Revista Orizont literar, ianuarie2016 by Hopernicus

REVIST~ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÅNIA SERIE NOU~, 32 PAGINI IANUARIE 2016

literar

NR. 1 (1605) ANUL XXVIII 1 LEU

Revist` finan]at` cu sprijinul Ministerului Culturii

www.revistaorizont.ro

MIRCEA C~RT~RESCU

FOTO RADU SANDOVICI

SOLENOID

15-19 CARE ESTE CEA MAI IMPERTINENT~ |NTREBARE CARE VI S-A PUS VREODAT~? ANDREI {ERBAN VASILE POPOVICI ADA MILEA CODRIN LIVIU CU}ITARU GABRIEL CO{OVEANU CORINA {UTEU CLAUDIA DOROHOLSCHI ALINA RADU ALEXANDRU POTCOAV~ cyan magenta yellow black

8-9

PROIECT REALIZAT CU SPRIJINUL PRIM~RIEI MUNICIPIULUI TIMI{OARA {I AL CONSILIULUI LOCAL TIMI{OARA, PENTRU SUS}INEREA CANDIDATURII TIMI{OAREI LA TITLUL DE CAPITAL~ EUROPEAN~ A CULTURII |N ANUL 2021

orizont

DOCUMENTAR documentar

SORIN TITEL: ANIVERS~RI, COMEMOR~RI CORNEL UNGUREANU 2015 ar fi fost pentru Sorin Titel anul \n care ar fi \mplinit 80 de ani. {i anul cånd s-au \mplinit 30 de ani de la moartea lui. A fost redactor la revista Orizont din Timi[oara \ntre 1964 [i 1972. A stråns \n jurul lui o avangard` timi[orean` cu scriitori, plasticieni, regizori, cinea[ti. A avut tineri care s-au format \n preajma lui – [i datorit` lui. Mai erau confra]i care \l priveau cu invidie, cu suspiciune. Devenise o personalitate a scrisului (\nc`) tån`r. |n 1971 secretarul cu propaganda al Jude]ului de partid a organizat o \ntålnire cu oamenii de cultur` din Timi[oara \n care atr`gea aten]ia c` \ntre scriitorii timi[oreni e unul lùdat la Europa liber`, e tradus \n strìn`tate [i – zicea tov. Zahiu – unul care s-ar putea s-o p`]easc`. Sorin Titel n-a mai apucat "s-o p`]easc`", fiindc` sa transferat, cu ajutorul unor prieteni de odinioar`, la Bucure[ti. A sc`pat. Despre dialogurile mele cu Sorin Titel, cele din ultimele zile ale vie]ii sale, am scris \n cåteva articole, despre felul \n care cenzura jude]ean` condus` de celebrul Florescu a interzis apari]ia interviului cu Sorin Titel al Bråndu[ei Armanca – interviu luat \n ultimele sale zile – \n altele. N-am scris despre \ndelungatele mele dialoguri, multe epistolare, cu Iosif Titel, tat`l prozatorului, autor de piese de teatru, scenarii, proze \n anii '40. {i speriat de interdic]iile anilor '50, de exmatricularea fiului sù. De [ansele sau de ne[ansele unor pagini ale lui Sorin Titel. Cele postume. Acestora li se devota cu grij`, iar insisten]a cu care se interesa de apari]ia unui articol sau a unei pagini despre Sorin Titel, de retip`rirea unor c`r]i ale fiului sù evoc` [i teama unor ne[anse: trecuse prin atåtea. M` \ntreab` mereu de ce nu apare volumul meu Sorin Titel interpretat de…, de la editura Eminescu. Se intereseaz` la editur`. |i explic c` cenzura interzice apari]ia unor nume importante pentru definirea lui fiindc` au plecat. Nelini[tile se acumuleaz`: dar lipsesc pu]ini, \mi spune. Lucian Raicu, Norman Manea, Florin Manolescu erau pleca]i "dincolo", dar se vor adùga [i al]ii. Ce-i dac` lipsesc? (Volumul a fost tip`rit abia \n 2005, \n formula \n care nu se putea tip`ri \n 1987). Dar editurile? Oare cutare din editur` din Timi[oara nu ar putea tip`ri edi]ia a doua a c`r]ilor lui Sorin? Cele despre Banat? Nu voiam s`-i spun – [i nu i-am spus – c` \n Timi[oara unii \l iubesc, al]ii nu. La aniversarea a trei decenii de la moartea scriitorului public`m cåteva scrisori ale tat`lui. Prima scrisoare, \ndoliat` – se \mpliniser` dou` luni de la moartea lui Sorin Titel - are \nc` ezit`ri: oare poate apare acest scurt fragment? La Timi[oara? Dar are rost s` scrie el biografia fiului sù? Stimate domnule Ungureanu, Am preg`tit \nc` de \nceputul lunii februarie dou` fragmente de roman pentru a vi le trimite pentru o eventual` publicare \n "Orizont". Am amånat de dou` ori trimiterea \n credin]a c` vii dumneata la Bucure[ti [i le vei lua atunci. |ntrucåt aceast` deplasare a dumitale la Bucure[ti probabil se va mai amåna, am optat pentru fragmentul aici anexat, fiind mai scurt [i avånd un oarecare caracter autobiografic, potrivit cu cei cincizeci de ani \mplini]i ai lui Sorin. Face parte din ultimul roman nepublicat, "Melancolie", \nceputul – primele 23 de pagini – la care probabil a renun]at, \n inten]ia de a le plasa \n alt` parte, cunoscut fiind sistemul lui de a scrie. Dac` socoti]i c` merit`, face]i s` fie publicate. |ntre timp a ap`rut volumul omagial "Sorin Titel", splendid atåt ca form`, cåt [i ca fond. Pentru noi o duioas` bucurie.

V` a[tept`m la Bucure[ti pentru a discuta unele lucruri privind unele manuscrise r`mase dup` Sorin. Buc. 14. 03 . 86 N.B. Am \nceput "biografia", dar nu [tiu precis ce dori]i. L. Raicu, dup` ce am scris biografia scurt` a lui Sorin, zice s` scriu despre Sorin o biografie mai am`nun]it`; vreo 200 de pagini. Cånd veni]i, mai discut`m. Sunt timisoreni care au fost prieteni su Sorin Titel [i-l anun]` c` vor veni la Bucure[ti s` discute, s` fac` dar….Iosif Titel e ner`bd`tor, fiindc` are o vårst`. |[i cere scuze pentru ner`bdarea lui, dar el are o vårst`… Bucure[ti, 25 XI 1986 Drag` domnule Ungureanu, Am a[teptat mereu venirea dumitale la Bucure[ti, a[a cum ne-ai comunicat la ultima convorbire telefonic`, dar probabil c` au fost unele cauze care au \ntårziat mereu aceast` deplasare, sau poate, s-ar putea c`, venind cu treburi mai urgente, n-ai mai dat pe la noi. Neam bucurat la gåndul c` "Sorin Titel, interpretat de…." va apare anul acesta, apoi ne-am resemnat [i ne-am consolat la gåndul c` va apare \n 1987, iar acum ne temem – dac` nu va fi predat editurii pån` la finele anului – nu va apare nici \n anul viitor. Te rog s` ne ier]i [i s` \n]elegi ner`bdarea unor oameni \n vårst` – mai ales a mea – care ar vrea s` mai apuce s` vad` ceva din cele ce se vor spune despre fiul lor – bietul Sorin – c`ruia un destin nemilos prea repede i-a tìat firul vie]ii. L-am a[teptat [i pe domnul Vasile Popovici, care de asemenea a promis c` vine la Bucure[ti, \n vederea reedit`rii la Editura Eminescu, a ultimelor patru c`r]i ale lui Sorin. Era vorba c` vine \n septembrie [i acum suntem la sfår[itul lui noiembrie. |n prim`var` a fost la noi doamna Gaga, de la muzeul Banatului [i a stabilit ca un tovar`[ – nu-i re]in numele – s` fac` o serie de fotografii pentru un col] muzeal (eventual pentru un muzeu (mai bine spus un col] muzeal) la Margina [i la F`get; fotografiile s-au f`cut, am mai primit telefoane de la Timi[oara [i de la F`get de la ni[te domni interesa]i [i ei \n aceast` problem`, pe urm` t`cerea s-a a[ternut [i asupra acestei probleme… A[adar, multe ini]iative frumoase, dar care dintr-odat` au \ncetat, trecånd luni de zile f`r` s` se mai fac` nimic [i parc` o conspira]ie a t`cerii se a[terne peste numele lui Sorin. Totu[i, unele semne care ne bucur` am primit din partea domnului Ciocårlie, care a fost \nainte cu vreo dou` s`pt`måni la noi cu ultimul roman inedit al lui Sorin - "Melancolie"; cartea i-a pl`cut, a stat de vorb` cu B`lì]` – [i el [i Lucian Raicu – [i va apare – a[a li s-a promis – \n 1987 sau 1988. Urmeaz` ca domnul Ciocårlie s` o predea [i s` stea din nou de vorb` cu B`lì]` cånd vine la Bucure[ti. Eu am terminat biografia lui Sorin, impresia mea – bine\n]eles subiectiv` - este c` mi-a reu[it (ar fi fost bine ca Dumnezeu s` fi luat de la mine paharul acesta) Acum, [i cu aceasta m` gåndesc c` se va g`si un editor? I-am scris lui Mircea Zaciu la Cluj – un mare sprijinitor al lui Sorin – mi-a r`spuns foarte frumos, c` va face tot ce se poate, dar n`dejdea lui e slab` (el nu se bucur` de prea mult` trecere \n prezent) Dup` cum vrezi, sunt multe ini]iative frumoase, dar cåte dintre acestea se vor realiza? {i c\nd? A[ vrea s` le mai apuc [i eu. Dar am dep`[it 74 de ani, fapt care cred [i sper c` \mi va scuza ner`bdarea acestor

rånduri. A[tept cu ner`bdare (iar`[i!) fie sosirea dumitale la Bucure[ti fie o scrisoare, prin care vei putea s`-mi dai unele semne bune la nelini[tea mea. Cu cele mai bune ur`ri, Iosif Titel Speran]e se mai adaug`, unii prieteni ai lui Sorin \l ajut`, dar toate trebuie s` mearg` mai repede, fiindc` el a fost bolnav – a fost \n spital. E un supravie]uitor. Cutare editur` va tip`ri ceva, dar editura din Timi[oara? Drag` Domnule Ungureanu, dup` apari]ia romanului "Melancolie" [i interesanta [i frumoasa cronic` scris` de Dta \n "Orizont" am avut mereu \n gånd inten]ia ca s`-]i scriu [i s`-]i mul]umesc pentru cele scrise. Dar anii \[i arat` col]ii [i emfizemul meu de care suf`r din tinere]e s-a agravat [i a fost nevoie s` m` internez \n spital, unde am stat o lun`. Iat` deci pentru ce aceste mul]umiri la aduc cu mult` \ntårziere: cronicile caracterizeaz` cu mult` subtilitate [i fine]e scrisul lui Sorin. Trebuie s` recunosc c` renun]area – sau numai amånarea?!? – public`rii c`r]ii "Sorin Titel interpretat de…" m-a måhnit foarte mult. Ar fi fost \n avantajul "Melancoliei" [i romanelor ce vor apare \n Octombrie – reeditare – la Eminescu: "}ara \ndep`rtat`" [i "Pas`rea [i umbra" [i reciproc. Dar asupra acestor probleme nu mai vreau s` mai insist, cauzele probabil c` Dta le cuno[ti mai bine decåt mine. |n 1989 vor apare – sunt \n plan – tot la Eminescu, "Clipa cea repede" [i "Femeie, iat` Fiul tù". Tot \n 1989 - atåt George B`lì]` cåt [i Liviu C`lin mi-au promis c` vor edita biografia lui Sorin, scris` de mine, vreo 220 de pagini [i \n cel mai rù caz “…‘ va fi luat` \n plan \n 1990. Este regretabil c` Facla, unde am tatonat publicarea prin Livius Ciocårlie [i Vasile Popovici s-a ar`tat refractar` public`rii, de vreme ce nu este numai via]a lui Sorin, ci legate de aceasta, cuprinde multe pagini monografice despre Timi[oara, Lugoj, Caransebe[, Margina [i Curtea, deci despre Banat. Atåt lui B`lì]`, cåt [i lui Liviu C`lin, care din p`cate au citit-o abia dup` ce planul pe 1989 era deja \ntocmit, le-a pl`cut foarte mult. Dar poate mai bine a[a. “…‘ Rug`mintea mea este ca neap`rat pån` la 30 sept. s`-mi comunici rezultatul, \ncåt \n caz

negativ a[ vrea s` scriu la Cluj unde am g`sit mult` c`ldur` [i \n]elegere atunci cånd am apelat s`-mi publice biografia la [eful editurii, prin Augustin Buzura, care de altfel mi-a publicat mai multe fragmente din "Melancolie" \n "Tribuna", precum [i un fragment din biografia lui Sorin (episodul timi[orean), mult` \n]elegere [i simpatie pentru memoria lui Sorin. {i admira]ie pentru scrisul lui am g`sit [i la Mircea Zaciu, Ion Vlad, ultimul mi-a scris cu ocazia trimiterii volumului omagial…. M` gåndesc s` apelez la el, fiind cel mai indicat. Te rog s`-mi scrii cåt mai repede sau s`-mi dai telefon, fiindc` dac` nu fac toate demersurile \n octombrie pierd categoric prilejul de a fi luat \n planul pe 1990. |mi cer iertare pentru aceast` scrisoare prea lung`… Bucure[ti, 14. 09. 88 Am intrat \n alt` lume, c`r]ile se pot tip`ri, retip`ri. Scriitorul e s`rb`torit. dar…, dar sunt uita]i unii, al]ii uit` ei, fiindc` uneori istoria literaturii … sau cei care au trecut \mpreun` cu el prin istoria literaturii … uit`. Sau dirijeaz` s`rb`torile, edit`rile, reedit`rile, selectiv, dup` politichia momentului. Buc. 19 XII 91 Drag` domnule Ungureanu, Am primit cele dou` numere din "Orizont" \n care este publicat` o parte (fragmente) din biografia lui Sorin. A fost pentru noi o mare bucurie c` la \mplinirea vårstei de 55 de ani – dac` ar fi tr`it - [i la aproape [ase ani de cånd el nu mai este printre noi, el este readus – cu anii copil`riei – \ntre noi. Ne-am fi bucurat [i mai mult dac` la Caransebe[ \n zilele de 7 [i 8, 12 crt. ar fi participat m`car cå]iva din mul]ii lui prieteni timi[oreni.A fost comemorat din ini]iativa unui om care nu l-a cunoscut – de caransebe[enii participan]i la concurs…“…‘ V` dorim un Cr`ciun vesel [i anul 1991 cu \mpliniri [i s`n`tate, \ntregii familii, Cornelia [i Iosif Titel |ntre cele care apar]in bunei memorii, s` amintim c` \n 2015 Biblioteca Jude]ean` Timi[ a primit numele "Sorin Titel".

orizont

LUDEX ludex

ALTELE-S ARTELE

bana(R)t

RECENZII DE OPERE {TIIN}IFICE C~LIN-ANDREI MIH~ILESCU

LEON VREME Pe geamul din atelierul lui Leon Vreme se z`re[te o re]ea de crengi care parc` p`trund în interior, confundându-se cu tablourile sale. Modul cum culorile se a[az` treptat [i se suprapun îl apropie pe artist de tehnica procesului de colodiu umed negativ prin care se realizeaz` o imagine pozitiv` direct pe sticl`. Imperfec]iunile develop`rii recreeaz` imaginea de fiecare dat`, pentru c` fiecare secund` poate provoca un efect involuntar. La nivelul picturii, efectul este coordonat de

Reinterpretarea elefan]ilor plataformi din Gabon, de Sophie Shalapov Acest articol discut` aspecte mai pu]in cunoscute ale existen]ei elefan]ilor plataformi din Gabon. |n studiul lor clasic, Fechner [i Gallus conchiseser` c` existen]a elefantului plataform alb este [i esen]a sa, lucru vizibil mai ales \n zonele limitrofe junglei gaboneze. Studierea elefantului negru nu a putut fi continuat` din cauza decesului celor doi oameni de [tiin]`, strivi]i de un exponat \n noiembrie 1931. Studiul Shalapovei, \n schimb, constat` existen]a unei subspecii de elefan]i plataformi negri sub-ponderali (EP s-P 11), care pot fi studia]i f`r` riscuri. Ace[tia prezint`, drept caracteristic` definitorie, o tromp` foarte sub]ire, cu ajutorul c`reia nu pot bea mai mult de un litru de ap` pe zi [i nu pot s`-[i duc` la gur` alimente mai grele de 24.3 grame. |n condi]ii de laborator Shalapov a izolat existen]a de esen]` la elefan]ii subponderali, at\t \n timpul somnului, c\t [i \n interac]iunea jugular` cu aceste mamifere care pierd \ntre 10 [i 20 de kilograme cu fiecare genera]ie, unii put\nd deja s` pluteasc` deasupra habitatului lor ancestral. “Don Smith-Friar, Jr., University of Western Kentucky‘

direc]ia liniei care, de[i este continu`, se opre[te, devenind o limit`. Totu[i ea leag` diferite pun]i în spa]iul atelierului, mediind o privire curat` asupra vie]ii, în toat` complexitatea red`rii sale.

CLAUDIA BUCSAI

LA TOLCE VITA

DIFFICILES NUGAE MARCEL TOLCEA

1. Pe Facebook, — despre care eu cred c` ar putea fi locul mirabilÊ unde intelectualii pot fi lejeramente [i ni[te gospodine cumsecade — a ap`rut recent o pagin` de educa]ie numit` "Fii ca Ion". Dincolo de faptul c` am putea vorbi despre o adev`rat` alfabetizare social`, campania are [i avantajul c` ne înva]` s` scriem corect imperativul verbului "a fi": la forma pozitiv`, cu doi "i", la negativ, cu un singur "i". Asta fiindc`Ê imperativul negativ se construie[te cu infinitivul verbului. A[adar, pip`lu (the people) feisbucist vedeÊ c` se scrie "fii ca Ion!" [i "nu fi ca X, Y!". Sensibil ori de câte ori vine vorba despre fapte bune, am adecvat [i eu îndemnul în cheie literar`:ÊNu fi Caion! Fii ca Ragiale!ÊDrept pentru care, am primit un ecou, de data asta în cheie poetic`, de la cel mai mare scriitor român din ultimii 127 de ani, Mircea C`rt`rescu.: "Fii Ca Raion!" 2. Îmi place c`derea z`pezii [i l`sata frigului. E s`rb`toare, a[a cum e ziua na]ional` a Olandei atunci când e cald. Am lucrat la un mai vechi Dic]ionar hibernal: "Ningeniozitate. Sau despre imagina]ia norilor de a na[te fulgi viiÊ[i mereu altfel". {i mi-am permis s` observ c`, literar vorbind, pe A4 se circul` normal!ÊLa un rând jumate, corp 12, Times New Roman, fiindc`, mon hypocrite lecteur, parc` v`d c` râvne[ti [i umor. {i tot la Dic]ionarul meu hibernal, c`ruia, atunci când îl r`sfoie[ti cu saliva de pe degetul index, ri[ti s` i-l dai: Dac` maiÊ]ine ninsoarea, poate c` o s` m` fac "inginer de fulgiÊ[i frig amabil". Un biet ninginer. 3.ÊÊCe sexy ninge (Poem cu final st`nescian) M` las preventiv troienit de aduceri aminte/ ca o Clinic` de stat în construc]ie de regretele din tinere]e ale Domnului Alzheimer Alois E./ÊUnde E. este ini]iala tat`lui biologic./ Dac` îmi apari în gândÊ[i mi te depui acolo/Ê— a[a cum ast`zi se depune z`pada, în cod portocaliu,/ pesteÊÊjude]ele Buz`u, Vrancea, Br`ila, Ialomi]a, Ilfov,ÊConstan]aÊ[i a[a mai departe — / te voi împu[ca în am`nun]ime./ÊDar nu deodat`, ci pe rând, ca în abecedarele hibernale / dup` care au înv`]at s` citeasc` oamenii str`zii dinÊ]`rile nordice./Ê"Un vis cool", dac` se poate, / i-am cerut chelnerului de la restaurantul din col],/Êunde adorm dup` ce îmi pl`tesc toate taxele comunale./Ê"Unul bine frapat."/ÊÊEu fui./ÊÊTu fulgi pu]in.Ê/ÊApoi mori./ÊSpre bucuria televizoarelor amniotice/ÊÊunde nen`scu]ii crainici latr` la nen`scutele ninsori". 4. Poate c` nu s-ar cuveni s` uit abona]ii no[tri din Capital`. A[a c` întreb în cheie diplomatic`, britanic` [i contemporan`: Podul emiGrant sau Podul imiGrant?

I.Q.

Antitez` [i frez` la Hegel, de Carla Chakraborty Constant, \nc` din Fenomenologia spiritului, la Hegel freza se aplic` dinspre suprafa]`. De pild`, polizarea antitezei p\n` la os este esen]ial` \n alc`tuirea perucii statului, iar rezultatele s\nt superioare proceselor care le-au f`cut posibile (urm\nd consecvent principiul teologic "dumnezeu e mai mare" [i cel sociologic "cum \n Germania, nici \n restul lumii"). Nu e un secret c` Hegel era un om cu multe dorin]e prost ascunse, \ntre care aceea de a fi noul Luther i-a pus capac bunului sim], care, \n Suabia \nceputului de secol nou`sprezece, se g`sea \n stare de semis`lb`ticie. Cercet`rile lui Chakraborty au ajuns la concluzia c`, \n g\ndirea lui Hegel, antiteza era o femeie de paie repetat ars` f`r` a rezulta din aceasta fum sau miros, ca \n cazul Ioanei d'Arc. Chiar c\nd se aplic` razant la bretonul aflat \n stare grunjoas`, freza p`trunde ad\nc \n straturile fiin]ei, pentru a o exprima mai apoi ("[i pentru totdeauna", cum crede Chakraborty) ca pe o entitate schizoid` lucioas`. Tratatul este bine alc`tuit [i argumentat, dar limbajul autoarei sufer` de un feminism b`t`ios. Volumul nu a fost premiat de Academie din aceast` cauz` [i cu acest efect. [Ping Yun Min, Paris III & Lingnan University]

Cotrobaiul \n [tiin]a modern`. O schi]` istoric`, de Moll Doombach Cercetarea insistent`, c`utarea febril`, au f`cut din cotrobai, \nc` de la \nceputurile existen]ei sale ipotetice, un animal unic. C\nd este z`rit \n laborator — evenimentul are loc at\t de rar, \nc\t fiecare localizare a cotrobaiului e considerat` o revolu]ie [tiin]ific` — e un miracol. Animalul acesta se adapteaz` cu vitez` nomad` la capacit`]ile noilor genera]ii de cercet`tori (mai ales tineri) de a-l surprinde. "Descrierile cotrobaiului s\nt de o divergen]` nemai\nt\lnit` \n [tiin]a modern`", scrie von Rumbistein, care l-a numit "cameleon epistemic", indiferent de v\rsta [i sexul animalului sau al cercet`torului; Jeanrenaud l-a botezat, cu o izbutit` metafor`, devenit` celebr` \n laboratoarele NASA din sudul

Californiei, "oglinda de cauciuc a [tiin]ei"; mai \nclinat c`tre metafizic`, Petdechèvre i-a pus eticheta "\mpieli]at ascunzi[ al naturii". Volumul constituie o trecere \n revist` a e[ecurilor mai multor echipe interdisciplinare de cercet`tori, care, \ntre 1910 [i 2012, au \ncercat s` identifice cotrobaiul \n propriile lor laboratoare. De asemenea s\nt studiate epidemiile de suspiciune acut` (EPA) cauzate de credin]a c` animalul se ascundea \n alte laboratoare. Teza lui Doombach, reluat` dup` Cerveni, dar amplificat` excesiv, sus]ine c` cel pu]in descoperirile lui Heisenberg [i Fermi \n fizic` [i ale lui Winkler, Autisio [i Sinsheimer \n genetic` au fost "accidente de laborator petrecute \n timpul c`ut`rii cotrobaiului". Spre meritul s`u, \ns`, autorul refuteaz` teoria vulgar-conspira]ionist` dup` care cotrobaiul e o fic]iune sponsorizat` de Alfred Nobel pentru a ascunde faptul c` so]ia sa fugise cu un matematician. “Cron Faulkner, CERN, Geneva‘

Prioritatea de dreapta \n antichitatea t\rzie, de Fortunato delle Aque |ncerc`rile de a elucida enigma priorit`]ii de dreapta \n Imperiul Roman au deja o \ndelungat` istorie. Contribu]ia lui delle Aque (ap`rut` la editura Fantino din Urbino \n 2015), urm\ndu-i de la distan]` pe Tacit, Eusebius, Fellatius [i Toynbee, [i de aproape pe Grimal, Fekete [i Boia, e neconving`toare. Pentru un autor care se prezint` succint drept "animal de bibliotec`, dar om din [i pentru popor", e contradictoriu c` delle Aque \[i \ncepe studiul astfel: "Preferin]a romanilor pentru dreapta se datoreaz` nu doar ritualului latin al pogor\rii la chietre, ci [i credin]ei lor c` toate relele veneau din direc]ia sinistr`. Germanicus era romanul tipic, dar [i Karl Marx din Trier, care spunea c` binele vine din st\nga \n timp ce st`tea \n cap \ntr-o camer` obscur`". {tim c` ultimele cuvinte ale lui Germanicus, "barbarii atac` din st\nga", reprezentau un auto-citat – lucru, de altfel, frecvent la generalii muribunzi. Germanicus o mai spusese pe c\mpurile de lupt` din nord, [i c\nd legiunile sale erau prea atente la r`s`rit, [i c\nd \ncerca s` str\ng` impozite de la gali. S` nu uit`m c` marele general era expus \n Antiohia (extrem` dreapt` a imperiului), unde se g`sea exact \n momentul mor]ii sale, petrecute \n fa[a erei cre[tine [i necunoscute civiliza]iei globale de atunci. |nceputul volumului lui delle Aque nu este urmat de o elucidare propriu-zis` a enigmei priorit`]ii de dreapta, pentru prima oar` prezentat` \n contextul cre[terii traficului pe toate c`ile [i viaductele care duceau la Roma. Dictoanele clasice "calul din dreapta trage mai tare", "la dreapta zeilor stau senatorii" [i "nici apele umflate ale Arnului nu l-ar putea opri pe Hanibal" s\nt re-documentate, dar insuficient analizate \n leg`turile lor – mitice – cu zborul vulturilor de st\nga [i – istorice – cu traseul fo[tilor sclavi condu[i la pierzanie de Spartacus [i de Prometeu Calnicul \n cizma peninsular`. De aceea, acest volum \i dezorienteaz` [i pe c`l`tor, [i pe cititor, care ajung s` se ciocneasc` unul cu altul ca Dante cu Dante, ceea ce confirm` implementarea imperfect` a priorit`]ii de dreapta p\n` \n evul mediu [i mult mai t\rziu. Viziunea autorului este static` [i limitat`, pun\nd \nc` o dat` problema ochelarilor de cal pe care istoricul [i-i pune pentru a vedea mai ad\nc \n tunelurile paralele cu faptele, cu \n]elegerea lor. “Pirla Faliucci, Università "La Sapienza", Roma‘

orizont

INTERVIU interviu

MITUL MIHAI EMINESCU. CUM PROCED~M LUCIAN BOIA

Cristian P`tr`[coniu P`tr`[coniu: Iar`[i v` lua]i de Mihai Eminescu? Lucian Boia: Iar`[i m` iau? P`i eu nu [tiu s` m` fi luat vreodat`. – Ei, l`sa]i c` [tim noi… – Da? Acum, eu cred c` s\nt unii care au impresia c` m-a[ fi luat c\ndva de Mihai Eminescu. Adev`rul este c` am [i c` am avut dintotdeauna, de c\nd eram adolescent, un mare respect pentru Mihai Eminescu. M` simt foarte aproape de el, de poezia lui. – Dincolo de acest \nceput – care reia o schem` meschin` de atac la persoan` a celor care, f`r` s` v` fi citit m`car un r\nd… – Da, da, am \n]eles unde bate]i. – A[adar, dincolo de asta, ce ave]i \n acest eseu cu Mihai Eminescu? |ncotro bate]i? De data aceasta \ntrebarea e formulat` la modul c\t se poate de serios [i dincolo de orice parafraz`… – Nu este, \n primul r\nd, un eseu despre Mihai Eminescu. El este, desigur, [i asta, dar \ntr-o m`sur` indirect`. |ntr-o anumit` m`sur`, deci, f`r` ca accentul s` cad` pe Eminescu [i pe opera sa. Accentul, \n modul cel mai direct spus, cade pe ceea ce s-a \nt\mplat cu mo[tenirea literar` [i ideologic` a lui Eminescu. Altfel spus, \n eseul meu de acum este vorba nu despre ceea ce a f`cut Mihai Eminescu, ci despre ceea ce au f`cut al]ii cu el, din el. {i au f`cut multe, cum s-ar spune. – P\n` la inventarul a ceea ce au f`cut al]ii din Eminescu [i pentru a fixa un cadru minimal: ce este pentru dumneavoastr` Mihai Eminescu? Ce \nseamn` el pentru dumneavoastr`? – Pentru mine, cum v` spuneam \nc` din adolescen]`, a fost [i a r`mas un foarte mare poet. De c\nd eram \n liceu, f`r` s` m` oblige nimeni, am \nv`]at cu mare pl`cere o mul]ime de poezii de-ale lui. Le-am \nv`]at inclusiv pentru c` le-am citit de foarte multe ori [i astfel mi s-au \ntip`rit \n memorie. {i acum a[ putea s` recit multe dintre ele. Cred c` pot spune [i Luceaf`rul pe de rost, f`r` s` fac mari gre[eli. Mai precis: \l simt foarte, foarte aproape pe poetul Mihai Eminescu. Sigur, s\nt interesante – inclusiv pentru mine, \n calitate de istoric – [i articolele sale politice, articole foarte personal scrise, foarte ap`sat scrise. Dar, aici, fiind vorba despre ideologie, putem s` fim sau s` nu fim de acord cu ceea ce a scris Mihai Eminescu. Sau, mai aproape de felul \n care se \nt\mpl` cu adev`rat lucrurile, putem uneori s` fim de acord cu o idee, alteori, nu. |n ce m` prive[te, nu am mare aderen]` la ideologul Eminescu. Sau nu am aproape deloc, a[ spune. Pentru mine, Eminescu a fost [i r`m\ne, \n mod fundamental, un mare poet pe care, \nc` o dat` spun, \l simt foarte aproape. – {i atunci, ce NU este pentru dumneavoastr` Mihai Eminescu? – El nu e altceva, \n mod esen]ial, altceva dec\t un mare poet. Este, desigur, un ideolog interesant – \n termenii [i \n perspectiva epocii. Dar lucrurile acestea din urm` trebuie s` fie v`zute \n contextul lor istoric. {i, cum spuneam, punctele mele de vedere de natur` ideologic` nu se suprapun aproape deloc cu acelea ale lui Mihai Eminescu. El este, desigur, [i un g\nditor politic, dar nu este neap`rat un g\nditor politic pe gustul meu;

ba dimpotriv`, a[ spune. |n rest, din punctul meu de vedere cel pu]in, nu este un precursor al lui Albert Einstein. Poate c` gre[esc, dar asta cred. {i nici al teoriilor legate de studiile de securitate de ast`zi, a[a cum – [i \n primul caz, [i \n al doilea – s-a vehiculat la un moment dat. Dincolo de ironie, astea s\nt fabula]ii. – Cartea dumneavoastr` ne d` un indiciu solid cu privire la ceea ce face]i \n fapt chiar din subtilul ei: "Facerea [i desfacerea unui mit". {i, la un moment dat, spune]i c` Mihai Eminescu este "o construc]ie mitologic` necesar`". |n ce fel este necesar`? Cum \ndigui]i \ntr-o luare de pozi]ie "necesitatea" unui asemenea proces? – E necesar`, fie [i numai \n sensul \n care a satisf`cut nevoia romånilor de a avea, \n sf\r[it, \n r\ndul lor o asemenea personalitate de foarte-foarte mare anvergur`. Romånii au avut [i continu` s` aib` complexe – vede]i [i \n prezent prelungit complexul legat de recunoa[terea literaturii romåne, "ne lipse[te un Premiu Nobel". Asta cu Nobelul este o obsesie intelectual` la noi. Herta Müller e un caz aparte, \n aceast` privin]`. |n treac`t fie spus, cine ia Premiul Nobel pentru literatur`, asta nu e o garan]ie c` este un mare scriitor; uneori cel pu]in, am impresia c` acest premiu se d` dup` cu totul alte criterii dec\t valoarea literar` a textelor laurea]ilor. Dar asta e o alt` discu]ie. |ns` am dat acest exemplu numai pentru a ilustra faptul c` romånii au frustr`rile [i complexele lor legate de pozi]ionarea cultural`. {i, \nc` de la \nceput, de c\nd s-a conturat mitul Eminescu, li s-a p`rut c`, prin Eminescu, am atins culmea valorii – nu numai na]ionale, dar [i interna]ionale. – Dar Mihai Eminescu nu a fost de la \nceput "romånul absolut", nu? – Nu. Dar a fost destul de repede a[a – din momentul c\nd, practic, cariera lui de poet se \ncheiase. Deci, totul se declan[eaz`, mecanismul mitologic se porne[te odat` cu \mboln`virea poetului [i cu ie[irea lui sau aproape ie[irea lui din circuitul literar cotidian. C\nd \ncepe s` se cristalizeze mitul, avea, a[adar, opera aproape \ncheiat`. Mai \nainte, el a fost, desigur, [i contestat, a fost privit \n fel [i chip [i, \n orice caz, abia \ncepuse s` fie cunoscut \n cercuri ceva mai largi. C\nd s-a petrecut nenorocirea, accidentul biografic, \mboln`virea lui – atunci s-a creat \n opinia public` un sentiment foarte puternic, a[a cum se \nt\mpl` \n momentele dramatice. Vede]i [i ce se \nt\mpl` \n aceste zile, dup` tragedia din clubul Colectiv. Nu spun c` aceste dou` situa]ii s\nt comparabile; eu m` refer la mecanism, la cum reac]ioneaz` societatea \n fa]a nenorocirilor. {i atunci s-a combinat valoarea incontestabil` a versurilor eminesciene cu aceast` catastrof` individual` care l-a lovit pe omul Eminescu [i toate au dat un amestec din care s-a n`scut un mare mit al Romåniei. Nu [tii niciodat` cum se na[te un mit, nu avem cum s` prevedem cu exactitate c`, uite, din elementele astea adunate o s` se nasc` un mit; e o combina]ie de natur` chimic`, se poate petrece – sau nu se poate petrece. |n cazul lui Mihai Eminescu, s-a petrecut. Au fost cele dou` ingrediente a[adar: poezia [i drama personal`. |n prima faz` a mitului,

numai poezie, fiindc` aceast` prim` variant` nu \l prive[te dec\t pe poetul Eminescu, [i nu pe ideologul Eminescu ori pe prozatorul Eminescu. Mitul se forjeaz` \n jurul poetului Eminescu, cu o admira]ie foarte mare chiar [i din r\ndul celor care nu s\nt deloc de acord cu ideologia \n care credea Mihai Eminescu. Spre pild`, \n cercurile socialiste este acceptat foarte de timpuriu [i, p\n` la urm`, dincolo de c\t de dur scrisese Eminescu despre ei, [i liberalii l-au acceptat. A[adar, poezia plus drama personal` – cea care se prelunge[te. Nu a fost doar un moment. Au fost ani \ntregi, din 1883 [i p\n` \n 1889. Eminescu este, \n acei ani, mereu \n actualitate, prin suferin]a pe care o \ndur`. – Mitul Eminescu nu e la fel, \n trecerea sa prin timp. Care s\nt marile momente, marile \nc`rc`turi mitologice pe care Mihai Eminescu le suport` de-a lungul vremii? El, am c`zut de acord, nu \ncepe ca "romånul absolut"… – Nu, nu \ncepe. Dar \ncepe ca "poetul romån absolut". "Romån absolut" devine \n bun` m`sur` \n primul deceniu al secolului XX. Dup` 1900, imediat, odat` cu mi[carea s`m`n`torist`, c\nd este descoperit, cum spunea Iorga \ntr-o formul` memorabil`, "un nou Eminescu". Un nou Eminescu ap`ru! Ap`ru un nou Eminescu dintr-o combina]ie de factori. Mai \nt\i, cum s` spun, nu Eminescu a creat mi[carea aceasta s`m`n`torist` [i nici curentul acesta cu accente na]ionale, autohtoniste chiar, cu valorizarea puternic` a ]`ranului, a satului. |ns` Eminescu a fost chemat \n sprijinul ei. Sigur c` [i el g\ndise \n unele privin]e asem`n`tor cu s`m`n`tori[tii, dar, din acest punct de vedere, p\n` atunci fusese prea pu]in luat \n considerare. Dar acum, cu s`m`n`torismul [i poporanismul, e o anume atmosfer` cultural` [i socio-politic` \n primii ani ai secolului al XX-lea. Or, aceast` evolu]ie corespunde [i cu \nceputul punerii \n valoare a manuscriselor eminesciene, faimoasa lad` cu manuscrise pe care o confiscase \ntr-un fel, de fapt o p`strase, Titu Maiorescu. Intra a[adar cam pe atunci o parte dintre aceste manuscrise [i este descoperit` sau, la alte dimensiuni, este redescoperit` [i revalorizat` [i publicistica poetului (care z`cuse p\n` atunci \ngropat` \n ziarele "Curierul de Ia[i" [i "Timpul"). A fost o revela]ie atunci c\nd Ion Scurtu, biograful [i cercet`torul operei lui Eminescu,

a publicat un volum consistent care cuprindea articolele politice ale lui Mihai Eminescu, din faza prim` a activit`]ii lui gazet`re[ti. {i apoi, sigur, textele din "Timpul" – citite de mai mult` lume, dar nu de foart` mult`, \ntruc\t acesta era, s` nu uit`m, un ziar de partid. Odat` cu asta, a[adar, "un nou Eminescu ap`ru" – un Eminescu care nu e numai poet [i poate c` nici nu este poet \n primul r\nd. Conform noului scenariu mitologic, desigur. Care e, pe noua formul` mitologic`, \n primul r\nd un g\nditor, un g\nditor politic, \n spiritul ideilor na]ionale romåne[ti. Un Profet na]ional, cum ar veni. Apoi, sigur, e perioada interbelic` – incluz\nd atmosfera na]ionalist` destul de accentuat`, cu tot ceea ce s-a f`cut \ntre timp [i se va mai face [i dup` 1930, \n sensul valorific`rii datelor biografice, precum [i a operei poetului. Anii '30 s\nt, de fapt, foarte plini de interpret`ri privitoare la via]a [i la opera lui Eminescu. Acum apar primele lucr`ri capitale despre el. – Cum se poate fi \n acela[i timp [i pesimit, [i optimist, [i legionar, [i comunist [.a.m.d.? – C\nd vorbim de mituri, orice e posibil aici. Sigur c` exist` puncte de pornire \n opera lui Eminescu pentru diverse construc]ii mitologice despre el, sigur c` exist` asemenea c\rlige. Eu nu vreau s` spun c` aceia care au formulat o tez` sau alta \n jurul lui Mihai Eminescu – teze care se bat, uneori, cap \n cap – au fabulat cap-coad`. Mai mult sau mai pu]in, exist` unele referin]e \ntr-o direc]ie sau \ntr-alta \n opera lui Mihai Eminescu. |ns`, p\n` la urm`, asta este soarta – nu doar a miturilor, ci [i a persoanelor oarecare. Cum s` spun – cum e fiecare dintre noi? Nici noi nu [tim chiar tot \n aceast` privin]` [i nici cum s\ntem cu adev`rat. Cu at\t mai mult, cei care ne privesc – ei ne privesc \n fel [i chip. A[a \nc\t, dac` \n jurul unui om oarecare se pot constitui o suit` \ntreag` de biografii, foarte diferite \ntre ele, \n func]ie de cei care ne privesc, biografii care pot fi chiar contradictorii unele cu altele. Cu at\t mai mult c\nd este vorba despre o carier` postum` fabuloas`, precum cea a lui Mihai Eminescu [i despre un mit fundamental al culturii romåne. Sigur c` fiecare l-a tras pe Eminescu \n direc]ia \n care i-a pl`cut. {i, cu at\t mai

orizont

mult cu c\t, prin Mihai Eminescu s-a petrecut [i se petrece o manipulare foarte eficient`. El este figura prim`, tutelar` a culturii noastre [i, \n aceste condi]ii, dac` reu[e[ti s` te revendici de la Mihai Eminescu, \nseamn` c` ai c\[tigat puncte pre]ioase \n modul cum te prezin]i \n fa]a oamenilor. |l ai, \n fond, ca protector pe Eminescu, nu pe altcineva… – Din unghiul dumneavoastr` de vedere, care s\nt cele mai periculoase, cele mai toxice interpret`ri \n cheie mitologizant` cu privire la Mihai Eminescu? – Cea mai deformat` [i totodat` cea mai deformant` interpretare este, sigur, cea din anii '50. Atunci c\nd Mihai Eminescu a fost v`zut nu chiar ca un comunist, dar, \n orice caz, ca un precursor al comunismului, cu accentul pus doar pe un singur poem – |mp`rat [i proletar. Mai mult – a fost o reduc]ie la acest poem, dar la integralitatea lui, fiindc` au luat de acolo doar ce le-a convenit, aceast` poezie fiind, totu[i, despre cu totul altceva [i av\nd totu[i o alt` \ncheiere dec\t cea optimist-revolu]ionar`, a[a cum pretindeau comuni[tii c` ar fi. |nc` o dat` – nici m`car aceste interpret`ri nu pleac` de la nimic. Exist` ceva acolo, dar deformarea este at\t de mare, \nc\t interpretarea este ridicol` de-a dreptul. Pe de alt` parte, interpret`rile na]ionaliste, ultra-na]ionaliste, autohtoniste – pornind de la legionari, dar [i de dinaintea lor [i pe cele de dup` comunism, gen "Romånia Mare" – mizeaz` pe accentul na]ionalist la Eminescu, care este real. |n acest caz, deformarea nu este de amploarea celor pe care au f`cut-o comuni[tii \n anii '50-'60. Dar – acest fapt este extrem de important – lucrurile s\nt puse, [i aici, \n alt context. Una este s` fii na]ionalist, chiar \n versiunea destul de radical` eminescian`, \n secolul al XIX-lea, [i alta este s` fii a[a \n vremea Auschwitz-ului sau chiar \n vremea noastr`. Pur [i simplu este f`cut un amalgam nepermis \ntre epoci [i lucrurile s\nt scoase din context. – Un mit sau altul despre Mihai Eminescu \l face pe acesta, cum s` spun, mai viu? |ndep`rteaz` sau apropie oamenii de Eminescu? De un Eminescu autentic… – Mitul prelunge[te via]a unei personalit`]i. P\n` la urm`, mai cur\nd, \n ciuda deform`rilor [i oric\t am repudia anumite deform`ri, mitul nu las` pe cineva s` moar`. Dac` nu ar exista mitul eminescian, cu multiplele lui fa]ete, cu siguran]` c` ne-am interesa mult mai pu]in de Eminescu [i am fi mult mai pu]in sensibili la acest subiect. – Ce e un "romån absolut", apropos de…? – A, p`i pe mine m` \ntreba]i? – P`i, da. Fiindc` pe cel care a lansat aceast` sintagm` nu prea mai am cum s`-l \ntreb… – E cineva care cuprinde toate tr`s`turile fundamentale ale na]iei romåne[ti, tot ce este mai valoros \n spiritul romånesc [.a.m.d. Dac` \ns` m` \ntreba]i direct pe mine, v-a[ r`spunde c` este o expresie goal`. E a vorbi ca s` ne afl`m \n treab`… – Dar legat de aceast` chestiune – \n afara lui Mihai Eminescu, pe acela[i palier, mai exist` [i al]i "romåni absolu]i"? – Nu, de nivelul lui Eminescu, este clar, nu mai exist`. Dar, \n literatura din epoca lui exist` o personalitate care s-ar putea s` supravie]uiasc` de acum \nainte chiar mai bine dec\t Eminescu. Este vorba, desigur, de Ion Luca Caragiale. – Ar fi de f`cut o carte – I. L. Caragiale: facerea [i desfacerea unui mit? – Sigur c` ar fi de f`cut. Dar nu o voi face eu. Lucruri foarte interesante despre Caragiale a scris {erban Cioculescu. Cred c` merit` s` fie republicate sau recitite. Da… Ion Luca Caragiale este un altfel de "romån

INTERVIU interviu

absolut" cu originile sale grece[ti [i cu privirea lui asupra na]iei romåne, deseori contestat`. Mult` vreme, nu [i acum, c`ci ne-am obi[nuit cu el, a fost considerat ca unul care i-a luat peste picior pe romåni. Era mai cur\nd un "antiromån absolut", din aceast` perspectiv`. Dar, constat\nd ceea ce se petrece: Eminescu pare multora oleac` \nvechit (nu mie, c`ci eu, v-am spus, ]in mult la el, a[ez\ndu-l la locul s`u, \n epoca sa), pe c\nd Caragiale pare s` fi r`mas uimitor de proasp`t [i de actual. Ca adecvare la prezent, cred c` I. L. Caragiale trece mai bine proba timpului. {i cred c` e actual [i ca adecvare la maniera de a face literatur`; Caragiale e mai aproape de ceea ce este ast`zi, de ceea ce se scrie ast`zi dec\t Eminescu, acesta din urm`, un foarte mare romantic, s` nu uit`m asta. Romantic \nseamn` un scriitor de secol XIX, totu[i. Pe c\nd, \ntr-o anumit` m`sur`, I. L. Caragiale este un scriitor de secol XXI. Sigur, mi-e greu s` dau verdicte \n aceast` privin]` [i mi-e greu s` inventez artificial o curs` de vitez` [i de rezisten]` EminescuCaragiale, dar privesc ce e \n jur. {i cam asta se vede. Bref: Caragiale nu cred c` are cum s` aspire la statutul de "romån aboslut". De "antiromån absolut", mai e de discutat (z\mbe[te). Cred \ns` c` nici asta, fiindc` ne-am obi[nuit cu umorul, cu satira lui. Dar a fost o perioad` – bun`oar`, anii '30 – c\nd a fost v`zut \n felul acesta, deloc m`gulitor pentru el. Nicolae Davidescu a scris, \mi amintesc, pe atunci, un articol \n care spune c` I. L. Caragiale "este ultimul ocupant fanariot". |n rest, pe linia aceasta a "romånismului absolut" reprezentat` la v\rf de Mihai Eminescu, cine ar mai putea s` fie? Sigur c`, \n sculptur`, Bråncu[i e uria[, \n poezie, Blaga este foarte mare – dar nu se compar`. Nu \n mitologie, cu Mihai Eminescu. Fiecare e foarte bun, foarte ilustrativ \ntr-un anume segment; pe c\nd Eminescu – nu spun c` a[a a fost el, dar a[a a fost perceput – e \n toate. E, \n mitologie, la cel mai \nalt nivel; [i nu \n una sau dou` domenii, ci \n toate. – De ce simte cineva nevoia s` \ncarce pe altcineva cu "absolut"? – E o tendin]` uman`, p\n` la urm`. Este mitul acesta al salvatorului sau al personajului excep]ional \n care sim]im nevoia s` ne proiect`m. Nu este o chestiune numai romåneasc`, ci una general uman` -– aceasta, de a urca pe cineva \n imagine, de a-i face o statuie. Una sau mai multe statui. E ceva general-uman, dar tenta]ia aceasta este cu at\t mai acut` la romåni, din cauza faptului, am spus-o \n mai multe r\nduri, c` romånii sunt un popor frustrat. Un popor care duce cu sine mai multe complexe, din motive pe care nu mai stau acum s` le analizez. Din ra]iuni de istorie. }`ri mici, \n voia soartei \n col]ul acesta de Europa, o evolu]ie \nt\rziat`, sentimentul de persecu]ie, [.a.m.d. {i atunci, cu at\t mai mult, c\nd se \nt\mpl` s` pui m\na pe un personaj precum Mihai Eminescu, sim]i nevoia s` \l urci sus, sus, foarte sus, s` faci din el Sf\ntul Patron al Na]iunii Romåne [i, \n acela[i timp, unul dintre marile spirite universale. Ne afirm`m \n fa]a lumii, ne legitim`m \n fa]a lumii cu Eminescu. Necazul \n toat` povestea asta este c` aproape nimeni nu \l [tie pe Mihai Eminescu. E [i greu traductibil, de altfel. Dac` am merge \n Europa, ca s` nu mai spun \n afara Europei, [i am spune – noi s\ntem na]ia lui Eminescu… – Am fi \ntreba]i "la ce echip` a jucat"? – (r\de) Da. Da. V` da]i seama c\t` lume ar \n]elege despre ce este vorba cu adev`rat. – Eminescu, a[adar, erou salvator. Ne-a salvat, ne salveaz` Mihai Eminescu? Ne poate salva?

– De salvat, dac` e cazul s` ne salv`m, ne salv`m noi \n[ine. Metaforic, da – a scris \ntr-o limb` romån` admirabil`. Dar, la propriu, astea s\nt proiec]ii – nu are cum Mihai Eminescu s` ne salveze. A[a cum nu are cum, vorba versurilor celebre ale lui Grigore Vieru, s` ne judece. Sigur, vorbe de acest gen \[i au rostul lor \n pachetul de simboluri ale unei na]iuni. Dar nu trebuie s` fie luate neap`rat \n sensul lor propriu. Nu le iau \n der\dere, dar, la o analiz` critic` a lor, m` tem c` nu r`m\ne mare lucru. {i e bine pentru noi s` \ncerc`m s` judec`m rezonabil. – A]i scris o carte de scandal despre Mihai Eminescu? – Doamne-fere[te! Eu sper c` nu. Dar, sigur, sunt unii care, dac` merg at\t de departe \nc\t s` \l considere de Mihai Eminescu precursor al lui Einstein [.a.m.d., ei poate c` vor spune c` eu \l denigrez pe Eminescu \ntruc\t nu accept c`, printre multe alte realiz`ri, a fost [i precursor al lui Einstein. |n ce m` prive[te, s\nt convins c` nu am f`cut deloc o carte de scandal. Am \ncercat s` fac [i cred c` am reu[it s` fac o carte echilibrat`. – Dac` nu ar fi existat Eminescu, ar fi fost, crede]i, altcineva care ar fi fost \nc`rcat mitologic a[a cum a fost acesta? – Eu [tiu…Greu de spus asta. Greu. Nu [tiu…La Eminescu au concurat ni[te factori unici. Ce spun acum este o interpretare care poate s` fie pu]in deranjant`, dar o spun: cred c` la el a contat foarte mult faptul c`, foarte t\n`r fiind, s-a \mboln`vit teribil. Drama sa e o parte foarte important` din mitul sù. S` ne imagin`m un Eminescu care ar fi trìt p\n` la ad\nci b`tr\ne]i. {i-ar fi continuat lini[tit opera. Ar fi adùgat la lirica sa deja impresionant` \nc` mult. Dar mitul sù ar fi fost lipsit de aceast` dimensiune: poet t\n`r, c`zut, rupt \n dou` de o dram`. Este aceasta o dimensiune tragic` foarte important`, a contat foarte mult. Sigur, spun asta de fiecare dat`, pe l\ng` calitatea versurilor, c`ci eu nu vreau s` minimalizez \n nici un fel valoarea sa ca artist. Nu [tiu dac` era altcineva care ar fi putut s` stea, mitologic, \n locul lui Mihai Eminescu. Dar romånii ar fi sim]it, \n chip firesc, o asemenea nevoie. – C\nd demitiza]i – c\nd scrie]i despre "facerea [i desfacerea unui mit" – ce anume face]i: oper` de construc]ie sau oper` de destruc]ie? – Clar, oper` de construc]ie. Eu \mi construiesc fiecare carte. |n nici una dintre c`r]ile mele nu mi-am propus s` \mi bat joc de mituri, ci numai, \n felul meu, s` le explic. Dac` \ns`, explicåndu-le, le fisurez, \mi pare rù, nu am ce s` fac; datoria mea de intelectual [i de istoric este s` \ncerc s` \n]eleg cum stau lucrurile.

