Revista Ardealul literar , NR. 1,2- 2014 by Hopernicus

• EDITORIAL •

Mariana PÂNDARU OMUL DE DUPÃ OPERÃ Îl vãd trecând, în fiecare dimineaþã, pe el – pãsãrarul – cel pe care porumbeii îl aºteaptã ca niºte soldãþei pe streaºina blocurilor din preajmã. El ºi ciobãnescul lui alb îºi fac plimbarea zilnicã, în pas molcom – om ºi câine – fiecare cu lumea gândurilor sale… Dar porumbeii – veghetori – când îl zãresc pe binefãcãtorul lor încep agitaþia, zborul cu þintã precisã, în urma paºilor sãi… Ignorã câinele, dar omului îi dau toatã atenþia. Nu conteazã cã este la intersecþie, la semafor sau pe trotuar. Ei ºtiu cã din trãistuþa de pe umãrul sãu, omul scoate grãunþe ºi le aruncã, apoi îi lasã liniºtiþi sã ciuguleascã ºi merge mai departe. Iar ei, dupã ce terminã, îl urmeazã, coboarã din zbor, ºi când îl ajung, merg pe jos, în urma lui, pânã ce mai primesc o mânã de grãunþe… ªi tot aºa, spectacolul se repetã zilnic iar trecãtorii se mirã de stolul de porumbei ce-l însoþeºte pe acest om, uneori fãcând, ca mulþumire, rotocoale deasupra capului sãu… De ce am început astfel editorialul meu? Pentru cã aceastã priveliºte pe care o vãd în fiecare dimineaþã, m-a determinat la o concluzie: aºa se întâmplã ºi în viaþa noastrã, amintirile vin din urmã, precum porumbeii aceºtia, însoþindune paºii, iar când, la ceas de rãgaz, ne aruncãm privirea peste umãr, le gãsim acolo – stol de amintiri, stol de vechi trãiri… Se spune cã nimeni nu vine întâmplãtor în destinul nostru. Prin oameni Dumnezeu lucreazã asupra noastrã, aºa cã fiecare nou venit în viaþa noastrã are un rol bine determinat. Chiar ºi cei veniþi cu gânduri rele, viclene, ascunse, fãþãrnicii… corecteazã ceva în mintea ºi inima noastrã, prin lecþiile pe care ni le dau. Dar nu despre ei meritã sã pierd timpul, scriind acum, ci despre oamenii luminoºi pe care am avut norocul sã-i întâlnesc de-a lungul timpului ºi care m-au ajutat sã devin ceea ce sunt astãzi. O cunoscutã pianistã ºi bunã prietenã – Irina Lãzãrescu – mã sfãtuia, în tinereþea mea, sã am grijã de bogãþia sufletului, sã o sporesc mereu, pentru cã va veni timpul slãbãnogului ºi atunci, în

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 neputinþa mea, mã voi întoarce sã privesc în adâncul sufletul. „Acolo stã adevãrata bogãþie a omului, bogãþia pe care nu þi-o poate fura nimeni ºi ceea ce ai adunat de-a lungul anilor, aia culegi“ îmi spunea cu vorbã înþeleaptã prietena mea pianistã, care colindase prin toatã lumea în concerte, alãturi de mari muzicieni, care instruise ani buni pianiºti de primã mânã la Conservatorul din Bucureºti, care mi-a dãruit ºi mie cât a putut din bogãþia sufletului ei, pânã în clipa când a plecat din aceastã lume. Alãturi de ea am descoperit minunata lume a muzicii clasice, am trãit clipe înãlþãtoare în sãlile de concerte, la audiþii muzicale, în atmosfera boemã a Muzeului Literaturii Române – unde în tinereþe susþinuse multe serate muzicale, unde petrecuse clipe unice alãturi de Camil Petrescu, Eusebiu Camilar, Cella Delavrancea, Cella Serghi… Împreunã, în casa domniei sale, am trãit clipe unice, ascultând muzicã ºi lecturând din corespondenþa cu prietenii sãi din lumea literarã, mai sus amintiþi. ªi când destinul m-a purtat spre Hunedoara – oraºul de foc – în cadrul Cenaclului „Flacãra“ din 1976 – i-am întâlnit aici pe Victor Isac, Dan Constantinescu, Neculai Chirica, Iv Martinovici, scriitori ºi oameni de înaltã þinutã intelectualã, care mi-au fost în acelaºi timp colegi ºi mentori. Victor Isac – filosoful care a suferit o condamnare la moarte comutatã apoi în închisoare pe viaþã, din cauza convingerilor sale politice, un om de o blândeþe ºi de o înþelepciune rar întâlnite, de la care am învãþat cã rãbdarea, cumpãtul ºi credinþa sunt garanþia unei vieþi îndelungate. Am petrecut multe ore împreunã, lucrând la cãrþile domniei sale, povestind ºi înregistrând pe zeci de casete calvarul trãit în închisoare, (alãturi de intelectuali de marcã ai spiritualitãþii româneºti), admirându-i generozitatea ºi puterea de dãruire cãtre semenii sãi. ªi-n cele din urmã, prin anul 2000, mãrturisindu-mi cu tristeþe: „M-am nãscut într-o anumitã lume (1917) ºi sfârºesc într-o alta, nu numai deosebitã, ci ºi decãzutã.“ Orice moment petrecut alãturi de domnia sa era o încântare ºi o bucurie sufleteascã. O adevãratã enciclopedie prin ºtiinþa ºi erudiþia sa! ªi-i fãcea o mare plãcere sã adune mai tinerii confraþi în jurul sãu, sã le transmitã cât mai mult din ceea ce adunase el într-o viaþã. Dan Constantinescu – poetul cu o sensibilitate ieºitã din comun, poetul cu vioara (cânta nemaipomenit la vioarã!), împãtimit de poetul Rainer Maria Rilke pe care îl socotea „cel mai chinuit ºi

Ar dealul literar Ardealul

l EDITORIAL l

nr nr.. 1-2/2014

totodatã, cel mai serios poet al lumii“ (din care a tradus Elegiile duineze ºi Sonetele cãtre Orfeu cum nu a mai fãcut-o nimeni în literatura românã de pânã la el), dar ºi îndrãgostit de haiku-ul japonez (traducându-i în cinci volume pe maeºtrii acestui gen al literaturii nipone). De la el am învãþat cât de serios trebuie privit drumul poeziei, ce înseamnã nobleþea trãirii poetice ºi greul cuvântului în armura poeticã. Avea o voce caldã ºi îºi trãia cu toatã vibraþia poeziile, ca tremurul uºor al frunzei de plop, încât, atunci când îºi spunea poezia, se lãsa în jur o liniºte totalã. Era ºi el un fel de „înþelept ascuns“ care în cele din urmã – 1980 – a ales calea exilului, la Freiburg, Germania, acolo unde se afla ºi cea mai mare bibliotecã a exilului românesc ºi unde în 13 martie 1991, poetul a trecut în nefiinþã. Neculai Chirica, – poet ºi traducãtor neîntrecut al Sonetelor lui William Shakespeare ºi al Baladelor lui Françoise Villon, preºedintele cenaclului „Flacãra“ Hunedoara la vremea când eu am ajuns în acest cenaclu. A fost ºi el un om bun, sfãtos ºi grijuliu cu mai tinerii sãi confraþi, pe care ne primea în propia-i familie ca pe copiii sãi, sprijinindu-ne ori de câte ori aveam nevoie. Un patriarh al poeziei hunedorene sau cum îi plãcea sã se recomande „cel din urmã romantic“! De la el am învãþat cã e frumos sã-þi respecþi colegii ºi sã nu uiþi cã prietenia este un mare dar pe care Dumnezeu l-a dat omului. Ca dovadã stã traducerea impecabilã a poeziilor: „Dacã…“ (Rudyard Kipling) ºi „Anti-Dacã“ (Kostas Varnalis). ªi cã vrajba nu ne uºureazã sufletul ci ni-l împovãreazã. Ultimii ani din viaþã ºi i-a petrecut traducând volumul „Florile rãului“ de Charles Baudelaire. Traducere pe care a reluat-o pânã la epuizare, fiind mereu nemulþumit de rezultat. În biblioteca sa, sufocatã de cãrþi, discutam adeseori despre aceste traduceri, iar când i-am cerut sã publicãm din ele, abia dacã s-a îndurat sã ne dea câteva, spre semnal de viitoare carte. Iv Martinovici – poet, prozator ºi traducãtor a fost un alt reprezentant al generaþiei de aur din cenaclul „Flacãra“ Hunedoara care ºi-a pus amprenta pe atmosfera de creþie literarã hunedoreanã. Cel care intuia „cu delicateþe acumulãrile cuvintelor“ – dupã cum spunea Dan Grigorescu, dar ºi cel care scria cu o tulburãtoare sensibilitate ºi o rafinatã expresie poeticã, cel care a adus în poezie magia pãsãrii Iv, era privit cu admiraþie ºi respect de tinerii poeþi hunedoreni. A tradus din lirica francezã ºi chinezã, însã a reuºit sã ridice ºi propria sa poezie, la rang înalt. Cu statura sa nobilã, de senior, aducea mereu în preajma sa boema ºi nostalgia. Pãstra o anumitã prudenþã în comunicarea cu mai tinerii sãi

confraþi, dar ºi când o fãcea, aveai garanþia cã iai câºtigat simpatia ºi aprecierea. În ultimii doi ani ai vieþii sale, fiind destul de suferind, i-am propus o antologie care sã însumeze ºi sã încheie toatã creaþia sa liricã. A acceptat ºi astfel au apãrut douã volume de referinþã – Imnuri cãtre inocenþã ºi Eupalinos – din întreaga sa creaþie poeticã. De ce am spus toate acestea? Pentru cã mi se pare nedrept cã de o vreme, apar tot felul de invective ºi acuze la adresa acestor scriitori (a cãror operã menþine ºi astãzi – drept – stindardul literaturii hunedorene ºi fãrã ei, reperele acestei literaturi ar fi în mod evident mai sãrace), semnate ba de unii care s-au bucurat, la un moment dat de generozitatea ºi apreciarea lor, ba de alþii care nici mãcar n-au trecut – la vremea respectivã – prin cenaclul hunedorean. Atunci au tãcut, acum vorbesc, pentru cã din pãcate, nici unul dintre cei patru: Victor Isac, Dan Constantinescu, Neculai Chirica, Iv Martinovici – nu se mai poate apãra, nu mai e nimeni sã le apãre memoria, iar în degringolada ºi fãþãrnicia în care trãim astãzi, nimeni nu mai este interesat de stabilirea adevãratului profil de scriitor. Un lucru este sigur: cei patru au fost scriitori în preajma cãrora noi, mai tinerii, ne-am sporit zestrea spiritualã, ne-am îmbogãþit harul poetic pe care l-am primit de la Bunul Dumnezeu. În ograda literaturii este o bulucealã de nedescris… Noi, cei încã vii, constatãm cã e mai uºor sã ridici piatra ºi sã loveºti, e mai uºor sã vezi partea goalã a paharului, e mai uºor – cu atâtea mijloace de comunicare la dispoziþie – sã ne „înãlbim“, sã ne „pigulim“ biografia, ba chiar sã ne-o mai inventãm pe ici, pe colo (dacã e nevoie). Din pãcate, cei care nu au avut norocul sã trãiascã în epoca facebook-ului ºi a calculatorului, ei, care au trãit cu toatã combustia sufletului lor starea de poezie, ºi au pus (chiar dacã nu vrem sã recunoaºtem) o micã bazã la temelia destinului nostru de scriitor, pot fi astãzi terfeliþi dupã voia unora. Mãcar prin veninul împroºcat sã rãmânã în vreo paginã de revistã sau carte, mãcar într-un astfel de mod sã-ºi dovedeascã trecerea prin aceastã lume. O lume în care – dupã cum se vede – cu cât eºti mai vocal, mai acuzator, mai plin de urã, cu atât eºti mai vizibil. Din fericire, nu asta este ºansa de a rezista în timp… Aº vrea sã mai spun cã în toatã povestea, omul de dupã operã, are mai puþinã importanþã. Ea – opera – singura, este mãsura trecerii noastre pe acest pãmânt! Sã ne preocupe deci, opera!

l RESTITUIRI l

Raportul prefectului Avram Iancu (fragment) În urma hotãrârii luate, în a doua jumãtate a lunii septembrie, 1848, în Blaj, de a „înfiinþa în puterea drepturilor acordate tuturor popoarelor monarhiei ºi gardã naþionalã româneascã pentru a menþine ordinea ºi siguranþa în cercurile ºi satele româneºti, ºi pentru a ne apãra în contra terorismului maghiar“ mã întorsei, dupã împrãºtierea adunãrii, în munþii mei ºi aºezându-mã la Câmpeni, începui organizarea gãrzii naþionale. Între timp Excelenþa Sa generalul baron Puchner întãri comitetul de pacificare ales de adunarea de la Blaj, lansã Proclamaþia de la 18 Octombrie 1848 cãtre poporul Transilvaniei ºi concepu planul dezarmãrii maghiarilor. La 19 octombrie am fost pus în cunoºtinþã de prefectul Blajului, Axente Sever, despre acest plan ºi am fost invitat sã fiu gata a-l pune în aplicare imediat ce voi primi înºtiinþare în acest sens. Garda Naþionalã, convocatã de mine, se afla concentratã sub comanda tribunului Nic. Corteº, a centurionului Alex. Bistreanu ºi a vice-tribunului Dionisie Popovici la Cîmpeni, Bistra ºi Bucium. O altã secþie se afla la Mãgina sub comanda viceprefectului Prodan Probu. La 21 octombrie prefectul legiunei din Zarand, Ion Buteanu, venind de la Sibiu, mi-aduse planul de dezarmare ºi o scrisoare de la generalul comandant cãtrã comandantul unui detaºament de dragoni, împresurat de maghiari în Hunedoara, cu ordinul de-a înmâna acea scrisoare ofiþerului comandant, ºi de-a gãsi mijlocul sã scap numitul detaºament. Însãrcinarea aceasta eu am îndeplinit-o aºa de bine, cã generalul comandant mi-a exprimat satisfacþia sa printr-un decret de mulþumire. În ce priveºte dezarmarea ungurilor, luasem dispoziþii de a pune în aplicare în aceeaºi zi, 21 octombrie, începând cu Abrudul sosi o delegaþie din acest oraº, cerând în numele orãºenilor o înþelegere paºnicã. Îi fãcu cunoscut condiþiile de pace, ºi anume cã maghiarii sã depunã armele, sã jure credinþã veºnicã împãratului, sã ridice de pe clãdirile publice ºi cele particulare, steagurile unirei, înlocuindu-le cu acele împãrãteºti, dându-i în acelaºi timp termen, de gândire pânã la 24 ale lunei. În acelaºi timp am luat dispoziþiile necesare

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 pentru a tãia orice comunicaþie acestui oraº cu Aiudul ºi Zlatna. În ziua indicatã ne prezentãm cu Garda Naþionalã Româneascã ºi cu gloatele în faþa Abrudului: oraºul primi condiþiile noastre ºi se bucurã din aceastã zi pânã la sosirea lui Hortvany – deci mai mult de ºease luni – de siguranþa ºi liniºtea cea mai desãvârºitã, sub scutul românilor. Acelaºi lucru se întâmplã ºi la Roºia. Între timp împrãºtiai cu iuþeala fulgerului pretutindeni vestea despre dezarmarea maghiarilor din Alba Iulia ºi din alte pãrþi. Românii, în toate timpurile credincioºi casei imperiale, sãturaþi de terorismul maghiar ºi bucuroºi cã guvernul legitim pãºea pe faþã împotriva rebelilor, se ridicarã în multe pãrþi de la sine, fãrã conducãtori, începând sã dezarmeze pe maghiari, impunându-le Vulturul imperial ºi steagul negru-galben în locul semnului Unirei. Aceasta se întâmplã mai ales în acele districte, unde prefecþii nu avuseserã vreme sã organizeze garda naþionalã, cum de pildã în comitatul Zarandului, unde se ºi întâmplã cu aceastã ocazie un caz nenorocit cu familia Bradi. Pentru a împiedeca alte neorânduieli de acestea, trimisei într-acolo, cu consimþãmântul prefectului Buteanu care nu-ºi luase încã în primire postul sãu, pe tribunii Aviron Telechi, I. Nemeº ºi Alex. Cândea, dintre cari aceºti doi din urmã, cu toatã umanitatea ºi indulgenþa cu care s-au purtat cu familiile nobile maghiare, pentru a le apãra de orice vãtãmãri ºi pagube, ºi-au gãsit mai tîrziu o moarte tragicã tocmai de la acei pe care dânºii i-au apãrat. În acelaºi timp, ºi anume în timpul negocierilor cu Abrudul, primii o veste asemãnãtoare din Zlatna: românii din satele învecinate se adunaserã în mare numãr în jurul oraºului, ai cãrui locuitori unguri erau cunoscuþi ca cei mai aprigi partizani ai tendinþelor maghiare, ºi cereau gãrzii ungureºti sã depuie armele ºi sã înalþe steagurile împãrãteºti. Ordonai îndatã tribunului Iosif Moga, care era staþionat la Ofenbaia ºi care trebuia sã porneascã la Trãscãu pentru a dezarma ºi acest oraº, sã-ºi dea drumul ºi sã plece în grabã la Zlatna, pentru a aduce, dacã se poate, o soluþie paºnicã, sã puie în siguranþã la caz de nevoe averea statului ºi sã apere pe cetãþenii credincioºi. Tribunul era tocmai ocupat cu dezarmarea maghiarilor din Ofenbaia, cu toate acestea ordonã vice-tribunului Clemente Aiudeanu sã porneascã îndatã la Zlatna. Când s-a apropiat Aiudeanu de Zlatna, catastrofa se ºi întâmplase.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

Ea a avut loc în ziua de 23 octombrie. În aceastã zi, romînii au fost chemaþi în oraº pentru a discuta condiþiile de dezarmare, luându-se înþelegerea ca în timpul acestor tentative, ambele pãrþi sã depue armele. Românii au depus armele cu cea mai bunã credinþã, unii se odihneau fãrã nci o grijã, alþii s-au pus sã prânzeascã pe când fruntaºii lor tratau cu maghiarii. Aceºtia însã n-au depus toþi armele ci numai acei din primele rânduri, ceilalþi le-au ascuns în mod miºelesc sub hainele lor, între picioare ºi la spate. ªi tunurile erau aºezate în ordine de bãtaie mai pe urmã. Pe când românii discutau fãrã nici o bãnuialã, consilierul montan Nemegyei, comandantul gãrzii, strigã deodatã pe ungureºte: „foc“. Maghiarii înarmaþi nãvãlirã înainte ºi împuºcarã miºeleºte pe românii fãrã arme. Mai mulþi români au cãzut morþi. Ceilalþi se împrãºtiarã în împrejurimi, mulþi lãsându-ºi armele pe jos unde le depuseserã. Tunurile bubuiau împuºcând în toate direcþiile. Românii indignaþi s-au recules repede ºi plini de urã ºi dor de rãzbunare se repezirã asupra nefericitului oraº. Garda ungureascã nu putu sã reziste furiei românilor; în mânia lor neputincioasã, ungurii au aprins topitoria împãrãteascã ºi alte clãdiri aparþinând românilor, printre care biserica româneascã, luând-o apoi la fugã sãlbaticã din oraº pe ºoseaua cãtre Aiud. O mare parte a populaþiei ungureºti fugi dupã ei. Focul lãþindu-se, transformã în cenuºã cea mai frumoasã parte a oraºului. Fugarii care apucaserã pe ªoseaua cãtre Aiud au fost atacaþi ºi în majoritate mãcelãriþi de locuitorii acestui þinut, care aflând de miºelia fruntaºilor unguri din Zlatna, plecaserã într-acolo pentru a ajuta pe fraþii lor contra maghiarilor. Între acei morþi aci se afla ºi autorul catastrofei, consilierul Nemegyei; în mãcelul îngrozitor ºi-au gãsit moartea ºi câþiva nevinovaþi, însã copiii ºi femeile au fost pe cât se poate cruþaþi, primiþi în casele þãranilor români ºi duºi apoi la Alba Iulia. Acesta este adevãrul asupra catastrofei de la Zlatna. Primind întristãtoarea veste, m-am grãbit sã iau mãsurile necesare pentru a pune în siguranþã la Abrud pe funcþionarii rãmaºi în viaþã. La 26, plecai în persoanã cu prefectul Balint la Zlatna, pentru a restabili ordinea. Cu o zi mai înainte, pe când mã aflam încã la Abrud, vice-prefectul Prodan Probu mi-aduse ºtirea cã lagãrul sãu din Mãgina fusese atacat ºi fugãrit de garda ungureascã din Aiud, sub

l RESTITUIRI l comanda prefectului (Obergespan) de Alba de Jos, baronul ªtefan Kemeny ºi o companie de infanterie de linie comandatã de cãpitanul Novak. Satul Mãgina ºi o mare parte a Cacovei fuseserã prãdate ºi apoi arse, ceea ce ei reuºiserã sã facã cu atât mai uºor, cu cât credincioºii români n-au vrut sã lupte contra soldaþilor împãrãteºti. Nu mult mai târziu am aflat cã aceºti soldaþi s-au rãsculat contra cãpitanului, care avea sentimente maghiare, silindu-l sã pãrãseascã Abrudul ºi sã porneascã la Alba Iulia. Pe când eram ocupat cu pacificarea ºi dezarmarea oraºelor de munte, alt detaºament al trupelor mele avu de susþinut prima luptã cu honvezii, repurtând o victorie strãlucitã, la Cricãu. Acest detaºament comandat de vice-prefectul Blasiu, de tribunul Bucur, preot de Galda ºi de înþeleptul locotenent Sãndrucu, de la Regimentul I de Grãniceri, se aºezase încã de la începutul operaþiunilor militare lângã satul menþionat mai sus. În acelaºi timp, mai multe companii de honvezi ºi gardã ungureascã au atacat pe neaºteptate gloatele lui Axente staþionate la Sân-Crai pe Murãº ºi, profitând de o ceaþã groasã, le-au pus pe fugã. Încântaþi de aceastã uºoarã izbândã, ungurii comandaþi de baronul Banfi ºi cãpitanul Baumgaten, trecurã Murãºul atacând la 28 octombrie lagãrul de la Cricãu. Gloatele româneºti respingând atacul cu îndrãznealã se încinge o luptã aprigã care þinu mai multe ceasuri. Un student din Blaj nãscoci o nouã ºiretenie. El îºi umplu sumanul cu paie ºi-l înfipse în parul unui gard. Aceastã ºiretenie o imitarã mai mulþi români ºi astfel apãru un rând întreg de oameni de paie, pe care maghiarii îi luarã drept luptãtori adevãraþi, în negura care se lãsase pe poalele munþilor ºi care þinu mai multe ore. Pe când cea mai mare parte a luptãtorilor maghiari trãgeau în pãpuºile de pe gard, gloata se forma în noi coloane contra flancurilor ungureºti ºi dupã un atac curajos din mai multe pãrþi deodatã, inamicul fu respins cu pierderi mari din parte-i ºi fugãrit pânã la Teiuº. Precum credincioºii preoþi romîni se aflau pretutindeni sau în fruntea trupelor, sau ajutau cu toate mijloacele ce le stãteau la îndemânã ºi cu pericolul vieþii lor, operaþiile militare, tot astfel au fãcut ºi în aceastã ocazie. Mai mulþi preoþi au îndrãznit sã pãtrundã cu merinde ºi bãuturi rãcoritoare pânã în rândurile luptãtorilor. Parohul din Mesentea însã cazu în mâinile ungurilor. Aceºtia îl maltratarã cu lovituri de sabie ºi de pumni aºa de rãu, încât cãzu la pãmânt aproape în nesimþire, apoi fu legat cu o funie de gât, ºi cu partea cealaltã a funiei de o cãruþã ºi tîrît astfel de la Aiud pânã la Turda ºi de aci la Cluj, unde fu

l RESTITUIRI l aruncat în închisoare ºi ar fi fost fãrã îndoialã spânzurat, dacã imperialii sub colonelul Urban n-ar fi ocupat peste puþin Clujul, liberându-l din temniþã. La Zlatna primii o scrisoare de la locotenentul Sãndrucu în care-mi cerea din nou ajutor contra ungurilor care erau gata sã atace iarãºi lagãrul de la Cricãu. Îi expediai imediat ajutorul cerut ºi pornii apoi la Alba Iulia, unde fusesem chemat de comandantul acestei cetãþi. Dupã ce primii instrucþiuni noi, mã întorsei în lagãrul de la Cricãu. Aici mi-aduse cãpitanul Gratze ordinul ca sã operez cu gloatele spre Aiud, Vinþul-de-Sus ºi Turda. Liniºtirãm Aiudul ºi pornirãm mai departe spre Vinþ pe care l-am gãsit în cea mai mare parte distrus. De aici am pornit spre Turda, unde ne ieºi înainte o delegaþie din oraº, care auzind condiþiile noastre de pace, le primi, iar noi le-am garantat siguranþa persoanelor ºi averilor. Aici ne-am unit cu corpul de armatã comandat de Gedeon. Cu aceastã ocazie am datoria sã explic purtarea gloatelor româneºti în timpul operaþiunilor din Valea Murãºului, cu atât mai mult cu cât din anumite pãrþi se manifestã intenþia de a defãima în toate ocaziunile poporul armat român. Cu toate cruzimile cele mai revoltãtoate, jafurile ºi omorurile comise de maghiari contra românilor în Valea Murãºului ºi mai ales în jurul Aiudului, românii intrând în oraº s-au purtat atât de corect încât nici un singur cetãþean nu a avut cel mai mic prilej de a se plânge. Aceasta este cu atât mai de laudã pentru români, cu cât gardiºtii saºi care au venit pe urmã, pentru a organiza acolo garnizoana, au comis hoþii ºi jafuri, fapt despre care s-a plâns primarul oraºului într-o scrisoare adresatã generalului comandant, în care aratã cã „purtarea românilor a fost faþã de cea a saºilor demnã de toatã lauda.“ ªi incendierea Vinþului de Sus vor alþii s-o arunce în spinarea românilor. Cum am menþionat mai sus, orãºelul era, la sosirea noastrã, aproape complet distrus ºi pustiu. Am gãsit acolo o mulþime de români aruncaþi de maghiari în gropniþe de var, ºi uciºi pe aceastã cale barbarã, apoi cadavre de preoþi români mutilaþi. Ceea ce ar fi fost de-ajuns sã provoace furia ºi dorul de rãzbunare al românilor. Dupã o cerce-tare minuþioasã a cãpitanului Gratze, acesta a rapor-tat cã orãºelul n-a fost incendiat de români, ci chiar de unguri, când au vãzut cã se apropie românii. Purtarea poporului armat român a fost pretutindeni atât de exemplarã, încât a ºtiut sã-ºi

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 câºtige chiar încrederea ungurilor, cari aveau pe conºtiinþã atâtea barbarii comise contra românilor. Astfel s-a dat turdenilor fugiþi la Aiud la-ntoarcere, dupa cererea lor, gardiºti români, dintre bravii locuitori ai Albacului, pentru paza persoanelor pe drum tot astfel achiziþionatã de la mine chiar de generalul Warderner, prim locotenentul Tapavicza, români pentru garda curþilor ºi moºiilor proprietãreºti etc. Aceasta ar trebui sã contribuie, la ulterioara catastrofã din Aiud, ca sã nu se dea prea uºor crezãmânt calomniilor duºmanilor românilor, ci sã se cerceteze fãrã prejudecatã adevãratele cauze ale regretabilei catastrofe ºi sã se asculte cu liniºte rapoartele conducãtorilor românilor. De la Turda am pornit la generalul Warderner la Cluj; am fost chemat însã pentru instrucþiuni noi la colonelul Losenau. De la acesta primii ordin sã-ntãresc cu poporul meu, armat, aripa stângã a armatei imperiale, care opera contra Huedinului. Oamenii fiind însã prea demult plecaþi deacasã, ºi obosiþi peste mãsurã, le dãdui drumul sã se oduhneascã câteva zile ºi sã-ºi procure merinde ºi îmbrãcãmintea necesarã pentru operaþiunile viitoare, care cãdeau în sezonul de iarnã. Le indicai ziua ºi locul de concentrare ºi plecai apoi la Câmpeni ºi de-acolo la Abrud. Aici mã întâlnii pentru prima oarã cu cãpitanul Ivanovics, care probabil dupã cum îmi închipui, primise ordin sã mã ajute ca ofiþer destoinic, în comanda gloatelor ºi sã aducã servicii importante cauzei imperiale, ceea ce el, trebuie s-o mãrturisesc cu pãrere de rãu, nu fãcu însã, dupã cum se va vedea mai departe. Aici trebuie sã menþionez mai întâi operaþiunile gloatelor din Zarand detaºate de bravul prefect Buteanu spre Huedin. Numitul prefect adusese la începutul lui noiembrie un detaºament al gloatelor sale în lagãrul de la Teiuº, ca sã opereze în legãturã cu ceilalþi români aflãtori acolo, spre Aiud ºi mai departe în sus, pe valea Murãºului. O altã ceatã de trei mii de oameni a trupelor sale o pornise din comitatul Zarand, cu douã tunuri de lemn, sub comanda tribunilor Dionisie Dãrãbanþ ºi Ion Corteº spre Huedin, cu însãrcinarea de-a opri acolo sau la Lacul Negru, înaintarea ungurilor spre Cluj. Oamenii, fiind nevoiþi a mai sta douã zile în munþi, pentru a-ºi turna gloanþe, au ajuns prea târziu pentru a putea lua poziþii la Lacul Negru. Ei se întâlnirã cu vrãjmaºul la 7 noiembrie lângã satul Zam Sâncrai.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l RESTITUIRI l

Invitãrii românilor de a depune armele ºi a se retrage în liniºte, ungurii au rãspuns cu împuºcã-turi, atunci ai noºtri au ocupat poziþia lor de mai nainte la adãpostul gardurilor acoperite cu paie ºi aºezate în spatele satului, rãspunzând focului duºman. Dupã o luptã scurtã inamicul respins o luã la fugã. Satul ardea cu flãcãri, cãci paiele de pe garduri luând foc, un vânt puternic întinse focul la casele din apropiere, aprinzând astfel satul. Casele pe care focul le-a lãsat în aceastã zi intacte, au fost aprinse a doua zi de maghiari. Peste noapte aceºtia primind ajutor din Ungaria ºi astfel întãriþi atacarã din nou, la 8 noiembrie dimineaþa. Românii, din lipsã de muniþii, n-au putut sã reziste mult timp; ei au fost respinºi ºi urmãriþi pânã-n munþii apropiaþi. Astfel s-a zãdãrnicit scopul acestei expediþii. Conform ordinului primit de la colonelul Losenau, adunai din nou gloatele în Câmpeni, îmi alesei 1500 de oameni, din care cam 250 înarmaþi cu puºti, ceilalþi numai cu lãncii ºi pornii cu aceºtia întovãrãºit de cãpitanul Ivanovics pe la sfârºitul lui noiembrie în marº peste munþi, spre Huedin. La 4 decembrie am sosit la Sãcuelu. Îndatã împãrþii trupele ºi ocupând localitãþile din împrejurimi, locuitorii din Albac ºi Bistra i-am aºezat în satul Rogojel, punctul cel mai important. Apoi am pornit cu cãpitanul Ivanovics la colonelul Losenau în Huedin, raportându-i despre trupe ºi despre mãsurile luate de mine la Sãcuelu. Aci s-a hotãrât ca-n noaptea de 6 spre 7 decembrie sã atac cu trupele mele de insurgenþi dincoace de Fekete-to lângã satul Sebeº ºi-n cazul reuºitei sã mã arunc, dupã respingerea avangardei lor, asupra lagãrului lor principal, în care scop mi s-au dat 70 soldaþi regulaþi ºi un ofiþer din regimentul Zsivkovichi. Domnul colonel fãgãduise sã se puie în marº cu coloana sa de la Huedin ºi sã atace pe vrãjmaº de pe ºosea. La 5 decembrie m-am întors la Sãcuelu. Aici aflai, cã rebelii ceruserã satului Viºiagu, ca sã li se dea a doua zi 400 pâini ºi alte merinde ºi cã avangarda noastrã de le Rogojel era gata sã-l primeascã, dacã rebelii ar fi venit într-adevãr în sat. Sentinelele mele prinseserã doi insurgenþi cari ne-au dat câteva ºtiri importante despre puterea ºi poziþia duºmanului ºi pe cari i-am trimis la colonelul Losenau. Desemnasem ziua de 6 decembrie pentru recunoaºterea posiþiunilor inamice ºi pentru pregãtiri pentru noaptea urmãtoare, când primii în aceastã zi pe la 10 dimineaþa de la un curier trimis din Rogojel vestea cã albacenii ºi bistrenii postaþi acolo se pusese-rã în marº spre Viºagu pentru a ataca trupa de rechiziþie a maghiarilor, care ºi ea pornise într-acolo.

Încãlecai îndatã cu alþi câþiva cãlãreþi spre satul menþionat mai sus, dupã ce invitasem pe cãpitanul Ivanovics, necunoscând tãria trupei ungureºti de rechiziþie, sã mã urmeze în marº forþat cu grosul trupei ºi cu soldaþii de linie. La un sfert de orã departe de locul de luptã, întâlnii un alt curier care îmi aduce îmbucurãtoarea veste, cã rebelii fuseserã cu totul nimiciþi de români. Inspectai câmpul de luptã pe care zãceau morþi 35 de insurgenþi; numai patru sau cinci au putut sã scape prin fugã; noi n-am avut decât doi rãniþi uºor. Cu aceastã ocazie s-a distins prin curaj ºi bravurã septuagenarul Matei Filip din Albac, care servise mai înainte în armata imperialã, în care înaintase pânã la gradul de sergent major. El a fost conducãtorul albacenilor în aceastã luptã ºi-n fruntea lor invitã pe comandantul trupei rebele sã depuie armele. Când acesta din urmã, în loc de a se preda, comandã trupei sale „foc“, un alt albacean, numit Ispas, ieºi din rânduri, împuºcând pe ofiþerul insurgenþilor înainte ca aceºtia sã tragã un singur foc. Astfel rebelii se zãpãcirã complet. Un al treilea albãcean, Alexi, se apropie fãrã puºcã de un grup de 12 honvezi, smulse unuia arma încãrcatã din mânã, îl împuºcã ºi se întoarse nevãtãmat la trupã. În curând sosi ºi grosul trupei, cãpitanul Ivanovics, care aflã de la noi cele întâmplate, ºi eu raportai colonelului Losenau despre rezultatul luptei. Lãsarãm pe scãriºoreni lângã satul Viºagu, pentru a ocupa trecãtoarea spre Bologa iar noi plecarãm cu restul trupei spre aºa-numitul Vârful lui Trãiãniº. La apropierea noastrã, avangarda rebelilor se retrase dupã sus-numitul vârf, la vale, în câmpie. Sosiþi pe Trãiãniº, observai cãpitanului Ivanovics: „cã hotãrâtul atac nocturn nu putea sã mai aibã loc în aceastã noapte, cãci se fãcuse searã ºi n-avusesem timp sã fac o recunoaºtere exactã; duºmanul era chiar avertizat, prin lupta descrisã mai sus, ºi prin retragerea avangãrzei sale, prin urmare nu puteam sã expun trupele mele pericolului unei lupte de noapte în regiuni necunoscute ºi cu un duºman bine înarmat“. (Fragment din „Raportul prefectului Avram Iancu“, scris în noiembrie 1848 ºi apãrut, ca document, pentru prima oarã în Austria, Viena, Gerold 1850-1852, sub titlul „Die romänen der öesterreichischen monarchie“)

l MARTOR l

Gheorghe GRIGURCU Basarabia la o rãscruce E mai bine cã s-a întîmplat aºa decît sã continuãm a ne legãna în iluzii. Politicienii de vîrf de la Chiºinãu ºi-au dat arama pe faþã. Ceea ce pînã mai ieri pãrea a fi exclusiv un motiv penibil al retoricii comunistoide a lui Voronin ºi a ciracilor d-sale, a devenit, iatã, unul cvasigeneral, la o treaptã instituþionalã: respingerea înverºunatã a idealului unirii Basarabiei cu România. Marian Lupu, preºedintele Partidului Democrat, l-a refuzat scurt ºi cuprinzãtor, prin cuvîntul “Niciodatã”, Vlad Filat, liderul Partidului Democrat Liberal ºi ex-premier, l-a acuzat pe preºedintele României cã îi sprijinã pe ruºi ºi pe comuniºti (“Pe comuniºti, pe cei de la Moscova, îi ajutã. Vreau sã fiu foarte sincer: proiectul naþional al Republicii Moldova este integrarea în UE”), iar actualul premier, Iurie Leancã, le-a þinut isonul declarînd acrimonios: “Moldova nu e pregãtitã pentru unirea cu România”. Dar, Dumnezeule, de ce nu e pregãtitã? Cînd ar putea fi pregãtitã? E de presupus cã atunci cînd se va schimba garnitura de carieriºti ºi plutocraþi la care predominã interesul pãstrãrii scaunelor de cîrmuitori ai statului, lipsiþi de minimala perspectivã istoricã, culturalã ºi moralã, gata a sacrifica tot ce nu intrã în perimetrul strîmt al interesului personal ºi de clan. Aceºti politicieni care, într-o chestiune fundamentalã, se aliazã acum voios cu comuniºtii, constituie, indiscutabil, obstacolul numãrul unu al reîntregirii României. Clamînd nevoia de “independenþã” a Republicii Moldova, nu fac altceva decît ceea ce fãcea Ceauºescu cam cu aceleaºi vorbe cu egoist substrat. De fapt, au nevoie de-o protecþie a ambiþiilor proprii de putere, de conivenþã cu poftele afaceriºtilor din preajmã, atunci cînd nu posedã ei înºiºi aceastã calitate. Azi, cînd umbrela Moscovei, care l-a ocrotit ºi pe dictatorul rãsturnat în decembrie 1989, în pofida pozei sale “independente”, s-a defectat, îºi îndreaptã ochii spre cea, solidã ºi cuprinzãtoare, a UE. România nu-i intereseazã. Dacã Basarabia s-ar uni cu patriamamã, ar ajunge, în vederile lor, într-o fundãturã a unei fundãturi, aºa cum definea situaþia ministrul de externe rus, Serghei Lavrov (iatã încã o afinitate cu Kremlinul!). De ce sã se lege la cap cu un vis, cu o fantasmã care nu aduce niciun profit în sfera aranjamentelor politicianist-pecuniare? Surprinzãtor este cã asemenea demnitari ce nu se sfiesc a-ºi arbora miopia conºtiinþei gãsesc un ecou favorabil

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 la Bucureºti. Trecem peste puseul unionist al lui Bãsescu, care, acum la spartul tîrgului pentru d-sa, nu are o pondere deosebitã (din care pricinã prezumãm cã l-a contrat Iurie Leancã), la fel peste atitudinea evazivã, ca de atîtea ori, a lui Victor Ponta. Ne oprim la Crin Antonescu. Bãrbatul de stat nu chiar lilial, conform numelui ce-l poartã, dar pe care-l percepem (încã) a avea un “ceva”, un plus de intelectualitate mãtãsoasã, o bunã credinþã carismaticã faþã de majoritatea politicaºtrilor ajunºi într-un marasm de capitulãri ce întunecã orizontul. L-am fi dorit mãcar mai rezervat în chestiunea Basarabiei, însã n-a fost sã fie… Cele rostite de omul ce se preparã pentru a deveni preºedintele þãrii, în cuprinsul unui interviu acordat cotidianului Timpul, au avut (bãnuiesc nu numai asupra subsemnatului) efectul unui duº rece: “Una este sã trîmbiþezi vorbe mari care nu au corp ºi greutate ºi care sunã frumos, dar înºelãtor ºi mincinos. Unirea va deveni un proiect naþional cînd românii de pe ambele maluri ale Prutului vor decide asta – este o decizie care are nevoie de doi, ºi nu de unul. Pentru mine, Crin Antonescu preºedintele Senatului României, proiectul naþional al României este altul ºi anume Republica Moldova în Uniunea Europeanã. Eu nu pot vinde iluzii”. Sã fi procedat astfel Crin doar din intenþia de a-l contraria cu orice preþ pe Bãsescu? Oricum, presa (inclusiv cea de peste hotare) a semnalat ivirea unei fisuri în þinuta politicii externe româneºti, ceea ce, în cazul în speþã, nu e de bun augur. Dar sã vedem ce încearcã a demonstra Crin. Defetismul pe care îl adoptã e supralicitat prin vorbele peiorative azvîrlite asupra proiectului unionist, aidoma unor picãturi de acid: “a trîmbiþa”, “înºelãtor”, “mincinos”. ªi cum crede preºedintele PNL cã românii din stînga Prutului ar putea “decide” acum unirea? Prin intermediul unor politicieni fãþiº antiunioniºti? Sau prin cultivarea la scara de masã a idealului unionist, susþinut în prezent mai cu seamã de tineret, prin luminarea rãbdãtoare a populaþiei, în mare proporþie indiferentã, cantonatã în spaþiul nevoilor traiului zilnic. Prin risipirea nebuloasei lãsate de prea îndelungata îndoctrinare sovieticã! Un sondaj de opinie (CBS-AXA, din noiembrie 2013), e adevãrat, anterior semnãrii Acordului de Asociere la UE de la Vilnius, aratã cã, dacã ar avea loc acum alegeri pentru Parlamentul Republicii Moldova, comuniºtii ar beneficia de nu mai puþin de 51 la

Ar dealul literar Ardealul

sutã din voturi. Ce înseamnã asta? Cã existã o stare inerþialã a postcomunismului, analoagã celei din România anilor ‘90, cînd gruparea Iliescu, atît de scandalos legatã de regimul comunist, a obþinut peste 80 la sutã din sufragiile unui electorat confuz. O stare remediabilã. ªi apoi, ca profesor de istorie, nu-ºi aminteºte oare actualul preºedinte PNL de momentele cruciale ale devenirii României, revoluþia din 1848 ºi Unirea Principatelor, care ne-au aºezat pe calea modernizãrii, conform unei paradigme europene? Evenimente ce s-au petrecut nu cu o contribuþie a “maselor largi populare” ºi nici cu caragialiene flaºnete demagogice, ci graþie unei restrînse categorii de inºi luminaþi, de intelighenþi patrioþi. Nu la fel se poate/se cuvine sã se întîmple ºi în Basarabia? Torpoarea unei pãrþi însemnate a cetãþenilor Basarabiei va ceda, dupã toate probabilitãþile, prin lucrarea unei conºtientizãri sãvîrºite de militanþii unirii, al cãror numãr sporeºte considerabil inclusiv prin factorul biologic, care se organizeazã credibil ºi eficient (v. Acþiunea 2012, cu manifestãri nu numai pe întreg arealul românesc, ci ºi în metropolele Europei). Dacã pentru politicienii de la Chiºinãu, în rãspãr cu proverbul, unirea nu face puterea, aceºtia îºi propun a aspira puterea de la UE. UE ca un remediu al tuturor relelor, ca un paradis terestru, ca un liman absolut. Sã fie chiar aºa? Nam putea nega faptul cã numeroºi basarabeni doresc cu ardoare sã plece în lumea largã, nãdãjduind cã o vor duce acolo mai bine decît pe meleagurile natale, cã se vor cãpãtui. În condiþiile unei sãrãcii severe, criteriul economic e un miraj. Dar chiar umblã în Occident cîinii cu colaci în coadã? Avem a face la românii de dincolo de Prut, ca ºi, de altminteri, la ucraineni, cu un entuziasm naiv, explicabil prin îndelungata aºteptare sub obrocul totalitar, prin presiunea psihicã a unor speranþe mereu contrariate. Aceºtia pierd din vedere nemulþumirea tot mai apãsatã a unor þãri vestice faþã de valul de imigranþi, spre a nu mai vorbi de spectrul crizei economice, aici ca ºi acolo departe de-a se fi sleit. Dar existã ºi alte circumstanþe ce ar fi trebuit sã-i punã serios pe gînduri. Intrarea Republicii Moldova în UE reprezintã un drum anevoios, care nu oferã deocamdatã certitudinea unei finalizãri benefice. Nu întîmplãtor un ziar european titra: “Moldova ºi UE. Lungul drum spre nicãieri”. În pofida parafãrii documentelor de la Vilnius, aderarea n-ar putea fi înfãptuitã mai devreme de cel puþin 15 ani. Unul dintre

l MARTOR l

nr nr.. 1-2/2014

obstacole: Transnistria. Aceastã enclavã a Rusiei, care a produs un rãzboi sîngeros al Moldovei chiar pe teritoriul sãu ciopîrþit, nu e decît în chip fictiv un conflict între Tiraspolul separatist ºi Chiºinãu, ci unul între Rusia ºi Republica Moldova. Situaþia e încurcatã. Cînd, în iulie 1992, ostilitãþile dintre cele douã entitãþi au luat sfîrºit, evenimentul s-a produs datoritã unei Convenþii încheiate de Moldova nu cu Transnistria, ci cu Rusia. Eroarea guvernanþilor moldoveni a fost aceea de a accepta imprudent, cu acest prilej, existenþa Transnistriei ºi, mai ciudat, ele nu aratã nici acum cã ar intenþiona sã modifice statu-quoul în chestiune. Pe de altã parte, UE nu e dispusã, dupã toate probabilitãþile, a provoca Rusia, care e, în realitate, un cobeligerant, menþinîndu-ºi în continuare la Tiraspol o forþã militarã. Dificultãþi ce s-ar putea sã mai treneze multã vreme. Apa Nistrului curge rãbdãtoare… Ce e de fãcut? O rezolvare ar putea-o oferi renunþarea la enclavã. Transnistria ar trebui azvîrlitã fãrã complexe peste bord, susþine, de pildã, Alina Mungiu-Pippidi, dar e doar o speculaþie. Sã luãm în considerare perspectivele aderãrii în sine. Un adevãr gol-goluþ e urmãtorul: bugetul UE pe perioada 2014-2020 nu conþine “fonduri de preaderare” pentru niciun candidat care ar demara negocierile pînã la acel termen nu foarte apropiat. Dupã care se întinde un alt gol dãtãtor de vertijuri, pe încã mãcar un deceniu, pînã la aderarea deplinã. Un punct terminus pentru care nu existã garanþii… Nu cumva reunificarea Basarabiei cu România ar rezolva aceste lucruri? Nu cumva “utopica” unire ºi “realista” integrare în UE ºi-ar putea inversa atributele? Nu cumva e unica soluþie de bun simþ? P. S. Confratele basarabean Vitalie Ciobanu (mai mult, un soi de… consãtean, deoarece familia Grigurcu se trage din Floreºti) crede cã e nimerit a ne da o replicã, în 22, la comentariul Unirea cu Basarabia, la coº?, apãrut în Cotidianul din 31 decembrie 2013. Un text cãruia mãrturisim a nu-i percepe obiectul, deoarece în articolul d-sale pe care l-am citat, consacrat Basarabiei, nu se suflã o vorbã despre unirea în chestiune. Oricum, ne bucurãm cã Vitalie Ciobanu îºi mãrturiseºte de data aceasta, deºi cu volutele unor consideraþii europeniste care au aerul a predomina (oare RDG n-a devenit membru al UE înainte de-a se uni cu RFG?), aderenþa la un ideal scump conºtiinþei noastre naþionale.

l POEZIE l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 CÂNTEC BASARABEAN

Vasile ROMANCIUC

CONªTIINÞA NAÞIONALÃ Ce ne-adunã-ntr-un neam vechi izvor, verde ram? Ce ne þine pe verticalã Când e foc pe pãmânt, Când e jale-n cuvânt? Conºtiinþa naþionalã. Dor în suflet aprins, Foc în vatrã nestins, O credinþã ce-n veci nu ne-nºalã, Doinã sfantã ºi grai, Gurã dulce de rai, Conºtiinþa naþionalã. Cine-am fost? Ce suntem? Ce-am avut? Ce avem? – O-ntrebare în noi se rãscoalã... Ne ridicã bãrbaþi, Drepþi ca brazii-n Carpaþi Conºtiinþa naþionalã. Nu suportã minciuni Despre grai ºi strãbuni... Peste rãni când se pune vopseala, Se trezeºte din morþi, Bate, vie, la porþi Conºtiinþa naþionalã. Noi suntem un popor. Noi vom fi un popor. Ne-ncãlzeºte-o luminã-ancestralã... Douã maluri de Prut Se adunã-ntr-un scut Conºtiinþa naþionalã.

Basarabia – frunzã pe douã ape, frunzã pe douã apeun val o scufundã, un val o ridicã, ah! cum o poartã – o apã vie, o apã moartã... Basarabia-frunzã pe douã ape...

BISERICA DE PESTE PRUT N-aveam bisericã-n sat – când se-adunau nori grei peste casa noastrã, mama îºi facea cruce, privind cu nãdejde spre biserica din Leveni, peste Prut: mare eºti, Doamne, nu lãsa piatra sã ne striveascã! Atunci la Liveni se-auzeau bãtând clopotele ºi mi se pãrea – eram sigur – cã ele-i transmit lui Dumnezeu ruga mamei. Cerul se lumina. Piatra nu ne strivea. Atunci, în copilãrie, credeam cã Dumnezeu locuieºte la Liveni, peste Prut TEAMÃ (TEMÃ) BASABAREANÃ Râul în care se scãlda strãinul peste noapte s-ar putea transforma în graniþã. Temã (Teamã) Basarabeanã Prut – trup rupt

Ar dealul literar Ardealul

l FILE DE ISTORIE l

nr nr.. 1-2/2014

Dr. Ioachim LAZÃR BASARABEANUL VASILE STROESCU ªI ROMÂNII DIN TRANSILVANIA În ºirul marilor personalitãþi ale Basarabiei care au întreþinut intense legãturi cu românii din celelalte provincii româneºti aflate încã sub dominaþie strãinã, Transilvania ºi Bucovina, s-a înscris la loc de cinste, boierul Vasile Stroescu. El era urmaºul unei vechi familii boiereºti din Moldova. Printre primii boieri amintiþi din aceastã familie se numãrã boierul Stroescul care la anul 1607 a construit o bisericã în oraºul Cernãuþi1 . Enciclopedia Românã, menþiona, în anul 1904, numele unui alt boier basarabean, despre care scria urmãtoarele: „Stroiesco Mihail V., filantrop român, nãscut în 1836 într-o familie fruntaºã ºi bogatã basarabeanã. Studiazã la Chiºinãu, intrã în armata rusã, de unde repãºind (eliberându-se) dupã ºase ani a ascultat la Petersburg studii naturale, completate cu doi ani la Paris. În 1868 s-a cãsãtorit cu Elisa Nedelcovici. A donat guvernului român 50.000 ruble pentru ajutorarea ºcolilor sãteºti2 . De asemenea a mai contribuit cu sume mari de bani la fondurile Atheneului Român, Azilului Elena Doamna, a Societãþii „Curtea de Argeº”3 . Despre personalitatea cãruia îi dedicãm acest mic studiu, datele biografice sunt extrem de lacunare. Potrivit textului de pe piatra de mormânt, Vasile Stroescu a trãit între anii 1849 ºi 1925. S-a nãscut în localitatea Trinca de lângã Hotin. În Dicþionarul Enciclopedic ilustrat, apãrut la Chiºinãu în anul 1999, se menþioneazã laconic: „Jurist ºi mecenat român. Înfiinþeazã ºcoli în Basarabia ºi Transilvania, Primul decan al Parlamentului României Mari. Membru de onoare al Academiei Române”4 . Donaþiile lui Vasile Stroescu s-au intensificat dupã adoptarea legii de maghiarizare a învãþãmântului românesc din Transilvania din anul 1907. La iniþiativa dr. Pavel Opriºa, directorul gimnaziului, reprezentanþa gimnazialã, la 21 mai 1906, a decis înfiinþarea unui fond pentru o nouã clãdire luând ca izvor veniturile unei colecte publice, întreprinse în întreaga Mitropolie ortodoxã a Transilvaniei. Reacþia lui Vasile Stroescu a fost promptã ºi generoasã. Una dintre cele mai importante donaþii ale boierului Vasile Stroescu, în valoare de 100.000 coroane a fost acordatã

Gimnaziului din Brad 5 . Vasile Stroescu, la recomandarea lui Partenie Kozma, directorul Bãncii Albina din Sibiu, a donat aceastã sumã punând condiþia ca „sã se foloseascã numai pentru construcþia noului local în faza de finisare, dupã ce construcþia era acoperitã”6 . Vasile Stroescu a donat diverse sume ºi pentru ridicarea unor ºcoli confesionale. La 12 ianuarie 1912 Consistoriul din Sibiu comunica protopopului Vasile Damian urmãtoarele: „Comunei bisericeºti Valea Brad, în scopul zidirii edificiului ºcolar, i s-a votat din partea mecenatului V. Stroescu un ajutor în sumã de 500 coroane” 7 . Câteva luni mai târziu, Consistoriul comunica un nou act de caritate a mecenatului basarabean. Astfel, la 19 aprilie 1912, în ºedinþa Consistoriului Arhidiecezan din Sibiu comunelor „Curechiu ºi Ribicioara, în scopul zidirii edificiilor ºcolare, s-a votat din partea d-lui Vasile Stroescu câte un ajutor în sumã de 500 coroane”8 . În posesia acestei sume epitropia parohialã din cele douã comune putea sã intre imediat „ce vor dovedi cã au început lucrarea”9 . În ºedinþa Consistoriului, din 14 iunie 1912, s-a votat comunei Bulzeºtii de Jos, un ajutor de 1.000 coroane, din fondul cultural, pentru zidirea unei ºcoli în crângul Ticera 10 . De asemenea, se comunica protopopului Zarandului, Vasile Damian, cã acest proiect a fost „recomandat dlui Vasile Stroescu”11 . La 16 august 1912, Vasile Stroescu a acordat pentru zidirea de ºcoli „ajutoare de câte 500 coroane comunelor bisericeºti, Zdrapþi ºi Bulzeºtii de Jos, în total suma de 1.000 coroane”12 . Vasile Stroescu a mai donat diferite sume ºi ASTREI, pentru a fi folosite ca burse pentru elevii merituoºi. Bursieri din fondul Stroescu au fost elevii Vasile Buteanu ºi Chiril Munteanu, pentru studierea industriei lemnului la ªcoala din Câmpulung13 . De asemenea, tinerele Lucreþia Iosif ºi Tiberia Barcianu au beneficiat de burse, prima pentru studierea dantelãriei la Praga ºi cea de a doua pentru învãþarea aceleaºi meserii la Viena14 .

l FILE DE ISTORIE l Tiberia Barcianu va deveni maistru de studiu la „Atelierul de þesãturi ºi cusãturi al Reuniunii femeilor române din comitatul Hunedoarei”, înfiinþat la Orãºtie, în anul 190715 . Un alt domeniu al culturii care a intrat în atenþia lui Vasile Stroescu, au fost bibliotecile populare folosite ca mijloc de ridicare a nivelului cultural al locuitorilor satelor. Donaþia sa pentru înfiinþarea de biblioteci ºi dotarea lor s-a ridicat la 25.000 coroane, pentru 3.000 biblioteci. ASTRA a încercat ca din aceastã donaþie sã înfiinþeze numai 150 de biblioteci dar donatorul ºi-a menþinut oferta iniþialã. Din donaþia Stroescu s-au tipãrit ºi legat câte 3.000 exemplare din patru lucrãri alese de donator ºi s-au cumpãrat, în acelaºi numãr, alte douã lucrãri16 . Boierul basarabean, Vasile Stroescu a avut în vedere ºi sprijinirea unor iniþiative economice. El a îmbrãþiºat ideea lui Vasile Osvadã pentru înfiinþarea de cooperative sãteºti promiþând suma de 100.000 coroane. Dupã Unirea din 1918, Vasile Stroescu s-a stabilit la Bucureºti, devenind primul preºedinte al Camerei, primului Parlament al României întregite. Spirit luminat ºi cu largi posibilitãþi materiale, Vasile Stroescu a înþeles, asemenea generaþiei sale, cã românii sunt fraþi indiferent de provincia istoricã în care trãiesc, cã frontierele sunt vremelnice ºi nu pot ºi nu trebuie sã-i despartã, cã donaþiile fãcute vor contribui la ridicarea culturalã ºi economicã a naþiunii sale. 1 Rodica Andruº, Sufletul românesc nu cunoaºte frontiere. Boierul Vasile Stroescu, în „Sargetia”, XXX, 20012002, p- 587-592. 2 Ibidem, p. 589. 3 Ibidem. 4 Dicþionar enciclopedic ilustrat, Chiºinãu, 1999, p. 1710. 5 Ioan Radu, Monografia Gimnaziului român gr. or. din Brad, Orãºtie, 1919, p. 29. 6 N. Lupei, R. Neagu, Monografia Liceului „Avram Iancu” Brad, 1869-1969, Sibiu, 1969, p. 57. 7 SJHAN, Fond Protopopiatul ortodox Brad, Dosar 1/1912, f. 197. 8 Ibidem, f. 243. 9 Ibidem. 10 Ibidem, f. 204. 11 Ibidem. 12 Ibidem, f. 159. 13 Transilvania, IV-V, 1913, p. 358. 14 Ibidem. 15 Orãºtie 775, 1999, p. 142. 16 Rodica Andruº, op cit., p. 590.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Grigore VIERU Scrisoare din Basarabia Cu vorba-mi strâmbã ºi pripitã Eu ºtiu cã te-am rãnit, spunând Cã mi-ai luat ºi grai, ºi pitã ªi-ai nãvãlit pe-al meu pãmânt. În vremea putredã ºi goalã Pe mine, frate, cum sã-þi spun, Pe mine m-au minþit la ºcoalã Cã-mi eºti duºman, nu frate bun. Din Basarabia vã scriu, Dulci fraþi de dincolo de Prut. Vã scriu cum pot ºi prea târziu, Mi-e dor de voi ºi vã sãrut. Credeam cã un noroc e plaga, Un bine graiul cel sluþit. Citesc azi pe Arghezi, Blaga – Ce tare, Doamne,-am fost minþit! Cu pocãinþã nesfârºitã Mã rog iubitului IIsus Sã-mi ierte vorba rãtãcitã Ce despre tine, frate,-am spus. Bin Basarabia vã scriu, Dulci fraþi de dincolo de Prut. Vã scriu cum pot ºi prea târziu, Mi-e dor de voi ºi vã sãrut. Aflând cã frate-mi eºti, odatã Scãpai o lacrimã-n priviri Ce-a fost pe loc ºi arestatã ªi dusã-n ocnã la Sibiri. Acolo-n friguroasã zare, Din drobul mut al lacrimei Ocnaºii scot ºi astãzi sare ªi nu mai dau de fundul ei. Din Basarabia vã scriu, Dulci fraþi de dincolo de Prut. Vã scriu cum pot ºi prea târziu, Mi-e dor de voi ºi vã sãrut.

