezi, nu mă perpeleşti, căci mă iubeşti... Doamne, Dumnezeule... contorsionează-mi timpul ca să reiau acelaşi traseu ca şi cum temporal m-aş grăbi să parcurg o spirală a lui Moebius, ori dacă nu... permite-mi să mă reîncarnez în vântul ce-Ńi mângâie părul, în salcia de pe malul răcorii tale, în floarea-Ńi de la piept, în umbra de nisip din clipe de reflux sau măcar să fiu umbra care-Ńi îmbrăŃişează strălucirea din paşi, înainte să mă-nec în maree...

ACUM ŞI AICI m-ai chemat... voi veni cu tine, acum şi aici... mi-e dor de tine să te mângâi în visul tău neclar, să-Ńi spun iarna asta ...acum şi aici: plec să vânez frunze căzătoare destinate ierbarului meu, am o listă de arbori pe care trebuie să-i dobor, iarna asta, acum şi aici, am o secure imaterială cu un destin comun securilor neimaginate... doar eu mă-mbăt cu clorofilă !

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DESTINE ÎNGEMĂNATE SUDATE-N RECIFUL DE CORALI Oricât de mult ar limpezi lumina apa mării, Nu am putea zări cerul şi să ne desprindem Din inimi de corali... Există o singură bucurie în faptul că ne putem amândoi studia arborele genealogic în direct... Suntem destine îngemănate sudate-n reciful de corali. Dar tu în visul meu eşti mai mult decât zbor de pasăre Ce colorezi zidul cerului senin şi tot în visul meu eu mi te-alătur şi stârnim prin descendenŃi o derivă de zbor spre tărâmuri calde... De multe ori am visat ca din coral să mă metamorfozez În pasărea din nori... dar să nu mă desprind de tine... Ci doar ca să zbor cât mai aproape de tine... dar nici aşa n-aş fi mulŃumit, aş vrea, mai degrabă să fim aceeaşi fiinŃă... dar vreau să avem un cuib al nostru, râme şi puişori... E-adevărat că din coralul de mine - înghesuit cu dragoste nesfârşită în sufletul tău – cresc muguri fără de sfârşit, copii cuminŃi ce invadează valea de apă a vieŃii... Şi după ce-am să mă pietrific, sufletul meu se va converti la cursul zilei în înger coralifer... alături de ZeiŃa mea... în paradisul coralilor !

RÂU ADÂNC RĂNIT E râul adâncit de marginea creanŃei, descompusa lumină se strecoară-n ravine, cerul albastru se umbreşte în maluri, tu-mi unduieşti calea şi deschizi cutia speranŃei, inima se revarsă în fluxuri, refluxuri şi valuri, pasul meu regăseşte drumul către tine. E râul rănit de accidentul surpării de maluri, e clipa conserva deschisă de desfăcătorul de bine, flutură, în depărtări, steag tricolor, al FranŃei, magnetoscopul închis relevă retrospectiva de sine, înecat, îngropat de viu mă strâng surpatele maluri - valuri, tu eşti rezerva mea de oxigen şi viaŃa dorinŃei - credinŃei, avec toi je ne suis pas encore abimé, avec toi je passe le seuil d'une vie aisée, la mienne. 23

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

EXOD DE CUVINTE Cuvintele închise în intervalul de căldură şi în mulŃimea dornică a cuvintelor celeste nu lasă să pătrundă spre tine puterea simplă a sintagmei "te iubesc". Eu Te Iubesc, eu Te Iubesc, să îŃi repet neîncetat aş fi în stare, dar Tu citeşti în ochii mei care te învăluie şi sufletul Ńi-l cern şi îl strecoară. Căldură din cuvinte, căldură şi tandreŃe din gesturi înŃelese sau prea subînŃelese. Când mă gândesc la tine pe foaia de hârtie se-aşterne exod nomad de cuvinte şi de simŃăminte... Mi-e dor de tine în fiecare clipă când nu-Ńi sunt alături şi mă topesc de dor...Pasăre călătoare de-aş fi, adeseori aş înierna în sufletul Tău cald, primăvăratic... De-aş fi piatra meteorică a regnului mineral din vulcanul sufletului tău aş vrea să erup şi pe pantele tale line aş vrea să mă preling până la pietrificare, rămânându-Ńi revărsat la poale... De-aş fi insectă nu m-aş despărŃi de şuviŃele-Ńi din păr şi m-aş hrăni până la diabet din sângele tău cocktail... De-aş fi copac m-aş dărui flăcărilor tale arzătoare, ştiind că nu aş muri, ci aş arde într-o pasiune mare... De-aş fi iarbă m-aş desprinde de gravitaŃia pământului şi m-aş agăŃa de sandalele tale, de degetele tale de la gingaşe picioare... De-aş fi ou de dinozaur şi tu ai fi coaja mea, îŃi jur, singur m-aş fierbe în cristale de lavă ca să fim cel puŃin pe vecie pământească de nedespărŃit...

DUREREA-I DINCOLO DE NOI... Durerea este dincolo de noi, dar poate zace mai încolo, înapoi, aruncată-n noroi. Îmi este sufletul adânc ciuruit de gloanŃe şi durere la Beslan şi nu e numai o părere, durerea e un fir prea mare s-alunece într-o clepsidră iar sforŃarea ei de-a ne desfiinŃa nici că se uită. Mi-e spiritul atât de călător şi visător pătruns de chipuri fără chip şi strigăte amuŃite, mai e Putin până vom înŃelege că nu trăim dacă nu-mbrăŃişăm şi nu iubim platonic şi semi-religios ...chiar şi călăii, care întrerup din vârfuri de stilou înflorirea trupurilor de copii... 24

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CEARCĂNELE DORULUI De ce tu aripă de dor mi-ai spus căpşunile să le culeg mai pe-nserat când dorul meu nici că s-a terminat ! Răsadurile curg spre râul cerului şi-acolo ne-ndreaptă spiritele să ne-ndestulăm în neîndestularea pe care nu am răsplătit-o cu saŃietate atunci când culegeam din razele de soare, răstignit de zenit ! De ce a asfinŃit ? De ce a asfinŃit ! şi am încărunŃit şi-abia de-am isprăvit albumul amintirii de întocmit... Mi-e dor încă de tine şi-o să-mi mai fie dor când suflete neîmbrăcate vor aştepta la rând să te iubească tot pe tine şi spiritul neostoit - crezând în absolut - magnetizat te va iubi fără să ştie că în tine se va înscrie sau va circumscrie neîncetat... Culege-mă ca pe un rod de vegetală, rămas fără de chip sau fără de petală...

RĂDĂCINA ADEVĂRULUI Cobori în jos pe-o rază de mandarină şi-atunci fi-va-mi inima atât de plină... hrănit din rădăcină de adevăr n-aş şti că pe o creangă prea înaltă te-ai proiectat lumină cărnoasă nestemată şi te priveam în dimineŃi senine gândindu-mă că voi urca în vis la tine... eram atât de jos şi tu atât de sus şi nici c-am bănuit că te vei repezi, prea-coapto ! să-mi zemuieşti de-acuma de belşug şi fericire zilele ! tu eşti un ideal desprins uşor de ram, adâncă odihnă pentru unul ca mine deprins cu rădăcini de adevăr fade, lemnoase, greŃoase. Unde erai atunci să-mi prescrii festine siropoase ? Şi-atunci, din tine idealizat, de ce mă cerŃi că vorbele-mi sunt impurificate de-adevăr ? 25

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DE CE CRED CĂ-MI PLACE CONDOLEEZA ? Islam Abdul se roagă în neştire Întregii lumi ar vrea să dea de ştire CondolianŃe să transmită celor Care nevinovaŃi vor cădea în Neagră supărare; Dar Condoleeza neatentă şi încă Neatentată sprijină Condo-aliantzele Pe umerii ei fragili, pe zâmbetul ei cald... Ea este negativul tău, iubito ! Fii puternică precum ea ! Şi după moartea mea... Condui pe neconduşi cu viteză Hipersonică pe tărâmul făgăduinŃei Stelare, pe roca rocambolescă Care stârneşte sufletelor umanoide Alinare, în clipa destupată din şampania De vise tulburi ameŃite, de morŃi adânci Şi netrăite, de coase dese neostoite » !

DE CE CREZI CĂ... De ce crezi că lumina nu trebuie să vină din adevăr... chiar trebuie să păşim pe mătase pentru că mocheta de gazon înŃeapă piciorul ? De ce nu trebuie să spunem ierbii iarbă, ruşinii ruşine, nesimŃirii nesimŃire, dezastrului dezastru, crimei crimă, revoluŃiei... lovitură de stat, dezastru economic - ipotecă pentru urmaşi gândului - breşă în viitor... CredinŃă, credinŃă, credinŃă în Dumnezeu şi în adevăr, Isus este adevărul şi el ne mântuieşte ! RostiŃi numele lui Isus, rostiŃi adevărul, el va spăla chipurile noastre roşii şi amintirea mâinii întinse şi suficienŃa paternalistă.... 26

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

O DURERE ECLEZIASTICĂ... O durere ecleziastică mă cuprinde fără să ştiu, deşi aşa de sigur şi de neîngândurat sunt lângă tine, dar de cum m-am îndepărtat inima se reîngândurează, s-a reîngândurat... e jaaaallleeeee, ce durere necuprinsă mă absoarbe. Nu ştiu de ce am ancorat în adâncime să pierd atât de mult din profunzime, de ce m-am ancorat în abisurile materialităŃii, de ce am pierdut din decorporalitatea nomadă cutreierătoare de sublime exasperări şi decontinentalizări, creatoare de aspaŃialitate şi în derivă de atemporalitate (neştiutoare şi fără să bage de seamă ce este timpul şi cât de comprimat ne ucide), ating atingeri şi strâng strângeri şi mă scurg total energetic în culcuşul sufletului tău şi am să ard ca simplă culoare prin flacăra ta...

CASABLANCA, DULCE CĂMIN Casablanca, dulce cămin, nu sunt în stare să te alin, Beduini destupaŃi şi kabili aplecaŃi îŃi strâng roade Din spate, Casablanca, miracol de şoapte, Casablanca, Ierusalim al îndrăgostiŃilor, Zid al râsetelor dulci, al dragostelor cinefile, Ooo, hege-monica casablanca, Ne-clint-ită, ne-înă-bush-ită, O samă de cuvinte la care iau aminte... Şi-atunci îmi amintesc că pe Spinarea mea destinul a desenat Crucea galbenă în cinci colŃuri Pe-o piele măslinie transnistrică... O Casablanca, o, Casablanca, Dulce cămin... californică-n noapte de visuri ! Eu sunt kabilul care... ÎŃi fură din splendoare ! 27

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ADIACENTO ! EU TE IUBESC FOREVER adiacento! Curcubeul meu înmiresmat de grâul pâinii pielii calde prea mirat ! De câte ori să-Ńi spun că te iubesc ca unul mai puŃin bun, ca unul mai puŃin nebun, ca unul căruia îi gonesc în creier cifre vitezomane de avariŃie sau de calviŃie ? adiacento !, vecinico !, mi-e dor de căpşunile tale dulci în cel mai trist decembrie, de merele tale galbene coapte şi de codiŃa lor bumburie – mere transgenice contopite în piersici ! le-aş devora în cel mai alb ianuarie, le-aş topi în cel mai curat creuzet al lui martie, le-aş absorbi în evaporarea lui august, Ńi le-aş rodi în fertilitatea lui septembrie ! în orice anotimp m-aş întoarce tu-mi flagelezi amintirea cu sărutul tău atât de fluierat de gardist şi de umbrist (acel ce noapte de noapte face umbre degeaba), îŃi mărturisesc că din visul nunŃii noastre nu mă pot trezi !

