Actualitatea IRL , nr. 89, 2013

info@actualitateairl.com www.actualitateairl.com

086 166.02.82

Publicaţie nu chiar 9,9independentă, Publicaţie independentă pentru pentru persoane persoane 8imiste la numai ZIAR * TELEVIZIUNE * RADIO

Nr. Placi-ne...!

28 de pagini

€1

89 Ziua: 27 Luna: Iulie Anul: 2013

Anul nostru:

IV

Suntem celebri, nu şi cerebrali  de Stul

N

u ştiu cum se face, dar s-a umplut lumea de vedete şi de staruri (mai mult sau mai puţin porno). Unde dai – unde te-nvârţi dai numai de persoane importante şi foarte talentate... pur şi simplu izvorăşte pasiunea şi imaginaţia prin porii lor. Ce mai? Ceva ce n-a mai văzut lumea de la Galileo Galilei, Mozart sau Picasso încoace.

Lăsând însă glumele proaste la o parte şi revenind la partea ludică a stării de fapt, observ în ultima vreme cum se înmulţeşte numărul de persoane (pe metru pătrat) ce mustesc de talente ascunse şi descoperite peste noapte. Şcoală? Dă-o dracu’! „Aia-i pentru proşti care nu are ce face sau care nu-i duce mintea“! Ce, adică dacă am voce, nu pot deveni cântăreţ de operă peste noapte? Ei, şi dacă nu e loc la operă, merge să rag şi pe stradă doar. Pixurile sunt ieftine, de învăţat să scriu am învăţat prin clasa a şaptea... gata, sunt scriitor de succes; şi cine mai stă să citească prostiile alea de cărţi? Dacă scriu pe internet nu-i tot aia? Ba... prin clasa a noua mi-a spus una că am talent şi la desen: pentru că nu aveam bani, i-am scrijelit nişte flori pe o bucată de hârtie şi am semnat-o (ca să ştie de la cine era). Aş putea să vând opera aia pe bani buni acum, nu? Corect, sunt şi pictor. Dar stai să vezi! Am fost ieri în Penneys şi mi-am luat o fustă scurtă pân’ la brâu; să vezi cum se uitau toţi după mine! Clar, trebuie că arăt ca un fotomodel ceva... doar vreo 60 de kile de mai dau jos de pe mine, garantat nu s-ar rupe podiumul cu mine când merg să-mi iau premiul întâi. Ce mai frate?! Sunt o talentoasă de succes. continuarea în pagina 11

2

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Andreea ROMAN

A

Urme de pantof... ... cu toc, sau fără A

fost odată ca niciodată, omul preistoric. În drumeţiile sale lungi, în căutare de hrană, acesta şi-a confecţionat pantofi pentru a-şi proteja tălpile. Design-ul era simplu pe-atunci. Un oval din piele de dimensiunea tălpii, cu marginile ridicate, legat cu fâşii din piele, iar călcâiul era acoperit de o împletitură din fire de iarbă. Când venea iarna, tălpii din piele i se ataşa o bucată de blană, legată de picior tot printr-o împletitură. În antichitate vechii greci şi-au folosit pantofii pentru a se diferenţia pe scara socială.

Culoarea sau înălţimea tălpii erau considerate semnele distinctive ale fiecărei categorii sociale. Femeile elene aveau pantofi bogaţi în accesorii, eleganţi şi de cele mai multe ori extravaganţi.

Consulii Romei aveau întotdeauna încălţări albe, senatorii - sandale maron, iar soldaţilor li se permiteau doar ghetele scurte cu degetele descoperite.

Asiaticii au ales lemnul şi au dat naştere încălţărilor Geta, cu talpa sprijinită pe două şipci orizontale din lemn, înalte de 4 sau 5 cm., ca nu cumva praful să se aştearnă pe kimono. Când ploua afară, încălţările aveau şipci de 10 cm., pentru o şi mai bună protecţie.

Negru era culoarea şnurului pantofilor doar pentru bărbaţi; pentru femei evident roşul.

Anglia secolului al XV-lea a permis adoptarea pantofului cu vârf lung şi ascuţit. Dacă erai un om de rând îţi era permis să porţi încălţări cu un vârf de numai 5 cm., în timp ce aristocraţia purta pantofi cu vârf de 60 cm.

Dacă în aceeaşi perioadă a secolului al XV-lea în Italia nu s-ar fi semnalat numeroase pierderi de sarcină cauzată de căzături, femeile italience ar fi continuat să poarte pantofii cu platforma foarte înaltă.

Azi însă ecuaţia s-a simplificat: pantof = diversitate.

Fiecărei activităţi pe care o poate efectua un om îi este destinat un model de pantof. De la sandalele primitive până la ghetele de astronauţi, pantoful a lăsat „urme”, în civilizaţia omenirii. Istoria pantofului a început acum peste 26.000 de ani, la sfârşitul Paleoliticului, însă cea mai veche pereche datează din perioada anului 9000 a.c. şi a fost descoperită în California.

Astăzi, când vine vorba de încălţăminte primul gând merge spre ultimele tendinţe în modă, texturi şi culoare. De la şireturi, arici, tocuri, accesorii, platforme - gustul fiecărei persoane este satisfăcut.

Acum nu pantoful e cel care te diferenţiază pe scara socială, însă calitatea şi aşa-numitul brand rămân criterii de o mare importanţă. Dincolo de modă şi de capriciile ei, pantoful trădează doar personalitatea celui care îl încălţă. Prima trădătoare din „gaşcă”, e culoarea.

Colecţia ta de încălţări cum se prezintă?

Plânge după un reper pregnant, se bucură din plin de ele sau încă se îndoieşte de venirea unor accente colorate?

Eu când deschid dulapul cu pantofi intru în lumea posomorâtă a negrului, maronului sau tonului de gri. Îmi spun de multe ori că viaţa asta nu e doar în alb sau negru şi maron sau gri pe ici-colo. Iarba e verde.

Cerul - albastru, iar cei mai frumoşi trandafiri sunt cei roşii, mi-am zis. Şi cum podiumurile de la New York, Paris sau Milano ţipă sub multitudinea de tocuri şi platforme ce susţin pantofi în toate culorile posibile şi imposibile, am hotărât să mă încalţ şi eu cu o pată de culoare.

Dar vorba ceea: „lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”! N-a fost simplu chiar deloc. Am întors fiecare pantof pe toate părţile, am verificat înălţimea tocului, forma botului, dacă sunt sau nu comozi... mai greu a fost însă atunci când a trebuit să punctez în mintea mea, foarte clar, motivele pentru care urma să îmi cumpăr perechea aceea ţipătoare de pantofi, ce nu erau nici negri, nici gri şi nici maron. Fără găsirea unei motivaţii puternice nu aş fi permis niciodată o asemenea violare a codului monocromatic al colecţiei mele de încălţăminte. Însă atunci când treci de 20 de perechi de încălţări în culori neutre, undeva trebuie să pui punct, pentru că e cazul să alegi şi o pată de culoare. Asta mi-am repetat în gând până am plătit noua achiziţie colorată. De acum înainte ar trebui să fie şi mai uşor.

Tu câte perechi de pantofi în culori neutre ai? Crezi că e timpul pentru o schimbare cromatică? Cât de greu îţi este să te decizi asupra culorii încălţărilor tale? 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Aura ŞERBAN Din lume adunate

Câteva din

bunele maniere în lume (în zilele noastre)

D

e multe ori în viaţă se întâmplă ca un lucru bun sau frumos pentru unii să fie considerat ciudat, lipsit de bun simţ sau ridicol şi să fie privit cu dispreţ de către alţii. Nici regulile scrise sau nescrise de comportament în societate nu fac excepţie de la această situaţie. Dacă cu regulile bunelor maniere de la noi suntem obişnuiţi încă din copilărie şi pe măsură ce suntem capabili să învăţăm şi singuri lecţiile vieţii adăugăm an de an cunoştinţe noi când călătorim în alte ţări, sau suntem măcar uimiţi de obiceiurile altora. Pe unele le trecem uşor cu vederea dar altele ni se par de-a dreptul urâte sau greu de acceptat şi abia aşteptăm să ne întoarcem acasă, acolo unde obişnuinţa ne oferă un confort psihic în mijlocul oamenilor cu a căror obiceiuri şi maniere suntem obişnuiţi.

Diferenţele culturale ne sunt mai uşor de suportat dacă ştim câteva din bunele maniere ale altor popoare. În majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu şi Orientul Îndepărtat arătarea picioarelor (în special a tălpilor) în faţa altei persoane este considerată o jignire, şi aruncarea cu pantoful sau papucul în cineva echivalează cu o mare insultă. În Japonia să primeşti o carte de vizită şi să nu îi dai atenţie, să nu o citeşti imediat şi să nu o pui cu grija în buzunar (niciodată în cel de la spate) sau în geantă, este o insultă; căci acea carte de vizită este considerată o extensie a persoanei şi primirea ei este ca şi primirea în cercul de prieteni sau colaboratori a persoanei respective. Să nu îi dai atenţia cuvenită petecului de hârtie este ca şi cum i-ai închide uşa în nas omului; înseamnă că îl desconsideri pe proprietarul cărţii de vizită. Când

actualitatea irl

3

un japonez cu care stai de vorbă nu te priveşte ci închide ochii, el nu te ignoră: e semn de mare interes şi concentrare asupra discuţiei.

Dacă în SUA şi în multe ţări europene o strângere de mână puternică este percepută ca un lucru admirabil, în Filipine acest gest este văzut ca un semn de agresiune.

La musulmani, bărbaţii pot da mâna cu o femeie (de altă religie) dar o femeie nu va da niciodată mâna cu un bărbat. Nici evreii ortodocşi nu dau mâna cu o persoană de sex opus. În general evreii ortodocşi şi musulmanii evită să atingă persoane de sex opus care nu sunt membri ai familiei. În Grecia expunerea palmelor este un gest ofensator. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu gesturile de rămas bun (când îi faci cuiva cu mâna) sau atunci când faci un semn cuiva să oprească. În majoritatea ţărilor arabe mâna stângă este considerată impură.

Astfel este extrem de nepoliticos să o folosiţi pentru a da mâna cu cineva sau pentru a saluta pe cineva de la distanţă. De mâncat cu mâna stângă (cea cu care se face igiena intimă) nici nu poate fi vorba.

La masă În lumea arabă o invitaţie în casa cuiva la cină începe cu o cafea şi cu câteva curmale (a căror rol este de a forma un pansament gastric, ca barieră în faţa mâncărurilor picante ce urmează a fi servite). Refuzarea lor este un gest de mare impoliteţe. Timpul acordat acestor „aperitive” este timpul socializării. Se pot bea până la trei cafele şi dacă după a treia roteşti ceaşca rapid, din încheietura mâinii, de câteva ori (ca şi cum ai amesteca zaţul pe fundul ceştii) dai de înţeles că nu mai doreşti încă una şi în plus vei fi apreciat că respecţi ritualul.

Dacă luaţi masa în China, nu faceţi eforturi pentru a termina toată mâncarea din farfurie pentru a fi politicoşi - acest lucru va determina gazda să o umple din nou, conform bunelor maniere din această ţară. Trebuie lăsată puţină mâncare în farfurie (în cazul fiecărui fel), ca un semn de recunoaştere a generozităţii gazdei şi a faptului că nu mai doriţi încă o porţie.

Este inadmisibil în China ca cineva să se joace cu beţişoarele sau să le înfigă vertical în orez. Acest gest simbolizează că porţia de mâncare este oferită unui decedat, care în credinţa chineză nu are ce căuta la masă cu cei vii. În China şi Taiwan beţişoarele pot fi folosite şi pe post de scobitori, dar este absolut interzis să foloseşti degetele. Este permis şi să scuipi pe o parte a farfuriei, obicei care ar dezgusta orice european. continuarea în pagina 4

4

actualitatea irl

Câteva din bunele maniere în lume continuare din pagina 3

În India, masa se începe şi se sfârşeşte obligatoriu cu spălatul pe mâini. Se mănâncă doar cu mâna dreaptă şi cu cea stângă sunt serviţi vecinii de masa, din platourile mari aşezate în mijlocul mesei (sau pe jos). În Japonia, înainte de masă se oferă adesea un mic şervet cald, numit „oshibori”, care trebuie folosit doar pentru mâini, şi există un ritual precis legat de „chopsticks”, tradiţionalele beţişoare pentru mâncat.

Acestea sunt folosite pentru a mânca şi ultimul bob de orez. Numai sushi se mănâncă cu mâna, în timp ce pentru supă se bea direct din bol dar numai după ce au fost „pescuite” cu beţişoarele toate bucăţelele solide. Cu cât faci mai mult zgomot sorbind, cu atât mai bine. Cel mai tânăr mesean îi serveşte pe ceilalţi. La sfârşitul mesei beţişoarele trebuie repuse în ambalajul lor: în acest fel chelnerul va şti că masa sa încheiat. Tot în Japonia, sorbitul pastelor şi al supelor arată aprecierea pe care o ai pentru mâncare. Sushi se mănâncă dintr-o singură înghiţitură. Dacă e nevoie de mai multe, nu se pune bucata de sushi înapoi pe farfurie între muşcături ci se ţine în mână. În Franţa se mănâncă cu ambele mâini, desigur doar cu tacâmuri, iar pâinea este folosită ca să te ajute să-ţi mănânci mâncarea. Tot acolo salata verde nu se taie cu cuţitul (în bol frunzele vor fi puse întregi) ci se înfăşoară cu furculiţa; cine nu face aşa este considerat lipsit de maniere. În Mexic se mănâncă cu mâna; mâncatul cu furculiţa şi cuţitul este considerat snobism. În Chile, atingerea mâncării cu mâinile se consideră lipsă de maniere, chiar şi când vine vorba de cartofi prăjiţi. În Brazilia, de asemenea, pizza şi burgerii sunt mâncaţi întotdeauna cu furculiţa şi cuţitul. În Portugalia, dacă nu ai pe masă sare şi piper, nu cere. Se consideră o ofensă adusă bucătarului. În Rusia este politicos să-ţi ţii coatele pe marginea mesei şi nepoliticos să ţi le ţii pe picioare.

Râgâitul discret, la sfârşitul mesei este permis în unele ţări din Africa de Nord şi Centrală şi în China. În Thailanda nu se mănâncă cu furculiţa deşi poate exista pe masă; cu ea se pun bucăţile de mâncare în lingură. În Afganistan musafirii sunt privilegiaţi; sunt serviţi primii şi abia după ce ei termină de mâncat, mănâncă şi gazdele, pentru a fi sigure că primii s-au saturat. Gazda va întreba de cel puţin trei ori dacă mai doriţi o porţie şi trebuie refuzată politicos de tot atâtea ori. Dacă cineva scapă felia de pâine pe jos, trebuie ridicată, atinsă de frunte, sărutată şi apoi aşezată iar pe masă. În Rusia mâncarea este foarte preţuită şi a-ţi bate joc de ea este considerat mare păcat. Gazda nu trebuie jignită prin refuzarea păhărelului de tărie cu care se începe masa.

Dacă în multe ţări europene se ciocnesc paharele înainte de a bea şi se spune „noroc” sau „cin-cin” (în italiană), în China niciodată să nu pronunţaţi versiunea italiană căci aşa se numesc în limbaj familiar „bijuteriile” băieţeilor. În Japonia nimeni nu îşi toarnă singur în pahar; fiecare toarnă vecinului său de masă. În Franţa, dacă te oferi să-ţi plăteşti partea de

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

consumaţie la restaurant, eşti considerat nepoliticos şi nesofisticat. Fie te oferi să plăteşti nota completă, fie laşi pe altcineva să facă acest lucru. Şi în China ideea de a contribui la nota de plată este considerată o ofensă absolută: cine invită la restaurant ştie că va trebui să plătească.

A împărţi nota de plată, „a plăti nemţeşte” sau „going Dutch” cum se mai spune, este considerat un obicei bun în Scandinavia, Olanda, Australia şi SUA. Să faci cu mâna semnul pentru OK este bine doar în SUA. În Germania şi în majoritatea ţărilor din America de Sud acest semn este considerat o insultă, în timp ce în Turcia este un gest care aduce prejudicii cuiva, trimiţând cu gândul la orientările sexuale diferite de cele ale marii majorităţi.

Flori şi cadouri Dacă la noi nu te duci în vizită fără măcar un buchet cu flori, fără a se ţine prea mult cont de semnificaţia lor, în alte ţări lucrurile sunt bine puse la punct. În Peru, florile sunt considerate darul celor zgârciţi. În Italia, Belgia, Franţa, Spania şi Turcia, crizantemele sunt doar pentru morţi; iar în Thailanda, Suedia, Polonia şi Germania garoafele. În Rusia sau Iran să dăruieşti flori galbene este un semn de ură, de ostilitate, de dezamăgire şi chiar despărţire dacă este vorba de doi îndrăgostiţi. Ruşii duc garoafele roşii doar la cimitir şi la înmormântare. În Olanda, se consideră că obiectele tăioase şi ascuţite oferite în dar aduc ghinion (oricât de scumpe ar fi) şi dacă se întâmpla totuşi să fie făcut un asemenea dar este returnat fără explicaţii. În China nu se oferă niciodată ceasuri sau flori, care sunt asociate cu decesul şi un astfel de gest duce la ruperea iremediabilă a relaţiei cu persoana respectivă.

Cadourile se oferă şi se primesc întotdeauna cu mâna dreaptă în Europa, Orientul Mijlociu şi majoritatea ţărilor din Asia. În China şi Japonia este obligatoriu acest gest cu ambele mâini. Tot acolo este semn de impoliteţe să fie desfăcute cadourile imediat, în prezenţa „martorilor”.

Dacă în ţările orientale bacşişul este obligatoriu, în Japonia şi Coreea a accepta bacşiş este perceput ca ceva asemănător cerşitului. În Luxemburg, Elveţia şi Franţa, a mesteca gumă în public este considerat un gest vulgar, în timp ce în Singapore mai multe tipuri de gumă au fost declarate ilegale din 1992, când locuitorii s-au săturat să le cureţe din faţa caselor şi de pe trotuare.

Punctualitatea este literă de lege în Germania, dar considerată o nerăbdare de prost gust în Franţa şi în America Latină, unde nici gazda nu va fi gata la ora promisă.

Ţinuta Dacă în Germania, Italia şi Franţa pantofii curaţi şi bine întreţinuţi sunt un accesoriu important al unei ţinute rafinate, în Orientul Mijlociu geantadiplomat şi ceasul trebuie să fie „piesele de rezistenţă”.

Dacă ajungeţi în Togo, să nu purtaţi bijuterii cu perle. Acolo sunt folosite pentru a fixa desuurile iar a le etala în public ar avea pentru localnici un efect mai mult decât amuzant – stânjenitor, ar fi ca şi cum am folosi noi lenjeria intimă în loc de eşarfă. După atât de multe reguli ştiute şi neştiute de noi, una trebuie reţinută şi aplicată în special când sunteţi invitaţi la masă în oricare ţară: să întrebaţi gazda care sunt obiceiurile. Astfel daţi dovadă şi de respect şi de dorinţa de a afla cât mai multe despre cultura lor, lucru care onorează atât gazda cât şi musafirul.

Va urma: Bunele maniere pentru copii, Bunele maniere în afaceri şi Bunele maniere la curţile regale 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

5

Incendiul din Yarnell cel mai tragic din ultimele şapte decenii în SUA  Octavian CURPAŞ

F

lăcările unui foc care a izbucnit la sfârşitul lunii iunie în pădurile din Muntele de Granit, din localitatea Yarnell din statul Arizona, au „mistuit” în ultimele săptămâni întreaga naţiune.

Zeci de mii de americani, inclusiv vicepreşedintele Joe Biden, s-au deplasat la faţa locului pentru a fi alături de familiile celor 19 pompieri care şi-au pierdut vieţile pe data de 30 iunie, a. c., în timpul operaţiunii de stingere a focului.