Ar dealul literar Ardealul

l RESTITUIRI l

nr nr.. 1-2/2014

Din Arhiva dr. Petru Groza din Deva, Guvernarea 1921 Scrisoare cãtre Senatorul Circumscripþiei Deva, Panaitescu, cu ocazia împroprietãririi din Comunele Biscaria ºi Seuleºti Domnule senator! Reþinut în altã parte a þãrii, rog sã daþi citire urmãtoarelor ºire la prima împroprietãrire a þãranilor din comunele Biscaria, Seuleºti: Împiedicat de a lua parte la frumoasa sãrbãtoare cînd pentru întâia oarã plugul þãranului romîn trage brazda de veci, hotãrându-ºi moºia sa pe glia care pînã mai ieri nu era a lui, sânt cu sufletul alãturi de voi, biscãreni ºi seuleºteni, dorind ca dumnezeu sã vã deie sãnãtate, hãrnicie ºi mult spor la munca voastrã. Nu veþi mai fi strãini în þara voastrã! Vitejia ºi ºiroaiele de sînge vãrsat al fraþilor noºtri de dincolo de Carpaþi v-a scãpat de jugul strãinilor. Vorbele rele semãnate printre voi de oameni rãi, de care totdeauna au fost, sã nu vã facã sã luaþi vreodatã în deºert numele vitejilor fraþi din Vechiul Regat. O pot face aceasta unii domni, nu o veþi face însã voi, þãranii, cãci se ºtie ºi se va ºti întotdeauna cã numai ºi numai sîngele vãrsat al acestor fraþi ne-a mântuit de slugãrnicia ruºinoasã în care am trãit o mie de ani ºi de care fãrã aceste jertfe cine ºtie dacã scãpam vreodatã. Sã ne rugãm pentru sufletele acestor fraþi ºi sã-i rãsplãtim prin dragostea ºi recunoºtinþa faþã de pãrinþii ºi fiii lor rãmaºi în viaþã ºi prin hãrnicia cu care veþi lucra dezrobitul pãmînt care vi se dã azi pe veci ºi pe care, dacã duºmanul ar voi sã vi-l rãsplãteascã, îl veþi apãra cu vitejia fraþilor de dincolo. Astfel va fi cu noi ºi Dumnezeu! dr. Petru Groza, deputatul circumscripþiei Din Arhiva dr. Petru Groza din Deva, 1922

Notã cu privire la împroprietãririle din judeþul Hunedoara 25 noiembrie Am refuzat invitaþia prietenului de odinioarã dr. Gh. Dubleºin („Ghiþã de la Romos“) pentru cã: 1. Reforma agrarã nu a fost fãcutã pentru parada domnilor politicieni, care însceneazã

bachanalii cu muzicã, flori ºi banchete – întîi o brazdã trasã cu boii, împãunaþi ºi ei, pe pãmîntul expropriat de la vecin – lãsînd apoi þãranului împro-prietãrit toatã munca chinuitã, în lipsã de uneltele mecanizãrii ºi întreg martirajul plugãresc sub regimul partidelor politice, cu aceeaºi lozincã: Îmbogãþiþi-vã d-lor! (Vorba ministrului Constanti-nescu Alecu <Porcu>. ) 2. Bucuria prietenului Ghiþã ºi a corifeilor din Partidul naþional liberal, azi la putere, este evident accentuatã prin faptul cã acest dans nupþial se va aranja pe moºia luptãtorului naþional de odinioarã dr. Aurel Vlad, azi adversar politic al lor, pe care liberalul general Moºoiu (cel cu bãtaia ºi fuga de la Sibiu în rãzboiul întregirii) l-a scos din locul de deputat prin furturi de urne ºi alte rafinate miºelii. 3. Împroprietãrirea nu este definitivã, fiind exproprierea moºiei lui dr. Al. Vlad atacatã cu recurs la a treia instanþã – Comitetul agrar, al cãrui membru sînt ºi eu, ºi – o ºtiu de pe acum – i se va da curs constanþei, susþinând-o ºi eu, urmând ca þãranii sã fie daþi afarã ulterior din brazda care se inaugureazã acum cu atâta pompã. Dar atunci generalul Moºoiu ºi toþi ai lui nu vor mai apãrea pe aceste meleaguri. Iar asta cu atît mai bine tocmai pentru þãranii pe care îi adunã acum cu toba fratele Ghiþã, care s-a supãrat pentru acest refuz al meu, îndeosebi pentru motivele lui. P.Groza ( Notã scrisã de dr. Petru Groza pe marginea unei invitaþii a prefectului jud. Hunedoara, Gh. Dubleºin, din 14 noiembrie 1922, de a participa la actul împroprietãririi în comunele Folt, Bobîlna ºi Pricaz, din ziua de 26 noiembrie 1922. Împroprietãrirea se fãcea pe moºia statului din Folt, pe moºia din Bobîlna a lui Aurel Vlad, fost ministru. Prefectul arãta în invitaþie cã, „fiind aceasta prima împroprietãrire în plãºile Geoagiu ºi Orãºtie, am insistat ca sã ia parte mai cu seamã þãrãnimea din plasa Orãºtie sã vadã ºi ei înfãptuirea reformei agrare cu ochii lor , fapt care este tãgãduit ºi micºorat în importanþa lui de cãtre adversarii noºtri politici. Pentru a ridica nimbul acestei sãrbãtori a poporului nostru, invitãm cu toatã onoarea pe toþi domnii parlamentari din judeþul nostru ºi vã rugãm cu toatã insistenþa sã binevoiþi a participa ºi d-voastrã...“ )

l POESIS l

Liubiþa RAICHICI SÂRBEªTE, ÎNTR-O LIMBÃ NECUNOSCUTÃ (2) Bate clopotul de dincolo ºi nu ºtie unde sunt. Sentimentul pe care heruvimii veneau spre mine l-am folosit ºi eu ca sã ajung la ei. Nu degetele ºi nu zece degete ci agilitatea însãºi o posedam. Fiinþa mea a început sã fie, fãrã aducere aminte, dinaintea corpului. Aleea macilor coboarã de pe zid pe pãmânt, pe mine, aici, pe undeva – sunt, strig, scriu, implor, blestem, strig, scriu dar limba a toate cele aparþinând prezentului nu o înþelege nimeni... (2) Lumina pâlpâie în mama mea. Viitorul fãrã amprente. Duhul atoatetrecãtor. (9) Melcul pe cãrarea care duce Anul 1998 Dunãrea se întoarce. (40) Mã doare Isus din conºtientul meu. Atât e de desãvârºitã aceastã suferinþã – onoare

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 încât i-am spus învãþãtorului nostru pãgân, satana, care a investit în mine, nu glumã, ºi aºtepta de la mine mai mult, mai mult, mai mult..., cã sunt a lui Isus. Punct. Chiar de-ar fi pierdut ceea ce nu mai putea fi eu tot a lui Isus sunt ca sã fiu. Socoteam eu niºte banalitãþi, le întorceam pe toate feþele când am privit înâuntru (pe unde de obicei, nu calc de fricã!). Blândul Pãrinte doar are rãbdare ca din nebunul vierme în cocon sã rãsar înaripatã ºi fiecare rãzboi pierdut al meu îl amânã pânã la victorie. Doar Duhul Sfânt suflã în sângele fierbinte pânã la punctul trezirii la veºnicie ºi decide în locul meu pãcãtos când trebuie sã fiu curgere ºi când flacãrã. Iar Isus care a umplut cu pãmânt prãpãstiile de sub mine ºi abisurile de deasupra le-a umplut cu cer, Isus Bunul care mã aºteaptã îngrijorat se tot uitã pe fereastrã în locul mamei Olga ºi cu mãiestrie îmi coase rãnile încât par tot timpul ca nouã, Acest Chinuit care nu m-a lãsat singurã nici când m-am lãsat eu singurã de mine, Dumnezeul Isus nu oricine, nu un înger cãzut, acolo, nu mã dã! Iubirea Lui m-a pecetluit. Încât, am început ºi eu, nesigur sã Iubesc fãrã inimã cu Iubire.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l PUNCTE DE VEDERE l

Liviu Ioan STOICIU De la plagiat la… autoplagiat, despre imposturã ºi rea-credinþã Proprietatea intelectualã (în toate domeniile, dar mai ales în domeniile creative, tehnice sau ºtiinþifice ºi culturale) ar trebui sã fie garantatã ºi ocrotitã constituþional, asemenea „proprietãþii private”. Sau în proprietatea privatã ar trebui sã intre ºi proprietatea intelectualã, sã aibã acelaºi regim strict legal. Dacã proprietatea intelectualã în România e reglementatã la nivel tehnic ºi ºtiinþific, la brevet de invenþii ºi mãrci (prin înregistrare la OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci), la nivel cultural totul e relativizat, depinde de interpre-tare. Pentru dreptul de autor avem ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, autoritate unicã de reglementare). Las la o parte faptul cã plata dreptului de autor la scriitori sunã frumos, dar e rar acordatã, chiar dacã se semneazã contracte legale în acest sens (editurile ºi revistele sau ziarele plãtesc dreptul de autor doar vedetelor, de regulã). Apoi, copyright (drept rezervat nu numai autorului, ci ºi editorului care-l publicã) e doar pe hârtie. În absenþa agenþiilor literare, la noi operele scriitorilor în viaþã, sã mã opresc numai la exemplul lor, pot fi multiplicate fãrã ºtiinþa autorilor, de cãtre edituri. Sau autorii îºi pot republica o carte la orice editurã fãrã sã þinã cont de copyrightul acordat primei edituri care l-a publicat, fãrã sã o anunþe. Cum apãrãm proprietatea intelectualã de plagiat (practic, de furt moral), e o problemã, cu un impact public neobiºnuit (în comparaþie cu furturile din proprietatea privatã). Plagiatul reprezintã însuºirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obþinute, prezentându-le drept creaþie proprie, conform Legii nr. 206/2004 privind buna conduitã în cercetarea ºtiinþificã, dezvoltarea tehnologicã ºi inovare (care face caz ºi de Consiliul Naþional de Eticã a Cercetãrii ªtiinþifice, Dezvoltãrii Tehnologice ºi Inovãrii, el „judecã” un plagiat, dar e or-

ganism consultativ, fãrã personalitate juridicã)… În zilele noastre, subliniazã Wikipedia, plagiatul este accentuat de internet ºi de uºurinþa de a prelua on-line lucrãri de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din reþea este denumit în prezent plagiat on-line. Din nefericire, plagiatul s-a politizat inadmisibil, în ultima vreme explodând, de când cu plagiatul lucrãrii de doctorat a premierului Victor Ponta, pe fondul luptei politice cu duºmanul lui, preºedintele Traian Bãsescu ºi consilierii (care i-au adus acuzaþii; acuzaþii întãrite de Universitatea Bucureºti, ea i-a acordat titlul de doctor – culmea însã, Facultatea de Drept din cadrul acestei universitãþi nu l-a acuzat de plagiat, cum nu l-a acuzat de plagiat nici autorul din care ar fi plagiat Victor Ponta, profesorul care i-a coordonat lucrarea; adevãrul e cã toþi cei ce aduc asemenea acuzaþii de plagiat în domeniul justiþiei ar trebui sã fie foarte atenþi, fiind norme ºi legi care ar trebui întocmai preluate, copiate pur ºi simplu în lucrãri „la virgulã”, fãrã sã se poatã pune problema plagierii). De altfel, plagiatul a devenit un cal de bãtaie pentru toþi cei care vor sã compromitã azi o personalitate publicã, din rea-credinþã. Degeaba existã o Lege nr. 8 / 14 martie 1996 privind dreptul de autor ºi drepturile conexe, dacã nu e studiatã cu atenþie ºi cel mai adesea e interpretatã dupã ureche (mai ales de mass-media). Se spune limpede (ºi ORDA þine cont numai de aceastã Lege nr. 8/1996): Nu pot beneficia de protecþia legalã a dreptului de autor urmãtoarele: – ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ºtiinþifice, procedeele, metodele de funcþionare sau conceptele matematice ca atare ºi invenþiile, conþinute într-o operã, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; – textele oficiale de naturã politicã, legislativã, administrativã, judiciarã ºi traducerile oficiale ale acestora; – simbolurile oficiale ale statutului, ale autori-

l PUNCTE DE VEDERE l tãþilor publice ºi ale organizaþiilor cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul ºi medalia; – mijloacele de platã; – ºtirile ºi informaþiile de presã; – simplele fapte ºi date. (Art. 9 din Legea nr. 8/1996 cu modificãrile ºi completãrile ulterioare). Recitiþi, în cazul plagiatului lui Victor Ponta, nu pot fi considerate plagiat „textele oficiale de naturã politicã, legislativã, administrativã, judiciarã ºi traducerile oficiale ale acestora”… Adversarii politici ai actualului premier l-au dat în judecatã penalã pentru plagiat, dupã ce a fost absolvit în 16 iulie 2012 de o comisie tehnicã a Consiliului Naþional de Eticã, o comisie care a decis cã Victor Ponta nu ºi-a plagiat teza de doctorat (asta, atenþie, dupã ce pe 29 iunie 2012 Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare-CNATDCU a decis tot oficial cã Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat, copiind cuvânt cu cuvânt 85 de pagini), sunt curios sã vãd cum va interpreta justiþia acest „plagiat politic”. Personal, sunt speriat de lipsa de moralã a justiþiei de la noi (dacã nu e coruptã) ºi cã e mai bine sã te fereascã Dumnezeu sã încapi pe mâna ei. Suntem într-o situaþie paradoxalã, sunt acuzaþi de plagiat cine vrei ºi cine nu vrei, inclusiv dacã preiau un citat sau o ºtire. Lega 8 a drepturilor de autor spune clar: Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaþie intelectualã în domeniul literar, artistic sau ºtiinþific (Art. 7 din Capitolul III). Deci, numai lucrãrile de creaþie,

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

„operele” intrã în discuþie. Legea 8 a drepturilor de autor spune tot clar cã „ºtirile ºi informaþiile de presã” nu intrã sub incidenþa legii (ºi a plagiatului). Cu toate astea, s-a ajuns pânã acolo încât Clubul Român de Presã (o entitate fãrã nici o reprezentare) considerã cã „preluarea fãrã cost a unor materiale de presã se poate realiza doar în limita a 500 de semne, dar fãrã a depãºi jumãtate din articolul sau ºtirea în cauzã”, asigurându-se astfel libera circulaþie a informaþiei”… Poþi sã plagiezi o ºtire? Nu. Atunci, dacã o… copii întreagã ºi o publici pe internet, trebuie sã o plãteºti! Balamucul e general, ce sã înþelegi? Nu mai poþi sã afli conþinutul unei ºtiri decât pe un sfert, dacã… n-o plãteºti, altfel eºti acuzat de… furt intelectual? Doamne fereºte! Îmi amintesc de scandalul din 2003 legat de compilaþiile dintr-un manual alternativ de limba ºi literatura românã pentru clasa a XII-a, coordonat de Eugen Simion, apãrut la Editura Corint (vinovatã fiind Florina Rogalski, în principal, ca autor al compilaþiilor), acuzat de fraudã intelectualã. Au legãturã, deci, ºi compilaþiile cu plagiatul… Compendiile sunt în aceeaºi situaþie. În condiþiile în care toate istoriile noastre literare (ºi dicþionarele) sunt o sumã de compilaþii, de fapt (inclusiv „Istoria criticã” a lui N. Manolescu)… Nu mai pun la socotealã faptul cã în lumea literarã funcþioneazã canonul postmodernist, care lasã libertate creatorilor sã se inspire din ce cred ei de cuviinþã, sã citeze ºi sã „amestece” opere literare scrise într-o altã epocã! Nu demult am citit în Observator cultural cã „Dan Alexe a ajuns sã dea o sentinþã de istorie literarã, la care a ajuns printr-un interesant decupaj de lecturã, fãcut cu instrumente hibride, comparatistico-etice. Este vorba de învinuirea de plagiat, adusã lui Ion Hobana, pentru proza scurtã Oameni ºi stele, reluarea/ prelucrarea/ copierea în româneºte a unor fragmente din C-Chute a lui Isaac Asimov” . Dan Alexe a fãcut un… decupaj de lecturã. ªi? În sfârºit, trãiesc o neobiºnuitã nedumerire, a apãrut… „autoplagiatul”! O mai mare tâmpenie, la nivel intelectual, eu n-am mai pomenit! Sã fie acuzat autorul cã se… autoplagiazã, depãºeºte deja orice imaginaþie. Eu, autorul, nu am dreptul sã-mi revalorific texte, sã le republic (într-o nouã ediþie sau sub o nouã formulã, revizuitã) fiindcã apar deºtepþii care te acuzã de… autoplagiat! Faptul cã revista Observator cultural (obsedatã

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l PUNCTE DE VEDEREI l

de plagiat, la nivelul universitar la care se gãseºte) a publicat un asemenea „denunþ” cu autoplagiatul, e prea de tot, pentru mine e ºi o dezamãgire. Reaua-credinþã a semnatarului acestui articol legat de „autoplagiere”, întins pe mai multe pagini de revistã, e bãtãtor la ochi. Repet, eu sunt autorul ºi fac exact ce cred eu cu textele mele! Sunt poeþi care îºi republicã poemele în altã variantã – ºi ce facem, îi acuzãm cã se… autoplagiazã? Sau sunt prozatori ce-ºi modificã romanele la a doua ediþie, ce facem, îi acuzãm de… autoplagiat? La fel fac ºi criticii (care-ºi schimbã în timp gusturile ºi pãrerile sau impresiile despre o carte sau un autor, dar pãstreazã în mare parte textul critic aºa cum a fost el iniþial publicat, ce facem, îi acuzãm de… autoplagiat?) ºi eseiºtii. Am înnebunit? De când autorul nu e lãsat sã facã exact ce crede de cuviinþã cu opera sa, sã ºi-o revalorifice ºi sã ºi-o reevalueze? Acest semnatar al articolului „Despre autoplagiat”, Florian Roatiº (nu conteazã cine e, în comparaþie cu cel pe care-l atacã absolut gratuit) scrie, îl citez mai pe larg: În lumea universitarã româneascã acuzele de plagiat nu au fost multe, în decursul timpului, dar cîteva au rãmas cap de afiº multã vreme, iar ecourile unora nu s-au stins nici astãzi. Este vorba despre Titu Maiorescu, acuzat de împrumuturi în celebra sa Logicã – manual aproape unic timp de cîteva decenii, în învãþãmîntul nostru preuniversitar –, ºi, mai aproape de noi, despre Nae Ionescu, incriminat ºi el ca datornic al Evelynei Underhill, ºi nu numai. În cele ce urmeazã însã, mã voi referi la un fenomen mai puþin rãspîndit – ºi deci mai rar discutat –, ºi anume cel de autoplagiat, considerat de unii mai puþin condamnabil, iar de alþii chiar exonerabil. Este vorba despre autoplagiatul practicat cu tenacitate de cãtre Anton I. Adãmuþ,

16 16

profesor la Universitatea „Alexandru Ion Cuza“ din Iaºi, conducãtor de doctorat de cîþiva ani buni, expert evaluator în Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmîntul Superior (CNCSIS) ºi fost – pînã la intervenþia intempestivã a unui proaspãt ministru interimar – membru în Comisia Naþionalã de Acreditare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Probabil cã domnia sa deþine ºi alte titluri ºi funcþii necunoscute mie… Ce nenorocire credeþi cã a fãcut numitul Anton I. Adãmuþ? ªi-a înmulþit de la cinci la nouã numãrul cãrþilor publicate, pe unele reluându-le în legea lui, cicã… autoplagiindu-se. Stupefiant e cã Anton I. Adãmuþ, cel care se… autoplagiazã, e jignit de universitarul Florian Roatiº: e etichetat drept impostor – el, autorul care se… autoplagiazã (repetând fraze sau capitole dintr-o carte a lui, revalorificate în alt cadru, în altã carte, e treaba lui ce face; în nici un caz nu poate fi blamat ºi acuzat de… autoplagiere, chiar aºa?). Adicã autorul original a ajuns sã se… autoplagieze fiindcã-ºi republicã propriile texte, în alt context ºi altã preferinþã a lui. România e þara tuturor posibilitãþilor. Dar meritã sã vã mai dau un aspect al absurdului (ºi cu asta închei), legat de… violarea drepturilor de autor. Anul acesta, pe pagina dedicatã biobibliografiei mele pe Wikipedia (la site: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Ioan_Stoiciu), a apãrut un avertisment al celor ce administreazã în România aceastã „enciclopedie liberã online”, care m-a lãsat cu gura cãscatã: Acest articol este suspect de violarea drepturilor de autor. Cel puþin o parte apreciabilã din text a fost gãsitã la: http:// www.poezie.ro/index.php/author/0015269/ Liviu%20Ioan%20Stoiciu#bio Materialul copiat (sau întreaga paginã) se va ºterge dacã în termen de 7 zile nu se aduc justificãri pentru copiere. Ce se întâmplã? Le-am atras atenþia cã nu e vorba de nici o violare a nici unui drept de autor, e vorba de aceeaºi biobibliografie a mea (a cãrui autor sunt eu!), doar cã una a apãrut în 2003 pe portalul Poezie.ro! ºi cã în 2014 era normal sã fie actualizatã aceastã biobibliografie… Culmea, culmilor, biobibliografia mea e consideratã o… plagiere sau o… autoplagiere a mea? N-o sã credeþi, pânã azi, când scriu aceste rânduri, avertismentul cu „violarea dreptu-lui de autor” persistã pe Wikipedia...

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

l IN MEMORIAM l

Traian T. COªOVEI În 1999, Valeriu Bârgãu iniþia la Editura Cãlãuza, Poeþi români definitivi, iar Traian T. Coºovei a fost cel ales sã deschidã aceastã colecþie, cu volumul Bunã dimineaþa, Vietman!, volum care s-a bucurat de un adevãrat succes. Lansarea lui a avut loc în cadrul Târgului de carte de la Bucureºti, prilejuindu-mi întâlnirea cu poetul ºi soþia sa, ªtefania. Doi oameni minunaþi, plãcuþi la vorbã, cu privire blândã unul cãtre altul. Au trecut ani de-atunci, Valeriu Bârgãu ºi Traian T. Coºovei s-au petrecut din aceastã lume ºi abia acum descopãr adevãrul din primul motto al cãrþii Bunã dimineaþa, Vietnam!: „Moartea - supliciu este o artã de a menþine viaþa în suferinþã“... (Michel Foucault) Dumnezeu sã-i facã parte de odihnã în loc luminat! O pioasã amintire. Mariana Pândaru-Bârgãu

ªTERGEREA LACRIMILOR DE PE OBRAZ pentru ªtefania

L-am scris pe foºnetul ierbii. A doua zi am auzit larma veselã a cosaºilor – de departe am simþit în nãri mirosul câmpului proaspãt arat.

Danseazã-mã pânã la capãtul nopþii, tu, pierdutã Toatã iarna am lucrat la povestea vieþii mele. din paºi, rãtãcitã între glasuri pustii. Haide, mi-am zis, odatã ºi odatã va trebui Adu-mi capcana de jucãrii, sã înfrunþi realitatea, marsupiul acela care îl desparte pe „acum“ odatã ºi odatã va trebui sã te desparþi de „departe“ – de acest poem! printre filarmonici pustiite de sunete tari. I l-am arãtat omului care pãzeºte rezervoarele cu apã ale oraºului Danseazã-mã pe puntea ultimului Titanic, ºi acela mi-a spus cã seamãnã cu povestea printre gheþari. vieþii lui. I l-am arãtat marelui mutilat de rãzboi Sãrutã-mã, tu cu sãruturile tale nãscute ºi acela a recunoscut din ocne de sare, – cã are chiar culoarea sângelui sãu. danseazã-mã, tu, depãrtare! OMUL CARE SCRIE Toatã iarna am scris la povestea vieþii mele, la poemul pe care trebuia odatã ºi odatã sã-l termin. Într-o cafenea ieftinã de cartier, pe acoperiºul atelierului de bobinat – ca un lãcãtuº încovoiat, ca o brutã de ceasornicar am lucrat la el fãrã milã. Afarã se întuneca ºi cuvintele îmi luminau degetele ºi faþa. L-am scris pe coaja copacilor. A doua zi am auzit de departe zgomotul sacadat al topoarelor – de departe am simþit mirosul spirtului ºi al focurilor de tabãrã.

Haide, mi-am zis, cu poemul încheiat, cu ochii injectaþi, cu otrava pe masã – vei putea acum ºi tu sã te bucuri! Acum vei putea ºi tu sã adormi! Prietenul l-a citit ºi a spus cã lui i s-a întâmplat un lucru îngrozitor, cã el nu l-a putut termina niciodatã pe-al lui de teamã ca lucrul acela sã nu se repete. Eu l-am terminat într-o singurã zi ca sã nu mi se poatã întâmpla nimic, – ca sã pot trãi în sfârºit de-acum fãrã el... Astfel reîncepe noapte de noapte poemul.

Ar dealul literar Ardealul

l PROZÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Irina Lucia MIHALCA FATA DIN VIS Noli foras ire, in interiore homine veritas! (Nu vã duceþi în afarã, în omul interior locuieºte adevãrul!) „Fiecare este o oglindã pentru celãlalt, în care se vede pe sine însuºi.” – Shakespeare ”Visul pe care îl visezi singur rãmâne doar un vis, visul pe care îl visezi cu alþii devine realitate“ – din scripturile antice tibetane În serile calde de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nopþii, suave arome de levãnþicã, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi ºi mentã. În faþa casei un tei îºi rãspândeºte grãbit florile, corcoduºul ºi-apleacã ramurile încãrcate în adierea vântului printre crenguþele zvelte de liliac. Miroase a liniºte ºi a fluturi de vis. Dinspre marginea oraºului nãvãleºte noaptea ºi þârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopþile astea pentru lumina misticã reflectatã în tãcere. Câte un þipãt pierdut în depãrtãri. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânãr, diferit de ceilalþi, îºi crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Gãsea imposibilã calea de a-ºi face prieteni ºi chiar o iubitã. Aplecat la masa din camerã încerca sã-ºi scrie gândurile prin fragmente de romane începute. Sã fie vis sau aievea glasul ce rãzbãtea tânguitor din grãdina casei? Sã fie vis sau realitate? Se ridicã, din câþiva paºi ajunse afarã. Nedumerit, încercã sã afle de unde venea acea chemare abia ºoptitã. În curtea casei, cumpãna fântânii despica luna plinã. Încet, un glas suav îl chema: “Vino, hai vino!”. Înaintã mirat, pe urmele glasului fetei, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se rãcorea încã de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecãtoare inocenþã, luminat de razele lunii. La vederea lui schiþã un zâmbet ºi-i spuse: “Ai venit! Sunt eoni de timp printre timp de când te caut. Nu-þi fie teamã, hai cu mine, hai vino,

vino în Oraºul Solar, Heliopolis, pãºeºte aici, ai sã-l recunoºti, ai sã-þi reaminteºti.” Fata îi fãcu un semn cu mâna, îl chemã încã o datã. Pâlpâiri de luminã irizau prin pletele ei, pe chipul ei frumos. I se pãrea cunoscutã, nu-ºi amintea cum ºi de unde. O mai vãzuse, era sigur, simþea asta intens, dar unde ºi cum, cãci totul pãrea un vis real, încã neînþeles. Ca în transã, începu sã coboare treptele ce duceau spre adâncul fântânii, spre oglinda apei. Pãºi prin oglinda apei trecând printr-un tunel la capãtul cãruia printr-o luminã albastrã se deschise Poarta Stelarã spre o lume paralelã scãldatã într-o luminã neobiºnuitã, intensã ºi purã. Fata cu trãsãturi asiatice îl luã de mânã, îl privi adânc. Zâmbindu-i îi spuse: ” De când te-aºtept, Chanchala Sarvaga, tu ºtii asta, priveºte ºi-ncet vei recunoaºte totul de când ai plecat de Acasã. Bucurã-te de aceastã cãlãtorie prin timp! ” Ciudatã senzaþie de liniºte, un sentiment de pace interioarã ºi încetinire a curgerii timpului! Ce ciudat, îºi aminti numele fetei, Shanti Ramya! Din vãzduh se apropie, plutind inefabil, o pajurã de o rarã frumuseþe. Pasãrea Phoenix, cu aripi învãluite într-un cerc de azur, cu pene strãlucitoare ca flacãra, cu pete de purpurã ºi aur, iar în ochi îi scânteia o tainicã luminã. Privindu-i adânc, le transmise mental sã se urce pe aripile ei, spre þinutul Soarelui-Rãsare al Templului de Aur. Cu viteza gândului trecuserã peste þinuturi cu o magnificã naturã tropicalã, peste câmpii întinse ºi pãºuni, peste vegetaþii luxuriante brãzdate de fluvii ºi râuri ale cãror maluri erau mãrginite de palmieri ºi ferigi uriaºe. Ajunserã într-o frumoasã grãdinã cu fântâni arteziene. La mijloc, strãjuitã de arbori ornamentali, o alee pornea spre Poarta Principalã, asemãnãtoare unui vãl, care odatã deschisã reda din curtea interioarã “o lacrimã pe obrazul timpului”, un templu magnific aºezat pe o terasã de marmurã albã, o bijuterie ce strãlucea în lumina soarelui înconjuratã de construcþii impunãtoare. Templul n-avea acoperiº pentru ca razele Soarelui-Ra sã pãtrundã în el. Pasãrea îi lãsã în faþa templului ºi dispãru tot aºa cum apãruse. Era templul alb din visele ce i se succedau periodic prin timp. Cu paºi mici, Shanti Ramya porni spre templu însoþitã de tânãrul cu ochii negri, strãlucitori. Intrarã în templu, aprinserã okoro, beþiºoare

l PROZÃ l parfumate de tãmâie, smirnã ºi santal, privirã fuioare de luminã ridicându-se în încercarea de a îmbuna zeii prin rugãciuni înmiresmate, depuserã ofrande de flori, simþirã pacea ºi albul liniºtii lãuntrice, fãcurã câþiva paºi în faþã ºi îngenunchearã, þinându-se de mânã. Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei poveºti, povestea vieþii lor. ªtia cã a mai fost aici, o recunoºtea ca fiind sufletul-pereche, ºtia aceste locuri ºi viaþa prin care a mai trecut cândva, asemeni unei pelicule derulate în vitezã. În inimã simþi o durere sfâºietoare, un dor imens, un þipat lãuntric, golul pe care nu-l putuse umple cu nimic. Lacrimi îi inundarã ochii, îºi revedea întreaga acea viaþã, totul, inclusiv despãrþirea care le-a fost dat sã fie, ruptura firului lor de teama lui în faþa iubirii, de oscilaþia ºi neîncrederea lui. [ Omul înfruntã moartea dupã o duratã foarte micã a vieþii sale, iar viaþa lui pare sã nu fi valorat prea mult. Chiar nimic! Slãbirea vederii ne face sã credem cã soarele, luna ºi stelele sunt mai palide. Timpul zboarã, experienþele triste urmeazã una dupã alta, norii se întorc dupã ploaie. ] Ieºirã din templu scãldaþi de lumina blândã a apusului de soare. Totul cãpãtã un farmec aparte atunci când se lãsã seara. Pornirã spre aleea de unde venirã, ca Pasãrea de Foc sã reaparã din vãzduh, ducându-i la capãtul Porþii Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrãþiºã strâns, îi mângâie chipul ºi-l sãrutã, redându-i gustul tuturor primãverilor, acel dor nedesluºit dupã care tânjea. “- Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista, hai zâmbeºte, Chanchala Sarvaga. ªtii doar cã þi-am înþeles frica, te-am înþeles ºi te-am iertat, doar tu trebuie sã reuºeºti sã te ierþi, sã fii liber, dar singur va trebui sã descoperi paºii pierduþi. Ai repetat lecþia prin atâtea vieþi ºi-o vei repeta pânã o vei parcurge. Eu te voi aºtepta, voi avea rãbdare. Nu plânge, ne vom reîntâlni!” Tânãrul trecu prin oglinda apei fântânii ºi, fãrã sã-ºi dea seama, se trezi la masa de lucru, în camera sa. Sã fi fost totul un vis atât de real? Atunci de unde durerea lãuntricã, de ce simþi lacrima curgându-i pe obraz? ªi parfumul ei, ºi chipul, ºi gustul ei, totul sã fie doar vis? Pe masã o floare albastrã de nu-mã-uita ºi-o foaie de hârtie în care, caligrafic, era pictat cu

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 cernealã, asemeni unei ideograme: “Ne trezim amândoi dintr-o altã realitate încercând sã oprim clipa, continuarea unui alt timp, în acest timp.” iar dedesubt el completase: Oare ne vom întoarce? Oare ne vom regãsi, mai tineri decât moartea ce ne-a chemat, despãrþindu-ne, mai curaþi decât cerul primãverii? Copil plutind în lacrima timpului, þipând dupã mireasma gândului tãu! Oare ce-naltã iubire ne-a pedepsit cu uitarea? Te vãd alergând lângã mine cu surâs de mãrgele, cu privirea ta caldã, întinzând mâna sã-mi prindã suflarea, sã-mi alunge întristarea... Oare vom mai fi NOI? ............................................................................................................................................................ Oare visele, trãirile avute, pot fi visate de douã ori, precum scãldatul în acelaºi fluviu de douã ori sau va trebui sã renunþi la ele? Amintirile, temelia pe care poþi zidi înscrisurile culese de-a lungul întâmplãrilor, preþioase fragmente, cu care poþi întregi tot! O coloanã trunchiatã, un capitel sfãrâmat, treptele pe care încerci sa le urci îþi amintesc de splendoarea unui templu. Toate alcãtuiesc comoara de absolut necesarã unui suflet. Viziunea, oricât de puternicã ar fi, doarme dacã nu e deºteptatã prin întâmplare de un lucru de nimic, care a concretizat-o... ºi, când nu le mai ai, toate acestea, e greu sã te regãseºti. Ca-ntr-un obscur subteran, trebuie sã cobori în sufletul tãu proiectând lumini, ca sã poþi afla ceva. Te-apleci asupra inimii ºi-asculþi cum bate în ea trecutul, ca ºi cum ai pune urechea la pãmânt, ca sã auzi din depãrtare un zgomot surd. Inima bate, mintea nu poate uita câte a adunat, culori, arome, sunete ºi forme; vãzul ºi auzul urmeazã sã le pãstreze; scânteia aceea ce a dormit, o clipã, sub cenuºa parfumatã, scânteia aceea micã, energia, iar odatã cu primãvara, cu vântul care bate, simþi cã va renaºte. (povestea, poate, va continua)

Ar dealul literar Ardealul

l POEZIE l

nr nr.. 1-2/2014

Valeriu BÂRGÃU Cântec despre substanþã

O voce mi s-a închinat cu tâlc Oprind aerul în jur sã se dizolve Am aºezat sticluþa cu acid boric aproape Înciudat cã nu-mi pot aduna lacrimile...

(senzaþiile)

Poesia de necesidad para todos

Un melc plânge pe vale Un om îl ascultã ºi-l doare.

Una vay ronca me ha gritado: La historia de la utopia no ha mas hojas blancas I cuidado! que tal con la tuza poesia de necesidad para todos Sopla el viente z coje los papeles sucios.

Ochii nebunului – douã trompe de carne Casa melcului – un ºir lung de care În ele se cãlãtoreºte agale. Melcul se stinge în iarbã Umbra lui în cosmos e albã...

Cancion sobre substancia (las sensaciones)

Una voz me ha hecho una reverencia juiciosamente Quedando el aire alrededor para disolverse He puesto el frasco con ácido-medicacion Despechado que no me puedo recoger las lagrimas.

Un caracol llora en valle Un hombre lo escucha y lo duele

Cântec despre substanþã

Los ojos de loco – dos trompas de carne La casa del caracol – un largo fila de carros En ellos se viaja despacio.

Numai memoria mã recunoaºte Când asud aplecat asupra metaforelor leneºe Ascultând cântecul de lebãdã al poemului Pulsaþiile mecanice ale cerului Somnul încãrcat de vise al fiinþei.

Un caracol llora en valle El hombre lo escucha con desolación El caracol se apaga en herba Su sombra en cosmos es blanca.

Acolo, am plâns ºi am supt întunericul Luminat...

Însufleþirea În camera asta. Singur. Cetãþean de vazã Pentru cercurile mele Îmi ascund inima într-o sferã ªi o dau de-a rostogolul pânã ce Obiectul acela se însufleþeºte ªi îmi vorbeºte cu sfialã despre trecut.

La animación En este cuarto. Solo. Giudadano notable Para mis circulos Me escondo el corazon en una esfera Y la rueda hasta que Aquello objeto se anima Y me habla con pudor sobre pasado.

Poezia de trebuinþã comunã O voce rãguºitã mi-a strigat Istoria utopiei nu mai are file albe Vezi ce faci cu poezia ta de trebuinþã comunã Vântul bate ºi adunã hârtiile murdare.

Numai memoria e solidarã Camerã obscurã, cutie neagrã în care ne îmbãiem

Cancion sombre substancia Solo la memoria me reconoce Cuando sudo inclinado sobre las metáforas perezosas Escuchando el canción de cisne del poema Los latidos mecanicos del cielo El sueño cargado de ensueños de la ser, Solo la memoria es solidaria Cuarto oscuro, caja negra en cual nos bañamos Alla, hemos llorado z hemos chupado la oscuridad Alumbrada... Traducere în lb. spaniolã de Petriºor CIOROBEA

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

l ANIVERSARE l

MARIAN BARBU – 75

Anul 2014, la începutul toamnei, este anul în care dl prof. dr. MARIAN BARBU, de la Craiova, (printre altele ºi distins colaborator al revistei noastre), împlineºte frumoasa vârstã de 75 de ani. S-a nãscut la 29 septembrie 1939, în localitatea Mileºtii de Dolj ºi dupã cum se prezintã chiar domnia sa: „Cãlãtoriile terestre pe treptele învãþãturii (primare, gimnaziale, liceale) au început în Mileºtii de Dolj ºi s-au continuat în Craiova, ca apoi, cele universitare, în Bucureºti, unde s-a întregistrat prezenþa mea între 1959 – 1964. Tot aci, în Capitalã, la Facultatea de Limba ºi Literatura Românã, mi-am susþinut teza de doctorat, la 5 iunie 1976, cu titlul Romanul de mistere în literatura românã... Cât priveºte colaborãrile literare ºi ºtiinþifice din þarã ºi din strãinãtate, (peste 700 de titluri), ele au fost indicate în gazete ºi reviste din perioada 1962 – 2014. (româneºti ºi strãine). Am fost onorat cu diplome ºi medalii, de la Preºedinþia României, Ministerul Învãþãmântului ºi Educaþiei, de la Academia Românã, cu Premiul Naþional Marin Sorescu prin acad. Eugen Simion.“ Critic literar, prozator ºi poet, dl Marian Barbu, a debutat cu versuri în anul 1979 în „Caietul debutanþilor“ la Editura Albatros.

Din multitudinea cãrþilor publicate amintim: Oraºul la ora amintirilor (1984, roman), Câmpia nu este singurã (1986, roman), Aproapele nostru trãdeazã (1992, roman), Colonelul de la Ghiol (1996, roman), Oglinzile din Chicago (2006, poeme), Trãind printre cãrþi vol I-VI (2001-2012, criticã literarã), Poeme americane (poezie, 2008), Universalia... (despre scrieri din literaturile lumii, 2010), Amurgul zeilor... olografi (corespondenþã primitã, 2011), Mircea Eliade – subiect logic ºi gramatical (comentarii critice, 2013) º.a. Fiind un inlectual ºi un scriitor de mare fineþe în peisajul cultural românesc, iatã cum îl vãd confraþii sãi: „Perseverenþa, continuitatea ºi dãruirea totalã pentru limba ºi literatura românã, demnitatea ºi respectul faþã de sine ºi faþã de confraþii de breaslã caracterizeazã personalitatea Migistrului“ (ªtefan Amariþei) „Distins în toate privinþele, cu þinutã elegantã, este un om de mare civilitate. Are o carierã literarã îndelungatã ºi abundentã, de poligraf afirmat în poezie, prozã, criticã literarã ºi istorie literarã“ (Paul Aretzu); „În cei 50 de ani ai scrisului necontenit, Marian Barbu a rãmas acelaºi om de omenie...“(Ion Dodu Bãlan); „... un om de o cuceritoare colocvialitate ºi mai ales de o aleasã erudiþie. Era (este) un om întru totul plãcut ochiului, minþii ºi sufletului“ (Constantin Cubleºan); „Marian Barbu este o conºtiinþã lucidã, aplecatã asupra a ceea ce se petrece în jur ºi asupra sa...“ (Dumitru Velea). Cu acest prilej îi urãm ºi noi multã sãnãtate ºi rodnicã activitate literarã. „La Mulþi Ani! Redacþia „Ardealul literar“

Ar dealul literar Ardealul

l CONTEMPORANII NOªTRI l

nr nr.. 1-2/2014

Ioan PÂRVA Odiseea unui veteran de rãzboi

– fragment din volumul „Odiseea unui veteran“ (Ed. Cãlãuza v.b. 2014)

– Am în amintirile mele noroaiele din stepa calmucã, marºurile istovitoare de sute de kilometri ºî mai ales gerurile… ªtii dumneata ce înseamnã iarna ruseascã cu gerurile ei cumplite, care te pãtrundeau pânã în adâncul sufletului, cã dacã te aflai în groapa individualã ºî trebuia sã te ridici, sã te miºti ca sã nu te cufunzi în somnul morþii, ca sã nu degeri, trebuia sã tai din mantauã cu baioneta, cã îngheþase ºî ea, în atingere cu pãmântul bocnã? ªtii dumneata ce înseamnã iarna ruseascã? Se scuturã din tot trupul ºi poate, chiar simte asprimea gerului despre care vorbeºte. – Parcã ºî acum sâmt iarna aceea din ’42 – ’43, dupã atâþia ani. Câþi camarazi de-ai mei or murit din cauza acelei ierni blestemate! Alþii or ajuns fãrã mâini, fãrã picioare, din cauza îngheþului, a degerãturilor... Mari mutilaþi! O tãcere apãsãtoare îi întrerupe firul vorbelor pentru câteva clipe. Apoi rosteºte cu vorbe tremurate, un gând învãluit în spectrul groazei: – Sã nu mai aud în veci de iarna ruseascã! Sã-þi mai vorbesc apoi de foame, de roiurile de pãduchi care miºunau ca într-un furnicar pã trupurile noastre costelive, cã treceau sãptãmâni întregi fãrã ca sã ne putem spãla... – De ce? Din lipsã de apã? – Pentru cã ofensiva ruseascã, dupã marea bãtãlie a Stalingradului ºî predarea unitãþilor germane încercuite – în frunte cu comandantul lor, mareºalul won Paulus era de nestãvilit! ................................................................

În perioada cât am mai fãcut instrucþie, am avut parte de o surprizã: am fost selectat împreunã cu încã câþiva camarazi, sã fim trimiºi la o ºcoalã de ofiþeri, în Germania. Pãntru asta am vinit acasã pã câteva zâle, cã era nevoie de ceva acte ºî de consâmþãmântu’ pãrinþilor dat în faþa notarului. Când o auzât mama despre ce-i vorba, o început sã plângã, cã unde vreau sã merg, ºî sã-i pãrãsesc ºî le fac nãcaz. ªî atunci le-am zâs la amândoi: „– Ce-i mai bine, sã plec în Germania – cã poate pânã gãt eu ºcoala, sã terminã rãzboiu’, – ori sã fiu trimis pã front, în rãsãrit?“ Am fãcut actele, da’ pã când m-am întors la Arad, situaþia sã schimbase ºî ne-am pregãtit de plecare pã front, cã acolo treburile nu mergeau bine. Maºina de tocat mãcina fest la vieþi omeneºti! – Mai aveaþi ºi alþi consãteni în compania dumneavoastrã? – Mai erau câþiva: Dragoºa Petru, Molduna Ioan, Alba Nicolae, Stana Ion ºî nu mai ºtiu care… nu-i mai þâu minte… vreo ºasã þebeni. – Domnule Zeriu, în zorii zilei de 12 iunie 1942 a avut loc primul bombardament al aviaþiei anglo americane, asupra schelelor petroliere de pe Valea Prahovei ºi a rafinãriilor din zona Ploieºtilor. Aþi aflat despre acest eveniment, ºi când? – Aveam un prieten la centrala telefonicã a regimentului ºî de la el am aflat sara, când ne-am culcat, dupã „stângere“. O vinit la patu’ meu ºî mi-o spus în ºoaptã, da’ m-o avertizat cã-i „secret“! Da’, secretu’ n-o þânut mult, cã în câteva zâle, pã diferite cãi, toþi or aflat ºî o stare de neliniºte ne-o cuprins. Intraserã americanii în “ horã“ ºî ãsta nu era semn bun pentru nemþi: cã ei aveau nevoie de petrolu’ românesc. – Când ºi în ce condiþii aþi plecat pe front ºi care a fost traseul pe care l-aþi urmat? – Stai, cã înainte de a pleca, am primit un concediu de 30 zile, da’ când am ajuns acasã, fratele Viorel era deja plecat ºî aveam sã ne mai întâlnim, numa’ dupã ce o vinit el din prizonierat. Cât am fos’ duºi, mama a plãtit, sãraca, slujbã de pomenire la popii de la bisericile din Þebea, Baia de Criº ºî Mesteacãn – plãtea pentru un an întreg – sã se roage ãia pentru noi, sã ne întoarcem citovi acasã. Pã front am plecat din cetatea Aradului vara, cu o garniturã lungã de tren, cred cã era compusã din acel puþân vreo 40 de vagoane – sã fi avut

l CONTEMPORANII NOªTRI l pãstã 100 de metri lungime – cu platforme ºî „lãzi“ în care sã aflau îmbarcate tunuri de diferite calibre, aruncãtoare de mine, branduri, arme ºî muniþii, cai – o parte din ei erau rechiziþionaþi de la þãrani, bucãtãrii de campanie, lemne ºî cãrbuni pentru foc, furaje pentru animalele de tracþiune, harnaºamente, echipament pentru trupã, alimente ºî atâtea altele, trebuitoare pã timp de rãzboi. Cã Antonescu sã angajaze faþã de Hitler sã trimitã pã front noi efective în sprijinu’ nemþilor. Aºa cã în vara lui ’42 cãtre frontu’ de Est or plecat 27 de divizii – fiecare divizie avea trei regimente, compuse la rându’ lor din trei batalioane care însumau douã sau mai multe companii - ºî ele or fost dirijate pã douã direcþii: o parte spre Caucaz ºî alta cãtre Stalingrad. Noi aveam sã ajungem pânã în apropierea marelui oraº de pã Volga. Da’, cum îþi spun, ºî ofiþerii, mulþi rezerviºti, intelectuali, funcþionari, învãþãtori, chiar preoþi, sã „instalaserã“ tãt în vagoane de vite. Din punctu’ ãsta de vedere nu era nicio deosebire între ei ºî trupã. Îmbarcarea durase câteva zile. Când s-o terminat, fiecare militar o primit plãcuþa metalicã de identificare, cu numãrul matricol imprimat în ea – numãru’ era luat din evidenþele regimentului - ºî avea o sfoarã pe care ne-am trecut-o în juru’ grumazului. Acolo o rãmas, sub cãmaºã, pã tãt timpu’ rãzboiului! De când am plecat de acasã ºî pânã am vinit de pã front, am purptat cu mine, în dreptu’ inimii, o iconiþã cu Maica Domnului ºî Pruncu’. Poate cã ea mi-o salvat viaþa. Mi-o dat-o mama când am ieºit pã poarta casei, cu valiza de placaj în mânã, dupã ce m-o sãrutat pã frunte ºî pã ochi, ºî m-o strâns pãntru ultima datã la piept. Tata mi-o fãcut numa’ cu mâna din fundu’ curþii. Cu siguranþã cã ºî el plângea, da’ nu vrea sã-l vãd eu, sã mã gândesc, cã uitã, ce slab îi de fire! Mama, sãrmana, o rãmas în poartã, cu obrazu’ scãldat în lacrimi ºî ce-o fi fost în sufletu’ ei, numa’ Dumnezãu – bunu’ va fi ºtiut, cã eu ºtiam numa’ durerea ce mã nãpãdise pã mine, ºî mã strângea de grumaz, de nu am mai putut zâce decât: „Rãmâneþi cu bine!“ Cu o zi înainte de plecare – îmbarcarea sã gãtase ºî trenu’ era pãzit de-acuma de santinelele înarmate – tãt efectivu’ regimentului o fost adunat în careu, în curtea unitãþii, dupã ce am mâncat, pã la ceasu’ trei al dupã-mesii.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 O vinit comandantu’ regimentului, ofiþerii de stat – major, s-o fãcut trecerea în revistã a efectivelor, s-or þânut cuvântãri despre dragostea de Patrie, datoria de a elibera pãmântu’ strãmoºesc de sub ocupaþia bolºevicã, dupã care un sobor de preoþi militari or fãcut o slujbã, cerând celui Prea înalt sã ne apere de moarte ºî sã-ºi reverse haru’ asupra noastã, pãntru a ne întoarce cu bine din rãzboi pã la cãºile noaste, cã noi acuma plecam sã complectãm pierderile de pã front – Armata a IV – a era retrasã pãntru complectare ºî refacere - ºî sã ne facem „datoria“ faþã de þarã, care datorie nu ne era prea clarã... – Nu vã era foarte clarã dar conform teoriei lui Marx, „ai dreptul sã recurgi la forþã pentru a cuceri un teritoriu, care þi-a fost cotropit prin forþã sau ameninþarea cu recurgerea la forþã“. Ori dupã cum bine se ºtie, Uniunea Sovieticã, în urma ultimatumului din iunie 1940 ocupase cu grabã Basarabia, Bucovina de nord ºi Þinutul Herþei. ªi asta în baza Pactului Ribbentrop – Molotov – semnat la 23 august 1939 la Moscova, de cãtre cei doi miniºtri de externe, Joachim won Ribbentrop din partea Germaniei naziste ºi omologul sãu sovietic, Viaceslav Molotov - ºi a protocolului adiþional secret parafat de cãtre cei doi, în acest sens. Omul din faþa mea mã împunge cu o privire severã ºi grãieºte apãsat: – Da, asta ºtiu ºî eu, cã am citit destule, numa’ cã armata românã împreunã cu nemþii trecuserã demult dincolo de Nistru ºî moralu’ ostaºului nost’ era tãt mai scãzut.. „Unde ne trimite mareºalu’? De ce mergem atâta cãtre Rãsãrit, doarã era vorba sã eliberãm numa’ pãmântu’ românesc, pânã la Nistru“. No, cum rãmâne cu teoria lui Marx? Aºteaptã veteranul vreun rãspuns la întrebare... Dupã câteva clipe, rosteºte un verdict scurt ºi rãspicat: – Aºa o fost atunci!.. Tace din nou apoi reia povestea plecãrii pe front. – Ne-o stropit popa regimentului cu ojogu’ de busuioc înmuiat în apã sfinþâtã ºî ne-o dat sã sãrutãm crucea cu chipu’ Mântuitorului. Era în 24 iulie 1942 ºî eu aveam 22 de ani... Sara, în gara Aradului, locomotiva o fluierat lung, în semn de „rãmas bun“ – un fluierat ce-þi împungea inima ºî parcã nu mai voia sã sã

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l CONTEMPORANII NOªTRI l

sfârºascã - ºî vreme de trei sãptãmâni am tãt mers, ascultând cântecul roþilor de tren. Ne-am îndreptat cãtre nordu’ þãrii, am trecut pã la Orãºeni, Cernãuþi, pã la Lemberg ºî am ajuns dupã o vreme tocma la Taganrog, pã þãrmu’ Mãrii de Azov. – Sã ne oprim puþin, cã aici apare o nedumerire. Este vorba despre ecartamentul cãii ferate care, pe teritoriul sovietic era mai mare decât cel al cãilor ferate româneºti, cu 12 centi-metri. Cum s-a rezolvat problema, ca sã poate circula trenurile noastre în teritoriul ocupat? – Foarte simplu! Inginerii militari or gãsât soluþia. Pã mãsurã ce înainta frontu’, echipe speciale de geniu mai fixau o þinã între cele douã fire de oþel a cãii ferate ruseºti; ºî toatã operaþiunea se desfãºura foarte rapid! Da’, am sã-þi spun alt lucru de mirare. Cât am mers cu trenu’ ºî am mai oprit pân diferite staþii, eu nu am vãzut piatrã între traversele liniei. Era numa’ pietriº ºî nisip. Cã pã unde am trecut noi, nu erau munþi ºî piatrã, numa ºes vedeai cu ochii. ªî tãte liniile erau duble; treceau trenurile unu’ pã lângã altu’ cu o vitezã... Mã ºî gândeam: „– Doamne, dacã se desprinde un vagon dintr-o garniturã, ce se alege de noi?“ Da’, ne-o ferit Cel de Sus! – Ce vã mai amintiþi din întâlnirea cu Taganrogul? Era un oraº tare frumos ºî destul de mare, cu strãzi drepte ce aveau pe margini, de-a lungul trotuarelor, mulþi copaci umbroºi ºî straturi întinse cu flori ºî trandafiri. Parcã te aflai într-o staþiune de odihnã ºî poate, chiar era! În oraºul ãsta mi-o atras atenþia un fapt tare curios. Ciºmelele de pe marginea strãzilor erau încuiate! Tãþi cei care viniau dupã apã, aveau chei; descuiau, dãdeau drumul la robinet, umpleau gãleþile ori alte vase cu care viniau, încuiau cu cheia ºî plecau pã la casele lor. Mai þâu minte cã Marea de Azov nu era adâncã. Puteai merge pã fundul ei lin ºî doi-trei kilometri, ºî abia atuncea începea sã se lase fundu’. Auzam cã cea mai mare adâncime era de opt metri. Nu am vãzut plutind pã ea vapoare; mai mult un fel de baltã, fãrã valuri înalte ºî furtuni straºnice, aºa cum aveam sã vãd de pildã la Odessa, pã Marea Neagrã! Am staþionat în Taganrog o sãptãmânã, dupã

un drum aºa de lung ºî obositor. Eram cazaþi în cãzãrmile pãrãsite de ruºi. ªî pentru prima datã în viaþa mea m-am scãldat în mare! În jurul oraºului, cât vedeai cu ochii era numa’ ºes, un ºes nesfârºit, numa’ lut, cã de acolo începea stepa calmucã, pân care puteai sã mergi zãci de kilometri, pânã dãdeai de o aºezare; ºî aceia, micã, vreo 30-40 de case, da’ nu ca la noi! Sãmãnau mai degrabã cu iurtele mongolilor, aºa cum le-am vãzut ºî eu la televizor. Erau pã jumãtate îngropate ºî pã jumãtate la suprafaþa pãmântului; pãstã un acoperiº din scândurã era aºezat un strat gros de pãmânt bãtucit. În sat mai era o moarã de vânt ºî o fântânã adâncã, mai adâncã decât ãstea de pã la noi, un fel de puþ. În juru’ satului sã întindea stepa, nesfârºita stepã calmucã, o adevãratã Saharã, unde pã toatã întinderea, cât vedeai cu ochii, nu sã afla o tufã ori vreun spin, sã dai milioane pã el, numa’ scaieþi ºî ierburi uscate de arºiþi. În timpu’ marºurilor, dacã ne prindea noaptea în stepã, dormeam, pã orice vreme, pã pãmânt, înveliþi în foaia de cort ºî cu raniþa sub cap, drept perinã. Pãmântu’ în stepã avea o culoare între negru ºî maroniu ºî dacã ploua, tãt se pilea de bocanci, de abia îi mai smulgeai din clisã ºî caii, cu tãte sforþãrile – îndemnaþi cu biciu’ ºî cu strigãte disperate – abia mai trãgeau cãruþele – chiar goale – prin tina aceia cleioasã care împiedica orice miºcare, de îþi rugai moartea: „ – Doamne, nu mã mai chiunui, ia-mã de pã lumea asta, sã gãt odatã cu tãte!“ Da’, nu ne-o luat atunci, cã voia Preaînaltului era alta. Trãbuia sã mai suferim! Calmucii erau plecaþi la rãzboi ºî în „casele“ lor sã aflau decât femeile, o droaie de copii ºî vreun moºneag ce mai cânta în rãstimpuri la guslã, ori o babã, intraþi bine în adâncu’ bãtrâneþilor. Oricum, aveau pãste 80 de ani... Oamenii aceia, în majoritate nu erau prea înalþi, da’ aveau ochii înguºti ºî erau rotofei la trup. Sã duceau dupã apã la sângura fântânã din sat, cu cobiliþa pe umãr, - ca oltenii noºti’ - ºî cu o funie în mânã. Când ajungeau, lãsau cobiliþa jos, luau gãleþâle pã rând, la agãþau cu un cârlig de fier în funie ºî le slobozau în fântânã. Dupã ce umpleau gãleþâle, le aºezau cu

l CONTEMPORANII NOªTRI l cobiliþa pã umãr, luau funia în mânã ºî plecau pã la casele lor. Am observat la neamu’ ãsta de oameni, dantura albã, foarte frumoasã ºî sãnãtoasã. Ca limbã, vorbeau o ruseascã stricatã, dialectalã, pe care nu prea reuºeai sã o pricepi în totalitate. Era o populaþie plinã de pãduchi ºî tãtã zua ºedeau la soare ºî sã pãducheau. – Aþi spus cã în stepã nu se afla nici un fel de vegetaþie forestierã. Dar, totuºi, ce combustibil foloseau, cã doar ºi femeile acelea gãteau câte ceva, cât de cât, ºi iarna trebuiau sã se încãlzeascã, nu? – Dragu’ meu, acolo combustibilu’ de bazã era baliga de cãmilã, uscatã la soare! Pã aceia o ardeau într-un fel de ºpor zidit din bolovani. În spatele lui, la pãrete sã afla un loc gol ºî de acolo scoteau capetele, speriaþi, copii murdari, ciufuliþi ºî înfometaþi. ªãdeau acolo, claie pãste grãmadã, fãrã sã înþãleagã ce sã petrece în juru’ lor. – Dar de mâncat, cu ce se hrãneau, din moment ce nu cultivau pãmântul? – Am vãzut într-o zî o calmucã. Fãcea pitã, un fel de cocã din fãinã neagrã, pã care o tãt subþiat-o ºî o întins-o apoi, aºezând-o deasupra focului, pã o bucatã de tablã, ca sã sã coacã. Dupã câte am înþãles, calmucii beau mult ceai ºî lapte de cãmilã; cã aveau multe cãmile! Erau niºte animale urâte da’ tare blânde, cu copita cât o ºapcã, ºî copii sã jucau, urcându-sã pã o scãriþã în spinarea lor, între cocoaºe. Îºi treceau timpu’ cu cãmilele cât era ziulica de mare! Dacã sã întâmpla sã ne moarã un cal – cã nici ei nu rezistau la marºurile acelea atât de lungi ºî istovitoare – noi îl abandonam pã marginea drumului. ªî ca din pãmânt apãreau câþiva bãtrâni cu femeile ºî copiii satului. Trãgeau jos pielea de pã cal, îl curãþau apoi îl împãrþau în patru ºî fiecare lua cât putea duce. Acasã mai dãrãbureau carnea ºî dãdeau cu ea în cazan. Aºa erau de flãmânzi, cã nici nu aveau rãbdare sã fiarbã ca lumea halca de cal, sã sã desprindã carnea de pã oase. În mijlocul cãºii aveau o masã joasã ºî în juru’ ei câteva scãunele tare scunde. Puneau cazanu’ pã o placã de piatrã în mijlocu’ mesei, sã aºezau pã scãunele ºî luau cu lingura de lemn, prima datã, zama. Apoi apucau cu mâna câte o bucatã de carne ºî începeau sã rupã cu dinþii din ea, pã nerãsuflate, parcã-i

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 fugãrea careva din urmã. Carnea era pã jumãtate crudã, dupã cum am spus, ºî câte unu’ sã mai mânjea ºî cu urme de sânge pã buze. Ce sã faci?, foamea te scoate din minþi. Am sâmþit-o ºî eu pã pielea mea! – Dar aºa, dupã cum aþi putut observa, calmucii ãºtia de partea cui erau, pe cine simpatizau? – Domnule, vreau sã-þi spun cã naþia aia de oameni or fost aliaþii nemþilor ºî mulþi s-or înrolat în armata germanã, cã tare îi mai urau pã ruºi. Zâceau cã ruºii le-or ocupat þãriºoara lor ºî or fãcut din ea un fel de provincie, aºa cum o fost la noi Regiunea Autonomã Maghiarã. – În sãptãmâna aceea cât aþi staþionat pentru odihnã în Taganrog, nu v-au atacat partizanii? – Cât am stat în oraºu’ ãla de pã malu’ Mãrii de Azov, nu am avut treabã cu partizanii, cã nemþii ºtiau sã þânã ordinea ºî disciplina în spatele frontului. Dacã sã întâmpla câte un atac al partizanilor, rãzbunarea nemþilor era grozavã. Intrau în acþiune trupele speciale SS, aºa numita „armatã a morþii“. Militarii din trupele acelea purtau uniforme negre ºî pã cãºti ori caschete aveau desemnate cu alb, oase de mort. În urma lor rãmânea numa’ pustiu’ ºî ruºii ºtiau asta, cã legile nescrise ale rãzboiului îs fãrã milã. Acolo îi care pã care, ochi pãntru ochi ºî dinte pãntru dinte. Chiar eu am vãzut cu ochii mei, când un detaºament german o scos la marginea unui sat, toatã populaþia, femei, bãtrâni ºî copii. Partizanii atacasãrã un convoi de-al nemþilor ºî atacul ãla s-o sfârºit cu mulþi morþi ºî rãniþi. Atunci comandatura o trimis pã uliþele satului o maºinã cu un difuzor pã acoperiºu’ cabinei. ªî prin el li s-o cerut sãtenilor ca în 24 de ore sã-i predea pã cei care atacaserã convoiu’ german. Altfel, vor fi împuºcaþi cu toþii, fãrã milã, iar casele aprinse. Or trecut cele 24 de ceasuri ºî nu s-o predat nime’! ªî atunci, pã toþi cei scoºi din sat, i-or omorât cu rafale de mitralierã. Unu’ nu o scãpat; dupã care, cu aruncãtoare de flãcãri, or aprins tãte casele ºî satu’ s-o prefãcut într-un rug uriaº. Ãsta o fost numa’ un caz. D-apoi câte or mai fi fost de-a lungu’ anilor aceia de groazã? Cã partizanii atacau, când te aºteptai mai puþin!

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l CONTEMPORANII NOªTRI l

– Ce grad aveaþi în 1942 când aþi plecat pe front? – Când am plecat din cetatea Aradului spre Taganrog aveam gradul de caporal. – ªi unde aþi primit botezul focului? – Aºa zâsu’ „botez al focului“ l-am primit la Kotelnikovo, dupã ce plecasem în marº de la Taganrog pã direcþia Remontnaia, urmând sã împrospãtãm trupele româneºti care luptau alãturi de nemþi, pentru cucerirea Stalingradului. – Deci ruta pe care porniserãþi era Taganrog – Remontnaia – Kotelnikovo – cu oraºul de pe Volga la capãt de drum. – Aºa-i cum zâci! – Cândva, în tinereþe, am vãzut un film sovietic, color, film în douã sau trei serii, care se numea chiar BÃTÃLIA STALINGRADULUI. Oraºul acela s-a numit cândva Þariþân apoi Stalingrad – dupã numele „tãtucului“ – ºi acum Volgograd... ªtiu cã acolo s-a desfãºurat în timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, una dintre cele mai cumplite ºi sângeroase bãtãlii, din istoria tuturor timpurilor. Acolo s-au dat lupte pentru fiecare palmã de pãmânt, pentru fiecare stradã, pentru fiecare casã, pentru fiecare etaj ºi pentru fiecare încãpere. O încleºtare de proporþii fantastice care a durat 201 zile, din 4 septembrie 1942 pânã în 2 februarie 1943, în care un milion de ostaºi sovietici au luptat contra trupelor inamice, ce însumau 500 000 nemþi, români ºi italieni. Acolo, în bãtãlia Stalingradului s-a petrecut dezastrul armatei române care a pierdut 3883 ofiþeri, 2852 subofiþeri ºi 141125 trupã – astea sunt datele oficiale – din acel sfert de milion de ostaºi, trimiºi la rãzboi de cãtre mareºalul Antonescu, alãturi de efectivele germane. Contraofensiva sovieticã declanºatã la 19 noiembrie 1942 sub numele de cod „Uranus“, a dus în numai 4 zile la încercuirea trupelor inamice – Armata VI-a – a feldmareºalului F.W. von Paulus ºi efectivele aliaþilor sãi, printre care se aflau ºi 12000 de ostaºi români – ca urmare a luptelor duse la Cotul Donului ºi în sudul marelui oraº de pe Volga. – La Stalingrad, încercuiþi, înnebuniþi de foame ºî de ger, nemþii or mâncat caii unitãþilor româneºti de cavalerie ºî pesmeþi aruncaþi din avioane... – Atunci au pus ruºii la „treabã“ pentru prima

datã bateriile de rachete „Katiuºa“, cu o mare forþã de distrugere ºi cu un teribil efect psihologic asupra trupelor inamice. – Când or început sã tragã Katiuºele, parcã sã prãvãlise iadu’ pã pãmânt! ªî noi, cu puºcoiu’ Z.B. – nemþii aveau în dotare carabina Mauser, puºca Schmeisser, mitraliere puternice Spandau – ºî cu tunu’ românesc anticar de 37 m/m tras de cai... Proiectilele lui nu puteau perfora blindaju’ tancurilor ruseºti T-34 ori a celor americane – primite ca ajutor de pãstã Ocean – cu blindaj gros de 15 cm, niºte matahale de oþel care fãceau ºî ele prãpãd pã unde treceau. În urma lor rãmâneau mormane de carne caldã ºî sute de rãniþi care strigau, desnãdãjduiþi, cu ultimele puteri, dupã ajutor. – Unde vã aflaþi când s-a închis cercul? – Armata a IV-a din care fãcea parte ºî regimentu’ nost’, sã afla în stepa calmucã, asigurând flancu’ sudic al Armatei a VI-a germane, aºa cã compãniei noastre de tunuri anticar i-ar mai fi trãbuit o noapte de marº, 30-40 de kilometri, ca sã ajungã în ziua de 22 noiembrie pã poziþiile stabilite, când s-o închis cercu’! Eram plecaþi sã ne alãturãm celorlalte forþe ale regimentului, ce avansasãrã mai repede ºî sã aflau undeva, în faþa noastã. În ordinea deplasãrii în marº, compania de tunuri anticar era a patra, ultima, ºî în asta ne-o fost norocu’! Înaintam greu pân pustietatea stepei, ploioase ºî pãmântu’ acela, bun pentru agriculturã, era numa’ o clisã, ce se lipea de roþile cãruþelor, a tunurilor, a bocancilor ºî abia ne lãsa sã ne miºcãm. Caii, vai de ei! Ce mai, îþi venea sã înjuri ºî pã Dumnezãu ºî pã cei care te-or adus pã lume, de nãcaz ºî de chin. În noaptea ce trecuse, fãcusem bivuac sub ceru’ liber ºî acolo am dormit, cu arma la îndemânã, învãluiþi în foaia de cort, priveghiaþi de lunã ºi stele ºî de plantoane din douã în douã ceasuri. Am ajuns la Kotelnikovo – un oraº, aºa, cam cât Bradu’ de mare – într-o sarã, târziu, pã când undeva, în faþã, se auza canonada aproape neîntreruptã a tunurilor de câmp, a obuzierelor de mare calibru, lãtratu’ mitralierelor, explozia bombelor lansate de Luftwaffe – avioane germane de bombardament, Heinkel, Messersmith, trimotoare Junkers,care semãnau covoare de bombe, – ce

l CONTEMPORANII NOªTRI l mai, parcã era sfârºitu’ lumii, apocalipsa din cãrþile sfânte începuse sã se înfãptuiascã! Am fost repartizaþi, eu, doi soldaþi ºî un sergent, sã dormim pãstã noapte în cãsuþa unei bãtrâne, care avea douã odãi. În una urma sã doarmã ea, în cea de a doua, mai mare, ne-am instalat noi. Ni se atrãsese atenþia sã nu folosim luminã fãrã camuflaj ºî sã nu ne culcãm cu toþii, ci sã rãmânã unu’ dintre noi de veghe, cã în oraº erau partizani care noaptea ar putea sã atace. Am intrat în încãpere, ne-am aºezat jos, pã podeaua de scândurã – cã nu exista în camerã nici un fel de mobilier – am aprins un pui de luminã – o cutiuþã de tablã de la crema de ghete, umplutã cu seu, având în mijlocul ei, o feºtilã dintr-o sfoarã de bumbac mai groasã – ºî dupã ce am mâncat din raniþã, conservã de fasole cu cârnaþ ºî pitã de rãzboi, fiecare s-ar fi culcat cã eram cu toþii, rupþi de oboseala marºurilor pã jos... – Cum, nu circulaþi mãcar în cãruþe? – Nu, dragu’ meu, nici vorbã! Cu cãruþele sã transportau proviziile ºî muniþia. Ostaºu’ român mãrºãluia pã jos – împovãrat cu tot echipamentu’, arma, lopata Linemann, raniþa, masca de gaze ºî alte drãcii – ºî fãceam zeci, sute de kilometri, cã ajunsesem sã umblãm ca niºte bezmetici. Ne duceau picioarele pã noi, nu noi le conduceam pã ele. Unii chiar moþãiau în timpu’ cât ne aflam în marº. Tãlpile, cãlcâile, degetele erau numa’ o ranã, da’ nu mai sâmþam durerea. Nu ne descãlþam zâle ºî nopþi, cã pã urmã nu ne mai puteam încãlþa din nou, pânã sã mai dezumflau picioarele, sãrmanele. Nu mai ºtiam altceva, decât sã mãrºãluim. Parcã eram roboþi, numa’ cã aveam suflet în noi; roboþi cu suflet! – Bine, dar dupã câte ºtiu, armata românã a avut în dotare, în timpul rãzboiului, autocamioane Skoda. În regimentul de artilerie grea, unde mi-am fãcut eu stagiul militar, se aflau astfel de maºini ºi ni s-a spus cã fãcuserã frontul în Rãsãrit. Regizorul Sergiu Nicolaescu chiar a folosit câteva dintre ele, în filmele sale cu tematicã inspiratã din marea confruntare... – Or fost ele, ceva camioane, cum zâci, da’ ãlea erau folosâte la tractarea obuzierelor ºî la transportu’ muniþiei pãntru ele, lãzile cu proiectile de mare calibru cã acelea erau grele ºî nu puteau fi transportate cu cãruþele. Cu camioanele sã complecta stocu’ de hranã pãntru trupã, sã transportau echipamentu’, furaje,

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 combustibil – lemne ºî cãrbuni – muniþia pãntru regimente ºi compãnii. Marº pã jos, pã frai talpã, ãsta era blestemu’ pã capu’ infanteristului român! – Dar nemþii? – Nemþii în orice deplasare erau duºi numa’ cu maºinile. Nu i-ai fi vãzut mãrºãluind pã jos pãntru nimic în lume! Omul Zeriu I.Nicolae se cufundã într-un strop de tãcere ºi poate cã în timpul ãsta, el tocmai retrãieºte aievea povestea pe care se porneºte sã o reia, depãnând-o cu emoþiile aducerilor aminte. – ªî atunci, în noaptea aceia, cum zâc, cine sã rãmânã de planton? Cã eram frânþi de mersu’ pã jos ºî fiecare ar fi vrut sã doarmã cât de cât, mãcar un ceas ori douã. Cã ajungea militaru’, ca asta sã-i fie cea mai arzãtoare dorinþã, sã doarmã un somn lung, sã doarmã, sã doarmã... Am hotãrât sã rãmân eu de veghe, observând camarazii mei care erau gata sã aþipeascã, cu un ultim sfãrm de mâncare în gurã. Cãtrã miezu’ nopþii, mi se pare cã aud glasuri din camera babei. – Partizanii! M-o fulgerat un gând ºî imediat am trezit sergentu’, care sã afla trântit pã o dungã ºî sforãia de sã cutremurau pãreþii. La ghionturile mele, o sãrit ca ars. – Ce-i, ce-i? Îl liniºtesc ºi-i spun sã asculte cu atenþie. Dupã câteva clipe din nou se aud vorbe din camera micã. Atunci mã apropiu de uºa dintre cele douã încãperi sî, asigurat de cãtre sergent, o deschid cu mare grijã, ca nu cumva sã scârþâie, sã facã zgomot. ªî ce crezi? La lumina lunii ce pãtrundea pân geamu’ înalt, o zãresc pã bãtrânã în genunchi, rugându-se, cã þ-am spus, pricepeam ruseºte de la tata meu, fost combatant în Primu’ Rãzboi Mondial. Sã ruga bãtrâna, cã dupã cum aveam sã aflu a doua zî, avea ºî ea sãrmana, doi ficiori ºî amândoi erau pã front, ºî unde crezi? La câþiva zeci de kilometri, la Stalingrad! Liniºtiþi, ne-am retras la locurile noaste, ºî sergentu’ o rãmas el de veghe în continuare, pânã dimineaþa.

