ACTUALITATEA IRL NR. 91

info@actualitateairl.com www.actualitateairl.com

086 166.02.82

Publicaţie nu chiar 9,9independentă, Publicaţie independentă pentru pentru persoane persoane 8imiste la numai ZIAR * TELEVIZIUNE * RADIO

Nr. Placi-ne...!

28 de pagini

€1

91

Ziua: 24 Luna: August Anul: 2013

Anul nostru:

IV

n Andreea ROMAN

ELE... despre EI. Conversaţie Top 10 (... pentru că un bărbat se plângea de clasificările gen: „top 10”...)

M

-am întrebat adeseori de ce femeile ori de câte ori se întâlnesc unele cu altele ajung să discute invariabil despre... ei: bărbaţii?!?

Ei, acum să nu credeţi că eu fac excepţie. De câte ori mă văd cu fetele, indiferent de subiectul pe care îl aducem în discuţie, mă trezesc la un moment dat prinsă într-o conversaţie ce o ia pe cărări pline de testosteron.

Prin urmare, înainte de toate: 1. Shopping „Fată, să vezi ce rochie mi-am luat ieri. E bestială!” (...) în secunda următoare toate sar să întrebe despre culoare, model, brand, preţ etc. „Daaa, e neagră, mulată şi cu spatele gol; să vezi când o vedea-o iubitul meu!”. Din acest punct conversaţia se abate şi se dezbate. Toate dau exemple personale. De la Andrei la Victor (nu îmi vine în minte un nume cu Z), apoi la Alex şi tot aşa. În final, bărbaţii din viaţa noastră sunt „disecaţi” până în cele mai mici detalii.

2. Ultimul episod din serialul urmărit de toate fetele din gaşcă „Ai văzut episodul de aseară? Ce mişto! Ai văzut ce i-a făcut X lui Y? Ştii că ăştia erau împreună... ei bine, aseară l-a prins făcând sex cu o asistentă în vestiar. Nesimţitul!” continuarea în pagina 3

2

actualitatea irl

Povestea carierei de succes a familiei Ene

„Visul meu e să fiu lângă mama”

„Să ştii să lupţi când vrei să ai, Să nu regreţi de pierzi sau dai.

Să ştii să urci, când greul te doboară, Să ştii să lupţi când alţii te înşală, Să ştii să râzi când inima îţi plânge, Să-ţi fie cald, chiar dacă afară ninge.

Să ai în viaţa tot ce sufletul îţi cere: Credinţă, dragoste, plăcere.”

A

cestea au fost versurile rostite de către Gina Ene în cuvântarea sa din Dublin pe scena din Hilton Hotel la ceremonia de înmânare a Premiului de Aur ca distribuitor a afacerii internaţionale Amway. Pe fondul unei melodii melancolice şi aplauze furtunoase cei circa 70 de oameni de afaceri ridicaţi în picioare au fost emoţionaţi până la lacrimi.

Povestea de succes a lui Emil şi Gina Ene m-a emoţionat şi pe mine până la lacrimi, de aceea am hotărât să scriu despre românii cu care ne mândrim în Irlanda. Pe tot parcursul cuvântării lui Emil şi Gina, fără să am puterea de a le opri lacrimile îmi curgeau nestăvilit.

Ascultam cu atenţie fiecare cuvânt, sorbindu-mi lacrimile de bucurie, încântată fiind de povestea de succes a acestui minunat cuplu care numără 31 de ani de căsătorie. La finele şedinţei toţi prietenii, la fel ascunzându-şi lacrimile, i-au îmbrăţişat şi felicitat din inimă.

I-am cunoscut pe Gina şi Emil cu mai mult de o lună în urmă în aceiaşi locaţie, introdusă fiind de prietenii noştri comuni Costel şi Roxana Bîrzu. Cu zâmbetul pe faţă, Gina m-a îmbrăţişat călduros şi mi-a spus „Bine ai venit”. După o strângere de mână cu Emil, îmbrăcat la patru ace, am simţit un îmbătător parfum deosebit despre care am aflat mai târziu că se numeşte Tolson.

Am decis să le fac o vizită la domiciliu în Blanchardstown pentru a afla mai detaliat secretul succesului familiei Ene. În acea seară frumoasă de

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

august familia aştepta pe prima lor născută Adelina, pilot de profesie, care locuieşte în Ungaria. Născut la 16 martie 1959 în comuna Ghioroc, mama fiind unguroaică şi tatăl român, Emil spune mereu cu demnitate că este patriot român.

Gina s-a născut în satul Zănoaga, comuna Dumbrava, judeţul Prahova, la 7 iunie 1962 într-o familie de români. Şi-a făcut studiile la Liceul „Ion Luca Caragiale”, specialitatea Matematică şi Fizică. A lucrat la Fabrica de Utilaje Chimice din Ploieşti. L-a cunoscut pe Emil în 1980 la o seară de discotecă, fiind student la Institutul de Petrol şi Gaze. Peste doi ani au jucat nunta. Emil şi Gina s-au căsătorit la 1 mai 1982. După absolvirea Institutului, Emil a fost repartizat în Arad, fiind numit şeful Parcurilor a producţiei ţiţeiului, unde a lucrat până în 1988.

Din 1988 şi până în 2010 tânăra familie s-a stabilit cu munca şi traiul în Ungaria. Acolo s-a născut a doua lor fiică, Bianca. Adelina şi Bianca sunt rodul şi binecuvântarea unei dragoste curate a familiei a Ene cu care se mândresc şi pentru care trăiesc şi muncesc.

Adelina a absolvit Facultatea de Aeronautică din oraşul Nyregyhaza, Ungaria, devenind a doua femeie pilot în Ungaria. Este angajată la aeroportul din Szeged şi la Institutul de Biologie, deţinând încă şi funcţia de manager de vânzări. Bianca a absolvit Şcoala de Poliţie din Szeged. Actualmente locuieşte cu părinţii la Dublin, fiind partener de afaceri al familiei. Pe lângă afacerea Amway, Emil lucrează full-time ca şi consultant financiar şi contabil. Serviciile prestate de Emil sunt la preţ accesibil, de aceea este foarte solicitat.

Gina munceşte la magazinul TKMaxx ca femeie de serviciu.

Au aflat de afacerea Amway în 1991. Mai târziu, în 1995 Emil a adus în sacul de cumpărături cinci produse de la această firmă, printre care şi un spray de curăţat geamurile care a încântat-o pe tânăra gospodină. Să se implice în afacere încă nu avea curajul, cu toate că secretara soţului ei îi băga pe gât informaţii şi casete audio. Viaţa activă a tinerei familii de specialişti cu doi copii mici nu le lăsa timp liber pentru o altă afacere în plus. Într-o seară, la insistenţa unei prietene a mers la o întâlnire de afaceri cu un reprezentant Amway. Plictisită fiind de cuvântarea bâlbâită a celui de la tribună la un moment dat un singur detaliu a schimbat destinul familiei Ene: dacă ai fi sponsor a şase persoane, după rulajul lor vei primi 4% în fiecare lună, afacerea se va numi Diamant, iar acest venit pasiv rămâne pentru următoarele două generaţii ca drept de autor. Salariul bun al soţului ei şi starea bună materială nu i-ar împinge la un ban în plus, însă dorinţa de a lăsa moştenire celor două fiice Adelina şi Bianca i-au făcut ca peste trei luni să se înregistreze. În 1997 afacerea Amway şi-a extins activitatea în România. Visul Ginei era să revină acasă. În noiembrie 1997 Gina şi sponsorul ei au organizat un seminar în sala Casei de Cultură a sindicatelor din Ploieşti unde au invitat aproximativ 100 de prieteni şi cunoscuţi.

Gina a ţinut planul de marketing. La finele seminarului, 21 dintre ei s-au înregistrat în această afacere. În scurt timp familia Ene a ajuns cu un venit de 21%, asta doar pe parcursul a şase luni. Gina şi-a desfăşurat activitatea în România şi Ungaria timp de 4 ani, având un venit variabil de la 9-12%.

Afacerea Amway a fost mereu un venit în plus a familiei Ene. În 1999 Emil lucra ca şi consilier bancar în Szeged, Ungaria, Gina fiind subalterna lui. Astfel au lucrat la trei bănci din Ungaria. În acelaşi timp Gina şi-a continuat studiile de un an şi jumătate la liceul sanitar, putând lucra lângă un medic. Criza globală a afectat radical sfera economică a Ungariei, întrucât 300 de persoane au fost eliberate din funcţie, printre care şi familia noastră. În ultimii doi ani au folosit ultimele resurse familiare.

La 8 octombrie 2010 familia Ene se stabileşte cu traiul în Irlanda. Un bun prieten român din Austria, John Baciu, şeful lor din Ungaria, care avea un birou de contabilitate în Dublin, le-a oferit câte un loc de muncă. Le-a cumpărat şi maşină, ca să se poată deplasa la clienţi. Au lucrat ca întreprinzători financiari timp de şase luni. Câştigul familiar era de doar 300 de euro la săptămână. Trebuiau să meargă la clienţi acasă, Emil însă avusese anterior o operaţie la coloana vertebrală. Au cerut majorarea salariului, ceea ce nu a fost cu putinţă. Iarna grea din 2010 nu a fost favorabilă pentru noua familie venită în Irlanda. Gina îmi vorbea de prietenul lor de familie John Baciu ca despre un înger coborât din cer: „Nu vom uita niciodată binefacerea lui John Baciu, cu ajutorul căruia ne-am stabilit în Irlanda. Familia noastră rămâne să fie mult recunoscătoare acestui om. Vom munci şi într-o bună zi îi vom întoarce tot până la ultimul cent”.

Mergând la cineva acasă în procesul lor de muncă a întâlnit o familie care colabora cu afacerea internaţională Amway. De această dată, pentru a treia oară, Gina şi Emil şiau zis că este şansa lor şi nu trebuie ratată. Intuiţia nu le-a înşelat destinul. Au semnat contract cu Amway la 27 noiembrie 2010 în Irlanda. Ironia sorţii: în aceeaşi dată şi aceeaşi lună - 27 noiembrie 1997 - au semnat contract cu Amway în Ungaria. Dificultăţile economice i-au motivat pe Emil şi Gina să muncească cu entuziasm, ca până în septembrie 2011 să ajungă cu un venit de 21%. În 2011 le-au fost oferit titlul de „Sponsorii anului”, înregistrând cei mai mulţi oameni de afacere şi clienţi, primind un bonus de 2.200 de euro. Astăzi, după un efort mai intensiv, familia Ene se mândreşte cu Premiul de Aur ca distribuitor a afacerii Amway. Bonusul de plată s-a dublat la 4,500 de euro. Încurajaţi de reuşitele muncii lor grăbesc cu paşi siguri spre următoarea etapă, aceea ce le-ar aduce un venit suplimentar familiei, încet apropiindu-şi obiectivele.

La întrebarea care ar fi visul lor, Emil, care lucrează zi şi noapte doar cu cifrele şi mai puţin cu imaginaţia, mi-a răspuns că nu are timp pentru vise. Gina însă mi-a spus: „Am petrecut puţin timp alături de mama, de aceea visul meu e să fiu lângă mama”. Şi de această dată gingăşia şi duioşia Ginei, mamă fiind şi ea, purtând în lumea mare dorul mamei, iarăşi m-a impresionat până la lacrimi n

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

ELE... despre EI. Conversaţie continuare de pe coperta 1

„Şi ea a plecat şi l-a lăsat acolo?!!?!?! Păi mie dacă mi-ar face al meu aşa ceva... (continuarea nu poate fi reprodusă). Abatere şi dezbatere din nou... metodele de răzbunare, în cazul în care ficţiunea s-ar transpune în realitate. Iubitul prietenei, probabil sughite... fără nici o vină (până la proba contrarie).

3. Copiii „Iartă-mă că am întârziat, dar am fost cu cel mic la doctor. A răcit, săracul de el! E sensibil ca taică-său! Şi uite aşa amica mea începe să turuie despre bolile pe care le-a făcut soţul ei în ultimii doi ani şi cât de amărât e săracul, când e bolnăvior... „ca un copil”.

4. Mâncare „Voi ce mai gătiţi? Că eu nu ştiu ce să mai gătesc... nu ştiu, aş face ceva... am poftă de paste cu ton, dar ce mă fac, că al meu nu suportă pastele?!?”. De aici ne abatem din nou către mofturile pe care bărbaţii le fac la mâncare (că e prea sărată ciorba... ba că-i mai trebuie un strop de sare, că friptura e cam arsă, sau prea în sânge).

5. Muzică „Aţi văzut ultimul videoclip Maroon 5? E superb!

E...” (urmează descrierea videoclipului). „Melodia e beton. Iar solistul?

Mamă!! Ce i-aş face de l-aş prinde!!”... Start la analiză: fund, ochi, buze, sex-appeal, îmbrăcăminte. Uneori una dintre fete se

trezeşte jurând că a văzut un tip aseară în club care îi semăna leit, şi toată seara l-a filat. În următoarea secundă toată suflarea feminină face ochii mari şi încep toate să o descoasă, invidioase că nu au fost şi ele acolo, să vadă bunăciunea.

6. Fitness „Trebuie să mă duc la sală, nu mă mai suport, m-am îngrăşat ca o vacă!” „Păi hai cu mine sâmbătă! Merg la sala din... (adresa). E foarte mişto acolo. Au aparate pentru toate grupele de muşchi, program de aerobic şi Tae-Bo. Şi antrenor personal. Mamă, şi ce antrenor!!!”

Acum analiza începe cu toate grupele de muşchi de pe abdomenul instructorului, după care se trece la restul băieţilor care frecventează sala.

Finalul? „Să vezi după vreo două luni, ce corp o să am! Vecinul meu de la trei o să moară de necaz că a refuzat invitaţia mea la cafea de acum o lună!”.

7. Tehnică şi tehnologie „Alo, Alina! Iubita, am nevoie de ajutor. Nu mai merge imprimanta asta de doi lei, nu ştiu

actualitatea irl

3

ce naiba are. Îmi tot zice PC-ul că nu găseşte imprimanta! Şi am cumpărat-o doar cu două luni în urmă. Tu ai habar ce aş putea face?” „Nu ştiu, dar îl întreb pe Andrei când se întoarce de la muncă, că el sigur ştie. Bărbaţii se pricep mai bine la chestii din astea!”

De aici încolo începe o enumerare a situaţiilor în care bărbatul e mai presus decât femeia (la ridicat greutăţi, la tot ce ţine de tehnologie, la dus gunoiul, la omorât gândacul mare şi scârbos care escaladează peretele din bucătărie).

8. Decoraţiuni interioare „Vreau să renovez apartamentul şi să vedeţi ce mobilă am găsit într-o revistă... (arată revista). Vă place? Cel mai mult îmi place masa asta. Culoarea merge perfect cu perdelele pe care le-am văzut ieri în oraş. Şi ce să vezi? Al meu a zis că arată ca o cutie de pantofi.”. (toate încep să vocifereze despre lipsa de gust şi de simţ estetic a bărbaţilor).

9. Sex Ce-i drept, aici nici nu prea ai cum să dezbaţi subiectul fără a implica bărbaţii în discuţie...

10. Iar când femeile nu vorbesc despre orice altceva... discută despre... bărbaţi!

Aşa că voi, cei care ne faceţi viaţa frumoasă şi amară, sunteţi atât de bârfiţi, comentaţi, analizaţi şi pe dinăuntru şi pe dinafară încât ar trebui să sughiţaţi încontinuu.

Nu fiţi îngrijoraţi!!

Facem asta doar pentru că vă iubim şi pentru că suntem preocupate tot timpul să vă facem viaţa mai frumoasă... şi vouă, dar mai ales nouă...

GO... GO... GIRLS!!!! n

4

actualitatea irl n Mihalache VASILE

Tratamente pentru organele de simţ şi piele Miopia Se prepară o infuzie (10 min.) dintr-o linguriţă de frunze de corn la o ceaşcă (150 ml.) apă clocotită. Se strecoară lichidul, se răceşte şi se înmoaie în el un tifon sterilizat. Fără a-l stoarce se pune pe ochi timp de 20-30 minute şi se clipeşte din pleoape din când în când pentru ca lichidul să pătrundă înăuntru. Compresa se aplică alternativ 3 zile da şi 3 zile nu. Tratamentul se face 18 zile şi se poate relua după o lună. În această perioadă nu staţi în camere cu lumini fluorescente şi nu vă uitaţi la programe la televizor. Dacă se observă o îmbunătăţire a vederii nu mai purtaţi ochelari.

Blefarita Se clătesc zilnic ochii cu suc proaspăt de morcovi.

Toate bolile de ochi - În fiecare dimineaţă se pun în ochi câte 3 picături din propria urină proaspătă, colectată din jetul de mijloc.

- În fiecare seară se pune în ochi o picătură de miere diluată cu ser fiziologic (1:1).

- Se consumă alimente bogate în vitamina A şi C. - Soluţie 5-10% de propolis în apă caldă - se pun 3-5 picături în fiecare ochi. (Se pisează propolisul uscat, apoi se dizolvă în apă caldă şi se filtrează).

Oftalmie Se fierb 100 gr. frunze de viţă-de-vie în 300 ml. apă, timp de 15 minute. După răcire, se strecoară. Se fac spălaturi, de 3 ori / zi înmuind un tampon de vată în acest preparat. Acest ceai nu trebuie păstrat mai mult de 24 de ore.

Boli de ochi Este o reţetă practicată de vechii fenicieni descoperită pe tăbliţele din Manuscrisul de la Cairo. 200 gr. ficat de vacă se fierbe în apă câteva minute, apoi se pune un prosop peste cap şi se face baie de ochi cu aburii ficatului timp de 10 minute, după care se stă cu prosopul pe ochi până se răceşte. Se repetă procedeul 10-14 zile. Rezultatul este foarte bun în: cataractă, miopie, prezbitism.

Cataractă - Se pune câte o picătură de suc de pin în ochiul bolnav timp de 10-15 zile.

- În fiecare zi, timp de o lună, se mănâncă 3 morcovi cruzi dimineaţa pe stomacul gol.

- Se bea zilnic 1 litru de suc proaspăt din morcovi, pătrunjel şi ţelină dimineaţa pe stomacul gol, de preferat între orele 7.00 - 11.00.

Se poate mânca după ora 12.00.

- Se face un amestec din: 20 gr. silur, 20 gr. valeriană, 20 gr. muşeţel, 10 gr. verbină şi 30 gr. flori de soc. Se opăresc 5 linguri din acest amestec în 1/2 litru de vin alb. Aburul este lăsat să acţioneze asupra ochilor închişi.

Conjunctivită Timp de 2 săptămâni se pun comprese calde cu ceai de albăstrele şi concomitent se aplică pe gene, seara şi dimineaţa, o peliculă subţire de ulei de ricin.

Glaucom ocular - O lingură de fenicul şi o lingură de pătrunjel se fierb în 100 ml. apă până scade la jumătate. Cu acest lichid se pun 3 comprese întro zi.

- O lingură de rostopască se fierbe în 100 ml. apă până ce rămâne cam o lingură de lichid. Mai întâi se pune pe ochi compresa înmuiată în decoctul de fenicul şi pătrunjel şi se lasă 5 minute, apoi se pun câte 2 picături din ceaiul de rostopască în fiecare ochi. De obicei după 12 zile vindecarea este completă.

Otita - Local se pun săculeţe calde cu sare sau mălai; - Propolis în soluţie alcoolică de 30°; se îmbibă o meşă de tifon

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

şi se pune seara în ureche; - Bitter suedez combinat cu ulei cald de cimbru; se picură 1-2 picături de ulei cald de cimbru în ureche, apoi după un minut bitterul suedez, tot 1-2 picături.