Yarnell se afla la nord de oraşul Phoenix, la distanţă de 136 de km. Cei 19 pompieri făceau parte din echipa de elită „Granite Montin Hotshots” din Prescott, localitate care se află la 160 de km nord-vest de Phoenix, într-o zonă împădurită, foarte asemănătoare cu Poiana Braşov.

Temperatura din Prescott este aproape întotdeauna mai scăzută cu aproximativ 7 grade Celsius faţă de cea din zona metropolei Phoenix.

Mai erau doar câteva zile până la sfârşitul lunii iunie când membrii echipei „Granite Mountain Hotshots” au fost solicitaţi să stingă un mic incendiu din pădurea Muntelui de Granit şi în mod particular să protejeze un ienupăr, unul dintre cei mai mari şi mai vechi copaci din SUA, îndrăgit deopotrivă de ecologişti şi excursionişti. Pompierii s-au mobilizat cu promptitudine, au curăţat zona din jurul ienupărului şi-au creat o bandă de izolare, numită „graniţa de foc” (fireline). Când s-au întors a doua zi în acel loc, copacul era nevătămat ca un prilej de mândrie, un reper de profesionalism pentru specialiştii care şi-au primit numele de la muntele pe care l-au urcat de atâtea ori pentru a stinge sau a preveni focul.

Potrivit cotidianului „Prescott Daily Courier”, patru zile mai târziu, duminică 30 iunie 2013, dimineaţa la ora 7:00, membrii echipei de elită au fost solicitaţi din nou, de data aceasta pentru a acţiona în partea opusă a muntelui. Temerarii pompieri au luat cu asalt muntele, croind linii de demarcaţie în pădurea deasă. Apoi, vântul şi-a schimbat în mod subit direcţia şi focul s-a îndreptat spre ei cu viteză, aceştia nemaiputând să folosească arterele de scăpare, pe care le pregătiseră după cum prevede regulamentul. A fost solicitat ajutor aerian dar acesta nu a fost disponibil, majoritatea cisternelor aeriene fiind mobilizate la alte incedii care au avut loc simultan în Arizona.

Dintre cei 20 de membri ai echipei mobilizaţi la Yarnell doar unul a rămas în viaţă. Brendan McDonough (21 de ani) a fost desemnat să supravegheze echipa de pe un deal. Când acesta a observat că vântul şi-a schimbat direcţia i-a anunţat imediat prin radio spunându-le că el se îndreaptă spre un punct de refugiu. În câteva clipe cei 19 experţi şi-au pierdut vieţile, în cea mai fatală zi, asemănătoare cu cea care a implicat focurile „sălbatice” din 1933, în pădurile de lângă Los Angeles, când au murit 30 de pompieri. De asemenea, incediul din Willows (Grindstone Canyon), nu departe de Sacramento, California, numit „Rattlesnake Fire” (Focul şarpelui cu clopoţei) care s-a propagat la 9 iulie, 1953, a dus la pierderea a 14 pompieri şi a unui silvicultor şi la distrugerea unei suprafate de 5.3 km2. Atunci, un incendiator a pus foc în două locuri diferite din pădure, iar flăcările au fost amplificate de vânt care au cuprins în scurt timp o mare parte din pădure.

Cauza incendiului din Yarnell Hill este încă incertă. Flăcările au ameninţat localitatea Yarnell, locuitorii refugiându-se în orăşelele învecinate. Peste 200 de case au fost complet distruse şi au ars aproximativ 3400 de hectare de pădure. Mai mulţi experţi din diverse state americane au fost numiţi să investigheze incidentul. Între timp însă, naţiunea este solidara cu familiile îndoliate.

Aproximativ 30.000 de persoane, printre care câteva mii de pompieri din mai multe state, s-au adunat pe o arenă din Prescott, pentru un serviciu în memoria celor 19 eroi căzuţi la datorie. În arenă au fost admise 6.000 de persoane, printre care mulţi demnitari şi pompieri veniţi aici din toate statele SUA, dar şi din alte ţări. A fost remarcată chiar şi prezenţa unei echipe de pompieri din Elveţia. A fost prezent şi vicepreşedintele SUA, Joseph R. Biden Jr., care şi-a arătat compasiunea pentru familiile celor care au plecat din viaţă în condiţii atât de neaşteptate: „Nu am avut privilegiul să-i întâlnesc pe nici unul din cei 19 în viaţă, dar îi cunosc. Ştiu multe despre astfel de pompieri. Îi cunosc pentru că ei au salvat vieţile celor doi fii ai mei în urmă cu mulţi ani. Atunci, prima mea soţie şi două fiice ale noastre şi-au pierdut vieţile în acel accident”.

Toţi cei 19 pompieri ucişi la Yarnell au fost tineri, între 23 şi 43 de ani! La serviciul comemorativ s-au evidenţiat soţiile lor unele cu copiii mici, altele însărcinate. În SUA şi probabil în multe alte ţări ale lumii pompierii sunt consideraţi eroi deoarece deseori îşi riscă viaţa pentru binele societăţii. Când noi toţi fugim dinspre foc ei fug înspre foc! Sunt cei care se pun în slujba semenilor lor aflaţi la nevoie sau chiar într-o situaţie de dezastru. Un vecin american, aflat acum la pensie, mi-a spus că meseria de pompier i s-a părut întotdeauna palpitantă: „Era o pasiune, o plăcere când eram solicitaţi undeva! Erau singurele momente mai interesante ale muncii noastre. Să nu mai vorbesc de satisfacţia pe care o aveam când reuşeam să salvăm proprietăţi şi deseori chiar şi vieţi”.

Compensaţii pentru familiile pompierilor răpuşi în incediul din Yarnell, Arizona Incendiul a lăsat în urma lui câteva mii de hectare distruse, peste 200 de case arse şi 19 familii îndoiliate. Familiile celor 19 pompieri morţi la Yarnell, Arizona, vor primi ajutoare de deces standard, specifice angajaţilor care oferă prim-ajutor (first responders). Familiile celor şase pompieri care erau angajaţi cu normă întreagă vor primi fiecare suma de 470.000$ şi până la 100.000$ pe an pentru tot restul vieţii al soţiei. Familiile celor 13 pompieri angajaţi cu jumătate de normă sau sezonieri vor primi fiecare suma de 328.000$ şi o compensaţie lunară bazată pe salariul avut. Nu

vor primi însă ajutor lunar de urmaş, asigurare pe viaţă sau de sănătate. Cei 19 pompieri de elită care au murit pe data de 30 iunie, 2013, când flăcările au cuprins zona în care se aflau, au fost angajaţii unei staţii de pompieri din oraşul Prescott. Acestor ajutoare li se adaugă, potrivit cotidianului „The Arizona Republic”, milioane de dolari care continuă să fie donate familiilor îndoliate, de la diverse firme şi persoane private.

Ajutoarele de deces pentru soţiile, copiii şi părinţii profesioniştilor din Arizona sunt stabilite şi aplicate conform standardului, pentru cei care îşi pierd viaţa la datorie. Informaţiile despre ajutoarele de deces au fost furnizate joi, 18 iulie, de către Primăria oraşului Prescott, pe baza unei legi care presupune publicarea ajutoarelor oferite de către stat. Aproape toate ajutoarele financiare sunt exceptate de taxe.

Organizaţia „The 100 Club of Arizona”, care sprijină familiile pompierilor, poliţiştilor şi paramedicilor răniţi sau morţi în timpul serviciului a donat de asemenea câte 15.000$ familiilor celor 19 pompieri. Membrii acestor familii au refuzat să ofere declaraţii de presă vizavi de ajutoarele primite. Locuitorii din Yarnell însă au declarat că sunt copleşiţi de ajutorul conaţionalilor care şi-au oferit suportul pe mai multe planuri pentru reclădirea gospodăriilor distruse de incendiu. Cel mai substanţial ajutor a venit de la o organizaţie publică numită „Public Safety Officer’s Benefit Programs”, care se află în parteneriat cu Departamentul de Justiţie şi agenţiile locale şi federale de siguranţă publică. Complementar ajutoarelor de la stat şi guvern, aproximativ 150 de persoane sau grupuri s-au oferit să adune bani pentru victimele incendiului de la Yarnell.

Printre acestea se numără: Arizona Diamondbacks Foundation, Arizona Community Foundation, American Red Cross, United Phoenix Fire Fighters Association, Prescott Fighter’s Charities şi „The 100 Club of Arizona”, menţionată şi mai sus. În cazul celor care au fost căsătoriţi, compesaţiile vor fi primite de către soţiile lor, iar în cazul celor care nu au fost căsătoriţi, ajutoarele vor merge la părinţii sau copiii acestora. Soţiile pompierilor vor primi ajutor financiar lunar atâta timp cât vor fi văduve, pierzându-şi anumite beneficii şi compensaţii lunare în momentul în care se recăsătoresc 

6

actualitatea irl  Nicoleta CRISTEA

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

ŞTIRI DIN MOLDOVA

Avocat din Baroul Constituţional Vrancea acuzat de înşelăciune şi exercitarea fără drept a unei profesii La mai bine de 10 ani de la înfiinţarea Baroului Constituţional şi de la adevăratul aflux al persoanelor care practicau avocatura sub aceasta egidă, în Vrancea a mai rămas un singur astfel de avocat. Avocat care a scăpat recent de acuzaţiile de exercitare fără drept a unei profesii şi înşelăciune. „A primit o amendă administrativă în valoare de 1.000 de lei. La parchet s-a reţinut că nu constituie infracţiune şi nu are antecedente penale. În plus, ar fi la prima abatere, deşi am înaintat mai multe plângeri penale asemănătoare împotriva sa”, ne-a spus avocatul Ioan Ioanovici. Ştefan Munteanu, care se prezintă clienţilor ca avocat în Baroul Vrancea, a fost scos de sub urmărirea penală pentru exercitarea fără drept a unei profesii, în timp ce pentru cea de-a doua acuzaţie, de înşelăciune, a primit neînceperea urmăririi penale. Potrivit ordonanţei, infracţiunea de înşelăciune nu i s-a putut reţine, întrucât „nu s-a dovedit că acesta a acţionat cu intenţia de a induce în eroare”. În ceea ce priveşte exercitarea fără drept a unei profesii, în ordonanţă se arată că „învinuitul Munteanu Ştefan a exercitat în mod fraudulos profesia de avocat, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 26 al. 1 din Legea 51 / 1995. Având în vedere împrejurările comiterii faptei, văzând persoana învinuitului care nu posedă antecedente penale, apreciez că acesta prezintă un grad redus de pericol social, fiind suficientă pentru reeducarea sa aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ”. „E clar că nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi avocat. În toată ţara se iau măsuri, Pompiliu Bota a fost reţinut la Suceava după ce s-a început urmărirea penală împotriva sa, la fel ca şi Vasile Botomei la Bacău. Am făcut plângeri şi la CSM. În acest moment am atacat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale. El nu este la prima infracţiune, chiar şi acum se prezintă ca avocat în Baroul Vrancea. Cu toate acestea, depune la dosare procura notarială specială”, nea declarat avocatul Ioanovici, decanul Baroului Vrancea.

Potrivit acestuia, deşi cazul lui Munteanu este unul singular pentru Vrancea, mare parte din judecători îi permit să reprezinte părţile din dosare doar cu procură speciala. „Mandatul nu este interzis, însă trebuie să aibă un caracter ocazional. În acest caz ne aflăm în faţa exercitării fără drept a profesiei de avocat. Într-un dosar în care judecător a fost chiar preşedintele tribunalului, a fost obligat să părăsească sala de şedinţe. Aceasta pentru că avea procura de la notar cu ajutorul căreia reprezenta părţile. Baroul Constituţional este desfiinţat prin hotărâri judecătoreşti, astfel încât nu are o bază legală prin care să îşi desfăşoare activitatea de avocat”, spune avocatul Ioanovici.

Acuzaţia de înşelăciune vine după ce o familie a reclamat că în 2008 a apelat la serviciile de asistenţă juridică oferite de Munteanu, în schimbul cărora acesta a primit diverse sume de bani. Acţiunea respectivă viza un teren, iar pe contractul semnat de cele două părţi Munteanu a aplicat o ştampilă cu însemnele Uniunii Naţionale a Barourilor din România – Baroul Vrancea. În contract, la rubrica alte clauze, se specifică şi că „terenul va fi valorificat şi va fi împărţit 50% cu 50% fiecare”. Ulterior a fost întocmită procura notarială pentru instanţă şi, după ce procesul a fost câştigat, familia s-a trezit cu executare silită pentru 66.250 lei, respectiv contravaloarea suprafeţei de 13,5 ha teren, în baza contractului de asistenţă juridică. În 2011, la Judecătoria Panciu s-a încuviinţat executarea silită, iar anul trecut cei doi au fost somaţi de executorul judecătoresc să se conformeze hotărârii instanţei. Familia a arătat că respectiva clauză au interpretat-o ca şi cum ce câştigau urma să fie împărţit între ei, ca şi soţi, şi nicidecum cu avocatul.

Plângere penală pentru înşelăciune împotriva Electrica Decanul Baroului Vrancea a acceptat un caz până acum unic în Vrancea, împotriva Electrica SA, după ce un administrator focşănean s-a plâns de facturile enorme care îi veneau lună de lună de la societatea de furnizare a energiei electrice. „Am nevoie de un expert în energie electrică, însă în Vrancea nu avem.

Experţi sunt la Neamţ şi la Vaslui, din câte am înţeles”, ne-a spus decanul Ioan Ioanovici. Societatea care furnizează energie electrică în Vrancea, SC Electrica SA, este acuzată că înşală clienţii, prin emiterea de facturi „umflate” cu mult peste valoarea reală a consumului. Cam aceasta ar fi povestea pe scurt a plângerii penale. „Clientul meu se ceartă cu ei de peste un an, de când îi vin facturi chiar şi de peste 3.000 de lei pe lună. O perioadă a plătit, însă nu a mai avut de unde, iar în momentul de faţă energia electrică a fost sistată şi contorul i-a fost ridicat. Pe lângă plângerea penală, am introdus în instanţă şi o ordonanţă preşedinţială pentru reconectare, până la soluţionarea dosarului”, a precizat

avocatul Ioanovici. Potrivit plângerii înaintate la parchet, cuantumul facturilor a crescut odată cu înlocuirea, în urmă cu un an, a contorului electric. Astfel, deşi până la acea dată facturile erau de maxim 400 de lei, ulterior, au fost emise facturi şi în valoare de peste 3.500 de lei. Aceasta în condiţiile în care locul de consum înseamnă un magazin mixt şi sediul firmei. „Consumul este exagerat, pentru că acolo are doar o vitrină frigorifică şi două televizoare”, e de părere avocatul.

Următorul pas făcut de administratorul focşănean a fost să solicite verificarea metrologică a contorului, care a fost declarat „corespunzător” de către specialiştii Electrica. Ulterior, deşi şi-a montat două cititoare de consum agreate de Electrica şi a dovedit astfel că diferenţele dintre acestea şi cel din reţeaua publică erau considerabile, situaţia nu s-a schimbat. Facturile au continuat să vină de ordinul miilor de lei, până s-a ajuns la sistarea alimentării cu energie electrică, iar ulterior, după cum spune avocatul, odată cu plângerea înaintată la parchet chiar cu ridicarea contorului. „Ar trebui să se dispună o expertiză în dosar, în cadrul căreia să se verifice instalaţia şi să se constate dacă într-adevăr este vorba despre acest consum. Este posibil şi ca cineva să îi fure curent clientului meu, însă până acum nu s-a verificat acest aspect”, ne-a mai relatat avocatul Ioanovici.

Sumedenie de procese după alegerile locale Alegerile locale de anul trecut par a fi unele cu ghinion pentru o localitate din Vrancea, care este în prag de colaps financiar.

Aceasta pentru că aleşii locali nu au votat bugetul, iar primarul este târât în mai multe procese, fie ele civile sau penale. „În ceea ce priveşte cererea noastră de dizolvare a Consiliului Local, tribunalul va da o sentinţă definitivă. Ei nu au putut să îşi voteze bugetul, nu pot contracta lucrări, nu pot merge mai departe cu proiectele demarate”, ne-a spus Ionelia Vulpescu, avocata edilului vrâncean. Comuna Andreiaşu de Jos deţine recordul în Vrancea la procesele izvorâte din alegerile locale, numărul acestora crescând de la lună la lună. După contestarea „regulamentară” a rezultatului final al alegerilor, mai multe persoane implicate în scrutin au dat cu subsemnatul la poliţie şi parchet, ca urmare a unor plângeri penale venite din partea candidatului învins. „În acest dosar au fost implicate 7-8 persoane, cu acuzaţii de la dare de mită şi până la fals şi uz de fals. Sentinţa a rămas definitivă. Chiar vreau să fac plângere pentru denunţ calomnios, pentru fiecare în parte. Aştept însă să se redacteze sentinţa”, ne-a mai declarat avocata Vulpescu. Într-adevăr, după ce parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, Judecătoria Focşani a respins ca nefondată plângerea împotriva rezoluţiei. „Menţine ca legale şi temeinice rezoluţiile date în dosarele penale nr. 3162 / P / 2012 şi nr. 245 / II / 2 / 2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani. În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Ia act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă”, se arată în minuta din 18 iunie. În paralel cu cercetările din acest dosar, problemele din comuna s-au acutizat, după ce unui consilier local i-a fost retras sprijinul politic. La rândul său, consilierul exclus din ecuaţie s-a adresat instanţei, însă acţiunea pe fond i-a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, recursul urmând să se tranşeze la Curtea de Apel Galaţi. De la mătrăşirea consilierului local, în CL Andreiaşu de Jos fiecare a făcut ce a vrut, ca urmare a faptului că primarul nu avea majoritatea. Din acest motiv nu s-a votat un viceprimar, nici bugetul sau alte hotărâri mai mult sau mai puţin importante pentru comună. Urmarea firească? S-a ajuns din nou în instanţă, cu o cerere destul de sensibilă, anume dizolvarea consiliului local. Deşi procesul trebuia judecat în ritm cât mai alert, după doar o înfăţişare la judecată s-a dat termen în septembrie.

Săptămâna acesta însă, în urma unei solicitări făcute de avocata Vulpescu, instanţa a preschimbat termenul pentru 27 iulie. Ca şi o paranteză, dacă la Tribunalul Vrancea se va dispune dizolvarea CL Andreiaşu, în comună vor avea loc din nou alegeri 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

DELFT, cu

actualitatea irl

7

oraşul regal olandez

600 de monumente istorice  Tatiana Scurtu-MUNTEANU

O

landa e o ţară pe cât de mică pe atât de spectaculoasă, în care omul şi-a ajutat şi protejat mediul în care locuieşte, i-a dat o formă şi o cadenţă, iar istoria a trecut peste aceste ţinuturi îmbogăţindu-le cu arhitectură inedită şi multă culoare.

Delftul este oraşul în care principele Wilhelm de Orania, făuritorul Ţărilor de Jos, şi-a mutat reşedinţa în 1572 şi a fost înmormântat la scurt timp tot aici. Supranumit capitală a porţelanului olandez, Delftul este un orăşel din sud-vestul Olandei, cu o populaţie de aproximativ 100.000 de locuitori, ce datează încă din secolul al XIII-lea şi pare neschimbat, mărturie fiindu-i edificiile conservate atât de bine, în ciuda războaielor, a revoltelor şi a incendiilor care au cuprins oraşul de-a lungul istoriei.

