POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Primăvară lăcrămioară Eu nu ţi-am fost decât, o primăvară, Parfum de dor şi dragoste şi rouă Ce te-au înnobilat întâia oară C-un nume nou şi cu o haină nouă. Eu nu ţi-am fost decât o primăvară Prin zecile de primăveri tăcute Şi am rămas o tristă lăcrămioară Într-o grădină-a florilor pierdute. Eu nu ţi-am fost decât o primăvară, O lacrimă, sub raza vieţii tale Ce-a aşezat-o sufletul, comoară În trupul blând al dalbelor petale.
-5-
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
În lumea iubirii În lumea în care se naşte iubirea Sunt numai parfumuri de roze. Acolo vin fluturi să-şi clătească privirea Cu iasomii, trandafiri, tuberoze. În lumea în care se naşte iubirea Sunt numai cuvinte de pluş. Să mângâie suflete le este menirea, S-alunece lin pe arcuş. Şi lumea în care se naşte iubirea E limpede apă şi-i aspru pârjol. Făcută-i din inimi ce-şi duc fericirea, Pământului, dându-i ocol.
-6-
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Sunt primăvara Am palmele-nflorite cu narcise Şi la urechi, cercei de ghiocei. Sunt primăvara ce-nfloreşte vise, Pe câmpuri unde zburdă miei! Am inima-nroşită, un bujor Şi rochia-nverzită prematur. Sunt primăvara ta şi-a florilor Şi liniştea venit-am să ţi-o fur! Am ochii, scânteieri de stele noi Şi sufletul deschis spre soare. Sunt primăvara, darnică în ploi, Mamă seminţei roditoare!
-7-
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
M-a primit la pieptul ei, pădurea M-a primit la pieptul ei, pădurea Şi pe umeri, păsări mii mi-a pus. Luminiş mi-a strecurat în suflet Şi-am rămas, de dragoste pătruns. Ea m-a legănat pe crengi de vise Când cu frunze m-a împodobit Şi-am simţit că mă ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit. Şi-am găsit la ea, atâta vară, Soare-n triluri, zumzet, clipocit! Şi-am iubit atunci, întâia oară, Tot ce are viaţa de iubit: Raza, floarea, drumul şi înaltul, Râu lunatic ce ridică nori de vis, Curcubeul, foşnetul, cântatul Din pădurea vieţii-paradis.
-8-
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Crinul, floarea sufletului meu Prin piaţa lumii tumultoasă, Zâmbesc oricui, fără de teamă În costum de floare-aleasă Jubilând, de bună seamă! E-un carnaval, cu flori şi îngeri, Cu măşti hidoase, desuete, În care, suflete, tu sângeri De se aruncă-n flori cu pietre! Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă, Când după inima-i trăieşte: O floare, va rămâne-n piaţă, Femeia mândră ce iubeşte! Prin piaţa lumii tumultoasă, Jubilând, de bună seamă, În costum de floare-aleasă Zâmbesc oricui, fără de teamă!
-9-
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Toamna din oglinda mea Plină-i toamna, de parfum, cu cerceii ei din struguri! Colieru-i din castane mai aprinde-n inimi, ruguri. Şi-a luat rochia de frunze, decorată-n stilul ei Şi cu rubiniu pe buze a pornit-o pe alei. Are paşii măsuraţi şi privirile blajine. Toamna de o căutaţi, e-n oglindă-aici, la mine!
Poem în oglindă Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată! Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea! Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea! Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori! ............................................................................ Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori! Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea. Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea! Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
- 10 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Corn de timp vrăjit Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând! Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând. Cu lumina-i de poveste, mă-nconjoară braţul ei. Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei! Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate, Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit Ca o veste minunată pe pământul înflorit. Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate Şi amurgul sur coboară, legănând acestea toate.
Îmbrăţişarea nopţii de mătase Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui Ochii i-aş lăsa să-ţi soarbă toată vraja inimii. Buze-aş pune eu, pecete, frunţii tale ne-ndoios Şi-aş lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrăţişare Şi în noapte aş aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-fiinţă vie m-aş prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătaie către cerul panaceu!
- 11 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecaţi spre-o violetă. Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în plete Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete. Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare. Cum mă ştii, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare. Şi-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet O să-ţi vin în vis, cochetă, tiptil, tandru şi discret.
Umbra mea Tu mi-eşti singura avere: M-am născut cu tine-n piept, durere! Zi de zi înaintând spre soare Inima mi-am pârjolit Şi-a crescut durerea şi mai mare Şi în spate, umbra mi-a crescut. Şi-a durut durerea mea amară, Zvârcolirea ei m-a răvăşit! Dar am stors din ea, ocean de lacrimi Zi de zi, o viaţă, pic cu pic. Tu mi-eşti singura avere: M-am născut cu tine-n piept, durere!
- 12 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Suflet deschis Atâtea bogăţii am strâns În ochii-mi blânzi şi părul nins Dar când furtuna a venit Doar o epavă-am devenit! Căutătorii de comori M-au ocolit de-atâtea ori Şi, leneşi, ei au adunat Nisipul ce m-a îngropat. Sunt o epavă prea bogată, În aur şi în diamante! A mea e marea, marea toată Precum şi stâncile înalte! Văd cum se zbat în zarea strâmtă, Marea le pare prea adâncă... Îi văd izbindu-se de stâncă Şi, orbi, ei mă ocolesc încă!
