Constelatii diamantine nr 74 , 2016 by Hopernicus

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VII, Nr. 10 (74) Octombrie 2016

Semneaz :

Francisc irato - Drumul spre cas

George Baciu Vasile BĂ˘rzu Mariana Bendou Lucre ia Berzintu Ermanno Cavazzoni Alexandru CĂ˘r u Iulian Chivu Luca Cipolla Livia Ciuperc Doina Dr gu Constantin Dumitrache Ovidiu Ghidirmic Stelian Gombo Ilie Gorjan Lidia Grosu Dumitru Ichim Marin Ifrim Dan Lupescu Daniel Marian Galina Martea Florin ce anu Constantin Miu Milena Munteanu Li oiu tefan Lucian Mure anu Ecaterina Negara Marian Nencescu Janet Nic Constantin Nicola George Petrovai Ionel Popa Andrei Potcoav Florentin Smarandache Camelia Suruianu Al. Florin ene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sumar Doina Dr gu , Ion Zamfirescu: “Scrieri filosofice” .......................................................pp.3,4 Janet Nic , DonAris (eseu dinamic) ...............p.5 Constantin Dumitrache, Virgil Carianopol “Cîntece oltene ti” ...........................................p.6 Constantin Miu, Fantastic i Fabulos la Macedonski i Voiculescu ..........................pp.7,8 Luca Cipolla, Poeme ..........................................p.8 Livia Ciuperc , nu uit m ............................p.9 Ovidiu Ghidirmic, Un roman filosofic i dilematic (Cimitirul copiilor de N. Goja) .......pp.10,11 Al. Florin ene, teptare .............................p.11 Galina Martea, Poeme ....................................p.12 Iulian Chivu, Sfâr itul credin ei - ipotez i verdict ........................................................pp.13-15 tefan Lucian Mure anu, Pentru un studiu antropologic al ignoran ei Fiindului celuilalt ......................................................................pp.16-21 Dan Lupescu, Venera i Bachus .............pp.22,23 George Petrovai, Umanismul confucianist i misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chinez .........pp.24-29 Daniel Marian, Deopotriv tonuri grave i tonuri înalte .....................................................p.30 Alexandru Câr u, Despre o altfel de lume ...p.31 Mariana Bendou, Poeme ................................p.32 Marian Nencescu, Când umorul atinge, dar nu ne te ...............................................................p.33 Ionel Popa, Mitul i Realitatea adolescen ei ......................................................................pp.34,35 Florentin Smarandache, Al. Florin ene, între realit ile i pove tile vie ii lui Alexandru Macedonski ................................................pp.36,37 Stelian Gombo , Despre omul de azi din Biseric , între Hristos, existen ialism i secularizare... ............................................pp.38-40 Ecaterina Negara, Poeme ...............................p.41 Ermanno Cavazzoni, Regii magi, Târfa ratat (trad. Marin Budic ) ................................pp.42-44 Lidia Grosu, Poeme ........................................p.45 Marin Ifrim, Eu nu i-am oferit decât neputin e .............................................................................p.46 George Baciu, Singur în ara mea ..............p.46 Dumitru Ichim, Poeme ...................................p.47 Lucre ia Berzintu, Ein Hod - satul arti tilor din Israel ..........................................................p.48 Iulian Chivu, Recurs la valorile perene ......p.49 Camelia Suruianu, lu arul metafizic ..pp.50-53 Andrei Potcoav , Vremuri... Vremelnicie ....pp.54,55 Ilie Gorjan, Martirajul ca o poveste .....pp.56,57 Milena Munteanu Li oiu, Sieranevada ........p.57 Vasile Bârzu, Constela ii epigramatice .....p.59 C-tin Nicola, Constela ii epigramatice .......p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur Francisc irato ................................................p.60

Fondatori: Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu, Al. Florin }ene

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor, membru al Academiei AmericanoRomâne de tiin e i Arte - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Francisc irato

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Doina DR~GU}

Ion Zamfirescu: „Scrieri filosofice”

Lucr rile semnate de Ion Zamfirescu i ap rute în 1942 (Orizonturi filosofice - Idei, Oameni, Probleme de cultur ; Destinul Personalit ii - Contribu ii la cunoa terea omului i a culturii contemporane) au fost reeditate, în urm cu câ iva ani, la Editura ALMA, din Craiova, sub îngrijirea profesorului universitar Marin Diaconu, cu titlul de „Scrieri filosofice” - vol. I i II. ile se circumscriu, ca problematic , filosofiei culturii, ele reprezentând „o serie de conferin e, studii, comunic ri, referate, ri de seam i articole de revist ”. Au fost scrise în perioada când Ion Zamfirescu se preg tea pentru concursul care avea s -i confere primul grad universitar, acela de titular al conferin ei de filosofia culturii i filosofia istoriei la Universitatea din Bucure ti (contracandidat fiindu-i Constantin Noica), disciplin al c rei titular, la Cluj, era Lucian Blaga. Modific rile intervenite ulterior în via a universitar i în planurile de înv mânt, ca urmare a instal rii la putere a partidului comunist, au f cut ca pentru un timp disciplina amintit s dispar , iar demersurile lui Ion Zamfirescu s se orienteze asupra literaturii

universale. Istoria universal a teatrului, proiectat în cinci volume, din care au ap rut trei, l-a impus ca o autoritate de prim m rime în acest domeniu. Revenind la Scrieri filosofice, Ion Zamfirescu pledeaz pentru perenitatea culturii i pentru „solu ia salvatoare în virtualit ile naturii omene ti”, care, în fond, graviteaz spre o problematic de filosofia culturii. De i scrise în perioada anilor 1941-1942, „fragmentele” ce „afirm realitatea culturii” i „ in s -i stabileasc acesteia un primat în ordinea vie ii con tiente” sunt foarte actuale i azi privind „cultul valorilor clasice ale vie ii i reinstaurarea în lume a unui sentiment senin al culturii”. Ele au fost gândite în temeiul leg rii „idealului nostru na ional de unul cultural”. Privind na ionalismul ca „fenomen general de spiritualitate omeneasc ”, Ion Zamfirescu afirm c acesta are atâtea straturi câte turi sociale exist . În ceea ce prive te problema na ionalismului românesc, se pot distinge dou „trepte integrante”: na ionalismul nesc i na ionalismul p turii conduc toare. Simplificând lucrurile, na ionalismul nesc pune la dispozi ie un material brut al formelor de via , el se desf oar lin, f bariere temporale, p strând credin ele str mo ti i punând în valoare stilul vie ii tradi ionale a satului, în vreme ce na ionalismul turii conduc toare prelucreaz materialul prim în „atitudini i forme de afirmare superioare”. În problema na ionalismului intervin: factorul politic, care este trec tor, factorul militar, ce se manifest periodic, factorul economic, factorul rasial i factorul empiric sau psihologic, care ar sta la baza na ionalismului. La baza na ionalismului trebuie, totu i, ezat cultura: „O na iune exist , i- i poate legitima dreptul ei la via , în m sura în care face dovada unei for e creatoare. (...) O condi ie primordial a na ionalismului adev rat este ca el s aib durat i s realizeze forme de via statornice, chiar eterne. Or, singurele realit i care îi pot prilejui aceast posibilitate

sunt crea iile culturale. Faptul politic, faptul militar, faptul economic, toate acestea au o valoare temporar . Faptul de cultur , în schimb, are o valoare etern . Peste el trec secolele, stilurile i toate transform rile posibile, f ca acestea s -i poat disloca eminen a lui caracteristic , ci, dimpotriv , înrindu-i-o.” În volumul I al Scrierilor filosofice se mai abordeaz teme referitoare la: cultul abstrac iei, aspecte ale problemei înv mântului, cultura de bibliotec , morala muncii intelectuale, curajul de a nu fi în pas cu moda i de „a r mâne pu in vechi”, posibilitatea de a se scrie o istorie a gândirii române ti, prefe e devenite c i fundamentale („o prefa poate deveni mai important decât cartea îns i” - ex. „Introducere în studiul medicinii experimentale” de Claude Bernard), ideea binelui, ce ocup un loc primordial între valorile suflete ti universale, „secolul luminilor” ce marcheaz revolu ia ideologic în Europa. Tot în volumul I, Ion Zamfirescu creioneaz portretele lui Eufrosin Poteca i tefan Zeletin, precursori ai gândirii române ti, marcheaz o sut cincizeci de ani de la

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

na terea lui Schopenhauer, centenarul na terii lui Titu Maiorescu, moartea filozofului francez Bergson, evoc figura i opera lui Nicolae Iorga, eviden iaz rolul lui Wagner în via a culturii moderne [„Poet, gânditor, muzician, critic de art , reformator în teatru, exponent al unui neoromantism (...), Wagner a umplut epoca sa cu o prezen mare i tumultuoas , unic în felul ei”], scoate în relief prezen a eseului, ce reprezint un loc de seam în opera profesorului i gânditorului Ion Petrovici, pune în lumin contribu ia filosofului Auguste Compte în mi carea literar a naturalismului, scoate în relief latura artistic a lui Nietzsche („C ile lui Nietzsche sunt doar pentru spiritele îneleg toare i rafinate. Adolescentul de bucalitate, iubitor de emo ii c rtur re ti i de culmi însorite ale gândului, poate g si, în aceste scrieri, nu înv turi propriu-zise pe care s le ia ca model de via , ci tensiuni i elanuri în stare s -i dea ceva din be ia generoas , din farmecul cu mii de chem ri al crea iei spirituale. Iar intelectualul matur poate g si, în acea neegalat re ea de imnuri, de ditirambe, de paradoxuri i de exalt ri, care este de fapt opera nietzscheean , o desf tare estetic rar , o evadare luxuriant din real, asemenea acelei încânri greu de definit, pe care ne-o poate da un viciu superior.”) etc. În volumul II al Scrierilor filosofice sunt dezb tute teme ca: destinul personalit ii (ideea de destin, conceptul de personalitate,

apari ia con tiin ei, probleme de via , victoria personalit ii); tiin a culturii (încerc ri sistematice de definire a culturii); misticism i religie (raporturi i diferen e între misticism i religie); omul modern (omul romantic al secolului XIX, criza epocii moderne, contradic ia în plan politic dintre naionalism i interna ionalism, dezvoltarea tiin ei moderne, tipuri caracteristice de oameni, recoborârea în lume a perspectivei umaniste); problema propagandei (manifestare, elemente, foloase, relativismul propagandei i problema adev rului); locul românilor în lume (dovedirea sim ului istoric, prezen a româneasc în comunitatea european - în plan politic i economic -, crea ia româneasc popular i cult ); scriitor i public (no iuni vii ce se afl în c utarea propriilor elemente); spre o concep ie de via s toas i idealist (perspectiva idealist a vie ii, programe de r zboi i de pace, recoborârea orizontului idealist în sufletul omului modern, tendin ele contemporane ale tineretului, ideea de coal , instruc ie i educa ie, necesitatea abstrac iei, cultul sentimentului, reevaluarea individului, primatul culturii) etc. Plecând de la conceptul de spiritualitate al lui Constantin R dulescu-Motru, Ion Zamfirescu i-a construit propria sa cale de trundere în filosofia culturii. Înainte de toate, Ion Zamfirescu a fost un om de catedr , pentru el meseria de profesor era o voca ie, o chemare, i nu o îndatorire. Cei care l-au cunoscut, îi spuneau

Francisc irato - Balcicul la apus de soare

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Ion Zamfirescu Profesorul. În Întreb ri i r spunsuri, din vol. Ion Zamfirescu, Pagini memorialistice, Craiova, Ed. AIUS, 1995, p. 229, Ion Zamfirescu spune: „M socotesc om de catedr . simt recunosc tor tuturor acelor împrejur ri care m-au îndrumat i care mi-au ajutat st ruiesc pe aceast cale în via . Este o convingere, aceasta, pe care mi-am construito cu timpul, i prin ceea ce am parcurs ca ini iere teoretic , dar mai cu seam prin ceea ce mi-a pus în fa contactul viu cu realitatea lucrurilor... De-a lungul a ase decenii de activitate didactic , am avut sub ochi mii de tineri... Nu-mi amintesc ca în tot acest r stimp vreunul dintre ace tia s -mi fi procurat dezagiri sau st ri de am ciune... O spun, cu adânc mul umire: este o fericire s i împlineasc destinul, s sim i c te po i face util i ascultat, într-o societate în care po i avea, din partea for elor i speran elor ei tinere, în elegere i ajutor sufletesc”. Referitor la statul de personalitate, Ion Zamfirescu afirm : „Înnobilarea condi iei omene ti prin cultur i prin sim ul viu al sacrificiului, acesta a fost i va fi, întotdeauna, destinul personalit ii”. Ion Zamfirescu a l sat posterit ii o oper cu deschidere enciclopedic , iar el a fost model de umanitate ce întrege te galeria personalit ilor culturii române ti. „În ultima zi a anului 2001, la vârsta de 94 de ani, Ion Zamfirescu pleca, discret, dintre cei vii. Se stingea, astfel, ultimul reprezentant al gândirii maioresciene din cultura filosofic a secolului trecut, o personalitate ce s-a afirmat, în buna tradi ie a acestei colii care a construit o paradigm a asimil rii i interprerii universalit ii culturii, în mai multe domenii deodat : psihologie, sociologie i etic , filosofia culturii i valorilor, istoria filosofiei, istoria culturii i teatrului.” (Constantin Aslam - Ion Zamfirescu: ultimul maiorescian din gândirea româneasc a secolului al XX-lea)

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Janet NIC~

DonAris - eseu dinamic 12. - Numai dac mori de râs, sim i c tr ie ti! zicea DonAris, apoi, continuândui ideea: De aceea, hai s râdem de lume, dar, mai ales, de noi în ine. i râdeam: h ! ! h ! i râdeam: hi! hi! hi! i râdeam: ha! ha! ha! Râdeam f motiv, doar uitându-ne la mutrele noastre, puse pe portativ. i râdeam în „mi”, în „do”, în „la”, tra-la-la. Le ceam soarelui i stelelor cu ochiul, alungând deochiul, i râdeam pân ce râsul ne p trundea, ca o suli , în atomi, în sânge i în oase. Doamne, i ne suiam, pe rând, în pomi i, de acolo, din vârf, îi vedeam pe ceilal i ca pe ni te mogâlde e, hi, hi, hi, ca pe ni te cârti e, ha, ha, ha, ca pe ni te mu te e, he, he, he! Râdeam alandala, vrai te, f proiect. D deam cu stângu-n dreptul, scuipam împotriva vântului, m suram o dat , r spicat, i t iam de apte ori pânza Cuvântului, în zori, urcam la vale, agale, coboram la deal, ie eam din cas i intram afar , puneam punct între subiect i predicat, c ream o umbr de cal: tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm, pân ce copitele umbrei, tocite de caldarâm, c deau pe alt t râm. Râdeam i

cu ochii, i cu mâinile i cu picioarele râdeam, cu ce aveam la îndemân , o zi, dou , o s pt mân . Eram de râsul lumii, de râsul p durii. Zeii ne priveau printre ulucile zduhului i, v zând c râsul nostru e în elept, se t leau pe nori, î i b teau cuie în t lpi, n pârlind câte un concept. Iar noi, cât eram de g i, râzând de tot ce era fix, grav i îngust, ne sim eam ca nouscu i! i lumea avea gust. i lumea avea parfum. i lumea avea parfum. i lumea avea gust. 13. Departe de mine gândul de a-l l uda pe DonAris, pl pândul! Ar fi un f de margini chin. Vreau, m car acum, s -l în eleg. Atunci, eram ca-n burt de rechin, neavând idee de Întreg. Ce eram noi? Noi eram rumegu . Dar el? Ochiul s u de veghe voia s se-nsoare cu fata morgana din corcodu . S ruta ideile pe gur , cum, poate, numai zeii, la-nceput, când mustul vie ii era dens. St tea-ntre apte îngeri cerea lui, la pând , s prind -n ghi-limele un iepure de sens. Stindardul purit ii niciodat nu-l cobora de pe obraz. Trecea,

Francisc irato - Dealul alb din Balcic

din real, în ireal, din T cere-n Cuvânt, f pârleaz, se închina i se-ntorcea mai treaz, mai breaz, polenizat de îngerii lui dragi. Regele memoriei vagi, era, în ochii no tri, conti-nent. D dea nemurirea pe o oapt de zâmbet i gratis da co mar adolescent. Era, uneori, atât de fl mând, încât mânca, s i dea seama, gogoa a coapt -n tigaia fântânii - Luna, pozna a! 14. Intrar m într-un nor de Timp r zle , un ghem de Timp cu p rul cre , pistrui pe-al cerului obraz. V zând atâta vreme altoit cu haos i pus pe araci, uimirea noastr se f cu talaz i sparse digul bâlbâitului extaz. De i ne tiam luxoase l custe, zugr vind adev ruri cochete i pere i de zduh, de i ne tiam dinozauri de duh, cu încâlcite plete, ne pomenir m spulbera i în vânt, principii masculine în fuste. Ni se sp rgeau, în fa , languro i, furunculii eternului acid, i ne ag am de-ai inimilor nuferi, de osul umbrei, sin-gurul lucid. Un ochi de-al meu, cam n va , se ci-n acel apocalips, lovindu-se de bârna unui Sens, i-avui, destul vreme, ochiu-n ghips. 15. Realul, z u, îmi d frisoane. Prin trup nu-mi curge sânge, ca la al ii, ci îngeri, molecule de Olimp. Realul este râie i pu , butoiul spa iului cu timp. N-apuci vezi metaforele-n snop, c vine clipa i le sparge hora. Degeaba ram faci secundei, c te-nr meaz , crud , ora. Ce or , dar, s fie-acum, aici, în nebuloasa cu sclipici? E, poate ora Ygrec, e, poate, ora Ics, dar, mult mai cert - propunerea-i ciudat ! - e ora Niciodat ! E Niciodat fix! i cine ar putea s mi te, ah, limbaepenit a b nuitului Ceasornic? Doar cei cuprin i de streche! Doar cei ce-n m ri de duh s-au fiert, n scând, din sine, curcubeu de clipe, ajung s -i strige lumii, la ureche: - E ora Niciodat i un sfert!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constantin DUMITRACHE

Virgil Carianopol – „Cî@ntece oltene]ti”

„Eseninist” (G. C linescu), „vibrând mai mult în fa a peisajului familiar” (Ov. Papadima), „chtonic” (Ov. S. Crohm lniccanu), Virgil Carianopol se prezint , i în acest volum de Cîntece oltene ti (Scrisul românesc, 1977), ca poet al spa iului originar, al acelui orizont pe care îl resimte ca determinant pentru modul s u de a fi i de a privi lumea - i, nu uit m, el s-a n scut i a copil rit în jude ul Olt. Este matricea - cum ar fi spus Blaga - ce i-a marcat definitoriu i celelalte volume de dup 1967 (an în care publica o retrospectiv de Versuri, întregit cu ciclurile „Cîntece interzise” i „Inedite”, datate 1936-1944) i care, la o analiz atent , se reg se te - în germene, fire te - chiar i în primele sale plachete, aflate sub semnul avangardei. Ce anume îi polarizeaz aten ia i îi între ine acest sentiment? A spune c tot ceea ce ine de specificul zonei, de la locuri la oameni, de la istorie la prezent, de la port la vorb , de la modul de a fi în situa ii dramatice la pitorescul „domestic” al zilei. Prin aceasta, volumul se prezint ca un singur poem; un poem de ampl respira ie i patetic rostire. Surprins în elementele sale definitorii (Oltul, Jiul, Parângul; Câmpia oltean ), geo-

grafia spa iului amintit este fabulos antropomorf : „O fat -nalt , numai veselie / Cu lanuri mari de grîne i de foc.../ Umbl mbr cat -n fote lungi i ie / C-un curcubeu cu bete pe mijloc.// ...! / Cu cre tetul Parîng, cu ochii stele, / Cu p ru-n vînt. p duri, de mii de ani, / Pe piept în loc de iruri de m rgele ,/ Ea poart dealuri vechi de Dr ani” (Oltenia). La ob inerea acestei impresii de m re ie, oamenii au fost i au r mas, cum spun, „vioara întâi”, atât marii b rba i ai istoriei (Mihai Viteazul. Tudor Vladimirescu), cât i marii justi iari (Iancu Jianu), atât marii arti ti (Arghezi. Brâncu i, Marîa T nase), cât i acei f de num r „mari anonimi” (combatan i la 1877, r scula i în 1907. ziditorii vremurilor noi). Semnificativ, ace ti exponen i ai meleagurilor pe care i de la care se revendic poetul sunt proiecta i în lumina în elepciunii (care are drept nucleu o filozofie a ac iunii constructive, demne) portului i vorbei recunoscute oltene ti. „Cîntccul” - cum î i nume te autorul aceste poeme de o mare simplitate, dar de o la fel de mare tensiune a rostirii, - nu „scap ” nimic din triada „a fi - a te îmbr ca - a vorbi”. Concordan a acestor trei elemente accentueaz impresia de tr ire organic a ipostazei relevate. Altfel spus, poetul, ca un pictor, î i cunoa te prea bine modelul pentru a putea gre i vreo tu . Totul, orice am nunt este surprins cu o foarte mare precizie. Sim ul elementelor esen iale iese

pregnant în eviden în pasteluri (Seara pe malul Jiului, de exemplu), ca i în evocarea unor oameni i locuri. Nu lipsesc, cum spuneam, din acest tablou votiv nici scenele pitore ti (Bocet t cut de nevast ). Diapazonul rostirii este când înalt-patriotic (F t-Frumos, Cîntec oltenesc etc.), când duios (Balada merarului vîlcean), când de revolt (poemele despre 1907), când de nostalgic aducere aminte din copil rie (Seara la Izbiceni). În fiecare vibreaz aripa înalt a poeziei de ar . Farmecul acestor poeme nu rezid , îns , numai în paleta de imagini i diapazonul de sonuri pe care le utilizeaz . Poetul reu te, aproape în fiecare poem, s dea o perspectiv mitic pretextelor poemelor. Brâncu i, spre exemplu, „a ie it din lutul rii / Ca un zeu din spuma m rii”; pâinea f cut -n est este, împ it în patru, „un sfert de lun ”; lampa, spune poetul, trebuie cântat „cu condei de cer i stea”; mireasa, în ora iile de nunt , „p r de lun ”; visurile sunt „roi de stele”; în acelea i crea ii; mireasa î i vede alesul cu „fruntea lîng sori”; în sfâr it, îns i poezia trebuie scris cu cerneal din lun („ca s mi dea cerneal luna...”) i din stele („s mai moi peana i-n stea”, C tre fra ii mei olteni). Este, aceasta, condi ia dintotdeauna a marii poezii. Virgil Carianopol i-a asumato i a tr it-o organic. Dovad i aceste Cîntece oltene ti, poeme de senectute ale unui împ timit al Poeziei.

Francisc irato - Pia

în Balcic

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU

FANTASTIC ]i FABULOS

la Macedonski ]i Voiculescu În studiul s u, Omul pas re (din cartea Între absurd i fantastic, Editura Paralela 45, 2001), Marina Cap-Bun încearc o explica ie psihologic a comportamentului ciudat al lui Pandele Vergea (din proza lui Macedonski, Între cote e), care- i f cuse o pasiune de a cre te tot soiul de p ri: „Este de presupus fobiile sale halucinatorii se nasc la intersec ia a dou tipuri de frustr ri: unele legate de absen a posibilit ii de a procrea, celelalte transcriind insatisfac ia la nivelul situ rii sale ontologice.” (p. 84). Citind cu aten ie textul macedonski-an, vom vedea c aprecierile exegetei sunt simple specula ii. Pandele Vergea gânde te c ar fi putut s i fac un rost „cu cartea cât înv ase”, mai cu seam c are exemplul fostului coleg din gimnaziu - un mediocru - ajuns între timp deputat. Dac ar fi îmbr at o asemenea carier , ar fi trebuit „S se in de mofturi”, adic - explic el „Ast zi cu unii, mâine cu al ii - poimâine împotriva i a unora i a altora - i apoi iar cu cei cu care îi va veni mai bine...” Reflectând la un asemenea comportament cameleonic, protagonistul g se te c lui i-ar fi displ cut: „...nu z u, s -i fie de bine lui Florescu, dar lui, unuia, de alde asta nu i-ar fi pl cut.” Nepl cere, nu neputin din partea lui Pandele,

ci exemplul colegului din gimnaziu („nota trei în cursul anului”), ajuns om politic este elocvent. La un moment dat, Pandele se gânde te dac „n-ar fi fost mai bine s pr seasc copii decât g ini?”, mai cu seam c nimeni nu l-ar fi oprit s se însoare. Închipuindu-se în postura de „tat de familie”, crede c „nu s-ar fi mul umit cu ase, zece, doisprezece, un batalion - curtea i s-ar fi b torit de dân ii ca în palm , s-ar fi jucat de mama gaia, de-a ascunselea.” Un b rbat aflat în imposibilitatea de a procrea (cum crede exegeta c ar fi Pandele) nu ar avea o asemenea imagina ie! Mai mult chiar, imagina ia lui Pandele e una creatoare: „Ei l-ar fi înconjurat tat , tat , - i se p rea c l înconjoar chiar - c -i vede... oache i, pl vi i, mai mari, mai mici, patru-cinci, - opt, i înc patru i înc doi - tat , tat - ie ind de prin od i...” Indiscutabil, Pandele are obsesia num rului mare al propriilor copii. Îns , gândul îngrijirii lor, posibilitatea îmboln virii sau deprinderea cu apuc turile rele îl însp imânt , încât de preferat sunt tot zbur toarele: „Mai bine cu coco eii i cu g inile lui...” Credem c Pandele Vergea are apeten sexual . Îns aceasta se manifest - e drept pe t râmul imaginarului. Regretând c „nu-l cuse Dumnezeu coco ”, Pandele î i imagineaz un întreg film al comportamentului u în lumea p retului: „Ar fi dat na tere la încruci ri de neamuri, la noi feluri de vieuitoare (...) G inile i puicile, în orice num r, nu l-ar fi îndestulat; gâ tele, curcile, ra ele, câ ele, l-ar fi ispitit deopotriv (...) i Vergea i alegea în gând...” Pandele este un zoofil incurabil: „S-ar fi dat, mai cu seam , pe lâng curca mo at sau pe lâng gâsca l oas , alb peste tot i cârlion at de- i era drag lumea… Dar fiindc le tia sl bu e pe amândou , teama s nu le nemereasc sterpe îl oprea.” (s.n.). Când se produce metamorfozarea în vis i se simte „coco din t lpi pân -n picioare”, Pandele î i continu jocul protector - erotic: „... i el, luându-le la mu truluial , pe câte una, le coperea pe toate cu aripile i, de dragoste prea mult , le cioc nea în capete pân le sângera, le f cea s i piard mo urile, se repezea apoi printre curci i gâ te, siluia

pe unele, ademenea pe altele cu osele, cu momele, i când le încol ea, vedeau pe dracu, nu sc pau cu una cu dou .” (s.n.). În studiul amintit, Marina Cap-Bun al tur în treac t proza lui Macedonski de povestirea lui V. Voiculescu, Sezon mort, considerând c „în vreme ce personajul voiculescian va e ua într-un erotism ieftin, Pande Vergea are în fa o aventur tulbur toare.” (p. 83). Nu împ rt im aceast opinie, care dovede te o lectur superficial a textului voiculescian.Ca i Pandele, protagonistul din Sezon mort - Charles - i-a amenajat i el o cresc torie de p ri, îns una de fazani, întro p dure. Dac la Macedonski metamorfozarea personajului are loc în visul acestuia, la Voiculescu putem sesiza o metamorfozare a comportamentului protagonistului, prin iradiere: hârjoana câinelui-lup, Azor, cu o vulpe va da st pânului impuls erotic. Charles se va iubi sub clar de lun cu nevasta ajutorului s u, Simion, pe care pân atunci o repudiase. Aceast apreciere o facem, pornind de la o informa ie dat de autor i care, ar putea trece neobservat : „Câinele, vrednic de chipul i asem narea domnului s u, nu ar ta nici o urm de u ur tate, necum de cumin enie (...) nici o veleitate de hoin real i aventur .” (s.n.). La Voiculescu, inser ia straniului se face aproape imperceptibil: „Într-o diminea , dup ploaie, era la începutul lui august, am sit câteva urme proaspete de vulpe împleticite în preajma cresc toriei i pe Azor lini tit. L-am pus s adulmece, l-am asmu it pe dâra lor, dar câinele s-a mul umit s dea din coad i s latre vesel ca la o veche cuno tin .” Constatând dispari ia câinelui, st pânul îl va g si într-o noapte, „pe o lun gigantic ”, într-o poian , „hârjonindu-se nebune te cu o soa sub iratic , sfioas , ro cat ...” Descrierea larg a cadrului unde s-a desf urat jocul erotic al celor dou animale anticipeaz straniul care va pune st pânire încetul cu încetul pe comportamentul lui Charles: „Se v rsau de pretutindeni miresme or coapte, prevestitoare ale toamnei (...) Doruri multe izvorau din ierburile mature,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

niciodat cosite (...) Se isca din toate un fior, un îndemn, ca un spasm c tre o împlinire înainte de a- i da sfâr itul, f care via a nar avea rost.” Dup vederea hârjoanei celor dou animale, modific rile care apar în cazul lui Charles se v desc mai întâi la nivelul limbajului: „Mi-am închipuit c se bucur de pl cerea câinelui (...) La înapoiere, a vorbit el, t cutul, tot timpul pân acas , de formidabila putere a reproducerii (...), a în at imnuri iubirii (...) A pledat cauza lui Azor...” Apoi, Charles î i schimb radical comportamentul fa de so ia lui Simion. Dac pân atunci „n-o primea în bordei. Nici nu se uita la ea. Abia o îng duia s intre în cresc torie”, dup „spectacolul” dat de câine, Charles se ine scai de femeie, încât naratorul, prietenul lui Charle, face urm toarea observa ie: „...toate acestea mi-au amintit f voie de gudur turile lui Azor în preajma vulpii.” Tot într-o poian , „în care lumina lunii curgea ca într-un ele teu”, se va desf ura povestea de dragoste a lui Charles cu „o siluet de femeie”, a c rei „c ma alb plutea ca o pad spre mijlocul rari tei”. Dac în proza lui Voiculescu, st pânul i câinele revin la comportamentul normal, de îndat ce se constat dispari ia vulpii („Când plec, m-a întâmpinat întins pe uluci o blan proasp de vulpe ro cat (...) Când s-a trezit, pe la amiaz , [Charles - n.n.] era limpede i s tos ca i mai înainte (...) Câinele s-a a ezat la paz neclintit i n-a mai fugit.”), în cea a lui Macedonski Pandele Vergea este asaltat i terorizat de p retul înfometat: „…izbit din fa i din spate de prasnica n val a p rilor turbate de nemâncare, Pandele, ce bâjbâia prin întuneric, încerca zadarnic s ias din odaie (...) Vergea ie i în pridvor, iar de acolo, izbit de mul imea ce se dezmeticise, coborî pe poart i o tuli afar , petrecut în uli de alaiul curcilor, de sâsâitul gâ telor i de n praznicele cutcurez ri ale coco ilor.” În proza voiculescian , se încearc o explica ie a comportamentului dac nu anormal, cel pu in bizar al lui Charles: „C a fost pilda câinelui care îl îndemnase la mezalian a cu o ranc dispre uit pân atunci sau influen a lunii ori prea lunga abstinen la care se constrânsese, nu vreau s tiu.” Mutilat de „un coco turcesc”, ce „i se pusti în obraz”, Pandele Vergea sfâr te prin a se crede coco , declarând vecinilor: „Coco ! M-am f cut coco , r spunde el a doua zi vecinilor care îl g sir lungit pe una din lavi ele cârciumii...” mai spuneam doar c „povestea” lui Pandele Vergea ine de planul imaginarului oniric, iar finalul tragic de desf oar pe t râm fantastic, iar cea a lui Charles ine de fabulos, iar secven ele erotice sunt verosimile.

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Luca CIPOLLA (Italia)

Ancora De m-ar c uzi mâna ta, n-a mai fi legat de ancora asta ca pe un copil nen scut. Timizi poe ii i în lumea asta sunt pe ti h itui i ce din ap fixeaz undi a... o, de m-ar c uzi mâna ta mi-a l sa amprentele astea pe nisip ca s nu prezint imediat urme i m-a l sa s m duc unde orzul tope te aurul lui într-o aparen inefabil care amestec un cuib la cerul lui i leag iedera de zid fiindc trupul t u n-are glas i glasul la n-are sunet pentru o inim ce nu poate rezista la for a unei iubiri f sfâr it. O, de m-ar c uzi mâna ta i eu a sim i-o...

Expansiune (poarta Varanasiului) Lini te pe malurile sfântului fluviu, o ran invoc zorile printre negurile con tiin ei; atât de filmic este prima or a copil riei, plut eteric , cunoa tere voalat , un poet ratat ar zice “un nou efort”, niciodat nu va fi premiat. mâia arde, pulbere de santal, apa e o mantra care îneac egoul i-l stinge ca hoit pe un rug de lemne ne leag o iubire nea teptat , liberi de a fi melancolici nici o judecat , liberi din materie,

nu mai binele nici r ul când aici miroase a aram chiar i un fluviu sfânt.

Pieva Palide i nuan ate prim veri, un cuib de barz pe marginea pievei... E nemi cata desf urare, distan e... timpuri, o, ce cavalcad ! Tricouri ale învin ilor pe umerii înving torilor, cot a tiin ei ce înc departe nu ne împinge... ti ceea ce e ti i n-am frâne, nu, nu tiu despre remedii ulterioare la voin a ta dar pentru un moment de pe haina aceasta zdren uit pot eu sim i briza sfioas a unui iulie p tat pe malurile salmastre ale vechiului Ticino.

Lun nou Mantie ce îmbraci câmpia, broderie a infinitelor nop i unde am visat, o lagun , duhul nimfelor, la ce mister tainic îi potole ti setea.. N-ai cuvinte, numai versuri, instrument de via , fir m runt de nisip care url c tre vânt prezen a lui. Mireas a încânt rii, candid , acum pe cer te la i goal , singur cu gândurile tale. Puritatea ta cur sim urile mele i m eclipsez, un r rit f accente care caut drumul lui.

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Livia CIUPERC~

S[ nu uit[m! nu uit m sau s ne reamintim din ceea ce am înv at odat ! Sau, i mai exact, s -i rug m pe tinerii acestui mileniu trei, s citeasc , pu in câte pu in, din ceea ce a fost, cândva, realitate istoric . Acum, despre anul 1916! Da, s nu uit m c 1916 înseamn pentru România intrarea într-un R zboi, numit Mondial. Foc, foamete, moarte. S-a scris mult, ne comemor m eroii, am în at monumente i troi e în memoria lor. Ba chiar, în unele sfinte ca uri numele unora dintre ei este înscris la loc de mare cinste evlavioas . Exist chiar i coli care le poart numele. Sunt comemora i, anual, exist în calendar i o Zi a Eroilor. i totu i, ar mai fi ceva: s deschidem cartea (câte o carte) în care s afl m despre fo ti combatan i care au tr it acele clipe cumplite, care au avut un jurnal de r zboi - i care au publicat, peste ani, pagini de-a dreptul sângerânde. adresez, direct, dragilor no tri tineri, încerca i, m car o dat pe lun , s intra i întro bibliotec sau într-o libr rie! Acolo exist standuri de carte (inclusiv reviste), în care orice curiozitate poate fi satisf cut , dispuse tematic. A adar, putem alege o carte sau o revist , pentru a ne potoli setea de cunoa tere - pe o anumit tem . Nu neap rat una preferat . S îmbr m diversitatea. Un vernisaj sau o lansare de carte se transform de cele mai multe ori într-un regal. Prin ceea ce putem vizualiza, dar mai ales prin interven iile - inteligente i pertinente ale unor personalit i. Aten ie: reale, nu prefabricate!

