ACTUALITATEA IRL , NR 90, 2013

info@actualitateairl.com www.actualitateairl.com

086 166.02.82

Publicaţie nu chiar 9,9independentă, Publicaţie independentă pentru pentru persoane persoane 8imiste la numai ZIAR * TELEVIZIUNE * RADIO

Nr. Placi-ne...!

28 de pagini

€1

90

Ziua: 10 Luna: August Anul: 2013

Anul nostru:

IV

From Dublin with respect  Marian GÂRLEANU

A

mbasadorul Iulian Buga este unul dintre diplomaţii care îşi iubeşte nu numai profesia dar şi ţările unde a activat, punând mult suflet în tot ceea ce a întreprins în numele preşedintelui României şi a Guvernului român. Impresionant la Ambasadorul Buga a fost căldura cu care a privit poporul şi cultura irlandeză pe de o parte, dar şi comunicarea cu MAE şi autorităţile române pe de altă parte.

Sentimentul pe care ţi-l lasă acest diplomat este că doreşte să fie întotdeauna foarte bine informat dar şi foarte apropiat de cei cu care lucrează. Dar mai ales că are interpretarea corectă a faptelor pentru care se bate întru sprijinirea comunităţilor româneşti fie din SUA, Olanda sau Irlanda.

Personal am admirat meticulozitatea muncii sale dar şi a punctelor de vedere extrem de pertinente formulate despre Irlanda sau comunitatea românească de aici. Aceasta prin prisma discuţiilor pe care le-a avut de-a lungul anilor cu mulţi politicieni irlandezi, miniştri, parlamentari sau chiar preşedinţi. Iar lucrurile nu au fost foarte simple, a fost nevoie chiar de bătut cu pumnul în masă la anumiţi miniştri. Şi asta în condiţiile în care irlandezii sunt un popor cu o demnitate, pe alocuri, exacerbată. continuarea în pagina 3

2

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

ZIUA LIMBII ROMÂNE 31 august

A

 Lucreţia BERZINTU Israel, august, 2013

„A vorbi despre limba în care gândeşti, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o zi de sărbătoare. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore, malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanţă aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observaţie, această relevaţie am avut-o abia atunci când am învăţat o altă limbă” (Nichita Stănescu)

L

imba română, sărbătorită la maturitate, are o istorie îndelungată. O limbă romanică, vorbită în principal în România şi Republica Moldova, are patru dialecte care se disting: 1) daco - roman, vorbit în România şi Republica Moldova precum şi în diaspora; 2) aroman, sau macedo - roman, vorbit în comunităţile din Grecia, Albania, Bulgaria, Kosovo, Serbia; 3) megleno - roman, un dialect aproape dispărut din nordul Greciei, şi 4) istro - roman, de asemenea aproape dispărut, vorbit în peninsula Istria din Croaţia.

Limba română, singura limbă romanică din Europa de Est, a suportat mai multe influenţe de-a lungul istoriei. Însă, a vorbi despre istoria unei limbi - în cazul de faţă, limba română, ar fi imposibil să nu te raportezi şi la istoria poporului român. Prima perioadă a limbii noastre este perioada dacică, dacii fiind prima civilizaţie care a trăit în zona în care se află acum România. Constantin C. Giurescu, în cartea sa, „The Making of the Romanian People and Language”, scrie şi care au fost activităţile principale ale dacilor. În principal s-au ocupat cu agricultura.

A doua perioadă este cea de romanizare, după cucerirea Daciei de către romani, în anul 106, după mulţi ani de lupte. Romanizarea s-a întâmplat destul de repede, în cei 165 de ani, prin căsătorii mixte, prin răspândirea religiei creştine cu ajutorul misionarilor...

După romanizare a fost o perioadă de influenţă slavă, când în timpul secolului al 7lea şi pe parcursul secolului al 9-lea, când au venit slavi în zona Daciei, influenţa fiind şi prin pronunţia cuvintelor.

Cel mai vechi document scris în limba română, păstrat, este „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către judele Braşovului” (1521), descoperită în 1894 în Arhivele Naţionale ale judeţului Braşov unde se păstrează şi astăzi. Cea mai veche inscripţie în aromână este datată la 1731.

Limba română a fost introdusă ca obligatorie, în actele de stat şi în ritualul religios, în timpul voievozilor Vasile Lupu (1634 - 1653) în Moldova şi Matei Basarab (1632 - 1654) în Ţara Românească.

Prima gramatică românească se datoreşte lui Samuel Micu şi Gheorghe Şincai.

Datează din anul 1780, se intitula „Elementa linguae daco - romanae sive valachicae” şi a fost tipărită la Viena.

A urmat o perioadă de re-latinizare, spre secolul al 19-lea. Pe la anul 1800, lingviştii români au lucrat pentru crearea unei limbi mai frumoase, nobile... prin anumite modificări, eliminând unele cuvinte dure, de origine slavă. În prima jumătate a secolului al 19-lea a început o perioadă de „iluminare” în România. Au fost traduse cărţi ale unor

scriitori din vest, ca: Racine, Moliere, Lemartine... În acea perioadă, scriitorul teoretician român, Ion Heliade Rădulescu şi-a scris opinia cu privire la purificarea limbii literare româneşti. El a vrut „să ne unim în scris şi să ne facem pentru noi înşine o limbă literară”.

Mişcarea Heliade a început prin selectarea cuvintelor italiene şi eliminarea celor de limbă germană, rusă şi greacă. În 1828 el a scris: „Scrii să fii înţeles de către contemporanii tăi... Scriem pentru cei care trăiesc şi nu pentru cei morţi”.

Despre prima şcoală de limbă română care avea ca scop, printre altele, să înveţe 12 elevi „muzica evropenească” Constantin Radovici Golescu, membru al „Societăţii literare”, a fost unul dintre promotorii artei şi literaturii româneşti de la începutul veacului al XIX - lea, alături de Eliade şi Ion Câmpineanu. El a încercat să aşeze şcoala românească pe alte precepte decât cele impuse de biserică, unde dascălii greci îi învăţau pe copii psaltirea. Influenţat de curentele postrevoluţionare din Franţa, unde fusese de câteva ori, el înfiinţează pe moşia sa din satul Goleşti - Muscel (lângă Piteşti) o şcoală gratuită pentru oricine voia să se înscrie. Elevii puteau fi copii de boieri, negustori şi chiar de robi.

Deschiderea şcolii a avut loc la 1 mai 1826 şi aici se învăţa româna, italiana, germana, latina, greaca şi alte materii. Elevii trăiau într-un internat sub supravegherea profesorilor lor.

La sfârşitul primului an de studiu, în loc de examen, elevii au jucat tragedia morală „Regulus”, realizând astfel un început de teatru românesc, după cum ne spune Pompiliu Eliade în „Histoire de l`esprit public en Roumanie”. Din aceeaşi sursă aflăm că, pe lângă şcoală, exista şi un taraf format din 12 copii de ţigani, care învăţaseră acolo să cânte din vioară, flaut ş. a.

Taraful învăţăceilor din Goleşti n-a reuşit să se apropie prea mult de „muzica evropenească”, cum dorea Golescu, dar a reuşit să înveţe să cânte.

Limba română din perioada modernă, ca toate limbile, împrumută multe cuvinte din alte limbi, în special din limba franceză. De la Revoluţia din 1989, România a fost deschisă lumii întregi. Acum, limba română este influenţată foarte mult (ca majoritatea ţărilor europene) de limba engleză americană.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Limba română este, aşa cum spunea Negruzzi, o pânză ţesută cu multe fire diferite.

Dar românii de astăzi au ajuns să accepte mai multe fire „grosiere”...

Din nucleul de cuvinte dacice, de latinizare şi influenţă slavă, limba română spune povestea unui popor de supravieţuitori.

Bibliografie: Mihai Ferăscu, Cine ştie...

Răspunde!, EP, Bucureşti, 1972; linguistics.bzu. edu, Encyclopedia Britanica. ***** Legea nr. 53/2013 privind instituirea limbii române a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 145, din 19 martie 2013.

Potrivit actului normativ, ziua de 31 august va fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice, de reprezentanţele diplomatice şi de institutele culturale ale României, care vor organiza programe şi manifestări culturaleducative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate limbii române.

De asemenea, legea prevede ca Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale vor arbora drapelul României, se va intona imnul naţional şi se vor folosi sigiliile cu stema României. *****

TRĂIASCĂ PATRIA MEA, PATRIA LIMBII ROMÂNE! LA MULŢI ANI! 

actualitatea irl

3

From Dublin with respect continuare de pe coperta 1 Comunitatea româneasca a avut un adevărat şi puternic sprijin în ambasadorul Iulian Buga care a reuşit, şi cu ajutorul întregului colectiv diplomatic românesc de la Dublin, să obţină anularea oricărei restricţii impuse românilor pe piaţa muncii încă din iulie 2012, când aproape nimeni nu se mai aştepta.

Aş sublinia, dincolo de derularea relaţiei Domniei Sale cu politicienii irlandezi sau cu comunitatea românească, şi profesionalismul dus la extrem cu care aceasta s-a exercitat. De remarcat reprezentarea cu succes a României în patria lui James Joyce mai ales în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2013 când ţara de reşedinţă a deţinut preşedinţia Uniunii Europene.

Ambasadorul I. Buga şi fostul Frapant la diplomatul de carieră Iulian preşedinte al Irlandei Mary McAleese Buga este capabilitatea de apreciere a opiniilor, sincerităţii şi caracterului uman dar mai ales căldura cu care comunică acesta. Dragostea sa faţă de cultură a fost reliefată în ultimii 4 ani şi jumătate şi în ţara lui Bram Stocker. Cu ocazia diverselor aniversări culturale, simpozioane, expoziţii de pictură, seri culturale romaneşti dar şi la Ziua Naţională a României derulată de fiecare dată în frumoasa Mansion House.

Sunt convins că şi în noua demnitate pe care o va ocupa de şef al diplomaţiei româneşti de la Washington, Excelenţa Sa dl. Ambasador Iulian Buga va munci pe brânci, ca şi până acum, pentru a rezolva problema numită The Visa Waiver. Ca nu peste mulţi ani să ştim cui vom mulţumi pentru că putem circula fără restricţii şi în Statele Unite ale Americii. Îi urăm să aibă parte de oameni la fel de aplecaţi spre muncă şi culorile tricolorului românesc cum a avut în ţara lui Samuel Beckett.

Our respect Your Excellence! 

4

actualitatea irl  Mihalache VASILE

Ochii D

ouă exerciţii simple şi eficiente care te vor ajuta:

- Ca dioptriile tale să nu mai crească (nu vei avea nevoie de o nouă pereche de ochelari cu dioptrii mai mari); - Să tratezi senzaţia de ochi uscaţi; - Să renunţi definitiv la lacrimile artificiale; - Să îţi simţi ochii odihniţi, chiar dacă petreci ore în şir la calculator.

Hai să începi exerciţiile, bineînţeles fără ochelari sau fără lentile de contact atunci când le faci...

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

efectuat asupra a doi căţei ţinuţi două luni de zile doar într-o cutie de 2 metri pătraţi s-a observat la final că nu se puteau descurca când trebuiau să fugă după lucruri aflate la distanţă. Aşa se întâmplă şi atunci când lucrezi la calculator, pentru că ochii tăi se adaptează pentru distanţe scurte.

De aceea ochelarii cu protecţie la calculator sunt de prisos. Aşadar, atunci când lucrezi la calculator mai mult timp apare oboseala oculară şi senzaţia de ochi uscaţi. Acestea sunt doar semne transmise de ochii tăi că sunt supuşi unui „tratament” impropriu.

Ce să faci pentru a stopa efectele secundare?

1. O dată la 10 minute efectuează o pauză de 10 secunde şi priveşte la cea mai mare distanţă din cameră. Ideal ar fi să te uiţi pe geam la un corp / obiect viu colorat care îţi place. Astfel vederea ta nu se va deteriora.

Exerciţiul 1: „Joacă Dur Cu Ochii Tăi” Acest prim exerciţiu ajută la vascularizarea musculaturii ochilor tăi. Cu cât muşchii sunt mai irigaţi cu sânge, cu atât aceştia vor fi mai bine hrăniţi prin nutrienţii aduşi de către sânge. Astfel, muşchii îşi vor recăpăta flexibilitatea de care au nevoie ochii tăi. Acest exerciţiu are 3 părţi şi efectueazăle fără pauze. Începe acum, şi...

- Ţine ochii închişi, cât de tare poţi, pentru 7 secunde - Ţine ochii închişi normal, pentru 7 secunde - Deschide ochii cât de LARG poţi, pentru 7 secunde În momentul în care nu mai simţi o eliberare a tensiunii din ochii tăi după cele 7 secunde, repetă exerciţiul pentru 15 secunde. Îţi recomand să foloseşti acest exerciţiu - Seara înainte de somn (astfel eliberezi tensiunea oculară acumulată în timpul zilei) - Şi dimineaţa, imediat după ce te trezeşti (ca să eliberezi tensiunea oculară reziduală din ziua anterioară).

Foloseşte acest exerciţiu de cel puţin 2 ori pe zi, când simţi că ochii tăi sunt obosiţi. Este acelaşi lucru ca şi atunci când îţi este sete şi vrei să bei apă; irigarea musculaturii ochilor tăi este primul pas pentru îmbunătăţirea vederii tale.

Exerciţiul 2: „Opt Puncte” Ajută la tonifierea musculaturii ochilor tăi. O musculatură antrenată va permite vederii tale să fie mai bună. Repetă acest exerciţiu de măcar 4 ori pe zi, pentru rezultate bune. Stai drept fără să mişti capul şi priveşte pentru 7 secunde în punctele extreme ale ochiului. Astfel: - Priveşte în punctul maxim din dreapta pe care îl poţi vedea - Priveşte punctul din colţul din stânga sus a ochiului tău - Priveşte punctul din colţul din dreapta sus a ochiului tău - Priveşte punctul din colţul din stânga jos a ochiului tău - Priveşte punctul din colţul din dreapta jos a ochiului tău - Priveşte în punctul maxim de jos pe care îl poţi vedea - Priveşte în punctul maxim de sus pe care îl poţi vedea - Priveşte în punctul maxim din stânga pe care îl poţi vedea Foloseşte zilnic aceste exerciţii şi vei observa primele semne ale îmbunătăţirii vederii tale. În prima etapă vei avea uşoare dureri musculare, apoi atunci când nu porţi ochelarii, oboseala din ochii tăi nu va mai fi prezentă. O altă îmbunătăţire pe care o vei observa este că vei vedea mai bine cu ochelarii tăi.

Despre ergonomia vederii la calculator În primul rând vederea nu scade din cauza calculatorului, ci este o simplă adaptare a ochilor la mediul de lucru. Într-un studiu

2. Efectuează exerciţiul de strângerea ochilor pentru 5 secunde, o dată la 20 minute.

3. Crează un ambient luminos adecvat atunci când lucrezi la PC. Chiar şi în timpul zilei poţi folosi o lampă care să lumineze în spatele monitorului. În acest mod este creat un ambient odihnitor pentru ochii tăi, pentru că în mediul de lucru nu va exista doar o singură sursă de lumină, şi aceea (cea de la monitor) direct în ochii tăi. Aminteşte-ţi că majoritatea problemelor de sănătate, chiar şi cele de vedere, nu sunt BOLI – sunt doar lipsuri ale alimentaţiei sau ale activităţilor la care este supus corpul tău.

Ce poţi face?

Cu fiecare zi cu care vei amâna să îţi îmbunătăţeşti vederea, aceasta se va deteriora şi ai să ajungi să porţi ochelari cu lentile groase ca „fundul de borcan”... Astfel vei cheltui mai mult timp, mai multă energie şi bani ca să îţi corectezi problemele de vedere. Formează-ţi 5 obiceiuri zilnice pentru a-ţi îmbunătăţi vederea. Atunci când foloseşti aceste obiceiuri renunţă temporar la ochelari sau lentile de contact pentru minim 30 minute după ce le aplici. „Expune-te la lumina solară” Expune-te la soare (lumină naturală) în fiecare dimineaţă, imediat după ce te trezeşti, pentru 5-10 minute. Acest lucru te va ajuta să ai mai multă energie pentru acea zi. Vei avea energie în acea zi echivalentă unei căni de cafea, căreia îi ştim cu toţii efectele adverse. Vitamina D este produsă de organism prin expunere la soare. Vitamina D este stâlpul sănătăţii tale. Prin vitamina D calciul, de care are nevoie întregul organism, se fixează mai bine în organism.

Astfel vei avea şi ochi mai energizaţi şi mai buni. Te va mai ajuta să nu mai fii atât de sensibil la lumină puternică. Ca să beneficiezi din plin de energia de la soare foloseşte ochelarii de soare doar vara între orele 12-14, în medii cu reflecţii (zăpadă sau nisip), şi atunci când conduci. „Clipeşte cât mai des” Clipeşte conştient de 10-20 ori la fiecare 5 minute. De fiecare dată când exersezi, clipeşte din ce în ce mai repede. Acest obicei ajută la eliberarea tensiunii din ochii tăi şi le va permite să se relaxeze. În momentul în care clipeşti doar pleoapa superioară se mişcă, iar muşchii

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

pleoapelor vor regla glandele lacrimale. Dacă în timp ce clipeşti vei începe să lăcrimezi este foarte bine. Lichidul lacrimal va umezi ochii, îi va hrăni şi îi va curăţa de praful acumulat în timpul zilei. „Odihneşte-ţi ochii” Peste 70% din informaţiile pe care le captăm zilnic sunt obţinute prin ochi. Chiar dacă nu suntem conştienţi în majoritatea momentelor ce informaţii transmit ochii la creier, ochii sunt foarte folosiţi. În momentul în care sesizezi cea mai mică prezenţă a oboselii, ţine ochii închişi pentru 10-20 de secunde. Îţi recomand ca o dată la 10 minute să ţii ochii închişi pentru 10 secunde, mai ales dacă lucrezi la calculator de mult timp. Ai să-ţi simţi ochii mult mai relaxaţi şi mult mai odihniţi dacă îţi vei odihni frecvent ochii.