Hipoacuzia Se introduce în ureche un tampon de vată subţire şi lung îmbibat în ulei de ricin (tamponul trebuie să ajungă cât mai aproape de timpan). Se ţine de seara până dimineaţa. Rezultatul se va simţi după primele 4-5 zile.

Afte Se badijonează gura de mai multe ori pe zi cu un decoct concentrat de afine: 10 gr. la 1/2 litru apă, fiert 10 minute.

Sinuzită - Inhalaţii cu muşeţel - Masaj zilnic a frunţii, tâmplelor, nasului cu ulei de muştar - Se consumă hrean ras cu suc de lămâie, câte o linguriţă de 2 ori / zi dimineaţa si seara, după care timp de 30 de minute nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Tratamentul se poate face până la 1 an.

Laptele şi produsele lactate se exclud din alimentaţia bolnavilor de sinuzită. Se prepară un ceai din: cimbru, ienupăr, muguri de pin, coada şoricelului, tătăneasă, muşeţel, salvie în părţi egale. Se face infuzie dintro lingură de amestec la 250 ml. apă. Se lasă 3 minute. Se beau 3 căni / zi - ceaiul va fi călduţ şi îndulcit cu miere. Se mestecă zilnic o lingură de căpăceală de miere de albine. Extern, se pun cataplasme din cartofi cruzi daţi pe răzătoarea mare.

Eliminarea polipilor Se prepară un macerat de anason. 15 gr. de anason se mărunţesc într-o piuliţă de lemn, se pun într-o sticlă şi se toarnă deasupra 100 ml. spirt medicinal. Totul se macerează 10 zile într-un loc întunecos, agitând periodic conţinutul. Când este gata se strecoară maceratul care apoi se diluează cu apă distilată în proporţie de 1:3 (o parte macerat cu trei părţi apă). Se pun 10 - 15 picături, de 3 ori / zi până la dispariţia polipilor.

Psoriazis - Se prepară un unguent din untură de porc netopită (apăsată cu o lingura până când devine ca o pastă) şi tot atâta pucioasa (sulf). Pasta astfel preparată se ţine la întuneric. Se face apoi un ceai: 2 linguri de mărul-lupului la o cană cu apă se fierb 10 minute, apoi se strecoară. În fiecare seară se spală locul bolnav cu acest ceai călduţ, apoi după ce pielea se zvântă puţin se unge cu unguentul cu sulf. Tratamentul se face până la vindecarea totală. În timpul tratamentului nu spălaţi cu săpun partea afectată de psoriazis.

- Se unge cu ulei de seminţe de in zona afectată.

- Alifie preparată din: suc de rostopască 5 gr. sau suc proaspăt de nalbă 5 gr. amestecat cu 50 gr. osânză de porc. Cu aceasta se vor unge de 2-3 ori / zonele afectate.

- Se ung zonele afectate de 2-3 ori / zi cu urina proaspăta a persoanei bolnave timp de 10-15 zile. După o pauză de 10 zile se poate relua procedura.

- Se scoate din alimentaţie obligatoriu cartoful.

- Se consumă infuzie de tătăneasă 1 cană / zi.

- Se consumă infuzie de rostopască 1 linguriţă la 250 ml. apă clocotită. Se ia câte o lingură din 3 în 3 ore.

- Se fac băi de cimbru, pelin, soc, busuioc, pătlagină, gălbenele, urzică, cicoare, mesteacăn, coada racului.

- Se face cură internă cu ulei de seminţe de in timp de 21 de zile câte 7 linguri / zi, apoi doză de întreţinere: 2 linguri / zi.

- Baie generală cu sare grunjoasă în fiecare seară.

- Plăgile se spală de 2-3 ori / zi cu infuzie de gălbenele şi se ung cu o alifie preparată din: câţiva căţei de usturoi proaspeţi, curăţaţi de coaja şi zdrobiţi, amestecaţi cu puţin ulei de susan până se obţine o pastă omogenă. Acest tratament stopează evoluţia bolii şi plăgile încep să se restrângă.

Boli de piele grave, psoriazis, acnee Timp de 30 de zile se ia tinctură din boabe de soc. În prima zi se ia o linguriţă diluată în jumătate de pahar cu apă, dimineaţa pe stomacul gol. În a doua zi se iau 2 linguriţe... până în a şaptea zi când se iau 7 linguriţe şi se menţine această doză până în a 30-a zi. Prepararea tincturii: se stoarce un suc din fructele de soc neajunse complet la maturitate (au culoare roşie spre violet). Sucul se combină în proporţie de 1:1 cu alcool alimentar de 90°, apoi se pune în sticle mici închise la culoare. Preparatul are acţiune de dezintoxicare extrem de puternică, favorizând vindecarea acestor boli.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Ceai pentru psoriazis Se face un amestec în părţi egale din: cimbrişor, coada calului, galbenele, trei fraţi pătaţi, urzică. Se face infuzie dintr-o linguriţă la o cană (250 ml.) apă, 10 min. Se bea o cană şi jumătate de ceai / zi.

Ceai pentru tratamentul extern al psoriazisului Se face un amestec din: 40 gr. coajă de salcie, 40 gr. scoarţă de stejar, 20 gr. seminţe de in, 20 gr. flori de arnică, 20 gr. flori de gălbenele, 20 gr. flori de ventrilică, 20 gr. flori de lumânărică, 20 gr. rădăcină de scai, 20 gr. fructe de ienupăr. Se pune o lingură de amestec în 300 ml. apă clocotită. Se lasă 15 minute la infuzat. Se strecoară. Se înmoaie bucăţi de tifon în infuzia călduţă, se storc şi se aplică pe zonele afectate. Compresele se schimbă o dată la 30 minute.

Lupus eritomatos şi tuberculos Este o boală autoimună de piele. Se fierb în 3 litri de apă timp de 30 de minute următorul amestec: rostopască 5 gr., mărul-lupului 3 gr., gălbenele 70 gr., plop negru 40 gr. Cu el se fac spălaturi locale şi se pun comprese de 3 ori / zi. Pentru consumul intern se fierbe un amestec 30 minute într-un litru şi jumătate de apă din: rostopască 3 gr., mărul-lupului 1 gr., gălbenele 10 gr., plop negru 21 gr. Se beau câte 50 ml. de ceai, de 3 ori / zi, înaintea meselor cu 30 de minute.

Acnee juvenilă Se consumă 1 litru ceai de urzică / zi. Dimineaţa şi seara se aplică pe faţa umezită oţet de hrean şi se lasă să-şi facă efectul 10 minute. Se clăteşte apoi faţa cu apa călduţă. Prepararea oţetului de hrean: se introduce hrean ras într-o sticlă şi se toarnă peste el oţet de fructe. Se lasă 10 zile la temperatura camerei. Se strecoară şi se păstrează la rece.

Eczeme - Comprese locale cu apă de mare (apă în care s-a dizolvat sare de mare) sau cataplasme reci cu suc de cartofi. Se beau 3 căni de infuzie de trei-fraţi-pătaţi (o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită, infuzat 10 minute).

- Se face o pastă din frunze proaspete de busuioc şi puţin ulei de măsline presat la rece. Se aplică pe zona afectată.

- Se face o pastă din scorţişoară şi suc de lămâie şi se pune zilnic pe locul afectat.

Eczeme, herpes şi arsuri Se foloseşte „ulei de gălbenuş de ou“. Se iau gălbenuşurile de la câteva ouă fierte tari, se înţeapă cu o sârmuliţă şi se ţin deasupra unei flăcări de lumânare. La suprafaţa gălbenuşurilor apar nişte picături. Acestea sunt folosite ca „ulei“ pentru ungerea locurilor afectate. Se aplică seara la culcare.

Vitiligo Suc de ţelină, se bea câte 100 gr. la prânz şi câte 100 gr. seara, cu 1/2 oră înainte de masă.

Cu tinctura de ţelina se ung zonele depigmentate. Aceasta se prepară prin macerare timp de 10 zile a frunzelor şi rădăcinii rase de ţelină în palincă.

Acnee Se spală tenul cu un decoct 10 minute, din 2 linguriţe la 300 ml. apă din amestecul de plante: ţintaură, coada-calului, iederă, pelin, mentă, gălbenele la care se adaugă 6 linguri de oţet de mere după răcire. După zvântare se tamponează uşor pielea cu tinctură de propolis 15%. Seara se masează pielea obrazului cu o cremă pe bază de propolis.

Coşuri şi acnee Se pune pastă de mentă (obţinută din frunze proaspete) pe zonele afectate şi se lasă peste noapte.

Herpes, bube dulci Se ung locurile afectate cu muguri de plop fierţi în untură (osânză) şi ceară de albine. Se unge cu albuş de ou bătut spumă locul afectat de 5-7 ori / zi şi herpesul dispare.

Bube dulci Morcov copt şi sfărâmat se aplică pe bube.

Zona Zoster Se topesc într-un vas 100 gr. ceară curată de albine, 50 ml. ulei de măsline, 25 gr. răşină de brad şi 250 gr. unt, uleiul se adaugă la final. Compoziţia se strecoară apoi se amestecă cu o spatulă de lemn până la răcire. Crema se păstrează la rece în recipiente de sticlă. Se foloseşte de 3 ori / zi punându-se un strat subţire pe locurile afectate de boală. Intern se iau 20 picături de tinctură de propolis diluată, de 3 ori / zi înainte de masă.

Pistrui - Se tamponează pistruii cu suc de pătrunjel - În 2-3 linguri de ulei de măsline se fierb câteva frunze de spanac, bine mărunţite, până se înmoaie. Se aplică sub formă de mască pe faţă timp de 30 de minute.

Inflamaţii ale pielii Se fierb puţin în ulei lăptuci proaspete. Se pun cataplasme pe piele de 2-3 ori /zi câte 20 minute.

Răni, arsuri, acnee Se prepară o alifie din: galbenele 50 gr., pătlagina 50 gr., pelin 25 gr., rădăcină de tătăneasă 25 gr. Plantele se fierb în osânză de porc 15 minute. Se lasă să stea o zi preparatul, iar a doua zi se încălzeşte în „bain-marie“, se strecoară şi se păstrează la rece. Se ung zonele afectate.

Pecingine Se unge zona afectată cu suc proaspăt de nucă verde.

Răni cu puroi Se spală locul afectat cu decoct concentrat de pelin.

actualitatea irl

5

Ihtioza (nehidratarea pielii) Se ung regiunile afectate de 3-4 ori / zi cu ulei de cătină albă. Întreţinerea tenului - Se ia câte o linguriţă de drojdie de bere uscată de 3 ori / zi câte 2 săptămâni, pauză 10 zile, apoi alte 2 săptămâni ş.a.m.d.

- Se rade o sfeclă roşie şi se amestecă cu iaurt. Se pune o mască pe faţă şi se lasă să se usuce. Se îndepărtează cu apă caldă.

- Se curăţă câţiva cartofi şi se rad pe răzătoare mică. Pasta se întinde pe obraz şi frunte, iar cojile se aşează pe nas. Se lasă să acţioneze o oră, apoi se spală faţa. Pielea se catifelează şi ridurile dispar.

- Tenul iritat se spală cu apă de ploaie în care a stat câteva ore un pumn de tărâţe de grâu.

- Pentru iritaţii ale tenului însoţite de mâncărimi, se fierbe o legătură de mărar verde într-un litru de apă. După răcire se spală cu lichid locurile afectate.

Prevenirea ridurilor Se amestecă foarte bine: 90 gr. faină de orz, 35 gr. miere şi un albuş bătut spumă. Se aplică pe faţă şi se lasă 10-15 minute. Se spală cu apă călduţă.

Alergii însoţite de mâncărimi ale pielii, dermatite Două linguri de ţelină rasă se pun în 200 ml. apă rece, se acoperă vasul pentru 2 ore la temperatura camerei. Lichidul obţinut se bea în cursul zilei în câteva doze.

Răni Se prepară o cremă astfel: se amestecă răşină de pin şi untură în părţi egale şi se fierb în „bain marie“. Se ung zonele afectate.

Urticarie - Se aplică pe piele de 2-3 ori / zi Propolisspray 10%, după care se unge cu cremă de propolis.

- Se bea infuzie din rădăcină de brusture.

Se prepară din 15 gr. pulbere de rădăcină la 300 ml. apă clocotită timp de 30 minute. Se bea o cană / zi.

- Infuzie de coacăz-negru, 5 gr. la 200 ml. apă clocotită, 10 minute. Se beau 2-3 căni / zi.

- Se pun local cataplasme cu infuzie din muşeţel, trei-fraţi-pătaţi şi păpădie n

6

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

Amintiri care nu se uită

Întâlnirea cu un rege n Radu OPREA Glendale, Arizona

P

rimăvara anului 1986. Problemele economiei, implicit cele ale vieţii sociale româneşti erau tot mai vizibile. Penuria de alimente, precum şi raţionalizarea curentului electric şi a benzinei, prevesteau o criză iminentă de proporţii. Eram angajat la Serviciul „Colaborări” de la Întreprinderea de Orologerie Mecanică Fină, şeful serviciului fiind „tovarăşul Vişoiu”. Într-o dimineaţă de joi, puţin după ora 8, sună telefonul: „Vişoiu şi Radu să vină urgent la operativă!” Era vocea aspră şi autoritară a inginerului şef. După câteva minute intrăm în sala de şedinţă. Vreo zece capete din conducerea întreprinderii îşi aţintesc privirile spre noi. „Deseară plecaţi la Sibiu! Este ceva foarte urgent. Avem nevoie de arcurile pentru ceasul programator CR-400. Cei de la Bucureşti ne-au cerut în câteva zile omologarea, iar apoi producţia de serie. Totul pentru export. Nu veniţi fără arcuri. Vişoiu, răspunzi de partea protocolară - contract de 5.000 şi preţul, Radu de partea tehnică - în primul rând calitatea materialului, adică rezistenţa. Cred că aţi înţeles: fără arcuri nu veniţi !”- a conchis cu aceeaşi voce autoritară inginerulşef.

A doua zi, după 7 ore istovitoare de călătorit cu trenul personal de Sibiu, la prima oră, ne aflam în biroul directorului comercial de la IPA Sibiu. „Îmi pare rău pentru voi, dar arcurile de care vorbiţi nu le mai fabricăm de mai multe luni, am desfiinţat chiar şi linia tehnologică. Altcineva în ţară nu cred că le mai fabrică. Numai probleme am avut cu ele: foarte mici, pretenţioase şi sensibile.

Regret, dar nu vă pot ajuta!”, a fost răspunsul care a căzut ca o bombă. Vişoiu sună „acasă”. La celălalt capăt al firului, aceeaşi voce gravă: „Nu mă interesează. Fără arcuri nu veniţi! S-a înţeles?” Eram disperaţi. Vina era şi a noastră. Trebuia cel puţin să ne fi interesat cu câteva luni în urmă. Dar înainte de Crăciun cum zice românul - ce mai putem face? Văzându-ne disperaţi, directorul de la IPA a continuat: „Vreau totuşi să vă ajut. Există în Sibiu o aşa numită cooperativă de producţie „Precizia”, condusă de un anume Cioabă. Se zice că ei ar face ceva arcuri. Vă caut numărul de telefon şi... încercaţi... mai ştii?...”.

A

Plecăm, certându-ne şi aruncându-ne reproşuri unul altuia. De fapt aveam şi noi o parte din vină. Ajunşi la hotelul Continental, Vişoiu îmi cere să sun la „Precizia”. În sfârşit o rază de speranţă: „Da, nu avem arcurile, dar putem în câteva zile să vă facem aproximativ 100 de bucăţi. Mâine dimineaţă la 8 trimit o maşină să vă ia de la hotel şi să vă aducă la noi. Să ne cunoaştem”.

Nu bănuiam în acele momente noua experienţă care ne aştepta: întâlnirea cu exponenţii unei comunităţi despre care credeam că se afla undeva la periferia societăţii, fără valori şi valenţe demne de apreciat. Dar nu a fost aşa. Cu puţin timp înainte de ora 9, somnoroşi încă, dar înarmaţi cu documentaţiile respective, ne aflam în faţa hotelului. Un tânăr bine făcut, îmbrăcat în blugi, cămaşă neagră, o pălărie care amintea mai degrabă de Mexico, cu o mustaţă neagră stufoasă şi un păr negru bine grizonat, ceas auriu la mână, ne-a luat în primire: „Voi sunteţi cei cu arcurile? Urcaţi în maşină... că vă duc la şefu’! De când vă aştept…”

Am urcat într-un Mercedes 200-D alb (premieră pentru noi), proaspăt spălat şi cu numere „mici” ! Am ocupat locurile din spate şi iată-ne, ascultând la un nivel decibelic destul de ridicat, muzica ţigănească şi gonind pe străzile Sibiului, într-o direcţie necunoscută... Nu cunoşteam decât zona centrală a oraşului. După aproximativ o jumătate de oră oprim undeva la marginea urbei, în faţa unei case nemţeşti din Calea Aradului, în apropiere de aeroport. Zărim un catarg înalt, în vârful căruia flutura un steag albit de soare şi vânt. A fost prima surpriză - tricolorul fără stemă!

Privim miraţi. Ştiam că era steagul perioadei capitaliste interbelice.

Surprizele continuă. În faţa şi împrejurul casei o agitaţie neobişnuită, mulţi copii alergau jucându-se, femei şi bărbaţi intrau şi ieşeau încontinuu din curtea casei. În sfârşit intrăm în curte. Suntem întâmpinaţi de un individ la vreo 30 de ani, frumos îmbrăcat şi foarte manierat, făcându-ne să înţelegem că ar fi o persoană importantă şi respectată. „Bine aţi venit la noi! Mă numesc Florin Cioabă, directorul cooperativei de făcut arcuri”. O mulţime de priviri sunt îndreptate instantaneu spre noi. După prezentările de rigoare, ni se propune să vizităm atelierele de producţie. Traversăm curtea imensă. Într-un colţ observăm două Dacii 1310 nou nouţe, un Mercedes negru şi mai multe căruţe fără cai, cu acoperitoare. „Când avem timpul nostru, lăsăm maşinile şi mergem toţi, de la mic la mare, cu căruţele, într-un anumit loc unde ne întâlnim şi cu alţii, facem focul şi avem sărbătoare de câteva zile”, primim răspunsul de la unul care se ţinea după noi. Intrăm în atelier. Patru muncitori opresc lucrul şi ne salută râzând.

Parcă intrasem într-o manufactură din Evul Mediu. Câteva maşini acţionate manual sau la pedală, la care se lucra fără încălţăminte – desculţi; un recipient numit „căldare” plin cu apă care servea la răcirea sau călirea arcurilor, domina mobilierul tehnologic de producere a arcurilor. „Oamenii ăştia o să vă facă mâine 100 de arcuri”. Am rămas miraţi. Neam fi aşteptat la un proces tehnologic mai complicat. Am fost invitaţi să intrăm în casă. Aici din nou surpriză. O masă lungă de vreo 20 de metri, la care stăteau, am dedus că aşteptau, numai bărbaţi îmbrăcaţi parcă de sărbătoare, fiecare îmbrăcăminte fiind diferită. Am fost conduşi spre partea din faţă a mesei. În capul mesei - un bărbat fără să se ridice, ne spune bun sosit şi apoi se prezintă: „Sunt Ioan Cioabă, regele recunoscut al tuturor ţiganilor, lingurarilor, aurarilor, căldărarilor… din România”. La început am crezut că e o glumă, dar Vişoiu îmi atrage atenţia să fim cât mai protocolari. Iată-ne aşadar la masă cu un rege! Un rege peste câteva milioane de oameni. Un rege adevărat, în plină dictatură comunistă, întro casă deasupra căreia flutura în voie steagul României capitaliste. Ni se face o precizare şi anume că suntem invitaţii regelui la masă. Înţelegem de îndată că e un privilegiu nu la îndemâna oricui. „Prima dată ne omenim, iar mai apoi vorbim de celelalte”, ne precizează dl. Cioabă. După un semn discret făcut de acesta, începe ospăţul. Ritualul este strict respectat. Îşi fac apariţia femeile îmbrăcate în costumele lor naţionale. Urmează copiii.