Francisc irato -

La un vernisaj sau la o lansare de carte nu facem cuno tin cu a a-zisele vip-uri sau vedete, care nu tiu s arate asisten ei decât un corp dezgolit i împopo onat dizgra ios (de cele mai multe ori)! Ci dimpotriv , ne putem îmbog i spiritual. E foarte-foarte important acumul m câte o f râm de luciditate, care sporeasc i-n sufle elul nostru. Petit à petit! i, dragilor cititori, nu a fi scris - i nu a fi formulat acest îndemn -, dac nu s-ar fi creat (s zic a a) un prilej propice. Citind, cândva, despre istoricul în rii unui monument din bronz, la Ia i, în amintirea lui Mihai Eminescu, oper a sculptorului Ion Schmidt-Faur (1883-1934), montat , în decembrie 1929, în fa a Universit ii din Ia i - i pe care o pute i admira (în toat m re ia ei, în prezent), în fa a Bibliotecii Centrale Universitare, Funda ia Regele Ferdinand I, Ia i. Ei bine, m-a preocupat istoricul acestui demers istoric, bazat pe o documenta ie strict arhivistic , i nu - cum se obi nuie te ( i-ave i modelul sutelor de lucr ri de doctorat dou miiste) - malefic activitate (fals academic ). Am vrut s cunosc, direct i personal, cum stau lucrurile. i a a am aflat c inima acestui împov tor proiect s-a creionat în sufletul, în inima i cu dragostea a doi distin i cre tini: un preot i un ofi er-scriitor. E vorba de Pr. Emilian Vasilovschi (1886-1966) i Colonel (General) Constantin (Teodorovici) Manolache (1883-1954). Doar consultând arhivele (Ia i, Bucure ti), presa timpului (Ia i, Bucure ti) i prezentarea, în detaliu (în revista „Arta i Arheologia”, 1927), a prof. univ. dr. Oreste Tafrali (1876-1937), unul dintre membrii juriului (la un moment dat) po i s te luminezi. Se obi nuie te a se „accesa” internetul i, repede, se d un „click” d-lui Google. Gre it! Distinsul domn Google n-ar dori s gre easc , dar - nu de pu ine ori - ca de altfel i în câte vreun Dic ionar de specialitate - po i g si denatur ri înfior toare. A cui e vina? Domnul le tie pe toate! Graba, dragilor, stric treaba. i m rturisesc, i eu m gr besc, chiar gre esc, Trandafiri dar am bun voin a s reiau su-

biectul, s corectez, s aduc unele complet ri. Prin documentare strict . i nominalizând sursa de informa ie. Strict! i-acum v ve i întreba (b nuiesc!): ce leg tur exist între 1916 i Monumentul lui Eminescu? Ei bine, exist ! Spuneam c inimile care au vibrat în materializarea acestui demers arhitectonic (îndr znesc a spune) i cultural, în Ia ul deceniului doi al secolului al XX-lea, se datoreaz unui preot cre tin-ortodox i unui înalt ofi erscriitor, ambii participan i, direct, în Primul zboi Mondial. A adar, citind doar câteva dintre povestirile colonelului (general) Constantin (Teodorovici) Manolache - pe tema zboiului, am în eles gestul s u insistent i disperat de a finaliza proiectul Monumentului dedicat lui Mihai Eminescu i în area lui, majestuoas . Un gest cre tinesc mult mai mult decât un omagiu amintirii unui mare scriitor. Demersul s u, înfr it cu al p rintelui Emilian Vasilovschi (un mare iubitor de cultur , cu patriot, care odihne te în p mânt european) ce poate s dovedeasc ? Dovede te evlavie fa de semenii s i cre tini, dubla i de iubire ne rmurit i jertfelnic pentru ar . Iar Eminescu, în primul rând ca Jurnalist (la „Timpul”, pân în iunie 1883), s-a dovedit un Patriot (caligrafiat neap rat cu majuscul ). Ideile sale istorice i politico-sociale se fundamentau pe ideea de Credin , Neam i ar . i-aceast constatare mi-a fost pecetluit de fraza care închide o a a-zis epistol adresat unei nepoate, din proza Puntea cea Mare, care, în fapt, reprezint punctul de vedere al eroului care a fost, însu i scriitorul, ofi er al armatei române: „Între sufletele noastre i puterea dumnezeiasc , puntea cea mare a credin ei trebuie s st ruie neclintit. ci peste haosul larg al unui suflet r cit de necredin nu este cu putin a dura, a a, într-o singur clip de durere, aceast minunat punte, de care ne-am dep rtat în celelalte zile ale vie ii noastre” (Puntea cea mare, din volumul Camaradul Spiru , nov. 1939). adar, dragilor cititori, Puntea cea mare a demnit ii noastre de Români, verticali, demni, one ti, verticali, cinsti i etc. nu este decât CREDIN A!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Ovidiu GHIDIRMIC

Un roman filosofic î ]i dilematic (subtitlu sau supratitlu) Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA

rturisim cu tot regretul i cu scuzele de rigoare c nu am citit nici unul dintre romanele anterioare: Ilca (1993), Iad în raiul de acas (1999), Clopotul cu dou limbi (2002), Fabrica de iarb (2011) i Doi pe o cruce (2015) ale scriitorului i jurnalistului maramure ean Nicolae Goja. Romanul Cimitirul copiilor (Editura „Eurotip”, Baia Mare, 2016), pe care l-am primit recent, ne arat un scriitor pe deplin format, st pân pe tehnica narativ , chiar cu unele momente de rafinament i virtuozitate stilistic , a a cum pu ini am întâlnit în ultimul timp. Cimitirul copiilor este numai la prima vedere, dup cum ne relev i titlul, un roman despre copii, de i dimensiunea ludic nu lipse te i str bate romanul de la un cap t la altul. Cimitirul copiilor este un roman complex, de o tonalitate lirico-filosofic , un roman problematic i dilematic totodat , cu un final deschis, care poate da na tere unei ample i pasionante dezbateri de idei. Romanul lui Nicolae Goja face parte din acea categorie de nara iuni care au „weltanschauung”, adic o concep ie despre lume i via - i care ne intereseaz în cel mai înalt grad. De altfel, romanul debuteaz spectaculos cu o profund reflec ie despre relativismul i subiectivismul timpului, categoria fundamental a existen ei: „Domnul D. mai

are pu in vreme, un an, doi, trei..., pân la time-out i momentele de tandre e i comuniune cu natura i cu cei asemenea sie îl fac s resimt dureros i nostalgic în elesul acestui r stimp personal de optzeci i nou de ani trecu i, cum î i spune adesea: «ca o singur zi». Este adev rat, timpul nu exist . Noi, oamenii, avem o concep ie pueril despre aceast dimensiune a Universului, dup care se ordoneaz succesiunea evenimentelor.” Acesta e punctul de vedere al Domnului D., pictor scenograf, observator i martor ocular al evenimentelor. Eroii romanului sunt Bubu, Blanca i Gelu, trei copii între care se leag o frumoas camaraderie i care î i petrec timpul liber, dup orele de la coal , în Cimitirul evreiesc din Baia Mare. Cimitirul copiilor este, în mod simbolic, o enclav a copil riei. Aceasta este semnifica ia titlului romanului. Bubu, Blanca i Gelu sunt trei elevi din zilele noastre, iste i i volubili, plini de umor i de farmec, dar nelipsi i de o doz inerent de superficialitate, care nu prea citesc, dar care sunt sclavi ai Internetului, a a cum neau obi nuit cele mai tinere genera ii, care trebuie s i treac bacalaureatul i s urmeze o facultate, a c ror principal problem existen ial este g sirea unui loc de munc . Romanul lui Nicolae Goja este inspirat, deci, din cea mai stringent actualitate. Important este faptul c scriitorul surprinde, cu cea mai mare acuitate, spiritul epocii noastre. Conceptul care i se potrive te cel mai bine romanului lui Nicolae Goja este cel al filosofiei germane: zeitgeist (spirit al timpului). Cimitirul copiilor este, astfel, un roman despre zeitgeist. Romanul este alc tuit din treisprezece capitole, pe care autorul le nume te „stadii”, de fapt tr turi sau comportamente, atitudini specifice ale spiritului uman: A teptarea,

Grija, Sentimentul, Nebunia, Supravie uirea, Magia, Jocul, Sexualitatea, Spiritualitatea, Munca, Percep ia, Tragicul i Echilibrul. Ne oprim asupra celui care ni se pare i cel mai semnificativ: Grija. În filosofia german i în special în cea existen ialist , heideggerian , tr tura sau atitudinea uman cea mai definitorie este Grija (Sorge). Aceasta este i atitudinea scriitorului, astfel încât putem spune c romanul Cimitirul copiilor este un roman scris cu cea mai mare îngrijorare fa de destinul tinerelor genera ii. Este greu, dac nu aproape imposibil, de a alc tui un tablou sinoptic cât mai complet al tr turilor spiritului epocii noastre, totu i câteva s-au l murit, dac str batem tratatele de filosofie i c ile de sociologie. Tr im întro epoc scientist i tehnocratic , în care disciplinele umaniste s-au retras într-un plan secund, într-o lume desacralizat , în care credin a a sl bit, într-o societate consumist în care valorile spirituale au dec zut, stau sub semnul declinului i al decadentismului, în care Internetul domin Cartea i interesul pentru cultur a sc zut, pentru c Informa ia nu înseamn Cultur , care presupune prelucrarea informa iei i ajungerea la concepte. În fine, ca s nu ne mai îndep rt m de subiect, pentru c pe aceast tem se poate glosa la infinit, i ca s ne p str m cât mai aproape de trama epic a romanului -, Bubu, Blanca i Gelu se hot sc s i schimbe radical viaa, nu se mai duc la facultate i pleac pentru o scurt perioad la ar , în comuna Rodina, care este un topos tradi ionalist, unde sunt zdui i la familia înv torului pensionar Petre Dulf, numele cunoscutului folclorist care a popularizat pove tile despre P cal . Prozatorul valorific , de fapt, cea mai mare contradic ie a epocii noastre, dintre arhaic i modern, dintre tradi ie i modernitate, dintre

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dou tipuri de civiliza ie total opuse, civiliza ia tradi ional a satului românesc i civiliza ia modern , a ora ului, care s-a îndep rtat de natur i tradi ie. Înv torul Petre Dulf este un personaj extrem de pitoresc, un erudit în materie de folclor i de în elepciune popular , de in torul unei impresionante enciclopedii i colec ii de proverbe, snoave i pove ti, parabole pline de tâlc, fabule i anecdote hazlii, un exponent al civiliza iei arhaice i tradiionale, care îi ini iaz pe noii s i înv cei în cultura i spiritualitatea româneasc , dar i în munca p mântului i în tainele naturii i în via a de la ar . Tinerii încep s se adapteze i s îndr geasc acest mod de via tradiional. Am crede c este vorba de o izbând , dac n-ar interveni moartea accidental i nea teptat a înv torului, în urma unui stop cardio-respirator, pe malul Some ului. Tinerii sunt nevoi i s se întoarc acas . Dar, finalul r mâne, cum spuneam, deschis, dilema celor dou ipostaze existen iale nefiind elucidat . Contradic ia arhaic-modern nu este rezolvat i continu s fie un subiect de medita ie i dup lectura romanului. Tinerii se întâlnesc cu p rin ii în Cimitirul evreiesc, lâng monumentul Laurei Schwartz, care i-a g sit sfâr itul, în floarea vârstei, în lag rul de exterminare de la Auschwitz. Replica lor este de un cutremur tor dramatism: „O, mam i tat , am v zut moartea cu ochii, am privit-o ochi în ochi i nu o putem uita! Ce ne vom face, mamelor i ta ilor no tri, de acum înainte? C ci nu sîntem oameni, sîntem copii!”. Pierderea copil riei înseamn pierderea inocen ei i a purit ii. A a se explic i îndemnul Domnului D. înainte de ai da ob tescul sfâr it: „S fi i cumin i, copii, i s nu v murd ri i!”. Dar, i mai puternic r mâne finalul propriu-zis, admirabil i str lucitoare metafor a raportului dintre via i moarte: „În acest scurt timp de la întoarcerea fiilor acas , de nici un ceas dup m sur torile fizice, teiul alb de lâng mormântul Laurei a înflorit brusc. O a a minune a trecut îns neobservat . Mirosul livid cuprinde cimitirul, p trunde adânc în n rile i în pulmonii oamenilor haotici de sub coroan i substan a activ numit tein ajunge în sistemul lor parasimpatic, drog vegetal al suferin ei i al fericirii, ce le d tuturora o nou ans de înviere pe acest p mânt i un nou îneles.”. Cu o asemenea performan stilistic , Nicolae Goja a câ tigat pariul cu literatura, întrun roman pe cât de profund, pe atât de încântor, unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în ultima vreme.

Anul III, nr. 5(21)/2012

Al. Florin }ENE

I Ograda cu nuc sub cea plutind, Mic voievodat la marginea Oltului, Prim vara în roua c zut din frunze, Case din lemn î i spal ferestrele, Nestatornice ochiuri în nop ile de veghe. Când trifoiul decide vara, Când pentru r cirea fontelor solare De la brâul zilei Mama aduce ap de la fântân În cumpenele doni elor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei, sa i-v -n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreapt -a surorii mele, te te sub cump na zilei Pentru întoarcerea mea abia lic rind, Un dor al ei. II i semin ele trec în ne tire peste ar tur i-n ne tire brazdele r mân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdin , Mirosind a ploaie m runt . Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpin . teptând, trec nodurile nop ii peste z ri i coco ii î i preg tesc cântecele melancolicelor de tept ri.

III Tata despic inima nucului, Tata despic inima mielului i focul umple ograda de umbre, Focul mielului se vars -n p mânt. Tata se a eaz în capul mesei cu toat livada, Împ indu-ne din feliile inimii i sângele mielului ne curge pe barb -n jos, i sevele nucului se preling în brazd , corindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la r cin fântâna, Frunzele leg nându-se m cheam i respir adânc între cer i cump na ei. Apoi acolo, în l zile de zestre ale mamei Din podul casei, r sfoind mirosul de nuci i caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor, Timpul r mâne pe lucrurile din podul casei Copil Ca mine în rug ciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o lic rire suie, Norii în pâlcuri alearg din cas în cas Sub soare via î i fierbe mustul i Oltul macin în turbine lumina, Mama tot mai aduce r coarea fântânii, Sora mea tot coase batiste i fa de mas , Tata ciople te carul Pentru întoarcerea mea acas .

Francisc irato - Case în Mangalia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Galina MARTEA (R. Moldova/Olanda)

Via Nostalgii de toamn E toamn târzie de-acum, Cad frunzele moarte în drum, E toamn i-i trist în c tun, E noapte i gânduri s-adun. Petale de flori nu mai sunt, Doar p ri alearg prin vânt, O frunz pe-un ram a r mas mearg cu mine în pas.

Rostul vie ii Când anii trec de-a fug rita i nu alegi nimic din ei, Devii naiv i râzi ironic prin frunzele ce cad din tei, Prea istovit mai strângi din umeri i lacom ochii i se duc La tinerii ce trec pe-al turi, frumo i la fa , te seduc. Asupra toamnei capul cade cu p rul rar i firi c run i i nu încerci s ceri nimica, o iarn doar mai înfrun i, O inim încet mai bate, ca soarele printr-o eclips i sufletul cu greu se ceart , când singuratic st pe-o prisp . Acum când totu-i scris în palm , trecutul cu-ale sale drumuri, O frunte plin de necazuri mai reazem pe-a vie ii gânduri, În lacrimi ochii se îneac de-a dorului uitat cuvânt i cu copiii du i în lume, purta i de ploi i-al sor ii vânt. De dragul lor mai stai în poart , cu barba-n cârj rezemat , tep i ninsorile s treac , cu fa a-n lacrimi aplecat , Atingi cu mâna încre it un ram ce doarme peste noapte

i disperat strângi durerea prin inima ce-a teapt -n coate. Aduni semin ele prea coapte prin r nile ce te mângâie, Ape i pe aripa ce doare, strângând p catul într-o cutie, Prin stelele ce fac lumin i-n visul nop ii ce se pierde, Dispari ca roua-n diminea i rostul vie ii nu se vede. Când anii trec de-a fug rita i nu alegi din ei nimic, Devii naiv i râzi ironic cu via a strâns într-un plic, Devii o raz de lumin cu p rile duse-n zbor i pleci u or din ast via cu zilele ce plâng i mor.

efemer

A trecut un fir de ploaie, A c zut un strop u or, Toamna vine i se-ndoaie Pe p mânt înceti or. Trece vântul plin de via , Trec i zilele pe rând, Pleac toamna, ac cu a , Noi ne trecem în curând. Pleac noaptea, luna cade, Orele se-ntrec uvoi, Via a trece, ziua scade, Omul tot printre nevoi.

Prin orele ce trec pe rând

Vremea

Au trecut atâ ia ani Mai boga i i mai s rmani. Au trecut atâtea veri Prin nesfâr itele p reri.

Prin vânt i ploaie lume e pu in , Ascuns în tihn doarme i izvorul, Suspin vremea, vremea-gospodin , peste noapte o cuprinde dorul.

Anii iat c-au trecut, To i frumo i mi s-au p rut. În var teiul a-nflorit i eu ceva am dobândit.

În ritmul vie ii zgomotu-i se-ntart , Prin glasul umbrei înscenând t cere, Ascunse-n sine vorbele-i se ceart , Din an în an pierzându- i din putere.

de ritm în melodie Am scris i piese la furie, Succesul uneori - obstacol, Triste ea oarb - un spectacol.

Prin unda zilei fruntea i-o îndreapt vad lini tea ce vine din afar , Lumina zilei bun i-n eleapt Îi spal neîncetat durerea-amar .

i totul a trecut spontan Cu iarna grea odat -n an. Anii trecu i nu-i pot uita, Pe ei contez de-a mai cânta.

Prin unda nop ii- i scutur gândirea sând dorin ele pe rând s se întreac , Fiorul inimii î i mângâie menirea Ca strunele din suflet s o plac .

De-a inventa la nebunie O fraz goal -n poezie, Cu un trecut ca-ntr-o „poveste” Ce-a fost cândva i nu mai este.

Prin vânt i ploaie, soare i lumin i-ascunde fa a plin de povar , Cu zile-nop i i-o inim cre tin Vegheaz -o lume ca s nu dispar .

i-au mai trecut atâ ia ani De-a rostogolul - n zdravani i mul i vor trece în curând Prin orele ce trec pe rând.

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

Sfâr]itul credin\ei ipotez[ ]i verdict Cartea lui Sam Harris, The end of Faith. Religion, Terror and the Future of Reason (New York, 2004) ajunge la cititorul român abia dup unsprezece ani de la apari ie (Sfâritul credin ei. Religie, teroare i viitorul ra iunii, Ed. Herald, Buc, 2015), timp în care cititorul american va fi adus numeroase observa ii de care autorul nu s-a lipsit i le-a spuns cu Letter to a Christian Nation (New York, 2006) pe care, probabil, editorul român o are în vedere. A adar, înc o carte de peste Ocean care, asemenea altora de pe B trânul Continent, scruteaz în zarea pr bu irii confesionale a umanit ii sub teroarea ra iunii. Ea se adaug cu originalitate altora ca: Gesammelte Aufsätze zur Religionssoziologie, a lui M. Weber (1920); Sfâr itul omului, a lui Zosima Pascal Prodromit (2013); De ce s credem?, a lui Carl E. Olson (2007); Ein führung in das Christentum, a lui J. Ratzinger (1970); Gods Dominion: A Sceptic’s Quest, a lui Ron Graham (1990) etc. Sam Harris nu este nici mai sceptic, dar nici mai încrez tor decât al ii când este vorba despre o problem mai veche a Occidentului: „amurgul zeilor”. Götterdämmerung - în mu-

zica lui Wagner i Götzen-Dämmerung - în filosofia lui Fr. Nietzsche. Sfâr itul credin ei se afund în nebuloasa inepuizabil a îndoielilor i a controverselor între ipotez i verdict f prea mult persuasiune, ceea ce se întâmpl i cu cartea lui Harris, deschis uneori erorilor de tip non sequitur (ex.: „Sunt sigur c o respingere atât de sumar a credin ei religioase...”, p.68). Scopul lucr rii, m rturisit de autor în epilog, este unul ispititor pentru omul ra ional al lumii moderne: „acela de a contribui la închiderea por ii c tre un anumit tip de ira ionalitate. De i credin a religioas reprezint o mostr de ignoran uman care nu ar admite nici m car posibilitatea corect rii...” (p.230), amân m deocamdat curiozit i de genul: ce fel de ira ionalitate este religiozitatea, sentimentului numinos îi este cu adev rat opozabil ignoran a i cu ce am putea corecta insuficien ele religiozit ii? Pentru reflec ie a aminti îns , din atâtea alte cazuri de pretutindeni, m car pilda doctorului mexican Don Miguel Ruiz (autorul c ii The Mastery of Love), care a l sat chirurgia ca s se întoarc la tradi ia esoteric a ascenden ilor s i tolteci. Din start, îns , marele merit al c ii lui Harris este acela de a (re)deschide orizontul unor întreb ri, mai noi sau mai vechi, dintr-o perspectiv reînnoit de evenimente. Cartea a început s fie scris , m rturise te autorul, chiar de a doua zi dup atentatele din 11 septembrie 2001 asupra SUA, ceea ce pretinde s o justifice suficient în numele umaniii, judecând dup semnalele primite de autor: unele de genul „îmi place stilul t u, dar e ti un idiot” (p.238), ori „Sfâr itul credin ei nu este o carte atee, ci este de fapt un pretext pentru a promova buddhismul, misticismul, new age sau alte forme de ira ionalitate” (p.241), precum i altele de genul „... religia provoac uneori violen , dar cele mai mari crime ale sec. XX au fost comise de atei” (p.237). A adar, Harris, cu atât mai mult dup agresiunile teroriste asumate recent de Statul Islamic, ar avea noi motive s decreteze c „Dumnezeu i Allah trebuie s urmeze calea lui Apollo i Baal, altfel ne vor nimici lumea”

(p.12). Simetric, ideea este reluat i c tre final: „Pentru cine are ochi s vad , credin a religioas r mâne, f îndoial , o surs perpetu de conflicte umane” (p.243). Numinosul îns e altceva; o trebuin spiritual profund - a fiin ei, nu a teologiei - indiferent cum i se r spunde i în ce form se manifest . Sociologic, însu i autorul demonstreaz c nu Dumnezeu sau Allah distrug lumea i nici înv turile lor, ci reflexivitatea ei apofatic o împinge, prin exclusivism, pân la accident. Americanii, cam aceia i 44% care merg s pmânal la biseric , au convingerea c Iisus Hristos se va întoarce pe P mânt, ba mai mult, 70% din popula ie a teapt ca pre edin ii americani s fie persoane puternic religioase (p.236). Ispita analizei este fireasc , implic metod i Harris încearc s ias din literalismul scripturilor pe por i „care nu se deschid din interior” nici cu fenomenologia spiritului, nici cu mijloacele modera iei capabile s tr deze simultan i credin a i ra iunea. El, ca mul i al i observatori la suprafa ai lucrurilor, pretinde de la religii progres, apoi trece la judec i de adev r cu o surjectivitate sensibil care neglijeaz frecvent ordinea i întemeierea, condi ii despre care conferen ia Steiner, la München, înc din 1909. „Oricare ar fi adev rul, acesta ar trebui s poat fi descoperit i descris în termeni care s nu reprezinte un afront deschis la adresa tuturor celorlalte lucruri pe care le cunoa tem despre lume” (p.21), stabile te de la început Harris. fi uitat el c religiile au alt rela ie cu istoricitatea, iar religiozitatea se m soar în termeni ai des vâr irii, ai sinelui, nu ai dimensiunilor fizice? Poate c nu, fiindc Sfâr itul credin ei, în cele din urm , nu este o carte de teologie i nici una de filosofie. Tocmai de aceea, teza potrivit c reia „religia nu poate supravie ui schimb rilor care au venit peste noi - schimb ri culturale, tehnologice i chiar etice” (p.21) e cel mult culturalist i, firesc, ne putem întreba în ce rela ie de adev r se afl ea cu urm toarea concluzie: „Credin a este mortarul care umple fisurile din dovezi i lacunele din logic ...” (p.239). Tot a a ni

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

se ofer i alte prilejuri s facem inclusiv repro uri de natura consecven ei, a standardiz rii, a simboliz rii i a formaliz rii în judecata logic , mai ales c autorul utilizeaz o argumenta ie în paliere diferite, care nu izbute te nicicum leg tura între ra iune i credin . Dup determina ia pe care am v zut-o mai sus, în leg tur cu care am amânat unele curiozit i, accept m c „un scepticism tiin ific s tos este compatibil cu o minte fundamental deschis ” (p.41) i admitem c sunt experien e ce ne pot transforma sau schimba fundamental viziunea despre lume, dar nu cunoa tem înc experien e care s -l infirme pe Dumnezeu nici ca atare, nici în atributele lui. Or asta nu înseamn c omul nu ar putea tr i doar prin ra iune atee, ci denot c congruen ele i contiguit ile ei în planul credin ei persist i nu fac altceva decât s pun la îndoial în cele din urm orice tendin conceptualist : cuno tin ele nu apar exclusiv în raport cu experien ele! Cum am explica altfel cuno tin ele din planul abstract? Întradev r, i din considerente ale radicaliz rii, dar i ale ambiguit ii, „adep ii modera iei religioase - de pild - sunt în mare parte responsabili pentru toate conflictele din lumea noastr (atâtea câte vin din aceast direc ie, n.n.), întrucât credin ele lor sunt cele care între in un context de unde nu putem combate în mod adecvat literalismul scripturar i violen a religioas ”(p.45). Sam Harris vorbe te despre violen e religioase mai ales cu gândul la acel islamism în care „Dumnezeu manifest un interes personal pentru îmbr mintea femeilor” (p.46) i care, prin exclusivismul s u jihadist, se

face vinovat de acte odioase împotriva umanit ii. Musulmanul, convins, în egal m su, de superioritatea culturii islamice i de inferioritatea puterii sale, spre deosebire de cre tin, nu are acces la liberalismul cuget rii i nu g se te niciun refugiu dac vrea s tr iasc în modera ie pentru c religia lui e prea sângeroas i „nu poate supravie ui în proximitate cu altele” (p.136). O astfel de vecin tate amenin dreptul celorlalte popoare de a avea propriile mituri în numele rora „continu m s ne ucidem între noi”. Harris î i croie te discursul cu abilitate pe toat plaja dintre teoretic (Credin ele ca principiu de ac iune, Con tiina, Adev r i falsitate etc.),experien ial (Falsa alegere a pacifismului, O margine f centru, Credin i dovezi etc.) i spaime (Jihadul i puterea atomului, Ciocniri, Pericolul gândirii deziderative etc). Astfel, cartea sa este mai degrab o lucrare de grani , transdisciplinar , i se adreseaz standardelor spirituale ale lumii moderne cu propria ei actualitate. Analizele lui nu focalizeaz preponderent în concluziv: „dac ortodoxia musulman ar fi fost la fel de viabil economic i tehnologic precum liberalismul occidental, am fi fost, probabil, martorii islamiz rii planetei” (p.134). Autorul contest , prezum sau face specula ii prin inferen plecând de la concluzii sau mizând pe incluziunea entimematic a argumentului în tez : „Nu avem nevoie de fic iuni tribale pentru a con tientiza într-o bun zi c de fapt ne iubim semenii” (p.234). Sau contest la nivel de sentin : „Omul nu este m sura tuturor lucrurilor” (ibidem), f a aduce alt argument decât c acesta r mâne, al turi de univers, un mister,

Francisc irato - La margine de Balcic

Anul VII, nr. 10(74)/2016

lucru cu care mineaz toat construc ia sa de pân aici, insuficient îns cât s -l contrazic pe Protagoras. În ordinea aleatorie a atributelor sale i nu departe de spiritul culturalismului american, dar cu unele excep ii de diacronie i de natur a metafizicului, Harris redefine te conceptul de credin , e drept c nu prea departe de ceea ce se accept în mod obi nuit: „Credin ele sunt principii de ac iune, independent de ce se petrece la nivel cerebral; sunt procese prin care este reprezentat în elegerea ( i neîn elegerea) pe care o avem despre lume i care ne ghideaz comportamentul” (p.52). i dac acestea ar fi doar câteva observa ii formale vis-a-vis de ideile lui Harris, cartea sa este îndoial ingenios construit i totodat atipic, putem spune, ce stimuleaz opinii diverse i de aceea las loc cât s stimuleze unele discontinuit i în transdisciplinaritate cu vagi predilec ii spre neuro tiin e, specializarea lui, apoi se v d, în m sur diferit , ut rile spre biofizic , medicin , antropologie, cosmologie i istoria religiilor, spre filosofiile fenomenologice f a atinge prederea într-una sau alta; planurile se intersecteaz , unghiurile se l rgesc pân la divergen , de aici i particularit ile argument rii despre care vorbeam. Harris categoric nu a inten ionat o carte care s epuizeze o problem , ci lanseaz o tem reiterabil în diacronie, interactiv , i a scris la numai doi ani dup ea Letter to a Christian Nation, unde converseaz într-un cerc deschis cu cititorii lui. Ace tia sunt sau nu ignoran i, dar nu din cauze de ateism; unii dintre ei au serioase studii superioare sau sunt chiar cercet tori, iar cei care m rturisesc puternice convingeri religioase nu simt nevoia s i le corecteze, ci i le des vâr easc prin conformare, dar nici nu fac din cartea lui Harris un tabu. O citesc i ei ca i noi i împ rt esc toate îngrijor rile omului modern. Niciunul dintre ei nu se suspecteaz de nebunie: „de i - dac lu m ca atare ce spune autorul - în general persoanele religioase nu sunt nebune, credin ele lor centrale cu siguran sunt” (p.73). Dilematicul nu se spulber îns . Cu doar dou pagini mai înainte, Harris vorbea despre ciuma care devasta Parisul pe la 1348 i îl determina pe regele Filip al IV-lea s solicite Facult ii de Medicin explica ii plauzibile pentru popula ia parizian panicat . R spunsul academic a fost, pe scurt, cam acesta: „o perturbare în ceruri a f cut ca soarele s supraînc lzeasc oceanele din apropierea Indiei i c astfel apele au început s emane vapori nocivi” (p.71). Panica nu a putut fi îns oprit decât cu o explica ie regal : mânie divin pentru blasfemie! M surile preventive dispuse ca atare au fost de-a dreptul

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Consvela\ii

barbare: pentru prima blasfemie i se t ia vinovatului o buz , pentru a doua i cealalt buz , apoi limba. Epidemia va fi trecut în cele din urm nu la explica iile academice, nici la mutil rile dictate. Iar dac oamenii se vor fi rugat în biserici, cum se va întâmpla i dup ciuma din 1680 de la Oberammergau, care a dus la reiterarea ritual-profilactic a Patimilor lui Hristos din zece în zece ani ca sacrificiu de cerere (Bittopfer) i de gratulare (Dankofer), toate astea nu înseamn paranoia colectiv , ci doar defulare de ultim instan a unei trebuin e fire ti. C doar autorul scria cu înc trei pagini mai înainte: „Sunt sigur c o respingere atât de sumar a credin ei religioase va p rea crud pentru mul i cititori, mai ales pentru cei care i-au cunoscut în mod direct puterea consolatoare” (p.68). Ca s preîntâmpine formalismul judec ilor, autorul este atent la propor ii mai ales atunci când atinge unele puncte nevralgice din r zboiul religiilor: cre tinismul i inchizi ia, iudaismul i islamul, etica i morala. De fapt, trebuie s remarc m diversitatea bogatului material documentar al c ii (61 de pagini cu note detaliate), trimiteri care se cer parcurse simultan cu lectura textului. Numai a a cititorul are imaginea complet a ariei documentare uzitate, a adâncimilor ideatice i a prelungirilor bibliografice trans- i interdisciplinare pe care se întemeiaz cartea. O alt particularitate de elaborare a discursului se asigur din afi area cu o aparent u urin a unor concluzii incitante, care în alte cazuri ar fi abordate cu rezerve, cu prevedere, dac nu i cu team . „Du manul nostru nu este altul decât credin a îns i” (p. 131), sau „...este evident c Occidentul trebuie s câ tige fie dezbaterea, fie r zboiul. Orice alt variant va însemna sclavie” (p.132) - simple aseriuni, ipoteze de lucru sau verdicte elaborate? Harris î i sprijin demersul pe cifre i pe fapte: Inchizi ia cre tin însumeaz în cei aproape 300 de ani de existen între 40 i 50.000 de persoane ucise pentru vr jitorie (p.88); numai în anul 1919, în Ucraina sunt uci i 60.000 de evrei (p.103); pogromurile i masacrele musulmane din Maroc, Algeria, Tunisia, Irak, Libia, Egipt, Palestina, Siria i Yemen (p.115); „...despotismele moderne sunt crize de ostatici. Kim Jong Il are 30 de milioane de ostatici. Saddam Hussein avea 25 de milioane. Clericii din Iran au înc 70 de milioane” (p.153) etc. Factualitatea vine i ea cu argumenta ia de tip istoric sau cultural: „Sfânta Inchizi ie s-a n scut oficial în 1184, sub papa Lucius al III-lea, pentru a zdrobi mi carea popular a catarilor” (p.84); „... Spania traduce anual în spaniol cam tot atâtea i câte a tradus lumea arab în propria limb din secolul al IX-lea încoace” (p.133) etc.

Harris nu î i dispune materialul în maniera riguroas a tratatelor academice, ci discut liber, dup regulile colocu iei, simultan fiind atent la economia textului i la evitarea încruci rilor i a revenirilor inutile. Determirile i generaliz rile contextualizeaz spaio-temporal orice i oricât e util începând de la proximitate pân la universalitate. A a de pild , în asocierile autorului, problema iudaic este legat prin determina ie de cea musulman : „ i cu toate c demonizarea explicit a acestora (a iudeilor, n.n.) ca popor a necesitat lucrarea nebuneasc a Bisericii cre tine, ideologia iudaic a fost i r mâne un paratr snet al intoleran ei” (p.94), ceea ce înseamn totodat un obstacol serios pentru reinstaurarea p cii în Orientul Mijlociu i o poten ialitate a degener rii conflictul israeliano-palestinian într-un r zboi între islam i Occident de care Cre tinismul, ca Pilat, nu se mai g se te vinovat în mod direct. Prejudec ile privindu-i pe evrei, unele dintre ele cu suportul Noului Testament, aveau s culmineze în preajma i în timpul Celui de al Doilea R zboi Mondial cu credin a nazist potrivit c reia ace tia sunt „o ras în principiu opus s ii Germaniei” (p.103) - ceea ce a condus la holocaustul din lag rele lui Hitler. Episcopia Catolic german emisese deja din 1936 un set de principii în spiritul arianismului care mergeau pân la a decreta explicit c „Rasa, solul, sângele i oamenii sunt valori naturale pre ioase, pe care Domnul Dumnezeu le-a creat i pe care le-a sat în grija germanilor” (p.104). Mai mult, se aduc în argumentativ i unele credin e, cel pu in îndoielnice: „Se mai tia c to i evreii se nasc orbi i c , dup ce sunt mânji i pe ochi cu sânge cre tin, dobândesc darul vederii” (p.99) - trimiteri evidente la replica evreilor „Sângele Lui s fie asupra noastr i asupra copiilor no tri” (Matei; 27.25), dup ce Pilat s-a sp lat pe mâini de p cat. Culpabilizarea islamismului se face, cum aminteam mai sus, în primul rând pe seama jihadismului

u. Socotit o margine f centru, el (islam = supunere) împarte lumea religioas , tranant, în Casa Islamului i Casa R zboiului (p.110). De aceea musulmanii nu pot fi nici modera i, nici aposta i; des vâr irea lor fiind în jihad (r zboi sfânt). Pentru cre tini, omul, dac r ce te des vâr irea în dumnezeire, se alege cu devenirea ca lume. Coranul interzice (4:29) musulmanilor s se ucid între ei, dar ce se petrece în rile islamice între iiti i suni i excede norma contradic iei pa nice i, tot în virtutea C ii (p.119), ei pot fi uci i pentru dezbinare. Cum îns i via a religioas i cea laic presupun comportamente riguros normate, Sam Harris, dup scrutarea atent a fundamentalismului religios, face din etic i moral spa ii ale observa iei mult mai apropiate de specialitatea lui, iat de ce pe palierul acesta se mi cu mai mult libertate. Fiindc „negre it este posibil s tr im în mod etic” (p.233) i ca „r zboiul religios s devin de neconceput pentru noi, a a cum sunt sclavia i canibalismul, va trebui s ne lep m de dogma credin ei” (p.232) - un verdict deziderativ sibilinic. Acesta nu poate abroga numinosul - rezerv imanent de speran i referent moral al umanit ii -, pentru c factualitatea pe care o evoc Harris („Nimic nu este mai sacru decât faptele”, p.232) poate cel mult s produc , separat, îndoieli în mysterium, în tremendum i în fascinans, or o îndoial , în chip ra ional, nu poate fi spulberat cu o alta nici în lumea academic , nici în cea semidoct . Cartea este scris , f doar i poate, sub semnul accidentalului tot mai îngrijor tor, care tinde s se esen ializeze în ritmurile alerte ale haoticului sociocultural modern. De aici i recuren a acelora i întreri existen iale ce înso esc umanitatea de la început f a g si r spunsuri satisf toare în contingent. i asta fiindc irosim prea mult în rechizitorii mereu incomplete; iar dac se întrez re te vreun r spuns, acela r mâne s penduleze circumstan ial, critic sau smerit, între ra iune i credin , între ipotez i verdict.

Francisc irato - Techirghiol

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

{tefan Lucian MURE{ANU

Pentru un studiu antropologic al ignoran\ei Fiindului celuilalt Motto: Singurul bine este cunoa terea, singurul r u este ignoran a. (Socrates) Cuvinte cheie: ignoran , osând , zori, v zduh, ne tiut 1. Încercare de deslu ire a în elesului ignoran ei i de replierea ei ca no iune caracterial Oare de ce al ignoran ei fiindului celuilalt!, se vor întreba cei rora titlul acestei lucr ri ar putea sugera un excurs posibil în sistemul comportamental al unui individ ignorant. Fiindul este tot ceea ce comport în gesturi un sta în lumea mult a lumii care se dep rteaz de sensul adev rat al vie ii din care r mân tot mai pu ini oameni: „Luciditatea sau claritatea con tiin ei reprezint capacitatea de diferen iere în câmp a p ilor sale, pe care le dezvolt în luminozitatea acestuia, inserând între p i umbre de spa iu i intervale de timp.” (Ey, 1983:139)

Sensul ignoran ei, ca repliere, dup cum l-am men ionat în subtitlu, se strânge, dup ce se manifest în desf urarea ei profan , prin suprapunerea unei idei peste o alta a c rei cauzalitate nedes vâr it produce dezechilibrul social al ignorantului. În toat activitatea vie ii omului, se petrec dou feluri de câmpuri, i anume, al prezentului i al prezen ei. Omul este întotdeauna prezent în câmpul activit ii lui i î i des vâr te evolu ia într-un timp nerginit, definit ca atare tocmai pentru neputin a omului de a- i limita încerc rile de rezolvare a unor for ri în produsul sistemic de ac iuni al planului s u. Omul elevat con tientizeaz ca timp m sura în care cunoa terea îi deschide noi orizonturi spre care fasciculele

ini iativei nu contenesc în tiin . Este ceea ce Martin Heidegger observa ca mod de rânduire a vie ii fiin ei în timpul universal: „Trebuie -i d m altuia ceva înapoi, ceva pe care el e îndrept it s ni-l cear ” (Heidegger, 2003:373) i pe care numai omul elevat îl con tientizeaz ca om între o lume diversificat ideologic. Omul profan tinde spre forma brut a dezvolt rii lui, cea material , neperformant i refuz evolueze spiritual, m rgine te cu înc ânare cunoa terea, amplificând cu ignoran propria perturbare a sistemului s u constructiv prin ne tiin . Via a nu este doar o simpl form de a tr i pentru o activitate social , profesional sau politic , ci ea are un sens, o menire a omului care tie s se desprind de lumea mult în care poate tr i doar pentru o zi, acel om este imaginea omului eternit ii. ranul, de oriunde în lumea aceasta european , medita i corela munca fizic , pe care o gândea în spornicia vie ii lui, a familiei sale precum i a comunit ii în care tr ia, i cealalt via , cea spiritual , pe care o con tientiza i încerca s o tr iasc prin tiin i cunoa tere. Prin cunoa terea celor dou vie i, ranul devenea ceea ce în comunitatea satului se numea om în elept, vârsta venerabil a celor mai vârstnici din sat care erau respecta i i pre ui i. Acei oameni impuneau lumii satului un înalt nivel moral, cutume de la care nu aveau voie s se abat cei care doreau s fac parte din comunitatea aceea s teasc . Datinile str mo ti i obiceiurile lumii tainice ale satului, care ascund în substratul lor diversit i ale vie ilor unor oameni ce au cunoscut începutul i au evoluat în cunoa tere, stau m rturie întregii noastre evolu ii, îns aceste cunoa teri s-au dest inuit numai acelor oameni care i-au men inut continuitatea în cunoa tere, nicidecum lumii profane diversificate pe un timp al m rginirii, unde tradi ia s-a evaporat din cunoa tere în necunoa tere, sau mai bine spus din ignoran în lips de în elege a valorilor: „O cauz a distorsion rii folclorului i valorilor lui este comer ul cu art popular prin care se ob in câ tiguri financiare în urma unor spectacole mediocre, cu o recuzit excesiv figurativ i fals str lucire, a unor înregistr ri de materiale sonore cu mijloace improvizate, cu interpre i care î i respect pu in statutul, au în repertoriu piese de prost gust, gândite s fie vândute la col de strad .” (Ispas, 2003:41)

Francisc irato - Cârcium rese

În lumea satului românesc, ignoran a era considerat prostie în deplina definire a constituentului, o stare de fapt a neîmplinitului, a acelui fiind care nu putea s î i în eleag adev ratul rost al trecerii prin existen . Existen a ignorantului nu era altceva decât un mod simplu de vie uire, nu de tr ire, pentru c tr irea implica i participarea

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

elevat a con tien ei în des vâr irea putin ei de a exista. Ignoran a este o lips a cunoa terii, cunoa terea include un lung demers în via , în primul rând pe cel de a ti de ce tr ie ti. Limitarea mersului vie ii pe un singur drum este conformare, iar c derea profanului, considerat limit a puterii de a gândi, este doar o percepere, o form inferioar a cunoa terii pe care profanul nu o în elege. În con tiin a omului elevat, perceperea este un demers al evolu iei i dezvolt rii sale con tiente în via pe care ignorantul nu o poate con tientiza ca urmare st rii lui de infatuare. Infatuarea este produsul caracterial involuat, incon tient ce supune fiindul profan la luarea unor decizii spontane, gre ite, cu urm ri distrug toare adev ratei existen e. Este necesar s subliniez, pot spune în urma unor studii i constat ri, c infatuarea evolueaz pe dou c i: atât la omul profan prin neputin a de a ti, cât i la omul intelectual, îns în amândou cazurile fiindul este distrus, cade permisibil situa iilor indeciziei de a cunoa te puterea rezultantei i merge, de fiecare dat , c tre o dorin minimal , aceea de a urm ri i vedea un rezultat al unei proprii dorin e, la care nu se cunoa te reac ia. În acest caz, cei doi sunt defini i ca elemente transferabile lipsei de interes fa de majoritate. Exist , totu i, o delimitare între cele dou cazuri expuse: ignorantul este cel care î i m soar timpul, m rginindu-l în infatuare i îndoial , îngustime a st rii de fapt a egoului s u, pe când elevatul infatuat se m soar cu timpul cunoa terii pe care o dore te observabil în chiar imposibilitatea observ rii ei, în minimalizarea existen ial a fiindurilor. Pentru el, rezultatul experimental al cunoa terii, dezvolt tensiuni interioare care îl fac s nu mai gândeasc la sensul vie ii ca efect al propriei evolu ii. De la constatarea omului de la sate, privitoare definirii statutului ignorantului ca om prost, incult i conservator, timpul ne-a hot rât sura. Aceasta pentru c exista, totu i, o diferen iere a omului neputincios exprim rii gândurilor, p truns îns de sentimentul sp irii i primirii cunoa terii în m sura în care creierul lui permitea exercitarea limitativ a proces rii informa iilor, de omul definit ca ignorant. Dic i-

Francisc irato - Cârcium rese

onarul limbii române define te conceptul ignorant i situa ia comportamental a individului, ignoran , într-o a ezare a în elepciunii ranului ab tut de nepriceperea semenului s u i de nevoile vie ii, întocmai considera iei comunit ii de la sate fa de omul de neluat în seam , nesocotit i nerânduit în via a social a satului. Ignorantul sfida din ne tiin , no iunea de cunoa tere era prea îndep rtat de puterea lui de a în elege activitatea ca fapt al vie ii, ca d ruire a conceptului nobil al toleran ei. În periplul consumului estetic al exprim rii versului popular, poetul anonim sugera astfel urm rirea în imagini a ignorantului: „Manea, slutul/ i urâtul;/ Manea, grosul/ i-ar gosul” (Antologie, 1953:291). Prin îns i caracterizarea f cut acestui personaj deprimant, ne imagin m ignoran a fa de propria înf are, dezgust toare, imposibilitatea accept rii gestului conciliant al cavalerismului, de care Toma d dovad , realizând, apoi, tr turile caracteriale ale profanului înavu it, infatuat i la : „Manea stânga/ intindea/ S ia plosca/ i s bea,/ Iar cu dreapta/ Ce-mi f cea?/ Palo mic c r sucea,/ Pântecele/ I-atingea,/ Ma ele/ I le v rsa/ i pe cal înc leca,/ i fugea, nene, fugea.” (Antologie, 1953:292). Ignorantul Manea, opusul voinicului Toma, ignor propria existen , nu are limite esen iale în comportamentul dictat de o gândire îngust , de art , o atitudine la , teama de a se lansa direct într-o confruntare pentru nu î i în elege adev rata menire ca produs al cuplului om, continuitatea vie ii. Infatuarea este o caracteristic ce împline te în prostie ignorantul, în ne tiin , iar ignoran a este de ert ciunea în c dere spre întunericul profan, o imposibilitate a în elegerii pu inilor oameni din lumea mult . Este situa ia penibil a prostului de a putea s se cunoasc pe el însu i îns , în derizoriu, caut s se exprime, i cauza cauzalitate îl doboar în neantul ignoran ei. Îmi exprim dorin a, ca, în câteva rânduri, s relatez o întâmplare care nu m-a uimit îns ma f cut s -mi pun mari semne de întrebare la ce se va întâmpla cu omenirea când astfel de urma i, destul de mul i, dezinteresa i de ceea ce se afl împrejurul lor, vor conduce societatea omeneasc , administrând situa iile cu superficialitate. Într-un mijloc de transport în comun, este dorin a a mea de a c tori, cât mai des, în mijloacele de transport în comun, în drumurile de fiecare zi, nu atât pentru transport, cât pentru a observa lumea de mâine i atitudinile ei caracteriale. Din întâmplare, m-am a ezat în fa a unei tinere, ale c rei picioare erau coco ate pe marginea scaunului dinaintea ei, pe care se afla a ezat o persoan cu un copil în bra e. În urma mi rilor de tangaj ale autobuzului, vârfurile adida ilor tinerei atingeau, f nici un fel de control al atitudinii sale, îmbr mintea persoanei din fa a ei. Dar aceasta i se p rea o mi care normal , a putea spune incontient i lipsit de sens pentru tot ceea ce însuma starea de ignoran a c toarei, accesat nivelului ignorant, a neputin ei de a discerne ul f cut altuia. Tân ra fat , în pantaloni de blugi, despica i în toate ile, se sim ea comod i, ca atare, nu o interesa faptul c putea cauza insatisfac ie altei persoane. În sfâr it, dup multe buton ri rapide pe sofisticatul telefon mobil, pe care îl avea între degetele ei rapide în atingerea ecranului, pentru a scrie numerele cunoscu ilor din agenda telefonului, sun pe cineva. Din momentul acela a început dialogul: Ce faci, de când te sun, nu mai tiam cu cine s mai vorbesc, m plictiseam în autobuzul sta. Am fost la munte i a fost bestial. Probabil interlocutorul sau interlocutoarea au întrebat-o ce a f cut la munte, dac s-a distrat în toat perioada, cât a stat acolo, i ce prieteni noi a mai f cut! A urmat foarte repede r spunsul tinerei care râdea f un motiv special, poate doar dând impresia de mult veselie: M-am distrat cu grupul de n-am mai tiut de noi. A fost grozav, m , ok de bine… Cred c a fost întrerupt de o alt întrebare: cum v-a i distrat? Imediat a urmat i r spunsul: Am b ut i am mâncat de n-am mai tiut de noi. Am dormit în aerul la…, ce distrac ie boss, poate data viitoare vii i tu, c e ok r u. Doar auzul mi-a fost