- 13 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Cererea de veşnicie Lui Adrian Păunescu
Nu mai ştiu de câte ori Serile ,,m-am sinucis'' Şi în somnul de-o secundă, TU îmi apăreai în vis! Miile-mi de morţi din viaţă Mult mai viguros mă fac Şi renaşterile toate Cu moartea am să le-mpac! Am s-o convertesc în stele Şi-am s-o luminez fictiv! Cu renaşterile mele Am s-o-nving, definitiv! Timpului, audienţă I-am cerut, dar ea nu ştie C-a semnat patronul vieţii ,,Cererea de veşnicie,,!
- 14 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Dragoste de mai Zâmbeşte soarele în bob de rouă Şi-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate Se odihneşte zborul tău duios. Zâmbim şi noi şi-n ochii-ţi verzi Ce oglindesc natura zgomotoasă Poţi chiar şi liniştea să-ţi pierzi. Scăldându-te în viaţa lor voioasă! E-o primăvară plină de mister Pe câmpuri, în livezi şi prin păduri. Mă-mpodobesc cu flori de măr. Tu, verde drag, iar inima îmi furi!
- 15 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Stropi de dragoste bălaie Trec prin parc de dimineaţă şi soarelui iar zâmbesc Şi-n acest miraj de viaţă, nu pot să nu zăbovesc! Liliacul dă în floare şi-un castan se pregăteşte Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbeşte! După ploaia din ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată. Prin mirosul de răşină, printre crengile de pin, Veveriţe se strecoară uşurele ca un fulg! Păpădia şi-a deschis iar bănuţul său aprins! Vrăbiuţe gureşe ciugulesc un arbore, Mierla cântă a-nviere şi a ,,bună revedere,, Iar sticletele, pe-o creangă, jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă şi de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă şi pe flori s-au prins în salbă. Razele de dimineaţă se răsfaţă pe verdeaţă Şi-o înalţă voiniceşte-n ochii celui ce iubeşte.
- 16 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Cenuşăreasa Eu sunt Cenuşăreasa cea trudită. O zână m-a-nţeles, m-a ajutat Şi-acum, în rochie de bal, gătită Mă-nfiinţez cuminte la palat! În jur sunt prinţi sunt şi prinţese Ce se-nvârtesc în cercuri mari de viaţă. În pieptul meu o vrajă tainic ţese Iubirea pentru cel ce-mi stă în faţă. Dintr-o privire, el îmi cere mâna Şi eu mă văd alunecând uşor Spre cel pe care-l vreau pe totdeauna Şi pentru care simt teribil dor. Plutim, dansând şi-ntâia dată Cuvintele vrăjite ne-mpresoară. Îl simt cum ochii-mi verzi îmi cată Şi sufletul începe să mă doară. Alerg să mă ascund de el pe dată Într-un poem de dragoste târzie. Cuminte, iubitoare şi retrasă Cu-al meu pantof îl mai aştept să vie!
- 17 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Tablou de toamnă S-a stârnit afară vântul Printre ramuri scrijelite Şi am căutat cuvântul Prin frunze îngălbenite. S-a stârnit apoi o ploaie, Păsările alungând De pe ramuri ce se-ndoaie De tristeţe, la pământ. Printre picurii de ploaie, Care repezi se abat Toamna-mi pare-o ghionoaie Alungată din palat. Răzvrătită şi geloasă Tună, fulgeră de zor Pe o soră luminoasă Care doarme: ,,somn uşor!''.
- 18 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Iubirea toamnei mele Iubirea mă cheamă, de mână s-o ţin, Când zburdă pe dealuri, primăvăratec. Îi spun că mi-e toamnă dar prin păru-i lin, Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec. Iar ea, nu mă ascultă, are visele ei Şi vesel mă-ndeamnă spre creste. Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei! Ea trece râzând, peste toate aceste. Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi Mă las purtată de mâna-i arzândă. Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis, I-accept nebunia şi trăiesc un vis!
Trecere Aproape c-am uitat de tine, Aproape c-am uitat de unde vin! Mergeam într-o direcţie anume, Pe-un drum cu soare, rouă şi venin.
- 19 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Aşteptarea Se-ntunecă zarea toamnei târzii Şi-aleargă ploaia pe-alei, după frunze. La masă eu scriu şi dedic poezii Şi toamnei şi ploii, iubitelelor muze! Îmi iau mai apoi pelerina şi plec Prin vaietul ploii şi-n ropot, târziu. Undeva, într-o gară vin să-te-aştept: Liman şi speranţă, iubire să-ţi fiu! Fericită, mă scald în aer curat Şi-mi vine să zburd prin stropii reci! Mă prind de braţul ce mi l-ai dat Şi-alunec cu tine pe albe poteci. Căminul curat ne aşteaptă! Intrăm zgribuliţi şi grăbiţi amândoi, Privind cu regret de pe-o treaptă La pomii grădinii rămaşi trişti şi goi. Un ceai aromat ne încălzeşte acum Şi ochiii se caută privind duios La omul acesta venit de la drum, Un tandru şi bun, Făt-Frumos.