Ar dealul literar Ardealul

l CONTEMPORANII NOªTRI l

nr nr.. 1-2/2014

Semnal La Ed. Cãlãuza v.b. din Deva a apãrut recent volumul „Odiseea unui veteran“, autor Ioan Pârva. Scriitorul Ioan Pârva, descoperã ºi aduce în faþa cititorilor un adevãrat erou – Nicolae I. Zeriu, unul dintre puþinii veterani de rãzboi care, la cei 94 de ani ai sãi, este ºi cel mai vârstnic locuitor al satului Þebea, din judeþul Hunedoara. „Acest personaj este un bãrbat mai mult înalt decât scund, uscãþiv la înfãþiºare, cu un obraz oval, uºor mãsliniu, tãbãcit de asprimile vieþii care au trecut peste el, dând întregii fizionomii o multitudine de trãsãturi care numai fine nu pot fi socotite. Iar ridurile care îi brãzdeazã chipul, îl particularizeazã, ducând cãtre personajele din pânzele lui Rembrandt.“ spune autorul. Eroul Nicolae Zeriu, completeazã ºi el în dulcele grai ardelenesc: „... eu m-am nãscut aici, în vatra Þebei, ºi casa în care ne-am aºãzat la taifas îi casa pã care or construit-o pãrinþii mei – cu tãte acareturile pe care le-ai vãzut în curte – casã în care or locuit ei ºî în care ne-am nãscut eu ºî Viorel, un frate mai mare ca mine, cu sãpte ani.“ Pe parcursul a 164 de pagini de text ºi album foto, veteranul Nicolae Zeriu îºi povesteºte viaþa, insistând pe evenimentele ºi întâmplãrile pe care le-a trãit sau la care a fost martor în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial pe Frontul de Rãsãrit, pornind de la momentul recrutãrii în cazarma din „cetatea Aradului“ – la Regimentul ’93 Infanterie, continuând cu luptele de pe Volga, mai precis din preajma Stalingradului urmând retragerea ºi întoarcerea armelor împotriva armatei germane. Omul aceasta, care rãspunde la întrebãrile scriitorului Ioan Pârva, este de fapt o istorie vie, o mãrturie palpabilã a unei lumi demult apuse, dar cumplit de dureroase. De aceea credem cã aceastã carte ar putea deveni carte de învãþãturã pentru toþi cei care, spre fericirea lor, n-au cunoscut ºi nici nu-ºi pot închipui adevãrata cruzime a rãzboiului.

Elena FAUR

28 28

Gheorghe LÃCÃTUªU - veteran de rãzboi Se sting veteranii Priveºte, copile, cum trec veteranii În ºiruri tãcute, bãtrâni luptãtori, Se duc! Se topesc ºi-odatã cu anii Dispar în neant, anonimi cãlãtori. Se sting veteranii, albiþi tot mai tare Încet, în tãcere ºi-n tainã se sting, Imaginea lor slabã dispare – Ei nu se vaitã ºi nici nu se plâng. Priveºte-i! Respirã, mai sunt încã vii ªi-aºteaptã sã sune... un ultim atac, Cãci astãzi sunt iarãºi în linia-ntâi ªi-aºteaptã semnalul! ªi rabdã ºi tac! Priveºte-i trecând împãcaþi spre vecie, Pãºind maiestos, ca lumea sã ºtie C-au fost demni, nu s-au plâns, n-au crâcnit! Au luptat, au muncit, au tãcut... ºi-au murit! De-aceea, copile, când trec veteranii Cu feþele supte, de sfinþi bizantini, Opreºte-te-n loc, cãci ei sunt titanii Istoriei noastre ºi lor sã te-nchini! Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încã, Mai dã-le onorul, c-aºa slãbiþi ºi modeºti, Þi-au clãdit viitorul în piatrã ºi-n stâncã – ªi-au murit pentru þara în care tu sã trãieºti!

l POESIS l

Dumitru VELEA LUCIFERA I

Portret de Petru Birãu

„Candela ºtersei, de-argint icoanã A lui Apollon zeului meu.” Eminescu Mântuirea despãrþirii, limpede încremenire; deºert de amurg cu feþe de neguri; singur în chemare, uitat blestemul orbirii e ºi trupurile pline de cenuºã – convoi al fãpturilor spre îndepãrtatele ape, îndrãgostire lucifericã; aºteaptã cineva? depãrtare, umbre, unde urmele agonice se ºterg; lacrimi fãrã ochi în cãutata Iubitã clipã de clipã picurã roiuri de-azur despicate în ea cu strigãt de oglindã, ºi dinaintea paznicului ucis, prãbuºirea: la capãt ºoapta mutã, trandafirul ºi înapoi, talpa… Încoronatã ridicare a înecatului când fulgerul mãsoarã hãul fãrã întoarcere, sus tremurare ºi jos unduire, sare în potirul iubirii, orb îndrãgostitul o simte ºi nu-ºi mai priveºte pedeapsa templului, necunoscuta iubitoare când scânteierea sencearcã prin somn în prãbuºitã, netulburatã undã… Cerul ºi fapta sorbindu-se rãmâne degetul întins în sfâºierea ºi logodna unde-i doar una: ºoptire ºi aripã – pustiiþii în tine sunt, plinule cu migdale, ºi-n ei unduieºte pur doar lacrima din noaptea ochiului, ºi-atunci? tânguirea nu mai nãºtea strigoi, fricã de tine, o, netrecutul prag al nunþii! Pândã ºi ruinã unde umbra înfãºurã aripa; pãcatul a pãtat-o ºi stins e suspinul pe þãrmul spulberat, naufragiatã ºi mare; fãrã de þãrmuri se-neacã? vânturi ºi unde… tu, ararat? desprinsul de tine, tãcere, bântuie cu trei feþe cerul ºi-un înger alunecã nimãnui.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Cu degetele ridicate în rugã ucisul ºi efigii de animale cu spaimã se joacã în el, piatra îºi lasã diana sã amãgeascã departe de intrare, unde-i îndrãgostitul de ea? în moarte îºi împreunã mâinile ºi pe marama sãrutul picat, apare chip în suspin, spre el rãtãceºte orbul – pradã în zariºte. Înfloreºte mortul din poartã: chin ºi plãcere pleoapei sã-i dea înapoi, mâinii pierdute: sãrut de unde adie noaptea, cade în iubire ºi moarte ºi-mbracã orhideea, sãrutul ºi singur dezvelitul delireazã… Destrãmarea lacrimii noapte-n femeia dãruitã plinului de praf roºu e ºi spre amurg strigoiul sperã la cinã – nimeni – ºi se cineazã! Ochi pânditor din noapte al paºilor fãrã drumuri, cerul e chin ºi pleoapa cealaltã rãnitã patimã-n urma pierdutã de dor – cine o calcã? El? Tu? te asemeni cu tânguirea lui, o, Iubitã îngemãnatã cu poarta trecutã, pasul sfârºeºte în urme ºi ele în tine! Orb apropiat de efigia uitatã afarã, dar cine sã-i simtã risipirea pe umeri sorbitã singur departe de el, apare chipul fãrã fiinþã, spre ce povara? din tot, ochii pustiitã închidere în tine; se îndoaie spre sânii dezgoliþi ºi femeia nu e; dupã cine aleargã? o chemare a rãmas spre nimeni între douã opriri – adãstare când jocul cu unda sãrut e în faþã ºi-n numãr iubitã moarte!

Cu sfâºieri se-ntinde fãrã sã ºtie cã-i pecetluit cu hieroglife de el, primise ramuri ºi ruinele în luminã

Ar dealul literar Ardealul

l POEZIE l

nr nr.. 1-2/2014

hohotesc prostituate – stingere, ºi-ngenuncheaþii aºteaptã; zarul nu se dezlipeºte de mânã ºi chipul se uitã în urmã la el pe întinsul nisip, îºi spune rugãciunea ºi doar semnul sãrutului poate sã facã, adieri luciferice trec prin sine, strigãt din strigãt pãcat e ºi tu te nãrui la tânguirea lui în înserare, patima-i cruce în ochiul rãmas la jumãtatea drumului ºi muntele-i departe ºi-aproape…

O mânã de sfânt adastã în pustiu un nor, albã, ºi-atât de înclinatã dincolo încât un bob de rouã i-alunecã pe fiecare deget…

Sãrutul pragului luci printre oglinzile rãsturnate; demult pe feþele adormite ºi învãluit, în apãsarea pasului se agãþã deznãdãjduit de surâsul gurii nesãrutate.

Nu-i pipãire îmbãtarea, feþele arcului slobozit cu fum întors aproape alb, adierea cenuºii de ºarpe? o, îndreptarea trupului sfânt pe ape: îngenunchere-n deºert ºi nimeni nu se-aratã, rãtãcire fãrã nãdejde, fãrã fãpturã (un semn e mult în moarte de poþi sã-l mai pãstrezi!) tânjire a celui ce nu-ºi aude strigãtul – cântecul amurgului e?

Orbecãieºte ºi nicio mânã întinsã spre el, (o, agonia marmorei are privirile prãbuºite în cer printr-un murmur amurgit în vise) ºi nimeni nu ºtie cum urmãreºte umbra pasãrea când zboarã.

Nu e-n pustie ºi e povara amarã înfãºuratã în ea – coapsa femeii se sãrutã cu moarte ºi el iubind se risipi aproape pânzã psalmicã rãmasã în locu-i inel simþit de-atâtea ori pe deget

ºi niciodatã schimbat în altare; de el îºi aminteºte crucea ºi nisipul în îmbrãþiºare. E… Înfãºurat în liniºti adastã tremurãtorul suspin de pe o pleoapã pe altã pleoapã… Se-ncearcã oprirea îndrãgostiþilor în unul fãrã ºtirea Iubitei? Douã desprinderi niciodatã desprinse; speranþã, greºealã sau mânã? cine? nicio atingere pe cale, doar apãsare pe-o parte strãinã fremãtãtoare, vinã înainte ºi dupã ruga din faþa pereþilor nãruiþi în praf – prostituate ori închinãri? – mângâieri priviri. Sub poartã de vremi se-ncearcã þãrâna, coapsele nu rãmân dezvelite când se înnoureazã privirea, o, sclipirea nisipului e mana rãtãcitului – ºi ultima stea se stinse fãrã sã vadã ochii, rugãtorii ochi ce o urmãreau sperând, o nãlucã a nopþii uitatã pentru totdeauna peste þãrâna gãsitã în urmele trecãtorului aºteptat de ea. În faþa cetãþii îngropatul cuprinse iubirea – sânul osândit de la început sã sângere ºi sã se bea – narcoticã bãuturã, pierdere în azur ºi totuºi abia acum îi simþi gustul amar ºi degetele mâinilor nu se mai alãturã – bete urmãresc un chip ºi fug de un chip rãmas la pândã… Pe degetele ei o pleoapã pare cã se lasã – vis uitat dupã ploi în apele femeii pe care a vrut sã o însoþeascã în noapte – ºi ochiul se-nchide sãrut pe o mãnuºã (cum se sfârºeºte roua în þãrânã aproape de zori!) înger, murmur pe prag, osândã ultimã a zodiei întinse pe patul cald amãgitoare ºi nudã, dor pierdut doar ei sau lui? sortita împlinirii sau oglindã ºi chip? ºi gustul sângelui este sãrat…

l POEZIE l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 SEMNAL

Unde doru-Ru, depãrtare, faþa închisã în ochi strãveche cu pãrul adiind pe tâmpla strãinã unde este? în ºir suie stinsul jos (vãzuse faþa apei rotindu-se în pustie, ºi sete!) ºi din ochiu-i fecioara-Ru deschide gura fãrã limbã: nuntirea a doua e iubire, doru-Ru, Ru, O…!

Undire a ºase lacrimi la gura cenuºã, nicicând deschiderea se desface ca o soþie, cândva a curs sãrutul aripei pe buze ºi s-a crezut cã-i lapte sau o ºuviþã blondã (susur de vecernie – ironie!) privirea între oglinzi e adulterã când faldul ºi-ascunde plinul în feþe, întredeschis, este ea? Undire…

Alex. ªtefãnescu – Bãrbat adormit în fotoliu (Ed. Curtea veche, 2011)

Ioan Gâf-Deac – Înger cu aripi ascunse (Ed. Universalia, 2010)

Sandala orbului rãmâne neschimbatã – o rudã la picioare ºi praful dor ºi ochiul ranã, ºi munte nu e? târzie intrare – refuzatã ieºire, noapte de demult, mumele au ajuns la ultimul psalm cu capul tãiat în mâini – inutil: sub nisip se rostiserã de o mie de ori aproape de lãcrãmat a rugã ºi a semn.

Rodica Lãzãrescu Semne de carte (Ed. Pallas Athena, 2014)

Mircea Dinutz – Arcade critice (Ed. Pallas Athena, 2014)

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l POEZIE l decât toate stelele cerului... Toate deºerturile, bob de nisip cu bob de nisip socotit, n-ar fi putut sã gãseascã un singur cuvânt sã fie egal cu primul nãscut, cel fãrã prihanã de numãr, fiul tatãlui cuvântul.

Dumitru ICHIM (Canada) RECITIND PE SOREN KIERKEGAARD Stelele cerului, precum ºi nisipul oglinzilor lui, îl numeau pe Avraam pãrinte al tuturor neamurilor, dar Tu cum L-ai strigat când i-ai cerut pe unicul fiu, ultimul rod al pãrului alb, sã ºi-L aducã jertfã?

Da, fricã ºi cutremur a fost pe faþa întregului pãmânt... Iar fiul a-ntrebat a doua oarã pe Avraam, pãrintele neamurilor: „Tatã, dar unde este mielul de jertfã?’’ ªi era dis-de-dimineaþã, ne spune Kierkegaard, prinþul albastrului fiord, când pãrintele neamurilor, cãlca, urcând prin umbrirea Fiului, cu fricã ºi cutremur...

Mai repetã-ne, Kierkegaard, prinþul adâncului fiord, pentru cã lumea are urechile vechi, ca genunchiul cãmilei! Iarã ºi iarãºi repetã-ne-ntruna, cum era atunci, în dis-de-dimineaþa lumii când Avraam îºi privea fiul, pre cel unul nãscut din tatãl, urcând pe Muntele Jertfei cu aripi de lemn nezburate înãlþãtoarelor flãcãri?

Ce-a fost apoi, Avraam n-a înþeles prea bine, cã-i povestea bãtrânului tahigraf bobul ascuns din bob, cum L-a strigat pe Dumnezeu Tatãl, dintru adâncuri L-a strigat pe Dumnezeu Tatãl, de profundis clamavi Te Deum: Eli, Eli lama sabahtani? Dar Tatãl nu i-a rãspuns, ci doar aripa vãzduhului înalt s-a auzit: Acesta este Fiul Meu cel iubit...

ªtiu, Soren, ce spui „fricã ºi cutremur’’! Dar acestea ºi mai mult decât acestea au fost atunci, în dis-de-dimineaþa lumii, când nimeni nu vorbea de moarte, ºi totuºi Avraam privea cu „fricã ºi cutremur’’, ameþitorul drum, spirala-n vâlvãtãi urcuº al înfierii. Pentru cel vechi de zile, pãrintele neamurilor, fiul era mai presus

*** Avraam, fiul sãu ºi îngerul priveau, cât un rãsãrit de soare focul de jertfã al înfierii: Acesta este Fiul Meu..., dar pãrintele neamurilor

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

l POEZIE l abia ieºind din fricã ºi cutremur a bãgat amândouã mâinile prin vâlvãtãile focului, de parcã-ar fi pierdut ceva, scormonind printre cãrbunii aprinºi pânã-ºi umplu cãuºul palmelor cu jãratec ºi þipã din rãrunchi cãtre înger: Ia-i ºi fugi, ia-i ºi fugi, ia-i ºi fugi...! Drumul e lung cum n-a mai fost noapte sã þinã trei zile, ºi întunericul la fel de îngust, dar pumnul acesta de cãrbuni o sã-ºi fie de-ajuns pânã la rãsturnatul pietrei de mormânt din ziua Înfierii. Era dis-de-dimineaþã în prima zi a sãptãmânii când Avraam, pãrintele tuturor neamurilor, se cobora cu fiul sãu, fãrã fricã, fãrã cutremur ºi fãrã lemnele crucii...

CUVÂNTUL Niciodatã nu a trecut pe lângã mine ispita de-a fi altceva decât om, sã zicem înger, dar cel din dreapta mea ºi-al umbrei, îngerul: „S-o spui e uºor, îþi convine. Tu, fãrã de aripi, ai presusul de zbor. Eu, cu-atâtea pene, nici un cuvânt n-am scris ca tine, tu, durerea luminii sub lutul veºmânt. Eu, am rãmas pentru tine <<trimis>>, cã numai Fiul Omului, singurul poate sã fie ºi Dumnezeu ºi Cuvânt.’’

SEMNAL Dorina Sgaverdia – Constantin Lucaci (Ed. Palimpsest, 2013 )

Dumitru Ichim – ªarpele de aramã (Ed. Sf. Gheorghe-Vechi, 2014)

Radu Igna – Haþeg. Vremuri ºi oameni, fapte ºi mãrturii ( Ed. Crono Logia, 2014)

Ar dealul literar Ardealul

l ESEU l

nr nr.. 1-2/2014

Alina Lucia MUSULBAª Intelectualism rafinat Dacã, din întâmplare, sã spunem, m-aº trezi cu o asemenea caracterizare a propriei persoane, faþã cãtre faþã, aº avea pe loc un sentiment profund contradictoriu, care ar scoate la luminã trãiri prea puþin realiste ºi acþiuni proprii inconºtiente care au generat respectiva caracterizare. Atunci când þi se sugereazã cã ai fi astfel, ºi ai doar douãzeci ºi ceva de ani, e firesc sã te simþi doar flatat. Când însã eºti matur, prea matur ºi prea maturizat, înþelegi spontan cã eºti iubitor de slavã deºartã, cã ai fãcut totul (inconºtient) ca sã ajungi la ea. Te simþi închis într-un sertar din care nu poþi ieºi la viaþã adevãratã, nu mai eºti realist, pluteºti printre iluzii, ºi, Doamne fereºte(!), te mai simþi ºi bine! „Gândire smeritã are cel care nu se complace în laudã nici atunci când este lãudat pe bunã dreptate.” (Isaac Sirul, Cuvinte cãtre singuratici, partea II, cap.3, al.75). Dacã tot ai avut aceastã stare de disconfort ºi þi-ai identificat propriile limite ºi chiar pãcate, este bine sã te analizezi puþin, nu doar cu instrumente de veac XX sau XXI. Sã cobori mai adânc în istoria culturii, sã regãseºti psihologia transfiguratoare a Sfinþilor Pãrinþi, care se raportau la Adevãr ºi la Cunoaºtere, ca la ceva Viu, Personal, Întrupat. ªi s-ar putea sã ai surprize foarte mari! În mãsura în care eºti pregãtit sã le primeºti. Dacã rafinamentul intelectual nu serveºte decât slavei deºarte, e zadarnic. Dar nu dispera! S-ar putea întâmpla sã pãþeºti ca Saul din Tars, pãstrând proporþiile cuvenite, ºi sã fii folosit chiar

34 34

de cãtre Dumnezeu care te-a motivat adânc de-a lungul zecilor de ani, sã te dotezi intelectual, pentru vreun dialog cu cei ce se tem sã pãtrundã în spaþii sacre (Biserici), sã lepede, rugându-se, trecutul frustrant sau viitorul iluzoriu, sã pãtrundã în timpul sacru, pentru a intra în prezentul continuu al lui Dumnezeu, ºi, pãtrunzând astfel în spaþiu ºi timp sacru, sã-ºi rãstigneascã propria raþiune pentru a primi adevãrul în mod direct ºi nemijlocit! Teorie! Ar spune mulþi ºi aº fi tentatã sã-i cred pe cuvânt, cu atât mai mult cu cât intelectualismul rafinat este frustrant, demotivant în credinþã pentru mulþi, iar unii chiar s-ar putea prevala de acesta pentru a fugi din bisericã, deºi înþelepciunea patristicã a structurat ritualul liuturgic atât de concis, atât de sugestiv ºi atât de minunat, încât n-ar putea fugi de acolo decât cei care au venit cu idei preconcepute(idolii minþii) ºi n-au înþeles nimic din liturghie, ºi, mai ales, n-au simþit nimic... în fiinþa lor duhovniceascã. Pentru aceºtia lepezi intelectualismul rafinat, dar ºi pentru cei care-l percep în exclusivitate din perspectiva unei lumi prea secularizate ºi te aruncã în sertarul despre care vorbeam mai adineauri. Refuz, deci, intelectualismul rafinat care numi serveºte la nimic, dacã nu face decât sã mã izoleze de semenii mei. Accept însã intelectualismul rafinat al celor la curent, nu doar cu toate descoperirile din ºtiinþã, ci pãtrund adânc în culturã pentru a recupera diamante valorificabile, bunãoarã, în psihologia de ultimã orã. Diamante vindecãtoare, cãci multitudinea informaþiei în secolul XXI ne creeazã o stare de stres din care cu greu putem ieºi doar cu tehnici lipsite de valori absolute la care sã ne raportãm, învãþând astfel subtila lege a prioritãþilor într-o lume mult mai mare în spaþiu ºi timp decât cea pe care o percepem în timpul actual ºi spaþiul vizibil.

l INTERVIU l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Theodor DAMIAN: „ ...dezbinarea nu este eticheta care uneori, pe nedrept, ni se aplicã nouã, celor din diaspora.“ – Domnule Theodor Damian ne aflãm la cea de-a 17-a ediþie a „Zilelor Luminã Linã“ ce se desfãºoarã anul acesta în frumosul oraº Bistriþa. Ce ne puteþi spune despre acest eveniment? – Sunt deosebit de bucuros cã mã aflu la Bistriþa ºi sunt extrem de impresionat de cãldura, ospitalitatea, generozitatea cu care gazdele noastre au organizat aceste manifestãri „Zilele Luminã Linã“ ºi care ne-au întâmpinat ºi pe noi, cei care venim din America ºi din multe pãrþi ale României. Aduc mulþumirile cuvenite în primul rând d-lui Ovidiu Teodor Creþu, primarul municipiului Bistriþa cãruia îi mulþumesc pentru efortul pe care l-a fãcut de a fi alãturi de noi. Mulþumiri speciale vreau sã aduc dlui prof. dr. Dorel Cosma, directorul Centrului Cultural Bistriþa. De asemenea mulþumesc d-nei Muguraº Maria Petrescu, traducãtor ºi jurnalist ºi d-nei prof. Anca Sîrghie, prin strãdania cãrora s-a putut organiza aceastã întâlnire la Bistriþa. Sunt dator sã nu-i uit nici pe colegii mei preoþi, pe care i-am vãzut în salã, care au venit sã mã întâmpine nu numai la nivel scriitoricesc, ci ºi frãþesc. – Ce simbolizeazã manifestãrile din cadrul „Zilele Luminã Linã“? – „Zilele Luminã Linã“ sunt un fel de pod de prietenie cu românii de peste Ocean. Este un eveniment pornit din intenþia sã adune laolaltã scriitori dintr-o parte ºi de alta a Atlanticului ºi astfel sã se poatã produce un fel de integrare în sensul de a conºtientiza, ºi de o parte ºi de cealaltã, faptul cã nu existã o culturã ºi o subculturã, ci existãm, indiferent unde ne aflãm pe meridianele globului, cei ce vorbim limba românã, suntem români ºi simþim româneºte, ºi mai ales cã suntem într-o totalã comuniune, chiar ºi atunci când suntem departe unii de alþii. Se spune cã atunci când eºti departe, ochii care nu se vãd, se uitã; cã te înstrãinezi, ºi cã dacã te-ai înstrãinat, þi-ai luat un risc, iar atunci când te întorci este posibil sã nu mai fi privit aºa cum ai dori. Lucrul acesta reprezintã o problemã, pe de-o

parte discutabilã, pe de altã parte deranjantã pentru noi, românii din diaspora. – De ce deranjantã? – Pentru cã, ceea ce nu se ºtie sau se ºtie foarte puþin, noi, cei din diaspora, facem de multe ori, ceea ce nu se face acasã. De exemplu, noi, românii din diaspora credem cã prin activitãþile cultural-spirituale pe care le desfãºurãm, facem foarte mult pentru imaginea României dincolo de graniþele þãrii. Cu „Zilele Luminã Linã“ noi am ajuns anul acesta la cel de-al 17-lea eveniment. Am început o astfel de manifestare la un an dupã ce am înfiinþat revista „Luminã Linã“ ce se aflã acum în cel de-al 18-lea an al apariþiei sale. ªi acest eveniment s-a desfãºurat de-a lungul timpului în 17 localitãþi din România, printre care amintesc: Botoºani, Iaºi, Chiºinãu (de douã ori), Galaþi, Reºiþa, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Sibiu etc. – De unde nevoia acestor întâlniri anuale, acasã? – Pentru cã ne aflãm într-un moment de împãrtãºire spiritualã, aº vrea sã menþionez ceea ce spune un scriitor american, ºi anume cã „acasã, este un loc de unde, atunci când eºti tânãr vrei sã pleci ºi unde, când îmbãtrâneºti, vrei sã revii“. Cam aºa se întâmplã ºi cu foarte mulþi dintre noi, cei care ne aflãm în emigraþie. Mulþi am dorit sã plecãm ºi dupã ce am reuºit acest lucru, ºi dupã ce a trecut un timp, dorim sã revenim. Acesta este motivul pentru care mulþi dintre emigranþii români se repatriazã sau, în cazul nostru, dorim sã venim acasã în fiecare an pentru a ne reîncãrca bateriile, pentru a ne reconsolida relaþiile cu locul, amintirile, prietenii, dar ºi cu valorile culturii ºi spiritualitãþii româneºti.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l INTERVIU l

Problema este cã atunci când venim acasã, uneori avem ºi surprize neplãcute, de a fi priviþi cu o oarecare suspiciune, ca ºi cum s-ar întoarce acasã fiul risipitor. – De ce spuneþi asta? – Dintr-un punct de vedere ni se potriveºte sintagma de „fii risipitori“, dar nu în sensul cã risipim averea pãrinteascã, ci dimpotrivã, aºa cum suntem, departe de þarã fiind, ne consolidãm întru’ averea cu care am plecat de acasã, pentru cã atunci când organizãm biserici româneºti, asoci-aþii, societãþi, restaurante româneºti, nu facem altceva decât, întrun fel, sã înmulþim talantul cu care am plecat de acasã ºi nu sã-l risipim. Noi ne menþinem ca români tocmai prin înmulþirea acestui talant nu prin risipirea lui. De aceea sintagma „fiul risipitor“ se potriveºte doar pe jumãtate, nu în întregime, dar în schimb, când venim acasã, cum ziceam, de multe ori suntem priviþi ca fii risipitori, ºi asta este problema care ne doare. Însã cu noi se întâmplã ºi altceva. Vorbind de fiul risipitor ºi vorbind despre ce se întâmplã cu emigraþia ºi în emigraþie, noi, cei care am plecat, de multe ori îi ajutãm pe cei care vin alãturi de noi. ªi este bine sã precizez cã emigraþia nu a încetat odatã cu ’89, ea se petrece ºi în ziua de azi, când o serie de români doresc sã plece de pe meleagurile natale ºi sã se aºeze pe meleaguri strãine. La New York, spre exemplu, vin întruna români ºi primul loc unde vin, sunt bisericile. ªi iatã-ne pe noi, aºa-numiþii fii risipitori, ajutându-i pe fraþii noºtri mai mari – dupã pildã – ajutându-i sã se integreze ºi sã-ºi gãseascã poate ºi de lucru, un loc unde sã doarmã ºi sã aibã cele necesare pentru viaþa zilnicã pe care o începe acolo. Deci, facem ºi acest lucru pentru România, pentru cã România este în fiecare fiu sau fiicã a þãrii noastre. – Ca urmare, putem spune cã între diaspora româneascã ºi þara mamã existã o permanentã legãturã. – Da. ªi am putea vorbi mult despre aceastã legãturã. În acest sens sunt douã mari teme care ar putea fi dezbãtute. Prima ar fi cã se spune adesea cã românii sunt dezbinaþi oriunde s-ar afla ei. Acesta este un mit pe

care, personal, am încercat întot-deauna sã-l anihilez. Pot argumenta în mod elaborat cã românii nu sunt dezbinaþi. O dovadã: la New York existã zece biserici româneºti ºi o serie de societãþi ºi asociaþii culturale. Deci românii converg unii cãtre alþii precum ºi cãtre aceste societãþi în jurul cãrora graviteazã comunitatea româneascã ºi iatã o probã cã nu suntem dezbinaþi. În mãsura în care, prin dezbinare, nu înþelegem o ceartã, o contradicþie. Lucrurile acestea se întâmplã în oricare þarã, ba chiar ºi într-o familie. Se poate spune deci, cã aceastã situaþie nu este ceea ce înseamnã o dezbinare, nu este eticheta care uneori, pe nedrept, ni se aplicã nouã, celor din diaspora. – ªi a doua temã, care ar fi? – A doua temã este problema identitãþii, cât ne mai place, adicã, sã ne numim români. Noi demonstrãm permanent cã suntem români. Însã aceste douã teme sunt de anvergurã, de amploare ºi necesitã mult mai mult timp pentru a le discuta ºi a le analiza. Deocamdatã vreau doar sã spun cã eu reprezint aici ºi Biserica Ortodoxã Românã „Sfinþii Petru ºi Pavel“ de la New York ce fiinþeazã pe lângã Institutul Român de Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxã pe care l-am înfiinþat odatã cu biserica în anul 1993, precum ºi cenaclul „Mihai Eminescu“ pe care le conduc în mijlocul românilor de acolo, dupã cum ºi revista de culturã ºi spiritualitate româneascã „Luminã Linã“, înfiinþatã în anul 1996. Cu aceastã ocazie aduc salutul acestor instituþii ºi al celor care participã la ele, tuturor românilor. De asemenea, celor din diaspora americanã le voi transmite tot ceea ce am trãit aici, adicã bucuria, cãldura, generozitatea, frãþietatea cu care noi am fost primiþi. Mulþumesc încã o datã pentru aceste zile superbe ce ni s-au oferit. – Mulþumim ºi noi pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Interviu realizat de

Mariana Pândaru-Bârgãu

l ANIVERSARE l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Miron ÞIC, – la 75 de ani – S-a nãscut la 22 mai 1939 în satul Boz, jud. Hunedoara. A publicat în majoritatea revistelor literare ºi i-au apãrut, pânã acum, 27 de volume (poezie, prozã scurtã,reportaje, tablete literare etc. ) Deþine numeroase premii literare ºi are o susþinutã activitate literarã atât în peisajul cultural hunedorean cât ºi naþional. Face parte din colectivul redacþional al revistei noastre încã de la începuturi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala AlbaHunedoara ºi membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România. Îi dorim multã sãnãtate ºi frumoase împliniri în plan literar! LA MULÞI ANI! Redacþia „Ardealul literar“

MIRON ÞIC, omul ºi scriitorul „Încã învãþ sã fiu între oameni. Încã învãþ sã port poveri ºi învãþ sã port cum se cuvine sentimentele. Nu arunc la coº nici un cuvânt, ci învãþ sã-l dãruiesc oamenilor. Învãþ sã privesc altfel floarea de cireº ºi sã stau de vorbã cu oamenii, în cuvinte de cinste ºi omenie. ªi nu am nevoie de glorie sau mândrie...“ mãrturiseºte dl Miron Þic în cartea sa „Aºezãri neuitate“. Este o mãrturisire de credinþã, pentru cã da, acestea sunt atuurile esenþiale, la un portret fugar al celui sãrbãtorit în aceastã superbã zi de mai. ªi dacã ar fi sã continui pe aceeaºi linie în realizarea unui portret complet aº spune cã domnul Miron Þic întruneºte calitãþi necesare omului integru, ºi anume: generozitate, toleranþã, discreþie, demnitate, iubire de oameni, respectul faþã de prieteni... ªi pe deasupra de toate, „ars pe rugul cuvintelor“ „leagã fiecare secundã de bucurie, de ceea ce se numeºte smerenie, ºi mai ales, de ceea ce se numeºte viaþã.“ (am citat din confesiunile domniei sale). ªi tot din confesiunile sale, îl credem pe cuvânt cã „din respiraþia mea s-au nãscut cãrþile“. Suprema ardere în cuvânt a dlui Miron Þic este poezia. Ne-o spune chiar dânsul, spre luare aminte: „Poezia mea/ este o pasãre domesticã. / Poezia mea/ E durerea/ Frumeseþea/ Nimicul trezit la tandreþe/ Poezia mea/ Nu o pot îndepãrta din mine/ Decât atunci/ Când o binecuvântez cu firul de iarbã/ Atunci simt fericirea de tainã/ În sufletul meu, cum creºte.“ Alãturi de colegul nostru, suntem prezenþi, în aceastã dupã-amiazã de sãrbãtoare, câþiva care am avut bucuria sã-l cunoascã de pe la începuturile noastre întru zodia scrisului, adicã – privind în urmã – cu aproape 40 de ani. Putem, deci, spune cã am strãbãtut împreunã firul vieþii, cunoscându-ne bucuriile ºi tristeþile noastre din

plan uman, fiindu-ne martori, unii altora, împlinirilor în plan scriitoricesc, ba chiar învãþând unii de la alþii, ce înseamnã valoarea cuvântului scris, ce înseamnã sã-þi respecþi aproapele, ce înseamnã sã depãºeºti graniþa amatorismului ºi sã-þi asumi profesionalismul în literaturã. Într-o astfel de atmosferã am avut norocul sã ne educãm noi, cei care astãzi suntem socotiþi a fi seniorii literaturii hunedorene. Iar domnul Miron Þic, prin anii binecuvântaþi pe care îi împlineºte astãzi, este unul dintre seniorii de vârf ai scrisului hunedorean. ªi-a adunat cãrþile cu rãbdare de bijutier, îºi scrie poeziile cu o sensibilitate tulburãtoare, percepe lumea înconjurãtoare cu îngãduinþã ºi nobleþe sufleteascã. Ca o concluzie, spun doar cã dacã în lume ar fi mai mulþi oameni ca dl Miron Þic, lumea ar fi mai frumoasã ºi mai bunã. Sã încercãm deci, sãi urmãm exemplul. Nu vreau sã închei înainte de a mai sublinia cã pe lângã faptul cã este membru a douã uniuni de prestigiu din þara noastrã – USR ºi UZPR – dl Miron Þic face parte ºi din Asociaþia Scriitorilor din Judeþul Hunedoara, încã de la înfiinþarea acesteia (1996), cã face parte din colectivul de redacþie al revistei „Ardealul literar“ tot din 1996 ºi cã este un colaborator de nãdejde al Editurii „Cãlãuza“, tot de la înfiinþare, adicã din 1992. Avem deci toate motivele sã îl considerãm o personalitate importantã care face cinste literaturii ºi culturii hunedorene. ªi nu greºim cu nimic dacã îl situãm la acelaºi nivel în contextul literaturii ºi culturii naþionale. Suntem onoraþi sã ne fie alãturi ºi ca urmare a toate acestea, la ceas de sãrbãtoare îi dorim multã sãnãtate, bucurie, luminã în gânduri ºi pace în suflet. O viaþã frumoasã ºi LA MULÞI ANI, domnule scriitor, domnule coleg. Mariana Pândaru Bârgãu

Ar dealul literar Ardealul Miron ÞIC Funigei luaþi de vânt

În zori stau între doi arbori ºi iedera urcã peste jumãtatea mea de viaþã. Târziu, într-o cãruþã având coviltir peticit strãbat aleile încãrcate cu frunzele toamnei. Mult mai departe, melancolie ºi foºnet funigei rãtãcind de la un capãt la altul, de lume. Viaþa mea, monedã aruncatã Cap sau Pajurã dupã cum mi-e norocul.

Sentimente În fiecare toamnã trebuie Sã bat, fãrã milã, nucul Plantat de ziua naºterii mele. Tata Stã cu ochii închiºi ªI la fiecare bãtere a nucului Se întristeazã De dincolo de lume. Nu mai simte funigeii toamnei Plutind în aer Peste veacul eliberat de uitare.

Poem de ºapte zile Ce face poetul În cele ºase zile lucrãtoare? În ziua de luni Deschide fereastra ºi vede Cã s-a desfrunzit Teiul de la poartã. În ziua de marþi Simte cã i-a intrat în suflet Culoarea iernii. În ziua de miercuri Scrie despre o cãlãtorie spre O þarã necunoscutã. În ziua de joi, Când întoarce fila de calendar Descoperã data sfântã, 15 ianuarie.

l ANIVERSARE l

nr nr.. 1-2/2014

În ziua de vineri Începe sã-ºi punã întrebãri Despre ce a fãcut pânã atunci Dar a venit ziua de sâmbãtã ªi coala de hârtie Scânteia, pe un vas de argint Duminicã Poemul împlineºte vârsta de ºapte zile.

Existã o cale Existãm! Venim dintr-o umbrã necunoscutã, Avem toate clipele aproape, Avem focul ºi grãdina dragostei, Spuza cenuºii reprezintã Dreptul noastru la tãcere. De care aº putea fi mai aproape Dacã nu de a ta, Fiinþã învãluitã în tainele unei dimineþi. Între noi existã o cale Pe care ne întâlnim ºi ne despãrþim. Altfel Ne-ar ucide floarea de crin.

Neliniºtea înfloririi Când mã aºteptam mai puþin Atunci A început sã miroasã a boboci de floare. Între cer ºi pãmânt Aerul a fost zguduit de þipãtul înfloririi Elogiu desfoliat pânã-m marginile esenþiale Lacrimile au gust de constelaþie Viitorul traverseazã luna lui Prier Picãturile de ploaie Ajung pe gura însetatului Frumuseþea zâmbeºte pe ramurile Prunilor din progradia satului. De pe mâinile tale Alunecã zãpada moale, vizibilã, ca o lucire Speranþa cã vom pãºi Peste pietriºul de aur Nu mã mai mirã. Þipãtul înfloririi – Spiralã în urcare, printre harfe de cântec. ªi vise în care ne-ntoarcem Cu toate bucuriile zborului.

l POEZIE l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Constatarea mutilatului de rãzboi

Dorin N. URITESCU Moartea lebãdoiului negru Pe Rio Costa se odihnesc la sfârºitul verii, În cãlãtoria exoticã spre marginea lumii, Când cântã de repaos pentru prima datã cocoºii ªi lunecã pe valuri în cumpãna serii, Învãluite de lumina puþinã a lunii, Cu gâturi negre, înalte, arcuite ºi ciocuri roºii, Lebede negre, pe unde albastre tremurãtoare. Popasul le este de-o singurã noapte. Ascunºi în tufiºuri le privim de aproape Cum în dreptul ramurilor cu mure coapte Intrã în stufãriºul de la scãldãtoare. Când luna se stinge ºi stele pe cer se aprind, De lebãdoiul cu aripa fntã uºor se desprind ªi acesta se-ntoarce ºi cântã straniu în noapte, Tulburãtor de trist, cântec de moarte. Apoi pluteºte pe unde cu gâtul întins... Orice miºcare pe Rio s-a stins ªi corpu-nfoiat începe sã se cufunde. Ies lebedele-albastre-ntr-o ciudatã procesiune, Încercuiesc locul unde apa l-ascunde, Bufniþele-n scoburi huhuresc a rugãciune. „Cântecul lebedei“ nu-i o formulare bizarã, Lebedele nu cântã, dar înainte sã moarã, Scot o tânguire prelungã ºi rãscolitoare, Sunetele rare adunate într-o cântare De-o armonie ºi-o melodie fermecãtoare Au devenit sinonime cu culmea reuºitei Într-o viaþã cotropitã de puterea ispitei.

„– V-aº spune ceva domn’ student, Dar o sã vi se parã-o minciunã, Deºi pentru mine este ceva evident: O datã, de douã ori pe lunã Mã gãdilã degetele de la picior, Alteori numai mã furnicã, De la cel pierdut <carevasãzicã>.“ „– Aºa-i viaþa, Lae, ca un ºarpe, Îi tai capul, dar restul se zbate. Miºcã, domnule, mai departe. Aºa-i viaþa, momente deºarte, Când te mângâie, când te bate!“ Pe Lae a lui Lae nu-l mulþumea Simplistã, vulgarã, filozofia mea ªi în urmã-mi zicea cu ironie: „Unde-i multã minte e ºi prostie!“ Apoi se urnea în amiaza toridã Trãgându-ºi piciorul de lemn, cu obidã, Cãutând pe Rio Costa un loc rãcoros Sã se liniºteascã, sã-ºi bage piciorul în apã, „Carevasãzicã“ pe cel sãnãtos. ................................................ Aºteaptã sã-i aducã mâncare Vãduva, dupã al Doilea Rãzboi, Trista Pãuna, cu care de fatã mare S-a iubit, dar, amãrâþi amândoi, N-au ajuns pânã la nuntã. Dupã o tinereþe pierdutã, cruntã, „Carevasãzicã“ , se vãd liniºtiþi, în zãvoi.

De trei ori au cucurigat cocoºii ªi aºteptam ziua sã aparã. Cu raze de sânge se petrec zorii ªi-au început sã cânte prigorii... E senin, sunt cu tine, e vara, Colierul tãu cu mãceºe roºii Uºor de la gât l-ai desprins ªi l-am vãzut cum pe valuri coboarã... Am preþuit gestul tãu, fãcut înadins.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l POEZIE l în cuier ca pe-un sunet alb de râu ca pe-un întreit mister.

Ioan MITITELU Vis persan

risipeºte-mã în palmã ºi în ochi cu pleoapa-nchisã azi mai sunt acel ce vine dinspre sud cu ziua ninsã.

Versuri vechi îþi recitam La noul han Din dealul spart ªi se-aprindeau Pe geana nopþii Uitate focuri rãsfirate Din visul lui Omar Khayam Ce-ºi cãuta ºi-acum urciorul Pierdut ºi regãsit mereu În trup frumos ºi cald de fatã Aºa cum este acum al tãu.

risipeºte-mã iubito ca pe-un zeu înalt sau Domn risipeºte-mã odatã pe cãrarea dinspre somn. Sindrom

ªi chipuri adunam în mine Cu forme de urcior curbat Sã le sãdesc în spuma mãrii Sau clipa unui vis uitat Sã pot sã beau un vin sãlbatic Din cupa palmei tale sfinte sã nu mai ºtim de noi ºi toate Ce-au fost în spate ºi-nainte sã-þi spun din nou, frumoaso veºnic, cã timpul nu ne-a-nvins nicicând ºi pe Khayam în capul mesei îl vãd în fiecare noapte bând.

Mã simt stingherul zilei În clipa de neliniºte-a pãcatului ªi atunci îmi aºez altarul Pe doi mãrãcini nevolnici Spre a mã ruga vântului Ploii Viscolelor viitoare ªi apelor Ce curg în þinuturi nerostite Sã-ntârzie o clipã mai mult Sindromul Liniºtii eterne. Nu-s decât un cãruþaº

Tristeþe

Cãutam cuvintele mele Printre banale cuvinte Printre cuvinte bizare ºi reci Îngrãmãdite mereu asimetric Prin colþuri strâmbe de umbrã.

ziduri sparte, ziduri reci mi-amintesc de toamna-n care silabisind a loc de veci pleca mama la culcare sã se odihneascã-n fine dintr-o lume aºa pustie, fãrã noi ºi fãrã mine numai doar o veºnicie

Cãutam cuvintele mele Ca pe raza pierdutã le cãutam Sã prind la cheutoarea zidirii Smerenii de doruri ªi cântece Seminþe senine de vers.

caii galopau-napoi unde stele se despart ºi lãsând copacii goi zidul rece, zidul spart. risipeºte-mã risipeºte-mã iubito! risipeºte-mã în casã în oglindã

ªtiam Demult ºtiam cã nu-s decât un cãruþaº Care-ºi despleteºte visul Pe drumurile ce duc pretutindeni Spre oamenii nevoiaºi de cuvinte Ce plâng dimineaþa ºi seara Numai pe versuri de doinã.

l PROZÃ l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Doina POPA Maºina de cusut (fragment din romanul „Luna de miere”) - Nu ºtiu de ce s-a supãrat Dumnezeu, de m-a uitat aici, în patul de suferinþã ºi nu se mai îndurã odatã de mine. Sã facã ori una, ori alta. Ce-o hotãrî El pentru mine, aia sã se întâmple cã din partea mea n-o sã fie nici o supãrare. Voia Domnului se face mereu, numai cã nu o poþi înþelege de fiecare datã. Doar n-am omorât pe nimeni, nu am fãcut rãu nimãnui cu bunã ºtiinþã. Ce þi-ar fi sã fiu pe picioarele mele, sã mã miºc hâr, mâr, de colo, colo, dar sã mã pot miºca, sã nu depind de nimeni, sã nu fiu nimãnui povarã. Ce þi-ar fi? Pãcate mari? Ei, alea, vreo douã avorturi, astea sunt pãcatele cele mari, le-am mãrturisit ºi, aºa se spune, nu, cã e suficient sã te mãrturiseºti ºi sã te cãieºti din tot sufletul, cã Dumnezeu te iartã, cã doar de aia s-a rãstignit pe cruce, ca sã ni se ierte pãcatele. Dar pe lângã avorturile alea am fãcut ºi trei copii pe care i-am crescut, numai eu ºtiu cu cât chin, dar i-am crescut cu multã dragoste. Asta nu se pune? ªtiu, un copil este darul lui Dumnezeu, iar eu am respins acest dar. Numai cine a cunoscut cu adevãrat greul vieþii mã poate înþelege. Când eºti mai tânãr ºi marginea gropii nu pare a fi aºa de aproape, altfel vezi lucrurile, îþi spui, lasã cã am destul timp sã dreg busuiocul. Pe urmã, când te apropii de marginea gropii, înþelegi cât de necugetat ai fost în viaþã. Puþini sunt cei ce nu cad în capcanã ºi îl au pe Dumnezeu asupra lor în fiecare moment. Cine, Doina? Pãi, ea... ba stã cu mine, ba nu stã cu mine, ba e aici ºi dintr-odatã nu mai e aici, de nu mai înþeleg nimica, chiar nimica. ªi trimite pe una, sã îngrijeascã de mine ºi sã spunã cã-i ea. Una îmbrãcatã ca ea, cu pãrul roºcat, ca al ei. Pãi, ce, eu sunt copil sã mã duci cu preºul aºa cum vrei, cum o sã fie

Doina mea dacã nu-i? Eu nu ºtiu cum aratã Doina mea? Cum te cheamã, o întreb ºi ea îmi rãspunde, Doina, cum sã mã cheme, ºi cine eºti, fiica ta sunt, îmi rãspunde, aºa, la vrãjealã, doar, doar m-o pãcãli ca pe un copil fãrã minte. Te-o fi chemând Doina, nu te contrazic dar ce, eu am nãscut toate Doinele care sunt pe lumea asta, pe toate le-am fãtat eu? Nu mã mai minþi, spune-mi unde-i Doina mea, aici în faþa ta, unde în altã parte sã fiu? Aºa mã enerveazã, de nici nu-þi închipui, se joacã cu mine, mereu acelaºi joc. Nu s-o fi plictisit? Dacã are grijã de mine? Ei, da, nu pot sã zic, mã îngrijeºte, face tot ce trebuie sã facã, dar de ce sã mã mintã? Asta nu pot suferi eu, minciuna ºi faptul cã poartã hainele Doinei ºi se vopseºte ca ºi ea ºi susþine cã ar fi ea. Aºa o supãrare ce-mi face fiinþa asta ºi aºa o furtunã în gând de nu poþi sã-þi închipui! ªi nu vrea sã mã ducã acasã, stau aºa, ca în casa altuia, ºi aºtept sã se întâmple ce s-o întâmpla, marea cu sarea, dar sã mã vãd la casa mea. Ea mã tot ameþeºte de cap cã aici ar fi casa mea. Altã minciunã! Nu recunoºti maºina de cusut, îmi spune, doamna Cosorea, cum îi ziceai tu, uite, tablourile pe pereþi, asta e casa ta, îmi tot repetã, aici ai locuit de aproape patruzeci de ani. Ce gogomãnie! Pãi, dacã a pus tablourile mele pe pereþi înseamnã cã aici e casa mea? Cum o sã fie? Tot timpul mã minte ºi ºtie niºte lucruri pe care nu înþeleg de unde le ºtie. Parcã ar fi de la securitate, parcã ar avea puterea sã-mi pãtrundã în minte. Ori îl trage de limbã pe Valentin ºi aflã una sau alta ºi apoi mi le plaseazã, ca sã mã ameþeascã de cap? Când Vasile era în puºcãrie, la Aiud ºi eu mã întorsesem la casa pãrinteascã, lucram la maºina de cusut, sã câºtig un bãnuþ, cã aveam trei copii de crescut.

Ar dealul literar Ardealul

l PROZÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Exact când aveam mai multã nevoie de maºina de cusut, în preajma sãrbãtorilor, cã atunci femeile voiau sã-ºi facã ba rochii, ba paltoane, ca sã aibã cu ce se înnoi când mergeau la bisericã, exact atunci se strica doamna Cosorea, ºi îmi fãcea de lucru. ªi trebuia sã chem meºterul acasã, îl aduceam tocmai de la Focºani ºi nu era uºor lucru cã atunci nu erau mijloace de transport ca acuma. Câte lacrimi am vãrsat eu, sã-mi ajungã pentru ºapte vieþi nu doar pentru una! Dar de unde ºtie cã eu o numeam pe maºina mea de cusut doamna Cosorea? De unde poate ea sã ºtie asta? Cã nu mã dumiresc deloc. Eu n-am mai lucrat de zeci de ani la maºina de cusut. ªi ea nici nu era fãtatã când eu îi spuneam, la necaz, maºinii mele de cusut doamna Cosorea, adicã drãcoaica. Cãi tânãrã, fata asta cu pãrul roºcat, dacã are vreo douãzeci de ani. Mare tainã ºi asta, mare, mare de tot. Bine, o sã încerc sã spun tot, poate o mai fi ceva ce am fãcut ºi nu mi-am adus aminte la spovedanie. Cã uneori viaþa a fost ca avalanºa, cine sã-i mai înþeleagã rostul? De fapt, ºtii ce, chiar este ceva ce mi s-a întâmplat ºi n-am spus nimãnui, chiar nimãnui, nici mamei, nici celei mai bune prietene, nici preotului nu i-am mãrturisit. Cã mi-a fost ruºine. Încerc sã uit ce s-a întâmplat ºi dintr-odatã iar îmi aduc aminte ºi mi se pune un nod în gât. Nici acum n-o sã spun decât, poate la urmã, când voi termina de povestit tot, tot. Dacã am sã pot spune. Nu, nu, hai, lasã-mã, nu insista degeaba, nu-þi spun decât dacã o sã pot spune, pricepi ori ba? Nu ãsta e pãcatul meu cel mai mare, fii sigurã, nu din pricina acestui lucru pe care l-am ascuns ºi l-am ferecat cu ºapte lacãte nu pot muri eu... Ce, te temi cã aº putea uita?

42 42

Victoria MILESCU Vis Mama mã trezea în zori sã fac gimnasticã, sã fac duºuri reci ca gheaþa zilnic mergeam la maºinãria de torturat oameni sã mã lungeascã mama voia sã ajung balerinã ca Ulanova despre care îmi citea la culcare neînþelegând de ce adormeam plângând mã visa în Lacul lebedelor dansând ºi Odette ºi Odilia mama era mama prinþului Siegfried ºi voia sã-l însoare cu mine eu mã jucam cu iepurii, cu pisicile pe acoperiºul casei priveam cerul în ochi cerându-i lui Dumnezeu sã mã ia în zbor spre þãrile calde mâncam clei de viºin sã-mi lipesc la loc inima, omoplaþii mestecam albãstrele sã-mi schimb culoarea pielii seara coboram lângã fluviul cu apa tulbure pe care pluteau corãbii venind de departe cu cântece ºi cu moarte nimeni nu mã vedea, doar eu ºtiam cã sunt lebãda murind pe þãrm... Darul Tu ai venit pe adresa mea un colet elegant ambalat am semnat de primire era darul de sãrbãtori mã uitam la el cu emoþie întârziind sã-l deschid sã-i cercetez conþinutul pe etichetã scria fragil ºi indica sã stea vertical într-o zi, cineva a sunat la uºã cum cã s-a fãcut o greºalã nu aici trebuia sã ajungã coletul ce bine cã nu l-ai deschis au spus geniºtii o sã-l distrugem în poligon...

l POESIS l

Menuþ MAXIMINIAN

Cruci plutitoare Vãd rugãciunile preotului, Strecurându-se, prin ferestre, Spre lumina Cerului. Pe banca de lemn, Stãm de vorbã la umbra nucului, Doi prieteni, eu ºi bãtrânul tatã. Numãrãm fuºteii vieþii, De la scara cu gândurile mele Ce se rezeamã de fruntea norilor. Mã descalþ la poarta vieþii. Bat cu mâinile în fierul rece. Aºtept iertarea timpului. Cruci plutitoare, din pãmânt iertãtor, Morminte cãlãtoare, din cer strãlucitor, Inimi împietrite, Din trup muritor.

Rãdãcini în cer O apã cât universul Peste gândurile mele. Inima e prinsã În sertarul de sus. Nici vântul nu mai bate Prin patria mea. Acolo, sub stânca roºie, Stã sângele strãmoºilor. Rana de pe cuþit Doineºte... Pãsãri îºi cautã cuibul În pãmântul mamã. Ramurile copacilor cresc în jos, Rãdãcinile prind viaþã spre cer.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Apus Un arsenal de gloanþe se aude Pe casa mea. E ploaia... Norii negri Ne invadeazã intimitatea, Punând stãpânire Pe cãrãrile goale. Muºcata tremurã În fereastra cu gratii, Focul se vaietã... Paºi de cal Pun stãpânire pe timpan. Oare cât mai e Pânã la apusul lumii ?

Ruga Am plâns La stâlpul în formã de Cruce Pânã sârmele i-au ruginit. Când timpul s-a oprit, Spaima a ticãit în locul lui. M-am rugat din nou. Când lumea a încetat sã vorbeascã, Devenind piatrã de râu, Din nou m-am rugat. Ruga a încolþit.

Bineþe Am tras o linie, De la inimã spre viaþã, De la gânduri spre infinit. Sub picioarele mele Sunt mii de taine. Strigã istoria de sub tãlpile noastre. Mi-am aºezat versurile Pe aþa cãrãrilor. Nu au rezistat. Din casa lor, Cuvintele dau bineþe Universului.

Ar dealul literar Ardealul

l PROZÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Romulus TOT CÃLUGÃRUL Dincolo de coama munþilor se ridica soarele. Razele lui jucãuºe alungau negura nopþii din defileul prin care ºerpuia repede râuleþul pornit de departe, din pântecele munþilor. Râu vrednic, izvorât din piatrã ºi întãrit de pârâiaºe subþiri ºi iuþi. Acolo, într-un loc lãrgit, strãluceau turlele emailate ale bisericii din curtea mãnãstirii cetate. Bãtea toaca pentru slujba de dimineaþã. Majoritatea cãlugãrilor se trezeau cu noaptea în cap ºi începeau rugãciunile în chilii. Pe cei începãtori legea rugãciunii îi apãsa ca un stãpân aspru, dar celor înaintaþi, ea le este ca dragostea care împinge pe un flãmând la ospãþ bogat. Rasoforii sau fraþii îºi rostesc rugãciunile dimineþii sau canonul de umilinþã. Monahii îºi citesc dimineaþa rugãciunea dimineþii ºi acatistul zilei sau canonul de umilinþã cãtre Mântuitor. ªi unii ºi alþii, la fiecare rugãciune spun „Doamne Isuse Hristoase/ Fiul lui Dumnezeu/ miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul”. Spun cu voci tari, ce se aud ca un zumzet într-un roi de albine harnice. Viaþa mãnãstireascã reîncepe cu o nouã zi. Mai jos de biserica mare ºi în panta curþii interioare era bisericuþa veche de la începutul aºezãmãntului, acum transformatã în muzeu de hrisoave vechi ºi odoare bisericeºti aduse ori fãcute de mâinile pricepute ale multelor generaþii de cãlugãri trãitori în Sfântul lãcaº. Din fundaþia înaltã de piatrã a bisericuþei, dinspre latura de rãsãrit, izvora apã. Izvorul era îngrijit ºi curgea bogat prin þeavã de fontã frumos modelatã. Locul era sãpat mai jos cu mai bine de un metru sub nivelul pãmântului ºi dalat cu lespezi lustruite. Treptele pe care coborai erau din lespezi mari albãstrii. Un cãlugãr în haine mãnãstireºti stãtea pe treapta de jos. Lângã el, un ulcior mare de pãmânt emailat cu cruci albastre pe douã margini ºi numele mãnãstirii sub ele. Era fãcut acolo, la mãnãstire. Pletele cãlugãrului albite bine la tâmple erau rãvãºite de vântuleþul rãcoros venit dinspre munte. Cu barba sprijinitã în podul palmei ºi mâna pe genunchi, era cãzut adânc pe gânduri. Continuarea unui vis al nopþii trecute nu îl lãsa în pace.