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

perturbat atât de discu ie, cât i de cuvintele expuse i impuse de gestul ignoran ei ei fa de ceilal i c tori. Am auzit con inutul dialogului nu îns l-am i ascultat, în rest, ce pot s v spun: dac la munte au fost numai pentru atât, cu siguran to i au fost ni te ignoran i. i asta ine de educa ie, de promovarea în familie a ceea ce este frumos, ce este bine i pl cut sufletului s tr iasc . Prin aceasta iau definit structura caracterial , limita posibilit ilor de a putea analiza propria lor exist , în elegerea ei, la vârsta pe care o avea, în imaginea imaginii imaginate a societ ii, rezumat la nimicul mult al hranei. Nu tiu dac a putea-o numi hran . Mai bine i-a spune o îndestulare a trupului prin ignoran . Ea tr ia, ca to i cei care îi formau lumea, ca un conglomerat, o lipsire de sens a proprie-i existen e, nu ca un nivel tr ibil al cunoa terii, ci tr ia în acel cerc strâmt unde via a lor era o simpl impresie a imaginii irealului, o realitate ignorat prin propria ignoran , o parte a unei materii moarte ca putere de con tientizare a unei ac iuni contiente, c zut adiacent marii curbe a curcubeului care îi orbea. Erau ni te vii mor i, o pauz în ac iunea trupului inert înainte de dezintegrare. Ei nu aveau putin a s admire frumuse ea culorilor acelei urme a cunoa terii angelice, pentru c nu o puteau vedea, ne tiind i explice imaginea imaginii realizate în real i nici nu în elegeau urma umbrei care le urm rea propriile trupuri. Oamenii împ timi i atitudinii ignoran ei cad în dezgust, se doboar singuri, energia lor distruge sistemele convie uirii armonioase i pe a lor, cu greu se echilibreaz existen ei pentru c nu au puterea coercitiv , acea intensitate a câmpului magnetic la care se anuleaz magnetiza ia unui corp feromagnetic: „Mul imile lumii (întemeiate) sunt alc tuite, desigur, din elemente: dintr-o cantitate variabil de elemente care se smulg fiecare nou clip , din neantul contradic iei, evoluând nivelic i limitându-se cu fiecare nou eveniment, pân la punctul final al fiin ei supreme ( i solitare). Fiecare element se deschide spre un altul, dar nu fiecare i poate alege par-tenerul echivalent, nu fiecare element devenit are, în clipa alegerii competitive, ansa facerii.” (Mircea, 1980:179)

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Este foarte adev rat c oamenii educa i, ale i prin gesturi i atente observa ii educa ionale, au suportat, de-a lungul timpului, retu uri de comportament în evolu ia i dezvoltarea lor intelectual ca urma i ai celor care au precedat genetic evolu ia intelectual . În lume îns , sunt i fiinduri reziduale care, din cauza neputin ei con tientiz rii adaosului binelui caracterial ca baz con tient a evolu iei lor benefice, nu au reu it s în eleag sensul adev rat al model rii con tiente a atitudinilor. În societatea în care tr iesc, au continuat, cu acel artificialism al modului de comportament perturbant, s ignore regulile morale ale nivelului faptic de evolu ie a societ ii, dând dovad de egoism ca nivel scadent al ignoran ei. Spuneam, în rândurile de mai sus, c fiecare dintre noi am avut în evolu ia noastr , ca oameni s vâr i i con tien i c exist m pentru a gândi binele, un model al înaint rii noastre între oameni, de la care am împrumutat gesturi, idei, cuno tin e i pe care le-am transpus propriului nostru stil. Dac tat l meu, spre exemplu, fost inginer în construc ii, o profesie cu mult r spundere, destul de liber în exprimarea grupului constituit ca echip , nu a fost determinat, ca în prezen a noastr , a celor trei fii ai lui, s foloseasc expresii care s ne deterioreze auzul ca mod de participare la discu ie, a fost tocmai re inerea i deta area con tient de faptul atitudinal al antierului. Metoda lui a pozi ionat pozitiv actele ce l-au consacrat ca om contient elevat, exponent al unui fapt educativ fa de noi, fiii lui. Subliniez, c avem t ria de a ne construi un comportament decent i mult acceptabil în societate prin înfrân ri de gesturi i porniri necugetate ale vocabularului pe care îl de inem. Aceste re ineri, ale unor ac iuni tr ibile în subcon tient, dovedesc c în interiorul nostru exist un cuget de comportament, restric ii de bun cuviin cu care avem obligativitatea accept rii convie uirii con tiente i al respectului existen ei, ca form unic de leg tur a cooper rii între oameni. Cei împov ra i de vicii i frustra ii sunt c zu i în abaterile abominabile ale caracterului needucat, nesupus unei gândiri con tiente de rezultatul imoral al acestor înc lc ri de reguli normale de via într-o societate educat impus de reguli europene. S-a observat, prin studii îndelungate de antropologie, c omul poate fi educat prin institu iile

2. Fericirea se dobânde te prin cunoa tere, cunoa terea prin tiin

„Trecur mai multe s pt mâni în cursul c rora Martin Eden studie gramatica, reciti codul manierelor elegante i devor toate c ile ce-i mai c zur în mân . Cu tot ce inea de lumea lui trecut nu mai avea nicio leg tur ”. (London, 1971:110)

Francisc irato - Ceramic româneasc

Pân la aceast ans , a fericirii, fiindul neevoluat nivelic parcurge trepte pe care nu poate i nici nu dore te s le în eleag rostul. El se mistuie în egoism, în minciuna necunoa terii, ne tiin ei adev ratei dorin e de a tr i. Egoismul apare ca o incapacitate a autodep irii, a neputin ei de a în elege sensul toleran ei, a accept rii în con tiin a lui a aproapelui ca egal. Reiese din comportament i poate fi nativ, cât i dobândit, în urma unei neputin e de a- i intui rostul în societate, o lips a în elegerii c fiec ruia dintre noi îi este dat dup puterea de a în elege cunoa terea ca rod al muncii constante, dar i a puterii de pricepere a no iunii de cunoa tere. Personajul Martin Eden, erou al romanului omonim de Jack London, se autodep te caracterial, punându- i mereu la încercare priceperea. El este un n scut la treapta nivelic a profanului, a m rgini ilor, îns nu un obligat perpetuu de a tr i în cercul strâmt i, de aceea, va putea con tientiza în lumea turbulent oamenii ca imagini a imaginilor lor reale, respingând, la un moment dat, starea micimii, a inco tien ei, acceptând studiul tiin ei ca fapt al dorin ei cunoa terii i se va modela valoric datorit dorin ei continue de a se schimba:

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

specializate de cultur i educa ie, aceste reguli ale moralit ii trebuie doar între inute prin legi care s fie respectate de to i membrii societ i, indiferent de pozi ia lui social , în lumea în care se dezvolt i evolueaz . Ce se poate observa acum este tocmai inversul cooper rii ca rezultat al unei dec deri continue a sistemului de coordonare i guvernare, parc schimbat i explodat într-un r u general care, bineîn eles, a generat libertinismul ocant. To i membrii lumii se nasc cu vicii, îns un sistem educa ional bine pus la punct, cu legi morale decente, poate înfrâna dec derea social a unor membri ai societ ii, deta ându-i de la astfel de preocup ri dubioase prin activit i dedicate societ ii în care tr iesc, prin con tientizarea dictonului: „ce ie nu- i place, altuia nu-i face”. În literatura popular , cel aflat în nevoi i dec zut din drepturile fire ti în imagina ia imaginat , incon tient , bolnav , a înavu itului profan, este cel care echilibreaz balan a sistemului social. Cunoa tem cazurile, cât i modalit ile prin care majoritatea in ilor doritori de îmbog ire necuvenit , care, f a con tientiza urm rile din cauza inculturii, încalc regulile moralit ii i distrug vie ii pentru scopul îmbâcsit de a fi st pâni. i, totu i, nu se iau m surile legale de combatere a acestor forme de distrugere a societ ii omene ti de c tre ace ti pierdu i ai bunului sim . În literatura popular , haiducul era cel care, eliberat de legile oarbe ale timpului, fugea în codrii de unde gândea legile fire ti pentru a se putea r zbuna de toate nevoile i urgisirile celui bogat: „Câ i îs domni i cu ciucuri,/ i tr esc dup pluguri./ Câ i îs domni î cu n dragi,/ T i tr esc dup s raci!” (Antologie, 1953:199). Bog ia material peste m sura bunului sim , a unora dintre membri lumii, a fost, întotdeauna, calea degrad rii majore a omului, ignoran a dep ind limitele bunului sim , con tientizarea societ ii fa de valorile omului elevat. Bog ia celui frustrat duce la infatuare i libertinism. Lipsa unei activit i adecvate dezvolt rii intelectuale produce dezechilibrul i demen a. Despre aceste întâmpl ri ale existen ei lumii, în care au ap rut boga i i s raci, Corneliu Mircea, un gânditor profund al filosofiei omului existen ial, un element în dou st ri, con tient când tie pentru ce administreaz întreaga sa energie activit ii depuse i incon tient când întreaga sa energie este canalizat ac iunii de înavu ire, scria, accentuând c fapta momentului existen ial poate fi însu i destinul necesar-întâmpl tor: „Mul imile lumii (întemeiate) sunt alc tuite, desigur, din elemente: dintr-o cantitate variabil de elemente care se smulg fiecare, cu fiecare nou clip , din neantul contradic iei, evoluând nivelic i limitându-se cu fiecare nou eveniment, pân la punctul final al fiin ei supreme ( i solitare).” (Mircea, 1980:179)

Francisc irato - Dealuri la Balcic

Ca st ri frecvente ale situa iei materiale precare ale membrilor societ ii actuale, a sfid rii continue a existen ei celor mul i, de c tre cei pu ini, egoismul i izolarea au devenit forme de agresiune periculoase ale ignoran ei. Pe aceste st ri de fapt f sens în via a oamenilor planetei mizeaz doritorii de dezastru mondial. i unele mi ri religioase, al c ror scop nu este pacea i buna dezvoltare liber a societ ii omene ti, pot fi activ folosite de anumite grup ri politice sau paramilitare în destabilizarea unor comunit i sociale zonale de mari dimensiuni. La conducerea acestora, studiile i cercet rile de situa ii au condus la concluzia c s-au aflat i se afl indivizi destabiliza i social, ignoran i ajun i la guvernare prin fel de fel de împrejur ri josnice, demagogice, cu ajutorul celor care aleg. Constituindui grup ri de sus inere, cu acelea i convingeri ca i ale lor, rup i de mediul familial, st pâni i de durerea egoismului, a complexului de inferioritate nu au f cut altceva decât, într-un timp prielnic punerii în aplicare a planului lor diabolic, s declan eze agresiune i, în momentele grele, pline de tensiune, s dezr cineze familia. Este foarte adev rat, dac familia este puternic , are un mare rol de moderare a zuin elor agresive ale individului, situând continuu, ca primordial , cre terea i educarea în pace a copiilor. Demagogia, privind protec ia familiei în unele societ ii capitaliste europene, este o realitate a ignoran ei i a divaga iilor orduriere. Cu cât u urin poate fi prins în mrejele manipul rii un individ izolat, ignorant, lipsit de familie, de cei c rora i-l doresc ca pion în marea mas a jugului vie ii m surate i arbitrar cunoscute. Izolarea, lipsa de comunicare, netransmiterea sentimentelor unul fa de cel lalt au dus, întotdeauna, la destr marea familiilor. Ignoran a i-a împins în dezastrul distrugerii propriilor lor vie i. În concluzie, o familie chibzuit , experimentat i supus în elegerii cazurilor iminente ale vie ii, poate sensibiliza atitudini i rea eza pe f ga ul bun o situa ie. Ne mai putem oare întreba ce este perfec iunea? Se poate da un r spuns acestui gen de atitudine? Eu cred c nu. S nu uit m c suntem obiecte la îndemâna unor for e pe care în sinea noastr doar le b nuim, îns nu le vom putea identifica niciodat . Elevatul le poate îns imagina. A putea spune perfec iunea nu se g se te printre oameni, ci undeva, într-un loc, pe care noi nu îl tim i nu îl afl m în toat via a, cât o tr im pe p mânt. Mi-a venit în minte o scen istoric , privind familia tân , neezat înc pe f ga ul ei, tocmai faptului neîncrederii unuia în celalt. Cât de deosebi i suntem în gândire, în fapte, în chibzuin , dar cât putere putem avea dac , în mersul nostru prin via , abord m comunicarea. Prin memorie involuntar , declan at în acea discu ie de la popot , Gheorghidiu nareaz faptele retrospectiv, în jurnalul de campanie, aducând într-un timp subiectiv experien a sa erotic . În realitate, el nu are niciun motiv de divor , decât suspiciunea. Tr ie te o dram a unui crez al lui pe care îl repet ori de câte ori are ocazia: „cei care se iubesc au drept de via i de moarte unul asupra celuilalt”. (Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste...). Intelectual fiind, Gheorghidiu gre ea f s chibzuiasc , intoleran a urgisea untrul s u, imaginile i se sp rgeau în imagini ireale, iar timpul îi devenea du man. Un rezultat al unei iubiri lipsit de comunicare. Între el i Ela începuser , la un moment dat al evolu iei c sniciei lor, s nu mai existe acelea i sentimente, pe care credeau ei c le-au avut de la început. Poate chiar rela ia lor de iubire nu a fost a a cum i-a imaginat-o Gheorghidiu, ci doar un sentiment de apropiere primar din partea Elei i chiar a lui, pe care o vedea ca pe un obiect al timpului lui în care dorea s se r sfe e. Iubirea ne-o descoperim în timp, pasiunea este un sentiment abrupt, câteodat prea periculos pentru existen a noastr . Ceea ce este pasional nu este, întotdeauna, sfâr itul agreat al con tiin ei noastre, ci poate fi doar o dorin trec toare. Experien a

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

propriei cunoa teri, iubirea oarb , fidel , nu îi d posibilitatea s con tientizeze i s în eleag c oamenii nu pot fi, din felul lor, to i superiori. Iar superioritatea, în multe din cazurile studiate i cercetate, a dus la egoism, un pas spre ignoran . Spun aceasta, exemplificând cazuri analizate, cu bine cunoscute rezultate. Intelectualul, care ajunge la limita unui bun sim al des vâr irii, a eaz pe trepte bine gândite întreaga sa via , atât familial , cât i profesional , i tie s exceleze în amândou . O via în care generozitatea, bun tatea i tandre ea se cupleaz în legitim existen fac din cel aplecat spre cunoa tere (munca de cercetare, cea de laborator, munca savant ) s dea rodul muncii de care s se poat bucura atât el, cât i cei din jur, adic oamenii de pretutindeni, indiferent de etnia sau condi ia lor social i, mai ales, f ptura c reia din dragoste (dragoste putem numi, f a gre i, nu numai momentul procre rii, când ne d ruim cu totul unul celuilalt, ci întregul timp pe care b rbatul i femeia îl stau împreun , vorbindu- i, admirându-se, d ruindu-se), i-a dat via . Un astfel de intelectual nu se poate numi egoist. Darurile au o semnifica ie a lor care trezesc din c rile inimii sentimente. Am cunoscut oameni care au cedat profesiei, în contra vie ii de familie, dar ace tia au singularitatea lor, lumea care i-a dezr cinat de lume. În cercetarea profund a tiin ei apare egoismul i nimeni nu ar trebui s contrazic acest fapt real. Mai sunt i cei care s-au sat în st pânirea viciilor, neputincio i s se mai redreseze vreodat . În interiorul nostru, se produc o mul ime de transform ri de care nici nu ne d m seama: „Luciditatea sau claritatea con tiin ei reprezint capacitatea de diferen iere în câmp a p ilor sale, pe care le dezvolt în luminozitatea acestuia, inserând între p i umbre de spa iu i intervale de timp. (...) ...am putea considera c experien a î i creeaz spa iul reprezent rii deschizându-se în timp. Câmpul con tiin ei nu ajunge la maximul organiz rii sale verticale decât atunci când se distan eaz de materie (instantaneitatea timpului spiritului, spunea Leibniz), pentru a se constitui într-o structur care dispune de destul timp pentru a accede în libertate.” (Ey, 1983:139)

Numai cei care ne-au cunoscut destul de bine, înainte i dup mersul înainte al evolu iei noastre, au putut observa dac acele schim-

Anul VII, nr. 10(74)/2016

ri au fost sau nu în favoarea dezvolt rii noastre fiinduale, dar i în ceea ce au însemnat leg turi evoluate cu cei care ne-au înso it în via . Suntem o parte a unei imagini dintr-un timp al a ez rii imaginilor, dar dac egoul nostru nu s-ar fi putut încadra timpului existen ial al rturisirii eului cosmic, atunci ar fi fost cuprins de efervescen a neîmplinirilor i numai desprinderea de teluric ar fi putut elibera, întrun timp al încerc rilor urc rii treptelor nivelice, eul care se îndrepta spre matricea lui din Univers. Câteodat , m simt singur în lumea nevoilor i a ignoran ei lume ti. Îmi trec mereu prin minte timpurile p timirilor, care nu au încetat i nu vor înceta nicicând, pentru c sunt p sit de toate amintirile mele i cu nevoia de a gândi spre o alt via , m rturisesc. Familia pe care mi-am format-o, ca dar al vie ii de pe p mânt, mi-a oferit întotdeauna elanul, iubirea i lini tea punerii în pagin a tot ceea ce a putut însemna pasiune a scrisului, a gândirii pozitive i a expunerii argumentate a tot ceea ce am gândit. M calific, a teptând ca eul meu s se înal e i, trecut prin cele nou reveniri, s î i ocupe, pentru totdeauna, locul în infinitul, ne tiutul Univers: „Istoria omenirii nu se desf oar nici în lan , nici în scar , ci (…) ca un arbore care- i înal necontenit vârful i crengile apropiate, dar î i las în urm , tot mai în urm , celelalte crengi, unele aproape chiar de p mânt, i în acela i timp, multe din ele se usuc sau se rup i se desprind pentru totdeauna de trunchi”. (Traian Herseni, 1982:363)

Am tr it ca om într-o lume ca to i cei care i-au des vâr it putin a prin m rturisire i pot explica acest fenomen comportamental al ignorantului, acea persiflare a ideilor altuia, a imposibilit ii lui de a convie ui în comunitate. În fa a ta, îi spuneam celui damnat ignoran ei, punct în via a mea, nu voi s m plec doar pentru faptul c în momentul acesta al vie ii, a unui timp care va trece i muri cu tine, celestul sa întunecat i te-a dat s -mi umbre ti zorile. El era datul dat pentru prea mult cât umbra proprie îl tolera, era o pierdere care, odat cu dezintegrarea prin moarte, lumea îl uita: azi e ti, dar mâine cine tie în ce p i cenu a ta se va împr tia de urgia r ului pe care l-ai chibzuit în inima fiindului t u. Ignorantul vars veninul urii profane, a neputinei construirii proprie-i existen e, iar fierea lui se va rev rsa, am rândui sângele, amarul îi va sec tui inerta fire osândit : „Fiecare element devenit este cu adev rat unul, numai unul; fiecare unul devenit i dimensionat fiin eaz cu adev rat, dincolo de fiecare altul (devenit) i dimensionat, la rându-i.” (Mircea, 1980:83)

Ignorantul se distruge prin ne tiin , prin ignoran a fa de ne tiut i, când se apropie de cunoa tere, lumina îl orbe te pentru neputin i infatuare atunci, gândurile celui sc pat de urgia planului lui diabolic se înal împlinite spre tiutul Universului, unde matricea a erii îi a teapt înc rc tura ini ierii sale. Când timpul trece, vremea lumii aceluia, care biciuie te zorile celui ini iat cu sfichiul geruit, se afund în teluricul neumbrit i se pierde în ascunsul funebru al criptei, de unde nu se mai poate ridica niciodat .

3. Întreb ri i r spunsuri ale omului despre ignoran a lumii i ascensiunea ignorantului

Francisc irato - Flori i c

tiin a înal spre culmile cunoa terii omul i îl a eaz în spa iul respectului fa de valoare. Ne tiin a define te profanul care cade în ignoran , libertinism i nonvaloare. Profanul nu respect nimic i caut s conduc lumea în necredin , atunci când lumea îi d putere, spre un abis al propriei ignoran e unde cei care l-au propulsat cad dup el. O astfel de lume nu poate fi comp timit pentru priva iunile ei sociale pentru c ea îns i a fost p rta propriei c deri. Într-un timp al eului meu, m-am întrebat de ce trebuie s ne na tem în preajma

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ului, acel r u încuibat în ascunsul la it ii fiindului teluric al altuia, care se vrea numit semen. Am suferit când, într-o zi, un cine nu m teptam a strecurat în min ile lumii cuvinte de ocar la cel ce pe acest p mânt eram eu. Îmi citise un eseu i, pentru trei cuvinte pe care le-am a ezat ca pentru o dorin a zborului ideii în v zduh, le-a inversat în critica scârbit i mi-a sorbit lini tea ederii mele dintr-o zi. S-a ridicat i a lovit, îns , într-un târziu, a c zut în propriul s u mormânt ml tinos i a murit înecat în cuvinte zdrobite de frustrare. Ignoran a se na te din nimic, iar nimicul ucide înt ritul timpului petrecut cu o sev a genei alese cunoa terii. Cunoa terea este un îndelung proces al cercet rii în lumin a unei tiin e ce te lumineaz în întuneric i î i deschide apoi c ile pe care le aduci la lumin pentru cunoa tere. Cel ce are cunoa tere nu poate avea i ignoran pentru îns i tiin a te dep rteaz de aceast profan stare a naivului: „Mi carea facerii s-a prelungit, dup cum se vede, de la un nivel la altul; fiin a prim-nivelic se desf oar i rena te ca fiin devenit (de nivel secund). Considerând aspectul pur cantitativ al mul imii originare putem spune cu certitudine c mul imea originar s-a strâns (s-au s-a repliat) odat cu i prin mi carea facerii, c mul imea originar s-a unificat (dar, în acela i timp, c s-a i multiplicat) de la un nivel la altul.” (Mircea, 1980:85)

Literatura popular a fost cea dintâi care a amendat prin crea iile sale anonime egoul ignorantului observat ca o c dere de form a celui care nu î i în elegea menirea în lume i î i încetinea evolu ia lui ca om. Trebuie s subliniem faptul c produsul lumii telurice exist pentru a tr i i tr ie te pentru a exista într-un invers propor ional fa de produsul omului care tr ie te pentru a gândi forma i sensul existen ei, pentru c eul cosmic este superior con tiin ei i aceasta se petrece la omul elevat care cunoa te i în elege sistemul valorilor de integrare ale întregului proces desf urat ca experien e trecute. Ne na tem cu inteligen a transmis genetic de cei care, în timpul istoric, au acumulat tiin a din cercetare pentru cunoa tere. Cunoa terea este hrana ve nic a materiei cenu ii, iar pentru acumularea ei necesit o munc de transmitere a tiin ei de peste cinci genera ii care au solicitat stimularea c ilor nervoase c tre creier, ducând la eliberarea endorfinelor. Astfel, au ob inut cunoa terea ca sistem stimulator al tiin ei vie ii, a în elegerii omului de c tre om pentru valorificarea traiului lumii. Lumea a fost i este mul imea care str bate haotic c ile p mântului, îns omul este cel care orânduie te, plecat insultei lumii, calea spre lumina celest a în elegerii existen ei. Cât de sugestive mi s-au p rut versurile acestei doine populare care, în simplitatea cuvintelor, dest inuie crezul unei existen e a celui care ne-a înv at s fim r bd tori: „Fii, inim , r bd toare,/ c -ai p mântul sub picioare!/ Rabd inim i taci,/ ca p mântul care-l calci!” (Antologie/ Bibicescu, Nr.1:3/ 1953:14)

bdarea î i are m sura ei i necesit de inerea unui deosebit sistem educa ional dobândit de cel care ofer bun tatea, pentru c bun tatea este inversul ignoran ei, situa ie de fapt a omului elevat care de ine cunoa terea m rginirii pornirilor necontrolate. Întotdeauna, cel lalt a constituit, în concep ia lumii profane, un status aparent folositor, un reazem al unui moment al vie ii lor pe care, dup folosin , s îl poat împing s cad prin rostogolire în imensul naturii. Îns rostogolirea este îns i puterea de refacere a ini iatului, infinitul prin forma cercului, cercul f margini, tiin a realiz rii prin regenerare. Dup ce în Simbolurile catamorfe, Durand prezint un studiu al imaginii sexualit ii dec zute i st pânite de moarte, ca „rezultat direct al c derii”, c utând s explice acest instinct mamiferic ruia îi atribuie implica ii, el va z rnici explica ia imaginar a profanului ca element naiv produc tor: „... i engrama c derii se treze te banalizat i limitat la un incident carnal, singularizat, i care se îndep rteaz astfel de sensul ei

arhetipal primitiv privind destinul de muritor al omului.” (Durand, 1998:107)

Acel incident carnal al omului profan poate fi mai distrug tor pentru societate, decât m sura i controlul lucid al reproducerii elevate. Gândirea este cea care deta eaz ideea lucid de ignoran . Ignorantul este ca o ma in necontrolat ce produce sisteme incontiente unde, în cele mai multe cazuri, sunt rebuturi primite în lume, nu i între oameni. A dramatiza faptele înseamn a ne dep rta de adev rul tiin ei îns a le accepta creeaz deziluzii i acestea pot produce declinul societ ii. Oamenii se diferen iaz între ei prin modul cum accept , fiecare în parte, sensul vie ii. Când te dedici, spiritual, formei elevate de gândire, atunci creezi un mod de a fi, în universul fiindual, imagini ale imagina iei reale ale imaginilor vie ii, prototipuri ale unei lumi deosebite prin toate activit ile desf urate în universul existen ial. Este foarte adev rat, omul este un produs al lumii, dar spiritual omul se deosebe te de lume pentru c el gânde te altfel în modul lui unic, decât cum gânde te lumea. Lumea f credin este un concert simfonic f instrumente muzicale. Credin a formeaz oameni care pre uiesc valoarea, respect lumea i caut în interiorul ei valorile care s le pondereze instinctele, iar acei oameni f uresc frumosul pe care îl respect . Respectul este actul nobil al omului educat în fa a a tot ceea ce poate face pentru o via frumoas : „Ziua toat a lucrat,/ brazd neagr -a r sturnat/ i prin brazde-a sem nat/ grâu m runt i grâu de var / deie Domnul s r sar .” (Antologie, 1953:616)

Versurile din literatura popular veche, pe care le-am citat mai sus, nu fac decât s întregeasc valoarea i înaltul spirit de care a dat dovad omul satului, el s-a a ezat mereu chez ie prezentului cu tot trecutul lui, adâncind evlavia fa de datinile i obiceiurile str moti. Lumea Europei va fi unit , atunci când î i va descoperi valorile tradi ionale comune i când va reu i s constate c oamenii europeni sunt ei în i în toate na iunile, iar na iunile sunt în ei. Tot r ul mentalit ilor profane va trebui îngropat, odat pentru totdeauna, cu toat ignoran a ignorantului, care trebuie s cedeze viciului necomp timit al hulei. Referin e bibliografice: - Antologie de literatur popular /Lirica I, Ed. Minerva, Bucure ti, 1953. Cojocaru, Nicolae, Istoria tradi iilor i obiceiurilor la români, Editura Etnologic , Bucure ti, 2008. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 1998. Frye, Northrop, Marele cod. Biblia i literatura, Ed. ATLAS, Bucure ti, 1999. Heidegger, Martin, Fiin i timp, Editura Humanitas, Bucure ti, 2003. Ispas, Sabina, Cultur oral i informa ie transcultural , Editura Academiei Române, Bucure ti, 2003. London, Jack, Martin Eden, Editura Cartea româneasc , Bucure ti, 1978. Mircea, Corneliu, Cartea fiin ei, Ed. Cartea Româneasc , Bucure ti, 1980.

Francisc irato - Flori galbene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Dan LUPESCU

Venera ]i Bachus în volumul Pe Rio Costa, balade erotice de Dorin N. Uritescu Baladele erotice i ...politico-sociale (se putea altfel?) sunt deopotriv reprezentate în insolitul volum Pe Rio Costa de Dorin N. Uritescu, edi ie princeps girat de Editura Biblioteca, Târgovi te, în 2014, reeditat la Rawex Coms, Bucure ti, 2015. Diverse i incitante ca discurs, ca ritm, ca limbaj, având inculcat o „anecdotic ” plin de farmec, care salveaz (prin umorul lor discret, bine mascat) de prozaism crea ia poetic , aceste balade sunt pres rate cu imagini în care zeitatea iubirii i zeul petrecerii euforice î i fac prezen a cu o cohort z ng nitoare de accesorii i s bii, tamburine i butaforii ale activit ii lor divine. Afl m astfel, cum în mla tina dintre Rio Costa i Mur, r sare imaginea artistic a unui peisaj baroc halucinant: „ i cu n mol galben i lipicios, Deasupra lor nor puturos, […] În esat de trestii multe i groase, Cu buturugi putrezite i r cini de lcii întoarse” (Floarea de noapte de pe Rio Costa) Într-un ochi curat de ap , înflorind din zece în zece ani, înconjurat de balta murdar în care colc ie „ erpi, ipari i varani”,

cre te o floare bizar : „[…] de un farmec deplin i de-o mare bucurie a vederii; Unic , Floarea-Ispitei, râvnit , Floarea Venerei.” («Nuf rul» vân t de pe Rio Costa) Este puternic efectul culegerii acestei minuni simbolice a iubirii: „[…] de culoarea vi inei coapte, Un fel de nuferi vine i, flori stranii, rare, de noapte”. Tabloul con ine o repeti ie sinonimic a culorii florii - culoarea vi inei coapte i [nuferi] vine i -, dar i folosirea expresiei comparative de identificare aproximativ un fel de - ceea ce justific ecoul poetic al perceperii realit ii printr-o în iruire lexical , sugestiv , cu efecte inefabile: „([flori] stranii, rare, de noapte), menite s provoace iubitului bunadispozi ie i deschidere spre gesturi erotice delicate, care se vor unice ca imagine poetic : „I-am strâns cu buzele scoica urechilor, Cu gust dulce, de crud alun , i-am s rutat-o cu genele pe gâtul întins.” Surprinderea jocului „venerasian” are farmecul unei m rturisiri de o delicate e rar a formul rii: „În timp ce-mi îngâna, stins, cântecul perechilor Aflate-n delirul jocului iubirii, puternic încins.” («Nuf rul» vân t de pe Rio Costa) Bachus nu se las a teptat, în acest univers al petrecerii amoroase, incitând la producerea licorii cu efecte (interesant interdependen divin ) afrodisiace („venerasiene”): „[…] unchiul Dan […] […] pe vremea prohibi iei. În America «tuturor posibilit ilor», într-o vale, Când, omer în Florida, a f cut uic din portocale.” (Femei i alcool) Astfel, personajele acestui reportaj liric: Dan i Doru î i propun s repete istoria petrecut în Florida, în vremea prohibi iilor de

tot felul, pe Rio Costa, i produc alcool: „Avea o arom dr ceasc i un parfum îngrozitor! Când îl gustam, ne scâr âiau din ii i limba se chircea în gur , Dar dup ce-l înghi eam se-mpr tia în corp, cotropitor, i ne credeam cu totul intra i în alt ptur . A urmat o petrecere bahic de pomin i, dup cum sugereaz autorul (personaj liric principal), prin analogie cu banchetul „casanovic” de la Marsilia, petrecerea nu s-a oprit aici, a fost pres rat cu acte specifice patronate de Venera. De remarcat grafica de carte, care este expresiv i vibrant , cu virtu i simbolice i alegorice, grafic realizat de Alexandra To ca:

În alte balade, apar dezinvolte urma e ale Evei, frumoase, f inhibi ii erotice, dezl nuindu-se s lbatic: „M-a cutremurat voin a ei de-a da bucuria Unui suflet iubit, de dor chinuit, i m-am sim it, dintr-odat , puternic trezit, -i r spl tesc cu prinos d ruirea, De fream tul trupului ei bântuit.” (S lbatica din Tribul de Jos) Unele figuri feminine, la început re inute, neîncrez toare, par a se fi n scut numai i

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

numai pentru a dovedi adev rul milenar al nestatornicei mândrii virginale, dar se las paradoxal au ba - înduplecate de «voievodul iubirii», luându- i drept pav , fragil , paza de crin a iubirii, exemplul zei ei Venus: „Te voi duce pe-un t râm fermecat, De care a avut în exclusivitate parte Zei a Venus din Antichitate!” («Efectul Jacuzzi», pe Rio Costa) Alte prezen e virginale, neajunse la „clasica” vârst a iubirii totale, se dovedesc a fi ner bd toare, de i amanul amorului le face în eleag inoportunitatea dorin elor lor: „- E ti o copil i inocen a ta o pre uiesc! - Las c pân în var , la sc ld toare, o s mai cresc!” (Copila de pe Rio Costa) i nu pu ine sunt figurile feminine excesiv erotice: „Rupe-mi bluza!… Mu -m pe gât! Zgârâie-m pe fa !… Înjur -m urât!… -mi palme!… Trage-m de p r!… Ia-m de urechi!… Mai cu ambi ie!… Pune-mi c tu e!… Du-m la mili ie!… Sugrum -m lent!… Cite te-mi statutul!…” (Pe Rio Costa cu activista la partid!) Balada este salvat de prozaism prin comicul buf pe care-l prezint , dar i de luarea în zeflemea, tonul fiind aproape sarcastic; fantezia creeaz o întâmplare cu note de hiperbol savuroas , hazlie. Imaginile sugerate de verv , de expresivitatea secven elor lingvistice îmbibate de oralitate (op iune postmodern ) în cadrat inteligent i construit , cu talent, în caden a baladei clasice, produc deliciul lecturii. Capricioas , Venus folose te toate clapele instrumentului erotic creând iubire, cu accente i pete de culoare în zig-zag, de la sublim la ridicol. Bachus intervine când amorezul (sau amantul) se afl în starea tulburat de o iubire neîmplinit , înfrânt , cu aceea i „eficien ” ca i în situa ia reciprocit ii sentimentelor i a racord rii perfecte a sim urilor: „Din aceast tulbur toare stare, […] Aducând fie pentru bun -dispozi ie, fie pentru alinare, Sticle cu cel mai bun vin de Jidvei.” (Ioan Buia pe Rio Costa) În volumul de versuri Pe Rio Costa, vinarsul bahic este nelipsit: „Lae a lui Lae, mutilat de r zboi, Vara o petrecea la caban -n z voi. Îmi zâmbea cu obrazul lui ars, Zicând s beau din damigean , -i ceva stra nic, de pus la ran , Cel mai curat i mai tare vinars.” (Roman cu în elesuri amare)

La fel de nelipsit este i vinul: „Vin dulce, trei sferturi de Jidvei, cu însemne” (C ut torii de aur pe Rio Costa); „[…] s bem vin vechi de Jidvei, le aduc, la gr tar, cleni gra i, li i în mujdei.” (Rio Costa, dragostea mea) Nimic excesiv (vulgar, trivial) nu se strecoar în baladele erotice, în care amorul tutelat de Venera se întretaie cu stimulentul bahic, producând imagini artistice savuroase, sub condeiul unui poet bântuit de fantomele insidioase ale iubirilor exotice. Chiar dac , uneori, reverbera ii - scolastice! - din storel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu ori din melanholia lui Teleor dau buzna peste faldurile de catifea incendiat în dorurile Crailor de Curte Veche, ale prin ilor levantivi, ale dervi ilor dezl ui i în dansuri fascinante sau ale „locatarilor” bezmetici, r ci i printr-un soi de Isarlâk uitat pe undeva, prin Balcani, dar cu scânteieri/ r bufniri nea teptate de gheizer viril, nest vilit tocmai, h t!, peste ocean, pe/ prin Rio Costa… Filolog cu vast orizont i minu ioas pretire în domenii de ni ale disciplinei tiin ifice, de indubitabil rafinament, numit Limba Român Contemporan , dar i în Gramatic Istoric , Dialectologie, Limbaje Ezoterice, tiin e ale Comunic rii i Manipulare, autor a zeci de volume de specialitate, publicate mai ales în ultimii 33 de ani -, Dorin N. Uritescu confirm butada, vag mali ioas , conform c reia tot românul s-a n scut poet. Universul s u liric poart pece i difuze, remarcabile nu atât prin autenticitate sau originalitate, dar - finalmente - încânt toare prin gra ia slalomului galnic printre chem ri, ispite i ecouri din z ri celeste ori,

mai degrab , telurice. Inspirat crava at, bine inut în frâu sau, adeseori, l sându-i libertate incendiar la dârlogi i la z bal -, Pegasul c rit cu atâta ardoare de Dorin N. Uritescu pare tentat s l duc , în cele din urm , pe vreo magic insul de foc, în care ne tiute amazoane, despletite în efluvii fugoase, precum zebrele c rind de ertul, sub spectrul fatal al gheparzilor ce le urm resc cu neobosire, abia a teapt s -l devore, botezându-l în liba ii eclatante de Zghihara, Busuioac de Bohotin, Feteasc Neagr , T mâioas Româneasc , Reka iteli, Ro ioar de D buleni, Gras de Cotnari, Merlot, Sauvignon i Cabernet, cupajate dup re ete misterioase, în pocale din cristalul cel mai pur, cu sonorit i de liliac, ambr , mosc i patchouli. Se în elege, sper m, c , pendulând vis tor între apolinic i dionisiac, poetul Dorin N. Uritescu se las înv luit, sedus i sc ldat în fagurii de lumin ai lui Apollon, f când eforturi de a nu se recunoa te abandonat în bra ele pleiadelor de bacante i elfi, dansatoare i ... asistente de regie de sub bagheta cufundat în miraje a lui Dionysos. Marele rege al Dacilor: Burebista a tiut de ce a promovat - ca primordial principiu al vie ii poporului s u - m sura i cump tarea, comuniunea i cuminecarea, ordonând dezgroparea podgoriilor, programul cazon de antrenamente severe, duse la extreme, disciplina i o anume ascez de sorginte zalmoxian . stignit între Venera i Bachus -, poetul Dorin N. Uritescu r mâne un adolescent cu pletele fluturând adamic în vântul nepereche al iubirii, spirit orfic, ve nic tân r, cu suflet inocent, de copil al Terrei, sc ldat în baudelairiene sau rimbaldiene iubiri i t zuiri divine.