– S\nt toate aceste construc]ii mitologice despre Mihai Eminescu, cum s` le spun, inevitabile? – Mitologia este \ntr-un fel inevitabil`. Dac` exact acestea s\nt inevitabile sau nu – nu avem cine [tie ce de c\[tigat dac` ne punem o asemenea \ntrebare. Ele s\nt [i punct. Pe astea le avem, pe astea trebuie s` le consemn`m [i s` le analiz`m. Nu exist` comunitate care s` tr`iasc` \ntr-un mod complet \n afara mitologiei. Ai nevoie ca om [i, cu at\t mai mult, ca o comunitate, de ceva mai mult dec\t de via]a prozaic` de fiecare zi. Deci, mitul este o mare credin]` p\n` la urm`; trebuie s` crezi \n ceva, s` te bazezi pe ceva, chiar dac` unele s\nt lucruri iluzorii. Altminteri, ce semnifica]ie are via]a, dac` nu \i g`se[ti [i un ]el mai \nalt, fie el [i iluzoriu? – S-au formulat toate scenariile mitologice posibile despre Mihai Eminescu? – Ei, nu [tiu eu viitorul… – Sau vom mai avea surprize? A[a cum, recent, am aflat c` Eminescu se pricepea [i la intelligence [i la studii de securitate – cred c` referin]a e \ntr-o tez` de doctorat -, vom afla, oare c` avea idee [i de Statul Islamic sau de perspectivele de dezvoltare ale UE? – Nimeni nu are cum s` prevad` viitorul. Uneori, nici trecutul. Probabil c` [i mitologia eminescian` a obosit pu]in. Unii s-au plictisit, al]ii au cam dep`[it m`sura cu toate aceste scenarii de complot \mpotriva lui Eminescu. Cred c` mitul Eminescu e oarecum plin [i \ntr-un fel istovit. Dar, din scenariile logic posibile, nu putem s` excludem nimic. – C\nd e din unghiul dumneavoastr` de vedere o cultur` matur` – c\nd nu mai produce mituri sau c\nd, de[i le produce, [i le viziteaz` cu relaxare, cu deta[are, chiar cu umor? – A doua variant`, f`r` discu]ie. Cu precizarea c` nu v`d cum prima versiune e posibil`: o cultur` produce mereu mituri. |n acela[i timp cu miturile, cred c` trebuie s` avem la purt`tor [i o doz` suficient de mare de spirit critic, de deta[are, de capacitate de analiz` ra]ional`. O cultur` complet` [i vie le cuprinde [i pe unele, [i pe altele – [i pulsa]iile acestea mitologice pe de o parte, [i spiritul critic. – Cum e posibil` "ie[irea din mitul Eminescu"? – Dar nu trebuie s` ne gr`bim s` ie[im. De ce s` ie[im? Nu e nici o sup`rare, nu e nici o problem` c` exist` o mitologie Eminescu. Problema este s` putem discuta c\t se poate de liber [i \n chip critic [i ra]ional despre toate aceste lucruri. Pe mine nu m` sup`r` deloc c` exist` o mitologie Eminescu.

Interviu realizat de CRISTIAN P~TR~{CONIU

orizont

PANTEON panteon

ICONOCLASTUL DE SERVICIU ALEXANDRU BODOG Aflat la cea de-a treizecea carte publicat` \n ultimii optsprezece ani, Lucian Boia a dovedit o flexibilitate suprinz`toare \n alegerea subiectelor abordate: de la deja clasicizata Istorie [i mit \n con[tiin]a romåneasc` (1997), trecånd prin analiza miturilor [i mitologiilor de diverse facturi (comunism, democra]ie, clim`, longevitate), pån` la relativ recentele studii referitoare la pozi]ion`rile politico-ideologice ale elitei intelectuale romåne[ti din prima jum`tate a secolului trecut sau la tot mai pronun]atele nostalgii monarhiste, acest istoric atipic ajunge s` se opreasc`, \n Mihai Eminescu, romånul absolut: facerea [i desfacerea unui mit1, asupra uneia dintre cele mai productive "fabrici" romåne[ti de mituri, psihoze [i fandacsii. xcluzånd \nc` de la \nceput orice preten]ie de exhaustivitate ("Nu am re]inut tot ce s-a spus [i s-a scris despre Eminescu, ci doar ceea ce am considerat c`, \ntr-un fel sau altul, a \nråurit demersul mitologic", p. 6), Lucian Boia structureaz` cele cincisprezece capitole ale c`r]ii conform unei cronologii foarte clar secven]ializate. Astfel, primele patru capitole vizeaz` modul \n care a fost "tranzac]ionat`" imaginea lui Eminescu \n perioada 1870-1910, urm`toarele patru acoper` metamorfozele suferite de aceast` imagine pe tot parcursul interbelicului romånesc, acestea din urm` fiind urmate de cele dou` capitole (cele mai consistente [i, la nivelul "comer]ului" ideologic, cele mai dense capitole ale c`r]ii) care descriu pe larg modul \n care |mp`rat [i proletar [i Doina [i-au \mp`r]it fr`]e[te cele peste patru decenii de comunism, capitolelor XI-XV, \mbibate de cele mai spectaculoase mostre de umor involuntar, revenindu-le, finalmente, misiunea de-a capta evolu]ia mitologiei eminesciene \n ace[ti ultimi dou`zeci [i cinci de ani. Dac` perioada incipient`, \n care mitul poetului na]ional era \nc` departe de-a se configura, st` sub semnul nu tocmai complezentului verdict maiorescian ("™om al timpului modern, deocamdat` blazat \n cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pån` acum a[a de pu]in format, \ncåt ne vine greu s`-l cit`m \ndat` dup` Alecsandri¤", p. 7), precum [i a scepticismului pe care \l afi[a Iacob Negruzzi \n raport cu soarta poeziei eminesciene, nu reiese prea clar cum opiniile acestor "detractori" (cuvåntul este, \n mod evident, mult prea dur) au contribuit la ceea ce-ar fi trebuit s` \nsemne, \n fond, piatra de temelie a unei mitologii de asemenea propor]ii. Adev`ratele origini ale mitului ar trebui c`utate, mai degrab`, \n ceea ce Boia identific` drept combina]ia declan[atoare, adic` "poezie \nalt` \n termeni accesibili" (p. 16), pe de-o parte (autorul punctånd cu exemple ca La Steaua, Luceaf`rul [i Pe lång` plopii f`r` so]), [i, reluånd o sintagm` utilizat` de Iulian Costache, "accidentul biografic" (p. 21), adic` acei [ase ani (1883-1889) de r`t`cire asupra c`rora planeaz` \nc` destule controverse medicale, pe de alt` parte. Epigrama lui Macedonski [i articolul

comemorativ al lui Caragiale n-au f`cut decåt s` eviden]ieze, pån` la stoarcerea ultimelor resurse de empatie, cel de-al doilea element al combina]iei amintite. Boia consemneaz`, pentru ultima decad` a secolului al XIX-lea, o nea[teptat` avalan[` de edi]ii Eminescu (apar nu mai pu]in de unsprezece edi]ii \n intervalul men]ionat), concurat` de apari]ia primei monografii, dar [i de o tot mai semnificativ` prezen]` a poeziilor sale \n manualele [colare ale vremii. Manuale care, dup` cum se poate observa [i \n urm`torul citat, excelau \nc` de pe atunci \n materie de obtuzitate [i iner]ie: "™Eminescu e pesimist, \n via]a actual` vede numai rùl, \n viitor n-are \ncredere, de trecut i-e dor, dar vede el bine c` nu se mai poate \ntoarce roata lumii [i dezn`d`jduit posomor`[te [i mai tare tabloul vie]ii de azi, de altfel destul de jalnic \n adev`r. Eminescu nu e un pesimist plin de energie, nu e st`pånit nici m`car de ur`, ci un pesimist mole[it [i, din nefericire, tocmai aceast` \nsu[ire a lui a avut mai mare izbånd`, mul]i l-au admirat tocmai pentru ast` descurajare plin` de dezn`dejde.¤" (p.Ê33). |n alt` ordine de idei, trebuie amintit c` seria celor care ar merita pe deplin titulatura de detractori \ncepe abia cu nume ca Aron Densu[ianu (care \[i \ncepe tirada cu urm`toarea observa]ie: "™Mihai Eminescu este cel dintåi poet bolnav sau dezechilibrat \n literatura romån`.¤", p.Ê40), Alexandru Grama (care define[te erotismul poeziei eminesciene cu epitete precum "™vulgar¤, ™carnal [i s`lbatic¤, ™trivial [i obscen¤", p.Ê41) sau, de[i acesta din urm` doar par]ial, Anghel Demetriescu. |n fine, \n m`sura \n care \nceputul de secol XX [i descoperirea manuscriselor aflate \n celebra lad` depus` de Maiorescu la Academie a produs "o reelaborare radical` a mitului" (p. 47), ceea ce este oricum discutabil, efectul nu doar c` n-a fost unul de durat`, dar, dizolvåndu-se chiar \naintea momentului 1918, a apucat s` lase doar reac]ii de o exaltare redundant` (iat`-l pe Iorga jubilånd ca un copil dinaintea unor "produc]iuni" publicistice de o inactualitate frapant`: "™Din via]a sa trecut` cuno[tea tot prezentul romånilor, \n cå]iva ani c`p`tase o vedere clar` asupra trecutului lor \ntreg, p`strase toat` vigoarea spiritului sù filozofic, [i oricånd el st`pånea subiectul sù, fie [i atins \n treac`t, de la o uimitoare \n`l]ime. El avea \n mån` oricånd toate leg`turile romåne[ti [i omene[ti ale subiectului¤.", p. 54). Perioada interbelic` a fost cea \n care s-a demarat [i consfin]it procesul de "patrimonializare" a (meta)omului Eminescu. Interbelicul romånesc, mitologizat [i mitologizabil pån`-n pånzele albe, cu uimitoarea sa efervescen]` mistificatoare, este responsabil inclusiv de rizibila etichet` lansat` de }u]ea ("romånul absolut"), etichet` \ntr-atåt de rezistent` \ncåt, "pe cåt se poate omene[te prevedea", nu va fi uitat` niciodat`. Pån` la inconturnabilul "deceniu C`linescu" (sintagma \i apar]ine lui L. Boia), mitul Eminescu a trecut prin furcile caudine ale

celor mai imaginative inep]ii produse pån` atunci. Reprezentative \n acest sens sunt considera]iile inenarabilului Ioan S. Ordeanu ("Contribu]iile sale [tiin]ifice privesc industria berii [i a sfeclei de zah`r, la care se adaug` [i Eminescu.", pp. 65-66), din care Boia citeaz` (\mi imaginez) cu mari delicii aceste valoroase contribu]ii la interpretarea Luceaf`rului: "™De altfel, poetul cuno[tea cu profunzime toate [tiin]ele. De aceea, s` nu ne mir`m c` ne arat` cum Marea Neagr` este, pe cale geologic`, mama Romåniei, iar soarele e tat`l ei¤."; "™cufundarea Luceaf`rului \n mare [i reapari]ia lui \nsemneaz` \ntreruperea existen]ei Romåniei, adic` dispari]ia din istoria universal` pentru un timp oarecare, cum e de exemplu retragerea coloniilor romane sub Aurelian [i re\nvierea Romåniei sub Negru-Vod`¤." (p. 67). Pentru "deceniul C`linescu" preg`tiser` terenul nu doar falsurile grosolane ale lui Octav Minar, ci [i dou` lucr`ri (Nicolae Zaharia, Mihail Eminescu. Via]a [i opera sa [i Gala Galaction, a c`rui contribu]ie a ap`rut, \n 1914, \ntr-o colec]ie a revistei Flac`ra) ce aveau s` cad` aproape complet \n uitare dup` apari]ia biografiei lui C`linescu, a c`rei amploare ar fi fost, probabil, afectat`, dup` cum observ` Boia, \n absen]a meticuloaselor, de[i nu tocmai str`lucitelor contribu]ii ale unor cercet`tori ca Leca Morariu, I. E. Torou]iu sau E. Mur`ra[u. Via]a lui Mihai Eminescu (1932), "realizat` excep]ional" (p.Ê108) sub raport formal, dar insuficient de solid` pentru a trece proba adev`rului (fundamental` pentru orice biografie care se vrea luat` \n serios), aceast` fabuloas` "™contramitologie¤" (p. 109) c`linescian`, c`reia Boia \i dedic` cea mai mare parte a capitolului VIII, este demontat` metodic de ochiul expert al acestui istoric pentru care, \n mod natural, obiectivitatea primeaz`. arginalizat` \n primii ani de dup` instalarea noului regim, imaginea poetului Eminescu, convenabil deposedat` de mai toate atributele care, pe drept sau nu, o compuneau pån` atunci, \ncepe s` fie exploatat` de comuni[ti abia dup` interven]ia celui ce devenise primul eminescolog al ]`rii, nimeni altul decåt cameleonicul domn C`linescu. E cel care revendic` [i recupereaz` (fie [i par]ial) pentru extrema stång` ceea ce, cu doar cå]iva ani \nainte, p`rea definitiv acontat de extrema dreapt`. Cu ceva efort de ordin… logistic, dar [i cu largul concurs al unor politruci ca Ion Vitner sau Nicolae Moraru, uria[a ma[in`rie de propagand` declan[eaz`, \n pragul unui centenar onorat prin "Adun`ri s`rb`tore[ti (…) la uzinele Vulcan sau la Filatura Romån` de Bumbac" (p. 137), procedura de epurare a elementelor du[m`noase (printre care Doina figura la loc de cinste) din lirica eminescian`, p`strånd pentru un nou volum "vreo dou` postume cu oarecare tent` ™proletar`¤ sau de critic` social`" (p. 132), dar neap`rat cu "aten]ia concentrat` pe |mp`rat [i proletar, singurul poem care (…) putea l`sa impresia unei

apropieri de ideologia comunist`" (p. 132). bsurdul avea s` dep`[easc` orice limit` abia \ncepånd cu 1964, cånd brusca schimbare de macaz ideologic (Doina revine \n centrul canonului eminescian, |mp`rat [i proletar cedåndu-i locul tot atåt de firesc cum l-a [i preluat la \nceputul "obsedantului deceniu". Figura lui Eminescu este, la råndu-i, instalat` \n centrul tot mai delirantului curent na]ionalist) aminte[te, printr-o stranie ironie a istoriei, de modul \n care legionarii au instrumentalizat derapajele reac]ionar-na]ionaliste ale poetului. |ncheind pe o not` din care r`zbate o vag` und` de am`r`ciune ("Cåt se va fi multiplicat Eminescu, ca s` se potriveasc` atåt de bine [i cu Ceau[escu, [i cu Cioran!", p. 170), Boia atrage aten]ia, \n subsidiar, asupra enormei (infinitei?) capacit`]i de distorsiune pe care o de]inea propaganda comunist`. Ultimele cinci capitole opereaz` o succint` trecere \n revist` a modului \n care mitologia eminescian` supravie]uie[te \n stricta noastr` contemporaneitate. De la dosarul Dilema din 27 februarie 1998, trecånd prin descoperirea [i publicarea coresponden]ei cu Veronica Micle, teoriile conspira]ioniste de tip OTV, diabolizarea lui Maiorescu, [i pån` la relativ recenta comemorare (un veritabil film de comedie, la drept vorbind), la Academie, a celor 125 de ani de la moartea lui Eminescu – totul pare un amestec menit s` produc` noi [i noi m`[ti pentru noi [i noi fe]e ale unuia [i aceluia[i om. Uneori prea demonstrativ`, alteori de-o excesiv` pedanterie, Mihai Eminescu, romånul absolut: facerea [i desfacerea unui mit este, una peste alta, o lectur` delectabil` [i genul acela de carte necesar` mai ales pentru min]ile (mai mult sau mai pu]in) tinere care, dintr-un motiv sau altul, n-au reu[it \nc` s` se debaraseze de tot balastul pe care [coala, sårguincioas` ca-ntotdeauna, obi[nuie[te s`-l produc` \n cantit`]i industriale. _____________ 1 Lucian Boia, Mihai Eminescu, romånul absolut: facerea [i desfacerea unui mit, Bucure[ti, Editura Humanitas, 2015, 224 p.

orizont

CRONIC` cronic`LITERAR~ literar`

B~D~RANI |N TEMPLUL AFRODITEI ALEXANDRU BUDAC La finalul celui de-al treilea cånt din Iliada, Afrodita \l \mpacheteaz` prezentabil pe Paris [i-l vår` \n patul descris am`nun]it, apoi o aduce \n iatac [i pe Elena, confuz` ca de obicei. Episodul intim sigur stårnea hazul auditoriului, mi-l imaginez pån` [i pe aed r`sturnat de rås, orbecìnd dup` cupa de vin, s`-[i ude glasul zeiesc, avånd \n vedere c` eroul troian se bucura de cea mai frumoas` dintre femei ca de un trofeu olimpic tocmai dup` ce primise o b`taie de la so]ul \ncornorat, [i chiar \l z`rim pe Menelaus, scos din min]i, cum \[i caut` adversarul pe cåmpul de lupt` (George Murnu ignor` eufemistic atmosfera din alcov [i ne spune doar c` "… amåndoi \n crivatul cel bine strujit se culcar`", de parc` ar fi vorba de ]`rani \ntor[i osteni]i de la cåmp). Ironiile homerice, mai ales cele din cåntul al paisprezecelea, unde Zeus [i scorpia de consoart` se t`v`lesc pe muntele Ida f`cånd iarba s` creasc` \n stropi de rou`, i-au provocat insomnii lui Platon, insomnii din care a r`s`rit o \ntreag` tradi]ie exegetic` ata[at` de alegorie, puritan`, ostil` bunei dispozi]ii, menit` s` ne asigure c`, \n versurile despre flori, pic`turi, v`pì, priviri de c`prioar`, a[ternuturi parfumate, suspine, bra]e \ncol`cite de gåt [i s`rut`ri lungi, nu conteaz` ce ne place s` citim, Iliada, Cåntarea Cånt`rilor sau Romeo [i Julieta, pasiunea nu are ce cùta. Odiseea este deopotriv` incitant` [i viclean nuan]at` \n privin]a celui mai vechi duel, dac` ]inem cont de argumentele lui Samuel Butler [i Robert Graves, niciodat` luate \n serios, din p`cate, de c`tre clasici[tii sobri [i misogini, [i anume c` a doua epopee ar putea fi opera unei prin]ese siciliene. Cu excep]ia so]ului disperat, femeile [i zei]ele sunt reprezentate mai bine decåt b`rba]ii, scenele casnice [i de osp`] le dep`[esc numeric pe cele de naviga]ie [i conflict armat, Calypso \i spune lui Odysseus s`-[i fac` plut` din lemne uscate, dar \l duce \ntr-un crång foarte verde dåndu-i o unealt` cu care, tehnic, nu ar putea s` taie nici panselu]e – ca s` se asigure c` pezevenchiul mai st` cåteva decenii departe de cus`toreas`, presupun –, cor`biile au dou` cårme, våntul [uier` pe valuri [i tot a[a. am cu un veac mai tån`r decåt Homer, \n istoria literaturii intr` explicit mercenarul cunoscut drept Archilochos. |ntr-unul dintre poemele p`strate – intitulat "The Last Tango in Paros" de c`tre chitaristul Peter Green, dup` numele insulei de obår[ie a genialului soldat poet – fug`re[te o fat` asigurånd-o de tandre]e, o \ntinde deasupra pelerinei [i, \n timp ce-i mångåie p`rul, erupe \ntr-un jet alb. Senza]iile, inclusiv temperatura sånilor fetei, sunt surprinse la persoana \ntåi, iar tangoul propriuzis reflect` [i \nzestrarea artistic`. Nu avem cum s` [tim pe cine, \nainte de Archilochos, c`ruia \i dator`m versul iambic, au mai inspirat muzele atåt de intens, dar se spune c` \n poem g`sim prima descriere liber` a unei ejacul`ri din literatura european`. Sappho \l va invoca la råndul ei pe Eros sub forma unor frisoane [i zgål]åieli \ntre coapse asociate sinestezic cu gusturi de miere [i sare, iar la Ovidiu pl`cerea contamineaz` obiectele, bunòar` atunci cånd scår]åitul patului m`soar` precis timpul amoros sau cånd rochia Corinnei sale opune o rezisten]` pro forma \nainte s` cad` de pe corp. Primate cum suntem, am f`cut sex \nainte s` ne ocup`m de dragoste, [i apoi de literatur`, dar am ajuns s` scriem ca [i cum am fi s`rit de la primul direct la cea din urm`. Talenta]ii la erotic` formeaz` o minoritate. Nu cred

s` g`sim vreun alt subiect care s` pleo[teasc` mai penibil pana inspirat` [i s` tr`deze la fel de iute amatorismul. Fiecare gre[e[te pe limba lui, dar m` \ncumet la o scurt` taxonomie. olemnitatea \n budoar se \ntoarce \mpotriva ta, \n via]`, [i \n art`. Nu ai cum s` fii solemn \n fundul gol. Cei mai buni au reu[it s` fac` indistincte senzualitatea [i extazul religios (lirica devo]ional` a lui John Donne ar fi un exemplu), dar cei neputincio[i se pierd \n abisuri, lumini]e la cap`tul tunelului, penetr`ri ale fiin]ei, stele verzi, [i nu uit` s` scrie cel pu]in una dintre varia]iunile nemuritorului oftat ce surprinde cu acurate]e orgasmul feminin: "ea era atåt de aproape, [i totu[i, atåt de departe". L-am \ntålnit [i pe la unii laurea]i Booker. Experien]a trebuie s` fie neap`rat adånc`, metafizic`, a[a cum ne \nva]` Julius Evola, gånditor la fel de profund ca Mussolini cånd mergea la seceri[. Tocmai pentru c` este intim [i incomunicabil, actul sexual \[i are locul \n fic]iune doar \n m`sura \n care \l coregrafiezi imaginativ, adesea \n r`sp`r cu faptele din teren, [i \l m`sluie[ti cu promisiunea verosimilit`]ii. |n filmele hollywoodiene din timpul sinistrei administra]ii Reagan, cånd datoria public` a ajuns la trilioane de dolari, iar IQ-ul electoratului era bombardat cu produc]ii imbecile de propagand`, nu lipsea scena de hankypanky dintre tipul macho [i tipa sexy, decorativ`, aflat` \n primejdie. Contau cubule]ele de pe abdomen, nu [i bur]ile scenaristice. Logica nu conducea c`tre \ntålnire [i pat, chimia se crea \ntre actori dincolo de platouri, \ns` nu pe ecran, \ntre personaje. A[a [i cu multe dintre episoadele tanga de prin c`r]i. R`mån grefate ineficient pe diegez`. Alteori scriitorii se \nscriu conformist \n trenduri, la fel cum bancurile de pe[ti urmeaz` curen]ii. Azi citim despre lumpen-sex, deoarece fetele [i b`ie]ii se am`gesc c` sunt reali[ti [i implica]i social. Habar n-au c`, de fapt, contextualizeaz` ni[te crezuri fumate, de pe vremea cånd fra]ii Goncourt publicau Germinie Lacerteux (1864). Pe de alt` parte, nu po]i s` nu remarci infla]ia de fela]ii. S-au banalizat precum descrierile de natur`. |n eseul "As American as Apple Pie", ap`rut \n num`rul din iunie 2006 al revistei Vanity Fair, Christopher Hitchens ne l`mure[te de ce, \n ciuda unei lungi istorii,

FILIALA

asociem sexul oral cu [coala de peste ocean. Se pare c` americanii au importat argoticul "below-job", specific cartierelor cu felinare ro[ii din Londra victorian`, comunit`]ile gay din anii '30-'40 l-au transformat \n substantivul "blowjob", ad`ugåndu-i o not` jazz, iar solda]ii Unchiului Sam l-au adus \napoi \n Europa [i l-au r`spåndit prin bordelurile de campanie din timpul r`zboiului (a[ spune c` "zipless fuck", termenul concurent, era mai onest). Francezii \[i revendic` libertinii [i practica, yankeii s-au ocupat de reclam` [i au popularizat formula \n literatur` (Humbert Humbert, personajul lui Nabokov, \nc` folose[te fran]uzescul "souffler"). |n 1969, doi scriitori din ligi diferite, Mario Puzo [i Philip Roth, \nsufle]i]i de spiritul revolu]ionar al decadei, fac din "blowjob" un laitmotiv vesel, \n romanele The Godfather, respectiv Portnoy's Complaint. Hitchens conchide ironic c` nu doar cuvåntul, ci [i modus operandi [i-au cå[tigat o reputa]ie tot mai bun` datorit` progresului stomatologiei, c`ci, se [tie, americanii au cultul danturii impecabile [i al gingiilor s`n`toase. |n fine, autorii de literatur` pornografic`, ultima categorie din clasificarea mea, o sect` detestabil`, presupun c` ardem de ner`bdare s` le citim rebuturile sadice [i masturbatorii. Au venit la scen` deschis` \ntrucåt nu mai vrem sau nu mai putem s` distingem \ntre erotism [i obscenitate cras` (ultima aduce bani, bani, bani). Le faci repro[uri, \]i vor spune c` e[ti pudibond, c` ei stau \n avangard` epatånd burghezul, c` la fel au fost Baudelaire [i Joyce la vremea lor. De fapt, legitimeaz` industria XXX – nu vorbesc doct unii regizori [i produc`tori ai filmelor de gen despre frontiera firav` dintre oferta pentru adul]i [i art`? –, care, \n numele libert`]ii de expresie, camufleaz` crim` organizat` [i abuzuri asupra copiilor. Dac` \ntr-adev`r te consideri scriitor responsabil, te pasioneaz` tema [i vrei s` folose[ti mijloacele literaturii ca s` denun]i distrac]iile lumii noastre demente, merit` s` \ncerci, dar dac` spore[ti dejec]iile, e[ti complice. Martin Amis a numit pornografia "atac la adresa afectivit`]ii [i semnifica]iei rela]iilor sexuale", moartea curiozit`]ii [i spontaneit`]ii erotice. O form` de ur`, pån` la urm`. |n interviuri, se arat` \ngrijorat de accesibilitatea [i ubicuitatea acestui mod degradant de a prezenta sexualitatea uman`, considerånd c` ne va afecta ireversibil (la råndul lor,

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÅNIA

CALENDARUL ANIVERS~RILOR 2016 IANUARIE -

1 ianuarie 1954 s-a n`scut Mircea Mih`ie[ 2 ianuarie 1945 s-a n`scut Ioan Radin Peianov 4 ianuarie 1945 s-a n`scut Eugen Bunaru 4 ianuarie 1943 s-a n`scut Mandics György 5 ianuarie 1935 s-a n`scut Coleta de Sabata 8 ianuarie 1920 s-a n`scut Billédy Ilona (Hrivnyák Ilona) 9 ianuarie 1943 s-a n`scut Dan Flori]a Seracin 12 ianuarie 1951 s-a n`scut Johann Lippet 14 ianuarie 1962 s-a n`scut Marian Oprea 16 ianuarie 1954 s-a n`scut Olga Neagu (Olga Cramanciuc) 19 ianuarie 1962 s-a n`scut Liubi]a Raichici (Botgros Liubi]a) 23 ianuarie 1944 s-a n`scut Corneliu Mircea 24 ianuarie 1947 s-a n`scut Viorica B`lteanu 27 ianuarie 1968 s-a n`scut Simona Diana Constantinovici 31 ianuarie 1940 s-a n`scut Titus Suciu

neurologii au dovezi forte c` expunerea repetat` a creierului la stimuli artificiali inten[i \l face incapabil s` aprecieze [i s` se adapteze la experien]e reale). |ntre 2006 [i 2008, R`zvan Petrescu [i-a asumat o sarcin` ingrat`. A recenzat un raft de pornocra]i pentru mensualul Dilemateca, folosind tehnicile de autoap`rare accesibile prozatorului perfec]ionist: inteligen]a [i umorul. Ursule]ul lui Freud (Curtea Veche, 2015) adun` exerci]ii reu[ite de creativitate, stimulate de c`r]i ilizibile. Fic]iunile lui R`zvan Petrescu, dar [i scrisorile, interviurile, eseurile, sunt inseparabile de muzic`, or aici nu g`se[ti portativ, pentru c` autorii lua]i \n c`tare – cu cåteva excep]ii semnificative – nu fac mintea nim`nui s` cånte, dar`mite mintea cuiva cu o cultur` literar` [i muzical` de invidiat. Ingerate \n supradoz`, cronicile au un efect diferit de cel al pastilei lunare. |n primul rånd, e[ti uluit de agresivitatea celor selecta]i [i sesizezi cåt de nivelatoare se dovede[te vulgaritatea. Bun`oar`, ultimul roman al lui Alain Robbe-Grillet, rateu trist, libidinos, [i debutul elucubrant al unei tinere japoneze, Hitomi Kanehara, se \ntålnesc \n aceea[i mocirl`. Nu mai conteaz` diferen]ele culturale, de genera]ie ori experien]a. |n al doilea rånd, R`zvan Petrescu trage plapuma de pe marketingul insidios, incult [i nociv. Cele mai vizibile publica]ii ale planetei speculeaz` lipsa de discern`månt a marelui public, astfel c` orice obsesie pedofil` cu ISBN o revendic` pe Lolita. De altfel, pe coperta c`r]ii, efuziunile encomiastice de pres` devin subiect de parodie. Nu [tiu cåt este de legal, dar e teribil de amuzant. Savoarea cronicilor const` \n r`sturnarea de situa]ie: scrieri f`r` merite [i personalitate sunt anihilate de un stil foarte particular. ricine recenzeaz` maculatur` [tie c` rezultatul va fi nul. Num`rul scriitorilor [i al fanilor acestor c`r]i cre[te, sfidåndu-]i mutra posomoråt`. Oare de ce? La finalul Istoriei literaturii japoneze, criticul Shuichi Kato se arat` nedumerit de succesul fulminant, din anii '80, al unor romane insipide, aproape identice, rupte de tradi]ia literar` nipon`, despre nimic \n mod special, cu personaje tinere, egoiste, f`r` nicio alt` preocupare \n afar` de cump`r`turi, vorbitul la telefon [i sex, romane semnate, printre al]ii, de Banana Yoshimoto [i Haruki Murakami. Kato-san nu-[i poate explica anomalia decåt prin afinitatea dintre vie]ile personajelor [i vie]ile cititorilor. A[a m` gåndeam [i eu.

orizont

ANCHETA ancheta

CARE ESTE CEA MAI IMPERTINENT~ |NTREBARE CARE VI S-A PUS VREODAT~? ANDREI {ERBAN REGIZOR Dou` exemple: unul din tinere]e, altul mai recent: Eram la Paris, ca tån`r asistent al lui Brook [i repeti]iile aveau loc \n sudul ora[ului, la Goblins, iar birourile erau lång` Champs-Elysées. Uneori trebuia s` fac naveta pentru a-i aduce lui Peter coresponden]a (asta era \naintea telefoanelor mobile). Directoarea economic` m` provoca inten]ionat: – Jeune homme, te preg`te[ti s` devii po[ta[?! |n cazul `sta te pl`tim prea mult doar pentru asta ! Eram \n lacrimi, vanitatea de "artist" a fost r`nit`, dar m-a ajutat \n timp s`-i respect pe po[tasi… Cu cå]iva ani \n urm`, epuizat de un program de lucru n`ucitor [i de sentimentul c` via]a trece f`r` s-o fi tr`it, m-am dus la un psihiatru. M-a primit cu un zåmbet larg: "Maestre, l`sa]i-v` pe måna mea, iar dup` sesiunile cu mine, o s` vede]i cåte spectacole noi [i bune o s` face]i". "Aoleu, dar deja fac mult prea multe!", i-am r`spuns dezumflat [i am plecat. De atunci mi-am pierdut \ncrederea \n psihanaliz`, dar am \nlocuit-o cu budismul zen.

VASILE POPOVICI SCRIITOR, DIPLOMAT Din p`cate, \ntreb`ri impertinente nu mi s-au pus. Nici m`car una, cåt de mic`, de[i am dat destul de multe interviuri de vreo dou`'['cinci de ani \ncoace. Chiar e cazul s`-mi fac un examen de con[tiin]`, dac` tot a]i ridicat problema, ca s` zic a[a. Un pic de frivolitate nu mi-ar fi stricat [i nici acum parc` nu miar strica, dar nimeni n-a avut imagina]ia s` m` \mping` \n zone impertinente. Iar dac` l`s`m s` treac` timpul, \n curånd nu va mai avea niciun haz. L`s`m a[adar chestiunea deschis`…

ADA MILEA COMPOZITOARE, CÅNTAREA}~, ACTRI}~ Cea mai sup`r`toare \ntrebare impertinent` care-mi vine acum \n minte e: Cu cine trebuie s` vorbesc pentru a ajunge \n locul x [i ce trebuie s` fac? Prin "locul x" \n]eleg: un teatru, o televiziune, o scen` pe care au loc concerte, etc. Dac` r`spund: "Cred c` trebuie s` preg`te[ti ceva interesant [i va veni locul x s` te invite", mereu mi se r`spunde: "Las' c` [tim noi cum merg lucrurile". E oribil. A[ \n]elege s` \ntrebe a[a ceva dac` a[ fi m`car un pic frumoas` sau bogat`. De fapt, of, vorbesc prostii… Poate c` tocmai asta \i determin` s` \ntrebe. Altfel, ar fi siguri pe r`spunsurile pe care [i le dau singuri.

CODRIN LIVIU CU}ITARU PROFESOR UNIVERSITAR |n ciuda aparen]elor, g`sirea \ntreb`rii celei mai impertinente care ]i s-a adresat vreodat` te \mpinge la anamneze dificile. {i asta nu pentru c` noi am deborda de polite]e, practic\nd impolite]ea accidental, ci pentru c` ne dezv`luim permeabili mai cur\nd la indecen]`, indiscre]ie, inadecvare [i intoleran]` dec\t la impertinen]`. A[ avea o ampl` list` de \ntreb`ri din aceast` gam` de "in"-uri, ce nu se intersecteaz` defel cu starea de a fi impertinent. Impertinen]a se muleaz` pe un act de premeditare, pe c\nd toate celelalte s\nt esen]ialmente spontane, reflect\nd un mod de via]`, [i nu unul de g\ndire. Cred c` m-am confruntat totu[i cu o \ntrebare impertinent`: "De ce te-ai \ntors, Codrine, \n Romånia?" O precizare: am f`cut o bun` parte din studiile mele doctorale \n Statele Unite [i am beneficiat de alte stagii academice, de predare sau cercetare \n Marea Britanie [i Germania. Lumea din jurul meu se mira mereu, suger\nd chiar o u[oar` stupefac]ie, c` reveneam acas` cu at\ta consecven]` [i naturale]e, de[i am \nceput "plec`rile" de foarte t\n`r, m-am sim]it excep]ional pe parcursul lor [i, \n plus, mi-am mai luat, \ntotdeauna, [i familia cu mine. Ce motiv nebulos m-a adus atunci \napoi \n "s`lb`ticie"? Notam c`, \n compara]ie cu indecen]a, indiscre]ia, inadecvarea [i intoleran]a care constituie impulsuri necontrolate ale naturilor fragil educate, impertinen]a ascunde un mecanism ideologic. |ntrebarea "De ce ai revenit \n Romånia?", f`r` \ndoial`, bine inten]ionat` \n fondul ei intim, grijulie [i prietenoas` p\n` la un punct, apar]ine categoriei de mai sus, \ntemeindu-se pe un ra]ionament viciat [i, prin determinare, impertinent. "Ra]ionamentul" \n chestiune a[az` nefirescul deasupra firescului, \nlocuie[te normalitatea cu anormalitatea. Adresa]i \ntrebarea unui occidental (c`l`tor \ntr-un interval oarecare) [i ve]i vedea c` am dreptate! {ocul din privirea lui v` va demonstra c` a]i fost impertinen]i. Cunosc contraargumentul: Romånia nu se afl` \n Occident! Nu po]i compara merele frumoase [i dulci cu prunele uscate [i amare. Ca atare, aici, \ntrebarea ar deveni nu doar justificat`, ci [i pertinent`… Ba nu, voi r`spunde plin de convingere, observ\nd c` ea provine tocmai dintr-o g\ndire cariat` [i, exact invers, lipsit` de pertinen]`! Conform acestei g\ndiri, noi, romånii, ca societate [i, nu \n ultimul r\nd, ca indivizi am r`m\ne irecuperabili pentru istorie. Nu merit` s`-]i irose[ti via]a pe meleagurile fatali[tilor mioritici, mai ales dac` ai [ansa s` tr`ie[ti altundeva. Nu este inteligent s`-]i investe[ti energia intelectual` \n universul teratologic descris c\ndva, insurmontabil, de Caragiale. Romånia ilustreaz`, avant la lettre, o cauz` pierdut`.

M` \ntreb, sincer, cum ar privi nem]ii de la sf\r[itul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial [i, ulterior, cei din etapa ridic`rii Zidului Berlinez un asemenea model mentalitar. Mam \ntrebat acela[i lucru [i cu aproximativ dou`zeci de ani \n urm`, c\nd, \ntr-o sesiune de var`, m-a sunat mama mea, profund impacientat`. O vizitase o fost` coleg` de facultate, care avea o nepoat` student` la Englez`. Fata d`dea cu mine examen peste dou` zile, iar m`tu[a, \ngrijorat`, trecuse pe la vechea sa amic` (\nso]it` de o saco[`, cu sticle zornìtoare, destinat` mie!), solicit\nd \ng`duin]a examinatorului fa]` de examinat(`) [i generozitatea unei note de opt. |n pofida protestelor maic`-mii, colega a abandonat plasa [i a zbughit-o afar`. Auzind povestea, m-am enervat [i i-am spus mamei s`-[i cheme prietena [i s`-i restituie sticlele, altfel voi l`sa la Decanat saco[a bucluca[` cu numele studentei scris pe ea. Doamna s-a \ntors dup` plocon, ofuscat`, arunc\ndu-i maic`-mii o \ntrebare, inevitabil, impertinent`: "Drag`, dac` bìatului tù nu-i plac obiceiurile noastre, de ce nu ia avionul \napoi \n America?"… |n sf\r[it, culmea [ti]i care e? Studenta respectiv` a [tiut de zece la examen (not` pe care, de altfel, a [i ob]inut-o!). Asta da, impertinen]`!

GABRIEL CO{OVEANU PROFESOR UNIVERSITAR, CRITIC LITERAR Cu impertinen]e m-am confruntat \n regim familial [i, obvios, social. Mai precis, din cele ce se pot spune public, am fost interpelat \n leg`tur` cu sursele mele de venit, respectiv cu acea chestiune, cred eu, ve[nic`, adic` de ce unul care se d` intelectual nu dispune de banii unui manelist. Treab` de asimetrie tipic valah`. Nimic cerebral aici, decåt c` asta spune ceva despre starea na]iei noastre. Nu c` atare na]ie ar fi unicat, \n r`u, \n cenu[iu sau multicolor. Hai s` trecem, ca s` nu zic, pardon, let it be. Socialmente, am fost, cumva, interogat, \n privin]a slabelor mele d`ruiri pentru månuirea oamenilor. De parc` apuc`tura manipul`rii ar fi arta r`zboiului, \n sensul acela clasic. Mi se pare clar c` altcumva se pune problema. Dac` e s` vorbim serios, de[i seriozitatea ne face atåt de grei \n mi[care, impertinen]a are o stråns` leg`tur` cu tåmpenia [i la[itatea. Unul sau mai mul]i m-au \mbiat cu parfumuri politice. |ntrucåt respectivii, destui, nu sunt respectabili, din unghiul meu, adic` al unui dasc`l doritor de consecven]`, indiferent de pierderi materiale, am considerat asta impertinen]`. Pe de alt` parte, c` doar s` intr`m aici \n analize lungi, s-o d`m, iar`[i, pe literatur` (evident, nu nevinovat). Cea mai impertinent` \ntrebare, de[i cred c` ar fi vorba de incon[tien]`, mai degrab`, boal` f`r` leac, a fost \n leg`tur` cu domeniul pe care-l ap`r, \l ilustrez, cum pot [i eu, [i anume literatura. Previzibil, interogarea era: "{i la folose[te

asta, domnule?". Ca admirator, [i eu, al lui Corto Maltese, pot spune c` am \ntålnit, prin tinere]ile mele de tocilar f`r` ochelari (sic!), o replic` dintr-un roman cu marinari, Toate pånzele sus!. A fost [i o ecranizare demn` de remarcat. C`pitanul navei e \ntrebat exact asta, de c`tre un matelot altminteri destoinic, atunci cånd e expus` ideea c`l`toriei pån` "la cap`tul p`måntului", respectiv pån` \n }ara de Foc. R`spunsul c`pitanului, iar`[i u[or anticipabil, era c` dac` exploratori precum Magellan sau Columb s-ar fi \ntrebat la ce folose[te efortul lor, poate nici n-am fi [tiut c` P`måntul e rotund. A[a c`, dup` cum v`d eu impertinen]a, lucrurile sunt legate strict de aspecte practice, [i doar practice, ale vie]ii. De ceea ce ]ine de foame, sete, confort material [i alte detalii, de preferin]` invidiabile de c`tre vecini. Mai ales c` tot felul de vecini nu au citit \n via]a lor o carte. Reiau, pentru a concluziona: a fi insolent \nseamn` a fi limitat, [i limitarea se vede \n acea \ntrebare de mai sus.

CORINA {UTEU MANAGER CULTURAL Cred c` era prin 2003. Fusesem colege de clas` \n liceu [i nu ne v`zusem de atunci, de vreo zece ani, adic`. Ne-am \nt\lnit \nt\mpl`tor, la o petrecere, [i am schimbat obi[nuitele cemaifaciuri. Am parcurs un scurt inventar al fo[tilor colegi cu care mai ]ineam leg`tura, apoi ea s-a pref`cut interesat` de c`r]ile traduse de mine, iar eu m-am pref`cut

orizont

interesat` de cariera ei de prezentatoare de [tiri. |n acest context a venit \ntrebarea ei. Mi-a povestit cum, \n studioul de [tiri, \n spatele lor, al prezentatorilor, se v`d \ntotdeauna una sau dou` persoane care lucreaz` intens la un calculator. Se presupune despre ei c` trudesc la alc`tuirea prezentului sau viitorului buletin de [tiri. Dar nu, mi-a spus ea, de fapt nu fac absolut nimic. Apas` pe taste [i se uit` concentra]i \n monitoare, dar nu s\nt nimic altceva dec\t un decor. Mi s-a p`rut amuzant, dar nici n-am apucat s` r\d, c` a venit cu \ntrebarea: "{tii, tocmai pleac` o fat` \n concediu de maternitate. Ce zici, te-ar interesa s`-i iei locul? Ar`]i foarte bine, cred c` ai fi potrivit`". Mi-au trebuit c\teva minute ca s`-mi dau seama c` vorbea serios. Din p`cate, episodul `sta nu mi s-a \nt\mplat mie, ci unei colege comune, o arhitect` foarte talentat`, care \n 2003 deja se l`uda cu proiecte importante. Spun "din p`cate" pentru c`, probabil, a[ fi acceptat f`r` s` clipesc. Mi se adreseaz`, cu o constan]` aproape matematic`, \ntreb`ri similare de c`tre soacr`mea. Decupeaz` diverse anun]uri sau reclame din ziare [i reviste [i mi le \nm\neaz`, \nso]indu-le de \ntrebarea: "De ce nu faci un curs de …" ([i urmeaz`, dup` caz) "calculator/ resurse umane/ contabilitate primar`/ radiestezie etc?" Orice \n afar` de a cl`mp`ni la tastatur` \n fa]a monitorului, cum ar veni. Cu excep]ia m`runtelor invad`ri ale intimit`]ii, nu cred c` mi s-a adresat vreo \ntrebare cu adev`rat impertinent`. Dar g`sesc deosebit de deranjante – [i de agresive, \n aparenta lor pasivitate – "de ce?"-urile adresate ca r`spuns la o \ntrebare de-a mea, cu miz` mai mic` sau mai mare. De ce \ntreb, adic`. Ridic`, pe de-o parte, o barier` \ntre mine [i subiect, \mi submineaz` legitimitatea ca interlocutor [i, last but not least, \mi lipesc pe frunte prezum]ia unui scop ascuns. S\nt, astfel, cel mai eficient inhibitor de conversa]ie. Dup` cum se vede, cea mai impertinent` \ntrebare nu mi-a fost adresat` \nc`. Ne mai auzim peste vreo zece ani. Cred c` m` \nscriu, totu[i, la cursul acela de resurse umane. Dac` o mai fi. Dar de ce \ntrebai?

CLAUDIA DOROHOLSCHI PROZATOARE, LECTOR UNIVERSITAR Drept s` spun, nu [tiu ce e o \ntrebare impertinent`. N-am avut niciodat` ceea ce englezii ar numi a sense of privacy, dorin]a de a-]i ap`ra intimitatea. Dac` m` \ntrebi, zic. De regul`, zic mai mult decåt e preg`tit` lumea s` asculte. Intim, sexual, scatologic, patologic – sau pur [i simplu plicticos, mundan, redundant. |n plus, sunt profesoar`. Slujba mea e s` iau \n serios orice m` \ntreab` vreun student. Scriu mailuri lungi explicånd limitele nara]iunii subiective [i manipul`rile naratorului necreditabil. E greu s` m` enervezi cu o \ntrebare. {i nici nu pricep ce-i aia obr`znicie. Am prea pu]in` stim` de mine ca s`-mi imaginez c` cineva \mi datoreaz` a priori respect. {i totu[i, asta nu \nseamn` (vai!) c` tr`iesc \ntr-o stare de zen perpetuu. {i c` n-am \ntreb`ri care scot fiara ira]ional` din mine.

ANCHETA ancheta

Sat idilic \ntre dealuri. Trei sute de suflete. Biseric` de secol [ai[pe \n vårf de cimitir. Maramure[. Verde. Flori de fån. Por]i de lemn (m` rog, mai nou aluminiu). Oi. Babe. Mistre]i. Termopan. C`pi]e motocosite. Oameni dintr-o bucat`. Dac` te vede vreunul vopsind gardul, sau tomnind acoperi[ul, sau f`cånd mititei la disc, se opre[te din drum s` se uite ce faci [i s`-]i spun` cum ar fi trebuit s` faci. Pe drum, dintr-o direc]ie, eu [i partenerul meu de-acu[ \s dou`j de ani, cu rucsacii \n spate. Din cealalt` direc]ie, Toaderu Moa[ii, cu caprele. Pe urm`, la distan]` de circa cinci minute, unul cåte unul, Ion din Gura Uli]ii, cu coasa-n spate; Ion de la M`[ån`, cu m`[åna; [i Toaderu de la Cruce, [i M`ria lu Ionu Diacului, [i Ana lu Cornel, care-i aproape mut`. To]i, unul dup` altul, ne dau bine]e, [i dup` aia, c`tre mine: Apoi [i cånd v` videm cu coconi? (pentru nevorbitori, `[tia-s prunci, plozi, progenitur`, cåråitori). {i c`tre b`rbat: Apoi da bine-]i [`de cu barb`? Acum, treaba imposibil` e c` ce \ntreab` ei e absolut logic, dar nimic din ce le-ai putea r`spunde, cu sau f`r` accent moro[enesc, n-are absolut nici un sens: "apoi, io am alte priorit`]i;""nu m` intereseaz` \n mod special experien]a;" "\s prea egoist` [i mai degrab`-mi petrec timpul/ cheltui banii c`l`torind"; "Nu prea-mi plac oamenii, de fapt"; "Mi-e lene s` mi-o tai". A[a c` fiara ira]ional` din tine se dizolv` \ntr-un rånjet tåmp [i a[tep]i ca b`rbatul, cu know-howul lui de localnic [i calmul lui de buddhist getodacic, s`-[i ia \n primire func]ia de paratr`znet [i s` r`spund` mucalit la \ntrebarea care-i revine lui: apoi dac` la femeie a[a-i place, cu barb`? Moment \n care discu]ia deviaz` spre cum \l \mb`tråne[te pe el barba, [i cum nu-i måndru, [-a[e mi-i de håd cånd te v`d, [i gånde[ti c` dac` io a[ ave un ficior s` umble neb`rberit p\n sat… apoi nu-i måndru dar`). ({i ca s` m` mai pot duce \n satul cu pricina, tre s` zic negru pe alb c` numele alea exist`, dar nu-s neap`rat ale oamenilor care-au pus \ntreb`rile, c-am amestecat eu lucrurile un pic [i-am ales numele dup` cåt de bine sunau, pe criteriul c` \ntreb`rile respective, ca s` o zicem pe-a bun`, ni le

pune [i vara, [i iarna cam tot satul. |n afar` de Ana lu Cornel, care-i aproape mut`.)

ALINA RADU REDACTOR DE EDITUR~ Anul 2001-2002, \ntr-un mall de pe Coasta Pacificului de Nord-Vest a Americii. Eu – casieri]`, impertinentul – client rus. N-a fost unul, au fost cel pu]in cinci. Frumosul meu nume de pe ecusonul de angajat`, nume pe care maic`-mea mi-l d`duse dup` o celebr` melodie fran]uzeasc` (Christophe, Aline), le era extrem de familiar ru[ilor \n curs de americanizare. Nu Aliona, nu Alla, ci exact Alina; era, se pare, un nume de-al lor, dac` nu [tiam. Lucrurile decurgeau cam a[a: mi se adresau, familiari, direct \n ruse[te, eu r`spundeam \n englez` c` nu le vorbesc limba, ei, nedumeri]i, \ntrebau \n engleza aia cu accent specific de unde s\nt atunci, eu ziceam Ro-ma-nia, ei \ntrebau din nou: {i nu [tii ruse[te?!! Nu, genera]ia mea nu a mai fost obligat` s` \nve]e limba voastr`. {tiu, eram, s\nt, voi fi na[pa, rusa e limba scriitorilor mei prefera]i, romånii exagereaz` cu fobia antiruseasc`, people are people, suprainterpretam eu. Erau doar ni[te in[i prieteno[i, seta]i din leag`n pe ideea c` le apar]inem. Oriunde ne-am \nt\lni \n lume.