Îi venise în minte imaginea tânãrului care îºi dorea sã îmbrace la maturitate haina preoþeascã. Aºa a fost, ºi în consecinþã, a ajuns student la teologie. Era un tânãr frumos, poate prea frumos pentru drumul pe care plecase. Unii spuneau cã aceasta frumuseþe angelicã îi va folosi când va fi paroh de bisericã, o bisericã plinã de femei cu priviri vrãjite. Alþii, treaba lor de ce, ziceau cã frumuseþea lui va fi o mare piedicã pe drumul alãturi de Hristos. Vor fi multe ispite greu de învins, o sã vezi... Era înrãit în credinþã ºi râdea de cele auzite. Dar Satana ºtie cum ºi cu ce sã te întoarcã de la drumul cel bun. – Doamne ajutã Pãrinte, nu vii la Sfânta slujbã? Tresãri smulgându-se gândurilor. Era un alt cãlugãr plecat din chilie spre bisericã. Toaca bãtea ultima oarã. – Vin Pãrinte, duc apa ºi vin. Azi era doar participant la slujbã, slujea Pãrintele Nectarie. Putea întârzia. Dupã Sfânta Slujbã a dimineþii nu a mai mers la trapezã. S-a dus spre grãdina de legume ºi mai departe spre livadã. Gândurile ºi amintirile renãscute din somnul nopþii trecute nu îl slãbeau. Merii Ionatan erau în pârg. A muºcat din unul mare, roºu, zemos ºi parfumat. Astãzi avea dezlegare spre meditaþie individualã. A simþit cã are nevoie ºi a cerut îngãduinþã. A ieºit din ascultare. Viaþa mãnãstireascã se împãrþea între noapte ºi zi. Ziua slujind în ascultare ºi noaptea, pânã târziu, în rugãciune. Dar prezenþa celui rãu nu îl slãbeºte, însãmânþându-i sufletul cu gânduri vãtãmãtoare, de suflet, de dor de lume, de pãrinþi, de rude, de bogãþie ºi de toate momelile ei, care sã-l coboare de pe cruce. Student fiind la teologie ieºea singur ori cu un grup de prieteni în oraº la o bere ori în liniºtea parcului din centru. Într-una din zile, aproape de searã, era singur în parc, pe o bancã, într-o întretãiere de alei. Puþinã lume în parc. Mai trecea câte o pereche de tineri îndrãgostiþi, ori vreun grãbit spre casã. Alþii ieºeau cu câinii la o scurtã plimbare. La capatul aleii s-a oprit un cãþeluº alb, ca un bulgãr de zãpadã. Se uitã în urma lui, apoi se uitã spre el. S-a apropiat. – Ce faci mãi frumosule, te-ai rãtãcit? Cãþeluºul s-a ridicat punând lãbuþele pe genun-

l PROZÃ l chii lui ºi îi linse mâna cu limbuþa lui catifelatã. Îl privea în ochi, parcã vrând sã-i spunã ceva. – Obrãznicãturã micã, ce faci? De-asta þi-am dat drumul din lesã? Nu a observat-o când, ºi de unde, a venit. Stãtea în picioare în faþa lor ºi îi privea amuzatã þinând în mânã lesa cãþeluºului. Doamne cât era de frumoasã... Irealã. – Nu face asta cu oricine. Cu siguranþã aveþi suflet bun. Pot sã mã aºez aici? Era ºi ea surprinsã de frumuseþea tânãrului în uniformã de seminarist. Au stat de vorbã pânã s-a întunecat. Vorbele se legau ºi pãrerile erau asemãnãtoare, se simþeau bine împreunã. – Mâine vin din nou. În fiecare searã îl scot pe Piky la plimbare. Vii ºi tu? – Vin! ªi s-au vãzut mereu, aproape searã de searã. Ea era studentã la Universitate, anul întâi la românã-francezã. Au ieºit ºi pe terasã la un suc, la o bere. I-au vãzut oamenii ºi îi priveau cu admiraþie, o pereche frumoasã. Au fost vãzuþi ºi de colegii ei. – Ce mai face popa al tãu? Pe el îl deranja tonul pe care erau puse întrebãrile, ea însã îl consola; asta-i lumea, invidioasã. Apoi l-a invitat la ea acasã, sã-l prezinte pãrinþilor. Casã mare, de oameni cu dare de mânã, tatãl ei fiind medic, cunoscut în oraº, iar mama inginer ºef la o mare întreprindere din zonã. Avea un frãþior mai mic a cãrui simpatie era greu de câºtigat. Nici pãrinþii ei nu pãreau încântaþi. – Îmi place, mamã! – Cred cã îþi place, este frumuºel dar nu este suficient. Alãturi de un preot îþi vezi tu viitorul? El simþea ºi suferea. O plãcea mult ºi nu vroia sã o piardã. În anul urmãtor a plecat de la seminar ºi s-a înscris la Universitate. Erau colegi, nu în acelaºi an, dar erau mai mult împreunã. El o iubea cu disperare. Parinþii lui nu ºtiau cã el a plecat din seminar. Îºi amintea ce i-a spus la plecare, cel mai bun prieten al sãu: Te-au învins

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 trupul ºi patimile, pântecele este împãrãteasa tuturor patimilor, iar Satana prin el lucreazã prima datã. Sã dea Bunul Dumnezeu sã fie bine, dar nu cred... ªi nu a fost bine. Mary începea sã se lase aºteptatã, apoi sã-l mintã pânã sã aparã la braþul unui dendy din oraº, tot fecior de bani gata. A suferit ca un câine, iar în vacanþã a mers pe la mai multe mãnãstiri, în pelerinaj. Când a ajuns aici, a rãmas, cu îngãduinþa Pãrintelui Stareþ. – Sã nu mai fugi, sã te rogi. Monahul luptã prin rugãciune ºi dacã nu poate singur, cere ajutorul pãstorului sãu egumen prin spovedanie, în fiecare zi, cãtre acesta. În el trebuie sã aibã încredere ºi lui trebuie sã-ºi încredinþeze spre judecatã gândurile ºi perfidiile vicleanului. Orice spune el, aceea face, primind sfaturile lui ca de la însuºi Dumnezeu. Diavolul cu toate vicleniile lui nu are nici cea mai micã putere asupra desãvârºiþilor ascultãtori. Mai avea acasã, un frate ºi o sorã. Au venit cu pãrinþii la el. Erau oameni credincioºi ºi în final au acceptat situaþia, cu mândrie chiar. – Tot ai vrut tu sã fii preot. A ajuns diacon ºi, dupã ani, preot cãlugãr. Era apreciat în Mãnãstire ºi Episcopie. Avea har. Îl cãutau oamenii pentru sfaturi bune ºi înþelepte. Femeile îl priveau ca pe un adevarat Sfânt, iar Stareþul îl þinea aproape, ca pe un posibil înlocuitor. Era o zi cãlduroasã, soarele pârjolea. Se auzeau paºi pe prundiºul aleii. Venea grãbit un cãlugãr tânãr, frate aflat la ucenicie. – Doamne ajutã, Pãrinte! M-am grãbit sã vã anunþ cã vã cheamã Pãrintele Stareþ. – Bine, mulþumesc, du-te cu Dumnezeu. O porni încet spre Stãreþie. – Te-am chemat Pãrinte, mâine este vineri, zi bunã pentru sãvârºirea Sfântului Maslu. Cu ceva vreme în urmã, Mãnãstirea a primit un bun ajutor bãnesc din partea unui mirean, atunci când Mãnãstirea era în nevoie. Peste vreme a venit o femeie la mine, ea fãcuse dania ºi m-a întrebat care ne sunt nevoile, vrea sã ne

Ar dealul literar Ardealul

l PROZÃ l

nr nr.. 1-2/2014

ajute în continuare. M-am rugat pentru ea, dar nu s-a spovedit. A rugat o slujbã a Sfântului Maslu, aici, la Mãnãstire, pentru ea ºi suferinþele ei. A auzit lucruri bune despre Sfinþia Ta ºi doreºte ca Dumneata sã faci slujba ºi Dumneata sã-i fii duhovnic. – Dar Pãrinte Stareþ, Sfântul Maslu, dupã tradiþie, trebuie sã se facã cu mai mulþi preoþi, 2-7 sau chiar mai mulþi, aici aºa s-a fãcut, dupã cum Sfinþia Ta ºtie. – Aºa este, dar nu e nici o greºalã dacã s-ar face ºi de cãtre un singur preot, fiindcã Apostolii ºi Sfinþii Pãrinþi s-au rugat singuri ºi au fãcut mari vindecãri. Ai dezlegare de la mine, ºi te întãreºte biserica mãnãstirii, unde vei sluji dupã terminarea slujbei de vecernie. O spovedeºti dupã slujbã. – Aºa voi face Pãrinte Stareþ. A doua zi la slujba de vecernie au fost destul de mulþi credincioºi. În stranã a slujit el. A rãmas în bisericã pânã s-au împrãºtiat toþi credincioºii, o singurã femeie, a cãrei faþã nu o vedea având capul acoperit cu un batic mare, era îngenuncheatã, aproape de altar. S-a ridicat, s-a închinat ºi a sãrutat icoanele. Atunci i-a vãzut faþa ºi apoi privirea, aceeaºi privire, dar mai tristã. Era ea. – Da, eu sunt, Pãrinte, eu, cea care þi-a distrus viaþa ºi încrederea. Eu, cea care þi-a cãlcat în picioare iubirea ta sincerã. Eu, cea care a greºit amarnic ºi acum plãtesc, mi-am îmbolnavit sufletul ºi trupul. Lasa-mã sã spun pãrinte ceea ce nu ºtii. – Te las femeie, dar vreau sã spun ºi eu ceva înainte de a-þi face aceastã spovedanie, pentru cã, ce faci tu, spovedanie se numeºte. Zici cã mi-ai distrus dragostea ºi viaþa. Eu te-am iubit pe tine ºi pe Dumnezeu. Trebuia sã aleg ºi tu m-ai ajutat sã am o singurã iubire adevãratã ºi acesteia mi-am dedicat viaþa. Îþi mulþumesc pentru asta, ºi eu te-am iertat. – M-ai iertat? – Da! – Am venit sã-mi îndrept greºala. Te-am pãrãsit atunci ºi am regretat amarnic. Nu mam cãsãtorit niciodatã ºi m-

am lãsat dusã pe drumul Satanei, am câºtigat bani mulþi, am fãcut afaceri. Acum am averi; te-am cãutat ani de zile sã te aduc lângã mine, sã-þi ofer dragostea mea ºi tot ceea ce am eu. Se mai poate, dragostea mea? Se mai poate Pãrinte? – Nu, asta nu se mai poate. Acelei lumi eu nu îi mai pot aparþine. Toatã dragostea mea este pentru Isus Fiul ºi pentru Dumnezeu Tatãl. Dar pot face eu, ceva pentru tine: mã pot ruga Bunului Dumnezeu sã te ierte ºi sã te vindece, prin Sfântul Maslu. Iar tu sã dai ascultare. Au trecut zile multe în rugãciuni ºi post pentru Pãrintele Serafim. S-a frãmântat mult pâna sã-i cearã Pãrintelui Stareþ sã-l asculte. – M-am hotãrât, pãrinte Stareþ. Plec în sihãstrie, trebuie sã scap de ceea ce mã leagã încã de lume. Cred cã încã o mai iubesc ºi o compãtimesc. Nu vreau ca Satana sã mã poatã înfrânge. Vreau sã mã desãvârºesc. Plec sus, în munte, la peºterã, am lucrat acolo în ultimile luni ºi am ce-mi trebuie pentru o viaþã desãvârºitã. – ªtiu. Du-te dragul meu, dacã asta simþi tu. Sufãr dar mã ºi bucur pentru tine. Doamne ajutã! Anii au trecut. Despre Pãrintele pustnic de la peºterã, se dusese vestea. Lumea îl considera Sfânt. Cobora din munte la slujbele din sãrbãtorile mari. Intra în bisericã ºi îngenunchea în partea dreaptã a altarului. Prezenþa lui acolo, impunea o stare de mare evlavie. În partea stângã a altarului, acolo unde stau femeile, la toate sãrbãtorile, îngenunchea o femeie frumoasã cu pãrul alb ca de nea ºi îmbrãcatã în negru. De fiecare datã când pleca, fãcea danii bogate mãnãstirii dupã ce sãruta mâna bãtrânului Pãrinte Stareþ. – Du-te cu Dumnezeu suflet credincios... Soarele scãdea pe cer ºi apunea an de an, în acelaºi loc, peste turla mare a bisericii, dincolo de livada de meri. Liniºtea cuprindea valea Mãnãstirii searã de searã.

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

Octavian MIHALCEA DIALOG DESPRE ETERNITATE Ne aflãm în faþa unui adevãrat document, dialogul dintre scriitorul Alexandru Anca ºi tatãl sãu, avocatul George Anca, axându-se asupra marcantelor evenimente istorice care au modificat radical destine ce ar fi putut urma alte trasee, în condiþii mai puþin tulburãtoare. Ultimele convorbiri cu tatãl meu (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012), impresioneazã prin profunzimea judecãþilor de valoare asupra unor traumatizante situaþii existenþiale, la care pot rezona fãrã dificultate ºi cei mai tineri cititori ai volumului. Teroarea istoriei îl forþeazã pe George Anca sã facã mari eforturi de adaptare la absurdul propagat atât de ceea ce a urmat Diktatului de la Viena cât ºi perioadei de dupã 23 August 1944. Aceste amintiri sunt potenþate ºi de considerabilul elan de povestitor caracteristic protagoniºtilor dialogului, George Anca ºi Alexandru Anca. Din multiplele mãrturisiri rãzbate un profund simþ al redãrii faptelor exact aºa cum s-au întâmplat, complexitatea dramaticelor momente istorice fiind gestionatã cu profundã ºi asumatã responsabilitate. Trebuie sã ne amintim mereu sfâºierile prin

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 care a trecut poporul român. Pentru realizarea acestui act de conºtiinþã, asemenea cãrþi-mãrturie, cum este cea semnatã de Alexandru Anca, pot contribui la profunda învãþare a lecþiei rezistenþei în condiþiile vitrege proprii totalitarismului. Într-o emoþionantã prefaþã, criticul literar Lucian Gruia, nepot al celor doi eroi în dialog, evidenþiazã esenþa profund umanã caracteristicã unei speciale cãrþi de suflet: „Discuþiile (înregistrate pe reportofon pentru ca glasul tatãlui sã poatã fi ascultat de urmaºi) reitereazã succint viaþa când frumoasã, când tristã, intensã ºi dramaticã a tatãlui, copilãria fericitã la Rugãºeºti, evenimentele dramatice petrecute în perioada Diktatului de la Viena, persecuþiile îndurate sub regimul comunist ºi iminentul sfârºit – ca ºi cum s-ar perinda aievea în faþa ochilor (se zice cã muribundul îºi retrãieºte principalele evenimente ale vieþii în clipele extincþiei). Ca tehnicã literarã, volumul se înscrie în textualismul teoretizat de Roland Barthes, în þesãtura scriiturii inserându-se interviul structurant, documentul relevant, liste de inventar, amintiri emoþionante.” O parte a volumului cuprinde ecouri, scrisori ºi referinþe critice ale unor diverse personaltãþi, fiind apreciate demersurile lui Alexadru Anca pentru recuperarea timpului ºi situarea în neuitare a unor adeseori ultragiante pagini din istoria naþionalã. Astfel e subliniatã încã o datã perenitatea prezenþei Ardealului în cadrul unitãþii de simþire româneascã. Fiinþa Ardealului s-a dovedit mereu inatacabilã. Incontestabil vis nedisimulat din zona miracolelor eterne.

DUMITRU ICHIM – Jumãtate de inel deasupra oceanului/ Half of ring above the ocean (Editura Cãlãuza v.b. Deva ºi Editura Destine Literare Montreal, 2014, 228 pp.) Cea mai recentã apariþie editorialã a poetului Dumitru Ichim din Canada a apãrut zilele acestea. Este vorba de volumul de poezie româno-englezã „Jumãtate de inel deasupra oceanului / Half of ring above the ocean“ ce beneficiazã de excelenta traducere în limba englezã semnatã de Muguraº Maria Petrescu. Tot ea semneazã ºi Prefaþa celor 71 de poeme. Volumul vine în întâmpinarea celor 70 de ani de viaþã ai pãrintelui ºi poetului Dumitru Ichim. Îi dorim ºi noi sãnãtate ºi viaþã frumoasã. Redacþia revistei „Ardealul literar“

Ar dealul literar Ardealul

l DIN LIRICA UNIVERSALÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Artur LUNDKVIST

Esenþa femeilor Femeia este un copac cu rãdãcini adânci în pãmânt – bãrbatul este furtuna care urlã în coroana sa.

– Suedia – (1906- 1991)

Femeia fuge pe cãrãrile abrupte de munte ºi tresare în aerul rece al înãlþimilor ºi îi este dor de însoritele câmpii idilice.

Þãranii ºi muncitorii sunt reali ca pâinea ºi ciocanul, oamenii necesari care au întotdeauna dreptate dar întotdeauna primesc nedreptate. Þãranii se uitã jos în izvoarele unde stelele se rotesc ºi sunt purtate de roþile ierboase. Muncitorii se folosesc de foc ºi simt puterea ursului de apã într-o cuºcã. Þãranii, muncitorii ºtiu cã ziua nu cade de sus: ea trebuie dezgropatã din pãmînt ciocãnitã din fier, ascuþitã de cuþit. Ochii lor sunt luminoºi de laptele pe care-l beau, miros a gunoi de grajd ºi a fum astfel cã nasul le curge, ei sunt reali ca iarba ºi piatra. Dar ceilalþi sunt ireali, absenþi: cei cu mãnuºi ºi unghiile lungi ºi cu multa folosinþã a cifrelor. Perdelele lor negre blocheazã dimineaþa, ei sunt strãini de lapte ºi cãrbune. Ei locuiesc sus, deasupra pãmântului ºi scuipã jos în coroanele arborilor. Ei navigheazã la soare cu ziare deschise dicteazã inscripþii despre ei înºiºi ºi formuleazã legile de aer. Ei zboarã pe patinele cu rotile pe marmurã ºi lasã marea pãzitã de soldaþi. Ei se ascund sub pleoapele lor ºi apasã butoanele-n vis. Dar muncitorii, þãranii îºi cautã în zori bicicletele ude, uneltele lor reci. Ei îngrijesc cu mâinile lor, mica scânteie a zilei. (Viaþã ca iarba - 1954)

48 48

Pãsãrile femeii sunt domestice, ouã în cuib ºi mãnâncã cereale de pe pãmînt, dar nu zboarã spre tãrâmuri noi sã prindã stele. Femeia nu întinde strune dornicã sã audã un ton rar. Femeia vrea viaþa obiºnuitã, vrea micile griji într-o liniºte mare. Ea este mica adiere de vânt într-o zi calmã Ea este mica aversã de ploaie cu dulcea strãlucire a soarelui de dupã aceea. Femeia vrea veºnicia ºi vechiul ºi siguranþa. Nu noul ºi aventurosul. De aceea femeia deþine nimicul. Femeia iubeºte cãtuºele, ale ei proprii ºi ale altora. De la femeie pleacã cordonul ombilical. Când bãrbatul vorbeºte despre cele înalte ºi pune focul sufletului în vorbele lui, femeia vede gura lui dornicã, o sãrutã ºi-l întreabã ce vrea sã mãnânce la prânz. O, vultur ce vrei sã zbori spre ceruri, nu lãsa nici un cuib moale sã te prindã! O, Samson vrei sã înfrângi duºmanii, nu lãsa nicio Dalila sã îþi ia puterea. ( Jar – 1929) Traducere: Dorina Brânduºa Landén

l PROZÃl l

Virgil IOVIÞÃ Sarabanda idioþilor – fragment de roman – Dupã ce s-au mai schimbat multe alte idei ºi pãreri pe marginea mijloacelor de muncã ºi mai ales a obiectivului muncii, a producþiei ºi reproducþiei din cadrul viitoarelor obiective economice, s-au semnat ºi parafat contractele ºi celelalte documente adiþionale ºi extraordinare. Apoi extratereºtrii s-au autoteleportat pe planetele lor, urmând ca în termenul stabilit sã trimitã constructorii ºi cele necesare înãlþãrii celor douã combinate gemene. Acum cei doi eroi sunt mulþumiþi de aceastã afacere a epocii posdecembriste sau poate a secolului. – Am sã iau legãtura cu nevastã-mea, spuse managerul, aflat pe culmile fericirii, sã afle ºi ea vestea marii noastre victorii obþinutã pe frontul progresãrii economiei de... Este întrerupt de dispecer care anunþã stabilirea legãturii cu guvernatorul ecosistemului, domnul Cârcel, al cãrui chip este deja pe ecran. – La dispoziþia dumneavoastrã, domnule guvernator, îi rãspunserã la salut cei doi, în acelaºi timp. – Luaþi loc ºi fiþi calmi, cã sãnãtatea are prioritate, ºi spuneþi cum s-a încheiat afacerea. – Perfect, domnule guvernator, rãspunse perfectul bucuros. Net în avantajul nostru. Peste trei zile începem construcþia, iar peste ºase sãptãmâni - producþia, urmatã de reproducþie. – Aºa de repede, mânca-te-aº? Îl lãmureºte managerul: – Personal cred cã vor termina înainte de termen, domnule guvernator. Au o tehnologie jos pãlãria, domnule guvernator! Dupã cum am înþeles din cele discutate pe marginea proiectului, fundaþia va fi turnatã pe niºte perne de ozon vidat, ecologic sutã la sutã, antipoluant, antiatomic, antiseismic, iar acoperiºul ºi pereþii vor fi dintr-un material antimaterial ºi perfect transparent. Aºa cã toate activitãþile din interior se vor desfãºura sub semnul unei totale transparenþe, iar... – O clipã, îl întrerupse guvernatorul, scoþându-ºi ochelarii ºi dând la ivealã niºte ochi atât de bulbucaþi încât ne face sã ne întrebãm cum de încap sub ochelari. Sã nu mã zãuit! Am înþeles cã aceastã construcþie va avea ºi acoperiº... – O sã aibã, domnule guvernator, îl lãmuri perfectul.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 – Atunci... reþineþi: pentru burlane ºi jgheaburi îl avem noi pe... îl ºtiþi ºi voi foarte bine, care lucreazã cu tablã de calitate, nepoluantã, fãrã zgomot, fãrã urme, respectând toate normele în vigoare, mai ales pe cele europene. – Am notat, domnule guvernator, spuse managerul. – Aºa, mânca-te-aº! Acum continuaþi sã vã bucuraþi, sã fiþi fericiþi, sã... – Domnule guvernator, vã rog sã mã scuzaþi cã v-am întrerupt, interveni managerul, dar noi încã nu v-am adus la cunoºtinþã ceea ce e mai important, anume cã vom construi nu unul, ci douã combinate suprapuse, fãcând la o adicã ºi economie de teren, cu toate cã nu se pune problema la noi, fiindcã, slavã Domnului... – Care?... Cum? Nu pricep! Cu asta m-aþi dat gata, spuse guvernatorul. Minunat! Cred cã o sã rezolvãm ºi problema ºomerilor din judeþ. Dar... Numai cã nu-nþeleg cum vine asta... suprapuse... – E simplu, domnule guvernator, încearcã sã-l lãmureascã perfectul. Adicã... cum sã vã explic... cei din zodia Câinelui Mare vor construi deasupra celor din zodia Câinelui Mic, sau nu, invers parcã, cei din Câinele Mic vor fi deasupra... aºa e, îmi confirmã ºi managerul. – Interesant! Bravo bãieþi! Acum eu vã doresc sãnãtate... .......................................................... Cei doi sunt foarte fericiþi. Sunt, cum s-ar spune, în al nouãlea cer. În timp ce perfectul Rumeguº plimbã un pahar în jurul sticlei, managerul se relaxeazã pe un fotoliu ºi stabileºte legãtura telepaticã cu soþia. Din dialog consemnãm doar acele cuvinte rostite de manager aproape în ºoaptã , precum: „Chiar în Damasc?“... „La comandamentul insurgenþilor, da, da, acu’ înþeleg, iubi... E clar... Eºti foarte ocupatã... obositã... S-a perfectat, da... Vom construi douã, nu unul... deocamdatã... Atunci poate mâine, da?... Pa, iubi!“ – Doar n-a ajuns în Siria, tocmai din Pamir! Parcã acu’ trei zile a participat la o conferinþã susþinutã de Dalai-Lama, iar azi... – E chiar în Damasc. E la comandamentul insurgenþilor din cartierul de nord-vest, aflat la un subsol de bloc dãrâmat complet. Zicea cã face pe curierul, când nu carã muniþie luptãtorilor. Iam propus s-o teleportez acasã, disearã, dar a zis cã poate sãptãmâna viitoare e liberã, când o sã fie nu ºtiu ce sãrbãtoare pe acolo ºi va înceta

Ar dealul literar Ardealul

l PROZÃl l

nr nr.. 1-2/2014

focul.Oh, mi-e tare dor de ea. Dispecerul face legãtura cu prefectura ºi pe ecrane apare iarãºi figura prefectului Drujbescu. – Iubiþi! Iubiþi! Iubiþi! – Nebuneºte, domnule prefect, rãspunse managerul. Mai ales acu’, stimulaþi de mersul foarte bun al afacerilor. Þin sã vã aduc la cunoºtinþã cã vom avea douã combinate pentru tãiat frunzã... – Bravo, bãieþi! – ªi mai mult ca sigur, domnule prefect, noi am scãpat pe vecie, interveni ºi perfectul, ºi de crizã, ºi de ºomaj, ºi de datorii. Adineaori îi spuneam managerului cã degeaba îºi storc creierii atâtea capete luminate pe-acolo pe la Strasbourg, Bruxelles ori prin alte pãrþi ale lumii sã iasã la liman, cã e în zadar. Numai dacã vor lua exemplu de la noi, vor scãpa. În loc sã umble cu limba scoasã ºi cu japca dupã petrol ºi gaze, fie ei americani, englezi, francezi, nemþi, italieni ºi ce-or mai fi, mai bine s-ar inspira de la noi. Numai cã... Numai cã mai întâi sã împãdureascã, sã irige, sã ocroteascã mediul ºi vegetaþia, ºi, de ce nu, sã cloneze, aºa cum facem noi în plasa Halasca. – ªi pe când inaugurarea ºi sfinþirea, dragilor? – Pãi, cu aproximaþie, peste ºase sãptãmâni. Sperãm cã ne veþi onora cu prezenþa dumneavoastrã. – Dacã mã invitaþi! – Consideraþi-vã deja invitat, domnule prefect, mai ales cã dumneavoastrã sunteþi sutã la sutã apolitic. ªtiþi, investitorii au spus cã putem invita cât de mulþi ºi pe oricine, în afarã de politicieni. – Cum aºa? – Foarte bine, domnule prefect. Ei spun cã au terminat definitiv cu politica de vreo trei mii de ani. Au zis cã ultimul partid care a rezistat pe planetele lor a fost cel al pechinezilor. ªi cã cele mai mari realizãri în toate domeniile numai de atunci ºi pânã acum le-au obþinut. – Foarte interesant se minuneazã prefectul. Dacã e aºa, cine oare îi învaþã sã deosebeascã binele de rãu? Cine? – Nu ºtiu, domnule prefect. – Cine le aratã pe unde se trage linia între bogat ºi sãrac? Cine? – Nu ºtiu, domnule prefect. –Cine îi ajutã sã separe adevãrul de minciunã ºi frumosul de urât? Cine le cântã înainte s-adoarmã? Cine-i liniºteºte când se-ntãrâtã ºi mai ales cine i-o fi dezvãþat sã latre la stele? Cine? – Nu ºtim, dar o sã-i întrebãm toate astea dupã inaugurare, activitate la care ºi domniºoara iii... ziii...

Pãdure se va numãra printre invitaþii de onoare. – ªi eu am sã vin, neapãrat. ªi din curiozitate, dar ºi fiindcã pentru mine domniºoara Pãdure este din ce în ce mai reconfortantã, poate chiar o obsesie. Doresc sã cunosc mai bine aceastã familie Pãdure, fiindcã sunt pus pe fapte bune... Dar, v-am plictisit destul. Vã las sã savuraþi succesul ºi vã... V-am pupirisit! Iubiþi! Iubiþi! Iubiþi! Dupã aceastã intervenþie a prefectului Drujbescu, perfectul Rumeguº se relaxeazã întrun fotoliu. – Dialogurile cu domnul prefect pur ºi simplu mã ung la inimã. Îndemnurile dumnealui totdeauna mã mobilizeazã la... cum sã spun... a forþiori. Mai ales când aud: Iubiþi!... Iubiþi!... Oricât aº fi de capsat, mã trezeºte acest îndemn... Dupã vreo ºase sãptãmâni, adicã dupã ce vom pune pe picioare combinatele, sper c-am sã-mi fac timp ºi pentru aºa ceva. Mãcar aºa... de probã. – Ce vrei sã spui? – Pãi, sã vãd dacã ghiceºti. Tipa este modeling cunoscut pe plan naþional ºi internaþional, finalistã la „Miss World Balcanica“ , participantã la „Model of the World Germany, Italia, Franþa etc, etc. este ºi top model ºi actriþã ºi poetã ºi blogeriþã ºi... Hei, ce zici? – Cum sã ghicesc când avem dintr-astea cu miile în plasã? – Mai adaug cã face promoþii, sampling-uri ºi orice formã de advertising. – Nu, nu-mi dau seama, dintre atâtea talente, e imposibil. – Respectiva are în vine ºi foarte mult sânge... – Gata! Acum ºtiu despre cine e vorba. E Mala... – Malagamba! Ea e! m-a fãcut praf tipa asta. Se ridicã de pe fotoliu. Cu divorþul sper s-o rezolv cât mai repede. Am aºteptat destul, ºi... sper sã nu se supere. Acum trebuie sã mã duc sã mã culc. – Eu încã n-am terminat treaba. Cu contractul de azi am rãmas în urmã în rezolvarea problemelor locuitorilor plasei. Aratã un tabloid: – Sunt aici sute de mesaje ale unora care doresc sã se distreze, dar ºi ale altora care vor sã meargã la odihnã. ªI mai e ºi problema balanþei zilnice între sumele încasate la export ºi cele plãtite la import. Noapte bunã!

l CRONICÃ LITERARÃ l

Muguraº Maria PETRESCU Sub semnul divinului ºi al cãderii Taina cãderilor. De ce taina? ªi de ce cãdere? Pentru cã uºa care se deschide în faþa noastrã ne permite accesul într-un univers tainic ºi de necuprins cu mintea, într-un univers ce se desfãºoarã ºi se multiplicã la nesfârºit înaintea ochilor noºtri sub formã de ceruri, ce se preiau unul pe celãlalt, ducându-se nu se ºtie unde, dincolo de marginile lumii. ªi pentru cã Dumnezeu are scãri ºi de urcat ºi de coborât, fericiþi sau mâhniþi în sinele nostru, poate cã cel mai bine este sã ne supunem încercãrilor Lui, vrând sã scãpãm de tortura permanentã a fricii, care, cu siguranþã, nu vine de sus. „Cãlãtorim înãuntru/ ºi privim spre univers/ depãrtându-ne unii de alþii/ ºi mã întreb:/ pânã unde vom suporta/ cãderea cuvântului./ El se ridicã mereu/ ºi/ iar cade/ de fiecare datã în noi/ fãrã vrere.’’ (cele câteva cãderi ale poetului, 1.). Drumul permanent al Cuvântului ziditor este, obligatoriu, cel al Golgotei noastre, în care lumina blândã a dimineþii Învierii aduce odihna mult aºteptatã, în care poetul, admite cã „am cãlcat peste arginþi/ ºtergându-mi lacrimile/ – cu toate cã nu înþeleg/ prea multe/’’, deoarece doar el singur ,,plãteºte tribut’’, în timp ce lumii nu-i mai pasã de nimic ºi, dispreþuitor, doar „joacã barbut’’(cele câteva cãderi ale poetului, 5.). „ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua a…’’ (Biblia). Experienþa noastrã este o permanentã cãlãtorie înspre un înapoi, înlãuntrul universului ce se reia, iarã ºi iarã, cu spaimã, de la momentul fructului oprit (prima amintire) pânã la momentul primei sinucideri „de craca copacului’’ – cea de a doua mare aducere aminte pentru omenire (cele câteva cãderi ale poetului, 2.). Taina cãderilor repetate ale poetului (de fapt ºi cãderile omului, fãrã puterea de a se mai ridica vreodatã) este experienþa unicã a certitudinii „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa’’ opusã unei alte certitudini perfid strecuratã în suflet ºi pornitã din acel moment de

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 început al primei amintiri de liberã decizie, ce avea sã ducã mereu aceeaºi întrebare cu sine: oare unde/ ºi când/ vom ajunge-mpreunã/ în turn?/ Vom înþelege/ vremurile?’’ (cele câteva cãderi ale poetului, 4.). Aceastã experienþã unicã ºi limitatã în timp, este cea prin care noi doar credem cã ne apropiem unii de alþii, de fapt nu facem decât sã ne îndepãrtãm de noi înºine cu fiecare secundã care se pierde în acest univers pe care l-am crezut unic ºi de care acum suntem conºtienþi cã are ºi alte universuri pereche, altare din altare, „luminã din luminã’’, ce-ºi aºteaptã într-o tãcere misterioasã, dorindu-se a fi descoperite, „oamenii/ care plutesc în corãbii/ în timp/ ce ei strigã:/ pãmânt, pãmânt.../ O pasãre zboarã/ cu firul de iarbã în cioc’’ (cele câteva cãderi ale poetului, 3.). Întrebarea fundamentalã, secondatã de îndoialã, este pânã unde vom mai sacrifica (pentru iertarea cãderilor noastre, pe care poetul ºi le asumã cu bunã ºtiinþã asupra lui) puterea Cuvântului, fãcându-l sã cadã, fãrã voia lui ºi, odatã cu el, omul. Oare nu a fost de ajuns cã „Aºa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât ºi pe Fiul Sãu, Cel Unul-Nãscut, L-a dat pentru ea”? (loan 3, 16).Rãmâne doar nãdejdea poetului cã se vor repeta (asemenea Parusiei mult aºteptate), întotdeauna ziua când, peste toate acestea se vor fi aºternut „de ºaptezeci de ori câte ºapte’’ între luminã ºi întuneric, dimineaþa ºi seara, ziua ºi noaptea, niºte primi oameni de început de ciclu de viaþã, pe care noi îi numim, acum, în aceastã erã, Adam ºi Eva, boarea de vânt, apa, cerul ºi pãmântul, într-un cuvânt, o nouã genezã a lumii. La toate acestea se adaugã cea de a doua cãdere a poetului, care paradoxal ºi conºtient, îºi vinde sufletul sau se leapãdã „pânã noaptea târziu/ la cântatul cocoºului’’ (cele câteva cãderi ale poetului, 2.) în faþa ademenirii cuvântului, „plãtindu-ºi inspiraþia’’ prin trãdarea cu un pumn de arginþi. Cât de mult tânjim astãzi dupã vremea aceea plinã de înþelepciune profundã ºi simplã, dupã liniºtea unicã a timpului din Vechiul Testament! Apocalipsa a început sã ne batã la uºã încã de la facerea lumii, pentru cã odatã omul creat, trufia

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l CRONICÃ LITERARÃ l

lui de a-ºi considera existenþa o cãlãtorie continuã spre descoperirea acelui înlãuntru, spre universul nostru pe care încercãm sã-l (re)descoperim în permanenþã, crezul cu care vindem Cuvântul atoate creator ºi unic, aluzia la începutul calvarului lui Iisus ºi la cele trei lepãdãri ale lui Petru pânã la cântatul cocoºilor, trãdarea lui Iuda ºi stigma pedepsei pe care ºi-a aplicat-o singur prin spânzurãtoare, atunci când a realizat grozãvia vinderii lui Iisus, de fapt a sufletului lui pentru treizeci de arginþi, nu sunt decât liniºtea dinaintea furtunii „pe care-o îndurã de milenii omul’’ (Semnul trãdãrii), mãrturisirea unui pãcat ºi nevoia de iertare din care tot mai des, poetul simte „nevoia uneori de a scrie’’ (Amãgire albã). Iar scrisul este „o ispitã ivitã’’ (Tânguire în glas). Scrisul este o încercare firavã de a-ºi cere iertare, deoarece cãderea este în permanenþã ºi ne apasã ca o povarã. Singura speranþã, singurul crez, în cazul de faþã, este iertarea filtratã canonic prin tãcerea exprimatã prin cuvânt. „Am pãcãtuit/ recunosc/ cã am fost sfãtuit/ sã nu ridic glasul./ Mi-am pironit/ Ochii/ Pe coala de scris/ ºi/ nimic n-am zis//’’ ... ,,/ povara cãderilor/ mã apasã.//’’ ... / dacã voi mai cãdea/ n-am sã spun nimãnui/ taina cãderilor/ n-am sã mã dau/ înfrânt/ pentru cuvânt.’’ (Lemnul crucii – 2, 3). Aºa cum Iisus a scris ceva pe nisipul din pustie, tot aºa ºi poetul revine ºi îºi recunoaºte înfrângerea, prãbuºirea în sine, temã care revine „cu fiecare poem/ scris în tainã’’ (Lemnul crucii – 7), admiþându-ºi suferinþa, cãutându-se, acceptând „calvarul cuvintelor’’ (Lemnul crucii – 8). Crezul lui în cuvântul scris este de la agonie la extaz, de la deznãdejde la bucurie, de la întuneric

52 52

la luminã, de la aºteptarea implorândã a cuvântului la pogorârea lui în suflet, pânã în însãºi fibra fiinþei lui, ca în final, sã fie aºternut pe hârtie. ªi, ca ºi cum aceste lucruri nu ar fi de ajuns (calvarul scrisului ºi al cuvântului), condiþia poetului este aceea de a fi „judecat’’ ºi pironit pe crucea interpretãrilor de orice fel. Cartea aceasta este o întoarcere, o revenire permanentã la momentul rãstignirii (al lui Iisus, pentru iertarea pãcatelor noastre) ºi a poetului, pentru îndrãzneala de a-ºi dori sã treacã dincolo de acel moment înfricoºãtor, nu numai din punct de vedere religios, ci ºi din punctul de vedere al accederii la puritatea creaþiei care, dupã pãrerea lui Aurel Pop, este numai divinã „Încã o datã privesc/ Vãd semnul divin/ Rodesc’’ (Cupa de vin). Totul în aceastã carte trebuie privit în plan rãsturnat, cu ochi rugãtori care se înalþã, cu smerenie ºi fricã, de jos în sus. Dacã „în vremea aceea’’ rãstignirea pe cruce ºi sângele vãrsat au fost „pentru a noastrã mântuire’’, timpul pe care îl trãim noi astãzi „se scurge fãrã rost/ Pãstreazã petele de sânge/ pe cãmaºa Lui de in’’ (Tânguire în glas); ºi cu cât timpul trece, îndepãrtându-ne tot mai mult de acel moment al rãscumpãrãrii pãcatelor noastre, cu atât noi, cei ce avem curajul sã cãdem înfioraþi în sufletul nostru în genunchi, ne dorim tot mai mult, cu speranþã, apropierea de „vremea aceea’’: „Depãrtarea ne apropie/ Încã nu s-a pierdut/ Sunt lucruri care mã-nfioarã’’ (Tânguire în glas). Aºa se simte poetul bântuit de dorul unei cãutãri nesfârºite ºi înconjurat de o existenþã zadarnicã ºi goalã, de o lume (ca ºi a noastrã, de altfel) populatã cu o singurãtate cumplitã. „Mã simt ca un inel pãrãsit/ de mireasã/ Aºteptându-ºi zadarnic/ de mii de ani chemarea’’ (Chemarea). Cartea lui Aurel Pop este o cãdere totalã a ultimului lucru, care rãmâne mai bun ºi mai curat în om: sufletul, o distrugere a tuturor simbolurilor pure, rãbdãtoare, împãcate cu sine, dar nu resemnate ale Vechiului Testament, în comparaþie cu o imagine sordidã a lumii de azi, prãbuºitã iremediabil într-o sine pierdutã, într-un suflet zdrobit. Lumea acestui poet este, în permanenþã, cea a unui Iisus, pe care voinþa noastrã tâlharã, l-a coborât de mii de ani, deliberat, chiar ºi de pe crucea rãstignirii, iar acum, încã mai aºteaptã raiul. „Niciodatã/ n-am sã vã iau cu mine în/ rai’’ (La taifas cu Iisus). Întâlnim, la un moment dat, un alt

l CRONICA LITERARÃ l element: lemnul crucii, cãutat, aflat, analizat cu mijloacele cele mai moderne de astãzi, speculat, contestat. Mai rãmâne oare ceva în noi neanalizat, în trufia noastra de a descoperi? De a descoperi ce? ,,Creºtinii sparg clopote/ cu ciocan de lipit’’ (Lemnul crucii). În contrapartidã, Iisus s-a retras în mormânt „discret’’ ar spune omul modern. Taina cãderilor este un profund tratat de teologie poeticã ce înveleºte uluitoarele ei simboluri de genezã ºi de aºteptare îndelung rãbdãtoare din Vechiul Testament cu modernismul cavernos al vremurilor pe care le trãim. Este o carte a marilor sacrificii ºi încercãri vs inteligenþa câºtigatã prin puterea de a înfrunta dificultatea. Este un moment atemporal încremenit în dezamã-gire, piedici, vinovãþie, sacrificii ºi un sentiment al unei neputinþe cumplite, al unei neajutorãri dublatã de umilinþã. Dar pentru a putea schimba lumea, mai întâi trebuie sã ne schimbãm pe noi înºine. Sacrificiile mari, precum ºi încercãrile, uneori groaznice din viaþa noastrã vor fi, din acest punct de vedere, plata fãcutã dinainte. Cartea aceasta este o reflectare a unei singurãtãþi tãcute, a unei speranþe triste, a unei pãrãsiri ce existã în realitate. Iar dacã Iisus s-a lãsat rãstignit pe cruce pentru iertarea pãcatelor noastre, la fel ºi poetul îºi doreºte, aproape promite sã poatã pãstra cuvântul curat, smerindu-se în faþa lui, respectând cele Zece Porunci ale Cuvântului ºi ale Poeziei „Pune-mi / cititorule jurãmântul în gurã/ Cãci voi aduce pururea/ jertfa Celui de Sus/ Nu voi privi/ niciodatã aproapele cu urã/ Voi rãscumpara/ pe cel care s-a dus’’ (Semn de aducere aminte). „Ascultaþi ºi priviþi-l/ Acum/ Judecaþi-mi poemul/ Oricum’’ (Între durere ºi dorinþã) devine punctul culminant în care, poetul acceptã sã se ofere tuturor spre judecatã.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Ioan CIOABA * Ninge pe Tamisa ca o horã nãsãudeanã cârma se zbate spre zadia pontonului amurgul ºi solitudinea au acelaºi miros cad pe brânci sub deochiul britan cum pãdureanul smuls pelerinii de iederã privesc îndrãgostiþii ca dintr-o hainã demodatã par a fi toþi de cealaltã parte a tãcerii ºi o cergã le înveleºte ne-teama ninge pe Tamisa cu pãsãri cu humã ce iarnã februarie Greenwich

* tãcerile tale cãtre nuanþe în noaptea din Alpii Maritimi cerul se-ncheagã în stele perechi zãboveºti luminoasã spre tâmple dai la o parte toate semnele ºi ne iscodim unul altuia zborul cu degete pline de must tac ºi eu când te pleci fãrã trup peste umbra mea cãuº brun în care te ghemuieºti lunecând sã nu ne mai afle niciodatã Mistralul martie Cannes

Ar dealul literar Ardealul

l CRONICA LITERARÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Mircea POPA Alexandru Gruian: „Brunea-Fox – reporterul cu ochi multiplu” Cartea semnatã de publicistul Alexandru Gruian din Deva vine în continuarea preocupãrilor sale gazetãreºti menite sã stimuleze interesul pentru aspecte mai puþin cunoscute din trecutul presei noastre ºi sã aducã în actualitate o serie de figuri de ziariºti pasionaþi, cãzuþi în conul de umbrã al timpului. Este ºi cazul lui Filip Brauner alias Filip Brunea-Fox(18 ianuarie 1898- 12 iunie 1977), gazetar cu multiple disponibilitãþi creatoare, asociat îndeobºte miºcãrii literare de avangardã iniþiate în România de puternicul nucleu de scriitori evrei din jurul lui Saºa Panã ºi Stefan Roll, dar ºi orientãrii democrate de stânga de la ziarele „Adevãrul” ºi „Dimineaþa”. Este de subliniat de la început faptul deloc de neglijat cã datoritã acþiunii perseverente ºi tenace a acestui grup de scriitori, drepturile ºi libertãþile constituþionale ale individului ºi ale colectivitãþii au putut fi mult mai lesne apãrate ºi consolidate în România într-o perioadã de ascensiune a fascismului ºi a ideologiilor de dreapta, de pe urma cãrora am avut atâta de suferit. Incursiunea documentatã ºi clarvãzãtoare a autorului a reuºit sã facã mult mai multã luminã decât pânã acum, într-un domeniu unde era nevoie urgentã de intervenþia unor forþe de reparaþie ºi de recuperare cât se poate de necesare. Din acest punct de vedere lucrarea redactatã de Alexandru Gruian rãspunde unei nevoi stringente de lãmurire ºi explicitare, cu scopul de a înlãtura aserþiunile ºi preluãrile nefondate, confuze ºi mistificatoare. Al.Gruian îºi concepe lucrarea atât din perspectiva recuperatoare a gazetarului Brunea-Fox, cât ºi din aceea valorizatoare a istoricului ºi criticului literar, preocupat sã-l aºeze cât mai bine ºi cât mai exact pe Brunea- Fox într-o scarã de valori valabilã, scoþând la luminã tot ceea ce e demn a fi cunoscut de cãtre cititorii de astãzi ºi de a da o perspectivã cât mai aproape de adevãr asupra timpului în care a trãit ºi a scris Brunea-Fox. Cele opt capitole ºi altul de concluzii ºi bibliografie sunt astfel concepute ca sã rãspundã ambelor scopuri: atât celui care îl vizeazã pe Brunea-Fox, cât ºi celui care are în vedere evaluarea epocii. Titlurile lor denotã aceastã

stringentã preocupare, aºa cum lesne se poate decela: 1.Drumul spre punctul 0 2.De la literatura de avangardã la reportaj,3. Brunea-Fox ºi ºansa vremurilor interesante, 4.1921-1937purtãtor al mãrcilor „Dimineaþa” ºi „Adevãrul”, 5.Fotoreporterul Iosif Berman, 6.Holocaustul personal: „Oraºul mãcelului. Jurnalul rebeliunii ºi al crimelor legionare”, 7. Reporter în „vremuri noi”, 8. Reportaj publicistic vs reportaj literar. Cel dintâi capitol are drept scop de a-l introduce pe cititor în complexul sistem de interacþiuni jurnalistice interbelice, ºi de a fixa câteva repere de istoria presei absolut necesare, menite a proiecta portretul gazetarului BruneaFox pe canavaua vremii, prin raportãri succesive la personalitãþi, idei ºi grupuri de presã din momentul creat la noi dupã Marea Unire, moment care corespunde cu pãtrunderea în presã a lui Brunea-Fox. Autorul realizeazã chiar mai mult, o paralelã cu situaþia de la noi dupã evenimentele din 1989, spre a defini esenþialul etapei: revenirea la sistemul presei libere pe care nu l-am avut înainte, faptul cã presa a redevenit element de stringentã informaþie, element esenþial al vieþii cotidiene, punct de referinþã ºi de atracþie pentru ceea ce este lumea ºi multitudinea ei de nuanþe prismatice. BruneaFox a ºtiut sã surprindã componenta senzaþionalã a spectacolului vieþii, sã atragã atenþia asupra unor teritorii tabu sau mai puþin frecventate, periferice, spre a le acorda importanþa de „lumi esenþiale”, inconfundabile, caracteristice umanitãþii umile, ignorate pânã atunci. Meritul sãu de reporter rezidã, dupã pãrerea autorului, în prezenþa acelui „fler” special, a „ochiului multiplu” cu care ziaristul prizeazã realitatea ºi ºtie s-o transfigureze, în aºa fel încât ea sã depãºeascã cu mult amploarea evenimentului narat. ªcoala reportajului trece în cazul lui Brunea-Fox prin ºcoala avangardei, ºi legãtura cu ea, ca ºi momentul începuturilor poetice ºi prozaistice sunt bine surprinse de autor în cel de al doilea capitol al lucrãrii, capitol esenþial pentru definirea

l CRONICA LITERARÃ l unui anume mod de a scrie, a înþelesului artei ºi a menirii scriitorului. E vorba de frecventarea asiduã ºi de duratã a principiilor artei constructivite ºi integraliste, în care scrisul colorat, metafora epatantã era la ordinea zilei, iar retorica frazei supusã unui anume tratament imagistic care o face repede prizabilã ºi recognoscibilã. Concluzia autorului este aceea cã fãrã ºcoala avangardei calitatea de reporter a lui Brunea-Fox n-ar fi atins înãlþimea la care a ajuns, ºi cã particula Fox, adãugatã numelui sãu, tocmai acest aport nemaipomenit de noutate ºi inedit o subliniazã, aºa cum o expliciteazã Al.Mirodan: „Pe ecranele României rula, în anii interbelici, înaintea filmului propriu-zis, un jurnal de actualitãþi al firmei americane Fox-Movietone, subintitulat <<ochii ºi urechile lumii!>>, foarte prizat de public din pricina rãzboaielor, revoluþiilor, curselor de automobile, avioanelor în flãcãri, bref, a ritmurilor excitante ale vieþii contemporane. Prin Fox se înþelegea, deci, cã reporterul trebuie sã fie <<ochii ºi urechile>> cititorului sãu”. Ieºit din „ghetoul ieºean în avangarda literaturii”, cum se exprimã Al.Gruian, Brunea Fox este urmãrit de autor în toate peregrinãrile sale pe la revistele avangardiste, subliniindu-se marea lui deschidere spre o gamã largã de genuri ºi specii literare pe care le arboreazã ºi a modului în care arta avangardei îºi pune amprenta asupra viziunii sale reportericeºti. De la debutul poetic din 1915 de la „Versuri ºi prozã”, la colaborarea de la „Arena” ºi „Zãri senine” ºi de aici la prezenþa masivã în paginile revistelor „Contimporanul”, „75 HP”, „Punct” ºi „Integral”, Al. Gruian încearcã sã demonstreze apartenenþa sa la grupul scriitorilor evrei care dã consistenþã acestei direcþii literare, ce atinge maxima înflorire prin scrisul lui Ilarie Voronca ºi B. Fundoianu. Aplecarea spre stilul cinematografic ºi spre spre dublul limbaj este o consecinþã a acestor colaborãri, care îl apropie la un moment dat ºi de Urmuz, prin aprehendarea ludicului ºi a

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 umorului negru din Rãzbunarea lui Papufili. Interesante ca manifestare de profil sunt ºi creaþiile poetice semnate în aceste publicaþii ºi care dovedesc un talent literar ºi tehnicã avan-gardistã bine însuºitã. Cu capitolul al treilea pãºim mult mai apãsat pe terenul principal al preocupãrilor reportericeºti ale scriitorului, când acesta venind la Bucureºti intrã în categoria „reporterilor de teren” ai ziarelor „Adevãrul” ºi „Dimineaþa”, devenind un nume emblematic pentru orientarea acestora. Ne exprimãm însã nedumerirea provocatã de aserþiunea autorului, potrivit cãreia Brunea-Fox ºi-ar fi dobândit strãlucirea doar în anii 1925-1937 la „Dimineaþa” ºi 1932-1937 la „Adevãrul”, când de fapt intrarea lui în redacþia acestor ziare are loc mult mai devreme. Dacã e sã luãm ca bunã mãrturisirea lui Al.Mirodan din Dicþionarul neconvenþional, acest fapt poate fi constatat încã din 1919, când, dupã frecventarea unui an de Facultate (la Litere), „el bate la uºa ziarului „Adevãrul”, condus pe atunci, în 1919, de Constantin Mille: – Vreau sã fac reportaj. Face, întrucât redacþia, aflatã în reorganizare postbelicã, ducea lipsã, în sãptãmâna aceea, de bãieþi pentru faptul divers. ªi va face, în continuare, reportaj la „Adevãrul” ºi „Dimineaþa” pânã în decembrie 1937, când gazetele suspectate de democraþie vor fi suprimate de cãtre guvernul Goga-Cuza”. Evocarea se coroboreazã cu mãrturisirea autorului din volumul Memoria reportajului, mãrturisire reprodusã ºi de autor la p.30, atunci când e vorba de plecarea grupului de tineri ieºeni la Bucureºti, imediat dupã încetarea rãzboiului, ceea ce trebuia, în mod categoric, sã-l facã atent pe acesta. Oricum, ampla manifestare gazetãreascã a lui Brunea-Fox din paginile acestor douã ziare ar fi meritat o mai minuþioasã cercetare, în aºa fel ca sã fi fost repertoriate în întregime colaborãrile lui Brunea-Fox la respectivele ziare. Larga paletã de reportaje semnate aici de Brunea-Fox merita scoasã la luminã ºi examinatã în totalitatea ei, dat fiindcã, pe deoparte, scriitorul nostru se remarcã în paginile ziarului mai întâi în calitate de comentator de ºtiri ºi în al doilea rând ca reporter, cele douã activitãþi trebuiau tratate separat spre a se elucida pe deplin amploarea

Ar dealul literar Ardealul

l CRONICA LITERARÃ l

nr nr.. 1-2/2014

ºi valoarea gazetãriei lui Brunea-Fox. Afirmaþia la care am fãcut aluzie mai sus, privitor la începuturile sale gazetãreºti de la „Adevãrul” ºi „Dimineaþa” sunt corectate pe parcurs de autor, care s-a ocupat pe întinderea câtorva pagini despre activitatea sa jurnalisticã din anii 1921 ºi urmãtorii, cu dese referiri la tehnica „manualelor de jurnalism” de astãzi. Spre a completa lista prezenþelor gazetarului în paginile gazetelor amintite, am apelat la colecþia ziarului „Dimineaþa” pe anul 1927. Cãzându-mi în mânã un asemnea exemplar, am putut nota, chiar ºi fugitiv, câteva din articolele semnate de scriitor cu pseudonimul Fox, sau cu iniþailele f.b., Fx, Pan, Potomac, F.Br.Fx., pe care le reproduc aici, spre a se vedea bogata lui prezenþã gazetãreascã: Manifestaþia de azi (nr.7282), Raporturile comerciale româno-japoneze nr.7296), Construirea locuinþelor ieftine (nr.7283), Ce spun victimele? Cruciada împotriva modei Charlston (nr.7290), Legea chiriilor (nr.7298), O familie doarme în stradã de trei zile (nr.7299), Setea de dreptate (nr.7300), Leul în puternicã urcare (nr.7301), Leul la 3,55 la Zürich (nr.7302), Se desfinþeazã trãsurile? ( nr.7314), Un prinþ indian în Capitalã. Vizita maharajahului Kaputhala (nr.7319), Sosirea maharajahului în Capitalã (nr.7332), În jurul desfinþãrii trãsurilor ( nr.7321), Noile vagoane de tramvai (nr.7327) etc. Titlurile dovedesc atât înclinaþia sa de a se conforma obligaþiilor zilnice de serviciu, cât ºi predilecþia sa pentru faptul divers cu conotaþie de senzaþional ºi noutate-ºoc. De altfel, autorul insistã ºi el cu noi argumente asupra acestei etape în subcapitolele: Temele predilecte: periferia socialã, situaþiile extreme, civic, fapt divers, senzaþional, aventurã, Incursiune în România profundã: Trenul-fantomã, Viaþa din afara vieþii: cinci zile printre leproºi, Faptul divers devine frescã socialã: Unde voi naºte?, Periferie ºi aventurã: Patul nr.6, Trustul cerºetorilor,Viciu ºi aventurã: Aventuri malteze, Crucea de piatrã, Reportajele mele sunt memoriile mele, care devin partea forte a demonstraþiei autorului, în care sunt selecþionate principalele direcþii în care se manifestã talentatul reporter ºi care sunt atuurile care îi asigurã succesul. Dupã cum se poate observa o primã temã este aceea legatã de lumea periferiilor, a mahalalelor, a oamenilor fãrã identitate precisã, a extropiaþilor vieþii, marginalizaþi ºi uitaþi de toatã lumea (Trustul cerºetorilor, Trenul-fantomã); urmeazã

la rând leproºii de la Lãrgeanca, bolnavi neglijaþi de toatã lumea, condamnaþi la o viaþã de infern, situaþia degradantã a spitalelor, comparabile cu cele din Guyana (Lazaretele), cazul Maglavit etc. O altã temã predilectã priveºte traficul de carne vie (Aventuri malteze), prostituþia (Crucea de piatrã, Nora Culicovski, Rondul de noapte), þinuturile þãrii cele mai sãlbatice ºi mai exotice (Ada Kaleh, Maramureºul, Sulina), dar ºi aventurile extraordinare din apã, din vãzduh sau de pe uscat, reporterul nostru neezitând sã facã scufundãri în mare alãturi de o echipã de profesioniºti, sã se urce într-un avion sumar echipat, un Farman ºubred pilotat de Fernic, sau sã o ia înaintea altor confraþi atunci când cunoscutul reprezentant al organis-melor aviatice internaþionale, George Valentin Bibescu, a fost obligat sã-ºi întrerupã zborul spre Asia de Sud, datoritã unei defecþiuni tehnice. Fauna umanã pusã în circulaþie de aceste reportaje este cât se poate de diversã ºi de semnificativã, „portretele” pe care el le consacrã unora dintre personaje devin emblematice pentru mediile pe care le reprezintã, precum Lãzãricã, Nora Culicovski, coana Luþa, Chitrã, Gogu Cioarã, Tase Grecu, Piticu, Sultana Ghimbavu etc., alcãtuind o exemplarã lume a subteranei. Comparaþiile pe care autorul le face cu Azilul de noapte sau cu literatura lui Truman Capote sunt binevenite, ºi deschid ºi mai mult evantaiul speculaþiilor interpretative. Capitolele acestea, esenþiale pentru cunoaºterea operei principale a lui Brunea-Fox se încheie în mod semnificativ cu un altul, închinat fotoreporterului Iosif Berman, cel care l-a însoþit pe Brunea-Fox în aventurile sale reportericeºti, asigurând partea ilustrativã a cazurilor. Calitatea de „Prinþ al reportajului”, cum a fost denumit, ca ºi postura de întemeietor a acestei specii la noi, se pare cã are acoperire realã, de vreme ce i-o recunoºtea ºi Geo Bogza, când declara: „Va trebui sã se spunã cã BruneaFox a pus piatra de temelie a reportajului românesc”.Aportul adus în aceastã direcþie de gazetar este bine subliniat în subcapitolul intitulat Elemente de stilisticã în textele semnate de Filip Brunea-Fox, fãrã sã fim totuºi de acord cu afirmaþia cã „în portretisticã Fox are virtuþi de prozator balzacian”. Avem de-a face în schimb cu o stilisticã adecvatã, cu o îmbinare

l CRONICA LITERARÃ l meºteºugitã în folosirea arhaismului ºi neologismului, dar ºi cu o tehnicã specialã de insinuare a metaforei ºi simbolului, care plaseazã textele sale într-o zonã de lecturã atracþioasã, care conferã realitãþii o dimensiune eternã ºi atrãgãtoare, în care comparaþia este aleasã cu grijã, în aºa fel încât poeticitatea frazei beneficiazã de o prospeþime stilisticã invederatã: „mucigaiul insomniei”, „milionari de haloimãs”, „o namilã vlãguitã cât un balot de bumbac”, „chip încins parcã fricþionat cu urzici”, „obraz cotropit de mãrãcini”, „rapidul trecea bolid, dizolvat în vitezã”, „genele burniþei”, „pojghiþã de picotealã”, „aleea ideilor”, „vagoane cu mãnuºi glasé”, „viorile universului”, „tribunal-frigider”, „depou budoar” etc., ilustrând cu toate o „funcþionalitate multiplã”, care se relevã la fiecare nouã lecturã. Un loc aparte în spaþiul cãrþii este acordat de autor unei lucrãri speciale a acestuia privind Holocaustul evreiesc de la Jilava, având ca obiect denunþarea rebeliunii ºi a crimelor legionare din 1941. Analiza întreprinsã de el este suficient de edificatoare, mai ales cã aceasta este completatã cu amãnunte privind cotele crescute ale antisemitismului din aceºti ani, datorate ascensiunii dreptei româneºti, fapt care a dus ºi la interzicerea ziarelor „Dimineaþa” ºi „Adevãrul”. Revelatoare este în acest sens cartea Oraºul mãcelului. Jurnalul rebeliunii ºi al crimelor legionare din 1944, carte apãrutã cu o prefaþã de A. L. Zissu, care este pusã la contribuþie printr-o pertinentã analizã. Avându-se în vedere politica celor de la putere de a stãvili miºcara democraticã din universitãþi ºi din presã, credem cã nu ar fi fost lipsit de interes sã se fi fãcut ºi cuvenitele trimiteri la campania antiSadoveanu ºi la ostracizarea intelectualilor români de stânga, dar, în genere, aspectele legate de prezentarea climatului ideologic românesc din perioada interbelicã produc suficiente dovezi pentru modul de lucru al istoricului de presã care este Al.Gruian, autor care cautã de fiecare datã sã rezolve cât mai eficient ºi mai documentat fiecare segment legat de viaþa ºi activitatea lui Brunea-Fox. Bibliografia finalã sar fi cuvenit însã a fi înfãþiºatã cronologic, iar lista prezenþei sale în presa vremii ar fi meritat extinsã la o serie de alte publicaþii la care a colaborat, ºi care sunt trecute cu vederea de

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 autor, cum ar fi: „Adam”,„Absolutio”, „Clopotul”, „Curierul israelit”, „Puntea de fildeº”, „Cuvântul liber”, „Reporter”, „Rãspântia”, „Jurnalul de dimineaþã”, „Femeia ºi cãminul”, „Zodiac”, „Timpul”, inclusiv a presei din perioada comu-nistã de pânã la 1977, care s-ar fi cuvenit tratatã într-un capitol special, spre a avea, în sfârºit, o imagine completã a contribuþiei lui Brunea-Fox la dezvoltarea jurnalismului românesc interbelic ºi a decupa acea „patã de culoare” pe care acesta o varsã în oceanul de cernealã al publi-cisticii epocii. Suntem convinºi cã investigarea amãnunþitã a acestor publicaþii ar fi scos la luminã noi ºi noi aspecte încã neexploatate ale activitãþii gazetarului Brunea-Fox. Bibliografia generalã ºi cea specialã este o dovadã cã autorul a încercat sã-ºi sprijine aserþiunile ºi pe mãrturiile altora despre epocã, deºi aceasta a rãmas în bunã parte doar un deziderat ºi nu un fapt împlinit în totalitate. Beneficiind de o interpretare adecvatã ºi de o dispunere echilibratã a capitolelor de studiu, cu o propensiune evidentã de a da un aspect de dezbatere criticã mai largã, lucrarea de faþã a lui Al.Gruian este o invitaþie adresatã confraþilor sãi din domeniu de a se apleca mai temeinic asupra trecutului nostru gazetãresc, spre a-l surpinde cât mai exact în articulaþiile lui adevãrate, spre a servi cât mai bine, prin caracterul sãu viu ºi atractiv, lumii contorsionate ºi adeseori cãzutã în derizoriu a jurnalismului contemporan. În final, este de salutat percepþia interpretativã a autorului, stilul degajat ºi fluent, ferit de imixtiuni teoretice parazitare, dar ºi de formulãri ambigue ºi inadecvate, ceea ce s-a concretizat printr-o operaþie de reevaluare cât se poate de bine venitã, care va asigura scriitorului Filip Brunea-Fox ºi operei sale o nouã cale de acces spre public ºi spre o mai exactã ierarhizare valoricã.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l CRONICA LITERARÃ l

Lucian GRUIA Monica Grosu: O incursiune în literatura apusenilor (Monica Grosu- Literatura Apusenilor, o incursiune; Ed. Eikon, 2013)

Receptarea criticã a operei create, reflectã, dupã pãrerea mea, mitul lui Narcis. Scriitorul orgolios îl reprezintã pe Narcis, iar textul critic, fântâna care îi oglindeºte chipul. Criticul se identificã atunci cu nimfa Eco, având puterea sã transfigureze/modifice chipul autorului. Un critic rãuvoitor/ foarte subiectiv, va face ca în fântâna pe care o reprezintã recenzia sa, în locul chipului autorului sã se reflecte propriul sãu chip. Dacã vrea sã-l desfiinþeze pe scriitor, în fântânã se vor reflecta cioburile din chipul acestuia. Un critic altruist, bine intenþionat ºi aplicat corect asupra cãrþii analizate (cât mai puþin subiectiv), va face ca recenzia sa sã reflecte adecvat chipul autorului. Desigur ºi acum, uºor deformat de viziunea criticului. Criticul ºi cercetãtorul literar Monica Grosu, absolventã a Facultãþii de Litere, Filosofie ºi Istorie a Universitãþii de Vest din Timiºoara (secþia Românã-Englezã), face parte din aceastã categorie privilegiatã. Dupã volumul de recenzii intitulat Lecturi în oglindã (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2010), bine primit de criticã, iatã cã, în anul 2013, autoarea revine în oglinda exegezelor critice nedeformate, menþionate mai sus, analizând scriitori care abordeazã spaþiul, tradiþiile ºi specificul locuitorilor Apusenilor /1/. Tematica fiind extrem de vastã, autoarea îºi intituleazã demersul, o incursiune, reuºind sã sintetizeze câteva trãsãturi matriciale ale viziunii scriitorilor acestei zone: vicisitudinile istoriei, dragostea pentru peisajul Apusenilor, omagierea eroilor emblematici (Avram Iancu, Horia Cloºca ºi Criºan), realismul condiþiilor sociale precare (în special a minerilor cãutãtori de aur), dar ºi fantasticul unor credinþe legate de vâlvele minelor ºi munþilor. Cartea cuprinde trei capitole: I. Apusenii în cadrele imaginarului social, II. Profiluri literare în gestiunea timpului ºi III. Sintonii analitice. În primul capitol, Monica Grosu reliefeazã aspectele sociale specifice regiunii, decantate în

decursul timpului, care au pãtruns în literatura dedicatã Apusenilor: “Pe acest fundal istoric, se nasc reperele unei lumi aparte, cu bunele ºi relele ei, cu miturile ºi superstiþiile specifice locului, cu nostalgiile ºi tentaþiile muntelui, cu insolitul unor întâmplãri ºi miraculoase tablouri de naturã, ºi, mai presus de acestea, cu oamenii ei, trãitori pasionaþi ai istoriei, vieþii ºi morþii” (Monica Grosu – Cuvânt introductiv). Capitolul al doilea cuprinde medalioanele scriitorilor importanþi care au abordat tangenþial Literatura Apusenilor: Liviu Rebreanu (în romanul Crãiºorul); Eugen Uricariu (romanul istoric 1784. Vreme în schimbare); Alexandru Ciura (volumele de schiþe Visuri trecute, Amintiri. Schiþe ºi nuvele etc); Pavel Dan (nuvelele din Urcan bãtrânul); Ovidiu Bârlea (romanul ªteampuri pe apã); Valer Gligan (povestirile ºi nuvelele din Pe cãrãrile copilãriei ºi Chemarea muntelui, Tainele Arieºului etc); Vlaicu Bârna (volumele de versuri: Cabane albe, Brume, Turnuri, Minerii din satul lui Criºan etc); Maria Botiº-Ciobanu (volumele de publicisticã ºi versuri: Þara Moþilor. Legende ºi credinþe, Poezii etc); Mihai Beniuc (volumele de versuri: Cântece de pierzanie, Mãrul de lângã drum etc); Alexandru Brad (volumele de versuri: Liniºtea zãpezilor, Dor de-acasã etc); Ioan Alexandru (volumul de versuri Imnele Transilvaniei); Vasile CopiluCheatrã (romanul Neamul nevoii, versurile din plachetele: Cartea moþului, Cântecul moþilor etc); Carolina Ilica (versurile din volumele incluse în proiectul în derulare Cãrþile de la Vidra); Nicolae Nicoarã-Horia (volumele de versuri: Desculþ prin Transilvania, Acasã etc); Petre Bucºa (volumele de versuri: Cetini mohorâte, Ceremonii ,Melancolii policrome etc); George Bocºa (volumele de versuri: Animus anima, Înapoia focului etc) ºi Maria D´Alba (volumele de versuri: La marginea tãcerii, Flori de gheaþã, Cenuºa viselor etc). Comentariile critice mai ample se regãsesc

l CRONICA LITERARÃ l în capitolul III Sintonii analitice, în care sunt prezentaþi scriitori dedicaþi cu trup ºi suflet Apusenilor, cu date biobibliografice ºi cu recenzarea unora dintre cãrþile lor. Vom menþiona sintetic câteva dintre caracteristicile specifice acestor scriitori, aºa cum le-a detectat Monica Grosu. Autoarea mai completeazã cu citate din criticii de renume care au analizat operele acestor scriitori: Mircea Zaciu, Mircea Popa, Ovidiu Papadima ºi, în special, Dumitru Micu. Ca preot, Ion Agârbiceanu devine atent la fizionomia socialã ºi conceptele etico-creºtine. Începuturile sale literare stau sub semnul semãnãtorismului ºi poporanismului, apoi, la maturitate creatoare, realismul devine precumpãnitor (romanul Arhanghelii, 1914, volumul de povestiri Chipuri ºi icoane. Din povestirile lui Moº Anghel, 1928). Personajele romanului, subjugate de patimi, au o descendenþã balzacianã. Stilul penduleazã între realism aspru ºi mitologicul popular (cu superstiþiile inerente). Ca ºi Slavici, Agârbiceanu este un fin observator al eternului feminin ºi un cântãreþ fãrã pereche al peisajului Apusenilor. În reportajele ºi poeziile sale, Geo Bogza preia din avangardismul începuturilor: starea de frondã, ºocul, surpriza, spectaculosul impresionant. Nuanþele cotidianului, prelucrate de fantezia autorului devin expresioniste ºi fastuoase (reportajele din Þara de piatrã, de foc, de pãmânt, 1939, volumele de versuri: Orion,1976; Paznic de far, 1974 etc). Viaþa poetului Aron Cotruº stã sub semnul peregrinãrilor, întâi, prin Europa, ca diplomat, apoi autoexilat în America, de unde nostalgia perpetuã dupã plaiurile natale. Stilul specific se caracterizeazã prin: tensiune metafizicã, revoltã mesianicã, dezlãnþuire pãtimaºã ºi nostalgia instauratã odatã cu trecerea timpului (Sãrbãtoarea morþii, 1915; Minerii, 1931; Horia, 1939 etc). Poetul boem Alexandru Andriþoiu se dovedeºte neotradiþionalist, captivat sub aspect formal de perfecþiunea parnasianã, dar plin de patimã (În Þara Moþilor se face ziuã, 1953; Cartea de lângã inimã, 1959 – tributare, pe alocuri, proletcultismului). Volumul final instituie o stare elegiac

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 impre-sionantã (Poezii, 1987). Ion Horea este un poet clasicizant, pillatian, descoperitor de rime rare, orientat mereu spre amintire (Poezii, 1956; Un cântec de dragoste pentru Transilvania, 1983; Dealuri de lut, 1990 etc). Poet tradiþionalist ºi neoclasic, Ion Brad a fost contestat dupã 1989 din cauza volumelor sale tributare ideologic proletcultismului. Scriitor foarte prolific, în volumele recente adoptã un ton elegiac, frãmântat de dorurile dupã sat, pãrinþi. Ion Brad se dovedeºte perpetuu marcat de efemeritatea condiþiei umane (Cântecele pãmântului natal, 1955; Zãpezile de acasã, 1972; Ora întrebãrilor, 1979; Poezii inedite, 2009 etc). Publicistica, Printre alte mii de scrisori, aduce informaþii interesante despre scriitori aproape uitaþi ºi despre începuturile teatrului bucureºtean. Prozator ºi sociolog, Cornel Nistea este un critic anticomunist virulent (romanul Ritualul bestiei, 2008), urmãrind condiþia intelectualilor încarceraþi ºi umiliþi în fostul regim. Decepþiile intelectualilor continuã ºi în democraþia simulatã de astãzi (Întâlnirile mele cu Orlando, 2012). Scriitor plurivalent: poet, prozator dramaturg ºi sociolog totodatã, Mihai Pascaru se aºazã stilistic sub semnul concentrãrii limbajului ºi al umorului, în toate aspectele sale. Ludicul liric îl atrage îndeobºte, poemele cu final neaºtepat din volumele: Grãmada ordonatã (2009) ºi Sentinþe (2011) fiind construite aproape matematic. Volumele de prozã se petrec în zona natalã de dealuri moldave (Piramida. Copilãria lui Andrei Dumitru, 2010) ºi în Apuseni (Cuþitul de vânãtoare…2011). Despre acest volum, autorea remarcã îndreptãþit cã umorul negru cu care descrie întâmplãrile groteºti ºi personajele imorale, alungã mitologicul. Gheorghe Jurcã scrie poezii ºi prozã scurtã în care se strãvede “un topos sacralizat de istorie ºi suferinþã” (prozele din Amurg în pãdurea de carpeni, 1987; poeziile din Pãmântul de acasã, 2000; Catedrala de iarbã, 2001 ºi numeroase romane). Cele 12 povestiri insolite din Noaptea la castel (2009) stau sub semnul erotismului fantastic, ca ºi Omul cu un glonte în cap

Ar dealul literar Ardealul

l CRONICA LITERARÃ l

nr nr.. 1-2/2014

(2010), în care realismul magic mã duce cu gândul la pro-zatorii sud-americani. Lirismul intovertit al poetului Gheorghe Dãncilã se regãseºte în peste 20 de volume semnate de acest prolific autor (Muntele cu zei, 1995; Noaptea cu vâlve, 2007), Cãutãtorii de comori, 2009 etc). Poezia sa clasicizantã urmãreºte douã teme predilecte: dragostea ºi sacralitatea. Dumitru Mãlin se dovedeºte un neoromantic cu “tânguiri simboliste”, aplecat spre reveriile produse de fascinaþia apusenilor ºi amintiri (Zodia mãrturisirilor, 1982; Ochii din copilãrie, 2001; Muntele dintre iubiri, 2002 etc). Fire aprigã, exaltatã, Ion Mãrgineanu ºocheazã cu dragostea sa absolutã pentru: Dumnezeu, þarã ºi cuvânt. Original ºi vizionar, el se afirmã atât ca poet (Icoane din Zarand, 1968, Cerneala în doliu, 2001 etc) ºi prozator( Geamul spart al inimii, 2011), dar ºi folklorist ºi elaborator de dicþionare dedicate scriitorilor Apusenilor. Poet sensibil ºi însingurat, Teofil Rãchiþeanu s-a stabilit în comuna natalã dedicându-se scrisului. Stilul sãu arhaizant ºi elegiac se desfãºoarã între rugã ºi revoltã, în “nimbul sacralitãþii” (Elegii sub stele, 1969; Patimile dupã Iancu, 2008 etc). În concluzie, Monica Grosu se dovedeºte o cercetãtoare atentã ºi împãtimitã a literaturii noastre, cu precãdere a celei ardeleneºti, cãreia îi aparþine prin naºtere. Privind cãrþile scriitorilor sub varii aspecte, autoarea reuºeºte sã contureze pregnant personalitatea ºi stilul autorilor abordaþi. Puþini critici literari de astãzi se apleacã atât de responsabil ºi cu empatie asupra textelor. În oglinda studiilor ºi recenziilor Monicãi Grosu, chipul scriitorilor se reflectã nedeformat.