Francisc irato - Case în Balcic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

George PETROVAI

Umanismul confucianist ]i misticismul daoist, cei doi poli @între care a oscilat @îndelung filosofia chinez[ Ce i-e i cu obi nuin a! Sute de ani, îndeosebi de la Rena tere încoace, li s-a b gat în cap genera iilor succesive de europeni i europeniza i (mai nou de europeni americaniza i) c monopolul adev ratei cunoa teri umane, aidoma monopolului tehnico- tiin ific, economico-financiar i politico-militar, este de inut de corifeii Apusului. C , adic , dac ei afirm i/sau confirm ceva, apoi acel ceva este adev rul gol-golu (oamenii lua i în bra e de tartorii occidentali devin la tanc vedete, în pofida valorii lor îndoielnice, i faptele agreate de ei nu pot fi decât obligatorii pentru ceilal i p mânteni), dup cum dac pun pe ceva eticheta de fals, apoi a a trebuie s r mân . Altminteri, adic sus inând cu argumente întemeiate o p rere contrarie, ri ti (în cel mai bun caz) s nu fii b gat de nimeni în seam . i când spun „nimeni”, m gândesc la presa occidentalilor i la mediile lor academice într-atât de (in)corecte, încât lui Nicolae Paulescu, adev ratul descoperitor al insulinei, nu i s-a f cut nici acuma dreptate în leg tur cu atribuirea Premiului Nobel pentru aceast important descoperire, pe când lui Elie Wiesel, un impostor ar tat cu degetul chiar de coreligionarii s i, nu i s-a retras Premiul Nobel pentru Pace cât timp a tr it, iar dup moartea lui nici pomeneal s o fac cineva. Iat înc o dovad (mai era nevoie de a a ceva?!) despre modul necinstit i nemeritat pân la sfidare, în care sunt decernate nu numai titlurile i premiile na ionale, ci i cele interna ionale...

irato - Natur static cu ulcele i trandafiri

Apropo de tiin . Se tie foarte bine c istoria este juc ria atotputernicilor, c adic pe timp de pace ea este scris la comanda marilor dictatori (lumea nu va sc pa niciodat de asemenea ipochimeni), preocupa i în cel mai înalt grad de imaginea lor reflectat în oglinda viitorului, iar dup încheierea conflictelor militare, ea se scrie la comanda înving torilor. Cu ajutorul oportunismului i consensului istoricilor de curte, linia oficial se impune în mediile academice i manualele colare, astfel c - prin omiterea celor mai jenante evenimente i distorsionarea altora, precum i prin neesen ialele corec ii f cute în decursul timpului (bun oar , în istoria noastr postdecembrist s-a renun at doar la rizibilele excese bol evice) - se elaboreaz discutabila istorie a unui popor, parte integrant din istoria omenirii. Îns nu se va renun a cu una, cu dou la stereotipii de felul bazinelor tradi ionale ale civiliza iei antice (sumero-babilonian , egiptean , chinez , indian , greco-roman ), de i - pe baza unor indubitabile probe arheologice (scrierea de la T rt ria, t bli ele de la Sinaia etc.) - este bine tiut ( i deja acceptat în anumite medii academice) faptul c civiliza ia traco-getic dezvoltat pe teritoriul României de azi i mai departe (civiliza ia Cucuteni, de exemplu) nu doar c le precede la anumite capitole pe toate celelalte (scrierea de la T rt ria are un avans de 2000 de ani în fa a t bli elor sumeriene!), dar - rod al interinfluen elor, sau mai degrab al inexplicabilelor sincronisme - ea prezint frapante asem ri cu civiliza ii edificate taman în China. rog, de ce ar renun a istoricii str ini la atari stereotipii, când chiar mediile academice române ti ignor probele fabulosului trecut de pe aceste meleaguri?!... Tot a a i cu filosofia. Pentru gândirea european i cea influen at de ea, singura i adev rata filosofie, o cugetare eminamente metafizic , este filosofia antic greac i structura ei de rezisten din uria ul edificiu al filosofiei europene, edificiu rezultat prin întrep trunderea celor trei mari concep ii arhitecturale (fire te, a se omite substan iala contribu ie a misticii medievale): empirismul englez, ra ionalismul francez i idealismul german. Dar inalterabila frumuse e a filosofiei chineze se întrevede în criptica subtilitate a cuget rii daoiste („Cine tie nu spune, cine spu-ne nu tie”) sau în unele dintre paradoxurile lui Hui Shi, filosof din coala Numelor: „Ceea ce este infinit de mare nu are nimic care s -i fie exterior... ceea ce este infinit de mic nu are nimic care s -i fie interior”. Pentru o mai bun în elegere a filosofiei chineze (triada confucianism-daoism-budism, care este deodat sistemul tridimensional al cuget rii i credin ei chinezilor), se impun câteva preciz ri prealabile:

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1. Confucianismul a) În Introducere la Filozofia chinez (Editura Humanitas, 1995), autorul Max Kaltenmark ne face cunoscut c „Filozofia chinez veche s-a elaborat, în decursul ultimelor secole dinaintea erei noastre, pe un fond de reprezent ri comune unde se poate vedea un soi de vitalism, universalism sau naturalism”, fond de idei directoare i de categorii cu o cert origine social , pe care Marcel Granet îl calific drept „institu ional”. b) Preocup rile gânditorilor chinezi s-au îndreptat cu prioritate spre moral i arta guvern rii. c) În pofida venerabilei sale vârste, numai de ceva timp în limba chinez exist termeni corespunz tori pentru filosofie i filosof. Tabloul împ rt irii discipolilor din cugetarea filosofic este descris de Max Kaltenmark în felul urm tor: „În fiecare coal (jia, „familie”), maestrul (zi sau fu zi) le preda discipolilor (di), care veneau la el, sau prin ului, la care se ducea, o înv tur (jiao), o doctrin sau o metod (dao) de comportament i guvernare, prezentat ca fiind cea mai eficace, pentru c era cea mai conform cu ordinea natural (Dao)”. d) Str duindu-se s reg seasc gândirea autentic a vechilor în elep i, niciun filosof chinez (confucianistul în primul rând) n-a utat originalitatea, punct în care ei seam izbitor de mult cu neoplatonicii. e) Alte asem ri din larga sfer a sincronismului se constat , pe de o parte, între gândirea daoist i cea indian (Fiin a fiind v zut ca unitate, transmigra ia daoist nu este legat a a ca la indieni de karma i suferin ), pe de alt parte, marea asem nare dintre filosofii chinezi i neoplatonici în ceea ce prive te principiile (Dao este principiul metafizico-feminin care z misle te fiin ele prin colaborare cu subprincipiile sexuate Yin i Yang; LI este principiul metafizic, deosebit de omofonul Li ce desemneaz riturile i normele confucianiste etc), respectiv dintre stoicul Suflet al lumii i Qi-ul chinezilor, gândit de ace tia ca Suflu universal, firea sau principiul vital al omului fiind zut ca o p rticic din el.

Francisc irato - Femeie ezând

Pu ine informa ii sigure se tiu despre cel care, n scut în familia Kong i adesea numit Maestrul Kong, Kong Zi sau Kong Fu Zi, a fost f cut cunoscut în lumea întreag de c tre misionarii occidentali din secolele XVII i XVIII sub forma latinizat Confucius, form care se utilizeaz i în prezent. De pild , se tie c Maestrul, considerat cel mai ilustru dintre în elep ii Chinei, s-a n scut în anul 552 î.Cr. în ara Lu, un mic regat situat în actuala provincie Shandong, c în jurul anului 495 a trebuit se autoizoleze (ideologia lui nu mai corespundea exigen elor timpului), a a c - înso it de un grup de discipoli - el a pribegit mai mul i ani i c în final s-a putut întoarce în regatul Lu, unde a continuat i r spândeasc înv tura i unde a murit în anul 479. Sursa cea mai credibil despre via a i opera Maestrului o reprezint Lun yu, culegere de spuse alc tuit de discipolii s i. Nesigure sunt atât biografia sa, inclus de istoricul antic Sima Qian (secolul al II-lea î.Cr.) în cartea Memorii istorice (Shi ji), cât i vechile c i, care, ne spune Max Kaltenmark, redau sub înf area tradi iilor de coal „anecdote i spuneri atribuite Maestrului Kong”. Se presupune c Maestrul nu doar c s-ar fi inspirat la elaborarea doctrinei sale de c ile devenite Clasice (Jing), ci c ar fi redactat el însu i cel pu in una dintre ele - cartea Chun Qiu (Prim vara i Toamna), o cronic istoric a rii Lu. Fiind Confucius, ne mai spune Kaltenmark, „un istoric moralist i nu un inovator” („în elegea s predea o art de a tr i, o în elepciune bazat pe tradi ia nobilimii, dar refuzând prejudec ile înaltei aristocra ii i accentuând tendin a laicizant i umanist care deja apare în spusele numero ilor sfetnici ai efilor feudali din epoca Chun Qiu (722-481)”, este neîndoios faptul c s-a servit de anumite scrieri anterioare i c „nu a redactat nimic el însu i”, asta deoarece - potrivit propriei sale afirma ii - el nu face decât „s transmit tradi ia vechilor în elep i”. De unde originalitatea i importan a gândirii lui Confucius: a izbutit „s insufle un spirit nou unei tradi ii decadente”, iar acest spirit se impune cu atâta autoritate f uritorilor statului imperial, încât confucianismul devine doctrina oficial a statului pân la sfâr itul secolului al XIX-lea. Cu toate c filosofia Maestrului nu este expus sistematic în culegerea Lun yu, totu i, din aceste Convorbiri, ne informeaz Kaltenmark, „se pot degaja dou caracteristici principale ale gândirii sale: atitudinea sa fa de religie i umanismul u”. Cât prive te pozi ia lui Confucius fa de religie (pare s fi fost un sceptic i un agnostic: refuza s discute despre soart , minuni i duhuri, se ab inea s frecventeze l ca urile de cult etc.), trebuie eviden iate cele dou componente care-i confer consisten : a) Cerul, care în concep ia lui nu mai este Cel de Sus de odinioar (zeitatea cu chip de om), ci o Providen destul de abstract (Judec torul suprem pe care nimeni nu-l poate în ela i a c rui voin trebuie s fie respectat de c tre în elept), devenit la confuciani tii de mai târziu cerul sideral, „regulatorul aproape mecanic al lumii”;

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

b) Cultul str mo ilor, expresia religioas a sistemului social i etic pe care Confucius urm rea s -l salveze, ocup un loc central în înv tura acestuia. Ba mai mult, dispari ia complet a jertfelor umane la funeraliile personajelor de seam , practic frecvent în timpul dinastiei Shang i mai rar în vremea dinastiei Zhou, în parte se datoreaz influen ei exercitat de înv tura Maestrului, idealul s u umanitar fiind potrivnic acestei cruzimi generalizate. Caracterul umanist al confucianismului este ilustrat cu ajutorul conceptului Ren, o idee care în Analecte desemneaz virtutea prin excelen , gra ie c reia oamenii pot tr i în societate, pentru ca în alte pasaje s devin nu doar o virtute mai real omeneasc , ci îns i esen a omenescului: „Ren înseamn a iubi oamenii”! Altfel spus, s dore ti pentru aproapele t u ceea ce dore ti pentru tine însu i i s nu faci altuia ce nu dore ti s i se impun ie, formulare care îndat ne duce cu gândul la celebra maxim a rabinului Hillel cel B trân (110 î.Cr. - 10 d.Cr.), nucleul din formidabila stilizare româneasc : „Ce ie nu- i place, altuia nu face”. La drept vorbind, Confucius n-a definit niciunde termenul Ren. Exist totu i un pasaj mai explicit, în care Maestrul afirm : „Ren înseamn s te domini pe tine însu i i s te întorci la normele ra ionale de comportament (Li)”. Termenul Li, tradus în acest loc prin „norme”, este la fel de elastic i neastâmp rat ca Ren. Da, c ci dac de regul el desemneaz riturile religioase i regulile de polite e, în cazul de fa el are sensul de reguli obiective, respectiv de modele ce trebuie urmate pentru a putea avea rela ii acceptabile cu semenii. Dar iat o alt important caracteristic a gândirii confucianiste: chiar i atunci când afirm „bun tatea naturii umane”, sfatul lui Confucius este s te fere ti de spontaneitate i de ini iativele personale! Vas zic , prin respectarea normelor, trebuie s te controlezi chiar i în pornirile tale bune, fapt din care decurge cu necesitate s nu r spunzi r ului cu binele (cre tinismul ne îndeamn în Întâia Epistol a lui Petru: „Nu r spl ti i r ul cu r u sau ocara cu ocar ...”), ci s procedezi potrivit echit ii, c ci nu-i firesc s te compor i la fel fa de omul bun i fa de tic los. Pentru a fi cu adev rat om de bine, ne înva Confucius, în primul rând trebuie s studiezi, s te cultivi i s aplici înv turile vechilor în elep i (obi nuia s spun c prin natura lor to i oamenii sunt la fel, diferen a dintre ei fiind f cut de educa ia primit ), dup care trebuie

Francisc irato - Natur static

Anul VII, nr. 10(74)/2016

te respec i pe tine însu i i pe ceilal i, „îndeosebi pe cei mai mari decât tine ca rang i ca vârst ”. Maestrul nu nega existen a sfin eniei i a valorilor sale superioare Omeniei (Ren). Da, ne asigur Confucius, Omul Sfânt (Sheng) ar fi capabil s salveze întreaga omenire, atâta doar c el n-a întâlnit niciodat un astfel de om. Apreciind c dragostea („Pietatea filial st la baza tuturor virtuilor”) i prietenia sunt sentimente comune tuturor oamenilor, Confucius - adeptul unei morale la îndemâna tuturor - insist ca acestea fie cultivate în fiecare individ, doar în acest chip ele putând fi comunicate prin vorb i fapt . Sfatul lui este ca omul s nu se ocupe de domeniul fenomenelor care-l dep esc - lumea ocult i domeniul naturii, mai bine zis al destinului „pe care omul îl îndur i împotriva c ruia ar fi inutil i vulgar s se revolte”. Este adev rat, continu Maestrul, c destinul (Ming pentru chinezi, Moira pentru grecii antici) limiteaz puterea omului. Dar la fel de adev rat este c acesta posed Libertatea (interioar , nota mea, G.P.) i Omenia (Ren), un domeniu care nu depinde de lumea exterioar , i c în elept este doar acela care recunoa te cele dou sfere ale realit ii. N.B. Num rul Clasicelor a variat în decursul istoriei. Confucius a fixat num rul lor la ase: Poezia (Shi jing), Documentele istorice ale Antichit ii (Shu jing), Riturile (diverse tratate încorporate în Li ji), Muta iile sau divina ia (Yi jing) i Chun Qiu. Dar cum cartea Muzicii s-a pierdut (posibil s nu fi con inut text), litera ii din perioada Han admiteau doar cinci Clasice: Poezia, Documentele, Riturile, Muta iile i Chun Qiu. În vremea dinastiei Tang, programul examenelor imperiale cuprindea nou Clasice, ca în final s cuprind treisprezece Clasice, plus numeroasele Comentarii înso itoare. Cu precizarea c doar o mic parte din toat aceast erudit literatur are dea face cu filosofia. 1.1. Principalele texte filosofice din aceste lucr ri anonime, a a cum trebuie ele considerate, sunt urm toarele: Hong fan sau Marea norm , inserat în Shu jing (Clasica Istoriei), Yi ci sau Marele Apendice din cartea Yi jing (Clasica schimb rilor), precum i Da xue i Zhong yong, dou mici tratate ce au fost incluse în Li ji (Memorii despre Rituri) în vremea dinastiei Han (206 î.Cr. - 220 d. Cr.) i au exercitat o mare influen asupra confucianismului. Cartea Hong fan sau Marea norm , despre care se credea c -i o revela ie cereasc , este - ne în tiin eaz Kaltenmark - „un summum de în elepciune în nou puncte, fiecare sec iune purtând un num r care o caracterizeaz ”. Prima sec iune apar ine celor Cinci Elemente (Apa, Focul, Lemnul, Metalul, P mântul), fiec rui Element fiindu-i atribuit un num r (1 pentru Ap , 2 pentru Foc, 3 pentru Lemn, 4 pentru Metal, 5 pentru P mânt). Dar cum aceste Elemente nu sunt numai substan e sau elemente chimice, nici valorile numerice atribuite lor nu sunt simple cifre (ele r mân ata ate chiar i atunci când, într-o alt secven , se schimb succesiunea Elementelor), ci „implic o repartizare spa ial i temporal ”. Da, c ci cu însu irea de for e sau influen e cosmice, fiecare dintre aceste Elemente este în strâns coresponden cu diverse lucruri: anotimpuri (P mântul este central i neutru, celelalte Elemente sunt corelate cu cele patru anotimpuri: prim vara i vara, anotimpuri Yang, sunt corelate cu Lemnul, respectiv cu Focul, pe când - prin esen a lor Yin - toamna i iarna intr în coresponden cu Metalul i Apa), orient ri (Lemnul cu Estul, Focul cu Sudul, Metalul cu Vestul, Apa cu Nordul), culori (Apa=Negru, Focul=Ro u, Lemnul=

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

într-o permanent schimbare (yi), cartea Yi jing este Clasica schimrilor tocmai pentru faptul c prin simbolurile sale divinatorii, mai Verde, Metalul=Alb, P mântul=Galben), gusturi, alimente, m runtaie, exact prin dispunerea lor în cerc, „ilustreaz aceste schimb ri”. Diviactivit i umane, virtu i. na ia, prin urmare, const dintr-un sistem complex de tragere la sor i Ini ial independente, foarte de timpuriu cele dou teorii (a celor pentru ob inerea succesiv a dou hexagrame, ale c ror permuta ii Cinci Elemente i a principiilor Yin i Yang) au fost îmbinate într-un (trecerea de la prima la a doua) ofer informa ii asupra conjuncturilor sistem filosofic unic. Dup toate probabilit ile, ideea c uzitoare a i, astfel, permite cunoa terea viitorului. Nu mai pu in important autorului sau autorilor c ii Hong fan a fost aceea ca, prin definirea este c prin aceste practici se deslu te voin a Cerului, iar oamenilor locului în lume al omului, dar mai ales al regelui, reprezentantul lui li se arat cum trebuie s ac ioneze în conformitate cu ea. responsabil, s ilustreze comunicarea dintre ordinea moral i cea De subliniat c în aceast mantic filosofic , ghicitorul nu întreab cosmic . o divinitate, ci - pe baza emblemelor din Yi jing - interpreteaz Într-adev r, c ci puterea regal , ne informeaz M. Kaltenmark, schimb rile care au loc în natur i societate. Vas zic , avem de-a este v zut drept polul central sau Calea August (Huang ji), „c tre face cu o veritabil reflec ie de ordin metafizic: ini ial la confuciani ti care converg toate lucrurile naturale sau omene ti”. De altminteri, (ei au redactat Apendicele intitulat Zece Aripi), apoi la al i gânditori, caracterul confucianist al textului (paternalismul ca ideal al guvern rii) îndeosebi la daoi ti. este limpede exprimat de celebra afirma ie a Marii norme: „Fiul Cerului Din punct de vedere filosofic, cel mai important text al c ii Yi (titlul religios al suveranilor chinezi, nota mea, G.P) este Tat l i jing este Marele Apendice (Yi ci), text în care lumea vizibil i invizibil Mama Poporului”! este descris ca rezultat al neîncetatelor interac iuni dintre Yin i Yi jing (Clasica schimb rilor) este, ne spune Kaltenmark, „o Yang (alternan ele acestora constituie Dao sau Ordinea universal ) carte de divina ie constituit dintr-o serie de simboluri (gua). Acestea i în care se afirm : „Sistemul din Yi jing este în coresponden persunt trigrame i hexagrame; primele sunt formate din trei linii sufect cu Cerul i P mântul i strâns împletit cu Dao al universului”. prapuse, urm toarele din dou trigrame suprapuse”. Nu numai c Yi ci expune o numerologie, gra ie c reia interacLiniile din trigram i hexagram sunt de dou feluri: pline (—) i iunile Cerului i P mântului deveneau evidente i efective (primele întrerupte (- -). Liniile pline sugereaz Yang-ul, iar cele întrerupte cinci numere impare - 1, 3, 5, 7, 9 - se spune c au fost create de Cer, Yin-ul. Yin i Yang (cartea Hong fan le men ioneaz împreun cu cele iar primele cinci numere pare - 2, 4, 6, 8, 10 - de c tre P mânt), astfel Cinci Elemente, dar Yi jing nu aminte te de ultimele) sunt influxuri încât „cele zece mii de entit i” (fiin e, fenomene naturale, lucruri, cosmice i totodat categorii clasificatoare. În natur ine de Yang idei, virtu i, institu ii etc.) „provin din interac iunea puterilor cosmice (principiul masculin) tot ceea ce este cald, luminos i activ (Cerul, sexuate care sunt Cerul i P mântul”, dar mai avanseaz i importanta Yang pur, este reprezentat prin hexagrama Qian, format din ase idee pentru gândirea chinez a celor trei componente (ulterior li se linii Yang suprapuse) i ine de Yin (principiul feminin) tot ceea ce va spune „cele trei puteri”) ale Universului i ale raporturilor dintre este rece, sumbru i pasiv (P mântul, Yin pur, este reprezentat prin ele: Yin i Yang constituie calea (Dao) Cerului, Slab i Puternic hexagrama Kun, format din ase linii Yin suprapuse). formeaz calea P mântului, iar virtutea Omeniei i Echit ii (Ren i Toate celelalte calit i sunt combina ii de Yin i Yang, cu preponYi) alc tuiesc calea Omului. deren a unuia dintre principii sau a celuilalt (entit ile Yang con in în i iat cum prin p trunderea în elesului ascuns în emblemele din ele Yin, cele Yin con in în ele Yang). Yi jing, ghicitorul devine un adev rat în elept confucianist: capabil Cu precizarea, suntem avertiza i de Kaltenmark, c terminologia descifreze tainele vie ii i ale mor ii, precum i pe cele ale unei lumi ii Yi jing „folose te mai degrab termenii moale (suplu, flexibil) în etern schimbare, el nu numai c dobânde te acea senin tate în loc de Yin i tare (dur, rigid) pentru Yang”. care-l distinge de nelini tea i incertitudinea individului vulgar, dar Se subîn elege c fiind toate fenomenele din natur i societate - pe baza cuno tin elor acumulate - este singurul îndrept it s dea sfaturi judicioase cârmuitorilor. Micul tratat Da xue este destinat mai ales educa iei prin ului i sfetnicilor lui. Potrivit acestui rezumat de politic i moral , educa ia în general, cea a prin ului în special, trebuie s vizeze un triplu ideal: s pun în lumin virtu ile remarcabile; s -l înve e pe individ/prin s iubeasc poporul; s nu-l îndep rteze pe acesta nicio clip de t râmul celui mai pur bine. Dar o atare perfec iune poate fi atins numai dup parcurgerea urm toarelor trei etape: a) S începi prin a- i cultiva propria persoan ; b) S -i educi pe cei din jur procedând din aproape în aproape; c) În final s ajungi la instaurarea p cii printre supu i. Întemeiat pe cultura personal , care va ajunge model pentru popor doar dac se va instaura mai întâi în familia în eleptului, respectiva doctrin este considerat universal valabil : „De la Fiul Cerului i pân la oamenii din popor, to i trebuie s aib ca principiu cultivarea propriei persoane”. Francisc irato - Natur static cu mere

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mai pu in omogen ca Da xue, textul c ii Zhong yong, constituit din fragmente scrise de diferi i autori apar inând unor epoci diferite, pune accentul pe armonia sufleteasc , principiul conduitei morale ce se r sfrânge asupra întregii naturi. Potrivit comentatorilor, conceptul zhong (centru, echilibru) desemneaz starea de armonie a spiritului i sentimentelor, pe când yong semnific în sens restrâns utilizarea în activitatea practicocotidian a acestei st ri de echilibru, iar în sens mai larg vizeaz rela iile sufletului (lumea interioar ) cu Universul (lumea exterioar ). Afl m, de asemenea, din acest apreciabil text c facult ile spirituale i vitale, care alc tuiesc natura uman , la origini se afl într-o perfect stare de echilibru i c atunci când sentimentele i pasiunile distrug respectivul echilibru, intervine educa ia în sensul revenirii la dreapta m sur (refacerea armoniei originare). Acest lucru este de-o covâr itoare importan , c ci starea de armonie a sufletului omenesc influen eaz întreaga natur , astfel ca ordinea s domneasc în lume i ca via a s înfloreasc . În partea a doua a textului apare Cheng, foarte importantul concept tradus adesea prin „sinceritate”, dar - ne spune Kaltenmark cel mai corect redat prin „perfec iune”, concept care în cartea Zhong yongare atât conota ii psihologice, cât i metafizice. Perfec iunea nu apar ine numai Cerului, ci i Omului Sfânt. Asta deoarece el î i p streaz cur enia înn scut , astfel c , f s fac vreun efort, comportarea sa este în perfect acord cu Cerul. Întrucât i oamenii obi nui i pot ajunge prin educa ie la perfec iune, iat c Cheng nu este numai o înn scut sau dobândit calitate spiritual , ci i un principiu cosmic - „factorul de unitate dintre Cer i P mânt, datorit c ruia aceste dou entit i dau via fiin elor”. În plus, aspect mistic ce denot influen daoist , prin Cheng omul are ansa s devin egalul Cerului! 1.2. Dintre to i discipolii lui Confucius, o men iune aparte merit Meng Zi (Mencius) i Xun Zi. Cu aproape dou mii cinci sute de ani în urm (s-a n scut la Zou, nu departe de patria lui Confucius, în prima jum tate a secolului al IV-lea), Mencius (Meng Ke) se ar ta atât de preocupat de soarta poporului chinez, încât n-a ezitat s fac urm toarea afirma ie curajoas : „Poporul este cel mai important într-un stat; zeii P mântului i ai Recoltei sunt secundari; suveranul este cel mai pu in important”! Fapt pentru care, convins fiind c natura omului este esenialmente bun , el propune principilor ca baz a guvern rii Omenia

Francisc irato - Flori

Anul VII, nr. 10(74)/2016

superioar (Ren sau virtutea confucianist prin excelen ). Socotind c -i nedrept ca un principe s le cear supu ilor s i inu i în mizerie o anumit inut moral , Meng Zi ajunge ca prin senza ionalele lui opinii s insufle confucianismului „germenii democra iei” (M. Kaltenmark): argumenteaz întâietatea poporului (glasul acestuia este voin a Cerului, adic ceea ce, mult mai târziu, pentru europeni va fi „Vox populi, vox Dei!”) i sus ine cu hot râre c „uciderea unui tiran nu constituie un regicid”, ba chiar propune un avansat proiect de umanizare a sistemului funciar din vremea lui organizarea ra ional a familiilor ne ti i împ irea p mântului. Totodat , Meng Zi se arat adversar de neîmp cat al despotismului, preconizând o guvernare de tip aristotelico-paternalist , i pledeaz din toate puterile pentru practicarea virtu ilor familiale (fiecare s i iubeasc p rin ii i s i respecte fra ii mai mari), care conform concep iei confucianiste - ar sta la baza ordinii sociale i a bunei gospod riri. Mencius recomand st ruitor ca principele s fie un exemplu, pentru c atunci el va putea culege roadele unei cârmuiri în elepte: nu numai c va avea un popor virtuos i fericit, dar pân i supu ii din statele vecine i se vor al tura! În continuare c uzit de tonifiantul s u idealism, Meng Zi menine caracterul absolut al raporturilor familiale (pietatea filial r mâne fundamentul celor cinci rela ii interumane: dintre tat i fiu, dintre suveran i ministru, dintre so i, dintre fra i i dintre prieteni) i sus ine deplina egalitate dintre oameni, „ei to i fiind înzestra i cu bun tatea originar i capabili s ajung asemenea celor mai mari în elep i”. Peste circa dou mii de ani, J. J. Rousseau va spune c oamenii sunt buni de la natur , îns societatea îi perverte te... De i admitea ierarhiile vremii (totu i, diferit fa de Confucius, care îi admira f rezerve pe Hegemoni, seniorii feudali ce uzurpau anumite prerogative regale cu ajutorul celor de acela i rang cu ei), Meng Zi punea aristocra ia spiritului deasupra aristocra iei de sânge, la fel ca i Platon (427 î.Cr. - 347 î.Cr.), contemporanul s u, fiind convins c „în elep ii constituie o clas aparte, cea mai înalt , i c societatea trebuie s fie condus de filosofi” (subl. mea, G.P., pentru aceast extraordinar dovad de sincronism conceptual). Gânditorul nostru î i dovede te luciditatea nu numai ca ap tor al poporului, ci i atunci când justific existen a claselor sociale cu argumentul ra ional al împ irii sarcinilor: „Unii muncesc cu mintea, iar al ii cu mu chii. Cei ce muncesc cu mintea guverneaz , iar cei ce muncesc cu mu chii sunt guverna i. Cei ce sunt guverna i îi hr nesc pe cei ce guverneaz ”. Iat dovada oferit de Meng Zi c în eleptul este îndrept it la cele mai înalte onoruri în stat: Societatea trebuie s fie condus doar de acei speciali ti care i-au închinat tinere ea studiului, dar cu adev rat demni s ajung în vârful ierarhiei sociale sunt numai oamenii care i-au dezvoltat la maximum bun tatea înn scut ! Con tient de valoarea lui, ne informeaz Kaltenmark, „Meng Zi se considera el însu i Maestrul seniorilor pe care îi vizita”, astfel c „atitudinea sa mândr a r mas un model, cel pu in teoretic, pentru func ionarii c rturari în raporturile lor cu suveranul”. Dar de i Mencius a precizat i completat în mai multe privin e gândirea lui Confucius, el însu i nu se pretindea decât „fidelul propagator al ideilor Maestrului”, motiv pentru care a fost considerat „al doilea în elept”, iar cartea lui Meng zi a intrat destul de târziu în corpul Clasicelor. Cu certitudine c dup Meng Zi, cel mai însem-

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nat filosof confucianist este Xun Zi (Xun Gong sau Xun Qing). Se tiu foarte pu- ine lucruri despre el: a tr it între anii 300-200 î.Cr., s-a scut în regatul Zhao (actuala provincie Shanxi), câ iva ani a fost membrul unei academii patronate de principii Qi, apoi a fugit în regatul Zhou, unde i-a tr it ultimii ani predând riturile. Opera sa Xun zi, nu se prezint ca Lun yu sau Meng zi sub form de convorbiri, ci este alc tuit din eseuri compuse de autor. Dar în pofida importan ei sale, Xun zi nu a fost inclus printre Clasice. În problema naturii umane, punctul de vedere al lui Xun Zi se dovede te diametral opus fa de opiniile lui Meng Zi. Astfel, nu doar c p mântenii nu sunt înzestra i cu bun tate originar , dar având firea rea i l sându-se dominat de perfidia instinctelor, omul izbute te s le reprime prin educa ie. Pe aceast cale, el are ansa s devin sociabil i civilizat, vas zic „ceea ce are omul bun este dobândit în mod artificial”. Iat argumentul lui Xun Zi c binele nu-i ceva interior, a a cum credea Meng Zi, ci ceva impus din exterior: principiile morale ce in piept conflictelor au fost inventate i statornicite de c tre vechii suverani, to i ace tia bucurându-se de respectul confuciani tilor! Pentru a realiza binele, sus ine Xun Zi, trebuie întrunite trei condi ii: s înve i sub conducerea unui maestru, s dai dovad de perseveren i s nu te încrezi în propria reflec ie. Pentru aflarea adev rului, sfatul lui este s fie studiate cu încredere Clasicele i cu excep ia lui Confucius - s fie respin i to i ceilal i filosofi, inclusiv Meng Zi, ca unii care de in doar adev ruri par iale. Mintea fiec rui om fiind întunecat de prejudec i, el poate s le îndep rteze doar printr-o atent igien mental . Numai spiritul „unu, gol i lini tit” poate s se sprijine pe Ra iunea numit de filosoful nostru Dao, adic are putin a s aleag între dou posibilit i. Dup cum se vede, Xun Zi folose te aici terminologia daoist , dar cu un sens totalmente schimbat: concep ia chietisto-mistic a daoi tilor este înlocuit de el cu „adev rul de ordin social, etic i politic”. Iat motivul pentru care „Unul” lui Xun Zi vizeaz unitatea spiritului care a acumulat multiple cuno tin e, adic facultatea sa de concentrare i polarizare spre bine.Tot a a, „golul” sau „vidul” mental semnific absen a prejudec ilor, faptul c ideile asimilate nu trebuie s împiedice dobândirea de noi cuno tin e, iar „lini tea” se refer la armonia l untric : spiritul trebuie p strat perfect limpede, ci în absen a unui control riguros, el „lesne se las sedus i impresionat”. Pentru Xun Zi, i în acest loc constat m o îndep rtare chiar de concep ia lui Confucius, principala virtute uman nu este nici Ren i

Francisc irato - Natur static

nici Yi, ci Li, conceptul ce exprim deplina concordan cu riturile, un concept care la el cunoa te o mare dezvoltare în intensiune i extensiune: cum întreaga via individual i social este condi ionat de rituri, Li are menirea în gândirea lui s reflecte îns i ordinea cosmic . Aidoma tuturor filosofilor chinezi, Xun Zi era intens preocupat de problema armoniei, precum i de aflarea c ilor care duc la ea, respectiv la restabilirea echilibrului. Convins c scopul riturilor este acela de-a stabili un just echilibru între dorin e i bunuri (cu condi ia ca dorin ele s nu epuizeze bunurile i ca cele din urm s fie împ ite echitabil pentru satisfacerea diverselor nevoi), aidoma lui Meng Zi, ne spune Kaltenmark, „Xun Zi era con tient de importan a factorilor economici în echilibrul societ ii, dar pare s fi r mas pe un plan mai teoretic”. Riturile, ne asigur Xun Zi, statornicesc între oameni nu numai deosebiri, ci i rânduieli care permit evitarea conflictelor. Îndeosebi atunci când ele sunt completate cu muzica, aceast sublim expresie a bucuriei, v zut de confuciani ti drept un foarte eficace factor de uniune i armonie. Cu dansul inclus în ea, din totdeauna importan a socio-uman a muzicii a fost sus inut de confuciani tii foarte aten i fac neta deosebire dintre melodiile „corecte”, în opinia lor singurele capabile s contribuie la instaurarea în elegerii între oameni, i melodiile „lascive”. Despre melodiile din urm , confuciani tii afirmau c au fost inventate de cate principii destr la i i c au efecte nefaste asupra moravurilor, ba chiar asupra naturii. Corectitudinea limbajului ar fi dup p rerea lui Xun Zi un alt redutabil factor de care depinde buna rânduial social . Însu i Confucius fusese preocupat de necesitatea corect rii numelor, prin aceasta el în elegând precizarea termenilor ce împ eau oamenii în „ierarhia familial i social ”. Dar cum, din pricina tulbur rilor sociale, nomenclatorul Maestrului a fost serios afectat, terminologia i logica au devenit preocup ri de c petenie i pentru al i gânditori. Xun Zi, de pild , inea s demonstreze c numele, ale c ror semnifica ii sus inea el - rezult dintr-o conven ie social , au „valoare de reguli obiective”. Vas zic , inseparabile de rituri, numele stabilesc pentru fiecare (fiin , lucru, fenomen) locul cuvenit în lume, în acest chip putânduse evita contest rile i conflictele. De aceea, este de p rere filosoful nostru, distorsionarea sensului propriu al numelor (no iunilor), constituie o crim la fel de grav ca „folosirea greut ilor m sluite”. Concep ia despre Cer constituie un alt important punct metafizic în care Xun Zi se desparte de confuciani tii anteriori, în special de Meng Zi. Da, c ci deposedând Cerul de putere etic i f când din el ansamblul for elor naturii, adic „o entitate f calit i morale i f niciun fel de personalitate sau voin ”, Xun Zi acrediteaz ideea c nu exist Providen divin , toate regulile morale având o origine pur omeneasc , iar în acest fel inaugureaz în interiorul confucianismului „o tendin mai ra ionalist decât cea a lui Confucius sau Meng Zi, de i preocup rile sale erau axate tot pe moral i politic ” (Max Kaltenmark). Cu toate c , în compara ie cu al i confuciani ti, Xun Zi se situeaz mai aproape de legi ti (de altminteri, Han Fei Zi i-a fost discipol), totu i, el se deosebe te de ace tia prin aceea respinge guvernarea prin Lege, declarându-se adeptul guvern rii prin Rituri. În concluzie, fiind Xun Zi cel mai important confucianist de la sfâr itul perioadei preimperiale i cu o mai mare influen ca cea exercitat de Meng Zi asupra viitoarelor genera ii, care vor stabili ortodoxia doctrinei pentru o lung perioad de timp, se pare c tot lui i se datoreaz nobila misiune a transmiterii textelor clasice pân la bibliografii îns rcina i în timpul dinastiei Han cu clasificarea i editarea c ilor vechi.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Daniel MARIAN

Deopotriv[ tonuri grave ]i tonuri @înalte

Mai multe lucruri pe lumea asta nu au leac, pentru c nu trebuie s aib . Îns i importan a lor este dat de m sura tumultului adunat în sine preg tit pentru explozie benefic . Romantismul adus în frumosul extrem, acel col al sufletului intangibil la orice altceva decât cel mult trec tor. Revolta drept capacitatea notabil ca fiind intrinsec firii nepremeditat absolut deloc i deopotriv insolubil în vreo alt formul de manifestare fie ea aleatorie sau programat . În arealul tiut de mult vreme, nici vorb de surprize interpuse nici de ini iative bru te oricare ar fi ele, ci doar de continuitate superb i categoric . Nu e nevoie de mai mult decât s tii, s vrei i s po i fire te. În elegerea poeziei lui Ioan Evu este la îndemân cu toate cheile i cifrurile de la culoarele ei cât de complicate. Dorin sublimând în iubire î i trebuie pentru deslu irea tr irilor, precum mersul stelelor. Poetul îmbr când preg tit con tient netem tor mantia înaripat preg tit pentru „Înger de rezerv ”, se reg se te cu întreaga fiin în esen a-i încrustat pe propria-i tâmpl ca în templu. Î i asum credin a i o expriprin prisma cea mai clar ... „În ziua a

aptea ostenit fiind/ Tat l Ceresc a a ipit/ pre de-o secund cât o mie de ani.// S-a de teptat din somn/ i a semnat cel mai frumos poem/ care s-a scris vreodat .// Acel poem avea un singur vers:/ Lumin .// i s-a f cut deodat / de i soarele era de mult pe cer/ exact acolo unde El î i a ezase.” (A aptea zi). Unde e poetul aici? el e întocmai sâmburele viu din care devine posibil apropierea caracteristicii umane de sfin enie pân aproape de dumnezeire. Luând în considerare întâmplându-se via a unui poet care aduce cu sine sentimente cine tie din care adânc, cu suflul înalt pentru a le împ rt i cu semenii... „Aceste zgomote/ cum se depun/ pe limba clopotelor/ ca un colb/ cum într-o zi un str in/ va intra în cetate/ s bat la poart / u or va p i/ dar ca o piele de tob / va tuna caldarâmul/ i cum cu mâinile lui/ va apuca el frânghia/ frânghia de care atârn / ciudatele clopotele/ am visat/ i lac de sudoare/ am s rit la fereastr :/ un stol de vr bii guralive/ ciugulea firimituri/ din pâinea dimine ii/ aburind .” (Caldarâmul cu vr bii). Întreaga rezonan a lui ieri, azi, mâine se recompune grav ca la moment de r scruce dar ap rând subtil astfel cum se face trecerea

prin timp pe negândite, pe nesim ite, dar i pe ner suflate. A zice c este vizat la o scar mai larg chiar istoria cât o fi dumneaei de greu de construit în sine f a fi deloc excluse dificult i pur pragmatice, luând drept posibil matematic spectrul de la un cap la altul, diferen ial, integral, matricial; de fapt, emo ional! Într-un fericit deznod mânt, lumea merge mai departe conjunctural fericit în cât se poate de frumos i curat. Printr-o inspirat paradigm , Ioan Evu retr ie te în vreme ce recompune elementul median existen ei sale, vital acesta dovedindu-se într-atât încât poate amenda în spirit poetic orânduirea îndeob te omologat , prin firescul personal... „Dragostea ta/ e o zi de duminic / ce pentru mine/ nu a existat niciodat .// De-atâta vreme/ în calendarul inimii mele/ în locul zilei a aptea/ e o pagin lips ./ / Poate în s pt mâna/ ce vine Dumnezeu/ îmi va d rui/ o duminic numai a mea.” (Calendar f duminici). Oarecum conclusiv, cât se poate de obiectiv pe seama subiectivului, st rile deloc simple sunt conjugate prin lirismul de excep ie care conduce prin melodic la un buchet de tr iri ample, într-o efervescen covâr itoare. Este harul.

