Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur
poem epic în cinci părți de Dorina Brândușa Landen și Emanuel Pope
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur
Prolog
Aceasta este repovestirea unor întâmplări petrecute cu mult, mult înainte de apariția Titanilor pe Pământ, întrun univers care nu a cunoscut niciodată același timp cu cel al universului în care trăim azi șin care au existat încă la început nu numai zei dar și oameni. I. Lament Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină. Unii spun că ei au murit Alţii spun că sunt pe cale să moară. . Persona: Cu siguranţă un semnal ni se transmite în toate înăbuşit, negat ca o perpetuă retragere a demnităţii umane suspendaţi în tăcerea acestei sălbăticii, întrun fel identici cu noi – ei sunt la mijlocul distanţei dintre cerul învăpăiat şi tot ce se află dedesubt – cu inimile lor plutind întrun vârtej de explozii lovesc şi slăbesc puterea morții. Mitul lor de aripi pare însă a cădea acum din vina noastră peste noi. Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină.
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur Unii spun că ei au murit Alţii spun că sunt pe cale să moară. . The Overlords: Noi suntem mirii neobosiți ai drumului de mii de ani călătorim și nu cunoaștem tihnă în praful stârnit în urma pașilor noștri popoare de furnici șiau construit imperii șin tot atâta timp peste casele și viețile lor somn greu sa așternut. Noi nu ascultăm nici plânsul, nici chemarea lor și nu privim o clipă înapoi spre lumea încâlcităn umbre, așa cum vântu’ nu privește spre ce aruncăn stepă, iar marea când își mișcă trupul naude cum jelește țărmul. Pentru noi doar lucrurile clare au o noimă, dreptatea precum geometria stelelorn noapte iar peste toate, regina noastră, Luna, din sângele și carnea căreia numai noi suntem născuți cu viață: Overlorzii Timpului fără de Moarte Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină. Unii spun că ei au murit Alţii spun că sunt pe cale să moară. . The Overlords: De aici, din înaltul menirii noastre noi vedem constelaţiile fericite şi jos…pământul cum e istovit de nesfârşitele decesuri nici murmur de împotrivire dinspre voi și jarul păleşte încet peste munţi de oase ca munți de case, în tumultul fluviilor ce se duc, revin și iarăși se petrec
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur doar Uranus și cu Luna cu lumina șintunericul lor mai strălucesc peste ape. . Persona: Lumea e rotundă și desigur se roteşte...și în rotirea ei ard straiele multiplelor noastre deosebiri! Bate, izbeşte, arde și înăbuşă. foc, lege și ordine. Care să știm că ne este aproape? Masacrul minţii în fața materiei fărămiţează totul până ce spiritul se zăvorește și atunci ZeulSoare ne va trimite pe toți, pe mine şi pe dinozaurii tăi fantasme dincolo de lume. Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină. Unii spun că ei au murit Alţii spun că sunt pe cale să moară. II. Chivotul de Aur al ZeuluiSoare The Overlords: Iatăne arzând, două globuri prin necuprinse spații peste pământul vostru aducând o negură albă acoperind sângele soldatului și al plugarului ce frământă lutul cu lut și focului îi toarnă foc. Mânați mereu prin beznă de răni ce încă nu sau vindecat suntem mereu în mișcare. Oh, Omule, spunemi duhoarea ta de carne și toată această cenușă
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur călcată de tălpile tale a caselor pe care tu însuți leai aprins când va muri fiara crâncenă ce stă ascunsăn pieptul tău? Persona: Cuvintele tale sunt precum chemarea norilor pe ape neînțeleasă pentru noi! În fața lor mereu ne aflăm nevolnici. Cuvintele sunt pentru frații mei doar mărturisitori ai risipirii vieții pe pământ și din puterea ceo simțim în forța lor noi nu cunoștem nici o mica parte. The Overlords: Sunt fibre care nu se văd cu ochii minții și de o mie de ori sunt mai subțiri și încă de o mie de ori decât firul pânzei de păianjen iar în densitatea lor țesutăi lucrarea Zeului toată. Moartea e numai una dintre ele, și numărul lor e atât de mare încât a trebuit să fie dăltuit cu foc în ‘’Cartea Începuturilor și Sfârșiturilor Lumii’’ acum ascunsă sub o mie de porți și zăvoare în Chivotul Zeului Soare păzită acolo de furia cumplitului nostru tată, Uranus. . Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină. Persona: Atât! doar sunetul vorbelor voastre ajunge pănă la noi, dar nu și înțelesul lor. Aici și noi ne jucăm desigur cu forma și mărimea cuvintelor însă niciunul dintre barzii noștri nar putea vreodată să explice semnificația ivirii lor.