ALEXANDRU POTCOAV~ SCRIITOR De cånd a[teptam s` m` \ntrebe cineva [i asta! Dar, dac` tot abord`m subiectul, atunci s` ducem interoga]ia pån` la cap`t: "Care este cea mai impertinent` \ntrebare care ]i s-a pus vreodat`, \n afar` de aceasta?" Chiar [i a[a, mi-e greu s` m` opresc la una anume. Pentru c` nu sunt un tip radical [i-mi place s` cultiv 100 de nuan]e de gri, consider c` doar 99 % dintre \ntreb`ri se nasc mai pu]in din nevoia cuiva de a afla ceva [i mai mult din dorin]a de a repro[a ceva sau de a face pur [i simplu conversa]ie. Desigur, ancheta de fa]` apar]ine acelui 1 %. Un procent nu

e pu]in, totu[i, la cåte milioane de \ntreb`ri te \nconjoar` \ntr-o via]`, de parc` nu ai alt` treab` pe lume. {i, de fapt, n-ai. Cåt tr`ie[ti, nu faci altceva decåt s` oscilezi \ntre semnul de \ntrebare [i semnul de exclamare, \nainte s` te aduni \ntr-un punct. Ce este semnul de exclamare? Un semn de \ntrebare cu un [ut \n fund. Dincolo de con]inut, o \ntrebare cere de la bun \nceput o doz` de tupeu/ \ndr`zneal`/ obr`znicie pentru a fi adresat`. Mai pu]in pe internet, unde anonimatul aparent te poate sc`pa de curajul asum`rii (dulce-amar e \ns` confortul la[it`]ii). Dar internetul e mai degrab` locul semnelor de exclamare: cu cåt mai inflamate, cu atåt mai lovite. Passons, deci. Pentru cel c`ruia i se adreseaz`, \ntrebarea, chiar [i retoric`, indiferent de tonul pe care e pus`, e intruziv`, \i distrage aten]ia [i-i produce un disconfort, \l oblig` la un efort de gåndire – oricum, \l scoate din stare [i asta \n sine e suficient la o adic`. Gånde[tete la banala "ai o ]igar`?", lansat` de un necunoscut ce se apleac` peste masa ta sau la "ce mai faci?", aruncat` din reflex, uneori \n loc de salut. Pe moment \ncepi s` te agi]i, s` compui o replic` mai dezvoltat` decåt uzualul "bine", pån` s`-]i dai seama c` nici nu conteaz`. Omul care a lansat "ce mai faci"-ul ]i-a stråns måna [i deja se \ndep`rteaz` spre o alt` mas`. Iar tu erai gata s` \i spui cu adev`rat ce mai faci. La fel [i \n cazul lui "mai scrii?", din partea unei persoane care nu ]i-a citit un rånd [i pare s` nu observe c` exact asta \ncercai s` faci cånd s-a a[ezat lång` tine cu chef de vorb`. "Nu ]i-e ru[ine?" \]i bate o b`trån` obrazul \n tramvaiul aglomerat la prima or`, cånd tu dormi pe scaun \n drum spre jobul din cel`lalt cap`t al ora[ului, dup` o noapte alb` \n care ai scris ceva printre "ai o ]igar`" [i "ce mai faci"-uri, iar pensionara pleac` sprinten` s`-[i fac` pia]a o sta]ie mai \ncolo. Tot e bine c` \nc` nu \]i sun` telefonul: "Cånd ai de gånd s` te maturizezi?". |n orice caz, [tiu care este cel mai impertinent r`spuns. Ar putea func]iona pentru 100% din \ntreb`ri, dar \l ]in doar pentru acelea pe care mi le pun mie \nsumi: "De ce m` \ntrebi?".

orizont

ESTUAR estuar

CUNOA{TERE {I COMUNIUNE GRA}IELA BENGA Dup` Stilul religiei \n modernitatea tårzie (2011), Anca Manolescu a publicat Modelul Antim, modelul P`ltini[. Cercuri de studiu [i prietenie spiritual`*, titlu contrariant prin deosebirea de paradigm` dintre modelele evocate. Ce ascunde aceast` carte? O cercetare de tip antropologic \n care cazurile romåne[ti sunt examinate al`turi de grupurile de studiu din Antichitatea tårzie, \n care \[i au prototipul - e drept, Antimul mai mult ca atitudine, iar P`ltini[ul ca metod` de studiu [i ca rela]ie precis` cu maestrul. De aici, autoarea vrea s` recupereze "scenariul form`rii de sine \n dialog cu colegii, jocul \ntre disciplina [i libertatea gåndului". Dar [i s` afle cum devine cunoa[terea via]` lùntric` [i existen]` cotidian`. Ce nu este aceast` carte? Nu e un demers e[uat \n pedanterie academic`, care a evacuat instrumentele de regåndire a \ntregului. {i nu are preten]ia de a releva, din interior, ceea ce se petrece \ntr-un grup de studiu \n care cunoa[terea se supune f`r` r`gaz explicit`rii de sine. Imaginile cercurilor de studiu (p`strate de memoria creatoare) sunt cele decriptate - c`ci evenimentul hermeneutizat e cealalt` fa]` (la fel de important`) a evenimentului trìt. tåt modelul Antim, cåt [i modelul P`ltini[ au iradiat con[tiin]a public` prin imagini reflexiv-edificatoare: Timpul rugului aprins, \n care André Scrima a evocat experien]a sa din preajma lui Sandu Tudor [i Jurnalul de la P`ltini[, care a reconstruit P`ltini[ul coagulat \n jurul lui Noica \n anii '80. De altfel, paginile lui André Scrima despre Antim [i ale lui Gabriel Liiceanu despre P`ltini[ intr` \ntr-un pattern cunoscut \n [colile filosofice antice, \n care profilul maestrului era reconstituit de discipoli (ca Via]a lui Plotin, scris` de Porphyrios). Cåt despre tema aleas` de Anca Manolescu, ea aminte[te de timpul \n care credin]a [i filosofia nu se descurajau reciproc, ci \ncercau s` \mpace rug`ciunea cu ra]iunea. Iar popasurile prin istorie redescoper` cercuri de studiu \n care Socrate [i Platon, Epicur [i Colotes, Pitagora, Origen, Grigore Taumaturgul, Evagrie Ponticul [.a. au \nchegat \n jurul lor o comunitate a celor afla]i, simultan, \n conversa]ie [i \n ascultare. Plecånd de la locuri (meta)fizice, de la spa]iul originar ca loc \ntemeietor (Academia, Lykeion-ul, Stoa, Gr`dina), autoarea analizeaz` diferen]a studioas`, ancorat` \n termeni spa]iali de Synesios, episcop "perfect integrabil gåndirii cre[tine, de[i nu scria ca un teolog, ci ca intelectual care \[i croie[te propriul drum." Lucrånd cu ra]iunea [i libertatea individului, filosoful remarc` distan]a persistent` \ntre efortul des`vår[irii individuale [i starea general` a cet`]ii. Nu ie[irea din via]a public` este solu]ia \ntrev`zut`, ci animarea unui spa]iu de alteritate \n cetate (sau \n preajma ei) - un grup de studiu sau o [coal`, construite mai mult pe temeiul unor afinit`]i interioare decåt pe baza unor criterii legale. Spa]ii \ntredeschise, ele propun un discurs de prag (ini]iatic) [i de seduc]ie (cultural`). Un dozaj optim de \nv`luire [i dezv`luire. Asupra afinit`]ilor conglutinante [i a culturii conviviale a cùt`rilor se opre[te Anca

Manolescu. Fiindc` o intereseaz` ([i) subteranele, o atrage acel dispozitiv mental f`r` de care omul nu poate privi spre \nalt. De aceea Modelul Antim, modelul P`ltini[ e o istorie intelectual` \nsufle]it`. Sau o arheologie spiritual` prin \mbr`]i[are hermeneutic`. {i de aceea, \nainte de a livra, lucid, informa]ie, reu[e[te s` restituie subtil acea atmosfer` a Antichit`]ii paradoxale, ra]ionaliste [i mistice, \n care intelectualii cre[tini intuiau trans-confesionalitatea lui Dumnezeu. Ideea, amendat` de "ortodoxia conformist`", s-a reg`sit [i la Antim, unde se \ncruci[a "o ortodoxie ne\nh`mat` la carul politicii [i al mitologiilor na]ionaliste cu o cultur` negrevat` de provincialism, specialitate \ngust`, ideologie." Dac` Jurnalul a constituit un model real pentru traiectoria form`rii intelectuale [i atingerea maturit`]ii suflete[ti, Timpul rugului aprins a relevat \ntretìerile dintre textul teologic [i metabolismul cultural. A prilejuit \ntålnirea cu o trìre spiritual` limpede (André Scrima), dar [i cu o incredibil` atmosfer` de libertate lùntric`. Pe de alt` parte, experien]a P`ltini[ului m`rturise[te o autonomie a antrenamentului cultural care trece dincolo de institu]iile politicului. E "un caz de trìre\mpreun` a valorilor spiritului peste care puterea brut` nu are izbånd`." S-ar spune c` la P`ltini[ [i Antim s-au cristalizat (cu asem`n`ri [i deosebiri) dou` forme de experimentare a universalit`]ii.

Trei categorii ale stiliz`rii expresive stabile[te autoarea: exemplarismul realist (Socrate, dar [i cazurile Antim [i P`ltini[), exemplarismul alegoric (Philon Alexandrinul) [i hagiografia propriu-zis` (Pitagora v`zut de Iamblichos). O alt` triad` operant` este omul pio[eniei comune (c`ruia efortul intelectual \i este strìn, dar care accept` senin cutumele), misticul (care tinde la contopirea cu Dumnezeu, fugind de reflec]ie) [i filosoful - pentru care studiul metodic reliefeaz` treptele spre des`vår[ire. Pe scurt, cartea propune fenomenologia unui parcurs ini]iatic pe care l-a[ a[eza sub ceea ce Spinoza numea amor Dei intellectualis. C`ci, dincolo de competen]a expunerii, r`zbate un frison empatic care, \n loc s` submineze constructul analitic, \i adaug` soliditatea unei grìtoare m`rturii. Via]a contemplativ` nu exclude libertatea de a pune noi ipoteze la \ncercare. |nv`]`tura veritabil` este cea care se amplific`, \mpreun` cu cel care cre[te al`turi de ea, modelånduse fa]` \n fa]` cu textul. Sacru [i/sau filosofic. Scriitura trebuie s` devin` "discurs \nsufle]it, s` fertilizeze sufletul, precum \i cere Platon. “…‘ Dac` e autentic`, scriitura spiritual` trimite conving`tor spre polul realului." Paginile Ancì Manolescu g`zduiesc o hermeneutic` a sensurilor c`lùzitoare [i un exerci]iu de comparatism care descoper` Antimului [i P`ltini[ului inenarabile filia]ii istorice, morfologice [i simbolice. |ns` cel mai important, cred, este c`, \nainte de a fi fost fixate

\n imagine [i mai apoi analizate ca modele exemplare, Antimul [i P`ltini[ul au fost locuri unde (\n termenii lui Platon, din Phaidros) s-a scris pe suflet. Dubl` este aten]ia pe care o solicit` cartea Anc`i Manolescu: \ndreptat` spre exterioritatea textului, dar [i spre drumul deschis de el c`tre o inimitabil` geografie l`untric`. _____________ * Anca Manolescu, Modelul Antim, modelul P`ltini[. Cercuri de studiu [i prietenie spiritual`, Bucure[ti, Editura Humanitas, 2015, 332 p.

CHIPURILE LUI CIORAN Timpul [i lungul [ir de pagini despre Emil Cioran nu au [ubrezit interesul pentru un autor ale c`rui tensiuni discursive [i volute stilistice r`mån solid \n[urubate \n actualitate. Dincolo de contactul nemjlocit cu opera cioranian`, cititorul (specializat sau nu) a sim]it de multe ori nevoia unui sprijin care s`-i deschid` orizontul de a[teptare, s`-i multiplice perspectiva [i s`-i amplifice sensibilitatea cu care o recepteaz`. |n Cioran, un aventurier nemi[cat (Editura All, 2015), Ciprian V`lcan \i adun` pe cei mai de seam` cunosc`tori ai biografiei [i operei lui Emil Cioran – situabil, \n opinia Martei Petreu, \n familia spiritual` a lui Seneca, Pascal, Kierkegaard, Schopenhauer [i Nietzsche, dar scriitor \n ochii lui Livius Ciocårlie sau ai lui Dan C. Mih`ilescu: "Dintru \nceput am avut, n`praznic [i cople[itor, senza]ia unui imens jurnal de via]` (le journal d'un douteur), a unui scriitor-de-sine-\nsu[i (écrivain de soi-même). Nu are rost s` cau]i idei originale, contribu]ii fundamentale de genul categoriilor kantiene, al Ideii hegeliene [.a.m.d., de vreme ce nucleu esen]ial este tr`irea ideilor, amestecul exploziv de erezie cre[tin`, combustie gnostic`, anarhism rusesc [i nesa] dictatorial, plus budismul de la maturitate. “…‘ Cu timpul, desigur, am palpitat [i la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul ‹‹meu›› este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul caietelor [i al coresponden]ei, cititorul avid de experien]e biografice din constela]ia Sissi-Madame du Deffand, atletul Exerci]iilor de admira]ie, observatorul uman al be]ivilor din R`[inari, pasionatul de tot ce va s` zic` nebunie, erezie, mistic`-n stare s`lbatic`, detracare, sfå[iere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superb` antinomie face cu perechea Eliade-Noica!" A[ situa aceast` carte \ntr-un raport complementar cu un volum mai vechi, revelator pentru viziunea eseistului asupra locului pe care-l ocup` omul \n lume: Convorbiri cu Cioran (1993). Interviurile luate cu ani \n urm` lui Emil Cioran de François Bondy, Fernando Savater, Benjamin Ivry [.a. sunt acum \ntregite prin desf`[ur`ri pe noi fronturi [i din alte (multiple) unghiuri. Intervievatul de atunci, care-[i exprima nemijlocit obsesiile, este de aceast` dat` subiectul

unor dialoguri care \i relev` personalitatea [i crea]ia - a[a cum sunt ele percepute de traduc`tori, editori, scriitori [i jurnali[ti din Fran]a, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Ungaria, Statele Unite [i Brazilia. Cele treizeci de interviuri schi]eaz` (fiecare \n parte) un Cioran al "lui", conturånd, totodat`, impactul avut de opera acestuia \n diverse spa]ii culturale, dar [i asupra unor personalit`]i ca Roland Jaccard (bun prieten cu autorul Tratatului de descompunere), Jacques Le Rider, Michael Finkenthal, Farkas Jenõ, Patrice Bollon, Mario Andrea Rigoni, Paulo Borges, Joan M. Marin, Nicolas Cavaillès, José Thomaz Brum [.a. entru a scoate la lumin` particularit`]i de interpretare a operei sau unele confluen]e biografice, \ntreb`rile se adapteaz` fiec`rui interlocutor, \n timp ce alte interoga]ii (comune) sunt menite s` clatine tipare de gåndire sau s` pun` \n valoare similitudinile ori diferen]ele de tensiune afectiv` [i de transpunere simpatetic` \n cursul lecturii. Ceea ce rezult` este un demers fluent, care traverseaz` zone culturale dintre cele mai diverse [i d` na[tere, prin explor`rile lui de adåncime, unui efect turbionar care nu dezechilibreaz`, ci impulsioneaz` atåt parcurgerea interviurilor, cåt [i lectura repetat` a operei cioraniene. Dup` ce o agend` ideologic` reduc]ionist` a deturnat pentru o vreme aten]ia de la opera lui Emil Cioran (cum s-a \ntåmplat [i cu Mircea Eliade), cartea de interviuri propus` de Ciprian V`lcan are [i meritul de a (re)aduce lucrurile pe f`ga[ul lor firesc. Detaliul biografic nu e obnubilat. Dimpotriv`. E abordat cu profesionalism, dar f`r` ca opera s` fie explicat` printr-un desuet [i distorsionant biografism. |ntr-un timp al globaliz`rii (\n care se opun dou` direc]ii esen]iale - omogenizarea cultural`, respectiv rezisten]a cultural` a localului), Cioran, un aventurier nemi[cat echilibreaz` raportul dintre identitate cultural`, \nsemn`tate na]ional` [i valoare universal`. }intind, \n egal` m`sur`, speciali[tii [i marele public, cartea se deschide atåt spre comparatism ori exerci]ii de interpretare (catalizate de dialectica scriiturii fragmentare), cåt [i spre lectura de pl`cere. (G.B.)

orizont

DELTA delta

INTERSEC}II SPIRITUALE

ALEXANDRU ORAVI}AN HOLOCAUST {I SPIRIT OCCIDENTAL

Este posibil` trasarea coordonatelor unui diagnostic definitiv asupra problemei antisemitismului occidental \n nici 100 de pagini? Eseul lui Imre Tóth, A fi evreu dup` Holocaust1, tradus din limba francez` de Gina Vieru, este o demonstra]ie nu numai a fezabilit`]ii, dar [i a materializ`rii acestui demers. Textul este de un impact aproape sufocant prin determinarea [i concizia acestuia. Caracterul comprimat al volumului face ca problematica abordat` s` fie una dens`, stilul exprim`rii ]inånd \ns` mai degrab` de o utilizare magistral` a spa]iilor dintre cuvinte [i propozi]ii. |n spatele textului lui Tóth se ]ese o re]ea care une[te secole [i sisteme filosofice de diverse naturi. Filosof [i istoric al matematicii, autorul pare s` fi perfectat arta de a spune multe \n cuvinte extrem de pu]ine [i abil alese, \ntrucåt textul s`u propune un sistem matematic propriu, ce tinde s` elimine toate necunoscutele. itlul volumului lui Tóth \[i dep`[e[te propriile grani]e. Eseul trateaz` de fapt nu numai condi]ia evreului dup` Holocaust, ci [i cea dintotdeauna. Teza autorului este pe atåt de simpl` de cuprins, pe cåt de profund` \n implica]iile sale: antisemitismul este o condi]ie sine qua non a lumii occidentale. Dup` ce a identificat antisemitismul \n "esen]a" gåndirii occidentale, Tóth g`se[te terenul propice pentru a deconstrui resorturile sistemului de gåndire dihotomic` [i a scoate la suprafa]` dimensiuni care erau fie b`nuite, fie acceptate cu o vinov`]ie t`cut`. Afirma]iile tran[ante ale autorului reverbereaz` adånc. |nc` din deschidere, acesta anuleaz` pozi]ionarea singular` a evreilor \n postura de victim` sau o posibil` demonizare a \ntregii gåndiri occidentale: "Evreii n-au privilegiul de a fi unicele victime ale terorii!" Alegerea cuvåntului "privilegiu" face ca \ntreaga afirma]ie s` fie una controversat` [i efervescent`, ca de altfel \ntreg volumul. |n fapt, Tóth define[te antisemitismul ca "stare ontic` a spiritului occidental" [i \l plaseaz` \n compania altor concepte definitorii pentru gåndirea occidental`, precum demnitatea uman`, libertatea de exprimare, democra]ia sau dreptatea social`. Prin aceast` conceptualizare a antisemitismului, demonizarea oric`ror manifest`ri ale acestuia devine o revolt` asupra unei p`r]i integrante a spiritului occidental. |n opinia lui Tóth, gestionarea dimensiunii antisemite din gåndirea occidental` trebuie s` porneasc` de la acceptarea unor idei recurente \n istoriografia [i filosofia european`: "Antisemitismul nu este o defec]iune regretabil` a Istoriei. El nu este nici o abera]ie spiritual` sau o isterie de mas` – o patologie a spiritului colectiv." e[i pentru spiritul contemporan eliminarea evreilor din peisajul societal european este sinonim` cu apexul cruzimii [i al urii \mpinse dincolo de limitele absurdului, Imre Tóth sus]ine c` aceasta a fost resim]it` ca o nevoie intrinsec` a occidentalului \nc` de la \nceputul Evului Mediu. Expulz`rile repetate ale acestora din majoritatea ]`rilor occidentale europene au fost \ns` numai o uvertur` pentru tragedia ce va urma \n Al Doilea R`zboi Mondial. Pozi]ia Germaniei \n timpul [i mai ales dup` r`zboi este un punct important al analizei lui Tóth, care adreseaz` cåteva \ntreb`ri fundamentale cu privire la punctul de origine al Holocaustului. Acesta a devenit posibil,

potrivit lui Tóth, prin extragerea sevei antisemite din tarele spiritului german aflat sub conducere nazist`: "Al Treilea Reich dispunea \ns` de ceea ce le lipsise altor ]`ri: promptitudine, asiduitate, perseveren]`, supunere fa]` de autorit`]i, disciplin`, sim] al ordinii, convingerea c` un lucru odat` \nceput trebuie dus pån` la cap`t". Dup` consumarea faptelor, Germania este redus` nu numai la ruine materiale, ora[e [terse de pe fa]a p`måntului [i devastatoare pierderi de vie]i omene[ti, ci mai ales la o imens` ruin` spiritual`, \n care tån`ra genera]ie este o victim` a propriilor p`rin]i: "Judenrein, Germania s-a condamnat la mediocritate [i la sterilitate intelectual`. O \nsp`imånt`toare gaur` neagr`, din care iradiaz` plictiseala". Mai mult decåt atåt, identitatea german` a ajuns s` fie definit` exact de acea dimensiune a culturii sale pe care s-a str`duit atåt de mult s` o elimine: "Ast`zi – oriunde \n lume – e imposibil s` pronun]i cuvåntul ™german¤ f`r` ca ecoul s` nu r`spund` ™evreu¤; [i nu mai e cu putin]` s` spui ™evreu¤ f`r` a percepe distinct contrapunctul: ™"german¤. ™German¤ [i ™evreu¤, dou` cuvinte indisolubil legate unul de altul pån` la sfår[itul lumii." O alt` dimensiune tratat` cu aten]ie de Imre Tóth este problema asimil`rii evreului dup` Holocaust. Problematica se extinde la nivel macro, Holocaustul fiind un punct de ruptur` \n continuitatea unui proces milenar.

|ns` tr`inicia procesului asigur` perpetuarea acestuia [i dup` o situa]ie-limit` precum Shoah. Statele Unite constituie un exemplu \n care asimilarea a devenit total`, \n vreme ce \n Europa asimilarea este sinonim` mai degrab` cu o form` de acceptare ce legitimeaz` cultura evreiasc` \n sine. Autorul nu ezit` s` sublinieze dimensiunea benefic` a asimil`rii \n plan european: "procesul singular de asimilare e cel care a asigurat vitalitatea prezen]ei evreie[ti", contrar unor opinii care sus]in disolu]ia culturii evreie[ti prin asimilare. |ns` asimilarea contemporan` nu are primatul axiologic, c`ci, \n viziunea lui Tóth, valorile fundamentale evreie[ti au fost \ncorporate de gåndirea occidental` \nc` de la originile sale: "sacralitatea suprem` a vie]ii umane; existen]a unei autorit`]i absolute, unice, cea a lui Dumnezeu, care e unul [i acela[i pentru \ntreaga umanitate; ideea de dreptate social`; o zi pe s`pt`mån` de odihn` sacr` atåt pentru st`pån, cåt [i pentru sclav". rin apelul la acest fundament evreiesc solid \n gåndirea occidental`, dimensiunea absurd` a Holocaustului devine total` \n eseul lui Imre Tóth. Prin trecerea la eliminarea evreilor, Occidentul nu face nimic altceva decåt s` se condamne la o form` de autodistrugere \n profunzimile culturii sale spirituale. Autorul conchide c` de[i evreii au fost efectiv elimina]i ca prezen]` fizic` \n Europa de ast`zi, spiritul

lor continu` s` fie o prezen]` pregnant` \n cotidianul tumultuos [i \n imediata noastr` apropiere: "evreii reprezint` mereu [i pretutindeni ]esutul conjunctiv al umanit`]ii". Controversat, contrariant [i edificator, A fi evreu dup` Holocaust este o lectur` necesar` pentru \n]elegerea multiplelor dimensiuni ale spiritului occidental \ntr-un perpetuu moment de cump`n`.

TIMPUL {I C~DEREA De[i volumele lui au ap`rut la edituri importante din ]ar`, Dan Stanca este un prozator insuficient cunoscut de c`tre cititorul de rånd. Romanele sale sunt construc]ii de tip ouroboros, care \[i extrag seva din propria construc]ie epic`. }esuturile sale textuale sunt str`b`tute din cuget`ri [i interoga]ii metafizice care testeaz` rezilien]a cititorului aflat mereu pe fug`, \ntre dou` c`r]i. Volumele sale invit` la reflec]ie. Ele arat` cum ordinarul [i cotidianul m`runt sunt punctate constant de \ntålniri cu fantasticul, cu episoade \n care spiritul se dilat` [i conexiunile cu pulsul universului pot fi mai lesne realizate. Excep]ie nu face nici Ghetsimani '512, un roman policentric atåt pe vertical`, cåt [i pe orizontal`. Noul op al lui Dan Stanca are dou` pietre de hotar f`r` de care miza acestuia nu poate fi cuprins`: timpul [i c`derea. Deloc \ntåmpl`tor, intersec]ia traiectoriilor acestora formeaz` o cruce. Acest simbol atemporal reveleaz` dimensiunea spiritual` de la baza destinelor tuturor personajelor. Pornind de la datele epice stabilite prin Noaptea lui Iuda, primul roman din literatura romån` care abordeaz` tematica atentatelor din 11 septembrie 2001, incipitul lui Ghetsimani '512 este reprezentat de c`derea unui om de la etajele superioare ale Turnurilor Gemene din New York \n timpul tragediei. Acest eveniment \i prilejuie[te unui american realizarea unei fotografii devenite iconice (e vorba despre Falling Man, care a stat [i la baza romanului lui Don DeLillo, Omul c`z`tor, recent ap`rut \n traducere romåneasc` la editura Polirom); publicarea acesteia na[te controverse, ceea ce \l determin` pe acest prim protagonist s` p`r`seasc` Statele Unite \n c`utarea originilor sale. Drumul s`u \l aduce \n Romånia, unde afl` o legend` urban` din anii '50 a unor pl`ci de beton desprinse din cårligul unei macarale de pe un [antier bucure[tean, care \ns` refuz` c`derea de la \n`l]ime pån` nu se a[az` cineva sub ele pentru a fi sacrificat. Romanul lui Dan Stanca reune[te a[adar protagoni[ti [i evenimente desp`r]ite ini]ial geografic [i istoric. Situarea temporal` devine la un moment dat insignifiant` pentru cititor. Aproape c` nu \l mai surprinde faptul c` protagoni[tii interac]ioneaz` cu figuri de tipul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Dr`ghici, Ana Pauker, Petru Dumitriu, patriarhul Iustinian sau Maximilian Kolbe, martirul de la Auschwitz canonizat de Vatican. Firul narativ este propulsat la noi cote de originalitate de acest melanj realitate-fic]iune. Episoadele de levita]ie recurente \n roman [i mai ales cel al c`derii anulate a blocurilor de beton aduc \n discu]ie simbolistica [i valoarea spiritual` a jertfei la care face

referire [i toposul cuprins \n titlul romanului. Miezul lui Ghetsimani '51 este faptul c` numai prin sacrificiu poate fi restabilit` ordinea fireasc` a lucrurilor. Sacrificiile devin necesit`]i \ntr-o lume destabilizat` pentru a con[tientiza oamenii cu privire la sensibilitatea [i fragilitatea naturii umane. Prin tematica aleas` [i \ncadrarea evenimentelor, nara]iunea lui Dan Stanca cap`t` o dimensiune universal`. Miza lui romanesc` transcende grani]ele culturii romåne. |ns` stilul \ntortocheat [i arborescent al autorului ar \ngreuna apreciabil orice viitoare transpuneri \n limbi de circula]ie interna]ional`. Frazele sale expansive [i vocabularul atent tr`deaz` sistolele [i diastolele textului, aerul care se strecoar` printre cuvinte pentru a genera efectul de levita]ie: "Orice \i este \ng`duit bietului cre[tin s`-[i \nchipuie, s` vad` \ngeri cer[etori sau demoni care vånd ]ig`ri la suprapre], dar nu un pachet de trei sau patru buc`]i mari de beton sau de ciment care, desprins din cårligul dispozitivului care \l ancoreaz`, nu cade \n cåteva secunde la p`månt, strivind tot ce se afl` dedesubt, ci r`måne suspendat, \n timp ce ochii celor doi din cabina macaralei nu se mai dezlipesc de ceea ce v`d, iar ei nici m`car nu pot striga dup` ajutor \ntrucåt nici ]ip`tul nu mai are sens \n condi]iile aceleia[i \nc`lc`ri nu doar a legilor fizice, de nestr`mutat, ci [i a bunuluisim] pe care se bazeaz` reac]iile de spaim` [i de ap`rare ale oamenilor." Nara]iune anistoric` \ntr-o societate atins` de presiunile mo[tenirilor istorice, Ghetsimani '51 este un roman \n care dimensiunea spiritual` a naturii umane revine aproape obsesiv [i care invit` la redescoperirea prezen]ei miraculosului \n imediata noastr` proximitate. (Al. O.) _____________ 1 Editura Humanitas, Bucure[ti, 2015, 92 p. 2 Editura Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 2015, 296 p.

orizont

ISTM istm

DINCOLO DE BIO-BIBLIOGRAFIE SNEJANA UNG Cartea Cristian Popescu. Arlechinada tragic`1 a Gabrielei Gheorghi[or apare \ntr-o perioad` nefast` pentru receptarea (critic` a) poeziei lui Cristian Popescu. Reprezentant de seam` al nou`zecismului, poetul a intrat dup` moarte \ntr-un con de umbr`. Astfel, \n contextul unei lapidare exegeze a operei poetice \n discu]ie, demersul Gabrielei Gheorghi[or se dovede[te a fi unul util, menit s` reintroduc` figura [i opera poetului nou`zecist \n spa]iul literar actual. Dincolo \ns` de necesara reactualizare, studiul are [i "semnifica]ia unui gest valorizator, canonizant". |mp`r]it \n patru capitole, demersul reprezint` \ntåi de toate "o \ncercare de a \n]elege via]a [i opera lui Cristian Popescu, poet cu un tulbur`tor destin uman [i literar". Primul capitol, intitulat Cristian Popescu – personaj oximoronic, contureaz` "un portret \n f`råme" al poetului. Cuvintele ata[ante ale autoarei la adresa poetului, numit aici "™super-starul¤ literar al anilor '90", func]ioneaz` ca un preambul la colajul de m`rturii ale pleiadei de scriitori reuni]i \n jurul Cenaclului "Universitas". Departe de a da impresia unui portret fragmentar, confesiunile unor apropia]i precum Ioan Es. Pop, Mircea Martin, Mihail G`l`]anu, C`t`lin }\rlea, creioneaz`, \ntr-o manier` ludicopoetic`, imaginea nu doar a poetului, ci [i a omului Cristian Popescu. A[a se face c` uneori descrierile unor tr`s`turi fizice [i psihice reies din nararea cåtorva \ntåmpl`ri memorabile. Un exemplu e prima lectur` a lui Ioan Es. Pop la cenaclu, atunci cånd critica aspr` pe care autorul Artei Popescu o face poemelor noului venit se transform` tårziu \n noapte \n "\nceputul unei frumoase prietenii umane [i literare". el de-al doilea capitol reflect` faptul c` studiul Gabrielei Gheorghi[or nu e doar o monografie, ci [i o \ncercare sistematic` de conturare a unui context literar. Anticipat de primul capitol, nou`zecismul \[i g`se[te aici o fecund` teoretizare. Dubla abordare a termenului (sec]iunea avånd o component` de istorie literar` [i una de analiz` critic`) reflect`, f`r` doar [i poate, rigurozitatea conceptual` a studiului. Astfel, \n \ncerc`rile de delimitare a nou`zecismului aten]ia autoarei se focalizeaz` [i asupra cenaclurilor literare, mai exact asupra Cenaclului "Universitas". Ferindu-se s` se limiteze la simpla etichetare [i f`r` a opera cu clasific`ri certe, Gabriela Gheorghi[or d` impresia, dup` cum arat` unul dintre subtitluri, c` spune o poveste. Lejeritatea expunerii informa]iilor nu [tirbe[te \ns` defel caracterul academic al demersului. Purtånd pe alocuri amprentele unor antinomii aparent nerezolvabile sau greu de rezolvat (discutarea nou`zecismului neputåndu-se face f`r` raportare la optzecism, fapt ce determin` o dificil` delimitare a acestora), excursul aduce \n \ncheiere o afirma]ie l`muritoare: "Nou`zecismul radicalizeaz` unele tr`s`turi ale optzecismului, dar nu \l dinamiteaz` printr-o revolu]ie. Cel pu]in la nivel de program (precum [i \n operele celor mai valoro[i reprezentan]i ai s`i), nu se vede o ruptur`, ci o continuare [i o completare a proiectului optzecist".

Mai mult, morfologia promo]iei '90 reu[e[te s` transgreseze barierele istoriei literare, preg`tind un teren propice urm`torului capitol: "Dincolo de aceste ipoteze [i delimit`ri genera]ioniste, utile totu[i \n exerci]iul istoriei [i criticii literare, crucial` r`måne \ns` performan]a indiviual` a scriitorilor". Fluiditatea proiectului o determin` pe autoare s` consacre cea de-a treia parte a volumului operei poetice a lui Cristian Popescu. |ns` nici chiar \n acest capitol Gabriela Gheorghi[or nu plonjeaz` de la \nceput \n hermeneutica propriu-zis` a textelor, aceasta fiind precedat` de o expunere preliminar` a ceea ce se \n]elege prin "poezia nou`, postmodernist`": "O poezie deschis` spre orice, dornic` s` cuprind` \n sine \ns`[i, de la \nceput ([i nu concluziv), totul". Aparent tardiv`, discutarea operei poetice a lui Cristian Popescu este una exhaustiv`, valoarea ei fiind prilejuit` [i sus]inut` de fundamentarea teoretic` ce-i precede. Cel mai vast [i dens capitol al lucr`rii, Arta "total`" – Arta Popescu exploreaz` multiplele paliere ale textelor, surprinzånduse maniera \n care arta de fa]` e direc]ionat` \nspre cea poetic`, a totului. Efervescen]a mozaical` (arta naiv`, metatextualitatea, intertextualitaea, hipertextualitatea etc.) ce constituie poezia este suprins` \n multiplele ei straturi, dimpreun` cu nuan]ele diferitelor tehnici postmoderne utilizate de Cristian Popescu. Dispuse \ntr-o ordine deloc aleatorie, subcapitolele marcheaz` trecerea gradual` dinspre o poezie "naiv`", de factur` ludic` ("candoarea, spontaneitatea, sinceritatea caracterizeaz`, mai ales \n plan moral [i spiritual, arta naiv`") \nspre o poezie "tragic`", \n care infantilismul coexist` cu thanaticul. Impregnat` de ludic, moartea devine ea \ns`[i un joc [i o joac`. De[i puternic disimulat`, dimensiunea tragic` ce planeaz` \n aceste poeme r`zbe[te pe alocuri prin trimiterile la

experien]ele poetului [i la cultura sa religioas`: "Concep]ia despre moarte a lui Cristian Popescu se nutre[te din dou` experien]e biografice, una infantil`, cealalt`, adolescentin`, precum [i din ethos-ul cre[tin, dovad` stånd [i lecturile sale religioase". aracterul totalizator al poeziei este dat [i de autoreflexivitatea volumului, Cristian Popescu scriind "despre arta lui, despre cum se na[te aceasta, cum se manifest` [i ce vrea s` transmit` cititorului". Gabriela Gheorghi[or identific` dou` coordonate majore pe care le discut` succint \n dou` subcapitole: Poetica "autospovedaniei" [i "estetica uråtului" [i Estetica pl`cerii [i poezia "evanghelic`". Tot \n aceast` parte, autoarea se opre[te [i asupra metatextualit`]ii, ar`tånd c` "f`r` preten]ii de teoretician [i critic literar, Cristian Popescu este unul dintre pu]inii scriitori nou`zeci[ti care reflecteaz` asupra literaturii". C` [i cunoa[te literatura foarte bine nu \ncape \ndoial`, dovad` fiind utilizarea la scar` larg` a hipertextualit`]ii. Parodii [i pasti[e multe dintre ele, textele surprind prin afirma]ii tran[ante ("Eminescu n-a existat"), precum [i prin rescrierea demitizant` [i desacralizant` a unor texte consacrate, ca de exemplu Miori]a [i psalmii biblici ("Psalmii lui Cristian Popescu seam`n` cu o discu]ie la cårcium`, \ntre doi amici"). Axåndu-se \n ultimul capitol asupra afinit`]ilor literare ale lui Cristian Popescu, Gabriela Gheorghi[or alege ca, \n detrimentul considera]iilor personale, s` inventarieze, a[a cum f`cuse [i la \nceput, cåteva din p`rerile nou`zeci[tilor. Astfel, varietatea similitudinilor surprinse reflect` "o poetic` hibrid`, care va privilegia, ca figur` de stil, oximoronul". Mai mult, rela]ionarea permanent` cu poe]ii nou`zeci[ti e anticipat` chiar din primele pagini prin inser]ia poeziei popescu. o

privire spre viitor al lui Ioan Es. Pop. Construit asemeni unui sistem de cercuri concentrice, volumul revine [i \n final la poeticitate, poemul Strig`tul fiind ad`ugat concluziilor. |n plus, prin afirmarea unei leg`turi \ntre text [i biografie (poezia fiind scris` pe 20 februarie, cu o zi \nainte de moartea poetului), autoarea revine, de data aceasta mult mai pregnant, la ideea unui dublu destin tragic (uman [i literar). tent documentat` [i scris` cu acribie, cartea Gabrielei Gheorghi[or reu[e[te s`-l reintegreze pe Cristian Popescu \n peisajul literar contemporan. Transgresånd simpla monografiere, rigoarea documentar` \i permite autoarei ca, dup` cum ea \ns`[i afirm`, s` realizeze "nu doar cartografierea unui teritoriu poetic singular [i original, ci [i o c`l`torie \n amontele literaturii romåne".

EXERCI}IU GENEALOGIC Despre Titu Maiorescu s-a scris mult. Chiar foarte mult. {i \nc` se scrie. Un exemplu \n acest sens este cartea lui Vasile Petrica, Titu Maiorescu [i Banatul2. Emblematic` pentru grija acordat` biografiilor, cartea traseaz` cåteva coordonate ale vie]ii culturale, politice [i religioase din prima jum`tate a secolului al XX-lea. F`r` a se limita exclusiv la radiografierea vie]ii lui Maiorescu, demersul lui Vasile Petrica are aspectul unui arbore genealogic, \n sensul \n care curiozit`]ile de factur` biografic` se extind \ntr-atåt, \ncåt autorul ajunge s` exploreze \n profunzime nume importante din familia criticului junimist. Practic, am putea afirma c` studiul este unul mai degrab` despre familiile Maiorescu (la origine Trifu) [i Popasu. De[i ofer` impresia unei focaliz`ri lipsite de ambi]ie cultural`, \ncercarea \ntreprins` de Vasile Petrica \[i g`se[te o dubl` justificare. |ntåi de toate, cele dou` familii au jucat un rol important \n epoc` din punct de vedere cultural, religios [i social. Veri[or cu Timotei Cipariu, Ioan Maiorescu, tat`l lui Titu Maiorescu, a fost "dotat cu o \nalt` cultur` istoric`, lingvistic`, literar` [i filosofic`", fapt ce i-a permis s` fie "printre primii care au intervenit \n pres` \ndemnånd ca ac]iunile ce se fac s` nu fie individualiste, ci judicios coordonate \ntr-o unitate, iar norma ce se impune a orientat-o spre vorbirea poporului". Eforturile tat`lui nu au r`mas f`r` ecou, ele fiind ulterior reluate [i continuate de fiul s`u. De cealalt` parte, cei din familia Popasu (ale c`rei ramifica]ii se aflau \n Banat) au reprezentat figuri importante \n domenii precum preo]ia, medicina [i ingineria.

Mai apoi, despre niciun membru al celor dou` familii nu se vorbe[te f`r` a se face trimitere la persoana criticului. |n acest sens, chiar dac` \n unele capitole prevaleaz` aten]ia acordat` unor nume precum Ioan Maiorescu sau Constatin Popasu, figura lui Titu Maiorescu se poate \ntrez`ri pretutindeni, aproape totul fiind discutat \n raport cu via]a [i cariera sa. O alt` direc]ie a demersului de fa]` e reprezentat` de \ncercarea de "a scoate \n eviden]`, atåt cåt este posibil, leg`turile pe plan personal [i cultural ale lui Titu Maiorescu cu personalit`]ile din zona Banatului de Munte". Chiar dac` aceste rela]ion`ri pot fi identificate \n unele pagini ale studiului, autorul nu ezit` s` dedice unul dintre capitole exclusiv acestei probleme. Astfel, \n capitolul "Particularit`]i \n rela]iile de excep]ie dintre Titu Maiorescu [i unele personalit`]i din Banat" sunt discutate succint leg`turle dintre critic [i prietenii, rudele [i colaboratorii s`i din aceast` parte a ]`rii. |n ciuda celor cåteva exalt`ri encomiastice ("numele lui Titu Maiorescu str`luce[te ca un diamant \n lumina soarelui"), volumul lui Vasile Petrica este unul echilibrat, explorånd cu precau]ie [i seriozitate nu una, ci mai multe biografii semnificative pentru evolu]ia social` [i cultural` din prima jum`tate a secolului al XX-lea. (S.U.) ____________ 1 Gabriela Gheorghi[or, Cristian Popescu. Arlechinada tragic`, Craiova, Aius, 2015, 213 p. 2 Vasile Petrica, Titu Maiorescu, Timi[oara, Editura David Press, 2014, 214 p.

orizont

OCHEAN ochean

NESFÅR{ITUL COMIC TRIST MARIAN ODANGIU Pu]ini sunt scriitorii de azi atåt de obstina]i \n a-[i explora/ exploata propria biografie, precum Mircea Pora. Iar aceasta, nu neap`rat \n sensul (auto)expunerii cu scopul de a decela [i de a \n]elege cine [tie ce sensuri subtile, mai mult sau mai pu]in metafizice, ale destinului personal, cåt, mai degrab`, dintr-un instinct sui generis de prozator \nzestrat cu talentul, memoria, imagina]ia [i abilitatea de a pune \n fa]a contemporanilor o oglind` atotcuprinz`toare, care \ncearc` s` surprind` imaginea exact` a sub-istoriei: configura]ia unei infra-lumi, a unei infra-societ`]i alc`tuit` din indivizi aneantiza]i de/ sub presiunea unuia sau altuia dintre sistemele politice, sociale, economice, culturale etc., \n care domina]ia mediocrit`]ii, a lichelismului [i ipocriziei, a oportunismelor de tot felul, a compromisului, mutileaz` con[tiin]ele, fac din cenu[iu [i semisomn unicele c`i de supravie]uire. ste oglinda unei periferii existen]iale ce a migrat [i migreaz` din iner]ie, periculos, spre centru, \n pofida fragmentarismului, stratific`rii [i dispersiei care o caracterizeaz`. O periferie, a[adar, \n plin` expansiune, ale c`rei atribute nefaste amenin]` s` cople[easc` normalitatea, s` substituie natura fireasc` a existen]ei. |ntr-un asemenea demers, op]iunea [i predilec]ia lui Mircea Pora pentru proza scurt` sunt nu doar consecin]a unui fel de a percepe realitatea [i, pån` la urm`, Istoria, ci [i a unui mod de a se raporta la ele, de a le tr`i, de a le transpune. S-a spus – nu f`r` o oarecare \ndrept`]ire – c` autorul [i-a definit, \n mare, teritoriile tematice [i strategiile narative \nc` de la debutul cu Biblioteca Antiqua \n volumul colectiv Drumul cel mare (1985), celelalte cincisprezece volume publicate ulterior nef`cånd altceva decåt s` \ntregeasc`, prin reiterare, acest pattern ini]ial. Printr-o manevr` similar` aceleia din Ie[ind din vis pu]in \ngåndurat (2002), recenta antologie de proze, Bidonul*, aduce \n plus, cel pu]in \n primele dou` sec]iuni (Anii'50 [i Triptic…), o tentativ` de coagulare \ntr-o construc]ie coerent` a epicului pornind de la contextualizarea accentuat autobiografic` \ntr-o "zon` a istoriei unde modul de deplasare nu era mersul vertical pe dou` picioare, ci tåråtul pe burt`". Evident, este vorba despre obsedantul deceniu, despre dizgra]io[ii ani ai genezei comunismului neao[: o epoc` [i "o lume f`r` eroi, personalit`]i, speran]e, semne de \ntrebare, peste care timpul trecea asemenea våntului peste gr`mezile de frunze de prin parcuri [i p`duri". Un timp al "con[tiin]elor amputate \n curs de dezvoltare", ale c`rui reguli, consolidate temeinic de "lumina de la r`s`rit", au fost \n mod bizar asumate individual, prin mecanisme psihologice greu de \n]eles [i,

mai ales, de explicat: "s` vezi, s` spui, s` ascunzi, s` min]i, s` te faci c` nu [tii, s` ciupe[ti, chiar s` furi, s` zici c` nu tu ai zis, f`cåndu-le pe toate astea f`r` nici o remu[care… {i uite a[a, pe furi[, pe nesim]ite, de la o zi la alta, se strecura o lume \n locul celei care fusese. Prin interdic]ii, stat \n celule, falsific`ri, amput`ri culturale, elimin`ri de personalit`]i, prin golirea memoriei [i umplerea min]ii cu lozinci, s-a dovedit c` se putea… O lume nou`, care avea la baz` fenomenul de amestec total… [i o singur` ]int`, cel pu]in m`rturisit`, iubirea pentru partid [i conduc`torii s`i…". Un univers uman pe care prozatorul \l transpune \n alb/ negru, aproape reportericesc: \ntåmpl`rile [i \nscen`rile absurde, populate de personaje f`r` profunzimi [i f`r` alte tr`iri [i reac]ii decåt acelea induse de imediatul cotidian se succed \ntr-un registru cånd neutruconstatativ, cånd parodic-caricatural, cånd hiperbolizant. La fel ca \n volumele anterioare, la temelia motorului epic st` confesiunea indirect`, vocea auctorial` ipostaziindu-se, deopotriv`, ca actant [i ca martor al evenimentelor. Mircea Pora vorbe[te despre anii adolescen]ei, despre studen]ia sa popular` [i despre experien]a de profesor cu drept la note \n catalog \ntr-un sat suprarealist, situat

la dou`zeci [i trei de kilometri de calea ferat`, cu sentimentul c`, dincolo de senza]ia iminent` a fragmentarismului ("mi se p`rea, la o sever` autoanaliz`, c`, de fapt, nu [tiu nimic, c` din Marele Tot, posed doar foarte mici trasee, cu informa]ii sigure, cåt de cåt"), ace[ti ani corespund, deopotriv`, particip`rii involuntare la \nmormåntarea unei na]ii ("o \ncepuse tovar`[ul Gheorghe, o continua tovar`[ul Nicolae"), dar [i descoperirii Romåniei profunde. Romånie care, \ntr-un fel, devine protagonista nara]iunilor din cea de-a treia sec]iune a c`r]ii, Imagina]ii: o suit` de optsprezece nara]iuni pe suprafa]a c`rora autorul parcurge \n lung [i \n lat aproape tot repertoriul tehnicilor discursive utilizate de-a lungul experien]ei sale de prozator, de la consemnarea neutr`, tip "dare de seam`", la crochiu [i caricatura grotesc`, de la tabloul domestic, la scriitura cu deschideri parabolice, de la stilul epistolar [i textul cu alur` de studiu [tiin]ific riguros (parodiat apocaliptic, \n fond, ca \n Madona t`tar` [i Bidonul), la interviu, anun] de mica publicitate [i jurnalul intim. Nicio proz` nu seam`n` cu cealalt`, fiecare este "altceva", tehnic vorbind. Ceea ce le leag` este, \ns`, apeten]a devoal`rii acelei zone

sociale \n care "omul nu e un exemplar de excep]ie al spe]ei, ba, dimpotriv`, o creatur` care las` mai degrab` dåre cenu[ii". Este, \n tot, un [ir de mesaje ale unei Romånii profunde, caragiale[ti, care, dincolo de råsu'plånsu', de nesfår[itul comic trist, dovedesc faptul c` aici, pe o cuprindere uman` \ngrijor`tor de mare, \nc` se tr`ie]te uråt. O Romånie peste care iner]iile epocii comuniste \[i \ntind, \n continuare, devoratoarele tentacule.