Poţi acoperi ochii cu palmele, dacă lumina din mediul tău este prea puternică. Ochii se odihnesc cel mai bine în întuneric total, ca şi atunci când dormi. Odihneşte-ţi ochii şi ei vor avea grijă să vezi bine. „Hrăneşte-ţi organismul cu... apă” Apa... cea mai întâlnită substanţă de pe pământ, are proprietăţi vindecătoare pentru întreg organismul uman. Ochii tăi sunt umpluţi cu apă – umoare apoasă, care este responsabilă cu aproximativ 15-20% din capacitatea de refracţie a ochiului. Pentru a păstra rata de refracţie a umoarei apoase, în fiecare dimineaţă când te trezeşti primul lucru pe care să îl faci este să bei jumătate de litru de apă. Da... jumătate de litru de apă, pentru că întregul tău organism este însetat după o noapte de somn şi trebuie să fie hidratat. Un factor important este ca globul ocular să fie mereu umed, pentru a avea mobilitate de mişcare. Pentru acest lucru sunt responsabile lacrimile. Îţi recomand să îţi clăteşti ochii oricât de des poţi, mai ales dimineaţa şi seara, cu apă rece şi / sau caldă. Astfel vei beneficia de miracolele terapiei cu apă. „Mişcă-ţi corpul şi ai să vezi bine”.

Un studiu efectuat la Universitatea din Columbia, a relevat că efectuarea zilnică a activităţilor sportive ajută la îmbunătăţirea vederii. Nu trebuie să fii sportiv de performanţă, dar efectuarea zilnică a 10-15 minute de mişcare sunt suficiente pentru eliberarea tensiunii din musculatura oculară.

Mişcarea zilnică pentru un minim de 10 minute pe zi reduce tensiunea oculară cu 20%.

Astfel riscul ca problemele de vedere să apară sunt cu 20% mai mici. În felul acesta şansele de apariţie a problemelor de ochi sau mai ales a glaucomului sunt mai aproape de nule.

Foloseşte aceste obiceiuri simple alături de cele două exerciţii pentru a-ţi îmbunătăţi vederea. Ai grijă de ochii tăi!

Kiwi - mai bun decât o aspirină 8 motive să mănânci acest fruct Kiwi te păstrează în formă. Ai mâncat vreodată „agrişe chinezeşti”? Eşti sigur că nu? Este vorba despre kiwi, fructe originare din China, descoperite de americani abia prin anii ‘60. Deşi la prima vedere nu par prea apetisante, ele au un gust minunat şi sunt uneori mai bune decât un medicament. În China li se spunea Yang Tao. Misionarii care le-au adus în Noua Zeelandă la începutul secolului XX le-au botezat „agrişe chinezeşti”. Prima oară când au ajuns în Lumea nouă pe masa unui restaurant, prin 1960, i-au încântat simţurile unui negustor american care s-a gândit să le importe. Au primit numele de kiwi, de la pasarea neo-zeelendeză cu acelaşi nume, cu ale cărei pene seamănă.

Ce beneficii au aceste fructe?

1. Sunt o excelentă sursă de fibre, care ajută la curăţarea colonului de toxine şi la reducerea apariţiei cancerului de colon. Ele ajută şi la scăderea nivelului colesterolului, ceea ce duce implicit la reducerea riscului producerii unui atac de cord. În plus, fructele bogate în fibre, ca şi kiwi, îi ajuta pe bolnavii de diabet să ţină glicemia sub control.

2. Consumul acestor fructe este un mod delicios de a-ţi păstra inima sănătoasă. Dacă mănânci câteva kiwi pe zi reduci riscul formarii cheagurilor de sânge şi cantitatea de grăsime (trigliceridele) din sânge. Fructele au acelaşi efect ca şi aspirina, numai că cea din urmă poate provoca ulcer.

3. Conferă protecţie contra astmului şi altor afecţiuni respiratorii datorită conţinutului mare de vitamina C. Într-un kiwi se găseşte şi mai multă vitamina C decât într-o portocală. Un studiu făcut de italieni pe 18 mii de copii arată că simptomele de astm sunt cu 44% mai rar întâlnite la copiii care mănâncă între 5 şi 7 citrice şi kiwi pe săptămână decât la cei care mănâncă aceste fructe mai puţin de o dată pe săptămână. Micuţii care sufereau de astm la începutul studiului au avut cel mai mult de beneficiat de pe urma experimentului. După un „tratament” cu kiwi starea lor de sănătate s-a îmbunătăţit.

4. Este bun şi pentru ochi: ajută organismul să lupte contra degenerării oculare. Deşi ai învăţat că morcovii fac bine la vedere, se pare că aceste fructe îi depăşesc. Oftalmologii au ajuns la concluzia că mâncând 3 sau mai multe fructe pe zi reduci cu 36% riscul de apariţie a degenerării oculare.

actualitatea irl

5

5. Fito-nutrienţii din kiwi ne protejează ADN-ul. Acest fruct i-a fascinat pe cercetători prin capacitatea lui de a apăra ADN-ul de bombardamentul radicalilor liberi. Kiwi este o sursă importantă de fito-nutrienţi şi antioxidanţi - substanţe care întârzie îmbătrânirea celulelor. Unii spun că şi coaja este foarte bogată în nutrienţi şi că dacă o speli şi îndepărtezi puful o poţi mânca fără probleme.

6. Kiwi mai conţine alţi doi antioxidanţi: vitamina E şi A. Vitamina E conferă sănătate pielii şi grăbeşte vindecarea anumitor boli de piele şi răni.

7. Cine are lipsă de potasiu, magneziu şi fosfor este bine să mănânce de asemenea kiwi.

8. Conţinutul mare de vitamina C previne artrita şi ateroscleroza şi întăreşte sistemul imunitar. Singura problemă ar fi că, asemeni căpşunilor, kiwi pot provoca anumitor persoane reacţii alergice; este vorba în special de copiii care sunt predispuşi la alergii. Aceste fructe nu se recomandă bolnavilor de rinichi. Ele conţin oxalaţi, substanţe care se pot cristaliza şi pot afecta sănătatea 

6

actualitatea irl  Alexandra BOSCENCO

A Mama în astrologia planetară www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

sursa: egirl

Î

n antichitate, maternitatea era celebrată cu mare fast, întreaga fire fiind atunci privită ca o generoasă mamă care avea grijă întotdeauna de copiii săi, tratându-i pe toţi în mod egal şi răspunzând fără preget la toate cererile lor. Multe festivaluri de influenţă păgâna care cinstesc mama-natură s-au păstrat până în zilele noastre, în asemenea ocazii aducându-se omagii Lunii, Planetei Venus, dar şi Soarelui, care potenţează toate sentimentele materne. În astrologie de asemenea este ţinut la mare cinste conceptul de mamă, care include maternitatea în plenitudinea sa şi viaţa întregii noastre planete, care se desfăşoară în acord cu ciclurile naturale, permiţând astfel să se pună bazele unor interpretări de pură sorginte astrologică a evenimentelor trecute şi a celor viitoare. În plan personal, prin consultarea şi înţelegerea hărţii astrale a propriei mame, cu toţii putem mai apoi să ne ancorăm mai solid în tot ceea ce ne oferă siguranţă, protecţie şi încredere în propriile forţe.

Fiecare semn al zodiacului posedă unele trăsături pozitive, văzut din perspectiva influenţelor exercitate de Soare şi Lună, dar nu toate vor fi generoase din acest punct de vedere, ci numai o parte dintre semnele zodiacului favorizează cu predilecţie maternitatea: 1. Berbecul Soarele oferă mult curaj şi energie mamelor din această zodie, asigurându-le constant forţe proaspete necesare îndeplinirii datoriei de mamă. Mamele Berbec nu posedă însă suficientă răbdare, nu ştiu să recompenseze în mod corect reuşitele copiilor şi sunt uneori chiar egoiste, punându-şi propria fericire mai presus de aceea a copiilor.

Luna conferă şi ea sentimente de siguranţă şi constanţă, fapt care permite o relaţie bună între mamă şi copil, plină de energie şi de inspiraţie pentru cei mici.

2. Taurul Mamele Taur sunt pline de afecţiune, poţi depinde de ele şi nu te vor lăsa la greu. Soarele le transmite aceste calităţi, dar ele pot fi în egală măsură şi încăpăţânate, reci şi chiar neglijente în anumite situaţii rare.

Luna le ajută să îşi crească copiii într-o atmosferă reconfortantă şi plină de dragoste, bine hrăniţi şi fără grija mijloacelor necesare traiului zilnic.

3. Gemenii Soarele le conferă mamelor Gemeni abilitatea de a se împrieteni foarte uşor cu propriii copii, ele fiind mereu puse pe joacă, vesele şi pline de idei inspirate. Tot din această cauză însă ele pot uneori pune în pericol siguranţa copiilor, nereuşind întotdeauna să se concentreze la activităţile celor mici.

Luna în Gemeni conferă mamelor un limbaj foarte plăcut şi afectuos, multă originalitate, dar şi agerime în tot ceea ce fac. Mamele Gemeni sunt astfel foarte sociabile, comunică mult, îşi educă mereu copiii şi doresc ca aceştia să capete o cultură bogată.

4. Racul Prin influenţele exercitate de Soare, mama Rac este atât de sensibilă încât se comportă uneori ca un adevărat mediu psihic, fiind omniprezentă din punct de vedere emoţional şi afectiv. Pot din această cauză sufoca pe cei mici cu dragostea şi dădăcelile lor.

Luna întăreşte legătura afectivă dintre mamă şi copil, mama Rac dorindu-şi să asigure mâncare bună şi un pat cald copilului pentru tot restul vieţii sale, dacă va fi posibil.

5. Leul Leul primeşte de la Soare o strălucire aparte, umor, demnitate şi loialitate faţă de copii. Mama Leu ştie cum să îşi facă copiii să se simtă apreciaţi pe deplin, dar nu are uneori încredere în propriile decizii şi apelează constant la alţii pentru a-şi verifica astfel justeţea acţiunilor sale.

Luna solicită mamei Leu un mediu special pentru a îşi putea creşte copiii în pace, adică puţin lux, o casă care să atragă admiraţia celorlalţi şi chiar şi multă creativitate în planul design-ului interior.

Mama Leu de aceea poate fi cam indulgentă faţă de copii, permiţându-le orice atunci când banii permit acest lucru.

6. Fecioara Pentru Fecioară, Soarele este sinonim cu sănătatea şi bunăstarea copiilor, mamele Fecioară putând simţi aproape instinctiv orice problemă de sănătate sau vreo lipsă a propriului copil. Sunt de aceea mame care îşi critică mereu odraslele dacă observa că sunt neglijente sau prea puţin preocupate de menţinerea unei sănătăţi de fier şi a igienei desăvârşite.

Luna le asigură rutina necesară desfăşurării activităţilor în ordine, armonie şi după un program bine stabilit. Mamele Fecioară sunt pline de eficienţă, îşi iubesc copiii şi nu le cer marea cu sarea decât în ceea ce priveşte sănătatea şi igiena personală.

7. Balanţa Mamele Balanţă sunt sociabile şi primitoare, au un puternic simţ al corectitudinii, ştiu să se facă plăcute, dar cer uneori perfecţiunea de la cei mici şi pot fi reci dacă nu sunt ascultate în toate. Soarele le conferă toate aceste trăsături, care pe ansamblu creează o mamă bine educată, rafinată, pe care o admiri mereu şi te temi să o nemulţumeşti sau să o îngrozeşti prin recurgerea la mitocănii şi alte barbarisme.

Luna le transferă dorinţa de rămâne obiective în toate situaţiile, detaşate şi mari iubitoare de confort, pace familială şi decoruri rafinate, pline de bungust.

8. Scorpionul De la Soare, mamele Scorpion primesc forţa vitală şi abilitatea de a rezolva aproape orice situaţie cu succes, ele fiind în egală măsură şi foarte pricepute în a-şi trata copiii de afecţiunile specifice vârstei lor. Sunt iubitoare până la sufocare, nu se încred prea mult în cei mici şi îi controlează mereu, dorind să ştie totul despre toate.

Luna le transmite siguranţa în plan emoţional, dar şi nevoia de relaxare, de singurătate, care să le permită să îşi pună ordine în gânduri şi sentimente.

Mamele Scorpion vor oferi totul copiilor, dar aceştia nu trebuie să le înşele încrederea pentru a se bucura de toate bucuriile pe care ţi le poate oferi o astfel de mamă.

9. Săgetător Mamele Săgetător sunt pline de optimism, manifestă multă curiozitate în raport cu activităţile desfăşurate de copiii lor şi pot fi uneori excesiv de comunicative şi pedante, din dorinţa de a câştiga încrederea celor mici şi a face o treabă bună cu educaţia lor. Dau dovadă alteori şi de intoleranţă şi nu acceptă multe comentarii de la propriii copii.

Luna le conferă nevoia de eliberare emoţională şi dorinţa de a călători împreună cu copiii sau chiar şi singure în diverse locaţii. Sunt mame care nu îşi abandonează însă copiii, făcând multe eforturi pentru ca aceştia să capete o educaţie solidă şi inspirându-i din multe puncte de vedere.

10. Capricornul Soarele oferă mamei Capricorn înţelepciune şi responsabilitate, o inimă plină de dragoste şi maturitate în plan mental. Sunt mame bune, uneori cam reci, experimentând şi stări de depresie şi refuzând poate orice tip de comunicare.

Luna conferă mamelor Capricorn dorinţa de o mai bună organizare şi le determină să acumuleze cu încetul toate cele necesare întreţinerii ideale a celor mici. Îşi antrenează copiii în activităţile zilnice şi le cer să îşi atingă întregul lor potenţial.

11. Vărsătorul De la Soare, Vărsătorii primesc un puternic spirit inovator, toleranţă şi dorinţa de a forma la propriii copii un temperament bine structurat, capabil să se descurce şi de unul singur în viaţă. Sunt mame care pot da dovadă de stări schimbătoare, îşi repede uneori copiii dacă le tulbură pacea, dar sunt alături de dânşii când aceştia au nevoie de ele.

Luna transmite mamelor Vărsător nevoia de libertate, gustul diversităţii şi plăcerea vieţii trăite într-o comunitate mai largă de oameni. Sunt şi mame care privesc departe în viitor, încurajează tendinţele progresiste ale copiilor şi de asemenea inventivitatea acestora.

12. Peştii Prin influenţele exercitate de Soare mamele Peşti învaţă de timpuriu să colaboreze la superlativ cu copiii lor, sunt pline de afecţiune faţă de aceştia şi le simt aproape instinctiv gândurile şi necesităţile. Se îngrijorează însă prea des pentru binele celor mici şi sunt chiar obositoare uneori.

Luna ajută mamele Peşti să îşi construiască o puternică temelie afectivă, să dezvolte bine planul spiritual al copiilor şi să dea dovadă de multă delicateţe în relaţia cu aceştia 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Părinţi şi copii celebri

Compozitori contemporani ai Rusiei. Igor Nikolaev  Tatiana Scurtu-MUNTEANU

I

gor Nikolaev s-a născut în familia poetului rus Iurii Nikolaev, pe 17 ianuarie 1960, în oraşul Holmsk (regiunea Sahalin). În 1974 termină Şcoala de Muzică cu specializarea vioară şi intră la Şcoala de Muzică din Sahalin, la clasa Teoria muzicii. La 15 ani, Igor Nikolaev pleacă din Sahalin la Moscova, unde îşi continuă studiile la Conservatorul P. I. Ceaikovski. În 1978, în familia lui Igor şi a soţiei sale Elena, se naşte fiica lor, Iulia. Începând cu anul 1980, Igor Nikolaev este pianist şi aranjor în ansamblul Allei Pugaciova. În acelaşi an a absolvit Institutul de Cultură, Departamentul de Estradă.

Nu după mult timp, în 1983 Alla Pugaciova interpretează primele piese compuse de Nikolaev, „Aisberg” şi „Spuneţi, păsărilor”. În 1986 îşi începe cariera solo cu piesa „Moara” şi de aici încolo succesul nu-l mai părăseşte pe artistul, textierul şi compozitorul Igor Nikolaev. În 1987 apare primul său album solo şi împreună cu Alla Pugaciova merge în turneu în Japonia la invitaţia cântăreţei japoneze Tokiko Kato, care a şi interpretat piesa compozitorului tradusă în japoneză „100 de prieteni”. De asemenea, în 1988, Igor Nikolaev în duet cu trupa Roxette susţin finalul ceremoniei de acordare a premiilor muzicale Grammis din Suedia. Încă după un an, este implicat într-un proiect muzical ruso-american cu ocazia căruia cântăreaţa Cyndi Lauper din SUA vine în Uniunea Sovietică şi înregistrează împreună cu Nikolaev piesa „Cold Sky”.

Ulterior colaborează cu Liz Nilson, Tommy Korberg, Benny Andersson (ABBA), Toto Cotugno ş. a. Igor Nikolaev scrie piese pentru cei mai de seamă artişti ai Rusiei, obţine numeroase premii pentru compoziţie şi

interpretare, iar în 2001, prin decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a fost distins cu titlul de Artist Emerit al Federaţiei Ruse. Dintre albumele sale amintim: 1987 - „Mill” 1989 - „The Kingdom of Carnival Mirrors”, Suedia 1989 - „Fantasy” 1991 - „Miss Separation” 1992 - „Dolphin and Mermaid” 1994 - „Raspberry Wine” 1995 - „Let Us Drink to Love” 1997 - „Fifteen Years. The Best”

actualitatea irl

7

1998 - „Igor Nikolayev -98” 2000 - „The Broken Cup of Love” 2001 - „My Most Beloved” 2001 - „Daughter:and me” (featuring J. Nikolayeva) 2002 - „Forgive and Let Go” 2003 - „The Best for You” 2003 - „Five Reasons” 2003 - „On the Magazine’s Cover” 2004 - „Million of Beautiful Women” 2004 - „Hello” 2004 - „DVD Video” 2006 - „You Are So Beautiful” 2008 - „Igor Nikolaev: Favorite Collection” mp3.