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur În veci ea ne va fi ascunsă șin veci și tâlcul a ce spui. Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină. The Overlords: Avântul aripilor noastre ca și durerea ce vă strângen lanțuri își au izvorul în același munte. Călătorind veșnic și noi visăm la pace. Persona: vorbiți de pace și durere, dar ce sunt toate pentru voi când Luna cu lumina ei vă alină dorurile și temerile toate? Pe noi ne îmbracă cu privirea ei doar cu răceală și flămânzi de o strigăm cine a auzito răspunzând vreodată?! Ca spicele noi creștem întrun lan lipsiți de scut când Timpul seceră harnic și tânăr și bătrân din trupul nostru. The Overlords: Ajunge! Ajunge! cu firea voastră slabă voi până șin cuvinte introduceți sfadă. Sunteți supuși durerii și noi știm nedreptatea ce vi sa făcut în ordinea zidirii și poate tocmai de aceea nu veți pricepen veci nici sacrificiul și nici darul cel ascunde taina lui. Soarele mai mult ca sigur șia risipit în van puterile cu voi! Noi suntem mirii neobosiți ai drumului de mii de ani călătorim și nu cunoaștem tihnă în praful stârnit în urma pașilor noștri popoare de furnici șiau construit imperii
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur șin tot atâta timp peste casele și viețile lor somn greu sa așternut. Noi însă nascultăm nici plânsul, nici chemarea voastră și nu privim o clipă înapoi spre lumea încâlcităn umbre, așa cum vântu’ nu privește spre ce aruncăn stepă, iar marea când își mișcă trupul naude cum jelește țărmul. Pentru noi doar lucrurile clare au o noimă, dreptatea precum geometria stelelorn noapte iar peste toate, regina noastră, Luna, din sângele și carnea căreia numai noi suntem născuți cu viață: Overlorzii Timpului fără de Moarte și vom repune lucrurilen albia cea dreaptă: Veți fi și voi nemuritori! Cu spadal vom tăia pe tatăl nostru și firul morții cel ascunde în sipetul său. Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină. Unii spun că ei au murit Alţii spun că sunt pe cale să moară. III. Lupta Overlorzilor cu tatăl lor, Uranus, în Palatul Soarelui Persona: Toate se urmează deacum în foc nestins și toate pier acolo în timp ce noi aici, cu ochii mari deschiși spre cerul nepătruns foșnim încet sub ploaia orbitoare șin străfulgerarea razelor solare saude un murmur cum viața semplinește chiar murind iar noi ne naștem iar și iar topind trecutul și prezentul cu iubire ca stropii de rouă curați după topirea nopții
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur trăim în lumină o singură clipă de fericire supremă. Chorus: În clocotirea unui soare alb Pe scări sculptate parcăn sticlă Se urcă demoni, duhuri cad În timp ceamurgul lumii își coboară Pe trupul luptei umbra despletită. Nui nicio taină în câmpul Timpului care să nu ascundă altă taină. unii spun că au murit alţii spun că sunt pe cale să moară. One Overlord: …acolo sus e locul unde stă ascuns tiranu' să mergem de îndată peste el în turn și odată ajunși cu spadelen fața lui voi, Demoni și voi, Duhuri de Pământ, să nu uitați de fapta pentru care am pornit: MOARTEA LUI URANUS! Veniți și necruțători să fim vo spune asta… chiar unul din copiii săi! Chorus: În turnul unde nu sa auzit De veacuri nici un sunet Se avântă acum turbați În zbor de vulturi Mulțimi de duhuri pământii Lovind cu gheare de metal în pietre urcă Și sub povara violenței lor răpuși sub scuturi cad armatele de îngeri. Umbre dese înlocuiesc lumina pe piepturi sadic strivite în colţi de cremene cu o cenușă moale parcă începe a ninge o durere zeiască pe care nimic no mângâie nici vântul no clatină și nu o stinge.