- 20 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Reflecţii Moartea asta mă condamnă, La viaţă şi nenoroc, Să renasc verde în toamnă, Primăverii să-i fac loc! Ciclic ea mă ameţeşte Cu cireşe şi gutui. Doar mirosul de tămâie Îi va pune pofta-n cui! Moartea asta mă consumă Ca pe-un vers rebel, temut. Viaţa-mi devine postumă Dintr-un ordin de demult.
- 21 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Răsărit Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii visul adormit în seară, ridicând o pânză iară, picurând arsura razei peste începutul frazei! Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii, luminiş scăldat în rouă, cale veche, cale nouă... Pe pământul-labirint, fericirile mă mint Şi mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!
- 22 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Mărturisire Drag îmi este chipul tău, Şuviţa ce-ţi cade pe frunte Şi ochii tăi ce caută mereu Alţi ochi strălucitori de ciute! Guriţa ta, nesăţios privesc Şi rodiile-i le-aş muşca! La pieptul tău m-aş încălzi. Izvor de viaţă mi-ar fi ea! Dând tonul dragostei profunde, Pe valuri de amor plutind Ne-om preschimba voios în unde Şi ne vom regăsi, iubind.
- 23 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Ascunde-mă! Ascunde-mă-n sufletul tău, Să nu mă atingă nimic! Fii bun, fereşte-mă de rău Şi-ajută-mă, să mă ridic! Ascunde şi sfântă-amintirea La care mă-nchin zi de zi! Căci scumpă îmi este iubirea De tine şi de a trăi! Şi bucură-ţi inima-n noapte, Când tandră îţi voi răsări Şi crede-n săruturi şi şoapte, Balsam pentru-o nouă zi! Ascunde-mă-n sufletul tău, Să nu mă atingă nimic! Fii bun, fereşte-mă de rău Şi-ajută-mă, să mă ridic!
- 24 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Mirare Se miră timpul, se mai miră, De drumul meu şi eu mă mir. Ciorchinii albi demult mijiră. Pe frunte, sărutarea-i mir. Se miră drumul de curajul Acestui mândru cercetaş Doar dragostea-i rămâne pajul Sublim şi tandru, uriaş! Se miră cerul, soarele Şi de o viaţă, eu mă mir Cum s-au păstrat izvoarele Cu dragoste, ca suvenir!
- 25 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, Cine dorul tău îl ştie, Inţelege de ce pleci Pe ape şi pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, Vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă şi generoasă Şi se cuibăreşte-n casă! Pică-n zborul tău alene, Vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, La pământ, înspăimântate!
- 26 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Ce tristă e lumea în care trăieşti! Ce tristă e lumea în care trăieşti Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti, Când soarele arde şi ultima frunză Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză! Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere De nici nu mai ştii cum e gustul de miere! Şi-albina tot cată nectarul în floare Cum cată lumina, frumosul în zare! Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă: În lumea aceasta, Dumnezeu nu există! În lumea de clone şi de surogate, Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!
- 27 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Mireasa timpului prezent Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec cu muzici şi meseni de soi. Am pregătit o nuntă cât o viaţă, Copilului ce sunt şi pentru voi! Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat sentenţios. Caleaşca mea e trasă de doi cai Din negrul cel mai pur şi mai frumos! Şi sunt mireasa timpului prezent: Trecut şi viitor mă-ncercuiesc. Nimic din ce există nu-i absent Din arsenalul ce-l diriguiesc!
- 28 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Darurile vieţii Pentru fiecare spin vin Să-ţi dau un trandafir! Pentru fiecare rană O să ning din cer, o mană! Pentru fiecare clipă, De visare, din cuvânt Mă înclin pân’ la pământ Şi mă-nalţ pe o aripă! Pentru fiecare vis, Pe-o undă de dor, trimis Dăruiesc speranţa mea. Tu să-mi dai inima ta!
- 29 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Nimic nou sub soare Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic! Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele! Doar eu visam un vis unic Cu ochi frumoşi de peruzele! Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic! Mi-e timpul martor că demult Doar eu mai plâng înăbuşit, Un curcubeu într-un tumult! Iubitule, nu s-a-ntâmplat nimic, Nimic nu s-a-ntâmplat cu noi! Aceleaşi vise, aceeaşi sori, Aceleaşi tălpi, rănite zori...
- 30 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Dor de toamnă Mi-e dor de fumul serii, de luna coaptă în lumină, de râsetul meu de copilă şi dansul frunzelor, puzderii! Mi-e dor de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate, şi de toamna arămie, dulce, darnică în toate! Mi-e dor de mustul tămâios, nectar din soare adunat, de strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
- 31 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Mă rog... Mă rog din când în când să îmi apari în vis Şi linişte să dai din nou, somnului meu! Cu şoapta gurii tale, o poartă ai deschis Şi-aştept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu!