Compozitorul participă la nenumărate proiecte de televiziune, susţine turnee atât pe întregul teritoriu al Rusiei cât şi în afara ei. În 1997, la New York, pe arena Madison Square Garden, are loc premiera spectacolului său „Delfinul şi Sirena”, iar 10 ani mai târziu revine în metropola americană cu un nou concert în teatrul Millenium. În 2006 i se acordă Ordinul de Aur pentru merite deosebite şi Ordinul pentru Cultură Petru cel Mare I. De-a lungul anilor Nikolaev obţine premiile: Compozitorul anului, Poetul anului, Piesa anului, Duetul anului, Tatăl anului sau Perechea anului - pentru Dragoste.

Compozitorul este printre cei ale căror nume apare pe Aleea Celebrităţii din Moscova. În 2007 apare filmul “Say it în Russian” regizat de Jeff Celentano la casa de producţie Imperia Entertainment, a cărui coloană sonoră îi aparţine lui Nikolaev. Filmul hollywoodian obţine mai târziu 11 premii internaţionale care îi certifică valoarea.

La începutul lui 2009 Igor Nikolaev concertează în SUA alături de Iulia Proskuryakova şi Julio Iglesias Jr. Pentru a nu se abate de la regulă, fiica maestrului, Iulia Nikolaeva în vârstă de 34 de ani, crescută alături de mamă la Miami, a urmat cariera tatălui şi a devenit la rândul ei compozitoare şi interpretă.

Oameni meniţi să lase ceva în urmă, conştienţi sau nu de valoarea lor, ne bucură sufletele cu nesomnul creaţiilor sale, cresc şi marchează generaţii, iar tradiţia rusă ne dovedeşte că ştie să-şi protejeze personalităţile culturale, să le conserve şi să le ridice la cel mai înalt nivel 

8

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl  Nicoleta CRISTEA

A

ŞTIRI DIN MOLDOVA

24 conflicte de interese administrative şi penale Agenţia Naţională de Integritate a publicat un raport privind activitatea din perioada aprilie – iunie 2013, potrivit căruia inspectorii au constatat două cazuri privind diferenţe nejustificate între averea dobândită şi veniturile realizate, 24 de conflicte de interese administrative şi penale, 49 cazuri de incompatibilitate, dar şi 9 cazuri referitoare la constatarea indiciilor privind săvârşirea unor fapte penale, de la fals în declaraţii la infracţiuni asimilate faptelor de corupţie.

La finalul lunii iunie 2013, A.N.I. a contabilizat 249 de incompatibilităţi rămase definitive (prin necontestarea raportului de evaluare sau prin decizii irevocabile ale instanţelor), 24 de conflicte de interese administrative rămase definitive, şapte cazuri în care au fost întocmite rechizitorii - ca urmare a indiciilor sesizate de către Agenţia Naţională de Integritate privind săvârşirea unor fapte penale, dar şi patru decizii definitive şi irevocabile ale instanţei privind confiscarea averii cu caracter nejustificat. La aceeaşi dată media dosarelor în lucru a fost de aproximativ 81 dosare pentru fiecare inspector al ANI. „În perioada septembrie 2010 – iunie 2013, Agenţia Naţională de Integritate a finalizat 5.533 dosare, din care: 5.028 dosare clasate, întrucât sesizările primite nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege, intrau în competenţa altor instituţii, faptele sesizate nu s-au confirmat sau au fost afectate de termenele de prescripţie prevăzute de lege; 505 dosare în care s-au constatat diferenţe semnificative între averea dobândită şi veniturile realizate, încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, al conflictului de interese în materie administrativă, indicii temeinice privind săvârşirea unor fapte de natură penală (conflict de interese, fals în declaraţii, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie etc.)”, se arată în raportul de activitate, anul 2010 fiind cel în care a apărut Legea nr.176 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.

144 / 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative De la adoptarea Legii 176 / 2010, ANI a aplicat 1.415 sancţiuni administrative pentru nedepunerea declaraţiilor de avere şi de interese în termenele prevăzute de lege; cinci pentru neaplicarea sancţiunilor disciplinare, ca urmare a rămânerii definitive a raportului de evaluare, 10 amenzi persoanelor din cadrul instituţiilor publice, responsabile de implementarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere şi de interese, dar şi trei sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor de către conducătorul instituţiei publice. În aceeaşi perioadă, pe rolul Comisiilor de disciplină au ajuns 195 cazuri de incompatibilitate, în 69 dintre acestea persoana evaluată demisionând sau încheindu-şi mandatul înainte de transmiterea actului de constatare, în 54 persoana evaluată a demisionat sau şi-a încheiat mandatul înainte de luarea unei decizii de către Comisia de disciplina, în 23 de cazuri persoana evaluată a fost eliberată din funcţie, în 19 situaţii au fost aplicate reduceri salariale, sau s-a dispus retragerea persoanei din funcţia care genera starea de incompatibilitate.

De asemenea, au fost aplicate şapte avertismente verbale sau scrise, însă în şase situaţii Comisia de disciplină a refuzat să ia vreo măsură sau să dezbată cazurile persoanelor aflate în stare de incompatibilitate. În alte cinci situaţii termenul în care puteau fi aplicate sancţiunile disciplinare a expirat, în patru s-a dispus suspendarea dreptului de a avansa în gradul de salarizare sau în funcţie pe o perioadă de un an, în două cazuri decizia Prefectului de eliberare din funcţie a fost anulată de instanţă după ce persoana evaluată a formulat plângere, iar în câte un caz a fost vorba despre retragerea indemnizaţie pentru o şedinţă, transferul la o altă instituţie, nevalidarea în funcţia de consilier local, dar şi excluderea temporară de la lucrările consiliului

şi ale comisiei de specialitate pentru o perioadă de 2 luni. Întruna din situaţii, sesizarea ANI a fost clasată fără a se lua măsuri disciplinare.

Pe lângă incompatibilităţi, în perioada aprilie 2008 – iunie 2013, ANI a sesizat 346 cazuri organelor de cercetare penală. În cele mai multe, respectiv 222, s-au dat soluţii de neîncepere a urmăririi penale, în timp ce alte 101 dosare se află încă pe rolul organelor de cercetare penală. În cazul soluţiilor de neîncepere, 121 au fost motivate cu lipsa intenţiei, în 48 fapta există dar aceasta nu constituie pericol social, în 47 - fapta nu există, în patru fapta nu a cauzat nici o consecinţă legală, iar în alte două dosare a intervenit termenul de prescripţie. În urma sesizărilor ANI, în 15 dosare s-a dispus începerea urmăririi penale (IUP), în alte şapte a fost întocmit rechizitoriu, iar cauzele au ajuns în instanţă, însă a existat şi o achitare prin decizia instanţei. Din cele 1.623 plângeri împotriva amenzilor administrative aplicate de ANI începând cu anul 2008 şi până în prezent, instanţele au emis decizii definitive şi irevocabile în 1.449 de cazuri, 1.194 (82%) fiind decizii de menţinere a sancţiunilor contravenţionale şi 255 (18%) decizii de anulare a acestora.

Acuzaţii de abuz în serviciu la o primărie din Vrancea.

O primărie din Vrancea este în „focuri” după ce împotriva fostului primar s-a demarat o anchetă. Miza o reprezintă aproape 8 miliarde de lei vechi, bani cheltuiţi pentru aşazisa reabilitare a unui pod. Până acum însă reabilitarea a rămas doar pe hârtie iar podul este inutilizabil. Practic, pentru aceşti bani s-a amenajat doar o cale ocolitoare de acces, pe un teren care nici măcar nu aparţine primăriei.

Poliţiştii de la Serviciul de investigare a fraudelor au întocmit un proces verbal cu cele constatate vizavi de lucrările din comună, cercetările ulterioare urmând a fi continuate la parchet. „Avem un dosar înregistrat în acest sens. Cauza îl priveşte pe D. V. şi se fac cercetări pentru abuz în serviciu.

Dosarul este însă în acest moment la Poliţia Judeţeană Vrancea”, a declarat pentru avocatura.com prim procurorul Ioan Lefter. Cu toate acestea, procesul verbal al poliţiei a fost prezentat ieri într-o şedinţă de CL la Primăria Urecheşti, tocmai pentru ca toţi consilierii locali să afle în ce anchetă este implicată comuna. Potrivit acestui act, în dosarul penal se fac cercetări împotriva fostului edil Vasile Dantiş şi Carmen Adam, funcţionar cu atribuţii pe linia achiziţiilor publice în cadrul primăriei.

Cauza este însă destul de încâlcită, întrucât contractul de lucrări a fost semnat de primarul care şi-a încheiat mandatul în 2008, Marcel Georgescu, în timp ce alte acte, ulterioare alegerilor, au fost semnate de cel care a deţinut funcţia de primar până în 2012, respectiv Vasile Dantiş.

Mărul discordiei În mai 2008 Guvernul a alocat comunei Urecheşti, la rectificarea bugetară, suma de 400.000 de lei. Acesta pare a fi începutul, pentru că ulterior, printr-o hotărâre a Consiliului Local s-a aprobat o listă de investiţii, unde a fost cuprins la capitolul lucrări noi şi „Reabilitare pod peste pârâul Palanca”, în valoare de 1.472.000 lei. Lucrarea era într-adevăr necesară se pare, întrucât podul respectiv face legătura între comună şi schitul Vărzăreşti. Înainte de începerea lucrărilor s-a stabilit printr-o expertiză că pentru ca traficul să nu fie împiedicat, „este necesară reglementarea juridică a terenului privat din zona podului pentru amenajarea unei variante de circulaţie provizorii, care să asigure circulaţia în bune condiţii”.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Ulterior, pe 5 iunie 2008, între turul 1 şi turul 2 al alegerilor locale din 2008, primăria a plătit pentru studii şi expertize aproape 70.000 lei, fără însă a încheia un contract în acest sens şi fără „a pune la dispoziţie o recepţie a acestor documente”.

realitate nu o să se efectueze reabilitarea podului, ci doar varianta provizorie de acces”. Mai mult, ordinul de începere a lucrărilor a fost emis fără a fi înregistrat la secretariat, iar construirea unei variante de acces nici nu a mai trecut prin consiliul local.

Licitaţie în 2008, lucrări în stand-by şi în 2013 Invitaţia de participare la procedura de atribuire a contractului a fost publicată pe SEAP pe 26 mai 2008, urmând ca ofertele să fie primite din data de 9 iunie. S-au depus trei oferte, însă potrivit poliţiei Raportul procedurii privind atribuirea contractului de achiziţie publică conţinea erori, fiind datat anterior, pe 12 mai. Concluzia? „Derularea acestei proceduri a fost tratată neglijent şi superficial de către funcţionarul cu atribuţii pe linia achiziţiilor publice”, se arată în procesul verbal al organelor de anchetă. În final, una dintre oferte a fost depusă cu întârziere şi a fost respinsă, rămânând în cursă alte două societăţi. Prima avea o ofertă cu o perioadă de execuţie de o lună, cu garanţia lucrării de 36 de luni şi cu o valoare de 777.963,67 lei, în timp ce a doua ofertă execuţia era pe 1,5 luni, garanţie de 60 de luni şi valoare de 883.522,82 lei. În urma licitaţiei a câştigat prima societate, iar pe 18 iunie s-a semnat contractul de lucrări, din cuprinsul căruia rezulta că, pe lângă valoarea lucrărilor, se adaugă TVA de 147.813,09 lei. Din acelaşi cuprins rezulta că preţul ofertei era cuprins din 755.304,53 lei pentru execuţie lucrări, şi 22.659,14 lei servicii de proiectare. O altă problemă semnalată în raportul poliţiei a fost aceea că societatea câştigătoare a subcontractat lucrările tocmai către societatea care pierduse licitaţia. O lună mai târziu primăria a acceptat prelungirea duratei de execuţie a contractului de lucrări, până în decembrie 2008, din cauza lipsei fondurilor bugetare. „Ordonatorul principal de credite a angajat cheltuieli peste limita creditelor bugetare aprobate, fiind încălcate prevederile art. 77 din Legea 273 / 2006”, se arată în procesul verbal al poliţiei. În timpul cercetărilor s-a mai descoperit şi că nu a existat un proiect tehnic, acesta fiind depus ulterior licitaţiei, şi se referea la lucrări de reconstrucţie şi nicidecum la reabilitarea podului.

Lucrări pe 8 km, şosea de 6 km Un alt aspect sensibil îl reprezintă şi măsurătorile din teren. Astfel, conform devizului, lucrarea de îmbrăcăminte balast rampe ar fi trebuit să se efectueze pe o suprafaţă de 45.000 mp, însă „lăţimea podului este de 5,4 m, aspect ce conduce la concluzia că aceste rampe ar fi trebuit construite pe o lungime totala de 8,3 km”. Realitatea din teren însă spune că până la Vărzăreşti, înainte de începerea lucrărilor s-a stabilit printr-o expertiză că sunt doar 6 km. Toate ar fi fost poate în regulă dacă ar fi apărut şi podul. Însă în final s-a construit doar o variantă ocolitoare. Şi aceea pe o păşune care aparţinea unei localnice. Cu toate acestea primarul Dantiş a scris în procesul verbal de predare amplasament că acesta este „liber de orice sarcini” şi că ar aparţine primăriei. În august 2008 s-a încheiat un proces verbal de predare primire, neînregistrat la secretariat, conform căruia s-a predat o parte din lucrarea de reabilitare, şi anume „varianta de circulaţie cu podeţ”. Tot în august, la trei zile după acest proces verbal, s-au plătit şi 290.720,02 lei cu TVA pentru „reconstrucţia podului”, iar ulterior, în octombrie, alte 34.530 lei, contravaloarea lucrărilor de reconstrucţie. „Ne-a dat şi nouă Guvernul bani, iar pentru acest pod suntem datori şi acum. Proiectul poate e cel de la Cernavodă cu cei 8,3 km. La ora actuală se fac multe investiţii cu doar 2 miliarde. O biserică am făcut-o cu 3. Acolo însă doar s-a măturat şi noi am plătit că ne-a zidit casa. Nu ştiu dacă cineva va răspunde în final”, a spus actualul primar, Nistor Bratosin, care a adăugat că primăria îşi va angaja un avocat pentru a se face demersurile legale pentru tragerea la răspundere a vinovaţilor.

Două certificate de urbanism, însă nici unul de la primărie Pe parcursul cercetărilor s-a mai descoperit că pentru lucrările respective existau două certificatele de urbanism, ambele emise de Consiliul Judeţean Vrancea. Primul, cu numărul 76, din februarie 2008, era pentru construirea podului, iar al doilea certificat, nr. 112 din mai, era eliberat pentru reabilitarea aceluiaşi pod. Însă, potrivit poliţiei, autoritatea contractantă „nu a emis autorizaţie de construcţie aferentă acestei investiţii, însă a emis ordinul de începere a lucrărilor, funcţionarul cu atribuţii pe linie de urbanism declarând că ştia că în

Anomalie juridică!

Un vrâncean de 77 de ani a fost reţinut câteva ore de IPJ Vrancea după ce autorităţile au fost alertate că pe numele acestuia există un mandat european de arestare pentru tâlhărie. Toate bune şi frumoase, numai că mandatul a fost emis cu o întârziere de aproape 18 ani de la comiterea faptei. De altfel, la Curtea de Apel Galaţi cererea de arestare a şi fost respinsă.

Din 1995 de când datează fapta de tâlhărie autorităţile vrâncene nu au avut habar că în Sihlea locuieşte un „most wanted”. Acest lucru a fost aflat în urmă cu câteva zile, când în baza de date a apărut şi numele septuagenarului Grigore Gavaci, care, în momentul comiterii faptei, avea 59 de ani. „Când o persoană este dată în urmărire aceasta apare într-o bază de date, iar noi, la

actualitatea irl

9

solicitarea statelor membre, trebuie să acordăm sprijinul necesar. Mandatul de arestare a fost solicitat de o ţară membră a UE, iar noi suntem doar executanţii.

Fapta a fost comisă în 1995, iar mandatul a venit în 2013”, ne-a spus Bogdan Toader, purtătorul de cuvânt al IPJ Vrancea.

Ca tabloul să fie complet, la CA Galaţi mandatul de arestare a „picat”, procurorii putând face însă recurs la Înalta Curte. „Respinge ca nefondată cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind luarea măsurii arestării persoanei solicitate GAVACI GRIGORE pe o perioada de 30 de zile. În baza disp. Art. 103 alin. 8 şi 11 din Legea nr. 302 / 2004 ia faţă de persoana solicitată GAVACI GRIGORE măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Sihlea, Jud. Vrancea, pe o durata de 30 de zile, începând de azi 05.08.2013 şi până la data de 03.09.2013 inclusiv. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată GAVACI GRIGORE este obligată să respecte următoarele obligaţii: a) Să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată; b) Să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, respectiv Postul de poliţie în a cărei circumscripţie teritorială se află respectiva localitate, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; c) Să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura; d) Să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme. Atrage atenţia persoanei solicitate că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive. Copia prezentei încheieri va fi comunicata persoanei solicitate şi instituţiilor prev. de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală”, se arată în încheierea de şedinţa.

Pe surse se pare că în anul comiterii faptei, care a coincis şi cu cel al condamnării la 5 ani închisoare, vrânceanul alături de complicii săi a executat 6 luni de detenţie.

Ulterior însă lucrurile nu sunt clare. Cu atât mai mult cu cât şi în sistemul legislativ al Poloniei fapta ar fi prescrisă de atâta amar de vreme. În loc de încheiere, de menţionat că un alt complice la faptă nu a mai putut fi luat la întrebări, întrucât a decedat în urmă cu ceva timp 

10

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Aura ŞERBAN

Prin lume călător Rubrica: „Din natură”

Sfecla roşie (Beta vulgaris)

Sfecla roşie conţine în primul rând potasiu şi acid folic (Vitamina B9) de ajutor în reglarea tensiunii arteriale şi protecţie cardiacă. Conţine vitamina A, vitaminele B1, B2, B6, vitamina C, sodiu, calciu, sulf, cupru, fier, iod, zahăr natural, bioflavonoide şi antioxidanţi şi nu în ultimul rând fibre alimentare.