Pe lângă celebrul său bleu al ceramicii şi al porţelanului antic, clasic sau modern, Delftul cuprinde în paletă şi alte culori, cum ar fi albul, verdele, galbenul, negrul, roşulcărămiziu sau policromia farfuriilor, a zidurilor şi a faianţei. Este un oraş pestriţ cu multe canale şi podeţe, scuaruri şi faţade frumoase, magazine de artizanat care îţi iau ochii şi îi învăluie în strălucire. Centrul cuprinde mai multe monumente impozante: Biserica Nouă, construită în 1381, cu un turn de aproape 109 metri şi 16 ferestre cu vitralii, este şi necropola casei regale. Vizavi, în Piaţa Makt, se află clădirea primăriei (16181620), un exemplu al stilului renascentist olandez, care a fost ridicată în jurul unui turn din secolul al XIII-lea, o fostă închisoare. Îndepărtându-ne, spre Cimitirul Duhului Sfânt, găsim cea mai veche biserică din Delft, construită în 1240. Interiorul Bisericii Vechi a fost restaurat în 1548 şi are 27 de vitralii deosebite. Aici îşi dorm somnul de veci mai multe personalităţi ale locului, printre care şi faimosul pictor Johannes Vermeer, unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentaţi ai stilului baroc şi autorul tabloului Fata cu cercel de

perlă (1665). Sf. Agatha a fost cea mai mare mănăstire din interiorul cetăţii medievale a Delftului. Din secolul al XVI-lea clădirea mănăstirii a fost reorganizată, o parte a acesteia devenind rezidenţă regală, loc în care a şi fost omorât prinţul de Orania în 1584. Astăzi la Prinsenhof a fost amenajat muzeul municipal de pictură.

Centrul de Ştiinţă face parte din Universitatea Tehnică din Delft şi este găzduit într-o clădire din 1911.

Vizitatorii pot încerca aici diverse modele experimentale care aparţin domeniului de cercetare al universităţii. Ajungând la Fabrica Regală de ceramică înfiinţată în 1651, aflăm că este ultima rămasă din secolul al XVII-lea.

Ceramica de aici este încă pictată în întregime manual. Procesul tehnologic poate fi urmărit, dar şi întreaga colecţie de suveniruri. Printre instituţiile culturale ale oraşului, este de remarcat Muzeul de Stat de Arme, aici se găseşte o colecţie nepreţuită de arme vechi. Călătorii ajunşi în Delft vor avea ocazia unică de a vedea exponate de valoare. O altă atracţie a oraşului este Poarta de Est, Oostpoort, construită în jurul anului 1400, singura care a mai rămas din vechile ziduri ale cetăţii.

Există multe proverbe despre toleranţa şi politeţea locuitorilor acestui oraş. În Delft, ca nicăieri în lume, există mulţi apărători ai animalelor. Turiştii care se plimbă prin oraş cu haine de blană sau de piele naturală pot provoca populaţiei autohtone reacţii negative, de dispreţ. Chiar dacă localnicilor din Delft le place să se relaxeze sau să se distreze, în restaurantele locale nu se dansează. Pe de altă parte olandezii din această regiune, dar nu numai, sunt primitori, tratând turiştii ca pe nişte oaspeţi ai caselor lor, mereu zâmbitori şi dispuşi întotdeauna să ajute. Sâmbăta este considerată zi de piaţă, toată lumea din mediul urban merge la piaţă să cumpere

peşte proaspăt, brânză, legume şi fructe.

Fermierii şi pescarii se adună aici din împrejurimi, astfel încât diversitatea produselor este foarte mare. În afară de brânză olandeză, heringul este de asemenea considerat un produs popular şi oamenii din Delft îl pot mânca în fiecare zi. Bucătăria naţională se distinge prin simplitate, ea poate fi denumită şi rurală, aşa cum am putea spune şi despre cea românească, de altfel.

Principalele feluri de mâncare conţin peşte şi legume.

Mijlocul de transport cel mai popular din Delft şi în întreaga ţară este bicicleta. Florile sunt ieftine şi de o diversitate rar întâlnită, cunoscute fiind tradiţionalele lalele. Peste tot în Olanda putem vedea imagini ale morilor de vânt, spectaculos conservate şi întreţinute, unele dintre acestea depăşind cu uşurinţă jumătate de mileniu, dar locuibile încă, precum şi vestiţii saboţi de lemn, găsiţi astăzi de la dimensiunea unu suvenir de buzunar şi până la a unei bărcuţe.

Dacă în Târgu-Jiu se înalţă Coloana Infinitului, pentru Paris reprezentativ este Turnul Eiffel, Atomul este simbol al Bruxellesului, New-York-ul are binecunoscuta Statuie a Libertăţii, la intrarea în Delft vom găsi o inimă de sticlă albastră, ce simbolizează ceramica autohtonă. Aceasta arată că Delftul este un oraş modern, într-o armură veche, dar strălucitoare 

8

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl  Mihalache VASILE

A

Inamicul public nr. 1 radicalii liberi şi antidotul împotriva acestora: antioxidanţii naturali

Î

n anul 1956, medicul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska, a prezentat pentru prima dată ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de „teoria radicalilor liberi în procesul îmbătrânirii”. Acest mare pas în cunoaşterea medicală a fost, bineînţeles, ignorat timp de două decenii de comunitatea medicală, până când dovezile în sprijinul acestei teorii au devenit evidente, astfel încât ea nu a mai putut fi negată, devenind un fapt incontestabil.

Radicalii liberi sunt molecule înalt reactive cu un electron impar (sau „liber”) pe orbitalul extern, condiţie de dezechilibru care transformă aceste molecule fragmentate în agenţi foarte instabili şi periculoşi din puncte de vedere biochimic. Compuşii chimici complecşi, cum sunt cei din structura fiinţei umane, dobândesc stabilitatea prin paritatea electronilor moleculelor.

Atunci când o moleculă pierde un electron, ea devine dezechilibrată din punct de vedere electrochimic, instabilă biochimic şi extrem reactivă, căutând să-şi recapete stabilitatea prin sustragerea violentă a unui electron de la altă moleculă.

Radicalii liberi din corpul nostru provin în primul rând de la procesele de oxidare derulate în organism pe fond de stres şi stări emoţionale negative, dar şi de la toxinele de tot felul provenite din exterior şi ajunse în corp pe diferite căi (alcool, tutun, medicamente, droguri, poluare, malnutriţie).

De fiecare dată când un radical liber (provenind, spre exemplu, de la reziduurile toxice din mediul înconjurător) atacă o moleculă normală pentru a-i sustrage un electron, molecula îşi modifică în urma acestui proces proprietăţile iniţiale, transformându-se la rândul ei în radical liber. O celulă mutilată în acest fel la nivel molecular îşi pierde funcţiile de bază, transformându-se într-o sursă de noi radicali liberi, gata să atace alte celule şi denaturându-le funcţiile. Se generează astfel un lanţ necontrolat de reacţii biochimice dăunătoare pentru organism, cu repercusiuni foarte grave în timp.

Doctorul Harman descrie activitatea radicalilor liberi ca pe un fel de „iradiere internă” care atacă şi distruge fără cruţare celulele şi ţesuturile, provocând diverse simptome atribuite în mod obişnuit îmbătrânirii: zbârcirea pielii, pete pigmentare, cataractă, artrită, îngroşarea arterelor, bolile de inimă, glaucomul, boala Alzheimer, pierderea memoriei, apoplexie, senilitate, cancer şi alte stări degenerative. Îmbătrânirea este prin urmare nu un proces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci mai curând un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi sunt asimilaţi în organism, distrugând celulele, atacând ţesuturile şi afectând funcţiile vitale.

Fiinţele umane au fost dintotdeauna expuse efectelor dăunătoare ale radicalilor liberi, pentru că aceştia sunt şi subproduşi naturali ai metabolismului nostru. Există o categorie de radicali liberi benefici, produşi de propriul organism în slujba sistemului de apărare celulară, aceştia distrugând bacteriile şi virusurile, descompunând poluanţii chimici şi neutralizând toxinele. Efectele potenţial dăunătoare ale producţiei de radicali liberi din organism sunt ţinute sub control de enzimele de curăţare, destinate special acestui scop.

Astăzi există însă prea multe surse noi, atât interioare cât şi exterioare, de radicali liberi, pe care mecanismele naturale de apărare ale organismului nu le mai pot stăpâni.

- Sursele interne de radicali liberi sunt procesele de acidoză metabolică declanşate în organism ca urmare a stresurilor prelungite şi acumulării de emoţii negative persistente.

- Sursele externe de radicali liberi includ radiaţia nucleară, razele X şi microundele, metalele toxice ca Aluminiul şi Cadmiul din apa potabilă, smogul, aditivii alimentari chimici, fumul de ţigară, gazele de eşapament (în special compuşii cu Plumb) şi, poate cea mai semnificativă, uleiurile vegetale hidrogenate omniprezente în preparate uzuale precum margarina de consum. Aceste grăsimi artificiale se oxidează în clipa în care intră în contact cu aerul şi continuă acest proces în interiorul organismului, producând un lanţ de reacţii de mutilare la nivel molecular care distrug celulele şi funcţiile vitale cu o viteză superioară capacităţii de apărare a organismului. Toate substanţele enumerate mai sus produc radicali liberi atunci când sunt oxidate (combinate cu oxigenul) şi descompuse. În ceea ce priveşte alimentaţia, toate uleiurile vegetale hidrogenate sunt adevărate bombe cu radicali liberi care explodează în momentul în care le consumaţi. Acestea includ margarina, sosurile îmbuteliate pentru salate, uleiurile de gătit, cremele fără lapte. Deoarece temperatura înaltă accelerează procesul de oxidare, toate alimentele îndelung ţinute pe foc au un conţinut deosebit de ridicat de radicali liberi. În opinia doctorului Harman şi a altor oameni de ştiinţă, oxidarea grăsimilor nesaturate în organismul uman este principala cauză a patologiei celulare asociate procesului de îmbătrânire.

Dintre toate ţesuturile, creierul conţine cel mai înalt procent de grăsimi nesaturate, astfel că celulele acestuia sunt cele mai vulnerabile la atacul radicalilor liberi. Dietele artificiale ale zilelor noastre, mai ales în lumea occidentală, au înlocuit multe grăsimi naturale cu grăsimi nesaturate, produse din uleiuri vegetale hidrogenate alterate din punct de vedere chimic şi private de substanţe nutritive. Organismul uman, care nu poate trăi în lipsa grăsimilor, este nevoit să accepte moleculele de grăsime nesaturată ca substituent pentru acizii graşi naturali necesari, aceste molecule de grăsime artificială fiind astfel încorporate în matricele celulare, în mod particular în celulele creierului şi în globulele albe care manifestă cea mai mare aviditate pentru grăsimi. Odată intrate în structura celulară aceste molecule de grăsime denaturată se oxidează şi eliberează val după val radicali liberi corozivi care atacă celulele sănătoase, producând în cele din urmă deficienţe genetice fie prin uciderea celulei, fie inducându-i acesteia un comportament aberant. Mulţi oameni de ştiinţă consideră actualmente că acesta este unul dintre mecanismele primare ce produc cancerul.

Doctorul Ross Pelton, cercetător în domeniul preîntâmpinării îmbătrânirii creierului, afirmă: „Reacţiile grăsimilor şi ale uleiurilor hidrogenate sunt atât de periculoase şi dăunătoare sănătăţii încât nu poate fi făcut nici un compromis. Grăsimile hidrogenate nu trebuie introduse în alimentaţia nici unui om sau animal!”.

Ce putem face deci pentru a ne apăra împotriva acestui atac deosebit de virulent?

- Primul pas este adoptarea unui sistem de raportare interioară la viaţă şi la evenimente lipsit de stres cronic şi de acumulare de emoţii negative. În felul acesta se evită o multitudine de tensiuni emoţionale care nu aduc nimic bun.

- Al doilea pas constă în eliminarea pe cât posibil a tuturor surselor de radicali liberi ca: grăsimile nesaturate, apa de la robinet, aparatele cu microunde şi fumatul.

- Al treilea pas este fortificarea organismului pentru ca acesta să poată lupta în mod natural cu armele pe care le deţine. În acest sens s-a descoperit că diverse preparate pe bază de substanţe nutritive şi plante medicinale, atunci când sunt luate în doze suficiente şi în combinaţii corecte, neutralizează radicalii liberi înainte ca aceştia să producă vătămări cuantificabile. Aceste preparate se numesc antioxidanţi sau „curăţători de radicali liberi”.

La întrunirea anuală a Asociaţiei Americane pentru Dezvoltare Ştiinţifică din 1992, biologul Michael Ross de la Universitatea California a raportat descoperirea a ceea ce el a denumit „gena anti-îmbătrânire”.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Această genă este responsabilă cu reglarea producţiei de enzime antioxidante, fără de care ţesuturile noastre ar „arde” imediat în „focul” permanent întreţinut în organism de radicalii liberi. Mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că procesele de îmbătrânire sunt un simplu efect secundar al scăderii producţiei de enzime antioxidante.

Glutation-peroxidaza şi superoxiddismutaza sunt principalii distrugători de radicali liberi, iar pentru a putea să le producă pe cont propriu organismul are nevoie de aporturi importante de minerale şi oligoelemente ca Seleniu şi Zinc.

Fără Zinc şi Seleniu în cantităţi suficiente sinteza acestor două enzime vitale devine imposibilă. Seleniul a dispărut aproape complet din alimentaţia omului actual, şi aceasta din cauza proceselor artificiale de cultivare şi de prelucrare. În plus, cea mai mare parte a populaţiei înregistrează un deficit cronic de zinc. Adaosurile zilnice de zinc şi seleniu sunt de aceea esenţiale pentru a asigura cantităţile adecvate de enzime antioxidante.

Alături de producţia internă de antioxidanţi a organismului există şi agenţi externi care manifestă activitate antioxidantă atunci când ajung în sistemul digestiv uman. Printre aceste surse externe de antioxidanţi se număra vitaminele A, C, E, B1, B5, B6, BetaCarotenul (precursorul vitaminei A) şi aminoacizii Taurina, Cisteina, Metionina şi Glutation.

Coenzima Q10 Coenzima Q10 este o substanţă naturală, produsă în organism. În plus faţă de termenul coenzima Q10 veţi putea auzi şi despre ubichinol-10, ubichinona sau vitamina Q. Indiferent de aceste nume, Q10 este unul dintre antioxidanţii relativ nou descoperiţi cu o acţiune uimitoare în corectarea deficienţelor care apar odată cu vârsta, în special cele de inimă, sistem imunitar, creier şi rezistenţă la bolile cronice.

Coenzima Q10 este prezentă în fiecare celulă a organismului, dar în special în cele cu activitate foarte intensă precum: ficatul, inima sau creierul. Izolarea coenzimei Q10 s-a făcut din inima de bou în anul 1957 de către Frederick Crane de la Enzyme Research Center, din cadrul Universităţii Wisconsin, Statele Unite ale Americii.

Coenzima Q10 poate fi regăsită şi în anumite alimente (în special în fructele de mare) însă cel mai la îndemână este să luăm suplimente alimentare din magazine de produse naturiste. Încă nu este cunoscut care este exact cantitatea optimă însă este clar că este nevoie de suplimente, pentru că organismul nu produce suficient.

Producerea de către organism a coenzimei Q10 începe să scadă după vârsta de 30 de ani iar după vârsta mijlocie carenţele de coenzima Q10 sunt deja unele serioase.

La vârsta de 24-28 ani organismul atinge producţia proprie maximă de Q10. Pentru a se păstra cantitatea necesara de Q10 în organism este necesară utilizarea suplimentelor alimentare care în plus faţă de

sporirea nivelului de Q10 din sânge stimulează producţia proprie de Q10 a organismului.

Coenzima Q10 este un antioxidant similar vitaminei E care luptă împotriva îmbătrânirii, protejează moleculele de grăsime împotriva oxidării sau a alterării lor de radicalii liberi, cei care deteriorează celulele conducând la apariţia bolilor diverse.

Anumiţi cercetători afirmă că proprietatea cea mai importantă a acestui antioxidant se dovedeşte la nivelul mitocondriilor unde este ars oxigenul pentru a furniza celulelor energia necesară întreţinerii vieţii. Această coenzimă este concentrată în celulele din muşchiul inimii care are nevoie de multă energie pentru a pompa sângele de aproximativ 100.000 de ori pe zi. Absenţa coenzimei Q10 conduce la slăbirea inimii. Bolile cardiovasculare sunt în mare măsură cauzate de absenţa coenzimei Q10 şi prin urmare tratamentul pentru o inimă slăbită trebuie să includă şi această coenzimă.

Beneficii aduse de coenzima Q10 (CoQ10) - Protejează arterele. Coenzima Q10 este foarte eficientă şi în a opri oxidarea implacabilă a colesterolului din sânge care reprezintă primul pas în distrugerea arterelor şi apariţia atacurilor de cord şi accidentelor cerebrale.

- Combate bolile cardiovasculare.

Insuficienţa cardiacă (cardiomiopatie slăbirea muşchiului inimii) este o boală destul de des întâlnită după o anumită vârstă. Inima îşi măreşte volumul şi devine prea slabă pentru a mai pompa suficient sânge, fapt care poate conduce la boli cardiace. La anumite teste conduse de dr. Karl Folkers, directorul Institutului de Cercetări Biomedicale al Universităţii din Austin a statului Texas s-a constatat că trei sferturi dintre pacienţii suferind de cardiomiopatie au evoluat pozitiv după administrarea coenzimei Q10.

Coenzima Q10 a fost testata şi în Italia în mai multe centre de cercetare pe 2500 de pacienţi. 80% dintre cei cu insuficienţă cardiacă, cu o vârstă medie de 69 de ani, au prezentat o ameliorare a bolii după ce au luat zilnic 100 mg de coenzima Q10 împreună cu terapia standard.

- Reduce tensiunea arterială. O cantitate medie de 225 mg de coenzimă Q10 poate reduce tensiunea arterială cu până la 85%, arată studiile în domeniu.

- Îmbunătăţeşte semnificativ funcţionarea sistemului imunitar. Imunoglobulina G (IgG), principalul anticorp din sânge, a crescut semnificativ în cazul pacienţilor care au luat câte 60 mg de coenzimă zilnic.

Creşterea a avut loc de obicei la două-trei luni de la începerea tratamentului.

- Stimulează metabolismul organismului şi favorizează slăbirea ponderală - Influenţează pozitiv fertilitatea masculină - Coenzima Q10 este foarte eficientă şi în tratamentele dermatologice. Veţi regăsi produse, creme de faţă sau corp care conţin coenzima Q10.

actualitatea irl

9

- Coenzima Q10 în ulei de cătină este preferata românilor. Coenzima Q10 în ulei de cătină se găseşte în magazinele naturiste sub formă de supliment nutriţional adjuvant în: profilaxia afecţiunilor cardiovasculare, parodontopatii, tulburări de menopauză, osteoporoză, hipotiroidie, infertilitate, obezitate, afecţiuni neurologice degenerative, afecţiuni digestive şi ale glandelor anexe, sindromul oboselii cronice, suprasolicitare fizică şi intelectuală.

Recomandări şi Contraindicaţii Doza standard de zi cu zi de coenzima Q10 este de 20 mg zilnic. Cei care prezintă simptomele unei boli cronice au nevoie de cantităţi mai mari, între 50 mg şi 150 mg.

Anumite studii arată că este mai optimă administrarea unor cantităţi mari între 100 şi 200 mg odată în loc de a diviza cantitatea în mai multe doze mai mici. Nu înlocuiţi medicaţia curentă cu coenzima Q10 decât după ce v-aţi consultat cu medicul Dvs.!

Este recomandat să luaţi coenzima Q10 sub formă de capsulă uleioasă sau împreună cu ceva mai gras precum uleiul de măsline, sau coenzima Q10 combinată cu ulei de cătină. Şi tabletele de mestecat sunt bune.

Nu sunt recomandate tabletele simple care se înghit cu apă căci pot trece prin organism fără a aduce vreun beneficiu. Q10 nu are efecte secundare şi este considerată a fi una dintre cele mai sigure substanţe testate vreodată. Nu este toxică nici măcar în cantităţi foarte mari. Foarte rar a fost asociată cu o trecătoare senzaţie de greaţă.

Vă recomandăm o dietă bogată în alimente care conţin coenzima Q10!

Cele mai importante surse de coenzima Q10 sunt în special peştele gras (mai ales macroul şi sardinele), carnea de vită, organele precum inima, ficatul şi rinichii, ouăle, uleiul de soia şi arahidele. Din păcate, prin gătire şi transformare termică acest antioxidant este inactivat.

ATENŢIE! - Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să consulte medicul curant înainte de a începe consumul de CoQ10.