Ioana SANDU

Mica bucurie Îþi spun cã întunericul mai poate fi luminat ca pe drumul zãpezii ºi mica bucurie va deprinde pe îndelete graiul poetului mai poate fi o schimbare ºi mâine cãci adevãrurile scurte vor da nãvalã din gura naivã ºi te vor apãra sub peretele evidenþei în cea mai simplã analizã a moralei – singura care te descoperã tuturor când probezi clipa ce porneºte din tine devotatã imunã

În jurul cuvântului Tu sã întinzi mâna sã te lipeºti de femeia care se învârte în jurul cuvântului cu imaginea vie din dor de cuvânt gestul ei întreþine focul cerul rãmâne aprins pânã la tine douã mâini se încruciºeazã în rãsãritul magnetic femeia schimbã punctul de sprijin pãstreazã scânteia pentru mai încolo

60 60

l PROFIL LIRIC

Ladislau DARADICI ÎNSEMNE DIN ZODIA ÎNARIPATELOR (sau simbolistica zborului/ nezborului în lirica Marianei Pândaru) Pãsãrile par sã fi invadat lirica Marianei Pândaru. Fãrã a deveni o obsesie, putem vorbi de o dominantã (chiar nepremeditatã) care strãbate – ca un zbor sângerând – volumele poetei. Poate nici un alt motiv/ simbol n-ar putea concura termenii aparþinând câmpului semantic al înaripatelor, evantaiul de semnificaþii implicat fiind de o bogãþie aparte. Îndrãznesc sã afirm cã în lipsa pãsãrilor (a acestor miracole zburãtãcinde), aceastã poezie n-ar mai fi ceea ce este; vitregind-o de acest surplus de frumuseþe, ea ar sãrãci pânã la mutilare. Într-o analizã a câtorva volume publicate în ultimele douã decenii - precum Salt mortal (1992), Ferigi înzãpezite (1996), Lacrima de ambrã (1998), Fulgere pe mare (2002) ºi Dupã cãderea nopþii (2007) -, motivul pasãre/ pãsãri (la care se adaugã numeroasele nume de specii) însumeazã peste douã sute de prezenþe. Cel mai frecvent apare termenul generic de pasãre/ pãsãri (de peste o sutã de ori), între acestea numãrându-se ºi variantele semantice precum pasãrea albã, pasãrea visului, pasãrea mutã, pasãrea uriaºã (deseori ºi la formele lor de plural). În privinþa speciilor, pe primele locuri se situeazã privighetoarea (aproape 10 prezenþe), lebãda (6), vulturul (4), prigoria, bufniþa ºi porumbiþa (câte 3), însã nu lipsesc nici pitulicea, graurul, mierla, piþigoiul, pescãruºul ori pãsãri migratoare ca egreta, barza, cocorul ºi rândunica (un regim mai special având, poate, dropia, pajura sau pasãrea Lyr). În plus, apar frecvent ºi termeni tangenþiali motivului, ca zborul, cuibul sau colivia, cu nuanþe de sens diferind de la context la context. Pe verticalã, se poate constata o diminuare sensibilã a frecvenþei acestor apariþii începând doar cu volumele publicate dupã 2000 (Fulgere pe mare ºi Dupã cãderea nopþii), odatã ce lirica poetei se încarcã de unele accente experienþiale, „adumbrindu-se” parcã tot mai mult înspre deziluzie ºi cenuºã. Într-o încercare de identificare a unei posibile surse a acestei predilecþii pentru pãsãri, iatã douã exemple, ambele ducând înspre paradisul

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 copilãriei: în poemul Umbra bunicului meu din volumul Dupã cãderea nopþii, relevant pare cântecul acestui strãbun – în timp ce urcau împreunã dealul, spre vie - prin care îºi considera nepoata o „pasãre aurie”: „Apoi îmi cânta/ rotindumã-n soare:/ Tu eºti pasãrea mea aurie/ Tu eºti pasãrea mea aurie/ lãcrimând de prea multã luminã”; iar într-un alt poem, Insomnii inutile din Fulgere pe mare, tatãl poetei (cel care „n-a existat niciodatã pre cât l-am iubit”) „se mira cã/ atât de tânãrã fiind/ nu mã încumet sã cânt tinereþea/ ci trec prin coridorul de umbre/ înãlþând dealul nisipului/ - Eºti ca o aripã/ cu zborul în somn/ fata mea cu inima albã/ ºi nici nu mai ºtiu/ între atâtea cuvinte/ pentru cine alergi...” Cele douã construcþii – pasãre aurie, respectiv, aripã cu zborul în somn – pot fi considerate definitorii pentru „modelul” existenþial al poemelor, cãci dincolo de statutul de elemente „de peisaj” ori de mesagere ale scurgerii timpului (însoþind momentele zilei, anotimpurile etc.), pãsãrile sunt întruchiparea vie a frãmântãrilor poetei, expresie a neliniºtii, înãlþãrii, a dorului de zbor, dar mai cu seamã a cãderii, solitudinii ºi resemnãrii. „Ochii omului – considera Emil Cioran - vãd în exterior ceea ce îl frãmântã în interior”, în aceastã accepþie nuanþele semnificative legate de înaripate în poemele Marianei Pândaru nefiind decât tot atâtea posibile metafore – parcã în oglindã – ale fiinþei ei ºi ale trãirilor acesteia: „Sunt doar pasãrea/ cu zborul înfrânt” (Pasãrea cu zborul înfrânt), iar „casa mea -/ colivie cu pãsãri/ nedomolite -/ respirã adânc prin pereþii/ atinºi de ghimpele nopþii...” (Colivie cu pãsãri) În Cântec VIII, aceeaºi „colivie” va destrãma definitiv iluzia libertãþii, a cântecului pur: „ªi-acolo unde credeam/ cã pasãrea cântã/ era mai tot timpul/ o luminã înfrântã// ªi când cuvintele/ alunecau printre/ fantasme de colilie// inima mea/ inima mea/ sta împietritã/ la margine de colivie.” În poemul Fulgere pe mare identificãm un autoportret lãuntric al poetei, contrastul dintre calmul aparent ºi frãmântãrile sufleteºti fiind relevant: „Þipãt de pasãre/ Þipãt de pasãre îmi era inima/ Deºi mergeam liniºtitã/ pe lângã marea/ ce nu se lãsa în nici un fel/ îmblânzitã.” Trebuie remarcat cã în aceeaºi tentativã de (re)definire a sinelui, pãsãrile sunt prezente, pretutindeni, ºi prin numeroasele comparaþii (predominând, dupã metaforã, în lirica poetei), în unele cazuri întreaga construcþie poeticã

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l PROFIL LIRIC l

ramificându-se din aceastã figurã de stil: „Sunt ca o pasãre cu aripi legate/ Pe acest câmp de umbre albastre/ cu gânduri albastre//Ziua mea începe/ în ritmul tobelor mari/ pe când eu – învelitã în/ penele mele de jar/ reuºesc doar un dans fãrã noimã/ Pe acest câmp de umbre albastre/ cu gânduri albastre” (Pasãrea cu aripi legate). Urmele copilãriei sunt comparate cu „uriaºe aripi de pãsãri” (Inocenþa privirii), treptat, poeta însuºindu-ºi lecþiile destinului, trãind „ca o pasãre cu inimã de simborinã” (Cãtre Bertha). În clipele de graþie, „inima” poetei „o ia uneori prin lanul albastru/ ca o frumoasã pasãre/ de colivie/ ce bezmeticã zboarã/ în sfârºit liberã” (Inima – pasãre liberã), sufletul alintându-se, la rându-i, în vãzduhul deschis, „ca o porumbiþã” (Întâmplare). Dar pãsãrile n-ar fi putut lipsi nici din jocul (amar-discret) al dragostei. În Douã semne de foc, îndrãgostiþii devin pãsãri în mistuirea iubirii lor („Pãsãri/ erau umbrele noastre/ - pãsãri zburânde/ peste câmpia în flãcãri”), iar „mica pasãre” din inima femeii este ca o certitudine a prezenþei acestui sentiment („Mica pasãre/ din dreptul inimii mele/ când tu priveºti înainte/ - spre mine”). La sfârºitul zilei, „cel din urmã zbor” va fi, negreºit, tot înspre iubit: „acestea sunt bucuriile/ ºi singurãtãþile zilnice/ alege, alege acum;// cel din urmã zbor/ cãtre tine se-aratã.” (Zile neaºteptate). Pãsãrile sunt mesagerele iubirii, ca în poemul Întotdeauna aceeaºi carte („Cum se face cã pasãrea/ scãpatã din mâinile mele/ cade tocmai/ în mâinile tale?”), în final, din toatã aceastã poveste de dragoste mai rãmâne doar un „cântec subþire”: „Ne-am trezit dintr-o datã/ trãindu-ne viaþa/ ca doi strãini/.../þãrmul rãmãsese pustiu.../ doar un cântec subþire/ - de pasãre albã -/ traversa uºor prin sufletul meu.” (Cântec de pasãre albã). Existã mai multe poeme în care poeta va invoca pasãrea (adresându-i-se ca unui alter ego), perspectiva abordãrii diversificându-se de la îndemnul la libertatea rostirii – Cântã tu, pasãre,/ ºi nu iubi decât în luminã/ Cântã tu, pasãre/ Cãci vântul, aduce din nord ploi fierbinþi, ploi grele/ ce neor descãtuºa/ de tristeþe” (Cântã tu, pasãre); pânã la refuzul de a cânta - „Du-te pasãre, du-te!/ Cã nu-mi trebuieºti/ în aceastã schelãrie/

a cuvintelor/.../ Am nevoie/ sã rãmân singurã/ ºi sã cer îndurare/ lui Dumnezeu.” (În splendoare de câmp). Lirismul se materializeazã când în forme de confesiune - „Iartã-mã, pasãre,/ Sunt mult mai slabã/ chiar dacã scriam cândva/ cu flãcãri pe trupul tãu inocent...” (Cu flãcãri pe trupul tãu inocent); când în posibile „parabole” existenþiale: „Într-un mesteacãn/ pasãrea, zãbovind/ sã priveascã spre mine./ - Ei, pasãre, pasãre/ câte gânduri zac în/ acest loc liniºtit/ ºi câte vise au fost/ ºi s-au dus!/ Pe cine mai vrei tu/ acum, sã intimidezi?/ Nu vezi cã totul/ ia forma unei lumini/ transparente/ ºi nu rãmân decât ochii/ - ochii mei ºi ai tãi -/ sã povesteascã lumii/ despre tristeþe.” (Stampã). Dar dincolo de tentativele de „înãlþare” ºi eliberare a eului, înaripatele din poemele Marianei Pândaru simbolizeazã mai degrabã cãderea, dincolo de bucurie - tristeþea, chiar zburãtãcirea întru visare, spre idealuri, preschimbându-se în cele din urmã în neputinþã, deziluzie ºi renunþare. Prin intermediul lor (în chip de metafore/ simboluri), poeta izbuteºte sã-ºi tãlmãceascã sinele în cuvinte, oferindu-ne o imagine sensibilã, dar ºi dureroasã a unei fiinþe rãvãºite lãuntric, oscilând între nevoia de a se confesa ºi teama de a o face, oferindu-ne aceastã rostire prin excelenþã a sugestiei, a unor fragile umbre miºcãtoare printre oglinzi lãuntrice paralele. Se pare cã pãsãrile au devenit pentru Mariana Pândaru mai degrabã o metaforã a desperãrii ºi a resemnãrii, decât una a descãtuºãrii ºi a dragostei de viaþã. Este exact ceea ce spunea, cu decenii în urmã, în primele pagini ale culmilor disperãrii, acelaºi Emil Cioran, cã „în melancolie îi cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur”. De obicei, pãsãrile zboarã în stoluri doar atunci când, în migrarea lor, pornesc în exil (sau se întorc din exil). În rest, de cele mai multe ori, ele cântã ori vâneazã solitar. Iar singurele care se abat de la aceastã regulã – ca niºte pãsãruici gureºe ºi „proletare”, cum le numea Virgil Diaconu – sunt vrãbiile, dar care lipsesc cu desãvârºire din poezia Marianei Pândaru.

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

Petriºor CIOROBEA Nemurirea unui teatru, prin FORMELE VII de Dumitru Velea Iatã cã spusa româneascã de duh, OMUL SFINÞEªTE LOCUL! se adevereºte, încã o datã, prin apariþia cãrþii-document, FORME VII, semnatã de seriosul om de litere, Dumitru Velea, fost cândva secretar literar ºi apoi, director al Teatrului de Stat Valea Jiului Petroºani, carte în care NEMU-RE-ªTE, ãsta-i cuvântul, oamenii ce au trudit în ARTA DRAMATICÃ, pe acele meleaguri. Împãtimit în lecturi de filosofie ºi esteticã, dar împãtimit ºi în ale scrisului, Dumitru Velea ne oferã, în cele peste 500 de pagini ale cãrþii, apãrutã la Editura Fundaþiei Culturale Ion D. Sârbu, în 2007, o imagine vie a teatrului petroºenean ºi a oamenilor ce l-au slujit de-a lungul anilor. Carte foarte serioasã – practic, istoriografie teatralã – cu care alþi autori ar fi fost, poate, tentaþi sã-ºi ia doctoratul în teatrologie – FORME VII este o lucrare „rotundã”, pentru cã începe cu o prefaþã disimulatã – intitulatã DESPRE FAÞA VÃZUTÃ A TEATRULUI ºi se încheie cu o postfaþã, ºi ea disimulatã, sub titlul, DESPRE FAÞA NEVÃZUTÃ A TEATRULUI. Spre ºtiinþa cititorului, prefaþa avertizeazã cã: „Teatrul este singura artã în care avem în faþã oameni vii.” (pag.5). Tot din aceastã primã parte a lucrãrii, aflãm o definiþie celebrã, datã teatrului de cãtre celebrul om de teatru al românilor, V.I.Popa, anume cã „Teatrul este arta adecvãrii continue cu spectatorul.” (pag.6). Pe la pagina 7 a acestei prefeþe aflãm, ceea ce nu ºtiu mulþi, cã prin Decizia nr.2555/29 iunie 1948 a Ministerului Artelor ºi Informaþiilor, se înfiinþeazã Teatrul Poporului – filiala Valea Jiului, „ca dupã un an sã se numeascã Teatrul de Stat Valea Jiului” Petroºani, iar din 26 iunie 1991, respectiva instituþie devine Teatrul Dramatic „Ion D.Sârbu”. Mai aflãm cã între 1948 – 1983, teatrul funcþioneazã în fosta clãdire, Cazinoul muncitoresc, ca abia din 31 mai 1983 sã treacã în clãdirea centralã, Casa de oaspeþi „Gheorghe Apostol”. Dar, sã nu ne lãsãm furaþi de mirajul datelor

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 cuprinse în aceastã primã parte a cãrþii ºi sã aflãm cã, de la pagina 19, în care este portretizatã venerabila artistã emeritã ELENA ANTONESCU, ºi pânã la pagina 495, unde începe consemnarea unui actor al „teatrului brut”, Ioan Velica, sunt portretizaþi, cu date biografice ºi imagini din spectacole, nu mai puþin de 58 de actriþe, actori ºi regizori. Inteligentul autor, Dumitru Velea, titreazã, sub numele fiecãrei consemnate, sau al fiecãrui consemnat, un portret reprezentativ al persoanei, în câteva cuvinte, pline de har. Astfel citim: ANA COLDA, graþia trãirii lãuntrice (1952), SANDU STICLARU, chemat de Dumnezeu la aplauze (1948), EMILIA POPESCU – „tot ceea ce fac, fac ca ºi cum ar fi pentru ultima oarã (1988). Istoriograful de toatã cinstea al Teatrului din Petroºani, Dumitru Velea, sparge inteligent mono-tonia textului, cu multe scene din spectacole, spre satisfacþia ochiului ºi minþii cititorului. Toate sunt titrate, precizându-se ce personaje sau ce personaj reprezintã ºi din ce spectacol. Astfel, o putem admira pe Maria Munteanu – un caz clinic al disproporþiei dintre emoþie ºi efect, în rolul Ana din piesa Take, Ianke ºi Kadâr de V.I.Popa – la pag.140; sau pe actriþa PAULINA CODREANU – între naturaleþe ºi rigoarea convenþiei, în rolul Mirandolina din piesa Hangiþa de Carlo Goldoni, la pagina 185. De bun augur sunt ºi inserãrile, la majoritatea actorilor, a fiºei de creaþie, ce cuprinde rolurile jucate ºi în ce an. La ELISABETA BELBA – sau Rapsodia contesei Maria Kendeffy, remarcã, în fiºa de creaþie, roluri interpretate, cu succes de public, precum: Olga Alexandrovna, din UNCHIUL VANIA de Cehov, Catarina Bragadini, din ANGELO, TIRANUL PADOVEI, de Victor Hugo. ªTEFANIA DONCA – o actriþã sfioasã ºi sensibilã, are trecute în fiºa sa, roluri precum Leana, din HAGI TUDOSE de B.St.Delavrancea, o elevã, din STEAUA FÃRÃ NUME de Mihail Sebastian. Ingeniosul autor al istoriei teatrului petroºãnean mai are ºi inspiraþia de a insera în lucrare, fragmente din interviuri luate, de-a lungul timpului, actorilor, sau chiar mãrturisiri-confesiune ale acestora. Astfel actorul DUMITRU DRÃCEA – „totul pânã la urmã devine simplu”, spune, la un moment dat, într-un interviu: „- Teatrul din Valea

Ar dealul literar Ardealul

l LA PAS PRNTRE CÃRÞI l

nr nr.. 1-2/2014

Jiului ºi-a fãcut în ultimul timp un program estetic, - cineva l-a numit chiar de avangardã” (Pag.161). Sau, iatã, sincera mãrturisire aparþinând actriþei MARIA MUNTEANU – un caz clinic al disproporþiei dintre emoþie ºi efect: „Îmi exprim, cu toatã sinceritatea, marea mea plãcere de a juca un rol atât de greu, ca cel al tinerei norvegiene, Karl Nilsen, din piesa Trenul poate fi oprit, a lui J.Mac Hall...”(pag.139). Iar în Addenda, DESPRE FAÞA NEVÃZUTÃ A TEATRULUI, ce începe la pagina 505, ºi încheie prestigioasa lucrare, se afirmã sentenþios, dar adevãrat: „Teatrul este un organism viu, nu doar creeazã forme vii, pe scenã, ci el funcþioneazã ca un organism.” (pag. 505). ªi, mai spune autorul: „Un ultim cuvânt: oamenii de teatru sunt ºi rãmân, deseori, solitari ºi solidari Thaliei”. (pag. 513). Quod erat demonstrandum!/ Ceea ce era de demonstrat!

MARIA MIERTOIU „Poeme – crochiuri”

Apãrutã, cu o oarecare discreþie, la Editura Karina, în 2013, placheta de versuri Poeme – crochiuri, aparþinând plasticienei de talent incontestabil, Maria Miertoiu este o confesiune, de la un capãt la celãlalt. Pentru cã, precum mãrturiseºte autoarea, pe prima paginã, „... neputând „fugi”, am stat „pe gânduri”. Le-am stors seva în cuvinte, imagini, sensuri umane, cãutând eliberarea în „adevãr”. (pag. 3) De aici, mai mult ca sigur, ºi candoarea extraordinarã a substanþei poetice: „Curge, Doamne, albul iubirii/ ºi nu mã lãsa. (pag.15). Sau: „Uitaþi-vã la naturã,/ E purã, înþeleaptã/ ºi... perfectã.” (pag.22). În aceastã idee sunt sublime ºi versuri precum: „Sufãr de frumos,/ Sufãr de neînþelesuri,/ Sufãr de infinit la pãtrat.” (pag.25). Asumarea unei atitudini de condamnare a unor nedreptãþi, de-a lungul istoriei naþionale, este de o discreþie lãudabilã, fãrã încrâncenare, astfel cã: „Neadormitul vrãjmaº le-a pus pecetea,/ ca sã ne ardã lacrima sfântã./ Ne urmeazã amintirea lor.” (pag.29, poemul Salonul refuzaþilor din Aiud).

Lumea modernã cu ale ei capcane este ºi ea flagelatã, înþelept, cu îngãduinþã: „Vãd ºi aud/ grotescul cãzut între noi, din nebunia lumii.” (pag.31). În poemul Strigãt stins, protestul este la fel de blajin: „Strigãt stins spre veºnicie am” ( ... ) pentru cã: „Din mãdularele înmuiate în veninul/ neputinþei/ strig înfundat spre lume.” (pag.37). Totuºi, optimismul, chiar dacã nu voit, este omniprezent, când poeta exclamã, cu mare seninãtate ºi responsabilitate: „Noi suntem totul/ ºi Totul e în noi,/ fãrã sã rupem proprietatea cuvintelor” (pag.39). O profundã credinþã în Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, strãbate din multe versuri ale plachetei. Spre exemplu: „Vino, Duh Sfânt,/ Pace nu-i pe pãmânt!” (pag.40). Dar în poemul Eternitate, poeta este de-a dreptul copleºitor de sublimã, în devoþiune: „Între mine ºi El/ E Viaþa/ Între El ºi noi,/ E Totul./” (pag.43). Peste cincizeci de pagini de poezie, sensibilã, între care sunt presãrate, cu abilitate ºi talent, ilustraþii, grãitoare, reprezentând chipuri (figuri) de oameni miraþi, aflaþi în rugãciune sau în deznãdejde, cu ochi roind de cãutare sau asceþi ninºi cu bãrbi înþelepte, ca în final sã aparã un chip inberb, de fiinþã tânãrã, semn cã viaþa o ia de la capãt. Poeta, plastician de talent în matricea-i esenþialã, ne propune, aºadar, o poezie sensibilã, de alinat ºi alintat minþi ºi suflete, aflate în momente dificile, poate, sau doar într-o anume cumpãnã. O reuºitã pentru poetã, o plachetã ce meritã a fi cititã, spre alinarea sufletului în anume clipe ale existenþei. Carte frumoasã, cinste cui te-a scris!, vorba neasemuitului Tudor Arghezi.

PISCINA ÎN PIONEZE STRADIVARIUS de Nicolae Sârbu Poet, îndelung ºlefuit, la ºcoala selectã a „echinox”ului clujean, poetul Nicolae Sârbu, aflat pe la anul 2011, la cea de a douãsprezecea carte de poezie, „... are operã”, vorba lui Gavril Moldovan, de pe coperta IV. Deschizând paginile volumului, îi veþi da dreptate ºi poetului Valeriu Bârgãu, ce afirmã, inspirat, cum cã: „Sârbu e un poet autentic,

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l pentru el nu existã cliºee, poemul este un produs natural...”. E drept cã, puþini dintre poeþii zilelor de azi, oricât ar fi ei de infatuaþi, pot spune, precum poetul Nicolae Sârbu, pe la pag.125: „Jos chiloþii poeziei vechi, atât/ de pudicã pânã la greaþã/ în corsetele ei vaporoase,”. Sensul conotativ al poemului surclasând pe cel denotativ, cum, de altfel, se întâmplã, cu toate cele 84 de poeme aflate în carte. Simþindu-se flagelat de faptul cã „Nu ºtim exploata la sânge poveºtile.” (pag. 5), cã „Deºertu-mi face iarãºi semne/ discrete sã îngenunchez” (pag. 6), cã „... cineva neglijent blocase/ istoria în toaleta ecologicã,” (pag.13), ºi de multe alte „binefaceri” ale secolului XXI, poetul, raþional, reacþioneazã cu versuri pe mãsurã: „Ascunsã ermetic, de ne-atins poezia.”, iar „Pe masa barului „Semenic”/ îºi unduia ºoldul ratarea” (pag. 14). Foarte incitante la lecturare sunt titlurile poemelor, în fapt niºte metafore care flageleazã. „Un arici în intestinul ideii salvatoare” (pag. 21), „Un cu-cu în istorie” (pag. 23), „Pentru dogoarea dezastrului” (pag. 29), „În colþii de cinci stele”, sau „Amor în oglinzile sparte” (pag. 76) ar fi doar câteva dintre acestea. Despre vremurile de libertate ce le trãim, spre fericirea simþurilor, poetul, hâtru aici, glãsuie, pentru cine are urechi sã audã ºi minte, ca sã priceapã, în poemul, copios de bine realizat, „De ce vomitã poporul”(la pag. 79). ªi spune autorul, pe ºleau, „Ei voiau un drapel/ cum nu s-a mai vãzut,/ un drapel beat turtã, ca ºi ei...”, pentru cã ”Atâta-ºi putea permite poporul,/ întorcându-ºi pe dos buzunarele,/ o libertate ieftinã, tare.” Un afront, reuºit, adus singurãtãþii este poemul „Un idol fãrã cap, singurãtatea”, fiindcã poetul este conºtient cã: „Trebuie cumva urgent înãbuºit/ acest tunet mut al singurãtãþii.” (pag. 95). Ca în finalul poemului sã încerce a-ºi îmblânzi aceastã pârdalnicã singurãtate: „Hai, singurãtatea mea, fii mai umanã / cu munca îngheþatã, cu cãþeii / fãtaþi pe soclul rece / al unui idol fãrã cap.” (pag. 98). Un poem comod, la lecturã, cu incantaþii ale rimelor presãrate în interiorul versurilor, mi se pare a fi „Puritate în carantinã”, din care îmi face plãcere sã citez aproape o jumãtate de poezie: „Nãmeþii ca o barierã de / corali în faþa somnului, / parcã toatã puritatea intrã / subit în carantina sans rivages, / nu striga, nu clipi, nu visa, / mari avalanºe s-ar putea...” (pag. 111).

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Un alt poem ce poate atrage atenþia unui cititor este „Domesticirea nimicului”, în care, dupã ce poetul constatã cã, „N-am nimic de arãtat acum / oglinzilor opace de carne” (pag. 117), declamã, sentenþios: „E timpul sã-i punem ºi nimicului cruce / albã de mesteacãn ca la eroi,” (... ) „Semn cã, bravo cetãþeni poeþi, / a fost domesticit nimicul nãrãvaº.” (pag. 119). Apãrutã la Editura BRUMAR din Timiºoara, în colecþia de consacrare Poeþi români contemporani, cea de a 13-a plachetã (sã-i fie cu noroc!) a poetului Nicolae Sârbu – Piscina cu pioneze stradivarius – poate fi, în cele 130 de pagini ale ei, o revelaþie pentru cititor ºi o reuºitã incontestabilã, pentru autor.

„PROPRIETÃÞI ÎN PARADIS” – UN ROMAN AL REALISMULUI MAGIC Cu admirabilul sãu roman, „PROPRIETÃÞI ÎN PARADIS” – apãrut la Ed. Tim, în anul de graþie 2013, Gheorghe Zincescu – vorba lui Ioan Groºan, de pe coperta IV a romanului – „... proza noastrã fantasticã îºi ia o binemeritatã revanºã.”, pentru cã – ºi citez de pe aceeaºi copertã IV, spusele altui critic literar, Nicolae Sârbu – „... autorul construieºte, din elemente accentuat concrete, un onirism paradisiac amintind de realismul magic sudamerican..” Conceput pe 20 de structuri, numerotate doar ºi nu titrate, romanul cucereºte cititorul, prin substanþa epicului sãu ºi prin inteligenþa mânuirii cuvântului. Citez, la întâmplare, din structura 4: „Femeia din fotoliul cu rotile spunea: Tu eºti fratele meu, ºi eu am încredere în tine. Aºa cum am încredere într-o stihie.” (pag.46). Sau, iatã, din structura 6: „În primul rând, chipul ei începea sã întinereascã, sã se lumineze, sã strãluceascã, poate, oricum sã coboare îndãrãt în vreme...” (pag. 68). Începutul structurrii 15 este, de-a dreptul, demn de un roman realist fantastic (poate, gen Bulgakov în „Maestrul ºi Margareta”): „O pisicã suplã, cu un coºuleþ de rãchitã pe braþ, vine unduind felin pe dalele fumurii, cãtre uºa înaltã de lemn...” (pag. 173). Interesant în romanul lui Gheorghe Zincescu

Ar dealul literar Ardealul

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

nr nr.. 1-2/2014

este faptul cã el nu poate fi povestit dupã ce îl citeºti, deoarece fiecare din cele 20 de structuri (capitole, dacã vreþi) ale scriiturii par sã nu aibã legãturã între ele, frizând o derutantã discontinuitate, la prima vedere. Personajele acestui roman, derutant la prima vedere, sunt, când reale, precum Carmen, „Iar ai bãut, s-ar fi strâmbat Carmen...”(pag. 17), când iluzorii: „Stãtea acolo ghemuitã cumva, adunatã toatã deasupra pistolului...” (pag. 13). Atmosfera stranie, pe alocuri, a scriiturii este realizatã de cãtre romancier prin descrierea participãrii unor fiinþe negrãitoare, din regnul exterior, la acþiune: „Apoi a venit sã se aºeze, pe buza jumãtãþii inferioare a uºii, cea rãmasã închisã, o vrabie. ªi-a înclinat capul într-o parte, þintin-dumã cu un ochi rotund ºi lucios...” (pag. 18). Dar, apare ºi câinele, ce reprezintã în proza, de facturã parabolã, ataºamentul: „Pe bancheta din spate, câinele cel mare se liniºtise ºi de câte ori mã întorceam cãtre el, mã privea, aºa ghemuit cum stãtea, cu niºte ochi cãprui, mari ºi cuminþi.” (pag. 32 - 22). O dovadã de modernitate a scriiturii romanului, o reprezintã dialogurile ce sunt intercalate în fluxul epic, fãrã liniuþã de dialog: „N-o sã leºini, chiar acum, spunea bãrbatul. Mai douã înþepãturi... Ah, adãugã apoi, m-am înºelat ca un bou la poarta nouã” (pag. 123. Numele personajelor au o stranietate aparte, aº spune: Tito (nu mareºalul), Horus, Scribul, Bãrbatul cu pãlãrie. Romancierul Gheorghe Zincescu este abil în crearea atmosferei în epic, sau a descrierilor, dacã vreþi ºi, de ce nu? a portretelor: „Erau patru gâºte în faþa portiþei ºi toate patru stãteau cu capetele ridicate ºi priveau, în sus...” (9, pag. 101). Sau, „În încãpere miroase a mere fierte ºi a ceai de crenguþe de viºin. Miroase a þuicã ºi vag a rivanol uscat.” (10, pag. 119). Dar, iatã ºi portretul, realizat foarte plastic: „... un bãrbat înalt, zvelt, cu chipul tãiat de lovituri de bardã, puþine ºi sigure...” (17, pag.203). Pe alocuri, ºi nu foarte des, romancierul strecoarã cuvinte neaoºe, din jargonul bãnãþe-nesc, precum: buhã, pentru bufniþã, rãchie, pentru rachiu º.a., fapt ce dã o plãcutã coloraturã scriiturii. „Proprietãþi în Paradis” este un roman de maturitate, bine scris ºi cu talent, de cãtre un scriitor, Gheorghe Zincescu, ce ºtie sã îmbrace, meºteºugit, ideile în cuvinte, spre a le pune la îndemâna cititorului.

66 66

INCURSIUNI ÎN FEMININUL INTERBELIC” de Elena Claudia Anca

(Editura Ecou Transilvan, 2013)

Carte pentru minte, inimã ºi literaturã

N-aº fi titrat aceastã carte de excepþie astfel, dacã ea s-ar adãuga unui ºir, mai inspirat sau mai puþin inspirat – însã existent, de asemenea „incursiuni”. Cum, însã, nu existã aºa ceva, iar spiritualitatea unui popor (mai ales cu pretenþii, ca al nostru), nu poate începe doar cu „situ”-rile unuia ºi altuia, pe facebook sau, mã rog, twiter, serioasa lucrare a respectabilei autoare, ElenaClaudia Anca, „INCURSIUNI ÎN FEMININUL INTERBE-LIC” este o lãudabilã, originalã ºi binevenitã reuºitã. Aceastã încântãtoare lucrare este o carte pentru minte, deoarece, precum afirmã universitarul Mircea Popa, în prefaþã, „are în vedere principalele voci feminine din România interbelicã, autoare de jurnale, care au reþinut atenþia doctorandei: regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu, Simona Lahovary, Yvone Blondel, Pia Alimãneºtianu, Arabella Yarka, Elisabeta Odobescu Goga, Lucia Þenovici, Alice Voinescu, Elena-Margareta Ionescu, Alice Botez.” (pag. 13). Meritul deosebit al autoarei constã, nu numai în elaborarea, cu talent, a lucrãrii, ci ºi în faptul, deloc neglijabil, cã a accesat arhivele, colecþiile documentare cât ºi fondurile rare, mai puþin accesibile. Aºa se face cã, în capitolul IV aflãm cum este vãzut Primul Rãzboi Mondial în jurnalele feminine. Astfel, regina Maria, ce era supranumitã ºi „mamã a naþiunii”, afirmã în jurnalul sãu, printre altele: „Dupã dejun am fost, timp de vreo trei ceasuri, în spitalele militare. (... ) Cu cei grav rãniþi, încerc sã vorbesc ceva mai mult. Ceea ce mã înduioºeazã, mai mult decât pot spune, ºi îmi umple ochii de lacrimi e cã ori de câte ori întreb dacã au dureri, toþi pânã la unu rãspund: „Da!” ,(pag. 186). Citind acestea îmi vine sã exclam, involuntar: ASTA DA Reginã - OM! O altã feminitate, cultã ºi având harul jurnalului personal, trãitoare ºi ea pe vremea acelei conflagraþii mondiale, prinþesa Maria Cantacuzino-Enescu consemna, între altele: „Vineri, 30 iulie, seara, Ferdinand cel drept,

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l se sacrifica pe altarul idealului naþional; îºi renega þara de origine ºi neamul, ca sã intre în rãzboi alãturi de Franþa; (... )” (pag.186). Deºtepte prinþesele alea, nu numai cu sexapeal! Mai pasionalã, probabil, Arabella Yarka comite (iertaþi-mi expresiunea!) un jurnal despre dragoste ºi rãzboi, aceastã „tânãrã strãlucitoare a Bucureºtiului”. (pag.194), vorba autoarei cãrþii, activeazã ca infirmierã la Filantropia, astfel cã nu poate eluda, din memoriile sale, tragedia acestor zile de rãzboi: „Pe coridoare ºi prin colþurile cabinetelor zac, aruncate, de-a valma, membre amputate, lucruri hidoase uitate acolo, fãrã a se þine seama cã prin aceste încãperi trec rãniþi.” (pag. 105). Frumoasã, frumoasã, însã ºi deosebit de omenoasã, aceastã tânãrã. Capitolul IV al acestei serioase lucrãri îi este dedicat ºi româncei de origine francezã, Yvonne Blondel, foarte ataºatã de þara de adopþie, spune autoarea cãrþii, Elena-Claudia Anca. Surprinsã de izbucnirea rãzboiului, tocmai pe litoral, aceastã feminitate, româno-francezã, noteazã în Jurnal de rãzboi 1916 – 1917, Frontul de sud al României: „Sosirea bruscã a unei telegrame a întrerupt, dintr-o datã, aceastã încântare ºi, ca o loviturã de tun a spart frumoasa oglindã în care se reflectau marea ºi infinitul ei...” (pag. 197). Foarte poetic spus! Bine ar fi s-o invidieze, la culme, cititoarele! Iar cele ce au chemare ºi har sã „comitã” , POEZIE! Capitolul IV.7 este rezervat, de cãtre academica, dr. în filologie, autoare, jurnalelor din timpul ocupaþiei germane, aparþinând ilustrelor, mai mult sau mai puþin cunoscute, Martha Bibescu, Pia Alimãneºtianu, Elisabeta Odobescu ºi Lucia Þenovici. ªi veþi vedea cã „Jurnalele redactate sub regimuri de ocupaþie prezintã anumite particularitãþi care le diferenþiazã de restul jurnalelor de rãzboi.” (pag. 205). Spre exemplu, Pia Alimãneºtianu noteazã, cu obidã: „De câteva zile, scriu în silã. Dacã nu aº face o sforþare, nu aº scrie deloc, mai ales din pricina percheziþiilor, sînt nevoitã sã mã ascund.” (pag.213). Pentru tânãra profesoarã de germanã, Lucia Þenovici, jurnalul îndeplineºte funcþia de confident.: „Unde e Brãtianu, Tache Ionescu, Majestãþile lor ºi toþi generalii, oamenii politici” (pag.216). „Pãi unde sã fie, refugiaþi la Iaºi, vitejii de ei”. O rezistenþã antantofilã gãsim la Elisabeta Odobescu Goga. În jurnalul ei notaþiile sunt completate cu fragmente din ziare, fotografii, desene ºi poezii fãptuite de soldaþi. Martha Bibescu este vãzutã în capitolul

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 IV.7.5., ca un personaj controversat. Dar ea „este mândrã de poziþia privilegiatã pe care o deþine, care îi permite sã pãtrundã în culisele diplomaþiei internaþionale, prin confidenþele care i se fac.” (pag. 227). Astfel ea poate nota în jurnalul sãu: „Seara, dupã cinã, vine contele Czernin. Mã ia deoparte ºi-mi spune urmãtoarele: „Italia porneºte împotriva noastrã, imediat. Este sigur.” (pag.227). Aºadar, parcurgând, cu ochii minþii ºi ai inimii, cele 361 de pagini ale cãrþii, la care se adaugã ºi o serioasã bibliografie, veþi fi încântaþi sã constataþi cã ºi în perioadele grele pentru naþiune am avut un ºirag de femei, nu numai atrãgãtoare ci ºi luminate, ce au lãsat posteritãþii jurnale inteligent scrise, cu talent deosebit. Cinste autoarei Elena-Claudia Anca, pentru încântãtoarea carte ce ne-o oferã, întru lecturã ºi reflectare, iar Editurii Ecou Transilvan, la mai multe lucrãri de aceastã calitate!

DULCEA POVARÃ A CUVÂNTULUI de Miron Þic (Editura Tipo Moldova, 2014)

Apariþia recentã, în colecþia Opera omnia / Poezie contemporanã la Editura Tipo Moldova a cãrþii de poezie Dulcea povoarã a cuvântului, semnatã de cunoscutul poet Miron Þic, este încã o confirmare, dacã mai era nevoie, a valorii poeziei unui „poet discret al notaþiei lirice naivsurprinzãtoare ºi a observaþiei fine a lucrurilor mici, dar cu corolã afectivã”. (Dumitru Velea) În aceastã CARTE a reconfirmãrii valorii poetice, carte ce cuprinde 160 de pagini, incluzând Cuprinsul, existã poezii, atât în stil clasic, adicã, având ritm ºi rimã, încruciºatã, cât ºi poezii în vers alb, dar tot poezii. Iatã câteva exemple. Poezia în stil clasic: „Eu sunt poetul, ce niciodatã n-o sãmi vând, / Sau sã uit fluturii ce mi s-au aºezat, în vis, / A venit iarna-n sat ºi n-o sã plece, prea curând, / Fulgi, ca niºte pãpuºi mici, adorm, în ochiul deschis.” (pag. 50). ªi, iatã poezie, tot bine scrisã, în vers alb: „Acest poem e ros pe margini, / De aºteptarea unei trãiri, melancolice.” (pag. 67) Temele predilecte ale acestei cãrþi ar putea fi, dupã opinia mea, aspiraþia spre puritate, în poemele „Albul de luminã”, „Ademenire”, „Lumina din gând”, adorarea femeii ca iubitã, în poeme precum: „Labirint”, „Te aºtept”,

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

„Frumoasa mea”. Neliniºtea poetului în faþa existenþei este ºi ea prezentã, ca tematicã abordatã: „Neliniºtea poetului”, „Simþurile realitãþii”, „Constatare” º.a. Superbã, dacã nu, UNICÃ, prin noianul de scrieri actuale, este rugãciunea pentru poezie. Miron Þic o mãrturiseºte în chiar poemul „Rugã II”: „Rugã poeziei / Ce o purtãm în noi / În sufletul pur”. (pag.109). Autorul are o mare bucurie sã scrie poezie, o mãrturiseºte, cinstit: „În aceastã noapte, aplecat asupra poeziei, / Ce sângereazã pe buzele mele,” (pag. 113). Este vorba, mai concret, de poezia „Bucuria mea e o floare”. Nostalgia locurilor în care a vãzut lumina poeziei transpare în sensibilul poem „Locul unde m-am nãscut”, din care citez primele versuri: „Mam nãscut la poarta poeziei, / Acolo, unde se petrec, mai multe lucruri / Deodatã.” (pag.119). O reuºitã ºi profundã ARS POETICA poate fi consideratã poezia „Dulcea povarã a cuvântului”, ce dã titlul cãrþii. ªi sã nu vã sperie cuvântul povoarã! El nu e o greºealã de tipar, ci, practic, o metaforã ce îndulceºte teribilul povarã. Îl gãsiþi la pagina 729 în DEX, dacã sunteþi interesaþi. ªi spune poetul, atât de frumos, în acest poem: „Port dulcea povoarã a cuvântului, / În inimã o simt, ca o piatrã de moarã, / O duc cu demnitatea sfântã a poetului, / Ca pe o slovã de imn ºi de þarã.” (pag. 122). ªi... „nu ºtiu cum se face ºi se drege...”, vorba unui alt mare poet hunedorean, Neculai Chirica, aceastã dulce povoarã a cuvântului îi provoacã poetului Miron Þic, „gânduri neodihnite”, o poezie la fel de profundã ºi reuºitã a maestrului întru vers: „Gânduri neodihnite / Bat la tâmpla poetului / „ (pag. 123). O ilustrã fiºã bio-bibliograficã, de la pagina 127 pânã la pagina 135, consfinþeºte trebãluirea, prin literaturã, ca slujitor al cuvântului, a poetului Miron Þic. Cartea se încheie cu mai multe pagini de referinþe critice din care aflãm, printre altele, , cã „Miron Þic este cel mai interesant poet al iubirii ºi al frumosului, apãrut în ultima jumãtate de secol”. (Valeriu Bârgãu), titlurile cãrþilor ce le-a publicat, revistele literare ºi ziarele în care a scris ºi, nu în ultimã instanþã, premiile literare obþinute de cãtre poet, în þarã ºi peste hotare. Autorul poate fi mulþumit, chiar foarte mulþumit, aflat la o vârstã septuagenarã, pentru cã, vorba lui Adrian Botez,: „Poezia lui Miron Þic este icoana pe care Iconarul, trezindu-se dimineaþa, o vede pictatã, deja, de îngeri” (pag. 145).

68 68

Marin MOSCU Mã-nchin omului frumos În catedrale de verdeaþã Mã-nchin omului frumos Ce-mi aduce sens în viaþã De credinþã ºi prinos. Pâinea lui pe toþi hrãneºte, Visul lui nu ne îmbatã, Este cuibul care creºte Rostul zborului în soartã. Mã încearcã rãsãritul Ce dospeºte semn de-apus, Din pãmânt rãsare mitul ªi din noi frumos, Iisus. Huzurind în noi pãcate Unde vântu-ºi drege vina, Muguri cresc pe crengi uscate Altoind cu mir lumina. Cine toarnã apa vie Când mã-nchin în catedrale? Umbra cine o mângâie Cu sãruturi triumfale? Este crezul împlinirii Minunat, triumfãtor, Este semnul înnoirii Dat de Domnul, tuturor!

Rãvãºire Trunchiul þine ramu-n soare, Ramul þine mugur, floare, MInunat ar fi sã fie Visul plin de poezie. Dar cum se întâmplã, Doamne, Floarea sã nu facã poame, Se înãbuse-n uimire Ram ºi trunchi, fãr’ unduire. Soarele rãsare-apune, Lacrima sensul rãpune, Clipã asprã ne-mplinitã, Soarta noastrã-i rãvãºitã!

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

l POEZIE l

Luminiþa HUNIADE Un vis Picãturi de ploaie cad, se preling peste chipul tãu palid Ochii sunt ameþitor de triºti mersul înainte este obligatoriu, opririle nu sunt posibile. Cãutarea, un ºirag de perle ce se prelinge spre orizontul rosu….

prezent care de fapt reprezintã o lecþie de viaþã, beneficã manifestare prin care respirul învaþã sã trãiascã ºi astfel înþeleg pulsul drag al fiinþei mele. ªoapta

Cerul îmi spune: Priveºte norii ºi vântul ºi ploaia. Iubeºte-mã. Ploaia mã învãluie Strâns cu braþele ei. Lacurile, munþii ºi pãdurile Toate sunt parte din fiinþa mea.

Simþi pragul nopþii ºi joaca copiilor ºi glasul iubirii unice ºi irepetabile ce ne apropie de esenþa noastrã adevãratã. Ascultã-þi glasul inimii Ce îþi aratã tot ceea ce tu trebuie sã ºtii. ªuvoi de sentimente ºi trãiri inepuizabile, desene aparent neînþelese aºteaptã sã le cunoºti încet, fãrã grabã, încet....

Drum ameþitor

Meditaþie

Spre ce ne îndreptam noi oare? Anotimpurile se succed într-un ritm trepidant Finalitatea clipei este clipa...

Din interiorul inimii Vine lumina Ea este cântul alchimiei sufletului. Fata tânãrã, veºnic bãtrânã ascultã ºi pãtrunde în adevãr. Interiorul luminii Amplificã lumina. Femeie bãtrânã, veºnic tânãrã ascultã izvorul liniºtii.

Puls vital

Peisaj Oasele îngheþate se îndreaptã prin iarnã... Vântul ºi frigul îmi pãtrund în toate celulele ºi mã fac sã simt flacãrã vie a vieþii. Secvenþa irepetabilã Ca un corp eviscerat adevãrul doare precum bãtrânii pãrinþi. Aflu cã este doar un mod al timpului

Unicitate Percep cum ochii mã poartã departe de incandescenþa amintirilor... Aºtept ºi non-gândul mã apropie de filtrul adevãrului Luminã ºi adiere subtilã a binelui sunt eu ºi tu ºi noi.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l VIAÞA TEATRALÃ l

Muguraº maria petrescu Teatrul de Artã din Deva

Migleczi, precum ºi întregului personal de dincolo de scenã care a contribuit la reuºita serii!

GAIÞELE Am avut bucuria de a asista la premiera binecunoscutei comedii de moravuri Gaiþele, scrisã de Alexandru Kiriþescu. Desigur, ca orice împãtimit în ale teatrului, când auzi de o astfel de premierã te întrebi, ce ar mai putea aduce în plus piesa arhicunoscutã, îndrãgitã, jucatã din 1929 de mii de ori pe toate scenele þãrii, dar ºi în comunitãþile româneºti din strãinãtate ºi regizatã în diverse versiuni. La aceastã premierã, directoarea Teatrului „Ariel’’ din Rm. Vâlcea ºi, în acelaºi timp regizoarea Doina Migleczi vine sã ne surprindã cu un element nou exploatat cu foarte multã sensibilitate, delicateþe, diplomaþie dar ºi cu un dozaj deosebit de fin. Cred cã toþi cei din salã (sala fiind arhiplinã) au înþeles subtilitatea regizoarei transpusã pe scenã, prin jocul magistral al actorilor: pe fundalul clasicei piese de teatru (aºa cum o ºtim cu toþii), jocul trupei în ansamblu, precum ºi al actorilor în particular scoate la ivealã actualitatea Gaiþelor, ca piesã, ducând cu gândul ºi la gaiþe (pãsãri), la cele trei surori Aneta Duduleanu (Camelia Constantin de la Teatrul „Ariel’’ din Rm. Vâlcea), Zoia (Cristina Lazãr) ºi Lena (Isabela Haºa de la Teatrul de Artã din Deva), controversatele personaje vorbind mult, despre tot ºi toate, vrute ºi nevrute. Ne gândim la destinele lor, la evoluþia vieþii lor, a nãzuinþelor de mai bine, de evadare în strãinãtate precum ºi de miraj al ei, de lipsã de orizont ºi de atitudine, de a se complace în micile bucurii ale unei vieþi fãrã perspectivã (de ex. bucuria de a considera înmormântãrile ca un eveniment monden, râvnit, aºteptat cu înfrigurare ºi bucurie, în acelaºi timp, un fantastic prilej de bârfã, un eveniment demn de comentat, un fel de datorie de onoare de la care nimeni nu poate fi absent. Cât despre cele trei surori, ele au în permanenþã savoarea ºi picanteria unei bârfe bine întreþinute ºi mereu la zi). Toate acestea, fireºte dublate de un comic de limbaj, sau de o acþiune exploatatã de actori la maximum. Dupã reprezentaþie, actriþa Isabela Haºa îmi mãrturisea cã piesa a fost ridicatã doar în douã sãptãmâni. Felicitãri regizoarei Doina

Felicitãri din toatã inima, în primul rând actorilor care, cu mare fineþe ºi abilitate, ºi-au dozat jocul (mergând pe mâna regizoarei) realizând, aºa cum am spus, puntea de legãturã între momentul de origine la care se raporteazã dramaturgul ºi cel de astãzi pe care îl trãim noi, cu toþii. În afarã de interpretarea actorilor, remarcãm ideea de a folosi costume croite dupã moda de astãzi, într-o perfectã concordanþã cu un decor oarecum desuet, cu piese de mobilier ºi tablouri de modã veche (concepute de Mihai Panaitescu de la Teatrul de Artã din Deva – care a interpretat rolul Frailei), pe care vine sã se brodeze mentalitatea exprimatã de actori (o anumitã libertate interioarã ce transpare clar din jocul lor privit din diverse planuri, experienþe de viaþã trecutã, raportate în totalitate la un prezent dur, nemilos: cele trei surori, Fraila ºi fata din casã, Zamfira (Roxana Olºanschi – Teatrul de Artã din Deva) reprezintã chiar acest trecut demult apus, oarecum inadaptabil la realitatea zilelor noastre, cei doi fraþi gemeni (Georges – Alin Pãiuº ºi Ianache – Gabriel Popescu, ambii de la Teatrul „Ariel’’ din Rm. Vâlcea) fac un soi de punte de legãturã între o poziþie din trecut, dar ºi o atitudine oarecum sherlockholmistã vis-à-vis de sora lor Margareta (Andreea Gabor de la Teatrul „Regina Maria’’ din Oradea), dublatã de o atitudine comic „proteguitoare’’, pentru a termina cu foarte actualii Colette (Mãdãlina Floroaica de la Teatrul „Ariel’’ din Rm. Vâlcea) cu aere de „grande dame de Paris’’, întrun contrast total cu Vanda (Denisa Vlad de la Teatrul „Regina Maria’’ din Oradea), „femme fatale’’ tot de la Paris care, ca o „piazã rea’’, îl antreneazã în jocul ei irezistibil ºi seducãtor pe Mircea (Dan Mirea de la Teatrul de Vest din Reºiþa), soþul sedus de Vanda, dar ºi de iluzia unei îmbogãþiri ºi a unei vieþi uºoare de huzur (oferitã de Margareta), fiind conºtient, chiar dacã nu de la început, de dimensiunea hãului sãu interior, de preþul pe care inevitabil va trebui sã-l plãteascã: o viaþã insipidã, falsã, plinã de compromis în totalitate.

l IN MEMORIAM l

GARABET SALGIAN in memoriam... Personalitate marcantã a culturii ºi picturii româneºti ºi americane, un cãrturar de mare clasã, un om discret ºi de o rarã fineþe, ignorat pe nedrept ºi cu bunã ºtiinþã de reprezentanþii culturii române, pictorul Garabet Salgian a reuºit prin opera lui monumentalã sã se impunã, pe deplin, în arta plasticã laicã ºi religioasã, în care a izbutit cu mãiestrie ºi sensibilitate sã îºi evidenþieze personalitatea de adevãrat creator, desãvârºind-o prin combinarea diafanului oriental cu un iz de inefabil îndepãrtat ºi abia bãnuit, cu spiritul ortodox românesc ridicat la nivelul celei mai înãlþãtoare expresii iconografice ºi cu un modernism neinvaziv ºi deosebit de sensibil filtrat prin sufletul ºi ochiul special al celui care a reuºit sã distingã detaliul, pânã în cele mai fine elemente ale lui, pentru ca apoi sã-l redea iubitorilor de frumos, încoronat de puritatea culorii. De la cele dinainte ºi pânã la acest nivel al artei pure, nu e decât un pas pentru ca talentul deosebit al pictorului Garabet Salgian dublat de o muncã titanicã, sã-l fi fãcut sã pãtrundã în galeriile de artã americane. I-au rãmas foarte multe lucrãri în atelierul lui modest (lucrãri pe care mi-aº dori sã le vãd expuse în muzee de artã), dar cu o ºi mai mare generozitate Garabet Salgian a oferit prietenilor ºi cunoºtinþelor, tuturor celor care îi spuneau un cuvânt frumos despre arta lui, sau care pur ºi simplu nu-i spuneau nimic, câte un tablou ca dar ºi amintire. Ceea ce va dãinui de acum încolo este invitaþia pe care ne-o propune pictura lui „exprimatã cu o deosebitã sensibilitate în culori armonios combinate, ce amintesc oarecum de fascinaþia depãrtãrilor, de un fel de copilãrie demult trãitã, dar nu uitatã, o invitaþie permanentã la senin, calm ºi luminos („Holiday“, 2006), o pioºenie reluatã ºi exprimatã în tuºe ce dau o senzaþie de bine ºi de liniºte, o bucurie vizualã infinitã („Golden Church“, 2007) pe care „egoist“ râvneºti sã o pãstrezi în permanenþã ca pe ceva de suflet ºi în mijlocul cãreia doreºti sã trãieºti la nesfârºit. Acesta este frumosul lui Garabet Salgian.“ (Muguraº Maria Petrescu, Ardealul Literar, Anul XIV, Nr. 2/2012, coperta 2).