ÎNVELEŞTE-MĂ CU MOSC, LIPEŞTE-MĂ CU SACÂZ Onirică moarte mă descompune, nu plânge, vor veni timpuri mai bune, onirică moarte mă descompune, poŃi să plângi, au fost şi timpuri bune, onirică moarte mă descompune, Înveleşte-mă cu mosc, lipeşte-mă cu sacâz, Bionica-mi viaŃă se stinge odată cu bateria înscânteiată. Noi credem că viaŃa nu-i viaŃă, Că este o luptă, o sfâşiere continuă, O violenŃă fără de margini, neŃărmurită de clipă, Lipeşte-mă franjuri cu franjuri, Sfâşiere cu sfâşiere, memorie cu memorie, Amintire cu amintire, alină-mă, cu (sâc-sâc) sacâz ! Până am să renasc alături de renaşterea ta ! 28

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ANTET DE SPERANłĂ Granule de crâng misterioase Mă încondeiază sfioase cu polen de miracole stoarse: - ieşiŃi devreme din case, e timpul seminŃelor arse, e timpul izvoarelor reci cu gândul adesea să le petreci; e timpul coralilor vii, suflete gri ale crinilor mii, e timpul de tumbe deşarte în crângul de miere de iarbă de lapte, grăbeşte-te să visezi şi să nu-mi argumentezi ce miracol e soia, ce bune sunt algele, de parcă am dispune de o alegere; îŃi jur, dacă aş mai vedea iarbă în selenara noastră terestritate aş tunde-o chilug, uşor dată pe spate şi nu mi-aş mai permite să-mi amintesc din viitor că mi-ar fi dor de clorofila iubita care-mi înverzea copilăria !

UNITATE-N DIVERSITATE Destule bile albe, rasiste, s-au disociat de cele galbene sau semite (pentru neştiutori arabo-iudaice) sau roooşşşiiii, nu roşiŃi !, prestând norocului a lot of lotery, loteria umanităŃii nu le dă dreptul să ucidă norocul cu ciuperca de moarte, îŃi aminteşti, draga mea, că am fost roşii de Panama - când Columb nu răsturnase colŃurile oului, am fost roşii galbene eschimoşeşti când te-am iubit la pol, am fost mai mult decât semiŃi când am însămânŃat trecutul şi viitorul cu strămoşi şi urmaşi !? noi suntem diversitatea, nu o ucideŃi clădind bariere de suflet îngheŃat! 29

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

LACRIMA DIN OCHI, SPINUL DIN ADÂNC Draga mea, te aştept cu răbdare, în aşteptare, mi-e dor de tine să ştii dar te aştept, nu te grăbi, sunt călătorul care zboară din trup de suflet în altă călimară... din hologramă în ideogramă - din trup de sticlă în trup de cântec...nu mă aduce iar pe iarbă, lasă-mă să zbor să adulmec norii, să mângâi stelele... nu mă chema în visul tău decât s-alung din ochii tăi ce-i rău...şi dacă totuşi am să vin primeşte-mă să-nchin cu vinul cel mai nou din stele-abia culese şi raze abia stoarse... şi-apoi să mă pierzi definitiv topit în lumină ! te rog, eu nu am nici o vină că nu mai vreau să fiu ! din nou păcat, din nou durere, eu vreau să fiu o rază de lumină ce-aşteaptă răbdător surioara ca să vină... să ne unim cu miez de Dumnezeu.

SINGUR PÂNĂ-N WEEK-END SINGUR…: ContracŃiile sufletului nasc frici multiple şi goana de lup înspăimântă profund, luna îmbucătăŃită de vârcolaci este exemplu de teamă, ceaŃa speriată de faruri se-ntinde pe ramuri, pe case, se risipeşte în vânt, se-ngemănează stressul în două emisfere şi teama cerebrală creează un cuvânt, o înlănŃuire, un sonet, în amăgirea comunicării se spulberă vieŃile noastre şi civilizaŃia ne dezvăluie faŃeta singurătăŃii; schimb intimităŃi şi mesaje simple doar cu ordinarul ordinator până când, Dragostea mea, pot vorbi cu tine în week-end, pot sorbi poezia ta. CAPTIVI: Este viaŃa cer de spini, zi senină ori câmp de nori ? Doresc doar să am menirea, fiinŃă scumpă, s-adâncesc sufletul, să scald chipul, să spăl orbitele plânse. Noian de vise îmi cântă inima-mi; cu visele adorm suflarea iubitei; încrede-te; dragostea nu este în zadar, Captivă curând vei fi în cercul iubirii. Singură ştii să îndepărtezi ramurile hăŃişului timpului şi să drumuieşti vieŃile noastre. Te urmez.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DE MAI...TÂRZIU CeaŃă pe câmp, norii aduşi de spate suflete strâng griji în spice din recolta de roade, fiinŃe în turme se-adună din valea cu apă, e timpul ca mulse să fie, odată cu seara stearpă, copii votează la lecŃia deschisă de seară cu degetele sus, sperând ca învăŃătoarea să le-ngăduie şi lor să se plângă că anul agricol e greu, pământul se scaldă în noaptea cu lună, muezinul îşi strigă chemarea în van, îl aud clipă de clipă, an de an, e Bosnia în sufletele noastre... picătură cu picătură, Allah-al-Aqbar ! ortodoxia-i departe, Allah-al-Aqbar ! nimic nu mai ducem în ale sufletelor raniŃi... nici când păşim peste graniŃi !

IMPACT METEORIC Distant şi-ngrămădit, din frunze plămădit, catren de lungă aşteptare să-Ńi închin, din tundră te-am zărit cum mi-ai zâmbit Şi neocomunismul ai stins şi dragostea mi-ai ostoit; de ce nu te pot vota direct şi democratic ca să nu mă simŃi apatic? Glumesc ca-ntotdeauna, cu tine, ca soarele şi luna, eu – lună plină de-andezit, tu - urzeală strânsă ghem din infinit. Ştii, te-am văzut, te-am auzit păşind, te-am simŃit vibrând şi sângele-Ńi pulsând la vene şi la frunte, aveam un chip – ce chip să-Ńi văd prea-mplinit, dar ochii nu mi i-am ridicat, privirea mi-ai scăldat şi mi-ai zâmbit strângându-mi frunzele în palme, eram ud la tulpină şi la rădăcină, m-am aplecat căci te-am iubit din prima clipă când m-ai ocrotit şi mi-am dorit s-ajung în piele, oase şi în sânge zeesc. Ooo ! cât îmi doresc, gândesc la tine ca o vegetală plângând cu o petală, din ghinde eu Ńi-aş dărui la mine iar dac-ai opri... şi te-ai oprit neaşteptat, m-ai îmbrăŃişat ca pe un trunchi de copac (o clipă am uitat ce sunt cu-adevărat) şi nu-mi mai amintesc cât îmi doresc să fiu fiinŃă animală (deşi eram mai vertical copac atunci când mă-nălŃam), mi-e dor să-mi reamintesc, zeiŃă a pădurii, cum este oricum, oriunde şi oricând veşnic viu să te iubesc... 31

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CHEMARE Răspunde-mi, eu scriu şi pentru tine, din pată de lumină şi borcan de gem, căci gem, eu gem când duc prea greu o cruce fără de speranŃă în care singur cred doar eu, răspunde-mi, s.t.p., eu scriu şi pentru tine, cărunt ca lâna lunii bleagă, răspunde-mi, nu ştiu cât îmi mai permiŃi să mai trăiesc în tăcerea ta, în iluziile mele, să nu mai cred, să nu mai sper, s-abdic, răspunde-mi, răspunde-mi dezirabilo indezirabilului din mine, mizantropului degajat ca sacâzul atins de arc electric, m-am săturat să te strig, să mângâi poala veşmântului tău, s-admir coasa ta, răspunde-mi, acum cineva crede că pentru mine a sosit momentul, răspunde-i acum şi lui aşa cum îmi vei răspunde şi mie, cerşeşte din miezul urii lui deplina ta milă... răspunde-i şi gândul meu îi va stinge ochii şi va desfiinŃa tăciunele vieŃii lui ! Răspunde-mi şi mie, fă-Ńi timp şi de mine, căci din mila ta voi fi mai aproape de Dumnezeu !

GRUND Andaluz de grund, grund de andaluz, clipe, uitare, alinare, suflare, consternare, crispare, alintare, suflare, disperare, indignare, andaluz de grund, grund de andaluz, praleo, kai geas ? trecut, veşnic prezent, prezent viitor, trăieşte clipa, ucide ceaŃa, adulmecă muzica, îmbătaŃi-mă cu muzică, alinaŃi-mă cu inflexiunile gitane ale ghitarei, ghiciŃi-mi viitorul prezent, surorilor!

FOCURI DIN łĂRM Lumină călăuzitoare, noaptea clandestină o păzeşte, Ńărmului pierdut în întunericul greu redându-i limita de umbră, mării flămânde oglindindu-i în aur stropii sparŃi de Ńărm, zidului de pământ fertil ca pântecul, întinându-i setea, iar ochii marinarilor absorbind luciul farului, luna stinsă periodic de valuri se miră de puterea luminii de la Ńărm, noaptea se zbate ca o junincă atinsă de fierul roşu, norii se ridică miraŃi de bariera firului de "soare", stâncile se înfioară ca atinse de bici, doar piraŃii de inimi plănuiesc debarcarea pe spinarea femeii – pământ, scăldând cetatea în purpuriu însângerat, aprinzând alte focuri efemere, faruri de-o noapte pentru marinarii reîntorşi la sălaşele arse, bieŃi marinari agonizând de plâns, plângându-şi femeile răpite, copiii pierduŃi.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

IDEOGRAMA De am o idee o vând la miligram drept pentru care o numesc ideogram o aştern pe scoarŃă de copac sau pe fire de nisip sau pe trupuri albe de corali şi o înseninez cu văzduh, cu vânt cald de zi amurg sau cu apă clară cristalin senină salină neinfimă sublimă... Este oare ziua a şaptea de odihnă - să-mi fie de tihnă, ivoriu coral mi-e dor să-Ńi vorbesc ciliat, înşoptit; ivoriu coral frate perlat închis în trecut Aşteaptă-mă să mă desprind de scoică să mi te alătur... De am o idee o vând la miligram, poluare nu mai vreau să am; Unde să mai găsesc o planetă coralieră..? Ivoriu coral, aparŃii tu oare regnului mineral, vegetal sau animal? ştiu că ai să mă ironizezi, ivoriu coral, strămoş al meu, în minte să te am, în sânge să te simt, din oasele tale simt zborul prin milenii, prin milioanele evoluŃiei, de tine mă leagă un şir lung evolutiv încât nu mai ştiu dacă sunt sămânŃă vegetală, animală sau de Dumnezeire. CredeŃi-mă, Dumnezeu este primul coral ivoriu Iar noi suntem corali clădiŃi pe trupul lui... El este EsenŃa !

CONTRACT DE MÂNGÂIERE… În amăgirea vieŃii, calină şi profundă, ca pleoapa ce reŃine căderi de lacrimi grele, ca visul care stinge şuvoi de geamăt negru, cosaş eşti, cel ce taie din rădăcină răul şi-acela, care, cu-o mângâiere - risipeşte cearta şi durerea mea nocturnă, calină şi profundă, curată şi senină, semna-vei chiar pe viaŃă contract de mângâiere ? şi-Ńi voi aduce-n schimb mii !! de-adulmecări jivine, de toarceri şi întoarceri, de verde de ocheade, de flori neîntinate şi roşii - galbeni sori, voi răspândi căldură din elemenŃi de fontă, voi încălzi pământul şi aerul şi cerul din juru-Ńi, calină şi profundă, frumoasă şi stingheră, curată şi senină ca cerul fără nori, semna-vei chiar pe viaŃă brevet de protejare şi perpetuare al numelui ce-l port ? … ca pleoapa ce cutează s-arunce o ocheadă, ca inima ce-atinge plafonul dintre nori, curată şi senină, frumoasă şi stingheră, calină şi profundă ca luna între sori… 33

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

MAI PUłIN PORNIT SPRE SFADĂ... - Durerea este efemeră, îmi spune Omul-Cremalieră şi pune-Ńi reostat la gânduri... sau poate chiar un termostat să duci aspra durere pe care o coci în piept dincolo de legea firii şi-a răbdării prea-iubirii... - ViaŃa-i dulce pentru noi şi prea dură pentru voi ! (Omul-Cremalieră amintea) că în faŃa-mi e-o genune, fără de speranŃă sunt, crezul mi-ar fi la pământ şi aleanul este acum mai pelin, mai pelin... Oare nu pot să-mi iau aripi şi să trec peste genune ? Şi să odihnesc la Tine şi să caut alinarea minune ? - E politic şi amabil să mai crezi în mediocru, să aspiri ca vulgarul pleonasm să-Ńi împodobească viaŃa şi ca nestatornicia să păteze poezia... Eu sunt - fără de tăgadă - mai puŃin pornit spre sfadă... Las' să creadă, las' să creadă chiar că-i liber cu adevărat, liber ca să culiseze, când 'nainte, când 'napoi, când la stânga, când la dreapta, cum e jocu-n mecanism... eu sunt plin de optimism...