CARTEA IOONEI Abolirea timpului buimac. Proze. Scrisori. Amintiri timi[orene este titlul complet al unei superbe [i delicate c`r]i**, rod al parteneriatului \ntr-un neobi[nuit tandem, ce strånge laolalt` prozele nepublicate \n volum, dar [i coresponden]a din exil ale Ioonei Rauschan, [i amintirile, comentariile, confesiunile [i reportajele Br\ndu[ei Armanca. {i una, [i cealalt` – personalit`]i importante [i spirite vii ce apar]in genera]iei de optzeci[ti, ambele, absolvente ale Filologiei timi[orene, ini]iate \n scris prin intermediul aceleia[i "[coli" create de Cornel Ungureanu \n jurul revistei Orizont la sfår[itul anilor '70 [i urmånd, ulterior, un destin cultural asem`n`tor, care le-a a[ezat mai aproape de artele vizuale (film [i televiziune), f`r`, \ns`, ca aspira]ia de a-[i g`si un loc \n literatur` s` \nceteze vreodat`. "Am dat titlul acestei c`r]i de un straniu coautorat, culpabil, poate de abuzul unei absen]e [i totu[i candid [i plin de dragoste \n \ncercarea de a reface chipul, scrisul, cercul [i prezen]a spiritual` a unei prietene dragi, am dat titlul ag`]åndu-m` de una dintre prozele anilor '80 intitulate Povestiri despre abolirea buimac` a timpului, cu o schimbare de sens care prive[te nu atåt timpul memorat, cåt perspectiva noastr` asupra lui. Abolirea timpului buimac vorbe[te mai bine despre vremile confuze traversate, despre viteza ame]itoare a epocii, despre \n]elesurile suspendate, despre hazard", noteaz` Br\du[a Armanca \n prolog, definind \n egal` m`sur` resorturile profunde, determin`rile, motiva]iile [i inten]iile demersului s`u ca gest – \nainte de orice – de fixare a unei memorii sentimentale, de reconstituire, din confesiunile apropia]ilor, din paginile scrise, din semnele l`sate \n urm` [i din fragmentele de existen]` (fotografiile comune, dar [i cele de familie ale Ioonei, afi[ele, desenele [i picturile sale) risipite pe durata a aproape patru decenii de fiin]are paralel`, de destin comun [i, totu[i, profund diferit, dar [i de dreapt` recuperare/

restituire istorico-literar`. Astfel, pe unul dintre paliere, Abolirea timpului buimac este \ntr-o bun` m`sur`, cronica unei necondi]ionate iubiri amicale [i, nu mai pu]in, o saga de familie dominat` de m`rturiile mamei octogenare, pe de-o parte, [i de gesturile de o cople[itoare d`ruire ale fratelui, Radu Dimeca, "pentru care a ]ine vie memoria Ioonei a devenit o misiune, mai mult, deci, decåt o promisiune f`cut` la patul agoniei". Schimburile de scrisori [i, mai tårziu, de e-mailuri dintre cele dou` autoare, interviurile, decupajele, \nsemn`rile, notele, comentariile [i chiar epistolele de la ter]i (Radu Petrescu, \ntre ace[tia) alc`tuiesc, \ntr-o derulare caleidoscopic`, universul \n care prozele (multe, inedite) Ioonei Rauschan se a[az` pentru o mai dreapt` receptare a sensurilor [i valorii lor incontestabile. |n sfår[it, reportajele [i eseurile timi[orene[ti ale Br\ndu[ei Armanca ce reconstituie parfumul de alt`dat` al burgului de pe Bega, \ntregesc atmosfera plin` de miez a acelui cople[itor sentiment de acas` pe care, de[i departe de ]ar`, Ioona Rauschan l-a tr`it pån` \n cea din urm` clip` a vie]ii. Mai mult decåt un tulbur`tor omagiu adus memoriei acesteia, carte despre adev`ratul sens al prieteniei, Abolirea timpului buimac este o seduc`toare pledoarie pentru r`d`cini, pentru felul \n care amprenta Marelui Ora[ se a[az`, cu neb`nuite profunzimi, \n destinele spiritelor creatoare. (M.O.) ______________ * Mircea Pora, Bidonul, Bucure[ti, Editura Eikon, 2015, prefa]` de Bedros Horasangian, ** Ioona Rauschan, Br\ndu[a Armanca, Abolirea timpului buimac. Proze. Scrisori. Amintiri timi[orene, Timi[oara, Editura Funda]iei Interart Triade, 2015

orizont

POLIS polis

|N~L}IMILE SUVERANE

HANNAH ARENDT, AMOR MUNDI {I CATASTROFELE SECOLULUI XX

VLADIMIR TISM~NEANU Prima mea reac]ie la filmul despre Hannah Arendt \n regia Margarethei von Trotta, cu Barbara Sukowa \n rolul principal, este c`, \n pofida imenselor dificult`]i de a traduce drama ideilor \n limbaj cinematografic, regizoarea a reu[it acest lucru. Filmul capteaz` mizele marilor polemici \n care a fost prins` Hannah Arendt, felul \n care vedea ea gåndirea (das Denken) drept substan]` a identit`]ii umane. Gåndirea, pentru Arendt, nu poate fi separat` de judecata moral`, acea capacitate [i acea obliga]ie care, vorba lui Mihail Sebastian, ne ridic` cu un cap mai sus de zoologie. Scenariul este fidel, \n mare m`sur`, realit`]ii, cu pasaje \ntregi din prelegerile [i coresponden]a Hannei (cu Mary McCarthy, cu Heinrich Blucher, cu Karl Jaspers, cu Kurt Blumenfeld, prietenul drag de care o lega sionismul din tinere]e). Suntem martorii modului \n care s-a ajuns la un adev`rat lin[aj simbolic pentru c` gånditoarea a spart anumite tabuuri [i a \ndr`znit "s` spele rufele murdare" \n public. Nu e vorba aici de criticile legitime [i oneste, ci de faptul c` au existat voci influente care au acuzat-o de ur` de sine, de renegare, de aversiune pentru statul Israel, etc. A ajuns s` fie etichetat` drept "inamic` a statului Israel". hiar colegi ai ei s-au pretat la ceea ce se cheam` "character assassi nation". I s-a negat acestei femei (accentuez cuvåntul femeie femeie) dreptul de a-[i sus]ine public propriile opinii. Ba chiar [i dreptul de a le avea. Scena cånd este chemat` de cei trei universitari de la New School for Social Research care o admonesteaz` pentru ceea ce a scris poate intra \n orice antologie a machismului impertinent. Asist`m la scene memorabile, de mare intensitate ideatic`, despre intelligentsia din New York (acei "New York intellectuals" despre care am avut prilejul s` mai scriu pe larg [i nu o singur` dat`), \n special junii genialoizi care se situeaz` pe piedestalul adev`rurilor definitive, gen Norman Podhoretz, str`lucit critic literar, aflat pe atunci \n plin` ascensiune, protejatul lui Lionel Trilling [i proasp`t numit editorul lunarului "Commentary"). |n cartea sa "Ex-Friends", Podhoretz poveste[te despre prietenia cu Hannah Arendt [i amarul ei final. Lipse[te din p`cate, [i ar fi trebuit s` fie acolo, faptul c`, pentru Hannah Arendt, Rùl radical s-a \ntruchipat deopotriv` \n Auschwitz [i \n Gulag (nu s-a referit expressis verbis la Gulag utilizånd acest acronim, dar a scris pe larg despre rolul ideologiei \n exterminismul stalinist). De altfel, cånd "New Yorker" a decis s` o trimit` drept corespondent la procesul de la Ierusalim, motivul a fost, \ntre altele, c` Hannah Arendt scrisese marea carte despre catastrofele secolului XX, "Originile totalitarismului". Fostul meu doctorand, Benli Schechter, a scris o superb` tez` despre modul cum s-a dezvoltat discu]ia pe tema totalitarismului, gra]ie Hannei Arendt, \n paginile legendarei "Partisan Review". Tot acolo a publicat Mary McCarthy un pamflet antologic \mpotriva detractorilor Hannei dup` apari]ia c`r]ii "Eichmann la Ierusalim". Esen]ial \n perspectiv` arendtian` este accentul pe fenomenul unic al anesteziei morale, al extinc]iei diferen]ei dintre Bine [i Rù. Omul birocratic \ndepline[te ordinele ca un automat. Absen]a gåndirii, ceea ce Arendt nume[te thoughlessness, este motivul pentru care Rùl radical se converte[te \n Rù banal. F`ptuitorul sù nu-[i pune probleme etice pentru c` este complet \nstrìnat de t`råmul eticii. Dar nu o face doar dintr-un orb instinct al disciplinei, ci [i pentru c` \mp`rt`[e[te ideologia totalitar`. Acum avem date persuasive: Adolf Eichmann

era obsedat de rolul evreilor, \i privea drept insecte d`un`toare, etc. Deci, ideologia creeaz` [ablonul dezumaniz`rii celui decretat drept inamic, iar sistemul birocratic permite acestor "deratizatori" s` ac]ioneze cu sentimentul predestin`rii istorice [i al impunit`]ii… omentul prelegerii finale este \ntr-adev`r r`scolitor. Mai ales c` au existat oameni de o mare inteligen]` (Hans Jonas, unul din studen]ii favori]i ai lui Martin Heidegger, specialist \n gnosticism, care l-a influen]at mult [i pe Ioan Petru Culianu) care au reac]ionat, cum se vede \n film, cu mare triste]e la ceea ce ei percepeau drept "arogan]a" Hannei. Cum spuneam, Mary McCarthy a ap`rat-o \n paginile lui "Partisan Review". Maestrul ei, Karl Jaspers, a dovedit \n]elegere pentru pozi]iile ei, dar a fost probabil \ndurerat de faptul c` Hannah a acceptat reconcilierea cu Heidegger (pe care el nu l-a iertat niciodat`) [i a devenit ceea ce unii au numit "impresara" acestuia \n lumea anglosaxon`. Karl [i Gertrude Jaspers au ]inut prea mult la Hannah pentru a-i repro[a direct asemenea lucruri. Au acceptat formal argumentul ei privind "naivitatea" lui Martin, dar m` \ndoiesc c` l-au crezut valabil. Scandalul major a fost discu]ia despre rolul Consiliilor evreie[ti, acea dorin]` de a lumina una din paginile cele mai obscure [i nelini[titoare din ceea ce Arendt a definit drept timpurile \ntunecate ("dark times"). Pentru Hannah, a interoga cele mai sensibile teme, a spune exact ce crede despre lucruri pe care al]ii le acoper` cu suspect` abilitate, ]inea de o datorie socratic` \n raport cu umanitatea. Refuza s` se cantoneze \n ata[amente pe care ea le vedea drept "tribale". Atunci cånd se desparte de Hannah, cånd \ncheie o prietenie de-o via]`, Kurt Blumenfeld vorbe[te de fapt [i pentru Gerschom Scholem, marele specialist \n cabala, cel care i-a repro[at Hannei lipsa de iubire pentru poporul evreu. R`spunsul ei nu sugereaz` r`ceala, ci o alt` perspectiv` despre iubire. Ea \[i iube[te prietenii, nu simte dragoste pentru colectivit`]i (etnice ori sociale). |nseamn` acest lucru "arogan]`"? M` \ndoiesc. Arendt [i Scholem fuseser` buni prieteni cu Walter Benjamin (ea avea s` scrie prefa]a volumului "Illuminations" ap`rut la Schocken Books, editura new-yorkez` unde a fost o vreme redactor). |n 1968, Scholem \i repro[a Hannei o presupus` deta[are superioar` \n raport cu cauzele pe care le sus]inuse cåndva: "I knew Hannah Arendt when she was

a socialist or half-communist and I knew her when she was a Zionist. I am astounded by her ability to pronounce upon movements in which she was once so deeply engaged, in terms of a distance measured in light years and from such sovereign heights." (Am [tiuto pe Hannah Arendt de cånd era socialist` sau pe jum`tate comunist` [i am [tiut-o cånd era sionist`. Sunt uluit de capacitatea ei de a se pronun]a asupra unor mi[c`ri, din care a f`cut profund parte cåndva, \n termenii unei distan]e m`surate \n ani lumin` [i de pe \n`l]imi atåt de suverane) `måne deschis`, repet, rana legat` de colaborarea Consiliilor evreie[ti. De fapt, putem vorbi de colaborare \n acele condi]ii? Care ar fi fost alternativele? Existau alternative? Poate c` da, de pild` insurec]ia Ghetto-ului din Var[ovia, partizanii din Vilna. "Bury me standing" este titlul unei c`r]i de Isabel Fonseca despre condi]ia popula]iei Roma \n Europa zilelor noastre. |n 1961 \ns`, publicul israelian ([i nu doar acela) nu era dispus s` exploreze acest subiect de o manier` dezinhibat`. Tabuurile func]ionau \nc` intens-prohibitiv. Pentru tån`rul stat Israel, Holocaustul era o ran` deschis`, nu se punea problema unor dezbateri metafizice despre fenomenologia R`ului. Procesul Eichmann avea valoare de pedagogie na]ional`, cu interoga]iile ei [i cu critica la adresa retoricii procurorului Hausner, Hannah Arendt tulbura apele.

Istoricul Walter Laqueur a scris la vremea aceea despre lipsa de empatie pentru victime \n "Eichmann la Ierusalim". Cred c` gre[ea: exista empatie acolo, dar o compasiune combinat` cu o imens` suferin]` pentru ceea ce ea vedea drept marea eroare a liderilor comunit`]ilor sortite pieirii. Nu [tiu cum ar fi reac]ionat Hannah Arendt dac` ar fi v`zut documentarul "A Film Unfinished" despre propaganda nazist` [i Ghetto-ul din Var[ovia. Nu [i-a pus problema ce-ar fi f`cut ea \ns`[i dac` ar fi fost prins` \n cle[tele unor op]iuni imposibile, asemeni lui Adam Czerniaków, liderul Consiliului evreiesc ("Judenrat") din Var[ovia, care, \nainte de plecarea unuia din ultimele transporturi, s-a sinucis. Rela]ia cu Martin Heidegger este prezentat` drept un fel de cheie hermeneutic` a biografiei spirituale a Hannei. Mi se pare exagerat: la fel de importante au fost, filosofic vorbind, rela]iile cu Jaspers [i cu Blucher. De la cel dintåi a \nv`]at s` filosofeze iubind lumea oamenilor (amor mundi). De la cel din urm` a preluat marea simpatie pentru Rosa Luxemburg [i pentru consilii ca form` de democra]ie direct`. Ideile lui Blucher au influen]at, incontestabil, viziunea ei asupra a ceea ce a numit "tezaurul pierdut al tradi]iei revolu]ionare". |n`l]imile suverane despre care scria cu duritate Scholem au fost de fapt acea balustrad` imaginar` f`r` de care ne pr`bu[im \n abisul particularismelor auto-mutilante.

LA DESP~R}IREA DE CRISTIAN MOISESCU

A[teptam cu ner`bdare c`r]ile lui Cristian Moisescu, exegeze ale unui timp r`u [i, \ndeosebi, cartea despre tat`l s`u, trecut prin \nchisorile comuniste, dar [i savant al unor discipline deopotriv` istorice [i ezoterice. Cel care cite[te cartile lui V. V. Moisescu, tat`l eruditului Cristian Moisescu, poate \n]elege felul \n care se \ncheie istoria unei genera]ii. Secretele piramidelor analizate, studiate, interpretate, "l`murite" de V. V. Moisescu e un volum care apar]ine genera]iei spirituale a culturii romåne, cea inaugurat` \n 1928 de Mircea Eliade [i de prima serie de elevi/ studen]i ai lui Nae Ionescu. Preocupa]i de mister, de identitatea religioas` ([i na]ional`), de omul universal [i de omul religios, Mircea Eliade, Mircea Vulc`nescu, Mihail Avramescu, Constantin Noica se \ntålnesc pe culoare neobi[nuite, imprevizibile, cu V. V. Moisescu: e vorba de aceea[i descoperire a unei protoistorii care p`streaz` semnele – care une[te lumea de ieri cu lumea de måine. Omul tradi]ional al lui René Guénon, studiat \n Romånia de Mircea Eliade, Mihail Avramescu, Vasile Lovinescu \[i poate descoperi \n

studile lui V. V. Moisescu \ndrept`]iri, dar [i replici. Retip`rite par]ial de fiul s`u, studiate \n cadrul unei remarcabile teze de doctorat de dr. Cristian Moisescu, c`r]ile ilumineaz` un traseu \ntrerupt: c`rturarul a suportat represaliile regimului comunist, iar dup` ani de \nchisoare i-a fost imposibil s`-[i continue opera. Indezirabil \n anii comunismului, V. V. Moisescu poate [i trebuie redescoperit prin tip`rirea car]ilor de [i despre el, pentru a \n]elege devenirea culturii romåne \ntre anii 1918-1948. Poate c` istoria unei genera]ii a scrisului se \ncheie cu c`r]ile lui Cristian Moisescu. Cåteva decenii Cristian Moisescu a preg`tit retip`rirea operei tat`lui s`u. I-a subliniat, \n cercet`ri ample, \n]elesurile. Devotamentul lui Cristian Moisescu fa]` de opera tat`lui, de \ntemeierea cultural` a unui loc, implicarea sa \n via]a cultural` a acestei p`r]i de ]ar` fac pierderea sa mult mai dureroas` pentru cei care au crezut – cei care cred – \n valorile culturale [i spirituale atåt de asediate azi. R`mas bun, Cristi!

CORNEL UNGUREANU

orizont

SOLENOID solenoid

BUNAVESTIRE VASILE POPOVICI

"Am luat din nou p`duchi, nici m`car nu m` mai mir`, nu m` mai sperie, nu-mi mai provoac` grea]`. Doar m` m`nånc`. Lindeni am tot timpul, \i tot scutur cånd m` piept`n \n baie: ou[oare de culoarea sidefului, lucind negricios pe faian]a chiuvetei. R`mån destui [i \ntre din]ii pieptenelui, pe care-i cur`] apoi cu periu]a de din]i veche, cea cu coada muceg`it`. N-am cum s` nu iau p`duchi – sunt profesor de [coal` de periferie". A[a \ncepe, \n[el`tor, Solenoid de Mircea C`rt`rescu, [i sfår[e[te cu ridicarea la cer a Bucure[tiului, cu case, cu bulevarde [i str`zi mizere, cu p`månt cu tot. Opt sute de pagini, peste opt sute de pagini, care pån` s` disloce Capitala, disloc` totul: dic]ionarul limbii romåne, realitatea [i visul, spa]iile infinitezimale [i spa]iile astrale, bazele noastre emo]ionale. revin din capul locului, nu exist` termeni critici adecva]i pentru aproximarea ciud`]eniei create de Mircea C`rt`rescu. Nu e un roman, nu e doar o carte, nu e o crea]ie, adic` un obiect construit, solid [i definibil. E o for]` \n mi[care, o energie pur`, ce-l utilizeaz` pe autor, pe narator [i pe cititor ca pe ni[te medii. Suntem lua]i \n primire de un suflu, de o stihie de dincolo de aceste pagini [i purta]i vertiginos prin mizeria lumii comuniste din care am ie[it [i nu prea, prin ceruri [i pe sub p`månt, prin lumile nervaliene de "dincolo de por]ile de corn [i de filde[" ale visului, prin trupuri de insecte, prin substan]a gelatinoas` a embrionilor, prin zonele inomabile ale dumnezeirii, prin peisaje dezolante sau feerice, prin st`ri de beatitudine [i dezn`dejde [i durere, prin lacrimi, sånge, reziduuri animale [i praf stelar. Dar ce se percepe cu claritate din aceste multe pagini e mai presus de orice for]` care poart` totul cu ea. Rareori \n a[a m`sur` cuvåntul a fost \nsu[i lucrul spre care trimite. Mircea C`rt`rescu promite un solenoid, un obiect – o bobin` – ce genereaz` energie, un tub, \nchis ca orice tub, \ntors energetic spre sine, neutru spre exterior, [i ofer` chiar asta, un spa]iu de miraculoas`, imaterial`, energie, un [uvoi animat de propria sa voin]`, un suflu. Iar [uvoiul ne poart` halucinant spre o direc]ie necunoscut`, necunoscut` cititorului [i parc` nici autorului, dar fatal`, ca un fluviu ce nu poate sfår[i decåt \n mare, urmånd meandre capricioase, dar niciodat` pe alta cale decåt aceea ce-l duce spre v`rsare, singura \n stare s` dea sens acestui zbucium. Solenoid este cartea unei viituri ce vine de dincolo de ce se vede [i de ce se [tie [i ne las` sfår[i]i, disloca]i, prad` unei dezol`ri f`r` leac dup` ce am terminat ultimul rånd al acestei lucr`ri f`r` egal. Este o carte la persoana \ntåi, iar naratorul e un anonim profesor de romån` la cea mai periferic` dintre [colile periferice ale Bucure[tiului. Ca [i naratorul din Orbitor, cel ce ne poveste[te [i ne conduce prin infernul, purgatoriul [i paradisul lumilor sale a locuit o vreme pe {tefan cel Mare, are acela[i profil fantomatic, e una din fe]ele posibile ale autorului. Naratorul din Solenoid este \ns` cel mai ratat dintre Eu-rile c`rt`resciene, cel ce nu a trecut testul literar de la Cenaclul Lunii (!), condus de marele critic, aspirantul literar condamnat s` r`mån` \n eternitate profesor de romån` la General` nr. 86, naratorul ie[it din copilul bolnav de TBC, omul periferiei eterne, al solitudinii, mizer \n lumea mizer` a comunismului, bolgie din care nu se poate ie[i [i unde nu-[i are loc de altfel nici m`car speran]a unei ie[iri. Lumea aceasta – captiv`, damnat`, f`r` cer – este \ns` doar una din lumile c`r]ii. Prin vis, mai ales prin vis, prin mii de tuburi subterane ce se deschid \n punctele nodale de energie ce sprijin` lumea sordid` de la suprafa]`, prin solenoid, prin iubire [i prin literatur` se caut` febril Iesirea. Lumea Solenoidului este lumea lui Kafka populat` cu mii de Ie[iri. {i se iese din mizeria lumii cum nu s-a mai ie[it niciodat` niciunde. Tuburi [i c`i secrete se deschid måntuitor la tot pasul [i duc, printre excremente [i infec]ii, \n zone mirifice, sc`ldate \n lumini consolatoare, regresii spre matricea originar`, puncte de contact cu ochiul etern protector de dincolo, prin zone inundate de iubire ce promit transfigurarea. Solenoid este cartea transfigur`rilor, a ie[irilor, marea carte a evad`rii \n lumile de sus [i de jos, cartea izb`virii. Scen` dup` scen`,

naratorul, ca un alt Virgiliu, modern, ne poart` de mån` prin straturile lumilor v`zute [i nev`zute. Suntem tårå]i al`turi de cel ce-[i spune Eu, lua]i pe sus, intr`m \n posesia unei for]e misterioase ce ne duce unde vrea ea, c`reia \i accept`m regulile, o for]` mai tare decåt noi, capabil` s` ac]ioneze asupra min]ii noastre cu puterea cu care basmele opereaz` \n mintea unui copil. Solenoid este o carte miraculoas`, cartea miraculoas` a acestor ani, [i fiindc`, iat`, se dovede[te c` suntem noi \n[ine \nc` intac]i, cum ar spune un mare poet, \nc` deplin preg`ti]i pentru evadarea \n spiritual. Dup` atå]ia zeci de ani \n care literatura [i-a \ngustat fanta pån` la a reduce omul la expresia lui cea mai banal`, Solenoid – care parc` arunc` \n uitare, cu for]a cu care aterizeaz` printre noi, inclusiv produc]ia anterioar` a lui Mircea C`rt`rescu – nu doar c` opereaz` o deschidere, dar ne ofer` dintr-o dat` totul. Omul, cu toate dimensiunile sale, cu fiziologicul, cu imaginarul, cu nebunia [i ra]ionalul, cu toate dimensiunile sale, conectat la toate aparatele universului, omul total s-a ivit, se impune [i cere s` fie recunoscut. Nu s-a aflat instantaneu [i pretutindeni c` a b`tut un gong astral, niciodat` nu afl`m cu to]ii, instantaneu, cånd momentul astral s-a \mplinit, dar gongul a b`tut – printre noi, aproape de urechea noastr` [i nu-l mai putem ignora. R`d`cinile din care se ive[te aceast` carte sunt cele ce au dat romantismul german \n expresia sa cea mai profund` (Novalis [i Hölderlin), Nerval \n literatura francez`, Eminescu \n literatura romån`. Din acea surs` unic`, ce a conectat Visul la spiritual [i a g`sit calea spre lumin` prin tenebre [i a avut intui]ia unit`]ii \n toate manifest`rile lumii, iese azi [i Solenoid. Panorama lumilor prin care suntem purta]i este cu adev`rat impresionant` prin diversitate: cåt e de departe Bucure[tiul ca muzeu al dezol`rii, construit din capul locului ca o ruin`, dup` cum se spune [i se repet` \n roman, de explozia de verde din Voila, cu p`durile ei de brazi uria[i, spa]ii vitale, mustind de clorofil`, ce se revars` dincolo de sanatoriul bolnavilor de TBC, pentru a ne m`rgini s` m`sur`m doar distan]ele din lumea "real`" a romanului. lunecarea voluntar` a naratorului \n carcasa unui sarcopt din colonia de råie de pe måna bibliotecarului, cea mai obsedant` – pentru mine – dintre viziuni, unde naratorul coboar` \n chip de Crist Måntuitor al sarcop]ilor, pe durata a trei pagini sfå[ietoare, de o inteligen]` literar` ultim`, de cotropitoare rev`rsare de iubire [i delir controlat, la ce distan]` astronomic` pare s` fie aceast` viziune de povestea improbabilului savant Nicolae Vaschide (care chiar a existat!). |ns` toate aceste pove[ti atåt de diverse, atåt de, ai zice, incongruente, comunic` secret [i alc`tuiesc un poliedru de oglinzi pe ale c`rui laturi se \ntrevede cifrul aceluia[i mesaj al salv`rii. Reminiscen]ele literare din paginile Solenoid-ului sunt numeroase, la vedere. Sunt note din Mateiu, trimiteri la Kafka [i Dostoievski, scheme esoterice, umbre din [i trimiteri explicite la Eminescu, marea referin]` din literatura noastr`, a c`rui statur` o ignor` doar orbii. Sunt trimiteri culturale \n m`sur` s` repereze cåteva puncte cardinale [i s` provoace desc`rc`ri de pl`cere pur estetic` \ntr-o curgere ce e imprevizibil` \n marea ei parte. {uvoiul ce se stårne[te \n aceste pagini ia de peste tot, dar \ntregul nu aduce cu nimic altceva. E apoi rev`rsarea lingvistic`, impresionant`. Lectura creeaz` senza]ia c` dic]ionarul limbii romåne a devenit lichid [i a luat-o la vale, c` pe alocuri [uvoiul lingvistic dep`[e[te marginile limbii romåne ca s` ia [i din alte bazine. Cu o plasticitate uimitoare, materia aceasta lingvistic` \n mi[care pare s` poat` exprima orice, s` fac` vizibil orice, f`r` rezisten]`, f`r` rest, f`r` efort, f`r` acumul`ri inutile, ca sub puterea unei misterioase dict`ri. Lucrurile au densitate, culoare [i mai ales iradiaz` emo]ie, niciodat` \ns` prin efecte retorice. Materia lingvistic` transmite emo]ie, sens [i corporalitate cu un fel de transparen]` ce nu-[i are egal decåt \n proprietatea des`vår[it` a termenilor, calit`]i ce se etaleaz` uniform, f`r` precipitarea pe care o d` bucuria de a fi g`sit o formul` fericit`, f`r` crisparea unui segment dificil, cu aplica]ia [i – ai zice – indiferen]a cuiva ce transcrie un discurs str`in,

deplin \ncheiat [i m`surat, [i asta pe parcursul tuturor acestor opt sute de pagini. e[i atåt de viguroas`, de corporal`, aceast` curgere masiv` de cuvinte, ca un fluviu ce te ia cu el la vale, exprim` prin fiecare dintre elementele sale voin]a de sens, care r`måne primordial`. For]a curentului ce str`bate paginile c`r]ii de la un cap`t la altul, asupra c`reia nu \ncetez s` revin ca asupra unui atribut uimitor, la care se adaug` percep]ia vie a unei inteligen]e de dincolo de materia lingvistic` [i parc` [i de dincolo de ac]iunea ordonatoare a autorului, fac din Solenoid o carte unic`. Ar fi totu[i fals dac` a[ spune c` aceast` carte e scris` ca \ntr-o trans`, ca sub efectul unei dict`ri, de un povestitor ce ignor` mesajul povestirii. Solenoid ni se \nf`]i[eaz`, dimpotriv`, ca o lucrare ce-[i con]ine codul [i-l exhib`. Povestirea se cite[te pe sine pe m`sur` ce se a[terne, pe alocuri ea se auto-interpreteaz`, sub presiunea aceluia[i impuls de multiplicare [i de cuprindere a Totului, se repliaz`, revine asupra ei \nse[i, se auto-oglinde[te [i se recentreaz`. Este Solenoid o capodoper`? Este. Dar poate c` nu calitatea literar` a c`r]ii ar trebui s` prevaleze acum, cånd obiectul acesta atåt de pre]ios a ap`rut printre noi, ci deschiderea pe care ea ar trebui s-o aduc` \n felul nostru de a privi [i de a \n]elege, de a ne privi [i de a ne \n]elege. Solenoid este [i nu este o carte despre Mircea C`rt`rescu [i despre Bucure[ti, monumentul definitiv al Bucure[tilor, monument ce a[az` un munte \n mijlocul B`r`ganului. Solenoid este desigur expresia lumii noastre hidoase, din care ie[im \ntr-o lumin` mistic`. Este, negre[it, unul din chipurile lui Mircea C`rt`rescu [i suntem noi [i e toat` lumea \mpreun` cu noi, prizonieri ai condi]iei noastre umane [i evada]i din ea printr-o mie de u[i. M-am \ntrebat ne\ncetat pe m`sur` ce avansam \n materia acestui volum ce te arunc` \n suferin]` [i stupoare, de un comic irezistibil, trist`, de o nesfår[it` tandre]e, contrastant`, cu o mie de fe]e, carte de superbe stromate, m-am \ntrebat, a[adar, dac` pot exista neaderen]e la aceast` carte, dac` vibra]ia sa spiritual`, dac` vibra]ia ei uman` pot r`måne str`ine unui cititor normal constituit, cititor cu o cultur` minim`, care s`-i permit` accesul la \n]elegerea literar`. Nu am [tiut s` r`spund. Mi-am spus doar, cu o lips` condamnabil` de modestie, c` e nevoie de un organ suplimentar pentru a str`bate cerurile [i sub-lumile lui C`rt`rescu. Nu-i vom deplånge pe cei ce n-au acest organ, fiindc` tocmai asta e cultura: mediul \n care exist`m [i unde, atunci cånd \ntr-o carte ca aceasta oamenilor li se aduce vestea cea bun` c` au aripi, ele chiar \ncep s` creasc` \n carnea omopla]ilor.

Lisabona, ianuarie 2016 _____________ * Mircea C`rt`rescu, Solenoid Solenoid, Editura Humanitas, 2015.

orizont

SOLENOID solenoid

Cristian P`tr`[coniu: Cum te despar]i de c`r]ile pe care le scrii? Ce se \nt\mpl` \n ultimele zile \n care scrii o carte? Exist` un ritual al (scrierii) finalurilor, un fel de protocol al acestor desp`r]iri de o carte sau de alta? Mircea C`rt`rescu: Toate paginile mele sunt scrise cu ([i \n) aceea[i tensiune. Fiecare dintre ele ar putea fi prima sau ultima pagin`, nu doar din acea carte, ci din tot ce am scris vreodat`. De obicei, sfår[itul unei c`r]i m` ia prin surprindere. Nu-mi vine s` cred cånd, \n josul paginii, trebuie s` scriu Sfår[it. Uneori, asta vine dup` patru, cinci sau cincisprezece ani de trìt \n cartea aceea. E ca [i cånd atåta vreme ai fi trìt \ntr-o cas`, [i-apoi ar trebui s-o p`r`se[ti. Ca [i cånd ai divor]a dup` ani de zile. Ca [i cånd ]i-ai l`sa pielea, asemenea [erpilor, [i-ai pleca mai departe gol [i vulnerabil. – {i o \ntrebare oarecum \n oglind`: cum te reapropii de ele dup` ce s\nt "gata"? Mai au, la tine, cordonul ombilical, mai au "placent`" c`r]ile care s\nt \n lume deja, care au, unele, o v\rst` chiar respectabil`? – Nu-mi recitesc c`r]ile terminate. Pentru mine, doar ultima, cea la care \nc` lucrez, exist` cu adev`rat. Celelalte stau cu spatele la mine, privind \n largul marelui ocean de cititori virtuali. Ele apar]in de-acum lumii. Kafka scria c` via]a unei c`r]i \ncepe cu adev`rat din clipa \n care autorul ei a murit [i nu mai poate face nimic pentru ea. Totu[i, autorul nu trebuie s` moar` fizic ca asta s` se-ntåmple. Din punctul de vedere al c`r]ii, el moare cånd a terminat-o. Orice carte terminat` e singur` [i orfan`. – Cum au fost ultimele zile \n care ai scris Solenoid? Chiar tu ai sugerat c`, \ntr-un fel, nu ai terminat cu ea, c` o urm`toare edi]ie va include o serie de reglaje fine… – Am scris ultimele trei-patru capitole la Berlin, \ntr-o stare de tensiune psihic` provocat` de alte \ntåmpl`ri ale vie]ii. Mi-a fost foarte greu s` lucrez acolo. Dar ceva m-a ajutat totu[i [i cred c` am terminat cartea asta a[a cum trebuie, \nainte ca ea s` m` termine pe mine. Am rev`zut-o de dou` ori [i-am trimis-o la editur`, unde-a fost recitit` \nc` de cåteva ori. Totu[i, au r`mas mici inadverten]e care vor fi corectate la edi]ia urm`toare. |n clipa asta, pentru mine, Solenoid e o carte terminat` [i nu m` mai gåndesc la ea. {i eu stau acum cu spatele spre ea [i cu fa]a spre oceanul de c`r]i virtuale din care sper s` mai pescuiesc vreuna cåndva. – Apoi, dup` ce \]i apare cartea, o carte, ce se \nt\mpl` cu tine, \n tine? Ce faci? Un asterisc la \ntrebarea aceasta: te temi ca nu cumva aceast` carte s` fie \n]eleas` gre[it sau s` nu fie \n]eleas`? – |n Romånia, pån` la \n]elegerea sau ne\n]elegerea c`r]ii e cale lung`. Trìm aici \ntr-un cåmp de alian]e, adversit`]i, negocieri, sentimente [i resentimente care n-au nicio leg`tur` cu \n]elegerea sau m`car cu citirea onest` a unei c`r]i. Nu m` tem c` un critic ar putea s` nu-mi \n]eleag` cartea, ci de faptul c` nu va vrea s-o \n]eleag` [i nici m`car s-o citeasc` onest. C` vrea doar, dac-ar fi cu putin]`, s` distrug` cartea [i, odat` cu ea, pe autorul ei. De-aceea m` bazez doar pe pu]inii oameni care iubesc \nc` literatura la noi, [i pe criticii strìni (din momentul \n care c`r]ile sunt traduse) care n-au niciun interes s` nu citeasc` o carte neutru [i genuin. Aici am ajuns, din p`cate. Cåt despre \n]elegerea propriu-zis`, o carte poate fi \n]eleas` la multe niveluri, de c`tre mul]i oameni. Fiecare poate lua din ea ce i se potrive[te, ce-i face bine. – |n prima ie[ire public`, aceea de la momentul lans`rii

FOTO RADU SANDOVICI

LITERATURA, O BÅJBÅIRE F~R~ BUSOL~ {I FELINAR |N NOAPTEA TA INTERIOAR~ MIRCEA C~RT~RESCU

de la t\rg, i-ai invitat pe cititorii poten]iali ai acestei c`r]i s` nu se gr`beasc`, s` investeasc` \ntr-o lectur` tihnit`. Este cea mai complicat` dintre c`r]ile pe care le-ai scris p\n` acum? Solenoid nu e o carte u[or de citit, fiindc` e masiv` [i cu o construc]ie \n contrapunct. Dar cred c`, odat` ce a intat \n ea, unui cititor \i va fi greu s-o mai lase din mån`. Asta pentru c` logica ei intern` \mpinge cititorul spre final, prin substan]a capitolelor, \ntr-un mod constant [i unidirec]ional. Mult mai greu de citit era Orbitor, care are o structur` rizomic`, de "l`stari" mai curånd orizontali [i laterali. Solenoid e o carte dreapt` [i progresiv` ca o ]eav` de arm` prin care glontele, r`sucindu-se-n ghinturile lui, \[i presimte eliberarea. – Dincolo de glazur` (care trimite la o form` – Solenoid este un roman!), ai sugerat \ntr-o interven]ie televizat` c` "partea amar`" – ceea ce e ascuns de glazur` – din carte ar merita o aten]ie special`. |nt\i: c\t de amar` ai vrut s` fie aceast` parte amar`? – Amar` cåt se poate. E cartea \n care amarul vie]ii se arat` \n toat` disperarea sa. Nu vreau s` spun aici mai mult despre asta, pentru c` am sentimentul c` Solenoid a spus cåt trebuie. Exist` acolo zece pagini \n care se repet` cuvåntul "Ajutor!" De fapt, \ntreaga carte ar fi trebuit s` fie plin`, toat`, doar de repetarea nesfår[it` a acestui cuvånt. Pentru disperarea noastr`, de fapt, n-ar ajunge toate bibliotecile lumii. {i nu ajung. – Apoi, partea amar` e, dintr-un medicament, cea care ajut` vindecarea. De ce vindec`, de ce (ne) poate vindeca "partea amar`" din Solenoid? – Nu ne vindec` de nimic. De aceea am pus [i mottoul din Arghezi: "Carte iubit`, f`r` de folos,/ Tu nu r`spunzi la nicio \ntrebare". Solenoid nu e o evanghelie, ci doar o biat` carte de literatur`. Ea nu vrea s` vindece real, ci prin catharsis-ul pe care ]i-l d` o experien]` de lectur`. Nici marile c`r]i ale literaturii lumii n-au vindecat, dar au ar`tat c`tre vindecare - salvare, måntuire -, au ar`tat c` ea e posibil`,

c` nu trebuie p`r`sit` orice speran]`. Solenoid e cartea mea cea mai uman`, a[ spune aproape "umanist`". Subiectul ei e omul \n fa]a unei lumi care-l zdrobe[te [i totu[i nu-l \nvinge. – C\te c`r]i s\nt \n Solenoid? Sau, mai bine: c\te c`r]i ar putea fi \n Solenoid? – Exact cåte una pentru fiecare cititor. Fiecare, citind cartea asta, va fi o vreme singur cu ea. Va putea tr`i cu ea bine sau r`u. O va detesta sau o va iubi, sau ambele deodat`. Po]i g`si \n Solenoid o carte despre agonie [i moarte, alta despre sensul literaturii, alta despre via]a dintr-o epoc` istoric` real` [i precis`, dar va fi imposibil s` le despar]i, fiindc` fiecare se oglinde[te \n celelalte. Vor fi tot atå]ia "solenoizi" c\]i cititori vor exista. Pe unii, aparatul meu \i va face s` leviteze, pe al]ii s` se scufunde adånc sub p`månt. Important e, pentru mine, s` func]ioneze, \n sus sau \n jos. – "Este cartea experien]ei mele de-o via]`", spui despre aceast` carte. E cartea de la 60 de ani; cartea pe care nu o puteai scrie dec\t acum, la aceast` v\rst`. Ai v`zut-o la 30, la 35 de ani? Ai \ntrez`rit-o? Ai v`zut buc`]i din ea, mult \nainte de a decide c` trebuie s` o scrii? – Sunt convins c` doar acum o puteam scrie, la zece ani dup` Orbitor. Scrisul meu e unitar, a[a cum sunt [i eu \nsumi, [i b`nuiesc c`, dac` va vrea cineva s` caute o coeren]` existen]ial`, stilistic` [i ideatic` \n el, va \n]elege de ce nu puteam \ncepe s` scriu cu Solenoid, s` continui cu Orbitor [i s` termin cu Levantul sau mai [tiu eu cu ce alt` carte a mea. Ar fi ca [i cånd, ca-n Benjamin Button, a[ fi murit \nainte s` m` fi n`scut. Fire[te c` Solenoid exista, difuz, \n mine, poate cu decenii \n urm`. Prin Jurnalul meu a båntuit mult` vreme o carte care s-ar fi numit Anomaliile mele. Pe ea n-am mai scris-o, pentru c` s-a topit, \mpreun` cu un material mai recent, \n Solenoid. – Sau, reformulat: ce trebuia s` se coac`, ce trebuia s` se \nt\mple pentru ca ea s` capete un asemenea contur – magnific – [i o asemenea densitate – extraordinar`? – Asta nu mai stiu. Am mai spus-o: mintea noastr` e

cyan magenta yellow black

orizont

mult mai vast` [i mai complicat` decåt noi \n[ine. E ca un Solaris interior. Nu noi o st`pånim, ci ea ne ]ine pe suprafa]a ei prin gravita]ia sa enorm`. Poate c` ea s-a maturizat [i-a crescut \n ultimii ani, [i poate c` ultima "noastr`" carte e un semn al acestei metamorfoze. |n orice caz, Solenoid a ie[it din Orbitor, a[a cum Orbitor a ie[it din Travesti: printrun [ir de anamorfoze bizare. Cele trei organisme nu seam`n` mai mult unul cu celelalte decåt seam`n` pupele cu larvele [i cu adultul insectelor. – Cartea aceasta, ai spus-o \n c\teva r\nduri, propune un nou C`rt`rescu. O nou` voce, una care vorbe[te despre mari teme ale literaturii "o voce pe care nu o b`nuisem \n mine [i care nu s-a putut elibera dec\t prin renun]area la foarte multe iluzii, \ntre care marea iluzie a literaturii". |n ce const`, de fapt, "marea iluzie a literaturii"? – Vocea asta nu e nou`, ci mai curånd "eliberat`", desc`tu[at`. Ea a existat [i \n Orbitor, dar \ntr-o form` prea sofisticat` stilistic ca s` aib` putere deplin`. Aici e nud`, singur` [i mult mai puternic` dec\t am crezut c` laringele meu (mental) va putea s` elibereze vreodat`. Strig`tul care e Solenoid a existat mereu \n mine, \ns` numai acum am putut s`-l scot afar` [i s`-l las s` existe. Iluzia literaturii e c` poate deveni profe]ie. E c` un scriitor poate scrie o evanghelie. De fapt, experien]a literar` e umbra aruncat` de cea profetic`, [i cu asta scriitorii nu se vor putea \mp`ca vreodat`. Fiecare \ncearc` la un moment dat marea cu degetul. Dar trebuie s` fii un autor foarte puternic ca tenta]ia profetismului s` nu te distrug`. Dostoievski [i Salinger, de pild`, au propagat ortodoxia cre[tin` [i, respectiv, Vedanta, de pe pozi]ii uneori meta-literare, [i barca lor s-a cl`tinat serios din cauza asta. – {i c\nd ai trìt, \n cel mai intens mod, aceast` mare iluzie a literaturii? – Iluzia este prin defini]ie un atribut al tinere]ii. Porne[ti atunci la drum cu o cantitate de iluzii suficient` pentru o planet` \ntreag`: e[ti nemuritor, ve[nic tån`r [i predestinat s` schimbi lumea din temelii. Am avut [i eu carul `sta de iluzii, inclusiv literare. Am vrut s` ajung "un mare poet", apoi "un mare prozator". M` imaginam, la vårsta mea de azi, un scriitor \mplinit, recunoscut de toat` lumea, \nconjurat de discipoli. {i, mai ales, iubit, iubit pån` [i de confra]ii mei din literatur`. Credeam c` oamenii viitorului aveau s` fie mai buni, mai cultiva]i, mai devota]i artei [i intelectului. La vårsta de patruzeci de ani cred c` aceast` imagine idilic` [i neadev`rat` a ajuns la apogeul ei. Dup` ce-am \mplinit cincizeci de ani am \n]eles c` e[ecul utopiei mele personale nu se datora dec`derii oamenilor, artelor [i ideilor - care sunt \n toate epocile acelea[i - ci falsit`]ii iluziilor \n sine, imaturit`]ii lor necesare. Este regula lumii noastre: un tån`r trebuie s` aib` iluzii, un matur trebuie s` le ating` \n oarecare m`sur`, un vårstnic trebuie s` constate c`, [i dac` le-a atins, ele nu \nseamn` nimic. – {i acum, la 60 de ani, ce e, ce a r`mas s` mai fie literatura pentru Mircea C`rt`rescu – dup` ce marea iluzie a ei se va fi spart? – Mai \ntåi c` n-am 60 de ani, ci numai 59, mai las`-m` s` mai copil`resc pu]in… Apoi, \n pofida iluziilor despre care vorbeam, n-am scris niciodat` pentru ele, ci fiindc` mi-a pl`cut s` scriu. |mi place s` scriu, e pasiunea mea cea mai mare, al`turi de citit. Cu sau f`r` iluzii, o s` mai scriu pån`-n clipa cånd o s`-mi ia cineva pixul din mån`. Sau cånd o s`-mi cad` pe jos. – S-ar putea s` nu \mi dai dreptate sau s` nu vrei s` \mi dai dreptate, dar spun [i asum integral: ai, \n "lumea cultural`" colegi scriitori– \mi vin` s` zic, nu pu]ini – care diger` greu (diplomatic spus, pentru unii dintre ei) succesul tù extraordinar [i talentul tù cu totul ie[it din comun. Ce ]i-ai dori s` fac` din ace[tia ori cu ace[tia Solenoid-ul? – Fiecare carte a mea din ultimii vreo cincisprezece ani a fost primit` nu \n func]ie de valoarea ei, ci de pozi]ia mea \n cåmpul literar de la noi. |n jurul fiec`reia a fost o confruntare

FOTO RADU SANDOVICI

SOLENOID solenoid

\ntre grupuri, tabere, interese cu care eu n-am nimic de-a face [i, pe de alt` parte, fiecare a fost prilejul de eliberare a unor frustr`ri personale. Nu-i nimic "na]ional" aici, se-ntåmpl` peste tot [i s-a-ntåmplat mereu. Am suferit mult de pe urma invidiei confra]ilor, dar invidia e omeneasc`. Dante \nsu[i [tia c` va ajunge \n purgatoriu, cu pleoapele cusute, \n cercul invidio[ilor. M-am resemnat s` fiu un caz \n literatura romån`. Cå[tigul e c` din acest motiv m` voi clasiciza mai greu decåt al]ii. Costul e c` \not \ntr-o mare de subiectivitate. Ce cred oamenii cu adev`rat despre mine? |n multe cazuri mi-e greu s` [tiu, c`ci mesajul lor e deformat de politic, ideologic, politic` literar`, invidie, resentiment. Toate astea nu se vor termina niciodat`. – S\nt convins c` \]i e familiar` formula lui Paul Valéry – "este o adev`rat` nefericire pentru un autor s` fie \n]eles". E \n]eles bine, adecvat Mircea C`rt`rescu de cei care, \n Romånia, \l citesc? – Am mai vorbit despre \n]elegere. Da, mul]i critici, la noi, nu \n]eleg sau \n]eleg gre[it, literatura, ca s` nu mai vorbesc de c`r]ile mele. Dar ei sunt o minoritate aproape scuzabil` [i onorabil` fa]` de cei care \n]eleg, dar r`st`lm`cesc totul. Nu prostia e problema criticii romåne[ti, cåt` mai exist`, ci tic`lo[ia, pura tic`lo[ie identic` celei din politic` sau din afaceri. Eu scriu pentru cei care m` citesc f`r` niciun context ideologic sau de alt fel, din pur` dorin]` de a citi literatur`. {i sper ca ei s` m` \n]eleag`.

cyan magenta yellow black

– Mul]i oameni au spus, dup` apari]ia Orbitor-ului: ce mai poate urma la MC dup` asta? Ce mai poate bobina mintea lui, sofisticat, la acela[i nivel sau mai sus de at\t? Dup` Solenoid, ce mai poate urma? – Acum dou`zeci [i [apte de ani, cånd a ap`rut Nostalgia, un critic scria cam a[a: "Cartea pare s` fi epuizat universul lui M. C. M`-ntreb ce va mai putea scrie el de-acum \ncolo". Aceea[i \ntrebare a ap`rut [i dup` Levantul, dar mai ales, \ntr-adev`r, dup` Orbitor. Chiar, atunci, dup` \ncheierea trilogiei, ap`ruse [i \ntrebarea "exist` via]` dup` Orbitor?" Totul e gre[it \n felul `sta de-a gåndi. Nu e nimic progresiv [i triumfalist \n opera unui autor. Nimeni nu scrie "din ce \n ce mai bine" de-a lungul vie]ii lui. Literatura nu e o \n`l]are continu`, ci, ideal, o continu` adåncire, o båjbåire f`r` busol` [i felinar \n noaptea ta interioar`. Gåndirea artistic` nu e o s`geat` \ndreptat` spre cer, de[i tinde mereu spre asta, ci mai curånd o extindere \n cercuri. E a[a cum scria Rilke: "|n cercuri tot mai vaste \mi dep`n via]a mea/ [i-mi fac deasupra lucrurilor drum;/ pe cel din urm`, poate, nu-l voi mai \ncheia,/ dar \l voi \ncerca oricum". Nu [tiu cåt [i ce mi se va mai da de scris, dar am s`-ncerc s`-nchei cåte cercuri am s` mai pot.

Interviu realizat de CRISTIAN P~TR~{CONIU

orizont

SOLENOID solenoid

CARTEA HIPERCUBIC~ CRISTINA CHEVERE{AN V-a]i \ntrebat vreodat` cum ar fi fost? Dac` a]i fi venit pe lume \n alt` ]ar` sau familie, a]i fi mers la alt` [coal`, a]i fi \ntålnit al]i oameni, dac` alte alegeri ar fi fost f`cute \n numele vostru [i alte por]i vi s-ar fi deschis sau \nchis? Dac` fratele nen`scut ar fi luat-o pe drumul neb`tut? {i asta nu neap`rat \n sensul unei gåndiri deziderative, al unei pl`cute vis`ri cu ochii deschi[i, ci drept exerci]iu de specula]ie contrafactual` menit s` arunce o lumin` oblic` asupra posibilit`]ilor puse \n parantez`, a variantelor existen]iale r`mase \n umbr`, dar perfect plauzibile \n circumstan]e nu doar diferite, ci [i independente de voin]a proprie? Dac` \n plan personal nu a fost cazul niciodat` (destul de greu de crezut!), s` lu`m un exemplu concret. Ce s-ar fi \ntåmplat dac`, \n toamna lui 1977, cele mai bine de treizeci de pagini ale poemului C`derea nu ar fi f`cut furori la Cenaclul de Luni al Facult`]ii de Litere din Bucure[ti, anun]ånd f`r` echivoc apari]ia unui scriitor demn de urm`rit cu maxim` aten]ie? n r`spuns \ncearc` s` formuleze \nsu[i debutantul de atunci, Mircea C`rt`rescu, \n Solenoid, roman-nepereche (p`cat de trivializarea superlativului c`linescian de c`tre obstina]i profesori f`r` voca]ie, a c`ror sigur` convingere pedagogic` se strecoar` \n discursul uneia dintre amar-veridicele apari]ii din fundalul c`r]ii: "Cånd vine teza trebuie s` visezi comentariile"!) Contemplåndu-[i placa turnant` a vie]ii, \nlocuind gloria indubitabil` a unei seri memorabile cu un m`cel critic f`r` precedent, acesta \[i imagineaz` destinul alternativ al anonimului social care ar fi putut deveni: scriitor ratat, e[uat \ntr-o [coal` de cartier bucure[tean, printre muze improbabile, elevi plictisi]i, frumuse]i ofilite \nainte de vreme, nemiloase tonomate de cli[ee [i martiri ai mediocrit`]ii [i rutinei. {i totu[i, nu o parodie st` \n centrul Solenoid-ului, ci o cùtare meticuloas`, obsesiv`, a sensului unei existen]e – al tuturor existen]elor? - condamnate din start. "De ce [tiu c` exist dac` [tiu de asemenea c` nu voi mai fi? “…‘ Suntem to]i la fel, c`m`tarul venal [i poetul naiv [i criminalul \n serie [i func]ionarul de la arhive, psihopatul ce urc` pe cadavre \n politic` [i savantul cempinge cunoa[terea un micron mai departe. Nici gorila, nici zeul nu [tiu c` vor muri, singuri noi, afla]i la mijloc de drum, \ntre carne [i spirit, \ntre bine [i rù, \ntre sex [i creier, \ntre existen]` [i inexisten]`, avem scrijelit` pe frunte sentin]a". Nel mezzo del cammin, \ntr-o perpetu` stare de tranzi]ie, incertitudine, nesiguran]` se plaseaz` infernul cotidian al unui personaj \ngrozit de perisabilitate, finitudine, futilitate [i, mai presus de toate, de limitele \n]elegerii umane. Divor]at de voie-de nevoie de literatura generatoare de iluzii [i dependen]` ("eclips` a min]ii [i-a trupului celui care scrie"), dasc`lul \mpr`[tiat, pasiv, locuit de tare [i viziuni inexplicabile recurge la scris ca eliberare [i investigare de sine, respingånd falsific`rile fic]iunii [i optånd pentru un raport am`nun]it asupra cotidianului, \ntocmit cvasi-maniacal, pe urmele micilor [i marilor dureri, spaime, dileme [i revolte. Original nu-roman, nu-poem, nu-studiu, nu-jurnal, pu]indin-fiecare, manuscrisul prinde via]` proprie, aparte, ca obiect [i subiect al medita]iei, hibrid al genurilor modelat de zone gri, spa]ii intersti]iale [i falduri ale imediatului. Confesiunea personajului se confund` cu avertismentul unui autor autoanalitic, con[tient de amalgamul de forme [i stiluri ce face imposibil tipul de \ncadrare riguroas` visat de criticii [i cititorii (prea)-avizi de certitudini: "Nici m`car nu pot face, \n cazul anomaliilor mele, distinc]ia dintre vis, amintiri str`vechi [i realitate, \ntre fantastic [i magic, \ntre [tiin]ific [i paranoic. B`nuiala mea este c`, de fapt, anomaliile mele \[i au sursa \n zona min]ii \n care distinc]iile astea nu func]ioneaz`, iar zona asta a min]ii mele nu este altceva decåt o alt` anomalie. Faptele din darea mea de seam` vor fi fantomatice [i str`vezii, dar a[a sunt lumile \n care trìm simultan".