- Produsul trebuie ferit de sursele de lumină şi căldură. La temperaturi de peste 35 grade CoQ10 pură îşi pierde parţial calităţile.

- Nu se cunosc efecte secundare datorate consumului de CoQ10.

- Efectul consumului de CoQ10 începe să se manifeste doar după o perioadă de timp de câteva săptămâni. Excepţie fac cazurile în care deficitul de CoQ10 este sever, în acest caz efectul terapeutic putând apărea chiar în primele zile de tratament. În aceste cazuri se recomandă administrarea zilnică permanentă a unei doze de întreţinere de 10-30 mg pentru a preveni instalarea simptomatologiei induse de carenţa acestei substanţe.

- După terminarea unui flacon este recomandată o pauză de două săptămâni în cazul în care se efectuează o cură mai lungă 

10

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Aura ŞERBAN

Prin lume călător Rubrica: „Din natură”

Mierea – una din cosmeticele din cămară

Mierea conţine toate vitaminele pe care nutriţioniştii le consideră necesare sănătăţii, şi multe minerale (cupru, mangan, calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, fosfor, siliciu). Extern, mierea are efecte cicatrizante, fiind recomandată în cazul acneei, arsurilor, rănilor, iar în combinaţii cu sucuri sau uleiuri este folosită ca produse de curăţare şi hidratare a pielii şi părului.

1. Baie cu lapte şi miere - 250 g. de lapte - 2 linguri de miere Se amestecă şi se toarnă în cada cu apă caldă în care se stă cel puţin 20 de minute.

2. Mască hidratantă pentru ten - 1 lingură de miere - 1 lingură de lapte - 1 gălbenuş de ou Se amestecă toate şi pasta obţinută se aplică pe faţă şi pe gât. Se lasă timp de 15 min. să acţioneze, după care clăteşte cu apă caldă.

3. Cremă intens hidratantă - 1 linguriţă de miere - 1 lingură de ulei vegetal presat la rece (poate fi de măsline, de struguri, de cocos, de şofrănel, de argan sau de jojoba) - 1/4 linguriţă de zeamă de lămâie Se amestecă ingredientele, se lasă să acţioneze 15 min., după care se clăteşte cu apă călduţă.

4. Balsam cu miere de albine, pentru păr - 1/4 ceaşcă miere de albine - 2 linguri ulei de măsline presat la rece Se amestecă ingredientele şi aplică această compoziţie masând scalpul. Se acoperă părul cu o cască din plastic şi se lasă să acţioneze timp de 30 de minute. Apoi se spală părul în mod normal.

5. Exfoliant - 1 lingură zaţ de cafea - 1 lingură ulei de măsline presat la rece - 1 lingură miere de albine Se amestecă ingredientele şi se masează bine pielea cu ajutorul unor mişcări circulare. După ce a acţionat min.

5 min. se îndepărtează doar cu apă caldă fără săpun, pentru a permite ingredientelor să hidrateze bine pielea timp de câteva ore (pe timpul nopţii).

6. Balsam pentru păr, cu miere de albine, ou proaspăt şi portocale - 1 lingură ulei de măsline - 2 linguri suc de portocale sau lămâie - 1 linguriţă de miere - 1 gălbenuş de ou proaspăt Se prepară un balsam amestecând ingredientele de mai sus şi se aplică pe părul proaspăt spălat, masând bine scalpul. După 10 minute se clăteşte cu apă.

Rubrica: „Am fost, am văzut, mi-a plăcut”

A

Apa, una din comorile Romei

Odată cu dezvoltarea oraşului, încă din sec. VII î.e.n., s-a pus problema apei potabile. Au fost construite o mulţime de apeducte care aduceau apa în oraş de la mari distante.

Construirea lor a necesitat multă muncă şi cheltuială, dar eforturile au meritat: au făcut viaţa romanilor mult mai uşoară şi frumoasă şi au făcut din Roma primul oraş din lume cu peste 1 milion de locuitori. (abia 1500 de ani mai târziu, în Epoca Victoriană, un alt oraş, Londra, a reuşit să mai aibă o populaţie atât de numeroasă).

Ideea construirii apeductelor nu era nouă şi nu a aparţinut romanilor; dar ei au fost cei care au perfecţionat sistemul. În jurul Romei au construit 11 apeducte a căror lungime totală era de 350 km. din care 47 km. la suprafaţă.

Pentru că s-au păstrat documente se ştie că la sfârşitul sec. I e.n. în Roma ajungeau zilnic prin apeducte 1000 mc. Raportat pe cap de locuitor: dublu consumului din ziua de azi.

Cele mai importante erau: Aqua Traiano, Aqua Anio Novus, Aqua Virgo.

Aceste apeducte nu erau simple ţevi: erau tuneluri subterane din piatră, uneori înalte de cca. 2 - 2,5 m. şi late de 1,5. încât un om putea merge drept fără probleme prin ele.

Oricine vizitează Roma are ocazia să vadă vestigii ale amplului sistem de alimentare cu apă. Fântâni de tot felul sunt prezente în tot oraşul. Începând cu micile cişmele de pe zidurile unor clădiri vechi, continuând cu celebrele „nasuri” şi terminând cu fântâni mari spectaculoase, încadrate în minunate opere de artă din piatră sau marmură.

Nasone (nasurile) sunt micile fântâni publice care distribuie gratuit apă potabilă în tot oraşul. Cele mai multe nasone au un aspect simplu: un tub de fontă, un pic mai înalt de 1 m. la baza căruia apa care a curs în plus este colectată printr-un canal acoperit cu un grilaj metalic. Unul dintre cele mai vechi este cel din Piazza della Rotonda (unde este Panthenon-ul). Unele sunt un pic mai elaborate, îmbrăcate în travertin sau piatră. În prezent în Roma sunt peste 2500 de astfel de micuţe fântâni, din care 280 în incinta zidurilor vechi. Există un ghid turistic dedicat acestor nasone, cu ajutorul cărora turiştii le găsesc pe o hartă dedicată. Localnicii numesc apa provenita de la aceste fântâni „apa primarului”.

Dacă vreţi să beţi apa de la un nasone şi nu aveţi un pahar sau o sticlă, astupaţi cu degetul ţeava prin care apa curge şi ea va ţâşni printr-o altă găurică a ţevii.

Cele mai mari, frumoase şi atractive pentru turişti sunt marile fântâni din pieţele publice, cu sculpturi în marmură sau piatră. Marea lor majoritate au fost realizate în perioada Renaşterii iar risipa de apă pe care o fac este pe măsura frumuseţii lor.

Fontana di Trevi (în piaţa Trevi din cartierul Quirinale) este una din cele mai cunoscute şi căutate de turiştii din întreaga lume şi este şi acum alimentată de apa care vine prin apeductul Aqua Virgo. Legenda apeductului spune că într-o zi

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

călduroasă de vară câţiva soldaţi care se întorceau dintr-o bătălie, obosiţi şi însetaţi, au cerut apă unei fecioare. Aceasta i-a dus la un izvor cu apă limpede şi bună. Din acest izvor au construit un apeduct căruia i-au pus numele „apa fecioarei”. Pentru că a fost bine întreţinut acest apeduct funcţionează şi astăzi, de 2000 de ani fără întrerupere, la capacitate maximă, aducând 100.000 mc. de apă / zi în oraş.

Fontana di Trevi, (fântâna dintre trei drumuri) este unul din simbolurile Romei, cea mai mare fântână barocă din lume.

Fontana di Trevi este cu atât mai impunătoare cu cât este amplasată într-o piaţă foarte mică. Cu cei 20 m. pe care îi ocupa în lungime şi cu încă 26 înălţime, fântâna practic „umple micuţa piaţă”. Ce rămâne neumplut de fântână se umple zilnic cu turişti. Ca orice lucrare barocă, fântâna emană multă mişcare şi spune povestea Zeului Neptun ce străbate mările în carul său de forma unei scoici. Cei doi căluţi de mare, unul calm, celălalt agitat, simbolizează cele două stări ale mărilor, iar cele două statui laterale zeului reprezintă sănătatea şi abundenţa date de mări. În Piaţa Spania, care este o altă piaţă de interes turistic, se ajunge mergând pe Via dei Condotti, strada cu multe magazine ale designerilor celebri. Puţini sunt cei care ştiu că pe sub această stradă, pe sub asfalt, trece celebrul apeduct Aqua Virgo. În piaţă, în faţa celebrelor trepte pline de turişti este Fontana della Barcacia, (Fântâna barcă) alimentată cu apă de la Aqua Virgo. Fântâna este impresionantă prin vechimea ei şi a sistemului de alimentare. Şi Fontana delle Tartarughe (Fântâna cu Broaşte Ţestoase) din mica Piazza Mattei, este alimentată de Aqua Virgo. În Piazza della Sant’Andrea Valle este o fântână drăguţă veche de 400 de ani.

Mergând pe urma apeductului se ajunge şi în Piazza Navona unde sunt trei fântâni minunate: Fontana dei Quattro Fiumi, Fontana del Moro şi Fontana di Nettuno toate trei alimentate cu apă din acelaşi apeduct.

Mai există două fântâni mari din Piazza St. Pietro din Vatican. Una este realizarea lui Maderno şi una a lui Bernini. Lângă Colosseum, la ieşirea din staţia de metrou este o fântână în formă de sarcofag, veche de pe vremea romanilor.

Piazza de la Republica se mândreşte cu o fântână arteziană de mari dimensiuni: Fontana delle Naiadi (Fântâna Nimfelor). În bazinul ei central este Zeul apelor înconjurat de patru Naiade - nimfe - care reprezintă cele patru tipuri de apă: râul, lacul, oceanul şi apa subterană.

Alte fântâni la fel de frumoase sunt Fontana di Nettuno (Fântâna lui Neptun) şi Fontana del Dea Roma, ambele în Piazza del Popolo. Cred că nu există în Roma o piaţă oricât de mică în care să nu fie o fântână arteziană. Sunt drăguţe, sunt măreţe sau pur şi simplu valoroase prin vechime. Toate dau viaţă locului în care sunt amplasate. Şi Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea din Piazza Spania are la bază o fântână: Fontana del Tirreno (Fântâna Tireniană). În spatele acestui

Suntem celebri, nu şi cerebrali continuare de pe coperta 1 Dacă-mi este permis şi nu e cu supărare, cu puţinul meu (spre inexistent) talent aş dori să le distrug visul lor, producător de coşmaruri pentru restul lumii: - faptul că poţi să-ţi cumperi un pix nu te transformă nici în Eminescu, şi nici în Creangă - o pensulă ţinută artistic în mână te poate ajuta eventual să ştergi praful; Picasso a murit de mult şi sigur nu-i eşti vreo rudă îndepărtată

actualitatea irl

11

monument, la baza scărilor Cordonata, sunt cei doi lei egipteni care împreună formează Fontana dei Leoni Capitolini.

Un alt motiv pentru care a fost nevoie de apeducte şi nu se folosea apa din Tibru este că în el se deversau apele reziduale. În paralel cu apeductele pe sub Roma funcţiona la fel de bine şi sistemul de canalizare, care colecta şi deversa apa folosită şi celelalte reziduuri. În toată zona veche a Romei sunt o mulţime de şanţuri din piatră, de cele mai multe ori nebăgate în seamă de turişti.

Unele canale de deversare erau simple şanţuri descoperite, care făceau mirosul greu de suportat. Altele erau acoperite sau îngropate. Cel mai mare sistem de canalizare (ce poate fi văzut şi astăzi în unele zone) este Cloaca Maxima. În el ajungeau şi reziduurile latrinelor publice din zona centrală a oraşului, apa reziduală de la vile, de la terme, de la fântânile publice şi apele care se scurgeau de pe colinele oraşului când ploua.

Numele Cloaca Maxima vine de la numele zeiţei curăţeniei, Zeiţa Cloacina. Canalul principal al acestui sistem era un adevărat tunel subteran (înalt de peste 4 m. şi lat de peste 3 m.). Mulţi turişti se duc să vadă în Roma „Bocca della Verita” adică statuia Zeului Oceanus, dar foarte puţini ştiu că de fapt ea este unul din capacele sistemului de canalizare mai sus amintit.

Aţi auzit probabil de multe ori expresia „banii nu au miros”: este o expresie antică şi iată de unde vine: romanilor le plăceau mult hainele albe – toga tradiţională şi tunica erau albe. La vremea respectivă albirea ţesăturilor se făcea cu amoniac, iar acesta se putea obţine din urină. Aşa că în faţa multor ateliere de ţesut stofe existau piuarii, adică locuri publice gratuite în care trecătorii erau invitaţi să... Despre aceste latrine şi despre spongia ar fi mai multe de spus...

Cum cererea de materie primă era mare, afacerea cu latrine publice era înfloritoare. Când fiul lui Vespasian s-a scandalizat din cauza acestei afaceri atât de urât mirositoare, împăratul i-a arătat o monedă de aur şi i-a replicat: „aurul nu are miros”, expresie care a ajuns până la noi uşor modificată. Din păcate acum în Roma, cel puţin în zona centrală, cea mai căutată de turişti şi mereu aglomerată, nu este nici un WC public; lucru ruşinos pentru urmaşii romanilor şi chinuitor pentru turişti 

- chitara se poate folosi de asemenea pe post de guler la petrecerile scăpate de sub control, microfonul îl poţi folosi şi pe post de... (mai ales dacă are şi baterii); Elvis Presley nu s-ar osteni nici măcar să se întoarcă în mormânt pentru aşa banalitate - o cameră foto sau video îţi poate da ocazia să revezi momente vesele şi triste de la beţia din ziua precedentă; Martin Scorsese nu a murit, dar cu siguranţă nici în fundul curţii nu-l va durea de opera ta - a, daaaaaaaaa... şi cu siguranţă 1 kil de machiaj te va transforma în prinţesa visurilor oricărei persoane indiferent de sex; Jessica Alba ar muri de ciudă că nu s-ar putea vedea şi ea din spatele tău care ar acoperi-o în întregime

- şi desigur ai impresia că datorită faptului că ştii să scrii ceva pe Facebook eşti automat şi mare programator sau ceva hacker de computere; cu siguranţă lu’ Bill Gates îi tremură chiloţii numai la auzul numelui tău - da, corect, motorul turat la maxim, geamurile fumurii şi curbele luate în viteză şi cu scârţâit de roţi te transformă automat în Ayrton Senna; ceea ce recunosc: nu ar fi o idee tocmai rea Aşadar într-o lume plină de nepreţuiţi şi talentaţi, stăm şi noi pe margine, noi ăştia mai prostuţi, ca să râdem şi să facem mişto de voi şi de bâlciul vostru. Uneori alergând orbeşte după succes nu realizăm că de fapt cioara pe care o ţinem în mână e mai albă decât porumbelul de pe gard 

12

actualitatea irl  Octavian CURPAŞ Phoenix, Arizona

P

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

De vorbă cu scriitoarea

Vavila Popovici

oetei şi prozatoarei Vavila Popovici ştiinţa i-a dat multe cunoştinţe, însă literatura a încercat să o înveţe ce să facă cu ele. Ştiinţa i-a exersat şi i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice şi literare i-au şlefuit-o, atât cât s-a putut. Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite oraşe, a schimbat mereu şcolile, a pierdut şi a câştigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din vremea începutului este legată de natură, de parcul din Tg. Jiu, unde alerga după orele de şcoală, pe lângă Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii. În adolescenţă scria versuri, citea mult, în paralel cu liceul teoretic avea zilnic, ore de pian şi balet la Conservatorul din Tg. Mureş, iar în vacanţe făcea sport, vara tenis şi înot, iar iarna, patinaj. Cu toate că visa să îmbrăţişeze o cariera artistică, acest lucru nu a fost posibil din mai multe motive. Problemele de sănătate, lipsa unui dosar bun, dezacordul părinţilor ca fiica lor să se orienteze spre un asemenea domeniu, precum şi pledoaria profesoarei de fizică şi chimie, care a convins-o să meargă pe drumul ştiinţei, au făcut ca destinul să o poarte la doar şaptesprezece ani, în 1952, în toiul unor vremuri tulburi, în Iaşiul lui Eminescu, unde susţine şi promovează examenul de admitere la Facultatea de Chimie Industrială. Absolvă Institutul politehnic din Galaţi cu diploma de inginer.

I-a plăcut să lucreze în fabrică şi muncea adesea, peste program; era destul de obositor, dar credea în profesia pe care o făcea, până acolo încât viaţa de familie şi cariera au avut prioritate în faţa scrisului şi aceasta din dragoste şi simţ al datoriei. Şi-a iubit soţul şi pe cele două fiice, pentru care şi-a dorit dintotdeauna să fie sănătoase şi deştepte, şi la fel de mult îşi iubeşte şi nepoata pe care a crescut-o până la vârsta de doisprezece ani şi pe care o consideră ca fiind al treilea copil al ei.

Ea însăşi afirmă că nu a avut o viaţă uşoară, mai ales că adesea tânjea după clipe de linişte, în care să poată scrie. Cu timpul, s-a consolat cu învăţătura creştină care spune că esenţial este ca timpul să nu-l petreci în inactivitate, ci lucrând cu zel şi sârguinţă, cu hărnicie, într-o direcţie în care te dirijează inima. Aşa a şi făcut, astfel că din acelaşi preaplin de dragoste au apărut în timp, douăsprezece volume de versuri şi paisprezece volume de proză. Vavila Popovici este în prezent, pensionară şi locuieşte în Statele Unite ale Americii. „Poezia e aura unei piese a lui Shakespeare. / E melodia cântată/ pe strunele viorii Stradivarius. / E culoarea şi lumina/ dintr-un tablou a lui Rembrandt. / E marmură de Carara/ dăltuită de Michelangelo. / E o piruetă a Anei Pavlova”. Citind această definiţie pe care aţi dat-o poeziei, am înţeles că sunteţi un om pentru care arta reprezintă un alter ego, o a doua natură. Cât din Shakespeare, din Rembrandt, din Michelangelo, din Ana Pavlova se regăseşte în poezia dvs. ?

Da, poezia este prietenul meu nedespărţit! Împreună cu ea m-am bucurat, alteori am plâns, ea m-a consolat. A fost şi rămâne refugiul meu sufletesc! Nu este super egoul, ci alter egoul meu. Subliniez acest lucru, fiindcă Jung şi alţi psihologi se grăbesc să afirme că în domeniul creaţiilor şi al hobby-urilor se produce un dezechilibru între sine, ego şi super ego. Poate că există şi aceste dezechilibre, dar atunci când te naşti cu acest har, el nu poate fi decât, aşa cum spuneţi, un alter ego.

Cred că poezia trebuie să aibă din toate acestea, adică din perenitatea pieselor lui Shakespeare, din lumina lui Rembrandt, din tăria şi puritatea marmorei căutată şi şlefuită de Michelangelo, din graţia unei piruete... Ne străduim noi, poeţii, dar asta nu înseamnă că şi reuşim.

A

din SUA

Aţi debutat în revista „Chimistul” din Oneşti, în anul 1965, pe vremea când lucraţi ca ingineră la Combinatul Chimic din Borzeşti, însă debutul absolut a fost în revista „Ramuri”, din Craiova, în 1982. Ce imagine îi păstraţi lui Marin Sorescu, în conexiune cu momentul dvs. de debut?

La revista „Chimistul” lucrau doi redactori foarte buni, le păstrez o amintire frumoasă. Combinatul Chimic era cea mai mare întreprindere la acea oră, din ţară. Mau descoperit că scriu versuri, deşi ascundeam pe cât posibil această preocupare şi mi-au publicat câteva poezii. Pe Marin Sorescu regret, nu l-am cunoscut personal. I-am trimis două poezii şi mi le-a publicat. Înseamnă că le-a citit şi i-au plăcut.

De ce „13 poeţi” şi nu un volum de versuri semnat de Vavila Popovici, mai ales că eraţi câştigătoarea unui important premiu pentru poezie, premiul Editurii Eminescu, în 1988? Cine erau ceilalţi doisprezece?