Sfecla roşie protejează ficatul ajutându-l să distrugă grăsimile depozitate. Sfecla roşie mai conţine şi resveratrol, considerat a fi cel mai puternic antioxidant cunoscut până acum. Este o substanţă antitumorală care încetineşte cu până 50% înmulţirea celulelor cancerigene şi stimulează înmulţirea celulelor sănătoase şi măreşte capacitatea lor de regenerare. Sfecla roşie stimulează sistemul imunitar îmbunătăţind respiraţia celulelor şi oxigenarea ţesuturilor.

Zincul din compoziţia sfeclei roşii ajută ca organele de reproducere să funcţioneze normal. Tot el previne şi apariţia coşurilor şi a furunculozei, căderea părului şi asigură sănătatea unghiilor. Datorită betainei conţinute sfecla roşie relaxează mintea şi ameliorează depresia.

Sfecla roşie are în conţinutul ei o mare cantitate de fier, fiind întrecută doar de usturoi, motiv pentru care adesea este recomandată persoanelor anemice. Are de asemenea un conţinut mare de fibre care previn balonarea şi reglează digestia. Sfecla roşie are puţine calorii – o cană (adică 170 grame) conţine numai 75 calorii.

Sfecla roşie este bogată în bor necesar hormonilor sexuali. Din acest motiv poate fi considerată un afrodisiac.

Sfecla roşie îşi păstrează proprietăţile indiferent de modul de gătire.

De la sfecla roşie se folosesc atât frunzele cât şi rădăcina. Frunzele de sfeclă roşie sunt folosite pentru tratarea rănilor şi a plăgilor, dar sunt folosite şi la prepararea ciorbei, mai ales primăvara, când sunt fragede.

Rădăcina adăugată în ciorbe sau în supe dă o culoare roşiatică acestor mâncăruri.

Salată de sfeclă roşie O sfeclă mare sau două mai mici (aprox. 1 kg.) se coc cu tot cu coajă în cuptor. Sunt bine făcute când furculiţa intră uşor în ele. După răcire se rad pe răzătoarea mare

A

sau se taie cubuleţe mici. Se adaugă 1-2 linguriţe de hrean ras pe răzătoarea mică, 1 - 2 linguri de miere, un praf de sare, puţin oţet şi ulei de măsline sau de struguri, după gust.

Uleiul poate fi înlocuit cu două linguri de iaurt, aşa cum procedează orientalii când prepară sfecla ca şi garnitură pentru mâncărurile pe bază de carne.

Borş rusesc cu carne şi sfeclă roşie 500 g. sfeclă roşie, 500 g. carne de vită fiartă bine în 2 litri de apă, 2 linguri suc de lămâie, 1 ceapă, 1 morcov, 1/4 varză mică tocată foarte mărunt (poate fi şi varză murata şi atunci nu se mai adaugă lămâie), 1 ţelină mică cu câteva frunze, 2 căţei de usturoi, puţin pătrunjel şi puţin mărar, 2 linguri ulei, 200 gr. smântână, sare după gust În oala în care va fierbe borşul se încinge uşor uleiul şi în el se înăbuşă ceapa şi usturoiul până ce devin uşor transparente. Se adaugă apoi şi restul de legume tăiate mărunt, se mai ţin puţin pe foc, după care se toarnă peste ele supa concentrată de vită (care a fost fiartă separat şi este încă fierbinte) şi se lasă la fiert la foc mic 20 min. Când este fiartă se adaugă zeama de lămâie, mărarul şi pătrunjelul tocat fin şi se mai dă într-un clocot. În farfurie se drege cu smântână.

Rubrica: „Am fost, am văzut, mi-a plăcut”

Germania - Regensburg, un oraş de Patrimoniu Universal Dacă ajungeţi în sudul Germaniei vă recomand cu căldură să vizitaţi oraşul Regensburg.

Istoria oraşului se pierde în negura vremurilor. În timpul Imperiului Roman oraşul se numea Castrum Regina. Oraşul încă de atunci era întins pe ambele maluri ale Dunării, dar cum Dunărea reprezenta în acea zonă graniţa Imperiului Roman, jumătatea de sud a oraşului era în imperiu iar jumătatea de nord nu. Se păstrează până astăzi ziduri ale cetăţii romane; s-au găsit şi sunt cu respect expuse statui şi vase datând din acea epocă.

De-a lungul timpului oraşul a avut perioade de mare înflorire sau de stagnare, dar niciodată nu a dat înapoi din punct de vedere economic sau cultural. Din fericire nici un război mare nu a afectat acest oraş.

Este cel mai frumos şi bine conservat oraş medieval din Bavaria. Peste 1.000 de clădiri din centrul vechi au fost incluse în patrimonial UNESCO, existând multe alte sute, dar care nu au fost considerate la fel de valoroase, dar care sunt la fel de frumoase şi la fel de bine restaurate. Cat înseamnă 1000 de clădiri?... Enorm de mult. Căci clădire înseamnă construcţie cu prăvălie la parter, cu pivniţe, cu 2 -3 etaje, în care încă de acum câteva sute de ani locuiau mai multe familii. Cele mai importante şi căutate de turişti obiective turistice sunt Palatul Sf. Emeram, unul dintre cele mai mari palate locuite din Europa, cu Muzeul Thurn und Taxis şi Catedrala Sf. Emeram.

O altă catedrală frumoasă este Catedrala St. Jakob. Este o catedrală în incinta căreia funcţionează un seminar teologic dar care este totodată punct de atracţie turistică. Faţada este deosebită din două motive: unul pentru că este bogat sculptată, şi doi pentru că este protejată de o construcţie din sticlă. La interior păstrează caracteristicile unei catedrale gotice de început de secol XVII; foarte simplă, chiar modestă în decoraţiuni. În apropierea Pieţei Dom-ului este St. Joseph Karmeliterkirche în care oricine rămâne uimit de risipa care s-a făcut în poleirea cu aur a interiorului.

Aspectul general este mult mai rococo decât gotic, mult mai încărcat decât sobru şi desigur mai deosebit în peisajul oraşului.

Catedrala St. Peter, care a fost construită la începutul sec. XIV şi timp de 600 de ani s-a lucrat mereu la ea. Cele două turnuri ale sale pot fi văzute şi astăzi din orice parte a oraşului. Aspectul exterior este în totală contradicţie cu interiorul.

Dacă exteriorul este fascinant prin multitudinea de sculpturi, adevărate dantelării în piatră... interiorul uimeşte prin simplitate. Singurele lucruri deosebite sunt vitraliile şi altarul.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

11

Podul de Piatră de pe Dunăre în apropierea căruia există o terasă specializată în preparate tradiţionale. Terasa se numeşte Burstkuchl şi a fost înfiinţată în 1893. Este foarte uşor de găsit şi nici nu poate fi confundată, căci este singura de la piciorul podului. Legenda spune că prima tavernă a fost în acest loc pentru muncitorii care au construit podul; apoi a continuat să funcţioneze fără întrerupere până astăzi. Meniul nu este foarte diversificat şi constă în câteva feluri de cârnaţi sau şniţel şi multe feluri de bere.

Meniul tradiţional constă în cârnăciori serviţi pe varză murată, cu pâine de casă şi cu un pahar de bere.

Este păcat ca odată ajuns în acest superb oraş un turist să nu facă şi o croazieră de o oră cu vaporaşul pe Dunăre. Se trece pe sub cele trei poduri care unesc malul Dunării de insula de pe fluviu.

Un alt obiectiv turistic din centru vechi este Primăria oraşului - Altes Rathaus. A fost construită pe la 1500 şi o vreme, între 1663 şi 1806, a fost locul unde a funcţionat Primul Parlament al Germaniei. Într-o micuţă curte interioară sunt câteva statui vechi din piatră. La subsolul clădirii există o cameră de tortură în care se intră doar cu ghid.

Un popas binemeritat după o zi de colindat oraşul poate fi făcut în piaţa Arnulfsplatz la berăria Kneitinger unde patronii se laudă că produc şi că vând bere neîncetat de la jumătatea sec. XIV până în zilele noastre 

Bunele maniere pentru copii

cei şapte ani de acasă

M

anierele reprezintă cartea de vizită a fiecărui individ în societate şi bunele maniere ale micuţilor sunt apreciate ca dovadă a bunei creşteri şi o extensie a bunelor maniere ale părinţilor. După vârsta de trei ani unele din aceste maniere sunt obligatorii şi cu cât copilul înaintează în vârstă acumulează mai multe şi le stăpâneşte mai bine. A avea cei şapte ani de acasă înseamnă a te comporta respectuos şi cu bună-cuviinţă tot timpul şi cu toată lumea în orice situaţie: cu părinţii, cu profesorii şi colegii la grădiniţă sau şcoală, cu prietenii sau cu vecinii.

La întâlnirea cu alte persoane copiii trebuie învăţaţi de mici să salute şi să răspundă frumos dacă sunt întrebaţi lucruri simple. Trebuie să salute cu „bună” atunci când se prezintă unor copii apropiaţi vârstei lor şi cu „bună ziua” atunci când se prezintă unor adulţi. Cei un pic mai mari trebuie învăţaţi să „dea mâna” cu fiecare persoană nouă pe care o vor cunoaşte. Este frumos şi manierat să salute când intră undeva şi când părăsesc încăperea. Când se alătură unui grup să salute, după care să nu întrerupă

discuţia în cazul în care aceasta există. Nu se salută nici cu mâinile în buzunare, nici cu gura plină.

Copiii nu trebuie să îi întrerupă pe ceilalţi atunci când vorbesc.

O ieşire la masă în oraş presupune respectarea bunelor maniere în public ca şi la masa de acasă. Copilul trebuie să ştie că la masă se stă şi se mănâncă frumos, să nu se joace şi să nu alerge la alte mese, curios să vadă ce mănâncă alţii, şi nici nu trebuie să aibă manifestări zgomotoase. Nu se vorbeşte cu gura plină şi nu se joacă cu mâncarea.

Când cere ceva copilul trebuie să spună „Te rog“. Când primeşte ceva să spună „Mulţumesc“.

Copiii trebuie să respecte familia, să nu ridice tonul la cei mai mari decât ei, să le respecte odihna celor care dorm, să îşi protejeze fraţii mai mici şi să ascute sfaturile celor mai mari şi să felicite părinţii, fraţii şi bunicii cu ocazia zilelor lor de naştere.

Copiii trebuie învăţaţi când, cui şi ce fel de cadouri să facă.

Copiii trebuie învăţaţi să fie punctuali.

Dacă la o vizită se admite o mică întârziere, la şcoală programul trebuie respectat cu stricteţe.

Copiii trebuie învăţaţi să se spele şi să se îmbrace curat, iar când ies din casă hăinuţele să fie curate şi îmbrăcate corect, potrivit vârstei şi locului unde se duc. Copiii trebuie să respecte ţinuta adecvată lor şi să nu pretindă să îi imite pe cei mari în vestimentaţie şi mai ales în machiaj pe mămici. Nu trebuie să se transforme în marionete.

Când circulă în mijloace de transport în comun copiii trebuie învăţaţi să nu vorbească

tare, să nu se joace şi să îi respecte pe bătrâni. În autoturismul părinţilor trebuie să stea doar în spate, de preferat pe scăunele speciale, şi cu centurile de siguranţă fixate.

Nu au voie să deschidă geamurile şi nici să se întindă spre locurile din faţă să deranjeze şoferul.

Dacă călătoresc cu trenul sau cu avionul trebuie învăţaţi să respecte regulile impuse tuturor în situaţiile respective (statul la rând), să stea doar pe locul rezervat şi să nu alerge sau să facă gălăgie.

La grădiniţă sau la şcoală trebuie să respecte programul, pe profesori, şi să facă doar ce le este permis şi ce li se cere.

La cumpărături copiii nu trebuie să fie nici gălăgioşi, nici să se tăvălească pe jos şi să ţipe dacă părinţii nu le cumpăra tot ce îşi doresc. În magazinele cu autoservire să nu adune tot ce le iese în cale, fără motiv, doar de dragul de a pune ceva în coş. Părinţii fac cumpărăturile, copiii doar asistă.

La spectacole trebuie să respecte şi să urmărească în linişte prestaţia actorilor şi să aplaude la sfârşit. În vizită nu trebuie să se transforme în distrugătorii casei, ci să stea acolo unde li se indică.

Dacă copiii participă împreună cu familia la evenimente, căsătorii, aniversari, revelion, aceştia trebuie să respecte invitaţii de seamă, să le adreseze câteva cuvinte frumoase legate de eveniment şi în rest să respecte regulile generale de comportament civilizat specifice locului unde se desfăşoară evenimentul (restaurant sau casă) 

12

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl  Octavian CURPAŞ Phoenix, Arizona

De vorbă cu scriitoarea

Vavila Popovici

continuare din numărul anterior

F

iindcă tot vorbim despre creaţie, despre poezie, permiteţi-mi să divaghez puţin, să întreb cine îşi mai aminteşte de talentatul poet craiovean Traian Demetrescu, care semna de multe ori cu pseudonimul literat Tradem? A fost cel care a recunoscut printre primii valoarea lui Eminescu şi l-a caracterizat într-un vers „tu dulce-al poeziei Crist”. A scris poezia „Corbii”: „Pe plopii ninşi/ Coboară corbii-n pâlc de doliu, / Cernesc al iernei alb linţoliu, / Şi, trişti, de foame par învinşi... / Cugetători, / Privesc pe cer, privesc departe;/ Pe când un glas de vânt împarte/ Un cântec care dă fiori...

Pe atunci, invocând acest dialog al spiritelor, am scris poezia „Visul lui Bacovia”: „O floare, un gând, un poem/ Şi-n mii de speranţe, / Mii de cutezanţe/ Şi visul poetului Tradem. / Ce glasuri interioare îmi sună! / Ce voci! Mă-ngrozesc să le-ascult, / Pe când apărând blânda lună/ Mă poartă în nopţi de demult. / O floare, un gând, un poem, / Vise mă fac să evoc. / Unul din ele invoc, / Visul poetului Tradem”.

Am scris cândva şi o poezie intitulată „Dragoste de Bacovia” care se termina cam aşa: „Privea în sus şi-mi arăta/ „corbii poetului Tradem”. / Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zări argintii”. / Râdea emoţionat, vibrau în el „scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis. / Am căzut în genunchi şi-am început a-l implora:/ Maestre, atingemă cu pana ta!”

Cât priveşte nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteţi a cita cuvintele lui Constantin Noica: „Melancolia este fericirea ce se hrăneşte din absenţe”. Şi această absenţă a persoanei iubite, pierdută pentru totdeauna, face loc momentelor de inspiraţie, de exaltare, de fericire a scrisului, ca o compensaţie a absenţei, cu iluzia transformării ei în prezenţă. Andrei Pleşu spune că melancolia este un moment de înstrăinare, de izolare: „Priveşti ceva, ai vrea să-l iubeşti, dar nu poţi, simţi că între tine şi el este o distanţă pe care n-o poţi diminua”.

Câtă dreptate are!

A apărut cu ceva timp în urmă, „Jurnalul unei fete greu de mulţumit”, o carte scrisă de Jeni Acterian. În literatura română, jurnalul, se întâlneşte la Mircea Eliade („Jurnalul adolescentului miop”), Camil Petrescu, Nicolae Steinhardt („Jurnalul fericirii”). Vavila Popovici ne propune „File de jurnal”, „Jurnalul unei veri”, dar şi „Jurnal american”. Vă consideraţi o continuatoare a scriitorilor anterior menţionaţi în ceea ce priveşte mărturisirea de sine, transpunerea imaginii propriei personalităţi reflectate ca o confesiune generată de anumite împrejurări de viaţă?

Unii şi-au pus întrebarea dacă un jurnal al unui om anodin poate interesa cititorul.

Ei bine, eu cred că da! Îmi place să scriu jurnale deoarece în jurnal ideile nu sunt expuse conform unui plan, ci ele sunt evocate de un peisaj, de o întâlnire cu un om, de o convorbire, de o lectură, etc. Contemplu, gândesc şi reflectez. Reflecţia deci, însoţeşte contemplaţia. Îţi exprimi propriile gânduri şi păreri şi stârneşti gândurile cititorului care intră într-un dialog al undelor cu scriitorul. Părerea lui Mircea Eliade era că cel ce scrie un jurnal, în măsura în care el încearcă să capteze măcar o parte din ceea ce vede şi simte, trebuie să accepte riscul de a fi confundat cu un caiet de note sau cu fragmente autobiografice. Şi totuşi, a scris jurnale. Tolstoi spunea că jurnalul este o redare a realităţii. Eu accept ideea de a fi o redare a realităţii, dar ca să fie şi literatură, cred că trebuie depăşită într-un mod această realitate, trebuie transcendentalizată, dacă se reuşeşte, bineânţeles…

Un jurnal se scrie dintr-o nevoie de destăinuire, de sinceritate pe care o are orice om; unii o fac verbal, alţii în scris. George Călinescu spunea că este o prostie să scrii un jurnal, actualul critic Ion Simuţ spune (am găsit un articol în „România literară”) că jurnalele ar trebui să stea în raftul doi sau trei, acolo unde le este locul. Sunt păreri şi păreri, dar jurnalele se vând şi se citesc cu mult interes. Ion Caraion spunea că Jurnalul poate avea capricii, lejerităţi, copilării, confesiuni şi chiar indiscreţii. Aşa şi este! Jurnale s-au scris şi se scriu şi rezistă şi chiar au mare succes în comparaţie cu literatura de ficţiune. Consimt spuselor lui Marquez: „Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima”.

A

din SUA

Suntem la capitolul memorialistică, „Albumul cu fotografii”. Ce a stat la baza realizării acestei cercetări a societăţii româneşti? Cât şi cum v-aţi documentat pentru a realiza un studiu atent prin care prezentaţi viaţa în complexitatea ei socială şi psihologică? „Albumul cu fotografii” este o carte editată în 1999, în care am folosit ca pretext literar fotografiile albumului de familie şi este o lucrare memorialistică alcătuită din amintiri dragi, dureroase majoritatea, purtate în mintea şi inima mea. Singura ficţiune este cel de al treilea copil (băiatul), spre a scoate în evidenţă mentalitatea tinerelor mame din acea vreme de a nu face copii (redată în românul „Binele şi Răul”).