De-a dreptul fascinant: o sumedenie de culori, extrem de vii, baticuri, rochii şi bluziţe de toate culorile şi nuanţele, bijuterii aproape purtate în exces, amintindu-ne de perioada gloriei culturale ale califatelor arabe. Veniseră doar pentru un scurt timp pentru ca să se prezinte, apoi femeile s-au retras pentru a servi masa, iar copiii au părăsit încăperea. Regele ne face precizarea că la discuţiile de afaceri care vor urma, femeile şi copiii nu au voie să participe. „Este o problemă strict masculină, conform tradiţiei”. În câteva minute masa s-a umplut de bunătăţi cu adevărat împărăteşti, mâncăruri româneşti, dar şi specific ţigăneşti. Câteva produse exotice pentru acele timpuri, ne-au încântat în mod special: caviar şi măsline negre de Grecia. Băutura alcoolică a lipsit cu desăvârşire. Buna ambianţă şi veselia era în toi. Parcă toţi vorbeau şi râdeau simultan. În dreapta regelui

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

stătea Vişoiu, apoi eu, iar vizavi Florin Cioabă, moştenitorul de drept al coroanei regale. Acum îmi permit să pun câteva întrebări: „Şi totuşi, cum sunteţi recunoscut când mergeţi prin ţară să vizitaţi etnia?” Îmi arată un inel din aur de dimensiuni mari la mâna dreaptă. „Aceasta este pecetea! Când arăt pecetea, toţi mă recunosc. Eu sunt persoana semi-oficială, recunoscută şi la Bucureşti. Chiar acum miau cerut să fac un recensământ al tuturor ţiganilor din România. Este greu, pentru că unii sunt nomazi, iar alţii trăiesc la oraş şi este greu să-i găsim. De asemenea natalitatea şi mortalitatea este foarte mare.

De aceea este greu să faci o evidenţă la zi”. „Şi dacă sunteţi rege, aveţi şi o coroană...”. S-a uitat la mine mirat, credeam că s-a supărat… Vişoiu m-a atenţionat uşor cu piciorul… Dar nu, regele a zâmbit. „Veniţi cu mine”, spune. Într-un colţ al încăperii, în spatele

unui steag care parcă părea capturat de la Plevna, era un dulap din lemn masiv. „Aici este coroana!”. Pentru câteva secunde a deschis uşa, a închis-o rapid. Într-adevăr se vedea acolo un obiect care semăna cu o coroană. „Dar de ce v-a cerut să faceţi recensământul?”, întreb. „Păi mi-au cerut, că la toamnă, în Elveţia se va desfăşura Congresul European al ţiganilor şi acolo am fost invitat să prezint situaţia noastră din România”. Vişoiu mă atenţionează să încetez cu întrebările. Arcurile se ridică mai presus decât orice interes. Discuţiile continuă pe tema arcurilor. Florin face o clarificare liniştitoare. „Mâine la amiază, la hotel, veţi primi primul set de arcuri. Nu am nevoie de documentaţia voastră, pentru că am mai făcut noi aşa ceva şi nici nu facem vreun contract, peste 2-3 săptămâni vin eu la voi şi vă aduc 5000 de bucăţi, atunci stabilim preţul şi faceţi viramentul”.

Seara târziu ne luăm rămas bun. A fost o zi de neuitat, o experienţă unică. După ce am primit pachete cu merinde de drum, am fost duşi la hotel de acelaşi şofer cu pălărie mexicană şi aceeaşi maşină - Mercedes 200-D. A doua zi am primit arcurile mult aşteptate, iar seara, bucuroşi, ne-am urcat în personalul care ne ducea acasă. După două săptămâni, în biroul inginerului-şef intra Florin Cioabă, directorul de la „Cooperativa Meşteşugărească

actualitatea irl

7

Precizia”, din Sibiu: „Aveţi aici 5.000 de arcuri de cea mai bună calitate”.

A intrat şi la noi în birou. Era grăbit. Se pregătea să meargă mai departe, la Belgrad, unde fusese invitat la o întrunire. Ultimele discuţii dintre noi s-au derulat amical. De atunci nu l-am mai văzut. Se întâmpla acum 27 de ani ! Între timp Florin Cioabă a devenit rege încoronat al ţiganilor din România. A absolvit un Seminar Teologic Penticostal, devenind ulterior pastorul unei biserici de romi din Sibiu. A fost consilier municipal în Sibiu şi a candidat pentru funcţia de primar al municipiului Sibiu. A călătorit mult, participând la diferite congrese în care a pledat pentru cauza romilor din România şi întreaga lume. Visul lui, nerealizat încă, dar făcut public de nenumărate ori, a fost instituirea unui sistem de alfabetizare a etniei, din care face parte, precum şi întoarcerea acesteia la valorile creştinismului adevărat n

8

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl n Nicoleta CRISTEA

A

ŞTIRI DIN MOLDOVA

Luptă surdă între un primar vrâncean şi prefectura privind starea de incompatibilitate O găselniţă legislativă face ca de câţiva ani un primar vrâncean, găsit incompatibil în 2010 de Agenţia Naţională de Integritate, să ocupe în continuare funcţia cu care a fost investit. Deşi încă din aprilie 2010 ANI a înaintat Prefecturii Vrancea referatul privind starea de incompatibilitate, primarul comunei Fitioneşti, Iordache Cazacu, s-a prevalat de faptul că decizia nu i-a fost pusă la dispoziţie. Punctul de vedere al edilului a fost preluat şi de Roxana Elena Manea, secretarul comunei respective. „Secretarul a refuzat întocmirea referatului având în vedere următoarele considerente: „primarul comunei nu a putut să-şi exercite căile legale de apărare şi contestare a actului în cauză, întrucât acesta nu a fost comunicat persoanei verificate”, spune prefectul vrâncean Cătălin Kanty Popescu.

Situaţie încâlcită în comuna vrânceană Fitioneşti, unde primarul Iordache Cazacu deţine această funcţie din 2008. La acel moment, potrivit actelor puse la dispoziţie de Prefectura Vrancea, edilul deţinea şi o firmă, SC LARVIN SRL Fitioneşti, înfiinţată în 2003. Potrivit ANI, în 20 aprilie 2010, „s-a constatat faptul că domnul CAZACU IORDACHE nu a respectat obligaţiile referitoare la regimul juridic al incompatibilităţilor, acesta exercitând, în perioada 26.06.200822.10.2009, atât funcţia de Primar al Comunei Fitioneşti, Judeţul Vrancea, cât şi calitatea de administrator al firmei LARVIN S.R.L. Fitioneşti.

Procedura de înştiinţare, aşa cum este prevăzută de Legea nr. 144 / 2007, republicată, a fost îndeplinită în data de 22.02.2010, domnul CAZACU IORDACHE fiind informat despre declanşarea procedurii de verificare a respectării dispoziţiilor legale privind respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese, precum şi cu privire la drepturile sale de a lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, de a fi asistat sau reprezentat de avocat şi de a prezenta orice elemente justificative pe care le consideră necesare”. Or, tocmai această procedură de înştiinţare reprezintă una dintre problemele în discuţie. „Când a primit decizia, primarul trebuia să o conteste, însă a motivat că nu i-a fost pusă la dispoziţie această decizie. Într-adevăr, nu există un act din care să reiasă că el a luat la cunoştinţă.

Dacă primarul se ducea şi contesta, instanţa soluţiona într-un fel sau altul. Acesta e primul moment. Al doilea moment a fost cel al alegerilor din 2012. Al treilea, prefectul trebuia să dea un ordin, însă nu putea fără a avea referatul secretarului. Secretarul se supune consiliului local, iar acesta răspunde în faţa primarului. Am impus o anchetă a comisiei de disciplină vizavi de atitudinea secretarului. Am făcut şi o adresa la ANI. Nu mai există în acest moment nici o instituţie căreia să mă adresez. Este clar doar că în 2010 el trebuia să demisioneze”, mai spune prefectul.

Ulterior, raportul ANI a rămas definitiv prin necontestare, în mai 2010, întrucât, potrivit ANI, „Persoana verificată poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate”.

O altă dilemă este însă şi data de la care operează interdicţia de a mai ocupa o funcţie similară celei pentru care edilul vrâncean a fost declarat incompatibil. „Potrivit ANI, interdicţia operează în perioada 2012 – 2014. Având în vedere aceasta, în momentul de faţă primarul este sub interdicţie. Există însă divergenţe de opinie cu ANI privind aplicarea sancţiunii disciplinare asupra celui declarat incompatibil. Astfel, aceasta se aplică de la 3 ani de la data declarării incompatibilităţii, în 3 ani de la rămânerea definitiva a acţiunii de constatare, adică mai 2010, sau 3 ani de la declararea stării. Secretarul comunei spune că termenul a expirat, iar în această situaţie prefectul este doar instrumentul de aplicare al sancţiunii. În aceste condiţii, ANI are prevederi care se contrazic”, e de părere prefectul Popescu.

Potrivit raportului privind sesizarea ANI referitoare la starea de incompatibilitate a primarului comunei Fitioneşti, timp de aproape 2 ani, între 2011 şi 2013, Prefectul judeţului Vrancea a solicitat, „în repetate rânduri, prin adresă scrisă secretarului comunei Fitioneşti, să dispună o analiză a actelor normative şi, în baza raportului de evaluare întocmit de către ANI- Inspecţia de Integritate, să înainteze prefectului referatul justificativ pentru punerea în aplicare a art. 16 din Legea 393 / 2004 privind statutul aleşilor locali, cu

modificările şi completările ulterioare. Secretarul a refuzat întocmirea referatului având în vedere următoarele considerente: „primarul comunei nu a putut să-şi exercite căile legale de apărare şi contestare a actului în cauză, întrucât acesta nu a fost comunicat persoanei verificate” şi „secretarul comunei nu are temei juridic pentru a întocmi referatul constatator de încetare de drept a mandatului de primar”. În iulie anul trecut prefectul a sesizat chiar şi procurorii privind „inacţiunile secretarului comunei în prezenta speţa”, însă la parchet s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de primar şi secretar. Între timp prefectul a sesizat şi comisia de disciplină în ceea ce priveşte secretarul comunei, pentru „a declanşa procedura de cercetare administrativă a faptei sesizate ca abatere disciplinară şi anume refuzul de a-şi îndeplini atribuţiile ce-i revin, respectiv refuzul de a întocmi referatul justificativ privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului primarului comunei Fitioneşti”. În prezent se află în curs de soluţionare adresa ANI prin care se solicită aplicarea măsurilor legale privind interdicţia d-lui Cazacu Iordache de a mai ocupa o funcţie eligibilă şi încetarea de drept a mandatului. Cu toate acestea, în lipsa unui referat al secretarului comunei Fitioneşti, orice acţiune a Prefecturii Vrancea este sub semnul întrebării.

Autorităţile poloneze, acuzate că cer mandatele europene de arestare după prescripţia faptelor Avocata unui vrâncean pe care autorităţile din Polonia îl vor arestat după mai bine de 18 ani de la comiterea faptei acuză grave abateri de la litera legii. Avocata gălăţeană Mihaela Marin l-a reprezentat în instanţă pe septuagenarul Grigore Gavaci, care este condamnat definitiv în Polonia din 1996, după o presupusă tâlhărie comisă în 1995. „La acea dată statul polonez nu făcea parte din UE, iar drepturile lor nu erau garantate. Mi se pare aberant ce se întâmplă, în acest mod se impune o acţiune la CEDO”, spune avocata.

Conform avocatei Mihaela Marin, autorităţile poloneze şi-au făcut un obicei din solicitările de arestare trecute de termen. Pe lângă bătrânul condamnat pentru tâlhărie, avocata s-a mai confruntat cu o speţă asemănătoare în instanţă. Ca şi în cazul lui Gavaci, Curtea de Apel Galaţi a respins mandatul european de arestare. „Am mai avut un caz de acest gen, cred că şi mai interesant. Clientul meu a săvârşit un fals, a fost descoperit că a trecut cu un paşaport fals în Polonia. În 2009 a venit mandatul european de arestare, iar Curtea de Apel Galaţi a constatat la acea dată că executarea pedepsei este prescrisă şi a respins cererea. Acum însă, anul acesta, autorităţile poloneze au emis un alt mandat”, a declarat pentru avocatura.com avocata Marin. Conform deciziei CA Galaţi din acest caz, instanţa a refuzat punerea în executare „a mandatului european de arestare emis la 30.10.2008 de autorităţile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Circumscripţiei Judiciare din Gorzov Wlkp - Departamentul 2 Penal, în dosarul II Kop 222 / 08, pe numele persoanei solicitate Mihalache Sandel”. În ambele dosare, odată cu această hotărâre, instanţa a revocat şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpaţi. „În cazul lui Grigore Gavaci, în 1995 s-a presupus că ar fi săvârşit infracţiunea de tâlhărie împreună cu ginerele său şi cu fratele ginerelui. Au fost reţinuţi şi li s-a confiscat suma de 6.000 de dolari, în condiţiile în care prejudiciul pe care se

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

presupune că l-ar fi produs a fost o sumă infimă, respectiv 200 de zloţi. La acel moment a contat faptul că veneau din altă ţară şi au fost judecaţi în lipsă pe baza mărturiei vânzătoarei de la acel magazin. În Polonia, conform legislaţiei, arestul preventiv este dispus pe o perioadă de 6 luni, iar dacă în acest interval de timp nu se finalizează cercetările, sunt eliberaţi. Aşa s-a întâmplat şi în acest caz. Ei au plecat, iar ulterior, după câteva luni, au fost condamnaţi la 5 ani închisoare. Condamnarea a avut loc în 1996, însă nu li s-a comunicat nimic în tot acest timp. Ba mai mult, ginerele clientului meu chiar a fost de atunci în Polonia de mai multe ori şi nu s-a întâmplat nimic. Nici după 2002 nu s-a făcut nici un demers.

S-au trezit abia anul acesta cu mandatul de executare. În cazul ginerelui s-a respins, întrucât executarea pedepsei a fost prescrisă, conform legislaţiei româneşti. După ce am obţinut înscrisurile necesare din Polonia, şi nici acelea nu ne-au fost toate puse la dispoziţie, instanţa a respins mandatul. La pedeapsa lui de 5 ani, termenul de prescripţie s-a împlinit în 2005. Practic, el din 2006 a intrat curat, din punct de vedere al cazierului. El în România nu are cazier. Eu am luptat, am negociat cu instanţă. Nu

actualitatea irl

se poate ca un om de 77 de ani să fie arestat. Nu poate reprezenta un pericol, însă nu este exclus ca parchetul să facă recurs la Înalta Curte”, ne-a spus avocata Mihaela Marin.

Pe 16 august, după ce instanţei i-au fost puse la dispoziţie o parte dintre înscrisurile autorităţilor din Polonia, decizia a fost clară: „În baza art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002 / 584 / JAI / 13.06.2002 şi art. 98 alin. 2 lit. g din Legea 302 / 2004, refuză punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autorităţile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10 / 96, pe numele persoanei solicitate GAVACI GRIGORE. După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, câte o copie după aceasta se va comunica persoanei solicitate, organelor şi instituţiilor prevăzute de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală. Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare”. Potrivit legii din România, refuzul de a pune în aplicare un mandat european de arestare poate surveni şi dacă răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază acesta, ori executarea pedepsei aplicate, s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române n

Bunele maniere în afaceri n Aura ŞERBAN

Î

ntr-o întâlnire de afaceri prima impresie contează enorm de mult. De ea depinde viitorul persoanei sau viitorul companiei şi trebuie făcut totul pentru ca ea să fie un succes. Pentru că întâlnirile de afaceri sunt de multe ori scurte, gesturile şi limbajul corpului trebuie să transmită în primul rând încredere şi seriozitate.

Punctualitatea este sfântă: nu se accepta întârzieri. Chiar şi femeile trebuie să ştie că o întâlnire de afaceri nu este una amoroasă... şi cochetăria nu îşi are locul.

Dacă partenerii sunt de altă naţionalitate trebuie cunoscute şi respectate bunele maniere ale popoarelor respective.

Prima impresie se formează în primele 810 sec., deci ele sunt cele mai importante. Ţinuta trebuie să fie curată, decentă şi să se potrivească cu locul, vârsta şi poziţia persoanei în companie. Nu vor face o bună impresie: hainele extravagante, bijuteriile opulente, încălţămintea murdară şi părul în dezordine sau coafat excentric.

Orice întâlnire începe cu salutul şi cu o strângere de mână. Strângerea de mână, un gest aparent banal, poate spune multe, şi dacă este făcută greşit poate strica tot.

Iată câteva sfaturi pentru a face dintr-o strângere de mână o impresie bună, durabilă: * strângerea de mână se face doar în picioare, pentru a transmite autoritate şi credibilitate interlocutorului, niciodată stând jos * se face doar cu mâna dreaptă, chiar şi de către stângaci şi în acest timp se stabileşte un contact vizual cu interlocutorul * o strângere de mână prea moale este a unei persoane care nu intră în legătură cu celalalt, ea rămâne pasivă şi detaşată, neatentă la persoana pe care o salută, sau poate demonstra un caracter slab, indecizie, evitare a situaţiei, fugă de răspundere

9

* când cineva dă mâna şi apucă cu ambele mâini mâna interlocutorului este un semn că preia automat controlul * o strângere prea puternică va fi interpretată ca o dorinţă de dominare * nu se dă mâna peste masă, birou, scaun sau pe lângă o altă persoană aflată în faţă * mâna trebuie să fie curată şi caldă (la dineuri şi din acest motiv se ţin paharele cu mâna stângă) * persoana cu funcţie mai înaltă se va oferi prima să strângă mâna. Dacă aceasta nu o face este bine ca altcineva să nu ia iniţiativa.

Se strânge mâna la prima întâlnire dar şi la reîntâlnirea unei persoane, când salutam gazda, când salutăm invitaţii, când ne luam rămas bun sau ori de cate ori altcineva ne întinde mâna.

După strângerile de mână gazda indică locul fiecăruia, şi tot ea începe conversaţia.

Pe scaun se stă decent, nu tolănit dar nici prea rigid, nu cu o mână în buzunar, nici cu mâinile la ceafă, nu picior peste picior în cazul bărbaţilor. Toţi participanţii trebuie să se

abţină de la orice tic, de la orice scărpinare sau orice alt gest indecent sau care ar putea să trădeze emoţiile, teama sau nesiguranţa.

Este exclus privitul ceasului, jocul cu pixul sau cu alte obiecte.

Conversaţia o deschide cel care a convocat întâlnirea. În primele minute (nu mai mult de 5) discuţia este formală, pentru a destinde atmosfera. Atenţie mare: în această etapă se pot face cele mai multe greşeli, când sunt exprimate părerile personale iar ele pot să nu placă. Este bine să se discute despre lucruri care nu dau de gol caracterul, opiniile politice, moralitatea sau alte lucruri sensibile de natură intimă sau personală.