NIMIC NU VOI LUA NIMIC NU VOI LUA: Roşu ocru-n călimară, sângele să nu mă doară, Inima să nu apună, dorul de tine va să mă răpună, frecvenŃmetrul o să spună că durerea mă omoară şi voi pune cu dobândă o zi - două de izbândă - şi când soarele apune - zile, fie vreo două, de fapte bune, Pentru când m-or judeca, dureri îmi vor alina - sufletu-mi vor vindeca, nimic cu mine nu voi lua. CAPĂT: Pecingine şi umbre ascunse cu ardoare, păienjeni, Ńesătură, răchită şi durere, în amăgirea vieŃii se naşte o speranŃă şi năzuinŃa este un fagure de miere şi drumul e-nfundat şi râsul deochiat şi cercul mult s-a strâns şi cearcănele-s grele, credinŃa devine calea, răbdarea e o cheie, cultura e o foame, lectura chiar un vis, Sunt bucătar poet, neostoit în gânduri şi-ntrevăd un capăt, dar nu de paradis, credinŃa va fi calea, răbdarea o dilemă, scrisul o refulare, cultura o problemă. 34

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CĂRUNT DE ÎNDOIALĂ, IUBESC ÎNTÂIA OARĂ Într-o curată îndoială, iubesc cinstit întâia-şi oară şi-am amăgit printre versete dorinŃe, tulburări concrete, ai aplecat spre mine petalele fără suspine şi ai cuprins neîncetat ciudat de strâmbul trunchiu de copac, acum ascultă-mă, căci te iubesc, să-Ńi recitesc, să-Ńi recitesc, să-Ńi recitesc, chiar dacă le-ai mai auzit, ....căci te iubesc: În dimensiunea vieŃii, - o ramură de spini, dulce iubită, Tu ai puterea să alini, din recidiva trecutului să mă întorci atent, Să mă grăbeşti cu sufletul şi inima-mi în prezent, Din trupul tău de pasăre în zbor, culeg alene un penaj multicolor, o dorinŃă nestemată de mine se atinge, durerea nopŃii tu o vei stinge, o vei stinge....

ÎNCERC A-łI … 1.Caut să-Ńi spun de lungul drum împreună şi că nici radarul filtru al poliŃiei nu a amendat viaŃa de viteza cu care trece, de farurile ce ne hăituiesc şi de tupeul cu care ne depăşeşte în curbă, că pe frecvenŃa poliŃiei nu se aude răsuflarea alcoolizată şi teribil de turmentată a dragostei, că nu-nŃeleg cuvântul nu pot şi nici să articulez sintagma nu vreau. 2. Dacă aş şti unde să găsesc sufletul tău - şi speranŃa din clipa în care te-am întâlnit, precum şi dorinŃa de a te revedea sau auzi, gândul de a fi alături, gândul de a fi împreună, că pot vorbi cu cineva şi viaŃa trece mai uşor şi lanŃurile pot fi rupte mai curând.

AI AłÂłAT Din insula de singurătate scăldată de soare şi de valurile centrifugei vieŃii mă transformi într-o piatră, o sămânŃă, într-o dorinŃă, iar tu, lumină învingătoare, devii catapulta ce mă arunci în mijlocul Ńărmului cert, mă domini fermitate scumpă şi mă ai, eşti feminin - dorinŃă şi masculin - dominanŃă, îngemănate - şi eu de asemenea,- şi rămân doar răsuflarea ta, reflexia luminii în ochii tăi, rujul de pe buzele tale, aproape nimic, aproape mut, aproape tăcut, o aşteptare între două săruturi devastatoare, o gazdă primitoare, o vatră de căldură într-un val de frig şi de nelinişte dintr-o eclipsă solară, iubire adâncă şi un mulaj perfect pentru buzele-Ńi dulci, furtună stârnită de cutremurul ce-l stârneşti… 35

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

TE CHEM 1. Scrâşneşte din dinŃi şi-n abruptă pantă, sufletul îşi trage şi inima-i e spartă, - mi-e dor de darnicul tău sărut şi-n trenul vieŃii urcăm abrupt şi crud, vreau mai curând să te revăd şi toată dragostea mea să Ńi—o arăt. Dacă aş avea luna Ńi-aş da-o toată, îndată, şi-al tău sunt tot şi-a mea eşti, te chem şi mă gândesc la tine, eu sunt ca viespea fără ac, ca un baraj fără apă, ca un incendiu fără pompieri, - fără de tine, fără de tine, aşa sunt, aşa sunt şi te chem. Am doar credinŃă. 2. Pe ce cale ai parcurs paşii aceştia repezi, pe ce înŃelegere s-a conturat ritmul, pe ce dimensiune s-a contopit speranŃa, în ce timpuri grele s-au asmuŃit gândurile, cât de repede de înŃeles este metropola şi poate cât de dulce este apa mării, ori câte şi mai câte, atunci şi niciodată nimic nu este inteligibil şi nici o cale nu este deschisă către fericire.

AMĂGIND… 1. Am amăgit circumstanŃele iubirii şi am cântat prohodul orgasmului nestatornic, am încercuit cu bandă de interzicere a circulaŃiei tărâmul vieŃilor noastre interioare, am alinat lumina şi abil i-am micşorat intensitatea, dar pot să te aud cu mareele sufletului tău, te iubesc adânc de tot, vrem să pretindem că putem opri timpul şi că dragostea este durerea scurtă şi acută, sunt ceruri de sticlă sufletele noastre şi rece se depun cuiburi de gheaŃă pe ochii mei, dragostea fiind mai puternică ca orgoliul… 2. Amarez la dana cinică a dragostei, cianozat de termostatul îngheŃat al mării oarbe, atins pe creştet de valuri, înghiŃind supă sărată, răcit în interior şi legănat ca un colac de apă şi-mbrăŃişez stânca iubirii încinsă ca o etuvă, precum un calorifer în călduri, precum un cuptor de pâine şi mă mistuiesc în arsura ei, mă topesc ca untul în tigaie şi din mine rămân doar particule de suspensie în aer, uitând că sunt, amintindu-mi că eşti, cumplit sperând şi învăŃând să iubeşti, smulgându-mi legătura de ochi piraterească şi arătându-mi hâda frumuseŃe a orbitei albe Ńintind şi sperând să te cuprind deplin…

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CURSUL IERNII METAFORICE Aceasta, iarna, din oaspete nedorit l-a preschimbat în fiară; zăpada cernită pe brazi şi mesteceni o vântură vântul rece, norii fac loc nopŃii , - şi uitând de sine, fiara se armează cu frig şi lipsuri. Drumul ei rătăceşte în scorburile ticsite de vulpi care muşcă, peşteri cu urşi adormiŃi în simŃurile lor ucigaşe, hrube mirosind a râşi, a râs. Fiara nedorită este nedormită. Să piară când se topeşte zăpada. (Devenită vânător, ar fi ucis cu sânge rece în anotimpurile vieŃii vegetale).

POTENłIALUL VIEłII POTENłIALUL VIEłII: E potenŃialul vieŃii un cerc de îndoieli, Izvor de clare nelinişti şi de sentimente, o sursă de megainspiraŃie şi de semnale codate prinse de antena satelit a sufletului, Un post negru în ajun de sărbătoare şi un tsunami ce stârneşte chimismul stihiilor, cinismul stihiilor, o tensiune, o hipertensiune, o supratensiune, un beculeŃ de avertizare, o linie indicatoare continuă, o speranŃă. SIGURANłA: În legătura suprimată pândea turbatul hazard, NesimŃitul care amplifică cu îngrăşământ Vlăstarul întâmplării şi care ar hăitui până la epuizare animalul din impuls. Sihăstria e noua dimensiune a firului Ariadnei. SperanŃa este noul chip al timpului abrupt. De ar avea viaŃa şi panou de siguranŃe, s-ar comprima timpii de alinare în rugă, Dumnezeule ! chiar logaritmic !

MI-E DOR Tu vas bien ma chérie ?, mon âme bien aimée, tu sais que mes désirs et mes espoirs tu dois les accomplir, qu'à notre noce on va jouer, tu vas bien ? ça va ma chérie bien aimée ? Ador sufletul cald şi mirosul pielii tale, cumplit de dor mi-este şi mă cufund în amintire, je te cherche comme un fou indésirable, comme un chien maîtrisé au rage, mais à coté de toi je suis la plus docile être, încărunŃi-vom pe a insulei Fericirii plaje ?, vom adora statui imense de piatră şi magi posedaŃi de spirite?, vom retrăi fericirea noastră comună dintr-o viaŃă anterioară? şi Ńi-o jur că-Ńi voi fi alături până ce nu voi mai fi. 37

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ANCORĂ FĂRĂ VAS AMIGDALITĂ: Umflate ca durerea, sporite ca oceanul, supuse mareelor frivole, bietele excremente de suflet s-au copt şi apasă cu tone de pământ pe pieptul bolnav, pe inima răvăşită. Nici dragostea pentru tine, nici dorul de acasă nu-nchide rana, nu deschide reveria. Nici lacrimile nu le spală ori să poarte în torent o mizerie prea grea. ANCORĂ FĂRĂ VAS: Sufletul meu este o simplă ancoră înnisipată şi fără vas, la îndemâna migrenelor mării, lest purtat hai-hui de furtuni rechine, o disoluŃie de fier într-un mediu coroziv, o risipă disolută de metal decrepit, o groapă de mare adulmecând furtunile ce răscolesc nisipul tânjit de sticlari, o sare de mare ce depăşeşte curiozitatea unui chimist, o alergie la hidroxizi, o alchimie infinită ce mă polizează şi mă distruge puŃin câte puŃin, o ruşine.

CÂNTEC Roşu alb şi roşu gând, pe poartă nu mai pătrund, gândurile mă-nconjoară, inima să nu mă doară, hai, ropot de foc, cerul bun e la mijloc, tot mai sper că voi muri, în curând nu voi mai fi, gânduri, locuri să nu mă doară, conştiinŃa nu e trează, sufletul îmi bandajează, în vârtej eu mă arunc, în vârtej eu mă arunc, căci moartea este egala vieŃii şi creangă de odihnă şi clipă de tihnă, în vârtej eu mă arunc, hai, negru de foc, cenuşă de astă dată, gândurile să mă bată, da ! , viaŃa e un dig.

CÂNTEC STINS Vântul bate-n roata morii, timpul se scurge, timpul se acreşte ca vinul şi ca sângele, aş vrea o icoană de-acasă să o pun lângă inimă, aş vrea o petală ruptă să o alătur florii, o frunză îngălbenită s-o redau crengii, am gustul Mării Negre în gură şi IalomiŃa revărsându-se în ochii mei, udându-mă ca pe un bălegar de Bărăgan ce sunt, ciulin purtat de vânt acolo unde nu prind rădăcini; vântul m-a purtat, vântul m-a purtat… Este un contrast adânc ca fosa Marianelor între ce-am reuşit să fiu şi ce sunt de când m-am reîntors la Dunărea de Jos, nu sunt decât clişeul radiografic al fiinŃei mele, o telegramă trimisă în locul unei scrisori de dragoste, pulbere auriferă de prundiş, 2 replici rupte dintr-o comedie de Caragiale… 38

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

LUP FĂRĂ SUFLET Furtuna vieŃii mele ar expune pădurea copacilor după care se hlizeşte un suflet răşinatic geamăn şi asta după fiecare uscătură !! Cu răsuflarea mea de lup fără suflet, de meteorit siberian, de secătură, aş răsuci în piruete balerinii ăştia cu crengi, aş sufleca din rădăcină boşorogii cu multe inele şi aş binecuvânta vânatul încălzit de frica cu sticliri cenuşii în ochi-mi. Dacă aş putea să expun morŃii mai mult decât norma zilnică a burŃii !! Eutanasie, dans de moarte este numele tău. Preotul fornăie ca un armăsar în călduri, adulmecând turbarea de moarte... sufletul meu este o implozie petrecută.