O casă pentru iubirea mea Eu te-am trăit iubire frumoasă, Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă! Eu te-am trăit cu toată puterea! Cu tine-mpărţeam liniştită, averea. Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea Dar nu ţi-am plâns pierdută, zarea. Te-am aşteptat iubire frumoasă, Doar cu merinde rostuite pe masă! Şi iată cum vii în chip frumos, Cu părul negru de abanos Cu ochii verzi şi privirea senină În care timpul a pus iar lumină! Şi te primesc iubire frumoasă, Te invit iar la mine acasă Pentru că ştiu că tu încapi toată În inima mea, o casă curată!
- 32 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Arc peste timp Aşteaptă-mă, visare-nălţătoare, În vârf de munte să te-ajung, Să-mi dărui razele de soare! Cu ele, lumea să-mi încing! Cu râuri limpezi şi albastre, Să mă-nfrăţesc în zori de zi Şi tu să dai iubirii noastre O şansă, pentru cât vom fi! Fii, bucuria toamnei mele Şi-n primăvară s-o prefaci! Condu-mă iaraşi printre stele, Fiinţa mea să o împaci! Îţi dăruiesc, drept mulţumire, Pentru credinţa neînfrântă, Doar viaţa mea. A ei iubire Să-ţi fie aripă şi tâmplă!
- 33 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Puterea cuvântului scris Pe când, pe tăbliţă scriam, Scrijelind cu-n condei ascuţit Mirată îmi descopeream Numele ce mi-l port smerit. Bătrâna ce mi-a pus în mâini, Tăbliţa cu ramă de lemn Mi-a dat toată dragostea ei Şi cel mai cuminte îndemn. Şi, parcă-mi dădea o icoană, Un odor al său mult iubit. Mi-a rămas în suflet, o mamă Ce-o plânge azi, dorul cernit. N-a prins să vadă-n-sfârşit, Din mâna ce-odată-a condus Pe-o mică tăbliţă de scris: Omagiul, din suflet adus!
- 34 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Stejarului meu Eu sunt călătorul veşnic solitar Şi umbra ta mă-nviorează iar. Primeşte-n schimbul cântului amar O inimă aprinsă, de cleştar! Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde! Mai bine ca aici nu-mi e niciunde! Am să te-aprind la margine de drum Şi amintirile vom face scrum: Vom arde amândoi şi-al iernii ger Va fi numai un zâmbet efemer.
Colind poetic Pentru oricine daruri mai aşteaptă Port slova cea mai caldă şi mai dreaptă! Voi colinda mereu cu bucurie, Tot omul bun, care mai vrea să ştie Ce e metafora fierbinte Din slova dor, din dalbele cuvinte!
- 35 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Să ai marea... Să ai marea la picioare, Să calci valul liniştit Şi vrăjit, pe ţărmul zilei Să priveşti spre răsărit! Să ai marea la picioare, Într-o vară de poveste, Bucuria mare-a mării Doar în sufletul tău este! Să ai marea zbuciumată, Valul să te biciuie Şi s-asculţi, ca niciodată, Dorul, cum se tânguie! Să ai marea la picioare, Dragostea-n esenţa sa Şi tu însuţi să fii mare, De iubire, undeva...
- 36 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Uimire În poiana înflorită, De fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, Florilor de ,,ziua bună!,, Şi-n pădurea fermecată, Roua clipei din petale, Curcubee mii arată Şi-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Şi cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii şipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Şi-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorinţă, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuinţă. - 37 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Poetului la moartea sa Lui Adrian Păunescu
,,Zăpezile postume’’ au început să cadă Şi lumea, adevărul să îl vadă. Cum la nevreme, iarna în vară, azi începe La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe! În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire. Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suişul vieţii tale, mereu pe metereze! Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă, Să duc lămpaşul tău în lumea de paradă. ’’Biet lampagiu’’ se duse într-o audienţă La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte! Să nu uiţi, niciodată, popor înstrăinat Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat!
- 38 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Cuvânt dumnezeiesc Să nu crezi în cuvinte care ţipă De sunt cuvinte-nvolburate! Să crezi, doar în cuvintele-aripă Ce te ridică peste toate! Să nu crezi în cuvinte care plâng De sunt aidoma cuvinte-moarte! Să crezi, doar în cuvintele-lumină În raza lor venită de departe! Să nu crezi în cuvinte care taie În carnea vie-a sufletului tău! Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie Ce te ridică pân' la cer mereu! Să nu crezi în cuvinte ce strivesc Un fluture, o inimă, o floare! Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc, În râul limpede şi-n mare!
- 39 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Întâlnirea Lui Fănuş Neagu
Când ,,te citesc,, îţi văd privirea Şi mult mă bucură-ntâlnirea Cu ochii cerului din tine! Şi uneori să plâng îmi vine La gândul că-ntr-o zi Aceşti ochi nu-i voi întâlni Când drumul meu s-o prăbuşi Sau cerul lor s-o nărui. Când ,,te citesc,, îţi văd privirea!
Iluzii Visam o rochie de mireasă S-o port când viile se coc. Visam să-ţi fac, iubire, casă Şi să strâng toate la un loc! De miere ne-a fost toată vara! În stăpânire m-ai luat Şi m-ai făcut să ard ca para; Erai al meu cu-adevărat... Învăţ acum dorul de tine, Tânjesc de calde mîngâieri Şi simt că eşti partea din mine Lăsată într-o gară, ieri.