Francisc irato - Tân

în interior

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Alexandru C^R}U

Despre

o altfel de lume

Daniel Marian, autor al treizeci i trei de i i sute de articole literare, nu este un scriitor care mai are nevoie de o prezentare: textele vorbesc pentru el iar prin ele cunoa tem omul. Dumneavoastr ave i rarul privilegiu de a tr i împreun cu un mare poet, de a respira acela i aer, de a împ i acelea i spa ii. S-a n scut la Deva, a tr it aici i aiurea, l-a i v zut pe strad mergând al turi de dumneavoastr . Unii poate nu l-au luat în seam , al ii l-au uitat de i e o persoan greu de ignorat. ne gândim o clip (ceea ce se întâmpl tot mai rar!) la un concept: ce înseamn , în fapt, un poet? Prin ce anume un poet e mai valoros fa de altul? În primul rând prin valoarea intrinsec a textelor sale. Vede i, acesta a fost primul gând care mi-a trecut prin minte, adev rat dar numai într-o anumit sur . Substratul greu i îmbibat de real a fost mult mai bine exprimat de Nichita St nescu în Fiziologia poeziei sau despre durere. S-ar p rea c valoarea este esen a lite-

raturii i a artei în general. Valoarea pur estetic autoconstituit , tinzând s se transforme în s se transforme în altceva. Ce poate dei valoarea, numai eticul? Nichita St nescu spune: „caracterul profund al operei literare realizeaz contemplarea omului din afara lui, comunicarea sinelui cu sine, prin cuvinte.” Suntem obliga i s ne întreb m cum se pot realiza toate acestea. Întreb ri tulbur toare pentru oricine a fost însemnat cu darul gândirii, în m sura în care gândirea e un dar i nu „un blestem”, cum a scris Tudor Arghezi. spunsurile pot fi g site în toat poezia lui Daniel Marian, a c rui Lume de la cap t este vârful aisbergului. Fa de oamenii obi nui i, poe ii au darul de a identifica, cu precizie, „locul faptei” i esen a ei. Pe m sur ce am citit i tot recitit aceast carte, am în eles premizele ei se încadreaz în triada definit de Mihai ora „a fi, a face, a avea”. Omul a fost creat de Dumnezeu drept o fiin perfectibil , unul dintre scopurile lui fiind de a se îmbun i pe sine i, împreun cu aceasta, crea ia din care el însu i face parte. „Lumea de la cap t” se situeaz între „a face” „a re-face”, e povestea gândirii reflexive, în care omul coboar în propriile-i adâncuri, marcat de privire: acea privire deseori îngrozit de ceea ce descoper - pe sine împreun cu spa iul din care face sau nu parte. Omul re-creat de Daniel Marian este definit de o structur dual i paradoxal : se desprinde din sine i din univers, este când el când un observator din afar . Într-una dintre cele mai frumoase poezii, „Vechiul Testament esen ializat”, transformarea omului, „balan sprijinit în apte semne ale cerului”, are loc prin recompunerea celulelor: „înghi indu-mi globulele/ mestecându-le i aruncându-le înapoi”. Globulele se transform în miticul Eden care-a fost odinioar pierdut i e reg sit acum. El e „centrul universului” în care zeul „s-ar face copil”. Microcosmosul se transorm în macrocosmos. Iat cum un spa iu interior, închis, devine alt spa iu, exterior, deschis i sacru. Dup cum scria marele teolog Vladimir Lossky, „aceste fiin e care se afl în el trec

odat cu cel ce le con ine”. Rezultatul demersului din Lumea de la cap t este ob inerea st rii de LIBERTATE, de care omul nu este întreg i nici crea ia. Aceast libertate care se ob ine greu, prin iubire, prin a ti s prive ti i s contempli. A picta i a scrie înseamn a îmbina toate acestea, a transpune în imagini elementele constituitive ale sufletului i omului, înseamn a transcrie st rile spiritului, „pân la albastrul cel mare i albastru”, ultimul vers al acestui volum. Daniel Marian este un poet altfel: par ial nemul umit de lumea în care vie uie te a reconstituit-o, oglindindu-se pe sine, în alta care, deja, a devenit altceva, mai profund în semnifica ii. Indiscutabil o mare reu it literar , una dintre cele mai valoroase din 1990 încoace, Lumea de la cap t, povestea unei aventuri spirituale mai are o consecin fireasc : l-a transformat i pe creatorul ei, care a reu it s trund în untru.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Mariana BENDOU

ilustrat de toamn cu arom de ment s lbatic el r st lm cea tem tor cuvinte un câine furios alunga trec torii din minte mârâind printre plasa cu vise prea multe lucruri nepermise rmane suflete captive i închise râul curgea printre galben cuminte copacii valsau câte doi un pas înainte un pas înapoi ea nu tia cum s mai citeasc poeme uitate prin scorburi i prin multele frunze pudrate împr tiate odat cu razele soarelui încrez tor de dup nor înc verde menta pus în buchet de profet numai bun de s rutat i de strâns la piept!

aceasta nu e doar o frunz aceasta nu e doar o frunz oarecare acesta frunz a fost mult mai demult o floare îi spuse magicianul pe un ton u or a fost o floare cu miros îmb tor streaz-o, dac vrei, la tine-n amintire ori ag at -n cuiul din privire i te-nfioar de fragilitatea ei nu te gr bi s-o lepezi f de temei! poate a fost a dragostei neprih nit înflorire o chintesen de parfum i de am gire poate a fost o ultim petal ce s-a p strat pe tija goal cu înc ânare cu ardoare... jduind în ultima înseninare... prime te frunza; nu a fost o floare oarecare

s-a înnoptat enervant s-a înnoptat enervant pe afar soarele se stinge în mucul t u de igar tocuri i parfum izbesc ritmat în caldarâm mi-a dori enorm s mai r mân ne spunem de toate

Francisc irato - Bâlciul dinspre t

rie

mai ales înv m s t cem nu putem niciodat s avem tot ce vrem miauuu! face motanul vecinei de bloc i brusc este noapte luna o minge de foc rotunde i moi sunt buzele dar nu îndr znesc s se ating poveste în oglind …

plou plou pe dindou i e lun nou i pui o dorin ! spune o credin una, dou , trei... vreo cinci... „te iubesc” vreau ca s -mi zici aaaaaa... dar nu e ti de pe-aici ti de unde s-a n scut cuvântul mult prea sfântul ...eu eram demult i sunt alge, fluturi i p mânt nu-i u or ca s -mi vorbe ti ai putea s m iube ti?

nu te-am z rit venind nu te-am z rit venind pe aici vrei ca s -mi zici de i ne tim de când eram mai mici de când s-a unit cerul cu p mântul i a r zb tut prin ramuri vântul de când s-a brodat cerul cu stele florile cu m rgele de rou ori poate amândou ori... ne tim din dragi visele mele când îi zideam m rii castele doar c a a subit am amu it probabil sunt pu in r cit! i cum spuneam când m uitam pe geam nu te vedeam vedeam numai uvi a blond rebel peste frunte, rond o fi fost? n-o fi fost? prezentul e atâta de anost!

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Marian NENCESCU

Când umorul atinge, dar nu r[ne]te Practicat cu sârg de autorii de toate vârstele i profesiile, de la scriitori consacra i la simpli postulan i la gloria de cenaclu, epigrama, rostuit cu mare rafinament sau, dup caz, masacrat pe altarul umorului, al turi de suratele ei mai pu in scoase în lume, poezia satiric , madrigalul, epitaful ori acronimul, face din ce în ce mai des deliciul Festivalurilor de profil, tot mai multe în ultima vreme, dar i al întâlnirilor informale cu iz mai mult sau mai pu in literar. Aproape c nu mai este un pretext cultural mai r rit unde s nu-i întâlne ti pe epigrami ti care, dup ce î i r sfoiesc discret însemn rile terfelite de atâta lectur , s nu improvizeze, mai inspirat sau mai chiop, câte un catren, ori mai multe pe tema discutat , sorbind apoi gr bit paharul gloriei i adjudecându- i por ia - meritat - de aplauze. Se poate spune chiar c , al turi de portreti ti, epigrami tii au devenit deliciul întâlnirilor scriitorice ti i nu numai. Ei sunt arcul de curcubeu într-o lume monoton i monocro, unde nici literatura nu mai e limanul visat. Unul dintre ace ti „profesioni ti” ai epigramei, cu totul tân r dup buletin (n. 19 mai 1953), dar cu un palmares debordant este i Viorel Martin, autor din 1994 i pân în prezent, al peste dou duzini de c i, cele mai multe pentru copii, calitate ce i-a adus inclusiv recunoa terea de membru al breslei scriitorilor profesioni ti, dar i un premiu al U.S. Filiala pentru copii i tineret dar i al dou antologii de profil (cea din 2010, Epigrame i poezii umoristice, ca i cea mai recent Ar fi de râs, dac n-ar fi de plâns. Epigrame i fapte, Bucure ti, Semne, 2016), calit i ce relev din plin „dimensiunea poliedric a talentului s u” (George Corbu, Prefa , op. cit., p. 5), însu ire ce trimite cu siguran la profesia de baz a autorului, i anume aceea de inginer. Prezen activ în spa iul public, ini iatorul unui Festival Na ional de epigrame zduit de ora ul Voluntari, Ilfov, dar i al Cenaclului epigrami tilor ingineri Ing. Epigrama, i continuator al „legendarului” Mircea Trifu la conducerea revistei Epigrama, a U.E. din România, Viorel Martin nu este doar un autor foarte productiv (recentul volum include aproape 400 de piese, diverse, dintre care, noteaz scrupulos, George Corbu, numai 15 au figurat în antologia ante-

rioar ), dar mai ales un inspirat i carismatic recitator de poezie ocazional , un bun i harnic „pedagog”, iscusit iscoditor prin sufletele i inimile copiilor hiper-tehnologiza i ai începutului de veac XXI. În puls, recenta culegere „Ar fi de râs...” beneficiaz , ca bonus, i de un grupaj de grafic satiric , marca Ioni (alias Nicolae Ioni , n. 1951, Ploie ti), artist aureolat cu Meritul academic acordat de cel mai înalt for tiin ific al R. Moldova, pentru seria de albume Eminescu, dar i pentru proiectele similare, Caragiale, Cioran, Eugen Ionesco, în fapt cea mai spectaculoas încercare de reinterpretare, în cheie grafic modern , a operei marilor no tri înainta i. Se poate spune chiar c , prin acest nou volum, cuplul de autori/colaboratori Martin - Ioni acord o aur academic epigramei, gen literar mai degrab tolerat, decât recunoscut cu drept de cet enie deplin în Republica Literelor. Firesc, în buna tradi ie a caragealismului nostru funciar, Viorel Martin se plaseaz în zona tematic a poeziei socio-politice. Seciuni speciale ale c ii poart chiar denumiri explicite precum Parlamentare, Guvernamentale sau chiar... Preziden iale, s ge ile sale îndreptându-se cu prioritate spre opera public a fostului ocupant al scaunului de la Cotroceni, f a fi ocolit nici actualul: simt furat de idealuri / i ce s cred nici nu mai tiu / B sescu înc face valuri / Iohannis doarme la Sibiu! Trimiterile sunt adesea directe, acide, exprimând o stare de spirit frust , natural , f ocoli uri, cum ar fi în Ruga de Cr ciun (2014): „Santa Claus, Santa Claus / Bag ho ii la uhaus” / i de vrei s fii b rbat / Ia-le i tot ce-au furat! Nu e ocolit nici fostul prim ministru, celebrul „Bombonel”, ce joac i el în comedia intitulat pudibond „Rota ia cadrelor”: Înso it de avoca i o droaie / A ie it stase din pârnaie / Cu tot PSD-ul jubilând / C acum B sescu e la rând! La categoria Sociale sunt evocate câteva din „erorile programate” ale ultimilor ani, reforma s ii, privatizarea sau, ...pur i simplu, criza, un fel de scuz universal pentru neputin a cronic a tuturor guvernan ilor vechi i noi, evocat i în catrenul Pre uri de iarn : Pâinea, dragi contemporani / S-a ieftinit cu

zece bani / Dar via a-n prag de s rb tori / S-a mai scumpit de zece ori, iar la ravuri i Moravuri face senza ie externalizarea ... furtului : Au început i ei ca pro tii / S fure într-o veselie / Se vede clar c rromii no tri / Deja-i înva meserie! Sfera de inspira ie a poetului este îns cu totul vast , cu mult peste temele tradi ionale ale umorului de cenaclu, investigând nu doar tradi ionalele cabinete medicale, cancelarii colare, ori „ofuri” ale pensionarilor, ci, mai nou, i lumea literar , bine aspectat în carte, cu trimiteri directe, i (pentru cunosc tori) necru toare : ier i, maestre Valentin (Valentin Leahu, autorul c ii Apusul vinului în c limar - n.a.) / Dar tii c via a este grea / Eu la lansare n-am s vin / La masa, da! Un alt confrate, poli-publicist notoriu, este s getat pentru îndr zneala de a se declara tor în Parnas : To i scriitorii ceas de ceas / Pe brânci lucreaz i fertil / Ca s ajung în Parnas / i s -l mai vad pe Emil [Lungeanu - n.a.] în vreme, ce pentru sine i pentru vremuri de ne/uitare, Viorel Martin o re ine pe o frumoas scriitoare cu nume predestinat: Nu vreau s mor i de aceea / Pe clopot nu-s invidios / Ba chiar bucur la ideea / S am un „clopotar” frumos (poeta Maria Sturza-Clopotaru - n.a.). Autor de inspirate i subtile madrigaluri: De Cr ciun ca i de Pa ti / Dorm gutuile la geam / i din truda lui se na te / Dor de ar i de neam ( ranul român), dar i de pre ioase fabule (Fabula maimu ului, a BMW-ului, a Caracati ei - O caracati zurlie / Din h uri negre de infern / S-ancuib rit la prim rie / La Parlament i la Guvern - ori a Balonului de s pun - Te avertizez s tii / Nu te crede azi prea mare / Nu tii mâine ce vei fi!), Viorel Martin în eap , dar nu r ne te, persoane, institu ii, prejudei. El este autorul cvasi-anonim ce î i asum riscul de a spune adev ruri fundamentale sub masca veseliei: Cititorule m ier i / Dac nu- i dau nestemate / Ci doar zâmbete-adunate / Rânduite-ntre coperte. Cu pu in efort, cu un spor de concentrare i o minim separare de concret, Viorel Martin ar putea deveni un mare poet social, un Esenin al tranzi iei.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Ionel POPA

Mitul ]i Realitatea adolescen\ei Prima asociere care ne vine în minte este aceea cu volumul Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade; pornind de aici, dac e s tragem pu in cu coada ochiului spre sociologia literar , atunci romanul lui Ovidiu Verde - Muzici i faze, Ed. Polirom, 2016 - este un bun exemplu (nu singurul) care arat cum un anumit cronotop determin specificul unei opere literare. i compara ia cu De veghe în lanul de secar , de J. D. Salinger, vine în sprijinul celor afirmate. În alt registru ideologic i stilistic, Ovidiu Verde î i creeaz mitologia sa proprie, a spaiului i „fazelor” adolescen ei din Bucure tiul de la sfâr itul deceniului apte i începutul deceniului opt din veacul trecut. Înc rtura mitico-metaforic a titlului „camufleaz ” imaginea rii din „iepoca de aur”. Dintre contemporani, Ovidiu Verde este congener cu Mircea C rt rescu (îl putem ad uga pe Traian Dobrinescu, cu Nu te opri, nu te întoarce, 2016 - partea romanului despre anii de liceu), nu cu egoficionali tii maneli ti: Ioana Baetica, Drago Bucurenci, Claudea Golea, Ionu Chiva... În Muzici i faze, roman cu adolescen i i despre adolescen i, maturii lipsesc, iar cei

câ iva care sunt prezen i sunt mai mult ecouri ai „fazelor” lui Tinu , protagonistul i naratorul. Dintre ace tia vizibili sunt bunica, „babacii” i mama lui Hari, colega i prietena lui Tinu . P rin ii celor doi adolescen i sunt în eleg tori, apropia i de odraslele lor. Episodice, dar care trebuie men ionate pentru semnifica ia detaliului pe care-l întrupeaz sunt: „spionul” de pe scara blocului în care locuie te Tinu (b trâna paralizat , care, privind pe geam, vede, aude, tie tot ce se întâmpl în jurul ei i spune doar cui trebuie), tat l lui Cipri, securistul blocului, figura pitoreasc a nebunei cartierului - variant de Pena Corcodu a. Pe fond, personajul romanului este Adolescen a. A a se explic mul imea de copii mai mici i mai mari - elevi de primar i liceu, surprin i în diferite „faze”, când în to i „patinau hormonii” din toate compartimentele corpului i min ii: cei ai cre terii, curiozit ii, sexualit ii, inteligen ei, cei ai viselor, imagina iei, ai caracterului. Indiferent de faza hormonal sau de cea a existen ei cotidiene, aceste personaje au câteva tr turi comune, permanente. Sunt ni te fiin e sensibile, receptive i foarte atente... f aten ie, la realit i; au un mare apetit de joac , n zdr nii i distrac ii în colectiv; îi caracterizeaz terebilismul vârstei, tenta ia lucrului interzis ( igara, alcoolul, revistele deocheate). În felul lor sunt nonconformi ti, dar autorul este atent s nu fie ostentativ prin îngro area tu ei. Afectiv, adolescen ii lui Ovidiu Verde valseaz frumos între Camaraderie i Eros. „Fazele” cre terii i în elegerii oamenilor i a realit ii au ingredientele specifice vârstei: invidia, bârfa, orgoliul, naivitatea, o anumit gonflabilitate, iar în bune i rele sunt sinceri, str ini de minciun i ipocrizie. În „fazele” prin care trec, unii sunt mai tempera i, al ii mai impulsivi. Cei rebeli, motivat sau nu, cunosc reeducarea din partea institu iei numit Mili ia. Ace ti tineri au moduri de distrac ie, specifice: fotbal, taifasuri când î i povestesc întâmpl rile proprii sau ale altora, filme, onomastici, completarea „oracolului”, discoteci, tabere, dar toate erau „v zute” i „auzite”.

Din aceste distrac ii efemere evadau în iubirea pentru muzic . Interesul pentru muzica (rock, pop, jazz, bules), care f cea furori în Apus cu ecouri în Est, cu toate opreli tile puse, este nucleul care propulseaz nara iunea. În roman d m peste o adev rat armat de trupe muzicale, interpre i i unelte muzicale. Tinu i apropia ii lui formeaz o aderat cast a admiratorilor acestor trupe i muzica lor. Ei se ocup cu înregistr ri cvasiclandestine, fac schimb de discuri, i benzi. Tinu i camarazii s i au sim ul valorii: discut i ierarhizeaz trupele, soli tii, melodiile; refuz , cu dou -trei excep ii, „muzica u oar ” autohton i pe interpre ii ei, i muzica popular care numai autentic folcloric nu era. În func ie de „faza” în care se afl sistemul i de ceea ce ofer oamenilor, existen a personajelor este când vesel , când grav , când nasoal , uneori chiar de rahat. În cronotopul romanului vie uie te o întreag popula ie din rândul c reia se detaeaz , pe de o parte, ca personalitate, iar pe de alt parte ca emblem i oglind , Tinu . Scriitorul î i înzestreaz eroul cu tr turi care îl individualizeaz . Tinu e un „b iat bine”, sociabil, iste , are flerul situa iilor, tie când trebuie s fie extrovertit, când introvertit, când s fie serios sau glume . Ca elev, are rezultate bune, chiar foarte bune, are lecturi temeinice (e drept pu ine), dar de care nu face parad , iar ca orice elev, mai chiule te de la ore. Într-un cuvânt e b iat de ga . Toate aceste însu iri îl fac pl cut de toat lumea, de la pu time la babacii din jur, i în primul rând de sexul feminin de toate vârstele biologice i morale. Din perspectiva protagonistului-narator, Muzici i faze are o not de diapazon, specific unui bildungsroman. Din însumarea i ordonarea mul imii de detalii (naratorul are un fin spirit de observa ie) putem reconstitui, chiar mi to, starea socio-politic a na iunii din „iepoc ”. Am nuntele, disipate în textura textului romanesc, trimit spre: coal i preg tirea „peteap”, activit ile pionere ti i uteciste, via a în familie, via a cu familia. Semnificative sunt detaliile

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spa iul „fazelor” (blocul, apartamentul, cartierul, strada, locul dejoac , spa iul public). rin i i copii beau i fumeaz împreun , acas , la cofet rie; uneori sunt slobozi la gur , moderat buruieno i. Sunt gesturi de refuz al „codului eticii i echit ii socialiste”. Toat popula ia romanului, de la pu time la babaci, viseaz la ceea ce nu aveau i- i doreau. To i sunt sacrifica i de «geniul cretin i dement al carta ilor». Iat câteva exemple de civiliza ie a „iepocii”: „la buc rie aveam gândaci de- ia ro ii care veneau de la ghen , cum avea toat lumea”; iar în subsolul blocului „mi unau obolanii”; „tramvaiul era din la vechi, cu b ncu e de lemn, care uruia i se zgîl îia pe ine de ziceai c o s deraieze din clip în clip ” (p. 224); „În sal [de cinematrograf] era frig ca dracu” (p. 11). Exemplele ar putea continua. Nu rare sunt paginile de umor. Când p rin ii i-au f cut cadou mult doritul Maiak, fericit, Tinu mângâie „cutia”: „NENIC ! NENIKU !!! Nu se poate, nu-i adev rat! Am pus mâna pe cutie s m conving c nam halucina ii, i am început s -l imit pe Ceaescu: «Dhag tovah e Maiak! Cu philejul împlinirii... adic nu -, cu philejul phimihii tale caduo, dohesc s a- i adhesa cele mai c lduhoase uh hi de s tate i fehicite, atît ie, cît i la familia ta! Uraaa, uraaa, nu- ’ ce? ». Aoleu, vorbisem cam tare i eram în dreptul ferestrei...” (p. 176). Umor are i povestea cu opera artistic numit ZOZE, realizat de Tinu i prietenul Raz. Ultima variant , f cut pe pavimentul cur ii colii: „era un vrai chefd’oeuvre, ZOZE CU BATIC, PO ET I BUZDUGAN!!!” (p. 144). i înc un exemplu: „ne îmbr m c lduros, într-o atmosfer cordial , ca nea’ Nicu” (p. 137). coala serioas , cultura, bunele maniere i altele sunt pe plan secund. Vinova i sunt, în parte, gagii i gagicile, fiecare dup „capacit ile fiec ruia, dar, în primul i primul rând, vinovat este sistemul „iepocii de aur” prin ceea ce ofer i cere. Un exemplu elocvent este cel cu Castelul de Kafka (p. 49). Dar nu to i adolescen ii sunt incul i, f preocup ri intelectuale i spirituale. Un exemplu este Bodi, prietenul mai mare al lui Tinu . Sau. În plimb rile per-pedes, Tinu , Mari, Dana, Ina discut în contradictoriu despre c i, filme. În astfel de discu ii, Ina „îi tot tr gea cu Timpul, cu Infinitul i cu Absolutul” (p. 126). Intui ia ne spune c nara iunea are structura i ritmul unei compozi ii muzicale. Un critic meloman, ca protagonistul romanului, poate g si în text argumente pentru a transforma intui ia noastr în certitudine. La o prim lectur , nara iunea pare simpl . Ea începe i se termin brusc i pare sufocat

de imprevizibile inser ii cu amintiri din anii de primar , încât pare un du-te-vino temporal. Totu i, La-ul diapazonului povestitorului este tot timpul la prezent. Scenariul epic e tutelat de simbolul brichetei - un cadou primit de la Mari. Cu acest simbol porne te i se opre te povestea despre adolescen a sa, spus de Tinu . Cu acest obiect magic în buzunar - o lamp a lui Aladin - protagonistulpovestitor devine o adev rat eherezad din «1001 de... „faze” române ti». De re inut romanul se sfâr te cu pierderea brichetei (îi e utit de iganca-m tur toare i ajutorul ei, fiica, o pu tanc de 12-14 ani; i ele figuri simbolice). Povestea r mâne, de fapt, deschis a teptându- i continuarea. Sunt i alte detalii care conduc spre ideea continu rii: cofet ria „Para uta”, un fel de centru, se închide pentru... o lun ; prietenul Bodi urmeaz p seasc ara; iar Tinu i familia sa urmeaz s se mute în alt locuin . De i cu o singur apari ie, un alt obiect simbolic-metaforic este „oracolul”, acel caiet în care colegii de clas scriu r spunsul la întreb ri despre prietenie, dragoste, fidelitate, tr dare, c snicie, viitor, singur tate... În spatele jocului adolescentin stau lucruri grave, încât putem spune c „oracolul” este un fel de manual de etic , altul decât cel comunist. Timpul prezent al nara iunii este de 7 zile, de sâmb ta pân sâmb - ultima s pt mân de coal , înainte de vacan a mare. O tr tur evident a romanului este fluxul narativ. În aceast curgere, din când în când, naratorul face mici popasuri pentru realizarea unor mici crochiuri de descriere a spa iului în care au loc diferite „faze”, care sunt oglinzi ale societ ii sau ale personajelor. Un exemplu mi to pentru caracterizarea personajului este descrierea camerei lui Hari. Tot aici putem încadra tabloul de gen - cel cu bunica, str str tu ile i prietenele lor strânse la jocul de rummy, când tr gând din igarete, t if suiau despre „nu ’ce”. Prin notarea fizionomiei, a gesturilor i a dialogului se sugereaz psihologia senectu ii feminine. Observa iile psihologice sunt numeroase, însu i naratorul se supune lor. Un mijloc de caracterizare a „fazei” ori a personajului sunt aluziile livre ti, efectul lor fiind spumos i... ideologic: „C Moldova nu e a mea, nu e a voastr [...]. Ci a urma ilor, urma ilor vo tri!”; tot de la p. 332 spicuim: „Tu te taic -miu i începe: «Liceu, cimitir al tinere ii mele...». M bufne te rîsu’: «Z u, nenic ? A a nasol e la liceu?». Cic «Nu, i, fle ule, e din Bacovia». «Aaa», zic, habar n-aveam cine-i tipu’, c de-abia acum, într-a zecea, facem Plumb i Lacustr -, i ce, tipu’ sta a avut probleme la liceu?». Cic da, c

era în regimul burghezo-mo ieresc - dar zîmbea de mi to i a trecut la alta, mai baban , cu ni te cadavre care putrezeau de c ldur i cu o fle it la sfîr it, de maic -mea dea ochii peste cap, s termine. i la sfîr it face la mine: «Vezi ce urît era?»” i înc un exemplu: la cofet ria „Para uta”, pe lâng amicii de ga , lume mult „boieri, tîrgove i, norod...” Cei care trec cu vederea asemenea trimiteri livre ti gre esc amarnic. Alt caracteristic esen ial a textului este oralitatea realizat prin frecven a apostrofului, a interjec iilor, exclama iilor, a elementelor de jargon, unele cam deocheate, de exprimarea popular („atmosfera s-a cam be it”; „gagicu e”; „m las s-o bul nesc”; „gagica era cam tencuit ”; „sanchi”; „neni”; „ne ciombim”; „era scul mare la comerul exterior”). Din când în când mai strecoar i câte o buruienoas sadea. Cu toate astea, în romanul lui Ovidiu Verde totul este firesc, natural, nimic ostentativ precum la egofic ionali tii maneli ti de dup 2000 (anul primei edi ii a c ii Muzici i faze). Romanul e solemn f solemnitate, dramatic f dramatism! Se caracterizeaz prin veridicitate i autenticism. Povestea confirm spusele protagonistului: „Ce frumoas e tinere ea, adolescen a, vârsta asta plin de nu- ’ ce” (p. 125). Romanul are o und de nostalgie. Muzici i faze este unul dintre pu inele romane române ti postdecembriste care rete s ridice particularul (localul) la semnifica ia generalului (universalului). Încheiem considera iile referitoare la tot ceea ce ine de construc ia narativ cu întrebarea: nu-s prea multe cele 475 de pagini? Tema adolescen ei a fost i este des vizitat de scriitorii no tri. Prin urmare este fireasc raportarea romanului Muzici i faze la acest sector pozastic, evident prin respectarea cronotopului i a specificului (viziune, stil) fiec ruia. Personajele lui Ovidiu Verde sunt mai verosimile..., mai cu picioarele pe mânt, decât adolescen ii lui Ionel Teodoreanu; mai credibili i mai „mode ti” decât cei ai lui Gabriel Chifu; mai adev ra i decât cei ai lui Mihail Drume . Romanul Muzici i faze poate fi v zut i ca o replic la seria filmelor autohtone cu adolescen i i despre adolescen i. Apropo de aceste filme. Ele sunt rezultatul comenzii ideologice a pcr-ului. Dar în art surprizele nu sunt chiar rare. Revizionarea acestor filme (nu de mult au fost prezente pe sticla televizorului) ne-a condus la urm toarea supozi ie: autorii (scenarist, regizor) filmelor respective au reu it s p leasc vigilen a cenzurii comuniste; filmele respective spun cum nu este via a voastr , ci cum ar trebui s fie. E bun i idealizarea când e mânuit „mi to”!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Al. Florin |ene, @între realit[\ile ]i pove]tile vie\ii lui Alexandru Macedonski Contradictoriu i controversat, r zvr tit i intolerant, turbulent i complexat, ego-centrist i egoist, invidios i conflictual, pripit i tran ant, insolit i dificil, cu o oper în care platitudinile coexist cu sclipirile geniale ca în paradoxism, Alexandru Macedonski este - indiferent din ce parte i perspectiv ar fi abordat - o personalitate fascinant . Opera sa literar , fie c este vorba despre poezie, proz sau teatru, articolele sale de critic sau programatice, pamfletele i analizele sociale i politice etc. pun în relief un artist pentru care Arta este Ra iunea suprem a existen ei, cea care d sens i culoare existen ei, iar, în spe , poetul, îngerul care aduce divinitatea în lume, pe care o înfrumuse eaz i înnobileaz , armonizând-o. Pân a ajunge la aceast imagine, poetul „Nop ilor”, al „Rondelurilor”, al „C ii de Aur” etc. î i construie te un arbore genealogic care s -i dea str lucire i prestan . Întradev r, mama sa, Maria Macedonski, î i avea originea „într-o veche i str lucit familie de peste Olt”, îns ascenden a dinspre tat este totalmente fabulat : „Prin tat , neîntrecutul

poet coboar dintr-o familie polon care a domnit în Lituania i care î i g se te originea din familia princiar din Biberstein, una dintre cele mai puternice de pe Rhin”. În realitate, str mo ii poetului veniser din sudul Dun rii, pe la 1806. Bunicul poetului, Dimitrie, luase parte la mi carea lui Tudor Vladimirescu i va fi, mai târziu, în 1841, condamnat în leg tur cu conspira ia lui Mitic Filipescu. Tat l, Alexandru, ajuns general i ministru de r zboi în ara Româneasc , a fost, în 1859, favorabil lui Al. I. Cuza, cu care va intra în conflict la scurt timp, pensionat de guvern (1863) i reintegrat (1869). Detaliile, în aceste cazuri, sunt relevante pentru unele tr turi de caracter ale poetului, pentru atitudinile sale r zboinice i turbulente. La fel, cu o fantezie dezinvolt i candoare, poetul va imagina un ciclu de studii nesus inut de niciun document: „Cam la 14 ani (...) p si clasa a V-a a liceului din Craiova i plec în str in tate pentru a- i depune bacalaureatul la Geneva”, apoi „studie în Viena, în Geneva, la Universitatea din Pisa i Neapol...”.

În realitate, tân rul Macedonski absolv , în 1869, patru clase de liceu, potrivit certificatului eliberat de directorul liceului din Craiova, G. M. Fontanin. Anul urm tor pleac , întradev r, în str in tate, la Viena, i c tore te în Italia, prin or elele amintite mai sus, unde, probabil, va fi audiat ceva cursuri, dar nu exist nic ieri vreo men iune în acest sens. Cert este c , în 1871, se întoarce la Facultatea de Litere din Bucure ti, dar nici în acest caz nu avem date c ar fi frecventat cursurile sau c ar fi sus inut examenele. Dac , în ceea ce prive te studiile, tân rul Macedonski r mâne în domeniul incertitudinii, de i fabuleaz frumos, atitudinea sa antidinastic se manifest din plin. Dup satira „10 Mai”, atacurile sale asupra dinastiei nou instaurate se înte esc, mai ales, în ziarul politic „Oltul”, atât în poezie, cât i în publicistic . Din 1873, este urm rit de autorit i, iar în 1875 este cercetat pentru câteva luni, ceea ce va produce o vie agita ie în lumea politic i literar a vremii. Achitarea sa c tre tribunal este primit cu manifesta ii de simpatie. Aceast revolt i turbulen împotriva dinastiei i guvernan ilor, a politicienilor, mai limpede, îl va urm ri întreaga via , fapt care îi va provoca mari probleme i dificult i de toate felurile, de i, în 1880, este decorat cu medalia „Bene Merenti”, clasa I. Acestora li se va ad uga i atitudinea sa literar . Dup debutul în ziarul „Telegraful român” din Sibiu (1870) i cu volumul „Prima Verba” (1872), poetul se vrea îndrum tor de coal i înfiin eaz un obscur cenaclu „Junimea”, care, cu tot zgomotul pe care încearc -l fac , trece aproape neobservat. Doar revista „Luceaf rul” (1880-1919) iese din „delm ie”, de numele ei fiind legat primul val al simboli tilor. Dar, mereu necugetat, de un egocentrism maladiv, dup o lectur în cenaclul Junimii i

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rela ii protocolare cu Titu Maiorescu, Macedonski îl atac vehement, ca i pe Alecsandri, de altfel, pentru c a acceptat premiul Academiei (1882). Îns , cea mai crud nedreptate i se face iconoclastului poet dup apari ia epigramei împotriva lui Eminescu (1883), pe care - i înainte, i dup - îl va cataloga „un oarecare Eminescu”, „desfiin ându-i poezia” ori de câte ori va avea ocazia Reac ia public a fost violent . Pân i colaboratorii i prietenii îl sesc, iar opera sa va fi trecut multe decenii într-un con de umbr nemeritat. Trist e c talentatul poet nu se va opri aici, ci va continua cu atacuri i violen e verbale „campania” împotriva unor Caragiale, Co buc, Goga, Vlanu , t O. Iosif etc. i, totu i, de i pus la zid într-un pamflet („Zanerlina în continuare”), Ovid Densu ianu îl propune membru al Academiei (1918). trân i bolnav, Macedonski r mâne, îns , acela i spirit agitat, acuzând în stânga i-n dreapta, disculpându-se uneori, dar, cel mai adesea, pream rindu-se i exagerândui valoarea literar . De altfel, mai ales dup 1910, poetul încearc intrarea în literatura european , plecând la Paris i scriind versuri, proz i teatru în limba francez , cultivând, a adar, rela ii cu scriitori i reviste din Paris, traducându-i sau elogiindu-i f discern mânt, a a cum o f cea i cu sine i opera sa, în orice împrejurare. Acestea sunt doar câteva dintre fa etele personalit ii macedonskiene, desprinse din via a i activitatea poetului. Ele sunt, îns , infinit mai numeroase, la fel de antitetice i spectaculoase, u or depistabile, atunci când nu sunt expres explicite, în „Veni i, privighetoarea cânt ...”, cartea dedicat de dl. Al. Florin ene acestui poet atât de greu de prins într-o formul . Desigur, cercet torul-biograf încearc s atenueze asperit ile i manifest rile turbulente ale autorului „Nop ii de Decembrie”, punând în lumin o dimensiune biografic i literar unic , în care via a i opera se întretrund, se intercondi ioneaz i se completeaz , creionând, într-adev r, profilul celui mai important „opozant” al lui Eminescu în epoc , precum i a celui dintâi simbolist i teoretician al simbolismului românesc. Credem c , dup ampla monografie al lui Adrian Marino, ca i a paginilor dense i comprehensive ale lui C linescu, Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihai Zamfir, ca s cit m doar câ iva dintre exege ii lui Macedonski, cartea lui Al. Florin ene este cea mai solid i viabil lucrare dedicat vie ii i operei macedonskiene. Chiar dac autorul i-a propus - pentru

facilitarea lecturii i o mai u oar i direct apropiere de om i oper - s realizeze o monografie roman at 1 un roman de tip lovinescian, „Veni i, privighetoarea cânt ...” este o veritabil relansare a poetului „Nop ilor” în spa iul public, un excurs, deopotriv sentimental i critic, în universul atât de contradictoriu i controversat al celui care a putut spune despre Poetul Neperecne: „...nici un vers semnat de Eminescu nu e al acestui poet”. 2 În configurarea lucr rii sale, dl. Al. Florin ene a parcurs întreaga oper macedonskian , selectând - din articole, proze, poezie, dramaturgie - cele mai importante i relevante momente, aspecte, atitudini etc. biografice i memorialistice, impunând un paralelism subtil între izolarea social , damnarea i mizeria moral la care a fost supus omul Macedonski i în area spre art a crea iei sale. Biograful v de te, de asemenea, un spirit critic lucid, dar i o în elegere superioar a condi iei i talentului subiectului s u. Este, indiscutabil, mai mult decât meritorie aventura biografului în vi a a social i politic a epocii, în istoria - mai ales artistic - a marilor ora e pe care Macedonski le-a vizitat, încercând s i le apropie, ca i bog ia de date i nume vehiculate în demersul s u. Desigur, exist i fapte, lucruri i personaje inventate de biograf, dar acestea sunt inerente într-o biografie roman at ca a dlui Al. Florin ene, el însu i un scriitor complex i nuan at. Am putea spune, împreun cu Adrian Marino, c Macedonski creeaz , în plan spiritual i social, un stil, „o tipologie moral , f cudin miraj i himer lucid , voluptatea mistific rii i totodat a demistific rii, tr it alternativ ca o damnare, dar i cu profund satisfac ie ideal ”, creionare a personalit ii macedonskiene pe care i dl. Al. Florin ene o realizeaz la parametrii cei mai înal i - cu o bun doz de iubire i devo iune, documentat i echilibrat, perfect racordat la scopul propus: acela de a-l înf a pe inadaptabilul Macedonski prin propria aser iune: „Poe ilor nu li se poate pretinde s tr iasc suflete te în via a real . Este de ajuns c sunt, ca oameni, victimele ei”.3 1

Al. Florin ene a mai publicat un roman de gen, „La bra cu Andromeda. Via a scriitorului Gib I. Min escu între realitate i poveste” (2016), i promite s nu se opreasc odat cu publicarea monografiei dedicat lui Macedonski. 2 În „For a moral ”, an II, nr. 10, 6 ianuarie 1902. 3 În „Viata lui Alexandru Macedonski”, de Adrian Marino, Editura pentru Literatur , Bucure ti, 1966.