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Scriu acest text ºi din partea Marianei Pândaru-Bârgãu, redactor-ºef al revistei Ardealul Literar care a dedicat lucrãrilor maestrului un întreg numãr de revistã. Ne pare rãu cã tocmai volumul de versuri scris de Valeriu Bârgãu, Apocalipsa dupã Valeriu/ The Apocalypse according to Valeriu, care are pe coperta întâi un tablou semnat de Garabet Salgian, a apãrut dupã ce acest minunat pictor nu se mai afla printre noi. Am apucat însã sã-i comunic vestea ºi s-a arãtat bucuros. Sper ca cei doi mari artiºti, poet ºi pictor, sã se cunoascã în ceruri ºi sã se bucure de faptul cã noi, cei rãmaºi aici nu i-am uitat. Arta lor, scrisã sau pictatã a plecat din sufletul lor cãtre noi ca un ºuvoi continuu, curat ºi pur, artã pe care ei au oferit-o oamenilor, atingându-le coarda sensibilã, pentru ca apoi ea (arta) sã fie, mai departe, îndreptatã cãtre Dumnezeu, Valeriu Bârgãu ºi Garabet Salgian fiind copleºiþi în îngenuncherea lor în faþa divinitãþii care i-a ales, spre a le dãrui acest har aparte. Pãcat cã viaþa maestrului nu a fost mai lungã, spunem noi, cei puþini, care l-am îndrãgit nespus, l-am apreciat ºi stimat; noi, cei care ne-am bucurat de prietenia lui deosebitã, precum ºi de sufletul lui cald. Am mai fi avut chiar anul acesta atâtea proiecte de lucrat împreunã... Dar Dumnezeu a vrut altfel. Rãmas bun, dragã prietene ºi maestre! Garabet Salgian ºi sã te odihneºti în pace! Muguraº Maria PETRESCU

Ar dealul literar Ardealul

l ÎNSEMNÃRI DE CITITOR l

nr nr.. 1-2/2014

RÃSCRUCEA de Adi TRAVADI (Editura Techno Media, 2013) Recent, scriitoarea Adi Travadi mi-a oferit cea de-a ºaptea carte apãrutã sub semnãtura sa – romanul „Rãscrucea“. Mi-au atras atenþia mai întâi câteva date din biografia autoarei ºi în primul rând faptul cã este de origine rusã ºi cã a început sã scrie în limba românã la o vârstã destul de maturã. Apoi am aflat cã toate romanele sale îºi au începutul în propria sa experienþã de viaþã, conþinând ºi elemente autobiografice. Citesc în Prefaþa semnatã de prof. Anca Sîrghie cã romanul „Rãscrucea“, poate fi încadrat în aºa-numitul roman-ciclu, cãruia i-a pus temelie Duiliu Zamfirescu apoi a fost continuat, în bunã tradiþie, de Hortensia Papadat Bengescu. „O prozã realistã de subtilã analizã psihologicã pe un fundal social-politic, cel al României contempo-rane“, mai subliniazã Anca Sîrghie. De la început se constatã cã în acest roman autoarea ia pulsul epocii frãmântate, de tranziþie prelungitã, în care trãieºte, urmãrind destinul a trei generaþii succesive din familia Mitrancã: ªtefana, fiii sãi, Chira ºi Miticã Mitrancã senatorul, nepoata, Ruxandra, fiica cuplului Chira-Cristache. Ea este martorul care certificã adevãrul, care urmãreºte împlinirea sau decãderea personajelor, mutaþiile ce se petrec în viaþa ºi caracterul acestora. Personajele feminine ale familiei sunt reprezentate de: bunica ªtefana, o intelectualã rafinatã, Chira, fiica ei, ambiþioasã ºi cu o dorinþã nemãrginitã de înavuþire, ºi Ruxandra, nepoata rãsfãþatã a ªtefanei. Personajele masculine – bine conturate ºi ele –sunt reprezentate de fratele Miticã senatorul, Cristache, soþul Chirei ºi Gigel Rãgãlie, soþul Ruxandrei. Chira se pliazã urgent pe noile reguli ale jocului postdecembrist, îºi dã seama cã banul este puterea ºi ca urmare devine de-a dreptul obsedatã de a aduna o avere cât mai mare, prin orice mijloace, cãci, nu-i aºa? – „scopul scuzã mijloacele“. Începe cu micul trafic de marfã din Turcia ºi Iugoslavia ºi îl atrage în acest „comerþ“ ºi pe Cristache, soþul sãu. Acesta observã cel dintâi schimbarea mentalitãþii soþiei sale, care se transformase pur-ºi-simplu într-un adevãrat „robot programat pe facerea de bani“. Chira este de neoprit. Continuã sã-ºi sporeascã averea prin adevãrate escapade comerciale practicând micul trafic de marfã ºi suportând sacrificii mari, cum ar fi dormitul în maºinã, toaletã ºi spãlat sumar dimineaþa etc.

Dar banii se adunã, iar Chira nu se dã bãtutã ºi jubileazã în faþa grãmezilor de bani. În cele din urmã, Cristache refuzã sã mai participe la manevrele soþiei sale, iar Chira, la sugestia ºi împreunã cu fratele sãu, senatorul Miticã, deschid un supermarket, unde ea devine direc-toare. Astfel, senatorul are prilejul sã practice spãlarea unor sume imense de bani furaþi, prin magazinul surorii sale. Între Chira ºi Cristache se produce o rãcealã, iar fiica lor, adolescenta Ruxandra, scãpatã de sub supravegherea pãrinþilor, se ocupã ºi ea cu transportul de „medicamente“, în favoarea unui câºtig. În asemenea împrejurãri suferã ºi un viol din care îºi va reveni destul de greu. ªi din cauza absenþelor ºi a comportãrii extraºcolare, ajunge sã fie exmatriculatã din ºcoalã. În cearta care urmeazã, Chira ºi soþul sãu Cristache hotãrãsc sã divorþeze. Ceea ce o afecteazã ºi mai tare pe Ruxandra, care alege sã renunþe la tot ºi sã-ºi caute singurã propriul drum. Îl cunoaºte astfel pe Gigel Rãgãlie, un tânãr de etnie rromã, care o ajutã, cu rãbdare, sã se reechilibreze sufleteºte, dând naºtere lui ªtefãnel, rodul dragostei lor. O scenã de mare forþã emoþionalã este aceea în care, la aniversarea celor 75 de ani de viaþã ai strãbunicii, ªtefana primeºte în braþele sale pe strãnepotul de patru luni, ªtefãnel. În descrierea ºi conturarea personajelor sale, autoarea dovedeºte o adevãratã mãiestrie. Imaginea lor se încheagã din mai multe descrieri, situaþii, gesturi, care toate la un loc, dau o viziune clarã, din unghiuri diferite, personajului în sine. Astfel: ªtefana este o femeie instruitã ºi sensibilã, cu un deosebit echilibru interior; Chira reuºeºte în afaceri, dar rãmâne o nefericitã; Cristache preferã o viaþã feritã de pericole, dar asta îl aduce în situaþii umilitoare, care îl prãbuºesc de-a dreptul. Ruxandra este reprezentanta noii generaþii prinsã ºi ea în vria tranziþiei, fiind poate cea mai motivatã sã gãseascã soluþii de supravieþuire. Ea îºi asumã riscurile gãsirii unui nou drum în viaþã, bazându-se numai pe principiile sale morale, principii delimitate total de cele ale pãrinþilor sãi. Scriitoarea Adi Travadi dovedeºte prin acest roman cã este o prozatoare riguroasã, motivatã ºi bine determinatã în lumea scrisului sãu. Drumul ei spre consacrare este deschis.

Mariana BÂRGÃU

l POEZIE l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 O zi din nimicuri

Mariana Zavati Gardner O problemã de vârstã Insula mea se tot micºoreazã Fãrã somn, îi cercetez malurile Cu satnavs pe hãrþi virtuale Aerul e-ncãrcat de mânie Furtuni mici... furtuni mari... Apar ºi dispar la-ntâmplare Dupã anotimp colectez Amintiri zadarnice Prea personale sã fie împãrtãºite Satul meu se tot micºoreazã Cunosc mai multe locuri ca-nainte ªi mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele de azi ºi de ieri Devin tot mai mici Pânã dispar într-un punct... Repetiþie Zilele copie nopþile În oglinda Iatacului cu tapet ªi anecdote rãsuflate Privesc laguna Prin fereastra deschisã De la pervazul meu cu pernuþã Prin casã se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebãri ascuþite Simt tufiºuri crescânde Într-un joc inventat când surfez Peste lanuri de vecernie Adulmec sudoarea durerii Cum se ridicã-n ceaþa-arcuitã Bronzatã în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroºite Formele se copie una pe alta În oglinda paralizatã De voci joase fãrã formã Fãr’ de-nceput... fãr’ de sfârºit...

Platforma japonezã intactã Plutise timp de peste un an Pânã când atinsese plaja cu scoici De cealaltã parte-a oceanului Plutise un an sã ajungã acolo Pe plaja cu dune ºi lemn plutitor A fost parte din ªTIRI pe Coasta Pacificului O macara fusese adusã s-o mute de-acolo. A doua zi – familii cu copii, Oameni cu câini, oameni singuri Sosiserã buluc sã se zgâie La platforma japonezã intactã Ce plutise din Japonia dupã tsunami Macaraua înþepa nisipul ºi scoicile Mergeam de-a lungul cãrãrii Mãrginite cu ierbi aromate În ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarþa imunã la insecte Urmau sã fie doftoricite de fiul meu Ucenic într-ale medicinii – el îºi pierduse Pijamaua pe undeva prin acele locuri bizare Orele deveanu gravide-n minute ªi pâcla înghiþea orizontul El le îngrijea tinereþea fãrã bãtrâneþe Dintr-un hotel indiferent din Eureka. Furtuna Fantome în galop peste câmpuri Peste garduri vii la paradã ªoapte de aripi lucioase Pixeli în vreme de ceaþã Fragmente de frunze Fior în vânt Uitate din anul trecut Vegetaþie speriatã Praf stelar ºi ceasuri Roi de cuvinte Imagini contorsionate Stare unduitã de fricã Torente de corbi se înghesuie Valuri, valuri deasupra Oraºului meu sculptat Din minciuni articulate fluid Furtuna s-a oprit – A deblocat sufletul meu Departe zboarã cu corbii Se liniºtesc atomii în aer

Ar dealul literar Ardealul

l ÎNSEMNÃRI DE CITITOR l

nr nr.. 1-2/2014

PATRU CÃRÞI DE POEZIE, un singur autor:

MARIAN BARBU Scriitorul Marian Barbu considera în anul 2011 cã a venit timpul sã-ºi adune la un loc toate „restanþele lirico-epice din perioada 1958-1990“ pentru a le da publicitãþii. Aºa s-au nãscut patru dintre volumele sale de poezie: „Aproximãri soresciene“, „Cuvântul – neîmblânzitul cleºtar“, „Mulþumesc lui Newton“ ºi „Înfricoºata iubire sau statuile iubirii“. Cele patru volume apar în frumoasa Colecþie „ColHiDa“ a Editurii Sitech, din Craiova, în anul 2012. Citind aceste volume am avut sentimentul cã Marian Barbu, în ipostaza sa de poet, a simþit la un moment dat nevoia de întoarcere în timp, de a retrãi – privind, ca printr-un ochean întors – stãrile, emoþiile, trãirile poetice ale tinereþii sale. Nevoia de a-ºi aduna la un loc „risipa“ din vremea poeziei, amintindu-ºi cã debutul sãu editorial s-a petrecut, de fapt, cu poezie, în anul 1979, la Editura Albatros, în Caietul debutanþilor, cu ciclul de versuri „Septembrie, fatã tãtarã“. Dupã cum mãrturiseºte autorul cu privire la cronologia înserierii editoriale a acestor volume, ea respectã drumul poetic dinspre 1990 înspre 1958. În primul volum – „APROXIMÃRI SORESCIENE“ – în Cuvântul sãu înainte, autorul menþioneazã:„ …sunt tentat sã numesc toate textele din volumul acesta poeme de neodihnã a creierului, de provocare bizarã a suferinþei scrisului…“. Uneori, poetul pune întrebãri ºi nu aºteaptã rãspunsuri: „Cum sã stãpâneºti clipa,/ Rupându-i aripa…“ (De demult mai de demult, pag. 11); „Te-ntreb, Doamnã,/ Încãrcatã încã de luminiscenþa trupului – / Rãmâi la mãr/ Sau treci/ La spuza de seminþe a rodiei?“ (Ultimatum, pag. 15). Alteori aºteaptã rãspunsuri fãrã sã punã întrebãri: „Stam lângã ocean/ Ca lângã-un vãzduh./ Dam sã-mi apropii fruntea de

el,/ Apa fuge-n tunel.“ (Spre asteroizi, pag. 32); „Trimite-ne, Doamne, clar cuvântul Tãu, / Sã nu mai zãbovim/ În supoziþii ºi în speculaþii!“ /(Un copac oniric, pag. 85). Din când în când, poetul ne atrage, discret atenþia: „Nu adormi trecutul de dragul uitãrii“ (Pãdurea nebunã – pag 17); „Pildele sunt pentru cei înþelepþi/ Cum florile sunt pentru/ Raiul sufletelor deschise.“. (De demult mai de demult, pag. 12) ªi, mai departe, „ …în imperiul cuvintelor fãrã somn“ (Imperiul cuvintelor, pag. 43) el se aratã uneori tandru: „Femeie/ Mâine-poimâine apropiem veacul,/ Întâi, de fruntea mea,/ Apoi, de a ta…“ (Poetul are douã umbre, pag. 37); „Deºteaptã-te creºtine,/ Fiindcã numai femeia a vãzut/ Faþa neluminatã a Domnului/ ªi ea a dat cap/ ªi începãturã – mitului.“ (De demult mai de demult, pag. 12), alteori dojenitor: „Iar Tu, Doamne, lumina noastrã eternã,/ De ce ai lãsat Soarele/ Sã ne biciuie pe noi, milioanele,/ Când el, împãratul galaxiei Tale,/ Se mai trosneºte în erupþii/ Întinzându-ºi gleznele. Omoplaþii“. (Un copac oniric, pag. 85.) Expresii ca: „Molatecã privirii,/ Rãsare luna între stânci.“ (Cu ciuta în faþã, pag. 23); „ªtiam cã sunt frãmântat/ Mereu/ De mâna dreaptã/ A lui Dumnezeu.“ (Spre asteroizi, pag. 33), „Timpul bãrbate, ajunge/ La toatã lumea/ Numai spaþiul, ba.“ (De demult mai de demult, pag. 12); „Iluminarea/ Nu va fi niciodatã egalã cu calculul/ Totul rãmâne în generozitatea/ Clipei de tip faustian“ (Triunghiul credinþei, pag. 70) – dau mãsura forþei poetice a lui Marian Barbu, forþã poeticã pornitã din inimã, dar neapãrat trecutã ºi prin raþiune. El pune în versurile sale în acelaºi timp trãire poeticã însoþitã de emoþie reþinutã.Exact atât cât trebuie pentru a da viaþã cuvintelor sale. Foarte interesant este ºi capitolul „Expresii româneºti în spaþiul american“ desfãºurat într-o „Scenetã cu trei instanþe“: C-un agricultor din Arad, Cu doi ingineri, convorbiri pe care apoi le analizeazã în laboratorul pentru decelat sensuri, biografii, strategii de imaginaþie ºi pentru departajare trimite totul la Instanþa 1, Instanþa 2, Instanþa 3. Concluziile?: „Pierderea identitãþii naþionale într-o þarã dominatã de legile comerþului, comunicarea se realizeazã prin solicitãrile individuale. În primul rând, ale vieþii de zi cu zi, (deci, efemeritatea timpului); ºi dacã mai rãmâne vreme, înapoi la conclave.“… (pag. 94). La fel este ºi capitolul „Critica literarã de pe orizontalã“ (pag. 120), în care, dupã o trecere în

l ÎNSEMNÃRI DE CITITOR l revistã a teoriei camerei circulare, universalele medievale (iubirea, viaþa, moartea), tema cãlãtoriei ºi cea a iubirii, motivul faustic – pactul cu diavolul – ajunge la concluzia cã: … „analiza criticã pe orizontalã/ Nu are nevoie în mod obligatoriu/ De timp ºi de spaþiu,/ Ci de capodopere.“ Cartea se încheie cu poezia „Þara sucului de arþar“, scrisã „într-o zi de 10 Mai/ Contemplând splendoarea unui castel din Montrealul vechi…“ adicã despre „Canada – þara sucului de arþar/ ªi a pãianjenului galben/ încã neatestat.“(pag. 130)

CUVÂNTUL – NEÎMBLÂNZITUL CLEªTAR

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Lângã brazi inel într-un amurg/ Tac cu o tristeþe strãvezie/ Anul Nou îl vãd, cu el, eu curg.“ ... „Faþa vremii-mi creºte-n sânge/ Scufundându-se... dar plânge.“ (pag.25). Pentru curgerea frumoasã a cuvintelor ºi a imaginilor, poezia ar putea fi citatã în întregul ei. ªi pentru cã, în trupul poetului „Cãldura nu mai vine de la inimã“ (Despre stele ca despre plante, pag. 31), el, ca spectator atent, observã cã „Poeþii ºi filozofii îºi dau mâna/ Într-o horã a cugetãrii ascetice“. (Inele înþelepte, Pag. 42.) ªi dacã ar fi numai atât, dar: „Cuvintele fãrã idee/ Sunt boabe-ngãlbenite de orhidee.“ (Îndemn princiar, pag. 46).

În cea de-a doua carte, din suita celor patru, Marian Barbu explicã nevoia sa de „rechemare a incipienþei de afirmare a limbajelor moderne din anii 60 – 70, din veacul al 20-lea, al mileniului al doilea, care începuserã sã erodeze impunerea draconicã a cuvintelor de duzinã, lozincarde, fade ºi în spaþiul literar. Aºa cã în formularea din titlu, neîmblânzitul se cuvine a fi acceptat în aceastã ordine de idei.“

ªi când i se face dor, el îºi îndreaptã gândul spre cele douã taine: muntele ºi marea, cu misterele ºi magia lor: „Urcãm spre munte/ Ca spre cerul nostru primar,“ (Ne vom întoarce, pag. 54) sau „Vremea-ntre munte ºi mare/ o purtãm noi, muritorii... Trãim constelaþii de munte ºi mare,/ Prin copii, veºnica noastrã miºcare.“ (Noi, între munte ºi mare, pag. 57).

Adeseori, în paginile acestui volum poetul face referire la PÃMÂNT- SOARE-LUNÃ cele trei planete care ne însoþesc viaþa, ne pun pecetea pe destin, cu noroc sau nenoroc, fiecare dupã puterea sa. În aºteptarea amurgului, a nopþii eterne care „o sã vie“, la un moment dat, poetul sperã cã „în urma mea cineva/ va deveni proprietarul flautului.“ (Amurgul meu, pag. 12). Dar, „Alergând spre viaþã fãrã delegaþie“ (Anunþ, pag. 13), „Totdeauna poetul va fi un cãlãtor/ Prin marea de cuvinte a luminii/ Lui îi este dat sã vinã-n ajutor/ Lacrimii ºi vântului ºi pâinii.“ (Autodefinire, pag. 16). De fapt, pe întreg parcursul poeziilor sale din acest volum, autorul este frãmântat de autodefinirea sa, în raport cu lumea, în raport cu poezia.

ªi când dã de mirajul poeziei, poetul trece ca un învingãtor printre cuvinte: „Sã ne întoarcem la cuvintele noastre,/ Sfinte altare de vis, / Dincolo de cercuri/ Libertatea poeziei m-a cuprins (Reîntoarcerea, pag. 69.) sau „ ...cred cã muºc cuvintele întruna“ sau „zi de zi devin un rãstignit de viu.“ (Scriind cuvinte, pag. 76). La fel se întâmplã ºi la vremea când „Cuvintele miros a piele arsã/ ori a peºte sufocat/ Totul depinde de cum se face/ Mortarul / În flãcãri sau stins...“ (Zidirea cuvintelor, pag. 96)

Frumoasa poezie „De Anul Nou“ stã mãrturie în acest sens: „Liniºte de iarnã, limpede ºi albã/

PÃMÂNTUL, e ºi el acolo, mereu: „Ca sã nu uitãm cu cine trãim/ zi de zi, PÃMÂNTUL/ ne face atenþi cã existã.“ (Omniprezent, pag. 61). Adeseori, acolo unde apare PÃMÂNTUL apare ºi SOARELE, ca un elogiu adus vieþii ºi uneori LUNA.

În acest volum am întâlnit însã ºi o poezie care, prin forþa cuvintelor, amprenteazã puternic imaginaþia cititorului. De aceea am lasãt-o la final. Este vorba despre poezia „Sãlbaticii ochi“ (pag. 73) în care, mãcelarul care „...n-a auzit/ Nici de Goya, nici de Picasso/ De Þuculescu nici atât!“ aranjeazã „Ochii vineþi ai animalelor/ ... pe o

Ar dealul literar Ardealul

l ÎNSEMNÃRI DE CITITOR l

nr nr.. 1-2/2014

policioarã mudarã/ Ca într-un marº funambulesc.“ Spre searã, când îºi terminã munca, el „A auzit de pe poliþã/ Plecând mai vioi, ori mai trist/ Câte un ochi cãutându-ºi celãlalt ochi./ Veneau spre el luminându-l/ Cu limba blestemului otrãvit...“ Deznodãmântul este pe mãsurã: „Dimineaþa, mãcelarul a fost gãsit/ Putrezind cu cuþitul în mânã/ ªi înconjurat de luminile ochilor pieduþi/ Ca de niºte lumânãri iertãtoare.“ Poezie scrisã în 1978! Minunatã!

MULÞUMESC LUI NEWTON Cea de-a treia carte de poezie din acelaºi ciclu de „restanþe lirico-epice din perioada 1958-1990, selectate în 2011“, este pornitã din nevoia autorului de a se elibera „de o obsesie, punând la „încercare“ fiecare poem în parte, ca numãrãtorii diferiþi dintr-o fracþie cu acelaºi numitor.“ Ca urmare poeziile „se pot încadra în sintagma filosofie a naturii.“

Din toatã aceastã fascinaþie nu poate lipsi muzica: „Parcã Sebastian Bach lasã/ Sunete de mirosuri pe trupul meu/ Sunt otrãvit de atâta fericire toamna/ Ca de o baie comandatã sub candelabre.“ (Din toamnã, pag. 34). O atmosferã de bucurie, luxuriantã! Sufletul sãu nu-ºi aflã liniºtea, este „burduºit“ de cuvinte aºa cã mereu ºi mereu, ca dintr-un izbuc, trãirile ies în afarã: „Pe fondul meu barbar/ Ca o cãinþã arde dulce/ Cuvântul cu lacrimi de har/ Care înfloreºte ºi mã strânge.“ (Eliberare de pãcat, pag. 40). De atâta pojar interior, în speranþa unei liniºtiri, el cere ajutorul naturii înconjurãtoare care vibreazã odatã cu el: „Criºule, Criºule... boala de vãzduh pe care o ai/ dã-mi-o ºi mie/ cât sãmi vindec/ adâncul miraculos.“ (Insist, pag 43).

Încã din prima poezie ni se atrage atenþia cã „ªtiinþa de a te face înþeles/ nu e un capriciu de eseu“ (A face pietre, pag. 11) chiar ºi atunci când „Robit sunt de amintiri/ ca piatra de furtunã“ (Blestem împlinit, pag. 17). Apoi îºi dã seama de povara misiunii sale ºi, ca ºi cum a înþeles totul – „În întuneric duc luminã/ Toamnã de gânduri bogate-n roade/ Cândva vreo stea din constelaþia alpinã/ Va fulgera cu mine sã se-nnoade.“ (Cândva vreo stea, pag 21). Dar nimeni nu ºtie exact cum se descurcã poetul în „ºerpãria“ de gânduri; de-ajuns cã ceea ce ajunge la noi este ca o izbândã a stãrii de fapt, a puterii sale de înþelegere, a descifrãrii adevãrului: „ªarpele de-þi iese-n cale/ Dezleagã-i tu cumplita întrebare.“ (Cu gândul la Buf, pag 25) Mirajul cuvântului îl fascineazã, îl face sã nu se poatã depãrta de aroma lui dãtãtoare de viaþã, aºa cã „Pentru mine lumina cuvântului / Stã foc paralel cu zãpada/ Nimic nu se topeºte, totul revine/ În materia de început a gândului.“ (Culoare primarã,

pag. 26). Deºi, pânã ºi cuvântul este sortit trecerii-petrecerii, ca un „ucenic neascultãtor al spaþiului“. (Cuvântul, pag. 29)

Uneori, obosit de atâta zbatere, devine simplu spectator la toate cele ce i se întâmplã: „Mã uit la mine/ ca-ntr-o fântânã pãrãsitã...“ (Inspiraþia, pag. 45) în timp ce „gândurile stau/ ca niºte cãrãri neumblate.“ (Îndemn la creaþie, pag. 50) Numai cã, se întâmplã minunea ºi „La miezul nopþii/ Lentila sufletului meu gri/ Crucificã lucruri ºi ore/ pentru lumina de a doua zi.“ (La miezul nopþii, pag. 55). ªi chiar dacã mai bântuie îndoielile: „Cât o sã car melancolia/ ca pe o cruce sângeroasã/ dacã ºi iarba din genunche/ se avântã, devine rãcoroasã?“ (Noapte, la þãrmul mãrii, pag. 62) tot în sufletul sãu gãseºte puterea de echilibru: „Singur, înstrãinat de timp/ visez amiezi de foc.“. Deºi îl deranjeazã cã „Prea e mult univers în ce mã-nconjoarã/ Prea e multã luminã realã...“ (Rodul pãmântului, pag. 73), gãseºte timp pentru un minunat elogiu adus cailor care „se roagã pentru cei/ care-i omoarã/ fãrã bãtãi din palme/ Oh, caii, istorii fãrã întoarceri/ rotunde ºi calme.“ (Sã-i protejãm, pag. 76). Colindã lumea, vede frumuseþi, ºi totuºi, revenirea în satul sãu natal îi trezeºte emoþii ºi amintiri puternice: „Satul, copilãria mi-a spãlat,/

l ÎNSEMNÃRI DE CITITOR l dar mama, floarea mea de colþ/ flãmândã îmi cuprindea faþa / ºi rãzleþitã-n gesturi / ca ploaia de april/ îmi mângâia ochiul de copil.“ (Ultima dorinþã, pag. 90). ªi pentru a ajuta cititorul sã descifreze taina poetului, Mihai Barbu atenþioneazã cã poetul este „îmbuibatul de cuvinte.“ (Umbra adevãrului, pag. 91), iar – la general – „Poeþii în existanþa idealã – / Rãmân vitralii într-o catedralã.“ (Vitralii, pag. 97). Ultima poezie din volum, cum era ºi de aºteptat încã din titlul volumul, i se adreseazã lui Isaac Newton pentru cã: „Noi, cei nãscuþi de dupã tine,/ În aceeaºi lege a atracþiei universale,/ Te urmãm în moarte prin moarte/ Fãrã sã fi descoperit ceva crucial/ Pentru urmaºi, aºa cum ai fãcut tu.“ (Zãporul lui Newton, pag. 99)

INFRICOªATA IUBIRE sau STATUILE IUBIRII Ultima carte din aceastã colecþie, este o carte a iubirii, o carte în care se face deosebirea între iubire ºi dragoste. Se porneºte de la sensul biblic al cuvântului iubire – „iubirea faþã de Dumnezeu, ziditorul lumii“ – ºi se ajunge la dragoste, apãrutã dupã „eliberarea de anumite dogme impuse de Bisericã, atunci când a început sã se afiºeze mai deosebit, la vedere, implicaþiile practice ale... dragostei.“ Pãrerea autorului este cã „Astãzi... poezia modernã de dragoste rãmâne cea mai fracturatã de nivele artistice întâmplãtoare, nu de puþine ori de un narativ desuet, pãgubos, ºi, mai grav, de un spectacol carnal promovat destul de agresiv...“. (pag. 12). Trebuie sã recunoaºtem, tema este cât se poate de generoasã, dar poetul este mereu atent la exprimare, cãci inima sa este ca un „brad cumpãtat“ ºi nu doreºte sã devinã tributar modelor ce bântuie prin lirica de dragoste a zilei de azi. „Te-aºtept sã recuperãm vremea absentã/ Azi noapte a nins în munþi ºi e luminã.“ (Ca un pescãruº de plastic, pag. 23) , „... parc-aº fi gustat o sãmânþã de timp/ aflatã în oul ei de la început.“ (Cred cã e târziu, pag. 33), sunt versuri în care poetul scoate la ivealã, în întîmpinarea cititorului, delicateþea sa

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 sufleteascã deºi, iubirea, – „cancerul nostru necesar,/ odatã tãiatã, se-ascunde-n sânge iar.“ (Definiþie incompletã, pag. 38). Încântat de lumina solarã în care se aflã, spune tuturor, deschis: „O scoicã sihastrã e inima mea / O perlã-i iubirea din ea/ Scoica se sfarmã de valurile reci/ Iar perla-mi rãmâne pe veci.“ (De profundis, pag. 40). ªi pentru cã uneori îndoiala i se strecoarã în suflet, i se adreseazã direct iubitei: „Haide,/ desfã-þi zborul/ cuvântului, / lãudatã iubitã!/ Nesiguranþa ta/ mã-mpinge-n ispitã.“ (E milã, pag. 47). Elogiul femeii iubite nu se opreºte aici. El slãveºte „Femeia vis,/ Femeia dor/ Grâul cel mai curat din ogor.“ (Femeia dor, pag. 53), femeia iubitã, de la care aºteaptã mai mult: „Iubito, ia toamna din sufletul meu/ Mi-e fricã de golul pasului tãu/ Poate prind aripi spre nori/ Iar tu vei pieri ca o umbrã în zori.“ (Ia toamna, pag. 64). Slãveºte ºi iubirea: Iubirea ca polen, Iubirea de noapte, Iubirea de searã, Iubirea fugarã, ºi când toate acestea nu mai sunt „stau ca-ntr-o armurã/ de Pãmânt.“ (Îmi dai voie, pag. 75) pentru cã „Natura ne fãcea mereu parte/ În jocul de-a steaua polarã/ Searã de searã lãsam câte-o pasãre afarã/ Ca a doua zi s-o gãsim zburatã departe.“ (Jocul de-a steaua, pag 86). ªi când „doamna de luminã“ devine „ca norii trecãtori peste inima mea“ (Luminã iubitã, pag. 91), trage linie ºi spune: „Noi n-am mai putut respira/ Fãcusem o fântânã/ O singurã fântânã în noi/ ªi ne jucam de-a lumina/ Prin floarea de cireº/ ca un însingurat altar/ Fãrã sã mai dãm greº.“ (O singurã fântânã, pag. 103). ªi totuºi, iubirea triumfã. Ultima poezie din acest volum stã mãrturie. „Vom fi amândoi“ (4 nov. 1966, pag. 127): „Asearã mi-am fãcut platoºã tãcerea/ ºi am haºurat inima mea/ în locul ei am prelungit/ barca ochiului tãu.“ Ca o impresie generalã a acestor „restanþe lirico-epice“: ele ne-au permis o „scanare“ a liricii de început a lui Marian Barbu, arãtându-ne de unde vine ºi încotro se îndreaptã acest filon poetic al autorului. Iar cine doreºte o imagine de ansamblu a poeziei sale, nu poate face abstracþie de aceste patru cãrþi, cãci ele sunt fereastra deschisã spre inima poetului. Mariana Pândaru

Ar dealul literar Ardealul

l POESIS l

nr nr.. 1-2/2014

Llelu Nicolae Vãlãreanu (Sârbu)

Arborii au inima-n frunze Trupuri de piatrã cu mâini de piatrã prind la piept orizontul, munþii fac zid ºi aºteaptã. Izvoarele îºi sapã vãile, timpul se rostogoleºte în sine, apele întâmplãrilor neîntâmplate se varsã-n turbinele mãrii. Arborii au inima-n frunze, respirã cerul cu stele cu tot. Verdele îmbrãþiºazã anotimpurile, trec în herghelii caii nopþii spre câmpiile unde ochii vântului pãzesc grânele semãnate de veacuri. Vorbele nu încap în cuvinte, iedera se urcã pe ziduri ºi vede lacrimile ploii ºi trandafirii ce-þi strigã-n pustiu numele.

Absenþã Luna s-a culcat în lãmâiul din faþã, mã furiºez pe prispa casei, glasul nopþii se aºazã-n poeme. Nimic din ce am scris nu se ºterge, aripile drumeþilor se frâng, mãduva nopþii îngheaþã-n cuvinte. Dimineaþa se pãstreazã în rouã umbra ta se lasã dusã de ape. Tu n-ai aºteptãri, ai numai veniri, la porþile inimii unde nu mai ajung. De atâta ger au crãpat pietrele ºi paºii ºi-au luat urma înapoi, orbecãi pe cãrarea unei absenþe.

Grãdina Edenului Nu te bucura devreme în patul cu iarbã uscata nu este nimeni doar o umbrã de moarte, pasãre scãpatã din colivie ºi femeia cu pieptul întrupat din coasta lui Adam îndepãrtatã din rai.

N-am reuºit N-am plâns niciodatã o tristeþe am plâns nepãsarea celor care n-o vãd, oamenii-s cuprinºi de obiºnuinþa de a se vedea doar pe ei înºiºi. Odatã mi-am propus sã mã schimb, ca o pasãre sositã în alte þinuturi cu ciripit sonor ºi aripi frumos colorate, n-am reuºit, nimeni n-a constatat schimbarea ºi-am rãmas acelaºi taciturn. Cineva m-a mângâiat cu ochii, avea mâinile înflorite când a dat drumul viselor, gândurile nu le-au mai întâlnit. Nu mã încântã iluzia de a mi se aºeza iubirea-n palme nici focul pe buze. Flacãra care-mi arde inima, zeiþã mândrã ºi orbitoare, sã n-o mai vãd, sã n-o mai uit pânã-mi înfloreºte carnea la fereastra cãutãrii.

Deasupra ceru-i nedefinit, pãmântul prieten cu apele locuiesc în acelaºi buzunar într-o scorburã a universului. Timpul are multe dimensiuni partea noastrã e neglijabilã oricât ai cauta sã te impui totul se reduce la un punct. Trecerea-i o frunzã ruginitã în vânt în toamnele în care fructele sunt coapte ºi se culeg parfumate din grãdina Edenului sub ochiul lui Dumnezeu.

l PROFIL LIRIC l

Lucian GRUIA Mircea Petean, domeniul liric Mircea Petean s-a nãscut la 2 februarie 1952 în Jucu de Mijloc, jud. Cluj ºi a absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, secþia românã-francezã (promoþia 1976). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1974 în revista Echinox ºi a colaborat de-a lungul anilor la cele mai importante reviste literare din þarã. În prezent îºi conduce propria-i editurã, Limes, binecunoscutã în þarã ºi în strãinãtate. El considerã cã fiecãrui poet i s-a hãrãzit un domeniu specific pentru cunoaºtere liricã: „Sunt un solitar solidar cu acei scriitori care au relativ devreme intuiþia <<domeniului>> hãrãzit lor întru <<administrare>>. Poetul e, orice s-ar spune, ºi un, mai mult sau mai puþin chibzuit, administrator. De altminteri, poemul cu care se deschide cartea mea de debut se cheamã chiar aºa: Domeniul. Schiþam acolo un traseu poetic pe care aveam sã-l strãbat cu pasul, zi dupã zi, o viaþã de om. Lipseºte doar experienþa din care se hrãnesc <<orientalele>> mele din Ploi. Zãpezi. Felurite, Lovituri de nisip ºi Liniºte redusã la tãcere. În rest, toate celelalte zone cercetate de mine cel puþin pânã în clipa de faþã, sunt anunþate acolo ºi ilustrate ulterior cât se poate de convingãtor, de-ar fi sã dãm crezare comentatorilor interesaþi de isprãvile mele literare.” (M. Petean – Argument la antologia MUNÞI ªI ZILE (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2012). Domeniul sãu literar s-a materializat în 15 volume de versuri, 2 de prozã (scrise în colaborare) ºi unul de eseuri (scris împreunã cu soþia sa, Ana). În continuare ne vom referi la domeniul liric al poetului Mircea Petean, fãrã a emite pretenþii exhaustive de analizã. Mircea Petean a publicat pânã în prezent urmãtoarele volume de versuri: Un munte, o zi (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981), Cartea de la Jucu Nobil I (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990), S-au produs modificãri (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991), Cãlãtor de profesie (Ed. Albatros, Bucureºti, 1992), Zi dupã zi (Ed. Euphorion, Sibiu, 1993), Lasã-mi, Doamne, zãbava (Ed. Echinox, Cluj-Napoca, 1995), Dincolo de marginea marginii -antologie de autor ( Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1996), Ploi, zãpezi, felurite - carte de haiku trilingvã: românã,

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 francezã, englezã, însoþitã de Însemnãri despre haiku (Euro Tami Press, Târgu-Mureº, 1998), Cartea de la Jucu Nobil II (Ed. Paralela 45, Piteºti, 2000), Cartea de la Jucu Nobil I-II-III (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2003), Lovituri de nisip (Ed. Limes, 2004), Poemele Anei (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007), Câmp minat (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009), Liniºte redusã la tãcere (Ed. Limes, ClujNapoca, 2011), Catedrala din auz. Poeme ligure (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2012). Din volumele enumerate, putem contura viziunea, specificã autorului, asupra lumii/ domeniul sãu liric. Geneza ei o regãsim în volumul de haikuuri, Liniºte redusã la tãcere. În universul concret existã un zgomot de fond al radiaþiilor libere. Tãcerea absolutã a fost înaintea marii explozii termonucleare Big-Bang, prin care s-a generat universul actual ºi va fi dupã sfârºitul acesteia. Echivalentul tãcerii în lumea realã, este, dupã Mircea Petean, liniºtea: „dincoace de tãcere / e liniºtea / dincolo – neant”. Coroborând meditaþiile autorului asupra subiectului propus, exprimate în argumentul cu care se deschide volumul: „Liniºtea trece în tãcere ºi tãcerea se preschimbã în / liniºte. Trebuie sã existe aici ceva din misterul / dialecticii gol-plin. Trebuie cã existã aici ceva din / misterul eternei deveniri: yin-yang.” (Însemnãri despre haiku), cu cele afirmate în versurile citate, ajungem la esenþa problemei. Dacã lumea fizicã s-a nãscut din logosul divin (gând rostit, cuvânt, faptã), tãcerea reprezintã lumea nemanifestatã, dinaintea rostirii demiurgice, iar liniºtea devine echivalentul tãcerii în lumea materializatã. Ninsoarea fascinantã reprezintã disoluþia lumii în neant: „Doamne ce molcom / ninge – liniºte / redusã la tãcere”.

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l PROFIL LIRIC l

Tãcerea îmi pare mai abstractã, mai rece, masculinã, pe când liniºtea, aureolatã de razele lunii, induce o intimitate femininã. În liniºtea muntelui, parcã rãzbate tãcerea abisurilor: „stâncile-s acoperite / cu muºchi – se-aude / ºi mai bine tãcerea” (replicã la versurile lui Blaga: „E-atâta liniºte cã-mi pare cã aud / cum se izbesc în geamuri razele de lunã”). Zgomotul ploii destramã tãcerea celeilalte lumi: „trei pini înfrãþiþi / pe colina deºartã - / ploaia rupe tãcerea” ca ºi prezenþa fantomaticã a tatãlui revenit din eternitate: „culeg struguri / pe ploaie – alãturi / tata culege ºi tace”. La fel, lãtratul câinelui trezeºte la viaþã o lume încremenitã în uitare: „crengile sunt pline / de zãpadã – un singur lãtrat / le scuturã”. Revenind la liniºte ºi tãcere, transcriu douã haiku-uri care le exprimã, fãrã sã le numeascã în mod expres. Iatã liniºtea sub semnul yin: „cârd de fete goale / lângã ciubare pline / cu apã de ploaie” ºi tãcerea copleºitoare, înspãimântãtoare chiar, marca yang: „ninge / prin spãrturile eului - / ne-a acoperit cerul lui Dumnezeu”. Remarcând cã cele mai ample capitole ale cãrþii sunt dedicate ploii ºi zãpezii, descoperim ºi aici o dialecticã a liniºtii ºi tãcerii. Includem în analizã ºi titlul cãrþii, care derivã din versurile deja citate, pe care le reluãm: ”ninge – liniºte / redusã la tãcere”. Observãm cã ninsoarea reprezintã liniºtea, iar zãpada depusã, tãcerea. Într-adevãr, natura îmbrãcatã în alb, prin indistincþia creatã, capãtã atribute de dinainte sau de sfârºit de lume. Cãderea fulgilor, însã, aparþine lumii încã neadormite. Dar unde intervine ploaia în aceastã dialecticã? Zãpada reprezintã apa solidificatã. Acum, apa ar putea simboliza neantul, iar zãpada, substanþa. Totuºi, senzaþia rãstoarnã raþiunea ºi zãpada statornicitã (staticã) întruchipeazã tãcerea iar ploaia ºi ninsorea (fenomene dinamice) reprezintã liniºtea. În concluzie, în recenta sa carte, Mircea Petean asociazã liniºtea cu tãcerea într-un mod abisal, inaugurând haiku-ul de tip metafizic. În universul imaginat de poet existã un paradis terestru, în care se petrece viaþa armonioasã a familiei ºi unul crud, al relaþiilor umane instituite înainte dar mai ales dupã 1989. Prima zi în paradisul terestru, marca Mircea Petean, aminteºte de Prima zi a Genezei: „la început a fost Cuvântul ºi Cuvântul era unduire de sunete ºi tãceri/ ºi energia eliberatã din ciocnirea lor e la originea tuturor vãzutelor ºi nevãzutelor/ ºi la ce bunã scrierea dacã nu are ceva din frisonul rostirii dintâi”. Înainte de cuvânt era tãcerea, la rostirea

primelor litere/sunete, cuvintele se amestecau cu tãcerea, apoi cuvintele au fãcut lumea, înglobând în ele însele o parte din tãcerea primordialã sub formã de liniºte. Lumea creatã de poet poate dãinui numai dacã scrierea sa pãstreazã ceva din energia rostirii divine. În Catedrala din auz, scrisul se degradeazã, îºi pierde voluptatea, preferându-i-se vorbirea/ oralitatea, care ºi ea este estompatã de tentaþia tãcerii. Abia acesta aduce împãcarea deplinã cu sinele. Altfel spus, cuvintele nu pot cuprinde absolutul, preferabilã fiind tãcerea: „încetul cu încetul/ în anii din urmã pe mãsurã ce/ pierdui din voluptatea scrisului/ exacerbatã de pofta nebunã de literã plumbuitã/ dobândii voluptatea rostirii// în marginea ei când nici nu te-aºtepþi se cascã abisul tãcerii”. Cuvintele neputând epuiza semnificaþiile realitãþii ºi mai ales ale transcendentului, poetului îi devin proprii acele „chipuri tãcute ale veºniciei” pe care profesorul Vasile Fanache le detecteazã în lirica blagianã. Care ar fi acestea la Mircea Petean? În primul rând spaþiul geografic, golful liguric la Marea Mediteranã, înconjurat de munþii asemãnãtori Apusenilor natali. Apoi, prezenþa familiei (soþia Ana, fiica ªtefana, ginerele Luca ºi nepoþica Daria), amintirea unor personaje emblematice din Jucul de obârºie. Trilogia Cartea de la Jucu Nobil I-II-III poate fi integratã în acest centru al existenþei poetului, prin amintirile provenite din satul natal. Raiul descris de Mircea Petean e trãit senzorial: apa golfului oferã senzaþii tactile, soarele încinge blând epidermele, privirea se desfatã cu munþii prãvãliþi în apã iar auzul cu þipãrul pescãruºilor. În clipele de introspecþie, auzul devine privilegiat. Mut ºi cu ochii închiºi, poetul „aude” curgerea ameninþãtoare a clipelor, autoironia salvându-l de ridicol: „aud clipa cum se sparge precum sâmburul/ ajuns la maturitate/ adun cojile cu mãturica/ ce faci – mã întreabã cineva/ ºi eu de colo – mai nimica”. Explozia aceasta tragicã produsã de trecerea timpului este convertitã liric în muzica metricii orchestratã în Catedrala ascunsã în auz. Ajungem acum la trãirea expresionistã a iubirii familiare ºi a presentimentului morþii inexorabile care ameninþã fiinþele iubite, transpusã în poeme de un dramatism zguduitor prin contraste. Sã exemplificãm cu imaginea Dariei care doarme angelic: „bucurã-te suflete bucurã-te/ îngerul a

l PROFIL LIRIC l adormit din nou/ cu mânuþele sub obraji / (...) / bucurã-te suflete bucurã-te/ dar taci/ taci o datã/ poate aºa/ numai aºa/ amuþi-va spaima de moarte”. În alt moment, zâmbetul fetiþei devine lumina raiului. Poetul încearcã prin incantaþii ºi dansuri dionisiace sã alunge extincþia: „bucurã-te suflete bucurã-te/ îngerul se trezeºte în faþa ochilor tãi/ sãrutã-i zâmbetul care-i dezveleºte gingiile rozalii/ ºi pernuþele obrajilor i le poþi sãruta/ sãrutã-i degetele de pianistã precoce/ ºi degetele de la picioare i le poþi sãruta// vorbeºte-i danseazã cântã-i/ poate aºa / numai aºa/ uita-vei spaima de moarte”. Dar moartea se insinueazã în mintea poetului prin viziunea nepoþelei îmbãtrânite: „bucurã-te suflete bucurã-te/ îngerul a aþipit în faþa ochilor tãi/ îi poþi sãruta ridurile de pe frunte/ ºi palmele de femeie bãtrânã i le poþi sãruta/ îi poþi mângâia coatele îndoite/ ºi genunchii îndoiþi îi poþi mângâia// vorbeºte cântã danseazã/ poate aºa/ numai aºa/ uita-vei spaima de moarte.” Deºi subminat de extincþia inexorabilã, raiul lui Mircea Petean se pãstreazã la modul ideal. De câte ori i se petrece un moment important în viaþã, în raiul sãu se încheagã un nod liric eternizând evenimentul. Volumul de versuri Catedrala din auz este puternic autobiografic. Casa în care locuieºte familia fiicei sale este aºezatã în centrul lumii. De aici legãtura cu cerul este posibilã. Prin poemele ligurice, Mircea Petean a realizat acest lucru. Relaþiile umane degradate sunt surprinse în cele douã orânduiri sociale trãite de autor. Sinteza constrângerilor în socialism, când întregul popor era obligat sã aducã osanale partidului unic, o reprezintã acest Reportaj liricoepic: „oamenii muncii veniserã la odihnã mâncaserã bãuserã ºi se/ plimbaserã se culturaliza-

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 serã admirând talentul ºi osârdia poeþilor/ locali în frunte cu inimosul director al casei de culturã aþipiserã în/ front apoi se treziserã mulþumind în cor cu voce tare partidului ºi/ iubitului conducãtor aþipiserã din nou ºi dormiserã tun ºi dorm ºi-n/ ziua de azi fãrã bãuturã fãrã cafea fãrã tutun îndãrãtul femeilor late/ sforãind uºor.” (din volumul Zi dupã zi) Volumul Cãlãtor de profesie (1992) dã seama despre lipsa de sens a existenþei într-o lume cu valorile morale rãsturnate. Casta cocoþatã la conducerea þãrii, venalã, veroasã, coruptã, incultã îºi cumpãrã pe bani diplomele. Exemplul din învãþãmântul decãzut e foarte bine cunoscut de poet întrucât a practicat ºi el multã vreme meseria de profesor: „adevãrul adevãrat/ despre pãstrãvi/ despre învãþãmântul maramureºan/ despre Van Gogh despre Absolut ºi despre absolut orice –/ (...) despre usturoi ºi despre celelalte/ se aflã în posesia unora dintre aceia/ – chip scrobit limbaj scrobit þinutã scrobitã–/ care au absolvit liceul cu 25 lei teza/ cântãreþ la zongorã în ceata lui Miticã/ reprezentant al forþelor sociale centrifuge/ cu care mult preþuita madame le directeur-adjoint –/ reprezentantã a forþelor sociale centripete –/a fraternizat într-o clipã.” (Poem gãsit într-un compartiment de clasa II) Cãlãtoria simolizeazã viaþa omului contemporan, veºnic rãtãcitor în absurdul existenþei falsificate de puternicii zilei. În general, poemele cu tentã socialã ale poetului Mircea Petean se pãstreazã în zona esteticului, nu coboarã în simple lamentaþii sau injurii cum procedeazã majoritatea tinerilor poezi aflaþi în vogã. Arta poeticã a lui Mircea Petean, dezvoltatã în volumul Câmp minat, se bazeazã pe teoria platonicianã potrivit cãreia prin poet se rosteºte un altul, în speþã, zeul. Poema lui Mircea Petean, care ajunge autonomã, nu pare însã de origine divinã. Poate descinde din inconºtientul colectiv sau din destinul individual hãrãzit natural poetului (poate ºi supranatural ºi atunci poetul e platonician), dar cãruia nu i se poate sustrage. Autorul prezintã relaþia dintre Poet ºi Poemã, care se desfãºoarã pe ”câmpul minat” al paginii albe. Poetul începe sã scrie oarecum la întâmplare, fãrã sã urmãreascã o idee preconceputã. De la un moment dat, Poema ia frâiele ºi se scrie oarecum singurã, dictând poetului ceea ce trebuie sã eternizeze iluzoriu. Poema devine în final independentã: „atunci ia primele cuvinte care-þi trec prin cap / continuã – face Poema / repetã-le combinã-le transcrie-le transformã-le în ogari / sângeroºi alergând înnebuniþi dupã propriile lor umbre / imaculata coalã fi-va teatrul unui alb mãcel

Ar dealul literar Ardealul

l PROFIL LIRIC l

nr nr.. 1-2/2014

/ þipãt roºu sânge alb / continuã – face Poema // imaculata coalã fi-va teatrul unei vânãtori antologice / la sfârºit singur textul care se scrie singur are privilegiul / de-a privi totul de la înãlþimea Poetului / destul – face Poema – ia o pauzã”. Misterul revelaþiei este inexplicabil dar actul poetic consumã energiile sufleteºti, starea de transã putând deveni mortalã. Poema nu se poate scrie singurã ºi-ºi alege poetul prin care sã se exprime: „ce-þi închipui / cã-n Text se intrã oricum”; „de pe unde îºi adunã apele poemul / doar Poema ºtie / dar despre existenþa ei singur poetul / poate depune mãrturie / ori el nu dã socotealã nimãnui” Din punct de vedere stilistic, poemele lui Mircea Petean îmi par niºte cozi de comete, deoarece sintagmele sunt pline de sensuri simbolice, mitice, uneori metafizice. Între simbolurile majore se situ-eazã: tãcerea, liniºtea, cãlãtorul, timpul. Originali-tatea vãditã a stilului constituie cel mai important câºtig al liricii sale. Poezia lui Mircea Petean tinde sã devinã gnoseologicã, desþelenind tot mai adânc domeniul care i s-a dat spre administrare, pe care l-a recreat liric. O componentã majorã a liricii sale o reprezintã ludicul. Ludicul acesta are ºi el trepte ºi grade de profunzime, de la jocul gratuit, la cel magic (Ion Barbu), pitoresc-grav, surâzãtor (Marin Sorescu) ori ontologic pustiitor (Tudor Arghezi). Mircea Petean afiºeazã, în primã instanþã, un ludic jovial, deconcer-tant, care devine pe nesimþite profund, ontic. Mi-l închipui pe Mircea Petean într-o ºaretã, strãbãtân-du-ºi îngândurat domeniul dat în administraþie.

Iosif BÃCILÃ Gâlceava ochilor cu lumea Numai ochiul meu de scrum vede peste drum – Numai ochiul meu de-aramã mai bagã de seamã – Numai ochiul meu de piatrã pândã-i câteodatã – Numai ochiul meu aprinde clipele iubinde!

Florilegiu Voi înflori într-o uitare, Voi înflori în palma ta – Voi înflori-n amiaza mare, În curcubeu ori într-o stea! Voi înflori-n cearcãn de lunã, Voi înflori în flori de tei, În cântecul care m-adunã, Învãpãiat de dor, scântei! Voi înflori, ferit de moarte, Luceafãr ce-þi rãsare-n gene – Înmiresmat în vers, în carte, În mersul tãu prin sânziene!

Sânziene Aduc fetele-n ulcioare Ursa Micã, Ursa Mare; Aduc fetele.n peºchire doruri scrise cu safire.

82 82

Aduc fetele-n inele soare, lunã, purpuri, stele!

l POESIS l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Ion P. IACOB * câte un înger pe fiecare pleoapã ce orbire poate fi mai luminoasã ? * hm! ce bine eu nu am grija zilei de mâine sunt un poet cuibãrit în aluatul fierbinte de pâine * poezia e o bucatã de rocã precum un ºarpe în soarele amiezii acolo mã ascund ºi nu sunt singur pe tãrâmul proscris neputinþa lucreazã în mine ca o maºinã de scris CUTIA CANDORII ...ºi ce dacã eºti trist?! deschide cutia candorii ºi atunci o sã se schimbe destinul ghiocelului îþi va atinge pupilele rãsãritul proaspãt inventat rãceala iernii îþi va fi deversatã direct în cãldurile rutului vei evada din temniþa contemplaþiei desigur vei fi aplaudat cu mâinile ciuntite ale neputinþei ar trebui sã ºtii tristeþea ta nu ajutã cu nimic lumea zâmbetul tãu e doar o grimasã în abatorul pictorialelor o frunzã uscatã prin arealul anotimpului viitor o clipã în lumina uitatã a lumii

et cetera et cetera eternitatea ta e deja un trecut monstruos o cãutare perpetuã în buzunarul rupt al istoriei care se scrie chiar acum sub ochii noºtri orbiþi PE CORZILE VOCALE ALE ÎNSERÃRII ÎNCÃ UN POET A DAT FALIMENT aº vrea sã scriu un poem tragic grav profund dar doamna bovary mã strigã din off din stal din underground „s-a stricat chiuveta din bucãtãrie un þurþure intergalactic este gata sã se desprindã de pe balcon câinelui i-a apãrut încã un adenom trebuie reparatã jucãria din colivia canarului un domn de la pompe funebre a venit cu oferte de sãrbãtori” toate parcã sunt pe bandã rulantã nu e întâi ale lumii ºi deja a venit doamna cu chiria: “de mâine pãrãsiþi domiciliul oraºul þara planeta ce sã ne mai tocmim nu uitaþi sa vã luaþi ºi trompeta dar grãbiþi-vã sã prindeþi luntrea de searã” peste styx se insinua discret lumina polarã

Ar dealul literar Ardealul

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

nr nr.. 1-2/2014

Ioan Vasiu – sentimentul sãrbãtoresc al poeziei Motto: „eu cred în piciorul de plai românesc ªi-n gura de rai a Limbii Române...” (Ioan Vasiu – Crez) Ioan Vasiu, redactorul ºef al revisei „Palia Expres” din Orãºtie, a publicat pânã în prezent volumele de poezie: Câmpiile de germinare (1984); Vis cu ochii deschiºi (1988); Refluxul iubirii (1994), Planeta cãrbunelui (1984) ºi Bolnav de poezie (Ed. Mãiastra, Târgu-Jiu, 2012) pe care îl comentãm în continuare. Ceea ce caracterizeazã în general poezia autorului ºi mai cu seamã pe aceasta din volumul la care ne referim, este bucuria curatã a scrisului, sentimentul sãrbãtoresc al scrierii: „dau uneori bineþe ºi la garduri/ iubesc vântul ce mã va biciui/ ador melancolia fãrã farduri/ ºi scriu în timpul liber poezii” (Fel de a fi) Constantin Noica, În Eseu despre Duminicã observã cã duhul sãrbãtorii impregneazã viaþa þãranului român tradiþional care se simte parte integrantã a întregii naturi, iar Vasile Bãncilã noteazã: “Treapta cea mai înaltã a vieþii umanitãþii (…) e sãrbãtoarea, trãirea creatoare a dimensiunii festive a realitãþii sau, festivizarea creatoare a acesteia.” Aceste observaþii caracterizeazã esenþa poeziei lui Ioan Vasiu: „am în priviri douã fântâni sãpate./ în firea mea duminicã-i mereu/ de-ar fi sã port toþi norii albi în spate/ tot nu m-aº plânge cuiva cã mi-e greu” (Schiþã de autoportret) Poetul se simte ºi el o verigã în arborele genealogic, de sorginte þãrãneascã, în care omul se identificã firesc cu þarina ºi cu grâul hrãnitor: „alerg prin grâul nalt cu spicul greu/ ºi mã-nvelesc în grâu ca în veºminte/ prin el strãmoºii ne vorbesc mereu/ / (...)// vorbesc de grâu întocmai cum vã spun/ cã glia ne respirã-n sãrbãtoare/ veºnice spice ºi nemuritoare/ sãgeþi de pace ºi de rod strãbun” (De grâu vorbesc)

Întoarcerea spre satul natal se face cu dragoste, nostalgie dar ºi cu încredere în viitor: „mereu mã-ntorc printre þãranii mei/ în casele ce mai miros a pâine/ sã sorb parfumul florilor de tei/ prin geamul larg deschis ce dã-nspre mâine” (Printre þãranii mei) Aici este casa pãrinteascã situatã în centru lumii, de unde se comunicã cu cerul ºi cu Dumnezeu: „un punct de sprijin pentru fericire/ unde-amintirile se-ntorc pe jos/ gurã de rai prin care sã respire/ pãmântul ca un fagure mãnos” (Casa pãrinteascã) Dragostea încununeazã aceastã atmosferã sãrbãtoreascã, în sonuri de romanþe pe douã voci, femeieºti ºi bãrbãteºti. La o vârstã târzie, sentimentul spiritualizat este întãrit de trecerea timpului : „Sã ne iubim. E viaþa prea frumoasã./ Din ºoapte sã ne facem aºternut./ Sã ne-nvelim cu-o patimã geloasã./ Sã ne iubim, mereu ca la-nceput.” (Romanþã – cântatã numai de femei); „femeia – zbor de pasãre mãiastrã/ femeia – al naturii nobil dar/ femeia – þãrm abrupt de mare albastrã/ femeia – rãul necesar...” (Romanþã – cântatã numai de bãrbaþi) Sentimentul sãrbãtoresc este estompat când poetul se simte dezamãgit de situaþia actualã a oamenilor cinstiþi ai acestei þãri: „Pãcat cã se mai stã încã la coadã,/ Pãcat cã unii dorm în parlament,/ Pãcat cã viaþa-i ca ºi o ºaradã,/ Pãcat cã unii scriu fãrã talent,/ (...)/ Pãcat cã–n somn copiii mai tresar,/ Pãcat cã n-avem timp sã nãzuim,/ Pãcat cã banu-i ochiul dracului murdar,/ Pãcat cã am uitat sã mai zâmbim...” (Pãcat) Depãºind condiþia cotidianului anost, poetul se întoarce la uneltele sale: „n-am timp sã dau tãcerea împrumut/ mi-e teamã de a ploii rãzbunare/ treptat iau dragostea de la-nceput/ melancolia o învãþ sã zboare” (Curriculum Vitae) Viziunea asupra lumii, specificã poetului, este tradiþionalistã, el este ataºat valorilor morale ºi creºtine, iubitor de þarã, de oameni ºi de limba românã, aºa cum rezultã ºi din versurile pe care le-am aºezat drept motto. Firea sa blândã ºi prietenoasã, completeazã modestia unui poet autentic: „dacã apune toamna arãmiu/ când teii înfloresc a doua oarã/ e semn cã sãrbãtorile ne

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

ºtiu/ prieteni buni din orice colþ de þarã” (Argumente ale prieteniei) Stilul este simplu, cuceritor, poetul îºi aºterne versurile pe hârtie cu mare uºurinþã. Ca orice ardelean veritabil, îºi cântã dragostea pentru regiunea natalã: „pe fluiere de ape ºi de dor/ aprilie intrã-n sate triumfal/ se limpezeºte cântecul uºor/ miroase-a primãvarã în Ardeal...” (Primãvarã în Ardeal) Ajuns în toamna vieþii, imagineazã cu nostalgie ºi tandreþe acest exemplar testament literar: „când am sã mor n-am sã vã las prea multe/ c-averi prea mari nu am putut sã strâng/ dar v-am lãsat iubirea sã v-asculte/ la uºã ºi la geam, când norii plâng” (Testament – copiilor mei) Poezia lui Ioan Vlasiu, caldã, umanã, sãrbãtoreascã, ajunge la inimile tuturor.

Lucian GRUIA

Gheorghe TAªCU

florilor de mac; þesutã din in era cãmaºa ºi albã ca floarea de crin.

Vine o vreme Vine ovreme tapetatã cu crini iar arºiþa zilei, tresare la stingerea acestei lumini. Cu forma aceasta bizarã ºi-atâtor lucruri pierdute, vremea, trece ducând mai departe clipe dupã clipe ºtiute. Braþele vor sã prindã trecutul, încãlzind amintirea mãruntã, aleargã verdele-n ramuri dar vai! vine o vreme cãruntã. Altã speranþã M-am visat într-o mare ºi aºteptatã speranþã, pe lângã conºtiinþa

Vroiam sã mã desprind, sã pãºesc în cuvântul din cartea sfântã, apoi, s-aduc frumos legãmânt cu paºii trecuþi într-o altã speranþã. Seva luminii Din toate pãrþile seva luminii se scurge atingând mireasme de flori ºi raze alungind, emanã cãldurã încã din zori. Din toate pãrþile secunda, mereu fuge când roua încet se ridicã, e semn cã se scurge, seva luminii.

Ar dealul literar Ardealul

l ANIVERSARE l

nr nr.. 1-2/2014

ANCA SÎRGHIE la 70 de ani La începutul lunii februarie, în cadrul Universitãþii „Alma Mater“ din Sibiu a fost sãrbãtoritã, în mare cinste, conf. univ. dr. Anca Sîrghie, la împlinirea a 70 de ani de viaþã dintre care 47 dedicaþi activitãþii didactice. Pe lângã activitatea didacticã, Anca Sîrghie – intelectual de marcã – are ºi o activitate scriitoriceascã, fiind membrã a Uniunii Scriitorilor din România. În ziua aniversãrii i-au fost alãturi rectorul universitãþii „Alma Mater“ – prof. univ. dr. ing. ec. Nicolae Georgescu, prorector prof. univ. dr. Mircea Cosma, conf. univ. dr. Dumitru Popovici, lector univ. dr. Ionel Ciobanu, prof. univ.. dr. Dumitru Acu. De asemenea a fost prezent ºi un numeros public format din prieteni, scriitori, intelectuali. S-a vorbit despre omul, profesorul ºi intelectualul autentic Anca Sîrghie, despre medaliile ºi diplomele primite de-a lungul activitãþii sale, s-au amintit conferinþele la care a luat parte atât în þarã cât ºi în strãinãtate, despre cele cinci volume apãrute sub semnãtura sa. Cu prilejul aniversarii celor 70 de ani ºi ca o încununare a întregii sale activitãþi, d-nei Anca Sîrghie i se înmâneazã diploma ºi placheta aniversarã din partea universitãþii „Alma Mater“ unde sãrbãtorita predã, iar dl Dumitru Acu, în calitate de preºedinte al Astrei, îi oferã din partea Asociaþiunii, diploma ºi medalia aniversarã. Evenimentul se încheie cu braþe de flori oferite sãrbãtoritei ºi un pahar de ºampanie ridicat în cinstea aniversãrii sale.

LA MULÞI ANI, ANCA SÎRGHIE! E un lucru ºtiut: întâlnirile din viaþa noastrã nu sunt întâmplãtoare! Unele sunt întâlniri pasagere, care nu lasã în sufletul nostru nici o amprentã; altele vin ca un mãnunchi de raze luminoase, însufleþindu-ne viaþa. Din categoria celor din urmã face parte ºi întâlnirea mea cu Anca Sîrghie. Dincolo de faptul cã ºtiam parte din activitatea sa de filolog, istoric literar ºi pedagog, am avut bucuria sã cunosc un om minunat, cu suflet plin de luminã ºi cu o nemãrginitã dragoste de viaþã ºi de oameni. Generozitatea ºi cãldura cu care ºtie sã ne primeascã în preajma sa, face din Anca Sîrghie un model al dãruirii de sine. Priviþi-i ochii! Sunt mari, deschiºi spre lume, sunt luminoºi, sunt plini de tandreþe. Ceea ce face sã te poþi apropia de Anca în modul cel mai firesc, cel mai prietenos cu putiinþã. De parcã nu ar fi un început, ci o continuare a comunicãrii în timp. Acolo unde este Anca, nu poate exista tristeþe. Ea ºtie sã aducã în jurul sãu bucuria ºi convingerea cã viaþa este frumoasã ºi meritã trãitã ca atare, chiar dacã, undeva, în adâncul fiinþei sale, ca orice om, simte uneori gustul tristeþii. Dar are înþelepciunea sã meargã mai departe, cu fruntea sus, fãcându-ºi o sumã a bucuriilor (cãci ele sunt puntea de rezistenþã a noastrã) ºi nu a înfrângerilor.

Energia pozitivã care îi lumineazã esenþa umanã o face pe Anca Sîrghie sã fie o persoanã remarcabilã, de care sã te bucuri cã ai întâlnit-o, pentru cã ea este argumentul clar cã în jurul nostru existã încã oameni înzestreaþi cu tot ceea ce este mai frumos pe lume: omenie, prietenie, respect. De aceea îi mulþumesc pentru prietenia cu care mã întâmpinã de fiecare datã, pentru lecþia de dãruire umanã de care iau mereu aminte, ºi mai ales de bogãþia sa sufleteascã, de care face aproape în permanenþã risipã. Îi doresc multã sãnãtate, o viaþã frumoasã ºi împliniri care sã o fortifice ºi pe mai departe în esenþa ºi activitatea sa. LA MULÞI ANI, ANCA SÎRGHIE!