- 40 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Acelaşi drum Te prind de mână: nu privi-napoi! Nu fă, greşeala fără de scăpare, Urcăm Golgota asta, amândoi! Ţi-e drumul greu, primejduit, picioarele ţi-s aprig scrijelite dar chipul tău e luminos şi privirile-osândite! Şi de-o să cazi cu fruntea-n mărăcini lasă-mi, povara frunţii tale! O cruce, fie şi din spini să-ţi duc pe-a vieţii înspinată cale! Când soarele se va ascunde şi de durere n-o să-l vezi, să-ţi fiu alături, o lumină, şi în lumină să mai crezi! Când sete-ţi este eu să-ţi fiu, năframa buzii arse în pustiu! Să-ţi întăresc în timp, credinţa în tot ce înseamnă iubire şi să câştigi cu biruinţă a noastră primenire!
- 41 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Tinereţe O fărâmă de visare, O clipită nedospită Un mister desprins din soare, Din a inimii ispită, Răsărit plutind pe ape, Un ecou din val în val Surâsul vor să-mi adape Precum visu-un ideal. Din parfumul de pădure Proaspătă, încremenită, In savoarea cea de mure, Simt guriţa ta iubită. Şi-n cărarea şerpuită, Raze blânde-n curcubeu Impletesc şirag, aevea, Cu iubire, pasul tău.
- 42 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Să-ţi rămâi credincios ţie însuţi! Adio, spun copilului din mine şi-mi dezbrac inima de un cojoc în plină iarnă! Şi nici nu ştiu dacă e bine sau dacă focul adormit în ea va rezista în iarna grea... Dar el nu vrea să-şi ia ,,adio!'' şi mă petrec în umbra lui prin veri şi ierni, drum amărui. Îl simt de-a stânga cu-n surâs, de bun străjer, ce devotat prin graniţi multe m-a purtat. Copile drag, cu ochii mari şi inima, cât lumea toată: ţi-am dat o viaţă adevărată! Şi, fiindcă ai rămas cu mine ţi-am împlinit sublimul vis ce îl purtai în suflet, scris.
- 43 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Răscrucea Viaţa ei, cărare lină, Un fir de mătase fină, Ghem de dor neînăsprit, Pe pământ rostogolit. Viaţa lui, drum însorit, Venit dinspre răsărit. La răscruce s-au găsit Cărarea şi-un drum bătut. Au tot stat şi s-au privit: Nemilos, timpu-a trecut Ca şi soarele grăbit, De nori grei, spre asfinţit.
Nerecunoştinţă Ti-am pus sufletul în palmă într-o iarnă-ngrozitoare. Nu ştiam cum mă ursise o nătângă ursitoare! A-ncâlcit gesturi, cuvinte şi atâtea vise mari Le-a dat gerului năpraznic, fără grijă de urmări! Ti-am pus sufletul în palmă într-o iarnă-ngrozitoare Nu ştiam cum mă ursise o nătângă ursitoare!
- 44 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Am iubit odată, vara Am iubit odată, vara Cu noianul ei de fluturi, Când cu verdele-i din suflet Creştea multe începuturi. Am iubit odată, vara Când la focu-i mă-ncălzea, Dulce-mi întindea ciorchinii Şi o stea îmi promitea. Am iubit odată, vara Şi al ei izvor curat. N-am să mai găsesc în viaţă Apa-aceea niciodat'!
Trecere Secundele în goana lor mă fură Dar ce-i o clipă-n trecerea-i absurdă? Iubirile mereu se jură Unei urechi ce pare veşnic, surdă!
- 45 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Întoarce-te! Acolo unde ai plecat Nu e nici soare, nici păcat. Nici n-or să poată ochii tăi Să vadă negrul din scântei! Acolo unde mi te-au dus Ursitele într-un apus Nu e nici rouă şi nici stea, Nici uriaşă, Umbra ta! Acolo unde drumul tău S-a frânt ca inima de Zeu Nu e nimic, nici timp nu e, Nici vise şi nici dragoste! Şi dacă-atât de multe-ai fost, Şi dragoste şi adăpost Pentru un munte de bărbat Cu vocea care a tunat Pentru doi ochi de stele vii, Dacă nu poţi să reânvii Mirajul ce-ai trăit cu noi În lacrimă şi în nevoi, Tu, suflete împărătesc Te-ntoarce-n spirit românesc!
- 46 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Copacul Copacul, fără un cuvânt, Cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea Dar nicio frunză nu avea! Şi în tristeţea lui solemnă Vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, S-a dăruit fără-un cuvânt! Şi drept, aşa cum eu îl ştiu, În faţa timpului pustiu Ce-n toamnă totul i-a luat, E tot puternic, brav bărbat! Nu plânge doar se leagănă Şi dorul şi-l tăragănă, Chemând la el, podoaba-i rară Să-l împresoare-n primăvară. Şi-n ochiul de ferestră-albastră, Oglinda de la casa noastră, Deşi e gol, neputincios Se vede-un verde Făt-Frumos.