10 SECUNDE Ploaie deasă, ploaie înceată, inima mi se arată - gândurile-mi se topesc, sufletul îmi plânge aval; te iubesc, te doresc. Crupa şi gâtul cabrate de cal, plânsul e nechezat în extreme, galopez în antiteze defecte; o fiinŃă interioară plânge şi geme, strivit, măcar pe caldarâm să las pete – De n-aş fi Pegas, cel cu aripi, Doamne ?! Să mă fărâm ca umbra de pământ ! Să mă zoresc cu teamă după stele ? Să plâng ca ploaia, să plâng, să plâng ? Am să plâng, da, am să plâng, ca în trista îndoiala, amurgite printre sfinŃi, gânduri, locuri să nu doară, am să plâng, da, am să plâng, un şuvoi de apă rară, o să curgă pe obraji, dintr-o tristă îndoială, ce e sfânt în rugăciune, să-mi petreacă visele, plânsetul să îl răpună, să rămân cu zâmbete şi în minte am să plâng, plânsul interior nici că va răbufni afară, am să plâng, da, am să plâng, cât să strâng o călimară.

DIMINEAłĂ DE PRIMĂVARĂ DIMINEAłĂ DE PRIMĂĂĂVARĂĂĂ: GheaŃa se topeşte, e atâta soare, ŃurŃurii se feresc să se lovească de apă prea tare şi aburii de lumină gonesc în poiană, ca din întâmplare trec furnici peste piciorul meu anchilozat, mă doare încă spatele şi nici n-am de gând să-l mişc pentru că probabil coloana vertebrală e terci undeva la mijloc, nucul frumos stă şi-şi compătimeşte creanga ruptă. SEARA ÎMI CÂNTĂ… De multe ori îmi cântă marea privelişti în căuşul urechii, fără să cred că sunt reverberaŃiile furtunii, fără să simt sunt nori noi şi vii din ritmurile ce pătrund pe poarta serii… 39

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

EXPUS Sclav al simŃurilor şi pornirilor, expus în "somata" - piatra de vânzare şi uns cu ulei pe pielea goală curată, mă dedic Ńie, stăpână, ca un dar predestinat, ofrandă tăinuită şi aspir la tine, dorindu-te, mă tulbură pecetea pe care o aşterni pe buzele mele, mă înfioară şi mă contorsionează sărutul, mă arunc în foc ca să ard tot, să devin cenuşă într-un vas mortuar de lut, mă simt şi sunt umilit seara prin macularea Sufletului meu, dar cred în liniaritatea sentimentelor, sufăr şi plâng interior când sunt flagelat, căci sunt ca o carte deschisă, ca un nud, ca un schelet transparent detaşat pentru studiu la Facultatea de Medicină, ca un coral în derivă, ca o lună acoperită de nori prevestind frigul şi tot ce vreau este să nu mai fiu – Expus.

BĂTRÂNEłE Regăsim clişeele iubirii, întristării, înstrăinării. Şezlongul se mişcă lângă soba încărcată de scântei. Bătrânul : viaŃa bătrânei m-a înecat în fumul unor sentimente verzi. Bătrâna: am iubit un om de zăpadă, cerule ! Priviri severe sau îngrijorate din cauza mea, atâta ştie. Trupurile lor se apropie să se încălzească: Bună seara, bună seara.

DESCÂNTEC Pasăre atinsă de cuvânt te odihneşti pe ramură de cântec, Prea alintată şi în caier de lumină încălzită cu descântec, te rog din suflet să nu te avânŃi spre soare căci topeşte ca ceara culorile frumoase ce îmbracă alcătuirea ta şi roşul şi galbenul încinse în picături spori-vor oceanul care creşte şi albastrul de speranŃă şi cenuşiul ar colora cerul ca viaŃa şi-n fâlfâit de aripi şi-n zbatere de vânt te-ntreci cu şoimii care aspiră să-şi hrănească puii din cuib cu al tău stârv şi să te prindă, planezi peste poieni şi pata ta alunecătoare sunt succesive umbre ce-opresc o clipă mistreŃul de la-nfulecat de ghindă, iar surul vultur e jandarmul ce neînduplecat îŃi pare căci pe regele sălbatic l-ai deranjat şi grohăie cu sunete amarnice şi sumbre, - şi vei plăti cu viaŃa cutezanŃa, dar tu mai iute ca urmăritorii îndreaptă-te spre soare. 40

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PELUZA IUBIRII PELUZA IUBIRII: E răbdarea scoica perlieră Ńintuită-n întuneric, Pântec fertil, pământ roditor înŃesat de râme, chemare deplină către patimi nebănuite, plug care oboseşte de dorinŃă toamna ogorul – şi peluza iubirii ne acceptă întinşi, eu pământ şi tu cer, privind în sus eu îŃi văd ochii fără să simt apăsarea-Ńi, -şi iarba creşte stropită de un hidrant nebun de presiune, ne înconjoară verde străjer, iar când îngălbeneşte la soare înŃeleg că sunt spice de grâu - aur, alerg răvăşind în pământ nisipul de pâine, oriunde aş fi alerg către tine. ATUNCI DOAR: Atunci doar când creanŃele de sinceritate vor fi Integral onorate de banca sufletului, când se va deschide ExpoziŃia de adevăruri şi când lumina se va adăposti în pieptul meu voi şti că ochii albiŃi de orbire mi se vor vindeca ca prin minune, că stâncile şi scoicile şi melcii marini vor elibera pietricele vindecătoare şi că drumul mării va scălda inima-mi.

GRAVITOMETRU Dacă sângele acru şi stricat ar Ńâşni din vene ar muri uitarea, ar muri căutarea, tot singur, ca de obicei, fără zgomot, În vârful degetelor să nu-mi sperii umbra, apoi aş deschide calea cerului să-mi intre-n suflet şi-aş lega venele la cel mai proaspăt izvor. Tot singur ca de obicei, pietre grele aş duce în spatele crucificat, respiră, golgota vieŃii: respiratul, nu uita niciodată să respiri, nici când cazi în gol, cădere - cădere, cădere grea de piatră, nici cerul nu-mi mai străbate inima, căci mă îndepărtez ca o frunză îngălbenită atingând pământul.

ODĂ MEMORIEI În apele memoriei se oglindesc candide şi întâmplări plăcute, ori triste, ori sordide, Candelă întâmplării şi precedent deciziei (e memoria)Cortină nechemată de experienŃă vie, arcaşii bogăŃiei de suflet, şubler al preciziei (sunt întâmplările), (arunc năvodul şi prind "ştiu-că" de fapt), contrastul trăirii de moment şi evidenŃă, acceleraŃie sau frână de motor întâmplării, eu ştiu că râul de fapte anterioare, vor sluji oare, vor sluji oare ?, vor duce la la o cumplită îmbogăŃire, vor atârna ca mărunŃişul în buzunare ? 41

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CIREŞ Cine ştie când cireşul va da rod şi va plezni de greutatea zecilor de coşuri ce vor fi strânse, plecat la pământ ca un câine prea-ascultător, ca o frumoasă balerină albă ? Acolo, iubita mă aşteaptă, între ferigi, lângă izvorul fin, firişor nevăzut de apă ce n-ar abate nici măcar o furnică – Şi care îmi udă speranŃa paşilor. Acolo, iubita îmi netezeşte culcuşul să mă odihnesc, între rădăcinile cireşului, la 2 paşi de el, acolo am să dorm, acolo am să întemeiez un cimitir.

ÎłI DATOREZ Pe sânul tău cel drept şi inima ta mică, am pariat pe viaŃa mea că tu eşti femeia care mă ridică, că-n gândurile tale exist Ca o idee de destin şi-o frică de a nu fi omul descurajării tale, Tu ştii sau afli că sunt o funcŃie neliniară bijectivă şi te iubesc ca vântul întinderea pustie şi grija mea eşti tu şi bine ca să-Ńi fie, Ideograme sunt, abstracte, vorbele şi gândurile mele rupestre, îŃi datorez tensiunea, voltajul, curentul, ampermetrul, îŃi datorez dorinŃa, dobândă Ńi-e sonetul, îŃi dăruiesc credinŃa şi viaŃa mea defectă, pe buzele-Ńi curate aş vrea să fiu atingerea oprită.

PROTECłIA MEDIULUI PROTECłIA MEDIULUI: Pledând în instanŃa primăverii Iertarea delictelor de iarnă care au pribegit atâtea cântece şi veghind dezgheŃul curgerii vieŃii roagă bufniŃele să fie împuşcaŃi acei turbaŃi lupi, în măsură să usuce stejarii aspri şi să ucidă în somn urşii. ORBEłI-E: De veŃi vedea licurici - să spuneŃi să plece de-aici. łinutul întreg din miezul pâinii întinde-se sub arătătorul orbului şi a bunului simŃ pe care-l latră câinii. Vin şi arome şi gusturi de maci din saci, grăbite coapte detalii negre. Îndrăgostit de vară; căldura oarbă se crapă printre pepenoaice. Mâna întinsă rupe o bijecŃie. INSTABILITATE: Ce vise crezi să aibă broaştele strivind cerculeŃele apei ce fug de miezul căderii. În aplecare-şi barza curmă înotul broaştelor nevinovate. 42

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DUMNEZEUL E DE GHEAłĂ... Pe drumul acoperit de polei, sufletul meu cărăuş alunecă ca pe-o peliculă de unt de arahide - şi Dumnezeul de gheaŃă stârneşte furtuni de zăpadă şi drumul îngheŃat ne încercuieşte cu munŃi albi, în cercul de gheaŃă ne învârtim ca în manej, lupii turbaŃi postesc încălzindu-şi vocile în frig, Ńăranii tremură lângă lumânări la 1,5 km depărtare, zăpada loveşte în ochi, în frunte, în parbrize, răsuflarea Lui este de gheaŃă şi frig, dar rămâne în continuare contactul auto care dă viaŃă materiei şi suflet nefiinŃei şi împarte şi cerne viaŃa – şi pentru mine El ... este apă sub 0 °C.

AVARUL AVARUL: Într-o încercare de lumină, cu o fugă scurtă şi senină, Licuricii fără nici o vină viaŃa ar dori să i-o aline pustnicului dintre coline, amintit adeseori de bine, ca o dimineaŃă lungă, s-o trăiască-n strungă, pipăind avid în pungă, viaŃa ispitindu-l, ochii ocolindu-l, diavolul zorindu-l, spre a chefui, spre a veseli, spre a cheltui. Aievea să se fi întâmplat avarului sanctificat, ce pe veci şi-a-ngropat podoabele strălucitoarei tinereŃi ? CINE ?(:) Grabnic să revii pe poarta triumfului, paşii să rămână vii în lutul conştiinŃelor noastre dornice de adulare, prosternare sau ură, doar dacă nu umpli falia ce te desparte de noi vei da greş.

RAZĂ DE LUNĂ RAZĂ DE LUNĂ: Alunec pe o rază de lună albă şi dorul se aprinde ca iasca, din depărtare m-apropii de tine ca o reflexie, în adâncimea lacului mă răsfrâng şi între algele negre mă răsfir ca părul amăgit de vânt, în casa ta ajung prin geamul deschis şi-Ńi mângâi cu salba de lumină albă chipul frumos adormit, pe ploaie sunt picătură de argint, pe lună sunt reflexie intensă. RÂU DE LUMINĂ: Călăuzitoare lumină alunecând în plane convexe Se răsfiră pletele tale în şuviŃe de aur şi ligheane de lacrimi storci din ochii mei şi dorinŃă se cheamă privirea mea rodnică, eşti un râu de lumină revărsat şi un grind de iubire nesperat, un arhipelag de vise idealizate şi o căldură intrinsecă a lucrurilor în devenire, o speranŃă mitică şi o chibzuinŃă matură, o resursă de adevăr şi de ştiinŃă, Iubirea mea, Dragostea mea. 43

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PERIPLU Înfiorat de siguranŃa ceŃii joase, de strălucirea răsăritului adânc de soare, zbuciumul şi căutările se uită. Îndreaptă căutările către un sens exact şi celebrează zgomotos atunci când se-mplineşte în reuşite (…). Ce sfârşit poate avea viaŃa unui răscolitor al comorilor adâncului ?! Ce valoare să aibă descoperirea unei epave îmbuibate de aur ? Câtă justeŃe se află în actul developării unor frumuseŃi submarine Anterior netulburate, pângărite de aviditatea estuarului, De cunoaşterea ochiului omenesc.

SAT Malurile adumbresc casele negre de pe firul apei. Din curŃi se-ndepărtează leneş vaci spre întinderile cu greieri, muşuroaie de cârtiŃe şi furnici şi iarbă grasă. Când gospodinele bat rufele între pietrele râului cântă nuanŃat. Vara, atâta căldură arde grâul că se nasc temeri de mai rău. Încă n-au venit ani de secetă în valea satului, care ar ceda ulterior truisme şi sete. Culori pentru câmp, pâine şi vin într-un sac de iută încap, satul târziu îşi deşteaptă noaptea Ńăranii să-i trimeată la sapă. Zeci de braŃe muncite se distanŃează de sat.