Editura era în clădirea „Casa Scânteii”. Când m-am dus prima oară să întreb de premiul de care aflasem dintr-o scrisoare trimisă pe adresa mea, mi s-a comunicat că din motive de economie de hârtie, Elena Ceauşescu a dispus să se editeze un volum colectiv.

Ceilalţi doisprezece poeţi erau: Paul Androne, Diana Barbu, Claudiu Bazalt, Octavian Berindei, Gheorghe Dinică, Petru Dunca, Liliana Grădinaru, Claudiu Iordache, Vasile Morar, Ioana Pârvulescu, Teodor Purice, Ion Ruşeţ. În 1990, adică după schimbarea regimului, cei care s-au perindat la direcţia editurii, toţi, pe rând, mi-au promis că-mi vor publica volumul de versuri şi au plecat tot pe rând, foarte curând: Mircea Ciobanu, Eugen Negrici, Valeriu Râpeanu. Poeta Virginia Carianopol îmi făcuse referat pentru volumul „Oglinda lumii” (acesta ar fi fost titlul primului volum), întrucât ea fusese lectorul volumului. Mi s-a comunicat că volumul a fost predat unei tipografii, nu am putut săl recuperez, s-a pierdut. Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi cu primul român, predat unei edituri din Bucureşti. Cu mari insistenţe l-am recuperat, după ce a fost refuzat spre editare. Redactorul care mi l-a înapoiat, m-a condus pe scările editurii, spre ieşire şi m-a întrebat, pe un ton de reproş: „De ce nu mi-aţi spus că soţul a fost condamnat politic?” Am rămas stupefiată, nu i-am răspuns, m-am uitat insistent în ochii lui, i-am întins mâna şi am plecat. Dedusese din paginile cărţii.

Din puţinul meu timp liber am încercat la o altă editură să-mi public un volum de versuri, tot înainte de 1989 şi am fost refuzată, spunându-mi-se că am prea mulţi îngeri şi prea multă tristeţe în versurile mele. Un scriitor mi-a sugerat să scriu măcar o odă în volumul de versuri, închinată „conducătorului”. Bine înţeles că nu am acceptat. Alţii au făcut-o, sincer sau duplicitar!

Repet ceea ce am mai spus cu ocazia unui alt interviu: nici nu se putea edita înainte de 1989 ceea ce scrisesem în cărţile mele, nu puteau fi mărturisite gândurile şi întâmplările neplăcute, uneori dureroase, din acea perioadă a comunismului; sinceritatea nu putea fi preţuită, ci speculată şi pedepsită, tristeţea era un păcat. Şi oricum, până la acea dată, să poţi edita o carte, ori erai un mare talent, ori aveai relaţii, ori făceai compromisuri. Nu exista o altă cale! Mare talent nu eram, relaţii nu aveam (poate mai curând piedici!), iar compromisuri nu am acceptat să fac. Unchiul nostru

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

care era Episcop pe vremea aceea şi căruia m-am plâns, mi-a spus, mai în glumă, mai în serios: „Astăzi la putere este banul, politica şi femeia”. Mă gândesc acum, ce rădăcini adânci avem…

Ce a urmat după 1989, atât în versuri, cât şi în proză?

Imediat după acele întâmplări am hotărât să-mi public volumele pe cont propriu şi le-am publicat pe rând, şi iată că am reuşit să public mai multe volume de poezie şi proză. „Te-ai arătat în ceaşca de cafea / dimineaţa, în balconul plin cu flori. / Soarele strălucea pe marginea ceştii / şi tu erai piticul negru / din ceaşca de cafea”.

Stihurile dvs. m-au trimis cu gândul la mitologia scandinavă, dar şi la literatura fantastică a evului mediu. În ce măsură se regăsesc aceste accente în volumul “Piticul din ceaşca de cafea”, ca un “semn că sufletul nu cere odihnă”?

Un critic literar din Iaşi a scris despre această poezie: „Cine poate fi acest pitic din ceaşca de cafea?

Decât daimonul creaţiei, care stăruie în mintea şi sufletul creatorului…”. Alt critic a scris: „Poemul « Piticul din ceaşca de cafea », care dă titlul volumului, are un efect aproape straniu, în care dorinţa de reînviere te duce la mitul lui Horus şi totuşi cea mai puternică realitate este cea din puterea visului, pentru că aceasta dezvoltă, transformă, educă transcendenţa trăită, este adevăr, o ontologie de care, de altfel, poeta nu se poate despărţi”.

Să ne aducem aminte că Mitul era pentru vechii egipteni o cale de cunoaştere care ducea către lumină.

Criticul a făcut această comparaţie, cred, având în vedere impresionanta iubire conjugală a zeiţei Isis pentru Osiris. La vremea când i-am citit rândurile, am fost profund emoţionată.

Dumneavoastră v-aţi gândit probabil, la cosmogonia scandinavă, despre care se spune că dă frisoane cititorilor, frisoane metafizice desigur, întrucât viaţa cu toate bucuriile şi suferinţele ei, nu este decât amânarea unui sfârşit... Mitologia nordică a fost şi rămâne o sursă de inspiraţie în literatură, artă. M-a impresionat, spre exemplu, lucrarea „Inelul Nibelungilor” a compozitorului german Richard Wagner în care sunt dezvăluite calităţile eterne ale personajelor portretizate în mituri, aventurile zeilor, uriaşilor, gnomilor şi oamenilor care luptă cu lăcomia şi trădarea pentru a ajunge la un final izbăvitor; Brunhilde ia inelul magic şi se aruncă împreună cu acesta într-un rug funerar, pentru a-l distruge pentru totdeauna. Sacrificiul ei aduce inelul înapoi Rinului şi purifică lumea, pentru o nouă eră a iubirii… Frumos, înălţător!

V-aţi gândit probabil şi la literatura fantastică a evului mediu, la povestea Graalului sau basmelor din ciclul „O mie şi una de nopţi”; la cei care au creat acea miraculoasă literatură a secolului al XIX-lea, Honore de Balzac, Jules Verne, Oscar Wilde, Bram Stoker în românul Dracula.

Sau poate la “Frasinul cosmic”, din mitologia europeană? Frasinul şi Stejarul. Da! Sufletul ascuns de frunzele stejarului şi iarna venind şi vântul scuturând frunzele şi rămânând doar sufletul fără haină... Da, el, sufletul care nu cere niciodată „odihnă”! „În zilele de vară / când căldura / îmi învăluia trupul, / închideam ochii / şi mă rugam soarelui. / Din prea multă iubire / mă rugam” („Anotimp interior”). Vi s-a spus vreodată că o paralelă între aceste versuri ale Vavilei Popovici şi cele ale lui Ion Barbu din “Riga Crypto şi lapona Enigel” (Mă-ânchin la soarele-nţelept, / Că sufletu-i fântână-n piept/ Şi roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână. / La soare, roata se măreşte, / La umbră, numai carnea creşte/ Şi somn e carnea, se

actualitatea irl

13

dezumflă, /—- Dar vânt şi umbră iar o umflă..”.) este absolut normală?

Cum se autodefineşte lumea spirituală a Vavilei Popovici în lumina soarelui, adeptă al cărui tip de cunoaştere filosofică sunteţi?

Nu m-am gândit până acum la această paralelă şi comparaţia mă onorează; acolo este o dramă lirică puternică, în lumea Laponiei, în drumul lui Crypto cu renii săi, o dragoste fulgerătoare faţă de Enigel care iubea soarele: „Eu de umbră mult mă tem/ Că dacă-n iarnă sunt făcută/ Şi ursul alb mi-e vărul drept, / Din umbra deasă desfăcută, / Mănchin la soarele-nţelept..”. Este reluată oarecum tema din Luceafărul lui Eminescu, tot atât de liric redată imposibilitatea dragostei, cu inversare de roluri... Poate, acele versuri: „Din prea multă iubire mă rugam”?

Referitor la a doua întrebare, legată oarecum de prima, nu pot să afirm că mă încadrez strict într-o cunoaştere filosofică. Pot aminti doar cuvintele lui Constantin Noica pentru că m-au obsedat multă vreme: „Dacă iubiţi poezia sau muzica, pierderile, creşterile, curgerile, dacă vă plac geometria şi rigoarea fără să vi se împietrească inima, dacă sunteţi în stare de un dram de nebunie şi un munte de măsură, veţi întâlni filosofia”. Şi cred că am întâlnit-o şi nu am ocolit-o. Dar este doar o întâlnire! Metafizica născută din mirare în faţa rânduirii acestei lumi… Aşa se întâmplă, cu cât omul dobândeşte mai multe cunoştinţe, cu atât are mai multe lucruri nelămurite, îşi pune mai multe întrebări. Mirarea aceasta filosofică rezultă şi din perceperea intensă a durerii, în urma căreia vin întrebările. M-am convins cu timpul că, prin acumulare de cunoştinţe, de experienţe mai plăcute sau mai triste, vine momentul când îţi ordonezi răspunsurile şi îţi faci o filozofie asupra vieţii care este numai a ta şi pe care o poţi păstra în tine sau poţi s-o faci cunoscută semenilor, prin una din formele artei. Cred în Dumnezeu şi în Împărăţia Lui, cred în dreptate, adevăr, iubire; în libertate, în fericire, în lumină – spirit viu care coboară din soare şi intră în contact cu spiritul nostru, cred!

Aristotel spunea la vremea sa că oamenii au început să filosofeze mânaţi fiind de „mirare”. Şi aşa este! Dacă ai ochi să priveşti cu atenţie această lume, începi să te miri. Şi te miri şi te miri şi te întrebi şi răspunsurile vin, alteori nu vin... Dar în tot ce facem şi gândim trebuie să-l avem pe Dumnezeu în viaţa noastră. Nu trebuie să respingem nimic din ceea ce ar putea exista, fiindcă gândirea ne este atât de limitată! Libertatea şi fericirea spre care tindem nu se pot obţine decât prin iubire şi dăruire; iubire faţă de aproapele nostru; iubirea care ne este însămânţată în suflet şi pe care trebuie s-o îngrijim, ca această sămânţă să ajungă să rodească. Cred că trebuie să ne străduim pentru a înlătura animalitatea, egoismul şi barbaria din noi, ceea ce ar duce la o convieţuire normală de care avem atâta nevoie, iată în ce cred!

Mai cred că trebuie să ne debarasăm de teama care ne-a însoţit şi ne însoţeşte încă. Să devenim încrezători în forţele binelui, să fim curajoşi, cu compasiune faţă de aproapele nostru, dar şi faţă de departele nostru, de ce nu? şi cu spirit de sacrificiu, aşa cum ne învaţă Hristos, iar sacrificiul înseamnă renunţare în favoarea semenului tău, izvorâtă din preaplinul dragostei. „Sus – un cer îndepărtat, albastru. / Sub mine un astru. / În mine – universul reflectat. / Infinitul – mister plin de mistere. / «Cerul cerului al Domnului este! »/ Moartea - printre ere, / În mine – universul reflectat”. Cum explicaţi această înclinaţie specifică simbolismului, spre nostalgie şi spre valenţele fonice ale cuvântului, cu valoare terapeutică ce vă caracterizează?

Simbolurile în general, ne sunt necesare exprimării lucrurilor spirituale. Un poet simbolist pe care-l ador este Bacovia. După mine este un mare poet! Am găsit întro revistă un articol în care se spune despre băcăuanul Bacovia că este «un ins epuizat prematur, că percepe timpul ca un bătrân, îmbătrânit de eşecuri şi celibat prelungit, locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră… pentru bătrâni, provinciali, «nordici» timpul trece greu, monoton şi chinuit». M-a durut şi ma revoltat cumplit acest articol, acest mod de a gândi şi a blama un mare poet român, simbolist. M-am consolat însă, cu caracterizarea lui Ion Caraion: «Bacovia are un instinct al poeziei mai puternic decât poezia lui, cu care obţine arta. » Cred că m-a influenţat în scrierea unor poezii. A scris poezia „Amurg”, amintind de Corbii poetului Tradem: „Trec corbii – ah, „corbii/ Poetului Tradem – /Şi curg pe - noptat/ Pe-un târg îngheţat…”  va urma

14

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

15

16

actualitatea irl

Gânduri despre o carte de educaţie religioasă  Prof. dr. Constantin DOBRESCU

V

olumul părintelui Radu Botiş intitulat Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos, apărut în condiţii grafice de excepţie la editura Inspirescu din Satu Mare, anul acesta, este necesar tuturor creştinilor ortodocşi.

Lucrarea a apărut sub egida Asociaţiei Cultural-Creştin Umanitară „Ars Vivat” din localitatea Ulmeni cu binecuvântarea PS Iustin Sigheteanu, fiind la a doua ediţie. Prima ediţie a fost premiată la „Cărţile anului”, secţiunea Didactică, Baia Mare, 2012. Cartea are 246 pagini fiind redactată pe baza unei bogate bibliografii de specialitate. Înainte de a proceda la recenzarea cărţii, considerăm necesar să punctăm impresionanta personalitate a părintelui Radu Botiş, care ni se dezvăluie nu doar ca un prelat aplecat spre cele sfinte cu pasiune şi dăruire, ci şi ca un excepţional om de cultură.

Prin activitatea sa multilaterală, Radu Botiş binemerită de la comunitatea din care face parte şi căreia i-a consacrat toată priceperea şi activitatea sa. Rar mi-a fost dat să întâlnesc în rândul preoţilor o personalitate de talia părintelui Radu Botiş, care excelează în varii domenii de activitate: culturală, creştin-filantropică, didactică şi duhovnicească. Mă bucur că mă număr printre cunoscuţii săi şi sunt onorat de colaborarea cu sfinţia sa. Regretatul Artur Silvestri spunea despre Preotul stavrofor Radu Botiş că este unul dintre mulţii războinici ai lui Hristos, care ştie să folosească cu talent şi folos, în lupta de educare creştină, o unealtă, poate cea mai prost folosită de majoritatea oamenilor Pământului.

Din bogatul său CV, aflăm că preotul Radu Botiş este membru al Asociaţiei Scriitorilor, filiala Baia Mare, al Ligii Scriitorilor, filiala Maramureş, laureat al Concursului literar de inspiraţie spiritual – creştină „Izvorul Tămăduirii” Bucureşti, al Concursului Internaţional de poezie al Românilor de pretutindeni „Starpress” 2008, etc.

Radu Botiş este o prezenţă literară activă în revistele din Germania, Canada, Italia, Serbia, SUA, etc. De asemenea desfăşoară o bogată activitate creştin-umanitară şi îndrumă câteva reviste de cultură electronice. În condiţiile globalismului, când ne confruntăm cu un spirit uniformizator şi un atac virulent la adresa bisericii şi religiei creştine, când are loc o permanentă ameninţare a degradării credinţei în ideologie, când se pledează pentru înlocuirea creştinismului cu raţionalismul ateu sau cu o nouă religie universală de tip New Age, trebuie pus accentul pe asumarea şi promovarea valorilor creştine, care îl au în centru pe

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Dumnezeu, iar lucrarea preotului Radu Botiş este de stringentă actualitate.

Constatăm că volumul recenzat este un instrument de cercetare nu numai pentru teologi, studenţi, dar se adresează celor ce vor să cunoască mai bine implicarea Divinităţii, din punct de vedere spiritual şi moral-religios în educaţia religioasă, în spaţiul geografic al ortodoxiei. Credem că nu greşim afirmând că lucrarea este rezultatul unei perioade îndelungate de cercetări şi reflecţii moral-creştine, din partea autorului.

Lucrarea contribuie la întărirea educaţiei religioase, componentă de bază a educaţiei civice şi morale a membrilor comunităţilor umane pe baza unor principii şi metode pedagogice printre care amintim principiul psihologic al intuiţiei, principiul practic-educativ şi metodele dialogului, observaţiei, exemplului personal, etc.

Lucrarea este structurată pe cinci capitole bine închegate, care contribuie la o mai bună înţelegere şi aprofundare a cunoştinţelor religioase şi, mai ales, ajută cititorul să pătrundă în esenţa spiritualităţii creştine.

Autorul accentuează latura spirituală a învăţăturii creştin-ortodoxe, semnificaţia existenţei factorului divin pentru omenire şi efectul învăţăturilor lui Dumnezeu asupra Apostolilor şi, prin ei, asupra Comunităţilor umane.

Cartea părintelui Radu Botiş este o mare oportunitate şi pentru slujitorii şcolii, pentru părinţi şi pentru toţi cei interesaţi de aprofundarea valorilor moral-creştine, acum când este nevoie de o nouă încreştinare.

Această carte ar trebui să se afle în mai toate instituţiile de educaţie, biblioteci şi lăcaşuri de cult pentru a fi studiată şi a servi drept călăuză.

Lucrarea este scrisă cu acribie, într-un limbaj elevat, dar accesibil şi profanilor. Pentru întocmirea ei s-a investit muncă şi timp. Autorul se relevă ca un erudit care încearcă să pună în lumină vocaţia de învăţător şi pedagog al lui Dumnezeu în relaţia cu oamenii, care formează turma sa.

Prin această lucrare cu real conţinut ştiinţific, Radu Botiş îmbogăţeşte bibliografia teologică şi religioasă atât de necesară preotului şi profesorului de religie, ca şi celor care vor să se iniţieze în studiul religiei.

Capitolul „Pilde”, îţi provoacă, după lectură, o meditaţie profundă asupra adevărurilor fundamentale ale creştinismului pentru a pătrunde în esenţa spiritualităţii moralei creştine.

Acest compendiu de religie sub toate aspectele ei morale, are rolul de a armoniza mistica bisericii creştine cu valenţele cognitive şi propune paradigma simbiozei între suflet şi raţiune.

Cea mai mare parte a lucrării se referă la specificul învăţăturii lui Iisus Hristos „cel mai mare pedagog şi catehet al tuturor timpurilor”, deoarece găsim explicaţii cu privire la diferite „nume” ale divinităţii privite prin prisma misiunii sale pe Pământ. În încheiere putem afirma că erudiţia autorului acestei lucrări şi activităţile cultural creştin-ortodoxe şi filantropice în care este implicat, ni-l înfăţişează pe părintele Radu Botiş ca pe un adevărat spirit renascentist destinat unor noi înfăptuiri, care să susţină măreţia Bisericii strămoşeşti şi Neamul 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Cătălin IANCU

TEHNOLOGIE PE ÎNTELESUL TUTUROR , Asus Fonepad: tabletă şi smartphone Asus Fonepad intră în categoria „phablet-urilor”, un termen apărut odată cu lansarea smartphone-urilor cu ecrane mai mari de 5 inch. Dacă pentru smartphone-uri cu un display cu diagonală de 5 – 5.5 inch termenul părea forţat în anumite cazuri, noii generaţii de tablete de 78 inch cu capabilităţi de date şi voce i se potriveşte ca o mănuşă.

Tableta ajunge pe piaţă în competiţie cu o tabletă semnată tot de Asus, Nexus 7, şi cu Samsung Galaxy Note 8.0, un alt dispozitiv lansat în acest an la MWC. Cu performanţe bazate pe o soluţie Intel, tableta este mai ieftină decât un smartphone cu specificaţii medii şi se adresează celor care sunt atenţi la buget şi îşi doresc o tabletă şi un smartphone într-un singur dispozitiv.

Construcţie metalică Disponibilă în două culori, gri şi auriu, Fonepad are un aspect premium în comparaţie cu Nexus 7, o tabletă din aceeaşi ligă ca performanţe şi preţ. Chiar dacă, la prima vedere, Asus Fonepad pare a avea pe spate un capac din plastic, această impresie dispare repede după ce se observă temperatura foarte bună la care stă în procesele la care alte dispozitive se încing.