Scriind toate cărţile la persoana întâia, am fost întrebată după citirea fiecărei cărţi dacă este viaţa mea şi am subliniat că m-am inspirat din realitate, dar am introdus şi elemente fictive, spre a da o continuitate acţiunii, a face… literatură. Această carte însă, în mare parte nu este ficţiune, ci realitatea vieţii pe care am trăito. Şi nu este singura carte scrisă în acest mod!

De unde provine dramatismul scrierii de faţă? Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, care este fotografia ce vă este cea mai dragă din acest album?

De unde provine dramatismul? Din viaţa pe care am trăit-o. Fotografia cea mai dragă este a soţului pe care lam pierdut.

La ce lucraţi în prezent ?

Am două cărţi în lucru. Mereu am câte două cărţi în lucru. Prima este un volum bilingv de versuri, a doua este o carte de amintiri, intitulată „Popasurile vieţii”.

Cum arată viitorul?

Hm! Mult a fost, puţin a rămas! Pentru mine vorbind.

Timpul vieţii nu l-am chemat, mi s-a dat, nu-l alung, dar simt cum pleacă... Îmi pare rău, fiindcă va fi plin de evenimente. Cred că nu trebuie să ne speriem, fiecare generaţie a avut probleme noi, mai grele, mai uşoare, dar le-au trecut. Fiecare om trebuie să poarte în suflet credinţa în Dumnezeu. Cu ea va depăşi mai uşor greutăţile.

Ce recomandare aţi dori să le faceţi celor care abia acum încep să scrie?

Să iubească adevărul, să viseze mult, ori de câte ori realitatea din jur îi va obosi. Să citească mult şi sistematic.

Să caute valoarea în viaţă. Să-şi facă bibliotecă şi fişe pentru cărţile citite. Să scrie, dar să nu se grăbească să publice. Eu m-am grăbit, fiindcă am pierdut din timpul scrierii şi acum îmi dau seama că ar fi trebuit să revizuiesc cu atenţie textele şi să fiu mai exigentă cu editarea lor.

Ce hobby-uri aveţi?

Am avut multe. Acum mi-a rămas doar muzica.

Cât de multă poezie există într-o reacţie chimică?

O reacţie chimică se prezintă ca un fenomen în urma căruia două sau mai multe substanţe puse în contact în anumite condiţii, formează substanţe diferite, altele decât cele iniţiale. Te minunezi când vezi că una pui şi alta iese. În poezie folosim cuvinte din bogăţia limbii, după gradul de afectivitate pe care-l avem fiecare, le alăturăm într-un mod, ele se atrag, se amestecă, explodează, uneori (ce mult aşteptată este explozia cuvintelor!), formând idei şi imagini pe care cititorul le gustă... Ne minunăm, uneori, pentru ce a ieşit. Se întâmplă să nu-ţi mai recunoşti gândurile care te-au însoţit. Poezia este, da, o alchimie, o modelare în cuvinte, în fraze, în metafore a unei lumi care întocmai ca o reacţie chimică, ne tulbură, ne mişcă, ne fascinează 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

13

Numărul 54 al Revistei Zeit  Cătălin MOLDOVEANU

E

ste unul generos şi incitant. Redactorii acestei publicaţii rămân la fel de responsabili, de sinceri şi de înverşunaţi, atunci când trebuie să ia atitudine în ceea ce privesc situaţiile aberante în care sunt puşi românii. Veacul de acum este unul extrem de agitat, iar oamenii nu mai ştiu în cine să aibă încredere. Cine pe cine induce în eroare? Cine pe cine minte şi manipulează? Veţi găsi răspunsuri citind rubricile revistei noastre.

Prima pagină, semnată de editorul Revistei Zeit, Nicolae Cătălin Moldoveanu, îndeamnă la relaxare, visare şi optimism, printr-o modalitate simplă şi la îndemâna oricui: sportul pe bicicletă, într-o zonă în care cerul se uneşte cu pământul, iar legendele sunt la fel de vii ca în vechime. Articolul Scrisoare de la munte (II) îmbină realul cu fantasticul, peste care sunt presărate elemente definitorii de elocvenţă, din care cititorii pot descifra pasiunea pentru înălţimi şi dorinţa de a reveni oricând pe culmile înzăpezite ale Bucegilor, cu aceleaşi gânduri pure, cu acelaşi entuziasm, dar şi dezamăgirea că nu există, nici măcar acolo, o pistă pentru biciclişti.

Interviul cu domnul Iosif Trif, în care a consemnat Elisaveta Drăghici, este o lecţie a artei fotografice, în viziunea unui om pentru care imaginea imortalizată pe hârtie este o experienţă unică, care se perfecţionează încontinuu. Pentru Iosif Trif, arta fotografierii nu are secrete, numai că, subiecţii vii (oamenii), reprezintă încă un mister pentru dumnealui, deoarece majoritatea nu vor să fie fotografiaţi, din motive diferite, iar în acest caz, pentru autorul artei fotografice o asemenea situaţie reprezintă o provocare. Spre deosebire de oameni, natura este deschisă, mereu pregătită să pozeze în diferite ipostaze, fără niciun fel de reţinere, fiind conştientă de frumuseţea ei. Iosif Trif a studiat şi teatrul, iar cele două arte se completează reciproc, într-un mod special, mai ales că este interesant să vezi aceleaşi fiinţe pe scenă, fiind vesele sau triste, ori să le admiri înfăţişarea într-o fotografie, dintr-un anumit unghi, din care nu poţi înţelege exact sentimentele ce le-au animat sufletul în momentul în care au fost surprinse de ochiul vigilent al aparatului foto.

Cărţile Zeit vă prezintă volumul de proză semnat de scriitoarea Corina-Lucia Costea, intitulat sugestiv În miezul orelor, şi prefaţat de Nicolae Cătălin Moldoveanu.

Lucrarea însumează 35 de povestiri, cu iz autobiografic, în care autoarea ne invită în locaţii minunate, în care sau derulat poveşti remarcabile ale unor oameni deosebiţi, pe care viaţa i-a adus în peisaj pentru a-i fi călăuză către viitor, ori, cu ajutorul cărora, să-şi ridice un monument al amintirilor de neuitat. Aşa cum se subliniază în prefaţă, cartea are o predilecţie către petrecerea timpului în doi..., veşnicul şi mereu noul subiect de discuţie, din care un scriitor ţese mii de pagini captivante, ce rămân pentru totdeauna vii în inima cititorilor. O veritabilă oază de lumină şi de relaxare! Reverenţele critice abundă în cărţi, ceea de dovedeşte faptul că oamenii încă mai scriu, conduşi de experienţele vieţii sau de muzele care le inspiră ideile deja existente cu mult timp înainte în subconştient. Semnatarii articolelor acestui domeniu sunt cunoscători ai realităţii timpurilor actuale şi ale celor care au plecat în umbră. Adrian Botez este un profund

cercetător al operei lui Ion Creangă şi caută noi sensuri şi simboluri în rândurile pline de duh, pe care ni le-a lăsat moştenire inegalabilul arhitect al sufletului. Personajele şi întâmplările din binecunoscutele poveşti sunt analizate cu grijă, realizându-se analogii cu spaţiile mitice, precum şi cu fiinţe supranaturale, care s-au perindat de-a lungul mileniilor pe pământul acesta sfânt şi enigmatic.

Acelaşi scriitor ne înfăţişează o personalitate rară a lumii actuale, preotul Radu Botiş, care şi-a dedicat viaţa şi gândurile lui Dumnezeu şi oamenilor, cărora le oferă versuri pline de har şi fapte creştineşti.

Tot aici mai consemnează Octavian D. Curpaş (Arizona - SUA), cu articolul Lupta cu somnul, de Petru Lascău, în care autorul mărturiseşte că a scris această carte de eseuri pentru a-i ajuta pe oamenii care au această problemă, Constantin Sancu (Haţeg - Hunedoara), prezentând cartea domnului Adrian Botez - La prohodul bradului, un volum ce conţine versuri iluminate de gândurile pure ale poetului, Ion Pachia Tatomirescu (Timişoara), care ne îndeamnă să citim poemele aceluiaşi poet, Adrian Botez, din volumul Obârşii, carte proaspăt apărută, având aceeaşi vigoare şi libertate a cuvântului, o lucrare de hermeneutică a cronicilor celor trei moldoveni de vază, Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, Larisa Ileana Casangiu (Constanţa), înfăţişează cel de-al patrulea român al scriitoarei Mihaela Burlacu, Simfonie pentru ciulini, realist prin acţiune, cu trăsături sămănătoriste şi naturaliste.

Rubrica Spiritualitate, unde semnează Gina Moldoveanu, ne prezintă articolul Comunicarea - arta manipulării, un vârtej de informaţii despre posibilităţile multiple de a ţine oamenii în ignoranţă şi de a-i conduce spre întuneric, unde se vor prăbuşi spiritual definitiv.

Domeniul învăţământ este în actualitate, prin articolul domnului Adrian Botez, Adevăraţii repetenţi de la bacalaureatul din 2013, care, prin atitudinea demnă a unui veritabil român, încearcă să ne lămurească în ceea ce priveşte situaţia penibilă de la examenul de bac de anul acesta. Ca un cunoscător al sistemului de educaţie, cu toate problemele lui, cauzate de schimbările nepotrivite din ultimii ani şi de conducerea, la fel de inoportună, de care a avut parte învăţământul românesc, pune punctul pe i cu exactitate, dezvăluind adevăruri dureroase.

Ca Repere cotidiene, vă oferim un articol despre inaugurarea podului CalafatVidin, al domnului Dan Lupescu (Craiova), o realizare rarisimă, destul de măreaţă pentru timpurile actuale, veşti despre un american din Arizona, de 91 de ani, campion mondial la haltere, în care a consemnat Octavian D. Curpaş (Arizona - SUA), un exemplu de perseverenţă şi voinţă, pe care ar trebui să-l urmăm şi noi, generaţia fastfood, un articol al aceluiaşi domn despre epoca de aur, aducând în lumină eseurile creştine ale pastorului Petru Lascău, Divide et impera, articolul doamnei Vavila Popovici (Carolina de Nord - SUA), care se remarcă prin indignare, datorită dorinţei unora de a manipula oamenii cu orice preţ, prin metoda divizării populaţiei. Un principiu machiavelic, diabolic, perfid şi teribil, care se vrea a fi în top, numai pentru ca unii să deţină puterea o veşnicie. Capitolul Repere se încheie lin, extrem de frumos şi suav, cu un articol despre fericire, semnat de domnul Octavian Lupu (Bucureşti), care ne surprinde plăcut prin calitatea afirmaţiilor valoroase despre un subiect atât de actual. În viziunea domniei sale, fericirea este o amăgire care te împinge mereu înainte şi niciodată în trecut.

Atelierul revistei este plin cu opere de artă, sub forma versurilor moderne, scrise în limba autohtonă, engleză şi italiană, a prozei mereu captivantă, avidă de nou şi răspândind o dorinţă imensă de a trăi orice clipă, de a o eterniza şi de a ne aminti de ea cândva, când soarele ni se va părea prea puternic, iar lumina lunii va deveni protectoarea sufletului încă tânăr. Au semnat: Adrian Botez, Corina Diamanta Lupu (Bucureşti), Valeriu Marius Ciungan (Mediaş - Sibiu), Eugen Evu (Haţeg - Hunedoara), Cristian Bodnărescu (Iaşi), Luca Cipolla (Milano - Italia), George Petrovai, Ştefan Bruno (Bucureşti), Maria Tirenescu (Cugir - Alba).

Incursiunea se încheie odată cu rubrica Atitudini, avându-i ca semnatari pe domnii Adrian Botez şi George Petrovai, care ne oferă două articole despre lupta politică şi economică, ce pare a nu se mai termina, şi din care numai unii au de câştigat, iar poporul va rămâne aşa cum şi-au dorit: sărac şi dezinformat.

Le dorim cititorilor revistei noastre delectare plăcută! Invitându-i la un ospăţ literar copios, fiind convinşi că fiecare va găsi în aceste pagini ceea ce şi-a dorit.

Recomandăm în mod special articolul de la rubrica Învăţământ, ca fiind unul răspicat, ce oferă câteva lămuriri clare şi obiective, referitoare la dezastrul din educaţie 

14

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

15

16

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

Din iubirile lui

Marin Preda  Ion Ionescu-BUCOVU

„Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort şi până la sfârşitul vieţii mele” (Aurora Cornu) ... Iar de-aş răspunde, oarbă, la chemare, M-ai mistui-n văpaia trecătoare...

Aştept, iubite, flacăra albastră Ciudata flacără care nu moare...

(Aurora Cornu - Flacăra albastră)

E

ugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viaţă” a lui Marin Preda pentru că omul e tot atât de interesant ca şi opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că şi-a trăit o bună parte din existenţa lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să ştim pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil şi nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în românele lui, care a fost zbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morţii sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârşit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu românul „Cel mai iubit dintre pământeni” într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenţia cititorului nu numai asupra operei ci şi asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul?

Venit de la ţară dintr-o comună pierdută în câmpia GăvanuBurdea, Siliştea-Gumeşti, fiu de ţăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Aşa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste au rămas pe planul doi mult timp, până şi-a făcut o carieră.

Să ne amintim câteva secvenţa din viaţa lui. În 1937, evitând Şcoala Normală din Turnu-Măgurele (pe atunci, reşedinţa judeţului Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Tatăl intenţionează acum săl dea la o şcoală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroşi, de la care elevul Marin Preda îşi procura cărţi, şi îl duce la Şcoala Normală din Abrud, unde reuşeşte la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieţii de normalist internist, este mulţumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni şi petrece vacanţa de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud. În toamna lui 1939 este transferat la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei, unde îşi continuă studiile încă un an. Ca şi la

A

Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română şi chiar matematici. În şedinţele Societăţii literare din şcoală este remarcat de profesorul Justin Salanţiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societăţii scrie şi citeşte câteva schiţe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista şcolii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viaţă transilvană vor fi evocaţi în „Viaţa ca o pradă” şi în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primeşte o repartiţie pentru o şcoală similară din Bucureşti. În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare şi ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiaţii ardeleni şi se întâlneşte cu siliştenii lui stabiliţi în Bucureşti. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” şi în „Viaţa ca o pradă”.

La sfârşitul anului şcolar 1940-1941 (cu ajutorul directorului şcolii), susţine examenul de capacitate, însă datorită greutăţilor materiale se hotărăşte să renunţe la şcoală. În timpul verii nu mai revine în sat: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca”. Nereuşind să publice nimic şi nici să-şi găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc şi să înţeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna şi toată iarna lui ‘41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefireşti... N-aveam unde dormi, era lapoviţă prin tot Bucureştiul, şi umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua şi toată noaptea”. Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sârmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obţine viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. În aprilie 1942 debutează cu schiţa Pârlitu’ în ziarul Timpul (nr. 1771 şi 1772 din 15 şi 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schiţele şi povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp. În septembrie părăseşte postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcţionar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacţie la „Evenimentul zilei”. În 1943, martie, îi apare Colina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei” publică schiţa Rotila. Ia parte la câteva şedinţe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenţi o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani. [] Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeţii. Ea este construită pornind de la tehnica „muştei pe perete” (o naraţiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela Chinuri. Între 1943-1945 este luat în armată, experienţă descrisă în operele de mai târziu, în românele Viaţa ca o pradă şi Delirul. În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952devine redactor la revista „Viaţa românească”. Şi acum să revenim la subiect.

La 32 de ani, când începuse să scrie nuvelele lui din viaţa ţărănească, se întâlneşte cu o domnişoară de 20 de ani, o fată tot de la ţară, frumoasă, talentată şi inteligentă, colegă la Şcoala de literatură „M. Eminescu” cu Nicolae Labiş, care avea să-i cucerească inima din primele clipe de cunoştinţă. Este vorba despre Aurora Cornu, poetă, care se încercase şi ea

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

în arta scrisului. Fata venea tot de la ţară, din Prahova. Avea ambiţii mari pe care şi le-a pus în practică mai târziu.

Scriitorul Marin Preda şi poeta Aurora Cornu s-au cunoscut în 1952, la Uniunea Scriitorilor. Abia peste doi ani s-au revăzut, când tânăra, autoare a unui volum de versuri publicat în acel an, „Studenta”, devenea redactor la „Viaţa Românească”.

Era frumoasă, cu o privire inteligentă şi l-a vrăjit pe scriitorul deja consacrat. El era cunoscut ca o persoana introvertita, singuratică şi morocănoasă.

Acum dintr-o data s-a schimbat, devenise exaltat ca orice îndrăgostit. El avea 32 de ani, ea 20. În vara acelui an mergeau la mare împreună, în fosta staţiune „Vasile Roaită” şi Preda îi trimitea un bilet de dragoste tulburător, a doua zi cerândo de soţie.

S-au cunoscut în cantina Uniunii Scriitorilor, în 1952, şi au avut atunci un mic schimb de cuvinte, nu foarte amabil. Apoi s-au ignorat reciproc. Doi ani mai târziu s-au revăzut la mare, în staţiunea „Vasile Roaită”. Marin Preda avea 32 de ani, Aurora Cornu, aproape 20... Din nou s-au înfruntat: ea ocupa, de o săptămână, camera pentru care avea el repartiţie. Marin Preda a încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat, însă, favorurile şi a început să-şi adune lucrurile împrăştiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul uşii, stânjenindu-i mişcările, îndrăgostinduse de ele.

A doua zi, ieşind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: „Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru sa întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (...) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspiraţiile tale, somnul tău... Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”.

S-au reîntâlnit pe plajă şi au încheiat un armistiţiu. Pe malul mării au împărţit acelaşi cearşaf, pe care stăteau de vorbă, uitând de ei, prăjindu-se sub soarele puternic.

Erau doi tovarăşi de singurătate care aveau în faţa lor lumea... Seara, mâncau împreună, sub un copac, din acelaşi ceaun, izolaţi de restul lumii.