Solenoid-ul \mbin`, ca atare, oniricul [i halucina]ia cu biograficul-sepia sau \n culori vii, fosforescente, revela]ia c`l`toriilor \ntre planuri care coexist` f`r` a se intersecta cu peregrinarea printre marile texte ale omenirii, teoriile, predic]iile, experimentele aferente [tiin]elor tari cu analiza de sorginte filosofic` ori psihologic` sau cu ecouri ale misticismului, esoterismului, astrologiei. Cartea respir` [i cre[te \ntre suprafe]e [i oglinzi paralele, ca \ncununare a scrierilor anterioare ale lui C`rt`rescu, pe care cititorii fideli le vor reg`si revigorate, completate, multiplicate \ntr-o ]es`tur` intertextual` hipnotic`. |n vreme ce protagonistul pare a str`bate un labirint al propriei min]i, \n care trupul \i serve[te drept catalist, autorul construie[te meticulos nodurile de sens ce articuleaz` sistemul neuronal superior care promite intensificarea percep]iei [i clarificarea suprapunerilor dintre bizareria aparent` a coinciden]elor [i claritatea intrinsec` a semnelor. |nsemn`rile geam`nului supravie]uitor (ca [i Orbitor, cartea e båntuit` de dublul invers, Victor), consemn`ri ale \ntåmpl`rii de a trì, reconstruiesc arhitecturi [i organisme (de la biologic la urban) \n speran]a unei epifanii, a descifr`rii misterelor comune \n context extins, intuitiv, plasat dincolo de frontierele tangibilului. Realul, irealul, suprarealul se \ntålnesc \n povestea care contope[te instan]ele narative, C`rt`rescu nedezicåndu-se de ludicul metatextual [i provocåndu-[i publicul, inevitabil captiv, \n aceea[i m`sur` \n care \l conduce, poate mai atent ca niciodat`. "O scriu nu ca s-o citesc, unicul ei cititor, cåndva, la gura sobei, ca s` petrec astfel cåteva ore de uitare de sine, ci ca s-o citesc simultan cu scrierea ei [i s`-ncerc s`-n]eleg. Voi fi unicul scriitor-cititor al acestei pove[ti al c`rei sens, o scriu a zecea oar`, e neestetic [i neliterar. N-am alt` preten]ie decåt s` fiu scriitorul-cititor-trìtor al vie]ii mele. Ar putea fi biografia unui p`duche sau a unui sarcopt, dar pentru mine e la fel de important` ca propria mea piele, pentru c` sentåmpl` ca eu \nsumi s` fiu acea fiin]` obscur`, canalele \n care fojgìe s` fie ale mele, excrementele – ale mele, senza]iile – ale mele, turpitudinea – \ntreag` a mea. Chiar dac` sunt nimeni, m` doare dac`-mi \n]epi palma, [i durerea pe care o simt e a mea [i numai a mea, [i dac` nu-i pas` de ea nim`nui, mie-mi pas`". Ecoul shakespearean r`sun` distinct \n corul de voci celebre care acompaniaz`, \n surdin`, un traseu de excep]ie:

Kafka, Pynchon, Joyce, Thomas Mann, Dylan Thomas, pentru a numi doar cå]iva dintre pilonii de sus]inere ai \ntinsei plase intertextuale, martori silen]io[i ai unei erudi]ii intimidante. "Dac` ne tai, nu sånger`m? Dac` ne gådili, nu rådem? Dac` ne otr`ve[ti, nu murim?": pledoaria lui Shylock anihileaz` diferen]ele ipocrite ale ierarhiilor umane, punåndu-le \n perspectiv`. La fel, volumul c`rt`rescian muste[te de dramele [i eforturile ne[tiute ale formelor de via]` ce populeaz` straturile diverse ale aceluia[i univers organic, pus sub lupa unui individ care \l ([i se) studiaz` cu minu]iozitate [i curiozitate clinic`. Reac]iile instinctive, nemediate, la stimuli dintre cei mai banali sau nea[tepta]i, dictatura fizicului, a materialului devin evidente prin prismele inter[anjabile ale cohortelor de parazi]i, acarieni, sarcop]i, p`duchi, tenii, amibe, melci, viermi, molii [i oameni, coco]a]i cu frivol` superioritate \n vårful bestiarului. Monstruosul [i sublimul coexist` \n r`t`cirile unui profesor al margin(al)ilor, pentru care banalul se \ncarc` de semnifica]ie. ac` {coala General` num`rul 86 din Bucure[ti pare \ntruchiparea platitudinii, a z`d`rniciei [i provincialismului cu ifose, prejudec`]i sau, pur [i simplu, nep`sare [i resemnare, a regulamentelor [i bårfelor egal rizibile \ntr-un univers f`r` orizont de a[teptare, dac` Bucure[tiul str`zilor, mahalalelor, pie]elor pare pe cåt de teluric, pe atåt de spectral ("nu e un ora[, ci o stare de spirit, un oftat adånc, un strig`t patetic [i inutil"), fiecare cl`dire ascunde mistere [i revela]ii perceptibile exclusiv \n condi]ii de suspendare a ne\ncrederii [i acceptare a ideii de niveluri multiple ale fiin]`rii. Dintre numeroasele trimiteri la literatura [tiin]ific`, cea care structureaz` c`l`toriile concrete [i imaginare ale c`ut`torului de minuni oximoronice e cea la teseractul matematicianului [i scriitorului de science-fiction Charles Howard Hinton. |nvårtindu-se \n jurul axului teoretic al celei de a patra dimensiuni, lumea Solenoidului explic` straniul, inimaginabilul, imposibilul, miraculosul drept rezultate ale unei pure altern`ri a planurilor. Dac` tridimensionala existen]` uman` ofer` un grad superior de ac]iune [i comprehensiune fa]` de cele permise de lumea plan`, la fel o lume cu patru dimensiuni e, dac` nu de neconceput, m`car extrem de dificil de reprezentat pentru natura dependent` de vizibil [i (re)cognoscibil. Personajul p`[e[te \n varii momente, pe nea[teptate, \n

orizont

SOLENOID solenoid

zone ale sinuosului, cavernosului, pustiului ce se dovedesc neb`nuit germinative. Imersiunea treptat`, prin indicii aparent disparate [i frånturi de cunoa[tere, \ntr-un univers paralel, inextricabil legat de cel imediat, \l transform` [i \i ofer` acces nemijlocit la ceea ce se afl` dincolo de membrana elastic` a lumii tridimensionale. Nedumeririle iscate nu se rezum`, firesc, la intriga cotidian`, ci se extind \n metatext, surprinzånd, de fapt, aspira]ia [i notabila realizare a \nsu[i romanului lui C`rt`rescu. "Am citit mii de c`r]i, dar n-am g`sit vreuna care s` fie un peisaj, [i nu o hart`. Fiecare pagin` a lor e plat`, a[a cum nu e via]a \ns`[i. De ce m-a[ ghida eu, fiin]`-n trei dimensiuni, dup` cele dou` dimensiuni ale oric`rui text? Unde voi g`si pagina cubic` \n care s` fie sculptat` realitatea? Unde e cartea hipercubic` \ntre coper]ile c`reia s` fie adunate sutele de cuburi ale filelor ei? Abia atunci, prin tunelul de cuburi, s-ar putea evada din sufocanta celul`, sau m`car s-ar putea respira aerul unei alte lumi…" n van ai \ncerca s` rezumi sau surprinzi \n coloane aranjate cuminte, sub imperiul num`rului de semne, luxurian]a imagina]iei unui scriitor care zburd`: juc`u[ ori solemn, sumbru dar dezl`n]uit \n dorin]a compulsiv` de construc]ie. Poate uimitor pentru compania eminamente postmodern` \n care s-ar putea plasa, C`rt`rescu se \nc`p`]ineaz` s`-[i \ncheie fantasticul costum textual pån` la cel din urm` nasture, s` uimeasc` atåt prin arsenalul narativ ce sfideaz` regulile [i presupozi]iile, cåt [i prin insisten]a de a sculpta un peisaj f`r` cusur al min]ii, trupului, sufletului [i demonic-angelicelor futilit`]i care le leag`. Pierdut [i reg`sit printre viziuni asemenea protagonistului, cititorul are avantajul unui ghid incredibil prin fine]ea detaliului [i impecabilul control asupra traseului. |nc` [i mai surprinz`tor e suflul alerg`torului de curs` lung`: cartea hipercubic` de 837 de pagini nu pierde din vitez` pe parcurs, evoluånd \ntr-un crescendo minu]ios calibrat c`tre un final exploziv. De[i porne[te de la o varia]iune autobiografic` [i cocheteaz` cu jurnalul (inclusiv cu acela de vise), de[i e opera evident` a unei omnipotente persoane \ntåi, Solenoid-ul e o carte de o generozitate emo]ionant`, care transform` \ncerc`rile, durerile, temerile, incapacit`]ile, naivit`]ile [i entuziasmele ego-ului tridimensional \n file ale unui manuscris al umanit`]ii. Parcurgånd cercurile damn`rii, experimentånd, meditånd, visånd [i interpretånd, f`cånd echilibristic` pe muchia nefiin]ei \n repetate rånduri, geam`nul din umbr` exploreaz` \nsemn`tatea [i plauzibilitatea deznod`måntului a[teptat din str`vechime: "Nimeni nu va fi måntuit dac` nu e deja måntuit de la \nceputul timpurilor, nu \n efemera noastr` prezen]` \n aceast` lume, ci-n adev`rata noastr` fiin]` desf`[urat`-n a patra dimensiune “…‘ Nimeni nu poate prezice pe ce fa]` va c`dea moneda la urm`toarea aruncare. Nu putem [ti acest lucru pentru c` ne afl`m \n aceea[i lume cu moneda “…‘ Dimensiunea \n plus e perspectiva necesar` ce aduce deplina cunoa[tere. Cel aflat \ntr-o lume cu patru dimensiuni va [ti \ntotdeauna pe ce parte cade moneda \n lumea noastr`, c`reia \i va cunoa[te viitorul complet la fel de bine ca [i trecutul". Romanul-foc-de-artificii \nsumeaz` teroarea [i revolta, speran]a [i renun]area, sui[urile [i coborå[urile \ncrederii personale \n fa]a [icanelor unui destin ce pare o fars` crud` \n lipsa unei promisiuni a transcenden]ei. Recurent, asemenea unei mantre incantate periodic de un cor al sclavilor contemporaneit`]ii, \ncarcera]i \n propria ne[tiin]` [i neputin]`, r`sun` \n fundal jelania picheti[tilor: personaj colectiv eclectic, \ntunecat, adunat de la periferiile (i)realit`]ii imediate, hot`råt s` recurg` la mar[uri t`cute \mpotriva implacabilei sor]i. |ntr-un protest zadarnic, dar nu mai pu]in \ndårjit, fantomele unui prezent consumat \n agonii incontrolabile \[i pun la zid propria condi]ie, interogånd instan]e invizibile [i solicitånd o asumare a responsabilit`]ii pentru diabolica pierzanie a spiritului, prins \n temni]a insalubr`, vulnerabil`, ridicol` a materiei. "Jos moartea!", "Opri]i carnagiul!" sunt sloganuri ale unui militantism tragic, apolitic, menit s` numeasc` [i protejeze interese transpartinice, transfrontaliere, transcontinentale, dincolo de abstrac]iunile rasei, clasei, etniei, genului, oric`ror categorii irelevante \n fa]a marelui final. "Noi, picheti[tii, strig`m mu]i contra incredibilului, incalificabilului, impardonabilului genocid uman. Noi sus]inem

c` el trebuie s` ia sfår[it. {i c`, \n calitate de oameni liberi [i demni, trebuie s` protest`m contra destinului [i fatalit`]ii. Nu le accept`m, nu ne plec`m capul \n fa]a sor]ii [i, dac` tot vom pieri, m`car vom [ti c` n-a fost f`r` revolt`, f`r` strig`t, f`r` indignare. Suntem singurii care m`car vom pieri \n picioare, nu pe burt`, \n noroi, sau \ngenunchea]i “…‘ Picheta]i locurile rele, morgile [i pavilioanele cancero[ilor, leprozeriile, lag`rele de concentrare, saloanele ar[ilor [i strivi]ilor, arunca]i manifeste din vårful celor mai \nalte cl`diri, refuza]i \mb`trånirea [i moartea! Niciodat` \n istoria omenirii, care-i o istorie a abatoarelor, nu s-a protestat cum o face]i voi". Prin intensitatea adeseori greu de suportat, prin integrarea unui dramatism pe cåt de zguduitor pe atåt de firesc, C`rt`rescu \nsu[i scrie istorie [i aspir` s` treac` dincolo de grani]ele fizice [i psihice ale literaturii de ast`zi [i nu numai. |nr`d`cinat` adånc \ntr-un Bucure[ti al min]ii, cartografiat de un magician al frazei cu \ngem`nate sim]uri ale m`surii [i r`t`cirii, povestea din Solenoid se poate citi [i, mai ales, sim]i oriunde [i de c`tre oricine, sc`ldåndu-se \n atributele acelei "universalit`]i" adeseori supralicitate de amatorii de cli[ee hermeneutice [i senza]ii critice tari. Studiul lumii interioare a personajului \ntoarce o oglind` perfect` (\nc` una!) lumii exterioare, grani]ele conven]ionale se dovedesc permeabile, realit`]ile – fluide. Pove[tile se \ncorporeaz` \n cadru precum spa]iile fermecate \n carnea celor prozaice, iar ecourile literaturii fantastice [i de aventuri devorate din copil`rie converg [i completeaz` imaginarul elaborat al jocurilor video, al situa]iilor [i comunic`rilor virtuale, proiectate \ntr-un mental transportat dincolo de ra]ional. Trecut, prezent [i viitor curg unul din cel`lalt, amintirile, visele, viziunile animånd pån` [i momentele de repaus al ac]iunii [i imagina]iei. Nu o dat`, profesorul distrat se treze[te \n labirintul unor interioare stupefiante, vitrine dintre cele mai neobi[nuite deschizåndu-i-se \n fa]` [i permi]åndu-i (sau obligåndu-l) s` studieze exponate co[mare[ti, al`turi de \nchipuiri diafane ale insolitei st`ri de veghe a somnambulului. ele dou`sprezece statui ale st`rilor de umbr` ale sufletului din fa]a unuia dintre primele in stitute de medicin` legal` din lume str`juiesc universul scos din balamale al omenirii påndite de mon[tri. Triste]ea, Disperarea, Groaza, Nostalgia, Am`r`ciunea, Månia, Revolta, Melancolia, Grea]a, Oroarea, Jalea, Resemnarea planeaz` asupra textului ca tot atåtea jaloane ale cursei \ntrun singur sens, c`tre apocalips` sau måntuire. Cartea aduce \n prim-plan nu doar \ntåmpl`ri din experien]a direct` a naratorului-scriitor, ci [i discursurile care-l formeaz` [i pe care, la råndu-i, le genereaz`, ca \ntr-un bulg`re de neoprit ale cuvintelor [i imaginilor ce se cheam` peste timp [i spa]iu. Minunat` e istorisirea desprins` din jurnal a feti]ei n`scute cu un s`cule] cu organe [i trei inimi (de cristal, de fier [i de plumb) – "primul copil care-a venit pe lume-nso]it de piese de schimb" -, episod delicat [i nostalgic dintr-un prelungit poem \n proz`. Egal incitante sunt incursiunile \n culisele istoriei, concentrate pe personaje din zone dintre cele mai diverse: Ethel Lilian Voynich, autoarea romanului T`unul [i tat`l s`u, matematicianul George Boole; Mina Minovici, celebrul legist

[i farmacist, [i fratele sù, Nicolae Minovici, "discipol [i colaborator apropiat \n [tiin]a thanatologiei", preocupat s` experimenteze tehnici sofisticate de spånzurare controlat`; Rubik [i faimosul sù cub. Cu to]ii se desprind din cadrul \ncremenit al biografiei [i \[i \mpletesc destinele cu indivizii din anturajul corectorului de teze, devoratorului de manuscrise, peregrinului dezabuzat, micu]ului pacient al sanatoriului Voila (tot atåtea identit`]i trecute, convergente, ale protagonistului). edita]ia asupra scrisului ca proces e ubicu`, situåndu-se \n teritoriile intermediare dintre autor, narator [i personaj. Dac` acela din urm` \ncearc` s` \[i auto-radiografieze delirul cotidian, scriitorul din spatele m`[tii de hårtie pare a-[i asigura, vizionar, viitorii recenzen]i de inutilitatea eforturilor de explicitare a unei opere situate, evident, \n alt` dimensiune: "Ambiguitatea esen]ial` a scrisului meu. Nebunia lui ireductibil`. Am fost \ntr-o lume care nu poate fi descris`, [i mai ales \n]eleas`, prin altfel de scris, \n m`sura-n care este ea comprehensibil` cu adev`rat. C`ci una este dezv`luirea [i alte procesul chinuitor de inginerie inversat` care este adev`rata \n]elegere. Ai \n fa]a ochilor un artefact din alt` lume, cu alte raiuri [i al]i zei, un enigmatic mecanism antikythera care str`luce[te, plutind \n aer, \n toate detaliile ramelor sale “…‘ A \n]elege \nseamn`-ntotdeauna a p`trunde \n alt` minte, orice obiect care se cere-n]eles e un portal c`tre ea, iar teroarea [i enigma nesfår[it`-ncep din momentu-n care, contemplånd un obiect, e[ti sorbit de el [i aruncat \ntr-o minte inuman`, cu totul diferit` de-a ta, [i pe care-o nume[ti, cu toat` ambiguitatea cuvåntului, sacr`, adic` strìn`, aparent arbitrar`, capabil` de miracole [i de-absurdit`]i, ce poate hr`ni [i te poate strivi din motive la fel de obscure." Dac` unul dintre leitmotivele Solenoid-ului e credin]a c` fiecare carte trebuie s` fie o Evanghelie pentru a-[i \ndeplini \ntru totul menirea, \ntreg romanul este unul al epifaniilor succesive, al misterelor revelate [i op]iunilor existen]iale \nv`luite \ntr-un gnosticism difuz, dar incontestabil. Posedat, tentat, sculptat, direc]ionat de ura-iubire fa]` de literatur` [i iluziile-i cvasi-narcotice, creatoare de (auto)-mistificare, adev`ratul manuscris se \ndreapt` spre final cu determinarea marilor decizii, a adev`rurilor care, odat` atinse, devin repere de nezdruncinat. "Nu intra lin \n noaptea bun`, f`r` zori,/ Ci strig`, strig` contra stingerii de sori"!, \ndeamn`, programatic, Dylan Thomas, iar ultimele pagini sunt \nsu[i strig`tul victorios al alegerii asumate. Dup` dezn`d`jduitul "ajutor!" ce \nnegre[te zece file cu disperarea unui om [i a unei umanit`]i condamnate la nimicnicie [i pieire, dilema esen]ial` \[i g`se[te r`spunsul: via]a de hårtie e sacrificat` \ntru salvarea celei de trup [i suflet. Morbidul, grotescul, obscurul, monstruosul, tenebrosul fac loc unicei ilumin`ri autentice, \ntr-o nea[teptat` pledoarie pentru måntuirea prin miracol [i emo]ie: "trìam \n dragoste [i asta nu ne-o mai putea lua nimeni". Nu [tim dac` Mircea C`rt`rescu va face vreodat` pasul dinspre lista scurt` a favori]ilor c`tre podiumul mult-råvnitului Nobel. Dup` Solenoid, nici nu mai conteaz`. A demonstrat tot ce era de demonstrat: sie[i, nou`, unei \ntregi lumi literare care-i va descoperi [i redescoperi prin genera]ii, cu uimire, \ncåntare [i respect, scriitura-cult, cartea hipercubic`.

orizont

STEREOTIPURI stereotipuri

ODISEEA CAVALERILOR TEUTONI |N BANATUL DE SEVERIN VIOREL MARINEASA Nemul]umi]i c` nu-[i mai luaser` leafa de aproape o jum`tate de an, angaja]ii Regiei pentru Activit`]i Nucleare au \ncins deun`zi un protest \n fa]a por]ilor Cet`]ii Severinului tocmai \n ziua redeschiderii acesteia, proasp`t reabilitat` cu bani europeni. |n interior, ceremonia a continuat, actorii jucåndu-se dea lupta o[tenilor lui Sigismund de Luxemburg [i ai lui Mircea cel B`trån cu cei ai sultanului otoman (vezi Digi24.ro, 27.09.2015). Privind \napoi dincolo de månie [i de butaforie (ambele contemporane), istoria pomene[te c`, dup` moartea domnului ]`rii Romåne[ti, fort`rea]a a c`zut iar`[i \n måinile turcilor (1418), pentru ca Sigismund, regele Ungariei, s-o recucereasc` \n 1424. Acesta din urm` [i-a dat seama de fragilitatea succesului s`u, de aceea a hot`råt s` \nt`reasc` grani]a dun`rean` a regatului. Un timp, campion al acestei misiuni a fost aventurierul Pipo Spano (alias Pipo de Ozora, alias Filippo Scolari), fiu al unui comerciant florentin, care ajunge general, comite de Timi[, ban al Severinului [i omul de \ncredere al regelui. Moare \ns` \n 1426, a[a c` Sigismund caut` alt` solu]ie. |[i aminte[te c`, la \nceputul secolului al XIII-lea (1211-1225), Ordinul Teuton ap`rase ]ara Bårsei de n`v`lirile cumanilor. Despre a doua descindere a Ordinului pe aceste plaiuri afl`m informa]ii, dac` nu exhaustive, oricum, abundente, din volumul Cavalerii teutoni \n Banatul Severinului [i la Dun`rea de Jos \n prima jum`tate a secolului al XV-lea. Documente [i extrase/ Der Deutsche Orden im Severiner Banat und an der Niederen Donau \n der ersten Hälfte des XV. Jahrhunderts. Urkunden und Auszüge, al lui Costin Fene[an, ap`rut sub auspiciile Muzeului Banatului Montan Re[i]a la Editura Cosmopolitan-Art din Timi[oara (2015). Tema a fost abordat` [i de al]i istorici, \ns` ace[tia s-au limitat la studiul [i la documentele publicate de Erich Joachim \n anul 1914 sau la unele regeste ("repertorii, rezumate ale documentelor, date \n ordine cronologic`", conform DEX) ap`rute ulterior. Ciudat, de[i materialul privind prezen]a Ordinului Teuton pe actualul teritoriu romånesc a fost microfilmat la Geheimes Staatsarchiv Preussischer Kulturbesitz, Berlin (Dahlen), fiind p`strat \n Arhivele Na]ionale din Bucure[ti \nc` din anii optzeci, deci st`tea de mult` vreme la \ndemåna cercet`torilor, nimeni nu s-a gr`bit s`-l prelucreze. Costin Fene[an \n persoan`, fascinat \n secret de o atare mic` istorie, a tot amånat aprofundarea cercet`rii, care presupunea punerea cap la cap a documentelor deja editate cu altele inedite, traducerea lor din latina medieval` [i din germana veche, adnotarea acestora etc. |ntr-un articol ap`rut ini]ial \ntr-un volum colectiv destinat spa]iului germanic, apoi [i \n romåne[te (Locul Ordinului Teutonic \n istoria Banatului de Severin, "Banatul", Re[i]a, vol.24/11, istorie, Cluj-Napoca, 2014), Viorel Achim aprecia f`r` entuziasm ([i are dreptate, deoarece prezen]a cavalerilor respectivi nu a avut pregnan]` aici) c` subiectul merit` totu[i o tratare monografic`. Ceea ce, cred, s-a [i \ntåmplat, studiul lui Costin Fene[an din prima parte a c`r]ii discutate (Sigismund de Luxemburg [i Ordinul Teuton \n Banatul Severinului [i la Dun`rea de Jos \n anii 14261435) fiind suficient ([i consistent!) \n acest sens.

Dup` e[ecul catastrofal marcat de coali]ia cre[tin` la Nicopole (1396), regatul ungar a abordat pentru jum`tate de secol o atitudine defensiv` fa]` de expansiunea otoman`. |n asemenea \mprejur`ri, consider` Costin Fene[an, Sigismund de Luxemburg a reluat leg`turile cu Ordinul Teuton, cu marele maestru Paul von Russdorf, care a trimis, \n 1427, un reprezentant pe lång` rege, \n persoana lui Klaus von Redwitz. Pertract`rile sinuoase cu Ordinul au contenit atunci cånd Sigismund a suferit o nou` \nfrångere sub zidurile cet`]ii Golubac (1428), c`zut` prin grija succesorilor lui {tefan Lazarevic, despotul sårb, \n måna turcilor. Aceasta, se pare, \l determin` pe rege s` le propun` reprezentan]ilor Ordinului preluarea unei m`rci de ap`rare \n preajma Dun`rii [i a Cet`]ii Severinului pentru a face func]ionale fortifica]iile de ap`rare din zon`. La sfår[itul lui octombrie [i \n noiembrie 1429, Redwitz, \nso]it de cå]iva fra]i-cavaleri [i fra]i-preo]i, purcede la o inventariere a cet`]ilor, 19 la Dun`re [i 3 \n interiorul teritoriului (Mehadia, Alm`j, Ilidia), a o[tenilor, dar [i la o evaluare a cheltuielilor destinate \ntre]inerii [i simbriilor. A rezultat o sum` imens`. Metodic, Redwitz a depistat [i sursele de finan]are, cum ar fi monet`riile din Bra[ov [i Sibiu, minele de argint de la Bistri]a, dar [i contribu]ia prezumtiv` a celor [ase districte romåne[ti din Banatul de munte. Greu de aflat din documente cum au reac]ionat cnezii locali fa]` de nivelul cople[itor de obliga]ii materiale stabilite de Redwitz (devenit c`pitan [i apoi ban al Severinului), hot`råt s` conduc` teritoriul cu mån` forte. S-a p`strat \ns` m`rturia unui act de \mpotrivire a liderilor comunit`]ilor romåne[ti fa]` prerogativele judec`tore[ti asumate de teuton, ace[tia recunoscånd doar puterea regal`. De[i avusese inten]ii serioase, Sigismund de Luxemburg, "preocupat de marile probleme europene", cum zice, nu f`r` ironie, Costin Fene[an, \n plus colec]ionar de coroane (rege roman, 1410, 1414; \mp`rat romano-german, 1433; rege al Boemiei, 1436), uit` de am`rå]ii din bastionul cre[tin de la Dun`re \n a[a m`sur`, \ncåt \l determin` pe Klaus von Redwitz s` se plång` cu glas \nalt [efului s`u \ntr-o scrisoare trimis` \n 7 martie 1432 din Severin: "Milostive mare maestru! Preaputernicia Voastr` s` binevoiasc` a [ti c` Monet`ria din Transilvania nu ne-a trimis de la Sfåntul Mihail niciun sfan] [i poate c` nu o va face nici de acum \ncolo, chiar dac` aceasta a fost sursa cu ajutorul c`reia am ]inut pån` acum fortifica]iile [i lefegiii. De asemenea, Lumin`]ia Sa Regal` ne-a retras acum [i grånele din Kunsag [i Jaszag (…) [i este de presupus c` va proceda la fel [i va dispune a[a [i \n viitor. Tot a[a, am constatat pe viu c` domnii unguri [i ]`rile \nvecinate nu ne-au sprijinit nici m`car atunci cånd nevoia era mic` (…)." Catastrofa e inevitabil`. Cavalerii teutoni de la Dun`re sunt parte la dou` chelf`neli succesive aplicate de otomani, prima dintre ele ascuns` grosier de Eberhard Windecke, cronicarul propagandist al lui Sigismund. Secven]a teuton` a Banatului de Severin se \ncheie \n 1434. Omul providen]ial va fi Ioan de Hunedoara, devenit ban \n 1439. Studiul lui Costin Fene[an (un banchet al erudi]iei [i al acurate]ii \n cercetare) este \nso]it de 48 de documente [i de extrase de document, precedate de regestele necesare.

O INCURSIUNE (I)

DANIEL VIGHI

F`r` \ndoial` cercetarea [tiin]ific`, repet [i poate c` ar trebui s` scriu cu majuscule cuvåntul din urm`, a[adar abordarea {TIIN}IFIC~ a istoriei Banatului este una dintre cele mai dificile dintre toate istoriile valahilor nord-dun`reni. Dificultatea st` \n ceea ce regretatul Valeriu Leu mi-a [optit la ureche, aproape conspirativ, la o mas` festiv` la un colocviu cu istorici [i scriitori din Banat, la Herculane, \n urm` cu ani. Prima [i cea mai de seam`, este legat` de faptul c` sub zece procente, ori sub aceast` limit`, avem documente, pres`, arhiv` pre limba rumåneasc`. Ca s` fii bun istoric al Banatului musai s` [tii ungure[te, nem]e[te, latina pentru documente ale administra]iei austriece din secolul lui Budai Deleanu. Mai apoi nu se poate f`r` sårb` [i, ]ine]i-v` bine de br`cinarii CERCET~RII {TIIN}IFICE, limba lui Osman aga, scriitor timi[orean: adic` turca medieval`, dac` socotim c` din 1552 pån` \n toamna anului 1716 Banatul a fost sub domnia a ceea ce graiul ]`ranilor a p`strat cu anume admira]ie ca fiind lumea "sp`iilor", ast`zi nume aproape uitat al paorilor \nst`ri]i. |n vechime numele sl`vit al spahiilor b`n`]eni. Am scris predoslovia aceasta evocativliterar` pentru a sublinia, indirect [i parabolic pentru cei interesa]i s` ignore din pricini de inconfort personal, importan]a decisiv`, covår[itoare [i onorant` pentru noi, editorii ei, a tomului de excep]ie al Cristinei Fene[an, turcolog, banatolog, istoric sagace [i om de [tiin]` cu majuscule. Lucrarea Vilayetul Timi[oara 1552-1716 (Editura Ariergarda, 2015) este un eveniment [tiin]ific, repet: {TIIN}IFIC! Iar dac` nu se poate face istorie b`n`]ean` f`r` acces la limbile de mai sus, la fel de caraghios este s` ai preten]ii de abordare [tiin]ific` (repet: {TIIN}IFIC~!) f`r` s` \nghi]i praf [i drumuri prin arhivele din Viena, Budapesta, poate Belgrad [i, F~R~ |NDOIAL~, LA }ARIGRAD! Grea misie, a[adar. Ca s` pricepem dimensiunea analizei Cristinei Fene[an trebuie s` zicem aferim scormonirilor sale \n mecanismele cele mai sofisticate care mån` istoria \nainte [i \i dau chip \n curgerea ei "nespectaculoas`", \n ceea ce istoriografia mai nou` a numit durat` lung`, via]` cotidian`, cercetare prin alte locuri decåt acelea ale ispr`vilor de letopise] cu r`zboaie [i ispr`vi pentru monumente de for public. A[adar, iat`, \n chiar primul capitol ale c`r]iieveniment, un subtitlu care ar \ndep`rta cititorii istoriei "pr` mare", cum zice b`n`]eanul, dar ar trebui obligatoriu s`-i ]in` aproape pe cei interesa]i de [tiin]`. Titlul de la subpunctul c al capitolului unu - acela al metodelor de ocupa]ie otoman` - spune multe prin simpla sa citare: c. Redistribuirea propriet`]ilor de p`månt preexistente sub forma tipurilor de proprietate otoman`. Desigur c` acest titlu "ofer`" cititorului mult mai "pu]in" decåt istoria cruntei desc`p`]ån`ri a lui {tefan Losonczy dup` capitularea Timi[oarei din 1552, dar este mult mai important pentru cei care vor s` [tie ce a

fost s` fie dup` aceea. Cum anume s-a organizat pårdalnica de via]` cu toate "banalit`]ile" ei mai bine de un veac [i jum`tate. Ca s` [tii toate astea este nevoie de [tiin]`, nu e de colea s` scrii negru pe alb informa]ii precum cele de mai jos: "… la 27 septembrie 1567, cu prilejul ceremoniei de \nsc`unare ( that-i sa'ådete djülûsi humåyun) a sultanului Selim al II-lea, a fost emis ordinul de verificare [i re\nnoire a actelor de de]inere a timarelor [i ziametelor, precum [i de stabilire a posesiunilor vacante (mahlul). |n urma confrunt`rii actelor prezentate de spahii, \n vilayetul Timi[oara s-au acordat, \n conformitate cu porunca imperial` din 22 martie 1568 (22 ramazan 975), un num`r de 509 atestate de posesiune (yåfte) a timarelor [i ziameturilor, pentru care s-au \ncasat taxe \n valoare de de 62.305 akçe (cf. 7 Numarali Mühimme, partea I-a, Ankara, 1998, doc. Nr.1112, p. 529.). Totodat` sultanul Selim al II-lea a dispus, la 27 februarie 1568, potrivit obiceiului [i dispozi]iilor legii (ådet ü kanun üzre) men]inerea cuantumului taxei de eliberare a fiec`rui atestat de posesiune la vechea sa valoare: 1 galben pentru beglerbegul de Timi[oara [i 12 akçe pentru defterdarul de timare [i recenzorul vilayetului, Muharrem Çelebi (ibidem, doc. Nr. 926, p. 455)" (p. 45) Ad`uga]i aici [i pasul \napoi din pr`f`raia abord`rilor am`nun]ite arhivistice, [i b`ga]i de seam` privirea mai larg-cuprinz`toare, expresie a unei st`påniri sigure a domeniului. Dincolo, a[adar, de pungile cu akce, fie pentru beglerbegul de Timi[oara, fie pentru defterdarul de timare, [i cine o mai fi dintre ferici]ii bugetari sultanali, s` admir`m privirea larg cuprinz`toare a istoricului erudit, care [tie s` urce din detaliu la semnificativul [i concluziile largi ale problemei analizate: "Potrivit normelor {eri'atului [i kanunului, \n Imperiul Otoman au existat la jum`tatea veacului al XVI-lea trei categorii de proprietate a statului asupra p`måntului [i ]`ranului: p`månturile de zeciuial` (ö[ri), p`månturile de kharadj [i p`månturile aflate \n eviden]a fiscului imperial, numite arazi memleke sau m\r\. Prima categorie a cuprins p`månturile de zeciuial` (ö[ri), de]inute de musulmani ca ™proprietatea lor privat` (mülk)¤ pentru care s-a pl`tit dijm`. |n schimb, \n cea de a doua categorie au fost incluse p`månturile de kharadj aflate \n posesia nemusulmanilor, dup` ocupa]ia otoman`. Pentru aceasta s-a achitat atåt darea anual`, cåt [i dijma, redeven]` cu cuantum variabil, \n func]ie de fertilitatea solului (kharadj-I mukaseme)" (pp. 46-47). Pe scurt: complexitatea tratatului [i t`cerea suspect` care i-a \nso]it apari]ia (eveniment!) ne oblig` s` transform`m prezenta \ntåmpinare \ntr-un serial. Ceea ce vom [i face cu pl`cerea scriitorului, dar [i a unui om al locului care afl`, aici, \n cartea de fa]`, lucruri exotice despre lumea sa, temeinic cercetate.

orizont

PIC~TURA DE cucut` CUCUT~ pic`tura de

DE S~RB~TORI. O POVESTE PAUL EUGEN BANCIU Sunt zile \n care cerurile se afl` departe de oameni, iar altele, de s`rb`tori sau \n preajma lor, cånd pelicula dintre cei de sus [i oameni se sub]iaz` \ntr-atåt, \ncåt cei da]i cu darul profe]iei primesc sfaturi [i v`d aievea cum se vor petrece vremile \n viitor. U[ile care dau spre måine [i poimåine devin limpezi ca ferestrele, [i po]i vedea cum vezi ce se \ntåmpl` lång` tine, [i ceea ce se va \ntåmpla atunci. |n zilele acelea oamenii cu har au viziuni, iar cei cu urechile bune aud limpede glasul din cer care-i preg`te[te pentru ce va fi. S` po]i ajunge cu ochii deschi[i [i cu urechile desf`cute trebuie s` te na[ti sub semnul bun, s` fii ales de la \nceput [i s`-]i duci suferin]ele [i greutatea vie]ii cu inima \mp`cat` c`, la cap`tul acestui drum cu spini, urechile tale vor auzi [i ochii tì vor vedea, iar gura le va spune tuturor s` se team` [i s` se fereasc` [i s` urmeze cuvintele tale, care nu sunt ale tale, ci ale celui ce vrea s` scape un popor de la nenorocire [i s`-l duc` \n matca lui. Sunt zile \n care unii dintre cei mor]i vin \n preajma celor vii s` le spun` ce v`d \n viitor, [i ce-au aflat pentru destinul unei familii sau unui popor. Vin [i nu fac decåt s` le arate celor dragi lor poteca pe care s-o aleag`, s` se fereasc` de pr`p`stii sau de col]ii ascu]i]i ai ståncilor. {i se aud pa[ii pe podele, cum se apropie de patul celui aflat \n somn, iar acela simte [i \ncepe s` se team` de ceva necunoscut, apoi aude respira]ia sau numai [oaptele spuse de cel venit lång` patul lui. Somnul se deschide \n veghe, \ntr-un spa]iu unde pot trì [i vorbi laolalt` suflete c`tre suflete, f`r` cuvinte, prin culori [i sunete, ca doi oameni ce v`d [i au semnele ce [i le fac, jocuri de culori [i sunete pe care nu le pot \n]elege decåt cei meni]i de Dumnezeu s` fie ale[i anume, s` nu ]in` pentru ei ce aud [i v`d, ci s` le spun` tuturor. S` se team` de puterea cea mare, s` se team` de \ntunericul din ei, s` se team` s` vrea numai pentru ei o bog`]ie pieritoare. C`ci nimic nu trece de marginea gropii [i nimic nu ajut` un suflet chinuit decåt gåndul bun [i fapta bun` [i iubirea de aproape. Cu cåt sunt mai mul]i ochi care v`d [i urechi ce aud, cu atåt poporul acela va fi mai ferit din calea nenorocirilor. Cu cåt semnele dibuite de femei vor fi uitate \n negura unde-au fost ghicite de acestea, cu cåt glasul celui ales s` vad` [i s` aud` pentru to]i va fi ascultat, iar sfatul lui va fi urmat, cu atåt calea poporului aceluia este mai dreapt` spre des`vår[ire. Iar dac` unuia i se va ar`ta mai pu]in, s` nu-l pizmuie pe cel c`ruia i s-a ar`tat mai limpede, ci s` urmeze sfatul [i s` se al`ture lui, c`ci fac parte dintre aceia[i oameni \nsemna]i \nc` de la na[tere s` c`lùzeasc` [i s` acopere sufletele [i s` aduc` pacea pentru cei buni [i r`zboiul pentru ceilal]i. Puterea cea mare va aduna pu]inii c`rora li s-a ar`tat \n via]a lor cea lumeasc`, [i li s-a spus c` via]a cea adev`rat` este dincolo de r`s`ritul [i apusul soarelui, iar \n jurul lor nu vor fi decåt cei ce n-au v`zut [i n-au auzit decåt glas De cealalt` parte va fi puterea ce va aduna pe cei mul]i, [i orbi [i surzi [i mu]i, care au crezut \n semne de babe [i [i-au dat sufletul credin]ei \n farmece [i vr`ji [i cå[tig de putere lumeasc`, s` se pun` aici pe p`månt, deasupra altora, s`-i umileasc` [i s`-i fure [i s`-i siluiasc`. Iar atunci, nu va fi cu putin]` s` se mai treac` dintr-o tab`r` \n alta pentru c` nici iscoadele nu vor mai auzi [i nu vor mai vedea, fie deo parte, fie de cealalt`, [i din sångele lor se vor face malurile råurilor pe care se va duce \n vale puhoiul celor \nvin[i. C`ci a[a cum \n zilele de s`rb`toare sau

\n preajma s`rb`torilor, cerurile se apropie de p`månt, iar cei ale[i aud [i v`d ceea ce trebuie s` spun`, s` \mb`rb`teze [i s` le cheme la lupt`, sunt zile negre cånd str`fundurile se apropie de oameni s` dea semnele celor ale[i de puterea de jos, s`-[i preg`teasc` o[tirea pentru lupta cea mare, final`. Iar cine va vrea s` aib` fericirea \ntreag`, va trebui s` [tie s` se bucure de teama din el [i de suferin]`, [i nu s` caute locul cald [i f`r` de spini [i apa moale [i umbra lene[`, am`gitoare, [i nici s` cread` c` puterea omului st` \n viclenie [i-n minciun` [i-n \mpilarea aproapelui. Cine crede \n nemurirea falei lui, \mp`rat sau om de rånd, uit` c` timpul e \mpotriva lui [i c` timpul va alege numai ceea ce e folositor [i altor oameni. Dup` ei r`måne o poveste sau o pild` pe care le-o vor spune cei b`tråni celor tineri, s`-i fereasc` de patima \navu]irii de sine. {i nu ur\, nu \n[ela, [i nu te pune \n fa]a altora, nu vicleni, [i nu crede c` numele tù se leag` de ceruri neschimbate, ci crede c` pilda omului cu fericirea tem`toare e cea bun`. S` n-ajungi s` te ]in` minte lumea pentru rùl pe care l-ai f`cut. Mai bine alege s` te uite pentru binele f`cut [i s` [tie, chiar f`r` s`-[i mai aduc` aminte de numele tù, c` a fost o vreme cånd un om i-a dat \ncredere \n el [i l-a ajutat, [i i-a fost sprijin. Un om de care nu s-a temut, ca de un duh bun, ca de un nor alb de var` dup` Sånt`m`rie, cånd zilele scad, toamna se apropie, dar \nc` nu vine, iar furturile cele mari [i grindinile [i puhoaiele nu mai au putere. Crede c` va veni ziua \n care de[teptarea urechilor [i ochilor se va opri \ntr-o continu` stare de veghe, nici \n vis, nici \n lumea imediat`, nici \n semnele gåndite de oameni \n a[a fel s` apar` cåt mai adev`rate [i legate de na[terea, cre[terea [i viitorul lor pe p`månt. Ce ]ine de p`månt, ]ine de via]a pe care o ai. Ce ]ine de via]`, ]ine de femeie. Ce ]ine de femeie, ]ine de ce se vede [i se poate pipì, [i se poate gåndi, [i se poate vicleni, [i se poate folosi de cineva \mpotriva altcuiva. Ce ]ine de cer, ]ine de suflet. Ce ]ine de suflet trece de moarte [i nu poate fi gåndit [i spus [i ticluit, ci vrea s` fie deslu[it departe de orice specula]ie. Dac` norul e alb, ploile nu vor veni curånd. Dac` norul e alb, dar are marginea argintie, va ploua a doua zi. Astea sunt semne, iar nu duh [i nu imagine [i sunet dintr-o zi de s`rb`toare, cånd pelicula de cer dintre oameni [i puterea cea mare se sub]iaz`. |n s`rb`tori ne apropiem mai mult de norii de sus [i auzim lini[tea tùlui din care am plecat. |n s`rb`tori vrem s` trecem \n apa lin` a tùlui. |n negreala zilelor obi[nuite ne pr`bu[im spre cap`tul de jos al cascadei [i \mb`trånim f`r` speran]` [i vl`gui]i, am vrea s` ni se ia zilele pe care le mai avem, s` fim du[i spre g`vanul de jos cåt mai curånd. Iar cascada timpului, o s` afli asta, are tot atåta ap` care cade, cåt` ap` de torent se ridic`, doar c` aceia cu vedere p`månteasc` nu o deslu[esc decåt pe cea care cade, dup` cum mintea nu-i poate l`sa s` cread` c` ar putea s` fie [i altcum. Jum`tate cade, jum`tate ]å[ne[te spre \nalt, iar luntrile sufletelor pot merge pe el, ca pe apa unui fluviu, \n sus [i \n jos. Doar iluzia de ap` din mintea noastr` ne spune c` totul trebuie s` mearg` \ntr-o singur` direc]ie, de sus \n jos. Unui ochi deschis [i unui cuget drept li se arat` cum cele dou` torente curg \ntrep`trunse. Alege-l pe cel ce urc` spre tù [i s` nu-]i par` rù dup` numele pe carel ai [i toate ale tale de pe p`månt, care nu mai sunt din clipa \n care \ncep s` fie. Doar ia aminte pe ce fir de ap` ]i-e sufletul, chiar dac` trupul va trece sub negurile de jos, cum e firea!