Când se trece la subiectul pentru care a fost stabilită întâlnirea este bine să se folosească numele corect al firmei şi al persoanelor care o reprezintă, cât mai mulţi termeni de specialitate şi o documentare solidă a situaţiei care este în discuţie, dând dovadă în acest fel de cunoaştere şi de respect pentru ele. Trebuie cunoscut istoricul firmei şi al produselor, punctele tari şi cele care pot fi îmbunătăţite; pe scurt trebuie mers la întâlnire cu „lecţia ştiută”. Doar aşa orice obiecţie poate fi demolată şi discuţia poate continua până la un final fericit.

Dacă la discuţie nu participă factorii finali de decizie, ci reprezentanţi ai acestora, niciodată nu trebuie luate angajamente cu care şefii ar putea să nu fie de acord: nici ca preţ, nici ca termen de execuţie sau de livrare, nici calitativ. Corect şi apreciat va fi dacă se cere un răgaz în care să se aducă la cunoştinţa şefilor discuţia.

Interlocutorul nu trebuie întrerupt atunci când vorbeşte, nici prin gesturi, nici cu vorbe.

Soneria telefonului mobil trebuie închisă.

Trebuie evitate exagerările de genul: cel mai bun, cel mai vândut, singurul, unicul etc... atât pentru produse cât şi pentru persoane. „Îhî” nu are ce căuta în discuţie; există „înţeleg” sau „da “, „desigur”. Întâlnirea se încheie după o scurtă recapitulare a discuţiei, o invitaţie pentru viitoarea întâlnire (când este cazul), mulţumiri pentru oportunitate şi pentru timpul acordat şi o strângere de mână n

10

actualitatea irl n Aura ŞERBAN

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

În sec. XVIII în Anglia era în firea lucrurilor ca muncitorii să bea o halbă de bere la micul dejun, una la prânz şi cel puţin una înainte de masa de seară. Şi tradiţia continua...

Acum în întreaga lume se produc aproximativ 2.000 de feluri de bere, cu tot atâtea nume.

Studiile recente au demonstrat că: - berea creşte nivelul de colesterol „bun” (HDL) şi reduce nivelul de colesterol „rău” (LDL)..., subţiază sângele, deci scade riscul de infarct şi atac cerebral. Dar pentru a aduce aceste beneficii nu trebuie băut mai mult de 250-300 ml/zi.

- Prof. Oliver James de la Universitatea din Newcastle a ajuns la următoarea concluzie în urma unor cercetări ştiinţifice: datorită conţinutului mare de apă şi a efectului său diuretic, berea previne apariţia pietrelor la rinichi şi la vezica biliară.

- deşi pare greu de crezut, un pahar de bere conţine mai mult calciu, magneziu şi selenium (un antioxidant esenţial) decât un pahar cu vin.

- berea conţine vitamina B1, B2 şi PP - în bere nu se pot dezvolta - şi prin ea nu se pot transmite - microbi patogeni - berea este recomandată şi în îngrijirea părului – întăreşte firul de păr şi este un fixativ natural foarte eficient.

- împotriva mahmurelii se dizolvată într-un pahar de bere un pic de sare. După ce ies gazele din băutură se înghite amestecul şi mahmureala dispare miraculos.

- Consiliul Superior de Cercetări Ştiinţifice din Madrid susţine că berea, cu sau fără alcool, nu îngraşă.

- carnea pentru friptură, marinată câteva ore în bere va fi mai fragedă şi nu îşi va schimba gustul aşa cum se întâmplă dacă este macerată în vin.

- berea a început să fie vândută în cutii de aluminiu în 1935 - dacă un pahar de bere pe zi este benefic pentru organism, consumul excesiv poate avea efecte negative asupra sănătăţii. Printre acestea se numără boli hepatice, cardiovasculare, osteoporoză, boli pancreatice etc.

Prin lume călător Rubrica: „Din natură”

Berea

Berea este o băutură obţinută din malţ, hamei, drojdie de bere şi apă. Unii o consideră băutură alcoolică, alţii o consideră aliment. Încă din antichitate, în Mesopotamia şi în Egipt, berea făcea parte din alimentaţia zilnică a oamenilor de rând, fiind uşor de preparat şi deci ieftină. Iată şi câteva lucruri poate mai puţin ştiute despre bere. În Mesopotamia berari erau femeile, care de multe ori erau şi preotese. Erau respectate pentru munca lor şi meseria de berar era la mare preţ. Au fost găsite dovezi că şi chinezii produceau bere încă din antichitate. În vechiul Babilon berea era la mare căutare şi falsificarea ei sau „furtul” la cântar era pedepsit cu moartea prin înec. Babilonienii aveau la dispoziţie bere galbenă, roşie sau neagră, bere cu trei straturi, bere cu spumă sau fără, şi multe altele. Pe baza reţetelor descoperite, o mulţime de producători „de lux” reînvie astăzi acele sortimente.

Din Egiptul antic o mulţime de papirusuri au ajuns până la noi cu dovezi că berea era un aliment de bază şi ca faraonii erau înmormântaţi cu provizii de mâncare şi de bere.

Au urmat grecii şi romanii care şi ei consumau bere, despre care ştiau că are şi proprietăţi terapeutice, fiind considerată încă de atunci o băutură-aliment, când este consumată cu măsură.

Tatăl lui William Shakespeare era degustător de bere şi avea un mod simplu de a o testa. Turna un pic de bere pe un scaun din lemn peste care se aşeza. Dacă pantalonii de piele îi rămâneau lipiţi de scaun după o jumătate de oră, însemna că berea are adaos de zahăr şi deci este contrafăcută.

Regina Elisabeta I era o mare consumatoare de bere, dar şi foarte exigentă în alegerea sortimentelor.

Cele mai scumpe sticle de bere sunt; - Orz Space Sapporo – produsă de japonezi din orz crescut în spaţiu la bordul modulului Zvezda. Preţul este de 110 dolari.

- Crown Ambassador Reserve este produsă în Australia de Lager Foster şi îmbuteliată în sticle de şampanie. O sticlă de 750 ml. costă 90 de dolari.

- Tutankhamon Ale a fost produsă după o reţetă de acum 3500 de ani. A costat până la oprirea din fabricaţie 75 de dolari sticla de 500 ml. Prima sticlă fabricată i-a fost vândută Reginei Elisabeta a II-a cu 7.686 de dolari.

- Brewdog’s Sink the Bismarck este o bere germană distilată de patru ori şi tot de atâtea ori mai amară decât una obişnuită. Costă 80 de dolari sticla de 375 ml.

- Samuel Adams’ Utopias este cea mai scumpă bere din America. Este ambalată în sticle deosebite de nichel şi costă 150 de dolari sticla de 700 ml.

Rubrica: „Am fost, am văzut, mi-a plăcut”

Germania - Regensburg

Catedrala St. Emmeram şi Catedrala St. Peter Două locuri cu totul speciale din oraşul Regensburg, care reprezintă un „must see” pentru orice turist, sunt cele două mari catedrale.

Catedrala St. Emmeram se află în partea de sud a oraşului în Emmeramsplatz nr. 3. Pe lângă catedrală, palatul St. Emmeram mai cuprinde şi reşedinţa proprietarilor acestui ansamblu rezidenţial, de cultură şi religios. Palatul Sf. Emeram este unul dintre cele mai mari palate locuite din Europa, şi lângă el este Muzeul Thurn und Taxis şi catedrala Sf. Emeram.

Povestea a început în secolul XI când în aceste locuri a fost ridicată o mănăstire. Câtva sute de ani mai târziu mănăstirii i s-a alăturat o reşedinţă particulară care datorită bunăstării familiei ce o stăpânea a devenit una din cele mai importante din Germania. Franz von Taxis a cumpărat această reşedinţa şi la 1602 a înfiinţat primul sistem de curierat în Imperiul Roman - German. A fost primul serviciu de poştă internaţional. Această realizare i-a adus mari onoruri şi a ridicat familia Thurn und Taxis de la statutul de baroni imperiali liberi la statutul de conţi imperiali ereditari (1624) şi de prinţi în 1695.

La intrarea în catedrală, în micuţa curte interioară stau aliniate frumos pe lângă gardul din cărămidă zeci de statui şi inscripţii în piatră, ce au fost descoperite în jurul vechii mănăstiri.

Din acest hol se intră în catedrală. După ce cu puţin efort se trece de cele două uşi grele, din lemn masiv vechi, cu feronerie din fier masiv, se ajunge în catedrala imensă... superbă... bogat ornamentată... menită să te lase fără suflare.

Tavanul este foarte înalt, alcătuit din zeci de bolţi create din arce frânte - tipic stilului gotic.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Lumina pătrunde în catedrală prin zecile de ferestre în formă de rozetă, din sticlă albă fără vitralii, aflate la terminarea pereţilor înalţi, acolo unde încep arcele şi bolţile tavanului.

Construcţia este de o masivitate zveltă, şi domină pe oricine intră în ea atât prin măreţie şi supleţe cât şi prin detalii de o fineţe deosebită.

Interiorul este structurat pe trei zone distincte: toate trei pleacă din spatele catedralei şi merg în paralel până în faţă, aproape de altar. Zona centrală este cea mai lată şi acolo sunt statui, icoane şi tablouri cu scene religioase. Tavanul este pictat cu scene religioase, iar cu cât se coboară spre pereţi picturile devin ceva mai simple, florale. Multe statui ce înfăţişează sfinţi şi preoţi cu mari funcţii şi roluri îndeplinite de-a lungul sutelor de ani sunt amplasate sus, de-a lungul pereţilor, pentru a putea fi văzuţi şi pentru a da senzaţia că veghează în continuare. Două moaşte, rămăşiţe mumificate ale sfinţilor

Maximilianus şi Calcidonius, stau expuse în racle de cristal, frumos ornamentate. Alţi strămoşi, preoţi marcanţi ai bisericii, au fost îngropaţi chiar sub pardoseală, mărturie stând pietrele de mormânt ce indică locul.

Catedrala este pavată cu pietrele de acum 600 – 700 de ani, tocite de miile de paşi ce au trecut peste ele.

Undeva pe culoarul din dreapta, coborând o scară din piatră, se ajunge la camera subterană de rugăciuni. Acolo mergeau în cele mai grele momente preoţii şi se rugau zile întregi îndurând întunericul şi un post negru.

Orga este superbă: bogat ornamentată, cu tuburi de multe grosimi pentru a putea acoperii cât mai multe registre. În spatele acestei săli principale există un grilaj de fier ce închide pe toată lăţimea catedralei accesul la o zonă destinată strict înalţilor preoţi, unde îşi desfăşurau activităţi specifice ritualurilor creştine, departe de privirile enoriaşilor. Tot aici există zona privată pentru unii credincioşi care doresc discreţie deplină şi fără a fi văzuţi de restul lumii.

Catedrala St. Peter (sau Domul, cum mai este cunoscută) este piesa centrală din piaţa Domului şi una din atracţiile oraşului. Mult mai simplă ca şi decoraţiuni decât Catedrala St. Emmeram, Catedrala St. Peter impresionează prin mărime.

Ca aspect exterior aceasta este o mărturie vie a talentului şi măiestriei sculptorilor din veacurile trecute. Este reprezentativă pentru stilul arhitectural gotic şi este cea mai mare din sudul Germaniei.

Primele pietre de temelie au fost puse peste o veche construcţie romana ce a fost integrată frumos în noua catedrală, la începutul sec.

VIII. După ce a ars de două ori în sec. XII, a fost reconstruită şi de atunci, prin lucrări şi transformări

actualitatea irl

succesive, i s-a dat caracterul gotic pe care îl are astăzi. Practic de la 1300 şi până la sfârşitul sec. XIX s-a lucrat mereu la ea. La exterior este o imensă dantelărie în piatră.

Cele două turnuri înalte de cate 105 m. sunt vizibile din orice colţ al oraşului.

O caracteristică a acestei catedrale sunt ferestrele înalte cu vitralii. Marea lor majoritate datează încă de la începutul perioadei în care s-a început construcţia. În interior, zeci de coloane din piatră impecabil şlefuite se prelungesc în arce de cerc şi susţin tavanul. Tavanul este simplu, nepictat, căci nimic nu trebuie să distragă atenţia de la vitralii. Puţine statui împodobesc pereţii şi coloanele. Impresionant este altarul: tot prin mărime şi prin distanţa la care este amplasat faţă de primul rând de bănci şi mai puţin prin bogăţia decoraţiilor.

Orga este amplasată în partea dreaptă a altarului, nu în spate aşa cum se obişnuieşte.

Surprinzătoare este existenţa unei fântâni în catedrală: o fântână mare cu scripete şi cu găleata. Acum nu mai este folosită dar multe sute de ani a fost o sursă de apă pentru locuitorii oraşului n

LISTA BISERICILOR DIN DUBLIN Biserica Ortodoxă „Înălţarea Sfintei Cruci” „Christ Church”, Leeson Park, Ballsbridge, Dublin 4 http://www.romanianorthodox.ie/

Biserica Penticostală „Betel” Parnell Square North, Dublin 1 http://www.beteldublin.com/

Biserica Baptistă „Grace” 28A Pearse Street, Dublin 2 http://www.gracedublin.ro

Biserica Ortodoxă „Buna Vestire” şi „Duminica Sfinţilor Români” Porter's Road, Coolmine Industrial Estate http://www.bisericasfintiiromani.com/

Biserica Penticostală „Muntele Sionului” 143B Slaney Close, Dublin Industrial Estate, Glasnevin, Dublin 11

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea Ranelagh Road 47a, Ranelagh, Dublin 6 (Clădirea Seventh-Day Adventist Church) http://www.dublinadventist.org

Parohia Ortodoxă Dublin West „Sfântul Columba” Hartstown Road Community Centre, Clonsilla, Dublin 15 http://www.bisericaortodoxadublin.com/ Biserica Romano - Catolică „Our Lady of Lourdes”, Sean McDermott Street, Dublin 1 Biserica Greco - Catolică „Sf. Michael” „St. Michan's”, Halston Street, Dublin 7

Biserica Penticostală „Emmanuel” Unit 19A, Naas Road Business Park, Muirfield Drive, Bluebell, Dublin 12 http://www.emmanueldublin.org Biserica Penticostală „Betezda” Coolmine Industrial Estate Biserica Penticostală „Metanoia International” Unit 6B Tyrconell Road, Inchicore, Dublin 8

11

Biserica Penticostală „Betania” Unit 2 Damastown Way, Damastown Industrial Estate, Damastown, Dublin 15 http://www.betania.ie Biserica „Sfânta Treime” Rathgar Rathgar Road, Rathgar, Dublin 6, (Clădirea Christ Presbytherian Church)

12

actualitatea irl n Octavian CURPAŞ Phoenix, Arizona

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

De vorbă cu poeta

A

Felicia Feldiorean despre poezie, ca formă de exprimare

F

elicia Feldiorean este autoarea volumului de versuri „Celor fără vină”, tălmăcit în limba franceză de Prof.

Constantin Frasin, cu titlul „A touts les innocents”. Licenţiată a Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca, pe care o absolvă în 1996, autoarea munceşte mai întâi ca medic de familie, iar apoi ca medic generalist şi la un spital de psihiatrie din judeţul Covasna. În anul 2000, aceasta părăseşte România şi se mută în Germania. În prezent, scriitoarea locuieşte în oraşul Münster şi este mama unei fetiţe în vârstă de şapte ani, Anna Elisabeth. Felicia Feldiorean s-a născut în anul 1968. „Celor fără vină” - Locuiţi în Germania. V-aţi gândit să scrieţi şi în germană?

- M-am gândit, dar nu cred că aş face-o atât de bine, aşa încât mă opresc la limba mea maternă, limba dulce românească.

- Când şi unde aţi debutat şi cum a fost acest debut?

- Am debutat în anul 2009, cu volumul de poezii „CELOR FĂRĂ VINĂ”, volum apărut la Editura Anamarol din Bucureşti. Lansarea cărţii a fost făcută la Braşov în luna mai 2009, o lansare foarte frumoasă, acolo am făcut cadou celor prezenţi la lansare şi un CD cu poezii recitate de mine, scrise de mine sau de alţi poeţi cunoscuţi, A. Păunescu, M. Cărtărescu etc. Atunci am fost şi la trei emisiuni de televiziune, la Braşov şi Bucureşti. „Mi-e cântecul crez” - Ce anume v-a determinat să scrieţi?

- Ţin minte că eram la ţară şi învăţam pentru facultate, nu mai suportam să văd cărţile de anatomie, fizică şi chimie, plus că avusesem o dezamăgire în dragoste.

Aveam vreo 19 ani când am început să scriu. A fost cea mai prolifică perioadă în privinţa scrierii poeziilor. Majoritatea poemelor din volumul „CELOR FĂRĂ VINĂ” au fost scrise acum 20 de ani.

- Despre ce vă place să scrieţi?

- Despre iubire, bineînţeles, sunt o romantică incurabilă, despre viaţă, oameni, destine, frumos.

- „Mi-e cântecul crez”, afirmaţi în poemul „Crez”. Cum v-aţi defini pe scurt, propriul dvs. crez literar?

- Crezul meu literar? Nu am nici o definiţie..., scriu ceea ce simt şi ceea ce trăiesc.

Atât. Totul e simplu şi firesc, la fel ca şi viaţa, pe care din păcate, noi, oamenii, prea ades o complicăm.

- Dintre poemele pe care le-aţi scris, există unul preferat?

- Nu neapărat... Îmi place enorm „ULTIMUL SĂRUT”. „Poezia e iubire şi speranţă” - Aveţi o imagine cheie, o metaforă care să vă definească stilul?

- Având în vedere că am fost mare fan al Cenaclului Flacăra, stilul meu e impregnat de stilul de a scrie al d-lui Adrian Păunescu. Îmi cereţi o metaforă? Păi... să mă gândesc... „EXIST atât cât VA MAI EXISTA LUMINA” sau „ÎN CLIPA ASTA EU AŞ VREA SĂ FIU, în INFINIT SAU POATE MAI DEPARTE”...

- Ne puteţi da o definiţie proprie a poeziei?

- Poezia e o formă de exprimare, de comunicare, poate fi un manifest, poate fi zbor sau cădere..., poate fi totul. Poezia pentru mine este o formă de reînviere, de retrăire a iubirii pierdute, moarte sau regăsite. Ea poate fi lumină sau întuneric, viaţă sau moarte.

Poezia e iubire şi speranţă. Şi eu mă identific cu ea. „Rădăcinile sunt cele care îşi pun amprenta pe toată viaţa” - Ce aţi dori să ne relataţi despre comunitatea română din Germania?

- Nu prea multe din păcate, pentru că nu cunosc prea mulţi români... Cei mai mulţi sunt în zona de sud, iar eu trăiesc în nord-vest. Am fost în vară, la un festival românesc în Nürnberg, unde am cântat şi recitat.

- Vorbind despre locuri, ca poetă, ce ţinuturi vă inspiră mai mult, cele de acasă, din România sau cele din Germania?

- Cele de acasă, din România..., e şi firesc..., deşi sunt aproape de 10 ani în Germania. Rădăcinile sunt cele care îşi pun amprenta pe toata viaţa ta. Aşa este cu mine, cel puţin.

- Ce vă place şi ce nu vă place în Germania?

- Îmi place faptul că este o ţară civilizată, unde omul este o valoare şi se face totul pentru ca omul să aibă un anumit statut social civilizat şi decent. Ce nu-mi place este că nu sunt spontani, totul trebuie organizat pe ore, minute, secunde..., le lipseşte spontaneitatea şi inventivitatea românilor.