Prima cerere în căsătorie a venit, în glumă, chiar din a doua sau a treia zi. Se plimbau pe străzi. El i-a cerut, în glumă, să-i cumpere o limonadă.

Ea a acceptat, gândindu-se că „poate n-are bani la el”, apoi a comentat: „Uite-aşa se compromite o femeie”. Iar el a replicat iute: „Dacă te-am compromis, te iau de nevastă”.

Vacanţa s-a sfârşit mai devreme pentru Aurora, care a plecat la Sinaia, unde avea repartiţie. Preda a rămas singur, la malul mării pe careo împărtăşiseră la doi, şi a început să-i scrie lungi scrisori de dragoste... „Sept. 1954 Dragă Aurora, după ce ai plecat în seara aceea... am venit acasă ca şi când nu s-ar fi

actualitatea irl

17

întâmplat nimic şi eram foarte mirat de această senzaţie. Ştiam că te-am cunoscut, ştiam că ne-am plimbat împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezenţa ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău şi că în ultima vreme tot ce era aici, marea şi valurile, şi răsăritul soarelui, şi apusul, şi portiţa vilei, şi apele minerale, şi nopţile cu stele, erai tu şi aceasta din prima zi şi atât de mult, încât tot ce ştiam, că te-am cunoscut şi m-am bucurat, toate acestea mi se păreau atât de fireşti, încât plecarea ta nu putea să strice ceea ce se realizase, plecarea ta nu însemna aproape nimic, plecarea ta nu putea să ia după tine toate acestea”. În perioada aceea, Aurora era bolnavă, extrem de slăbită şi extrem de sensibilă. A îngrijit-o, ca un infirmier, vreme de un an. Marin Preda a fost un ipohondru toată viaţa, îi era frică de boli şi de spitale, dar pe ea a îngrijito ca pe un copil.

Singurul lor copil a fost „Moromeţii”. S-au mutat în Cotroceni, în casa pe care el o descrie în ultima parte a românului „Cel mai iubit dintre pământeni”. Marin Preda citea pe atunci Spinoza şi asculta încontinuu Bach.

Difuzoarele bubuiau în toată casa, pentru că lui îi plăcea să simtă muzica cu tot trupul. Adormeau după miezul nopţii, pe acordurile din „Mattheus Passion”, iar el se deştepta dis-de-dimineaţă şi se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din „Moromeţii”. A moşit facerea cărţii, care a fost, într-un fel, şi copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună.

Erau istoviţi unul de altul, dar niciodată plictisiţi. În primăvara lui ‘55, s-au căsătorit la Sfatul Popular.

Singuri, pe fugă, fără vreo floare sau vreun pahar de şampanie. Aurora spune despre el că era un amant perfect şi un soţ excesiv de delicat. „Mă simţeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”. Petreceau împreună zilele şi nopţile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin şi chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviţi unul de altul, dar niciodată plictisiţi... „7 iunie ‘55 Aurora dragă, iubita mea, (...) Te-am sărutat la staţia de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoşat de soare şi beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, aşa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărţire. Ele nu ţin locul dorinţei chinuitoare care mă stăpâneşte acum în amintire, de a te strânge la piept şi a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag şi ochilor tăi frumoşi! Fii liniştită şi dormi. Odihneşte-te şi vino sâmbătă! Eu te iubesc atât de mult..”  va urma

18

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl  Octavian CURPAŞ Phoenix, Arizona

Frica şi necredinţa te ţin în blocajul

asedierii păgâne Î

ntr-o cunoscută carte, numită „Cetatea lui Dumnezeu”, Sfântul Augustin de Hippo ilustra prin intermediul unor simboluri deosebit de plastice, lupta dintre biserica lui Hristos şi lume. Astfel, folosind metafora cetăţilor, Sfântul Augustin asocia biserica lui Isus Hristos conceptului de cetate a lui Dumnezeu aflată în opoziţie şi luptă continuă cu cetatea acestei lumi. Această frumoasă ilustraţie avea să fie admirabil dezvoltată multe secole mai târziu de către predicatorul John Bunyan în două cărţi monumentale, „Călătoria creştinului” şi „Războiul sfânt”. „Biserica în asediu” Nu putem decât să ne bucurăm aşadar, că utilizarea acestor metafore fundamentale pentru înţelegerea luptei spirituale ce se poartă de peste două mii de ani sunt folosite şi pentru a ilustra evoluţia bisericii din România în perioada comunistă şi după aceea. Acest lucru îl avem foarte bine evidenţiat în cartea „Biserica în asediu”, scrisă de Petru Lascău, pastorul bisericii “Agape” din statul Arizona (www. agapearizona.com).

Ca întotdeauna, autorul, având un talent extraordinar în ceea ce priveşte exprimarea conceptelor spirituale profunde prin cuvinte simple, ne călăuzeşte în înţelegerea fenomenului religios creştin din România. Plecând de la asediul bisericii de către puterea ateismului comunist de dinainte de revoluţie, suntem călăuziţi pas cu pas către conflictul prezent, în care forţele ostile, de data aceasta îmbrăcate în haine religioase, încearcă să distrugă puterea Evangheliei în spaţiul românesc.

Pornind de la tragedia asediului cetăţii Samariei, relatată în cuprinsul Scripturii, Petru Lascău îşi structurează cartea în mai multe etape, care cuprind evoluţia bisericii creştine din ţara noastră. Utilizarea termenului biserica creştină din România ar putea să fie ambiguă, pentru că autorul nu doreşte ca volumul de faţă să se adreseze unui anumit curent religios, ci face apel la toţi cei care respectă principiile învăţăturii lui Isus Hristos.

Marea luptă „Afirmaţia acestui titlu („Biserica în asediu”) poate fi şocantă pentru unii dintre cititori.

Biserica creştină este supusă constant unui asediu din partea forţelor răului, care se vor folosi de tot ce le stă la dispoziţie pentru a o reduce la tăcere, pentru a-i secătui energiile şi pentru a-i anihila toate eforturile sale. Ne este atât de proaspăt în minte exemplul bisericii din România, care a fost ţinută sub izolarea asediului ateismului comunist peste 40 de ani.

Biserica din Anglia a fost aproape redusă la tăcere şi moarte spirituală de liberalismul materialist al gândirii teologiei moderne. În Statele Unite asistăm în aceste zile la atacul umanismului ateu al pornografiei şi al corupţiei

alimentate de abundenţa materială”. Prin urmare, asediul la care a fost supusă biserica creştină din România nu reprezintă altceva decât o parte a marelui front deschis de către forţele răului împotriva bisericii lui Hristos de pretutindeni. Pornind de la această perspectivă, înţelegem că este esenţial să învăţăm lecţiile istoriei pentru a putea face faţă realităţilor prezente şi viitoare, care în mare măsură vor relua multe din temele luptelor despre care am citit în Sfintele Scripturi. „Divide et impera” Revenind la realităţile româneşti, pe parcursul capitolului „Asediul”, autorul realizează o radiografie impresionantă asupra efectelor presiunilor exercitate de către ateismul comunist în România. Astfel, o primă consecinţă a fost cea a ridicării de ziduri înalte între confesiunile protestante din România, după principiul „Divide et impera”. Una dintre realizările cele mai de seamă ale comunismului se descoperă prin intermediul acestor ziduri confesionale, care au condus la fărâmiţarea bisericii lui Hristos din România. „O altă expresie destul de vizibilă a asediului este zidul confesional prin care ne izolăm unii de alţii din punctul de vedere al credinţei. Îmi aduc aminte câtă furie a declanşat atât la nivelul liderilor religioşi, dar mai ales la cel al politicienilor, când în România am început colaborarea mai strânsă cu unele dintre bisericile de altă confesiune.

Aceeaşi rezistenţă am întâlnit-o şi peste hotare, în Chicago, atunci când am organizat întrunirile tinerilor creştini din toate bisericile creştine române din Chicago. Izolaţi unii de alţii în spatele zidurilor confesionale din spatele cărora liderii lor se afurisesc reciproc, devenim ca şi creştini, cu totul ineficienţi pentru transformarea societăţii în care trăim”.

Lupta pentru supravieţuire O altă consecinţă a asediului ateu se poate vedea în absenţa bisericii de la datoria pe care o are faţă de lume. „Biserica din România a ajuns o mare absenţă din viaţa socială. Dacă în spitalele din timpul de dinaintea venirii comunismului cei suferinzi beneficiau de asistenţa a mii de lucrători creştini, azi cu greu se mai poate vedea aşa ceva pe culoarele spitalelor. Orfelinatele, casele de bătrâni au fost secularizate ca orice instituţie. Contribuţia bisericii în aceste sectoare este nulă. Absenţa bisericii de la datorie, o absenţă forţată, a fost apoi folosită de propaganda anticreştină pentru a demonstra inutilitatea unor astfel de instituţii creştine în societate”. În legătură cu tehnica asediului, Petru Lascău enunţă un principiu deosebit de relevant. „Aşa cum am anticipat, scopul principal al asediului este ruperea legăturilor asediaţilor cu restul lumii. Izolaţi fiind, victimele vor cădea curând pradă aliatului principal al asediatorilor,

A

care este foametea. Asediaţii vor înceta lucrul, resursele lor umane şi materiale se vor concentra pentru supravieţuire, spectrul foametei va crea derută şi deznădejde. În lupta pentru supravieţuire, interesele colective dispar şi instinctele de autoconservare îi vor face pe mulţi indivizi să caute evadarea”. „Vino să vezi” Mergând mai departe, Petru Lascău examinează cauzele asediului. Astfel, identifică o primă mare problemă, în strategia de luptă pe care biserica creştină a adoptat-o împotriva provocării ateist-comuniste şi ateist-materialiste. „Pentru a atrage oamenii înăuntrul organizaţiei, utilizăm azi tot felul de tehnici. Formaţiile noastre muzicale, uneori şlefuite până la rafinament, au ca scop atragerea „prietenilor” şi nu atât de mult slăvirea lui Dumnezeu. Pe această linie, se înscriu bisericile moderne ce au adoptat muzica rock, care atrage mai ales tânăra generaţie. Întreaga structură a bisericii se organizează în jurul acestei strategii „vino să vezi”, iar atunci când se pune problema trimiterii de misionari, comunitatea nu are niciodată bani, pentru că trebuie să îi cheltuiască cu tapiţarea mobilierului, pentru instrumente muzicale, pentru cumpărarea unor clădiri mai mari, etc”.

Liderii O altă cauză a asediului este reliefată de lipsa de viziune a celor aflaţi în poziţii de conducere. „Este o adevărată tragedie ca în fruntea unui popor să se afle un om fără Dumnezeu, un om corupt şi vândut idolilor. Este o dramă să ai în fruntea bisericii un lider compromis, fără viziunea lucrării lui Dumnezeu, care nu urmăreşte interesele ei, ci mai degrabă ale sale, un lider ce nu îşi asumă responsabilitatea oamenilor de sub conducerea sa, unul care va sacrifica pe cel nevinovat, pentru a păstra aparenţele”. Petru Lascău concluzionează: „Un lider care va trasa o strategie greşită bisericii sale, o strategie de luptă contrară celei stabilite deja de Dumnezeu, îşi va ruina biserica.

Este imperios necesar a alege în fruntea noastră oameni ai lui Dumnezeu, devotaţi slujirii Sale, oameni neprihăniţi ce fac din înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu scopul vieţii lor”.

Frică şi necredinţă O altă cauză majoră a asediului bisericii creştine rezidă din frică şi necredinţă. „Frica este dovada sigură a nesiguranţei mântuirii şi a vieţii veşnice. Ea dovedeşte cât de puţin ne mai încredem în cuvintele Domnului. Când suntem gata să murim pentru El, începem să gustăm din adevărata libertate, pentru că libertatea nu înseamnă altceva decât ce ai tu în interiorul tău.

Frica şi necredinţa te ţin în blocajul asedierii păgâne”. În continuare, Petru Lascău ne arată care sunt „consecinţele asediului” şi enumeră câteva dintre ele. Printre acestea sunt foametea spirituală, luptele interne, pierderea tinerei generaţii şi necredinţa. „În multe dintre bisericile noastre există tensiune şi nemulţumire, lupte şi partide. Rezolvarea situaţiei nu se poate face prin predici despre dragostea frăţească, care să ne adune la un loc. Energia spirituală a bisericii trebuie să fie canalizată numai spre lucrarea lui Dumnezeu. În caz contrar, ea îşi va croi drumuri neobişnuite pentru a se elibera”.

Clipa unei decizii supreme Dar bineînţeles, nu ar fi suficient doar să se zugrăvească imaginea unei biserici sub asediu.

Acest lucru nu ne-ar conduce decât la descurajare. Iată de ce, autorul ne propune şi soluţia biblică la astfel de probleme. Astfel,

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

îndrumă spre înţelegerea măsurilor ce trebuie luate pentru timpul de faţă, având ca model imaginea leproşilor care au fost martori ai retragerii armatelor siriene, ca urmare a intervenţiei miraculoase a lui Dumnezeu în timpul lui Elisei. În primul rând, este necesară o judecată limpede, pentru a înţelege faptul că e necesar să ne schimbăm modul de a fi. După aceea, trebuie să acţionăm în vederea realizării acestei schimbări. În acest sens, suntem chemaţi să ieşim din mijlocul lucrurilor cu care ne-am obişnuit în materie de religie şi să încercăm căi noi, inspirate de Dumnezeu. Nu în ultimul rând, avem datoria de a reîncepe lupta împotriva forţelor răului. Astfel, vom înţelege că biruinţa a fost deja câştigată prin Isus Hristos, iar vrăjmaşul este pus pe fugă. „Aruncarea în tabăra adversă a fost un act de disperare din partea leproşilor. Sosise clipa unei decizii supreme. Foamea şi lipsa de perspectivă i-au adus la o hotărâre de viaţă şi de moarte. Nu vom lua decizii majore cât timp avem alternative în care putem eventual, evada. În faţa unei crize, ne evaluăm resursele şi posibilităţile de rezolvare.

Ceea ce este deosebit de rău e faptul că Dumnezeu intră în calculele noastre numai atunci când epuizăm prin încercări, toate ieşirile posibile”.

Uriaşul care doarme Există o veste bună pentru fiecare dintre noi – potenţialul pe care îl are biserica creştină din România este imens, fiind asemenea unui „uriaş care doarme”, dar care poate fi trezit din amorţirea de moarte în care a fost adus de către ateismul comunist de dinainte de revoluţie şi de cel materialist de după 1989. „Biserica de astăzi este un uriaş care doarme. Instituţionalizânduse în ierarhii de diferite nivele, fiecare încearcă să lase celuilalt să facă ceea ce ar trebui el să facă. Piramidele structurilor de conducere creează zi de zi noi şi noi nivele în ascensiunea pentru locul din vârf, neglijând până la indiferenţă infrastructura bisericii, care ar trebui să fie în acelaşi timp, obiectul suprem al interesului său: cei păcătoşi, care au nevoie de mântuire”.

actualitatea irl

Pescuirea minunată Alternativa pe care o propune Petru Lascău la suprainstituţionalizarea organizaţională a bisericii creştine din România începe de la o reformă individuală care să evolueze colectiv, conducând la o trezire spirituală. Cei care gândesc la fel ar trebui să se unească în rugăciune şi acţiune pentru a trezi uriaşul din somnul său, pentru a-L ruga pe Dumnezeu să intervină să schimbe acest curs al lucrurilor şi să ne ofere „o pescuire minunată”. În acest sens, biserica poate să fie asemănată cu o corabie ce trebuie condusă departe de ţărm, conform cu porunca Domnului pentru a avea parte de o pescuire bogată în lucrurile spirituale şi în salvarea celorlalţi. „Lecţia de pescuit dată de Isus ucenicilor Săi ar trebui să ne inspire, mai ales că El este acelaşi, neschimbat în dorinţa Sa de a mântui întreaga lume. Detaliile acestei lecţii sunt mai mult decât grăitoare. Dincolo de spiritualizarea şi dacă vreţi, interpretarea lor teologică, există simplul adevăr că Isus ne vrea pescari de oameni”. Este adevărat că atunci când purtăm luptele Domnului, putem să avem de-a face cu confruntări care nu vor fi uşoare. „Mulţimea lucrărilor apărute în ultimii ani referitoare la suferinţele şi persecuţiile creştinilor din multe părţi ale lumii, în special din ţările marxiste, a scos în relief unul din aspectele contemporane ale creştinismului: suferinţa. S-a constatat că cei mai mulţi martiri creştini au fost daţi de secolul XX. Numai în China comunistă numărul lor se ridică la câteva milioane”. „L-am întâlnit pe Isus Hristos” Se pare că nu este suficientă „evanghelizarea prin stilul de viaţă” pentru a-i aduce pe oameni la Hristos. Mai degrabă, este necesară o prezentare de tip „Zacheu”, care va avea un impact ce întrece orice imaginaţie. „Să ne imaginăm scena când Zacheu a bătut la uşa primului năpăstuit de el. Ce uimire ! Demnitarul nu numai că înapoiază banii luaţi în mod necinstit, dar şi recunoaşte fapta murdară săvârşită, îşi cere iertare şi când în uimirea sa, bietul om încearcă să afle motivaţia unei astfel de minuni, Zacheu îi spune: „L-am întâlnit pe Isus Hristos, care mi-a iertat păcatele. El m-a

învăţat că Dumenzeu este drept şi că aşteaptă de la mine să îndrept răul făcut altora. Vă puteţi imagina o Evanghelie mai simplă şi mai frumoasă? Predicarea ei nu este doar prin cuvinte, ci printr-o întreagă viaţă schimbată de Hristos”.

Dar bineînţeles, nimic nu se poate face fără revărsarea Duhului Sfânt, care ne va călăuzi şi împuternici să fim lucrători pentru Dumnezeu. „Trebuie afirmat că Dumnezeu nu a încetat şi nu încetează să facă intervenţii miraculoase în istorie, pentru a sprijini Evanghelia Sa. Însă El are nevoie întotdeauna de oameni sfinţi, cu totul dedicaţi lucrării Sale. Pe aceştia îi înzestrează cu darurile Sale, îi îmbracă cu putere de sus şi îi foloseşte la răspândirea Evangheliei”.