- 47 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Poem de credinţă Fiecare pas ce-l fac, Mi-e călăuzit de Tine. Şi cu viaţa mă împac Şi simt, Doamne, ce e bine! Orice gând pe care-l am, Îl trimit întâi la Tine! Ca o pasăre pe ram, Ciripind voios, revine. Fiecare vorbă-a mea Tot cuprinde şi răsfaţă, Fiindcă ştiu, că are-n ea De la Tine, multă viaţă! Fiecare întâmplare Ce mi-ai dat-o, a trăi, Are-o pildă de-nchinare Şi-i izvor de bucurii. Şi-apoi oamenii îi simt, Că-s trimişi în calea mea De la Tine. Ca pe daruri Să-i primesc, cu inima. Apa, focul şi pământul, Cerul, soarele şi luna Ai trimis, să-mi fie sprijin, Vieţii întotdeuna!
- 48 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Acrobaţie Am clădit un vis, drum suspendat Şi îl străbat pe vârfuri, temătoare. Iar sufletu-mi de vajnic acrobat Suportă-arsura căii roditoare. Acolo, între culori de curcubeu, Cu mâinile în echilibru, Eu, crucea mi-o veghez mereu, Puternică, asemeni unui tigru!
Lui Eminescu Eşti busuiocul care a sfinţit izvorul Şi steaua ce luceşte-n lacul Unde mai plânge dorul! Eşti floare-albastră-n ochii mei, Mirificul parfum de tei! Iar seara-n bucium te prefaci Când strigi şi îi aduni pe fraţi! Tu eşti dorinţa cea mai vie Pentru eterna, dulcea Românie!
- 49 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Roua dragostei de viaţă Eu te simt în raza blândă, Primăvară parfumată! În dorinţa mea arzândă Te presimt ca niciodată Când în zori, pe-o adiere, Calmă şi uşoară vii Să creşti mugurii de miere, Pomilor şi printre vii. Străluceşti, purtând în plete Un noian de violete Iar din galbene narcise Impleteşti noaptea la vise! Eu te am în suflet, fată! Tu, mereu îmi înfloreşti Floarea vieţii, parfumată Cu idile şi poveşti! Un bujor-aprins zâmbeşte Unei dalbe lăcrămioare. Faţa ta iar străluceşte, Lăcrimând de-atâta floare! Roua dragostei de viaţă, Tot preface-n nestemate Şi mi-am dat cu ea pe faţă Să fiu primăvară-n toate!
- 50 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Amintirea unui triplu salt Soarele mă împresoară şi cu inima-mi vioară iată, aripile-ntind zările să le cuprind! Cu iubire şi speranţă şi cu multă cutezanţă, cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept! Din zori până-n asfinţit, ochii lui m-au însoţit. Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor. Aveam palmele rănite, pletele mai cărunţite doar iubirile-oţelite sub privirile iubite. Zâmbetul rămas pe faţă luminează-ntreaga viaţă!
- 51 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Azi Azi vreau să plec de lângă tine, Incertitudinile mă omoară! Şi-mi este rău şi-mi este bine Prin asta trec a mia oară. Şi uneori în miez de noapte Mă regăsesc nedefinit Şi gânduri multe mă încearcă De te-am iubit şi m-ai iubit… Azi vreau să plec de lângă tine, In lumea mare să mă pierd. Şi-mi este rău şi-mi este bine Şi uite, iarăşi te dezmierd!
Constatare Azi nimeni nu mă vrea şi nu mă cere, Poate doar vraja dulce a unei amintiri Mă împresoară-n noapte cu trista ei părere Şi-atunci visez iubite, la vesele nuntiri!
- 52 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Inimă de diamant Inimă de diamant, Apărută din neant, Plină eşti de strălucire! Inimă, îmi eşti iubire! Inimă de diamant, Rană dulce din neant, Plină eşti de bunătate! Inimă, îmi eşti dreptate! Inimă de diamant, În arome de Levant Fie-ţi cântecele line, Revărsate peste mine! Nu sunt inimă de piatră! Te iubesc cum niciodată N-am iubit o inimioară, Diamant de primăvară!
- 53 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Clipă limpede Ţine-mă în braţe, soartă, Mângâie-mi pe frunte, stele Şi în ochii tăi, cu grijă, Pune-mi, numai peruzele! Înfloreşte-n piept, iubirea, Ce din faşă mi-ai promis, Să îmi depăn fericirea Pe aripa ei de vis! Ţine-mă în braţe, soartă! Legănându-mi clipele Să găsesc în ele, poartă, Pentru drumul limpede!
- 54 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Împlinire În căsuţa mea de turtă dulce te-am adus cu drag pe tine, vis să rămai cu mine mereu să te-acopăr cu flori de cais! În căsuţa mea de turtă dulce încape o lume cu bune şi rele. Înalţimea ta însă îmi aduce Toată strălucirea cuprinsă în stele!
- 55 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Recunoştinţă Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai dat Ochi de privit şi mâini de mângâiat, Inimă de pâlpâit şi gură de sărutat! Paşi, să mă poarte spre el,Tu mi-ai dat Şi minte s-aleagă un suflet curat Pe care să-l mângâi neîncetat! Şi, Doamne, eu îţi mulţumesc zi de zi Că în iubire, cu drag, Tu mă ţii Dar eu, nu Ţi-am dat decât poezii: Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc Iubirea de oameni şi cât îi iubesc Şi câte-am făcut ca să-i mulţumesc!