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Stelian GOMBO{

Despre omul de azi din Biseric[, @între Hristos, existen\ialism ]i secularizare… Lumea aceasta, cosmosul întreg, este crea ia binecuvântat a lui Dumnezeu-Tat l, care a fost r scump rat de Dumnezeu-Fiul i sfin it de c tre Dumnezeu-Duhul Sfânt i, deci, este „casa Tat lui”, „casa p rinteasc ”. A a a fost creat ea dintru început, având aceast destina ie: a comuniunii i sfin irii, îns , noi, oamenii, ulterior, am schimbat i transformat aceast cas a binecuvânt rii, îndemna i fiind de vr ma ul-diavol, într-o pe ter de tâlhari (Mat. 21, 13; Luc. 19, 46), în care cel r u a devenit puternic, „omul cel puternic”, c petenia celor nelegiui i, a tâlharilor (Mat. 12, 29). Cu toate acestea, Dumnezeu, ca P rinte i Tat al oamenilor, nu a p sit lumea, ci, în virtutea dragostei proniatoare, i-a trimis Fiul, pe Iisus Hristos Dumnezeul-Om i Mântuitorul, care a intrat în „pe tera tâlharilor”, „în casa omului puternic”, adic a satanei, i a acceptat moartea pe Cruce, legându-l, în acest mod, pe omul cel puternic al zilei, i deposedându-l de bunuri (Mat. 12, 29) i, prin moartea pe Cruce, „l-a învins pe cel care de ine împ ia mor ii”, pe diavol (Evrei 2, 14). În momentul în care Domnul nostru Iisus Hristos l-a biruit pe diavol i era r stignit pe Cruce - dovada acestei victorii era deja cuvântul S u adresat tâlharului ajuns la starea i la m sura poc in ei: „Adev rat î i gr iesc ie, c ci ast zi vei fi cu Mine în Rai” (Luc. 23, 43) - moment în care, de-a dreapta i de-a stânga, erau r stigni i doi tâlhari. Amândoi erau r uf tori i ambii erau r stigni i pe cruce ca tâlhari primejdio i. Concret vorbind, nu era nicio deosebire între ei. Totu i, unul dintre ei îl acuz i îl învinov te pe Dumnezeul r stignit împreun cu ei, dar cel lalt îl recunoa te i îl m rturise te: „Unul dintre tâlharii supu i chinului Crucii Te acuz , în timp ce al doilea Te recunoa te ca Dumnezeu”, spune Sfântul Andrei Criteanul în Marele Canon. Crucea lui Hristos a fost în acel moment judecata lumii întregi, în persoana celor doi tâlhari: „Acum este judecata lumii” (Ioan 12, 31). În acel loc i în acea vreme, lâng Crucea lui Hristos, a fost judecat întreaga umanitate, to i oamenii, în persoana celor doi tâlhari. Nu este, deloc, o exagerare sau o inova ie, ci o constatare, c ci noi suntem cu adev rat cei doi tâlhari, noi to i, i aceasta este realitatea noastr . Fiecare dintre noi se afl de-a dreapta sau de-a stânga lui Hristos. Fiecare dintre noi se afl fie în postura tâlharului care se rturise te i se poc ie te, fie în cea a tâlharului necredincios i blasfemiator. Noi suntem cu to ii p to i „c ci cel ce zice c p cat nu are, acela mincinos este”, i avem fiecare crucea noastr , st pâni i fiind de p cat i de moarte. În aceast privin ne asem m între noi, fiind aceea i, cu to ii. Diferen a dintre cei doi tâlhari este una fundamental , dar nu const în faptul c unul dintre ei era mai pu in uf tor decât cel lalt, ci pentru faptul c , iat , cu toate c a fost uf tor, chiar acolo pe cruce era om, creat dup chipul i asem narea lui Dumnezeu; a r mas om, în pofida nelegiuirilor i a p catelor

sale i, din acest motiv, L-a m rturisit pe Dumnezeu i L-a rugat: „Pomene te-m , Doamne, când vei veni în Împ ia Cerurilor” (Luc. 23, 42) - lucru pe care trebuie s -l facem i noi în momentul recunoa terii p catului când, în duhul poc in ei aflându-ne, suntem chema i s -I cerem lui Dumnezeu s fie milostiv nou , p to ilor!... Cel lalt tâlhar, care L-a acuzat pe Iisus Hristos - tocmai în momentul în care Acesta, ca Dumnezeu-Om era r stignit „pentru noi i pentru a noastr mântuire” - acesta nu era doar un acuzator al lui Dumnezeu, dar i un învinuitor al omului luat drept crea ia divin , pentru c el învinuie te i blasfemiaz în acesta omul ca i chip al lui Dumnezeu. Altfel spus, el f cea lucrarea diavolului - blasfemiatorul i profanatorul: îl blasfemia pe Dumnezeu în preajma oamenilor i invers, adic pe oameni în preajma lui Dumnezeu. În acea clip , Crucea lui Hristos a fost totodat judecata i mântuirea pentru cei doi tâlhari i, în persoana lor, pentru întreaga umanitate. „În mijlocul celor doi tâlhari se g sea Crucea Ta, o Hristoase, drept criteriu al drept ii; unul dintre cei doi tâlhari coboar în iad prin greutatea blasfemiei sale, cel lalt fiind iertat de p catele sale i în at spre cunoa terea teologiei”1 În aceste clipe, dintre ace ti doi oameni ce se aflau în aceea i situa ie cu acela i verdict, avem unul care îl m rturise te pe Dumnezeu i î i dobânde te mântuirea ca om (este ceea ce înseamn teologia în sensul deplin i autentic al cuvântului), i un altul care îl acuz i îl blasfemiaz pe Dumnezeu (iat o latur i o consecin a seculariz rii) i, prin aceasta, î i t duie te mântuirea ca om (pentru , f Iisus Hristos, nu exist nici om în adev ratul sens al cuvântului, nici mântuire - ie ind aici în eviden , aspectul soteriologic i eshatologic al vie ii persoanei). Potrivit acestui principiu, putem zice istoria întreag a umanit ii, i a fiec ruia dintre noi, este deja anticipat , judecat i manifestat , mai pu in prin faptele noastre personale, cât mai degrab prin Crucea i atitudinea noastr fa de Iisus Hristos cel r stignit i înviat2 . Din acest motiv, Sfântul Maxim rturisitorul ne spune c în taina Crucii i a Învierii este ascuns „destinul” (voca ia) lumii i a oamenilor3 . În profunzimea sa, istoria umanit ii i a fiec rei persoane este un fel de „apocalips ”, de „judecat ”, o revela ie i o manifestare a faptului c se duce o lupt permanent în jurul problemei lui Iisus Hristos, în jurul adev ratului Dumnezeu. În faptele i evenimentele cotidiene ale vie ii umanit ii i a fiec ruia dintre noi se îndepline te i se hot re te „destinul” final al oamenilor, dup principiul atitudinii lor fa de Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Începând cu cei doi oameni supu i p catului i dela iunii morale, lâng Crucea lui Iisus Hristos se petrece i se consum toat istoria i întreg „destinul ori soarta” oamenilor fiec rei epoci i, în consecin , sunt judecate faptele

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noastre „de acela i judec tor” (Luc. 23, 40) acum, precum i la a doua Sa venire. Cu alte cuvinte, existen a fiec rei persoane, fiin a, menirea i istoria sa, în orice situa ie sau atitudine, este judecat în fa a lui Iisus Hristos, a prezen ei Domnului, în Iisus Hristos, adic este judecat pe temelia cea ve nic a lui Hristos i a atitudinii fa de El!... În momentul în care noi nu mai cuget m la aceste adev ruri i realit i existen iale ajungem la secularizarea contemporan , în cadrul c reia „omul de ast zi nu se mai gânde te la îndumnezeire i este arareori preocupat de propria lui sfin ire”. Ace tia sunt termeni ce au disp rut din fondul principal de cuvinte al limbii române. Iat secularizarea care a dus la situa ia (de-a dreptul disperat ) în care pân i Statul depune eforturi pentru o oarecare „umanizare” a societ ii, adic pentru instaurarea în societate a unei armonii care s permit convie uirea pa nic între indivizi. Sa coborât astfel foarte mult tacheta, s-au coborât exigen ele. Dac societatea Evului mediu avea drept ideal social sfin irea oamenilor, lumea de azi se mul ume te cu „umanizarea” lor. Tr im într-o lume descre tinat , care a abandonat treptat, treptat, valorile cre tine. Sau mai bine-zis, tr im într-o genera ie de oameni care niciodat nu le-a cunoscut i acceptat deplin con tient. Oamenii nu sunt descre tina i, pentru c , poate, n-au fost niciodat cre tini. Lumea de azi trebuie mai întâi reîncre tinat , reata at de valorile cre tine, i sensibilizat la valorile rafinate ale ortodoxiei...”4 În alt ordine de idei, secularizarea manifest o relativizare a valorilor comunitarului prin accentuarea rolului pe care individul nu persoana - îl are în masa din care se constituie societatea, de unde i caracterul mult mai evaziv al r spunderilor întemeiate pe datul de chip al lui Dumnezeu, pe libertate i con tiin . „Paradoxal, de i se urm re te prin structurile de stat i prin cele suprastatale împlinirea unui num r foarte mare de responsabilit i ale omului modern - un revers al „drepturilor omului” - acestea nu privesc decât raporturile juridice pe care el le-a primit ori i le-a asumat, nicidecum pe cele morale sau ontologice. Omul î i pierde sensul vertical al referin elor sale i se rezum în primul rând la cele de pe orizontal , puse la dispozi ie de c tre semen ori institu ii, ambele prin intermediul societ ii, ale c rei amprente sunt tot mai necre tine...”5 adar, „postmodernitatea i, împreun cu ea, secularizarea, îi solicit cre tinului o con tiin aparte prin lucrarea c reia se afirm accentuarea lucr rii responsabilit ilor, de la modul în care sunt receptate pân la îndeplinirea de care este nevoie s se bucure, c ci numai con tiin a r spunderii înt re te raportul persoanei cu aproapele i cu Dumnezeu, înl turând individualismul accentuat i ruperea de rela ie.”6 În consecin , responsabilizarea ac iunilor personale, institu ionale i comunitare la nivelul persoanei, a familiei, a poporului dreptcredincios i - în final - a eclesiei, este o cerin a situa iei, a locului i a momentului, deoarece Ortodoxia are de oferit r spunsuri prompte i concrete la st rile de fapt ale seculariz rii, în misiunea ei configurându-se oferirea spre lume a m rturiei despre spiritul specific ce a cut-o s reziste vie, activ i dinamic timp de dou mii de ani i s fie al turi de poporul binecredincios în toate situa iile i împrejur rile, concretizându-se în: puterea înnoitoare a Tradi iei, actualitatea gândirii patristice, dinamica bog iei spirituale a credin ei, înduhovnicirea omului i a crea iei, înaintea lui Dumnezeu.7 Atitudinea teologic , ce const într-o form de manifestare concret a m rturiei pe care Biserica lui Iisus Hristos i-o d ruie te lumii, referitor tocmai la realit ile acesteia, trebuie s mearg de la sesizarea pericolului pân la rezolv ri concrete, pe care s le propun ca acte indispensabile ale dimensiunii duhovnice ti recunoscut i devenit

int i scop a persoanei i a comunit ii. Biserica, format din mireni i clerici, are o misiune extrem de dificil , iar postulatele imaginii de ansamblu a realit ii sunt în m sur s o mobilizeze i s o capaciteze la ac iune, c ci „dac Biserica Ortodox se va mul umi cu o prezen i cu o m rturie conven ional în lume, nu va r spunde provoc rii contemporane cu duhul universal al lui Iisus Hristos i al Apostolilor, îl va l sa pe omul contemporan neajutorat i va sucomba din cauza omogeniz rii promovate prin globalizare. Dac , dimpotriv , va avea curajul s promoveze în mod autocritic i cu poc in , atât la nivel individual cât i la nivel comunitar, duhul tradi iei sale, va putea s ofere adev rul universalit ii sale ca replic la himera globaliz rii.”8 Noi trebuie s lu m aminte la faptul c existen ialismul contemporan tr ie te aceast s cie i aceast goliciune a omului, adic pierderea în elesului omului ca i chip al lui Dumnezeu. C fiecare existen ialist este con tient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoan în parte, de modul în care m rturise te i tr ie te fiecare, dup cum fiecare r mâne sau nu om, dup chipul lui Dumnezeu care trebuie s duc la asem narea cu El. În orice caz, con tientizarea s ciei noastre i a acestei nenorociri i mizerii suflete ti va duce la poc in , iar întoarcerea la „chipul i asem narea lui Dumnezeu” este posibil doar pentru c în om exist dinainte caracteristicile chipului dumnezeiesc i aceste caracteristici nu înseamn doar un „proiect” ci îns i for a, capacitatea, posibilitatea i aspira ia date de Dumnezeu pentru existen a i via a autentic a omului întru Dumnezeu. adar, în Biserica lui Iisus Hristos, omul redevine el însu i, revine la el însu i, la fra ii s i, ceilal i oameni, î i g se te natura, fiin a sa, existen a i via a autentice, ipostaza sa veridic , rela ia sa aderat i comuniunea cu Dumnezeu, cu el însu i i cu semenii s i. „Ceilal i” pentru om, în Biserica Slavei i a bucuriei în Iisus Hristos, nu sunt „infernul”, ci bucuria, dragostea i paradisul s u, dar i viaa sa, dup cum m rturise te Avva Apollo în „Patericul Egiptean”: i-ai v zut fratele - L-ai v zut pe Dumnezeul t u”, iar Sfântul Simeon Noul Teolog adaug : „To i credincio ii trebuie s fie considera i de tre noi ca o singur fiin : trebuie s ne gândim c în fiecare dintre ei locuie te Hristos i astfel, din iubire pentru El, noi trebuie s fim preg ti i s ne d m via a în modul voluntar”9 . Ca atare, sfin ii lui Dumnezeu în Biserica Ortodox (exemple autentice sau pilde vii i demne de urmat în tot ceasul i în tot locul), manifest i arat de-a lungul veacurilor, ca i ast zi de altfel, personalitatea Domnului nostru Iisus Hristos Însu i, în lume, una a comuniunii în dragoste fr easc , chiar dac ea este una contaminat de secularizare. i aceasta, pentru c în sfin i i prin sfin i, ca i chipuri vii ale Chipului lui Dumnezeu - Hristos Domnul - Care este arhetipul omului, se v de te adev rata menire i voca ie a omului. Când p gânul Autolicus i-a cerut Sfântului Teofil al Antiohiei spunând: „Arat -mi pe Dumnezeul t u”, Sfântul i-a r spuns: „Arat -mi pe omul u i- i voi ar ta pe Dumnezeul meu”. În fiecare epoc , oamenii lui Iisus Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunosc tori, chiar dac au cunoscut c derea i sl biciunea catului, a corup iei i a mor ii naturii noastre umane plin de neputin e, n-au încercat ( i chiar dac au f cut-o, au regretat ulterior) s prezinte în fa a lui Dumnezeu „auto-justificarea” ori „autoîndrept irea lor” lor sau „dreptul” ori „libertatea” lor. Îns mul i al i oameni, mai cu seam din ziua de azi, tr iesc în mod tragic i amar propria lor c dere, din pricina „invaziei concep iilor i a dorin elor p trunse de iubirea pentru p cat” pe care-l i justific , conform cuvintelor Sfântului Maxim M rturisitorul, care spune c „ei transform sl biciunile naturii umane în materie pentru r utate”10 , motiv pentru care „nu se îndrept esc” nici nu se mântuiesc, ci „se condamn pe ei în i” (Tim. 3, 11).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Adev ra ii cre tini - cei care nu sunt st pâni i de duhul seculariz rii lumii acesteia, afectate de relativizare i desacralizare, adic autenticii purt tori de Dumnezeu tiau dintotdeauna, i tiu i ast zi, singura lor îndrept ire, singura lor salvare i n dejde de mântuire, precum i via a lor ve nic , este deci, adev rata lor libertate i aderatul Om, Care din iubire pentru oameni (Ioan 3, 16-17) „i-a luat asupra Lui i i-a enipostaziat în El”11 , în Trupul S u teandric care este Biserica. Una dintre condi iile cele mai importante pentru ca Biserica Ortodox s desf oare o misiune eficace pentru timpul i contextul seculariz rii este aceea de a fi ea îns i!... Tocmai încerc rile de mi care a terenului pe care ea se fundamenteaz , de subminare a autorit ii sale, dar mai ales, neperceperea fenomenului secularizator ca fiind un pericol iminent al lui „acum i aici” , propriile noastre interog ri lipsite de sens, totodat aten ia deturnat de la adev ratele pericole c tre aspectele m runte, superficiale i insignifiante ale formei, de asemenea i altele ca acestea, sunt capabile s creeze dispropor ia între pericolul real i fondul bine conturat al credin ei, altminteri în stare i în m sur - prin for a prezen ei i a m rturiei duhului cre tin în lume (cel scripturistic, patristic i filocalic) - s fac fa unei asemenea încerc ri sau provoc ri. „P strarea identit ii misiunii pe care Ortodoxia o desf oar prin credincio ii ei reprezint identificarea fiec ruia dintre ace tia cu îns i tr irea cre tin autentic , cea care d via i for duhovniceasc pentru împlinirea interioar , dar i pentru m rturia exterioar a adev rului privind frumuse ea i unicitatea tr irii în i cu Iisus Hristos.”12 Prin urmare „dup (re)descoperirea identit ii de sine, este iminent nevoie de crearea câmpului de ac iune prin cunoa terea realit ii sociale c reia Biserica i se adreseaz i care ar trebui s fie cuprins , succint dar i pe larg, în ceea ce numim doctrina social a Bisericii, un corpus de norme minime dar suficiente care s -i asigure elementului eclesial realitatea prezent rii pârghiilor prin care structura bisericeasc transfer înv tura lui Iisus Hristos i pozi ia Sa c tre atât de diversificatele structuri laice: statale, sociale i private prin care ea prime te înapoi, cu realism, manifest ri ale altor structuri de a ror atitudine nu poate lua act decât în mod indirect.”13 Astfel stând lucrurile, dup aceea vom putea vorbi despre construirea în plan general dar i particular, într-un mod cât se poate de tehnic i de pragmatic, a misiunii actuale a Bisericii, la diferite niveluri i cu diferite r spunderi, inând permanent seama de contextul globaliz rii i seculariz rii, de care nu putem face abstrac ie, ci atunci tot demersul nostru ar fi unul sortit e ecului. În alt ordine de idei, trebuie s subliniem faptul c este nevoie de descoperirea adev rului care arat c înv tura cre tin se împline te i se tr ie te i acum ca i alt dat , ca model de vie uire în care unii nu mai cred i pe care al ii îl persifleaz . „Mai mult decât alt dat , societatea, grupurile umane, comunit ile au nevoie de modele, pe care cel mai adesea le pun la dispozi ie mijloacele massmedia, dar tocmai lipsa consecvent a acestora fac ca foamea dup ele s fie mai mare; misiunea fiec rui cre tin e s devin model pentru cel de lâng el, c ruia s -i încredin eze tr irea proprie, cu smerenie, ca drum în care se realizeaz taina Emausului, pentru ca i el, la rândul lui, s primeasc de la cel lalt aceea i m rturie, de care are nevoie spre a se fortifica duhovnice te. Spre deosebire de alte timpuri i contexte sociale, cre tinii vremurilor actuale simt nevoia s fie mereu încredin i de realiz rile contemporanilor, spre a trece mai u or i mai sigur peste încerc rile specifice contextului lor istoric.”14 Pentru care fapt, Biserica este chemat „s proclame Evanghelia în total respect fa de libertatea oamenilor (pe care o revendic i la care in foarte mult, datorit mai ales, orgoliilor), prezentând-o ca o

Anul VII, nr. 10(74)/2016

propunere f cut de Dumnezeu omului liber, propunere care cere adeziunea omului. Proclamarea mesajului cre tin trebuie deci f cut cu vigoare, dar i cu smerenie i delicate e, f tentative mai mult sau mai pu in mascate de a for a libertatea oamenilor. Sfântul Apostol Petru în prima sa Epistol recomanda primilor cre tini - care se g seau într-o situa ie similar sub anumite aspecte celei de azi, s fie „preg ti i tot timpul a r spunde la oricine le va cere dea socoteal pentru... speran a ce era în ei, dar s o fac cu ginie i cu respect” (I Petru 3, 15).”15 În încheiere, plecând de la cei doi tâlhari de pe cruce, care ne reprezint pe noi - cei, mai mult sau mai pu in afecta i de duhul nefast al seculariz rii, vom sus ine c demersul misionar al Bisericii trebuie s cuprind conceptul conform c ruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu num r mare sau foarte mare de membri ci chiar i cea cu num rul cel mai mic, dar în care s luie te m rturia cea duhovniceasc despre tr irea în via a noastr a vie ii lui Iisus Hristos, cea autentic . „Astfel în eleas , misiunea nu este reprezentat de un proiect grandios, asemeni unei caracati e care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan i ac iune sistemului - ci de interven ia în micro, de îndeplinirea misiunii de p stor de suflete i a aceleia de urm tor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice cre tin botezat, nu numai clericul i nu numai cei cu anumite r spunderi în Biseric .”16 adar, iat i de aici constat m faptul c Ortodoxia este o form de cre tinism (nesecularizat în con inutul i fondul ei intrisec) extrem de rafinat , de nobil , de fin , pe care pu ini o tiu ast zi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rug m Lui Dumnezeu - Cel în Treime pream rit, s ne ajute i s ne lumineze min ile noastre, cele acoperite de umbra p catului i a mor ii!...

Cartea de slujb numit „Octoih”, vol. 8, vezi slujba de vineri diminea a... A se vedea Sfântul Marcu Acetul: „Când auzi Sfânta Scriptur spunând c Dumnezeu va da fiec ruia dup faptele sale, nu gândi c faptele sunt demne de Iadul sau Raiul ceresc, ci c Hristos d fiec ruia dup faptele sale de credin sau necredin fa de El; nu în felul în care se negociaz m rfuri, ci dup Dumnezeu, Creatorul i Mântuitorul nostru” (Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, Bucure ti, 1995, p. 110) 3 Centurii gnostice, 1, 66, PG 90, 1108. 4 Pr. Lect. Univ. Dr. Teofil Tia, Biserica Ortodox Român i Integrarea European - reflexii, analize, problematiz ri, Editura „Reîntregirea”, Alba Iulia, 2006, p. 21. 5 Pr. Prof. Univ. Dr. Dr. tefan Iloaie, Misiunea Bisericii în contextual seculariz rii, în rev. „Rena terea”, Anul XVII, serie nou , noiembrie 2006, 11 (199), p. 2. 6 Ibidem. 7 Dan Ciachir, Ortodoxia în mileniul III, în „Ortodoxia” anul 51, 2001, nr. 12, p. 11-14. 8 Georgios I. Mantzaridis, Globalizare i universalitate. Himer i adev r, trad. Pr. Prof. Dr. Vasile R duc , Editura Bizantin , Bucure ti, 2002, p. 180-181. 9 Sfântul Simeon Noul Teolog, c. III, 3, Sources Chretiennes, nr. 60, p. 80. 10 Sfântul Maxim M rturisitorul, PG 91, 1045. 11 Idem, PG 91, 1092. 12 Mitropolit Hierotheos Vlahos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, trad. Constantin F ge an, Editura Sophia, Bucure ti, 2000, p. 154-155. 13 Pr. Prof. Univ. Dr. tefan Iloaie, Misiunea Bisericii în contextual seculariz rii, în rev. „Rena terea”, Anul XVII, serie nou , noiembrie 2006, 11 (199), p. 2. 14 Ibidem. 15 Pr. Lect. Univ. Dr. Teofil Tia, Biserica Ortodox Român i Integrarea European – reflexii, analize, problematiz ri, Editura “Reîntregirea”, Alba Iulia, 2006, p. 21-22. 16 Pr. Prof. Univ. Dr. tefan Iloaie, Idem, p. 2. 2

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ecaterina NEGARA (R. Moldova)

Tu, Dumnezeul meu Tu, Dumnezeul meu i al acestei ri cu leg mânt în leg mânt ne ine ridic m spre ceruri i speran copii i ziua de mâine. Pe cei ce au fost i au l sat un zid la Putna ca s -l plângem cu to i solda ii r stigni i pe crucea ta i pe al t u sânge. Tu, Dumnezeul meu i nemurirea mea ce a fi cântat i ce a fi cuprins, de nu aveam un clopot, o sabie, o stea, o ar de p mânt i un cer de sfin i în ruga lor mult limpezind trecutul? Tu, Dumnezeul meu, tu, osul meu de os de neam nemuritor i pace sfin enia solda ilor ce s-au întors p-o cruce nesfâr it din ceruri i ne-nal , sfin te i ne iart , Tu, Dumnezeul meu, Hristos! Ca s r mânem Lumina ta în veac de care nu ai exista i n-ai putea s spui nici un Cuvânt decât în limba mea! Tu, inim , tu, leac!

i ia din ea i îngerii lumina, iar eu s fiu, s fiu, nu mai mor prin flac ra ei sfânt i senin . tie ce mult am iubit pe Maica Preacurat i Hristos Cuvântul, rin ii mei i tot ce-am suferit ca s te am în toate, Doamne, Cu tine s -mi înal mormântul.

Film indian, copii din Pu intei

Eternitate

toat s pt mâna trebuia s fim copii ascult tori i elevi exemplari, teptam duminica s mergem la biseric , apoi nu aveam r bdare ca tata ne dea cinci copeici pentru film - R ZBUNARE i LEGE sau ZBUN TORUL. Sala întotdeauna era arhiplin ; pe pervazuri, în picioare, pe scen , câte doi pe scaun. O pelicul din al doilea serial rula în satul vecin i ne f ceam griji s nu se întrerup filmul nu întârzie cel cu bicicleta pentru c în cel lalt sat vecin teptau maturii s vizioneze filmul.

Candela de la Hirova se dedica arh. IRINARH

eu sunt i ce în urm toarea clip , ie, poate s i se întâmple i ce înc de Dumnezeu se recreaz , vederii azi din secolul acela m v d bine i aparte, sunt i sunt - ETERNITATE. i de va fi din nou i-au lumin din nemurire, cu numele pe-o carte, voi traversa o constela ie de dincolo de moarte ca s învii, c sunt i sunt - ETERNITATE.

Zbor intrerupt

Francisc irato - Cârcium rese

i aici, Doamne, trupul meu s-a ostenit poate nebun râvnind, poate s rac cu duhul, pân -n senin s pream resc pe rând: numele t u, zidirea, lutul i s refac, ne tiutor i drept, cele ce nu au dreptul la ruin de veacuri s le înal spre Dumnezeu i din str mo i prin ani s mai aduc lumin Tu, Doamne, s m ier i te-am iubit ca un nebun, râvnind i cerul t u i ve nicia i în altar îngenuncheat am plâns, cerând i mila ta, i împ ia. i te iubesc cu via i cu dor, i vreau ca s -mi încununezi menirea las o SFÂNT CANDEL în calea tuturor

Nici indienii nu au plâns i nici Kapur pentru dreptate i iubire cât au plâns b ie ii i fetele din Pu intei ca toate filmele indiene s aib final fericit. Ne întorceam acas cu mânecile umede de lacrimi i muci. Ast zi nici pentru Turnul Gemeni nu mai plângem. Dreptatea e dreptate.

Când am v zut pas rea moart pe masa cu flori, nu am contenit s -mi schimb privirea i ideea de în ime, geamul nu-l puteam deschide mai tare nu se preling sufletul ei i toate cerurile. Am strigat! Am strigat! A murit cântecul, cuvintele sunt de prisos, zborurile anulate pân la prima curs , de aceea, nu deschid geamul mai tare, mai rotund, miroase a mucegai, a pene f note muzicale, miroase a sugestie i gropari.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Ermanno CAVAZZONI (Italia) Ermanno Cavazzoni (n. 1947, Reggio Emilia) este profesor la Universitatea din Bologna, dar i eseist i prozator, considerat de mul i ca unul dintre cei mai importan i umori ti ai literaturii italiene de azi, fiind foarte cunoscut în acest sens cu volumul de proze scurte intitulat Vite brevi di idioti („Vie i scurte de idio i”), Feltrinelli, 1994, din care fac parte i I re magi („Regii magi”) i La puttana fallita („Târfa ratat ”), proze scurte pe care le prezent m cititorilor pentru umorul absurd i savuros, care pune în eviden adev rate modele de idio ie uman , în acord cu convingerea autorului care afirm c „Chiar dac toate vie ile umane sunt atinse de o subtil idio ie, sunt îns unele atinse de o idio ie exemplar , care ar trebui s fie ar tate cu degetul copiilor i date ca exemplu.” Traducere, prezentare i note: Marin Budic

REGII MAGI Mul i sus in c Hristos ar fi un extraterestru. A sus inut asta i Raffaello Pelagatti1 aproape toat via a, mai exact de la nou sprezece pân pe la cincizeci de ani, vârst la care a decedat. Acesta este un exemplu de cum o simpl idee cl dit în vânt poate s ruineze via a unei persoane. Zicea c Iisus Hristos era un extraterestru c zut probabil de pe o rachet în noaptea de Cr ciun, sau un extraterestru nelegitim, abandonat de trei uciga i pl ti i, debarca i de pe o astronav i înve mânta i ca regi magi. Apoi regii magi s-ar fi întors la bord i, de aceea, nimeni n-a mai auzit vorbindu-se despre ei. În rest, era un om dispus cu totul s discute i s g seasc un compromis, dar nu i pe cel care-i privea pe regii magi. Atunci zicea Hristos era într-un anumit sens un îmburghezit. Deoarece îl abandonaser la o vârst fraged , devenise la fel ca noi, ca to i oamenii;

Francisc irato - Strad în Balcic

între timp, ar fi devenit mai importan i cei trei magi din punctul de vedere al purit ii rasei lor. i ar fi trebuit s se cerceteze dac n-au mai coborât i în alte d i aici pe p mânt, ca s mai arunce ceva, i dac întâmpl tor nu mai coboar înc din când în când. Problema era cum s concilieze toate acestea cu marxismul, Pelagatti fiind un marxist convins, de bun credin ; el nu vedea în aceasta o contradic ie. Îns i-a petrecut toat via a în mijlocul polemicilor i al lipsei de în elegere. Când marxi tii ziceau c în ceea ce-i prive te pe cei trei magi era vorba de suprastructuri, asta îl indispunea foarte r u i c uta imediat, în mod ira ional, s -i ia la pumni, în special pe teoreticieni i pe cei mai ortodoc i din partidul lui. Marxi tilor le zicea c i el, la urma urmelor, era tot ateu, i c o astronav nu contrazicea marxismul, dimpotriv , îl r spândea pe c i siderale. Obiec ia cea mai mare pe care i-o aduceau era prezen a celor trei c mile. „Cum oare - îi zicea secretarul de celul , supranumit Siccardi,2 - cum oare cei trei magi soseau pe c mile i nu pe raze?” El r spundea c marxismul are idei preconcepute, nejustificate fa de c mile; i pe urm ce tim noi despre sistemele de propulsie extraterestr ? Erau ani de puternic intoleran politic , ani când se sprijineau numai pe Engels i Marx, a a c se ajungea u or la pumni, ca s se stabileasc cine avea dreptate i cine era în eroare. În 1952, Pelagatti se alesese cu un bra rupt, stângul; dup câteva luni, el fu cel care rupse bra ul unui preot. Se întâmpla c tot ceea ce-i aplicau lui marxi tii în organiza ie, el aplica imediat preo ilor. Era un fel de compensa ie psihologic , chiar i prin aceast fiic a epocii, ca i cum preo ii ar fi fost cu i s se reverse în ei nervozitatea marxi tilor. inea cu din ii s apere teoria sa despre regii magi; dar, în general, dup primele schimburi de idei, comitetul director i secretarul în persoan îl trânteau la mânt i îl ineau strâns, în timp ce el, Pelagatti, se zvârcolea i, dac putea, lovea orbe te cu pumnii i cu picioarele. Dar erau mul i contra unuia singur, a a c în cele din urm reu eau s aib ei dreptate i-l obligau s tac , ca apoi s i continue reuniunile lor politice. Deci a doua zi, plin de mânie, Pelagatti c uta preo i; îi ajungea îns unul singur ca s i echilibreze socotelile lui. „Regii magi c toreau pe raze”, zicea. În general, preotului îi era fric i, auzind a a ceva, uta s fug imediat, fiindc faima lui Pelagatti de du man jurat al preo ilor se r spândise. Pelagatti pretindea o discu ie teologic , dar care se termina înainte de a începe, fiindc Pelagatti citea deja pe fa a preotului ideea lui conformist i retrograd despre regii magi. Uneori preotul se închidea în confesional i Pelagatti îl întreba din

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

afar : „Cine sunt regii magi?” striga, i acela îl auzea lovind cu pumnii în lemn, ca s -l scoat din vizuina lui. Trebuie spus c dac preotul era singur, Pelagatti îl cople ea, fiindc un confesional e f cut din lemn u or; dar clericul rareori se afla izolat, întrucât îi veneau în ajutor câ iva sus in tori din partea preo ilor sau a credincio ilor, iar atunci Pelagatti cam b tea în retragere: „Vreau s tiu - zicea - doar de ce nega i chiar posibilitatea astronavelor.” tiau c Pelagatti era marxist i c asta crea bariere între ei. De aceea, Pelagatti a r mas toat via a un izolat; deseori dus la chestur , subiect de crize politice sau de identitate, care îl aruncau într-un mutism înc ânat sau într-o flec real despre motoarele razelor i despre c milele celor trei regi magi. Spre 1960, i s-a întâmplat pe nea teptate un lucru curios; întruna din ie irile lui fa de preo i, Pelagatti a dat peste ceva care a fost, se poate spune, mântuirea final a sufletului s u. i e înc mai curios c acest preot, aproape o ironie a destinului, se numea don Pelacani3 . Don Pelacani era un pop de mahala, retras de la serviciul divin înainte de pensie; era un mare fum tor i avea aceast teorie. Zicea c Engels i Marx fuseser inventa i de marxi ti i c , dup rerea sa, n-au existat niciodat ; se în elegea asta dup portretele lor, pentru c aveau b rbile false, probabil închiriate. El presupunea -i inventaser doi marxi ti necunoscu i, probabil fra i, dup o zi de chef cu al i marxi ti. i-au pus, dup p rerea lui, cele dou b rbi i sau prezentat ca Engels i Marx fotografului. i pentru c aceasta convenea întregii mi ri marxiste, de atunci se poart la demonstra ii portretele lor cu ostenta ie, chiar dac barba se vede c e fals , lipit , sau c e sus inut de o plas , i este evident c sunt fra i sau gemeni homozigo i, ascun i tocmai sub pseudonimele de Engels i Marx. Don Pelacani se plimba cu Pelagatti i erau calmi; discutau ori despre regii magi, ori despre Engels i Marx, dar f s interfereze în teze reciproce; exista pactul tacit de a respecta în mod democratic

câmpul de competen al celuilalt. Deci, deseori, puteau fi v zu i stând t cu i pe o banc . Îi f ceau s râd faptul c s-ar numi unul Pelagatti i cel lalt don Pelacani, i au tr it la Varese, cel pu in pân în 1965.

TÂRFA RATAT{ Se numea Rosa Maria Bianconeri i locuia într-o pia et numit San Giovanino, într-un c tun din Caliceto. Când privea de la fereastr vedea frecvent trecând aceia i câini sau aceia i cai slabi i le ina i. Îi trimiteau ca s -i spun ei, de exemplu, c era o proast . Câinii erau trimi i de un vecin de cas , topometrul Bàssoli, care-i atr gea acolo jos cu chiftele din carne împr tiate pe p mânt. Calul era calul generalului Ciuschi care trecea deseori, mai ales când nu ajungeau câinii. Ea fugea la fereastr auzind tropotul copitelor, i ei îl f ceau s defileze prin fa a tuturor, f cându-l s cad i biciuindu-l, ca s-o insulte. Erau probabil alia i, fiindc ea nu i-a vrut niciodat , nici pe Bàssoli, nici pe generalul Ciuschi, când îi d deau târcoale pe strad i-i trimiteau pe ascuns cu gura s rut ri sau îi tr geau ocheade. Mai exista i altul cu care ea nici m car nu vorbea, dar cu care poate ar fi vrut s se c toreasc . Nu poate, ci sigur. i atunci, ca s se r zbune, el se distra cându-i semne insult toare. Trecea dinadins de-a curmezi ul strada i f cea din umeri gesturile cuiva care vâslea dintr-o barc ; nu privea expres nici fereastra, nici u a casei ei; ea îl vedea printre cr turile oblonului i se sim ea imediat c se înfurie, fiindc gesturile voiau s însemne: în casa asta st o barchessa scârboas ; iar barchessa însemna gras , cât o doamn barc . Atunci ea deschidea dintr-o dat oblonul i scuipa în mijlocul str zii, ca s -i spun : tu! tu e ti un codo i un om josnic. Dar era atâta agita ie i furie pe care acest Paterlini i le stârnea cu insultele lui, c i se usca gura i nu reu ea s scuipe aproape nimic, doar hârtie mestecat , fiindc obi nuia s i petreac tot timpul zilelor mestecând hârtie, în special sugativ , f când bile. Deci scuipa aceste bile, dar care nu ajungeau prea departe, a c ele c deau perpendicular pe trotuar i r mâneau pe p mânt chiar sub fereastr , pân când trecea vreunul i le strivea sau le lovea cu piciorul, s-o fac s în eleag c ea va fi totdeauna o stricat . i mai era un anume Panzieri, pe care ea îl cuno tea de când era fat , fiindc o plictisea cu propuneri deocheate, dar f cute totdeauna pe ocolite, în a a fel încât ea s nu în eleag ; dar ea le în elegea; i îl auzea gâfâind când trecea prin apropiere, ca unul care se preface c are astm. Ca s se r zbune sau ca s i verse oful, l sase s -i creasc o b rbu cu cioc i trecea pe drum inându-l ondulat ca un cârlig. În particular, s-a întâmplat odat c ea st tea i cosea lâng fereastr . A auzit trecând pe cineva pe strad i s-a uitat. Era Panzieri cu b rbu a lui, care venea din dreapta i avea, ca de obicei, barba frizat i încreit , ca s-o ofenseze. Mergea cu toat arogan a lui ridicol , care voia spun : târf ratat ; adic , vezi Doamne, târfa f cea s -i creasc lui barba lung . i într-adev r, chiar în fa a ferestrei, sub ochii ei, sa oprit cu Paterlini, care venea din partea opus , i i-au dat mâna. Prin aceast jonc iune voiau s fac o fraz complet , cu predicat, care s semnifice: târfele ratate sunt b rci sau barchesse de gr sime. rora ea le-a strigat, printre fâ iile oblonului, cuvinte care voiau s zic c avea destui din tia, deci a strigat: cer etori i înfuria i (pentru c nu erau originali i plesneau de furie). Era o fraz care trebuia s -i loveasc în str fundul sufletului, nu era o insult oarecare. Ei doi totu i nu i-au mai dat mâna ca s refac din nou fraza cu predicatul la adresa ei, adic s repete despre târfa ratat i barchessa de gr sime, i ea din nou a strigat cuvinte, de data asta s -i loveasc i mai adânc în suflet; a strigat: voi sunte i primitivi, adic îndesa i

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de neghiobie, ca în arca lui Noe. Din care se vedea c ea avea mult creier, în timp ce ei erau ni te între inu i. Într-adev r, au plecat imediat. Paterlini mai lent, mi cându- i membrele ca un vâsla , iar Panzieri mângâindu- i barba, cum se face prin bordeluri. rba ii se interesau mult de ea; erau tot timpul foarte interesa i i, prin urmare, acum exista un acord ca s-o insulte i s -i zic târf în orice fel, sau boarf ordinar . De exemplu, era un grup care trecea numai s -i zic c e gras . Îi f cea semn c nu trebuia s m nânce mult, fiindc putea s plesneasc , sau îi f cea semn c ea e o butie cr pat , indicându-i partea posterioar . i se deranjau mul i s vin s -i spun asta; ea îi vedea de la fereastr , unde sta totdeauna s spioneze pia a, în timp ce cosea sau în ira m rgelu e pe un fir. Aceasta era munca pe care o f cea pentru o firm , firma de confec ii Deanna. Îns al ii treceau ca s -i spun c e slab . La început credea c ace tia din urm i-ar fi fost prieteni i c ar fi venit dinadins, ca s -i contrazic pe ceilal i. Apoi a observat c ziceau slab într-un fel care voia s însemne gras . De exemplu, unul dintre ei ducea o tulpin uscat de bambus, dar într-o zi s-a prins c f cea din cap o mi care care însemna nu, adic nu ti uscat . Apoi b tea tulpina de o cutiu de tabl i o lovea cu piciorul, ca s spun : bidoanele sfâr esc la gunoi, vac urât i contagioas ; contagioas , fiindc tabla ruginea i era cauza tetanusului, iar vac urât fiindc erau resturi de carne de vi el în cutie, care se stricau. Ei credeau c ea nu în elegea, dar ea avea un creier foarte fin care în elegea totul, mai mult decât credeau ei. Treceau uneori coco i dresa i, i ace tia trimi i s-o batjocoreasc . Erau coco i înal i i slabi care nu p reau coco i vii, ci coco i fier i în ap : i în urma coco ilor, în mod frecvent se afla doamna Prati. Odat chiar a v zut o minge de cauciuc umflat pu in, venind din dreapta. Nu putea spune de unde. Aceast minge s-a oprit în centrul s u vizual, lipit de o treapt a sc rii. Apoi nu s-a ar tat nimeni; mingea a stat acolo o dup -amiaz întreag , i chiar i asta era un motiv care s asmut spiritul public împotriva ei. Atunci n-a mai suportat i i-a cut auzite propriile comentarii f cute cu voce tare în leg tur cu aceste prezen e ale mingii dezumflate i ale coco ilor; fapt care a demonstrat c ea avea un creier foarte fin, cu o gândire profund . Întrucât locuia la al doilea etaj, ar fi trebuit s strige tare, ca s se fac auzit pân jos, în strad . Dar dac ridica vocea, exista un polip4 care tr ia în corzile sale vocale, care-i schimba vocea i-i împiedica sunetul, a c strig tul devenea pur respira ie. Polipul l-a b ut din apa de la robinet; într-adev r, apeductul era sub comanda unui anume doctor Milanesi, cu care era în r zboi de unsprezece ani, de când ea nu l-a mai acceptat, iar el îi trimitea ap din mare, plin cu crevete i cu polipi atât de mici, încât treceau i prin strecur toare, dar i prin tifon. Acesta era demonstrat de faptul c abia mai putea s strige imediat dup bea ap i dup ce sim ea c o zgârie de-a lungul gâtului. Cu toate acestea, Milanesi se pref cea c nu vede, fiindc vroia ca ea s fie cea care s vin s -l caute în birourile apeductului, unde el era func ionar i unde avea preg tite câteva escrocherii pe care ea s le semneze, încât s rezulte c ea e o târf declarat , i nu c ar fi doamna Prati. În plus, mai exist situa ia cu domnul Contento. Domnul Contento venea la fiecare dou zeci ale lunii în casa ei din partea firmei de confec ii Deanna i îi spunea totdeauna cuvinte frumoase; apoi lua lucrul f cut i îi da s lucreze ceva nou. În timp ce se afl la ea domnul Contento, trimiteau deseori c ele s latre, încât ea devenea ro ie de ru ine. Apoi dup ce domnul Contento era deja plecat, pia a era murd rit de lucruri dezgust toare i de buruieni, ca s-o denigreze. O dat s-a întâmplat c un m tur tor de strad a m turat tot timpul cât a r mas la ea domnul Contento, circa o jum tate de or . Se auzea tura zgâriind, iar ea devenea din ce în ce mai ru inat . Dar m tutorul a continuat i dup , ducându-se s cure e ungherele cu ni te

Anul VII, nr. 10(74)/2016

gesturi sexuale. Oamenii care treceau pe acolo râdeau, sau î i reprimau râsul, sau imitau discret mi rile ei i ale domnului Contento, în timp ce acesta-i cerceta butonierele i le l uda. Asta se repeta în fiecare lun ; uneori dura chiar i noaptea, în special din partea c elelor, care urcau pe treptele sc rilor i î i cur au labele pe pre ul ei de la . Dup p rerea ei, c elele erau trimise de Panerari i le a a s latre, fiindc sta mereu în spatele perdelu elor, peste drum, s coase i s spioneze, apoi le arunca oase pe fereastr . Ba chiar i buruieni. Lucrul dura de ani i ajunsese la acest punct: domnul Contento suna i imediat cineva suna în acela i moment la etajul de deasupra; sau inea radioul la maxim cu un cântec plin de dulceg rii i roman ios. Dac nu era radioul, era televizorul. Ea nu putea s bat cu m tura în zid în prezen a domnului Contento, i atunci se pref cea c nu în elege insinuarea, i chiar domnul Contento se pref cea. Dar toate acestea falsificau discu iile, pentru cel ce zicea „nu” în loc de „da” i se altera adev rul; i nu în elegea frazele domnului Contento despre cus turi sau frazele cu privire la ce avea ea de tras la ma ina de cusut. Îndat ce domnul Contento ie ea i închidea u a, ea se repezea s ia m tura i s bat în tavan ca o nebun . Dar continuau s r sune la volum maxim cântece de dragoste, fiindc se auzeau pân jos în strad , unde Panerari chema în ajutor c elele i cine trecea pe strad se tr gea de barb , ca s zic : târf ratat ; ei! în loc s le zic lui Panerari i doamnei Prati. Noaptea to i ace tia cântau strofe scurte care se refereau la domnul Contento i la ea în luna de miere. Erau strofe indirecte, dar ea se trezea i le în elegea. Într-adev r, la timpul potrivit se vedea trecând vreunul care mergea încet, cu pasul resping tor, ca de melc. Aceasta se întâmpla de regul înainte de dou zeci ale lunii, când de la firm trebuia s soseasc domnul Contento. 1

Numele este ironic. Pelagatti în italian înseamn escroc. U oar deformare a cuvântului saccardi, care, printre altele, se poate traduce prin „jefuitor”, „bandit”, „tic los”, nemernic”, „borfa ”, autorul l sând cititorul s aleag singur sensul numelui propriu. 3 Tot nume ironic: „pelacani” este pluralul de la „pelacane”, adic „om josnic”, „vulgar”. 4 Autorul folose te termenul nu în sens medical, ci ca termen din zoologie însemnând, conform DEXI, „nume generic dat celenteratelor fixate (marine), care au corpul moale, în form de sac, prev zut la un cap t cu un orificiu buco-anal înconjurat de tentacule, iar la cel lalt cap t cu un disc pentru fixarea de un suport, care se reproduc prin înmugurire sau prin diviziune i care tr iesc solitar sau în colonii; la singular, celenterat care face parte din acest grup”. 2

Francisc irato - Strad în Mangalia

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lidia GROSU

Unirea Între t cere i absurd revolt sunt, Fior de tricolor i duh de AR , tut umilitor cu-al min ii cnut n-am putea fi cei de-odinioar ... ...Azi e-o chemare tefan Voievod i Frunte-i Cuza-Vod în Cetate... Credin a i iubirea lor e rod Al sângelui fr iei f moarte. Nimic mai valoros! Nu o po i vinde! apel m discursul ROMÂNISM Din vechi hrisoave... i s inem minte: Istoria-i UNIRE - cât cuprinzi! Ea ne-a lipsit... Prin trunchiuri de cuvinte i calc rusesc r zbate foc i par E visul care niciodat minte: Suntem români i ne dorim o AR !