- Cât de des vă duceţi în România?

- Cam o dată, de două ori pe an, pentru că mama mea este acolo şi fratele meu cu familia şi este păcat să nu ne vedem cât de des putem..., măcar atât cât mai trăim.

„Sper să ajung într-o zi să recit în faţa oamenilor” - La ce lucraţi în prezent?

- Serviciul îmi ia foarte mult timp şi energie, lucrez la un spital de psihiatrie şi fac şi gărzi de noapte, am şi un copil de crescut, aşa că îmi rămâne prea puţin timp pentru altceva... Scriu pe apucate din păcate..., încerc să încropesc al doilea volum de poezii. Urmează traducerea primului volum în limba germană, pentru că trăiesc aici şi foarte mulţi nemţi vor să vadă şi să înţeleagă ce am scris.

- Ce planuri de viitor aveţi?

- Să îmi termin specializarea ca psihiatru, să am putere şi sănătate să o cresc pe Anna şi ce o să-mi mai ajute Dumnezeu, să scriu în continuare, să cânt., să recit, sper să ajung într-o zi să recit în faţa oamenilor. E visul meu! „Îmi place să observ oamenii” - Cum vă petreceţi timpul liber?

- Am puţin timp liber.... citesc, mă plimb, ascult muzică, scriu poezii, vorbesc cu prietenii pe net, mă joc cu Anna etc.

- Ce hobby-uri aveţi?

- Muzica bună, opera, cititul, îmi plac filmele bune, lucrurile frumoase, estetice şi îmi place să observ oamenii....

- Ce mesaj aţi dori să le transmiteţi cititorilor noştri?

- Doresc cititorilor D-voastră, români, americani şi de alte naţionalităţi, un din inimă « La mulţi ani! » cu multă sănătate, pentru că este extrem de importantă, vieţi cât mai senine, pace şi lumină în suflete şi să trăiască fiecare clipă ca şi când ar fi ultima. Viaţa ne-a fost dată fără să o cerem şi vom pierde-o fără să fim întrebaţi... aşa că să învăţăm să luăm din ea ce este mai bun. Iar pentru cei singuri şi trişti, nu uitaţi că acolo sus Cineva vă iubeşte şi există câte un înger pentru fiecare! ****************** Ultimul sărut Striveşte-mi lacrima-ntre gene Striveşte-mi ultimul sărut Căci am jucat pe atâtea scene Doar roluri dintr-un teatru mut.

Striveşte-mi visele în palmă Striveşte-mi sufletul sub paşi Căci a venit ultima toamnă Şi poţi prin frunze să mă laşi.

Striveşte-mi lacrima iubirii Striveşte-mi şi privirea -n zori Dar nu uita că fericirii I se cuvin atâtea flori.

Striveşte-mi lacrima-ntre valuri Striveşte-mi viaţa în zăpezi Şi vino-apoi cântând pe maluri Din când în când să mă mai vezi.

Striveşte-mi clipele în noapte Striveşte-mi nopţile în zori Căci ultimele mele şoapte Se pierd încet, printre ninsori.

Striveşte-mi gândul şi-amintirea Striveşte-mi ochii verzi în flori Şi-n veci să nu-ţi întorci privirea Căci m-ai uitat de atâtea ori.

Noi am jucat pe atâtea scene Doar roluri dintr-un teatru mut Striveşte-mi lacrima-ntre gene Striveşte-mi ultimul sărut.

Felicia Feldiorean 9 FEBRUARIE 1990 - ARINI n

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

n Cătălin IANCU

TEHNOLOGIE PE ÎNTELESUL TUTUROR , HTC One mini a fost lansat oficial Versiunea mini a flaghsipului One vine cu un display cu rezoluţie 720p de 4.3 inch, un procesor dual core Snapdragon 400 la 1.4 GHZ, 1 GB memorie RAM, 16 GB spaţiu de stocare internă, camera ultrapixel de 4 megapixeli şi una frontală de 1.6 MP şi o baterie de 1.800 mAH. HTC One mini a fost subiectul multor zvonuri încă de la lansarea oficială a fratelui mai mare, iar HTC a confirmat toate dezvăluirile pe care site-urile de tehnologie de afară le-au lansat, pornind de la specificaţii şi până la design. One mini intră în concurenţă directă pe piaţă tot cu Samsung, cu al său model S4 mini. Noul model lansat de HTC se remarcă printr-un design cu

finisaje din aluminiu şi policarbonat, o cameră reinventată „ultrapixel” şi sistemul de sunet BoomSound cu două difuzoare amplasate frontal.

One mini va rula Android 4.2, împreună cu interfaţa Sense 5, cu Blinkfeed, Zoe şi Video Highlights.

IPhone 5c va înlocui iPhone 5 Următorul iPhone, care teoretic ar trebui să fie o variantă mai accesibilă ca preţ, va costa între 400 şi 500 de dolari, speculează 9to5mac.

Un analist al KGI Securities afirmă că Apple va lansa în această toamnă terminalul iPhone 5C, care va înlocui până la sfârşitul anului iPhone 5, care ar urma să fie scos din producţie.

IPhone 4S va continua să fie comercializat pe unele pieţe, chiar şi după lansarea iPhone 5C. Aceeaşi sursă afirmă că Apple şi gigantul telecomunicaţiilor China Mobile vor ajunge la un acord pentru comercializarea iPhone 5C şi iPhone 5S, ceea ce va echivala cu o explozie a vânzărilor Apple pe cea mai mare piaţă de smartphone-uri din lume.

Un hacker i-a spart contul fondatorului Facebook Un specialist în securitatea datelor pe Internet a spart contul de Facebook al lui Mark Zuckerberg pentru a demonstra companiei care nu i-a luat în

actualitatea irl

13

serios primul avertisment că a descoperit o breşă de securitate, scrie Business Insider.

Khalil Shreateh, un specialist din Israel, a descoperit un „bug” care îi permitea să posteze mesaje în numele altor utilizatori. Pentru a demonstra că exploatarea breşei funcţionează, el a postat pe „peretele” paginii lui Sarah Goodin, o cunoştinţă apropiată a fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg.

Khalil a contactat echipa de securitate a Facebook şi le-a furnizat dovada explicând cum poate fi exploatat bug-ul pe blogul său.

Facebook are în derulare un program de recompensare a utilizatorilor care raportează breşe de securitate descoperite pentru a evita

ajungerea acestor informaţii pe piaţa neagră. Însă în loc să-i acorde specialistului suma de 500 de dolari, Facebook a negat că ceea ce a descoperit el era un bug.

Khalil Shreateh a insistat şi, de data aceasta, el a postat chiar pe pagina lui Mark Zuckerberg un mesaj în care îşi cere scuze pentru metoda extremă aleasă şi scrie că echipa de securitate a Facebook nu a vrut să-l creadă. În câteva minute un inginer în securitate de la Facebook l-a contactat pe Shreateh şi i-a cerut detalii. Reprezentanţii companiei au anunţat că breşa a fost reparată joi.

Facebook i-a suspendat temporar contul lui Shreateh şi a declarat că nu-i va plăti recompensa deoarece a încălcat regulile din contractul companiei. Gigantul reţelelor de socializare susţine că specialistul israelian ar fi trebuit să includă detalii tehnice mai multe atunci când a raportat problema.

Khalil a spus că echipa Facebook l-a rugat să îi ajute în continuare atunci când mai descoperă probleme de securitate n

14

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

15

16

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

Din iubirile lui

Marin Preda n Ion Ionescu-BUCOVU

continuare din numărul anterior

A

urora îl prevenise, din primele zile ale vieţii lor în doi că, atunci când va voi să plece, el va trebui să nu se împotrivească. Frica lui cea mare, însă, nu era că ea îl va lăsa, ci că nu va putea cuprinde, pe de-a întregul, toată dragostea pe care i-o purta.

Erau din aceeaşi rasă. La fel de puternici şi de orgolioşi, la fel de loviţi de patima condeiului. Dar în fiecare poveste de dragoste există prizonieri şi învingători. Fără să-l poată învinge, Aurora n-a vrut nici să capituleze... Nici familia, nici dragostea n-o puteau ţine prizonieră.

Marin Preda: „Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescenţă, dar zău că nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrec în condiţii atât de rele: nevasta mea are chef de despărţire... nevastă-mea s-a instalat şi mai bine în inima mea rănită şi mi-au trebuit trei, patru zile de chinuri ca s-o alung deacolo... vrea să se despartă: foarte bine! Ea e poetă şi îşi urmează destinul (bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură 9 aşa cel puţin pretinde că nu se va mai mărita niciodată)”. (Jurnal intim - Marin Preda) „Dec. 1957(...) La plecarea mea de acasă am rămas cu inima nedăruită şi mă simt cu durere pentru tine fiindcă te iubeam aşa de mult şi n-am avut o clipă destinsă să te strâng în braţe şi să-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tinereţii tale prea necoapte şi, în acelaşi timp, totuşi prea... să zicem, avizate, o pojghiţă artificială răceşte suprafaţa dorurilor mele pentru tine şi miezul lor prea viu izbucneşte apoi te miri când şi tocmai când e prea târziu şi îmi pricinuieşte dureri care nu se vindecă. Acestea sunt rănile mele în viaţa cu tine şi dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aşadar, nu s-ar mai vindeca şi aş fi un infirm..”.

Marin Preda: „Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescenţă, dar zău că nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrec în condiţii atât de rele: nevasta mea are chef de despărţire... nevastă-mea s-a instalat şi mai bine în inima mea rănită şi mi-au trebuit trei, patru zile de chinuri ca s-o alung deacolo... vrea să se despartă: foarte bine! Ea e poetă şi îşi urmează destinul (bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură (aşa cel puţin pretinde că nu se va mai mărita niciodată)”. (Jurnal intim - Marin Preda) Aurora l-a părăsit. A plâns şi a suferit un an înainte de plecare.

Apoi, n-a mai avut lacrimi... „Am ţinut piept patru ani, spune ea...

Nu mai era nimic de adăugat la dragostea noastră. Mai mult, ar fi însemnat pentru mine anularea nu a personalităţii mele, ci chiar a persoanei mele creatoare, pentru că tot ce respiram mergea către literatura lui, care era fascinantă şi foarte puternică”.

Au plâns şi s-au iubit la despărţire. În septembrie 1958, el a venit după ea la Sinaia şi au trăit, după cum mărturiseşte Aurora, cele mai sublime săptămâni de despărţire pe care le putea visa. Un singur lucru i-a reproşat Preda totdeauna: că nu l-a lăsat pe el să plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână şi l-a ascuns în spatele unui tufiş, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, ruşine de lacrimile lui. „Lui - glonţul dragostei i-a ars inima, prăbuşindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era „bolnavă de plecare” - aşa cum singură mărturiseşte , nici măcar dragostea n-a putut să o ţină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda, aripile n-or să mai ştie să o poarte pe cerul ei. A umblat toată viaţa prin lume, aşa cum a visat, dar nu şi-a mai găsit niciodată locul. Singurul ei acasă a rămas inima lui Marin Preda. El s-a mai recăsătorit de două ori, a avut-o pe Eta, care l-a îngrijit, apoi pe Elena, care i-a dăruit doi fii. Dar în nici una dintre nevestele sale na reuşit s-o găsească pe Aurora, fata de la malul mării pentru care a scris prima lui scrisoare de dragoste...

A

Marin Preda: „Dacă Aurora vrea să se despartă, eu trebuie negreşit să mă vindec de dragostea pentru ea, şi numai timpul mă poate ajuta... Ce bine aş conduce eu această criză dacă psihicul meu nu s-ar resimţi încă de pe urma bolii”. (Jurnal intim-Marin Preda). Trebuie să spunem că lui Marin Preda i se agravase boala psihică de care se trata la doctorul Kindy Sonnenreich, medic psihiatru. De plâns, au plâns amândoi, dar tot s-au despărţit. Ea a plecat deacasă, lăsându-i doar un bilet: „Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo..”.. Desfacerea căsătoriei a fost tot la Sfatul Popular. De comun acord. Ea a luat vina, părăsirea domiciliului conjugal adică, în care a mai locuit vreun an după divorţ, iar el a luat procedura.

Marin Preda: „Aurora e foarte departe de ceea ce se numeşte amor. E obsedată de destinul ei literar, lucru pe care, având în vedere vârsta ei, 27 de ani, îl înţeleg foarte bine. La aceeaşi vârstă eu însumi am părăsit-o pe prima mea femeie cu care am trăit şi am plecat din Bucureşti (tot la Sinaia) să înfrunt soarta. „E vorba despre Nadia Strungaru despre care îi povesteşte lui Geo Dumitrescu în câteva scrisori. Pe urmă, relaţia lor a intrat într-o zonă întunecată. Marin Preda s-a internat chiar în acel an, 1959, pentru o nevroză. A iertat-o repede pentru o vină pe care n-a avut-o şi au redevenit prieteni. Deşi se recăsătorise cu Eta, a doua lui nevastă, Marin o vizita adesea pe Aurora şi o întreba dacă poate să o ajute, dacă are nevoie de ceva. Peste ani, când Aurora se recăsătorise şi ea, o vizita în casa soacrei.

Ea a plecat în ‘65 la Paris şi, după un timp, când el a venit să viziteze Franţa, s-au văzut zi de zi, vreme de o lună, numai pentru plăcerea de a se certa din orice fleac. De dragul vremurilor trecute. Peste ani, s-au reîntâlnit în „Capşa” şi el a întrebat-o: „De fapt, tu de ce m-ai lăsat pe mine?”. Iar Aurora i-a răspuns: „Nu ştiu, Marine..”.. Ultima oară s-au văzut cu puţin înainte ca el să moară. Au luat masa împreună, au povestit despre vieţile lor. Nimic nu prevestea Marea Despărţire... S-au iubit până la capăt. Şi, indiferent de oamenii care au intrat pe rând în vieţile lor şi de care s-au îndrăgostit, iubirea lor a rămas întreagă.

Aurora l-a iubit din toată inima, chiar dacă uneori el n-a simţit asta. A purtat cu ea prin lume scrisorile lui de dragoste. I-a fost teamă că se vor pierde. Că îl va pierde... În anii cât au fost împreună, i-a răspuns în scris la fiecare declaraţie de dragoste... Scrisorile ei s-au pierdut însă. De când s-au despărţit, Aurora a început să-l viseze şi să vorbească cu el în vis. De când a murit, îl visează şi mai des. Îl simte, spune ea, mai aproape decât atunci când era în viaţă. Acum se „întâlneşte” cu el în şedinţele de spiritism pe care le face cu prietenele din Paris. Îl întreabă dacă vrea să se reîncarneze, iar Marin Preda îi răspunde că tot român vrea să fie. „Îl aştept în viaţa următoare..”., spune Aurora. „ Pe vremea când erau îndrăgostiţi, obişnuia să-i spună: „Marine, tu eşti cel mai iubit dintre pământeni”. Ceea ce a dat, peste ani, titlul unuia dintre cele mai frumoase române din literatura română. „Tot ce-am citit mai frumos (încă mai ţin la această noţiune), în preajma zilei de 1 mai, au fost paginile 209-210 din cartea lui Sorin Preda, Moromeţii - ultimul capitol, în care Aurora Cornu descrie o noapte de revelion lângă Marin Preda, în urmă cu aproape 60 de ani: „Totul s-a petrecut în 1953, în preajma Anului Nou, când locuiam împreună la dna Frida Papadache. În timp ce Marin era plecat să cumpere mâncare şi băutură (nu aveam nimic pregătit), eu i-am cotrobăit prin sertare ca o pisică curioasă ce sunt şi am dat peste un manuscris în care erau nişte amintiri din copilărie puse cam în dezordine, fără să constituie încă un român sau altceva bine definit.

M-am apucat deci să citesc într-o doară şi, brusc, am simţit că nu mai pot lăsa hârtiile din mână. În amestecul acela de impresii şi întâmplări ţesute haotic în jurul unui personaj destul de şters şi lipsit de importanţă epică (un anume Adam Fântână), apăreau amintirile lui Marin despre tatăl său, despre ţăranul de câmpie, aşa cum trăia el, cu sărăcia şi hâtroşeniile lui, înainte de comunism şi de colectivizare. Imediat mi-am dat seama ce comoară se afla acolo şi ce eroare uriaşă făcuse Marin când a topit strălucitoarele pagini scrise despre familia lui în nişte îndoielnice proiecte româneşti... Mi-am petrecut toată noaptea de revelion citind. Marin stătea deoparte şi mă privea în felul lui - cu emoţie şi curiozitate.

Nu m-a întrerupt nici o secundă. Dimineaţă, i-am spus tot ce credeam despre manuscris şi el a tresărit, i s-au deschis ochii minţii. Aproape imediat, chiar în acea zi, s-a apucat de lucru. Imaginea lui Moromete şi a familiei lui trebuia să rămână în acel prezent de dinainte de război, prezent pe care, până atunci, scriitorul parcă se temuse să şi-l asume literar. Deci rolul meu a fost să văd ceea ce oricum ar fi văzut şi el la un moment dat, deşi mă bântuie şi acum gândul că, dacă nu deschideam acel sertar în noaptea de revelion, poate am fi trăit împreună liniştiţi încă mulţi ani, iar Moromeţii nu s-ar fi constituit atât de repede în cartea unică şi indivizibilă pe care o cunoaştem astăzi.

Ce simplu se petrec unele momente importante din viaţa unui om - termini de citit un manuscris şi spui: «Marine, aici zace o capodoperă. Va fi cartea vieţii tale», în timp ce el nu spune nimic; te priveşte doar obosit şi uşor năuc, parcă întrezărind cât de important va fi acel moment în destinul său literar... Aşa era Marin - întâi scriitor, şi pe urmă amant. Cine nu înţelegea acest lucru era pierdut”.

(Radu COSAŞU despre Marin Preda, Moromeţii şi Aurora Cornu)” n

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Omul care l-a învins pe Napoleon este irlandezul Arthur Wellesley n Marian GÂRLEANU

A

nul 1769 a fost unul de graţie pentru continentul european.

Nimeni nu şi-ar fi închipuit că, în acel an, în decurs de două luni şi jumătate, se vor naşte doi viitori adversari pe câmpul de luptă. Aceşti doi oameni vor schimba major istoria Europei: unul din ei, Napoleon Bonaparte, va declanşa ceea ce se va numi Războaiele Napoleoniene, iar celălalt, Arthur Wellesley, va fi cel care îl va înfrânge definitiv pe Napoleon, în urma bătăliei de la Waterloo.

Mareşal al Marii Britanii, Arthur Wellesley, primul duce de Wellington, a fost un militar şi om politic britanic, de origine irlandeză, care a devenit cunoscut odată cu desfăşurarea campaniei peninsulare din timpul Războaielor Napoleoniene. Acesta va fi comandantul armatelor aliate la Waterloo, bătălia decisivă ce va pune capăt Războaielor Napoleoniene.