JURNAL DE FAMILIE PIA BR|NZEU 28 octombrie 1921 1921. Bunicul Br\nzeu, devenit de curånd canonic la Episcopia grecocatolic` a Lugojului, particip` la o [edin]` consistorial` convocat` dup` ce Episcopul Valeriu Fren]iu a primit o scrisoare de la ministrul Cultelor, Octavian Goga. Contextul e agitat din cauza conflictelor cu biserica ortodox`, tot mai numeroase dup` unirea Ardealului cu ]ara. De aceea Octavian Goga a trimis un apel tuturor ierarhilor romåni din ]ar`, imploråndu-i s` \nceteze cu lupta religioas` fratricid`. {edin]a \ncepe cu lectura public` a scrisorii, un emo]ionant \ndemn spre \nfr`]ire ecumenic`. Suprema cerin]`: "consolidarea statului \ntre noile sale fruntarii". O oper` grea, recunoa[te Goga, pentru c` \i stau \n cale numeroase piedici: interese locale, de clas` [i de partid, variate confesiuni [i multe minorit`]i. |n plus, amintirea unui trecut \nc` proasp`t nu prea \ncurajeaz` nici el ecumenismul. De aceea, eforturile tuturor trebuie unite pentru "a birui" [i "a cl`di". Cum? Prin voin]a adånc` a neamului [i concursul nelimitat al \ntregii biserici romåne[ti. Dar ceea ce \l \ngrijoreaz` mai mult pe ministru este lupta \nte]it` \n ziare [i bro[uri, adun`ri [i congrese, conferin]e [i vizite canonice. Atacurile \nver[unate, de o necugetat` violen]` a cuvintelor schimbate \ntre fra]ii ortodoc[i [i uni]i, i se par ministrului, privite "de la centru", un dezastru total. Simte c` este de datoria lui s` intervin` pentru a \mpiedica acest "atentat fa]` de sufletul neamului", un neam ce \[i cere acum toate puterile unite pentru a rezolva marile probleme de care-i atårn` viitorul. Orice \nstrìnare de for]e de la aceast` oper` e o pierdere ireparabil`, adug` el, [i, prin urmare, ierarhii ambelor credin]e ar trebui s` caute binele comun al ]`rii prin "lupta contra curentelor sociale anarhice, lupta de ap`rare a credincio[ilor contra sectelor de tot felul, care cresc \ntr-o propor]ie \ngrijor`toare, lupta contra inculturii [i a atåtor lipsuri de care sufer` fiii neamului nostru, dar mai ales lupta contra du[manilor comuni de peste grani]`, care ne påndesc gata de a lovi la cea dintåi sl`bire. {i nimic nu poate mai adånc sl`bi ca lupta \ntre fra]i pe chestiuni religioase. {i aici e marea primejdie. Lupte politice pot fi, ele nu merg adånc. Cu toat` p`ruta lor violen]` stau la suprafa]`. Lupta de clas` ori cu cåt zgomot s-ar \nso]i e redus` la un cerc, la cåteva persoane. Dar luptele religioase p`trund adånc \n sufletul poporului, \mperechind [i vr`jm`[ind satele [i ora[ele, stricånd acum ceea ce o mie de ani de st`pånire strìn` n-a putut strica." Scrisoarea este semnat` de "un credincios al uneia din cele dou` biserici", "un adev`rat pre]uitor al muncii [i rostului celeilalte", "un fiu al Ardealului, pe care cu durere \l v`d din nou sfå[iat de lupta \ntre fra]i" [i de "un Ministru al Cultelor [i reprezentant al Guvernului, r`spunz`tor de primejduirea care se aduce prin aceast` lupt` Statului [i neamului". Episcopul a terminat de citit scrisoarea. |n consistoriu se las` o lung` t`cere. Preo]ii r`mån nedumeri]i de apelul ministrului, pentru c`, \n opinia lor, atacurile au venit \ntodeauna doar dintr-o singur` parte. Iau pe rånd cuvåntul [i enumer` tot ce li s-a \ntåmplat dup` unirea cu ]ara, pentru a se \nregistra \n ciorna redactat` ca r`spuns: nu au putut celebra nicio s`rb`toare na]ional` netulbura]i, fiindc` muzica militar`, pus` dinadins lång` biserica greco-catolic`, cånta a[a de tare \ncåt nu se mai auzea nimic din serviciul divin. Din banii aduna]i de la credincio[i s-a renovat internatul pentru bìe]i, dar a fost sfin]it de preo]ii ortodoc[i, [i nu, cum ar fi fost firesc, de cei greco-catolici, care nici m`car nu au fost invita]i. "Mai bucuros invit` pe Patriarhul din Constantinopol ori pe cel din Belgrad decåt s` invite pe Episcopul unit de aici", adaug` bunicul. |n ziare, chiar [i \n gazeta redactat` de \nsu[i prefectul Petre Nemoianu, autoritatea episcopiei este subminat`, "f`r` s` se gåndeasc` c` dac` \i va succede s` nimiceasc` autoritatea bisericii, nimice[te orice autoritate [i duce popula]ia la bol[evism". Ministrul Cultelor i-a \mp`r]it pe greco-catolici \n sec]ia strìn`, \mpreun` cu ungurii, cu turcii [i cu evreii [i i-a [icanat "cu mult mai tare decåt am fost [icana]i din partea Ministerului Cultelor maghiar". Salariile preo]ilor sunt mai mici decåt cele ale preo]ilor ortodoc[i, de[i uni]ii trebuie s` studieze mai mult. Nu au primit niciun ajutor pentru construirea sau renovarea vreunei biserici, de[i li s-au cerut tot felul de planuri, devize [i documente. "Nu am \nceput lupta, nici nu o dorim, dar dac` vom fi constrån[i, vom \ncepe", se adaug` u[or amenin]`tor la sfår[itul scrisorii. Cu ajutorul Parlamentului, bine\n]eles. Ajuns acas`, bunicul pune scrisoarea lui Goga [i ciorna \n jurnalul sù, adùgånd un comentariu la r`spunsul pe care \l consider` "stra[nic": "A devenit celebru prin pasajul \n care spune c` dac` persecu]iunile acestea nu vor \nceta pån` la deschiderea Parlamentului, vom fi sili]i a \ncepe lupta \n Parlament. {i de nu va folosi nici lupta aceasta [i vom fi considera]i [i pe mai departe ™strìni¤, ne vom folosi de drepturile pe care tratatul de pace le d` strìnilor!"

orizont

PLAY play

CA S~ FIM O CAPITAL~ RADU PAVEL GHEO La sf\r[itul lui 2015 a sosit [i una din ve[tile cele mai bune de anul trecut pentru Timi[oara: ora[ul a fost selectat \n "finala mic`", printre cele patru ora[e dintre care urmeaz` s` fie desemnat` capitala cultural` a Europei din anul 2021. Evident c` m-am bucurat, cum s` nu te bucuri? Un asemenea titlu (e drept, cuplat [i cu o enorm` responsabilitate) se va dovedi mai profitabil pentru ora[ dec\t orice alt titlu dob\ndit \n ultimele dou` decenii. Pe de alt` parte, a[ fi fost surprins s` fie altfel. Am colaborat \nc` de pe la \nceput cu Asocia]ia "Timi[oara – Capital` Cultural` European`" (f`r` nici un fel de beneficiu material – asta ca s` nu fiu b`nuit de vreun alt parti-pris \n afar` de cel inerent patriotismului local) [i am remarcat profesionalismul cu care s-a construit dosarul de candidatur` [i s-au elaborat, pas cu pas, obiectivele [i strategiile concrete de realizare a acestora. A[adar, o prim` etap` a trecut. Dar nu cea mai grea. Cele mai serioase contracandidate ale Timi[oarei, adic` Bucure[tiul [i Clujul, au [i ele atuuri puternice. Iar Baia Mare, supriza selec]iei din decembrie, ar putea fi o surpriz` [i mai mare: noi, locuitorii marilor aglomera]ii urbane din Romånia, am cam ignorat poten]ialul de dezvoltare, inova]ie [i creativitate al unor ora[e mai mici, care e de fapt un semn de normalitate. E drept c` tot o surpriz` a fost [i eliminarea Ia[iului la aceast` prim` selec]ie. Recunosc c`, atunci c\nd am auzit asta, am avut o str\ngere de inim` (sentimental, m` leag` destule lucruri de ora[ul acela at\t de efervescent \n zona literaturii, poate cel mai efervescent din Romånia), \ns` nu m-am mirat. Sabotarea Festivalului Interna]ional de Literatur` [i Traducere de anul trecut, declan[at` din dubioase interese politice, prefigura deja ceea ce avea s` se \nt\mple. Mai mult, scandalurile publice iscate \n Ia[i dup` respingerea candidaturii ora[ului la titlul de capital` a culturii europene au dezv`luit destule lucruri nepl`cute despre luptele interne [i interesele meschine ale unor lideri locali, mai mult sau mai pu]in culturali. |n Timi[oara, din fericire, lucrurile au stat altfel. Totu[i, cu riscul de a lansa un cli[eu, o s` zic ce [tiu mul]i: c` greul de-abia \ncepe. Clujul este la ora actual` un concurent direct al Timi[oarei nu doar \n zona cultural` [i are o dinamic` extraordinar`. Despre Bucure[ti nu e nevoie s` spun prea multe. Publicul consumator de cultur` din toat` Romånia se \mparte \n dou` jum`t`]i aproape egale: una e constituit` de Bucure[ti, iar cealalt` de \ntreg restul ]`rii – asta ca s` [tim cum st`m cu propor]iile.

|ns` Timi[oara are c\teva atuuri greu de b`tut. Unul ar fi acela c` \n 2021 printre cele trei ora[e europene ce vor fi capitale ale culturii se va num`ra [i unul din Serbia sau Muntenegru (adic`, conform listei scurte, Herceg Novi [i Novi Sad). {i, de vreme ce aceast` op]iune exist`, Timi[oara [i Novi Sad, ora[e asem`n`toare din nenum`rate puncte de vedere, [i-ar poten]a unul altuia [ansele, construind un spa]iu cultural amplu, cel al Banatului istoric, multicultural, multietnic, multiconfesional [i comunitar, dincolo de grani]ele politice na]ionale. Adic` un spa]iu european autentic. Apoi, dac` tot am pomenit de perspectiva "multi-", care e extrem de fertil` \n plan cultural, e limpede c` Timi[oara (ca [i Novi Sadul, ba chiar mai mult dec\t el) e cel pu]in o capital` a multiculturalit`]ii \n regiunea Balcanilor. Nu e ora[ul cu cea mai mare diversitate etnic` – pozi]ia aceasta e ocupat` de multietnicul Bucure[ti –, dar aici dimensiunea multicultural` e mult mai vizibil` dec\t \n capitala aproape monolingv` a Romåniei. |n plan istoric, Timi[oara a fost – [i \nc` mai este – un spa]iu urban romånos\rbo-germano-maghiaro-evreiesc, cu multe alte inser]ii [i variet`]i etnice, [i, \n plan confesional, este [i ast`zi ortodoxo-grecoromano-catolico-protestanto-iudaic, cu l`ca[uri [i temple de cult r`sp\ndite \n toate cartierele ora[ului, multe dintre ele fiind monumente istorice. B`nuiesc c` toate aceste lucruri vor conta \n selec]ia final` a capitalei culturale europene din Romånia. Dar la fel de mult ar conta [i o sus]inere a unor personalit`]i culturale cu origini timi[orene sau leg`turi mai vechi ori mai noi cu Timi[oara. B`nuiesc c` unii dintre poten]ialii sus]in`tori au fost deja aborda]i [i poate c` au [i acceptat s` sprijine public, fie [i doar din motive sentimentale, acest ora[, care la un moment dat a fost [i al lor. |ns` nu cred c` to]i. Vorbind numai de zona literar`, despre care [tiu mai multe, m` g\ndesc c` aici s-ar putea include c\]iva mari prozatori, poe]i, esei[ti [i traduc`tori de limb` german` din comunitatea [v`beasc`, care au emigrat \n Germania \nc` din anii 1970-1980. S\nt sigur c` sprijinul lor ar valora foarte mult – [i nu exclusiv \n conexiune direct` cu competi]ia pentru titlul acesta at\t de r\vnit, ci [i pentru recuperarea unor leg`turi tradi]ionale cu ni[te grupuri [i personalit`]i care, orice ar fi, apar]in \ntr-o oarecare m`sur` [i Timi[oarei. Sau Timi[oara le apar]ine \ntr-o anumit` m`sur` [i lor. Acum, dac` oamenii ace[tia ar fi dispu[i sau nu s` fac` a[a ceva, e cu totul alt` discu]ie. Dar ea ar merita totu[i purtat`.

JURNAL DIN ANII CRIZEI ROBERT {ERBAN Såmb`t`, 5 decembrie 2015 |n timp ce le vorbesc copiilor despre nu-mai-[tiu-ce, pe un ton serios [i gesticulånd implicat, Tudor \mi spune, la un moment dat, tot serios: - Tata, dac` [tii prea multe, \mb`tråne[ti! Mar]i, 15 decembrie 2015 U[or \ngrijorat de perioada cam lung` \n care `sta micu e interesat de telefoane. Vrea telefon, \mi [terpele[te telefonul, se joac` mai tot timpul cu mobile… dezafectate, \[i face telefoane din hårtii [i cartoane, huse, vorbe[te imaginar cu tot felul de amici mici. Dar, e adev`rat, [tie mult mai multe decåt mine despre telefoanele astea sofisticate, cu touch screen. |n ma[in`, eu la volan, el \n spate: - Tata, s`-mi dai telefonul s`-l preg`tesc de iarn`. - Dar ce s`-i faci, Tudor? - S`-i pun o stelu]`. Miercuri, 30 decembrie 2015 Recitesc cu pl`cere cartea lui Gabriel Liiceanu, Scrisori c`tre un necunoscut. Extrag una, alta, s` nu le uit: "Greu de spus de ce sunt atåt de tåmpite aforismele pe lumea asta. Pesemne pentru c` transpare din ele poza gåndirii, tot ceea ce, al`turi de lirism, e mai jalnic \n scris". "Unul dintre lucrurile cele mai dificile este s`-]i p`strezi nemodificat` expresia fe]ei dup` ce cineva \ncepe s` te laude". "Ce semn de degradare a vie]ii suflete[ti s` [tii c` e[ti foarte sup`rat pe cineva, dar s` nu mai [tii pentru ce anume!" "Ca s`-]i dai seama dac` scrii bine, trebuie s` fii citit de un imbecil". "|ntrucåt suntem singurul subiect autentic al vie]ii noastre, merit` s` ne pierdem cea mai mare parte a timpului dedicåndu-ne nou` \n[ine". Dup` ce termin cartea asta, m` apuc s`-mi recitesc c`r]ile… Såmb`t`, 2 ianuarie 2016 Ce an bun fu 2015! Cum `sta, noul, \i e frate mai mic, sper s`-i semene. Oricum, nu-mi fac planuri, realitatea m-a \nv`]at s` stau prin zon`, nu s`-mi zboare min]ile aiurea. Totu[i, \mi propun s` fiu cu ochii [i urechile pe `[tia micii: nu vreau s` le pierd perlele. {i nici copil`relile. Poate c` ar trebui s` g`sesc un alt titlu jurnalului, s-a cam dus criza aia. Seara, \i spun lui Tudor ce \nseamn` s` fii artist, cum, astfel, faci tot felul de lucruri interesante, pictezi tablouri, scrii c`r]i, compui cåntece, urci pe scen` [i alte minun`]ii. - Ce zici, Tudor, te faci artist? - Nu, m` fac aitist.

|i func]ioneaz` instinctul de supravie]uitor. Mar]i, 5 ianuarie 2016 Cum e tuns num`rul 1, Tudor e [i mai dr`g`la[. Nu m` pot ab]ine s` nu-l mångåi pe… chelie, s` nu-l cocolo[esc, s` nu-l pup, s` nu-l dr`g`lesc. La un moment, s`tul de excesele mele paterne, m` repede: - Tata, dar tu tot m` pupi…! Toat` ziua vrei s` m` pupi? - Cam da, Tudor. - Dar m` po]i pupa [i noaptea, cånd dorm! Joi, 7 ianuarie 2016 M` \ntålnesc, la Orizont, cu Adriana [i Mircea M. Povestim m`run]i[uri, apoi o d`m pe lucruri serioase. Ce cite[ti? vine \ntrebarea. O carte formidabil`: Teatrul lui Sabbath, de Roth. M`i, zice, Adriana, cite[te Solenoidul lui C`rt`rescu, e ceva…! Dup` ce termin Roth-ul, m` apuc, de[i e uria[ [i, aud, se cite[te greu… Nici vorb`, dimpotriv`, merge repede, replic` M. {i \nt`re[te: E la fel de bun ca americanul, dac` nu [i mai. {i pre] de vreo 10 minute, cei doi prieteni \mi vorbesc despre scriitura din Solenoid cu o exaltare… grav`. Conving`toare. A[a c` seara, pun de-o parte c`r]oiul lui Roth ca s` \mi bag pu]in nasul prin megac`r]oiul lui Mircea C. {i nu \l mai scot decåt pe la 1,30 noaptea. E, \ntr-adev`r, magnetizant! Vineri, 8 ianuarie 2016 |ntålnire, la libr`ria C`rture[ti, cu cinci copii de clasa a II-a [i a III-a, care citesc pe rupte [i care au un club de lectur`. Andreea Medinski se ocup` de ei, c`ci [i fiic`-sa, Maia, e cititoare pasionat`. M` simt cam inhibat, iar ei se uit` la mine curio[i: sunt primul scriitor cu care se \ntålnesc. Vorb`re]i, plini de \ntreb`ri, cu un portofoliu serios de lecturi la activ, n-au nimic din datele tocilarilor. Dimpotriv`, dezinvol]i [i haio[i, vor s` se fac` medici, astronau]i, \nv`]`toare, detective, nu scriitori. Le citesc fragmente din povestirea publicat` \n Prietenii mei imaginari, dar \nainte le spun c` personaje principale sunt Tudor, Crina, un purice [i eu. Am succes, se distreaz`, \ntreab`. Apoi, le spun ghicitori [i le fac un magic cu o moned` [i o hårtie. Ne desp`r]im, promi]åndu-ne c` la urm`toarea \ntålnire fiecare dintre noi va citi o povestioar` de iarn`, \n care vor fi mun]i de z`pad`, scris` de propriile noastre måini. Såmb`t`, 9 ianuarie 2016 - Oauuu, ce-i cu mine, am bub` [i la picior! Dar \mi place… - Dar de ce-]i place, Tudor? - Fiindc` m` scarpin la ea!

orizont

CRONICA cronica EDI}IILOR edi]iilor

AVANGARDA ROMÂNEASC~ ALEXANDRU RUJA Avangarda romåneasc`. Antologie, studiu introductiv, cronologie, referin]e critice [i note de Ion Pop; postfa]` de Eugen Simion. Academia Romån`, Funda]ia Na]ional` pentru {tiin]` [i Art`, Bucure[ti, 2015, 1665 p. Ion Pop a realizat antologia avangardei romåne[ti, [i cuprinz`toare, [i de ]inut` [tiin]ific`, [i semnificativ` (nu doar prin modul de selec]ie, dar [i prin dimensiune) pentru a marca acest moment distinct din cursul istoric al literaturii romåne. Ion Pop este o autoritate incontestabil` \n domeniu, cu o preocupare \ndelungat` asupra problemei avangardei, cu lucr`ri fundamentale intrate \n bibliografia de referin]` (atåt \n literatura romån`, cåt [i \n altele ale spa]iului european), dac` ar fi s` amintim volumele de sintez` Avangardismul poetic romånesc (1969), Avangardismul \n literatura romån` (1990), Introducere \n avangarda romåneasc` (2007), Din avangard` spre ariergard` (2010), ori exegeze dedicate reprezentan]ilor avangardei (Ilarie Voronca [i metamorfozele poeziei – 1993, Gellu Naum – poezia contra literaturii - 2001), \ngrijiri de edi]ii ( Ilarie Voronca, Stephan Roll, Urmuz, Gherasim Luca [.a.), antologia La réabilitation du rêve (Paris/ Bucure[ti, 2006), dar [i coordonarea publica]iei [i studiile din Caietele avangardei, studiul introductiv la Epistolar avangardist (2012) etc. Fiecare nou` carte dedicat` avangardei umple goluri, completeaz` acolo unde cercet`ri anterioare nu au ajuns, face noi rela]ion`ri, inclusiv prin plasarea fenomenului \n context cultural interna]ional. olumul Avangarda romåneasc` cuprinde dou` sec]iuni mari – una de documente (Manifeste [i alte texte programatice) [i o antologie. Un tabel cronologic avangardist bine documentat d` o imagine clar` asupra principalilor reprezentan]i [i asupra momentelor de manifestare \n pres` [i editorial. Notele [i Comentariile sunt atent lucrate, cu acribia cercet`torului pasionat de tem`, dar [i responsabil pentru gestul de consemnare istoric` [i exactitatea informa]iei, cu acuitatea istoricului literar care \n]elege cu claritate [i p`trunde \n specificul fenomenului [i momentului literar comentate. {i, nu \n ultimul rånd, este de remarcat iconografia din volum, reproducånd lucr`ri mai rare (\n condi]ii de calitate tipografic` deosebit`) – frontispicii ale revistelor avangardiste, portrete (Bråncu[i – portret B. Fundoianu; M.H. Maxy – portrete Tristan Tzara [i Bråncu[i; Victor Brauner – portrete Ilarie Voronca [i Geo Bogza; Jules Perahim – portret Gherasim Luca etc. Despre o manifestare a avangardei mai coagulat` [i cu efecte \n planul metamorfoz`rii literaturii se poate vorbi la noi \ncepånd cu al treilea deceniu al veacului trecut. De[i manifest`ri au fost [i \nainte, iar Ion Pop citeaz` activitatea tinerilor de atunci Adrian Maniu, Ion Vinea, Tristan Tzara (cu activitate comun` la Simbolul, 1912) sau inedita [i frapanta crea]ie a lui Urmuz, diferit` [i distan]at` de orice model ori tipar literar, cu o punere radical` sub \ntrebare a capacit`]ii de comunicare a limbajului. Mai pot fi aduse \n aten]ie manifest`rile moderniste prin simbolism, dar nici unele, nici altele nu au coagulat \nainte de Primul R`zboi Mondial [i \n timpul acestuia o direc]ie, o coordonat` cu manifestare energic` \n literatura romån`. Tån`ra literatur` romån` nu agrea \nc` distruc]ia, modific`ri fundamentale de structur` [i de atitudine literar`. Filonul na]ional era puternic, energiile erau coagulate spre construc]ie, iar idealul Romåniei Mari se cerea atins. A[a se explic`,

poate, de ce manifest`ri pregnante ale avangardei se \nregistreaz` abia prin anii '20 ai secolului trecut. Ion Pop explic` \ntårzierea manifest`rilor avangardei \n spa]iul cultural romånesc fa]` de cel european, cu toate c` mi[carea DADA (cabaretul Voltaire din Zürich, 1916) a fost declan[at` de un romån – Tristan Tzara, iar manifestul futurist al lui Marinetti a fost publicat \n romåne[te – \n ziarul Democra]ia din Craiova – doar la cåteva zile distan]` fa]` de originalul parizian, ap`rut \n 20 februarie 1909. Dar Manifest activist c`tre tinerime este lansat abia \n 1924, acum apar revistele de avangard` – Contimporanul, 75 HP, Integral, unu, Alge, Punct, Urmuz, Via]a imediat` – [i textele cu caracter de manifest literar. |nceputurile stau sub intensitatea unui radicalism evident – "Jos Arta, c` s-a prostituat!", "S` ne ucidem mor]ii" – pentru ca s` se tempereze cu timpul. Ion Pop observ` chiar un sens al construc]iei – "Voin]a de construc]ie e de asemenea subliniat afirmat`, \ns` – \n mod semnificativ – proiectele novatoare se inspir` cu prec`dere din programul constructivist-abstrac]ionist european, cu gåndul m`rturisit la viitorul Romåniei care ™se construie[te azi¤, \ntr-o contemporaneitate promi]`toare “…‘". De remarcat [i manifestul Poezia pe care vrem s` o facem din efemera revist` Via]a imediat` (decembrie, 1933), semnat de Geo Bogza, Gherasim Luca, Paul P`un, S. Perahim, care se vor reg`si, apoi, cu mare frecven]` \n presa de stånga. A fost o prim` etap` a avangardei romåne[ti, exact sintetizat` de Ion Pop. A doua etap` ar reprezenta-o activitatea grupului suprarealist romån (Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul P`un), aliniat programului lansat de André Breton, cu tendin]a u[or orgolioas` de a se departaja

de grupurile avangardiste anterioare, vorbind de "\ndelungata activitate confuzionist` de la unu". Avangarda este un moment \n literatura romån`, dar literatura romån` nu a r`mas doar aici. O analiz` cuprinz`toare de pozi]ionare a avangardei face Eugen Simion \n postfa]a antologiei: "Este limpede c` \ncercarea avangardei de a face cur`]enie general` \n literatur` a e[uat, din fericire, pentru c` nu este necesar s` ardem bibliotecile pentru a \nnoi literatura. Dar un num`r de cli[ee, conven]ii, pre]iozit`]i au c`zut sub influen]a insurgen]ei avangardiste. Ea n-a l`sat \n urma ei capodopere, dar a impus un stil de a provoca \n chip continuu stilurile poeziei [i de a sili modernitatea s`-[i asume, \n poezie (domeniul predilect al avangardei), proza existen]ei, lucrurile brutal concrete, ira]ionalitatea realului…" rivit` \ntr-o sintez`, avangarda romåneasc` s-a manifestat mai energic [i mai frecvent la nivelul manifestelor [i al textelor teoretice. Pentru Ilarie Voronca "Cuvåntul adev`rat nu l-a rostit nimeni \nc`: cubism, futurism, constructivism s-au rev`rsat \n acela[i dårz cerc: SINTEZA. Toate str`duin]ele omului de azi [i de totdeauna, toate realiz`rile din orice f`ga[, matematic`, astronomie, medicin`, chimie, inginerie, toate s-au cumulat fecund \n arta aceasta al c`rei nume \l vom striga \n plin: SINTETISM." Descriind, \n contingen]`, cu programul de la Integral, marele balet al poeziei, B. Fundoianu afirma c` "un poet trebuie s` miroas` a sulf, trebuie s` sufere. Recunoa[tem un poet dup` mirosul lui de ars, de cårpe arse." Manifestul revistei Alge este un strig`t pentru o nou` \n]elegere a veacului – "Veni]i la noi [i ve]i auzi adev`rata goarn` a veacului". Geo Bogza tr`ie[te exasperarea creatoare ("scriu, fiindc` via]a m` exaspereaz`").

Programele, atitudinile, op]iunile, dorin]ele, inten]iile se exprim` \n chip divers \n aceste manifeste, dar toate stau sub un semn comun, al dorin]ei de schimbare, de altceva, de punere sub \ntrebare, de refuz al accept`rii necondi]ionate, de continu` frond`. Avangardi[tii au r`mas mai mult prin gestul de atitudine literar` datorit` pozi]ion`rii \n aceste textemanifest [i mult mai pu]in prin opera propriuzis`, prin poezie. Ei au zdruncinat, au cutremurat, au destructurat aråtånd c` se poate [i altceva, f`r` a vedea exact itinerarul. Drumul, \ns`, l-au g`sit al]ii – poe]ii [i prozatorii, al`turi de o valoroas` genera]ie de critici, care au modernizat [i au edificat literatura romån` din perioada de dup` Marea Unire.

SIMBOLUL SC~RII O ampl` antologie poetic` – Poeme, 1966 – 2011 – (Editura {coala Ardelean`, Cluj-Napoca, 2015, 555 p.) pune \n eviden]` nu doar parcursul creativ (extins \n timp), ci, mai ales, profilul unui poet care, traversånd epoci poetice, a r`mas \ntr-o constan]` axiologic` a propriei crea]ii. Antologia cuprinde o selec]ie de la Propuneri pentru o fåntån` (1966) pån` la |n fa]a m`rii (2011), trecånd prin, spre exmplu, Descoperirea ochiului (2002), Elegii \n ofensiv` (2003), Litere [i albine (2010). Poet cultivat, cu o expresie poetic` la care acurate]ea expresiv` nu este niciodat` neglijat`, izvoråt` uneori din izbucniri afective, alteori, construit` atent \n laboratorul girat de controlul cultural, Ion Pop reprezint` \n literatura actual` o ipostaz` poetic` fixat` la o cot` valoric` ridicat`, un poet-reper pentru un anumit mod de a \n]elege [i edifica poezia . La nivelul atitudinii existen]iale exprimat` \n poezie, traseul poeziei lui Ion Pop este divers, dar \nc`rcat de o anumit` simbolistic` a tensiunii dintre existen]ial [i cultural, dintre biografic [i livresc. Poezia de \nceput, poezia de tinere]e este mai pu]in fr`måntat` de \ntreb`ri [i angoase decåt poezia mai recent`. La nivelul altei vårste tensiunea \ntreb`rilor este mai furtunoas`, mai dinamic` [i cutremur`toare, mai \nc`rcat`. Faptul acesta se observ` \n volumul Casa sc`rilor (Editura Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 2015, 94 p), cu ciclurile: Casa sc`rilor, Degetul lui Bach, Ocazii, momente, \ntåmpl`ri. Sub o gramatic` bine a[ezat`, cu o configura]ie chiar geometric`, care la o examinare doar din privire pare [i lini[tit` (evident, o senza]ie fals`), se produc tensiuni [i explozii. Un poem nu doar de coeziune ideatic`, dar [i de desc`tu[are/ desc`rcare catharctic`, \n versuri ce trec de la perioade lungi la expresii concentrate, \n consens cu tensiunea \ntreb`rilor [i profunzimea confesiunilor ori realul constat`rilor, este Casa sc`rilor. L-am auzit pe poet rostindu-[i poezia \n curgerea [opotitoare a Cernei, sub coam` de munte, dinspre solaritate spre \nnegurare, cu un glas care venea de undeva mai de departe, nu doar din "casa sc`rilor/ de la Facultatea de Litere", ci din str`funduri de timp, ducånd cu el [i sens, [i semn, \n alternan]a zbuciumului existen]ial cu unda ce se poate, din cånd \n cånd, lini[ti. Este poezia unui drum [i a unei alte \ntålniri, poezia

a dou` lumi tr`itoare \n acela[i timp, este o poezie a treptelor/ sc`rilor, care \ntotdeauna au acest dublu sens, de urcare [i coboråre. Confesiune [i acceptare, m`rturisire [i revolt`, rememorare [i explorare, acest extins poem devoaleaz` o semnificativ` ipostaz` a poetului \n mi[carea timpului. "Am t`cut, \n sfår[it/ m-am sim]it dintr-odat`/ singur./ Acolo, \n casa sc`rilor,/ acolo, la trista scar` unu pe unu“…‘/ {i mi s-a p`rut, vai, \nc` o dat`,/ c` te aud chiar pe Tine, Doamne,/ \njuråndu-m`. Chiar a[a,/ \njuråndu-m`, pur [i simplu,/ de dumnezeii mamei.// Am salutat scurt,/ am plecat,/ Mi-am adus brusc aminte, c` voi muri". Simbolul sc`rii este [i frecvent [i polivalent semantic \n poezia lui Ion Pop. "– Dar uita]i-v`, am strigat, chiar la scar`!/ Cum de nu vede]i sc`rile, sc`rile, Scara?/ Sc`rile, sc`rile, Scara…/ Iacob, Piranese, Ioan, Callas alla Scala, -/ [i, da, eram [i eu,/ un fel de Ionuc Sc`rarul “…‘." Alteori, scara simbolizeaz` ridicarea pe treptele c`r]ii; chiar un volum de critic`/ istorie literar` se nume[te Scara din bibliotec` (2013). Aparent discursiv`, cu o \n[el`toare tent` narativ`, poezia lui Ion Pop din volumul Casa sc`rilor este accentuat interogativ`, chiar convulsiv`, cu un acut sentiment premonitoriu. |n niciunul dintre volumele sale, motivul mor]ii/ finitudinii nu are o asemenea frecven]`, uneori prin imagini colaterale \n care cuvåntul (cu seria sinonimic` [i valorile polisemantice) domin`. "Dezleag`-m`, te rog,/ [i Tu, Doamne,/ s` vin` Dezlegarea!" (Cravata lui Gellu Naum); "{i-am mai sim]it cåndva \nceputul mor]ii/ \n somnolen]a din t`lpi, \n ciudata/ dorin]` de a urca pe socluri/ r`mase goale." (Måna rupt`). Ironia, uneori coroziv`, descarc` poemul de solemnitate, reface mereu echilibrul dintre confesiune [i text, dintre imagine [i atitudine/ gest. El \nsu[i foarte bun cunosc`tor [i exeget de poezie, Ion Pop nu obstruc]ioneaz` curgerea normal` a textului poetic, ivit dintr-un real asumat, nici nu academizeaz` textul, dar nici nu-l las` \ntr-o indescifrabil` dezlånare.Un echilibru necesar exist` \ntotdeauna, o decen]` fa]` de cuvånt nu este greu de observat \n structura imagistic` a poemelor, o delicate]e \n a sonda mari teme poetice. Dar nu cu emfaz`, ci cu simplitate, fiindc` Ion Pop [tie, desigur, ca orice poet adev`rat c` "nu-i foarte u[or s` ajungi la simplitate". (Al.R.)

orizont

ANTHROPOS anthropos

RÅTI{OR OTILIA HEDE{AN Pentru Cristina Chevere[an [i Gabriela Gl`van Undeva, la cå]iva kilometri de drumul european care leag` Belgradul de Timi[oara [i Bucure[ti, pu]in \nainte de Vår[e], pe partea dreapt`, un indicator mic, mai degrab` ascuns decåt evident, ca [i cånd ar fi unul exclusiv pentru cunosc`tori, arat` drumul spre Riti[evo. Adic`, dac` e s` spunem romåne[te, asemenea localnicilor, direc]ia c`tre Råti[or. Am fost o singur` dat` la Råti[or, cåndva, \n toamna ploioas` a lui 2005. Practic, nu-mi propusesem s` fac nimic special acolo. A[teptam, \ns`, trenul dinspre Belgrad spre Timi[oara – unul pe zi, men]inut mai mult pentru a sublinia o rela]ie diplomatic`, decåt ca s` circule eficient cu el cineva – [i trebuia s`-mi umplu timpul cu ceva. Am mar[at, prin urmare, pe invita]ia lui Valeriu Leu [i a lui Costa Ro[u care lucrau \n arhiva bisericii locale [i am mers \n sat. m ajuns duminica, imediat dup` prånz. I-am salutat pe Valeriu [i pe Costa la biseric` [i am pornit singur` prin sat, f`r` destina]ie, f`r` scop, ca [i cånd n-a[ fi [tiut c` \n satele de ]`rani harnici din aceast` parte de lume nimeni nu se plimb` f`r` destina]ie, f`r` scop, duminic` imediat dup` prånz. Una peste alta a \nceput s` plou`: ploaie moc`neasc`, rece, de toamn`, care se instaleaz` [i duce la schimbarea total` a vremii. Eram la una din intersec]ii, indecis`: s` m` \ntorc la biseric` sau s` mai merg, totu[i, undeva? Cum lucrul acesta se petrecea la drumul mare, \n cåteva minute cineva dintr-una din casele din apropiere a venit s` m` cheme \n`untru. Pån` s` m` dumiresc, am intrat \ntr-o cas`, am \nghi]it f`r` s` m` pot opune o sup` [i am reu[it s` comentez abia la felul al doilea. Apoi am explicat de unde vin [i, fiindc` a trebuit s` spun [i cu ce m` ocup de am ajuns la Råti[or, am povestit ceva destul de confuz despre universitate, despre cursul meu de etnologie – \n timp, \nv`]asem c` \n Serbia cea mai convenabil` formul` de a vorbi despre profesia mea era aceea de a m` declara etnolog, exact a[a cum \n Romånia prestigiul este asigurat de autodeclararea drept folclorist, iar \n Ungaria de antropolog! –, despre obiceiurile [i credin]ele din Banat. Prin urmare, la fel de rapid cum fusesem adus` \n cas` [i, apoi, invitat` la mas`, mi s-a explicat c` despre asemenea subiecte ar trebui s` vorbesc cu altcineva. S-a dat rapid un telefon, am fost condus` la o alt` locuin]`, unde m-a \ntåmpinat un domn dispus s` \mi r`spund` ce m-ar interesa despre s`rb`tori. Fiindc` n-am schi]at nicio inten]ie c` am un alt plan, a \nceput singur s` povesteasc` despre obiceiurile din calendarul popular. Pas cu pas, secven]` de secven]`, cu numeroase referiri la lucrurile din localitate, povestirea aducea enorm cu un rezumat intens aspectat cu exemple al cursului meu de folclor. N-o s` uit prea curånd amestecul de sentimente pe care mi le-a trezit acea lung` povestire. St`team \ntr-o camer` somptuoas`, a[a cum sunt camerele bune din satele b`n`]ene, unde cu siguran]` c` pån` \n urm` cu cåteva ore fusese pl`cut [i r`coros, dar atunci, cånd discutam, cum afar` ploua [i aerul nu se putuse \mprosp`ta, devenise ap`s`tor. Am sim]it, \ns`, corporal, c` povestirea omului m` umple de o bucurie ascu]it`, aproape de nest`pånit: era clar c` nu d`dusem gre[ scriind cåte ceva despre vreo s`rb`toare, din moment ce argumentele exemplificatoare din povestirea pe care o ascultam \mi dovedeau asta, sem`nånd mult cu lucrurile \n care credeam. Fiindc`, \ns`, de la un moment dat informa]iile erau excesiv de similare, am riscat \ntrebarea pe care, \n

general, o pun doar la finalul \ntrevederii: de unde [ti]i, cine v-a povestit lucrurile astea? Interlocutorul meu nu [tia, \ns`, informa]iile care m` entuziasmaser` de la b`trånii din sat ori fiindc` umblase prin Banat, ci, a[a cum a declarat repede, din noti]ele de curs ale fiicei sale, student` la noi la universitate. De altfel, noti]ele mi-au fost aduse repede, fiind evident` lectura lor repetat` [i aprofundat`. Nu [tiu ce simt scriitorii atunci cånd cineva cite[te naiv, implicåndu-se emo]ional \n lumea fic]ional` pe care o inventeaz` ei, fiindc` nu sunt scriitoare de fic]iune. Pe de alt` parte, cit`rile textelor [tiin]ifice semnaleaz` mai degrab` empatii ideatice [i coeren]e argumentative cu colegi de profesie. Ceea ce relatez aici este \ns` o situa]ie diferit` de cele dou` de mai sus, chiar dac` nu m` \ndoiesc c` are cåte ceva din fiecare. Pe de o parte, ea are ceva din candoarea lecturii de tip popular, \n care cititorul interfereaz` cu lumea textului \n care p`trunde, optånd cu inocen]` [i cu total` determinare pentru asumarea acesteia drept referin]`. El poate tr`i \n [i prin lumea respectiv`, poate imagina situa]ii logice potrivit datelor referen]iale ale acestei lumi fic]ionale, chiar dac`, dup` regulile scrierii, care sunt constrång`toare, autorul trebuind s` opereze mereu numeroase reduc]ii, aceste situa]ii imaginate nu se reg`sesc efectiv \n text. Pe de alt` parte, interlocutorul meu practica [i un fel de citare intens` a cursului, utilizåndu-l ca pe o referin]`-cadru pentru un discurs personal despre tradi]iile locale, discurs care primea, astfel, un suport extern, legitimant. Totu[i, cånd este vorba despre reluarea unui text publicat \ntr-un discurs care func]ioneaz` \ntr-o cultur` de tip folcloric, cum este [i cazul de fa]`, lucrurile au propria enciclopedie. Cercet`torii romåni vorbesc, bun`oar`, despre folclorizare sau refolclorizare, constatånd cum textele Miori]ei – varianta Vasile Alecsandri –, puse \n circula]ie prin manuale [i prin \ntregul sistem al educa]iei [colare, au reintrat, dup` cåteva decenii, \n circula]ia oral`, fie ca texte independente, fie prin inserarea

unor pasaje din corpul baladei \n nenum`ratele variante regionale [i locale devenite, \n timp, mai obscure simbolic. Dincolo de cazurile izolate din teren, truvabile \n antologia-tezaur a variantelor Miori]ei publicat` de Adrian Fochi \n anii '60 (Miori]a, Tipologie, circula]ie, genez`, texte, Bucure[ti, Editura Academiei, 1964), Ion Diaconu a adunat, \n nu mai pu]in de patru volume intitulate }inutul Vrancei (I – IV, Bucure[ti, Minerva, 1969 – 2002), o puzderie de variante individuale ale acestui text exemplar. Este vorba despre o lucrare cu caracter documentar [i experimental totodat`, din p`cate deocamdat` superficial [i insuficient comentat`, de natur` s` releve complexitatea [i diversitatea procedeelor de (re)construc]ie a textului folcloric, prin utilizarea materialului transmis prin c`i orale, dar [i a celui ob]inut prin lectur` sau prin educa]ie [colar`. desea, interlocutorii lui Diaconu produc dou` variante de Miori]a: una respect` structura vechiului text local, cealalt` reproduce sau reia \n linii generale varianta Alecsandri, \nv`]at` la [coal`. |n cåteva situa]ii, interesante tocmai datorit` caracterului lor extrem [i, prin aceasta, dezambiguizant, interlocutorii lui Diaconu prezint` varianta local` cånd li se cere s` cånte Miori]a, iar atunci cånd sunt \ntreba]i, \n mod direct,

KARAOKE

ADRIAN BODNARU Pentru A. Dou` ore pe noapte urcam \n apartamente cezariene [i furam copii ca s`-i facem poe]i: \i cre[team atei, \i \nv`]am s` nu cread`-n Eminescu [i s`-[i arunce-n aer centurile blugilor din dragoste ve[nic`. Le ar`tam pe fereastr` c` tencuielile vechi, de care ne-am rezemat [i noi s`rutåndu-ne, cum ap`ruser`m a doua zi \n miezul unui cartof central, se refac prin eforturi traduse-n patru limbi de doctorandele ce se descal]` singure s`-[i guste ciocolata am`ruie pe-ntuneric. |nchideam ochii doar cånd se c`s`toreau \n Sextin`: ei [i doi [oareci cu o pereche de persane albe \n spate era tot ce puteam duce, de n-ar fi fost [i cititul cu voce tare de vers timpuriu, pe deasupra.

Apoi, ne luam måinile de pe copiii no[tri fanatici: ne aruncam \n taxiuri cu benzina mic` [i ne acopeream frun]ile incendiate cu zåmbete atåt de fumurii, \ncåt [oferii nu \ntorceau capul nici m`car cånd adresa ta enorm` ne zdrobea f`r` mil`. M` mutam \n dreapta, iar ei m` primeau pe genunchi [i-mi l`sau volanul pån` acas`. Acolo r`måneau s` m` a[tepte pån` \mb`tråneam: cu t`lpile \nt`rite printre pedale [i piepturile moi \ntre bra]e, ca ni[te bl`nuri de iepure. |n serile calde mi se p`rea c`-i aud accelerånd [i m` repezeam s` te sun, dar nu ajungeam la telefon \nainte de teatru: \mi lipeam prima copert` pe palma stång`, a patra pe dreapta [i aplaudam minute \n [ir, zile \ntregi, poate ani s` ne-auzim de mai bine.

dac` nu cunosc [i o variant` care \ncepe cu Pe-un picior de plai, pe-o gur` de rai, ideea central` a r`spunsului formulat de ei este aceea c` au \nv`]at o poezie la [coal` care \ncepea astfel. |n majoritatea cazurilor, \ns`, lucrurile st`teau altfel: din textele lui Alecsandri se preluaser` versurile care puteau func]iona drept conectori logici [i narativi \ntre pasajele unor texte a c`ror simbolistic` le obscurizase, \n timp, textura de suprafa]`. Chestiunea pe care o formulez aici este dac` discursul pe care mi-l furnizase la Råti[or interlocutorul meu ]ine de aceast` logic` a refolcloriz`rii. Iar dac` a[a stau lucrurile, nota pe care ar trebui s` o subliniez este aceea c` vorbim despre o refolclorizare complex`, care preia, transform` o serie de informa]ii, r`månånd complet obtuz` la altele. Interesul provine, de asemenea, din faptul c` discursul preia informa]ii referitoare la alte culturi folclorice f`r` s` se raporteze, \ns`, la ele, \n mod nemediat, ci cunoscåndu-le prin intermediul unui discurs intermediar, care este cursul meu de folclor. Un argument \n favoarea acestui gen de refolclorizare reflexiv` [i refractiv` deopotriv` este [i faptul c` lectura pe care interlocutorul meu a f`cut-o cursului, a[a cum reiese din povestirea sa, vizeaz` \n mod exclusiv factologia prezentat`, iar nu chestiunile conceptuale [i arm`tura teoretic`. |n alt` ordine de idei, \ns`, discursul despre s`rb`tori al interlocutorului meu din Råti[or, discurs fundamentat cu un curs universitar asupra chestiunii, trebuie interpretat [i dincolo de anecdotica \nregistr`rii sale chiar de mine, \n acela[i timp autoarea cursului. Sigur c` lucrurile au devenit mai evidente [i dramatice astfel, \ns` substan]a chestiunii ]ine de faptul c` un membru al unei comunit`]i de tip tradi]ional utilizeaz` surse teoretice, documentare, \n vederea constituirii unui discurs propriu, cåt se poate de coerent [i argumentat despre propria comunitate. El poate deveni, astfel, unul dintre cei mai aviza]i raportori ai tradi]iilor din comunitate, dovad` c`, atunci cånd am anun]at c` sunt etnolog [i c` m` ocup de tradi]ii, am fost imediat \ndrumat` spre el. el pu]in la fel de interesant mi se pare c`, spre deosebire de interlocutorii clasici ai etnologului, care sunt oameni care practic` anumite roluri tradi]ionale, ori sunt me[te[ugari sau performeri de diverse tipuri, ace[ti informatori locali sunt specializa]i, practic, \n construirea unui metatext de insider asupra comunit`]ii. Discursul lor este antropologic \n manier` naiv`, ei traducånd, de fapt, pentru ceilal]i, ceea ce ar putea s` intereseze ori ceea ce cred ei c` este relevant despre propria comunitate.

Not`: Fotografia indicatorului spre Ritiöevo / Råti[or mi-a fost pus` la dispozi]ie de surorile Larisa [i Loredana Gheorghe, originare din localitate, studente ale Facult`]ii de Litere, Istorie [i Teologie din Timi[oara.

orizont

REDIVIVA rediviva

CLASICI CLASICIZA}I CLAUDIU T. ARIE{AN I. Este cu adev`rat emo]ionant [i revelator deopotriv` s` p`trunzi \n laboratorul

sub numele lui Gottfried Wilhelm Leibniz

mintal propriu unui june genialoid ce se va fi confirmat, la Chicago cel pu]in, pe urmele

Volumul prim din proiectul coordonat [i adnotat de Adrian Ni]`, Metafizica (trad.

lui Mircea Eliade, ca unul din cei mai solizi

Rucsandra Dasc`lu, Dana Dinu, Magdalena

[i mai profunzi savan]i ai veacului XX. Ioan

Indrie[, A. Ni]`, Delia {erbescu, Elena Emilia

Petru Culianu, Marsilio Ficino (1433-1499)

{erban, Editura Univers Enciclopedic Gold,

[i problemele platonismului \n Rena[tere, trad. Dan Petrescu, Editura Polirom, Ia[i, 2015, 248 p., este o carte ce ne permite s` \ntreprindem tocmai acel soi de "c`l`torie fantastic`" (spre a parafraza titlul clasicului SF al lui Richard Fleischer din 1966), dar nu \n sångele [i creierul pacientului, ci \n universul creativ [i \n structurile matriciale ce-i vor marca tot restul operei. Lucrarea de licen]` \n umanioare sus]inut` \n 1972 la Universitatea bucure[tean` sub coordonarea italienistei Nina Façon, cu doar o lun` \naintea plec`rii sale definitive din ]ar` \ntr-un exil autoimpus este, ne\ndoios, un model de receptivitate critic` [i analiz` \ndr`znea]`, un reper major \n [lefuirea personalit`]ii sale proteice. Frazele sale calde [i comprehensive, \n total` distonan]` cu tezele \ndoctrinante ale vremii, fascineaz` [i azi prin for]` intelectual` [i curaj: "Studiind [coala lui Ficino, am \ncercat s` atingem de departe dou` scopuri – s` cunoa[tem problematica unei filosofii \n]elese ca soteria [i \ndreptate c`tre om [i c`tre rela]iile lui cu sine \nsu[i [i cu cosmosul; – s` cunoa[tem formele con[tiin]ei imaginative din Rena[tere [i rata de schimb dintre filosofie [i art`". Fondul comun al gånditorilor studia]i pe calea de la Platon c`tre Meister Eckhart este "reabilitarea omului nu ca \ndreptat spre pieritor, ci spre etern", iar dorin]a sa de atunci de a dezvolta plenar micul eseu de diplom` a fost \mplinit` la superlativ de anii ce l-au transformat \ntr-un veritabil titan al poeticii renascentiste pe plan mondial. II. Dup` ce marile crea]ii canonice ale filozofiei clasice germane [i europene au fost, de bine de r`u, echivalate \n cultura noastr` prin efortul cåtorva genera]ii de traduc`tori [i comentatori aviza]i, a venit råndul unor edi]ii sistematice, de anvergur` [i propor]ii considerabile s` ocupe aten]ia, timpul [i interesul actualilor speciali[ti \n domeniu. Un exemplu gr`itor este excelenta serie de Opere ale danezului S. Kierkegaard pornit` la Humanitas [i adunånd deja patru tomuri masive, iar un altul similar a pornit acum

Bucure[ti, 2015, 570 p.) reune[te cele mai

(1646-1716), alt titan al gåndirii mondiale.

semnificative texte metafizice leibniziene grupate cronologic, multe inedite \n romåne[te, cåteva echivalate \n premier` \n alt` limb` decåt cea originar`! Societatea romån` ce poart` numele ilustrului monadolog \[i propune s` ne d`ruiasc` \n timp o colec]ie de 20 de volume grupate pe domenii [i structurate \n succesiunea lor real`, avånd ca reper [tiin]ific formator edi]ia, \nc` neterminat`, dar \nsumånd deja 55 de volume [i apar]inånd cercet`torilor afilia]i Academiei Germane de {tiin]e. Le ur`m succes temerarilor studio[i romåni, remarcånd, ca o premier` \n aria filosofic` de la noi, ponderea exclusiv feminin` (cu excep]ia notabil` a coordonatorului) a celor ce s-au \ncumetat s` porneasc` promi]`toarea aventur` leibnizian` pe teren autohton, chiar cu ajutorul unui grant european! III. De la corifeii rostirii filosofice la mae[trii exprim`rii artistice de vårf pasul poate fi realizat firesc, o pild` fiind recentul volum comemorativ realizat de muzicologii Simona Negru, Dan Traian Demeter, ConstantinTufan Stan, Traian Grosavescu. Omul [i

legenda, Editura Datagroup, Timi[oara, 2015, 112 p., o bijuterie editorial` dedicat` anivers`rii a 120 de ani de la na[terea vestitului tenor b`n`]ean. Lansat` la Lugoj \n chiar ziua cu pricina, \n sala elegantului Teatru ce-i poart` numele, cartea reune[te studii originale biografice [i de specialitate, precum [i o adaptare dramaturgic` a ultimelor luni din via]a interpretului liric de talie mondial`, ce a c`zut secerat la 31 de ani de gloan]ele trase de o so]ie vienez` geloas`, \n condi]ii pån` acum neelucidate pe deplin. Calitatea de album omagial este conferit` apari]iei [i de numeroasele fotografii de familie, puse la dispozi]ie de descenden]ii s`i, ce \ntregesc o recuperare necesar` \n contextul armoniz`rii valorilor europene validate de trecerea timpului. {i cum altfel s` stea lucrurile \n cazul unui talent interpretativ pe care Arturo Toscanini \l socotea superior chiar [i celui manifestat de Enrico Caruso?!