Capacul este construit din aluminiu şi este nedetasabil, mai puţin în partea de sus, acolo unde Asus a acoperit slotul pentru microSIM, cel pentru card microSD şi antenele cu un capac detaşabil care se înlătură destul de greu, iar în partea de jos avem doar grila pentru difuzor. Lipseşte camera principală pe terminalele Fonepad aduse în România, dar pe alte pieţe este disponibilă şi o variantă cu camera de 3.1 MP. În faţă întâlnim doar logo-ul Asus în partea inferioară a ecranului, iar în partea de sus avem grilajul pentru difuzor şi camera frontală de 1.3 megapixeli. Laterala din stânga dezvăluie singurele butoane fizice de pe tabletă, în timp ce pe partea de jos avem porturile: microUSB şi jack de 3.5 mm pentru căşti. Marginile curbate ale capacului din spate nu a permis cea mai bună poziţionare a butoanelor de volum şi cel de Power/Lock, iar dacă sunteţi dreptaci vi se va părea incomod şi plasate nu foarte accesibil.

Ecranul cu diagonala de 7 inch este înconjurat de o ramă de plastic şi are o rezoluţie de 1.280 x 800 pixeli, beneficiind de unghiuri largi de vizualizare datorită tehnologiei IPS utilizate.

216 ppi este densitatea a pixelilor, iar suprafaţa reflectorizantă adună amprentele la fel de uşor că mai toate tabletele testate de noi în ultimul timp.

Sunt disponibile două moduri pentru vizionare, Normal şi Outdoor, cu un mod Normal care oferă un afişaj similar cu al altor dispozitive, dar cu un mod Outdoor care încearcă să aducă o experienţa mai bună atunci când tabletă este folosită în lumina puternică, crescând contrastul şi nivelul de negru. Recomandat ar fi, însă, utilizarea profilului Outdoor doar în cazuri în care este foarte greu ceva de observat pe ecran, întrucât bateria are de suferit mai mult în acest profil.

Dacă pentru o tabletă dimensiunile sunt chiar mici, cu o greutate de 340 de grame şi 7.3 mm grosime, lucrurile se schimbă când ne gândim la Asus Fonepad ca la un smartphone.

Opţiunea de a folosi dispozitivul în modul clasic în care ne-am obişnuit să vorbim la telefon nu poate fi luată în considerare în acest moment. În încercările mele de a scoate tableta „din buzunar” şi de a vorbi la ea au părut glume la adresa celor care sunt în preajmă. Pachetul de bază cu care este livrat Fonepad nu include o pereche de căşti, dar se recomandă achiziţionarea lor sau a unui dispozitiv de tip Bluetooth.

Achiziţionarea unor căşti sau a unui Bluetooth ridică o altă problemă, şi anume unde se va păstra tableta: buzunar, ghiozdan sau husă? Este puţin cam mare pentru buzunar, iar accesarea ei din ghiozdan poate părea cam dificilă la efectuarea unui apel sau vizionarea unui mesaj. Cel mai bun scenariu la care ne-am gândit este acela de a fi folosită împreună cu o husă. Pe siteul oficial Asus sunt disponibile câteva variante, colorate şi cu stand, dar nu pot fi achiziţionate direct de acolo şi nu le-am găsit în magazinele locale.

Procesor Intel Atom Alegerea unei soluţii Intel pe partea de procesare oferă un echilibru foarte bun între performanţă, preţ şi autonomie. Procesorul face parte din familia Lexington, Atom Z2420 singlecore cu două thread-uri la 1.2 GHz, partea de grafică este asigurată de soluţia Silicon Graphics SGX540, are 1 Gb memorie RAM şi vine în variantă de 8 sau 16 GB, cu posibilitate de a mări

actualitatea irl

17

spaţiul de stocare până la 32 de GB cu ajutorul unui card microSD. Alegerea unei soluţii single-core din familia Lexington pentru o tabletă am privit-o încă de la început cu reţinere. Lexington este un frate mai mic al familiei Medfield şi a ajuns pe piaţă pentru smartphone-uri şi tablete low-end şi middle.

Camera frontală de 1.3 megapixeli nu surprinde, dar este utilă pentru videoconferinţe şi oferă câteva setări pentru imagine: balans de alb, expunere, dimensiunea imaginii, precum şi câteva efecte: Greyscale, Negative şi Sepia.

Apeluri telefonice, autonomie Apelurile telefonice funcţionează în termenii în care suntem obişnuiţi la telefoane pe care le avem deja în buzunar. Nu excelează la acest capitol, dar nici nu veţi fi dezamăgiţi. Sunetul este clar, microfonul care anulează zgomotul de fundal este binevenit, iar calitatea convorbirii este bună.

Aplicaţia pentru apeluri are jurnal de apeluri, contacte şi numerele favorite şi tot de aici poţi adăuga şi numere în Block List. Odată adăugate, nu veţi mai primi apeluri din partea numerelor respective, dar nu are efect şi asupra mesajelor.

Autonomia este un aspect la care micuţă tabletă excelează datorită procesorului Atom. O utilizare moderată, cu luminozitatea la 80%, push pe un mail şi utilizare mixtă (browsing, gaming, video) duce la aproximativ 9-10 ore de utilizare.

Bateria de 4270 mAh îşi face din plin treaba, în gaming rezistând aproximativ 5.5 ore, în video aproximativ 7 ore, iar pentru o utilizare cu luminozitate scăzută mixtă se poate ajunge şi până la 2 zile de autonomie.

Sistem de operare Fonepad rulează Android 4.1.2 Jelly Bean, iar Asus nu a intervenit foarte mult peste interfaţa stock a sistemului de operare, aducând în plus câteva funcţii şi o serie de aplicaţii preinstalate.

Ecranul de blocare este neschimbat, iar imediat după deblocare avem 5 pagini în care ne putem plasa aplicaţii şi widget-uri. 6 butoane statice în ecranul principal ne duce rapid către cele mai folosite aplicaţii (telefon, contacte, mesaje, browser, camera şi Play Store), iar alte patru butoane touch pentru navigare sunt poziţionate ceva mai jos (Back, Home, Recent Apps şi Floating Apps).

Dacă primele trei sunt butoanele clasice de navigare pe care le întâlnim la majoritatea tabletelor, Floating Apps reprezintă nişte aplicaţii mai mici care pot rula în acelaşi timp cu alte aplicaţii sau jocuri. Duce cu gândul la opţiunea MultiWindow introdusă de Samsung, dar nu funcţionează asemenea acelei funcţii, ci ele apar doar peste aplicaţia care rulează, într-un box redimensionabil şi pot fi afişate mai multe în acelaşi timp. Sunt destule astfel de mici aplicaţii: AudioWizard, Browser, BuddyBuzz, Calculator, Countdown, Dictionary, Email şi altele, dar cele mai utile mi-au fost Sticky Memo, To Do List şi Calendar.

Asus a adus multe aplicaţii preinstalate: AppLocker – protejarea unor aplicaţii cu parolă, App Backup – crearea unei copii de siguranţă pentru aplicaţiile instalate, Asus Splendid – ajustarea setărilor pentru ecran, Asus Story – pentru albume de fotografii, Asus Studio – vizionarea şi editarea fotografiilor, AudioWizard – personalizarea sunetului în funcţie de activitate (music, movie, recording, gaming, speech), BuddyPress – ştiri şi actualizări social media, Dicţionar, manager pentru fişiere, MyBitCast – pentru a lua notiţe prin text, voce sau imagini, MyLibrary – cititor de cărţi digitale, MyPainter, Press Reader, Sticy Memo, SuperNote Liţe, To Do List, WebStorage şi Zinio 

18

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

„DIVIDE ET IMPERA!” „Prin unire cetăţile mici se dezvoltă, prin dezbinare şi cele mai mari se distrug”

 Vavila POPOVICI Raleigh, NC

E

xpresia provine din latină unde exista şi ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca: „dezbină şi stăpâneşte”. Acest „adagiu român” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat şi a scris despre politica imperiului român, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaşte, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î. e. n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naţionalităţi.

Strategia a fost folosită efectiv şi eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman şi cel Britanic, care au „asmuţit” un trib împotriva celuilalt pentru a câştiga şi menţine controlul asupra teritoriilor cu un număr mic de trupe.

Conceptul a fost mai proeminent în perioada în care India a fost parte a Imperiului Britanic. Se spune că Britanicii au folosit strategia pentru a câştiga control asupra teritoriului şi resurselor vaste ale Indiei prin menţinerea populaţiei divizate dea lungul liniilor de demarcaţie date de religii, limbi vorbite, caste, etc.

Folosind „divide et impera” au reuşit să-şi atingă scopul.

Mi-am propus să mă opresc la cel care a rezumat această politică în citatul respectiv, la Niccolo Machiavelli, diplomat, filosof, istoric, dramaturg, gânditor cinic, de altfel patriot înflăcărat, şi care, deşi a studiat mult şi a încercat să-şi impună gândirea, a eşuat în tot ce a întreprins în viaţa sa, consecinţă a unei judecăţi în afara conduitei morale. S-a născut la Florenţa, a încercat mai multe studii şi preocupări, dar

domeniu asupra căruia s-a oprit cu insistenţă, a fost politica. Tânăr fiind, a fost fascinat de nobilul, omul politic şi cardinal spaniol Cesare Borgia (1475-1507), de reuşita acestuia de ai prinde şi ucide pe cei care conspiraseră împotriva lui. I-a folosit drept lecţie de filozofie, în sensul că şi-a dat seama de distanţa dintre gândire şi acţiune, Borgia fiind pentru el bărbatul faptelor, eroul filosofiei lui, aşa după cum Bismarck, se spune, a devenit mai târziu eroul filosofiei lui Nietzsche. În galeriile Uffizi, cel mai cunoscut muzeu din Florenţa, se află un portret anonim al lui Machiavelli care îl înfăţişează, după spusele lui Will Durant în cartea sa Renaşterea, cu „o statură zveltă, o figură palidă, obraji subţiri, ochi întunecaţi, cu privirea pătrunzătoare, buze subţiri şi strâns încordate”. Autorul îşi exprimă părerea că nu putea să fie un bun

diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât era prea pătimaş, agăţându-se cu fanatism de câte o idee „aşa după cum în portret îşi strânge cu înverşunare mănuşile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se ţuguiau în sarcasm, afişa o viclenie atât de perfectă, încât avea aerul că minte chiar şi atunci când spunea adevărul”.

Machiavelli l-a divinizat pe Borgia cât timp a fost în culmea gloriei şi l-a condamnat când acesta a fost învins; când familia Medici a fost obligată să părăsească Florenţa i-a defăimat pe toţi membri familiei, când s-au întors „le-a lustruit pantofii pentru a primi o slujbă”.

A

S-a avântat dând lecţii despre arta războiului, considerând că un neam care şi-a pierdut virtuţile marţiale, este condamnat, că o armată are nevoie nu de aur ci de bărbaţi puternici: „aurul singur nu poate procura soldaţi buni, însă soldaţii buni pot întotdeauna procura aur”. Aici, se pare că avea dreptate!

Filosofia lui fiind prin excelenţă politică, departe de metafizică, teologie sau etică, a dat naştere termenului de machiavelism.

Omul machiavelic este considerat omul ale cărui acţiuni sunt lipsite de morală şi scrupule, care foloseşte ingeniozitatea diabolică, dibăcia, calcul premeditat cu ţintă precisă şi acţionează sub deviza „scopul scuză mijloacele”. Pentru el politica este „arta elevată de a crea, de a acapara, de a apăra şi întări un stat”. Prin simplificare, cinismul său elaborează următoarea concluzie: „Virtutea produce pace, pacea produce repaus, iar repausul, dezordine; dezordinea atrage ruina. Ordinea se naşte din dezordine, virtutea din ordine, iar gloria şi bogăţia din virtute”. Şi îmi vin imediat în minte cele aflate în cartea Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, ca o chemare la paza legilor evanghelice. Neagoe Basarab considera că liniştea este începutul tuturor virtuţilor isihiei. „Când sufletul a ajuns la linişte, şi războiul din afară şi cel dinăuntru se potolesc”.

Ascensiunea şi decadenţa, în viziunea lui Machiavelli, sunt determinate şi de conducători şi de şanse: „Destinul este arbitru a jumătate din acţiunile noastre, dar ne lasă să decidem cealaltă jumătate”. De asemenea, sunt determinate şi de legile care acţionează asupra oamenilor, în opinia sa - toţi lacomi, mincinoşi, cruzi, corupţi; politica trebuie să fie complet independentă de moralitate, un diplomat nu trebuie să fie legat de codul moralităţii: „Dacă actul îl acuză, rezultatul trebuie să îl scuze”, adică trebuie avut în vedere rezultatul final, ca o ţintă, astfel scopul va scuza mijloacele folosite, neţinând cont de moralitate; „a călca peste cadavre”, cum sună proverbul românesc. În cartea sa Principele, care poate fi asemuită cu un tratat despre guvernare, îi este atribuită acestuia acţiunea de delimitare a moralei de guvernare, delimitare a conştiinţei personale de binele public, aşa încât să fie „gata să facă pentru stat lucruri ce ar putea fi considerate nelegiuite în relaţiile dintre indivizi”. Ideile cărţii au fost condamnate de către filosofi şi oameni cu simţul moralităţii, pe motivul că formula percepe tirania, dar unii oameni de stat au pus şi mai încearcă şi în prezent să pună în aplicare multe dintre ideile sale. Cu cât cinism îşi exprima Machiavelli părerea că „drumul cel drept pe care se ajunge în paradis, este cunoaşterea infernului, pentru a-l putea evita”!

Urmările acelei perioade în care s-au folosit perceptele sale, le ştim. Politica cu

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

caracterul ei perfid, a făcut ca trădarea şi crima să se răspândească în mai multe ţări, în secolele XIV şi XV. Până la consolidarea constructivă a libertăţii, viaţa a devenit mai extravertită, exuberanţa a îmbrăcat de multe ori forma violenţei, imoralitatea şi corupţia şi-au lărgit ariile, idealurile păgâne au năruit pentru o perioadă concepţia creştină. În literatură întâlnim un comportament similar dezbinării, manifestat între oameni, prieteni şi chiar în dragoste, sub denumirea de intrigă, definită ca o acţiune care foloseşte mijloace nepermise în realizarea unui scop. Exemplific piesa Intrigă şi iubire, povestea a doi tineri îndrăgostiţi şi a incapacităţii lor de a fi împreună într-o lume a maşinaţiunilor politice, a geloziei, a dualităţii emoţiilor cu impact distructiv, poveste de pe vremea poetului şi dramaturgului german Friedrich Schiller (1759-1805), care poate fi transcrisă în zilele noastre.

Am aruncat o privire asupra concepţiilor cinice ale lui Machiavelli, pentru a arăta cum în prezent se încearcă, printre altele, o strategie croită pe mai vechea formulă „divide et impera”. Cinicul întotdeauna loveşte perfid pe cel rănit!

Noi suntem, după cum spunea Lucian Blaga, pe un pământ de cumpănă, de aceea, România trebuie să-şi reia vocaţia diplomatică din perioada interbelică, folosind construcţiei europene. Răsăritul Europei, Orientul Apropiat dar şi cel Îndepărtat (China), pot găsi în noi un canal de comunicare cu ţările din Occident. Ar trebui să ştim să valorificăm poziţia noastră strategică. Avem nevoie de oameni politici vizionari, care să conştientizeze şi să folosească rolul nostru în Europa şi în lume.

Este tot o politică „divide et impera” euroscepticismul, precum şi naţionalismul şovin şi agresiv, care aşează pe poziţii de adversitate naţiuni europene sau grupuri etnice, religioase. Cred că toleranţa este calitatea care trebuie dezvoltată şi folosită. Nu în zadar se vorbeşte de avantajul oferit de coeziunea socială. Într-un articol se menţionează: „de la voievozii medievali care se considerau apărătorii creştinismului şi până la primii muguri ai conştiinţei naţionale din epocă modernă, de Şcoala Ardeleană şi Gheorghe Lazăr şi până la Mircea Eliade şi Constantin Noica, trecând prin opera lui Eminescu, Maiorescu, Iorga şi până în zilele noastre, conştiinţa românească nu s-a imaginat niciodată în afara Europei”. „Dezbină şi stăpâneşte” este o tactică de manipulare a comportamentului oamenilor, de câştigare şi menţinere a puterii prin divizarea unei populaţii, în concepţii dar şi ca formare de entităţi mai mici, care luate separat au putere mai mică decât cel care îşi impune voinţa. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt dezbinate şi împiedicate să se unească şi să devină mai puternice, sau să-şi păstreze integritatea. „Divide et impera” funcţionează în mod egoist, trufaş, neţinând cont de sensibilitate, şi are efect numai dacă cei supuşi acestor tactici sunt dispuşi să urmeze această cale.

Am mai spus-o şi altădată, nu „dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună”! În acest caz nu mai vorbim de toleranţă, ci, a se vedea cât şi până unde se poate tolera!

Despre forţa malefică a acestei lumi pe care o numim diavol, a mărturisit Mitropolitul Antonie Plămădeală într-una din predicile sale, spunând că diavolul are numai atâta putere câtă îi dăm noi 

actualitatea irl

19

Cartea - treaptă Spre esenţă, spre noi, spre desăvârşire: Geneza (facerea) sau întâia carte a lui Moise, adaptare în versuri de Ioan Ciorca

 Prof. Dr. Mihaela ROTARU

D

upă cum ne ştim, noi, cei iubitori de carte, de lectură în general, de literatură în special, o carte bună este întotdeauna binevenită. Şi asta mai cu seamă în contextul unei lumi cosmetizate de spoială şi de simulacre. Volumul de versuri pe care îl salutăm cu toată dragostea şi cu tot respectul ce se cuvine unei cărţi menite să ne ghideze în neastâmpărul acestei vieţi, să ne edifice lăuntric, este GENEZA (FACEREA) SAU ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE, ADAPTARE ÎN VERSURI, semnată de Ioan Ciorca.

Prin intermediul acestui cuvânt de întâmpinare, aplaudăm viguros un astfel de demers, rod al unor eforturi sisifice, al unei munci asidue, de paisprezece ani (este vorba, devoalăm aici cu îndrăzneală, despre un proiect mult mai amplu, concretizat în câteva volume, care vor vedea lumina tiparului în timp).

Geneza, prin ceea ce oferă într-un mod atât de generos - dragoste de Cartea de căpătâi, de literatură, de versificaţie (ca proces, ca principiu activ, făuritor de lumi), de cuvânt, în fond – devine lumină, far călăuzitor pentru acei ce vor să pătrundă adânc în straturile de profunzime ale Vechiului Testament. O perspectivă cu totul inedită, surprinzătoare prin noua lumină ce o proiectează asupra unor scrieri vechi, dar cu totul primenite şi uluitoare. Pe drept cuvânt, fascinant periplu în epoci demult apuse, dar readuse în faţa ochilor noştri prin cuvinte şi imagini de o prospeţime uluitoare. O nouă abordare, o regândire în versuri a unor texte ce s-au văzut, de-a lungul secolelor, parcurse, urmărite, interpretate în infinite moduri (uneori deconcertante).

Vremurile străvechi, „de la facerea lumii până la Avram”, se văd astfel repuse sub lupă, de data aceasta cu atenţia şi cu migala unui homo artifex – ştim prea bine că Domnul Ioan Ciorca nu este la prima sa încercare literară, din contră, manifestările sale, în plan cultural, generic vorbind, acoperă cu iscusinţă şi mare talent, arii largi, precum versificări ample a unor poveşti de Ion Creangă, note şi bilete, tablete, situându-l cu succes în descendenţa lui Arghezi sau a altor scriitori îndemnaţi de muză spre scrieri de acest fel (scurte, dar comprimate şi extrem de dense ca substanţă ideatică).

Pentru a exemplifica eleganţa definitorie acestei scrieri, redăm ultimele versuri, emblemă a întregului text, definit în câteva cuvinte prin: stil antrenant, laborios, exprimare de o plasticitate uluitoare, uşurinţă a aşternerii pe hârtie care nu demonstrează altceva decât autenticitate şi o forţă demiurgică în mânuirea cuvintelor, într-un limbaj bine cristalizat, cu contururi precise, închegate. Încheiem astfel printr-o imagine-simbol, cea a morţii lui Iosif, nicidecum punct terminus, ci un nou început - al neamului său, în plan istoric, … al următorului volum, în plan literar, cel de-al doilea, EXODUL. „A închis ochii şi-a murit.