TE SCALD De este clipa o reclamă beată, o fantomă, tu eşti a dragostei nălucă şi vie prezenŃă duminicală, te scald în sărutări şi arunci năvodul sufocant al picioarelor înlănŃuite, eşti stare de amorŃire, eşti visuri de beŃie, controlor de trafic aerian şi metrolog al iubirii pe care Ńi-o port şi care, oricât n-aş drămui-o, tot va ajunge şi pentru vieŃi ulterioare, contrast de rigurozitate şi de tandreŃe, izvor de farmec şi de chemare care se-ntinde ca o răsuflare, siguranŃă şi fermitate, cadou de nestemate, dorinŃă de iubire eu sunt şi vreau izvorul firii tale să-l cercetez îndeajuns şi-Ńi explorez tărâmul şi-Ńi scald întregul suflet în lumină, nu te speria chiar dacă aş fi un dragon cu pântec de foc, reptilă încălzită îndelete la soarele inimii tale, aligator nesătul, tu scaldă-te, iubită fiinŃă, în lacul dragostei şi colorează-l în culorile curcubeului însângerat. 44

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

FOC Flăcări aprinse-n pădurea vestală alungă sălbăticiuni, păsări îşi iau zborul şi echipele de intervenŃie au liber până luni, cerul se-nroşeşte de grijă, dar nu poate să plângă, râul curge lent şi apele-n amonte nu e-n stare să le strângă, arde pământul şi cenuşeşte şi-ntunecă văzduhul cu nori, Copşa Mică-i aproape, univers îndoliat de zori, Noaptea este zi luminată în sângele focului, ziua e noapte, din pădure au pierit amintirile tăcute ale vânatelor şoapte, căpriori, iepuri, vulpi mici, veveriŃe vor supravieŃui între gunoaie, oameni hămesiŃi le vor hăitui şi le vor obosi de foame, de vânt, de ploaie, animalele globetrotter nu vor atinge un nou areal, operaŃiunea de salvare e-n van, totu-i formal, totu-i formal.

ADÂNCĂ CĂUTARE, DULCE LEGĂNARE Năvodul aruncat l-om strânge altădat, de-ndată ce dorinŃa va nepofti fiinŃa şi-om adormi în barcă legănaŃi şi-atunci din noi va curge timpul, va creşte suferinŃa şi ne vom scufunda în diafragma mării, căutători neostoiŃi de-adâncuri, în oceanul de sunete şi spectru absorbant de lumină, heleşteu de vieŃi cu solzi călăuzite de valuri, contrast de îndoieli date de călăuza căluŃ de mare şi himenul adânc al fosei, al Ńinutului scoicilor perliere va arde ca un cerc de foc plămânii şi ne vom sufoca căutând speranŃa mucilaginoasă ca o meduză, perlă rotundă de pus în şirag, abia scoasă din carnea scoicii, adulmecând eventual corăbii burduşite de aur scufundate de furtuni, iar când ies la suprafaŃă mă simt de parcă aş fi băut alcool sanitar şi la tine mă reîntorc, în barca ta, căci până la urmă te caut pe tine, speranŃa mea, aşa cum o reptilă caută căldura soarelui, aşa cum plămânii tânjesc după oxigen, aşa tânjesc după marea ta iubire, pe malul mării, în dulce legănare.

SUNT IZVOR Râuri de lumină ard, gândul meu la tine este, Draga mea iubire, sunt o flacără arzând – Tu eşti de hârtie, te iubesc, oh, floarea mea, Eu fiind doar pământul din grădina de iubire, Dorul meu, draga mea iubire. Eşti nocturna vieŃii mele-ntunecate, Lumină strălucitor – nestemată, Eu - doar licurici fără sclipire. Eşti un vis, o lacrimă, o floare, sunt izvor ce te atinge cu iubire şi candoare, te iubesc intens şi adânc de tot, doar tu pentru mine ai strălucire. 45

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PRIN PĂRUL TĂU PRIN PĂRUL TĂU: Eşti un înger ce străbate întinderile de mare, Eşti un curcubeu ce încinge cerul aprins, prin părul tău vântul atins de turbare străbate distanŃe milenare, am o chemare-autoadresată Către tine, te caut din 7 vieŃi anterioare, eşti cauterul ce arde rana, zi şi noapte, trezeşte-mă, sunt cineva perfectibil, îŃi vreau prietenia pe viaŃă şi-n tine mă scufund şi pătrund ca soarele în marea agitată, te-ntreb: este prietenia oare un sentiment sau o certitudine ?, un fior care să ne străbată pe amândoi fără ca să-mi dai iluzii?? DUREREA NOPłII O VEI STINGE: În dimensiunea vieŃii, - o ramură de spini, dulce iubită, tu ai putere să alini, din recidiva trecutului să mă întorci atent, să mă grăbeşti cu sufletul şi inima-n prezent, Din trupul tău de pasăre în zbor, culeg alene un penaj multicolor, O dorinŃă nestemată de mine se atinge, durerea nopŃii tu o vei stinge sigur, o vei stinge.

CREDINłA MEA CREDINłA MEA: E clipa o cavernă şi-un crucifix de teamă, O căutare adâncă de sprijin şi speranŃe, sufletul meu e-al tău , de bună seamă, alini durerea şi stingi focul şi-l reaprinzi, Mă înroşeşti-n arsură pe flacăra dorinŃei albe, eu doar depind de tine, fără ca tu de mine să depinzi şi nu ştii că atârn de firul soartei dalbe: Culorile de toamnă le voi îmbrăca, e soarta, când tu vei alunga frunza galbenă a vieŃii mele şi chiar de nu o vei face, eu voi deschide poarta, Eu voi deschide poarta, mă vei ierta atunci, mă vei uita, căci trebuie de chemarea ciudată a sentimentelor s-asculŃi, e soarta…, Cadână mi-este moartea, oŃelul mi-e chemarea, Războiul vieŃii îl voi sfârşi când tunurile bubuie. GÂNDUL – CIUDATĂ CANGRENĂ: Ciudată cangrenă şi pedeapsă meritoriu exemplară e gândul, căruŃă de anotimpuri neîndestulate, Cicoare, e gândul asprime şi mentenanŃă a suferinŃei, e amintirea o conectare gratuită la modemul durerii, gândul este facere de bine, Este mila conexiunea cu sărăcia sufletului ?, este răutatea izvor de tărie ?, generozitatea - rahat cu apă rece, gândul albastru e o durere Şi dache vrei s-alegi… 46

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CONTRAST ÎNGĂDUIT Concret şi într-o clipă, te muşc de o aripă şi răsărit din mare îŃi aduc alinare, contrast îngăduit de fapte negrăite aduc cu mine doldora şi chiar neregăsite, stejarul dragostei mele umbreşte legătura, Ambiguul vieŃii mele întârzie făptura să-Ńi fie de mine mai aproape, Eu răsărit din ape, tu, ivită între brazi, concret şi într-o clipă, în braŃe o să-mi cazi ? Concret şi dintr-o dată, îŃi dăruiesc făptura-mi toată !! şi jurământ de fidelitate, łi-o jur, voi face, voi face, în pace. REÎNCARNARE: Eşti luna mea cea mică care-mi indică drumul, Eşti steaua care spune că mâine e senin şi viaŃa e flămândă şi fără de lumină şi moartea e o cruce de sfârşit de chin, mă las în voia sorŃii, ce-o vrea Domnul ! Eşti luna mea cea mică şi eu tânjesc la tine, când latru fără grijă în nopŃile senine.

MAREA MEA 1.În strălucirea mării mi-apari ca o sirenă, Tu, nestemată, perlă, solz strălucitor şi te iubesc cum peştele iubeşte oxigenul şi alga, nomadă totuşi, dar fixată de carenă iubeşte marea şi corabia ce dă pământului ocol. Dorul îmi alini şi mi-ostoieşti chinul, oriunde-aş fi nu-s altceva decât conturul peşte al României , iar tu eşti Marea mea Neagră, eşti jurat şi apărător la procesul conştiinŃei mele de şofer, Fără de tine sufletul meu nu se odihneşte, Fără de tine mă sfârşesc de pelagră. 2. Alerg către tine ca o gazelă ce simte freamătul apei şi gândul la păşunea cea grasă a oazei mă face să tremur, alerg către tine şi sunt sângeros prădător care va muşca însetat din crupa ta neapărată, Privesc către tine şi sunt câinele blând care-şi cere iertare, ascult de tine şi-Ńi admir bălaiul şuviŃelor de pe Tâmplele tale, Mă rog lângă zeitatea mea şi pentru ea, Mi-e dor de tine, stăpâna mea.

PÂNTEC DE LUMINĂ se naşte un nou început, se declanşează un nou timp, se naşte o nouă lumină, viaŃa mereu va fi plină ! atomul nu mai este opus atomului, bioticul antibioticului, lumina neluminii, credinŃa necredinŃei 47

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DUBLATĂ MI-E DORINłA E mai adâncă noaptea acum c-o semilună, dublată mi-e dorinŃa de a fi cărarea-Ńi bună şi ard ca focul mistuind al brazilor vârfuri, în tine am speranŃă că-mi dăruieşti lumină, o viaŃă mai aproape de izvor, mai plină, în tine am căldură şi jar ce arde încă, în tine eu simt focul ce se va naşte şi care va umple 2 vieŃi avide de-alinare, încrede-te în mine, corset sunt dar şi atingere de înger, lac dulce în care ca nufărul te scalzi, sirena mea, iar tu eşti marea mea Roşie şi eu scoica ta perlieră ce moare dup-o clipă şi renaşte apoi ca fluturii de molii în noaptea de noroi, eu sunt o cârjă oarbă şi-un câine ce nu muşcă, iubită doamnă, prinŃesă minunată, mă însoŃeşte dar pe-un drum cu vise noi.

RESUSCITAT RESUSCITAT: Resuscitat de tine, atins de mâna ta, sunt pana ce încântă prin vers, descărunŃită stea, dispar din nepăsarea ce-adânc loveşte clipa şi starea, mă refugiez grăbit la pieptul tău s-adorm, lipsit de griji, de vise şi coşmar, Mă oblojeşti ca pe un pui rebel căzut din cuib în somn şi chiar de mi-aş dori mai alb în faŃa ta şi-a Sa s-apar, primeşte-mă-n cămin, deşi sunt pui de cioară tăvălit prin var, Mă-nchin, frumoasă stăpână, Ńie ! şi lui ISUS, al nostru Domn şi-atât să ştii - că te iubesc nemăsurat, stropul meu de mare, doar de la tine cer şi-aştept sublimă alinare. DE TINE MĂ APROPII: Din raza de lumină pe care o ascunzi, Eu îmi absorb căldura şi valul eu mi-l sparg, Căuşul palmei îmi readuce mareea sufletului tău, De tine mă apropii, degetele-mi te ating, Flacăra sufletului nu pot s-o sting, Te chem, Te strig, ori Te sun, Din vinul dragostei tale nedistilat în sticle trag, Eşti mare de beŃie, capul în apele-Ńi mi-l afunzi, Imaginează-Ńi că viaŃa e liniară, că dobânzile cresc, Cheltuielile scad, inflaŃia e nulă, inelul pe deget Ńi-l voi pune, Vei fi alături de mine să parcurgem această viaŃă dură ?

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

AM AłIPIT 1. Am aŃipit la teoria că viaŃa prelungită de rele întâmplări nu merită trăită din plin şi cu obidă- am aŃipit când ştiu că eu nu am nimic şi tot ce construiesc e piatră la rinichi, am adormit plângând la gândul că speranŃa e Gabonul negru, trăiesc neîmplinirile cu dragă inimă, cu nesfârşită speranŃă, cu dragă inimă, cu nesfârşită speranŃă, cu dragă inimă, cu nesfârşită speranŃă… 2. În plin marcaj de semne cuneiforme de circulaŃie, am încetinit la ralanti speranŃa şi am păşit devastator peste civilizaŃia Cucuteni, eu, neanderthalianul, alerg ca un ghepard grăbit să mă adap din apa de Văleni, eu, ascensor rapid de gânduri, ating degradarea la nivelul 1 şi descompunerea la mezanin, eu articulaŃie deschisă, mă îndoi de nevoi.