Singurătăţile noastre ,,Singurătăţile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate! A.P.’’
Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte Şi ţi-a adus-o ţie într-o noapte! Era atât de tristă şi de înlăcrimată Cum n-o văzusei încă, niciodată!
- 56 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Dorul meu şi veşnicia Dorul meu e călător Şi s-adapă la izvor, dorul meu! Dorul meu-neastâmpărat De iubire s-a-mbătat, dorul meu! Dacă-l vezi pe la fereşti Spune-i, spune-i că-l primeşti, dorul meu! Visător, rătăcitor Îl poţi toarce în fuior, odorul meu! Şi din firul meu de dor Să ţeşi dragă un covor, odorul meu! Şi covorul meu de dor Să-ţi poarte paşii uşor, odorul meu! Sus, pe alburiul nor Face casă dor cu dor, odorul meu!
- 57 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Viaţa, unic dar Oricât de greu pare să fie, Al vieţii drum Să ştii, că nu e, Aşa cum pare, nicidecum ! Oricât de grea pare să fie, A vieţii stea Să ştii, că nu e, E dragostea şi steaua ta! Oricât de grea pare să fie, A vieţii cale Să ştii, că nu e, De ştii să o parcurgi agale! Nu te grăbi! Trăieşte-ţi timpul În ritmul său! Căci va veni şi anotimpul Să-ţi pară rău! Nu te grăbi! Trăieşte-ţi viaţa În ritmul ei! Întoarce-te, acum, cu faţa Spre nepoţei!
- 58 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Plutesc, plutesc, inerţie Plutesc, plutesc în derivă, nu mai ştiu ce mă ţine pe val! Nu sunt regină nici divă şi nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul şi un cântec de ciocârlie Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos. Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerţie! Atâtea trădări mă-ngrozesc! Lumina nu-mi e bucurie şi ochii, de ea mi-i feresc. Şi-aşa mult aş vrea să îi spun luminii că o iubesc! Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc! Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer. Slobozesc o rugăciune, liman şi-o iubire îi cer.
- 59 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Poezie, scumpă doamnă Să stingem jarul tristeţii de azi Cu lacrima ta, prinos al iubirii! Mă poartă, iubito, spre vârfuri de brazi, Mă strânge la piept şi mă dă fericirii! Dă-mi mâna, iubito, şi urcă în mine Şi uita de toate, de păreri de rău! Deschide sub paşi-ţi doar zări senine Şi fii doar a mea, precum sunt al tău! Pe drumul vieţii, prăpăstii străine Întind mâini hulpave să mi te fure. Tu să rămâi cetatea zidită în mine, Granitul cel pur ce ştie să-ndure! Mi-e teamă, frumoaso, de-aceste flori Căci sunt râvnite la orice pas De zeii cei răi şi de muritori Dar dintre ele doar tu mi-ai rămas! Trăieşte cu mine o alta soartă, Secundele pline de-nalt şi sublim! Deschide în suflet singura poartă Spre raiul cel veşnic pe care-l dorim!
- 60 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Un buldozer cu iubire Te-am ţinut departe moarte! Doar cu inima-mi aprinsă Am ars ochiuri de pădure, Tânără şi necuprinsă! Te-am ţinut departe, hâdo Cu tot râsul tău isteric! Te-auzeam şi te sfidam. Tu, lumină de-ntuneric! N-am crezut că poţi să vii, Când eram mai fericită, Cu-n buldozer de iubire De mă simt acum, strivită!
- 61 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Iubire târzie E prea târziu să recunosc Dar te iubesc ca prima dată Şi mai ales mi-e greu să-ţi spun: Eşti cea mai minunată fată! ,,E prea târziu'' e-un fel de-a spune! Un suflet tânăr am în piept Şi chiar de nu mai sunt un june, Tot te iubesc şi te aştept! Desigur, merg cu greutate, Nu mai alerg ca altădată, Le fac mai pe-ndelete toate, Dar cred în tine, dragă fată! Şi duc în spate nişte ani Frumoşi, buni şi dumnezeieşti... Deşi sărac şi fără bani, Sunt sigur că tu mă iubeşti!
- 62 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
Am fost… Am fost atât de veselă odată şi străzile păreau aşa de pline! Priveai cu-atâta drag la mine: Eu, cea mai fericită fată! Ţi-am fost mereu atât de-aproape! Am fost o lume şi-mi erai o lume Însă o mână nevăzută ce desparte m-a rupt de viaţă când m-a rupt de tine. Şi amintirile ce ţi-am lăsat, frumoase, pline de zâmbet şi de voioşie sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viaţa noastră-n bucurie! În clipe grele, de melancolie, când străzile îţi par pustii Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi.