Pe astă lume-a vieţuit O sută zece ani. Chemară Doctori, care-i îmbălsămară Trupul, iar fraţii l-au luat Şi-ntr-un sicriu l-au aşezat Pe Iosif – pe fratele lor – În ţara Egiptenilor”.

Vers. 2 

20

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Lecţie de engleză oferită GRATUIT cititorilor ziarului Actualitatea irl din partea YourEnglish.ie

Silver Penny

As this article is being prepared Kate Middleton is about to give birth to a future British king or queen. By the time this issue goes to print, the future heir of throne might already be born. Royal Mint has announced that babies born in Britain on the same day as Kate Middleton and Prince William’s child are eligible to receive a special silver penny.

A total of 2, 013 coins were created and come in either a pink or a blue pouch depending on the child’s gender.

Below you will find a few interesting facts about the Queen and other members of the royal family, followed by a short quiz.

VOCABULARY: heir of throne Royal Mint to enjoy popularity among people – anniversary to celebrate – to abdicate – to inherit – to coincide – impartial – ceremony – The Royals – royal jewels – head of state – legacy issues – figurehead Commonwealth –

THE QUEEN: The Queen performs a lot of important ceremonial and official duties, e. g. she receives foreign ambassadors and makes state visits overseas to other countries. She has to remain impartial to the different political parties and this is why she does not have a right to vote at general elections.

Although the Queen is formally the head of state, and signs all acts of Parliament, she is merely a figurehead and has little to say directly in politics.

Nonetheless, the queen enjoys great popularity among people in the UK and abroad.

Already wealthy by anyone’s standards, the Royals still receive a lot of public money. There is a so-called “civil list” - intended to meet the official expenses of the Queen’s household so that Her Majesty can fulfil her role as the head of state and the head of the Commonwealth. The civil list costs British taxpayers about 9 million pounds a year. Much of this money goes towards paying more than 600 full-time royal staff. However anyone willing to invite the Queen may have to spend more. To put this in a perspective Obama’s and Queen’s visits in 2011 cost Ireland 36 million euro.

LITTLE KNOWN FACTS ABOUT THE ROYAL FAMILY

QUIZ: 1) What is the official title of Kate Middleton? a) Royal wife b) Duchess of Cambridge c) Princess of Wales 2) How many times has the Queen visited Ireland so far? a) 3 times b) once only c) never 3) Which of the following things does the Queen not have? a) Number plates on her cars b) Money in her handbag c) A right to vote at general elections 4) How many people work fulltime in the Royal Household? a) 600 b) less than 600 c) over 600

5) What is the surname of the Royal Family? a) Buckingham b) Windsor c) Kensington 6) The Crown Jewels are housed in: a) The Tower of London b) Buckingham Palace c) Westminster House 7) Which member of the Royal Family died on 31st August 1997? a) Lady Diana b) The Queen Mother c) Duchess of Cornwall 8) Which king or queen ordered the royal family to scrap the name Saxe-Coburg-Gotha and use the name Windsor? a) King George V in 1917 b) King George VI in 1951 c) Queen Elizabeth in 1991

1917 - King George V, worried by the anti-German feeling caused by the first world war, ordered the royal family to change their name from SaxeCoburg-Gotha and Wettin to Windsor.

1937 - King Edward VIII, (who became the Duke of Windsor after abdicating in 1936) had visited Germany in 1937 and met Adolf Hitler.

Hitler was reported to say that the Duke’s wife Wallis Simpson „would have made a good Queen”.

1939 - King George VI and his wife, the late Queen Mother, hoped to avoid war with Germany. The king sent birthday greetings to Hitler weeks before Germany invaded Poland.

1970 - The duke Edward VIII told one interviewer: „I never thought Hitler was such a bad chap”.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Naţionala României de polo Naţionala de polo a României a fost învinsă, luni, la Barcelona, de campioana mondială entitre şi vicecampioana olimpică Italia, cu scorul de 4-10, în meciul de debut din grupa D. Scorul pe reprize a fost 4-1, 1-1, 2-2, 3-0.

Marcatori: Italia - Aicardi 3 goluri, Perez 2, Figlioli 2, Presciutti 1, Gallo 1, Felugo 1 România - Negrean 1 gol, Matei 1, Diaconu 1, Chioveanu 1.

Echipa României va mai juca în grupa D, cu Kazahstan (miercuri) şi cu Germania (vineri). În 28 iulie vor avea loc meciurile din runda eliminatorie, cele din sferturile de finală fiind programate în 30 iulie, semifinalele în 1 august, iar finalele două zile mai târziu.

Obiectivul României la CM de la Barcelona este clasarea în primele opt locuri. La ediţia din 2011 a Campionatului Mondial, România s-a clasat pe locul 12, cu Cosmin Radu golgeter al competiţiei (20 de goluri), cea mai bună performanţă a reprezentativei tricolore în istoria participărilor fiind locul cinci, obţinut în 1975.

„Tricolorii” au învins Olanda, 71-62 Naţionala de baschet masculin tineret a României s-a clasat, duminică, pe locul 7 la Campionatul European (Divizia B), găzduit de Piteşti, după ce a învins reprezentativa Olandei, scor 71-62 (26-29), dar a ratat calificarea în primul eşalon valoric al continentului. Marcatorii echipeii României au fost Olah 16 puncte, Stoicoviciu 15, Movileanu 11, Damian 10, Păun 9, Petica 6, Bărăgău 2, Rotariu 2, în timp ce pentru Olanda s-au remarcat Vos 13 şi Hope 12 puncte.

Anterior, tricolorii mici au încheiat grupa A pe locul 4, cu 7 puncte, având un bilanţ de două victorii - 78-62 cu Slovacia şi 72-69 cu Luxemburg - respectiv trei înfrângeri - 62-92 cu Polonia, 43-99 cu Marea Britanie şi 53-65 cu Ungaria. În sferturile de finală, vineri, România a fost eliminată în sferturile de finală de Belgia, scor 72-68 (36-28), iar în primul meci pentru locurile 5-8 a cedat în faţa Portugaliei, cu 59-80 (32-36).

Tot duminică, în finala mică, Ungaria a învins Belgia, cu 70-69, iar în finala mare se vor duela Marea Britanie şi Polonia. La startul CE de tineret (Divizia B) s-au aflat 12 echipe, primele trei clasate urmând să promoveze în primul eşalon valoric al continentului.

Tyson Gay şi Asafa Powell au fost descoperiţi dopaţi în aceeaşi zi Numele lor se adaugă unei lungi liste de mari campioni dopaţi: Marion Jones, Ben Johnson, Linford Christie, Veronica Campbell.

Cine îşi mai închipuia că atletismul de top al ultimilor ani a fost o disciplină curată şi-a văzut visul spulberat duminică. Au căzut dintr-o lovitură doi dintre cei mai importanţi alergători din ultima decadă, americanul Tyson Gay şi jamaicanul Asafa Powell. O altă sportivă din Jamaica, Sherone Simpson, medaliată cu aur la ştafeta olimpică în 2004, a fost depistată cu substanţe interzise.

Gay, cel mai rapid om al anului, este cel mai valoros sprinter al Americii şi fost campion mondial, iar Asafa Powell este fostul deţinător al recordului mondial la 100 de metri.

Nu merg la Mondiale Americanul a recunoscut că a apelat la produsele de pe lista WADA pentru a-şi îmbunătăţi performanţele de pe pistă. „Nu vreau să mint. Nu am nimic de spus în apărarea mea, nu vreau să pară că nu sunt vinovat. Sunt gata să suport pedepsele bărbăteşte. Trebuie să fiu conştient şi responsabil de substanţele pe care le iau. Promit să fiu cinstit cu oficialii antidoping în privinţa fiecărui amănunt, asupra persoanelor implicate, asupra fiecărui supliment pe care l-am luat, asupra fiecărei companii cu care am avut contracte”, a spus Tyson Gay. Atât Gay, cât şi Powell au anunţat că nu vor participa la Campionatele Mondiale de la Moscova, programate în august. Jamaicanul a dezvăluit că a ieşit pozitiv la oxilofrină, un stimulent aflat printre produsele interzise de WADA, o amfetamină înrudită cu efedrina.

Spre deosebire de Gay însă, Powell a declarat că nu are nici cea mai vagă idee despre modul în care acest medicament a ajuns în corpul său. În schimb, americanul nu a făcut public numele substanţei pe care a ingerat-o.

Gay, imagine antidopaj „Nu am luat niciodată conştient sau voluntar vreun supliment sau vreo substanţă ilegală. Nu sunt şi nu am fost niciodată un trişor. Am fost total luat prin surprindere de acest rezultat”, a postat Asafa Powell. „Staff-ul meu a lansat o anchetă internă şi cooperăm cu toate agenţiile şi cu autorităţile pentru a descoperi cum a ajuns această substanţă în organismul meu”, a adăugat insularul.

Tyson Gay, acum în vârstă de 30 de ani, considerat un om modest şi plin de respect pentru cei din jurul său, era speranţa Statelor Unite de a-l detrona pe jamaicanul Usain Bolt, cel mai rapid om din lume. Ironic este faptul că Gay face parte dintr-un grup de atleţi care au semnat un act simbolic, numit „My Victory”, susţinut de Agenţia Americană Antidoping şi în care se spunea: „Singurul sport în care cred este sportul curat, sportul în care nimeni nu trişează, inclusiv prin dopaj”.

Bolt - probleme sau nu?

Usain Bolt, deţinător al recordurilor mondiale la 100 şi 200 de metri şi primul om din lume care a reuşit să-şi apere titlurile olimpice la aceste probe, este prieten la cataramă şi coleg de pregătire cu Asafa Powell. De aceea, următorul mare nume luat în colimator va fi chiar Bolt. Cel mai rapid om din lume a declarat în mai multe rânduri că nu a consumat niciodată produse dopante. „Îi invit să mă testeze în fiecare zi dacă trebuie să arăt lumii că sunt curat”, a spus Usain Bolt.

Finală pierdută!

Perechea Alexandra Dulgheru/Flavia Pennetta a pierdut finala probei de dublu din cadrul turneului de la Bastad (Suedia), dotat cu premii în valoare totală de 235.000 de dolari.

Dacă pentru românca a fost abia a doua finală a unui turneu, la dublu, Penetta e o jucătoare mult mai experimentată. Fost număr 1 mondial la dublu, italianca are 14 turnee câştigate şi alte 15 finale pierdute.

Nu a fost însă de ajuns. Dublul românoitalian a fost învins de favoritele 1, Anabel Medina Garrigues/Klara Zakopalova (Spania/

actualitatea irl

21

Cehia), scor 6-1, 6-4. Pentru atingerea finalei, Alexandra şi Flavia au obţinut un cec de 6.000 de dolari şi 200 de puncte WTA.

Ce a însemnat Vâlcea în handbal şi ce a ajuns!

Cenuşăreasa Ligii Naţionale!

Nou-înfiinţata echipă de la Vâlcea, care ia locul Oltchimului, are şanse minime să reziste în prima ligă. Bugetul echipei e cel mai mic dintre cele 12 formaţii.

Sezonul trecut, Oltchim Rm. Vâlcea creiona cea mai bună echipă din istoria clubului.

Katarina Bulatovici, Allison Pineau, Alexandrina Barbosa, Silvia Navarro, Amandine Leynaud se adăugau celorlalte vedete prezente la Vâlcea în tentativa de a câştiga Liga Campionilor.

Tensiunile de la Vâlcea, lipsa banilor au deturnat corabia condusă de danezul Jakob Vestergaard. Chiar şi aşa, Oltchim a ajuns în semifinale, a ratat dramatic calificarea în finală şi a adunat cele mai multe puncte reuşite vreodată în Ligă într-un sezon: 22! Finalul a fost însă trist. Echipa s-a desfiinţat, jucătoarele au plecat şi despre campioana României se va vorbi de acum doar la trecut!

Obiectiv: salvarea de la retrogradare Echipa care i-a luat locul în prima ligă, HC Oltenia, a devenit între timp HCM Rm. Vâlcea, fiind susţinută de Primărie. Cu un buget de peste 10 ori mai mic decât al Oltchimului de anul trecut, HCM nu-şi poate propune decât salvarea de la retrogradare. Chiar şi aşa, în condiţiile în care echipa s-a format doar din junioare şi handbaliste refuzate de celelalte echipe din Liga Naţională, obiectivul va fi foarte greu de îndeplinit. „Noi am luat-o de la zero. Exact ca atunci când începi să aduni jucătoare, să-ţi formezi o echipă. Iar munca nu este deloc uşoară. Să nu se uite însă că şi la începutul anilor ‘80, când sa născut Chimistul, devenită apoi Oltchim, tot de jos s-a plecat! Trebuie doar răbdare” e încrezătoare noua antrenoare a echipei, fosta mare handbalistă Maria Torok Duca.

De la peste 100 de trofee la unul singur Vedetele de cinci stele de la Oltchim, din sezonul trecut, câştigaseră împreună, în toate competiţiile, cu mult peste 100 de trofee. Acum, în lotul încropit la Vâlcea, o singură handbalistă a cucerit un trofeu. E vorba de Amalia Busuioceanu, fostul centru de la Rapid, care a câştigat campionatul cu echipa din Giuleşti în 2003. În rest, jucătoare, puţine, gen Janina Luca, Mihaela Pătuleanu, Irina Lazarin, care au adunat câteva sezoane în Liga Naţională, fără a ieşi în evidenţă. Celelalte sunt debutante în prima ligă, făcând abia acum trecerea de la junioare şi tineret.

Cei mai cunoscuţi, antrenorii!

Dacă HCM Rm. Vâlcea nu are jucătoare cu nume în lot, în schimb, pe bancă, va avea trei foste mari handbaliste! „Principal” va fi Maria Torok Duca, care va fi ajutată de Maria Rădoi şi de Ildiko Kerekes Barbu. Toate trei au jucat la Oltchim, dar au îmbrăcat în multe rânduri şi tricoul echipei naţionale. 250.000 de euro e bugetul anunţat al formaţiei HCM Rm. Vâlcea, cel mai mic din prima ligă 

rubrică sportivă realizată de

Gelu COLAC

22

actualitatea irl  Irina Lucia MIHALCA

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Volumul antologic „Cu patria în suflet” lansat la Bookfest 2013

Cu patria în suflet

Te-ntrebi

colecţie antologică de poezie,

ce se-ntâmplă...

coord. Romeo Tarhon Editura Naţiunea, Bucureşti, 2013, 405 p.

În fiecare dimineaţă aspiri litere din tine, litere mari, reci, calde, vii, fantasme care pulsează în dansul lor - imagini în oglindă îmbrăţişate-n culori spre noi forme de viaţă.

Umbre desprinse care tremură-n lumina lunii, Oare nu cumva se joacă cu tine, cu mine, cu noi, din dorinţa reînvierii cuvântului nou? În fiecare dimineaţă eşti mereu altul, te-ntrebi ce se-ntâmplă - copacul ce creşte între noi Ah, multe se întâmplă... şi câte nu se întâmplă? !...

Beţie de simţuri, de stări şi de vise - cuvinte, poeme, cântări, cântarea cântărilor ce s-au scris, se vor scrie... Şi zeii te privesc cu invidie, uneori, pentru bucata ta de cer şi fluturii de pe umăr curenţii de aer ce urcă, urcă şi coboară. În fiecare dimineaţă aspiri litere din tine ce atârnă uscându-se în bătaia vântului, Nu ai nevoie de cântecul altora, ştii ce-i zborul, flacăra, apa şi focul, îţi porţi dorinţa-ecou prin fiecare iubire, Oare tu eşti aici, acolo, risipit pe aripi de vis în fiecare gând, lacrimă, respiraţie, lumină?

Your World

by Helen Soraghan DWYER

You couldn’t keep the house tidy Because you kept everything That came in the door – Newspapers, junk mail, Every book you could afford To buy.

When you died I stood outside Your home As almost everything You owned Was thrown Into a skip.

What else could I do?

Take your whole world Home, For you?

Two collections of poetry, Still and Beyond, signed by Helen Soraghan Dwyer are available in Books Upstairs, College Green, Dublin.

 Tatiana Scurtu-MUNTEANU

P

rimul volum din colecţia „Cu patria în suflet” a fost lansat pe data de 31 mai 2013, ora 14.00, în cadrul târgului de carte Bookfest de la complexul RomExpo din Bucureşti, standul Evenimente, pavilionul C5, din Piaţa Presei (fostă Casa Scânteii), unde au fost invitaţi autorii, scriitori şi reprezentaţi ai presei, într-o lansare dublă, incluzând şi volumul „Cartea vieţii mele”, autor Anghel Drăgan, moderator Ion Coja, Sever Mureşan, prezentare generală eveniment - Cezar A. Mihalache, moderator volum „Cu patria în suflet”, Romeo Tarhon. Coautorii prezenţi la lansare au putut să se adreseze publicului în cadrul unui microrecital de poezie pe fond muzical live. În paginile antologiei s-au reunit mai mulţi autori debutanţi, dar şi nume reprezentative ale poeziei, prozei şi publicisticii contemporane, cu multe cărţi, dar şi un cuvânt de spus în cultura noastră, ce simt româneşte şi poartă Patria în suflet: Anghel Drăgan, Marian Malciu, Elena Tiberea, Adrian Tirchineci, Vasile David, Dragoş Ionescu, Virgil Andronescu, Cristian Gabriel Gromân, Cornelia Vâju, Mihail Rujoiu, Florian Stoica, Doina Bârcă, Mihai Vintilă, Elisabeth Schafer, Ion Ionescu-Bucovu, Violeta Croitoru Vieru, Doina Butnaru, Mihaela Talpău, Ioana Popa, Amalia Popescu, Vera Crăciun, Tatiana Scurtu-Munteanu, Ion Lupan, Elena Buidum Bârlădeanu, Gheorghe Vicol, Cezarină Adamescu, Marin Voicu, Cristian Sav, Constantin Iordache, Valerian Mihoc, Alexandru Micula, Horia Scarlat, Virgil Ciucă, Ana Maria Gâbu, Lucreţia Ionescu Buiciuc.

Salonul Internaţional de carte Bookfest a găzduit în acest an peste 200 de edituri şi aproape 1.000.000 de volume. Porţile celei de-a VIII-a ediţii a festivalului sunt deschise în perioada 29 mai – 2 iunie 2013, timp în care a avut invitaţi de seamă atât din ţară, cât şi din străinătate. Au fost prezente aici numeroase personalităţi, printre care istoricul Neagu Djuvara, profesorul Lucian Boia, actorul Radu Beligan, scriitorul şi analistul politic Emil Hurezeanu, consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, psihologul Aurora Liiceanu şi mulţi alţii. Iubitorii de literatură au avut ocazia să-i întâlnească pe doi dintre cei mai importanţi prozatori ai momentului din Austria, Michael Stavaric şi Joseph Winkler, dar şi pe alţi invitaţi din Germania sau Elveţia. Pe o suprafaţă de 10.000 de metri pătraţi, cu multe evenimente interactive, cei care nu au uitat încă să mai răsfoiască o carte şi să se bucure de valoarea acesteia, au fost invitaţii Cuvântului la Bookfest 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

23

Mustăcios cu pas greoi Merge-ntr-una înapoi (racul)

Găsiţi 10 diferenţe între cele două imagini de mai jos!

Ora de înviorare Fiindcă vreau să cresc voinic, Fac gimnastică de mic.

Dimineaţa la trezire, Sar din pat într-o clipire.

Deschid ferestrele larg, Aer rece în piept trag, Dau o tură alergând, Mă opresc, respir profund.

Sar ca mingea fără frică, Tumbe fac ca Martinică, Mă opresc, respir adânc…

Gata sunt ca să mănânc.

Mă îndoi din mijlocel Stânga, dreapta puţintel, Mă ridic şi iar m-aplec, Mâna pe podea o trec.

Ora de înviorare, Face poftă de mâncare, Ziua o încep vioi, Zburd ca mieii în zăvoi.