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur Uranus: …aud cum crește pasul dușmanilor mei pe scările odată de liniște și pace în curând va înflori și moartea mea. și veșniciile toate ca o marentro altă mare din truda lor se vor desface și mă vor elibera. …dar numi pot aștepta sfârșitul venind din lancea copiilor mei Mă iartă, Zeus! dar inima îmi e prea slabă nu însă și mâna care tea slujit cu ea voi împlini acum dorința celor care mau iubit și acum mă vor doar mort. ...Oh! vor înțelege prea târziu secretul teribil al Chivotului de Aur și prețul nemuriri oamenilor. Apun. IV. Temnița Nemuririi Chorus: Nui nicio taină în câmpul Timpului care să nu ascundă altă taină. unii spun că au înviat alţii se plâng că nu mor . Persona: Văzduhui împodobit cu mii de stele albe și pașii îi învăluie greoi prin ceaţă când sendeamnă în șchioapete cadenţe doar vijeliași urlăn oameni versul de vrajbă și vâltori.
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur Ce oarbă este lumea, nemișcată, ce banal: în faţă doar războaie sentind mai bine rămâneam toți popor de muritori! În ochiul universului nu mai e niciun hotar, mâinile noastre înfloresc în roșu gurile ne sunt de sânge pline, și nu murim...nu murim Eo zăpușeală de iad în temniţa în care nea închis ZeulSoare să nu simţim mușcătura timpului și a uitării. The Overlords: Noi suntem mirii neobosiți ai drumului de mii de ani călătorim și nu cunoaștem tihnă în praful stârnit în urma pașilor noștri un popor de zei șiau construit acum cetatea mult visată șin tot atâta timp peste casele și viețile lor o tristețe de plumb sa așternut. Noi însă nascultăm nici plânsul, nici chemarea lor și nu privim o clipănapoi spre lumea încâlcităn umbre, așa cum vântu’ nu privește spre ce aruncăn stepă, iar marea când își mișcă trupul naude cum jelește țărmul. Pentru noi doar lucrurile clare au o noimă, dreptatea precum geometria stelelorn noapte iar peste toate, regina noastră, Luna, din sângele și carnea căreia numai noi suntem născuți cu viață: Overlorzii Timpului fără de Moarte Chorus: Ierburi mor și alte ierburi cresc volume informe însă vii piscuri se prăbușesc, cresc alte piscuri și în adâncuri curg deacum prin albii unde noi iar odată cu ele
Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur din loc în loc apar alte fibre spălând din strălucirile nemuriri cu moarte. V. Epilog Chorus: întelepții și barzii au înnebunit la hotarele nopții privind măcelul ce a urmat semnele mint sfruntat și minunile pier în scena nocturnă oameni mărunți ca furnicile, scăpați din cetateantărită a nemuririi merg ca viermii de orbi, ca piatra de surzi lovind în dreapta șin stânga cu tăișul oțelului nimic nui oprește nici țipătul propriului frate ori soră în hecatomba de carne a sunat ceasul renașterii lor al credintei căn afara cetății lumina gestează timid bătând la porțile morții. Nui nicio taină în câmpul Timpului Care să nu ascundă altă taină Unii spun că ei au murit Alţii spun că au înviat a doua oară dar Povestea e fără sfârșit……………… .