- 63 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre
BIOGRAFIE LITERARĂ - IOANA VOICILĂ DOBRE Volum colectiv de debut- Universul prieteniei-primăvara / Editura A’SS / Iaşi, 7 martie 2008 În lumea iubirii / versuri / Ioana Voicilă Dobre / Editura Eckoprint Drobeta Turnu-Severin,10 mai 2010
ÎNTRE VERDE ŞI ALBASTRU / versuri / Ioana Voicilă Dobre/ Editura Anamarol-Bucureşti, 10 noiembrie 2010
SECVENŢE ÎN ALB ŞI NEGRU/ versuri/ Ioana Voicilă Dobre/ Editura Politehnica PRESS, 22 iunie 2012. În curs de apariţie volumul de versuri DARUL MEU / Editura Politehnica PRESS
- 64 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre Acest volum a apărut în cadrul Proiectului « Întoarcerea poetului risipitor » şi are numărul 17 Parteneri Media ai Proiectului „Întoarcerea poetului risipitor” FDL.ro (Fabrica de Literatură, site, Bucureşti), Glasul Maramureşului (ziar, Baia Mare), Bocancul Literar (site, Bucureşti), Noua Provincia Corvina (revistă de cultură, Hunedoara), Oglinda Literară (revistă de cultură, Focşani), Răsunetul (ziar, Bistriţa-Năsăud), Palia Literară (revistă de cultură, Hunedoara), Caiete Silvane (revistă de cultură, Sălaj), Agero (site, Stuttgart), Impact literar (revistă de cultură, Târgovişte), Proiectul Cititor de proză (site, Londra), Pagini Româneşti în Noua Zeelandă (revistă de cultură, Noua Zeelandă), Sighet on line (site, Sighetu-Marmaţiei), Armonii Culturale (site, Adjud), Cafeneaua.com (site, Braşov), Bucovina literară (revistă de cultură, Suceava), Timpul (revistă de cultură, Iaşi), Totpal’s Daily News (site, Valea Prahovei), Starpress (site, Vâlcea), Radio Enigma România (Vrancea), Radio Zidul (Iaşi), Argeşul Literar (revistă de cultură, Argeş), Contrasens (revistă de cutură, Titu, Dâmboviţa), Zeit (site, Brăila), Destine Literare (revistă de cultură, Canada), Regatul Cuvântului (revistă de cultură, Craiova), Revista Vama Literară (Bucureşti), Fundaţia RURALIA (Pietroşiţa, Dâmboviţa), Art Out (revistă, Bucureşti) Necenzurat (site, Baia Mare), Lithera.ro (site, Bucureşti), Confluenţe româneşti (site, Bucureşti), Esenţe literare (site, Galaţi), Ştiri MM (site, Baia Mare), Cleopatra, casa gândului (site), Confluenţe lirice (site), Realitatea de Bistriţa Năsăud, Dej şi Gherla (publicaţie lunară), Cenaclul de la Păltiniş (revistă de cultură, Sibiu), Algoritm literar (revistă de cultură, Hunedoara), Asociaţia ARTGOTHICA (Sibiu), Cetatea lui Bucur (site, revistă, Bucureşti).
- 65 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre CUPRINS Primăvară lăcrămioară/ 5 În lumea iubirii/ 6 Sunt primăvara/ 7 M-a primit la pieptul ei, pădurea/ 8 Crinul, floarea sufletului meu/ 9 Toamna din oglinda mea/ 10 Poem în oglindă/ 11 Îmbrăţişarea nopţii de mătase/ 11 Noapte violetă/ 12 Umbra mea/ 12 Suflet deschis/ 13 Cererea de veşnicie/ 14 Dragoste de mai/ 15 Stropi de dragoste bălaie/ 16 Cenuşăreasa/ 17 Tablou de toamnă/ 18 Iubirea toamnei mele/ 19 Trecere/ 19 Aşteptarea/ 20 Reflecţii/ 21 Răsărit/ 22 Mărturisire/ 23 Ascunde-mă!/ 24 Mirare/ 25 Frunză ruginie/ 26 Ce tristă e lumea în care trăieşti/ 27 Mireasa timpului prezent/ 28 Darurile vieţii/ 29 Nimic nou sub soare/ 30 Dor de toamnă/ 31 Mă rog…/ 32 O casă pentru iubirea mea/ 32 Arc peste timp/ 33 Puterea cuvântului scris/ 34 Stejarului meu/ 35 Colind poetic/ 35 Să ai marea…/ 36
- 66 -
POEME DESUETE GRAVATE ÎN SUFLET - Ioana Voicilă Dobre Uimire/ 37 Poetului la moartea sa/ 38 Cuvânt dumnezeiesc/ 39 Întâlnirea/ 40 Iluzii/ 40 Acelaşi drum/ 41 Tinereţe/ 42 Să-ţi rămâi credincios ţie însuţi!/ 43 Răscrucea/ 44 Nerecunoştinţă/ 44 Am iubit odată, vara/ 45 Trecere/ 45 Întoarce-te !/ 46 Copacul/ 47 Poem de credinţă/ 48 Acrobaţie/ 49 Lui Eminescu/ 49 Roua dragostei de viaţă/ 50 Amintirea unui triplu salt/ 51 Azi/ 52 Constatare/ 52 Inimă de diamant/ 53 Clipă limpede/ 54 Împlinire/ 55 Recunoştinţă/ 56 Singurătăţile noastre/ 56 Dorul meu şi veşnicia/ 57 Viaţa, unic dar/ 58 Plutesc, plutesc, inerţie/ 59 Poezie, scumpă doamnă/ 60 Un buldozer cu iubire/ 61 Iubire târzie/ 62 Am fost/ 63
- 67 -