GEAMĂNĂ DORINłĂ Geamănă dorinŃă, fără chibzuinŃă, apret de contact, simplă evadare către clipa mare, simplă introspecŃie fără de corecŃie, am atins cu ochii şi cu gândul curbele de vis ce mi s-au promis; ele au scăldat lumina şi efluviile parfumate risipindu-le în juru-mi şi m-au ameŃit şi m-au adormit, tăinuieşte-mi visul în care am zâmbit şi mi-ai apărut ca un cer deschis şi senin şi mi-ai spus ca să mai revin, tăinuieşte-mi cât sunt de fericit şi că nimic nu mai este nici de trăit şi nici de pătimit, tăinuieşte-mi că vom trăi împreună în eternitate ....

GRADIENT DE FERICIRE, SUBLIMĂ PREA IUBIRE Destinul e o clipă de cruntă nerisipă ? de lină adiere de vânturi efemere hrănite de triluri de privighetori iŃite dintre zori ? Te cred, Stăpână dulce capabilă să-mi inunzi sufletul cu o dragoste afrodisiacă şi să-mi stârneşti sublim delir de cuvinteversuri şi cântece ofrandă de prea-iubire. Iubeşte-mă fără să-mi dai de ştire, hrăneşte-mă cu seminŃe decojite de floarea-soarelui şi de dovleac, în colivie să mă Ńii şi am să-Ńi cânt cuminte cânturi de iubire şi de drăgostire ! Să fiu al tău aş vrea, hemoglobină cărăuşă de oxigen pur de iubire, să fiu înrobit de inima ta, să-Ńi aştern crengi de măslin spre prea-odihnă şi sufletul să-mi curgă de prea plin... Oh, ce sublim, chiar ce sublim... aş vrea să-Ńi stau alături doar în a lenii nesimŃire, în atemporalitate şi să nu mă satur să te scald în ochii-mi... 49

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ANTICAR DE DORINłĂ Anticar de dorinŃă şi de ispită, cu cine m-ai compara ? Cu o molie de hârtie strivită între filele cărŃii ? Cu o răspântie de întrebări şi de frământate incunabile .... cu foşnetul descris al ierbii... cu ramura de cătină, cu năutul măcinat ce amăgeşte zaŃul din cafea ? cu neelinişteaaa ierbii în faŃa coasei ? cu o tastatură deconectată ?... rosteşte-mi te rog adevărul...şopteşte-mi dorinŃa ca un placebo al realei dorinŃe / ispite, stârneşte-mă în amurg, stinge-mă în zori, din discul de lumină al lunii să servim fructul feliat al dragostei , în pletele de raze albe să ne-mpiedicăm şi să iubim şi să sperăm şi să iubim şi să sperăm, ipotechează-mă, rogu-te la nori, pătrunsă de dorinŃă, şi stoarce-mi lacrimi şuvoi când joci cu mine joc de umilinŃă, striveşte-mă de-altarul vieŃii ca pe-un nemernic inocent, te-aştept şi te iubesc, te-aştept şi te doresc, ca un magnet spre tine prea neîncetat eu mă sucesc...soarele meu... şopteşte-mi dulce că dintre toate florile-soarelui doar eu mă scald în strălucirea ta....

RAMURI DE DESTIN Ramuri de destin, gânduri aspre spin, se-ntreŃes ades cu subînŃeles, cânepă durere, carne efemeră, adâncită-n mine, sublimată-n tine, mă gândesc cu rouă de lumină spre tine fără vină, mă gândesc ades, cu subînŃeles, ramuri de destin, gânduri ca de spin, ce este durerea, clipa efemeră, mă desprind de trupul slab însufleŃit şi cu spiritul prea te cuprind, gândurile toate în tine-s aruncate şi lumina mare dintr-odat apare, eu sunt spirit călător (despărŃit de trup şi suflet de păcat), către tine spirit eu am alergat, ramuri de destin, gânduri aspre spin, mă gândesc cu rouă de lumină spre tine fără vină...

VÂNT FLUID, ATINS DE GÂNDURI... Vânt fluid din interstiŃii, ignorant de superstiŃii, cerebral, fără de teamă, întristat şi grozăvit. Ce e clipa fără tine ? Ai adus din miezul mării sâmburi din furtunile lui Sindbad... mie tot să-mi povesteşti ! 50

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ZILELE ÎMI MAI AJUNG SĂ AJUNG LA ÎNVOIALĂ ? Autarhică dorinŃă, născută din întâmplare, doar o clipă de uitare şi de moartă-ncăierare, viaŃă dulce de amurg şi sumă de îndoială, zilele îmi mai ajung să ajung la învoială ? Am promis celor ce cred că voi duce-n dar cu mine o mulŃime de dorinŃi şi de mângâieri să aline pe acei ce rătăcesc mai ales între suspine, în prăpăstii, în crevase, între văi şi în ravine. Dulce amurg cu soare - sânge ce se stinge lin şi-nroşeşte-n flăcări toată pădurea de pin, Luminează cărăruia care duce sus la cer, există viaŃă de după moarte, eu doar sper... eu doar sper... din acryl să-mi facă aripi şi în creştet să port o mică fărâmă din cer; râurile din suspine să le scurgem prin nisip să acrim cu lacrimi orizontul de eter... eu mai sper, eu chiar mai sper...

CONTEST Eu contest Beauty Contest, căci geana de lumină este mai adâncă şi mai plină, doar ramura de spini (mimoză) e ne-ntrecută-n umbrele bonzai şi sulfuroasa peşteră Movila este minunea de dincolo de rai.... Contest The Beauty Contest căci viaŃa este în totalitatea ei frumoasă, iubesc păienjenii şi păpădiile, brazii şi vrăbiile, lumina din sticlirile vulpilor, luciul apei, Ńiganii nomazi, viperele, urăsc din suflet şi cu patimă tăietorii de lemne, vânătorii, grădinile englezeşti şi franŃuzeşti, artizanii de capcane, câinii de vânătoare, insecticidele, îngrăşămintele, manipulările genetice, cercetătorii NASA, fibra optică şi internetul, sterilul radioactiv de mină....

EPITAF DE CREDINłĂ łi-am atins buzele şi am sperat să am o clipă de-mbătare Dar nu mai pot să mă îmbăt de parcă înnecat aş fi în mare, De tine vreau să mă îmbăt şi sângele să-l combinăm, CreanŃe zilelor de mâine şi datorii noi să lăsăm. Îmi adâncesc chipul în tine şi în voinŃa ta mă pierd... corabie atrasă de-al soarelui disc revin şi urc spre tine şi...cobor ca valurile mării când prea zbuciumatele adorm, ca spuma dintre stânci când volburează viaŃa, în tine eu mă sparg şi veşnic umezesc sidefiul tău de stâncă, spre tine şi mă retrag şi iar revin şi iar mă sparg, ştiu că sunt val efemer, dar, rogu-te, iubeşte-mă etern şi mai târziu în cer.... 51

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

PĂMÂNT PÂRJOLIT De sute de ani ne-am autopârjolit pământul din disperarea de a nu fi cucerit de alŃii; am otrăvit fântânile până la apa din adâncuri care se scurge ca un lac al bunăstării spre Dunărea nesăŃioasă; ne-am păruit pentru opinii divergente, ne-am scuipat, ne-am încruntat, ne-am abŃinut, ajunşi acasă ne-am călcat femeile - ignorante - în picioare pentru că au îndrăznit să ne înfrunte privirea; de sute de ani, ajunşi pe alte meleaguri ne-am ferit unii de alŃii de parcă miroseam a tămâie, de sute de ani am batjocorit pe unii pe care i-am numit robi sau iobagi, crezând că e frumos să vorbeşti cu accent grecesc, turcesc, franŃuzesc sau rusesc şi să ne pocim chipurile copiilor cu nume străine, de sute de ani i-am urât în realitate pe străini imaginându-ne că-i otrăvim cu pâine şi sare, de sute de ani ne spionăm şi ne furăm prin gardurile dinadins firave, de sute de ani rânjim a batjocură povestind despre grindina care vandalizează Ńarina altora, fie şi rude, de sute de ani ne închipuim deştepŃi şi descurcăreŃi, clone ale lui Păcală şi Tândală, de sute de ani ne alegem în batjocură conducătorii! spre a fi noi înşine batjocoriŃi...

JOC ANDALUZ De ce am coborât pe Pământ să mă încânt... să mă descânt şi sufletu-Ńi să îl găsesc, de zeci de mii de ani eu te doresc, te-am urmărit prin reîncarnări şi pelegrinări şi te-am urmat ca suflet prea îngemănat... mi-e dor şi cu lumină caldă mereu m-ai întremat... dar acum, vreau din mâna-Ńi să gust pământ atât cât mai este şi-atât cât mai sunt... noi doi nu-i aparŃinem, suntem energii nomade de univers scăldate... dar atunci când material ne-am îmbrăcat în organic şi te-am simŃit aşa cum niciodată nu te-am simŃit sau te-am visat ca spirit praf... în această efemeridă organică a dragostei regresive, m-am respiritualizat alături de tine într-un simplu joc andaluz gitan, în castaniete, în simpla dualitate corpuscul - undă, într-o vibraŃie perpetuă care este dragostea mea gitan andaluză pentru tine....

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

DOCTRINA INOROGULUI mi-e-un dor extra de tine, terestro, că mi-ai însămânŃat un corn de neputinŃă în frunte... mare cât himalaya, de ce-mi rosteşti că eu sunt : ne-pal-(nu cr-)ez... c-aş fi gitan... tu nu ştiai că sunt suflet de pasăre gitanină ? roză de crâng şi dinŃi de canină ? de care lumea acuma e plină ? daaaaa, sssunnnt egggooooissstttttt căci te iubesc numai pe (m)tine doar în interiorul sufletului meu şi mă imaginez acostând piratereşte pe marginile curburilor tale să-Ńi ud cu lacrimile mării dulci frumuseŃea colinară a cărnii; da, sunt egoist, mă acopăr de doctrina inorogului ca să nu te eliberez nici în visuri, să mă scalzi gri cerebral în obsesii de dor ! eu mă înşel cu tine, iar tu sunt eu, şi eu sunt tu, reverberaŃi în suflet din geneză - trimişi în iad de lipsă de asceză ! şi refuzaŃi de draci din lipsă de proteză de dragoste malteză...

CANTIC ANDALUZ Doream să te revăd dintre lacrimile mele împreunate de rugă în palme, doresc să mi te-amintesc cum mâna mea îŃi atingea Ńărmul cald al iubirii, doresc să mă apropii de tine week-end de week-end, clipă de clipă, mileniu de mileniu, rocă incandescentă de rocă incandescentă, Tu, mamă a magmelor, Tu, căldură a căldurii, Tu, viaŃă a vieŃii mele !

SURÂS DE PRIMĂVARĂ MĂ CHEAMĂ... Surâsul tău de primăvară mă cheamă spre tine să m-aŃin, aştept cu frunzele tremurânde şi transpirate de rouă să-mi dai sărut de trandafir japonez... Eu te creez, tu mă sculptezi şi mă eliberezi direct din al tău adânc, cum marea binecuvântează credincioasa cruce de Malta.... dar tu prea bine ştii că nu pot depăşi stadiul de viaŃă clorofilă şi vegetalizat în gânduri mă-ntind pe un câmp întreg şi zeci de mii de ochi uleioşi te urmează în tranzitul tău ireal... acceptă-mă măcar să ung mecanismul trecerii tale şi să renasc an de an sub lacrima razei tale preasolare... sunt gândurile mele seminŃii căzute-n pământ de ruşine că lumina Ńi-o prihănesc cu speranŃe deşarte de a te atinge... 53

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

IMACULATO, PRIMEŞTE-MĂ... Primeşte-mă, imaculato, la pieptu-Ńi de odihnă, eşti ancora ce amarează gândurile-mi de furtună şi care prea statorniceşte intenŃiile-mi aflate adesea în derivă... Eu sunt şoaptă, tu eşti atât de răspicată, atât de şlefuită, atât de nestemată ! din rază de soare curcubatie tăiată şi pururi nepătată - şi pururi nepătată... eu sunt aromă din parfumul tău şi-n crâng de lumină sunt floare de soare scăpărătoare... căci te urmez cu gândul neîncetat şi-n rugăciuni prea aplecat...Te rog din suflet, te rog din suflet, integrează-mă de îndată în strălucirea-Ńi, eu nu vreau să fiu altă fiinŃă, vreau să fii Tu şi tu să fii Eu şi amândoi să fim fărâme de Dumnezeu şi de dragoste totală, de vibraŃie profundă... Şi Ńie-Ńi este aşa de clar că te iubesc profund dinainte de naşterea Universului ? şi mă iubeşti – răspuns de perpetuare al vântului celest ce-mi părăseşte pieptul şi intră-n altă poartă materială, dar dornic de veşnica căldură-Ńi de odinioară şi te găseşte oriunde eşti – în Pietre, în Furnici, ori poate chiar în Licurici ?