Mariana PÂNDARU

l VIAÞA CULTURALÃ l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

ZILELE COMEMORATIVE „VALERIU BÂRGÃU“ În zilele de 6-7 martie a.c. la Deva, din initiativa Asociaþiei culturale Casina Naþionalã ºi a Asociaþiei Scriitorilor din Jud. Hunedoara, a avut loc comemorarea scriitorului ºi jurnalistului Valeriu Bârgãu. Cel plecat prea devreme din lumea aceasta – la doar 55 de ani – ar fi împlinit în 7 martie, 64 de ani. În acelaºi timp, s-au comemorat cei 8 ani de la decesul sãu. La eveniment a fost prezentã Mariana Pândaru-Bârgãu, soþia celui comemorat, precum ºi numeroºi scriitori ºi oameni de culturã care l-au cunoscut pe Valeriu Bârgãu. Prima zi a manifestãrilor a debutat cu acordarea titlului de „Cetãþean de onoare postmortem al municipiului Deva scriitorului ºi publicistului Valeriu Bârgãu“, înmânat soþiei acestuia de cãtre primarul Petru Mãrginean. Un moment încãrcat de emoþie. Moderator pe toatã durata manifestãrilor comemorative, col. (r) Danilã Moldovan, preºedintele Asociaþiei culturale „Casina Naþionalã“ a preluat conducerea anunþând programul celor douã zile, subliniind: „Trãim momente de unicitate, irepetabile.“ S-a început cu aduceri aminte despre Valeriu Bârgãu – omul ºi scriitorul. Au vorbit Ioan Barb, Paulina Popa, Radu Igna ºi Miron Þic. „Valeriu Bârgãu rãmâne în conºtiinþa celor care l-au cunoscut ca omul dedicat literaturii. El este cel care a sacrificat timpul sãu, în favoarea literaturii, munca sa de mentor fiind cunoscutã printre cei din jurul sãu.“ (Paulina Popa). Cu toþii au trecut în revistã amintiri, gesturi, situaþii care au scos în evidenþã talentul, generozitatea, omenia, puterea de sacrificiu a celui plecat mult prea devreme dintre noi. S-a trecut apoi în revistã fotoexpoziþia retrospectivã din viaþa ºi activitatea literarã a poetului, precum ºi expoziþia de carte cu toate volumele apãrute în timpul vieþii ºi post-mortem. Manifestãrile din prima zi s-au încheiat cu o comemorare la mormântul scriitorului unde s-au depus coroane din partea Asociaþiei culturale „Casina Naþionalã“ ºi a Asociaþiei Scriitorilor din Jud. Hunedoara. Apoi pãrintele protopop Alexandru Hotãran, a conturat în câteva cuvinte o slujbã de pomenire, iar actriþa Isabela Haºa a citit poezia lui Valeriu Bârgãu – Accident cardiovascular. Momentul s-a încheiat cu intonarea – la trompetã – a emoþionantei ºi binecunoscutei melodii Liniºte. Ziua a doua a debutat cu un moment poetic

trilingv din creaþia poetului. S-au citit poezii în limba românã (Isabela Haºa), englezã (în traducere - Muguraº Maria Petrescu) ºi spaniolã (în traducere - Petriºor Ciorobea). Spre întregirea manifestãrilor, iniþiatorii acestui eveniment s-au gândit sã organizeze ºi Concursul de creaþie literarã „Valeriu Bârgãu“ – Ediþia I. Participarea a fost numeroasã, antrenând concurenþi din toatã þara. Aºa cã, în continuarea celei de a doua zi a manifestãrilor s-au amimþat câºtigãtorii ºi se acordã premiile: Poezie: Creþu Cosmin Emanuel, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“ Alba Iulia - Premiul I; Dupu Ioana Nicoleta, Botoºani - Premiul I; Munteanu Claudia, Bucureºti - Premiul III. Prozã scurtã: Haºa Mara ªtefania, Deva - Premiul I; Popescu Adrian Nicolae, Rãdãuþi - Premiul II. S-a continuat cu lansarea volumului bilingv „Apocalipsa dupã Valeriu/ The apocalypse according to Valeriu“ unul dintre volumele semnate de Valeriu Bârgãu. A prezentat Muguraº Maria Petrescu. În final, unul dintre prietenii celui comemorat, folkistul Emanoil Constantin a interpretat câteva melodii în memoria poetului. Trebuie subliniat cã la aceste manifestãri ni s-au alãturat ºi alte trei persoane dragi. Este vorba de conf. univ. dr. Anca Sîrghie ºi poetul George N. Precup, veniþi de la Sibiu ºi Daniela Bullas, poetã în destinul cãreia Valeriu Bârgãu a avut încredere, venitã acum tocmai din Anglia. Ziua a doua s-a încheiat la o ºuetã cu amintiri despre Valeriu Bârgãu.

Maria Marghitan

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l EVENIMENT CULTURAL l

Concursul de creaþie „Valeriu Bârgãu“ - Ediþia I, 2014 Emanuel Cosmin CREÞU (Alba Iulia)

Premiul I - poezie O îmbrãþiºare perfectã Ai observat vreodatã cã omul, pe cruce, stã cu braþele larg deschise? Seamãnã cu o îmbrãþiºare. Pe cruce, însã omul nu îmbrãþiºazã speranþa, ºi nu sfideazã destinul cu venele sale vinete ce stau sã puºte (nu sunt sigur dacã ãsta e cuvântul, nu înþeleg prea bine ce am scris, cãci am copiat-o într-un caiet) – (ai înþeles perfect ºi m-ai fãcut sã zâmbesc tare ciudat) El nu încearcã nici sã strângã cu urã: ar trebui sã strângî tâmplarul crucii, fierarul ce a fãurit cuiele, cãlãul ºi judecãtorul, pânã ºi oamenii care l-au ajutat sã care crucea tot drumul, ºi e prea multã bãtaie de cap, pe cruce, omul nu îmbrãþiºazã nici moartea, nici viaþa, el încearcã doar sã mai prindã cu braþele-i viaþa unei libelule.

Ioana Nicoleta DUPU (Botoºani) Premiul I - poezie Vestigii Pentru marile sãrbãtori populare de la începutul erei voi îmbrãca o mantie de rãcoare, Înainte de a dezvãlui numele secret al fiecãrui lucru sã purificãm incinta printr-o ardere de tot. Avem marea ºansã de a ne afla în nordul unei galaxii fãrã limite. Înaintez de-a lungul liniilor de forþã pe aripile unor cuvinte ce se rostesc în ºoaptã. Marile erori ale vremii

pãrãsesc hexagonul de aer. Turnul lor se pierde în indeterminare, parcã ai azvârli cu o piatrã în apã. Rãmân uneori totemuri de piatrã sã lumineze nisipurile zilei. Refluxul unor muzici se prãbuºeºte la picioarele mele, izvoarele îºi cheamã nuanþa pãrãsind arcadele verzi ale pãdurii. Prin orbitele zeitãþilor de bazalt curg râuri fãrã nume, râuri de nopþi ºi de zile. Pe sub pãmânt fluvii de clipe arse, cu veºti de la începutul erei. Migrãri de nestemate înspre pãmânt ºi cer în care soarele ºi-a spart monezile de sticlã. Timpul?... Mormane de cioburi ºi de amfore sparte...

Claudia MUNTEANU

(Bucureºti)

Premiul III - poezie

Taina arborelui nemuritor Un arbore vrãjit trãieºte-n zãri îndepãrate, se spune despre el c-ar fi nemuritor, ºi c-ale sale frunze se preschimbã-n pãsãri ravisante, ce tulburã cu al lor cântec somnul stelelor. Arhaic e cântul ce-n noapte se revarsã, cufundând tãrâmul într-un somn moale, adânc, timp în care taina cu totul descoperitã se lasã, unind într-o suflare ºi cer ºi pãmânt. ªi stelele-s acum lotuºi, ºi pietrele-s planete, ce n-ar putea fi zãrile cu ochiul liber nicicând... ªi râurile-s ºerpi, iar luna cea fãr’ de pereche, se pierde-ncet în nisipuri, ce-au fost cândva vânt. Negreºit cântul îþi va risipi umbra, pentru a-nþelege taina din legãmântul demult scris – nemuritor eºti ºi tu, sortit sã-þi schimbi mereu forma, ºi sã þi le reaminteºti pe cele vechi doar în vis.

l EVENIMENT CULTURAL l

Mara ªtefania HAªA (Deva) Premiul I - prozã Viaþa, cel mai greu casting Per;sonajele: Marlene (o fostã actriþã) – 80 de ani; Poºtaºul – 21 de ani Marlene: Sã pleci? (râzând ºãgalnic) Nici gând! It’s show time! (aºazã douã scaune unul lângã altul în faþa poºtaºului, pe spãtarul unuia aºazã o pãlãrie, pe celãlalt scaun se aºazã ea ºi începe dialogul cu pãlãria). Marlene: Tu eºti creierul, te lauzi cã ai 14 miliarde de celule, care ce fac, dorm? Când oamenii iau decizii incorecte? Da, da, da, ºtiu cã în tine au încolþit pentru prima oarã cele mai frumoase acorduri ale simfoniilor, surâsul Giocondei lui Da Vinci, marile invenþii ale lumii, operele lui Shakespeare, dar tot un creier, e drept - dement - a provocat rãzboaiele, crizele, terorismul. Te crezi superior altor organe? Greºeºti! Sensibilitatea oamenilor de artã, rãsare din inimã. Creatorii de mari frumuseþi sunt niºte neadaptaþi, într-o societate rânduitã de cap (luând pãlãria în mânã). Ai ºi tu temerile tale, cã într-o zi, un creier artificial îþi va lua locul, un computer ultra performant, ºtiu, tot tu îl vei programa, dirija, stãpâni, dar dacã vei uita sã faci toate acestea? Vezi, asta e teamã mea, cã într-o zi voi uita cine sunt, cum sã mã spãl, sã mãnânc. Îmi recomanzi o viaþã cumpãtatã, hahaha! Apropos, te crezi deºtept? Atunci, spune-mi, te rog, ce spectacole ar trebui sã joace actorii, ca sãlile sã fie mereu pline? Cum? Pentru unul care nu vede bine: Avea douã pistoale, cu ochi albi ºi negri, de Dario Fo, pentru un cardiolog: Casa inimilor sfãrâmate de G. B. Shaw, pentru unul cu probleme psihice: Aceºti nebuni fãþarnici de T. Mazilu, pentru cel certat cu apa ºi sãpunul: Baia de Vladimir Maiakovski ºi bãnuiesc, cã un ORL-ist ar dori sã vadã: Puricele în ureche de Georges Feydeau. Dar pentru un poºtaº? Desigur: Poºtaºul sunã întotdeauna de douã ori.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 dispãrut misterul, adio amor! Am avut o fatã, rodul unei iubiri nelegiuite, care la 19 ani a fugit de acasã, a fãcut un copil, un bãiat pe care l-a abandonat în spital, nu l-am vãzut niciodatã, aveam turnee în strãinãtate, iar ea a murit un an mai târziu în urma unei supradoze. Viaþa mea personalã a fost un dezastru, teatrul mi-a rãpit totul, am fost o mamã oribilã! (cade în genunchi ºi, plângând, se adreseazã poºtaºului): Lasã-mã sã-þi fiu bunicã, ochii tãi îmi amintesc de fiica mea, vârsta ta, locul unde ai crescut... prea multe coincidenþe, nimeni nu intrã în viaþa noastrã din întâmplare! (Privindu-l): Tu eºti ispãºirea mea, cel mai frumos premiu! Poºtaºul (aplaudã, vizibil emoþionat): Sunteþi cea mai mare actriþã! (o îmbrãþiºazã ºi o ajutã sã se aºeze pe scaun): Vã mulþumesc pentru reprezentaþie! Marlene: M-am folosit de teatru pentru a-þi mãrturisi adevãrul. Poºtaºul (mirat): Adevãrul? Adevãrul este cã 21 de ani nu m-a cãutat nimeni, aveam nevoie de o bunicã atunci când eram bolnav, umilit, bãtut, flãmând, n-a fost sã fie! M-am obiºnuit aºa, oricum peste douã luni plec din þarã, un fost coleg de la orfelinat mã aºteaptã în Canada, voi munci, îmi voi întemeia o familie ºi voi avea grijã sã nui lipseascã nimic, mai ales afecþiunea. La revedere, doamnã, ºi nu uitaþi sã mergeþi sã vã ridicaþi premiul! (iese grãbit) Marlene (cu glas sfârºit): Nimic nu mã mai poate mângâia, nici acest premiu, nici elogiul opiniei publice! Ceea ce odatã era hrana mea, acum a devenit otravã! O sã-mi scriu testamentul, o sã-i las tot, acesta este sensul meu de a fi! (se aºazã la masã, ia o coalã albã ºi începe sã scrie)

Ai rãspuns pentru toate, dar pentru snobi, pentru stupizi, ce-ar trebui sã jucãm? Bambilici? ªtii, vine o vreme când tainele se deschid, ca bobocii. Am iubit cândva, iraþional; (creierului): Tu erai mai puþin prezent decât inima, astfel se explicã pasiunea pe care o fãcusem pentru un bãrbat veºnic, înamorat’’, nu, nu de fiinþa mea, ci de licoarea bahicã. Dragostea nu este asemãnarea dintre douã persoane, ci misterul dintre ele, a

Ar dealul literar Ardealul

l VIAÞA CULTURALÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Adrian-Nicolae POPESCU

(Suceava)

Premiul II - Prozã ªi boemii dorm câteodatã... „De prea puþine ori gãsim clipe pentru a reflecta la adevãratele sensuri ale vieþii...“ . Îmi propusesem o evadare între paginile proaspãt ieºite de sub tipar, cu miros de lecturã virginã; însã profunzimea mottoului deºirat pe întâia paginã albã mã orienteazã spre o nesperatã gurã de meditaþie. Obþin permisiunea tâmplei de a o etala pe binemeritat pernã, dupã o altã zi în care mã autoconsiderasem de neînlocuit în mecanismul rutinei cotidiene ºi refac cronologic agenda desupra cãreia am tras negura nopþii. Mã repoziþionez cãtre orele amiezii, înconjurat de zeci de hârtii ºi sute de file de registru, stingherit fiind doar de bâzâitul telefonului dat pe vibraþie. Deºi iniþial mã hotãrâsem sã fac abstracþie de indispensabila evoluþie a tehnicii, apuc într-un final, cu un gest ferm spre brutal dispozitivul disturbator al productivitãþii muncii. – Alo, ’neaþa... ai auzit? Ce nenorocire! Acum... nu demult, pe la opt... Gravitatea tonului interlocutorului meu, augmentatã de cea a mesajului pe care acesta încerca sã mi-l transmitã îmi decapitã impulsul de a dezbate codul bunelor maniere, incluzând aici ºi regula de bazã a prezentãrii. Ridicându-mi ochelarii deasupra sprâncenelor, cu iriºii osteniþi încerc sã desluºeºsc numele apelantului afiºat pe ecran. Edward... Foarte ambiguu! Ca multe alte numere memorate ºi neutilizate stocate pe cartela telefonului. – Mai multe nu ºtiu nici eu... am auzit douã variante, dar nici una nu e confirmatã de cineva din familie... Sigur e un lucru: i-a cedat inima. Dacã afli tu ceva, þine-mã te rog la curent! – Stai... Edward, nu închide... te-am localizat. Nu ºtiam cine e la telefon... erai prea impacientat. Despre cine e vorba? – Daniel, colegul nostru de clasã... spune ºi tu, la treizeci ºi cinci de ani...Te las acum, am treabã... un implant dentar unei doamne... mai vorbim! Prea trist... mult prea devastator pentru sufletul gol ce aºtepta sosirea sfârºitului de sãptãmânã. Mantia neagrã sosise ºi în generaþia noastrã... Brusc ochii împãienjeniþi revãrsarã un potop de lacrimi ce reuºirã sã-mi elibereze emoþia negativã în care mã afundasem. În liniºtea biroului, hohotele de plâns prindeau acel ecou pe care-l auzisem doar în filme, rezultat al unor efecte speciale

demne de covorul roºu. Dincolo de batista umezitã, încerc câteva icniri ale întoarcerii în timp... O baracã la limita noþiunii de salubru, cu chiriaºi fãrã chirie ce-ºi abandonau ultimul leu pe tejgheaua lucioasã a unui barman cu privire hulpavã, ce-ºi numãra monedele între douã litruiri. În spatele barãcii, o curte interioarã proiectatã tematic ºi cromatic construcþiei din tablã de la marginea trotuarului oferea discreþie, ferind de privirile critice ale trecãtorilor atmosfera boemã emanatã ºi apoi consumatã de cei aflaþi la vârsta la care totul este permis. Idei noi ºi personale despre viaþã, dezbateri aprinse despre societate ºi principii, comentarii la evenimentele de actualitate... toate rãsãreau ºi apuneau sub bolta înfrunzitã ce aºtepta pârguirea ciorchinilor; boltã care pãstra rãcoarea întregii curþi interioare, denumitã cu emfazã de cãtre proprietar drept „Terasã de varã“. La aceeaºi masã din scânduri, acoperitã cu o muºama roasã ºi gãuritã de scrum, se consumau searã de searã ultimele secunde ale adolescenþei, stropind cu demisec alb ºi tãmâind cu Carpaþi scuturaþi prin buzunare obºtescul sfârºit al anilor de liceu. Nelipsita chitarã acompania vocile bahice mai mult sau mai puþin acordate, fãcând din când în când loc umplerii paharelor secate de arºiþa gâtului. Între timp construcþia se renovase: primise un var alb pe pereþii interiori, stropii sãriþi de pe bidinea creând un efect mozaicat al aºa-numitului mobilier. Chiriaºi ºi consumatori de ocazie o ridicaserã la rangul de „restaurant cu o stea“; timp de douã luni pe cerul senin al nopþilor de varã, la ora nouã seara, astrul nordului ne cãlãuzea paºii cãtre nelipsitul loc de întâlnire. Printre elucubraþiile emanate de circumvoluþiunile de sub plete, apãruse ºi ideea creãrii unui imn, „Imnul barãcii“. Votasem în unanimitate necesitatea elaborarii unui astfel de cântec solemn, pe care ni-l închipuiam fredonat peste ani de zecile de generaþii ce se vor perinda prin locurile preumblate de noi, neluând în calcul ºi efectul ruginii asupra construcþiei din tablã. Printre sunete de pahare, uniþi în cuget ºi simþiri ºi având cunoºtinþe haotice despre autorul sau interpretul melodiei, hotãrârãm irevocabil ca la fiece întâlnire sã ne facem auzit imnul: Refren: La viaþa mea/ Am o dambla:/ Sã dau la toþi, la toþi sã bea/ Câte-un coniac ºi o cafea,/ Sã fur nevasta altuia./ Strofa I: La mormânt sã nu mã plângã/ Decât

l EVENIMENT CULTUAL l fete cu pãr blond,/ Ca sã ºtie-o lume-ntreagã/ C-a murit un vagabond... Refren:......... Strofa II: La mormânt sã nu mã plângã/ Decât fete de liceu,/ Ca sã ºtie-o lume-ntreagã,/ C-a murit un derbedeu... ... la final încheind cu acelaºi refren pe ritm de vals vienez... Câteva zile mai târziu, printre coroane, omagii ºi flori regãseam plin de tristeþe aceleaºi chipuri de pe „Terasa de varã“, privind cãtre o groapã adâncã, îmbrãcate în haine cernite, având ochii scãldaþi în lacrimi... ºi un mare absent. Nicio blondã, nicio fatã de liceu; doar multã suferinþã ºi jale... Alþi doi orfani, neînþelegând de ce tatãl lor doarme; doi îngeri strângându-ºi de mânã mama îndureratã, prea mici pentru atâta durere în jurul lor... Un mult prea devreme „rãmas bun“ dincoace ºi dincolo de scândura proaspãt lãcuitã.

Lansarea volumului Apocalipsa dupã Valeriu/ The Apocalypse according to Valeriu, semnat de Valeriu Bârgãu

Col. (r) Dãnilã Moldovan înmânând Premiul I la secþiunea Poezie, lui Emanuel Cosmin Creþu

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 ION CARAION: „Dacã tot s-a întâmplat sã fiu cel care a propus editarea volumului „Floarea soarelui”, la concursul din 1977 al Editurii „Cartea Româneascã”, apoi un an mai târziu dupã lansarea lui ºi dupã ce cartea s-a numãrat printre cele distinse cu un important Premiu pentru Poezie, îngãduit sã-mi fie a spune câteva cuvinte privitoare la Valeriu Bârgãu, autorul sãu. Cu talentul, Bârgãu vine de la sine de acasã, bineînþeles, n-am nici un merit altul eu decât acela cã mi-a fost dat sã-l întâlnesc printr-o întâmplare, la un moment dat, ºi sã mã bucur de ea. ªi de el… Într-o descendenþã oarecare din Whitman, cu atât mai convingãtor cu cât relegã artificiile, dar nici înclinarea aceasta nu-i de transformat în program, fãrã complexe, Valeriu Bârgãu comenteazã, descrie, divide în nuanþele ei destule, ascultã ºi psihanalizeazã materia. Pe cea îngheþatã, pe cea uscatã ca pulberea, pe cea ursuzã (a muntelui), pe cea din poem, pe cea neobositã, pe cea plinã de bãºici de rezervã, de motoare, de guri, care dã junghiuri în coaste, care stã în genunchi pe albiile fluviilor noi, care – umplutã excedentar – se scuturã… „prin oraºe/ pânã scapã de primejdia lunilor octombrie, noiembrie…” Dupã cum simultan, cine zice Dumnezeu a zis ºi dracu, tot astfel zice ºi spirit cine a zis materie, nici nu se poate altcumva, iar intuiþia poetului merge la sigur atunci când formuleazã ºi observã cum permanent „materia cea nouã aºazã materia veche”, nou ºi vechi ºi fiind mereu ceva complementar, mereu aproximativ, o veºnicie remaniatã când cu o viaþã când cu o alta, un râu necurmat scoþând la soare meandre ºi varietãþi temporale dintr-o cãlãtorie eternã…” ION CARAION, „JURNAL I”, Volumul I, Bucureºti, Editura „Cartea Româneascã”, 1980, pag. 246-251.

Ar dealul literar Ardealul

l VIAÞA CULTURALÃ l

nr nr.. 1-2/2014

ZILELE „LUMINÃ LINÃ“ LA BISTRIÞA Am plecat spre Bistriþa cu sentimentul cã voi cunoaºte locuri ºi oameni noi, dar ºi cã voi întâlni acolo prieteni de a cãror nobleþe sufleteascã mã leagã ani buni. Însã cel mai important lucru era cã la Bistriþa avea sã se desfãºoare, timp de douã zile (13-14 martie 2014,) un important eveniment al anului: cea de-a 17-a ediþie a Zilelor Luminã Linã. Evenimentul s-a desfãºurat în Sala de consiliu a Primãriei Bistriþa, iar în cuvântul sãu de deschidere, dl primar Ovidiu Teodor Creþu a subliniat faptul cã acesta este „cel mai important eveniment literar postdecembrist, petrecut la Bistriþa.“ La rândul sãu, dl Prof. Dr. Dorel Cosma, directorul Centrului cultural municipal a confirmat cã aceastã întâlnire este „cel mai amplu ºi mai bogat eveniment literar din 1989 ºi pânã în prezent, înregistrat în þinutul Bistriþei ºi Nãsãudului.“ ºi cã el dovedeºte unitatea de conºtiinþã româneascã existentã peste tot, acolo unde sunt români. Bucuria este cu atât mai mare când românii din diaspora se întorc acasã ºi împãrtãºesc din viaþa ºi activitatea lor culturalã, construind punþi de colaborare ºi prietenie cu cei de-acasã. Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian, directorul fondator al revistei „Luminã Linã/ Gracios Light“, face o prezentare a publicaþiei înfiinþatã în 1993, sub egida Institutului Român de Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxa de la New York, fiind o revistã de spiritualitate ºi culturã româneascã. De asemenea prezintã ºi bogata activitate a Cenaclului „Mihai Eminescu“ al cãrui preºedinte este. Atât revista cât ºi cenaclul sunt reprezentative pentru diaspora româneascã. În încheiere domnia sa spune: „Acasã este locul din care, când creºti, vrei sã pleci iar când îmbãtrâneºti doreºti sã te întorci.“ Muguraº Maria Petrescu, consilier editorial al

revistei ºi moderatoarea Zilelor Luminã Linã puncteazã date importante din istoricul revistei prezentând ºi mesajul de salut din partea dlui Doru Dinu Glãvan, preºedintele Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România. Cea de-a doua moderatoare, Conf. Univ. Dr. Anca Sîrghie completeazã, vorbind despre importanþa ºi rolul revistei „Luminã Lunã“ ºi a celorlalte reviste din þarã ºi din strãinãtate, prezente la aceastã întâlnire. Începe apoi seara scriitorilor bistriþeni. D-na Prof. Elena Cîmpan, preºedinta Societãþii culturale „Conexiuni“, societate înfiinþatã în anul 1998, le dã cuvântul membrilor societãþii. Au loc prezentãri de carte, lecturã publicã ºi comunicãri din care rezultã cã Societatea „Conexiuni“ este o grupare literarã deschisã spre dialog ºi iniþiative culturale. Citesc din creaþiile proprii: preot Nicolae Feier, pr. Aurel Plopean, Elena Cîmpan, Dorel Cosma, Menuþ Maximinian, Alexandru-Cristian Miloº, Ioan Cioba, Victoria Fãtu Nalaþu, Vasile Filip, ªtefan Veºcari, Eugenia Zegrean, Doris Gîþã, Nicolae Vrãjmaº. Lectura este presãratã cu frumoase momente muzicale, susþinute de muzicienii Florin Vlad la vioarã ºi Alexe Savu la pian. În încheierea primei zile a întâlnirii asistãm la un minunat moment folcloric din zona nãsãudeanã, oferit de membrii Ansamblului „Cununa de pe Someº“. Cea de-a doua zi începe cu vizitarea Casei memoriale „George Coºbuc“ din com Hordou, unde badea Sandu Vasile impresioneazã audienþa cu prezentarea plinã de emoþie a casei ºi a vieþii marelui poet. La final, în curtea interioarã a casei, orchestra Centrului cultural municipal Bistriþã, oferã un portpuriu din binecunoscutele cântece pe versurile poetului George Coºbuc,

l VIAÞA CULTURALÃ l moment urmat de un recital de poezie din creaþia poetului, susþinut din rândurile asistenþei. Urmeazã apoi vizitarea Casei memoriale „Liviu Rebreanu“, unde de asemenea ne sunt prezentate cu mãiestrie, aspecte mai puþin cunoscute din viaþa ºi creaþia marelui prozator. Cea de-a doua searã a întâlnirii noastre este rezervatã oaspeþilor, ºi în acest sens, cele douã moderatoare, Muguraº Maria Petrescu ºi Anca Sîrghie, fac prezentãrile. Printre oaspeþi se aflã ºi reprezentanþi ai unor reviste literare de prestigiu: Destine literare de la Montreal (Daniela Gâf), Bucureºtiul literar ºi artistic (Florentin Popescu), Ardealul literar (Mariana Pândaru), Citadela (Aurel Pop), Lumina slovei scrise (Anca Sîrghie), Carmina Balcanica (Dan Anghelescu). Citesc din creaþiile lor scriitorii: Passionaria Stoicescu, Paula Romanescu, Dan Anghelescu, Silviu Guga, George V. Precup, Daniela Gâf, Ioan N. Roºca, Ioan Gâf-Deac, Mariana Pândaru, Aurel Pop ºi Liviu ªoptelea. La finalul celei de a doua seri a întâlnirii noastre Anca Sîrghie a oferit celor prezenþi, filmul documentar „Constelaþia Sibiului“ dupã un scenariu propriu. Astfel s-au încheiat douã zile minunate, în care dl Dorel Cosma s-a dovedit a fi un excelent organizator, oferind oaspeþilor bucuria unei întâlniri de excepþie, în care am avut prilejul sã admirãm nu numai frumuseþea plaiurilor bistriþene, ci ºi frumuseþea ºi cãldura sufleteascã a oamenilor. Reiese aceasta ºi din impresiile mãrturisite de unii dintre colegii noºtri: Theodor Damian: „Am întâlnit aici suflete atât de calde ºi braþe atât de prietenoase, încât mereu mã voi gândi la aceste zile petrecute pe plaiuri bistriþene.“ Muguraº Maria Petrescu: „Aceste douã zile au fost cu totul speciale ºi de aici încolo sunt sigurã cã vom fi nu numai colaboratori, ci ºi prieteni.“ Passionaria Stroicescu: „Am trãit douã zile minunate într-o Bistriþã nu numai luminoasã, ci ºi luminatã.“ Ne exprimãm ºi noi convingerea cã aceastã întâlnire poate fi începutul unor colaborãri ºi schimburi de experienþã benefice atât pentru gazde cât ºi pentru oaspeþi. Deocamdatã le mulþumim!

Maria BÂRGÃU

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Luminiþa COJOACÃ Piatrã seacã Stã aleasã cu masurã Piatra fãrã bãtãturã Albã precum o mireasã Strigã morþii nu o lasã C-a albit peste mãsurã Piatra de pãmânt cu mumã S-a ales ºi judecat Domnu-ales ca împãrat Piatra de pãmânt cu dor Tu-i scrii morþii de amor Face-te-ai pãmânt cu flori Dorul sã-l dai înapoi Face-te-ai pãmânt curat Soarele pe veci purtat Piatrã albã de pãmânt Þi-a fãcut orbul mormânt Piatrã aleas-cu judecatã Haina îþi e cumpãratã.

Se face piatrã Apã de piatrã Cu foc ºi noroc Þi s-a aprins ursitul în joc Apã de piatrã Uscatã ºi seacã Þi s-a întors Cuvântul în vatrã Apã de vis Pâine ºi iris Te scoalã ºi spalã Pasii apuºi fãrã falã Apã de ghioc Þi-ai aprins norocul tot ªi-ai uscat o masã De pãmânturi roasã Apa de strigãt cu dor leganat Cine þi-a uscat Somnul de minune Care nu mai vine Cine te imparte Leagãn cu de toate...

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l EVENIMENT l

PARIS: PREMIERÃ LA AMBASADA ROMÂNIEI Sfârºit de martie. La Ambasada României din Paris se pregãteºte un eveniment inedit, ºi anume, premiera spectacolului „Omul care vine din Est“ – o punere în scenã a romanului cu acelaºi nume, scris de prozatorul Dan Ghiþescu. O excelentã trupã de actori ai teatrului „Al. Davila“ din Piteºti va demonstra cã totul se poate, cã teatrul românesc este la înãlþime oriunde s-ar afla. Sunt alãturi de ei, vãd ºi eu pentru prima datã culisele pregãtirii unui spectacol, iar ceea ce trãiesc este ºi pentru mine o experienþã ineditã. Agitaþia din jurul meu este mare. Personalul tehnic montea-zã decorul, luminile, sonorizarea; actorii – fiecare retras în sine – se pregãtesc de a intra în starea personajului, se îmbracã în costumul de scenã...

Peste toatã aceastã atmosferã, regizorul Bogdan Cioabã ºi scenografa Cristina Ciucu – cei care au tradus în fapt acest proiect – sunt atenþi la toate aspectele legate de spectacol, scenã, salã, pânã în cele mai mici detalii. ... Se apropie ora 17, momentul când „va bate gongul“. Încep sã se adune spectatorii, români ºi francezi. La aceastã premierã vor fi prezenþi toþi care, într-un fel sau altul, s-au implicat în destinul fenomenului „Omul care vine din Est“. Este vorba de autor – Dan Ghiþescu, însoþit de soþia ºi fiica sa, Muguraº Maria Petrescu – traducãtoarea în lb. francezã a romanului, editorul francez care a tipãrit la editura sa aceastã carte. Restul publicului cuprinde personal al ambasadei, dar ºi francezi ºi români, participanþi permanenþi la astfel de evenimente de spiritualitate româneascã. Mi se spune cã locul în care ne aflãm este Sala de teatru privat a Ambasadei Române din Franþa. D-na Yvette Fulicea, ministru plenipotenþiar al ambasadei noastre, îmi povesteºte câte ceva din istoria acestei clãdiri. Astfel: Palatul în care se aflã Ambasada

României, este unul dintre cele mai frumoase pala-te ale Parisului, fiind declarat monument istoric, în analele franceze. El a aparþinut familiei Behagues – o familie extrem de bogatã, iubitoare de literaturã ºi artã. De aceea în palat s-a construit ºi aºa-numita „Salã Bizantinã“, un spaþiu adecvat spectacolelor de muzicã ºi teatru, cu o acusticã deosebitã, fiind o adevãratã bijuterie arhitectonicã. Chiar ºi la ora actualã ea este singura salã de teatru privat din Paris. Ultima proprietãrã a familiei a fost contesa Martine Pol de Behagues. Dupã decesul contesei, la propunerea bunei sale prietene Elena Vãcãrescu, statul român a cumpãrat acest palat, în 27 martie 1939 devenind proprietarul lui cu drepturi depline. Deci Ambasada României de la Paris deþine singura salã de teatru privat din Paris… Din pãcate, deºi celebrã, din varii motive ea a fost neglijatã multã vreme, iar acum este lipsitã de orice minimum de instalaþii de scenã. Am aflat însã cã Ministerul Afacerilor Externe intenþioneazã sã aloce bani pentru renovarea acestei sãli istorice... … Se apropie ora 17, momentul când „va bate gongul“… Trebuie sã subliniez cã evenimentul teatral din aceastã searã s-a organizat în contextul lansãrii – la Salonul de carte de la Paris – a traducerii în lb. francezã a romanului „Omul care vine din Est“ de Dan Ghiþescu, traducere realizatã de Muguraº Maria Petrescu ºi apãrutã la editura Descartes din Paris. Scriitorul Dan Ghiþescu, de origine românã – autor a cinci romane apãrute în România – este la ora actualã stabilit în Canada, la Montreal. Încep sã se adune spectatorii, români ºi francezi. La aceastã premierã vor fi prezenþi toþi care, într-un fel sau altul, s-au implicat în destinul fenomenului „Omul care vine din Est“. Este vorba de autor – Dan Ghiþescu, însoþit de soþia ºi fiica sa, Muguraº Maria Petrescu – traducãtoarea în lb. francezã a romanului, Marc

l EVENIMENT l Guillaume – directorul editurii franceze la care a apãrut varianta în francezã a cãrþii, Yvette Fulicea – ministru plenipotenþiar al ambasadei, Marius Postelniceanu – consilier al Consiliului Judeþean Argeº. Restul publicului cuprinde personal al ambasadei, dar ºi francezi ºi români, participanþi permanenþi la astfel de evenimente de spiritualitate româneascã.

Dupã câteva cuvinte de bun venit din partea gazdelor, începe spectacolul… Transformarea actorilor este uimitoare. Din colegii de cãlãtorie, plãcuþi, veseli, plini de umor, vãd acum, în lumina rampei, personaje pline de dramatism, suferinþã, teroare, trãdare… Emoþia ºi trãirea actorilor reverbereazã înspre public. Noi, cei de-acasã, regãsim ºi retrãim scene din istoria recentã a României. Piesa se joacã în limba românã, dar pentru spectatorii francezi, este supra-titratã în francezã. Cu toþii devemin martori la viaþa ºi destinul „omului din Est“ – Lucian Ionescu, dar ºi a celorlalte personaje: prof. Tudor Alexa, Victor Damian („cel niciodatã pripit“), Marcel Naum, Doina, Robert Pigeon, dr. Iordache, Magda, Costache Diaconu, Gabriel, Vasile miliþianul, „gurista“ Leana etc. Toate sunt personaje ºi caractere bine definite, dintr-o perioadã de tristã amintire a þãrii noastre. Se cuvine deci sã menþionãm tot acest excelent colectiv de actori care au reuºit sã transpunã în plan scenic o poveste incitantã ºi dramaticã în acelaºi timp, o poveste a noastrã, a tuturor, în cele din urmã. Ei sunt: Gabriel Gheorghe, Dan Ivãnesei, Petriºor Stan, Florin Dumitru, Mirela Dinu Popescu, Cristina Caragea, Ramona Olteanu, Adrian Duþã, Dan Andrei, Vlad Popescu. Nu putem însã sã nu remarcãm faptul cã aceastã reuºitã adaptare pentru scenã a pornit de la o idée a regizorului Bogdan Cioabã ºi a scenografei Cristina Ciucu, oameni care au transpus în fapt, o întâmplare adevãratã, antrenând toatã priceperea ºi pasiunea lor întru profesie. Între ei ºi actori funcþioneazã cum nu se poate mai bine comunicarea ºi legãtura de monolit

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 a unei echipe de profesioniºti. ªi tot aici se cuvine sã subliniez faptul cã toate cheltuielile de deplasare a actorilor, decorurilor ºi efectelor scenice au fost suportate de Consiliul Judeþean Argeº, semn al preþuirii pe care aceastã instituþie o poartã artiºtilor sãi. Dupã un efort atât de mare, la finalul spectacolului, mã aºteptam ca aceºti minunaþi oameni sã primeascã în dar, mãcar un buchet de flori, pentru toatã strãdania de a oferi publicului un crâmpei de viaþã ºi experienþã româneascã. Din pãcate nu a fost aºa. Luminile s-au stins, murmurul sãlii aºijderea, fãrã mulþumiri, fãrã bucuria ºi cãldura întâlnirii. Rãmaºi singuri, întro salã neprimitoare ºi rece, actorii ºi-au strâns recuzita ºi decorurile în grabã, de parcã nu s-ar fi aflat „acasã“ la români. M-am întrebat atunci unde este cãldura ºi ospitalitatea româneascã de care se face uneori atâta caz? Din pãcate, n-a fost nimeni care sã dea un rãspuns… A urmat un mic protocol oferit acestei echipe de oameni minunaþi, într-un local din zonã, protocol susþinut de acelaºi consiliu judeþean. Dupã spectacol, câþiva dintre spectatori au avut amabilitatea sã-ºi exprime pãrerea despre aceastã ineditã premierã : Yvette Fulicea, ministru plenipotenþiar, Ambadasa României, Paris: „Atât pentru mine cât ºi pentru toþi spectatorii a fost o mare bucurie. Faptul cã am avut astãzi aici, o trupã de teatru din România, nu poate fi decât un prilej de dovadã a profesionalismului acestor actori. Toatã lumea ºtie cã teatrul românesc este un teatru de mare clasã în Europa, cel puþin. Iar interesul publicului pentru astfel de evenimente este destul de mare. Cred cã am început sã devenim cunoscuþi la Paris, mai ales de când calitatea evenimentelor culturale a crescut considerabil.“ Marius Postelnicescu, consilier judeþean Argeº: „Cred cã ceea ce s-a petrecut astãzi aici, la Ambasada României de la Paris este de fapt un succes al României, al Argeºului, al teatrului „Al. Davila“ din Piteºti, dar ºi al celui care a pus

Ar dealul literar Ardealul

l EVENIMENT l

nr nr.. 1-2/2014

în scenã aceastã piesã, regizorul Bogdan Cioabã. Actorul Gabriel Gheorghe (personaj Sunt bucuros, sunt onorat, sunt mândru atât eu cât Lucian Ionescu, auto-rul): „Dramatizarea unui roºi colegii mei pentru acest eve-niment ºi sperãm man ridicã de fiecare datã întrebarea: <<Ce ca acesta sã fie începutul pentru cât mai multe astfel rãmâne ºi ce trebuie tãiat din text?>>, astfel încât de manifestãri.“ firul epic sã nu sufere, climaxul sã rãmânã, Dl. Marc Guillaume, directorul Ed. Descartes: personajele sã fie bine conturate. Încercarea este „Pentru mine, frumuseþea acestei seri a fost sã vãd sã comprimi totul într-o perioadã de timp reprezentarea scenicã a unui roman pe care, zilele suportabilã pentru un spectacol de teatru. acestea l-am lansat în cadrul Târgului de carte. Regizorul Bogdan Cioabã – dupã o muncã Chiar dacã nu sunt decât în micã mãsurã asiduã, a reuºit sã gãseascã raportul just pentru cunoscãtor al limbii române, mi-a plãcut sã asist la o piesã de teatru reuºitã, surprinzând în extratext aceastã metamorfozã. Toþi prietenii mei prezenþi aici ceea ce romanul nu poate spune în condiþii de au fost foarte impresionaþi de punerea în scenã, de scenã. Ca actor, singur, fiecare text te îmbogãþeºte regie. Într-adevãr, tot jocul a fost plin de emoþie ºi extrem de adecvat. Vã mulþumesc ºi vã felicit. Totul cu ceva, te pune în situaþii mai puþin întâlnite în a fost bine, în afarã de dificultatea pe care au avut- viaþa personalã. Publicul din aceastã searã a dat o actorii de a juca în faþa unei sãli reci. De ce sala a dovadã cã este un public avizat, de o mare fost rece? Era rece, pentru cã majoritatea calitate. Iar prezenþa autorului în salã mi-a transmis francezilor prezenþi nu înþeleg limba românã, ºi fiind un plus de concentrare, o atenþie mãritã asupra obligaþi sã citeascã textul din subtitrare au avut mai puþin timp sã priveascã spectacolul în sine, sã înþe- textului ºi a situaþiilor scenice.“ Actorul Dan Ivãnesei (personaj prof. Tuleagã ceea ce se petrece pe scenã. Eu am citit cu mare atenþie cartea dlui Ghiþescu, o ºtiu foarte bine, dor Alexa): „Pentru mine, premiera din seara aºa cã aºteptam curios pe fiecare personaj în parte, aceasta a fost o experienþã unicã, de invidiat. pentru a-l recunoaº-te. De aceea le mulþumesc Deºi publicul a fost eterogen (români ºi francezi), am reuºit sã comunicãm chiar foarte bine. Nu tuturor cu toatã emoþia mea.“ Dan Ghiþescu, scriitor ºi autorul romanului fac paradã de modestie, dar cred cã subiectul „Omul care vine din Est“: „Eu sunt autorul, dar ca piesei a interesat în mod deosebit. Pentru actori spectator am fost captivat de spectacolul de pe este esenþial doar sã simtã cã sunt urmãriþi ºi scenã ºi am simþit cã m-am desprins de tot ceea ascultaþi cu interes. Prezenþa autorului în salã ne-a adus, cum ce era în jurul meu. Mi-a plãcut foarte mult spectaeste ºi firesc, un grad sporit de emoþie. În definitiv, colul ºi profesionalismul actorilor, dar ºi devotanoi doar dãm viaþã personajelor mentul lor pentru acest adeînchipuite de el, ºi în strãfunduri ne dorim vãrat act artistic. Graþie regizosã fim cât mai aproape de ceea ce el a rului Bogdan Cioabã, romanul imaginat. Dincolo de asta, este cu totul meu a cãpãtat o valoare teatralã neobiºnuit pentru un actor sã joace un la care eu, unul, nu mã gândipersonaj real, sub chiar ochii lui. Nu eu sem. Iar surpriza a fost foarte am jucat rolul autorului, dar a fost sufiplãcutã. Reacþia celor din jur vã cient sã ºtiu cã un coleg îl joacã ºi sã mãrturi-sesc sincer cã nu am mã emoþionez în plus, punându-mã în recepþionat-o, pentru cã în jurul locul lui. Nici mie nu mi-a fost foarte uºor meu nu mai exista nimic în afasã mã apropii afectiv de personajul Turã de spectacol. Am ascutat ºi dor Alexa, pentru cã a rãscolit în mine eram atât de prins de ceea ce amintiri dureroase, crâmpeie de viaþã se întâmpla pe scenã, încât tot trãite de bunicul ºi tatãl meu. Mi-a fost ce era în jurul meu nu mai avea însã uºor sã intru în mintea personajului, nici o valoare. Dupã aceea am sã-i înþeleg gândurile, revolta ºi durerea, simþit cã majoritatea celor din pentru cã viaþa mea a traversat uneori salã a recepþionat pozitiv. Cred întâmplãri similare. Am simþit cã jucând-l, cã sensiblitatea regizorului, mi se oferã ºansa sã mã eliberez de adãugatã la sensiblitatea autoresentimente faþã de trecutul meu ºi al rului a dat o valoare suplimentarã familiei mele. romanului meu. “ Muguraº Maria Petrescu, traducãtoarea în lb.

francezã a romanului „Omul care vine din Est“ împreunã cu autorul Dan Ghiþescu ºi soþia acestuia.

l EVENIMENT l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Cristina CIUCU Gânduri de scenograf

De la stanga la dreapta: senograf Cristina Ciucu, ministru plenipotenþiar Yvette Fulicea, regizor Bogdan Cioaba ºi dna Veve Ghiþescu

Problemele principale erau: schimbarea rapidã a scenelor plus schimbarea rapidã a actorilor dintr-un personaj în altul, dintr-o etapã de vârstã în alta. Trebuiau gasite soluþii scenice. Ele au fost rezolvate în primul rând datoritã ecranului de proiecþie ce îngãduia schimbarea spaþiilor cu uºurinþã, fãrã a avea nevoie de structura unui decor constructivist, iar în al doilea rând am folosit elemente de costum ºi accesorii – sacouri, parpalace, palarii, eºarfe etc. – care se adãugau rapid la costumul de bazã transformând rapid actorul dintr-un personaj în altul, dintr-o vârstã în alta.

Plin de elemente simbolistice, decorul poate fi vãzut ca un ºantier care se metamorfozeazã pe parcursul actului teatral. Compus dintr-un Spectacolul de teatru este un mecanism viu mare ecran central, douã schele laterale, douã ce prinde încet contur, replicã cu replicã, scenã cu mese mobile ºi cinci scaune, decorul este unul scenã, îmbogãþindu-se ºi rotunjindu-se cu fiecare con-ceptualist, decor instalaþie. zi ce trece. A lucra în cele mai mici detalii la un Am încercat sã creez nu un decor mort, ci spectacol; a avea ºansa de a asista în timpul infini- unul viu, un decor personaj care sã ia parte activ telor ore de repetiþii la momentele în care aceasta la actul teatral. Marele ecran alb, piesã importantã ia naºtere; la traiectul creaþiei alãturi de regizor ºi a compoziþiei scenice, joacã întrucâtva ºi rolul unei actori, la orele care se pot întinde pânã târziu în uriaºe pânze de picturã în care contururile ºi culorile – personaje, costume, proiecþii, umbre, noapte, este un privilegiu pe care puþini oameni îl lumini – aºezate de o mânã invizibilã, prind viaþã au. Ca scenograf, am ºansa de a avea acest animând spaþiul. O picturã vie, în timp real. privilegiu ºi sunt onoratã cã mã pot bucura alãturi Alegerea ecranului de proiecþie rezolvã de creatorii de teatru de frumuseþea actului teatral. organic, prin schimbarea imaginilor, trecerea Spectacolul Omul care vine din Est s-a produs, rapidã de la o secvenþã la alta, producându-se pentru mine, într-un ritm ameþitor ºi galopant. un efect cinetic. Spectatorul este transportat Trecând prin etapele fireºti realizãrii unei sceno- rapid în diverse spaþii, lumi ºi stãri. Datoritã grafii teatrale: familiarizarea cu textul, cãutarea imaginilor proiectate, ecranul nu joacã simplul rol conceptului scenografic care sã urmãreascã ºi sã de schimbare de decor ci devine personaj viu, sublinieze ideea regizoralã, realizarea tehnicã a capabil sã transmitã emoþii ºi sã sublinieze schiþelor pentru decor ºi costume, dupã care tensiunea momentului scenic. munca de teren cu alegerea materialelor, Din punct de vedere cromatic, decorul este nenumãratele ore de probã cu fiecare actor dominat de albul ecranului ºi de metalul argintiu în parte etc., m-am confruntat ºi cu atipiciatea al schelelor, meselor, scaunelor. Acestã textului dramatic ºi a propunerii regizorale. Textul monocro-mie, la prima vedere, dã impresia unui urmãreºte viaþa unui om, adicã 60 de ani, rezultatul ºantier, spaþiu în construcþie, spaþiu anorganic care fiind un numãrul mare de spaþii ºi personaje, regizorul se coloreazã ºi se însufleþeºte odatã cu apariþia Bogdan Cioabã folosind în spectacol actori care personajelor ºi a imaginilor proiectate. Am optat întrupeazã mai multe roluri. Spaþiile se schimbã pentru acest spaþiu epurat ºi neutru deoarece rapid, scenele se succed cu o vitezã cinematogra- serveºte atât ideii spectacolului cât ºi fiecãrei ficã, personajele parcurgând o mare parte din viaþa scene în parte. În plus, are avantajul de a fi uºor lor – tinereþe, maturitate.ªi de aici multe incertitu- transportabil ºi adaptabil multor spaþii. dini ºi nenumãrate cãutãri. Costumele ºi accesoriile sunt alte elemente

Ar dealul literar Ardealul

l EVENIMENT l

nr nr.. 1-2/2014

indispensabile spectacolului teatral. Au fost douã probleme la care a trebuit sã gãsesc soluþii. Una era diferenþierea actorului care întuchipa mai multe personaje ºi mai multe vârste, iar a doua era separarea clarã a personajelor, prin costum, a celor douã lumi, cea a comunismului românesc, închis ºi sumbru, de cea a spaþiului occidental, Paris, Montreal, liber, luminos, colorat, plin de speranþe. Am optat pentru un costum bazã, neutru, compus în partea de sus din cãmºã albã, iar în partea de jos din fuste sau pantaloni gri, negri. Aceastã þinutã lea permis actorilor sã-ºi adauge elemente de vestimentaþie cu care sã poatã trece cu uºurinþã în alt personaj sau alt timp, spaþiu. Totodatã, costumele fac parte din epoci ºi spaþii diferite, începând cu anii ’60 din România ºi terminând în zilele noastre la Montreal. Am cãutat imagini cheie pentru fiecare caracter, optând pentru o cât mai mare epurare a croielii hainelor realizând personaje simbol. Bazându-mã pe forþa de sugestie ºi expresivitate a culorilor saturate, am creat costume în care un element vestimentar sau un simplu accesoriu viu colorat (parpalac negru, pulover galben sau oranj, cravatã sau eºarfã roºie, ochelari negrii, haine verzi, oranj, roºii etc.) sã defineascã ºi sã dea forþã scenelor dar ºi personajelor, transmiþãndu-i spectatorului atât caracterul acestora cât ºi perioada strãbãtutã. Ca scenograf am avut de întâmpinat nenumãrate greutãþi administrative care mi-au îngreunat actul de creaþie. În plus, mai era ºi presiunea TIMPULUI. În pofida acestora, rãmâne bucuria lucrului împlinit, iar atunci când existã iubire de teatru toate obstacole se înlãturã de la sine. Toate greutãþile s-au ter-minat odatã cu finalizarea a încã unui spectacol de teatru, iar totul a luat sfârºit odatã cu emoþiile celor douã premiere. Datoritã proiectului Omul care vine din Est, am fost pãrtaºã la un fapt inedit, un spectacol ce a avut douã premiere, premiera absolutã la Ambasada României de la Paris ºi premiera româneascã, acolo unde spectacolul a fost conceput ºi creat, la Piteºti. Douã momente emoþionante, mai ales când vezi cã munca îþi este aplaudatã ºi apreciatã. Aceastã aventurã, care mi-a aruncat în braþe multe provocãri, adaugã încã o pãrticicã la ceea ce sunt ca artist, dar mai ales ca om.

98 98

Bogdan CIOABÃ - regizor Ideea punerii în scenã a romanului „Omul care vine din Est“ a venit în urma întâlnirii mele cu dl Dan Ghiþescu ºi dl Constantin Chiriac, anul trecut în varã, la Montreal. Atunci, stând de vorbã, am aflat cã dl Ghiþescu este scriitor ºi cã la bazã este regizor, iar ultimul loc de muncã pe care l-a avut în România, a fost teatrul „Al. Davila“ din Piteºti. Eu fiind acum regizor la acest teatru, lucrurile au decurs firesc. Printre cãrþile dãruite atunci, dânsul mi-a dat ºi „Omul care vine din Est“, care a produs asupra mea o puternicã impresie, eu dorind de mult timp sã fac un spectacol despre istoria contemporanã a þãrii noastre. Ca urmare i-am propus aceastã dramatizare, dânsul a fost de acord ºi cum cartea în versiunea francezã avea lansarea în luna martie la Patris, am propus ca ºi spectacolul nostru sã facã parte din acþiunea de promovare în aceeaºi perioadã la Paris, ceea ce s-a ºi întâmplat. Pentru acest lucru s-a depus o întreagã muncã artisticã, organizatoricã ºi administrativã. Care este pãrerea mea despre publicul care a participat la aceastã premierã de la Ambasada României din Paris? Cred cã acest public a fost puþin cam rece ºi m-am tot gândit de ce? pentru cã laavampremiera pe care am avut-o la Piteºti, înainte de plecarea la Paris, publicul a fost extrem de încântat. Probail cã aici, în sala de la ambasadã, au fost mai mulþi invitaþi care nu cunoºteau limba românã ºi care tot timpul obligaþi sã urmãreascã subtitrarea, pentru a ºti ce se întâmplã pe scenã. Sau poate cã publicul de aici nu este obiºnuit cu acest gen de teatru... Nu ºtiu. În schimb eu nu m-am gândit nici o clipã cî spectacolul n-ar fi avut valoarea necesarã de a fi aplaudat la scenã deschisã. Din pãcate spectatorii parizieni au avut o atitudine mai reþinutã. Oricum, þin sã subliniez cã spectacolul nostru va continua în varianta lui fireascã, acasã, la teatrul nostru din Piteºti. Iar premiera de la Paris rãmâne pentru tot colectivul nostru, o experienþã de neuitat.

l NOTE DE LECTURÃ l

Radu IGNA Tiberiu Lepãdãtoni, un scriitor modern Cunoscut în þarã ºi strãinãtate în special prin eseistica sa, Tiberiu Lãpãdãtoni (n.1949 la Valea Dâljii, judeþul Hunedoara, profesor de limba englezã la Liceul din Horezu) a fost invitat la diferite activitãþi internaþionale, cursuri de specializare, simpozioane, invitaþii pe care le-a onorat abia dupã 1989, când a primit mult aºteptata aprobare de a cãlãtori în Europa ºi America. A scris în limba englezã articole, apreciate de specialiºti, despre clasicii literaturii engleze, cu precãdere despre Geoffrey Chaucer, ori studii biblice prin care a obþinut în America doctoratul în educaþie. Valoroase sunt ºi lucrãrile sale de metodica predãrii limbii engleze, printre care studiul „Limbile moderne în ºcoalã”, „Despre diateza pasivã”, „Propoziþii condiþionale” º.a, Încã de pe bãncile liceului, Tiberiu Lãpãdãtoni avea toate atributele spirituale sã devinã poet, domeniu în care s-a afirmat în primii ani de profesorat la Vulcan, când poeziile sale au apãrut în antologii ºi în ziarele din judeþ. Ziarul local din Petroºani scria în 1974: „În urmã cu un an a luat fiinþã în oraºul Vulcan cercul literar Orfeu. De la înfiinþare, membrii sãi au desfãºurat o bogatã activitate literarã. Printre cei mai consecvenþi se numãrã Tiberiu Lãpãdãtoni, profesor la Liceul din Vulcan, cu poezie…”. Poeziile scrise de-a lungul anilor au apãrut în volum abia în 2013, la Editura Sitech din Craiova, sub titlul Însemnele anului ºi cuprinde urmãtoarele cicluri: Soluþii, Sufletele în azur, Vatra cu stele, Ferestre aurite, Însemnele anilor. Poemele din aceste pagini au o structurã modernã, cu un pronunþat intelectualism prin care priveºte ºi consemneazã trãirile sufleteºti în faþa momentelor zilei. Sentimentul dominant este totuºi cel al trecerii timpului. Ulterior profesorul s-a afirmat în eseisticã, publicând în jur de 200 de studii în diferite reviste din þarã ºi strãinãtate. Permanenþa creºtinismului, eseuri teologice, (319 pagini) apãrutã la Editura Sitech-Craiova, 2013, conþine mai multe eseuri de facturã literar-teologicã despre creºtinism, începând cu explicaþia terminologiei, continuând cu istoria ºi caracteristicile principale. Studii de filologie biblicã, volum apãrut la aceeaºi editurã, cuprinde o serie de articole pe care le-a publicat iniþial în presa creºtinã din þarã ºi Statele Unite ale Americii între anii 1995-2010. Textele sunt scrise la nivel teologic cu referire la problemele de

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 stilisticã biblicã. Tematica este atât teologicã, cât ºi educativã, sub aspectul normelor de trãire creºtinã dupã standardele Sfintei Scripturi. Cãrþile publicate, sau în curs de a vedea lumina tiparului, se remarcã prin spiritul lor doct ºi eleganþa expunerii. Romanul Drum spre culmi prezintã viaþa unui tânãr profesor într-o lume care impune o existenþã de totalã supunere, dar abaterea lui Sergiu, personajul principal, de la cutumele oficiale îl transformã într-un proscris. Romanul este autobiografic, realizat dupã principiile curentului postmodernist. Faptele ºi întâmplãrile din roman, din lumea intelectualã, se întind pe o perioadã de aproape patruzeci de ani. Prima parte, aproximativ douãzeci de ani, nareazã evenimentele din viaþa personajului principal din perioada comunistã, cunoscutã sub numele de epoca de aur în propaganda vremii. Urmeazã cei de dupã 1989 cu deschideri largi spre studii, cãlãtorii în vest. Devine bunic, are trei nepoþi. Relatãrile despre Islanda din volumul Islanda – note de cãlãtorie au ca punct de pornire cãlãtoria autorului în aceastã þarã, în luna mai 2007, la lansarea unui proiect educaþional „Comenius”. Constituitã din douãzeci ºi patru de capitole, cartea prezintã rând pe rând momentele cãlãtoriei spre „þara focului ºi a gheþii”, zborul cu avionul de la Bucureºti la Reykjavik cu escalã la Paris ºi Londra, sosirea pe aeroportul Kefkavik, date despre Islanda ca þarã insularã, excursii. Partea introductivã a cãrþii cuprinde în rezumat geografia ºi istoria Islandei, þarã insularã din Europa de Nord, 103 000 kilometri pãtraþi ºi o populaþie de 313 000 de locuitori. „Islanda, precizeazã autorul, este un teritoriu cu multe contraste vii, cu gheþari strãlucitori ºi cu o vastã activitate termalã subteranã, ceea ce o face sã fie una din ele mai active regiuni vulcanice de pe glob. S-a estimat cã vulcanii Islandei au erupt o treime din lava scursã din pãmânt din 1500 încoace… În ciuda izolãrii sale fizice, ea a rãmas o parte a civilizaþiei europene de-a lungul istoriei sale ºi este astãzi o þarã scandinavã modernã” ( p. 9 ). A fost colonizatã în secolul al IX-lea de scan-dinavi, celþi ºi irlandezi. Existã o scriere de referinþã privind primii locuitori ai insulei întitulatã Libellus Islandorum” (Cartea islandezilor). Este þara unde s-a înfiinþat primul parlament din Europa, în 1930. A fost sub suzeranitatea Norvegiei ºi a Danemar-cei. Îºi câºtigã independenþa în 1944. Proiectele didactice „Comenius” din cele cinci þãri participante au fost prezentate în

Ar dealul literar Ardealul

l NOTE DE LECTURÃ l

nr nr.. 1-2/2014

perioada 15-20 martie 2007 la ªcoala din Najardvik, localitatea de micã întindere care trezeºte admiraþia vizitato-rilor prin frumuseþea clãdirilor ºi a peisajului încon-jurãtor. Aflãm, în capitolul cinci, Najardvikuruskoli, amãnunte despre desfãºurarea procesului de învãþã-mânt în aceastã ºcoalã unde profesorii nu mai pun note în catalog de zece ani. Totul este trecut în computere. Grupurile din cele cinci þãri au participat la ore de curs, au prezentat proiectele în faþa elevilor, au rãspuns la întrebãrile acestora. Lucrãrile prezentate de profesorii din Horezu au stârnit un interes deosebit pentru elevii islandezi, care „nu mai conteneau cu întrebãrile”. Capitole admirabil scrise descriu locurile vizitate de oaspeþi pe diverse rute în partea de sudvest a insulei (Cercul de foc): luminile nordului, croaziera pe fiorduri, mediul subacvatic islandez, vulcani, lacuri, admirarea balenelor, zona arcticã, trasee spre Groenlanda, mituri ºi legende, literatura islandezã, populaþie, florã, faunã, religie, parlament, armatã, însemnele naþionale, infrastructura. Încheind cãlãtoriile prin þarã gheþarilor, autorul se retrage în sânul culturii nordice cercetând întrun capitol legendele islandeze, prezintã scriitori importanþi ai þãrii, contribuþia acestora la cultura europeanã. Capitolul final revine la aspectele geografice ºi sociale ale þãrii, originea limbii islandeze, caracteristicile regiunilor, oamenii, despre care se spune cã sunt cei mai longevivi ºi mai sãnãtoºi, fiindcã beneficiazã de apa ºi aerul cel mai curat, economia naþionalã, administraþia ºi condiþiile sociale, educaþia, condiþiile de viaþã. Este de remarcat, ca ºi în însemnãrile de cãlãtorie din Anglia ºi Franþa, publicate de profesorului Tiberiu Lãpãdãtoni(chiar în paginile acestei reviste), cãlãtor împãtimit, capacitatea acestuia de a transfigura în pagini vii ceea ce a vãzut, auzit ºi trãit, încât cititorul va beneficia prin lecturã de aceeaºi experienþã, o notã esenþialã a insului instruit, dornic de cunoaºtere.

100 100

George Achim în lumea cea de toate zilele Vâlceanul George Achim, (n.1950, Pãuºeºti, Vâlcea), autor de volume de poezie, prozã scurtã, romane, eseuri, apreciate de critica literarã, este ºi un binecunoscut ziarist, prezent în presa localã unde nu se sfieºte sã spunã lucrurilor pe nume, fie cã este vorba de evenimente din trecut, fie de cele contemporane. „Asta sunt! Om de cuvânt,/ Al tuturor ºi al nimãnui…/Zic unii: Destul de blând,/ Alþii: E dat dracului!”. Dovada categoricã o constituie volumul „Balul caricaturilor” ( Editura Silvana, 2911), tablete satirice despre ceea ce se întâmplã prin catacombele învârtelilor „legale” cu personaje cu adevãrat reprezentative: Piºcu Miþunache, cel care „n-a ºtiut niciodatã pe ce lume trãieºte”, ajuns mare ºef, Gogicã, Telu Razorlume, Bel Corbescu, Mãrgicã Fleaºcã, Biþã Calu zis Foicicã, Didicã, Ion Telion, pictor ºi poet talentat, Lionel Furcanu, senator, Culaie, Vera Hahalera, cea care îºi deapãnã amintirile de pe drumuri în faþa unei adunãturi aleasã pe sprânceanã, Culicã Minciunicã, Bulicã, Dinþan, Butoi, Cotoi etc. Printre ei se remarcã, etalându-ºi titlurile academice, cei trecuþi printr-o fabricã de titraþi pe bani. Piºcu Miþunache o spune cu mândrie „Eu nu am terminat facultatea în comu-nism, mã! Eu am terminat-o acum în democraþie”. (vezi Parvenitul). A fãcut facultatea de muzicã, dar cântã dupã ureche pentru „urechile clãpuge ale unor titraþi deveniþi peste noapte „lustragii de idei”, evident de împrumut. Tot prin „inteligenþa” banilor Gãiþã Vãtrai Miriºte, a ajuns oculist cu firmã. O consultã pe þaþa Leana din satul Coasta lui Cioacã, rudã a doctorului, care i se adreseazã cu „Bunã ziua Gãiþã”, salut corectat furios cu „Eu sunt domnul Doctor, femeie!”. Dupã examinare, doctorul mare specialist, îi comunicã diagnosticul: diabet, astmã, retinã ºi blenoragie. „Auãleu, domnu doctor, nu vrei sã te uiþi ºi la ochiul celãlalt cã acesta e din sticlã” (p.71). Politicieni de tor felul, prezenþi în pagini desprinse parcã din lumea lui I.L.Caragiale, îºi ademenesc votanþii prin promisiuni ºi hilare petreceri organizate la momentul potrivit, cu mâncare ºi bãuturã, anunþate cu surle ºi trâmbiþe de toboºarul urbei, evident actualizat. „A-ten-þiu-ne! Se aduce la cunoºtinþa tuturor ca sã auziþi

100

l NOTE DE LECTURÃ l bine ºi sã veniþi, bã, mai ales cei cu bani, cã peste douã ore, noaptea, începe balul! Mare bal, mããã, în sala mare, cu bãuturi ºi mâncareee, da, ºi cu muzicã adusã cu bani grei, bãã!”. Hapciu Ghiþã, care tocmai fusese uns adjunct la „instituþia din centru care patroneazã inteligenþa” îºi aratã „muºchii creierului” în rezolvarea solicitãrilor celor veniþi în audienþã dupã ce aceºtia lasã „atenþiile” substanþiale pe masa de alãturi. Nu se sfieºte sã ia plicul cu bani de la un bun prieten, asigurându-l cã-i va rezolva problema, repetând mereu „ doar noi suntem acum la putere”. Suma mare de bani adunatã zilnic, o împarte cu un colaborator care îl ajutã „în muncã” ( vezi „Noi suntem la putere”). Pentru Natrin Fleaºcã, arendaº, cel care a fãcut din cãminul cultural discotecã-bar, înzestrat cu un Cafe-automat ca sã câºtige ºi sã scape de controlul financiar, cultura e primejdioasã, o spune rãspicat cã „nu e nevoie de oameni cultivaþi, electoratul nu trebuie sã gândeascã, trebuie doar sã-l dezamãgeºti”. Consilierul Ciocicã Bormaºinã, ( „Deºteptul partidului” ), coleg de partid cu Moacã Necºa, cu ªterpelin ºi Tudorancu, ajunºi în funcþii importante, adunã milioane sub protecþia colegilor de partid, pe care îi susþine din interes, convingând locuitorii sã contribuie cu bani mulþi pentru a construi „malul dealului”. În acest scop îl prezintã domnul Vorbãrescu, candidat de primar, „omul cel mai bun, cel mai cinstit, cel mai întreprinzãtor, cel mai frumos, cel mai loial, cel mai de al nostru, om trecut prin mai multe partide, cel mai nimerit de a fi ales. – Eu, îi asigurã acesta, ºi drumul de aici îl fac. Eu nu bat pari cum au fãcut alþii… Eu nu vã mint, dragii mei alegãtori… Voi sunteþi puterea mea, asta poate sã confirme ºi domnul arhitect Ulucã”. În acest timp, jos lângã tribunã, Ciocicã îºi numãrã milioanele… Victorioºi în alegeri, aleºii deapãnã amintiri la un pahar de tãrie, cum au obþinut voturile prostimii. Ciociolicã, primarul unui orãºel, le-a dat „purcei de lapte ca sã vinã la votare” ºi au venit, „Am avut 190,5%, bã! ( p.129). Naibãbosu le-a promis o excursie în China, Kakamâncã, primar din 1990, le-a promis întreþinere gratuitã pânã la sfârºitul vieþii”. Un altul spune cã a votat de trei ori, odatã cu buletinul, a doua oarã cu cartea de alegãtor, a treia oarã cu paºaportul. „ªi toate au decurs normal, nu-i aºa?”. („Lãudãroºii). Pânã ºi statuile se revoltã la auzul controverselor aberante dintre opozanþii Tache Gazaru ºi Vintilã care se acuzã reciproc. „Mãi bãieþi, mãi!