24

actualitatea irl

Un evreu şi un moldovean au magazinele alimentare vis-a-vis. Într-o zi apare la evreu afişat că are zahar de vânzare cu 3000 lei/kg. A doua zi moldoveanul se înfurie şi pune un afiş pe care apare 2800 lei/kg. A treia zi evreul pune din nou un preţ mai bun: 2600 lei/kg. A patra zi moldoveanul afişează un preţ de 2450 lei/kg. Imediat în vitrină la evreu apare noul preţ: 2300 lei/kg. În sfârşit în a cincea zi moldoveanul se duce în prăvălia evreului: - Dar ia spune cum poţi să scazi preţul în aşa hal? Că vom da faliment amândoi! Eu iau zahărul de la producător cu 2450!

- Eu nu cred că voi da faliment pentru că nici nu am zahăr de vânzare.

Femeile se împart în două categorii: Doamne şi Doamne Fereşte!

Un tânăr se întâlneşte cu badea Gheorghe care era cu oile la păscut. Acesta se gândeşte să facă conversaţie şi-l întreabă: - Bade, dau oile lapte?

- Alea albe da.

- Şi alea negre?

- Şi alea negre.

- Dar lână dau?

- Alea albe da.

- Păi şi alea negre?

- Şi alea negre.

- Păi atunci de ce faci diferenţa între ele?

- Pentru că alea albe sunt ale mele.

- Şi alea negre?

- Şi alea negre.

Curată

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Cum lansează o rachetă: Ruşii: 3...2...1...PusK!!!

Americanii: 3...2...1...Gooo!!!

Moldovenii: 3...2...1...Împinjeţi uăiiii!!!

A

Un moldovean şi un oltean sunt implicaţi într-un accident.

Amândoi aveau viteză foarte mare. Maşinile au fost făcute praf, bucăţi din ele proiectate pe câteva sute de metri iar cei doi ies teferi, fără nici o zgârietură. Se uită unul la altul, după care moldovanul zice: - Uite-te la maşinile noastre, io cred că Dumnezeu a vrut să ne întâlnim şi să deschidem o afacere împreună.

- Daaaa… şi io cred că soarta a fost de vină.

La care moldoveanul zice: - Hai că aveam o sticlă de vin în portbagaj, să o caut şi să sărbătorim.

Găseşte sticla şi îi dă prima dată olteanului să bea, că aşa e frumos. Bea olteanul aproape o jumătate din sticlă, şi apoi i-o dă moldoveanului, la care ăsta zice: - Nu… eu nu beau… eu aştept Poliţia mai întâi!!!

La psiholog: - Vorbiţi cu soţia Dvs. după ce faceţi dragoste?

- Da, dacă am telefonul mobil la mine.

Soţul intră în pat şi-i şopteşte soţiei la ureche: - Sunt fără chiloţi.

Soţia: - Lasă-mă să dorm, mâine am să-ţi spăl o pereche.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

l Caş proaspăt de văcuţă, închegat cu cheag natural din România. €7 / kg. proaspăt, €10 / kg. uscat.

Tel. 087 691.55.22

Cauţi formaţia perfectă pentru petrecerea ta? Ai găsit soluţia ideală! Cu o bogată experienţă artistică şi un vast repertoriu pentru toate gusturile, solista vocală Mariana Hodan şi formaţia ei vă vor oferi momente de neuitat.

Relaţii la tel. 087 998.40.49

AICI anunţuri de mică publicitate

GRATIS !

Oferte locuri de muncă * Salonul Marabou hair & beauty situat în Kilcock, Co. Kildare, angajează hair stylist(ă) cu experienţă de minim 5 ani. Se cere şi se oferă seriozitate. Se doreşte o persoană sociabilă, cu aptitudini, care doreşte în permanenţă să progreseze. Mai multe detalii puteţi afla prin telefon sau la interviu. Tel. 087 389.69.69 (89) * SARI (Sport Against Racism Ireland), organizaţie cu statut caritabil, caută personal cu vârsta între 18 şi 70 de ani pentru vânzare de lozuri. Program flexibil; Full / Part Time. Se plăteşte comision din vânzări. Vorbirea fluentă a limbii engleze constituie un avantaj însă nu e o condiţie de bază. Pentru detalii sunaţi / trimiteţi SMS la tel. 089 410.64.74 (vorbim şi româneşte) Cereri locuri de muncă * Caut de lucru la spălătorie auto sau în construcţii (am vechime de 17 ani). Rog seriozitate. Tel. 089 462.33.60 (90) * Caut de muncă în curăţenie sau babysitting. Tel. 085 831.65.72, Mihaela * Bărbat, 40 de ani, şofer profesionist (B, C+E) din 1992, cu 9 ani de serviciu la demnitar în România, solicit serviciu în Dublin (nu neapărat ca şofer). Tel. 089 437.37.90 * Şofer de tir, cu atestate şi vechime 9 ani, caut de muncă. Tel. 086 409.69.41, Valentin * Tânăr serios cu familie caut de muncă la fermă. Tel. 087 097.76.83 Case de închiriat – Oferte * Dormitor single în zona Tyrrelstown (lângă Blanchardstown), Dublin 15.

Dormitorul are pat dublu şi este foarte curat.

Tel. 087 662.82.18 (90) * Dormitor dublu foarte spaţios şi curat în zona Tyrrelstown, Dublin 15 . Tel. 087 631.18.79 (90) * Cameră în Lucan, cartierul Mount Andrew, condiţii foarte bune. Tel. 087 212.71.38 (89) * Cameră single în Blanchardstown Clonsilla, la 5 min. de magazinul românesc.

Tel. 089 205.99.55 (89) * Cameră dublă în zona Drumcondra, Dublin 9, la 15 min. de centru. Tel. 087 063.04.43 (89) * Dormitor dublu în zona Tyrrelstown, foarte spaţios şi foarte bine îngrijit. Tel. 087 631.18.79 (89)

actualitatea irl

25

Execut lucrări de croitorie: reparaţii, modificări îmbrăcăminte, tiviri etc.

Cele mai mici preţuri !

Tel. 089 467.80.59

* Cameră single în Clonsilla la 2 min. de magazinul Moldova. Tel. 087 366.34.53 sau 087 182.98.71 (89)

boscencol@yahoo.com * PCI FireWire adapter, nou (cumpărat din greşeală). Preţ: € 15. Tel. 086 166.02.82

Vânzări case * Vând casă construită din cărămidă, cu toate actele la zi, situată la 9 Km de staţiunea Vatra-Dornei, amprentă de sol de 220 mp, cu toate utilităţile, curent electric, apă curentă, internet, CATV etc. Clădirea are 4 camere finalizate cu baie, restul fiind în curs de finalizare. Preţ: € 44.000 neg. Tel. 087 971.16.77 * Casă la roşu S+P+2E+M în Com. Grintieş, Jud. Neamţ la DN 15 (15 Km de staţiunea Durău şi 20 Km de Borsec), 900 mp teren. Preţ: € 45.000 euro neg. Tel. 0040 74 640.65.00, e-mail: dorina61_ro@yahoo.com * Vând casă în construcţie cu teren 24 ari în Târgu Mureş (Cristeşti). Suprafaţă utilă 230 mp compusă din parter (living, baie, bucătărie, birou), etaj (3 camere, hol mare, baie), pivniţă (35 mp) şi garaj (24 mp). Casa este construită din cărămidă cu inserţie de izolaţie. Toate utilităţile la poartă. Preţ de criză: € 43.000 euro neg. Tel. 0040 74 460.40.97 (Ro), 085 770.47.41 (Irl)

Servicii * Contysel Garage. Reparaţii auto maşini şi comerciale la garaj în Dublin 1, Summer Arch, şi stau în faţă pe 4 North Summer Street. Diagnostice auto + comerciale şi posibil vopsit maşini cu cuptor într-alt loc.

Email: contysel@gmail.com. Tel. 086 107.03.13, Gycuţă şi Remus (89) * Ofer meditaţii pentru fizică sau matematică, ciclul preuniversitar. Tel. 089 974.02.95 * Inginer, ofer servicii profesionale pentru instalări: camere video supraveghere; tronsoane cablu tv, internet; antene satelit şi terestre; circuite electrice; reparaţii: TV, receptori satelit; aparatură electrocasnică etc.

Tel. 087 971.16.77 * Lecţii de vioară. Profesoară cu experienţă, absolventă a Academiei de Muzică din Chişinău, oferă lecţii de vioară individuale şi teorie muzicală pentru începători, copii sau adulţi. Blanchardstown, Dublin 15. Tel. 087 926.19.80 * Invitaţii de nuntă şi botez cu design decupat la laser. Tel. 086 871.89.51 * CITOSTATICE NATURALE - Dr. Himovith Angela. Acestea se pot găsi la farmaciile Dona din România sau se pot comanda prin telefon la numărul 0040 748 11.24.20 /1 /2 /3. Vă stăm la dispoziţie cu răspuns la orice întrebare. * Pompe Funebre - repatriere decedaţi.

SC Iuliana SRL oferă servicii de transport funerar intern şi internaţional. Sicriul şi toate cele necesare înmormântării sunt incluse în preţ, Dvs. trebuie doar să vă ocupaţi de formalităţile de întocmire a actelor. Tel. 0040 74 045.97.26 * Transport către şi dinspre aeroport (Dublin) - € 20. Tel. 087 150.22.53 * Persoană serioasă, cu studii avansate în muzică, meditez copii cu vârsta cuprinsă în 10 - 16 ani, la violoncel precum şi la teoria muzicii. Tel. 087 171.29.24 * Şcoală la distanţă de slăbire. Dr. Vereş Ladislau. Tel. 0040 788 42.82.47

Vânzări terenuri * 1ha intravilan şi extravilan în comuna Cefa, satul INNAND la şoseaua naţională dintre ORADEA şi SALONTA cu o deschidere de 36 m, terenul este drept, foarte bun pentru peco, depozit, mini hotel etc. Preţ: € 1,5 euro / m2. Tel. 086 241.77.38, între 9 am şi 9 pm * Teren în Slănic Moldova, 10.000 mp intravilan, preţ neg. Tel. 087 352.56.94 Vânzări auto * 4 x Mercedes Benz 311 CDI, două compartimente frigorifice diferite, an fabricaţie 2004 - 2005, 170.000 mile, cutie automatică. Preţ: € 4500 / buc. Tel. 087 984.12.37 Vânzări diverse * Lumânări de botez şi cununie. Tel. 087 775.94.93, 087 150.22.53 * Vând receiver TV Technomate TM1500. Preţ negociabil. Tel. 087 986.64.04 (90) * Vând brăţări Shambala cu bile crystal.

Preţ: € 5. Tel. 087 986.64.04 (90) * Scuter electric negru, 2007, taxă de drum până în Aprilie 2014, ideal. Tel. 085 191.47.66 (90) * Vând lanţ de aur 14k, 30g. Preţ: € 800.

Tel. 086 275.12.13 (89) * Vând antenă parabolică nouă, diametru 1.1 m. Preţ: € 50 (nu este negociabil). Email:

Diverse * DJ sau formaţie pentru orice eveniment la un super preţ. Tel. 086 057.28.13 (89) * Fotbal Club Transilvania anunţă selecţii pentru copii şi juniori (10-14 ani) în fiecare Sâmbătă începând cu ora 14 (durata: 1 oră şi 30 minute) în Huntstown Park,

Trimite şi tu anunţul tău ! Prin email - info@actualitateairl.com sau SMS la 086 166.02.82 sau direct de pe website-ul ziarului, www.actualitateairl.com. ATENŢIE! Anunţurile pentru numărul următor trebuie trimise până cel târziu în data de 10 August 2013. Nu vor fi publicate gratuit anunţurile de natură comercială!

Redacţia ziarului nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul sau acurateţea textului anunţurilor.

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Colectivul de redacţie Director: Hamilton Viorel Niculescu - 086 166.02.82 Administraţie, publicitate, distribuţie Ioan Bodnar - 087 990.93.48 Redactor şef: Raluca Caranfil Secretar de redacţie: Andreea ROMAN PR / Marketing: Alexandra BOSCENCO Colaboratori permanenţi Vasile ROŞ, Dan TUDOR, Cătălin IANCU, Marian GÂRLEANU, Nicoleta CRISTEA, Octavian Dumitru CURPAŞ, Mihalache VASILE, Aura ŞERBAN, Tatiana Scurtu-MUNTEANU, Vavila POPOVICI Cultură Gina GOIA, Atila RACZ, Helen Soraghan DWYER, Irina Lucia MIHALCA Redactori sportivi Jonny DUMITRESCU, Gelu COLAC Colaboratori în acest număr Constantin DOBRESCU, Marina GLODICI, Mihaela ROTARU

Ai ceva de adăugat sau comentat?

Trimite la info@actualitateairl.com sau dă SMS la 086 166.02.82 Ne rezervăm dreptul de a modifica sau a nu publica materialele şi anunţurile primite. NU ne asumăm responsabilitatea pentru ideile exprimate în articolele semnate de colaboratori. Şi evident, toate drepturile asupra publicaţiei astea sunt rezervate RoMedia Publishing. Cu ©-ul de rigoare pe 2010-201X şi etc.

Design-ul este conceput de StudVio deSign & Cibo

Adresa poştală a redacţiei Ap. 5 Park Court, Peck’s Lane, Castleknock, Dublin 15 Telefon: 086 166.02.82 www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com

ziar înfrăţit cu publicaţia „Melcul de România“

26

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Marina GLODICI

Î

ntreaga noastră viaţă fizică este marcată de cea a sufletului nostru (teologic intitulat „omul dinlăuntru”) care este format din: intelect, voinţă şi sentiment.

Nimic nu este mai important în acest context al vieţii interioare decât gândurile de la care pornesc toate cuvintele şi acţiunile întreprinse de fiecare individ. Lumea gândurilor este esenţială deoarece fiecare cum gândeşte aşa şi trăieşte, spuneau bătrânii noştri. În acest sens se înţelege, aşadar, că gândurile omului formează logica după care judecă şi ia decizii în viaţă. Acestea sunt influenţate de o sumedenie de factori externi şi interni. Vorbeam în materialele anterioare despre înnoirea minţii (naşterea din nou din punct de vedere spiritual), adică a gândurilor care schimbă logica, modul de a privi lucrurile redând omului o mentalitate, total diferită de aceea de dinainte.

Potrivit lui A. W. Tozer, gândirea poartă în sine un imperativ moral. Pentru a fi un gânditor eficace trebuie să fii înzestrat cu anumite calităţi indispensabile. Un proverb chinezesc spune că: „învăţătura fără gândire este o capcană; gândirea fără învăţătură este un pericol”. Ca să gândeşti corect trebuie să fii absolut de onest şi transparent de sincer, să ai curajul descoperirii de sine şi să deţii o măsură de cunoştinţe, asemeni afirmaţiei lui Kant, respectiv, „cerurile înstelate deasupra şi legea morală dinlăuntru”, şi bineînţeles să ai un bun simţ istoric şi creativ.

Lumea gândurilor noastre poate fi influenţată de sistemul de valori şi de duhul care guvernează mintea noastră. „Omul este un închinător şi numai în duhul închinării poate găsi slobozirea tuturor puterilor intelectului său uimitor” (A. W. Tozer). Specialiştii spun că oamenii pot face aceleaşi fapte, însă cu motivaţii diferite. Trebuie doar să medităm, acum, la priorităţile noastre şi atunci vom vedea cui ne închinăm în fiecare zi prin gândurile, vorbele şi acţiunile noastre. Nu putem detaşa fiinţa noastră, nici fizică şi nici

actualitatea irl

27

Suflet, gânduri, naştere din nou psihică de Dumnezeu. Şi asta, datorită faptului că am fost creaţi de El şi în El avem viaţa şi de la El vin soluţiile pentru toate problemelor noastre de pe pământ. El este sursa noastră de putere în lupta împotriva răului care stă în primul rând în „locurile cereşti „ din om, adică în sufletul lui şi implicit în gânduri, care se transformă în vorbe şi acţiune.

Dacă am face o incursiune în ceea ce priveşte civilizaţia, am observa că, omul a devenit mai parşiv, una gândeşte, alta vorbeşte şi cu totul altceva întreprinde. Este vorba despre insul modern care trebuie să „supravieţuiască” şi se pretează la o viaţă duplicitară, omorându-şi sufletul în fiecare zi, călcându-şi pe conştiinţă până ajunge să ignore tot ce este sfânt şi corect. Acest fel de logică de a trăi este unul care seamănă cu expresia de a fi „morţi în păcate”. Totul se rezumă la o luptă spirituală dintre bine şi rău la care Dumnezeu a obţinut victoria prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos, care prin jertfa Sa a adus mântuirea tuturor oamenilor care cred în ea, de sub influenţa răului şi eliberarea de sub puterea păcatului.

Cum putem avea, oare, o conştiinţă curată ce e generată de gândurile curate şi eliberate de tot ceea ce este rău? Cum putem cunoaşte, oare, adevărata libertate de sub puterea nefastă a răului care îmbracă diferite forme pentru a lega oamenii de materialism şi carnalitate şi dezlega de cer?

Există doar o singură cale: naşterea din nou din apă şi Duh, de care vorbea Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos. Ea se poate realiza prin acceptarea jertfei Domnului Isus prin care suntem absolviţi de pedepsa păcatelor comise şi umplerea noastră cu Duhul Sfânt.

Trebuie să ştim că Duhul Sfânt este o persoană vie, a treia persoană a divinităţii. Cu ajutorul Lui avem o viaţă prin care căutăm doar onorarea Domnului Isus, lăsându-ne absorbiţi cu totul de El, ducând o viaţă de neprihăire, în cumpătare, dreptate şi evlavie. „Fă din gândurile tale un sanctuar curat. Înaintea lui

Dumnezeu gândurile noastre sunt lucruri.

Gândurile noastre sunt decoraţiunile dinlăuntru sanctuarului în care locuim.

Gândurile tale decid în mare măsură dispoziţia, vremea, climatul dinlăuntrul inimii tale, iar Dumnezeu consideră gândurile tale făcând parte din tine. Gândurile de pace, gândurile de compasiune, gândurile de milă, gândurile de bunătate, gândurile de dragoste, gândurile lui Dumnezeu, gândurile Fiului lui Dumnezeu, acestea sunt lucruri bune şi lucruri înalte. Prin urmare, dacă vrei să cultivi cunoaşterea Duhului Sfânt trebuie să nu permiţi minţii tale să fie o pustie care să colinde orice fiară necurată şi orice fel de pasăre. Trebuie să ai o inimă curată!”. (A. W. Tozer). Să căutăm încontinuu să medităm Biblia şi arta recunoaşterii prezenţei Duhului Sfânt pretutindeni. Să fim curajoşi, deoarece „laşul poate fi viclean şi isteţ, dar niciodată nu poate fi un gânditor înţelept, fiindcă înţelepciunea este în mod fundamental un lucru moral şi nu va avea nici o legătură cu răul”.

Prin ascultarea şi întoarcerea noastră la Dumnezeu vom obţine astfel o unitate a sinelui nostru în care intelectul şi sentimentul ori partea noastră emoţională şi voinţa vor fi mereu în echilibru perfect sub conducerea şi controlul Duhului Sfânt. Vom avea astfel o inimă eliberată de amărăciune prin detronarea eu-lui şi plină de o dragoste smerită şi o voinţă înnoită, acceptând în ea doar gândurile de seriozitate. „Gândurile solemne necesită o atitudine solemnă faţă de viaţă, faţă de omenire şi faţă de Dumnezeu”(A. W. Tozer). În concluzie, dragii mei cititori nu eliminaţi din gândurile dumneavoastră dorinţa de relegare la sursa noastră de viaţă, adică Dumnezeu. Fără El nu vom putea învinge răul care urmăreşte să ne ia şansa de la mântuirea ce ne este dată în dar. Hrăniţi-vă sufletele cu lucrurile sfinte şi veţi avea o minte instruită şi o inimă liberă şi plină de bucuria de a trăi. „Instruirea mintii este la fel de necesară ca hrana pentru corp” (Marcus Tullius Cicero) 