ÎłI ÎNCHIN… Contrast de rânduieli, cerinŃă de iubire, timp de cenuşă scursă de râul întâmplării, e viaŃa anatemă, o floare de-amăgire, e viaŃa şi dorinŃă, dezamăgire şi-mplinire, Doar Tu eşti curcubeu şi soare de dorinŃă, abrupt şi adâncime scăldată de lumină, în cercu-Ńi de inimi iubitoare apar ca o nălucă, dar grija Ńi-o port chiar de-aş fi pe ducă, même si je vais franchir le seuil abîme et profond je resterai toujours à côtè de toi et je vais t'apporter la tranquilité sublime et une seconde de bonheur, femme pure, ma femme, mon coeur, iubirea este un crâng şi-un dor al apropierii, din depărtări eu plâng, alături de tine toute le temps aş vrea să fiu, ca tine vertical, aş vrea să stau, să pot spera, m-aplec spre sufletul tău, mă-nchin la inima ta, sunt idolatru şi tu eşti zeitatea mea, je te désire, vraiment, je te veux pour moi dans cette vie, jusqu'à la fin, mon âme, mon rêve, doresc superbă constelaŃie să te-mplinesc şi nici o clipă să nu crezi că te-amăgesc, doar tu eşti soarele meu şi eu sunt floarea ta, oriunde ai fi cu chipul pe tine te-aş căuta, sunt idolatru şi tu eşti zeitatea mea, scânteia întâmplării mi-a dat inima ta, căci ştiu că să te merit nicicând nu aş putea, ci doar să-Ńi dăruiesc inima, viaŃa mea, je te désire, je te veux pour moi dans cette vie et toutes les autres vies. 54

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

COLO, COLO-CVIAL Dincolo, -colo, colo, colo-cvial, alături, lături, -turi, cai şi nebuni – şah mat, aici, ici, ilici-, ilicit, zi explicit, tu, toarte,muuuuu, moarte, strană, rană, ană, meştere manole, -oleeee!, revoluŃie, evoluŃie, Ńie, constituŃie, atribuŃie, vi-l mai amintiŃi pe Vali Sterian ?, contribuŃie, disoluŃie, abstinenŃă, obedienŃă, roşu – verde, verde – roşu, comunism, neocomunism,naŃionalism, antagonism, subiectivism, roşu de vin, magenta, vin (eeee) roşu, să te trezeşti dimineaŃa şi să vezi totul alb… dar să te trezeşti dimineaŃa şi să vezi totul roşu !

PE RADARUL SPERANłEI TE-AM REGĂSIT... Te-am căutat, te-am căutat - am obosit de cât te-am căutat, atâta timp din scurta-mi astă viaŃă parcă nu am trăit, parcă n-am respirat ! Dar în sfârşit, în miez de toamnă pe radarul speranŃei te-am regăsit şi dintr-odată mi-am reamintit cât de adânc şi împlinit am fost în alte clipe de trăire şi dintr-odată în inima mea s-a aşternut deplină pace şi prea adâncă fericire ! Tu-mi resădeşti speranŃa de iubire în orice fărâmă de clipire şi chiar de aş fi pirită tot la tine am să mă grăbesc să mă odihnesc... Ce magnetism de tine mă atrage de mii de ani încoace !? Ce densă mă cuprinzi angelic şi suav, tu – cântec de soare din harfă precerească, teascult orbit de tine şi mă scufund în ochii-Ńi adânci ca marea, proaspeŃi ca primăvara – şi nici că bănuieşti cât mă regenerezi de fiecare dată când te regăsesc, sublimă Nestemată ! La tine-mi odihnesc şi-amanetez iubirea toată ! Şi niciodată să nu mi-o dezlegi, să nu mi-o redai deplin, ci doar puŃin, ci doar câte puŃin, ZeiŃă fermecată...

GHINDA DE ARGINT Din frunzele mele izvorăsc ghinde de-argint din care se hrănesc mistreŃii cu colŃi de aur, ghinde atothrănitoare, mistreŃi înzestraŃi cu simŃuri porceşti îmi dau târcoale. ImaginaŃi-vă că nu sunt atât de vegetal precum cred muntenii cu securi care mă-nconjoară şi că din trunchi ramurile care se bifurcă la nesfârşit vor da mii de lăstari şi miile de lăstari se vor înmulŃi logaritmic, din trunchiul meu prăbuşit şi putrezit va creşte infinitul şi se va naşte un popor (ne)vegetal. 55

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

TGV / TGV (FOLCLOR FRÂNC) Aprehensiunile mele / Mes appréhensions se-apleacă spre tine, / s’inclinent vers toi, de mijloc te cuprind / de taille je t’embrasse fără să te doară, / sans serrement, te-ascult cu atenŃie sporită / je t’écoute attentivement şi Te respect, Te-ascult / et je Te respecte, je T’écoute en totalité întru-totul / şi vreau îndrumare, / et je veux un conseil, în gânduri pătrunzi / tu perces dans mes pensées şi mă stăpâneşti, pornirile / et tu me maîtrises, mes poussées din mine adânc te cheamă, / t’appellent profondément, ca o regină mă domini, / comme une reine tu me domines, ca pe o albină mă stăpâneşti, / comme une abeille tu me maîtrises, asemeni unei rame sunt / tel un cadre je suis pentru al tău chip, un spectru / pour ton visage, un spectre pentru soarele părului tău, / le soleil de tes cheveux, un tren personal cu o / un train de banlieue avec locomotivă TGV şi / une locomotive TGV et întâlnirile cu tine le storc / les rencontres avec toi je le tords în călimară, versurile din mine / dans un encrier, mes vers dau pe dinafară, / débordent, iubirea din mine / l‘ amour qui se trouve en moi nu este oarbă, chiar şi / n’a pas ébloui, deochiat tu îmi redai / męme soumis à un mauvais oeil tu me redonnes liniştea, buzele mele inima / la tranquillité, mes lèvres o să Ńi-o soarbă, stai cu / vont suer de ton coeur, reste avec mine-o clipă şi viaŃa / moi un seul instant et je pentru tine mi-o voi da, / t’offrirai ma vie, veşnic al tău voi fi, / toujours je serai à toi, tot te tine te voi căuta. / sans cesse je te chercherai.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

ADÂNCIME / PROFONDEUR În tine este o chemare, / C'est un appel en toi, o baladă de soare, / une chanson de soleil, drum de neatins de gânduri, / voie intouchable des pensées, o-ngrădire de corali – / clôture des corails, şi-o ispită –banc de peşti, / et une tentation - pleine de poissons, dorinŃă cochiliferă, / désir coquilliphère, o iubire efemeră, / amour éphémère, scurtă ca o viaŃă doar, / court comme une vie, dăruind icra dorinŃei îŃi aloc / je te cède le caviar de mon désir, inima mea, zălogeşte-o, / je t’ alloue mon coeur, mets-le en gage, chinuieşte-o, leagă-i lanŃuri / torture-le, lie-le avec des chaînes de iubire, / d’ amour, aminteşte-Ńi că exist / souviens- toi que j’ existe doar pentru tine, / seulement pour toi, iar tărâmul prieteniei să-l / dans ce pays d’ amitié deschidem împreună. / que nous découvrons ensemble, În tine este o chemare, / C’ est un appel en toi, o baladă de soare. / une chanson de soleil.

ALERGIE / ALLERGIE Alergător de anduranŃă, / Coureur d' endurance, alerg, tu alergi, alergie, / je cours, tu cours, allergie, concurenŃă, sinergie,/ concurrence – synergie, aderenŃă, opoziŃie, / adhérence, opposition, biopsie, străbat grădina / biopsie, je parcours le jardin Luxemburgului, cu alei / du Luxembourg, avec des allées domoale de pietriş mic / douces en petits cailloux, şi-n jurul meu aleargă, / et autour de moi elle court, maşinile roiesc, / les voitures voltigent, autobuzele gâfâie, / les autobus halètent, avioane brăzdează cerul / les avions marquent le ciel cu luminiŃe, / de leurs petits étincelles, aderenŃă, concurenŃă, sinergie, / adhérence - concurrence - synergie, alergie, opoziŃie, biopsie. / allergie - opposition - biopsie. 57

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

HEROINA MEA, GRAłIE łIE/ MON HÉROINE, GRACE À TOI În spaŃiul meu Schengen, / Dans l’ espace Schengen, într-o Ńară fără / dans un pays resentimente- / sans ressentiments – eşti rezident unic şi deplin/C’ est toi la seule résidente accomplie al curburii CarpaŃilor / de la courbure des Carpathes sufletului meu, / de mon âme, sunt atins de suflarea / je suis atteint par ton souffle ta profundă, te visez / profond, je te rêve cum îmi pătrunzi inima / comme tu berces mon coeur de căldură, mi-e dor şi / de chaleur, je te désire et vreau să mă stăpâneşti / je veux bien que tu me maîtrises cu iubirea ta calină, / de ton tendre amour, am păşit din frontiera / je franchis le bord mizantropiei şi nu mai pot, / de la misanthropie et je ne peux pas, nu pot, n-aş putea deloc să exist /je ne peux pas, je ne pourrai pas du tout fără să te ating, totul se scurge / être sans te toucher, tout coule din inima mea, heroina mea, / dans mon coeur, mon héroïne, eu sunt, eu sunt / je suis, je suis şi chiar sunt un paradis / et pourtant je suis un paradis al fiscalităŃii sentimentelor tale / fiscal de tes sentiments – taxe mici, dobândă mare, / - petites taxes, super intérêts, prinŃesă graŃioasă, / princesse gracieuse, Gra(ce)Ńie Ńie eu trăiesc… / Grâce à toi je suis encore vivant... Atinge-mă, înger iubit… / Touche - moi, ange bien aimé...

INDIGO / INDIGO Indigo este cerul Sfinxului / Indigo c’ est le ciel du Sphinx şi recrudescenŃa durerii şi / et la recrudescence de la douleur et acuta suferinŃă, refluxul nefiinŃei /la violente souffrance, le reflux şi îndreptăŃita chemare, / du non-ętre ciudata nelinişte şi / et l’ inquiétude de l’ infini, teama de infinit, versul bacovian, / les vers de Bacovia, frica continuă, / la peur continue, cumulul de suferinŃă / le cumul du malaise şi depărtarea, distinsa rânduială, / et l’ éloignement, la régle distincte, viitorul nostru, viaŃa viitoare. / notre futur, la vie prochaine. 58

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

SE OGLINDESC/ SE REFLÈTENT SE OGLINDESC: / SE REFLÈTENT În apele memoriei / Dans la flotte de la mémoire se oglindesc / se reflètent rufele trecutului poluat / les linges du passé pollués şi incertitudinea ceŃei, / et l’ incertitude du brouillard, iar viŃa de vie creşte / et la vigne pousse înaltă încercând, / haute cherchant, stoarsa şi acrita / pressée et aigre să amăgească din plin / pour tromper pleinement durerea mai bine decât / la douleur mieux que algocalminul, dar totul / l’ efferalgan, mais tout se prefigurează mult / devient super, prea bine, nunta, copiii, / la noce, les enfants, aurul vieŃii, nunta de argint, / l’ or de la vie, la noce d’ argent, pensia, bătrâneŃea, / la retraite, la vieillesse, Parkinsonul, moartea, / le Parkinson, la mort, succesiunea, doar somnul / la succession, le sommeil e tulburat şi visul deformat, / est troublé et le rêve dénaturé, clor am cumpărat / j’ai acheté du chlore să albim tristeŃea, / pour blanchir la tristesse, pentru că am regăsit / pour qu’ on retrouve temelia şi pot reclădi / la fondation et on peut refaire ceva palpabil, / quelque chose de viable ceva sociabil, un vis real. / quelque chose de sociable, un rêve réel. ACCIDENTAL: / ACCIDENTEL E intersecŃia o / C’ est le carrefour rânduială simplă, / une règle simple, botez de evenimente, / Baptème d’ événements, de stropi de sânge / des gouttes de sang pe parbrize Ńăndări, / sur les pare-brises cassés, de nesperanŃă, o călimară / sans espoir, un encrier a penelului destinului, / du pinceau du destin, o confuzie de clipe / Une confusion des moments et şi o anticipare de certitudini / une anticipation des certitudes méchantes, de durere şi doliu / Méchantes, des douleurs et du deuil. 59

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

O AMFORĂ / UNE AMPHORE E dragostea o amforă de vin / L'amour est une amphore de vin în care trupul / dans laquelle le torse îşi scaldă o chemare / baigne un appel a memoriei anterioare / de la mémoire antérieure şi a unei scufundări / et d'une submersion temporale, o dulce / temporelle, une douce adiere de vânturi / brise de vent peste ape e dragostea -/ sur les eaux c'est l'amour sau o chemare vulgară / ou un appel vulgaire a algelor încrâncenat / des algues terribles de încleştate, o amintire / serrées, un souvenir din vieŃi paralele / d'une vie parallèle sau precedente, o dorinŃă / ou précédente, un désir şi o suferinŃă, o lipsă, / et une souffrance, une lacune, o amânare, te-ntreb, / un renvoi, je te demande, învăŃătoareo de adevăr, / enseignante de la vérité, duşmancă a bacantelor, / ennemie des bacchantes, chemată să aduci dreptatea / appelée à m'aporter la justice şi speranŃa în viaŃa mea / et l'espoir dans ma vie şi să cerni / et à discerner cu calm indefinit setea-mi / avec infiniment de calme ma soif de mângâiere, / de caresses, ce este dragostea? / c'est quoi, pourtant, l'amour ?