Al de tept rii glas etern Gr bit de toat lumea - nu tiu unde Azi secolul str nut un infern... Cu toate nazurile acesta, în derut , Ambi ia i-o-mbrac -n frac modern. Cu infectant de orgoliu am rât, De piept se ia cu însu i Dumnezeu. Mascat cu chip de om, a r stignit Credin a pe-al s u moft în apogeu ...O lec ie, de mul i ani cunoscut , Dar neasimilat - e-un tribut Pl tit cu libertatea ce se-ncrunt La repetatul rol de nou-n scut. Gr bit de toat lumea - nu tiu unde Un secol se trateaz de infern i-n el, cu toate tâmplele c runte, sun -al de tept rii glas etern

Nevrednic de urmat Despre Vinerea Patimilor -mi vorbi i ori de câte ori va fi luni: Trebuie s existe o rânduial a gândurilor „luminate” La început de s pt mân supravegheate...

Simplu de tot... Un fel de opera iune-tip Barbarossa (Dar transmis nu prin str buni), efort i hran a celui ce este doar ochi i urechi, vorbindu- i mieros i-apoi strecurând prin sita interpret rii orice r spuns pentru a g si acul de cojoc necesar, la nevinov ia... Doamne, atât de demodat i atât de denaturat Prin hrana unora, de toate zilele, r utate ce te a teapt ... pentru a te arunca pe treapta cea mai de jos, bulversat . Am s încerc, Dumnezeul meu, Spre sfânta Duminic s m ridic, Ca genunchii t lpile s le motiveze a sim i mai aproape ân arul i a-i proteja transformarea în arm sar... I l-a d rui sem torului de discordii Cu o por ie de basamac Pentru a-i dezlega limba celui aflat În stare de ebrietate Cu gândul treazului din el, antipatic, Care habar nu are De Vinerea Patimilor... de lumin , Ba nici de focul de sub râne... Eu? Inculpat? Cu pârâtul în anonimat? Doamne, în vicioasele cercuri s-a stins lumina în ziua de miercuri Iar joi, decizii b tute-dezb tute Se mai zbat între minciun i virtute... Vinerea Patimilor... Ea, decisiva, Devine-al fiin ei tale transplant, de sâmb , cu-al scrisului viu În care arzi cu dorin a în verb de-a tr i... i mai aminte ti de acel ignorant? Necroz a sufletismului, e o comp timire Pentru de ertul, f de cântec, Ce îl con ine...

Când m voi coace gând bun de pe it gratitudini, am s te-a tept în tensiuni de gal , m vânezi. în p durile de incertitudini, deloc senzual , spirala unui urcu o voi administra lasciv, emerit, încol cindu-m oapt de idei suspectate de cosmopolit, cu mici, invincibile, doze de art la ceasul aniversar al f duin ei voi apela convalescen a unui impuls afectat de dezastrul irevocabil, cu bun con tiin , al rapsodiei din suflet ce ne-a avut de calitate produs inventat de formule ce nu ne încap îmi antrenez bun voin a pendul echilibrat, ce-ar vrea s mai bat . simplu de tot s recuno ti în el al iubirii de alt dat curant...

În mine m-ascund de t cere în mine m-ascund de t cere ca s pot înviora sunetul original al cuvintelor. uneori, strâns cu u a, un continuu delir al unor potcovi i se mascheaz cu o evlavie a cailor mor i care, de altfel, nu mai sufer ... doar... potcoavele lor ce strig mereu: „Restitu i-ni-i pe adev ra ii st pâni!” ...ah, aceast t cere! m-ascund în ea de falsul înnebunit ca s pot descifra o temere: am murit? nu am murit?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Marin IFRIM

Eu nu \i-am oferit decât neputin\e Fiecare î i caut locul ideal, drumul cel mai scurt spre pierzanie. Nu exist reguli i nici exemple. Omul politic gust zilnic rahat imunitar. Femeia u uratic se viseaz om politic. Omul politic e i un pic de doctor în fecalele ri oarei. ri oara e în rahat. Noi suntem rahatul. Ne-au afundat pân la gât în propria noastr con tiin . Dincolo de noi sunt ei, dincolo de ei sunt tot ei. Noi st m pe margine, ca în stranele bisericilor, i tragem în piept fum de lumânare sau miros de r in udat de c lug ri, la recoltare, drept ambalaj pentru cele din jurul nasului umplut cu vat de dup col , din apropiere. Doamne, ce mai murim, ce gropi aristotelice se casc -n p mânt, ce cutremure se anun . Între timp, eu devin cinic i indiferent, iar Tu î i vezi de toate nereu itele tale, cârpe ti Universul, limbile, na iile, Cosmosul din Debaraua pro tilor de elit . i vine ziua Fiului T u. i te la i votat de uniformele Negre. Nunt cu omor premeditat. i vine ziua de mâine, dat din timpul u, pe felie. Ca la cantin . Numai lâng Tine sunt singur, departe de supracerurile de cear , T mâie i vat ridicate de cei în numele

rora e ti tr dat de la o lume la alta. Sunt convins c întotdeauna ai fost singur i prea putincios. i-a da din plictiseala mea. Am bea împreun câte un pahar cu vin ro u, îns m tem c i eu a fi la fel ca toat gloata Ta de neispr vi i. i nici nu prea am avea ce discuta. Lumea e strâmb , Tu e ti drept, f -m s în eleg unde în sufletul meu locuie ti. Înc mai pot iubi. Pân la tine, abia sunt „tataie”, î i fur din glorie. A putea s ar t ca un sfânt, îns mi-e ru ine de Tine, de toate examenele picate când mi-ai pus coala de scris în fa , ca i cum ar fi trebuit s fiu un alt Moise. S cioplesc aerul. Ai e uat i îmi e tare jen . Nu sunt eu alesul T u. Tu dai fapte, nu supunere oarb . Iar eu am p sit turma. Dau o rait prin Rai i m întorc unde crezi tu c voi fi folositor pentru aripile fluturilor înc celentera i, acum i pururea. Fiecare î i caut locul ideal. Eu n-a mai avea nevoi decât de o intrare în p mântul t u. De restul r spund cu tot ce mi-ai dat pân acum. i mi-ai dat tot ce nu vor cei de la începutul acestei Plângeri penale. Ai împ it cu mine tot ce ai avut. Eu nu i-am oferit decât neputin e.

George BACIU

Singur @în |ara mea În râuri Dun rea se reîntoarce Carpa ii au înnebunit de ger.

doare gândul de o vreme-ncoace i noaptea dorm ca un str in stingher,

Francisc irato - Bucovineanc

Un ger haihui ce-n inimi ne zâmbe te, i-n case doar b trânii stau la foc, Ardealul nu mai tie române te, La Cern i se joac cazacioc. La Chi in u i pâinea-i mai amar , Un ultimatum plânge-n buzunar, simt bolnav ca i aceast ar , Pe care-o cump str inii din bazar. Sunt tot mai singur de o vreme-ncoace Ograda din str mo i a degerat, Nici Miori ei gura nu-i mai tace, Cr ciunul ne colind c-un Diktat. Pe trupul rii-o ran sângereaz i nimeni nu-i g se te vindecare, O doctorie-i leacul ce-o trateaz , i se nume te România Mare.

Am buletin de România-ntreag , Mi l-a l sat Viteazul pe mormânt i chiar de par s rac i f vlag Hotarul rii n-am de gând s -l vând. O iarn mult din Siberii vine, Mi-e sufletul un steag în trei culori, E ger în ara care e în mine, Chiar dac Prutul e un pod de flori. doare gândul de o vreme-ncoace i noaptea dorm pe-o margine de cer, Istoria, str inul tot mi-o face, Dar eu, preavechiul pe aici, îi cer -mi lase dorul s doineasc -n pace, Românii, chiar de-s desp i, nu pier.

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

sare leb da - Unde-o fi somnul mai senin? - În bra ele-mi, r spunse-un crin. - N-ai în eles. Somnul u or cuibul de flutur pe mosor. - Ba tiu. Petala-mi de velin E-arcu spre ultima- i aldin . - Tu, crin, cu fir sub ire scris: Ce-i dincolo de ce mi-ai zis? - N-ai fric ! De i sunt rân , arhanghel m-a inut în mân . ...r sare leb da prin tei. Mi-e dor s beau cântarea ei! Poetul - De ce-nflore te m rul pentru a doua oar ? Lumina-i crud -n doliul de boboc ilogic -i târziului ecou. O fi îndr gostit, sau prooroc?, l-am întrebat pe Edgar Allan Poe. - Oh, m rul, care cânt -a doua oar sub ire din petal de igar bobul de foc al stinsului luceaf r, prin mine- i aminte te de Lenore. De n-ar fi stihul luca s-o aprind , n-ar mai fi îngeri, cerul numai corbi, dar ca un cactus, jertf se-aduce-a doua oar scump rând to i ghimpii ce înc ne mai dor din nevermore.

Ceasul al unsprezecelea Tot mai aproape... derile de ape încerc s le-n eleg, dar nu le v d, ci doar le simt. Prin mine le aud clopot i toac de argint. Somnul u or întotdeauna-i crud. Nici o petal marelui cerc nu e în plus. derile-mi de ape, în drumul lor spre nor se-aud atât de-aproape prin cântec, tot mai spornic i se-n eleg ca iarba-n acelea i limbi de ornic. -Despre ce? Despre ce? Despre ce? - Un-spre-ze-ce, un-spre-ze-ce, un-spre-ze-ce, spunse apa întru purcederea spre nor. Trage podul spre somnul u or al apelor cu firea în sus, al apelor cu frica în sus, al apelor cu firea în sus, i s nu ui i te-am n scut spre toate cu-o virgul i-un plus! Regele M rii Precum la ah, izvorul alb, izvorul negru... A cui o s fie, în cele din urm mutarea? Dar ce mai conteaz , precum la ah,

precum la coal al cui va r mâne, pe tabla goal , piestri ul uit rii... “Ah!, r spunsu-le-a marea izvorului alb, izvorului negru, de ce a i uitat cu-ntrebarea pe Regele M rii?’’ Cu capul prin nori „În gr dina ta to i salcâmii s-au îndr gostit ca tine i numai de la tine”, mi-a zis luna cu capul prin nori. „Nu auzi cum prisaca de ceruri repet un nume str in, dar cu-n v dit, accent pronun at din graiul numelui ei i al luminii? Toat lumea d vina pe mine, i eu, în cele din urm , m întreb de nu cumva oi fi îndr gostit. Altfel, de unde-or fi putut salcâmii s -nve e atât de corect înflorirea? Dar ea tia spaniola, eu nu preg tisem s -i spun la telefon o iubesc, dar auzindu-i glasul m-am fâstâcit atât de tare c-am început pe ocolite -i povestesc de verbul r sare -i folosit pentru lun , gr un i soare i dac -ar vrea s -mi dea un r rit. Ce-o fi-n eles nu tiu, dar azi când m -ntorceam de la liceu, cu rucsacul în spate i-n mân cu viola, parc -a fost cerul prin p durea de brazi reg sit în chemarea numelui meu: „Ce bine-mi pare nu tii spaniola!”, mi-a zis cu un zâmbet sprin ar. „Acum m gr besc, o s i spun alt dat ce-nseamn verbul „amar”. i-astept telefonul disear !”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Lucre]ia BERZINTU (Israel)

Ein Hod satul arti]tilor din Israel Ein Hod, satul arti tilor, se afl pe un deal la poalele Muntelui Carmel i la SE de Haifa, cu vedere la Marea Mediteran . În 2014 avea o popula ie de 265 de locuitori. Este o veche cetate din secolul al 12-lea. Dup R zboiul de Independen , zona a fost abandonat fiind l sat în ruin . În anul 1950, un grup de arti ti condus de artistul Marcel Iancu a decis c Ein Hod ar putea fi un loc bun pentru a lucra, unde s construiasc studiouri i ateliere de lucru i s formeze un mediu creativ pentru educa ie artistic i art . În anul 1953 visul lor a devenit realitate. Astfel, treptat, Ein Hod a devenit satul arti tilor din Israel - unul dintre pu inele din lume, unde arti tii creaz în arte vizuale, teatru, muzic i literatur .

Marcel Iancu (n. 24 mai 1895, Bucure ti, România - d. 21 aprilie 1984, Tel Aviv, Israel) a fost unul dintre cei mai importan i intelectuali evrei români ai genera iei sale. 150 de arti ti i familiile lor locuiesc în Ein Hod. Ei tr iesc, muncesc, creaz în localitate în fiecare mediu cultural i domeniu de activitate. De-a lungul anilor, atmosfera special în sat a influen at a doua i a treia genera ie în a alege tr iasc aici i s devin arti ti în propriile lor drepturi. Din primele zile pân în prezent, bog ia i talentul diversificat al membrilor din sat - al arti tilor -, au fost o surs nelimitat de entuziasm i creativitate pentru comunitate, i multe dintre evenimente, precum i celebrarea s rb torilor, sunt ini iate i desf urate de talente locale. De-a lungul anilor, Ein Hod a devenit renumit pentru activit i culturale i de inspira ie i este vizitat de turi ti i arti ti care doresc deopotriv s se bucure i s se inspire. Printre membrii satului sunt 10 câ tig tori ai prestigiosului premiu na ional Israel, arhitec i, bijutieri i designeri ale c ror proiecte sunt de renume mondial. Mul i dintre arti tii Ein Hod au câ tigat aprecierea mondial . Lucr rile lor sunt incluse în importante colec ii particulare i institu ionale. Ele sunt prezente în muzee i mari galerii din Israel i str in tate, de a participa la importante expozi ii de grup. Satul are o gam larg de resurse culturale. Galeria de Art Ein Hod, Muzeul Iancu - Dada i Casa Arti tilor, i galeriile sunt completate

de o varietate de expozi ii i activit i artistice pe tot cuprinsul satului. Casa Gertrude Krause sponsorizeaz concerte de dou ori pe s pmân de muzic de camer i prelegeri pentru cei interesa i. Ein Hod are 22 galerii, 14 ateliere de art , 2 muzee i 14 camere de închiriat pentru turi ti. Ateliere de lucru includ imprimare, sculptur , fotografie, screening-ul de m tase, muzic (voce), ceramic , mozaicuri, design, vitralii. Muzeul Dada Iancu, construit în 1983, în onoarea fondatorului satului, include o expozi ie permanent a activit ii lui Iancu, spa ii de expozi ie pentru tinerii arti ti i art contemporan , precum i un Dadalab, un laborator pentru experien a artei Dada pentru tineri. Restaurante i cafenele, situate în centrul satului, servesc drept locuri pentru adun ri sociale ale arti tilor i vizitatorilor. Galeria de Art Ein Hod prezint opere de art ale tuturor arti tilor membri care tr iesc în sat, care au fost aprobate de c tre un juriu local. Picturi i sculpturi, fotografii, ceramic , bijuterii din aur i argint, sticl i obiecte de design din metal fac galeria una dintre cele mai mari colec ii de art israelian din ar . Se pot g si opere de prim genera ie (lucr ri de valoare istoric ) al turi de tineri arti ti contemporani, abia recent accepta i în sat. Ein Hod se caracterizeaz prin a ezarea special a satului, pe o coast de deal, înconjurat de plantaii de m slini, cu vedere la Marea Mediteran . În ciuda lipsei fondurilor i a resurselor de dezvoltare, satul a reu it s p streze natura sa original , istoric i farmecul romantic i simplu al Israelului, din primii ani de independen . Foarte pu ine locuri din Israel au reu it s i

streze calitatea autentic a Medi-teranei. Se pot observa, înc , vechile structuri i forme arhitecturale ale ocupan ilor anteriori - din cruciade cre tine c tre Imperiul Otoman. Drumurile, un amestec de vechi i modern, toate se adaug la o atmosfer foarte special . Peisajul i vegeta ia fac ca acest loc s fie atât de unic i interesant - gr dini naturale mediteraneene de m slini, migdale, rodii i ro cove, vi -de-vie i smochine. Ein Hod a r mas o rezerva ie natural . strarea florei biblice a Israelului din vechime este un mediu perfect pentru muza creatoare.

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

Recurs la valorile perene Festivalul Na ional de Literatur Marin Preda fiecare popor are dintotdeauna o percep ie original a valorilor e neîndoielnic, reiterarea în timp a acestora de la rit la omagiu, dup nevoi culturale superioare, cap func ii speciale în contextualiz ri la fel de originale, globaliz rile valorilor urmând s se fac i ele asem tor, dup o axiologie cât se poate de riguroas . Iat de ce elitele spirituale ale na iunilor î i statornicesc repere valorice în diacronii asumate de istoria spiritual prin care se identific , la care se raporteaz i cu care se legitimeaz ca entit i na ionale. Mihai Eminescu nu are nevoie s fie recitat de to i românii ca dup asta s fie socotit poetul lor na ional. Johann Wolfgang von Goethe, f Faust, i-ar fi cucerit i pe nem i, dar i pe al ii cu Torquato Tasso, cu Ifigenia în Taurida, ori numai cu Suferin ele tân rului Werther. Francezului Verlaine, dincolo de disputele sale cu Rimbaud i chiar indiferent de ele, iar fi fost suficient s publice doar Jadis et Naguèrre i ar fi fost statornicit definitiv ca fondator programatic al simbolismului. Iar Feodor Dostoievski, cu toate ezit rile lui dintre realismul rus, proza fantastic occidental i naturalismul sentimental ar fi r mas un prozator legitim al neamului s u chiar dac ar fi scris numai cu Idiotul i Oameni s rmani. Marin Preda a l sat Delirul neterminat, dar i-ar fi fost de ajuns Morome ii, Intrusul sau/ i Marele singuratic ca s marcheze la r scrucea postbelic a literaturii române un mo-

ment de referin dincolo de orice controverse care nu ocolesc marile experien e, marile destine literare. Sub semnul lui Marin Preda se desf oar , iat , de cincisprezece edi ii, la Alexandria, de acum cunoscutul Festival Na ional de Literatur care îi poart numele. Anul acesta, Festivalul s-a desf urat în zilele de 13 i 14 octombrie la sala de edin e a Consiliului Jude ean Teleorman, dar i la Sili tea Gume ti, încheindu-se mai apoi cu un remember care a cuprins i alte locuri memoriale din jude ale literaturii noastre, toate acestea prin grija Centrului Jude ean pentru Conservarea i Promovarea Culturii Tradi ionale Teleorman, a Consiliului Judeean i în parteneriat cu mai multe reviste literare: Luceaf rul de diminea (Bucure ti), Arge (Pite ti), Pro Saeculum (Foc ani), Litere (Târgovi te), Caligraf (Alexandria) i, mai ales, cu participarea mai multor scriitori i critici literari de marc din ar (Dan Cristea, Marilena Apostu, Victoria Milescu, Passionaria Stoicescu, Cornel Mihai Ungureanu, Horia Gârbea, Nicolae Scurtu, tefan Mitroi, G.T. Popescu, Florentin Popescu, Nicolae Oprea i mul i al ii), c rora li s-au ad ugat numero i al i scriitori i critici literari cu domiciliul în Teleorman. În prima zi a Festivalului, cea mai dens de altfel, dup salutul organizatorilor (Ileana Popa, directorul CJPCPCT, vicepre edintele CJ Teleorman, Ionel D nu Cristescu) i prezentarea invi-

ta ilor, s-a deschis simpozionul cu tema „Marin Preda: pactul fic ional cu istoria”, în cadrul c ruia au avut interven ii interesante i elaborate Nicolae Oprea, Nicolae Georgescu, Nicolae Scurtu, Gh. Stroe, Dan Cristea, tefan Mitroi, Nicoleta Milea, Ana Dobre fiecare dintre ei aducând în actualitate sau în aten ie aspecte ale recept rii operei sau momente semnificative din via a prozatorului Marin Preda. Cum îns Festivalul a fost însoit în toate celelalte paisprezece edi ii ale sale de un concurs de proz scurt , anul acesta premiile au fost acordate astfel: Premiul I (C lin G. R dulescu, din Bucure ti; Teodoru Stemate, rezident în Maroc), Premiul al II-lea a revenit Violetei Urd (Bucure ti) i Veronic i Baciu (Caracal). Premiul al treilea a fost împ it de Nicolette Orghidan (Bra ov) i Florina Mirea (Craiova). Lucr rile premiate au fost publicate într-un reu it caiet al premian ilor. Un premiu special, Premiul de Excelen , a fost acordat de c tre organizatori lui Dan Cristea pentru sprijinirea scriitorilor din Teleorman. Un alt moment important al Festivalului de la Alexandria l-a constituit lansarea volumului „Marin Preda. Anii forrii intelectuale”, semnat de cunoscutul istoric literar Stan V. Cristea i prezentat de Nicolae Scurtu, Gh. Stroe i Ana Dobre. Acestui eveniment, i s-a ad ugat lansarea romanului „Dulce ca Pelinul” al lui tefan Mitroi, despre care au vorbit pe larg Ciprian Chirvasiu, Firi Carp i al ii. Prima zi a continuat în cea de a doua parte cu vizitarea casei natale a scriitorului de la Sili tea Gume ti, a Centrului Memorial Marin Preda, cu o vizit prin localitate i cu depunerea unei coroane de flori la bustul prozatorului din fa a Memorialului s u sili tean. Nu mai pu in interesante au fost expozi ia publicistului Stan tefan („Sub semnul operei lui Marin Preda”) i expozi ia de carte „Marin Preda mereu actual”, organizat de Biblioteca Jude ean Teleorman care poart numele marelui prozator la care teleorm nenii fac recurs omagial cu fiecare prilej statuând la locul cuvenit numele Marelui singuratic în ierarhia valorilor perene ale literaturii noastre.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Camelia SURUIANU

C[lu]arul metafizic 120 de ani de la na terea lui Sandu TUDOR Sandu Tudor: jurnalist; poet i eseist religios; liderul Grupului „Rugul Aprins”; condamnat în anul 1958 la 25 de ani de închisoare; decedat în anul 1962, la închisoarea din Aiud, în urma torturilor; reabilitat juridic în anul 1996 Sandu Tudor este un poet pu in cunoscut, mai ales c , vreme de câteva decenii, scrierile sale au fost interzise. Cine i-ar fi dorit s afle informa ii despre crea ia sa artistic , pân nu de mult ar fi avut la dispozi ie doar dou surse de referin , Istoria literaturii române de origini pân în prezent a lui G. C linescu, care îi aloc un articol scurt, i studiul lui Dumitru Micu „Gândirea” i gândirismul, în care criticul îi contest talentul poetic.1 Prezentarea lui G. C linescu este simplificatoare. Dup ce menioneaz succint câteva informa ii legate de identitatea lui Sandu Tudor, îl nume te poet oficial al „Gândirii”. În ceea ce prive te volumul de poezii Comornic, criticul îi amendeaz presta ia, începând chiar cu titlul c ii. „Titlul [...] este eronat, c ci comornic nu înseamn loc cu comori, ci e numele unei vechi dreg torii.”2 G. C linescu caracterizeaz poemele drept „compozi ii cu preten ii de religiozitate”, Sandu Tudor dovedind o anumit „putere de mimetism”. Îl num totu i printre poe ii „ortodoxi ti”, atacându-i îns latura formal a versurilor, stilul considerându-l greoi i lipsit de profunzime. În cele din urm îi refuz locul în cetatea poe ilor. „Nu este un scriitor adev rat din pricina barocului i a superficialit ii textelor sale.”3 O analiz asem toare o face i Dumitru Micu în „Gândirea” i gândirismul. Preluând o parte din sugestiile c linesciene, criticul dedic un paragraf destul de amplu poeziei sale, sus inând faptul c , „partea cea mai întins a literaturii lui [...] e bigotismul i conven ia. [...] Produc ia poetic a lui Sandu Tudor apar ine mai mult literaturii

cultice decât literaturii.”4 Dumitru Micu observ preferin a acestuia pentru descrierile ample, sonorit ile slave i grece ti din limba român , precum i predilec ia poetului pentru forma fix a versurilor, specifice stilului bizantin. Este adev rat c nu îl putem socoti pe Sandu Tudor un poet de prim m rime, îns , accept m c are versuri cu adev rat memorabile, iar fascina ia sa pentru în elesurile profunde ale cuvintelor arhaice din vechile scrieri române ti d o oarecare distinc ie i specificitate poeziei sale. Mai târziu, formula sa poetic se îmbun te sim itor. Dup ce a intrat în monahism la M stirea Antim, prin 1948, André Scrima observase la acesta, faptul c departe de ochii curio ilor în chilia sa, noul monah, „continua s i exerseze pasiunea poetic , am spune, de c utare sub i peste eviden e, a ceea ce a tepta, ascuns, ias la lumin ”5 Viziunea sa poetic devine puternic marcat nu numai de dorin a de comunicare cu divinul, cât mai ales de consubstan ialitate cu natura inefabil a Duhului Sfânt. Mai pu in cunoscut este faptul c „de foarte timpuriu, Sandu Tudor a tr it i a cultivat o deosebit atrac ie pentru literatura român veche (slov i lexic).”6 André Scrima, prin anul 1940, citind în manuscris unui amplu poem, intitulat lu arul metafizic, a observat c textul „era înso it de un mic vocabular, Sandu Tudor traducând în româna curent termenii arhaici foarte vechi, nemaiauzi i; dup câte ne spunea, sim ise el însu i nevoia acestui exerci iu de traducere, care se transformase într-un exerci iu poetic.”7 i Antonie Pl deal emite câteva considera ii pe marginea stilului poetic, elogiindu-i metaforele, al turi de profunzimea simbolurilor utilizate, dar din p cate nu realizeaz o analiz profund .8 Crea ia lui Sandu Tudor nu poate fi abordat numai dintr-o perspectiv literar . Autorul este departe de a fi unul conven ional, chiar dac respect exigen ele canonului bizantin.

Volumul Comornic

Francisc irato - Peisaj rural

În prima perioad artistic , reprezentat de poeziile reunite în volumul Comornic, Sandu Tudor versific motive evanghelice, manifestând predilec ie pentru elementul decorativ. Folose te cel mai adesea, în spirit s torist, un limbaj livresc, mai mult arhaic, tinzând spre stilul vechi eclezial. Volumul, format din patruzeci i unu de poeme laice i religioase, unele publicate în revista „Gândirea”, altele inedite, are un aspect eclectic, prin abordarea de diverse curente poetice. Volumul se deschide cu un motto din Terentius: Aliud legent pueri, aliud viri,

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aliud senes. În cadrul s u, poetul mai a eaz înc patru maxime celebre (O! Mort, vieux capitaine, il est temps! levons l’encre? Baudelaire; Ut pictura poesis. Horatius - Ars poetica; Tolle, lege! Augustinus; ... sur l’émotion rendue toute l’attention du lecteur. Rodin), creând în felul acesta un sentiment ostentativ „de parad cultural ”. Dumitru Micu consider c Sandu Tudor „practic un ortodoxism ritualistic, înc înainte de cristalizarea doctrinei. Îns , curios, în revist nu-i apar la început versuri de acest gen, ci «icoane» profane, precum cea datat «secolul XVII» i în ramele c reia este fixat un chip de «boier de oaste», «tân r curtean», în costuma ie bizar .”9 Dumitru Micu se referea la poemul Icoan (secolul XVII ), care pare o stammedieval , în genul celor ie ite de sub pana lui Cincinat Pavalescu. Portretul tân rului curtean nu e lipsit de gra ie, textul oferindu-ne i o descriere am nun it a unei epoci vestimentare: „U urel i sprinten se pogoar -ndat , / un boier de oaste, un tân r curtean. Iconirea fe ei în plete-ncadrat , / zugr ve te-n fug un surâs viclean. / Are aer mândru de cuceritor, / i gr bit i-a eaz faldul straelor / Poart într-o parte, înclinat u or, / lat -n fund c ciula sur de sobol / intuit -n frunte, pana de cocor, / arcuie te falnic, tremurând domol. / Zvelt i se arat în z bun-azur, / talia t iat f de cusur. / Strâns în cing toare lat cu paftale, / animat i-atârn cu un lan de zale / în teac de piele palo ul curbat, / cu pl sele albe de sidef lucrat, / i-n cute bogate strânse de bîrne / se revars -agale alvarii lui cre i.” Icoan (secolul XVII.10 Scena simpl (un tân r se strecoar în casa iubitei) are dinamism, culoare local , îns poemul este anacronic, luând în considera ie poezia cultivat în perioada interbelic . Tema naturii ocup un loc aparte în cadrul volumului. Aceasta ne introduce într-un „mitos autohton”, natura fiind marcat de o puternic not etnografic . De exemplu, în poezia Un pastel din povestea toamnei, cula medieval este un turn al Cosânzenei, integrat în decorul multicolor al toamnei: „În basmul de Toamn arama dumbr vii, /svone te metalic cazanele sl vii. / Deasupra din ramuri de ro u p cat / ne te cu spaim , turn alb fermecat. / Un arpe de vi cu verdele-n sânge / pe cul , s lbatec, de piatr se strânge. / Prin vr ji, Cosânzeana, în marmur crin , / statuia triste ii, pietre te-n lumin .”11 În Idil automnal Sandu Tudor imit stilul lui George Bacovia, îns textului s u îi lipse te laconismul expresiei acestuia: „Pe bulevard, sub castanii, singuratici i goi, / în galbenul frunzelor pa ii ne-nseamn / oboseala bolnav ce mocne te în noi. / Cu-un aer a

Francisc irato - Case dobrogene

mort f ptura- i ciudat / din olduri firave stingher ml diaz , / ia hainei neagr m tase-nghe at / ne-mparte fiori ce-n trup frigureaz .”12 Sentimentul de gol existen ial inund tabloul liric, construit în stilul imagisticii bacoviene. Întregul univers este contaminat de „oboseala bolnav “, erotismul, motorul vie ii, are o aur funest . De i versurile sunt oarecum izbutite, impresia general este de text epigonic. Sandu Tudor este sensibil la poezia departelui (Dumitru Micu), având tendin a de a construi imagini descriptive ample, panoramice, precum cele din poeziile A-nechezat în step vestea prim verii, Încep din munte ploile, surprinzând masivitatea formelor de relief sau puterea stihiilor. Sesiz m în versurile sale i o anumit desc rcare de energie, de exaltare expresionist în fa a naturii. Toamna, moartea vegeta iei îl determin s î i imagineze st ri autoscopice, de vizualizare a propriei mor i. Imaginile eminesciene precum mâinile reci ale iubitei, policandrele cu f clii aprinse, fundalul muzical funebru, sunt transpuse în text rând pe rând, într-o atmosfer simbolist , de acuitate maxim a sim urilor: „În umezeala toamnei mortuar miroase proasp ta hum . / Nea teptat i morbid, m înghea o supra sim ire postum : / Simt cascada înfrigur rii de nea, prin care mâini reci de ivoriu / peste-împietritul meu trup pezi-vor crizantemele albe de doliu. / V d policandre masive de aur, cu f clii parfumate ce ard / bu itor rev rsându- i mirosul de in, topirea de cear de nard. / i-aud elegii de negre m suri i crepuri i mari panglici de moar / ce-mi vor dobândi catafalcul i-un sicriu str veziu de cle tar.” Stranie13 Dumitru Micu face câteva observa ii mali ioase, amendând faptul în paginile volumului „se aud fo nind b rbi i camilafce i se simte un puternic miros de biseric ”14 Despre poemul Întâiul tunet i-a rostogolit porunca afirm c este „o compunere ce înf eaz un pâlc de c lug ri somnoro i, bolborosind în b rbi «aleluia».”15 Textul este oarecum simplist, se simte un retorism sup tor pe alocuri, îns se remarc prin nota de candoare i firesc cu care poetul, bun cunosc tor al mediului monahal, surprinde reac iile oamenilor simpli în fa a unui fenomen natural: „Deodat , ca peste un buhai de piele de bou, / în rostogol prim ratec pe-a bol ilor cale, / duduie întâiul tunet al anotimpului nou./ Cenu iul siha trilor pâlc, amu i t/ A uitat s se roage. / Numa zdren ele anteriilor rupte fâlfâe-n vânt. / Lemni i, în ochii cu oglinzi de ap st tut -n viroage / i-n urechi cu un prelung iuit, / cu to ii ascult sterpi de cuvânt / rostogolirea peste lume a dumnezeie tii porunci. / i potopuri nesfâr ite de cruci / peste toaca slabelor trupuri / ei îmblânzesc cu fricoase suspine.” Întâiul tunet i-a rostogolit porunca16 Temele religioase sunt frecvent abordate în poezia lui Sandu Tudor. Am putea spune c , urmeaz oarecum calea iconografic . Retorismul, discursivitatea prozaic , alegorismul artificios, dau versurilor impresia de rudimentar. Totu i, în unele texte, i ne referim la cele cu con inut religios, lirismul cap autenticitate, eman candoare, în virtutea unei constante evolu ii a poeziei spre diafan i muzical. De exemplu, surprinderea atmosferei ap toare din Vinerea mare, când cre tinii comemoreaz crucificarea Domnului, este izbutit , chiar dac structura versurilor este greoaie, iar gestul le inului din final pare teatral: „Doamne! / În toate bisericile, în noaptea asta, dup zacon, / ternutu- i-s-a prapurul Sfântului aer peste n lie, / Sufletele mohor sc în prohod, lumân rile-n fum, t mâia-n cenu e. / [...] Târziu, ca s pot s m -nal pân la Tine cu sufleteasc cere, / scot dintr-un afund de ruginit cuf r str vechi, / un ceaslov greu, tocit, cu pergamentul galben, muceg it. / i-acum chirilic strâmbele slove sub priviri mi unând au mi cat, / ca ni te erpi deapocalips, ca ni te erpi negri i vii. / i ip cu durerea- i din urm , îmi ip -n urechi: / Eloi, Eloi, Lama Sabacctani! / M pr -

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lesc cutremurat / în nesim ire. / A sufletului dver în lung s-a sfâ iat / ca-n ziua Ta de r stignire.” Stihuri monahale în noaptea sânVinerii mari17 Aparent, în poezia Convertire problema intim a convertirii este rezolvat simplist, prin plasarea ateului într-un decor adecvat, adic în biseric , la slujba de sear . „De vrei s sim i iar harul, taina deani uitat , / ce-a-nfiorat în tine copilul de-alt dat , / tu, om cernit, ateu cu masca-n pal de cear , / ca ho u-n furi eri într-un târziu de sear , /ascunde-te-n t cerea vreunei vechi biserici. / i-mpodobit cu-odoare, în fast m re de clerici, / însângerat amurgul cum moare pe altar, / prin naltele ferestre cu-ogive de cle tar / prive te în adâncul de înserat albastru, / din care lic ie te drept candel un astru. i-n mirosul t mâii material de greu, / te vei sim i prin naos plutind în Dumnezeu.”18 La o prima lectur , poezia pierde din suflul liric din cauza manierei descriptive folosite. Îns dincolo de limbaj, se ascunde drama individului care l-a redescoperit în cele din urm pe Dumnezeu i singurul loc în care îl simte aproape de El este l ca ul bisericesc. Un text poetic ce merit amintit pentru finalul s u surprinz tor este Presim mânt, chiar dac limbajul este greoi i sintaxa este alambicat : „Cum op ie ca un drac paracliserul tr gând de funii în turl ! / ciuci de ciocane, de bronz, lovesc din greu a pustiu, / pe guri de clopote negre ce-n vecernie gem, url , / în v zduh vânturându- i cu tain sunetul lor de sicriu. / Sl vile, lung clocot vuesc. Abia târziu (...) / paracliserul nebun, de trud le in . / În turl clopotele ca prin farmec în epenesc. / cere neprih nit din nou se îmbin (...) / Seara de acum cu albastru f de stele/ i lini te simpl de ar / în pervazul deschis al ferestrelor mele / urze te împletire de oapte. / Duhuri de t mâie ca pentru cea din urm noapte / jelesc în salcâmi din ciorchinii florilor de cear , / i cum privesc cascada lor alb , îmi spun cu-nfiorare de fric : / Acum în gr din pe trunchiuri norod de omizi se ridic / i prieteni, cu haine negre pe undeva dintr-o cas / scot mut pe umeri afar / vreo

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Francisc irato - Scar la Caeamitti

trist povar , / înf urat cu crepuri de grije pioas (...) / i de pe drum, sugestiv, gândului meu împlinire, / se aude târât un car primitiv în tânguire. / Cu ro i de fier greutatea sparge hodorogind f ga e de glod / i din încheeturi de lemn iue scâr âind un suflet schilod. / Vreme-ndelungat urm resc dest inuirea îndep rtatului car, / gândul îmi scap în noapte ca un fum ce plute te hoinar / i în b nuiala unui sim mânt vag, / grav ca un naiv, silabisesc pe degete rar: / Îi sunt drag, nu-i sunt drag, îi sunt drag, nu-i sunt drag (...)”19 Toat aceast imagistic regizoral complicat voit de autor (sunetul înfior tor al clopotului care „bate a mort”, aluzia la parabola celor patru prieteni care îl aduc pe un altul, schilod, la Iisus spre vindecare) este pus în scen pentru a se comunica un mesaj tulbur tor: omul cu sufletul schilodit de vremurile secularizante, încearc , precum într-un joc de copii sau de tineri îndr gosti i, s ghiceasc dac Dumnezeu îl iube te. Volumul se încheie cu poezia Pâinea noastr cea spre fiin , în care parabola biblic a bobului de grâu care trebuie s moar pentru a rodi î i g se te rezonan în trupul uman. De data aceasta Sandu Tudor reu te s transpun , destul de inspirat, viziunea comuniunii dintre str mo i i urma i: „Printre pietre cl rind în cet i populate / rmi, spitale i hornuri în fum, / sau prin colb în convoi din c tune i sate / cu bordee gheboase cârduite pitic, / diminea a, miaza sau seara târziu, / prin orice anotimp, prin orice barier , / iese încet câte-un uitat de bunic / sau câte-o bab r mas stingher / i fac ultimul drum. / Hodorogind în co ciug pe drigul de fier / popasul i-l in în câmp de cimitire / sub ursita de de patru z ri ti de cer. /[...]Cer etori i norod vin coad pe jos, / curios i g man privind la cel mort. / Ei parc gândesc c -n groap , de mâine, / pe piept cel cu mâinile-n cle te de os, / va’ncepe lânced s putrezeasc / ’ngra e sub glie holda s creasc , / i-n pâine s se dea zilnica pâine. / Ei par’c gândesc cum pietrele’n mori / strâmo ilor macin trupul de grâu, / cum gurile-i mestec ’n poft din zori / i pân i noaptea cum pruncii îi sug / din a l ptoas a mamelor lor, / i cum fiecare coliv pe tav , / poman de mor i, va ajunge de al ii / fie mâncat cu-o foame bolnav .”20 În concluzie, volumul de poezii Comornic îl recomand pe Sandu Tudor drept un poet minor, epigon al lui George Bacovia i Ion Minulescu, în special. Retorismul, discursivitatea prozaic , alegorismul artificios dau versurilor sale impresia de rudimentar. Totu i, în unele texte religioase, lirismul cap autenticitate, eman candoare, în virtutea unei constante evolu ii a poeziei spre diafan i muzical.