UN {ARPE BUN ADRIANA CÅRCU Sunt \n Timi[oara de trei zile [i \n fiecare diminea]` cånd deschid ochii m` trezesc privit` de un [arpe. Este un detaliu al lucr`rii {arpele casei, aflat pe un perete din atelierul artistului Valeriu Sepi. Din \nv`luiri [i falduri [arpele m` prive[te fix, iar privirea lui amenin]`toare pare \nso]it` de un aproape perceptibil såsåit al limbii despicate. Am revenit cu reticen]` \n ora[ul meu natal. Aveam o insatisfac]ie latent` iscat` de gåndul, probabil nejust, c` oamenii s`i, prietenii mei, nu sunt \ndeajuns de aten]i unii cu al]ii. Nu aveam mari planuri de [edere. dar cånd Sepi [i Nico mi-au oferit \n studioul lor un pat, pe care datorit` cuverturii lucioase amintind de steagul unui stat exotic aveam s`-l numim Trinidat-Tobago, \n ora[ul meu mi s-a deschis o lume la care tånjeam demult f`r` s` [tiu. O lume dinafara timpului, \n care vom råde mult [i vom dansa cånd ne apuc`, vom scrie [i ne vom citi texte cu voce tare, \n care vom vorbi de doruri [i de arte, cu paharele \n fa]`, pån` tårziu \n noapte. O lume \n care vom umbla zgribuli]i prin ora[ sau vom l`sa ca fulgii rari s` ne mångåie p`rul [i \n care vom surpinde cu camera lucirile aurii ale cotidianului. O lume \n care, r`t`cind prin coridoarele iluminate de becuri slabe ale unei cl`diri misterioase, traversat` de personaje purtånd coifuri \nalte de pånz` apretat`, vom lua drumuri ascunse ce leag` etajele, a c`ror \ntortochiere, ca [i v`lurirea albastr` a [arpelui, te scoate la lumin` mereu \n alt` strad`. O lume \n care vom c`uta broasca pereche cu cheia noastr` de yale, aflat` pe o u[` care, deschizåndu-se, poate c` ne-ar fi l`sat s` vedem marea. O lume ce con]ine chiar \n inima ei expozi]ia lui Sepi, aflat` \n Muzeul de Art`, expozi]ie \n care am p`truns \n a treia zi a [ederii mele, cu emo]ie, dar [i cu o oarecare team`. {tiam o parte din lucr`ri – cele pe care Sepi le lucrase la Ciclova de-a lungul verii –, dar ce v`zusem pe web m` umplea de o anticipa]ie neclar`. La intrare, portretul \n triptic al artistului pare s`-]i dea de ales dac` vei vizita mai \ntåi aripa dreapt` sau pe cea stång` a unei expozi]ii, grandioas` prin \nsu[i spa]iul pe care-l ocup`. O iau la dreapta. |n tropotul pr`fos [i amenin]`tor al luptei cråncene dintre om [i taur – o lupt` ce pare s` ilustreze uneori chiar procesul anevoios al crea]iei –, pe peretele din spatele tripticului tå[ne[te din pieptul str`puns durerea \ns`[i, iradiind \n jeturi de ro[u [i distilåndu-se \n acel alb pe care Sepi \mi povestise cu ani \n urm` c` l-a v`zut \ntr-o zi de var` pe un pod din Heidelberg. Sala mare a expozi]iei aflat` pe aripa principal` a etajului doi este, dup` cum m` a[teptam, sala ce g`zduie[te [arpele. V`zusem afi[ul [i cåteva fotografii de la vernisaj, [i totu[i nu mi-am putut st`påni o tres`rire de \ncåntare [i de spaim`. Alunecånd pe solzi lucio[i, unduindu-se prin canaturi [i str`b`tånd toate straturile con[tiin]ei, {arpele pare s` protejeze casa, dar [i s` o ]in` captiv` \n strånsoarea lui. Fuioarele alb`strii de pånz` palpit` la trecerea glisand`, se umfl` \n adierea suflului care d` via]` locului [i se contopesc pån` la identificare cu fiin]a fiarei. |nc`perile albe devin chiar substan]a c`rnoas` a unei fiin]e care ocrotind o cas` se metamorfozeaz` ea \ns`[i \n tocmai esen]a ei. P`r`sind \nc`perea, \]i vine s` m`re[ti involuntar pasul. |n tumult de p`s`ri turcoaz ce \[i \mpart r`m`[i]ele Ultimei Cine ducånd \n zbor esen]a pur` a hranei, \n \nchin`ri de mijloc [i \n translucida ridicarea spre cer a unui Crist p`r`sesc expozi]ia pentru a m` \ntålni din nou cu Sepi \n spa]iul care g`zduie[te salonul anual al arti[tilor timi[oreni. Acolo, pe jum`tate ascuns de un oblon, se afl` un desen al salv`rii, al omului care, trecut prin toate agoniile scufund`rii, continu` s`-[i ]in` capul sus, deasupra apei, o lucrare ce pare s` puncteze o expozi]ie maiestuoas`, perfect ilustrat` de cuvintele lui Anthony Burgess: "S` la[i o amprent` de ordine pe fluxul timpului este o imposibilitate pe care \ncerc s-o fac posibil` prin arta mea, a[a cum e ea. |n rest, m` tem de trezirea dragonilor." Acum, a[ezat` din nou pe cuvertura satinat` \n få[ii de bordo, oranj [i galben din atelierul artistului, privesc spre fratele mai mic al [arpelui ce iese din pånza albastr` parc` sfå[iind-o [i [tiu c` privirea lui, la fel ca [i cea a artistului, ascunde dincolo de amenin]are o imens` bun`tate.

orizont

SIMEZA simeza

{TEFAN BERTALAN {I SPIRITUL TIMI{OAREI POSTBELICE VICTOR NEUMANN Starea de civiliza]ie ce particularizeaz` Europa Central` are leg`tur` cu reformele [i cu orientarea cosmopolit` cultivate de Viena \n epoca iluminist`. Timi[oara [i Banatul Timi[oarei fac parte din amintitul areal caracterizat prin eterogenitate cultural-lingvistic`, diversitate confesional`, comunicare plurilingv`, acela[i set de valori. De aici s-a n`scut \nclina]ia c`tre o diversitate de experimente: muzicale, plastice, [tiin]ifice, tehnice. Nu este o \nt\mplare faptul c`, de la \nceputurile modernit`]ii, locuitorii Timi[oarei s-au \mpotrivit ghetourilor, dezavuånd preocup`rile legate de fictivele specificit`]i etnoculturale, refuzånd segreg`rile pe criterii de origine, limb`, organicitate social`, lingvistic`, respectiv supralicitarea apartenen]ei la o comunitate religioas` \n dauna alteia1. Ideile cosmopolite au caracterizat o lung` perioad` asemenea ora[e, ceea ce a f`cut posibil` geneza [i continuitatea formelor asociative profesionale. Multe dintre acestea vorbesc despre progresul f`r` precedent \n cunoa[terea ra]ional` [i \n emanciparea individului [i a unor importante segmente sociale de sub servitu]ile administrativ-politice. |n fine, ele dau seam` de geneza [i multiplicarea unui mod de a fi [i de a ac]iona \n rela]ie cu propria g\ndire. v\nd \n vedere exemplele ce vin \n \nt\mpinarea unui astfel de \n]eles al trecutului – o parte dintre ele au fost pe larg descrise [i argumentate \n studiile noastre de antropologie istoric`2 - pot fi mai lesne decodate fenomenele culturale petrecute la Timi[oara \n anii postbelici. Intelectualitatea umanist` [i tehnic` a Timi[oarei anilor 1960-1980 purta implicit ori explicit \nsemnele nonconformismului, ale contest`rii voalate a oric`rei ierarhii. Un mod de a gåndi liber s-a structurat prin intermediul mai multor cercuri intelectuale [i artistice, dar [i prin mediile social-comunitare. Au excelat, \ntre altele, Grupul 111 [i Grupul Sigma, Aktionsgruppe Banat (al scriitorilor de expresie german`), Cercul de bionic` al profesorului Eduard Pamfil, cenaclurile multilingve ale Uniunii Scriitorilor, reuniunile interconfesionale patronate de mitropolitul Nicolae Corneanu, cinematecile, Forma]ia Phoenix. Fiecare \n parte [i toate la un loc probeaz` existen]a unor forme de solidarizare, c`ut`ri intelectuale, atrac]ia pentru mi[carea ideilor, refuzul limbii de lemn [i al g\ndirii totalitare3. |ntr-o evocare din 1990, artistul Roman Coto[man \[i amintea cum a luat fiin]` Grupul 111. Dup` lungi discu]ii \ntre {tefan Bertalan [i Constantin Flondor, a ap`rut ideea de a forma un grup experimental al plasticienilor timi[oreni avånd ca scop folosirea principiilor constructive [i punerea \n aplicare a metodei prospective. Proiectele urmau s` reprezinte ni[te "sisteme de comunicare", "destinate unui spa]iu ambiental de integrare a artelor". Cooperarea cu ingineri, arhitec]i [i oameni de [tiin]` a asigurat grupului un dialog interdisciplinar cu totul remarcabil pentru anii 1960-1970. O boal` de rinichi [i o conjunctur` salvatoare a f`cut posibil` c`l`toria lui Roman Coto[man \n capitala Fran]ei. "Cinetismul parizian era \n plin` desf`[urare [i m` impresionau turnurile de lumin` ale lui Schöffer. |n grab`, c`utam s` \n]eleg limbajul structuralismului [i al noului roman. La teatre am v`zut cåteva piese de Ionesco sau de Beckett. Aveam o list` de c`r]i \ntocmit` de Ciocårlie, pe care le-am cump`rat cu mare noroc, sc`pånd de perchezi]ia vamei la \napoiere. M` \ntorceam acas` decis s` \mi schimb radical metoda [i mijloacele de lucru"4. Artistul sosise de la Paris cu o experien]` nou`, cu lecturi noi [i cu impresii culese \n celebrele muzee [i galerii de art`, unde descoperise realiz`rile pionierilor constructivismului, cinetismului [i abstrac]ionismului liric. Avea de \nfruntat iner]iile unui sistem politic care se opunea schimb`rilor, controla crea]ia [i vie]ile creatorilor. Va constata \ns` c`, pe fondul micii liberaliz`ri de la sfår[itul deceniului al [aselea al secolului trecut, Timi[oara era un loc unde se aflau laolalt` destule min]i luminate aspirånd spre o orientare cultural` european`. |n tot cazul, una diferit` comparativ cu

aceea comunist`. De[i cadrul politic nu era deloc prielnic, Timi[oara anilor 1960–1970 p`rea \nc` puternic impregnat` de cultura comportamental` a Europei Centrale. |nfiin]at \n 1966, Grupul 111 se afla sub influen]a ideilor propagate de c\teva personalit`]i ale urbei. Adusese speran]e nu doar \n råndul arti[tilor plastici, ci [i, \n general, \n sånul intelectualit`]ii. |n scurt` vreme a f`cut dovada c` dialogul interdisciplinar era unul fundamental pentru adaptarea la schimb`rile ce se petreceau \n lume. Dup` plecarea lui Roman Coto[man \n Statele Unite ale Americii, Grupul 111 ia fiin]`, \ntr-o nou` formul`, Grupul Sigma. Avea acela[i fondator: {tefan Bertalan. Pentru arta contemporan` din Romånia, Grupul Sigma a oferit o \n]elegere alternativ` [i o nou` definire a lumii prin apelul la gramatica formelor, estetica industrial`, marketing, geometria industrial`, culorile complementare, design, geometria descriptiv`, studiul bionic. Pe bun` dreptate, Constantin Flondor considera Grupul Sigma ca pe unul ce asociase acei oameni de [tiin]` [i acei umani[ti ce \[i propuseser` "un program de pedagogie de art`, principii de corelare \ntre form`-func]ie-mediu, principii de generare a formelor"5. Referin]ele permanente ale celor dou` grupuri, 111 [i Sigma au fost Natura, rela]ia Natur`–Num`r, procesul devenirii formelor, antropologia. Ideile novatoare erau \ndatorate mai ales lui {tefan Bertalan. |n Liceul de art` plastic` din Timi[oara, \n care membrii Grupului Sigma erau profesori, acest spirit era comun cu cel al elevilor interesa]i de bog`]ia prezentului, de arta [i cultura ce se n`[teau atunci \n lume. Citeau Sartre, Kafka, Joyce, Ionesco, Hesse, dar [i o literatur` de avangard` din domeniul [tiin]elor sociale semnat` de Marshall McLuhan, Alvin Toffler, Nicolas Schöffer. Ascultau muzica lui {ostakovici, Schönberg, Bartók, Stravinski. Sub influen]a nonconformismului lui {tefan Bertalan, elevii erau trata]i ca parteneri de drum ai profesorilor, ceea ce le d`dea impresia c` mergeau um`r la um`r cu mae[trii spre a defri[a terenuri necunoscute. Atmosfera – cum spune Iosif Kiraly – era una impresionant`, inexistent` \n alt liceu sau \n alt` facultate de profil din Romånia acelui timp6. Expozi]ia elevilor Liceului de art` plastic` din Timi[oara din anul 1976 de la sala Kalinderu din Bucure[ti avea s` confirme toate acestea. Andrei Ple[u a asemuit acea expozi]ie a profesorilor [i elevilor Liceului de Arte din Timi[oara cu "un ansamblu viu, deschis, surprins \n plin mers, \n plin` devenire. Deasupra sa plute[te atmosfera dens` a unui bine dozat respect pentru tradi]ie, laolalt` cu cea a experimentului sobru [i curajos, liber de orice prejudec`]i, dar [i de orice snoab` afectare"7. reat [i animat de {tefan Bertalan, Grupul Sigma avea \n componen]a sa personalit`]i precum Constantin Flondor [i Doru Tulcan, iar solidari cu grupul erau arti[ti precum Molnár Zoltán, Dietrich Sayler [.a. Devenise de referin]` nu numai \n domeniul artistic, unde a contribuit decisiv la \nnoirea limbajelor plastice, ci [i \n acela al dezbaterilor de idei. Dorin]a schimb`rii era evident` la to]i ace[ti arti[ti, motiv pentru care ei au devenit \n anii 1960–1970 promotorii unui alt mod de comunicare, care se sustr`gea programatic controlului ideologic al regimului comunist8. Pluridisciplinaritatea promovat`, pedagogia artistic` tinzånd spre sisteme deschise, dep`[irea formelor cunoscute [i introducerea studiilor experimentale au f`cut cu putin]` na[terea unei ambian]e culturale [i artistice extraordinare \n Timi[oara acelor ani. Coordonator al seminariilor de psihiatrie, dar [i al originalului Cerc de bionic`, profesorul Eduard Pamfil a jucat un rol esen]ial \n formarea multor arti[ti, muzicieni, filologi, istorici, matematicieni, filosofi. Amintitului cerc i se datoreaz` instituirea unui adev`rat ritual al ideilor [i, tot lui, fecundele dialoguri [i teoretiz`ri nonconformiste. |ntålnirea dintre pictorul {tefan Bertalan – ini]iatorul [i animatorul Grupului Sigma – [i Eduard Pamfil a repre-

zentat un punct de referin]` pentru atmosfera creatoare a Timi[oarei postbelice. "Bertalan este, spunea Eduard Pamfil, un cavaler al anticonformismului. Toate lucrurile, toate gesturile, toate discursurile care se pot sfår[i \n chip comod [i placid sunt sigur evitate, dac` nu chiar de nesuportat pentru el “…‘. Tot ce face el este marcat de acest caracter de a fi o construc]ie spre ceva, \ntre]inut` de continua tensiune a nemul]umirii de sine \nsu[i"9. Afectiv [i intelectual f`ceau parte din aceea[i familie. Muzica clasic` fusese o punte de leg`tur` \ntre cei doi. |n general, setul lor de valori era unul convergent, acesta devenind principalul suport pentru diversitatea reflec]iilor lor. Era mai mult decåt un simplu joc, c`ci din dialogul lor a rezultat interesul pentru deconstruc]ia adev`rului unic. Profesorul avea o orientare liberal`, diferit` fa]` de cultura monologal` specific` politicilor totalitare, dar [i unor medii intelectuale. A[a se explic` faptul c` mesajele lui Pamfil veneau \n orizontul de a[teptare al lui Bertalan. Influen]at de scrierile franceze mai vechi [i mai noi, ideile sale aveau s` insufle speran]`, anticipånd fenomene care urmau s` se petreac`. e aici, fascina]ia pe care o exercita asupra unor cunoscu]i scriitori, filozofi, arti[ti ai Timi[oarei epocii. Tot astfel, admira]ia lui Bertalan pentru idealurile umanist-renascentiste ori iluministe cultivate continuu de Pamfil \n toate discursurile ce probau responsabilitate fa]` de aspira]iile spre libertate ale fiin]ei umane. Cercul de bionic` \i atr`sese pe cei interesa]i \n g`sirea unor modele pentru tehnic`, art` plastic` sau pentru construirea unui limbaj propriu. Nu este o \nt\mplare faptul c` {tefan Bertalan fusese atras de combina]ia dintre speculativ [i pragmatic. Apropierea de g\ndirea lui Eduard Pamfil este vizibil` \n descoperirea [i valorificarea comunic`rii convergente, \n "comunicarea liber` de domina]ie", \n confrunt`rile deschise. Demersul prin care arta intra \ntr-un dialog autentic cu [tiin]a a provocat comentariile pozitive ale celor mai aviza]i critici din Romånia [i din strìn`tate. {tefan Bertalan [i Sigma probaser` nu doar autenticitate, ci [i o coeren]` a muncii de echip` cum arareori s-a v`zut altundeva \n Romånia acelui timp. La råndul sù, artistul crease acel mediu de confruntare, de unde [i observa]ia potrivit c`reia \n cazul Sigma avem de-a face cu o mi[care artistic` "ce r`måne [i \n momentele ei de maximum de constructivism sau de program de pedagogie a esteticii formelor utile sub semnul naturii [i al armoniei universale"10. Bertalan \nsu[i o asemuise cu "o galaxie efervescent`", avånd "stelele ei, Flondor–Coto[man, Tulcan– Bertalan, ca stele principale [i luminoase de gradul X–Y"11. Maturitatea arti[tilor Grupului Sigma s-a reflectat \n \ncercarea de coagulare a discursului cultural [i de cercetare-solu]ionare a ]esutului social urban. Pornind de la ceea ce preocupa cercul de bionic`, {tefan Bertalan [i grupul sù au deprins rostul cercet`rilor [tiin]ifice [i rela]ia acestora cu arta. |n scurt timp, deveniser` cùt`torii mecanismelor din sistemele vii, sugerånd noile cì de urmat \n arte, arhitectur` [i \n [tiin]ele tehnice. Observånd aceste leg`turi \ntre cele dou` cercuri, unul coordonat de Eduard Pamfil, altul, de {tefan Bertalan, vom \n]elege mai exact de ce [i cum anume s-a n`scut la Timi[oara modelul experimental \n plastica romåneasc` postbelic`. Tenta]ia interferen]elor spa]iale a entuziasmat cele mai str`lucite cercuri de intelectuali. Existen]a unui constructivism avant la lettre, care impresionase speciali[tii [i publicul la bienala de la Nürnberg din 1969, indica nu numai o prezen]` memorabil` la un for artistic interna]ional, ci [i o real` sincronizare european` a studiilor lui {tefan Bertalan [i ale Grupului Sigma. Ceea am adus aici \n discu]ie este doar o \ncercare de interpretare [i contextualizare, una dintre multiplele posibile. C\t prive[te expozi]ia, ea este o retrospectiv` ampl` [i unic` apar]in\nd Muzeului de Art` Timi[oara [i are ca scop primordial valorificarea unui segment important al crea]iilor

unui mare maestru al artei romåne[ti din toate timpurile. ____________ 1 Na]ionalismul a fost \ntotdeauna motorul [i multiplicatorul unor teorii conservatoare, adesea xenofobe [i antisemite, avånd, mai ales dup` Primul R`zboi Mondial, mul]i partizani \n statele Europei Centrale [i de Est. S` re]inem c` acestea au fost orient`rile pe s-au bazat regimurile autoritare din Romånia anilor 1930-1940, precum [i dictaturile lui Ion Antonescu [i Nicolae Ceau[escu. Pe parcursul lor s-a atentat la spiritul Timi[oarei. 2 |ntre altele, vezi Victor Neumann, Banatul – \ntre Bizan]ul ortodox [i Europa catolic`; Iluminismul [i politicile habsburgilor: cazurile Transilvaniei [i Banatului; Iosefism [i isosefinism sau reformele modernizatoare; Timi[oara – ora[ de referin]` al Banatului interbelic \n Idem (Coordonator), Istoria Banatului. Studii privind particularit`]ile unei regiuni transfrontaliere, Editura Academiei Romåne, Bucure[ti, 2015, pp. 13-36; 3656; 111-133; 577-595. 3 Pentru detalii privind rolul fiec`rui grup, vezi Victor Neumann, Cultura civic` a Timi[oarei \n anii dictaturii na]ional-comuniste. O evolu]ie pe coordonatele Europei Centrale, \n Idem, Ideologie [i fantasmagorie, edi]ia I, Polirom, 2001, edi]ia a II-a, RAO, 2015. 4 Roman Coto[man, apud A. Pintilie, Tendin]e constructiviste \n arta contemporan` romåneasc`, \n: Ileana Pintilie, {. Bertalan, C. Flondor, D. Tulcan, Crea]ie [i sincronism european. Mi[carea artistic` timi[orean` a anilor 1960–1970, Muzeul de Art` Timi[oara, 1991. 5 Constantin Flondor, Evocare, \n Crea]ie [i sincronism european. Mi[carea artistic` timi[orean` a anilor '60–'70, Muzeul de Art` Timi[oara, 1991. 6 |n aceea[i perioad`, elevi ai Liceului de Arte Plastice din Timi[oara erau Radu Mih`ilescu, cunoscutul arhitect de ast`zi, profesorul Marius Sångeorzan, fondator al sec]iei de design a Universit`]ii de Vest din Timi[oara, Liviu Brebe, arhitectul [ef al Consiliului Jude]ean Timi[ de ast`zi [i mul]i al]ii. 7 Andrei Ple[u, Un liceu de art` plastic` [i cåteva \ntreb`ri, \n Crea]ie [i sincronism european. Mi[carea artistic` timi[orean` a anilor '60–'70, Timi[oara, Muzeul de Art`, 1991. 8 Ileana Pintilie, Punctele cardinale ale mi[c`rii artistice timi[orene 1960–1996, \n: Experiment \n arta romåneasc` dup` 1960, volum colectiv, Centrul Soros pentru art` contemporan`, Bucure[ti, 1997. 9 Vezi Ion Nicolae Anghel, Cartea cu Pamfil, Editura Amarcord, Timi[oara, 1996. 10 Constantin Flondor, Evocare, \n Crea]ie [i sincronism european. Mi[carea artistic` timi[orean` a anilor '60–'70, Timi[oara, Muzeul de Art` Timi[oara, 1991. 11 {tefan Bertalan, Evocare, \n Crea]ie [i sincronism european. Mi[carea artistic` timi[orean` a anilor '60–'70, Timi[oara, Muzeul de Art` Timi[oara, 1991.

orizont

ARTE arte

O SAM~ DE POVE{TI |NTR-O SAM~ DE OGLINZI DANIELA {ILINDEAN Vanilla Skype de C`t`lin {tef`nescu Regia: C`t`lin {tef`nescu Cu: Marcel Iure[, Medeea Marinescu, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Alexandru Ion, Mircea Postelnicu, Vladimir Purdel Asistent regie: Alexandru Ion, Fotovideo: Alex Iure[, Grafica: Ionu] Gavril` Teatrul Act, Bucure[ti C`t`lin {tef`nescu nu este la prima "isprav`" teatral`. A semnat dramaturgia mai multor spectacole, a repus \n pagin`, a adaptat, a scris. S` amintim numai P`i… despre ce vorbim noi aici, domnule?, dup` Morome]ii de Marin Preda, montat la Teatrul Act de Alexandru Dabija, Mein Kamf de George Tabori, pus \n scen` de Alexandru Dabija la Teatrul Na]ional din Cluj [i Vårciorova. Carantin`, pe texte de Matei Millo [i Vasile Alecsandri, tot \n regia lui Alexandru Dabija, la Teatrul Municipal "Bacovia". anila Skype, debutul regizoral al lui C`t`lin {tef`nescu, te invit` s` explorezi o hart` a pove[tilor, pe coridoare ale textului, prin cotloane ale umanului. Scriitura este dens`, ]es`tura complex`, ramele sunt cånd ]inute la vedere, cånd acoperite. Contextele sunt aparent simple: patru actori stau de vorb` cu un psihoterapeut, doi muncitori muncesc à la Roumaine, are loc un casting, un detectiv cerceteaz` i]e invizibile ale unui caz invizibil. Ca privitor, aluneci dintr-un cadru \n altul, te plimbi \ntre realit`]i, dintr-un (r`s)timp \ntr-altul. Textul se metamorfozeaz`, \ncearc` s`-]i scape [i s` te atrag` spre adåncimi. Vanilla Skype ne \ndeamn` s` ne \ntoarcem la cuvåntul care sun` niciodat` gol sau \ntåmpl`tor, care se expune jocurilor de limbaj [i semnifica]iilor multiple. Este vorba de o scriere minat` de \n]elesuri [i jocuri, din care nu lipse[te nici poezia, nici umorul, nici sensibilitatea. E o desf`tare s` vezi cum toate acestea sunt sus]inute cu naturale]e de un dream team actoricesc: Marcel Iure[ (\n rolul terapeutului), Medeea Marinescu, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu (\n rolurile actorilor), Alexandru Ion (detectivul), Mircea Postelnicu, Vladimir Purdel (muncitorii). Trebuie spus c` textul a fost croit special pentru aceast` distribu]ie [i c` premiera absolut` a spectacolului a avut loc \n cadrul Festivalului Na]ional de Teatru Tån`r Ideo Ideis de la Alexandria (aflat la a X-a edi]ie). Vanilla Skype este condus cu fine]e, \ntr-o construc]ie inteligent` care muste[te de mesaje, tålcuri, aluzii, pante [i povårni[uri textuale. Intri repede \n atmosfer`, te intereseaz` universalul, dar [i am`nuntele. Frizånd voaierismul, \]i ascu]i auzul, faci ochii mari [i p`[e[ti, odat` cu terapeutul, \n vie]ile pacien]ilo. E[ti curios \n leg`tur` cu cazul detectivului, te seduce glamour-ul existen]ei sale (mister, femei, alcool), te amuzi [i te \ntristezi deopotriv` la fiecare \ntrevedere cu Gicu]` [i Banderas. Te uime[te povestea incredibil` a lui Policarp Watanabe (care reface un parcurs istoric, cultural, geografic uluitor [i te poart` de la Cuza la NASA [i Bruce Lee), o ascul]i cu sufletul la gur`, te la[i cucerit de cascada de detalii, te emo]ioneaz` istoria orfanului Vanka, din povestirea

lui Cehov – incluse \n monologurile de audi]ie ale actorilor. Exist` un permanent contrast \ntre palpabil [i abstract, \ntre lumea concretului [i cea din cap, a situa]iilor trìte cu intensitate [i ale celor v`zute de la distan]`, cu lejeritatea [i u[urin]a celui neimplicat. Ele dau m`sura iluziilor din existen]ele pe care le confec]ion`m, pe care le sus]inem r`spicat, \n care credem cu t`rie. Fabulele se conjug` \ntotdeauna bine cu identitatea: suntem construi]i din fibre de pove[ti, suntem suma pove[tilor pe care (ni) le spunem sau \n care ne reg`sim. Vanilla Skype ne propune s` vizit`m mai multe micro-cosmosuri, \n tot atåtea istorii. Lor li se adaug` para/inter/intra/texte \ntr-o experien]` aflat` pe tot parcursul spectacolului \n labirinturi de oglinzi. De altfel, titlul pune, de la bun \nceput, problema intertextului, Abre los ojos sau mai recentul Vanilla Sky atrag aten]ia asupra drumului de parcurs, a omului pus fa]` \n fa]` cu propriul eu, cu feliile propriei realit`]i. Ca [i cum refacerile fizice ar conduce la recapiton`ri ale sufletului. Exist` apoi trimiteri la filme cu BD, la texte literare, jurnalistice, ba chiar [i la bancuri. Dar [i la romanele detective hard-boiled, \n care cherchez la femme se nuan]eaz` [i \n cherchez toi-même. Detectivul asigur` o [ican` \n text [i \n context, creeaz`, cu alte cuvinte, o parantez` deschis` peste decenii. Agentul are de la bun \nceput aerul c` e "din alt film". Apari]iile sale sunt filtrate printr-un aer ireal. E un personaj ivit din alte vremuri, mereu \n cùtare de dovezi [i piste. Unele sunt false ([i sunt adresate spectatorilor), de pild` purtarea unui urs de plu[ despre care afl`m c` realmente nu vrea s` spun` nimic [i care ofer` [i dezv`]ul pentru cùtarea, dar mai cu seam`, g`sirea cu orice pre] a semnifica]iei, chiar [i acolo unde ea nu exist`. "Totul vine din cap. Acolo trebuie s` [tii s` guvernezi lucrurile", spune detectivul cu aer serios, [i am putea s` \i d`m crezare, mai ales dac` nu ar fi r`t`cit \n firele propriei pove[ti [i \ntre lumi. Rånduiala din cap nu e mereu rånduiala din realitate. Iar a pune ordine \n gånduri e o iluzie, c`ci ele se multiplic` \n infinite dantel`rii. `sfrångerile sunt, de altfel, omni prezente, e vorba despre un text [i despre un spectacol care te ]in cu lupa \n mån` de la un cap`t la altul. Adåncirile \n pagin` sunt explor`ri. Te \ndep`rtezi de poveste, dar e[ti readus \n ea. Cåt pentru a mai naviga o dat`. Pretextul psihoterapeutului \nlesne[te a[ezarea actorilor-personaje \n fa]a unor oglinzi, \i dezbrac` de carapace, \i scoate din ascunz`torile lor succesive. Adu[i \ntr-o zon` confortabil`, de \ncredere, deschiderea se poate produce. Psihoterapeutul intr` \n capul [i sufletul personajelor. Nara]iunile personale pot curge. Trìtorul [i analistul se afl` \n dou` lumi mediate online, pentru c` [edin]ele de terapie se \ntåmpl` prin intermediul Skype-ului. Actorul mai cap`t` o masc`, cea a rolului asumat. Joac` \n joc: casting pentru rol, un nou pliu \n text, o nou` identitate, aceea a rolului \n rol. Reflect`rile par s` ne spun` c` ne afl`m, \n general, dup` nesfår[ite paravane, \nve[månta]i \n coji de idei, distra[i \n mod voit de marea nesfår[it` de \ntåmpl`ri. "Orice-

am face, oricum am \ncerca s` fim, \n cele din urm` ne gåndim mereu la acelea[i chestii. Alea peste care ne vine s` mai punem cåte ceva, ca s` nu ni se par` c` suntem ni[te fiin]e prea simple", a[a cum anun]` tacticos [i concluziv detectivul. Sunt acele lucruri pe care le demasc`m \n sp`rturi de pojghi]e, materializate \n furii, spaime, credin]e – cele de care fugim sau cele care ne pun piedic` \n \ncerc`rile noastre de zi cu zi. |n contrapunct, ca pentru a mai balansa cuget`rile [i analizele sensibile, sunt apari]iile muncitorilor Gicu]` [i Banderas. |ntr-un stil inconfundabil, \[i folosesc pauza (ei sunt decupa]i realist, numai \n pauz`) vorbind verzi [i uscate, practicånd ilustrul sport de dat cu p`rerea despre orice, \n timp ce joac` table sau c`r]i, måncånd pe ziarul pe care-l disec` [i sorbind din berea la PET. The World is not Enough: de la fotbal [i bani, la pseudovedete [i rela]ii, la valori – nimic nu este ratat, \ntr-o minunat` tr`nc`neala. Dar primul lor schimb de vorbe prefigureaz` olfactiv sosirea detectivului, surfilånd col]uri de univers, \n bun` m`sur` incompatibile. Mirosul de naftalin` [i trabuc este prima ancor` c`tre alte epoci. Sfera lui Gicu]` [i a lui Banderas e colorat` \n limbaj, franc`, are trimiteri la/ de "caterinc`", dar [i paratext. Personajele se r`zvr`tesc \mpotriva textului, analizåndu-[i jocul. Ie[ind din rol, \[i examineaz` replicile [i eventualele reac]ii ale publicului. O suit` de lumi se desf`[oar` \n fa]a ochilor privitorului: a concretului, a imediatului, a intelectului, a emo]iei, strånse laolalt` \ntr-un m`nunchi. Planurile se suprapun [i fizic: auzim vocea psihoterapeutului, prezen]a sa fiind mediat` de ecranul laptopului, imaginea detectivului e mijlocit` de filmare, dar las` semne tangibile: cånd proiec]ia \nceteaz`, se aude zgomotul unui obiectul metalic ce cade pe scen`. E o glisare perpetu` \n timpuri, spa]ii [i planuri.

u sunt analizate numai cazurile pacien]ilor din fa]a ecranului calculatorului; reflexiile cuprind unghiuri mai largi. Suntem avizi dup` date, "obezitatea" de informa]ii – cum o nume[te psihoterapeutul – este o boal` care ne amenin]` [i ne \nghite zi de zi. {tirile [i mesajele ne bombardeaz`, nu putem ]ine pasul cu ele, nu mai pot fi triate. Avem, \ntr-adev`r, capul plin de zgomot, de zvonuri, de pseudonout`]i, de evenimente lipsite de importan]`. Ceas de ceas, informa]iile ne ocup` \n mod par[iv memoria, dåndu-ne senza]ia fals` c` suntem la curent cu tot, c` [tim multe, deconectåndu-ne progresiv de la esen]ial, de la simplitate, de la veridic, de la natural. "Cred \n pove[ti" – spune unul dintre personaje, dar declara]ia sa apar]ine, de fapt, \ntregii echipe de spectacol. E o montare cu treceri diafane, cu u[i deschise c`tre interioare cu reliefuri [i climate variate. Scenele sunt portaluri c`tre biografii, unele cu iz familiar, altele cu iz de epoc`, toate posibile. |n final, terapeutul \l \ntålne[te pe detectiv, iar \ntrevederea lor pare a fi un po[talion trimis peste vremi pentru a recupera gheme de istorisire l`sate \n urm`. Relansarea filmelor din anii '40 [i un curs la care particip` terapeutul creeaz` gaura \n timp [i \n oglind`, iar al`turarea celor dou` personaje \nchide o bucl` temporal`. Vanilla Skype te \mbie s` te bucuri de for]a miraculoas` a pove[tii, a cuvåntului spus [i ascultat, de magnetismul pe care \l au povestitorii. E un spectacol sincer \n inten]ii, autentic \n realizare, cu o urzeal` compact`, armat` cu pulbere de poveste. Fiecare fil` e un cosmos, fiecare voce te transport` prin culoare de gånduri, prin frånturi de adev`r, prin turbioane de emo]ii, cåt pentru a te pune fa]` \n fa]` cu tine, \n oglinzi sparte, \ntoarse, \ntregi sau stråmbe.

orizont

ARTE arte

UNII CU SAPA, AL}II CU ZAPPA* MIMO OBRADOV The present day composer refuses to die (Edgar Varese) Canicul` mare pe Calvarului, chiar [i pe cele 99 de trepte ce urc` spre cimitirul catolic [i strada, redenumit` \n epoca "de aur", Prim`verii. |n casa veche, devenit` de vacan]`, 350 de zile din an pustie [i vreo 15 zile locuit`, buruienile au crescut, dar au fost arse de soare, iar din ploile ce-[i g`sesc ve[nic` odihn` \n butoiul de fier [i \n c\teva recipiente a[ezate \n punctele strategice pe unde se scurge apa a mai r`mas, pe fund, o m\zg` neagr`. Imaginea, nu prea pl`cut`, mi-a amintit de episodul "Let's Make The Water Turn Black", descris de Frank Zappa \n cartea autobiografic` The Real Frank Zappa Book, \n care, \mpreun` cu doi fra]i, \n perioada copil`riei, f`cea tot felul de experimente chimice, printre care [i pe cel de a transforma apa \ntr-un lichid negru. Din cap`tul gr`dinii ce se \nvecineaz` cu cimitirul se auzeau cioclii cum sap`. Somnul din prima noapte petrecut` \n casa de pe deal mi-a prilejuit un vis mai ciudat, a[a c`, dup` ce m-am trezit, nu m-am \ntors pe cealalt` parte ca s`-mi continui somnul [i, eventual, s` visez altceva. Am r`mas treaz [i l-am rememorat. Eram \ntr-un campus universitar, mai precis \ntr-un complex de cl`diri, ateliere, terenuri de sport [i spa]ii verzi, asem`n`tor celui al Universit`]ii Politehnica din Timi[oara. M` plimbam al`turi de un amic, regizor, \mbr`cat \n ]inut` cazon`, \ntr-un costum de camuflaj cu ghete \nalte cu [ireturi. Discutam ceva. La un moment dat, s-a oprit brusc: "Mimo, \mi pare r`u, dar acum trebuie s` m` odihnesc. M` scuzi." A scos din buzunarul hainei un pachet de m`rimea unei c`r]i \n care era un cort [i a \nceput s`-l monteze. Eram oarecum surprins. Nu mi s-a p`rut c` ar fi fost obosit. Dup` ce a tras fermoarul din interiorul cortului montat am hot`r\t s`-mi continui plimbarea solitar. Am parcurs c\teva sute de metri pe gazonul m`t`sos, cu iarba crescut`, moale [i at\t de \mbietoare, \nc\t am sim]it nevoia s` m` \ntind pu]in. Cum am pus capul jos, am auzit foarte clar muzic` interpretat` live, \n timp real, cu ecou, ca \ntr-o sal` de repeti]ii. Mi s-a p`rut ciudat. |n jurul meu nu era nici o cl`dire, doar gazon \ntins pe c\teva sute de metri. Totu[i, muzica se auzea foarte clar c\nd puneam urechea pe p`m\nt. Am recunoscut soundul grupului The Mothers Of Invention din prima lor formul`. Ba chiar [i piesa! WPLJ, c\ntec doo-wop preluat de la grupul The Four Deuces, inclus de Frank Zappa pe albumul Burnt Weeny Sandwich, ap`rut dou` luni dup` ce aceast` componen]` original` a forma]iei lui s-a dizolvat. Eram [i mai intrigat. M-am ridicat [i am \nceput s` caut. |n apropiere era o gur` de aerisire din tabl` de forma unui periscop. M-am dus acolo [i la c\]iva metri am remarcat o suprafa]` decupat` a gazonului din care porneau ni[te trepte \n jos. Am coboråt [i am ajuns la o u[` de sticl` [i metal, deasupra c`reia scria MUSICIANS. Aha, zic, nu mai sunt \n Timi[oara, ci \ntr-un campus universitar din California.

Oricum, am \n]eles c\nd am recunoscut trupa [i c\ntecul, anul nu era 2015, ci 1968. Intru. Muzica se auzea mai tare, dar neclar. M` aflam \ntr-un hol destul de mare din care porneau mai multe coridoare. Nu [tiam pe unde s-o apuc [i nu era nimeni acolo. Se deschide o u[` [i \ntr-unul din holurile mai mici a ]\[nit o t\n`r` asiat`. M-am \ndreptat \ntr-acolo, am trecut de u[`, am p`truns \n alt coridor, mai mic, \n cap`tul c`ruia era un lift. Am realizat c` direc]ia nu era bun`, a[a c` m-am \ntors spre alt` u[`, am deschiso [i am dat de o debara a serviciului de cur`]enie. Muzica se auzea acum mult mai puternic. Unul din pere]ii \nc`perii era \nchis doar cu sc\nduri sub]iri, ca ni[te gratii, a[a c` am putut s` v`d c` jos, la un nivel inferior, era \ntr-adev`r o sal` de repeti]ii. C\nta The Mothers Of Invention! Frank Zappa! Nivelul de adrenalin` mi-a crescut. M-am uitat cu aten]ie, am scrutat fiecare detaliu, dar n-am v`zut niciun muzician, doar un col] al spa]iului, care, dup` ecou, p`rea destul de vast. Am z`rit dou` boxe imense, cu sta]ii de amplificare cl`dite pe ele, din care ie[eau ni[te cabluri care se tot mi[cau, balansau. De boxe erau lega]i doi c\ini care l`trau [i-[i ar`tau col]ii de parc` ar fi fost turba]i, dar nu se auzeau pentru c` trupa c\nta cu un volum foarte puternic. M-am uitat s` v`d de ce, la cine latr` dul`ii [i am observat c` jos, sub mine, pu]in mai la dreapta, \n col]ul s`lii de repeti]ie, erau doi tipi care vedeau ceea ce eu nu puteam s` v`d [i d`deau din cap mi[c\ndu-[i corpul \n ritmul muzicii. P`reau doi fani, intru[i, care s-au strecurat cumva acolo. |n momentul \n care trupa s-a oprit brusc din c\ntat parc` s-a dezl`n]uit infernul. L`tratul c\inilor irita]i a devenit asurzitor, captat de microfoanele deschise din \nc`pere [i amplificat, iar spre piciorul unuia din intru[i s-a repezit ca un glonte un al treilea c\ine, un pudel alb. Tipul vizat de col]ii c`]elu[ului, cu un reflex de fotbalist, a ridicat rapid piciorul [i l-a prins \ntr-un vole de zile mari. Trei indivizi s-au n`pustit din partea nev`zut` a s`lii spre cei doi fani. Unul din ei, afroamerican, mi s-a p`rut a fi Napoleon Murphy Brock (chiar dac` acesta nu era \n componen]a de atunci a grupului, ci a venit mai t\rziu, dar \n vis orice este posibil) iar ceilal]i doi, albi, p`reau a fi roadies. Napoleon a prins din zbor c`]elul iar ceilal]i doi i-au fug`rit pe intru[i. |n alergare, unul dintre ei [i-a pierdut un pantof. Calm, f`r` grab`, lini[tind c\inele, muzicianul a scos cu cealalt` m\n` din buzunarul jachetei o cutie cu crem` [i a golit-o \n pantoful abandonat. Nu [tiu cum s-a \ncheiat urm`rirea. Am r`mas pitit \n debara… M-am trezit. Nu l-am v`zut pe Zappa \n vis. |ns` am surprins zborul pudelului prin aer. Apostroful continuit`]ii conceptuale. S-a luminat de zi. Au \nceput s` bat` clopotele. Catholic Girls se preg`teau de s`rb`toare. |n Oravi]a, de Sf\nta Maria, 15.08.2015 _______________ * Titlu sugerat, cu mul]i ani \naintea acestui vis, de {erban Foar]` Frank Zappa (n. 21 decembrie 1940 – d. 4 decembrie 1993)

BIENALA MEETING ARAD 2015 POINT NICOLETA PAPP Bienala Meeting Point din Arad reune[te, \n urma unei selec]ii, arti[ti din multiple zone ale ]`rii [i din Ungaria, creånd astfel interferen]e benefice \n cadrul expozi]iilor, dar [i al \ntålnirii faptice, pentru c` Meeting Point constituie, tocmai, un punct de \ntålnire \ntre arti[ti deveni]i \ntre timp prieteni [i cei care s-au v`zut pentru prima dat`. Cu prilejul deschiderii expozi]iilor, Dumitru {erban a organizat o dezbatere centrat` pe statutul artistului prev`zut \n legisla]ia din Romånia, care a avut la baz` studiul personal al acestuia, Managementul organiza]iilor profesionale din domeniul artelor vizuale, bazat pe compara]ii la nivel legislativ cu ]`ri precum Canada sau Germania. Arta contemporan` expus` \n cadrul bienalei prezint` orient`ri pozi]ionate \ntre abstract [i figurativ, care pot coexista \n cadrul unei expozi]ii la fel cum coexist` \n art` de aproape un secol. Bienala se axeaz` \nc` de la prima edi]ie pe mediile artistice ale artei majore, pictura, sculptura [i grafica, f`r` a se interveni cu artele intermediale sau instala]ii media care ar fi putut s` scindeze un discurs astfel amplu [i unitar. |n spa]iile Galeriei Delta [i sala Ovidiu Maitec de la Muzeul de Art` s-au expus pictur` [i sculptur`, iar \n Galeria Buzunar con]inut` de Galeria Delta, grafic` [i sculptur` pe dou` nivele. Arti[ti apar]inånd preponderent genera]iei '80 creeaz` un dialog intergenera]ionist benefic atåt pentru cei tineri, cåt [i pentru reprezentan]i consacra]i ai artei romåne[ti contemporane, prin explor`ri tehnice [i tematice \ntre care se pot distinge conexiuni sau distan]e de orientare. Sculptura a fost integrat` \n toate spa]iile expozi]ionale [i \n ateliere, \ns` noutatea marcant` a acestui an a fost prezen]a \n spa]iul public a [apte sculpturi monumentale plasate \n fa]a galeriei Delta astfel \ncåt arta contemporan` \n Arad [i nu numai poate s` devin` o deviz` a municipalit`]ilor pentru c` sculptura are, tocmai, aceast` menire de a proveni din spiritul unui spa]iu [i de a se adresa acestuia. Dumitru {erban, Dan Daniel, Eugen Barzu, Dudas Sandor, Marius Bacriu [i Eugen Tibuleac au fost prezen]i fiecare cu sculptur` \n lemn, cu excep]ia lui Dan Vi[ovan, care particip` cu o sculptur` \n metal. Expozi]iile din atelierele din Parc apar]inånd filialei UAP Arad amintesc de modul de expunere preferat de Bråncu[i prin introducerea invita]ilor \n spa]iul utilizat de artist atåt pentru a crea, cåt [i pentru a expune scurte incursiuni. Au putut fi v`zute sculpturi de Cosmin Moldovan, Ana Kovacs, Eugen Tibuleac, propuneri pentru proiectul de lucr`ri monumentale sculptura \n cetate ini]iat de Dumitru {erban, dar [i instala]ii cum a fost spre exemplu cea apar]inånd Anei Maria {erban. Al`turi de abstrac]ionism, neoconstructivism [i neoexpresionism, filonul neobizantin [i cel al artei populare r`mån \nc` prezente. Introspec]iile f`cute \n locurile de provenien]`, copil`rie [i a unui tip de educa]ie conectat` cu tradi]ia revine perpetuu, astfel \ncåt doi timpi [i dou` locuri conlucreaz`, cum vedem c` acceseaz` \n pictura sa Marcel Lup[e. |n cazul lui Gheorghe Z`rnescu, unor ustensile indispensabile \ntr-o gospod`rie li se modific` func]ia, devenind parte integrant` a unui alt tip de mesaj, de aceast` dat` contemporan [i problematizator. Sculptorul Ilarion Voinea utilizeaz` \n opera sa teme, motive [i memorii marcante din locul de provenien]`, B`ile[ti. Fluturele sau Fereastra devin sinteze care trimit la o sensibilitate adånc \nr`d`cinat` la fel cum se \ntåmpl` [i \n cazul seriei de ceramic` Puzzle realizate de Ligia Seculici. Sinteze ale zonei figurative mai \ntålnim \n sculptura lui Traian Moldovan sau \n cea a lui Luigi Varga care red` chipuri umane ca sinteze grafice. Filonul neobizantin apare \n expozi]ie \n sculptura Deliei Corban [i pictura lui Marin Gherasim, Doina Mih`ilescu [i Onisim Colta, care redau detalii discrete ale lumii contemporane integrate \n mediul sacru al unei picturi biserice[ti pe lemn, cum este un \ntrerup`tor. Lucr`rile lui Dumitru {erban [i ale Anei Maria {erban fac parte dintr-un proiect mai cuprinz`tor intitulat sugestiv Sculptura \n cetate. Astfel, sculpturile celor doi amintesc de construc]ia unei cet`]i [i a elementelor componente care o fac real` cum e locul de joac` pentru copii, punånd \n discu]ie la nivel metaforic modul \n care sculptura face sau ar trebui s` fac` parte din via]a unei cet`]i, dar [i pragmatic, prin trimiterea la necesitatea restaur`rii [i revalorific`rii Cet`]ii Aradului. Nevoia de abstractizare, pentru ca fiecare privitor s` g`seasc` starea [i spa]iul cu care s` se identifice, g`sim \n pictura lui Leon Vreme, Viorel Cosor, Sorin Nicodim, Gheorghe Dican, Nicolae Ungar, Rafael Mateia[ etc. [i \n sculptura lui Alexandru P`sat [i a lui Zoltan Deak. Pe de alt` parte Ioan Augustin Pop prefer` hyperrealismul pentru ilustrarea unor foste spa]ii industriale, Edith Torony [i Laurian Popa combin` aceste elemente cu abstrac]ionismul pentru ilustrarea \n acela[i timp a unor spa]ii [i a unor st`ri, iar Adrian Sandu red` \n aceea[i manier` procesul de realizare a litografiilor. Sinteze [i conexiuni la nivelul geometriei ca resurse ale unor mesaje abstractizate \ntålnim \n sculpturile Anei Kovacs, ale lui Eugen Tibuleac [i {tefan Pavliuc, cu implica]ii neoconstructiviste \n lucr`rile Andrei Ciocoiu sau mitologice \n cele ale lui Dan Daniel. |n cazul graficii, prezent` \n Galeria Buzunar, tehnica aleas` a fost diferit` \n fiecare caz, iar tematicile le-au constituit corpul uman, cum s-a \ntåmplat spre exemplu \n lucr`rile lui Valeriu Sepi, Daniel Apostu sau Stelian Acea, spa]iul devenit gravur`, \n cea apar]inånd lui Constantin Catargiu, sau desenul ca energie vital`, \n cazul lui Tiberiu Stroia. Comentariul social-politic apare \n cele dou` expozi]ii la nivel metaforic, arti[tii selecta]i vizånd situa]ia prezent` prin introspec]ie asupra sinelui [i propriei opere, cea care intermediaz` diverse pozi]ion`ri \n real. Abord`rile contemporane ]in de contextualiz`ri [i pozi]ion`ri diferite \n cazul fiec`rui artist, lucru care d` amploare [i coeren]` unei bienale de acest tip. Meeting Point creeaz` \ns` prilejul unui dialog \ntre arti[ti din genera]ii [i locuri diferite devine factor benefic al \nmagazin`rii de noi informa]ii [i energii care se pot coagula \n noi proiecte [i lucr`ri.

orizont

NARRENTURM narrenturm

MAI CHEAM~ {-UN CÅNE DANA CHETRINESCU |n postul Cr`ciunului, spiritele na]ionale, s` le spunem tradi]ionale, s-au inflamat nevoie mare pe tema cåinilor de stån`. V` aminti]i ce ne-am mai distrat anul trecut citind cum guvernul de la Budapesta a cerut cet`]enilor patrio]i s`-[i cumpere doar cåini ungure[ti [i s` nu se \ncurce cu l`bu]e de bichoni sau spin`ri de cockeri spaniel. Dar abera]ia de peste grani]` pare o lege de mare seriozitate \n compara]ie cu ideea num`r`rii dulìlor de stån` emanat` \n anul de gra]ie 2015 de Parlamentul de la Bucure[ti. Pe scurt, proiectul de lege \ndelung plimbat de la deput`]ie la pre[edin]ie [i \napoi impune ciobanilor s` nu ]in` mai mult de doi sau trei cåini la o turm` de oi (num`rul maxim variaz` \n func]ie de loca]ia stånei, mai la munte sau mai la vale). |n caz contrar, ei se pot alege cu amenzi de pån` la 1500 lei1. Aceste m`suri cic` ar fi impuse de modificarea legii vån`torii [i a protec]iei fondului cinegetic. Mai clar, cåinii, dac` s-ar organiza \ntr-o hait`, ar putea omor\ vånatul protejat prin lege. Dac`, \ns`, adunarea general` a cåinilor ar fi interzis`, prin aceea[i lege, vånatul nu ar mai avea de ce s`-[i fac` griji. Aceast` propunere a provocat o reac]ie nea[teptat de violent` din partea ciobanilor. Ei au venit \n num`r mare la Capital`, s-au luat la trånt` cu jandarmii [i au intrat pe u[a principal` \n Parlament. Ca s` nu se pomeneasc` nici \n ajunul r`scoalei din 1907, nici \n unda de [oc a mineriadelor, deputa]ii au \ntors-o ca la Ploie[ti [i au explicat ciobanilor [i na]iei \ntregi c`, \n poveste, pe lång` bade [i cåne, mai intervin, relativ previzibil, lupul [i vån`torul. Ne oprim \n acest moment al ac]iunii pentru a semnala, celor mai pu]in vigilen]i, dou` trimiteri. Una, gra]ie ciobanului, cå(i)nelui [i oilor din background, spre Miori]` [i Baltag, cealalt`, cu lupul [i vån`torul, spre interna]ionala Scufi]` Ro[ie. Este \ntru totul \n spirit na]ional s` se ofere poporului, \n prag de s`rb`tori, o poveste mioritic` (dup` ce una porcin`, iar`[i \n spiritul sezonului, a fost deja dep`nat` – [i semnalat` de noi prompt \n num`rul anterior al revistei). Se f`cea deci c` baciul, pe numele sù Ionic` Nechifor, lider [i purt`tor de cuvånt al mi[c`rii spontane a oierilor [i fermierilor, de felul lui din Boto[ani, a fost intimidat [i amenin]at de rù-voitori, care mai erau [i be]i pe deasupra, ceea ce l-a determinat pe moldovean s` fac` plångere scris` la poli]ie. Cam \n aceea[i perioad`, un cioban b`n`]ean, din comuna Racovi]a, b`tut crunt de rivalii sì, a fost salvat de la moarte prin hipotermie gra]ie telefoniei mobile. Cu ultimele puteri, omul a reu[it s` trimit` un SMS de urgen]` la 112, fiind apoi g`sit \ntr-o råp` [i transportat la Spitalul Jude]ean din Timi[oara. Aceste \ntåmpl`ri nu sunt nicidecum adapt`ri dup` ureche ale romanului semnat de Mihail Sadoveanu, roman despre care am \nv`]at la [coal` c` este unul al transhuman]ei, tot a[a cum este [i unul poli]ist. |ntåmpl`rile sunt culese din presa recent`, Nechifor fiind citat de HotNews2, iar badea cu SMS-ul, reclam` la Vodafone mai autentic` decåt cea cu ciobanul Ghi]` plecat \n excursie cu Cabral, de Rena[terea b`n`]ean`3. Povestea Scufi]ei Ro[ii este mai pu]in straight. Numeroasele adapt`ri ale originalului Fra]ilor Grimm \n manier` postmodern`, sensibile la teoriile feministe, ecologiste [i politically correct, au ar`tat deja cititorilor adul]i c` dihotomia clasic` a personajelor pozitive [i a celor negative este fumat`. Nici vån`torul nu mai este un erou, nici Scufi]a o inocent`,

nici bunica o neputincioas`, dar mai ales, lupul nu mai este un tic`los – cel pu]in nu unul f`r` motive bine \ntemeiate, perfect justificabile, cu dovezi [i martori, \n fa]a instan]ei. Scandalul oierilor ante portas la Parlamentul Romåniei a scos \n eviden]` c` bunii [i rìi nu sunt ceea ce par. Legea a invocat faptul c` dulìi de stån` m`nånc` iepurii, prepeli]ele [i coco[ii de munte, stricånd echilibrul natural [i lan]ul trofic. Oierii \nfuria]i au r`spuns legii, ar`tånd c` fazanilor amenin]a]i de cåinii din rasa ciob`nesc mioritic le sunt oricum zilele num`rate din cauza vån`torilor [i c`, de fapt, ace[tia din urm` au impus reducerea num`rului de cåini pentru a se bucura de o prad` mai bogat` \n tolb`. Lucru ce pare plauzibil dac` citim printre rånduri prevederile legii stånelor, care invoc` "masele de vån`tori"4 c`rora dulìi l`]o[i le-ar putea lua juc`ria. Ne uime[te substantivul colectiv din aceast` formulare, avånd \n vedere c`, \n con[tiin]a public`, vån`toarea este cu siguran]` asociat` mai degrab` cu o activitate elitist` decåt cu una "de mas`". Adic`, hìtuirea mistre]ului nu e ca un meci de fotbal, nu? (vezi, \n sprijinul acestei ipoteze, ce se spune anual despre lista invita]ilor la aceast` activitate pe domeniul de la Balc, list` care include nume precum Porsche sau DaymlerChrysler [i func]ii precum mini[tri, mo[tenitori de tron [i primari, prezen]i cu to]ii pe un teren ferit de restul lumii printr-un un gard electrificat). Poate c` uimirea noastr` se mai domole[te cånd constat`m c` cei care au sus]inut cel mai entuziast acest act normativ sunt tocmai reprezentan]ii partidului care a a[ezat masele pe pozi]ie frunta[` \n doctrina sa, adic` PSD. De partea cealalt` a baricadei, ciobanii ne spun c` vån`torii \mpu[c` oricum cåinii, a[a c` cei pu]ini r`ma[i nu fac fa]` lupului, care le m`nånc` oile. Lupul, se vede treaba, trebuie s` m`nånce [i el pe cineva ca s` trìasc` [i, cu Scufi]a plecat` la ora[ [i vån`torul ocupat cu mistre]ul, nu i-au mai r`mas decåt mioara [i baciul ei. Revenind la realitate, \nchei prin a oferi o scurt` list` cronologic` a evenimentelor, pentru a dezambiguiza povestea: 2006 – trece legea cinegetic`, prin care se limiteaz` num`rul de cåini de la stån`, dar nu se prev`d amenzi, drept care ciobanii au o atitudine mioritic`, pe care al]ii ar numi-o zen; Februarie 2015 – legea cu tot cu amenzi este votat` \n Camera Deputa]ilor cu o majoritate zdrobitoare, de[i a fost trimis` \napoi de Executiv [i Pre[edin]ie de 14 ori; Aprilie 2015 – chiar dac` \nainte se anun]ase \mpotriv`, Senatul voteaz` [i el legea; Iunie 2015 – Pre[edintele nu mai are ce s` fac`; Decembrie 2015 – ciobanii iau la ciom`geal` (sau la baltaguial`) jandarmii din Pia]a Constitu]iei; Tot decembrie 2015 – parlamentarii o las` mai moale cu cånele, de frica st`pånului. Din 2008, cånd s-a dat o lege a animalelor de companie, [tim c` l`tratul la bloc, mai ales \n orele de lini[te, e pe bani. Deocamdat`, l`tratul la stån`, chiar [i \n orele de maxim` audien]`, a r`mas pe gratis. _____________ 1 Adev`rul, 9 decembrie 2015 2 HotNews.ro, 15 decembrie 2015 3 4 Rena[terea b`n`]ean`, 8 ianuarie 2016. 5 Citat \n Evenimentul zilei, 15 decembrie 2015.