Să luptăm sau să fim înfrânţi Prin urmare, se poate ieşi din asediul în care se găseşte biserica creştină din România, însă acest lucru presupune o acţiune unită, menită să dea la o parte orice oprelişte pusă de vrăjmaş. Pe de altă parte, deşi asediul ateismului comunist este de domeniul trecutului, asalturile vrăjmaşului nu sunt şi niciodată nu vor fi de o mai mică amploare, mai ales în viitor. „Vrăjmaşul va folosi din nou forţele disponibile pentru izolarea bisericii lui Hristos. Se va încerca din nou, închiderea comunităţilor creştine între ziduri pentru ca foametea spirituală să ne macine fiinţele duhovniceşti. Presiunile vor fi menite să distrugă credinţa tinerei generaţii şi influenţa creştină în societatea românească să fie din ce în ce mai puţin simţită”. În faţa unei asemenea realităţi, nu ne rămâne decât să luptăm sau să fim înfrânţi. Însă imaginea biruinţei asupra oştirilor vrăjmaşe din timpul lui Elisei ne inspiră să credem că este posibil ca în spaţiul nostru românesc, atât din ţară, cât şi din diaspora să se producă o schimbare majoră. În măsura în care tot mai mulţi oameni vor răspunde chemării divine, asemenea unui ecou, Evanghelia se va răspândi de la inimă la inimă şi de la suflet la suflet, pentru ca neamul nostru românesc să devină cu adevărat creştin pentru Domnul. Nu este oare acesta cel mai mare dar pe care-l putem oferi Mântuitorului nostru? 

 Irina Lucia MIHALCA

Sanity

Aroma nouă de cafea Aroma nouă de cafea, în dimineaţa asta, mi-a purtat chihlimbarul visului spre soare, azur şi mare.

Prin cântec, contopindu-se cu cerul, chemări adânci ne picură în suflet uitate doruri - şoapte reînviate de respiraţia suavă a valurilor.

O bucurie fără seamăn mă învăluie un tainic parfum purtat de val dinspre mare.

E cântecul tău de dragoste.

Unde, oare, să fii? 

19

by Helen Soraghan DWYER

I thought of ringing Your answering machine Just to hear your voice But rules of sanity Forbade it So I had no choice.

I stood beside Your headstone And traced the golden Letters of your name With my fingertip.

In growing dusk And silence I touched my finger To my lips And waited in vain for a cosmic sign

To say you’re safe and free Somewhere beyond my awareness Remembering me.

As I turned to go I took a stone From your grave, I knew you’d understand.

You wouldn’t want me To leave alone With nothing, Empty-handed.

Two collections of poetry, Still and Beyond, signed by Helen Soraghan Dwyer are available in Books Upstairs, College Green, Dublin.

20

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

A

Lecţie de engleză oferită GRATUIT cititorilor ziarului Actualitatea irl din partea YourEnglish.ie

PRESENT PERFECT TENSE In today’s grammar lesson we will have a look at the Present Perfect Tense. The major difficulty with this tense is that it does not have a direct equivalent in some languages. Let me start with the structure of a sentence in this tense.

STRUCTURE: Two elements are required – the verb ‘have’ (or ‘has’ for the third person singular form) and the Past Participle form of the main verb. In affirmative sentences the verb “have” is followed by the Past Participle. This is created by adding ­ed to the basic form of a regular verb (e.g.: I have played, you have watched, she has lived). Irregular verbs require special forms that need to be memorized (e.g.: I have gone, you have done, she has left) In negative sentences we use the same elements and the word “not” between them, e.g.: I have not gone, you have not done, she has not left. In questions the verb ‘have‘ moves

to the front of the sentence. Please look at the following examples: She has gone home.

I haven’t finished yet.

Have you ever been to Africa?

USAGE: EXPERIENCES AND ACCOMPLISHMENTS: She has never ridden a horse.

You have learned to speak English fluently. Congratulations!

She hasn’t finished knitting that jumper yet.

The scientists have discovered a medicine to cure cancer.

TIP: It might be useful to memorize a few short words (adverbs) that are often used in Present Perfect sentences as well as a couple of those that should never be used in Present Perfect.

Popular Present Perfect adverbs: yet, for, since, already, so far, always, never, ever, recently The following and similar adverbs should never be used in Present Perfect: yesterday, last year, two weeks ago, five minutes ago, in 1978, in spring, in March, on Sunday

CROSSWORD: Use the Past Participle forms of the irregular verbs listed in the clues: ACROSS: 4. take 7. speak 9. buy 10. give 11. see 12. feel DOWN: 1. drink 2. fly 3. steal 5. lose 6. forget 8. catch 10. go

UNCOMPLETED ACTIONS THAT STILL TAKE PLACE I have been here for three years.

EVENTS THAT HAPPENED RECENTLY AND STILL HAVE IMPACT NOW I have cut my finger. It’s bleeding.

Tom and Jana have had an accident.

They are in hospital.

MULTIPLE PAST ACTIONS WHICH MAY REPEAT AGAIN I have spoken to you many times about your behaviour, but you are still messing.

She has been to Paris three times so far.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Steaua, campioană şi la baschet? Începând cu această săptămână, Steaua Baschet şi-a schimbat denumirea sub care va evolua în noul sezon al Ligii Naţionale. Una dintre cele mai vechi bănci din România vrea să-şi pună amprenta, într-o manieră pozitivă, pe evoluţia echipei de baschet, astfel încât din sezonul 2013-2014 va purta denumirea de Steaua EximBank. Din parteneriat mai face parte şi Primăria Municipiului Bucureşti. „Nu e singura noastră iniţiativă de a susţine sportul. Înţelegerea se întinde pe o durată de 3 ani şi i-am rugat pe cei de la Steaua să ne ia toţi banii! Chiar dacă e puţin mai ciudat, vrem să participăm la dezvoltarea baschetului şi doar prin investiţia completă se poate reuşi acest lucru. Steaua trebuie să se folosească de toţi banii din contract.

Steaua este unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti, una dintre valorile autohtone, poziţie pe care a cucerit-o prin performanţă”, a declarat Traian Halalai, preşedintele EximBank. Întrebat care este suma la care se ridică investiţia celor de la EximBank, Virgil Stănescu a răspuns: „Nu putem să spunem încă, pentru că mai aşteptăm şi alţi sponsori să ni se alăture”.

Virgil Stănescu, 36 de ani, preşedintele clubului roş-albastru, va fi prezent şi pe teren la meciurile echipei sale din sezonul viitor al Ligii Naţionale de Baschet. Adrian Tudor, 32 de ani, a ajuns la Steaua după sezonul petrecut la Asesoft Ploieşti, echipă la care a devenit campion al României. Anul trecut a jucat 43 de partide în 2012 şi a avut o medie de 4, 1 puncte pe meci. Mihai Paul, 31 de ani, este fostul jucător al celor de la U-Mobitelco Cluj Napoca, pentru care a evoluat în 12 partide. Alte 20 le-a mai jucat în tricoul lui CSU Sibiu. Născut în Bucureşti, Mihai a mai trecut pe la Dinamo Bucureşti, Escazu (Costa Rica), Fedelitas (Costa Rica), Elba Timişoara, CSM Bucureşti şi Asesoft Ploieşti.

Victorie mare pentru Sorana Cârstea la Toronto !

Sorana Cârstea, locul 27 WTA, a învins-o cu scorul de 5-7, 7-6 (0), 6-4, după aproape trei ore de joc, pe sportiva daneză Caroline Wozniacki.

Fostul lider mondial, care acum a fost cap de serie numărul 9 şi este locul 10 WTA s-a

văzut eliminată în turul doi al turneului Premier de la Toronto, cu premii de 2, 37 milioane de dolari. Viitoarea adversară a Soranei Cârstea, în optimile de finală, este Jelena Jankovici, cap de serie numărul 15 şi locul 14 WTA.

Aur din Canada România a cucerit două medalii la Mondialele de kaiac-canoe disputate weekendul trecut în Canada, la Niagara. La kaiac patru 500 de metri, o probă olimpică, în componenţa Florida Ciută, Elena Meroniac, Iuliana Croitoru şi Daniela Varona, România a cucerit bronzul, „tricolorele” fiind depăşite de Ungaria şi Rusia. „Ne-a interesat foarte mult această probă pentru că e o probă olimpică şi vrem să o pregătim pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Sânt sportive de perspectivă în această barcă în care ne punem mari speranţe”, a declarat pentru Ediţie Specială antrenorul Ilie Bănăduc, coordonatorul lotului de kaiac junioare.

Florida Ciută şi Elena Meroniac s-au revanşat însă în proba de kaiac 2 pe distanţa de 500 de metri. Au trecut primele linia de sosire, surclasând bărcile din Spania, Noua Zeelandă, Polonia, Danemarca, Ungaria, Canada, Rusia şi Marea Britanie. „Am muncit mult pentru aceste medalii. În luna iunie am câştigat aurul şi la Europenele de la Poznan, dar acum, medalia asta are şi mai multă valoare”, a declarat Elena Ciută.

Sportiva originară de lângă Orşova îşi aduce aminte că a început kaiacul în clasa a şaptea. „Nici nu auzisem de acest sport. Am mers la Orşova, am susţinut nişte probe fizice legate de forţă şi rezistenţă, iar pe final am fost oprită. Mi-a plăcut în barcă, deşi abia la un an după aceea am învăţat şi să înot. Sânt foarte bucuroasă după ultimele rezultate, dar tot ceea ce îmi doresc este să ajung la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro”, a declarat Elena Ciută pentru Ediţie Specială.

La Mondialele de la Niagara, România a mai avut alte şase bărci calificate în finală, între care trei au terminat pe locul 4! La canoe simplu juniori 1.000 de metri, prin Valentin Carp, la kaiac doi 200 de metri, prin Gheorghe Sadovic şi Aurelian Ciocan, dar şi la kaiac doi o mie de metri, într-o cursă Under 23 de ani, prin Cătălin Turceag şi Daniel Burciu.

Wizz Air Sport Arena Streetball a ajuns la final! În weekend s-a desfăşurat turneul final Wizz Air Sport Arena Streetball, pe terenurile din Universitatea Politehnica Bucuresti.

Peste 100 de premiaţi au fost la cel mai important turneu al anului, concluzia principala a acestui sezon fiind ca baschetul 3 la 3 este pe un drum ascendent atât ca şi număr de participanţi dar şi ca nivel de joc, echipele devenind pe an ce trece din ce în ce mai puternice. Rahova’s Finest s-au dovedit Wizz Air Sport

actualitatea irl

21

Arena Streetball’s Finest şi vor reprezenta România în circuitul mondial de baschet 3 la 3, la turneul Master. Alin Spahiu, Catalin Bordei, Catalin Vlaicu şi Aurel Similache sunt cei patru români care s-au calificat pentru FIBA 3x3 World Tour, după ce au trecut în finala turneul Master Wizz Air Sport Arena Streetball de echipa Profu’ şi învăţăceii.

Doi dintre componenţii echipei câştigătoare au obţinut şi trofeele de Most Valuable Player, Cătălin Vlaicu pentru turneul Master iar Cătălin Bordei pentru întreg sezonul 2013, ultimul fiind pe locul 1 în clasamentul jucătorilor în acest an. Unul dintre cele mai dramatice momente de la turneul Master a fost finala concursului de trei puncte, acolo unde Bogdan Amariucai a câştigat în faţa lui Alex Danila după două runde suplimentare. Dupa un 15-15, în prima runda suplimentară ambii participanţi au marcat câte 14 puncte, iar în a doua „repriza de prelungiri” după cele 14 puncte marcate de Alex Danila, Bogdan Amariucai a reuşit 15 cu o aruncare în ultima secundă.

Adrian Stan s-a dovedit cel mai îndemânatic jucător şi s-a impus în concursul de Skills, în timp ce Vlad Muscurel a fost premiat pentru concursul de slam-dunk pe care l-a câştigat săptămâna trecută la turneul din Piaţa Universităţii. Muscurel va reprezenta de asemenea România la FIBA 3x3 World Tour Praga, în concursul de slamdunk. Campionii de la masculin sub 18 ani, cu Dimitris Rasty în prim plan, s-au impus din nou în duelul generaţiilor cu câştigătorii categoriei veteranilor, plus 35 de ani. Cel deal nouălea sezon al Wizz Air Sport Arena Streetball s-a încheiat cu festivitatea de premiere, efectuată de fostul component al naţionalei de baschet a României, Claudiu Fometescu, invitat special la ultimul turneul al anului.

Şoc la haltere: medaliatul olimpic Răzvan Martin a fost prins dopat!

Răzvan Martin şi Elena Andrieş au fost prinşi dopaţi la Campionatul European de haltere din acest an! Substanţa cu care au fost prinşi românii: stanozolol.

Răzvan Martin, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Londra, a câştigat la Tirana două medalii la categoria 77 de kilograme, între care şi singurul aur al delegaţiei, obţinut la „ridicat”. Cealaltă distincţie, un bronz, la total. Elena Andrieş a câştigat şi ea trei medalii la Tirana: una de argint, la stilul smuls, şi două de bronz, la ridicat şi la total. Toate au fost retrase de federaţia europeană.

Cazul celor doi halterofili români dopaţi la Europene nu e singular. Tot ieri s-a aflat şi despre cazul lui Răzvan Danciu, halterofilul care câştigase un argint şi un bronz la Campionatele Mondiale Universitare de anul trecut  rubrică sportivă realizată de

Gelu COLAC

22

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

Bruges – Veneţia din Nordul Europei  Tatiana Scurtu-MUNTEANU

Arhitectura contemporană a oraşului

A

Sala de Concerte – clădire de 120 de metri lungime şi 50 de metri lăţime, al cărei turn poate găzdui 300 de persoane, iar sala de concerte a clădirii are aproximativ 1300 de locuri, este opera arhitecţilor Paul Robbrecht şi Hilde Daem care au îmbinat modernul în peisajul urban existent. În fiecare an în incinta acestei clădiri sunt organizate peste 100 de evenimente, variind de la muzica clasică, la jazz, operă sau teatru.

U

nul dintre cele mai frumoase oraşe ale Europei, cu o atmosferă de basm şi o istorie de peste 2000 de ani, oraşul Bruges din NV Belgiei, face parte din patrimoniul mondial al UNESCO.

Scurt istoric al oraşului Teritoriul oraşului a fost ocupat de o colonie galo-română, locuitorii săi dedicându-se agriculturii şi relaţiilor comerciale cu Anglia şi Ţara Galilor. În jurul anului 270 germanii atacă coasta câmpiei flamande pentru prima dată.

Romanii îşi menţin trupele militare în teritoriu până în secolul IV. Prin urmare, oraşul a fost locuit de-a lungul perioadei de tranziţie la începutul Evului Mediu.

Atunci când Sf. Eligius a ajuns pe coasta flamandă pentru a răspândi creştinismul, în jurul anului 650, Bruges era capitala fortificată a zonei.

Aproximativ după 100 de ani Bruges dezvoltă relaţii comerciale şi cu regiunea scandinavă, numele de „Bruges” fiind derivat din vechea norvegiană, cuvântul „Bryggja” semnificând „mal” sau „punte”, acesta apare în actele şi pe monedele de la mijlocul secolului al IX-lea. La acea vreme oraşul avea deja o cetate care adăpostea locuitorii de jafurile normanzilor.

Chiar şi aşa, relaţiile comerciale între Burges şi peninsula Scandinavă au fost menţinute, la începutul Evului Mediu fiind un important centru comercial şi port cu ieşire la mare.

Cele mai vechi biserici parohiale din Bruges datează din secolul IX, Biserica Maicii Domnului şi Catedrala Sf. Sauveur. În secolul al XI-lea Bruges devine un important centru de afaceri al Europei de Nord-Vest, iar Flandra una dintre zonele cele mai urbanizate din Europa. Lenjerii de pat şi ţesături din lână erau exportate în toată Europa din Bruges, oraş care avea în secolele XIII-XV între 40.000-45.000 de locuitori. În secolul al XIV-lea Bruges putea fi numit un oraş-port bogat, dezvoltânduse în egală măsură o reţea hotelieră şi una bancară.

Cu toate acestea oraşul a fost zguduit în mod constant de tulburări.

Diferenţele de venit între oamenii obişnuiţi şi antreprenori au trezit revolte ale maselor care au fost reprimate cu brutalitate, precum cele din 1280 sau din 1436-1438.

Secolul XIV a fost o perioadă de criză, insurecţii, epidemii şi tulburări politice. S-a încheiat cu fuziunea dinastiilor de Flandra şi Burgundia. Perioada burgundiană a început pentru Bruges în 1384. Timp de un secol, oraşul a rămas principalul centru comercial la nord de Alpi. Industria pânzei a fost înlocuită treptat cu bunurile de lux. Oraşul a cunoscut un avânt economic.

Arta şi cultura au înflorit ca niciodată până atunci. Această perioadă prosperă a luat sfârşit după moartea neaşteptată a Mariei de Burgundia din 1482. În literatura europeană, Bruges este făcut cunoscut prin românul „Bruges la Morte” de Georges Rodenbach (1892), în care este descris ca un oraş adormit, mort, dar misterios.

Muzeele oferite de www.brugge.be * Béguinage et maison de béguine * Cour Bladelin * Basilique du Saint-Sang * Choco-Story * Musée brugeois du Diamant * Frietmuseum (musée de la frite) * Ter Doest * Lumina Domestica * Couvent Anglais * Dali Xpo-gallery * Eglise de Jérusalem * Centre de la Dentelle * Guilde des Arbalétriers de Saint-Georges * Cathédral Saint-Sauveur * Guilde des Archers Saint-Sébastien * Abbaye Saint-Trudo * Observatoire Beisbroek et planétarium Atracţii turistice în Bruges reprezintă Muzeul de Arte şi Tradiţii Populare, Muzeul de Ciocolată, plimbările de-a lungul canalelor sau cu trăsura, precum şi morile de vânt din zonă.