Balada cneazului tâlhar i Variant de bocet la zorii zilei Dup apari ia volumului Comornic, Sandu Tudor public în „Gândirea”, câteva stihuri istorico-voinice ti. Balada cneazului tâlhar i Plecare în voinicie sunt scrise într-un stil c rtur resc, scriitorul folosind binecunoscutele teme folclorice, cu scopul de a construi câteva cadre domestice din alte timpuri. Dumitru Micu apreciaz cele dou balade, numindu-le „construc ii de o virtuozitate remarcabil , în cuprinsul c rora stilizarea parvine uneori s compenseze într-o oarecare m sur absen a lirismului.”21 Balada cneazului tâlhar muste te de for a unor personaje p tima e pân la crim . Tâlharul seam într-o oarecare m sur cu Grui-Sânger al lui Vasile Alecsandri, iar Neaga este o odalisc p tima , ce este pedepsit în cele din urm pentru infidelitatea ei. Textul merit citat pentru dinamismul s u, aspect ob inut prin dimensiunea redus a versurilor, ceea ce este o realizare pentru poet: „Din cereasca

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ap / str vezie ploap , / pic -n frunze rou . / Cearc n luna nou / moare pe pustii / de dumvr vi târzii. / i-n noaptea c zut / cerg mohorât / prin pâcla sâlhue, / pe poteci haihue, / din pe teri ce tac, / Buga cel s rac / cneazul sc rat, / lotru blestemat, / bate de-a-c lare / toiu de bezn mare. / Sun goana-n stei / copi i de scântei. / Se-ncoard vârtos / globanul p ros. / i-n gârbaciul lung / limbi de bice plâng, / plesc it de piele, / urlete de rele. / Spaima mor ii-n c i / pe z noag -n v i / se umfl i cre te / i rostogole te / este de pietroaie, / scaie i de strigoaie. / Vine viforos / cneazul flend ros / din drug de r in / pâlpâind lumin . / Facla fumegând / îi lunge te hâd / în goana sb tut / f ptura lui slut . / Fa a e de var. / zulufi de zl tar / în erpi îl urzesc / i mi-l împletesc. / Iar trupul osos / de o ele ros, / în greab n de a / zuruie din za. / Are zeaua rupt , / buzdugan o bât , / suli pr jin , / pav za rugin . / Dar pe coiful lui / suie ca un tui / p r i busuioc, / leac legat în smoc. / în ochi are jar / ca un lup hoinar, / ur de s rac / cump rat de drac. / Pintenii de lemn, / sângeros îndemn, / mân ne-ntrerupt / fugarul m runt / de-a-valma, n uc, / ca un v tuc, / s -i ating n zor / gândul de omor. / Neaga, jupâneasa, / v dana frumoas , / gur -n el toare, / coapsa vr jitoare, / iar l-a în elat / cu un alt rbat. / Acum trece-acas , / i de el nu-i pas , / cu - alaiu de geala i, / duium de arga i / c ra i înal i, / pân -n din i arma i.”22 Din încerc rile sale de prelucrare folcloric face parte i Variant de bocet la zorii zilei. Sub aspect compozi ional, bocetul este un dialog între bocitoare i Zori, în scopul opririi luminii diurne, care desparte definitiv corpul de sufletul ce trebuie s intre în lumea umbrelor. Dac forma compozi ional este popular , con inutul cuprinde i elemente culte cum ar fi imaginea cre tin a „îngerului de foc”, care supravegheaz ivirea zorilor, compara ia tat lui încremenit de durerea pierderii fiicei cu un „munte gârbovit” („tat l ce a-nzepezit/ ca un munte gârbovit”). Autorul î i pune toat credin a într-o ordine divin a lumii, chiar dac , de aceast dat , nici cea mai profund durere omeneasc nu o poate schimba: „Zorile: Surioare bocitoare / lacrimi mari de jelitoare / cântec de ultima sear / plânset de gur amar . / Iac vezi noi nu zorim / cerul ca s l murim / în cle tar caramfiriu / s r sar soare viu / ca pe fata cea curat / prea timpuriu r posat / s-o opreasc -n loc orbit / i s fie desp it . / Dar porunc de-alergat, / Maica Domnului ne-a dat / s -nviem cu vânt jilav / un crin cu lujer bolnav / i-apoi nim nui vreodat / a a putere nu-i dat / crugul lumei s opreasc / pentru

Francisc irato - Case în Mangalia

jalea omeneasc .”23 Un alt poem publicat în revista „Gândirea”, dup apari ia volumului Comornic, este Suire untric . Structura prozodiei dar i cea sintactic sunt destul de greoaie, amintind într-o oarecare m sur de stihurile lui Varlaam. Îns dincolo de conven ionalismul imaginilor de început, cu ceasloave vechi, lumân ri i „ce uri de fum de t mâie“, remarc m încercarea de a poetiza starea isihast a descoperirii lui Dumnezeu în untrul nostru, ca ultim etap a urcu ului duhovnicesc, dup cum este conceput în cultul ortodox: „Încet m -nv luie te cântarea obosit . / Încet m fur -aevea mireasma fumuit / de se descuie-n mine pornirea rug ciunii, / Cu-oglinzi m-au prididit rile minunii. / trund în mine însumi ca un pitic pierdut/ Între lumini de sticl deschise-n nev zut. / La margini din l untru plec în a intire. / Îmi inuie te ruga undiri de peste fire / ca un ghioc de scoic cu m rile în ea. / Presimt aripi cât zarea cum pa nic, undeva, / în roat de sfial pe îngeri s-au culcat. / E lini te de arc sub frunte încordat. / [...] Oprit pe vârful vremii în pacea nefireasc / ascult cum se ascult cu-nfipt ascu ire / pe al uta veche o coard în strunire. / Ascult la nesfâr it. / Tot cerul îl ascult. / i-n ascultarea treaz , strunit a a de mult, / prin larga r sunare Te-aud îndep rtat / pe afunzimea lumii trecând în lung oftat.”24 Ca o concluzie, consider m c din exemplele oferite rezult faptul Sandu Tudor în aceast etap de tatonare a experimentat poetic ceea ce Paul Evdokimov numea în studiul Cunoa terea lui Dumnezeu „înhabitarea umanului în divin. [...] Sfin ii P rin i aprofundeaz înfierea paulin în interpretarea ioneic : fiul (credinciosul) este cel în care î i face l ca Dumnezeu.”25 1

Sandu Tudor, în G. C linescu, Istoria literaturii române de origini pân în prezent, Editura Minerva, Bucure ti, 1988, p. 885. 2 Idem., 3 Idem., 4 Sandu Tudor, în Dumitru Micu, „Gândirea” i gândirismul, Editura Minerva, Bucure ti, 1975, pp. 645, 646. 5 André Scrima, op. cit., p. 107. 6 Idem., 7 Idem., 8 Amintirile Mitropolitului Antonie Pl deal - Mitropolitul Ardealului, Cri anei i Maramure ului, membru de onoare al Academiei Române, Convorbiri cu Carmen Dumitriu i Drago euleanu, înregistr ri realizate la M stirea Brâncoveanu de la Sâmb ta de Sus, ianuarie 1997, Editura CUM, Bucure ti, 1999, p. 97. 9 Dumitru Micu, op. cit., p. 64. 10 Sandu Tudor, Comornic, Tipografiile Române Unite, Bucure ti, 1925, pp. 11, 12. 11 Ibidem., p. 31. 12 Ibidem., p. 30. 33 Ibidem., p. 33. 14 Dumitru Micu, op. cit., p. 642. 15 Idem., 16 Sandu Tudor, Comornic, ed. cit., p. 25. 17 Ibidem., p. 50. 18 Ibidem., p. 47. 19 Ibidem., p. 56. 20 Ibidem., p. 59. 21 Dumitru Micu, op. cit., p. 643. 22 Sandu Tudor, Balada cneazului tâlhar, în Gândirea, nr. 8-10, 1929, p. 310-311. 23 Sandu Tudor, Variant de bocet la zorii zilei, în Gândirea, nr. 4, 1931, pp. 163-164. 24 Sandu Tudor, Suire l untric , în Gândirea, nr. 1, 1931, p. 20. 25 Paul Evdokimov, Cunoa terea lui Dumnezeu, Editura Christiana, Bucure ti, 1995, p. 104.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Andrei POTCOAV~

Vremuri... Vremelnicie... În urm cu ceva timp, când la masa mea de lucru eram toropit de gânduri, am fost conturbat de un insistent apel telefonic c ruia dându-i curs, am recunoscut vocea confratelui în ale scrisului, dl. Ion Vâlceanu (alias leanu) care, din domiciliul s u aflat în iclenii Gorjului, a dorit s -mi adreseze o rug minte... s -i realizez o prefa pentru o lucrare pe care dorea s-o încredin eze, spre nemurire, tiparului, i pe care voia, cu pre iozitate, s-o intituleze „Vremuri i vremelnicie”. Am acceptat..., am primit manuscrisul i am r mas surprins s identific autorul într-o nou ipostaz , de realizator îndemânatic al unei succesiuni de „tablete”, o specie literarpublicistic , de mici dimensiuni, cu texte concentrate, ce trateaz liber subiecte din actualitate cu puternice accente evocatoare, dar folosind cu îndemânare i „pana” înmuiat în cerneala vitriolat a satirei, a criticii. Parcurgând textele încredin ate, am r mas surprins c „omul de condei”, scriitorul, pe care l-am cunoscut, încearc s se apropie

de clasicii literaturii absurdului... pornind de la definirea „absurdului”, în în elesul propriu al vocabulei ca ilogic sau cu nonsens (conform „Dic ionarului de estetic general ”), care, în epoca modern , în sens filosofic i estetic este corelat cu ideile de contradic ie, paradox, antinomie ca i sentimentele de spai, neputin , angoas , cu st rile de spirit specifice alien rii. În context, eseul scriitorului i eseistului francez Albert Camus (19131960), reprezentant de marc al existen ialismului, a c rui crea ie de rigoare clasic se ordoneaz în jurul a doi poli: constatarea absurdului existen ial - rezultat al confrunt rii omului modern cu societatea, cu istoria i cu el însu i - i spiritul de revolt care sus ine afirmarea valorilor umane; în „mitul lui Sisif”, el caracterizeaz pe larg „sentimentul absurd”, „libertatea absurd ”, „crea ia absurd ”, determinând ruptura funciar dintre „om i lume”, „subiect i obiect”, „ideal i real”, „dorin i împlinire”, „sens i semn”, dar i punctând în mod magistral în „sentimentul

Francisc irato - Natur static

absurdului” divor ul dintre „om i via a sa”, „dintre actor i decorul s u” care este n scut din „confruntarea dintre chemarea omului i cerea ira ional a lumii”. Parcurgând textele încredin ate, am r mas surprins c „omul de condei”, scriitorul care s-a remarcat prin realizarea unei multitudini de volume în care face uz de maniera umoristic de tratare a problematicilor vie ii cotidiene a reu it s o zugr veasc cu acurate e. Remarc m apari ia unui num r de patru volume încadrabile în categoria „roman”, în care, cu abilit ile psihologului, a redat secven e din istoria apropiat a poporului român, în care s-a parcurs etapa implement rii democra iei proletare i edificarea societ ii socialiste multilateral dezvoltate în ara noastr . El a redat fapte, creionând personaje care erau identificabile la tot pasul, dar pe care autorul a avut posibilitatea s le observe cu mult acuitate în spectacolul vie ii, dar i în spatele cortinei, s cunoasc omul cu multiplele sale fe e, indiferent de masca purtat , s în eleag multe rostiri nescrise, neafi ate, p strate în labirintul greu de p truns al personalit ii lor... determinat i de apartenen a sa la activitatea unui serviciu de informa ii, i manifestându-se probabil printre pu inii „intelectuali mai rasa i”, dup cum afirm cu v dit tent de regret în lucrarea sa recent „Secven e din amintirile unui fost securist”, publicat la editura „Reprograf” din Craiova, în anul 2015. Evenimentele, personajele cu care s-a interferat în timp s-au materializat în memoria sa sub forma unor amintiri, „candele care în timp se sting”, de i „Ce e val ca valul trece / În memorie, amintire / Sc ldat -n du ul rece / Devenit dumirire”. Scrierile sale, cele patru romane, nu sunt compil ri ale unor documente de arhiv , ci efervescen a harului cu care a fost înzestrat de divinitate, pentru a realiza transpunerea în texte, mai mult sau mai pu in izbutite ca prezentare stilistic , dar de o acurate e atins de pu ini mânuitori cotidieni al condeiului . Un alt segment al activit ii sale de realizator, activitate pe care a abordat-o cu reu ite

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

notabile este cel al realiz rii i public rii unor volume cu texte umoristice... deoarece conform afirma iilor sale a fost tentat, ca mai to i confra ii care ac ioneaz în domeniu, de evenimentele cotidiene, cu fapte i personaje „care constituie un izvor nesecat de inspira ie, dat fiind ciud enia, unicitatea firii acestora”... unicitate a firii lor ce poate fi caracterizat prin inteligen cople itoare, logic formal conving toare, elocin perfect , art i talent actoricesc, toate orientate spre ac iuni distructive în societate, ve minte sub care se ascunde viclenia, ipocrizia, tic lo ia, fariseismul, perversiunea în complexitatea decorativ a for elor negative ale caracterului uman. Conform unui procedeu umoristic adoptat unanim de români, dar i de formatorii de opinii utilizat în mod frecvent de mass media contemporan , ace tia „fac haz de necaz”, de i umorul nu ar trebui privit numai ca amuzament ci, respectându-i rolul este necesar ac ioneze ca reparator, îndreptar al disfunc iilor sociale, mai ales în perioada actual , când libertatea de exprimare adoptat intempestiv dup ce a sosit în România din democra iile occidentale este de multe ori folosit incorect... Ion Vâlceanu utilizeaz umorul din plin în scrierile sale, dovad cert a dota iei cu acest „pigment” de caracter, punând la dispozi ia cititorilor români mai multe volume de epigrame, proz scurt , maxime, aforisme, grupate sub o denumire generic vizând rolul lor nu numai de identificare a disfunc iilor sociale ci i pe cel utilizabil, necesar i dorit de societate, de remediu al acestora (volumele se intituleaz pragmatic „Umoropterapii”, „Cuget ri printre hazlâcuri”, „De râsul lumii”...)

Francisc irato - Trandafiri

Avansând în timp i utilizând modalit i de exprimare adecvate, prolificul autor ne surprinde cu un nou volum intitulat „Vremuri i vremelnicie”, în care include o suit de tablete - specie literar-publicistic , de mici dimensiuni, cuprinzând comentarii care trateaz liber subiecte de actualitate, produc ia în cauz având caracter critic, satiric, dar i evocator... se insist asupra caracterului temporar al evenimentelor abordate, care dureaz sau au destina ia s dureze un timp limitat, având deci un caracter temporar, de i vocabula „vremuri” determin i dimensiunea Universului dup care se ordoneaz succesiunea evenimentelor, a fenomenelor... Tabletele incluse în volum, într-o ordine aleatorie, creaz la o prim vizualizare impresia de totalitate i succesiune a evenimentelor în societatea contemporan ale c rei aspecte negative se manifest prin ac iuni ale unor personalit i ce determin cursul acestora. Remarc m în mod deosebit încercarea de a prezenta unele caracteristici contemporane în care „Adev rul este în coad de pe te”, devenind proprietate privat a unora, ca aspect al „Vremurilor i vremelniciei”, când se manifest cu pregnan „Moftangii”, dealtfel creatorii unui nou segment tiin ific, denumit sugestiv „moftologie” în condi iile în care are loc cu pregnan „Transhuman a de la notorietate la personalitate” folosind ca instrument care devine indispensabil, „Mân ria”. În acest context, devin deosebit de actuale prezent rile de scurte dimensiuni, dar deosebit de plastice din „tabletele”: „Dialog între eu i mine”, care ne permitem s o continu m cu textele intitulate „Când massmediai f mass”, „Reversul medaliei” i „Simfonia tu elor”, ca urmare a perceperii ac iunilor caracterizate de expresia „A- i da în petec”, când se apreciaz „Dela iunea ca virtute” i se identific „Tr darea ca fapt divers” utilizându-se de multe ori .„Scoaterea i introducerea în i din context” i pertinenta identificare în aceast situa ie a „Indezirabililor” care pregnant sunt sco i în eviden în materialul „Na ionalizare vs retrocedare”. Volumul se încheie, ca toate scrierile pove tile copil riei noastre - cu emo ionanta relatare a unei întâlniri cu „Omul istorie” ce a avut loc în anii „50” ai secolului XX, în locuin a s cioas a unui combatant din zboiul de independen (1877-1878) care, cu con tiin a datoriei împlinite în raport de neam i ar , nu în elege pârtia pe care a apucat s mearg societatea româneasc în perioada în care au început s apar primele forme de colectivizare a agriculturii - întoirile agricole - context în care i se lua petecul de p mânt dar îi era team s nu fie privat de singura capr pe care o avea în b tur , suport al existen ei sale.

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Ilie GORJAN

Martirajul ca o poveste Urgisit a mai fost p mântul nostru românesc! De vremi i de vremuri! i de tot felul de neamuri str ine, hr re e, nes tule i cotropitoare. Începând cu acel Dariu al lui Istaspe i terminând cu „Poarta” de la Bruxelles i Washington, to i au încercat i au dorit i înc doresc s ne supun , s ne jecm neasc , s ne loveasc , s ne dezbine, s ne despart , într-un cuvânt s ne termine. Dar cea mai mare urgie ce s-a ab tut asupra noastr a fost acel regim opresiv instaurat cu for a de c tre tancurile sovietice dup lovitura de stat de la 23 august 1944. A a zisa „lupt de clas ”, care se ascu ea de la o zi la alta, s-a soldat cu zeci de mii de victime din rândul intelectualilor, ranilor, militarilor, jandarmilor i poli tilor pentru simpla vin de a fi slujit „regimul burghezo-mo ieresc exploatator i odios”. Toate dramele i tragediile la care au fost supu i românii, pân în anul 1964, nu puteau scape privirii atente a creatorilor de art , inclusiv a scriitorilor, care, începând cu anii ‘70 ai secolului trecut, au încercat, în condiiile de atunci, s dezv luie atrocit ile i înlc rile grosolane ale drepturilor omului, cu urm ri cumplite pentru via a i libertatea multor oameni nevinova i. Nu pot uita, de exem-

plu, cartea Suferin a urma ilor scris de Ion ncr njan, care red supliciul la care a fost supus un ran ce a avut îndr zneala s refuze înscrierea în gospod ria colectiv , ori capodopera lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre mânteni, unde este prezentat calvarul profesorului universitar Victor Petrini, ca destinatar al unei scrisori nevinovate sosit din str in tate din partea unui fost prieten. Pe aceast linie se înscrie i cartea Funia ro ie a scriitorului Leonard I. Voicu (Editura Antim Ivireanul, Râmnicu, Vâlcea, 2016), a rei povestire de început (care d i titlul ii) este o dovad clar a tragediei ranului român for at s se înscrie în G.A.C., act în urma c ruia i-a pierdut p mântul, atelajele, vitele i toat agoniseala de-o via . i a mai pierdut ceva: demnitatea, libertatea, i op iunea de a tr i i gândi liber. Tân rul Dan Vardan, eroul principal al povestirii Funia ro ie, tr ie te i cre te în casa unchiului s u, Tudor Vardan, de la care afl c p rin ii s i i-au pierdut via a într-un accident pe antier atunci când el era mic. Ne afl m în plin „ev aprins”, adic în anii terorii staliniste, când clasa muncitoare se opintea din greu, folosind toate mijloacele, cucereasc întreaga putere politic i economic din mâinile „exploatatorilor”. i în satul lui Dan Vardan, Antone ti din lunca Dun rii, se „înf ptuise transformarea socialist a agriculturii”, f ca acesta s con tientizeze c fusese contemporan cu acel cumplit fenomen social-istoric, i, mai ales, cu crimele i nedrept ile comise pentru realizarea „cooperativiz rii” agriculturii. Dan Vardan î i tr ie te copil ria i adolescen a într-un aparent climat de lini te, p rând c via a a luat un curs normal, chiar dac în internatul liceului din Bucure ti traiul era mai rigid i mai auster decât într-o cazarm militar , i chiar dac în autobuzele de-atunci în loc de 120 de persoane (capacitatea maxim a autobuzului) intrau pe pu in 200 de persoane a c ror via era pus în primejdie la tot pasul. Convins c moartea p rin ilor s i în accident era veridic , afl totu i sporadic de la unii dintre s teni frânturi de adev r, care-i stârnesc din plin curiozitatea cu privire la

acel tragic eveniment. Pân la urm afl crudul adev r de la un s tean pe nume Chelu, carei relateaz cu lux de am nunte cum i din ce cauz au murit p rin ii s i. Când mi-a oferit cartea, domnul Ioan Barbu, editorul i prefa atorul c ii, s-a ab inut s -mi dezv luie punctul culminant al acestei povestiri, sugerându-mi doar s citesc aceast carte pentru c sigur va fi pe placul meu. De i dorin a de a dezv lui ce i-a povestit Chelu lui Dan Vardan îmi d ghes, m ab in i eu i las cititorului satisfac ia de a descoperi un fapt zguduitor, demn de tragedia greac , un eveniment cutremur tor care, din p cate, s-a petrecut i în multe alte sate române ti în anii ‘50 ai secolului trecut. Dup revolu ie, nu în elegeam i m minunam cu cât încrâncenare judecau perioada comunist unii b trâni care luaser în piept teroarea stalinist , dar dup ce am citit o sumedenie de lucr ri în genul nuvelei Funia ro ie, explica ia a fost simpl . Oameni ca Ion Diaconescu, Corneliu Coposu, Ticu Dumitrescu i mul i al ii ca ei, i de ce nu acest personaj fictiv (oare?) Dan Vardan, nu au cum s uite chinurile i suferin ele îndurate pe nedrept în acei ani negri ai istoriei din partea autorit ilor de sorginte stalinist din acea perioad . i celelalte dou povestiri din economia ii dau m sura talentului remarcabil al autorului, a c rui apari ie în peisajul literar românesc nu poate fi decât una de bun augur. În povestirea Voiaj de neuitat, Cristian Petrean profit de un scurt concediu i revine din str in tate pentru a- i vizita p rin ii, Ana i Marian Petrean, ultimul cu o grav afeciune medical . Pare o vizit obi nuit a unui copil la p rin ii s i, b trâni i bolnavi, fiind evident grija lui Cristian pentru tat l s u aflat în suferin , cu care se poart extrem de amabil i de atent, plimbându-l prin Ci migiu, ducându-l prin restaurante, discutând cu el deschis diverse probleme de via . Numai c autorul ne ofer un final cu totul nea teptat prin reac ia mamei lui Cristian, dup moartea trânului, ea neîn elegând de ce Cristian s-a

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

purtat atât de amabil cu un om care i-a f cut copil ria un calvar i care nu l-a iubit niciodat . spunsul lui Cristian Petrean este memorabil: „Ce-am încercat s fac? S -i povestesc cum a fi vrut s fie rela ia dintre noi doi. Dintre tat i fiu. Cred c a în eles, chiar dac uneori, din cauza bolii, era total absent. Sunt bucuros c am putut s o fac, m-am eliberat de o mare suferin .” i cea de-a treia povestire, Trenul, este ingenioas prin întreaga ei construc ie. Plecat într-o c torie cu trenul, de nic ieri spre niciunde, protagonistul acestei povestiri, în lungul s u drum spre o destina ie nedefinit , are timp suficient pentru un dialog interior, pentru o rememorare a principalelor aspecte din via a sa, cu accent pe întâlnirile cu partenera sa de via , rela ia cu ea fiind de mul i ani în impas. Tot acest dialog interior se deruleaz concomitent cu trecerea prin compartiment a unei diversit i de oameni cu preocup rile, atitudinile, grijile, frustr rile i speran ele lor. Protagonistul nostru intr în contact la un moment dat i cu un b trân cu care decide ce are de f cut în continuare, numai c apari ia în compartiment a unei frumoase domni oare îi pune în cump destina ia final , tenta ia de a o urma fiind una foarte mare. Valiza de lemn „uitat ” de b trân în compartiment, când grea, plin de griji, când u oar ca speran a, cred c a fost pân la urm cheia destina iei acestui protagonist. Spre deosebire de celelalte dou povestiri, aceasta din urm are un final fericit, întrucât tân rul nostru c tor î i urmeaz destinul i coboar la partenera sa de via , reînnodând o frumoas poveste de iubire. Ce mare e bucuria cititului când dai peste o astfel de carte!

Milena MUNTEANU LI}OIU (Canada)

Sieranevada

Francisc irato - Caseta ro ie

Toronto International Film Festival (TIFF) m ia în fiecare an pe nepreg tite... Verile sunt totdeauna prea scurte, iar eu încerc s îndes cât mai multe activit i, ba chiar i cât mai mult soare, poate chiar i mici preg tiri pentru anul colar/universitar care începe, a a c de fiecare dat când începe festivalul interna ional de film în septembrie, pe mine m g se te f bilete i dezorientat despre ce trebuie s v d si urm resc... S lile sunt vândute în avans, a c tot ce îmi r mâne de f cut este s încerc s fac fa situa iei, stând câte dou ceasuri în ploaie, la câte un bilet în plus, dup modelul de acas . Când înc m mai interesam despre filmele ce ruleaz anul acesta, aflu c ruleaz Sieranevada, un film românesc semnat de Cristi Puiu. Reu esc chiar s g sesc un bilet, dar pentru al doilea a trebuit totu i s fac coaîn ploaie... Am gândit chiar c sunt singura românc ce nu- i rezervase biletul din timp. Spre surpriza mea, acolo erau tot felul de al i cinefili: în fa a mea era un canadian tân r, care cunoscuse una dintre actri ele din filmul 4 luni, 3 s pt mâni i nu- tiu-câte-zile, a a c de atunci a început s îndr geasc new wave-ul cinematografic românesc. În spatele meu era o chinezu dr gu , un om de tiin , care tia mai bine ca mine regizorii români i v zuse mai multe filme, pe care, în plus, le i gusta. tiau nu numai nume de actori, regizori i filme, ba chiar î i aminteau în ce an, la care edi ie a festivalului v zuser filmele respective în premier ... La coad am auzit p reri critice extrem de pozitive referitoare la cinematografia noastr , ba chiar am auzit comentarii despre cât de „dulce i dr gu ” fusese o actri la premier , dar i cât de distant se purtase un anume produc tor la TIFF... Eu doar ascultam comentariile i tr geam, în lini te, concluziile. Dup suficient a teptare la coada din ploaie, am ajuns s intru la film. Totu i, titlul a mas un mister neexplicat, cel pu in pentru mine, de i am a teptat cu sufletul la gur s îneleg leg tura ac iunii cu titlul; m întreb dac mi-a sc pat ceva. Tr irile suflete ti, îns , leam sim it acut, intens, a a cum au fost ele redate, în autenticul lor de acas ... Filmul este o creionare a unor portrete de oameni care sunt i buni de i sunt i r i, sunt i urâ i, de i frumo i... Este întâlnirea unei familii în tradi ie, dup decesul tat lui Emil, când ie ii se adun în jurul mamei i astfel ajung s i exprime ofurile i sup rile. A tept rile par lungi: mai întâi este a teptarea preotului care trebuia s sfin easc masa i care nu mai venea; apoi, a celui ce trebuia s spun bogdaproste pentru costumul r posatului (prea mare, desigur - i r posatul, dar i costumul cump rat pe m sura lui, de i fusese destinat a fi dat de poman cuiva mult mai slab)... Apoi, chiar dac cei veni i de departe erau fl mânzi, masa se las i ea a teptat , farfuriile se întind i se strâng repetat i f rost. Lumea pleac , agitat , de la mas , încercând s rezolve ori probleme existen iale, ori cine tie ce gelozie a altor vremuri, rivalit i sau pur i simplu s în eleag ce li se întâmplase cândva. F s fie definitive, auzi i apropouri politice, nostalgii comuniste, teorii conspira ioniste, p reri înver unate, contradic ii i obsesii. Ele toate sunt surprinse parc aleator, cu o camer de luat vederi care e pozi ionat în majoritatea timpului pe holul apartamentului în care se face slujba, departe de firului oric rei pove ti. Aparatul de filmat surprinde trecerile frantice, gr bite, ale personajelor între buc rie, camere i baie, de te întrebi ce Dumnezeu se întâmpl acolo. Unele scene sunt triste, altele hazoase, de i n-ar fi nimic de râs, în afar de partea umoristic a absurdului, desigur. E o pendulare între râs i plâns. Pentru c întâlnirea se face dup tradi ie, auzi i cântec bisericesc splendid, dar i prejudec i, sau pur i simplu judec i... despre lume, mersul ei, afli teorii i presupuneri, p reri i pe fa i pe dos, într-o vânzoleal care de i nu pare s aib o finalitate, se termin într-o singur activitate apoteotic , îndelung amânat : mâncatul de sarmale cu m lig , cu un pahar de vin ro u. Ca la noi, la români. Pe parcursul filmului ajungi s întrevezi legile ce guverneaz mi carea brownian , aparent haotic , c reia îi sunt supu i indivizii, care uneori simt c tr iesc în fric . Aici fiecare membru al comunit ii este împotriva celuilalt i mai to i împotriva tuturor. i totu i, ceva îi ine împreun . Poate sunt pove tile de familie, urile i dragostele ce i-au unit sau desp it de-a lungul timpului. Mi s-a p rut c filmul este i o mic alegorie, un mic portret în miniatur , redus la dimensiunea unei familii, a întregii societ i române ti, care nu mai crede în schimbare, care nu mai are încredere în nimeni, i nici atât în ea îns i. O lume care are i o asprime dar i o tandre e de suflet. M-am sim it i aproape i departe. Am râs i am plâns. Ca în via .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Calendar octombrie 1.10.1899 - a murit Anton Bacalba a (n. 1865) 1.10.1927 - s-a n scut Nestor Vornicescu (m. 2000) 1.10.1955 - s-a n scut Ion Stratan 1.10.1996 - a murit Alexandru Andri oiu (n. 1929) 2.10.1847 - s-a n scut Francisc Hossu-Longin (m. 1935) 2.10.1911 - s-a n scut Miron Radu Paraschivescu (m.1971) 2.10.1935 - s-a n scut Paul Goma 2.10.1944 - a murit B. Fundoianu (n. 1898) 3.10.1943 - s-a n scut Matei Gavril-Albastru (m.2008) 4.10.1933 - s-a n scut George Astalos 5.10.1902 - s-a n scut Zaharia Stancu (m. 1974) 5.10.1929 - s-a n scut Ion Dodu-B lan 5.10.1937 - s-a n scut Ioanid Romanescu (m. 1996) 5.10.1945 - s-a n scut Al. C linescu 5.10.1950 - s-a n scut Doina Uricariu 5.10.1993 - a murit Dumitru St niloae (n. 1903) 6.10.1895 - s-a n scut Ion Pas (m. 1974) 6.10.1902 - s-a n scut Petre ea (m. 1991) 6.10.1907 - s-a n scut Teodor Scarlat (m. 1977) 7.10.1910 - s-a n scut Eusebiu Camilar (m. 1965) 7.10.1923 - s-a n scut Al. Jebeleanu (m. 1996) 7.10.1935 - s-a n scut Livius Ciocârlie 7.10.1995 - a murit Bazil Gruia (n. 1909) 8.10.1872 - s-a n scut D. D. P tr canu (m. 1937) 8.10.1897 - s-a n scut tefan Neni escu (m. 1979) 8.10.1929 - s-a n scut Alexandru Andri oiu (m. 1996) 8.10.1938 - s-a n scut Constantin Ab lu 8.10.1939 - a murit George Mihail Zamfirescu (n. 1898) 8.10.1954 - s-a n scut Costin Tuchil 9.10.1827 - s-a n scut Al. Papiu-Ilarian (m. 1877) 9.10.1897 - s-a n scut Bazil Munteanu (m. 1972) 9.10.1922 - s-a n scut Emil Manu (m. 2005) 9.10.1927 - s-a n scut Valentin De liu (m. 1993) 10.10.1907 - s-a n scut Constantin Nisipeanu (m. 1998) 10.10.1935 - s-a n scut Manole Auneanu (m. 1993) 10.10.1938 - s-a n scut Szilagyi Istvan 10.10.1987 - a murit Dana Dumitriu (n. 1943) 11.10.1875 - s-a n scut t. O. Iosif (m. 1913) 11.10.1908 - s-a n scut Alexandru Sahia (m. 1937) 12.10.1934 - s-a n scut Alexandru Zub 12.10.1981 - a murit Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 1895) 13.10.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963) 13.10.1898 - s-a n scut George Mihail Zamfirescu (m. 1939) 13.10.1953 - s-a n scut Gellu Dorian 14.10.1872 - s-a n scut P. P. Negulescu (m. 1951) 14.10.1923 - s-a n scut Victor Kernbach (m. 1995) 14.10.1948 - s-a n scut Marian Papahagi (m. 1999) 14.10.1983 - a murit Horia Stancu (n. 1926) 14.10.1994 - a murit Aurel Tita (n. 1915) 15.10.1976 - a murit Traian Lalescu (n. 1920) 16.10.1868 - s-a n scut Simion Mehedin i (m. 1962) 16.10.1935 - a murit Gib I. Mih escu (n. 1894) 16.10.1939 - s-a n scut Nicolae Damian (m. 1997) 16.10.1991 - a murit Leon Levi chi (n. 1918) 17.10.1897 - s-a n scut tefana Velisar-Teodoreanu (m. 1995) 17.10.1904 - a murit D. Th. Neculu (n. 1859) 17.10.1905 - s-a n scut Al. Dima (m. 1979) 17.10.1983 - a murit Romulus Guga (n. 1939) 18.10.1875 - s-a n scut George Ranetti (m. 1928) 18.10.1903 - s-a n scut Sandu Tzigara-Samurca (m. 1987)

18.10.1907 - s-a n scut Mihail Sebastian (m. 1945) 18.10.1980 - a murit Teodor Mazilu (n. 1930) 19.10.1908 - s-a n scut Dumitru Alma (m. 1995) 19.10.1961 - a murit Mihail Sadoveanu (n. 1880) 19.10.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940) 20.10.1866 - a murit Al. Donici (n. 1806) 20.10.1895 - s-a n scut Al. Rosetti (m. 1990) 20.10.1924 - s-a n scut Valentin Silvestru (m. 1996) 20.10.1928 - s-a n scut Pompiliu Marcea (m. 1985) 20.10.1930 - s-a n scut Ioan Grigorescu 20.10.1933 - s-a n scut Ion B lu 20.10.1985 - a murit Marius Robescu (n. 1943) 21.10.1911 - s-a n scut George Demetru Pan (m. 1972) 21.10.1923 - s-a n scut Mihai Gafi a (m. 1977) 22.10.1891 - s-a n scut Perpessicius (m. 1971) 22.10.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992) 22.10.1918 - s-a n scut Dan Du escu (m. 1992) 22.10.1927 - s-a n scut Constantin Olariu (m. 1997) 22.10.1942 - s-a n scut Ion Coja 22.10.1942 - a murit Oct. C. T sl uanu (n. 1876) 22.10.1982 - a murit Mircea tef nescu (n. 1898) 23.10.1877 - a murit Al. Papiu-Ilarian (n. 1827) 23.10.1957 - a murit Mihail Codreanu (n. 1876) 23.10.1958 - s-a n scut Lucian Vasilescu 24.10.1863 - a murit Andrei Mure anu (n. 1816) 24.10.1921 - s-a n scut Veronica Porumbacu (m. 1977) 25.10.1890 - s-a n scut Eugen Constant (m. 1975) 25.10.1902 - s-a n scut D. Popovici (m. 1952) 25.10.1923 - s-a n scut Toth Istvan 25.10.1943 - s-a n scut Mircea Opri 26.10.1673 - s-a n scut Dimitrie Cantemir (m. 1723) 26.10.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982) 26.10.1928 - s-a n scut Grigore Smeu 26.10.1949 - s-a n scut Dumitru Radu Popa 28.10.1920 - s-a n scut Andrei Ciurunga 28.10.1923 - s-a n scut M. Petroveanu (m. 1977) 28.10.1930 - s-a n scut Eugen Mandric 28.10.1936 - a murit Bogdan Amaru (n. 1907) 28.10.1939 - s-a n scut Ion M rgineanu 28.10.1941 - s-a n scut Vasile Demetru Zamfirescu 28.10.1952 - a murit Mircea Vulc nescu (n. 1904) 28.10.1953 - s-a n scut Doina Dr gu 28.10.1960 - a murit Peter Neagoe (n. 1881) 28.10.1991 - a murit Petre Solomon (n. 1923) 29.10.1885 - s-a n scut Mihail Sorbul (m. 1966) 29.10.1918 - s-a n scut tefan Baciu (m. 1993) 29.10.1921 - s-a n scut Kovacs János 29.10.1923 - s-a n scut George Savu 29.10.1930 - s-a n scut Radu Cosa u 29.10.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930) 29.10.1996 - a murit Constantin Cri an (n. 1939) 30.10.1858 - s-a n scut Duiliu Zamfirescu (m. 1922) 30.10.1900 - s-a n scut Veronica Obogeanu (m. 1986) 30.10.1943 - s-a n scut Aurel M. Buricea 30.10.1960 - a murit Mircea Florian (n. 1888) 30.10.1964 - s-a n scut C lin ârlea 31.10.1881 - s-a n scut E. Lovinescu (m. 1943) 31.10.1953 - s-a n scut tefan Borbely 31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856) 31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu (n. 1883)

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasile B^RZU (n. 20.05.1955) scut în localitatea Bâra, jude ul Neam . A absolvit coala Profesional la Combinatul Siderurgic (1973), Liceul Industrial Metalurgic (1979) i coala Tehnic de Mai tri (1986), toate la Gala i i a lucrat la Laminorul de Tabl Gala i (din 1973 pân la pensionare). Membru al Clubului Umori tilor „Verva”, din Gala i, i al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie epigrame, fabule, poezii, eseuri, public în presa local i din ar , a primit mai multe premii la concursurile de gen, este inclus în peste 25 de volume colective de epigram .

Prin spitale Reflect m într-o clipit , Gra i i slabi de ne privim, Cât lume-i chinuit ...de regim. Dest inuirea uneia În miez de noapte-adeseori Mi-s toat plin de sudori, Dar m mai r coresc oleac La ziu , când sudorii pleac .

Dup investitur Admirativ îmi spuse un amic i-mi ar un zero oarecare: „Vezi, pân ieri era nimic, nimic, Iar azi nimic, de zece ori mai mare!” Unui so Om atent. P ea cu-ncetul Înspre cas f team ; Doar ducea cu el buchetul De la cram . Modernism Agronom, precum P cal , Face pe emancipatul: Urm re te treieratul, La combina... muzical .

Clip hibernal vezi la dumnealui tupeu! Când ninge-afar monoton, Cum st la bloc doar în maieu, Peste palton. Epidemic Dermatologii, sut -n mie, În pragul marilor înghe uri, Nu au în stocuri alifie Pentru erup ia… de pre uri! Destin Ce înseamn , bun oar , Soarta asta ugubea : Ea cântatu-i-a-ntr-o sear , El… în strun -ntreaga via !

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Dantesc N-are Dante nicio vin , Dac azi, la noi, guvernul, Prin scumpirea de benzin , A dezl uit... „Infernul”.

Constantin NICOLA (1885 - 1958) scut în localitatea T tule ti, jude ul Olt. A lucrat ca înv tor, apoi profesor, în ora ul Slatina, jude ul Olt. Publicist, epigramist, este inclus în cel pu in 6 volume colective de epigram , între care „Antologia epigramei române ti” (2007). Este autorul volumului „Epitafe” (1936).

Lui Octavian Goga De la A pân la Zet To i librarii-au afirmat: „Goga, marele poet, E complet… epuizat!” Unui avocat I se întâmpla adesea mai piard vreun proces, Dar, cu un nespus talent, Nu pierdea de la client! Templu maya

Unui creion cu ruj de buze Cât a fost de mititel A avut plenipoten a el singur, singurel, Da studentelor… licen a. Unui adev rat cre tin El tr i un veac deplin De-o biseric aproape, Iar în ea, ca bun cre tin, A intrat… când s -l îngroape! Epitaf unor str chini Str chini simple, ne ti, Totu i nu-s deloc pove ti. Un ministru democrat Numa-n ele a c lcat.

Epitaf unui poli ist S-a trudit în via a-i toat , Grai de pe la ho i s scoat ; Totu i, firilor rebele, Nu le-a scos decât m sele! Epitaf unui cârciumar Sl vi i pe-acest fârtat, Voi, muncitori cu sapa! V-a dat rachiu curat… Ca apa! Unui profesor Doarme-aici un profesor Ce-a murit suplinitor, În mormântu-i solitar În sfâr it… e titular!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Lui Mihai Eminescu A dus o via grea, de câine, Murind într-un spital, s rac; Pe urma lui, fl mând de pâine, Au editorii… cozonac!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VII, nr. 10(74)/2016

Florin M~CE{ANU

FRANCISC }IRATO Francisc irato - Autoportret Francisc irato se na te la 15 august 1877, la Craiova, provenind dintr-o familie de mici meseria i din Banat. Debuteaz , ca elev, în ora ul natal, cu afi e i ilustra ii de gazet , preocupare care îl face s se specializeze la Duseldorf, într-un atelier de litografie (1898). În 1899, se întoarce în ar , iar în anul urm tor se înscrie la „Scoal Na ional de Arte Frumoase”. Î i câ tig existen a lucrând afi e în diverse tipografii i, mai ales, desenând i litografiind icoane în culori. Colaboreaz la revistele „Paravanul”, „Furnica”, „Cronica”, cu desene în care se dovede te un sever critic al societ ii. Expune pentru prima dat la „Salonul Oficial”, în 1907; pictura sa nu este remarcat , dar desenele sale nu pot trece neobservate. Înainte de primul r zboi mondial, între 1908 i 1914, expune în cadrul „Tinerimii Artistice”, num rându-se printre primii membri ai acestei asocia ii. În 1917, devine custode la Muzeul naional de art popular , iar un an mai târziu, profesor la Academia de arte frumoase. În picturile sale, irato este preocupat de pro-

bleme de compozi ie i caut s ob in , prin intensitatea pastei i prin al tur ri contrastante de culori, o anumit lumin capabil s imprime mi care unei scene. Experimenteaz i diviziunea de tonuri caracteristic neoimpresionismului, dar este nemul umit cu reducerea picturii la efecte optice. În c utarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea con inutului pe care vrea s -l redea în art , irato g se te unele impuse în pictura lui Cezanne, cu arhitectura ei echilibrat , precum i în folclorul românesc. Abordând genuri diverse, creaz o oper unitar ca problematic i formul stilistic . În 1920, ader la gruparea „Arta Român ”,

în cadrul c reia expune pân în 1924. În anul urm tor, înfiin eaz , împreun cu pictorii Nicolae Tonitza i tefan Dimitrescu i cu sculptorul Oscar Han, „Grupul celor patru”. Grupul nu i-a alc tuit un program, pe cei patru i-a unit o concep ie comun despre art , precum i o strâns prietenie. Remarcabile, într-o crea ie impresionant prin amploare i prin intensitatea emo iei, sunt peisajele, portretele individuale sau de grup i naturile statice. A scris numeroase articole i cronici de art . La 4 august 1953 s-a stins din via i a fost înmormântat în cimitirul evanghelic luteran din Bucure ti.

Francisc irato - Dealul alb