Arthur Wellesley va deveni de două ori primministru al Marii Britanii, din partea partidului Tory şi va adopta Legea Emanciparii RomanoCatolicilor în 1829. Va rămâne membru al Camerei Lorzilor şi comandantul suprem al armatei britanice până la moartea sa, în 1852. În copilărie, mama lui îl considera „prost, bâlbâit şi bădăran” Arthur Wellesley s-a născut pe 1 mai 1769 (conform certificatului de botez, mulţi istorici preferând această dată), în casa din Upper Merrion Street 24 (numărul 6 în 1769)[1], Dublin, fiind al şaselea copil al primului Earl de Mornington, Garret Wesley, profesor de muzică la Colegiul Trinity din Dublin, membru al micii nobilimi anglo-irlandeze şi al Annei Hill, fiica primului viceconte de Dunnagon, Arthur Hill-Trevor. La moartea lui Garret, în 1780, primul fiu al său, Richard, moşteneşte ambele titluri nobiliare ale tatălui său (Earl de Mornington şi Viceconte Wellesley), şi decide să schimbe numele familiei în Wellesley, din două motive: ori considera că acest nume are o conotaţie aristocratică, ori din dorinţa de a se dezice de pastorul metodist John Wesley.

Mama sa, o femeie cu principii puternic înrădăcinate, nu avea o părere foarte bună despre el, considerându-l „prost, bâlbâit şi bădăran”, şi nu credea că se va ridica vreodată la nivelul fratelui său mai mare, Richard, care va fi educat la Oxford, ajungând în cele din urmă Guvernator general al Indiei. La vârsta de 7 ani, micul Arthur se mută cu familia sa la Londra. Motivul mutării din Irlanda în Anglia a fost acela ca odraslele familiei Wesley să nu vorbească engleza cu accent irlandez, lucru considerat de familie ca fiind un impediment într-o eventuală ascensiune pe scara socială. În capitala britanică, viitorul duce va fi educat într-o şcoală din cartierul Chelsea, iar după moartea tatălui său, este trimis la Colegiul Eton pentru a-şi definitiva studiile. Aici se va dovedi incapabil de a se adapta rigorilor

academice, nu va reuşi să înveţe latina sau greaca veche, şi va evita în mod constant activităţile sportive, în special fotbalul. În 1784, Arthur se retrage de la Eton, şi pentru o scurtă perioadă, va avea un profesor particular. Mama sa decide să-l trimită la Bruxelles, în speranţa că, „dacă fiul său tot nu a putut stăpâni greaca sau latina, măcar ar putea învaţa franceza”. Participând la cursurile unei şcoli locale, va reuşi să înveţe franceza, vorbind-o cu accent belgian, şi îşi descoperă poate singura moştenire de la tatăl său interpretatul la vioară.

Intrarea în armată În curând, tânărul Arthur se va alătura Academiei Militare de la Angers, condusă de M. de Pignerolle, o şcoală militară departe de prestigiul unor şcoli precum Sandhurst sau Saint-Cyr. La Angers, tânărul Wellesley a învăţat teorii ale fortificaţiilor, a luat lecţii de scrimă şi echitaţie, şi poate cel mai important, şi-a perfecţionat limba franceză, având în vedere că la acea vreme, limba diplomaţiei era franceza, şi nu engleza, iar că în viitor, toţi comandanţii trupelor aliate vor fi cunoscători de limba franceză. Arthur pleacă de la Angers în 1786, M. de Pignerolle spunând despre el că „acest băiat irlandez este o mare speranţă”.

Dacă Arthur Wellesley a fost atras de la bun început de viaţa militară e greu de spus, chiar pare imposibil, dar el a realizat că trebuie săşi găsească un loc de muncă sigur şi bine plătit.

Wellington vs. Napoleon În iunie 1804, Arthur cere permisia de a se întoarce în Marea Britanie, pe care o şi obţine, plecând odată cu fratele său, al cărui mandat de guvernator se termina, în martie 1805.

Pentru serviciile aduse coroanei britanice în India, el va fi înnobilat, devenind Cavaler al ordinului de Bath. Pe drumul de întoarcere, Arthur se va opri pentru puţin timp pe insula Sfânta Elena, unde-şi va găsi exilul Napoleon Bonaparte.

La revenirea în Anglia, sarcinile militare ale lui Wellesley au fost minore. A comandat o brigadă într-o scurtă expediţie în nordul Germaniei, în anul 1805. De asemenea, a cerut-o din nou în căsătorie pe Kitty Pakenham, iar părinţii ei au acceptat de această dată, având în vedere poziţia viitorului lor ginere. În acelaşi timp, cariera sa politică avansa încet, dar sigur: devine membru al Parlamentului din partea partidului Tory şi va deveni secretar-şef al Irlandei sub conducerea Ducelui de Richmond. În mai 1807, aflat în Irlanda, Arthur află de expediţia britanică ce se pregătea pentru intervenţie în Danemarca, şi decide să părăsească toate funcţiile politice pentru a se alătura corpului expediţionar, din care primeşte comanda unei brigade, cu care va lupta în a doua bătălie a Copenhagăi. În luna septembrie este promovat la gradul de

actualitatea irl

17

general-locotenent, iar în iunie 1808 primeşte comanda a 9.000 de oameni pentru a ataca coloniile spaniole din America de Sud, dar acţiunea este deturnată spre Portugalia, începând astfel celebra campanie peninsulară a viitorului duce de Wellington. În 1809, Wellesley are parte de câteva victorii asupra francezilor, la Vimeiro şi Roliça, dar o eventuală urmărire a trupelor franceze nu este aprobată de superiorii săi, aceştia preferând să semneze Convenţia de la Sintra.

După evacuarea Spaniei de către britanici, el a reuşit să-i convingă să reânceapă ostilităţile, considerând că Portugalia mai poate fi ţinută departe de influenţa napoleoniană. Aceste acţiuni i-au convins pe britanici, iar Wellesley a fost numit comandant suprem al forţelor britanice din Portugalia. În aprilie 1809, Wellesley debarcă la Lisabona, preia comanda trupelor şi îi alungă pe francezi de pe teritoriul Portugaliei.

După acest succes, viitorul duce pătrunde în Spania, dar în ciuda victoriei de la Talavera (27-28 iulie), armata anglo-spaniolă nu va reuşi să cucerească Madridul. În următorii doi ani, Wellesley va avea de-a face cu două invazii franceze, de fiecare dată reuşind să-i alunge pe francezi din Portugalia. În 1812, marchizul de Wellington reuşeşte să-i înfrângă pe francezi la Salamanca, deschizându-şi astfel drumul spre capitala Spaniei, Madrid.

Totuşi, nu va reuşi să cucerească fortăreaţa Burgos, în parte datorită lipsei armelor de asediu, iar armata sa se va retrage în Portugalia. În 1813, Wellington pătrunde din nou în Spania, şi înfrânge armata regelui Joseph Bonaparte la Vitoria. Această victorie însă a fost sărbătorită în exces de trupele britanice care s-au îmbătat şi le-au permis francezilor să scape, fugind în Pirinei. Referindu-se la starea trupelor sale, Wellington le-a numit „scursurile pământului”. Această victorie a încurajat alianţa europeană anti-napoleoniană să intensifice acţiunile pentru eliminarea lui Napoleon.

Unele succese iniţiale din Pirinei ale mareşalului francez Nicolas Jean-de-Dieu Soult nu l-au împiedicat pe Wellington să cucerească oraşele spaniole Pamplona şi San Sebastian. Când s-a instalat primăvara, Wellington pătrunde în Franţa, şi la 10 aprilie 1814 intră în Toulouse, astfel încheiându-se războiul peninsular. Cu patru zile înainte, Napoleon abdicase. Ca urmare a succeselor sale militare şi deja având gradul de mareşal, Wellington devine duce şi primeşte un dar din partea naţiunii, în valoare de 500.000 lire sterline. În urma abdicării lui Napoleon, noul duce este numit ambasador al Marii Britanii pe lângă curtea regelui francez Ludovic XVIII, iar în februarie 1815 preia portofoliul afacerilor străine la Congresul de la Viena. La 1 martie, Napoleon Bonaparte debarcă în Franţa, şi începe perioada „celor 100 de zile”. Ducele de Wellington împreună cu mareşalul prusac Gebhard Leberecht von Blücher îl vor înfrânge pe Napoleon la Waterloo, în data de 18 iunie, ceea ce a pus definitiv capăt Războaielor Napoleoniene. După această bătălie, Wellington ar fi spus: „Sper ca această să fi fost ultima mea bătălie” n

18

actualitatea irl

Câmpeni (Fragment din cartea „Popasurile vieţii”în pregătire)

n Vavila POPOVICI Raleigh, Carolina de Nord

„Avem o ţară unde au stăpânit odată/ Vitejii daci, bărbaţi nemuritori. / Şi unde stau de veacuri laolaltă/ Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări”.

Radu Demetrescu Gyr

L

a Câmpeni, în Transilvania, localitate atestată documentar din secolul al XVIlea, aflată în judeţul Alba, la 77 de kilometri distanţă de reşedinţa de judeţ - Alba Iulia, am ajuns împreună cu părinţii. Aveam pe atunci vreo trei anişori. Eram trupeşte şi sufleteşte precum o salcie, un copil sensibil căruia nu-i lipsea însă curajul, curiozitatea pătrunderii în locuri şi taine. Unii copii erau mai rigizi, mai egali în acţiunile lor, mai puţin oscilanţi, mai reci. Eu, priveam şi reacţionam sub impulsul inimii mele de copil, primeam mesaje din exterior sub forma unor unde care îmi atingeau intens simţurile.

Deseori mă plimbam, de mână cu părinţii, prin acea parte a văii Arieşului, deosebit de pitorească. Am păstrat vie imaginea strălucitoare a râului care curgea fericit pe timpul verii, primind săruturile fierbinţi ale soarelui.

Arieş, în limba latină Aureus (monedă română de aur), izvorăşte din Munţii Bihorului şi se varsă în Mureş, traversând judeţele Alba şi Cluj. Râul străbate Ţara Moţilor, o regiune rustică plină de farmec, unde se mai păstrează locuinţe vechi din lemn, precum şi multe obiceiuri strămoşeşti, iar locuitorii se numesc moţi, denumire ce vine de la chica, moţul de păr pe care îl purtau în trecut bărbaţii din bazinul Arieşului. Bazinul râului cuprinde o regiune minieră foarte importantă – Roşia Montană, Baia de Arieş şi Bucium - bogată în aur, argint şi alte minerale.

Oraşul Câmpeni este un oraş cu mare încărcătură istorică, datorită luptelor sociale ale moţilor din secolele XVII – XIX; este o localitate cu o mare rezonanţă emoţională în sufletul multora, pentru frumuseţea peisajului, dar mai ales pentru personalităţile care au marcat profund istoria neamului românesc, cum au fost marii eroi Horea, Cloşca şi Crişan, conducătorii răscoalei pentru drepturi sociale şi naţionale de la 1784-1785 şi Avram Iancu Crăişorul Munţilor – care, prin personalitatea sa excepţională şi-a adus o contribuţie la evenimentele din anii revoluţionari 1848-1849.

Avocat de profesie, Avram Iancu a avut un rol activ în revoluţie, la acei numai 24 de ani ai săi. Făcea parte din fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene, a ştiut şi a putut să adune ţăranii din jurul Câmpeni-ului; a iniţiat şi a organizat adunările de la Blaj din anul 1848 şi a condus cetele înarmate de ţărani şi de mineri din Munţii Apuseni care au luptat pentru desfiinţarea iobăgiei în Transilvania şi libertatea

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

naţională a românilor. El a fost, de fapt, conducătorul moţilor în anul 1849, când a comandat armata românilor transilvăneni, cu ajutor austriac, împotriva trupelor revoluţionare maghiare ale lui Lajos Kossuth. Şi deoarece dragostea nu cunoaşte graniţe, alungă ura şi ia în braţe frumosul sentiment al sacrificiului, iubita Crăişorului, o tânără maghiară din Abrud, i-a salvat viaţa în momentul (1848) când maiorul maghiar Hatvani a vrut să-l prindă chiar în casa tatălui fetei. Aceasta l-a scos pe Crăişor prin grădina din spatele casei. Astfel Iancu a părăsit Abrudul în ultima clipă şi s-a îndreptat spre Câmpeni, unde a organizat contraofensiva. Se spune că a fost o bătălie sângeroasă pentru eliberarea Abrudului ocupat. Crăişorul munţilor a murit în 1872 şi a fost îngropat la Ţebea, un sat din judeţul Hunedoara, mormântul lui aflându-se lângă Gorunul lui Horea, un stejar vechi de circa 400 de ani. Sub acel copac Horea îi chemase la luptă pe moţii iobagi, în anul 1784. Au rămas amândoi în amintirea oamenilor ca mari luptători pentru emanciparea neamului românesc.

Un ziar londonez, scria la acea vreme: „Aceşti oameni sunt valahi (Wallachians), coborâtori la origine din coloniştii români care au fost aşezaţi în Dacia. Cei mai mulţi ţin de Biserica Grecească, iar populaţia ţării pe care o locuiesc este crezută să fie de 670.000 de suflete. Sunt de constituţie puternică, înalţi şi bine făcuţi; deşi sunt supuşi celui mai împovărător jug al guvernării feudale, ei nu îşi dezmint originea română. Reduşi la cel mai abject statut de sclavi, nu li se îngăduia să se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila stăpânilor lor, care nu puteau accepta că aceşti chinuiţi vasali ai lor ar putea gândi că ar avea nişte drepturi de revendicat”.

Horea, dar şi Avram Iancu i-au inspirat pe mulţi poeţi şi prozatori. Liviu Rebreanu a fost pasionat de istoria românilor, preocupat şi de evenimentele răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, de premisele izbucnirii ei, de desfăşurarea ostilităţilor şi a căutat să explice de ce totul s-a terminat atât de tragic şi fără obţinerea drepturilor mult visate, în românul său istoric „Crăişorul Horia”, romanţând faptele, Horia având momente de cumpănă, coşmaruri în care se visează pedepsit, o întreagă zvârcolire a sufletului său este descrisă de autor. Scriind despre copilul născut cu destinul său tragic dar glorios, Rebreanu afirma: „Era al treilea copil, cei doi dinaintea lui muriseră până a nu împlini anul. Fiindcă se născuse între Crăciun şi Anul Nou, popa îl botezase Vasile, dar în casă îi ziceau Ursu, ca prin farmecul numelui să-i dea mai multă putere de viaţă. Ursu i-a zis pe urmă toată lumea, până şi împăratul”. Îl descria astfel: „… drept ca totdeauna, cu căciula neagră apăsată puţin pe urechea dreaptă, cu ochii culoarea oţelului călit, cu mustaţa românească răsucită tinereşte, cu sumanul negru tivit şi înflorit cu şireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vrâstat pe piept de cureaua de la traista de piele, încălţat cu cizme cu turetcii moi şi încheiaţi numai până deasupra gleznelor”.

Scriitorul Dumitru Velea citează cuvintele lui Eminescu dintr-o scrisoare: „Panule, tu ştii că-n lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui, tottot este un şir neîntrerupt de martiri…” Lui

A

Horea îi dedică Eminescu, versurile: „Să privească Ardealul lunii i-e ruşine/ Că-a robit copiii-i pe sub mâini streine/ Ci-ntr-un nor de abur, într-un val de ceaţă/ Îşi ascunde trista galbena ei faţă. / Horea pe-un munte falnic stă călare:/ O coroană sură munţilor se pare..”.

Horea luptase pentru popor, dar trădarea a jucat un rol determinant în înăbuşirea răscoalei. *** Îmi amintesc ca prin vis… Aveam de acum patru ani când mă aflam în casa în care locuiam, într-o cameră cu glasvand. La deschiderea acestuia, în faţa ochilor mei apăruse bradul de Crăciun, imens, până în tavan, luminat de mici lumânărele, globuri strălucitoare şi alături, Moş Crăciun aşezat pe un scaun, întâmpinându-mă cu un râs zgomotos şi rugându-mă să mă apropii. Mă aflam în braţele protectoare ale mamei, tremuram de teamă şi auzeam cum Moşul mă ruga să-i spun o poezie. Printre lacrimi şi sughiţuri i-am spus o poezioară. Ce i-oi fi spus, nu ştiu. Mi s-a povestit mai târziu că m-am oprit din tremurat şi din plâns, în momentul în care, de sub mantia lungă şi roşie a Moşului, am zărit pantofii negri de lac ai bunicului...

Pentru familia mea Câmpeni-ul era un loc minunat, cu multă linişte şi aer curat. Oamenii de aici erau cinstiţi, aveau o demnitate cu care se puteau mândri. Moţii nu puteau fi călcaţi în picioare. Părinţii găsiseră aici oameni cu principii şi valori autentice. Dovadă că la Roşia Montană în vremurile de curând trăite, ca de altfel şi în alte părţi ale ţării, au existat luptătorii anti-comunişti din munţi şi eroii din decembrie 1989 care au luptat pentru libertate şi dreptate, pentru respectul faţă de om, păstrând în suflete un puternic sentiment patriotic.

Tatăl meu administra extracţia sării, inspecta extracţia aurului de la Roşia montană - o localitate minieră situată în Valea Roşiei, străbătută de râul Roşia bogat în minerale, în special fier care îi dădea o nuanţă roşiatică.

Localitatea avea o existenţă milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de istoricul grec Herodot, de eruditul imperiului român Plinius cel Bătrân, de istoricul român Titus Liviu, şi era una din cele mai vechi localităţi cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase din Europa. Localitatea a fost înfiinţată de către români în timpul domniei lui Traian, ca oraş minier. Legenda Întemeierii Roşiei spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de către o femeie pe nume Cotroanţa care venea cu caprele pe un deal.

Aici a găsit un bulgăre care strălucea la soare, dându-şi seama că era de aur. În urma acestei legende, una din fostele galerii a primit numele Cotroanţa. În galeriile minelor au fost descoperite între anii 1786 şi 1855 Tăbliţele Cerate prin care se confirmă existenţa acestei mine de aur din anul 131 d. Cr., atestând documentar şi una dintre cele mai vechi localităţi europene numită Alburnus Maior Roşia Montană de azi, Abrudul fiind numit Alburnus Minor. Dar, la Roşia Montană s-au găsit urme evidente de minerit înaintea cuceririi Daciei de legiunile române. Se spune că înfrângerea Daciei în 106 d. Cr. a adus imperiului Roman tone de aur şi argint, considerată cea mai mare pradă de război din toată istoria imperiului n va urma

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Să nu renunţaţi niciodată la visele voastre!

Interviu cu Inga Ţaranu n Tatiana Scurtu-MUNTEANU

I

nga Ţaranu, o tânără talentată şi frumoasă, care a obţinut numeroase premii muzicale într-un timp foarte scurt, a impresionat publicul cu o voce caldă. Este absolventă a Conservatorului din Roma şi ne mărturiseşte cum şi-a văzut visul realitate.

Inga s-a născut în Letonia, într-un superb oraş pe malul Mării Baltice, Liepaja, într-o familie simplă, dar bogată în principii solide de viaţă. La vârsta de 10 ani s-a mutat împreună cu părinţii şi fratele său în Republica Moldova. 5 ani mai târziu, obţinând o bursă de studii în România, va face primii paşi spre chemarea sa muzicală. Astăzi vorbeşte fluent italiana, rusa, franceza, engleza şi limba internaţională a cântecului.

Care a fost primul tău contact cu muzica şi care a fost genul muzical care te-a fascinat?

Adevărul e că nu îmi amintesc exact când a fost, dar cu siguranţă în copilărie. Îmi povestesc şi acum părinţii că muzica a avut dintotdeauna o influenţă extraordinară asupra mea. Cântam oriunde folosind lingura de bucătărie în locul microfonului. Jocul preferat era acela de a organiza concerte acasă, fratele meu (mai mic decât mine) juca rolul spectatorilor, eu jucam rolul vedetei, cu lingura în mână. Cântam şi mă simţeam fericită. La început ascultam foarte multă muzică pop, dance. Mai târziu am descoperit şi alte genuri muzicale, care m-au fascinat şi mai mult, cum ar fi de exemplu muzica Soul, Jazz, RNB, Funk.