POVESTEA CIOBANULUI F~R~ C|INI

CIPRIAN V~LCAN

™"O lege adoptat` de parlamentari schimb` regulile de la stån`. |n func]ie de regiune, ciobanii au voie s` ]in` la turm` unul, doi sau trei cåini. Dac` au mai mul]i, amenzile ajung pån` la 1500 de lei. Cresc`torii de animale sunt revolta]i pentru c`, spun ei, nu au cum s`[i apere oile de lupi. Ioan Moga are dou` turme cu 900 de oi, p`zite de patru cåini. Conform legii, doar un cåine mare [i unul mic ar trebui s` g`sim la stån`, dar proprietarul spune c` nu poate s` se descurce, mai ales cånd vin lupii. Ioan Moga, cresc`tor de oi: "Cine a mai pomenit a[a ceva. Eu de 50 de ani cresc oi [i mereu am avut cåte 6, 7 chiar 8 cåini la turm`. S` r`mån cu 2? Ce fac? Au venit lupii chiar aici [i mi-au atacat oile. O s` vin` s` ne dea [i amenzi din alea mari". Modificarea legii vån`torii [i a protec]iei fondului cinegetic f`cut` \n iunie spune clar c` se interzice "permiterea \nso]irii turmelor [i cirezilor de c`tre cåini \nso]itori al c`ror num`r este mai mare de 3 \n zona de munte, de 2 \n zona de deal [i de 1 la cåmpie". Amenzile sunt \ntre 500 [i 1500 de lei, iar cei care ar trebui s` le aplice dup` ce num`r` cåinii la stån` sunt angaja]ii fondurilor de vån`toare. Oierii spun \ns` c` cifra stabilit` prin lege e mult prea mic` [i amenin]` c` vor ie[i \n strad` pe 15 decembrie, \n fa]a Parlamentului ¤ (Adev`rul, 9 decembrie 2015). Ioanichie Ost\ncea, un deputat independent din jude]ul Bacù, a fost principalul sus]in`tor al reducerii num`rului de c\ini. El a \ncercat s`-[i conving` colegii c` aceast` m`sur` dovede[te sincronizarea Romåniei cu politicile agricole ale marilor na]iuni europene [i va fi mult lùdat` la Bruxelles. |n plus, deputatul a sus]inut \n plenul Parlamentului c` to]i c\inii care vor fi \ndep`rta]i de la st\ne vor fi trimi[i \n Alpii francezi, urm\nd s` aib` parte de o via]` somptuoas` la fermele Funda]iei Karl Kraus, o funda]ie condus` de Eva Bouchard, o bun` prieten` a lui Brigitte Bardot. De fapt, Ost\ncea a imaginat aceast` poveste doar fiindc` era sigur c` \n acest fel va primi aplauzele organiza]iilor pentru protec]ia animalelor [i va putea s`-[i duc` planul la bun sf\r[it. Motivele pentru care deputatul de Bacù a promovat aceast` ini]iativ` legislativ` erau \ns` cu totul altele. Ost\ncea crescuse p\n` la v\rsta de 14 ani \n casa bunicilor sì din satul {uslea, unde auzise multe pove[ti \nspìm\n`toare, iar \n cele mai multe dintre acestea ap`reau ciobani, oi [i c\ini. I se \nt\mplase de nenum`rate ori \n copil`rie s` aib` parte de co[maruri cu oi monstruoase, c\ini demonici [i ciobani cu trei ochi ce-[i agitau ciomagul \n fa]a lui, amenin]\ndu-l c`-i vor sf`r\ma capul. Ost\ncea nu s-a putut elibera niciodat` de spaimele lui infantile, a[a \nc\t ocolea cu grij` zonele \n care se aflau c\ini, iar pe ciobani nu-i putea privi f`r` s` simt` o senza]ie de le[in. Iar povestea ce-i revenea mereu \n memorie era una auzit` chiar de la bunicul sù matern, \n care se prevestea c` la sf\r[itul vremurilor Antichristul se va ridica din mijlocul ciobanilor str`lucind asemenea unui diamant f`r` seam`n, va jertfi toate oile din lume [i le va oferi drept hran` s`racilor de pretutindeni. Ei se vor c`lca \n picioare ca s` se \nfrupte din aceast` carne socotit` extraordinar de gustoas`, \ns` de \ndat` ce vor lua primele \mbuc`turi se vor transforma \n c\ini [i vor \ncepe s` urle la lun` \ntr-un chip at\t de cumplit, \nc\t to]i oamenii r`ma[i \n via]` \[i vor pierde de \ndat` min]ile [i se vor gr`bi s`-[i curme zilele, arunc\ndu-se de pe culmile mun]ilor sau \nec\ndu-se \n mare. Iar lumea va fi st`p\nit` etern de un gigant \mbr`cat \ntr-o imens` [ub` de cioban \nso]it de milioane [i milioane de c\ini ce vor urla f`r` \ntrerupere ca s`-[i arate adora]ia fa]` de milostivul lor Domn. {i nu va mai r`m\ne urm` de om, nici piatr` peste piatr`, nici cr\ng ori izvor. Totul va fi un de[ert lugubru str`b`tut de singurele vie]uitoare r`mase pe P`m\nt, milioanele de c\ini ce vor sl`vi prin cumplitul lor l`trat triumful Adversarului. Ost\ncea, crescut de mic cu teama de Dumnezeu, \[i dorise \nc` de la v\rsta de cinci ani s` poat` contribui cu pu]inele-i calit`]i la triumful puterilor cere[ti \mpotriva Necuratului. {i c\nd a fost ales \n Parlament, a [tiut c` va avea prilejul s`-[i foloseasc` stropul de inteligen]` cu care fusese \nzestrat pentru a-[i pune \n practic` ideile. A citit zi [i noapte toate reglement`rile Comisiei Europene, s-a \nt\lnit cu zeci de europarlamentari [i exper]i de la Bruxelles, a lùdat tot ce p`rea proeuropean [i reformist. Dup` ce s-a asigurat c` va fi sprijinit \n orice ar fi urmat s` \ntreprind`, a hot`r\t s` \nceap` lupta sa \mpotriva Vicleanului. {tia c` dac` va reu[i s` scape de c\t mai mul]i c\ini va putea s` \ngreuneze victoria Hulitorului. Iar de \ndat` ce proiectul sù de lege a trecut de Parlament, el [i-a fixat un alt obiectiv [i mai \ndr`zne]: s` lase lumea f`r` ciobani [i f`r` c\ini, bloc\nd astfel definitiv planurile Du[manului….

orizont

DUPLEX duplex

NATUR~ SUPRAVIE}UIRE NE|MBLÅNZIT~ |N S~LB~TICIE CRISTINA CHEVERE{AN ADINA BAYA Scriam, cu doar cåteva luni \n urm`, despre o carte de memorii cu un succes remarcabil atåt \nùntrul cåt [i \n afara Americii. |n 2012, Cheryl Strayed f`cea furori cu Wild: From Lost to Found on the Pacific Crest Trail, povestea unei aventuri deopotriv` chinuitoare [i \n`l]`toare, pe un traseu al (re)descoperirii de sine prin imersiunea \n ritmul sincopat, crud dar onest, fascinant al naturii. Un alt bestseller interna]ional, transformat \n film de Sean Penn \n 2007, se \nscrie \n populara serie a explor`rilor extreme ale s`lb`ticiei: Jon Krakauer publica \n 1996 Into the Wild, o carte prezentat`, discutabil, drept non-fic]iune. Nu e vorba, de aceast` dat`, de o istorie privat` la persoana \ntåi, ci de o investiga]ie jurnalistic`, cu not` personal`, a unui caz autentic de risc existen]ial asumat pån` la cap`t. |n ianuarie 1993, Krakauer publica \n revista Outside un articol de nou` mii de cuvinte dedicat mor]ii misterioase a lui Christopher Johnson McCandless, originar din Virginia, absolvent cu brio al Emory University, g`sit f`r` suflare \ntr-un autobuz abandonat \n Alaska, dup` cåteva luni de izolare voit`. Dac` versiunea ini]ial` \ncerca s` aduc` \n prim-plan soarta emo]ionant` a unui tån`r ce alesese traiul marginal ca protest fa]` de o societate a consumului nes`buit [i nep`s`rii uciga[e, varianta publicat` ulterior, \n volum, e rodul unei preocup`ri obstinate, cvasi-obsesive a cercet`torului care trece dincolo de limitele profesiei [i porne[te \ntr-o cùtare implicat`. "Nu voi pretinde c` sunt un biograf impar]ial", m`rturise[te Krakauer \n concisul Cuvånt-\nainte. "Strania poveste a lui McCandless m-a impresionat \ntr-un mod care a f`cut imposibil` redarea deta[at` a tragediei sale. |n majoritatea c`r]ii am \ncercat [i, cred, reu[it \n mare m`sur` s` limitez prezen]a auctorial`. Dar cititorul trebuie avertizat: \ntrerup istoria lui McCandless cu fragmente ale unei nara]iuni provenite din propriul trecut. O fac \n speran]a c` experien]a mea va arunca o raz` de lumin` oblic` asupra enigmei lui Chris McCandless". Rezult` un portret am`nun]it al unui personaj ale c`rui convingeri [i ac]iuni idealiste se opun radical unei (post)modernit`]i filtrate prin lentila moral` a unor ere [i spirite apuse. Dominat de teoriile nobil-utopice ale idolilor sì livre[ti, Tolstoi, London, Thoreau, autointitulatul Alexander Supertramp r`t`ce[te prin s`lb`ticie condus de Meville, Twain ori Hemingway, reconstituind, \n versiune personalizat`, marele vis american de secol XIX al retragerii din civiliza]ie [i contopirii eroice cu adev`ratul p`månt al f`g`duin]ei, ne\ntinat de ambi]ii [i inven]ii lume[ti. Avid de un tip de revela]ie pe care provenien]a dintr-o familie \nst`rit` i-l refuz`, Alex/Chris "nu s-a aventurat \n pustietate \n primul rånd pentru a medita asupra naturii \n genere, ci pentru a-[i explora teritoriile interioare. A descoperit curånd, \ns`, ceea ce Muir [i Thoreau [tiau deja: [ederea prelungit` \n natur` \]i \ndreapt` inevitabil aten]ia \n afar` la fel de mult ca \nùntru, [i nu po]i trì din bun`voin]a p`måntului f`r` a-]i dezvolta atåt o \n]elegere subtil` a legilor sale, cåt [i o puternic` leg`tur` emo]ional` cu tot ce con]ine". Mergånd pe urmele \nsemn`rilor lui McCandless, m`rturiilor celor ce-l cunos-

cuser` \naintea marii evad`ri sau \l \ntålniser` \n peregrin`rile prin ]ar`, situa]iilor similare anterioare [i propriilor intui]ii, Krakauer reface traiectoria fatal` din episoade aranjate sub moto-uri sugestive, apar]inånd protagonistului sau autorilor prefera]i. Aproape ascetic \nc` de pe vremea studiilor universitare urmate exclusiv \ntru mul]umirea unei familii de tensiunile [i a[tept`rile c`reia se desparte f`r` echivoc, rebelul dispre]uie[te bunurile materiale [i nu se atinge de fondul destinat educa]iei. Ca student, se comport` asemenea unui c`lug`r; ulterior, prefer` ma[inii oferit` de p`rin]i un Datsun la måna a doua [i doneaz` dou`zeci [i patru de mii de dolari funda]iei OXFAM America [i luptei \mpotriva foametei. Ironic, va sfår[i r`pus de foame, dup` ani de confruntare cu pericolele vie]ii nomade, ce-i satisface voca]ia pelerinajului [i absolutismul moral la limita incon[tien]ei. Investiga]ia lui Krakauer d` impresia unei misiuni de decodare a unui paradox [i descifrare a combina]iei de curaj [i ira]ionalitate, umilin]` [i arogan]`, pripeal`, naivitate [i generozitate, etic` a muncii [i sfidare a regulilor sociale, pasiune pentru solitudine [i afec]iune pentru persoanele [i comunit`]ile frecventate temporar. Reliefånd nuan]e, autorul expune incapacitatea dramatic` a unui individ inteligent [i bine-inten]ionat de a discerne \ntre himerele teoriei [i capcanele practicii. Pasionat de Alaska scrierilor lui Jack London, "era atåt de captivat \ncåt p`rea s` uite c` sunt lucr`ri de fic]iune, edificii ale imagina]iei mai \ndatorate sensibilit`]ii romantice a lui London decåt vie]ii reale \n s`lb`ticia subarctic`. McCandless trecea convenabil cu vederea faptul c` London \nsu[i petrecuse o singur` iarn` \n nordul \ndep`rtat [i murise de propria mån` pe proprietatea sa din California, la vårsta de patruzeci de ani, be]iv, obez, patetic, victim` a unei existen]e sedentare deloc asem`n`toare idealurilor \mbr`]i[ate \n scris". Empatic, concentrat, Krakauer adun` dovezi, opinii, controverse pentru a crea o perspectiv` complex` asupra unui caz ce relanseaz` la nivel concret, aplicat, o serie de \ntreb`ri esen]iale ale lumii contemporane [i op]iunilor, compromisurilor, speran]elor [i e[ecurilor inerente.

La \nceputul acestei luni, numele lui Sean Penn ap`rea cu litere de-o [chioap` \n toat` presa interna]ional` [i era \nso]it de comentarii intense pe re]elele sociale. Motivul? Revista Rolling Stone publicase un interviu pe care cunoscutul actor [i (uneori) regizor american \l realizase cu Joaquin "El Chapo" Guzman – lider al unui mare cartel mexican de droguri [i, \n acela[i timp, unul dintre cei mai cùta]i oameni din lume \n acel moment. Interviul fusese realizat de Sean Penn \n urma unei deplas`ri secrete \n jungla mexican` \n luna octombrie, pentru a-l \ntålni pe capul mafiot ce tocmai evadase pentru a doua oar` din \nchisoare. Poate v` \ntreba]i ce caut` un star de film pe post de jurnalist de investiga]ie \n toat` povestea asta [i de ce ea sun` mai degrab` a scenariu de thriller hollywoodian decåt a realitate. Ei bine, adev`rul e c` \ntreaga via]` a lui Sean Penn e plin` de astfel de momente dramatic-excentrice, parc` f`cute pentru a atrage lumina reflectoarelor sau scoase de pe un platou de filmare. De la mariajul cu Madonna \n anii '80, la prietenia public` cu Hugo Chavez [i la activismul foarte vizibil \n mass-media pentru diverse cauze – incluzånd sus]inerea victimelor uraganului Katrina sau cea a c`s`toriilor \ntre persoane de acela[i sex –, Sean Penn are o prezen]` \n afara marelui ecran cu cel pu]in la fel de mult` rezonan]` ca aceea din filme. Spiritul sù excentric [i abunden]a controverselor din jurul vie]ii sale personale pot servi drept argumente ce justific` ex ante o anume afinitate cu povestea din romanul |n s`lb`ticie (Into the Wild) de Jon Krakauer, transformat` de Penn \n filmul omonim, lansat \n 2007. Rebel, nonconformist, cùt`tor de aventuri [i de senza]ii tari care s`-i faciliteze o "revolu]ie spiritual`", dar \n acela[i timp [i extrem de carismatic, personajul central din film pare s` se asorteze foarte bine cu egoul lui Sean Penn. Filmul |n s`lb`ticie red` traseul lui Chris McCandless de la cel de fiu al unei familii \nst`rite ce prime[te diploma de absolvire a unui colegiu american prestigios la cel de vagabond asumat, a c`rui \ntreag` avere se afl` \n rucsacul pe care \l car` \n spate prin mun]ii de pe coasta Pacificului. Dup` ce \[i doneaz` cea mai mare parte a economiilor c`tre o organiza]ie umanitar`, Chris porne[te \ntr-o aventur` cu accente picare[ti, de-a lungul c`reia \ntålne[te oameni de diverse categorii sociale, leag` prietenii pasagere [i colecteaz` avid experien]e. C`l`tore[te cu autostopul sau ca pasager ilicit prin trenuri, doarme \n cort [i evit` pe cåt posibil ora[ele. Rupe complet rela]ia cu familia sa [i cu trecutul, apoi \[i schimb` simbolic numele \n Alexander Supertramp (\n traducere "supervagabondul"). Pleac` la drum f`r` hart`, aproape f`r` bani [i cu o ]int` vag`. Ce \l mån` \n fuga de civiliza]ie [i de via]a la care p`rin]ii sì se a[teptau s` [i-o construiasc` – incluzånd o carier` str`lucit`, \ntemeierea

unei familii etc.? Un amestec de sentimente descrise \n citate din Tolstoi, London [i Thoreau. Furie, rebeliune contra societ`]ii consumeriste, un soi de r`zbunare pentru rateurile din mariajul p`rin]ilor, c`utarea celei mai intense aventuri, atrac]ia irezistibil` a vie]ii \n s`lb`ticie – toate servesc drept motiva]ii care \l anim` la drum. |ncheiat` \n Alaska cu ni[te revela]ii un pic tardive, din p`cate, povestea lui Chris / Alexander urm`re[te un traseu spre maturizare, o trecere tumultuoas` de la nervii [i excentricitatea unei adolescen]e tårzii la constatarea adult` c` fericirea ne\mp`rt`[it` cu cei dragi nu valoreaz` nimic. Privit` aici ca un demers purificator, ca un panaceu pentru dureri suflete[ti, evadarea din civiliza]ie [i autocondamnarea la solitudine [i la o perioad` de priva]iuni materiale e o tem` exploatat` sub diverse forme \n ultimii ani. De la documentarele de televiziune [i reality show-urile despre supravie]uire \n jungl` sau \n de[ert pån` la filme de tipul lui Wild (S`lb`ticie) de JeanMarc Vallee, despre care scriam \n urm` cu cåteva luni, excluderea voluntar` din societate [i tr`itul \n condi]ii extreme pot fi privite ca preocup`ri ce fascineaz` spectatorul contemporan. Deprins cu confortul vie]ii urbane actuale, acesta prive[te supravie]uirea \n s`lb`ticie ca pe un test suprem al anduran]ei fizice [i emo]ionale. Gåndit ca o explorare curajoas` a acestei teme, filmul |n s`lb`ticie are suficiente artificii \ndr`zne]e de scenariu [i regie pentru a ie[i \n eviden]`. Cu un rol principal bine jucat (Emile Hirsche), cåteva roluri secundare notabile (vezi Catherine Keener [i Hal Holbrook) [i o coloan` sonor` acro[ant`, semnat` de Eddie Veder (ex-Pearl Jam), filmul e de departe cel mai bun efort regizoral de pån` acum al lui Sean Penn, cu dou` nominaliz`ri la Oscar. Iar faptul c` filmul e atåt de bun se datoreaz`, cel pu]in \n parte, rezonan]ei profund personale pe care povestea o are pentru Sean Penn, dup` cum observa criticul Roger Ebert.

orizont

www.revistaorizont.ro

DOWNLOAD download

CRONICA M~RUNT~ ANEMONE POPESCU

Num`rul 10 al revistei Via]a Romåneasc` propune primul studiu postum al lui Florin Manolescu, Portretele Romåniei regale. Ar fi urmat edi]ia a doua a monumentalei Enciclopedii a exilului, rev`zut` [i ad`ugit`. Pe care doar Florin Manolescu ar fi putut s` o scrie cum se cuvine. ● Acela[i num`r al revistei (octombrie, 2015) pare a prefa]a, cu o admirabil` cronic` literar` semnat` de Daniel Cristea-Enache, premiul na]ional de poezie ob]inut de Gheorghe Grigurcu la Boto[ani la 15 ianuarie 2016: "Era poate nevoie ca un critic literar de prim` m`rime s` explice, pe de-o parte, din exterior lirica minimalist`, iar pe de alta, s-o ilustreze ca poet. A doua secven]`, ne\ndoios mai dificil` decåt prima, e parcurs` la un nivel \nalt de Gheorghe Grigurcu \n Oglinda plin` de zgomote, volum de o rafinat` simplitate [i \n care con[tiin]a poetic` a lucrat discret, cu efecte izbitoare". {i "…volumul lui Gheorghe Grigurcu este, f`r` a-[i fi propus asta, o lec]ie de poezie dat` multor ‚poe]i' de ast`zi". ● |ntrebarea care r`måne: oare unde putem g`si volumele de poezie ale lui Gheorghe Grigurcu? Oare unde putem citi volumele de poezie ale celor afla]i la doi pa[i de noi? Chiar volumele premiate la concursurile na]ionale? Dar cele premiate la cele regionale? Nici cånd ele sunt scrise de admirabilele personalit`]i ale vie]i culturale, ca Dinu Fl`månd? Se poate descoperi prin libr`rii Biopoeme de Dinu Fl`månd, antologie de autor, 1970-2010, cu o prefa]` de Eugen Negrici? Dar poeziile eminentului regizor Mihai M`niu]iu? Parc` romanul lui Mihai M`niu]iu, Aventurile hingherului \n Balkanya se mai poate descoperi prin libr`rii (e una dintre c`r]ile de vårf ale anului 2015), dar poeziile? Sau poeziile lui Gelu Dorian? Sau ale lui Vasile George Dåncu? "Dup` ce am citit Universul Mama, de Vasile George Dåncu am r`mas cu senza]ia cople[itoare c` am asistat la un recviem cåntat de un cor de copii", scrie Ion Mure[an: o carte admirabil` care n-ar merita s` fie pitit` prin niscaiva col]uri de libr`rii marginale. Dar volumul Metonimiile mor]ii, de Ligia Dan, care e inaugurat` de poemul Orbii "in memoriam Alexandru Mu[ina"? Metonimiile mor]ii e o carte a c`derii, neobi[nuit` pentru un debut \n poezie: "Stau sub plapuma c`rnii [i trenur de frig/ M` fac ghem [i-mi ascund/ b`tråne]ea ca pe o vin`./ Nu mai pot dormi pe partea stång`/ Cånd plou`,/ aici zgomotele se umfl`/ [i le v`d cum alunec`/…/ \ntr-un abis marin". Premiat`, cred, la mai multe concursuri ale debuturilor poetice a fost Roxana Cotru[. S-a n`scut – afl`m de pe o clapet` a volumului - la 8 iulie 1980 la Tårgu Mure[. A absolvit studiile de licen]` \n filologie romån`-englez` [i un master \n istoria literaturii [i sistemul criticii literare, tot la Tårgu-Mure[. |ntr-un moment aniversar Aron Cotru[ [i altul, Ovidiu Cotru[, debuteaz` \n poezie Roxana Cotru[ "doctorand` azi a departamenului de studii literare" a Facult`]ii

de litere din Tårgu Mure[. ● Am primit volumul Aurel Dumitra[cu. Epistole inedite (1979-1990. Scrisori c`tre Gellu Dorian (Boto[ani) [i Lucian Vasiliu (Ia[i). Al cåtelea volum de Epistole inedite este acesta? De epistole inedite trimise de Aurel Dumitra[cu prietenilor sì? {i \n cåte reviste de cultur` din Romånia putem citi scrisori ale lui Aurel Dumitra[cu c`tre Adrian Alui Gheorghe [i prietenii din Tårgu Neam], Ia[i, Suceava, din Sibiu, Cluj, Ia[i sau Bucure[ti? Cite[te [i le scrie prietenilor despre c`r]ile citite, despre poeziile lui [i ale lor, despre revistele literare. "Citesc mult \n reviste… {i scriu texte tot mai abstracte. Mi se pare c` pierd muzica, dar cå[tig o substan]ial` ambiguitate. {i substan]`. {i spun mai mult… Scriu de parc` a[ picta. Pån` [i titlurile poemelor parc-ar fi de tablouri. Simt c` sunt mai aproape de Traian T. Co[ovei, Vi[niec, Pendefunda, C`rt`rescu, Hurezeanu, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, decåt de Berceanu, Chifu, Pricop, Adrian Alui Gheorghe, \i scrie celui mai bun prieten al sù, Adrian Alui Gheorghe \n septembrie 1989. {i nu ne \ndoim c` le scrie tuturor celor de care se simte mai aproape sau mai departe. Dar [i admirabilelor domnisoare/ doamne din poezia anilor optzeci. {i dac` vrem s` \n]elegem via]a literar` dintre 1970-1990, cu pasiunile, simpatiile, fanatismele, dar mai ales prieteniile anilor, cu devotamentul fa]` de poezie, trebuie s` recitim coresponden]a lui Aurel Dumitra[cu. Scrisorile pe care el le trimite de la Borca prietenilor sau confra]ilor sì. Cei numi]i, dar [i al]ii, \l viziteaz` \n satul lui. |n Borca, unde azi exist`, din fericire, Casa memorial` Aurel Dumitra[cu. ● Oare numai Borca poate fi capital` cultural`? |n Belin], sat din jude]ul Timi[, realizeaz` traducerea integral` a operei lui Nietzsche Simion D`nil`. Deocamdat` au ap`rut [apte volume; profesorul D`nil` a[teapt` finan]are pentru restul. Pån` va veni finan]area, tip`re[te Sub fascina]ia lingvisticii b`n`]ene, volum monumental, cu studii de onomastic`, toponimie, antroponimie, lexicologie, literatur` dialectal`. Cum s` realizezi o versiune corect` a operei lui Nietzsche f`r` buna \n]elegere a onomasticii, antroponimiei. lexicologiei romåne[ti? F`r` s` fii al`turi de Mircea Braga, autorul masivului volum Ecce Nietzsche. Exerci]iu de lectur` hermeneutic`, admirabil` carte de ini]iere \n lectura gånditorului? ● Revista Discobolul, oct.-nov.-dec./ 2015 consacr` o ampl` sec]iune Literaturii contemporane din Voivodina. Sunt autori de toate calibrele, unii n`scu]i la sår[itul anilor patruzeci, al]ii din ani mai apropia]i de noi. Vreo cinci[ase am putea re]ine – sunt scriitori care apar]in literaturii romåne de nivelul de sus din ultimele decenii: Vasko/ Vasile Popa, Ioan Flora, Slavko Alm`jan, Florica {tefan, Mihai Avramescu, Petru Cårdu, Ion Milo[. Despre ceilal]i, poate c` ar trebui s` mai afl`m nout`]i.

Ilustra]iile din acest num`r reproduc lucr`ri ale artistului

{tefan Bertalan

TUR DE ORIZONT Multe texte bune de citit sunt de g`sit \n trimestrialul ar`dean Arca (nr. 10-11-12/2015), de la cronici [i recenzii de carte, pån` la eseuri, poezie, interviuri, cronic` plastic`, teatral` [.a.m.d. Semneaz` Gheorghe Mocu]a, Romulus Bucur, Petru M. Ha[, Lucia Cuciureanu, Cornel Ungureanu, Onisim Colta, Aurel Chiriac, Monica Rohan, Leo Butnaru, Lia Alb, Radu Ciobanu, Felix Nicolau, Constantin Butunoi, Mircea M. Pop, Lucian-Vasile Szabo etc. Ciprian V`lcan public` un dialog cu Giovanni Rotiroti, care e psihanalist [i pred` Limba [i Literatura Romån` la Universitatea din Napoli "L'Orientale", iar Carmen Neam]u, un interviu cu regizorul Alexandru Hausvater. Titlu discu]iei dintre cei doi este o spus` a celui care a pus \n scen`, \n anii 90, memorabila Au pus c`tu[e florilor, dup` Fernando Arrrabal : "Fericirea mea e s` produc fericire \n cel`lalt". Iat` ce mai spune dl Hausvater: "… confra]ii mei [iau risipit via]a \n bùtur` sau droguri. Eu n-am g`sit fericire \n asemenea tenta]ii. E aproape o regul` \n teatrul romånesc ca dup` repeti]ii, regizorul [i actorii s` se \mbete. I-am descurajat \ntotdeauna pe actori s` cread` c` sunt prieteni de bùtur`. Noi \mpreun` suntem parteneri de crea]ie. Dup` ce termin`m spectacolul, putem r`måne prieteni. Cred c` e mult` votc`, bere, vin \n rela]ii ce trebuie s` fie profesioniste. Cånd am intrat ieri \n sala de repeti]ii, am v`zut dou` texte uitate acolo. Am fost foarte sever cu actorii ce [i-au l`sat textele. |nseamn` c` nu le-au utilizat \n timpul serii [i au venit a doua zi s` lucreze f`r` s` aib` niciun gånd. E inadmisibil". Iar dup` aceast` gur` de… t`rie, s` ne relax`m pu]in, cu acela[i regizor: "Mi se pare foarte important s` v`d via]a, s-o observ. |i spuneam dlui Radu Beligan c` [i eu ur`sc manelele. Dar eu, spre deosebire de el, le-am [i ascultat. Le-am analizat cu precizie. {i nu-mi plac. |n fiecare diminea]` citesc vreo 15 ziare din ]`rile \n care am trìt sau \nc` trìesc. {tiu mici detalii din tot felul de [tiri. |mi dau impresia unei existen]e multiple. Cånd merg undeva [i vreau s` cump`r un ziar, vreau s` vorbesc cu doamna de la chio[c. {i sunt ofuscat c` ea crede c` toat` rela]ia e ca eu s` \i dau banii [i ea s` \mi dea cotidianul. S-a pierdut arta dialogului, a conversa]iei. Fiecare om e un purt`tor de multe pove[ti. Eu sunt un cùt`tor de pove[ti. Vreau s` le scot la iveal`. Orice om e o surs` de bucurie. Am lucrat trei luni \n Canada, America, Israel [i cånd m-am \ntors \n Romånia le zåmbesc tot timpul oamenilor. Dar aici cånd zåmbe[ti, oamenii \]i zic: ce vrei de la mine? Femeile – nu ]i-e ru[ine… Vrei asta… [i asta… Zåmbetul e o form`

ORI

de a reac]iona c` ne-am v`zut. Reac]ionånd po]i tr`i \n aceast` ]ar`. Cånd te faci c` nu vezi, cånd nu auzi, nu doar c` nu tr`ie[ti, dar \ngro[i lan]ul de lucruri negative de azi."

TREC ANII, DAR NU… SILVANII Revista Caiete Silvane, care apare la Z`lù, sub egida Uniunii Scriitorilor din Romånia, a \mplinit 10 ani de existen]` ([i 121 de numere). |n num`rul aniversar semneaz`, printre al]ii, Daniel Sùca (redactorul-[ef al publica]iei), Rodica Marian, Viorel Mure[ean (pe post de cronicar literar), Carmen Ardelean, Imelda Chin]a, Marcel Lucaciu, Viorel Tùtan, Marin Pop, Gheorghe Moga, Ioan F. Pop, Irina Goan]`, {tefan Doru D`ncu[, Anca Goja, Simona Ardelean, Alexandra Ionu]a Andrecu]. Spunem [i noi: La mul]i ani [i multe numere… cå[tig`toare! De revist`.

SPIRITUL {I CULTURA ROMÅNEASC~ DIN ULTIMII 25 DE ANI Vitraliu, periodic al Centrului Cultural Interna]ional "George Apostu" din Bacù, propune cititorilor sì o dezbatere cultural` cu o tem` de… actualitate: Ce s-a \ntåmplat \n spiritul [i cultura romåneasc` \n ultimul sfert de veac? Ca s` vin` \n sprijinul intelectualilor care s-au \ncumetat s` scrie despre povestea acestor 25 de ani, redactorii revistei pun 15 \ntreb`ri, care mai de care mai provocatoare (alegem doar cåteva, ca s` v` atragem aten]ia asupra perspectivelor propuse: Avea nevoie cultura romån`, \ncepånd cu 1990, de un Titu Maiorescu? Ce a adùgat condi]ia intelectualului romån, \n perioada la care ne referim, tradi]iei rela]iei cu politicul? Care sunt c`r]ile-eveniment (din domeniul specific de activitate) pe care le-a]i a[teptat [i pe care le-a]i sus]inut la apari]ie? Care v-au \n[elat a[tept`rile? Care crede]i c` sunt marile teme contemporane ale culturii universale, la care cultura romån` trebuie s` adere imperative \n urm`torii ani?) l Scriu – expeditiv sau in extenso – la tema propus`, Ioan Aurel Pop, Cornel Ungureanu, Emil Nicolae, Irina Petra[, Constantin Trandafir, Alex. {tef`nescu, R`zvan Theodorescu, Marius Manta, Gellu Dorian, Ion Fercu, Liviu Ioan Stoiciu, Leo Butnaru, Adrian Jicu, Romulus Rusan, Ioan Holban, Ionel Savitescu, Liviu D`nceanu, Alexandru Zub, {tefan Munteanu, Alexandra Titu, Petru Bejan, Simona-Grazia Dima.

RO{IORII DE VEDE

literar

ONT

Revist` a Uniunii Scriitorilor din Romånia Redactor - [ef: Mircea Mih`ie[ Redactor - [ef adjunct: Cornel Ungureanu Secretar general de redac]ie: Adriana Babe]i Colectivul de redac]ie: Lucian Alexiu, Paul Eugen Banciu, Dorian Branea, Cristina Chevere[an, Radu Pavel Gheo, Marius Lazurca, Viorel Marineasa, Alina Radu, Robert {erban, Marcel Tolcea, Ciprian V`lcan, Daniel Vighi. Concep]ie grafic`: Alexandru Jakabházi Paginare [i prezentare grafic`: Sorin Stroe. www.revistaorizont.ro e-mail revorizont@gmail.com REDAC}IA: TIMI{OARA, Pia]a Sf. Gheorghe nr. 3, telefoane: 0256 29 48 93, 0256 29 48 95 Marc` \nregistrat`: M/00166 Tiparul executat la S.C. "TIM PRESS" S.A. TIMI{OARA MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZ~

ISSN 0030 560 X

ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~, POZI}IA 19364 DIN CATALOG

orizont

PROVENSALE provensale

N|MES: HEMINGWAY, CORIDE, BLUGI Am locuit \n N\mes [ase luni de zile. N-au fost cele mai fericite luni din via]a mea, [i asta nu din cauza ora[ului. Dar nu asta vreau s` v` spun. Ora[ul e chiar frumos, merit` o vacan]`, mai ales dac` dore[ti s` te mi[ti [i \n jur, p\n` la Pont du Gard, un viaduct roman p`strat intact, p\n` \n fermec`tarea fost` cetate Uzès sau p\n` la izvoarele de ap` mineral` Perrier, de la Vergeze (comun` \nfr`]it` cu B\rladul!). {i altele, localit`]i a[ezate de-a lungul Viei Domitiana ce ducea din Fran]a \n Spania (duce [i acum, dar e autostrad`). A[ men]iona [i Lunel, o localitate fondat` de coloni[ti evrei \nainte de Hristos, [i devenit` azi un centru de \ndoctrinare jihadist`. |[i are [i istoria ironiile ei. Dac` mi-ar cere cineva s` spun trei locuri de v`zut \n N\mes, nu a[ putea. Mi-ar ie[i cel pu]in patru. Ne-negociabil. Nu pot tìa nimic de pe list`. Din cele patru locuri de vizitat, trei au leg`tur` cu st`p\nirea roman`, c\nd \n cetatea Nemausus (devenit` N\mes) s-au construit [i au ajuns p\n` la noi \n bun` stare (ei, s-a mai tras o tencuial`, s-a mai reparat un zid) Casa P`trat`, Maison Carrée, cum i se zice acum, Arena [i Templul Zei]ei Diana, transformat \n m\n`stire \n Evul Mediu [i la care nu s-a mai tras nici o tencuial` de atunci. ata cu ghidu[iile turistice, de[i ar fi multe de adùgat. Voi continua doar parcursul meu per sonal \n cele [ase luni de N\mes, ora[ \n care, totu[i, m-a b`tut g\ndul c` voi r`m\ne p\n` la cap`t. Dar g\ndul acela repede l-am alungat [i m` bucur azi de vederea zilnic` a m`rii \n Provence, \n leag`nul cinematografului modial. Via]a bate filmul. |n alt film, \n cel din N\mes, la care m` \ntorc acum, mergem pe urmele lui Hemingway, iubitorul de coride. Locurile i-au pl`cut, o spune \n multe scrisori. Era \ndr`gostit de N\mes, dar [i de Saint-Rémy en Provence, [i de Arles, alte ora[e \n care lupta cu taurii umplea arenele. La N\mes e vorba de Arena Roman` despre care am pomenit, foarte bine conservat`. A fost construit` \n anii 80 ai erei noastre, iar \n Evul Mediu a servit drept cetate; s-a construit un adev`rat burg \n interiorul ei, cu stradele str\mte [i cocioabe \nghesuite una \n alta. Aceast` suprapopulare a [i salvat Arena roman`. A ascuns-o sub un val de construc]ii care au protejat-o. |n secolul al XVIIIlea [i \n primii ani din secolul al XIX-lea, prim`ria ora[ului a evacuat popula]ia \nghesuit` acolo [i a d`r\mat construc]iile adùgate. A ie[it la iveal` cea mai bine p`strat` aren` roman` din Fran]a. {i a redeschis-o delect`rii colective. Tocmai venea din Spania vecin` o distrac]ie foarte popular`: lupta cu taurii, care s-a \ntins [i mai departe, spre Arles, unde o alt` aren` roman` i-a deschis por]ile, \ncep\nd cu 1854. Lui Hemingway i-a pl`cut mult la N\mes, unde venea nu numai pentru coride, ci [i s` \nt\lneasc` faimo[i toreadori, \n hotelul Imperator. Locuia mereu \n aceea[i camer` (care ast`zi \i poart` numele, ne spune un angajat al hotelului.) Nu, nu putem s` o vedem, e ocupat`. A[a c` ne a[ez`m, eu [i Carmen, la o m`su]` a barului, a[tept\nd s` coboare dragii no[tri prieteni Claudiu [i Oana, veni]i special s` ne vad`. Claudiu \mpline[te o v\rst` rotund` [i a ]inut s` o celebreze al`turi de noi. Au venit cu avionul la Paris, apoi cu TGV-ul la N\mes. C\nd [i-au ales hotelul, nu [tiam c` aici a locuit Hemingway, dar am venit \n recunoa[tere cu trei zile \nainte [i am aflat. Acum, c\nd ne-am dat \ntålnirea \n hol, am ]inut s` vin mai devreme, s` am r`gazul s` beau o cafea chiar \n barul \n care Hemingway bea mai mult dec\t o cafea. Da, [i barul poart` numele laureatului Nobel. Deci bem o cafea la Hemingway [i ne interes`m dac` "umbra" patronimului mai e prezent`. Da, mai exist` un barman b`tr\n care l-a servit pe Hemingway, e la pensie, dar mai vine pe la bar s` povesteasc`. Azi nu e acolo, dar e Jean-Baptiste, un domn stilat, cu un z\mbet profesional de nedezlipit de pe fa]a uscat`. Cel care ne serve[te ne spune c` scriitorul se \nt\lnea aici cu doi mari toreadori, Luis Miguel Dominguin [i Antonio Ordoñez, cei doi eroi din postuma Var` periculoas`. Lui Hemingway \i pl`cea mai mult Ordoñez, despre care a scris c` avea cele trei mari calit`]i necesare matadorului, curajul, mìestria profesional` [i gra]ia \n fa]a pericolului mor]ii. Dac` scriitorului american i-a pl`cut mai mult Antonio, \n schimb, Ava Gardner s-a \ndr`gostit [i a trìt o poveste de dragoste cu Dominguin, pe care l-a \nt\lnit tot la Hotel Imperator, desigur,

\ntr-o camer` care nu le poart` numele. |n barul Hemingway se reune[te din c\nd \n c\nd juriul concursului literar Hemingway (cu un premiu de 4 000 de euro), concurs ini]iat de asocia]ia Les Avocats du Diable (s` traduc?) care \ncurajeaz` scrierile despre lumea coridei. O povestire de cincisprezece pagini, scris` \n francez`, \n englez` sau \n spaniol`, v` poate face nu doar mai bogat, ci [i un fel de VIP la urm`toarea Feria din N\mes, unde ob]ine]i intrare gratuit` [i loc \n loj`. Doar at\t, s` vorbi]i \n textul trimis despre tauri, toreadori, coride. Ca s` nu ne \ndep`rt`m prea mult de Hotel, la c\]iva pa[i, peste r\u, se afl` Gr`dinile La Fontaine, \n care, \ntr-un col], rezist`, de secole, Templul Zei]ei Diana. Care face parte din acest mic top 4 de v`zut neap`rat \n acest ora[ poreclit Mica Romå a Fran]ei, pentru c`, printre altele, s-ar \ntinde pe [apte coline. Nu [tim dac` Hemingway [i-a purtat prietenii toreadori, admiratorii sau nevestele prin acest parc, noi, \ns`, cu Claudiu [i Oana, am fost pe acolo. Trebuia s` mergem \n alt` parte, s` ie[im, era duminic`, am fi propus s` vizit`m Uzès ori Chateauneuf du Pape, dar n-a fost posibil. |n noaptea de s\mb`t` spre duminic`, dup` ce ne-am \ntors acas` din vizita la Aigues Mortes, o ma[in` l\ng` care am parcat-o pe a noastr` a fost incendiat`. Pe strad`. E un obicei fran]uzesc de Anul Nou, `sta cu dat foc la ma[ini. Eram \n februarie, dar practican]ii obiceiului nu au ]inut cont de asta. Ma[ina din spatele nostru s-a f`cut scrum, iar poli]ia ne-a trezit la trei noaptea s` ne cheme \n strad`. Din fericire, nu a ars tot Peugeot-ul nostru, i-a fost afectat doar spatele, bara [i luminile s-au topit. {i cauciucurile s-au umflat de la fl`c`ri. N-am mai putut merge nic`ieri a doua zi [i a durat o lun` s` conving asigurarea s` pl`teasc` daunele. A[a c` noi, cu Claudiu [i Oana, r`ma[i toat` ziua \n N\mes, \nfl`c`ra]i de dragostea de ruine, ne-am plimbat alene prin preajma Templului Dianei. Pentru c`, totu[i, Hemingway a fost iubit la N\mes, \n afara camerei [i a barului de la Hotel Imperator, un liceu din localitate poart` numele marelui scriitor. {i o strad` lateral` scurt`, la c\teva sute de metri de strada pe care am locuit noi. O strad` mic`, deoarece a stat pu]in. Dac` ar fi z`bovit mai mult prin zon`, probabil c` Ernest Hemingway ar fi devenit un bulevard. e[i N\mes nu are ie[ire la mare, pe scriitor nu pare s`-l fi deranjat asta, [i s-a deplasat \n cea mai apropiat` sta]iune de N\mes (acum exist`, \n sezonul estival un tren special), Grau-du-Roi, acolo unde se \nt\mpl` [i c\teva scene din Gr`dina raiului, romanul publicat postum, neterminat (ap`rut la noi la Polirom). Mie, personal, Grau-du Roi mi s-a p`rut cea mai banal` a[ezare la mare din c\te am v`zut \n Fran]a. Lui Hemingway locul i s-a p`rut foarte atr`g`tor, dup` cum \i scria, \n mai 1927, unui prieten: "Este un loc pl`cut \ntre Aigues Mortes, \n Camargue [i Mediterana, cu o plaj` lung` [i un pl`cut port de pescari". Probabil c` pe vremea aceea localitatea avea un farmec mai accentuat ca acum, c\nd e pur [i simplu o localitate banal`, care are norocul de a fi a[ezat` pe malul m`rii. Ce c`uta Hemingway la Grau-du-Roi \n 1927? Era \n luna de miere cu cea de-a doua so]ie (din totalul de patru), jurnalista Pauline Pfeiffer, pentru care [i trecuse la catolicism [i cu care a avut doi copii. Pauline i l-ar fi "furat" pe Ernest lui Hadley, prima so]ie, \n urma unui voiaj comun la Pamplona. Dar asta e treaba biografilor s` v` povesteasc`. P`cat c` Hemingway nu a apucat s` cunoasc` un alt mare toreador, pe Christian Montcouquiol, zis Nimeño II (fratele lui mai mare, tot toreador, se numea Nimeño I). Hemingway s-a sinucis \n 1961, c\nd cel ce avea s` fie Nimeño II \mplinise doar [apte ani. Debuteaz` ca novillada (\ncep`tor) \n 17 mai 1975, la N\mes, unde este remarcat de Manolo Chopera, unul din cei mai mari organizatori de coride, care-i deschide u[ile arenelor spaniole. Acolo trebuie s` devin` cunoscut pentru a se impune [i \n Fran]a. A devenit repede un nume. |n cariera sa a dobor\t peste 800 de tauri, \n cei 18 ani de carier`, cu 35 de coride pe an. Era cu doi ani mai mare ca mine [i atingea gloria lupt\nd cu taurii, \n vreme ce eu luptam cu ne[tiin]a de carte la Liceul Textila din Lugoj. (Mi-a pl`cut paralela asta, o las a[a).

Foto CARMEN MORAR

IOAN T. MORAR

Pe l\ng` Aren`, \n vechiul N\mes, pe str`du]ele din apropiere s\nt vreo dou` braserii care transmit non-stop pe ecranele unor televizoare lupte cu taurii. Dac` intri acolo [i \ntrebi de Nimeno II, to]i \]i vor spune pove[ti. {i mai cu seam` pe aceea c\nd cel`lalt cap de afi[ s-a accidentat, iar Nimeno a trebuit s` lupte cu cei [ase tauri r`ma[i. A fost una dintre cele mai frumoase coride p`strate \n amintiri. |n 1989 (deja eu p`r`sisem Lugojul), la arena din Arles, taurul Panolero, care c\nt`rea 549 kg, l-a ag`]at pe Nimeno II, l-a aruncat \n aer, de unde a c`zut pe cervical`. A paralizat instantaneu. Medicii din Marsilia care l-au operat spuneau c` nu au mai avut un caz at\t de greu. {i, de[i, la \nceput f`r` speran]`, toreadorul a luptat cu boala ca [i c\nd ar fi avut de-a face cu un taur, [i a \nvins. A reu[it s`-[i revin`, cu excep]ia m\inii st\ngi. Visa s` ajung` din nou \n Aren`, ar fi fost \n stare. Dar m\na st\ng` nu l-a ascultat. Asta l-a f`cut s` cad` \ntr-o crunt` depresie care l-a \mpins la sinucidere \n 25 noiembrie 1991. S-a sp\nzurat \n garajul casei sale de l\ng` N\mes. |n urma lui a r`mas o so]ie (medic oftalmolog \n N\mes), doi copii, mii de imagini legendare [i o statuie de doi metri [i zece centimetri, f`r` soclu, \n fa]a Arenei din N\mes, unde a \nceput aventura celui mai mare toreador francez. Statuia a fost ini]iat` de fostul primar Jean Bousquet, un iubitor al coridelor [i al N\mes-ului (dar [i fondatorul m`rcii Cacharel). Comanda i-a fost f`cut` unei sculptori]e pariziene, Serena Carone. (Un detaliu picant, \n reprezentarea zonei genitale a statuii: pentru parizieni reprezentarea era prea protuberant`, pentru localnici, prea mic`). l patrulea punct pe lista mea: Maison Carrée, casa p`trat`, dat\nd de dou` milenii, luat` drept model de Thomas Jefferson. Pe c\nd viitorul pre[edinte american era ambasador \n Fran]a, a vizitat N\mes [i a fost impresionat de m`re]ia acestui monument. A[a c` la luat ca model. Dup` care s-a construit The Virginia State Capitol, din Richmond. Bun, [i blugii din titlu? Nu, n-am uitat. N\mes era un mare centru textil \n Evul Mediu [i mult dup` aceea. P\nzele pentru cor`biile lui Columb s-au f`cut, zic documentele epocii, la N\mes, cu comand` special`. {i blugii?! Da. La ]es`toriile din N\mes se f`cea un material numit (dup` proprietarul Serge) serge de N\mes. Care a devenit, simplu, denim. Din care sau f`cut primii blugi. Apoi materialul s-a fabricat \n America, dar numele denim a r`mas.