Din septembrie 2009 o noutate a oraşului o constituie proiectul „Bruges pe calea ferată”, oraşul la scară 1/87. În prezent Bruges are o populaţie neerlandofonă de 117.073 locuitori. Este denumit „Veneţia de nord” datorită numeroaselor canale care încercuiesc şi traversează oraşul 

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

23

Strecurându-se agale Printre flori şi iarbă moale, O micuţă vietate Îşi duce căsuţa-n spate.

Ghici ?

(Melcul)

Melcul

În zilele cu mult soare, Melcul pleacă la plimbare.

Purtându-şi căsuţa-n spate, Păşeşte cu greutate.

De-ntâlneşte-o vietate, El nu merge mai departe Ci va intra, fără veste, În căsuţa-i de poveste.

Stă ascuns până ce vede Că duşmanul lui nu crede C-o să mai iese vreodată Şi-l părăseşte îndată.

Simţindu-se-n siguranţă, Melcul iese şi se-nalţă, Apoi merge, fără grabă, Printre firele de iarbă.

24

actualitatea irl

Inginerul agronom către bade Vasile: - Bade, cu metoda asta învechită nu o să obţii nici cinci kile de pere din pomul ăsta.

- Ai dreptate, e prun.

Maria şi Ion stăteau în pat. Dintr-o dată Maria îi zice lui Ion: - Ioane, îţi miros picioarele!

La care Ion răspunde: - Bine Mărie, dacă tu vrei.

Alinuţa lipseşte 3 zile de la şcoală. Când vine, o întreabă învăţătoarea: - De ce nu ai venit la şcoală?

- A murit mama!

- Cum a murit?

- A bătut un cui în perete şi s-a lovit cu ciocanul peste deget.

- Bine, bine, dar nu putea să moară de la o simplă lovitură.

- Se chinuia prea mult şi tatei i s-a făcut milă de ea şi-a împuşcat-o.

Nepoţica o întreabă pe bunica ei: - Bunico, tu ai avut vreodată un amant?

- Ooooo... Doamne, Dumnezeule! ! ! - strigă bunica şi urcă repede în pod, unde descuie un dulap prăpădit din care se prăbuşeşte un schelet.

- Mamă, la uşă e un nene care strânge donaţii pentru azilul de bătrâni.

- Bine, dă-l pe bunicul.

De patiserie

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Era o blondă pe malul unui râu la pescuit. Vine Ionel cu un BMW ultimul tip şi o întreabă cum poate să treacă şi el pe malul celălalt.

- Treci prin apă, că e foarte mică.

Se suie Ionel în maşină, ajunge până la jumătatea râului şi se scufundă. Iese nervos şi se ia de blondă...

- Păi tu fată, ai spus că e apa mică şi eu m-am scufundat.

- Nu are cum dragă, că mai devreme a trecut o raţă şi îi venea apa doar până la piept.

Pe un trotuar, un tip îşi târâie cu greu piciorul... De la colţul străzii apare brusc un alt tip, care îşi târâie şi el piciorul... Când ajung unul în dreptul celuilalt primul întreabă: - Vietnam?

- Nu!... Nişte rahat de câine, de pe strada cealaltă!

Un locotenent de infanterie intră într-o librărie şi cere vânzătoarei o hartă a României. Vânzătoarea îl întreabă: - Dar la ce scară doriţi să fie harta?

La care locotenentul - vădit surprins şi indignat - îi răspunde: - Cum la ce scară?!? 1:1, dacă aveţi!

O fetiţă se joacă pe afară cu un băiat „de-a v-aţi ascunselea”. Ea spune: - Dacă mă găseşti în 20 minute poţi să mă ţii de mână, iar dacă mă găseşti în 10 minute poţi să mă săruţi, iar dacă mă găseşti imediat faci ce vrei cu mine. Vezi că mă ascund după frigider.

El: Altul ca mine nu mai găseşti!

Ea: Unul ca tine nu mai caut!

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

AICI anunţuri de mică publicitate

GRATIS !

Oferte locuri de muncă * SARI (Sport Against Racism Ireland), organizaţie cu statut caritabil, caută personal cu vârsta între 18 şi 70 de ani pentru vânzare de lozuri. Program flexibil; Full / Part Time. Se plăteşte comision din vânzări. Vorbirea fluentă a limbii engleze constituie un avantaj însă nu e o condiţie de bază. Pentru detalii sunaţi / trimiteţi SMS la tel. 089 410.64.74 (vorbim şi româneşte) Cereri locuri de muncă * Tânăr, 23 de ani, caut loc de muncă în orice domeniu pe o perioadă îndelungată de timp. Tel. 086 264.89.02, Veaceslav (91) * Caut de lucru la spălătorie auto sau în construcţii (am vechime de 17 ani). Rog seriozitate. Tel. 089 462.33.60 (90) * Caut de muncă în curăţenie sau babysitting. Tel. 085 831.65.72, Mihaela * Bărbat, 40 de ani, şofer profesionist (B, C+E) din 1992, cu 9 ani de serviciu la demnitar în România, solicit serviciu în Dublin (nu neapărat ca şofer). Tel. 089 437.37.90 * Şofer de tir, cu atestate şi vechime 9 ani, caut de muncă. Tel. 086 409.69.41, Valentin * Tânăr serios cu familie caut de muncă la fermă. Tel. 087 097.76.83 Case de închiriat – Oferte * Cameră dublă cu baie, televizor cu antenă (fără cablu), la 2 km de centru (Cork Street, Dublin 8, pentru o persoană. Contract pe o perioadă de 1 an. Preţ: € 213 / lună + depozit. Tel. 086 887.88.47 (91) * Cameră single pentru o doamnă / domnişoară, la casă cu curte, internet şi satelit, zona Clonsilla (Blanchardstown). Preţ: € 300 / lună + utilităţi. Tel. 085 149.26.87, Daniela (91) * Cameră single pe North Circular Road.

Persoanele interesate sunt rugate să trimită SMS la tel. 087 162.49.31 (91) * Dormitor dublu, foarte spaţios şi curat.

Frigider separat pentru chiriaşi, dormitorul are şi televizor. Casa este în zona Tyrrelstown şi are grădină. Staţie de autobuz la 2 min. de casă. Magazine la 7 min. de mers pe jos (Lidl, Superquinn, Magazin Polonez, Farmacie şi câteva fastfood-uri). Tel. 087 631.18.79 (91) * Dormitor pentru o persoană, zona Tyrrelstown. Dormitorul este spaţios, foarte bine întreţinut şi are pat dublu. Staţie de autobuz la 2 min. de casă şi magazine la 7 min. de mers pe jos. Blanchardstown Shopping Centre este la 10 min. de mers cu autobuzul. Tel. 087 662.82.18 (91) Vânzări case * Casă la roşu S+P+2E+M în Com. Grintieş, Jud. Neamţ la DN 15 (15 Km de staţiunea Durău şi 20 Km de Borsec), 900 mp teren. Preţ: € 45.000 euro neg. Tel. 0040 74 640.65.00, e-mail: dorina61_ro@yahoo.com

* Vând casă construită din cărămidă, cu toate actele la zi, situată la 9 Km de staţiunea Vatra-Dornei, amprentă de sol de 220 mp, cu toate utilităţile, curent electric, apă curentă, internet, CATV etc. Clădirea are 4 camere finalizate cu baie, restul fiind în curs de finalizare. Preţ: € 44.000 neg. Tel. 087 971.16.77 * Vând casă în construcţie cu teren 24 ari în Târgu Mureş (Cristeşti). Suprafaţă utilă 230 mp compusă din parter (living, baie, bucătărie, birou), etaj (3 camere, hol mare, baie), pivniţă (35 mp) şi garaj (24 mp). Casa este construită din cărămidă cu inserţie de izolaţie. Toate utilităţile la poartă. Preţ de criză: € 43.000 euro neg. Tel. 0040 74 460.40.97 (Ro), 085 770.47.41 (Irl) Vânzări terenuri * 1ha intravilan şi extravilan în comuna Cefa, satul INNAND la şoseaua naţională dintre ORADEA şi SALONTA cu o deschidere de 36 m, terenul este drept, foarte bun pentru peco, depozit, mini hotel etc. Preţ: € 1,5 euro / m2. Tel. 086 241.77.38, între 9 am şi 9 pm * Teren în Slănic Moldova, 10.000 mp intravilan, preţ neg. Tel. 087 352.56.94 Vânzări auto * 4 x Mercedes Benz 311 CDI, două compartimente frigorifice diferite, an fabricaţie 2004 - 2005, 170.000 mile, cutie automatică. Preţ: € 4500 / buc. Tel. 087 984.12.37 Vânzări diverse * Lumânări de botez şi cununie. Tel. 087 775.94.93, 087 150.22.53 * Vând receiver TV Technomate TM-1500.

Preţ negociabil. Tel. 087 986.64.04 (90) * Vând brăţări Shambala cu bile crystal.

Preţ: € 5. Tel. 087 986.64.04 (90) * Scuter electric negru, 2007, taxă de drum până în Aprilie 2014, ideal. Tel. 085 191.47.66 (90) * Vând antenă parabolică nouă, diametru 1.1 m. Preţ: € 50 (nu este negociabil). Email: boscencol@yahoo.com * PCI FireWire adapter, nou (cumpărat din greşeală). Preţ: € 15. Tel. 086 166.02.82 Servicii * Servicii profesionale REPARAŢII CALCULATOARE - MAC OSX & Windows (Microsoft Certified). Tel. 086 213.08.66, Vlad (91) * Profesoară de matematică şi informatică, ofer ajutor la orice nivel copiilor români din Dublin. Tel. 089 451.09.89, Daniela (91) * Ofer meditaţii pentru fizică sau matematică, ciclul preuniversitar. Tel. 089 974.02.95

actualitatea irl

25

Execut lucrări de croitorie: reparaţii, modificări îmbrăcăminte, tiviri etc.

Cele mai mici preţuri !

Tel. 089 467.80.59 * Inginer, ofer servicii profesionale pentru instalări: camere video supraveghere; tronsoane cablu tv, internet; antene satelit şi terestre; circuite electrice; reparaţii: TV, receptori satelit; aparatură electrocasnică etc.

Tel. 087 971.16.77 * Lecţii de vioară. Profesoară cu experienţă, absolventă a Academiei de Muzică din Chişinău, oferă lecţii de vioară individuale şi teorie muzicală pentru începători, copii sau adulţi. Blanchardstown, Dublin 15. Tel. 087 926.19.80 * Invitaţii de nuntă şi botez cu design decupat la laser. Tel. 086 871.89.51 * CITOSTATICE NATURALE - Dr. Himovith Angela. Acestea se pot găsi la farmaciile Dona din România sau se pot comanda prin telefon la numărul 0040 748 11.24.20 /1 /2 /3. Vă stăm la dispoziţie cu răspuns la orice întrebare. * Pompe Funebre - repatriere decedaţi. SC Iuliana SRL oferă servicii de transport funerar intern şi internaţional. Sicriul şi toate cele necesare înmormântării sunt incluse în preţ, Dvs. trebuie doar să vă ocupaţi de formalităţile de întocmire a actelor. Tel. 0040 74 045.97.26 * Transport către şi dinspre aeroport (Dublin) - € 20. Tel. 087 150.22.53 * Persoană serioasă, cu studii avansate în muzică, meditez copii cu vârsta cuprinsă în 10 - 16 ani, la violoncel precum şi la teoria muzicii. Tel. 087 171.29.24 * Şcoală la distanţă de slăbire. Dr. Vereş Ladislau. Tel. 0040 788 42.82.47 Diverse * DJ Ovidiu - Party like there’s no tomorrow! Nunţi, botezuri, aniversări, spectacole etc. Deţin aparatură de ultimă generaţie.

Muzică de orice gen, schelă lumini, stroboscop, lasere, reflectoare, maşină de fum şi de baloane etc. La alegere cameraman, fotograf, filmări HD, album foto, karaoke. Facebook: djovidiu.com. Tel. 083 002.99.28 (91) * Fotbal Club Transilvania anunţă selecţii pentru copii şi juniori (10-14 ani) în fiecare Sâmbătă începând cu ora 14 (durata: 1 oră şi 30 minute) în Huntstown Park, Blanchardstown, Dublin 15, sub supravegherea unui profesor de sport român. Informaţii la 087 146.73.05. * Clubul de fotbal FC Transilvania face selecţie de jucători pentru noul sezon adulţi (tel. 087 623.46.46 - Romică şi 087 123.51.85 - Doru) şi pentru noua echipă de copii. Tel. 087 351.48.64 - Elvis

Trimite şi tu anunţul tău ! Prin email - info@actualitateairl.com sau SMS la 086 166.02.82 sau direct de pe website-ul ziarului, www.actualitateairl.com. ATENŢIE! Anunţurile pentru numărul următor trebuie trimise până cel târziu în data de 21 August 2013. Nu vor fi publicate gratuit anunţurile de natură comercială!

Redacţia ziarului nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul sau acurateţea textului anunţurilor.

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Colectivul de redacţie Director: Hamilton Viorel Niculescu - 086 166.02.82 Administraţie, publicitate, distribuţie Ioan Bodnar - 087 990.93.48 Redactor şef: Raluca Caranfil Secretar de redacţie: Andreea ROMAN PR / Marketing: Alexandra BOSCENCO Colaboratori permanenţi Vasile ROŞ, Dan TUDOR, Cătălin IANCU, Marian GÂRLEANU, Nicoleta CRISTEA, Octavian Dumitru CURPAŞ, Mihalache VASILE, Aura ŞERBAN, Tatiana Scurtu-MUNTEANU, Vavila POPOVICI Cultură Gina GOIA, Atila RACZ, Helen Soraghan DWYER, Irina Lucia MIHALCA Sport Gelu COLAC Colaboratori în acest număr Cătălin MOLDOVEANU, Ion Ionescu-BUCOVU, Lucreţia BERZINTU

Ai ceva de adăugat sau comentat?

Trimite la info@actualitateairl.com sau dă SMS la 086 166.02.82 Ne rezervăm dreptul de a modifica sau a nu publica materialele şi anunţurile primite. NU ne asumăm responsabilitatea pentru ideile exprimate în articolele semnate de colaboratori. Şi evident, toate drepturile asupra publicaţiei astea sunt rezervate RoMedia Publishing. Cu ©-ul de rigoare pe 2010-201X şi etc.

Design-ul este conceput de StudVio deSign & Cibo

Adresa poştală a redacţiei Ap. 5 Park Court, Peck’s Lane, Castleknock, Dublin 15 Telefon: 086 166.02.82 www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com

ziar înfrăţit cu publicaţia „Melcul de România“

26

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

 Alexandra BOSCENCO

actualitatea irl

27

Dansul şi baletul sunt activităţi sportive recomandate celor în creştere!

sursa: egirl

D

ansul laolaltă cu baletul sunt activităţi sportive de performanţă, în ciuda valenţelor lor artistice care ar putea face pe unii să creadă că acestea ar fi mai puţin antrenante şi solicitante decât alte ramuri sportive mai des promovate pe canalele de media.

Dansul, spre exemplu, este o formă artistică dar şi atletică prin care chiar şi micii sportivi învaţă să se exprime prin apelul la resursele fizice puse la dispoziţie de propriul corp, cu timpul mişcările lor devenind tot mai armonioase şi precise şi putânduse astfel trece la etapele superioare ale antrenamentului, care vor solicita tot mai mult atât organismul cât şi puterea de concentrare şi de creativitate a sportivului.

Baletul este o formă mai elevată a dansului sportiv, care va cere nu doar o bună condiţie fizică dar şi un plus de expresivitate în plan artistic a discipolilor, în acest mod atingându-se performanţe notabile, greu de imaginat pentru amatori, un balerin profesionist reuşind adeseori să sfideze legile fizicii prin complexitatea mişcărilor şi plutirea sa ireală în spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea.

Pentru ambele discipline sunt cerute calităţi speciale precum flexibilitatea, concentrarea maximă, un bun control asupra propriului corp, dar şi calităţi artistice care să permită integrarea ideală a mişcărilor în ritmul muzicii, sportivul devenind astfel parte integrantă din spectacolul audio-vizual de mare marcă care face aceste două sporturi încă foarte gustate de marele public.

Partea bună atunci când îţi doreşti să te apuci de dans sportiv sau, alternativ, de balet este că ambele discipline sunt adresate inclusiv vârstelor fragede, cu cât mai din timp fiind demarat antrenamentul cu atât mai mari fiind şansele de succes după trecerea unui număr oarecare de ani. Nimeni nu se poate implica în balet sau dansul profesionist dacă nu începe de tânăr, de unde şi deschiderea maximă a acestor sporturi către cei mici, care de regulă îndrăgesc repede mersul la sala de dans şi cam toate activităţile care se întâmplă pe acolo.

La fel ca şi în cazul altor sporturi de performanţă, şi baletul sau dansul cer maximă seriozitate, dar şi implicare totală, accidentele fiind

din păcate şi aici posibile şi riscurile asumate suficient de mari pentru a te gândi de două ori mai înainte de a face marele pas către o carieră de durată în acest domeniu deloc uşor pentru cei mai slabi de înger.

Recompensele pot fi totuşi maxime atunci când sportivul reuşeşte să îşi găsească drumul său propriu în labirintul de pasiuni şi ambiţii, la final laurii putând să justifice pe deplin toate eforturile şi sacrificiile trecute. Pentru ceilalţi, care nu vor reuşi să facă performanţă, dansul sau baletul le vor rămâne totuşi mereu alături ca nişte buni amici, disciplina sportivă şi acumularea de experienţă în plan fizic şi artistic fiind de bun folos pentru un tânăr, indiferent dacă acesta va dori sau nu să continue la nivel de profesionist. Încurajaţi-vă în concluzie copiii să exploreze şi aceste discipline de maxim interes nu doar pentru fete, dar şi pentru băieţi, şi nu vă speriaţi atunci când ei vor abandona baletul sau dansul pentru alte activităţi sportive mai antrenante din punctul lor de vedere, deoarece la fel ca şi mersul pe bicicletă, dansul nu se uită atât de uşor şi le va fi de mare folos pe viitor, când vor evolua în societate ca tineri şi adulţi cu un plus de eleganţă şi armonie în mişcări, net superioare altor persoane din generaţia lor 