La ce vârstă ai debutat ?

La vârsta de 11 ani am urcat pentru prima dată pe scenă. Pe atunci făceam parte dintr-un grup folcloric. Era un concurs de muzică populară, la care participam şi eu îmbrăcată în ie, catrinţă şi cu un trandafir prins în păr. A fost un moment emoţionant.

Cine te-a îndrumat spre o carieră artistică?

Părinţii mei aveau mari emoţii pentru mine când trebuia să cânt undeva. Ei au fost cei care m-au susţinut şi au respectat deciziile luate de mine, contribuind cu sfaturi nepreţuite. Cei care m-au îndrumat spre o carieră artistică au fost profesorii mei de canto şi de muzică şi în mod deosebit doamna dirigintă, prof. dr. Luminiţa Cornea. În ce măsură te-au ajutat studiile muzicale din România?

Eu susţin că pentru a avea o carieră de succes, dar şi de durată în acelaşi timp, nu e de ajuns talentul. Studiile sunt foarte importante mai ales când e vorba de canto. Lecţiile de canto de la Şcoala Populară de Arte m-au familiarizat cu o modalitate sănătoasă de a cânta, studiind tehnica vocală, respiraţia, acestea devenindu-mi un stil de viaţă.

Care a fost traseul pe care l-ai urmat după admiterea la facultate?

După terminarea liceului am dat admitere la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Litere şi Limbi Străine, obţinând şi acolo bursă de studii. Timişoara e un oraş care mi-a intrat imediat în suflet.

Acolo am avut posibilitatea să exersez continuu, să îmi creez un repertoriu vast, cu piese din diverse genuri muzicale, cântând aproape în fiecare seară la cluburile din oraş. La început cântam în duet – voce şi pian sau voce şi chitară. Mai târziu, am hotărât să-mi creez o formaţie.

Eram sigură că va avea un impact mai puternic asupra publicului. Doar că de lucrul acesta m-am putut convinge mai târziu, întrucât a trebuit să părăsesc Timişoara.

Viaţa te-a dus pe alte meleaguri, urmându-ţi dragostea pentru cel ce avea să-ţi devină soţ şi pasiunea pentru muzică. Cum coabitează aceste două mari iubiri din viaţa ta?

actualitatea irl

19

Să zicem că familia şi cariera artistică sunt două realităţi care se cam bat cap în cap. Nu e uşor să transmiţi senzaţiile, emoţiile pe care le trăieşti în doar 5 minute pe scenă unei persoane din afară. Dar nu e imposibil, depinde de câtă valoare dăm noi înşine viselor noastre.

Odată ajunsă în Italia, ai continuat activitatea muzicală?

Imediat ce am ajuns în Italia, m-am înscris la un curs intensiv de limbă şi gramatică italiană, după care am dat admiterea la Conservator, la cursul de Canto Clasic. Mai târziu, am continuat studiind Canto Jazz.

Anul acesta sunt în anul doi la cursul de Canto Jazz. Am început să descopăr lumea muzicii afro-americane, studiind cu un compozitor italian de mare valoare, Marco D’Angelo, profesor de canto la Colegiul de muzică “Saint Louis” din Roma. El a fost cel care m-a încurajat în crearea unui repertoriu soul. Vara anului 2011 a fost deosebit de plină. Am realizat un turneu cu Orchestra Sinfonică Abbruzzese, având ca bază un vast repertoriu, de la piese pop la rock sau blues.

La ce concursuri, festivaluri ai participat? Ce premii ai obţinut?

Am participat la mai multe concursuri de muzică uşoară şi folk, mai ales în perioada liceului, obţinând premiul I la Festivalul Tineretului de Muzică Uşoară (Sf. Gheorghe, 2002), Concursul de interpretare folclorică “Tiszta Forrasbol” (Sf. Gheorghe, 2002), Festivalul – Concurs Naţional de muzică folk “Voci tinere” (Caracal, 2002), Festivalul – Concurs Naţional de muzică uşoară “Suceava, inima mea” (Suceava, 2003), Festivalul - Concurs Naţional de interpretare a muzicii uşoare româneşti “Trofeul tinereţii” (Amara, 2003) ş. a. Sunt experienţe unice, de care îmi amintesc cu plăcere. Ştiu că ai cochetat şi cu teatrul. În ce spectacole ai jucat? Ai vrea să continui o carieră în acest sens?

Lucrul, pe care îl admir cel mai mult în teatru, este modul natural cu care un actor se dăruieşte în întregime publicului. Un adevărat cântăreţ face acelaşi lucru odată aflat pe scenă. Nu în zadar bravura artiştilor este măsurată în funcţie de capacitatea de care dispune pentru a transmite emoţii oamenilor. Experienţa mea în teatru a fost ceva neprevăzut. În momentul în care mi sa propus să joc într-o piesă de teatru, am acceptat cu mult entuziasm. Am jucat un rol în piesa de teatru “Muro contro muro” (“Zid împotriva zidului”), scrisă de Manuele Morgese, regizor şi actor italian. Această piesă a luat naştere în urma unui eveniment istoric de mare importanţă, Căderea zidului Berlinului. A fost o experienţă intensă, cu multe lucruri noi, pe care le-am avut de învăţat. Pe viitor, în cazul în care aş avea ocazia să refac acest zbor în lumea teatrului, l-aş reface cu plăcere.

Care este stilul muzical pe care îl dezvolţi şi de ce?

Cum ziceam mai devreme, îmi place la nebunie stilul Black Music. E absolut incredibil patosul şi libertatea de a interpreta piesele acestui gen muzical într-un mod al tău personal. În muzica jazz, blues, swing, soul ş. a., improvizaţiile sunt tocul de originalitate şi acest lucru îmi place foarte mult. Spaţiul liber lăsat fanteziei este un lucru extrem de important pentru un artist.

Ce altceva ţi-ar fi plăcut să mai faci în viaţă în afară de muzică?

E vreun alt domeniu de care eşti pasionată?

De multe ori s-a întâmplat să mă întreb eu însămi dacă ar fi altceva ce mi-ar plăcea să fac în afara muzicii… Ei, ar trebui să mă gândesc mult.

Sunt pasionată de multe alte domenii, dar nu la aceeaşi intensitate cu muzica. Îmi place mult sportul (tenisul, schiul nautic, scuba diving, echitaţia). În perioada liceului ai avut chemarea de a-ţi compune singură muzica şi versurile. Ai continuat să compui?

Am început să compun în liceu. Pe atunci scriam doar muzica; erau piese simple, cu acorduri la chitară, care se memorau cu uşurinţă.

Bineînţeles că am continuat, compunând piese, astăzi şi în limba italiană.

Ce planuri de viitor ai?

Mi-ar plăcea să realizez un CD cu piesele mele. Am scris mai multe piese blues, soul şi aş dori foarte mult să vi le împărtăşesc.

Ce ai vrea să ne transmiţi la final?

Să nu renunţaţi niciodată la visele voastre, să vă ţineţi de ele cu forţă, curaj şi încăpăţânare până la realizarea acestora! n

20

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Lecţie de engleză oferită GRATUIT cititorilor ziarului Actualitatea irl din partea YourEnglish.ie

Getting broadband One of the first services to arrange for when moving to a new place is getting broadband. There are several options available in Ireland. In the dialog below Kate and Oleg discuss the main types of broadband services available in Ireland and what to watch out for when choosing an internet provider.

VOCABULARY: Contention rate Cordless phone – Data allowance – Dial-up to fall prey – Landline – Line rental – One-off charge – Overkill – Rip-off – Upload speeds DIALOG: Kate: Oleg, I want to get the broadband.

How do I go about it?

Oleg: There are 3 main options there: a DSL network, a wireless network, cable network Kate: Which is the best?

Oleg: It depends what you are looking for, how much you want to spend and where you live as not all the services are available everywhere.

Kate: What about DSL? Oleg: In most cases DSL connection uses a telephone landline to send data. But it is not a dial­up connection as it was in the past – more data is sent much quicker so both download and upload speeds are high.

Kate: What about the wireless internet?

Oleg: All mobile operators and a handful of other companies offer mobile wireless

broadband service. The available speeds are usually not as fast as with other types of broadband but it requires no cables at all and it is usually very easy to set up. Keep in mind you can set up a wireless network at home with any type of the broadband internet connection. All you need is a wireless router that connects to your broadband modem.

Kate: What about cable networks?

Oleg: Cable TV companies now offer broadband service and telephone landlines, too. Unlike with the regular DSL you do not need to have the landline to have the broadband. That means you do not have to pay for the line rental.

Kate: What to look for when choosing a broadband provider?

Oleg: There are several figures you should look at. First, compare download and upload speeds. These speeds are sometimes called downstream and upstream and are given in Megabits per second (Mbps) The higher the numbers the better, but for some people the top speeds might be an overkill.

Kate: I heard sometimes the line is shared so the advertised speeds are much higher than what you are really getting, is this true?

Oleg: Yes, it is called a contention rate. It describes the maximum number of other

CROSSWORD: Across: 2. Requiring no cables (or wires) to work.

4. A computer security system 6. Type of internet connection that requires a telephone number to be dialed.

7. A telephone line, called a fixed-line.

10. The rate at which the broadband connection is shared 13.A bad deal or an unfair price or rate.

14.A company that provides internet access is called an internet ________.

Down: 1. The monthly fee for the landline is called the landline______.

3. A type of phone that requires no cords to work.

5. Data _______ puts a cap on data exchange allowed within the broadband service.

6. Download speed is also called ________.

8. The type of internet access.

9. A charge to be paid once only.

11.A device required to set up a home network.

12. Sharing pictures is an examples of data ________ n

people you may have to share the connection with. So if you can choose between e.g. 48:1, 36:1 and 24:1 always go for the lowest number.

Kate: Is there anything else to watch out for?

Oleg: Quite a few things actually if you do not want to fall prey to rip­off companies.

Some providers put a cap on internet access.

This is known as data allowance, so you are not supposed to send or receive more data than the allowance stated in your broadband contract. This figure is usually given in Gigabits (Gb) per month. Besides it is worth checking if there are any extra or one­off charges for hardware or service. It used to be the case a few years ago but now the companies are moving away from this practice and many of them include free broadband modems, wireless routers or even cordless phones in the broadband package.

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Un român la curtea „regelui” Mayweather !

Despre pugilistul Ronald Gavril poţi spune că este omul care a urmărit neîncetat un ideal.

Băcăuanul, multiplu campion naţional de amatori şi medaliat cu bronz atât la Mondiale, cât şi la Europene, a ales să plece în căutarea succesului pe tărâm american. Iar aici, Ronald, poreclit „The Thrill”, a ştiut să valorifice cea mai importantă „moştenire”, talentul, şi a înţeles că orice vis devine realitate. Din ianuarie 2013, românul face parte din echipa celebrului boxer american Floyd Mayweather şi a câştigat toate cele cinci meciuri disputate până acum la profesionişti, patru din ele înainte de limită.

Ronald, se poate spune că acum trăieşti visul american, dar sunt convinsă că lucrurile n-au fost mereu atât de simple.

Da, aşa e! Pot spune că îmi trăiesc visul american! Nu a fost uşor să ajung aici şi sunt conştient că îmi va fi greu şi de acum încolo, dar voi lupta pentru a-mi împlini visul. Au fost momente grele de când sunt în America, dar nu m-am gândit niciodată să renunţ. Am ales America pentru că ştiam că aici e patria boxului profesionist, a boxului adevărat.

Faci parte din TMT (The Money Team), echipa celebrului Floyd Mayweather. Cum ai ajuns să fii cooptat în echipă şi ce înseamnă pentru tine acest lucru?

E un lucru minunat pentru mine să fac parte din echipa lui Floyd. Îmi dă încredere şi putere să merg mai departe. Au fost aproape 2 ani de muncă titanică în SUA până când Floyd să audă de mine. După ce am făcut KO, la un sparring, un boxer care era neînvins şi avea 14 victorii nu au trecut nici 10 minute şi Floyd a venit în sală să mă vadă.

Cum arată o zi din viaţa pugilistului Ronald Gavril? Îmi dedic timpul antrenamentelor, dar îmi place să stau cu familia, cu prietenii apropiaţi.

Mergem şi înotăm, îmi place tenisul şi iubesc natura şi aerul curat de munte.

Ai obţinut, de curând, a cincea victorie la profesionişti în faţa americanului Jas Phipps.

Cum a fost?

Am reuşit a cincea victorie cu un sportiv neînvins în carieră, un sportiv foarte puternic.

Dar, cu toate acestea, nu a avut nicio şansă, am fost foarte bine pregătit şi am făcut exact ce mia cerut antrenorul.

Floyd Mayweather a fost alături de tine şi a urmărit partida din primul rând. Cât de mult a contat pentru tine prezenţa lui Mayweather ?

Chiar înainte să intru în ring, Floyd a venit şi mi-a spus că eu sunt campion, eu sunt cel mai bun. A fost ceva ce nu vă pot explica în cuvinte. În plus, pe toată durata partidei, Floyd îmi dădea indicaţii, era foarte aproape de ring. Şi, după partidă, aţi văzut ce a postat pe pagina lui. A spus că voi fi campion la categoria supermijlocie!

Ai avut alături nume grele din box. Sugar Ray Leonard, James Toney, iar acum eşti antrenat de celebrul Eddie Mustafa Muhammad. Cum e să fii pregătit de un mare campion şi ce impact are asupra ta?

Da, într-adevăr am avut ocazia să mă antrenez în Los Angeles cu o legendă a boxului, James Toney, fost campion mondial la 3 categorii diferite. M-a ajutat foarte mult timp de un an de zile. A venit şi în România la al doilea meci al meu, e un om deosebit. Vorbesc tot

timpul cu el şi e foarte bucuros pentru evoluţia mea. Antrenorul Eddy e un om cu experienţă, un campion la categoria grea, ştie să îmi pună în valoare calităţile şi ne înţelegem foarte bine.

El e antrenorul de care aveam nevoie!

Care este cel mai important lucru pe care lai învăţat până acum de la Mayweather?

Am învăţat multe şi mai am de învăţat de la Floyd. Pot să spun că ceea ce am văzut acum n-am mai văzut niciodată. Floyd munceşte foarte mult, e serios, disciplinat şi duce o viaţă sportivă! În septembrie vei boxa în gala din Las Vegas, gală în care Floyd Mayweather se va bate cu mexicanul Saul „Canelo” Alvarez. Ce părerea ai despre confruntarea dintre cei doi? Într-adevăr, pe 14 septembrie va fi un moment foarte important în cariera mea, voi boxa în gala în care Floyd îl va întâlni pe mexicanul Canelo. Eu, însă, voi mai boxa şi pe data de 24 august în Los Angeles. Va fi un meci bun, dar viteza şi inteligenţa lui Floyd vor face diferenţa! Floyd e foarte bine pregătit, îl văd în fiecare zi la sală şi pot spune că e foarte greu sa îl bată cineva.

Pe termen lung, care este obiectivul tău?

Obiectivul meu e să ajung campion mondial. De aceea mă aflu aici, departe de familie şi de prietenii mei dragi. Prin muncă, dăruire şi disciplină sper ca într-o zi să aduc în România centura de campion.

Mike Tyson revine în sportul care l-a consacrat!

Mike Tyson şi-a anunţat revenirea în sport cu mărturisiri suicidale şi cu un mare gol în buzunar. La 8 ani de la retragerea din ring, Mike Iron Tyson (47 de ani) a anunţat că devine promotor. Fostul campion al greilor, celebru pentru numeroase violenţe şi excentricităţi, este partener în firma Iron Mike Productions. Primul eveniment la care Tyson va lua parte ca organizator va avea loc chiar vineri seara, în oraşul Verona, New York. „Iniţial nu am vrut să mă implic în box, căci ştiam că va fi o povară, iar demonii mei se trag din box”, a spus Tyson în cadrul unei conferinţe de presă. Tot atunci a vorbit şi despre momentele în care viaţa sa ajunsese insuportabilă. „Plănuiam să mă sinucid”, a spus fostul boxer, care a abuzat de droguri în perioada 2008-2009. „Eram drogat la maximum în fiecare seară. Mă mir că mă mai trezeam dimineaţa”, a adăugat cel care devenea în 1986, la 20 de ani şi 4 luni, cel mai tânăr campion mondial al greilor din istorie. Încercări de tot felul Viaţa „bestiei” Tyson nu a fost mai niciodată lapte şi miere. A divorţat de două ori, ceea ce la sărăcit de tot. A ispăşit o pedeapsă de trei ani cu închisoarea pentru viol. În 2009, fiica sa Exodus, care avea numai 4 ani, a murit spânzurată într-un cablu electric.

A jucat în seria „Hangover” şi, dorind să-şi arate partea sensibilă, şi-a făcut publică pasiunea pentru porumbei. „Viaţa mea de boxer a trecut foarte repede.

Am avut foarte mulţi bani, nu ştiu câţi. Ştiu însă că nu voi mai fi bogat niciodată. Am prea multe datorii de plătit” (Mike Tyson, fost campion mondial al greilor)

actualitatea irl

21

Rafa îl ameninţă pe Nole Nadal a câştigat duminică turneul Masters 1000 de la Cincinnati, la o săptămână după ce se impusese la Montréal. Acum e pe locul 2 în lume, apropiindu-se de liderul Djokovici. Anul acesta are cel mai impresionant bilanţ: 53 de victorii şi doar 3 înfrângeri, 9 titluri cucerite într-un ritm din ce în ce mai înteţit, mai sufocant şi o revenire spectaculoasă în ierarhia mondială. El se află pe a doua poziţie în lume, după Novak Djokovici, al cărui tron îl ameninţă. A reuşit asta graţie unei primăveri consistente, urmată de un început incredibil de vară pe hardul american.

Niciodată nu cucerise Rafa două titluri pe această suprafaţă în săptămâni consecutive. A făcut-o acum, strângând trofeele preţioase de la Montréal şi Cincinnati, ambele turnee Masters 1000. Duminică, în Ohio, l-a învins în ultimul act pe americanul John Isner cu 7-6 (9), 7-6 (3). Era greu de crezut că va izbuti o evoluţie de asemenea calitate pe hardul mai puţin prietenos cu el, mai ales că venea după acea înfrângere-şoc în primul tur la Wimbledon.

A ales apoi să ia o pauză, să se odihnească şi să petreacă mai mult timp acasă, în Baleare, alături de familie şi prieteni. Soluţie-pansament pentru un orgoliu rănit şi acum complet refăcut. În acest moment, se află la 2.120 puncte în spatele lui Nole, însă nu are de apărat puncte la US Open, unde anul trecut a lipsit din cauza problemelor la genunchi. Sârbul a jucat însă finala în 2012, care valorează 1.200 de puncte. „După toate problemele pe care le-am avut, au fost acum două săptămâni pe hard în care am jucat la cel mai înalt nivel. Multe puncte în joc. Sânt într-o poziţie bună” (Rafael Nadal)

S-a oprit timpul! În ultimii 45 de ani, recordul mondial la 200 m masculin a fost îmbunătăţit de doar 6 ori, cu mai puţin de o secundă în total. Finala masculină de 200 m de la Campionatele Mondiale sa alergat repede, dar nu chiar nu atât de repede. A fost câştigată fără probleme de cel mai rapid om de pe planetă, Usain Bolt, care a realizat un timp de 19, 66 secunde.