łIGANCA / LA GITANE łIGANCA: Te-ntoarce înspre / LA GITANE: Retourne-toi vers primăvara unde dragostea / le printemps où l’ amour nechează şi gândurile timpurii / hennit et que les pensées précoces să-Ńi fie doar o pavăză. / ne te soient rien qu’ un bouclier ! În grâu culcat de frâul / dans le blé étendu tu lies aux freins pasiunii legi femeia neînşeuată, / de la passion la femme pas sellée, doar pentru două minute / pour deux minutes seulement mai este încă / elle est encore o biată fată. Şi cu sămânŃă / une pauvre fille. Et de sa semence stropeşte fertil ogorul, / elle arrose la terre fertile, din pântec de Ńigancă se naşte / du ventre de gitane naîtra 60

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

biet poporul, / le pauvre peuple, puhoi de puradei / foule de petits gitans născuŃi la o răscruce; / nés dans un carrefour, nu ştiu de unde vin şi / sans savoir pas où încotro s-apuce; - şi melodia / ils vont aller, - et la mélodie vieŃii este atât de ritmică – / de la vie est plus rythmique căci se-nmulŃesc pe scară / car par logarythmes ils se logaritmică. Nu ştiu decât / multiplient. Ils ne savent que să mintă cu neruşinare, căci / mentir avidemment, (Comme la rana vieŃii lor este dată / blessure de leur vie est doar cu sare. / toujours salée). Şi se pricep să trăiască şi / Ils vivent et să moară ca păduchii / ils meurent comme les pouces, şi să jelească din toŃi rărunchii, / ils ne savent que se lamenter et din toŃi rărunchii…/ hurler...et hurler... CREŞTERI ASCENDENTE: / ACCROISSEMENTS ASCENDANTS: În algoritmul creşterilor / Dans l’ algorythme des accroissements ascendente nu se Ńine cont de / ascendants on ne se rend pas compte ceaŃa care ne învăluie şi / du brouillard qui nous enveloppe et cucereşte sufletele, / conquiert nos âmes, De intersecŃia întâmplătoare / De l’ intersection fortuite cu lumina, care goneşte / avec la lumière, courant Într-un sens diferit, / dans une direction différente, de credinŃa / de la croissance în entitatea diriguitoare / dans l’ entité dirigeante, şi în alunecuşul aparent / dans le glissements apparent al legii către contralege, / de la loi vers la contre-loi, de modalităŃile în / des modalités dans care poŃi eluda legea, / lesquelles on peut se dérober de la loi, de setea profundă de arginŃi / şi de caii hămesiŃi care trag / des chevaux affamés qui travaillent dur, totuşi la ham / şi de Ńiganii potcovari / des gitanes maréchales -ferrants care înghiontesc animalul.. / qui poussent du coude la bête.

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

VĂ ROG, DAR, SERVIłI-VĂ... E EPITAFUL MEU Cinstită întâmplare ieşită dintr-o dată din vârf de penel şi călimară prea ciudată şi rostuind destine şi speranŃe... vă rog frumos, să credem în sfinte şi cinstite alianŃe. Vă rog, dar, dragi oaspeŃi, serviŃi-vă din mine, din sufletul meu prea deschis şi atât de bine rânduit din călimară în viscolul de-afară... Nu am de-ascuns nimic din mine, curat sunt precum cristalul şi am luciri albastre de lamă oŃelită, atenŃie mare la ispită ! ServiŃi-vă şi înfruptaŃi-vă din mine căci ispitesc deplin precum se ştie... Eu voi rămâne, voi risipiŃi-vă ca prafu-n vânturi, din mine perpetuu va rămâne dragostea mea mare pentru lumină, pentru FiinŃa Ta, Iubito, pentru Isus, pentru a celor prea necăjiŃi alinare... Vă rog, citiŃi şi prea citiŃi, deschis sunt ca o carte şi suflet pus în palmă... Când n-o să fiu veŃi şti cum dintr-odată un mizantrop s-a transformat în prea-iubitori de semeni căci am fost OM şi-am să mai fiu aşa cum doar eu ştiu... şi înŃeleg...

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos

CUPRINS • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

CHARISMĂ DE APĂ ŞI DE CER EŞTI DE NEASEMUIT... 3 PREZENTĂ-N RUGĂCIUNI... SUNT POMPIER DE SOARE 4 PARCIMONIE-łI CER ADÂNC DE PRIMĂVARĂ, E VERDELE DE-AFARĂ CĂRUNT DE ÎNDOIALĂ ? 5 LACRIMI DE DULCE, LACRIMI DE POST PENEL DE CĂLIMARĂ, E-ADEVĂRAT, NU-I PRIMA OARĂ... LACRIMA DE SÂNGE 6 ŞI IARNA CHIAR S-AR OFENSA ! RODIE DE LUMINĂ 7 PRAF DE LUNĂ, PRAF DE STELE SĂ CAUT LOC NEPRIHĂNIT... 8 DE MULTE ORI TE STRIG ÎN NOAPTE MĂŞTILE DES-FIGUREAZĂ (după o idee de Marlena Braester) 9 PAVĂZĂ CONTRA NELUMINII... DIMENSIUNEA ABSTRACTĂ A ARMONIEI 10 LASĂ-MĂ, NESTEMATO, SĂ TE PRIND... CLEMENłĂ, CLEMENłĂ... 11 APĂ ŞI CER / EAU ET CIEL EPISTEMĂ DE DILEMĂ, ŞCOALA-I DOGMĂ, VIAłA-I TOTUŞI O EXTREMĂ 12 SĂGETĂTOAREO ! / LA SAGITTAIRE ! NU CRED / JE NE CROIS PAS 13 GRANIłA DE VEST / LA FRONTIÈRE DE L’ OUEST PATRIARHUL CUVINTELOR 14 AMURG / CREPUSCULE CORIDĂ / CORRIDA 15 EŞTI POARTA / TU EST LA PORTE COMUNICARE 16 LUNĂ PLINĂ / CLAIR DE LUNE ANTEBRAłUL DRAGOSTEI 17 EVA XEROX / EVE - LA PHOTOCOPIEUSE SUNT CALM CA PIATRA 18 SĂ-MI OPRESC BIOLOGIA LA CLIPA... EŞTI CHIP DE ÎNGER FECIORELNIC...19 ŞI PREA ADÂNC DE DECLASATĂ-N TIHNĂ... LUME ECHIVOCĂ, SPRINT DE ANTILOPĂ 20 AMANETEAZĂ-MI CEASUL, AMANETEAZĂ-MI CLIPA DIOGENE, VIS PE GENE 21 AM CREZUT CĂ TRUPUL TĂU ESTE... ACUM ŞI AICI 22 DESTINE ÎNGEMĂNATE SUDATE-N RECIFUL DE CORALI RÂU ADÂNC RĂNIT 23 EXOD DE CUVINTE DUREREA-I DINCOLO DE NOI... 24 CEARCĂNELE DORULUI RĂDĂCINA ADEVĂRULUI 25 DE CE CRED CĂ-MI PLACE CONDOLEEZA ? DE CE CREZI CĂ... 26 O DURERE ECLEZIASTICĂ... CASABLANCA, DULCE CĂMIN 27 ADIACENTO ! EU TE IUBESC FOREVER ÎNVELEŞTE-MĂ CU MOSC, LIPEŞTE-MĂ CU SACÂZ 28 ANTET DE SPERANłĂ UNITATE-N DIVERSITATE 29 LACRIMA DIN OCHI, SPINUL DIN ADÂNC SINGUR PÂNĂ-N WEEK-END 30 DE MAI...TÂRZIU IMPACT METEORIC 31 CHEMARE GRUND FOCURI DIN łĂRM 32 IDEOGRAMA CONTRACT DE MÂNGÂIERE… 33 MAI PUłIN PORNIT SPRE SFADĂ... NIMIC NU VOI LUA 34 CĂRUNT DE ÎNDOIALĂ, IUBESC ÎNTÂIA OARĂ ÎNCERC A-łI … AI AłÂłAT 35

• • • • • • • • • • • • • • • • • •

• • • • •

• • • •

Claudiu Dobre – Între Eros şi Thanatos TE CHEM AMĂGIND… 36 CURSUL IERNII METAFORICE POTENłIALUL VIEłII MI-E DOR 37 ANCORĂ FĂRĂ VAS CÂNTEC CÂNTEC STINS 38 LUP FĂRĂ SUFLET 10 SECUNDE DIMINEAłĂ DE PRIMĂVARĂ 39 EXPUS BĂTRÂNEłE DESCÂNTEC 40 PELUZA IUBIRII GRAVITOMETRU ODĂ MEMORIEI 41 CIREŞ ÎłI DATOREZ PROTECłIA MEDIULUI 42 DUMNEZEUL E DE GHEAłĂ... AVARUL RAZĂ DE LUNĂ 43 PERIPLU SAT TE SCALD 44 FOC ADÂNCA CĂUTARE, DULCE LEGĂNARE SUNT IZVOR 45 PRIN PĂRUL TĂU CREDINłA MEA 46 CONTRAST ÎNGĂDUIT MAREA MEA PÂNTEC DE LUMINĂ 47 DUBLATĂ MI-E DORINłA RESUSCITAT 48 AM AłIPIT GEAMĂNĂ DORINłĂ GRADIENT DE FERICIRE, SUBLIMĂ PREA IUBIRE 49 ANTICAR DE DORINłĂ RAMURI DE DESTIN VÂNT FLUID, ATINS DE GÂNDURI... 50 ZILELE ÎMI MAI AJUNG SĂ AJUNG LA ÎNVOIALĂ ? CONTEST EPITAF DE CREDINłĂ 51 PĂMÂNT PÂRJOLIT JOC ANDALUZ 52 DOCTRINA INOROGULUI CANTIC ANDALUZ SURÂS DE PRIMĂVARĂ MĂ CHEAMĂ 53 IMACULATO, PRIMEŞTE-MĂ... ÎłI ÎNCHIN… 54 COLO, COLO-CVIAL PE RADARUL SPERANłEI TE-AM REGĂSIT... GHINDA DE ARGINT 55 TGV / TGV (FOLCLOR FRÂNC) 56 ADÂNCIME / PROFONDEUR ALERGIE / ALLERGIE 57 HEROINA MEA, GRAłIE łIE… /MON HÉROINE, GRACE À TOI... INDIGO / INDIGO 58 SE OGLINDESC/ SE REFLÈTENT 59 O AMFORĂ / UNE AMPHORE łIGANCA / LA GITANE 60-61 VĂ ROG, DAR, SERVIłI-VĂ ... E EPITAFUL MEU 62 CUPRINS 63-64