Jamaicanul a avut un start bun, dar spre finiş a încetinit vizibil. Poate pentru că a ştiut că nu poate să îmbunătăţească recordul mondial, de 19, 19 secunde, pe care-l deţine din 2009. A fost urmat de compatriotul Warren Weir (19, 79) şi de americanul Curtis Mitchell (20, 04).

Matematic, Bolt a alergat la Moscova cam la fel ca în urmă cu 17 ani. Tot în 19, 66 secunde a fost cronometrat şi Michael Johnson în 1996, când a doborât recordul mondial înregistrat de italianul Pietro Mennea, care a rezistat timp de alţi 17 ani (1979).

Practic, din 1968, anul în care s-a introdus cronometrajul electronic în probele de sprint, şi până în prezent, timpul în care se aleargă pe distanţa de 200 m nu a fost micşorat cu nici măcar o secundă. De la 19, 83, înregistrat de americanul Tommie Smith, la 19, 19, al lui Bolt.

După 45 de ani se aleargă mai repede cu doar 64 de sutimi de secundă! În aceeaşi perioadă de timp, recordul mondial în proba de 100 metri a fost îmbunătăţit cu 37 de sutimi de secunde, de la 9, 95, timp realizat de americanul Jim Hines, la 9, 58, deţinut de Usain Bolt n

rubrică sportivă realizată de

Gelu COLAC

22

actualitatea irl n Irina Lucia MIHALCA

Taina inimii Printre iluziile din palma cerului ne continuăm drumul.

Ca prin vis s-a stins acea muşcată albă înflorită...

Cum este realitatea, îngerule?

- Nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum este!

Dar lumea cum este?

- Nicicum, prin orice ne complicăm!

Doar iubirea nu se complică, ea, pur şi simplu, curge, acel fluviu de lumină care ne inundă.

- Se complică şi ea, în trepte vine! Ca să urci, te complici!

Lansare de carte

Sub semnul „Din suflet prin Cuvânt“ n Prof. Antonia BODEA

L

uni, 19 august, când ziua se îngemăna cu amurgul, pe Terasa din interiorul Palatului Banffii (Muzeul de Artă din Cluj-Napoca) a avut loc un eveniment cultural deosebit ce s-a dorit, la propunerea scriitorului Al. Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, a se desfăşura şi sub semnul apropiatei sărbători a Zilei Naţionale a Limbii Române din 31 august, iniţiată de Corneliu Leu la care a participat ca fondator şi Liga Scriitorilor. În cadrul acestei manifestări literarartistice, deschisă de jurnalistul Claudiu Pădurean au fost lansate două cărţi de excepţie: „Geneza“ de Ioan Ciorca, prima

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

Acea parte regăsită în tine iubeşti în om?

- Iubesc ce el nu ştie despre el, felia lui lipsă este în altă parte, în noi rămâne veşnic un semicerc!

Taina lui! Cheia spre tine!

A

Sudden Death In Everyday Matters

by Helen Soraghan DWYER

Cine l-a creat şi de ce a creat, cine l-a deschis şi de ce a deschis cercul?

De unde venim, cine suntem, cui îi aparţinem, încotro ne îndreptăm?

- Nu ştim de unde venim şi nici nu vom şti, Nu ştim cine suntem, dar purtăm un nume, Nu ştim cui aparţinem, dar aparţinem totuşi, Nu ştim unde ne îndreptăm, deşi mereu ne trecem! În umbra noastră, ascunse sunt porţiuni din noi, - constelaţii de trăiri din timpuri Vino cu mine, iubirea mea e cheia pentru poarta temniţei tale, Vino cu mine, în zborul spre paradis, împreună suntem o singură pereche de aripi! n

carte dintr-o serie de 21 de volume aparţinând colecţiei „Carte pentru suflet“, apărută sub egida Asociaţiei cultural creştin umanitară „Ars Vivat“ din UlmeniMaramureş. Fiind vorba de Cărţile Scripturii în prima adaptare integrală în versuri din literatura română, şi studiul preotului stavrofor Radu Botiş, „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”. Despre cele două cărţi au vorbit: Claudiu Pădurean, Mihaela Rotaru, Ioan Ciorca, pr. Radu Botiş, prof. Valeria Oros şi George Terziu.

Traian Corneanu (a susţinut o alocuţiune despre folcloristul Emil Gavriş). Al. Florin Ţene, membru corespondent al Academiei Americană Română, cu această ocazie a înmânat preotului Radu Botiş, membru al Ligii Scriitorilor, Filiala Maramureş, medalia „Virtutea Literară“, semn de recunoştinţă pentru activitatea depusă în promovarea culturii şi a educaţiei moral-creştine în rândul tinerilor. Al. Florin Ţene a încheiat cuvântarea

A glimpse of the sea The sunset that fades too fast A fleeting smile Mysteries that died with the dead Missing pieces Open endings There is Always Always Always Never enough n Two collections of poetry, Still and Beyond, signed by Helen Soraghan Dwyer are available in Books Upstairs, College Green, Dublin.

cu poemul „Gloria Limbii Române“, poem apărut în presa literară cu ocazia apropiatei Zilei Naţionale a Limbii Române.

Manifestarea, apreciată de numerosul public prin vii aplauze, a fost onorată cu prezentarea unui CD dedicat memoriei lui Emil Gavriş, conţinând o parte din piesele acestuia, iar cântăreaţa Andreia Botiş, cunoscută din emisiunile TV ale realizatoarei Mărioara Murărescu, a susţinut un recital de melodii populare maramureşene n

A Câte diferenţe puteţi să găsiţi între imaginile de mai jos? www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

actualitatea irl

23

La şcoală E prima zi de şcoală.

Vezi ce mandru-s cu ghiozdanu-n spate? Şi toamna râde prin livezi, Tufişurile-s vulpi roşcate...

Elevii mari sunt zgomotoşi, Cei mici trec pragul cu sfială, Bine-aţi venit, copii frumoşi, Aici, la draga voastră şcoală!...

Toarce întruna, cu mult spor, Fără furca şi fuior. ( pisica)

24

actualitatea irl

Un tip merge la frizerie să se bărbierească. Îi spune bărbierului că niciodată nu a putut fi bine ras pe obraji.

- Nici o problemă - spune bărbierul. Şi scoate o bilă mică de lemn dintr-un sertar.

- Luaţi în gura bila asta şi ţineţi-o între gingii şi obraz.

Omul face asta şi capătă cel mai fin bărbierit din câte a simţit vreodată. Apoi întreabă: - Şi dacă înghiţeam bila?

- Nici o problemă, puteaţi să o aduceţi a doua zi înapoi, aşa cum fac toţi ceilalţi clienţi!

Instalatorii sunt muncitorii care evoluează cel mai repede. De fiecare dată când chemi alt instalator, acesta o să îţi spună: - Care idiot a făcut porcăria asta?

Ce este compromisul?

Dacă soţia vrea la mare iar soţul la munte, atunci toată familia merge la mare însă soţului i se permite să-şi ia schiurile!

Un bărbat îl întreabă pe altul la cârciumă: - Cum îţi mai merge căsnicia?

- Foarte bine, dar ceva parcă mă pune pe gânduri: ne-am mutat de la Oradea la Constanţa şi avem în continuare acelaşi poştaş!

- Ai auzit că Ion a deschis un magazin de bijuterii?

- Cine... ăla? Nu cred? Şi ce a făcut?

- Păi nu a reuşit să facă mare lucru că a pornit alarma şi a venit poliţia!

Ceşti

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

- Dacă ştiam că eşti aşa sărac nu mă mai măritam cu tine.

- Ai fost avertizată. Ţi-am spus de atâtea ori că tu eşti tot ce am pe lume...

A

Finala Campionatului Mondial de fotbal. În galerie toate locurile sunt ocupate în afară de unul. Apare un tip şi-l întreabă pe cel care stătea lângă: - E liber?

- Da - răspunde tipul.

- Nu pot să cred... cât de nebun trebuie să fii ca să ai un asemenea loc şi să nu vii la meci?

- Adevărul e că şi locul ăsta e al meu. Trebuia să vin cu soţia mea.

Am fost împreună la toate campionatele începând din 1982, de când suntem căsătoriţi... Din păcate, ea a murit...

- Şi nu aţi găsit pe nimeni să vă însoţească, un prieten, un vecin?

- Nu, toţi sunt la înmormântare...

Soţul vine acasă şi-o prinde pe soţie cu amantul în pat. Şocat întreabă: - Ce se întâmplă aici?

Soţia se uită la amant şi zice: - Doar ţi-am spus că-i prost?!!

Un politician vorbea la o întrunire electorală: - Adversarul meu v-a furat pe rupte timp de 4 ani... Daţi-mi şi mie o şansă!

La petrecerea de Revelion am cunoscut şi eu o femeie sinceră.

Mi-a spus din prima: „Dacă vrei să te culci cu mine trebuie să ai răbdare. Mai sunt trei tipi înaintea ta...”

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

AICI anunţuri de mică publicitate

GRATIS !

Oferte locuri de muncă * SARI (Sport Against Racism Ireland), organizaţie cu statut caritabil, caută personal cu vârsta între 18 şi 70 de ani pentru vânzare de lozuri. Program flexibil; Full / Part Time. Se plăteşte comision din vânzări. Vorbirea fluentă a limbii engleze constituie un avantaj însă nu e o condiţie de bază. Pentru detalii sunaţi / trimiteţi SMS la tel. 089 410.64.74 (vorbim şi româneşte) Cereri locuri de muncă * Am 51 de ani, sunt o persoană serioasă şi conştiincioasă, conducător auto, cat. B, D1, cu atestat profesional de transport persoane, cunoaştere engleză la nivel scăzut, caut loc de muncă în Dublin. În caz că îmi faceţi o ofertă avantajoasă vă informez că am unde să locuiesc în Dublin. Tel. 0040 75 712.77.76, email: adrianmuntean_as@yahoo.com, Adrian (92) * Am 53 de ani, sunt o persoană serioasă şi conştiincioasă. Expert contabil cu o vechime de peste 20 de ani, caut loc de muncă în Dublin, poate fi şi un post de contabil. Am experienţă în operare PC, internet, operare în mai multe programe soft. Cunoaştere engleză la nivel scăzut. În caz că îmi faceţi o ofertă avantajoasă vă informez că am unde să locuiesc în Dublin.

Tel: 0040 74 517.06.31, e-mail: cabinetexpert_muntean@yahoo.com, Elena (92) * Tânăr, 23 de ani, caut loc de muncă în orice domeniu pe o perioadă îndelungată de timp. Tel. 086 264.89.02, Veaceslav (91) Case de închiriat – Oferte * Cameră single pentru o doamnă / domnişoară serioasă, la casă cu curte, internet şi satelit, zona Lucan. Preţ: € 200 / lună + utilităţi. Tel. 087 392.33.54, Ionuţ (92) * Cameră dublă la casă cu grădină şi parcare, în Lucan (lângă Pennyhill, Lidl, Eurospar). Preţ: € 400 / lună. Pentru încă € 100 / lună, cameră single cu baie proprie. Autobuze 25A, B (la 2 min). Căutăm o familie serioasă.

Tel. 086 408.71.17, Cristi (92)

* Cameră în Lucan (Mount Andrew), condiţii foarte bune. Tel. 087 212.71.38 (92) * Cameră dublă cu baie, televizor cu antenă (fără cablu), la 2 km de centru (Cork Street, Dublin 8, pentru o persoană. Contract pe o perioadă de 1 an. Preţ: € 213 / lună + depozit.

Tel. 086 887.88.47 (91) * Cameră single pentru o doamnă / domnişoară, la casă cu curte, internet şi satelit, zona Clonsilla (Blanchardstown). Preţ: € 300 / lună + utilităţi. Tel. 085 810.33.81, e-mail: alinamoraru2010@yahoo.com, Alina (92) * Cameră single pe North Circular Road.

Persoanele interesate sunt rugate să trimită SMS la tel. 087 162.49.31 (91) * Dormitor dublu, foarte spaţios şi curat.

Frigider separat pentru chiriaşi, dormitorul are şi televizor. Casa este în zona Tyrrelstown şi are grădină. Staţie de autobuz la 2 min. de casă.

Magazine la 7 min. de mers pe jos (Lidl, Superquinn, Magazin Polonez, Farmacie şi câteva fastfood-uri). Tel. 087 631.18.79 (91) * Dormitor pentru o persoană, zona Tyrrelstown. Dormitorul este spaţios, foarte bine întreţinut şi are pat dublu. Staţie de autobuz la 2 min. de casă şi magazine la 7 min. de mers pe jos. Blanchardstown Shopping Centre este la 10 min. de mers cu autobuzul. Tel. 087 662.82.18 (91) Vânzări case * Vând casă construită din cărămidă, cu toate actele la zi, situată la 9 Km de staţiunea Vatra-Dornei, amprentă de sol de 220 mp, cu toate utilităţile, curent electric, apă curentă, internet, CATV etc. Clădirea are 4 camere finalizate cu baie, restul fiind în curs de finalizare. Preţ: € 44.000 neg. Tel. 087 971.16.77 * Casă la roşu S+P+2E+M în Com. Grintieş, Jud. Neamţ la DN 15 (15 Km de staţiunea Durău şi 20 Km de Borsec), 900 mp teren. Preţ: € 45.000 euro neg. Tel. 0040 74 640.65.00, e-mail: dorina61_ro@yahoo.com * Vând casă în construcţie cu teren 24 ari în Târgu Mureş (Cristeşti). Suprafaţă utilă 230 mp compusă din parter (living, baie, bucătărie, birou), etaj (3 camere, hol mare, baie), pivniţă (35 mp) şi garaj (24 mp). Casa este construită din cărămidă cu inserţie de izolaţie. Toate utilităţile la poartă. Preţ de criză: € 43.000 euro neg. Tel. 0040 74 460.40.97 (Ro), 085 770.47.41 (Irl)

actualitatea irl

25

Execut lucrări de croitorie: reparaţii, modificări îmbrăcăminte, tiviri etc.

Cele mai mici preţuri !

Tel. 089 467.80.59

Vânzări terenuri * 1ha intravilan şi extravilan în comuna Cefa, satul INNAND la şoseaua naţională dintre ORADEA şi SALONTA cu o deschidere de 36 m, terenul este drept, foarte bun pentru peco, depozit, mini hotel etc. Preţ: € 1,5 euro / m2. Tel. 086 241.77.38, între 9 am şi 9 pm * Teren în Slănic Moldova, 10.000 mp intravilan, preţ neg. Tel. 087 352.56.94 Vânzări diverse * Lumânări de botez şi cununie. Tel. 087 775.94.93, 087 150.22.53 * Scuter electric negru, 2007, taxă de drum până în Aprilie 2014. Tel. 085 191.47.66 (92) * Vând antenă parabolică nouă, diametru 1.1 m. Preţ: € 50 (nu este negociabil). Email: boscencol@yahoo.com Servicii * Servicii profesionale REPARAŢII CALCULATOARE - MAC OSX & Windows (Microsoft Certified). Tel. 086 213.08.66, Vlad (91) * Profesoară de matematică şi informatică, ofer ajutor la orice nivel copiilor români din Dublin. Tel. 089 451.09.89, Daniela (91) * Pompe Funebre - repatriere decedaţi. SC Iuliana SRL oferă servicii de transport funerar intern şi internaţional. Sicriul şi toate cele necesare înmormântării sunt incluse în preţ, Dvs. trebuie doar să vă ocupaţi de formalităţile de întocmire a actelor. Tel. 0040 74 045.97.26 * Transport către şi dinspre aeroport (Dublin) - € 20. Tel. 087 150.22.53 Diverse * DJ Ovidiu - Party like there’s no tomorrow!

Nunţi, botezuri, aniversări, spectacole etc. Deţin aparatură de ultimă generaţie. Muzică de orice gen, schelă lumini, stroboscop, lasere, reflectoare, maşină de fum şi de baloane etc. La alegere cameraman, fotograf, filmări HD, album foto, karaoke. Facebook: djovidiu.com. Tel. 083 002.99.28 (91)

Trimite şi tu anunţul tău ! Prin email - info@actualitateairl.com sau SMS la 086 166.02.82 sau direct de pe website-ul ziarului, www.actualitateairl.com. ATENŢIE! Anunţurile pentru numărul următor trebuie trimise până cel târziu în data de 05 Septembrie 2013. Nu vor fi publicate gratuit anunţurile de natură comercială!

Redacţia ziarului nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul sau acurateţea textului anunţurilor.

actualitatea irl

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

A

Colectivul de redacţie Director: Hamilton Viorel Niculescu - 086 166.02.82 Administraţie, publicitate, distribuţie Ioan Bodnar - 087 990.93.48 Redactor şef: Raluca Caranfil Secretar de redacţie: Andreea ROMAN PR / Marketing: Alexandra BOSCENCO Colaboratori permanenţi Vasile ROŞ, Dan TUDOR, Cătălin IANCU, Marian GÂRLEANU, Nicoleta CRISTEA, Octavian Dumitru CURPAŞ, Mihalache VASILE, Aura ŞERBAN, Tatiana Scurtu-MUNTEANU, Vavila POPOVICI Cultură Gina GOIA, Atila RACZ, Helen Soraghan DWYER, Irina Lucia MIHALCA Sport Gelu COLAC Colaboratori în acest număr Ion Ionescu-BUCOVU, Antonia BODEA, Radu OPREA

Ai ceva de adăugat sau comentat?

Trimite la info@actualitateairl.com sau dă SMS la 086 166.02.82 Ne rezervăm dreptul de a modifica sau a nu publica materialele şi anunţurile primite. NU ne asumăm responsabilitatea pentru ideile exprimate în articolele semnate de colaboratori. Şi evident, toate drepturile asupra publicaţiei astea sunt rezervate RoMedia Publishing. Cu ©-ul de rigoare pe 2010-201X şi etc.

Design-ul este conceput de StudVio deSign & Cibo

Adresa poştală a redacţiei Ap. 5 Park Court, Peck’s Lane, Castleknock, Dublin 15 Telefon: 086 166.02.82 www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com

ziar înfrăţit cu publicaţia „Melcul de România“

26

A

www.actualitateairl.com * info@actualitateairl.com * 086 166.02.82

n Alexandra BOSCENCO

Salată de

căpşuni cu brânză

feta

O

reţetă erotică inedită care vă va înnebuni simţurile. Singura problemă ar fi procurarea oţetului de zmeură, dar din fericire acesta este disponibil la magazinele bio şi în unele marketuri în cantităţi de 500 şi 250 ml.

Ingrediente 1 cană migdale secţionate la jumătate, 2 căţei usturoi tocaţi, 1 linguriţă miere de albine, 1 linguriţă muştar dijon, 1/4 cană oţet de zmeură, 2 linguri oţet balsamic, 2 linguri zahăr brun, 1 cană ulei vegetal, 1 căpăţână salată verde, 2 căni căpşuni proaspete feliate la jumătate, 1 cană brânză feta mărunţită Mod de preparare - În tigaia neaderentă se prăjesc migdalele, amestecând constant până ce sunt rumenite uşor pe toate părţile apoi se dau deoparte să se răcească; - Într-un bol mic se amesteca usturoiul, mierea de albine, muştarul, oţetul de zmeură, oţetul balsamic, zahărul brun şi uleiul vegetal; - Într-un bol larg pentru salată se amestecă mai întâi migdalele prăjite, frunzele de salată bine spălate şi mărunţite, căpşunile şi brânza feta mărunţită. Se toarnă şi sosul de salată din primul bol, se amesteca fără grabă şi se poate servi.

Poftă bună !

actualitatea irl

27