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

Tãceþi mã, strigã Mircea cel Bãtrân, cã-mi treziþi din somn oºtenii de pretutindeni”. Drama omului de rând, votantul, numitul Cetãþean turmentat, asistã la felurite promisiuni ce au valoarea norilor ce plutesc în scurte momente ca apoi sã disparã complet. În „Speculantul” (p.21) Ion Talion, pictor strãlucit, dar muritor de foame, „în vremurile astea ale ºacalilor altoiþi pe ideologii de mult apuse”, poet la fel de talentat, umorist cu zâmbetul în buzunare, se roagã în bisericã sã-i dea Domnul o mie de dolari sã-ºi achite datoriile. Senatorul Ion Furcanu, auzindu-i ruga, îi dã mia de dolari, numai sã-l lase pe Dumnezeu în pace, fiindcã Sfântul e ocupat cu afacerile senatorului. În textul final, „În oglindã”, un domn pe nume Cuvântescu istoriseºte celor prezenþi cum ºi-a fãcut averea: „Dragii mei, eu sunt om cinstit, miam fãcut averea doar prin muncã!” Dar oglinda din propriul eu îi pune adevãrul în faþã dupã fiecare lãudãroºenie, amintindu-i escrocheriile fãcute. „Doamne, spune în final naratorul, ce bine ar fi sã aibã toþi câte o oglindã ca sã se uite în ea!”. Aflãm astfel tot felul de ciudãþenii în cele 73 de pamflete ce alcãtuiesc conþinutul volumului. „N-am înþeles ºi nu voi înþelege niciodatã, þine sã precizeze autorul, revenind din lumea halucinantã a pamfletelor sale, de ce oameni în toatã firea, respectabili ºi competenþi, ba ºi cu har de la Dumnezeu, se îmbolnãvesc doar de politicã ºi, orbeºte, îi aduc osanale…Pentru cã, scumpule, nu s-au apucat de politicã ca sã o practice, fapt pentru care i-aº stima, nevoie fiind ºi de intelectuali adevãraþi pe acest tãrâm ademenit de atâta ciolane colorate ºi bine distribuite…Atunci am scãpa de cei promovaþi pe bazã de carnet de partid, inºi ce-ºi spalã rufele bine vopsiþi în public cu mâna pe icoanã. Ce or fi avut oare cu Nicolae Bãlcescu, de l-au schimbat de pe frontispiciul unui liceu?. Au ridicat statui miliþienilor, nu lui Mihai Viteazul.. .”. Moto-ul cãrþii ar putea fi concluzia celor ce mai sus: „Ce am fost ºi ce am ajuns! /Cicã ne-am fãcut dreptate,/ Dar cruda strãinãtate /Pe la spate ne-a pãtruns”. Evident, George Achim descinde din mãiestria ºi spiritul lui I.L. Caragiale, cartea sa „Balul caricaturilor” este oglinda lumii de azi. O parte, esenþialã, a ei.

101

Ar dealul literar Ardealul

l LA PAS PRINTRE CÃRÞI l

nr nr.. 1-2/2014

DANIEL MARIAN – NIMICITORUL DE CUVINTE –

pierdutã-n galantare cu/ mãsuri ceþoase“; „vreau sã-mi fabric o liniºte de moarte/ unde nici moartea sã nu mã supoarte“; „dacã m-au dus picioarele atât de departe/ înseamnã cã ºi ochii ºi urechile pot înþelege/ cum viaþa ºi-a fãcut îndureratã/ fãrãdelege“; etc. etc. Concluzia, ne-o spune tot autorul: „– sunt viu dureros de singurãtatea vieþii“. ªi dacã ne amintim de spusa lui Nicolae Manolescu precum cã „Poetul este un jongler de cuvinte“, da, ºi Daniel Marian poate fi socotit un jongler de cuvinte, numai cã jongleria sentoarce de multe ori în defavoarea poezie sale, aceasta riscând o înºiruire de cuvinte a cãror alãturare frizeazã logica. Exemple: „fãrã sau cu; cuc nu ºtiu sã fiu, poate f în aºteptarea lui h“; „într-o vale seacã mã duc sã mã înec într-o/ piatrã o ferigã º-un os de peºte“; „cãlãtor pe-un mânz de verb/ nenorocitul de fie ceva se duce/ cu tot cu însumi adormit în ºaua aia multicolora/ de-mi þinea cald cu curcubeul“, „fãr’ de urâciune sau plãcere/ eu cu unde e cu sssmalþ de br“ etc. Îl felicit însã pe Daniel pentru dovada de trãire poeticã în versuri precum: „ºtii cine sunt eu sunt/ acel înger picat/ pe petala ta“; „Mai departe din pod/ dupã ce-mi cobor strãbunicii înainte/ sã descopãr printre claie de fân strãnepoþi/ dau de mam ºi de tat care/ se uitã lung înspre fiii mei“; „vrabiei îi creºteau neaºteptate aripi de vultur/ în timp ce vulturului i se fãcea ciocul de vrabie“; „sã-i dai pietrei emoþiile tale sã vezi/ cum fulgerã ºi sparge muntele/ nsãi dai firului de nisip ideile/ n-ar mai fi deºert pe lume“; „sunt beat ca un înger eºti treazã ca un blestem/ în singura noastrã noapte pe acoperiºul fraged al unui/ poem“ ºi exemplele pot continua. Din pãcate: „nu se terminã bine culmea/ cã vine prãpastia...“ Ceea ce cred eu, dupã lecturarea celor douã volume, este cã, Daniel Marian n-a luat încã în serios poezia, deºi, dupã atâta timp, ar fi fost îndreptãþit sã fie o autenticã voce poeticã în generaþia sa. Se aflã încã în faza de cãutare, de experiment, de neîncredere în propriile forþe.

„Penumbra peniþei“ ºi „Harem de cuvinte“, douã cãrþi, acelaºi autor: Daniel Marian. Un autor pe care îl cunosc de mai bine de 30 de ani, din timpul când era un licean timid, dar cu o inteligenþã remarcabilã, cu dragoste de carte ºi mai ales de literaturã. Care venea în cenaclul „Ritmuri“ –cenaclu condus pe atunci de Valeriu Bârgãu – ºi ne citea din primele sale încercãti poetice. De la bun început Valeriu a admirat dorinþa lui de cunoaºtere, isteþimea ºi talentul sãu, spunându-mi: „Copilul ãsta este talentat. Dacã se þine de treabã, o sã ajungã departe. O sã fie un poet bun.“ Urmarea a fost cã Daniel s-a bucurat de o simpatie deosebitã din partea lui Valeriu. Valeriu vedea în el un demn urmaº, acordându-i toatã încrederea sa ºi, atât cât a putut, i-a urmãrit traiectoria nu numai în plan literar ci ºi uman. Uneori, când Daniel îi vorbea despre proiectele ºi intenþiile sale, Valeriu îl încuraja ºi îl sprijinea cu tot dragul. Era, dacã se poate spune, copilul sãu de suflet. Dar viaþa, e aºa cum e, ºi destinele oamenilor nu sunt numai drumuri drepte, ci ºi marcate de fracturi nebãnuite, neînþelese, neºtiute, necunoscute... De ce l-am numit pe Daniel Marian – dupã lecturarea volumelor sale – nimicitorul de cuvinte? Am sã mã explic pornind de la ceea ce spunea Arthur Shopenhauer despre poezie. El spunea aºa: „Poezia este arta de a pune în miºcare imaginaþia noastrã cu ajutorul cuvintelor.“ Am urmãrit deci, foarte atentã cuvintele poeziei lui Daniel. Ele sunt parcã puse într-o centrifugã ce se roteºte cu o vitezã ameþitoare, nimicindu-le, încât ajung uneori pe hârtie doar o literã (f, e, h,d) sau cuvinte contorsio-nate, chinuite (pi bãããs!/ cu þuþî bîã!; râseturi de râºi; i tari mã i tari; ) Poetul are însã grijã sã ne avertizeze: „Vei da greu cu capul ca de pietre de moarã/ de ele, cuvintele“. Nu pot sã spun cã poezia lui Daniel Marian este o poezie confortabilã pentru mine. Un lucru este însã vizibil: ea trãdeazã o grea singurãtate. El nu este lipsit de emoþie poeticã, dar preferã experimentul, Îi doresc din toatã inima sã conºtientizeze trãirea de suprafaþã, zeflemeaua, pentru cã nu este cã poezia a fost, ºi poate fi în continuare, ºansa dispus sã-ºi arate fragilitatea. vieþii sale. O meritã din plin! Susþin ceea ce spun, prin subliniarea unor Mariana Pândaru versuri precum: „viaþa mea de mine cu însumi

102

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

l DEBUT l

Cãtãlina MIHAI „Are 16 ani ºi este elevã în cls. a XI la Liceul teoretic <<Ioan Cotovu>> din Hârºova. Talentatã ºi inteligentã, dar mai ales maturã pentru vârsta ei. Bun venit în regatul cuvintelor, Cãtãlina!“ George N. Precup

Ce ar fi fost, dacã ... cvasidialog... În aceastã searã, întunericul coboarã atât de grãbit, parcã... dacã m-aº uita mai atent, aº putea observa cum se îngroaºã, iar pe cer se iveºte o jumãtate de lunã luminoasã ºi rece, argintând ºoseaua ºi vârfurile pomilor cutremuraþi de frig. Întotdeauna, îndemnatã de egoism, poate... sau de curiozitatea de a-mi cunoaºtemai bine fiinþa, mã transform în protagonista fiecãrui univers pe care îl creez în imaginaþia mea, ºi pe care, mai apoi îl transpun pe hârtia imaculatã. Insã in aceastã searã am ales sã mã învãlui în umbra rece, sã privesc din exterior ce se petrece dincolo de impunãtoarea clãdire cu ochi sfidãtori. Deschid uºa masivã, ºi într-o liniºte totalã mã furiºez în încãperea luminatã... ca niºte pãsãri speriate alergau gândurile în toate direcþiile, lovindu-se de pereþii tari ai minþii. Poate cã v-am aburit cu toatã aceastã agitaþie... enervantã, nu? Mã aflu ghemuitã dupã colþul unei uºi, ºi privesc cu nesaþ peisajul desfãtat în cãldurã ºi veselie. Otilia... Care Otilia? Mãrculescu! Stã întinsã leneºã pe o canapea dezordonatã ºi râde cu atâta poftã, încât rãmâi amuþit când o priveºti. Lângã ea Felix îºi þine respiraþia în faþa imaculatei ei frumuseþi. Pe clapele pianului aleargã degetele firave ale Emmei... Emma Bovary?! Dar ce se întâmplã? Unde am ajuns? Oare din nou m-am lãsat purtatã pe aripile imaginaþiei? Din nou valul de ceaþã mi-a întunecat raþiunea... încât sã nu pot distinge realitatea de irealitate? ªi cine sunt acei trei gentelmani care o înconjoarã pe Emma? Charles, Radoph, Leon? Este cumva întrunirea personajelor fabuloase din literaturã? Înseamnã cã trãiesc un vis, înseamnã cã trãiesc un vis, înseamnã cã e seara mea norocoasã, acum am sã înþeleg de ce Otilia n-a rãmas cu Felix, de ce Emma ºi-a pus capãt

vieþii? Nu l-a citit pe John Fowles, cu siguranþã... Cel care afirma cã „viaþa nu e un simbol, nu e alcãtuitã doar dintr-o enigmã, cã în faþa ei dacã nu reuºeºti sã o dezlegi dintr-o primã, dintr-o singurã încercare, nu trebuie sã te dai bãtut, cã viaþa nu trebuie cãutatã în spatele unui singur chip, nici nu trebuie abandonatã dupã ce prima aruncare a zarurilor te-a fãcut sã pierzi, ci ajutaþi neîndestulãtoarele noastre puteri, cu mâinile goale, cu sufletele pustiite, ºtiind cã e zadarnic, cã ne vom izbi fãrã scãpare de inima neîndurãtoare a cetãþii – viaþa trebuie dusã mai departe.” Dar vai, cã tot veni vorba de John Fowles, beþia furtunii o poartã pe uºa masivã, pe care doar ce am intrat ºi eu pe cine credeþi? Pe iubita locotenentului francez! Pe Tragedie! Pe Sarah Woodruff! Deja am pus piciorul în pragul stãrii de beatitudine, deja extazul mi-a învãluit sufletul iar curiozitatea mã chinuie atât de tare... e ca un copil nerãbdãtor sã înfulece desertul din farfurie. Dar oare cum sã intru în sufrageria încãrcatã de suflete boeme? Poate...ar trebui sã mã deghizez într-un personaj... Acest gând îmi e spulberat la vederea Reginei Margot! Dar nu se poate asta... câtã durere e ziditã pe chipul ei, cred cã încã suferã dupã Lerac de La Mole. Dacã privesc mai atent, o lacrimã se prelinge pe obrazul cald încã de sãrutarea lui... Dintr-o datã, în încãperea fascinantã se lasã o tãcere asurzitoare, fiecare îºi vede de propriile trãiri, acþiuni... poate e rândul meu sã intru în peisaj, sã dezleg enigmele din sufletele tuturor personajelor prin prisma cãrora am trãit atâtea experienþe, am plâns ºi am râs odatã cu ele, mi-a tresãltat sufletul de bucurie... ºi a murit totodatã, am sperat pânã în ultima clipã alãturi de ei, le-am dus dorul, le-am iubit ºi le-am urât în acelaºi timp, le-am compã-

103

Ar dealul literar Ardealul

l DEBUT l

nr nr.. 1-2/2014

timit ºi m-am regãsit în ele, am cãutat în abisul fiinþei mele tot felul de rezolvãri pentru problemele în care se aflau, pentru a le salva... E ºansa mea! Cu un aer îndrãzneþ pãtrund în lumea lor. Sarah, rece, îmi spune: – Tu cine mai eºti? Tu în ce poveste te-ai nãscut? – Aº vrea sã fiu ruptã din paginile unei cãrþi, ca voi, însã sunt smulsã din povestea cruntã a realitãþii, sunt un suflet care cautã alinare în experienþele voastre, sunt o persoanã care vã admirã ºi-ºi doreºte cu atâta ardoare sã pãtrundã în minþile voastre întortocheate, pentru a vã înþelege mai bine. – ªi ce-þi doreºti tu sã ºtii despre noi? zise Margot pe un ton solemn. – Cauzele faptelor sãvârºite de unii dintre voi ºi consecinþele acestora. – Atunci, dezbracã-te de inhibiþii, iar noi ne punem sufletele pe tavã pentru ca tu sã le supui la interogatoriu. Doar... fii blândã cu ele! – Spune-mi, tu, Emma de ce ai ales sã mori de bunã voie? De ce n-ai sperat în gãsirea fericirii? – Tu, copilã, sã speri în gãsirea fericirii e ceva utopic. Ai sã înþelegi asta când te vei confrunta cu greutatea vieþii. Pentru cã nu mai aveam pentru ce sã trãiesc, pentru cã tot ce construisem nu avea nici o noimã, pentru cã mã priveam în oglindã ºi nu mã recunoºteam, purtând în suflet o repugnã inimaginabilã faþã de mine, faþã de ceea ce fãcusem. Pentru cã singurul în faþa cãruia m-am dezbrãcat de gânduri, de sentimente, singurul în faþa cãruia mi-am dat masca jos ºi mã ofeream fãrã a cere nimic la schimb, singurul pe care l-am iubit mai presus de mine, mi-a luat pânã ºi ultima fãrâmã de compasiune, ºi a fugit... fãrã mãcar o explicaþie, a fugit ºi a lãsat în urmã alaiul de întrebãri ale cãror rãspunsuri zadarnic le-am cãutat. Apoi Leon, Leon

104 104

a fost o amãgire, m-am agãþat de ideea cã poate dragostea încã existã, cã aº putea sã iubesc din nou aºa cum l-am iubit pe Radolph, însã mã minþeam singurã. Iar viaþa cu Charles devenise o mizerie, pierdusem tot, de la bani pânã la demnitate, ce rost mai aveam sã trãiesc? Nici mãcar unica fiicã nu m-a putut þine în viaþã. Viaþa mea era un dezastru complet, o dezordine perfectã în care n-ai fi putut trãi, iubirea la care am visat a fugit cons-tant de mine, fãrã a-mi da nici o explicaþie. Sã nu crezi cã sunt melodramaticã, dar þi-am promis cu toþii cã ne vom pune sufletul înaintea ta, poftim, priveºte-l. Nu vezi nimic frumos înãuntru. Tot ce era bun în mine, a fost exilat în închisoarea sufletului meu. – Iar tu, Otilia, ai fugit de fericire! Þie þi s-a aºternut iubirea ca un covor însã ai cãlcat pe el fãrã sã-þi pese, l-ai mototolit ºi ai fugit cu Pascalopol. Felix era sufletul tãu pereche... – Iar tu, draga mea, nu ºtii cã iubirea e un cuvân mare, însã... cã într-o relaþie, ea singurã, nu e suficientã? Eu îþi spun, ºtiam ce fel de persoanã sunt, frivolã în aparenþã, însã profundã ºi inteligentã în esenþã. Ahtiatã dupã tot ce þine de lux, de estetic... Cu Felix nu aveam certitudinea cã voi trãi o viaþã fericitã, dacã aº fi ºtiut cã va deveni un doctor de succes, lucrurile ar fi luat o altã întorsãturã. Nu sunt materialistã, însã... nu ºtii cã nevoia este viaþa, ce-amoru-n grabã-l stinge? Iubirea dintre mine ºi Felix, oricât de pasionalã ar fi fost la început, s-ar fi putut spulbera dupã un timp, din cauza banilor. Eu nu trãiesc într-o lume de basm în care toate sunt bune ºi frumoase, ci în cruda realitate, sunt prinsã în braþele ei, sunt pragmaticã ºi nu cred în vise iluzorii. Poate cã pentru Felix eram un chin, pentru cã la vremea aceea, eram atât de capricioasã, credeam cã totul se învârte în jurul meu, vroiam luna de pe cer, iar Felix s-ar fi plictisit de toanele mele... – Otilia, ºi acum te iubesc ca în prima zi când muzele tale sorbeau prezenþa mea, te admir ca pe un bibelou fragil aºezat cu grijã în vitrinã, tu însã nu vrei sã iþi deschizi ochii, sã vezi cã tu... eºti cea mai frumoasã parte din mine. Zise Felix, melancolic. – Iar tu, Sarah, de ce l-ai ademenit pe Charles, de ce l-ai fãcut sã renunþe la Ernestina, sã rupã cãsãtoria, sã-ºi piardã reputaþia în van, sã-ºi arunce demnitatea fãrã sã se gândeascã la consecinþe, pentru cã mai apoi sã-ºi dea seama cã din cauza ta a pierdut totul, fãrã ca mãcar sã apreciezi asta? I-ai spus cã îl iubeºti... îl iubeai mãcar?

104

l DEBUT l – Dar vai, cât de vinovatã sunt în ochii tãi, cât de aspru mã critici, cred cã m-ai urât pe tot parcursul cãrþii, – Nu, te-am iubit, te-am adorat, te-am venerat, pentru tot ce erai.Dar n-am înþeles de ce dati cu piciorul la iubire, voi toate? – Eu sunt o fire contrariatã, mã plictisesc repede, mã arunc în prãpastia sufletului ºi nu ies de acolo, decât dacã funia pe care o arunci ca sã mã salvezi, ºtiu cã e destul de puternicã cãt sã mã ridice la suprafaþã. Însã, Charles, nu m-a înþeles niciodatã, s-a aruncat în mrejele iubirii ºi a insultat raþiunea... singura ºansã de a scãpa din acestã capcanã imensã. Pentru mine, totul a fost trecãtor, dar nu superficial. Amintirea lui o port ºi acum, cãci amintirile sunt în icoanele timpului pierdut... Pentru Charles am nutrit mai mult decât sentimente, ceva ce nu pot descrie în cuvinte, însã nici eu nu mã cunosc pentru a-þi explica de ce am fugit la Londra, poate cã imi era fricã, fricã de ce s-ar fi putut întâmpla, frica de a iubi ºi de a fi iubitã... Imagineaza-þi cã toatã viaþa mea am trãit în dispreþ, cã toþi oamenii se uitau la mine ca la o jucãrie stricatã, pânã la el... însã, între mine ºi el era o prãpastie uriaºã... logodna. Ernestina era întruchi-parea gingãºiei, nu puteam concura cu ea, nu puteam suporta aceastã luptã, ºi am ales sã mã complac în singurãtate, sã fiu aceeaºi victimã de atunci ºi acum. Port cu mine umbra remuºcãrilor cã n-am ales iubirea lui Charles, cã am fugit de realitate, cã n-am apreciat ce viaþa mi-a oferit, dar plãtim pentru acþiunile noastre... – ªtii cã suntem creeatorii propriei noastre catastrofe, zise Otilia. – Iar tu, Margot...? Dupã moartea lui La Mole, ce-ai fãcut? – El a plecat... a plecat cu totul, a lãsat în urmã mizeria tristeþii pe care am încercat sã o mãtur zadarnic. El m-a învãþat sã iubesc, sã cunosc pasiunea în nopþile fierbinþi, pe furiº, sã simt gustul buzelor lui din care muºcam ca dintr-un mãr zemos, simþindu-i mâna leneºã alergând pe trupul meu ostenit, el mi-a arãtat ce înseamnã sã fii tandru, sã fii învãluit în candoare ºi mister, ºi apoi... viaþa mi l-a luat. Eu i-am iubit iubirea, l-am iubit, eu i-am cunoscut pânã ºi latura întunecatã ºi tot am rãmas îndrãgostitã de el. Plutesc de mult, în neputinþã ºi durere ºi nu ºtiu când am sã uit ultimele vorbe tandre, când am sã ºerg de pe buze aroma sãruturilor sale, când n-am sã mai simt ultima mângâiere suavã... Cãci mi s-a impregnat prea adânc în sufletul meu neînþes, în palmele mele, e peste tot. ªi totuºi nu mai e.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Adriana TOMONI Noapte divinã Noapte divinã, Pace blândã, linã. cerul s-a deschis Totul e ca-n vis. Ingeri glãsuiesc, Diafan plutesc. ierburi parfumate, Vindecãri curate. Tainic duh se-aºazã, Binecuvânteazã, Ne umple de bine, Suiflete ne-aline. Stelele sclipesc, Parcã ne vorbesc, Luna ne vegheazã ªi încet ofteazã

Te iubesc Te iubesc în toate limbile pãmântului, Te iubesc în fiecare clipã a timpului. Te iubesc când geana nopþii picã, Te iubesc mereu ºi fãrã fricã. Te iubesc la rãsãrit de soare, Te iubesc când dau cireºii-n floare. Te iubesc se-aude-un val de mare, Te iubesc în murmur ºi-n visare. Te iubesc sub blândul clar de lunã, Te iubesc ºi cînd este furtunã. Te iubesc pe strune de chitarã, Te voi iubi ºi dacã viaþa e amarã.

Gânduri Gânduri prãfuite mã tulburã iar ªi zbucium în suflet îmi dau în zadar. Valuri spumoase izbesc talazuti bãtrâne, Trec anii, dar amintirea rãmâne. Dimineþi cu adieri de iasomie, ªi nopþi cu tril de ciocârlie.

105

Ar dealul literar Ardealul

l LINGVISTICÃ l

nr nr.. 1-2/2014

Dorin URITESCU ECHIVOCUL ORTOGRAFIC – o figurã de stil – Este cunoscutã definiþia calamburului ca fiind un joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemãnarea formalã a unor elemente lexicale deosebite ca sens. În ultimul timp, se întâlneºte tot mai des fenomenul lingvistic pe care l-am numit joc ortografic ºi care s-ar putea considera un echivalent al calamburului pe plan ortografic. În ce constã aceastã modalitate de scriere? În despãrþirea cuvintelor în secvenþe lingvistice, indiferent cã acestea din urmã au stat la temelia formãrii vocabulelor în cauzã sau nu. Se obþine astfel o înviorare a textului sub aspect stilistic. De pildã: „Bucureºtiul se aflã încã sub presiunea istoriei de tip þarist – PETRI-ficate. În definitiv, Lenin ºi Stalin nu sunt decât fiii lui Piotr I, al cãrui eu dictatorial a vrut sã înghitã Europa.” („Oblio”, 1990, anul I, nr. 9, 21 aprilie, p. 1) Adjectivul petrificat, -ã, -petrificaþi, -te, provine din participiul verbului a petrifica (< fr. pétrifier, germ. petrifizieren; în DOOM2, p. 599: pietrifica) „a cãpãta sau a face sã capete aspect de piatrã sau, la figurat, a rãmâne sau a face sã rãmânã neschimbat” ºi exprimã o însuºire a unui obiect, fiinþã, atitudine etc. Grafia PETRI-ficate – cu majuscule primul segment, astfel încât forma obþinutã sã capete o dublã semnificaþie, o datã, prin cumularea sensului rezultat în urma citirii adjectivului ºi, a doua oarã, a substantivului propriu Piotr (Petru I, þarul Rusiei 1682-1725) – exprimã, prin subliniere ortograficã, încremenirea într-o veche ºi durã politicã dictatorialã ºi expansionistã. PETRI-ficate – petrificate este o omonimie sui-generis, primul termen prezentându-se ca o creaþie lexico-semanticã, din categoria antonomazelor (numele propriu pentru numele comun). Un alt exemplu, va lãmuri ºi mai mult ineditul stilistic al modalitãþii ortografice în discuþie: „Rezultatul [...] s-a obþinut dezbãtând în plus problema verticalitãþii ciomagului [...] ºi influenþa sa beneficã în mersul înainte al societãþii, de-a BUSH-ilea.” („Gazeta de Vest”, 1990. anul I, nr. 12, 7 martie, p. 8) Verbul a buºi înseamnã a îmbrânci, a trânti; acesta a dat naºtere substantivului masculin cu formã numai de plural – buºi, folosit (rar) în expresia popularã în patru buºi, adicã în patru labe. De aici

106

s-a format de-a buºilea, cu înþelesul pe brânci. Ambele expresii dezvãluie o situaþie degradantã. Scrierea cu majuscule a segmentului de litere din termenul buºilea al lui de-a buºilea (loc. adv.), care se pronunþã identic ca numele preºedintelui american BUSH (de-a BUSH-ilea) sugereazã cã modelul democraþiei americane la noi este încã un deziderat, mai-marii politicii româneºti continuând sã foloseascã mijloace dure (ciomagul) de suprimare a demo-craþiei, când cerinþele acesteia îi stânjenesc. Modalitatea aceasta de scriere are un puternic efect sugestiv ºi satisface cerinþa realizãrii unei formulãri de mare expresivitate. Un alt exemplu din aceeaºi sferã semanticã: „Bill Clinton l-a „Bush”-it pe preºedintele George Bush (în alegeri).” („Evenimentul zilei”, 1992, nr. 117, 5 noiembrie, p. 3) S-a arãtat ce înseamnã a buºi în limba românã, adicã a îmbrânci, a trânti. Iatã acest sens rezultat prin alipirea la numele propriu, de origine americanã, Bush, a acelor litere care „completeazã” forma verbului românesc a buºi la indicativ, perfectul compus, persoana a III-a singular: -it, „Bush-it”, cu utilizarea cratimei ca pentru redarea în scris a cuvintelor de origine strãinã, neasimilate de sistemul ortografic românesc. Secvenþa lingvisticã obþinutã face aluzie, prin intermediul analogiei fonetice ºi grafice, la modul dur ºi ridicol în care ex-preºedintele Americii a pierdut alegerile pentru un nou mandat, fiind învins de democratul Bill Clinton, asupra cãruia trece acþiunea verbalã sinonimã cu a îmbrânci, a trânti, ceea ce oglindeºte expresiv lupta deschisã, dar înverºunatã pentru putere. Echivocul ortografic poate rezulta ºi transformând un segment dintr-un nume propriu compus în abrevierea denumirii unei instituþii cunoscute. Se observã aceastã modalitate de obþinere a figurii de stil numitã în textul de mai jos: „«Tartuffe» [...] prototipul nesinceritãþii ºi capacitãþii de a induce în eroare [...] era numit în permanenþã (în piesa de teatru cu acelaºi nume de Molière, s.n.) „om de bine”... Ca sã vezi cum „se leagã” oamenii de bine între ei dincolo de timp,

106

l LINGVISTICÃ l de spaþiu, de ficþiune ºi de realitate... E drept cã mai sunt ºi deosebiri. Bietul Tartuffe! În piesa lui Molière e, în fine, demascat ºi pedepsit de rege. Ei, dacã era la noi, ajungea ambasador în S.R.I. Lanka – vorba poporului.” („România liberã”, 1991, nr. 14442, 29 mai, p. 1) Pe harta politicã a lumii existã o þarã cu numele Sri-Lanka. Primul element lexical al numelui propriu compus sugereazã autorului transformarea lui prin modalitatea ºtiutã a abrevierii denumirii unei instituþii, obþinându-se: S.R.I. (adicã Serviciul Român de Informaþii). Intenþia, cu dublã adresã a autorului, a fost de a biciui o anumitã mentalitate ºi un anumit comportament, atât a unor membri ai numitei instituþii, cât ºi aceea a unor reprezentanþi ai puterii. Ironia devine astfel muºcãtoare pânã la sarcasm, cãci simbolul ipocriziei, exprimat de antonomaza, de acum cunoscutã, tartuffe, intrã în viu contrast cu etica ce trebuie sã stea la baza promovãrilor într-un serviciu de o vitalã însemnãtate pentru þarã. Este expus, în continuarea rândurilor de faþã, un alt aspect social care a generat utilizarea procedeului în discuþie. Este vorba de Legea 15. În legãturã cu aplicarea acesteia, s-a observat cã premierul Roman nu a pregãtit cum se cuvine populaþia þãrii. Ar fi trebuit sã discute cu liderii sindicali, sã ducã o campanie de informare a oamenilor prin mass-media. Or, neiniþierea unor astfel de activitãþi a generat un val de contestaþii ºi o permanentã tensiune socialã. Situaþia creatã l-a determinat pe primul-ministru sã declanºeze operaþiunea de remediere a efectelor impactului social al aplicãrii acestei Legi, în speranþa cã o intensã activitate propagandisticã este binevenitã în acest scop. Iatã cum comenteazã acest aspect autorul articolului intitulat: Capul ROMANului cel de pe urmã: „Pentru astfel de situaþii avem o expresie sugestivã – capul românului cel de pe urmã (n.n.) – care vrea sã spunã cã mai bine mai târziu decât deloc. Ar fi deci de dorit ca dezbaterea aceasta întârziatã sã capete necesarele valenþe de autoritate, atât de necesare acestui proces de a cãrui reuºitã – sau nereuºitã – depinde însuºi viitorul nostru. ªi nu numai cel economic. ” (Capul ROMANului cel de pe urmã, în „Libertatea”, 1990, anul II, nr. 269, 7 noiembrie, p. 1) Autorul, prin titlul ales, prezentarea deformatã a expresiei: mintea românului cea de pe urmã, a vrut sã sublinieze faptul cã premierul a înþeles în cele din urmã ce ar fi fost necesar sã facã în legãturã cu pregãtirea cetãþenilor pentru aplicarea unei legi, adicã adevãrul general valabil al expresiei a fost concretizat în comportamentul particular al domnului Roman.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Alte echivocuri ortografice apar într-un context mai larg: „Am privit, de multe ori dezgustaþi, meniul cu aplicaþie intermitentã afiºat pe frontispiciul originalelor noastre prefaceri: a. Micul dejun – mici (promisiuni); cafea cu to(r)t ce ai supt de la mama; b. Dej(unul) ºi Dej (doi) – creier perforat cu garniturã de arde-i copþi. c.Five o’clock – ce-ai crezut, cã s-a schimbat ceva? d. Cina (cea de tainã) – fripturã de opoziþie în suc propriu; gem cu fri(º)cã. [...]. e. Dupã preocupãrile di...urne era firesc sã urmeze o siestã reconfortantã. f. Iar democraþia, demnitatea ºi libertatea nu se transmit prin car...tele!” („Mileniul trei”, 1990, anul I, nr.K, p. 7) Se aleg, pe rând, formele care intereseazã din punctul de vedere al temei în discuþie. Se observã un prim echivoc ortografic în forma subliniatã: cafea cu to(r)t ce ai supt de la mama, ea sugereazã tocmai lipsa tortului, adicã sãrãcia, inconsistenþa dejunului – aluzie la starea nivelului de trai. Despãrþirea prin cratimã în douã segmente de sunete/litere a grafiei care redã masa de amiazã, primul segment exprimând onomasticul Dej, binecunoscutul conducãtor comunist român, iar cel de al doilea, unu (deci I, întâi), ironic – modalitate de marcare a succesiunii în familiile monarhice – are o mare forþã sugestivã de a reaminti rolul nefast al unor personalitãþi comuniste. Se subliniazã totodatã diferenþa dintre preceptele ideologice ale societãþii comuniste ºi practica conducerii acestei societãþi care a creat dictatori. Secvenþa lingvisticã urmãtoare, „ºi Dej doi”, subliniazã faptul cã politica dictatorialã ºi-a gãsit imediat continuatorul. ªi, dacã se merge pe firul înºiruirii de cuvinte, se înþelege uºor cã acel „creier perforat”

107

Ar dealul literar Ardealul

l LINGVISTICÃ l

nr nr.. 1-2/2014

este o aluzie tristã la cei împuºcaþi în Revoluþie, iar secvenþa lingvisticã „arde-i copþi” este perceput ca o parafrazare (ortograficã) a celebrei, de acum, expresii sã fiarbã în suc propriu. La Five o’clock, este ºtiut, se serveºte ceai. ªi în acest caz, despãrþirea substantivului ceai în douã vocabule care formeazã împreunã al doilea termen al omofoniei ce-ai urmatã de forma verbalã crezut exprimã direct ideea cã transformãrile aºteptate în urma miºcãrii revoluþionare n-au avut loc. Mai mult, grafia fri(º)cã pune în evidenþã, starea de spirit postrevoluþionarã a unor cetãþeni. De asemenea, grafia di-urne sugereazã, prin segmentarea adverbului de timp cu sensul zilnic într-un di prepoziþional (de > di) de facturã regionalã ºi substantivul urnã, preocupãrile din timpul campaniei electorale. Dupã alegeri, procurarea unor produse alimentare pe baza cartelelor a nemulþumit populaþia. Autorul enunþului vrea sã spunã cã dacã unele alimente se pot obþine astfel, libertatea ºi demnitatea nu pot fi cartelate. Transformarea mass-mediei, sugeratã prin „car(ele) tele-(viziunii)”, într-o modalitate analoagã cu cea amintitã este o acþiune riscatã. Un alt exemplu desprins din paginile presei actuale: „(Gorbaciov) – Ei, cum te mai deskurzi?... (Saddam Hussein) – Deh! Fiecare cu BAASARABIA lui...” („Ghilotina”, 1991, anul II, mai, p. 8) Despãrþirea intenþionatã la sfârºit de rând, conform normei ortografice, a primei silabe des-, anticipând forma verbalã cerutã de context, permite autorului transformarea acelei pãrþi care ar fi trebuit sã completeze secvenþa lingvisticã des(curci), astfel încât se obþine un segment fonetic asemãnãtor, dar diferit ca sens (kurzi), al denumirii celor care, prin atitudinea lor contestatarã, provoacã frãmântãri ºi griji conducãtorului irakian. Sensul verbului, în ipostaza flexionarã (te) descurci, este receptat aºa datoritã întrebãrii frecvent utilizate cum te mai descurci? Aici -curci devine o completare lexicalã redundantã, privirea trecând pe rândul urmãtor percepe vocabula kurzi într-o înºiruire logicã, refãcutã mintal astfel: cum te mai descurci cu kurzii? Cel care pune însã întrebarea are ºi el, se ºtie, probleme asemãnãtoare din punct de vedere politic cu ale celui întrebat. Ca atare, i se rãspunde în acelaºi fel: Fiecare cu BAAS-ARABIA lui... (dupã modelul expresiei stereotipe: Fiecare cu problemele lui). Aceastã grafie sugereazã concis

108

analogia: Baas Arabia, regiune a Irakului asupra cãreia Saddam Hussein a pierdut controlul ºi Basarabia, pãmânt românesc pe care Gorbaciov a crezut cã-l poate pãstra în cadrul C.S.I. O altã modalitate prin care se obþine echivocul ortografic constã în utilizarea unei forme neologice, cãreia i se opune o formaþie de cuvinte româneºti care contrazic ideea exprimatã de cuvântul neologic sau de un sens al acestuia. Iatã un exemplu de acest fel: „Procuratura l-a obligat sã coboare peugeotul în vale, nu pe(u)-jos, ci în acelaºi mijloc de transport cu care l-a dus în vârf. ” („Cinema”, 1987, nr. 3 (288), p. 6) Cineva a urcat în vârful unui munte, cu ajutorul unui tractor specializat pentru ascensiuni pe teren accidentat, un automobil marca Peugeot, cu gândul de a coborî apoi, conducând acest tip de limuzinã. Procuratura însã l-a obligat sã renunþe la idee. Plecând de la marca maºinii, autorul a gãsit în limba românã un grup de cuvinte care, împreunã, realizeazã cât mai apropiat sub aspect fonematic pronunþarea denumirii strãine, dar care are, totodatã, un înþeles contrar ideii exprimate în legãturã cu obiectul denumit ºi modul de utilizare al acestuia, adicã pe(u)-jos, nu cu maºina. Un ultim exemplu: „Revãzându-i filmul (este vorba de Accattone, regizor – Pasolini, s.n.) moto-tolit de un verset din «Infernul» lui Dante, ai senzaþia rãului absolut din revelarea infernului pur ºi simplu.” („Cinema”, 1987, nr. 8 (293), august, p. 2) Moto este substantiv neutru (un moto, douã motouri) ºi înseamnã: fragment, citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc, pentru a arãta pe scurt ideea fundamentalã a autorului (de la it. motto). A (se) mototoli, verb, înseamnã: a (se) face mototol, a(se) strânge ghem, a (se) ºifona, a (se boþi). Autorul a folosit o formã lexicalã cu sens depreciativ a (se) mototoli, mototolit, derivândo de la moto, pentru a o pune în contrast cu ideea exprimatã de acest cuvânt, semn cã motoul propriu-zis a fost contrazis sau nerealizat în scenariu. În concluzie, echivocul ortografic este o modalitate stilisticã de mare forþã expresivã. De la ironia uºoarã, subtilã, pânã la cea plinã de desconsiderare, toate treptele de exprimare sugestivã a realitãþii sociale, politice ºi economice sunt realizate prin aceastã figurã de stil dovedind rafinamentul creator al ziariºtilor.

108

l LINGVISTICÃ l Faptele ilustrative referitoare la echivocul ortografic, expuse în capitolul de faþã, reþin modalitãþi diverse de realizare. Mijlocul general de producere este cel surprins încã de la primele texte excerptate în care echivocul ortografic este prezent ca rezultat al despãrþirii cuvintelor în secvenþe lingvistice, indiferend dacã acestea au stat la baza formãrii vocabulelor în cauzã sau nu, cu intenþia redãrii sau sublinierii unor sensuri. Dar aceste modificãri în structura cuvintelor, care pãstreazã un aproximativ aspect fonetic cu cel al cuvintelor paralele, ce-ºi pãstreazã sensul propriu, se prezintã sub diferite aspecte: a) simpla segmentare: ce-ai – ceai; arde-i – ardei; di-urne – de urne; car... tele – cartele º.a.; b) segmentare + înlocuirea unui segment natural cu un cuvânt insolit: de-a Bush-ilea – dea buºilea; Dej(unul) – (Gheorghiu) Dej I; Petri-ficat (Petru I al Rusiei) – petrificat; des-kurzi –descurci; Baas-Arabia – Basarabia; moto-tolit – mototolit; c) substituirea exclusivã a unui segment natural cu unul insolit: ROMAN-ului – Roman (primul-ministru); d) izolarea de sunete (eventual, introducerea ad-hoc de sunete): fri(º)cã; to(r)t. Cu siguranþã, cercetãrile ulterioare vor adãuga noi date celor surprinse în studiul de faþã în legãturã cu acest fenomen de o noutate evidentã în domeniul ortografiei ºi, totodatã, în cel al stilisticii: echivocul ortografic. Dovada frecventei folosiri în presa actualã a procedeului de plasticizare a imaginilor realitãþii sociale, politice, culturale etc. este întãritã ºi de enunþul urmãtor care cuprinde un reuºit echivoc ortografic de facturã antonomazicã: „Dan Voiculescu sau PUR-icele cãlare pe elefant Din peisajul atât de pestriþ al politicii româneºti nu putea lipsi tocmai puricele care se viseazã cãlare pe elefant [...]. în 1991 l-au apucat ambiþiile politice ºi a fondat PUR [...]. Voiculescu a început sã le facã curte lui Stolojan ºi lui Bãsescu, pentru a le promite cã, dacã primesc ºi PUR-icele lui în Alianþã, primesc ºi ei Jurnalul naþional ºi Antena 1 (al cãrui patron este, s.n. DNU) [...]. PUR n-a reuºit în atâta amar de ani de la înfiinþare sã-ºi afirme identitatea (dacã are), din cauzã cã patronul nu are curajul sã spunã: ãºtia suntem noi, haideþi sã vedem ce putem singuri, nu cãlare pe elefant.” („Naþional”, 2004, 5 martie, p. 4) Titlul articolului: „Dan Voiculescu sau PURicele cãlare pe elefant” prezintã încã o dovadã cã echivocul grafic de tip antonomazic are un efect stilistic de mare forþã expresivã.

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 Echivocul grafic de tip antonomazic (PURicele) are o mare forþã sugestivã pentru oglindirea situaþiei în care un partid mic (PUR), condus de un preºedinte, considerat de autorul enunþului, oportunist, reuºeºte sã participe la guvernare pe lângã o alianþã de partide puternice, dar care nu formeazã majoritatea reprezentativã în Parlament. Este situaþia cuiva neputincios în a reuºi ceva, dar abil în a gãsi un mijloc prin care sã-ºi însuºeascã o parte din obiectivele înfãptuite de altcineva mai puternic, sãrind dintr-o tabãrã în alta. Un exemplu, creat în procesul gãsirii de forme dintre cele mai eficiente de influenþare a votanþilor în recentele alegeri locale: „Neculai ONÞANU UN PRimar BUN! DeVotat sectorului 2!” (Ghidul cluburilor de recreere [...], Bucureºti, 2012, 5 iunie, p. 1) Secvenþa lingvisticã scrisã cu majuscule UN PR[imar] (grafia combinatã a s.m. primar = PR – majuscule + imar – minuscule), face trimitere directã prin sigla UNPR, la partidul Unitatea Naþionalã pentru Progresul României, partid la al cãrui candidat pentru funcþia de primar este cel numit. Segmentarea adjectivului devotat (deVotat), citit integral, subliniazã o trãsãturã de caracter esenþialã a candidatului, impresioneazã pe alegãtori într-un moment al decãderii stãrii materiale ºi al trãdãrii interesului public de cãtre aleºi, deci o persoanã devotatã este cea mai potrivitã de votat! Acest procedeu de scriere, cu funcþie stilisticã, bazat pe omofonia creatã prin despãrþirea cuvintelor în secvenþe lingvistice cu sens relevã intenþia de a exprima sau sublinia un anumit aspect politic, social etc.

109

Ar dealul literar Ardealul

l VIAÞA CULTURALÃ l

nr nr.. 1-2/2014

LANSARE DE CARTE LA SOHODOL „Cãlãtor prin lume“ – Ioan Nicoarã (Editura CÃLÃUZA v.b. Deva, 2014)

S-a întâmplat ca exact în zi de mare sãrbãtoare – 24 ianuarie a.c. – la Sohodol, în Apuseni, sã aibã loc o frumoasã lansare de carte. Este vorba de volumul „CÃLÃTOR PRIN LUME“ (Jurnal de cãlãtorie) semnat de artistul plastic ºi scriitorul IOAN NICOARÃ. Trãitor de mulþi ani în America. El a avut prilejul sã cutreire lumea ºi a dorit sã aºtearnã pe hârtie toate frumuseþile ºi experienþele vãzute ºi acumulate în toate aceste cãlãtorii. ªi a mai dorit ceva: sã se întoarcã la locul de baºtinã, acolo unde sunt adevãratele sale rãdãcini, ºi sã dãruiascã, în zi de sãrbãtoare, tuturor consãtenilor sãi aceastã bogãþia sufletului sãu. În vederea acestei întâlniri emoþionante, domnia sa a mai pregãtit ºi o expoziþie personalã de picturã, cu numeroase lucrãri plastice, care au însufleþit sala cãminului cultural unde s-a desfãºurat evenimentul, completând astfel cu imagini pictate, ceea ce reda textul din carte. Au participat numeroºi localnici, prieteni ºi rude ale autorului. Nu puteau lipsi de la acest eveniment bunii sãi amici, Nicolae Jianu – artist fotograf ºi Ioan Sicoe – consilier la Direcþia de culturã Hunedoara (alãturi de care, de fiecare datã, la întoarcerea acasã, colindã þinuturile Apusenilor ºi Hunedoa-rei).

110 110

Alþi doi buni prieteni au dorit sã fie ºi ei alãturi de Ioan Nicoarã, venind tocmai de la Cluj. Este vorba de dl prof. Vasile Surd de la facultatea de geografie din Cluj ºi George Mraiºte. Toþi aceºtia au vorbit despre Ioan Nicoarã, artistul plastic, scriitorul ºi omul îndrãgostit de cãlãtorii, subliniind dragostea acestuia pentru naturã. Din partea editurii a fost prezentã Mariana Pândaru-Bârgãu, redactor-ºef, care a prezentat cartea, care reprezintã un prim volum din notele sale de cãlãtori prin America de Sus, America de Nord, Canada, Europa, dar ºi România. A urmat apoi o a doua parte a întâlnirii, în care elevii ºcolii din localitate au oferit celor prezenþi cântece ºi jocuri populare din zonã. ªi pentru cã era Ziua Marii Uniri, cel mai emoþionant moment a fost la final, când orchestra ºi copii au dat tonul la „Hora Unirii“. Ca la un semnal, toþi cei prezenþi în salã s-au ridicat în picioare ºi au început sã cânte, apoi au împletit cântecul cu hora, sãrbãtorind cu bucurie, ziua cea mare a românilor. Semn cã în inima moþilor dragostea ºi respectul faþã de þara lor n-a apus niciodatã. Sohodolul ºi-a onorat astfel consãteanul întors acasã cu darurile sale de suflet, dar ºi bucuria de a fi împreunã tocmai în sfânta zi a Marii Uniri. Cronicar

110

l VIAÞA CULTURALÃ l

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014

COLOCVIILE REVISTEI REFLEX În perioada 11-13 iunie a.c. la Bãile Herculane s-a desfãºurat cea de-a XIV -a ediþie a Colocviilor revistei „Reflex“, revistã care apare la Reºiþa. Coordonatorul acestui eveniment a fost poetul Octavian Doclin, redactorul-ºef al publicaþiei.

Pe parcursul a trei zile, scriitori din Reºiþa, Timiºoara, Arad, Lugoj, Caransebeº, Bocºa dar ºi din alte localitãþi ale þãrii, precum Bucureºti, ClujNapoca, Deva, Piteºti, Drobeta -Turnu Severin, Târgu-Jiu s-au bucurat de un program dens, de manifestãri ºi comunicãri din domeniul literaturii. Prima zi a fost dedicatã prezentãrii de reviste literare ºi lansãri de cãrþi. Revistele au fost prezentate de cãtre reprezentanþii lor: Vasile Dan – Arca (Arad), Mariana Pândaru – Ardealul literar (Deva), Mircea Bârsilã – Argeº (Piteºti), Paulina Popa – Semne (Deva), Zenovie Cârlugea – Portal Mãiastra (Târgu-Jiu), Iosif Bãcilã – Almãjana (Bozovici), Gabriela ªerban – Bocºa culturalã (Bocºa), Dorin Murariu – Banat (Lugoj), Adela Lungu-Schindler – Nedeia (Reºiþa), Eugen Bundaru – Forum Studenþesc (Timiºoara). De asemenea

au fost prezentate cãrþile: Catalog liric, autor Gheorghe Grigurcu, Fascinaþia lingvisticii bãnãþene, autor Simion Dãnilã ºi Dicþionarul scriitorilor din Banat, autor Alexandru Ruja. Dintre scriitorii-editori, Gheorghe Jurma a prezentat editura TIM (Reºiþa); Ioan Mateuþ, editura Mirador (Arad); Mariana Pândaru, editura Cãlãuza v.b. (Deva). A doua zi a întâlnirii a fost dedicatã Colocviilor revistei Reflex. Tema abordatã a fost „Despre poezia românã contemporanã. Poezia criticilor – critica poeþilor. Pe aceastã temã au prezentat referate: Toma George Maiorescu, Ion Pop, Vasile Dan, Gheorghe Mocuþa, Alexandru Ruja, Mircea Bârsilã. Au urmat apoi intervenþii, discuþii, confesiuni. De remarcat, la aceste discuþii, prezenþa poetei Riubiþa Raichici, director executiv al Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Caraº-Severin. Ultima zi a întâlnirii a fost dedicatã unui amplu recital de poezie susþinut de poeþii invitaþi, recital la care au asistat elevi ºi cadre didactice de la Liceul „Hercules“ din localitate. Au citit din creaþia proprie poeþii: Toma George Maiorescu, Ion Pop, Octavian Doclin, Liubiþa Raichici, Vasile Dan, Ion Cocora, Nicolae Sârbu, Nicolae Irimie, Mircea Bârsilã, Mariana Pândaru, Paulina Popa, Maria Niþu, Gheorghe Mocuþa, Ioan Mateuþ, Iosif Bãcilã, Costel Stancu º.a. Manifestãrile de la Bãile Herculane s-au încheiat, în cele din urmã, cu impresii ºi concluzii asupra Ediþiei a XIV-a a Colocviilor Reflex, s-au fãcut fotografii ºi s-au legat prietenii. Cronicar

111

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

l LA PAS PRINTRE REVISTE l

PRO SAECULUM, Anul XIII, nr. 3-4 (95-96). 15 apr. – 1 iunie 2014. Revista îl comemoreazã pe fondatorul sãu – Alexandru Deºliu – care a plecat din aceastã lume în urmã cu 7 ani. Acest brav intelectual, „Alexandru Deºliu – trãitor de 7 ani în <<viaþa morþii>>“ dupã cum subliniazã scriitorul Dumitru Radu Popescu, a fondat „o excelentã revistã culturalã“ care dãinuie ºi astãzi la aceeaºi þinutã valoricã, fiind una dintre cele mai apreciate publicaþii de gen. Despre personalitatea celui care a fost Alexandru Deºliu scriu: Magda Ursache, Constantin Coroiu, Florinel Agafiþei, Nicolae Iliescu, Ion Gr. Cherciu. Rodica Lãzãrescu, în editorialul sãu pune problema invaziei internetului în viaþa omului, fãcându-l prizonier de-a dreptul. În finalul editorialului lanseazã cãtre colaboratori ºi cititori invitaþia de a rãspunde la întrebarea: „În ce relaþii vã aflaþi cu internetul?“ Liviu Ioan Stoiciu continuã jurnalul poemelor sale iar George Bãlãiþã la „Rondul de noapte“ semneazã un „Fragmentarium“. La „Aniversãri“ întâlnim personalitãþi importante ale culturii noastre: acad. Rãzvan Theodorescu (75 de ani) – excelent ºi interviul semnat de Rodica Lãzãrescu; Constantin Cubleºan (75 de ani) – „Constantin Cubleºan sau optimismul incurabil“ – Mircea Popa; Marian Barbu (75 de ani) – „Marian Barbu - spre lumina arhetipului creator“ – Dumitru Velea. Rubrica „Rimember“ se deschide cu Mihai Eminescu, cei 125 de ani de la moartea sa fiind subliniaþi de un amplu material – „Eminescu despre dreptul de graþie“ semnat de N. Georgescu. Urmeazã George Munteanu (90 de ani de la naºtere) – „unul dintre cei mai de seamã eminescologi pe care i-a dat cultura româneascã“ dupã cum subliniazã Theodor Codreanu în articolul sãu „Cunoaºterea hyperionicã“; Lucian Raicu (80 de ani de la naºtere) – „Criticul ºi viaþa literaturii“ – Constantin Coroiu. Paginile dedicate poeziei sunt ºi ele ample,cu semnãturi de: Mariana Pândaru, Elisabeta Bogãþan, Ioan Dan Bãlan, Ioan Vasiu, ªerban Codrin, Iancu Grama, Dan Petruºcã, Lucia Dãmãruº, Ion Roºioru, Maria Postu, Passionaria Stoicescu, Daniela Varvara. Ne-au mai atras atenþia, în mod deosebit, rubrica de traduceri din poeþi austrieci (Stefan Zweig, Geog Trakl, Rainer Maria Rilke, Fiona Sampson) realizate de Ion Roºioru ºi Cristina-Alexandra Drãgoi sau din lirica englezã – Polly Robinson, sub semnãtura Marianei Zavati Gardner. Destine Literare. Anul 7, nr. 50-51/2014. Revista apare la Montreal, sub directa coordonare a dlui Alexandru Cetãþeanu. Primele pagini sunt dedicate cãlãtoriei în China pe care dl Alex. Cetãþeanu a fãcut-o la începutul anului. Se continuã cu Poeme veneþiene, semnate de Ion Andreiþã. George Astalos, Andrian Botez ºi Aureliu Goci îl evocã pe sonetistul Theodor Rãpan ºi cartea sa recent apãrutã – „Fiind“ (365 + 1 Iconosonete) iar Marian Barbu scrie despre istoricul literar Nicolae Cârlan ºi „împãtimirea“ acestuia pentru Nicolae Labiº, culminând cu volumul apãrut în 2013 – „Nicolae Labiº – Opera Magna“, carte la care Nicolae Cîrlan a lucrat din anul 1975. Dintre prozatorii care semneazã în acest numãr îi amintim pe: Andreea Violeta Bobe (ªerpoaica), Mihai BatogBujeniþa (Prozã fantasticã), Al. Francisc (Trei). Cele mai multe pagini sunt însã dedicate poeziei. Dintre poeþi, ne-a fãcut plãcere sã-i regãsim pe: Valeriu Bârgãu, Eugen Enea

112

Caraghiaur, Doina Drãguþ, Eugen Evu, George Filip, Mariana Gheorghe, Marian Hotca, Lazãr Lãdariu, Constantin Mãrãscu, Irina Lucia Mihalca, Ion Pachia Tatomirescu, Mariana Pândaru, Liviu Pendefunda, George Roca, Lia Ruse. Muguraº Maria Petrescu este o prezenþã foarte activã în paginile revistei semnând traduceri în englezã din poeziile unora dintre poeþii enumeraþi mai sus, dar ºi In memoriam – Traian T. Coºovei sau eseuri: Dumitru Ichim – Cuvântul din ungherul tainic ºi Marginalii la Semnul Isar. De remarcat ºi eseul semnat de Tudor Nedelcea – „Îndrumãtorul meu spiritual, canonizat – Gheorghe Calciu Dumitreasa.“ Luminã Linã. An XIX, nr. 3, 2014. De la New-York ne-a sosit revista condusã de Pr. Prof. Dr. Theodor Damian, o publicaþie de spiritualitate ºi culturã româneascã. În primele pagini citim un excelent eseu – Provocarea demonilor – semnat de Theodor Damian. Urmeazã un studiu semnat de dr. Camelia Suruianu pe tema „Simboluri ezoterice utilizate de Bartolomeu Valeriu Anania în drama Mioriþa“. La fel de interesante sunt ºi materialele semnate de Nicolae Iosub (Mihai Eminescu. Despre boala ºi activitatea poetului în perioada 1883-1889), M.N. Rusu (Prozatorul Radu Theodoru ºi destinul poetului George Boitor),Remus V. Giorgioni (Iubirea: primul ºi ultimul port sau Profesor de singurãtate), Daniela Gâfu (Un Poet cât o instituþie. George Filip - 75). Dintre cei care semneazã poezie, în acest numãr, amintim: Passionaria Stoicescu, Paulina Popa, Eugen Popin, Elena M. Cîmpan, Paula Romanescu, Coman ªova, George Boitor, Dan Anghelescu, Silviu Guga, Victor ªtir, Mariana Floarea, Marin Moscu, Veronica ªtir, Dumitru Ichim, Eugen Evu, Florian Siliºteanu, Miron Þic. Orient latin. Anul XXI2, nr. 2/2014. De la Timiºoara ne soseºte revista condusã de Nina Ceranu, preºedinta Fundaþiei culturale „Orient latin“ ºi Ilie Chelaru, redactorºef. De remarcat paginile dedicate lui Mihai Eminescu: Cercul „strâmt“ ºi sfera hyperionicã (Adrian Dinu Rachieru); Eminescu tradus, în 1917, de un militar german (Horst Fassel) – o descoperire din timpul primului rãzboi mondial – ºi câteva dintre poeziile marelui poet traduse în germanã de Albert Espey (Dorinþã, Pe lângã plopii fãrã soþ, De ce nu-mi vii, Ce te legeni, Mai am un singur dor, Adio); Anul 1868. Eminescu la Oraviþa ºi Izbãvirea, mântuirea, rãscumpãrarea. Oda eminescianã sau „Moartea ca frumuseþe“ (Ionel Bota). Poezie semneazã: Lucian Adam, Maria Bologa, Lilia Hinoveanu, Nuþa Crãciun. Proza este reprezentatã de: Costel Stancu (Funia), Dumitru Hurubã (Venirea investitorilor). Bucureºtiul literar ºi artistic, anul IV, nr. 6 (33), iunie 2014. O publicaþie constantã – încã de la apariþie – în publicarea literaturii ºi culturii româneºti de calitate. De remarcat editorialul „Animatori, susþinãtori, producãtori de culturã“ semnat de Florentin Popescu, redactorul-ºef al publicaþiei. Tot el semneazã ºi Interviul cu Petru Demetru Popescu ºi o cronicã literarã – Posteritatea lui Valeriu Anania în care prezintã douã volume recent apãrute: Valeriu Anania – Icoane de început ºi Valeriu Anania – Îngerul cu barbã. Semnalãm ºi pagina de poezie universalã în care sunt prezenþi poeþi turci contemporani.

112

Ar dealul literar nr Ardealul nr.. 1-2/2014 CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE Frigul însingurãrii – Llelu Vãlãreanu, Editura Lindenfeld, 2013; Dupã-amiaza unei vieþi – Geroge Vãidean, Ed. Cenaclul de la Pãltiniº, 2013; Imenie – Eugen Evu, Editura Limes, 2013; Furia unui destin – Adrian Anghelescu, Editura Karina, 2012; Libertatea visului – Mircea Motrici, Editura Muºatinii, 2008; Dolor sau jupuind îndoiala – George V. Precup, Editura Eikon, 2013; Poeþi, dupã plac – Lucian Gruia, Ed. Rafet, 2013; Existenþe fastuase – Victoria Milescu, Editura Semne, 2013; Vestimentaþia luminii – Aritia Poenaru, Editura Performantica, 2013; Mircea Eliade, subiect logic ºi gramatical – Marian Barbu, Editura Sitech, 2013; Pete de luminã pe fereastra vieþii – Marin Moscu, Editura Editgraph, 2013; Vameº la porþile dorului/ Doganier ne portat e mallit – Dumitru Tâlvescu, Editura Amanda Edit, 2014; Rãscrucea – Adi Travadi, Ed. Techno Media, 2013; Înger cu aripi ascunse – Ioan Gâf-Deac, Editura Universalia, 2010; Arca tãcerii/ L’arche du silence/ Silance’s Ark – Gheorghe Mizgan, Ed. Casa cãrþii de ºtiinþã, 2013; Poeme mici pentru oameni mari – Mircea ªtefan, Editura Risoprint, 2013; Aurel Pantea, ultimul taliban – Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI, 2014; Muchia malului – Menuþ Maximilian, Edituira Tipo Moldova, 2013; Anotimpurile sufletului – Victoria Fãtu Nalaþiu, Editura Eikon, 2008; Tainele copilãriei / Les secrets de l’enfance – Victoria Fãtu Nalaþiu, Editura Eikon, 2012; Ioan din satul Pãgânilor – Ioan Cioba, Editura Charmides, 2013; Jurnalul unei cãutãri – Dorina Sgaverdia, Editura TIM, 2012 Pentru o lecturã adevãratã ºi o percepere corectã a temei – Dorin N. Uritescu, Editura Bibliotheca, 2014; Pe Rio Costa – Dorin N. Uritescu, Editura Bibliotheca, 2014; Alesei de luminã – Traian D. Stãnciulescu, Editura Performantica, 2014; Dor mãrturisit – Iosif Bãcilã, Editura Excelsior Art, 2010; Poeme-semenicene – Iosif Bãcilã, Editura Excelsior Art, 2014; România de azi, România de mâine – Lazãr Plãcintã, Editura Limes, 2012; Trecând pragul iubirii – Teofil Hanãº, Editura Dochia, 2012; Cuvinte de îmblânzit mâinile/ palabras para domar las monos – Nuþa Crãciun, Editura Eubeea, 2014 Albastru de Bee. ªase din Socolari – Editura Eubeea, 2014.

ARDEALUL LITERAR Revistã de literaturã ºi artã e-mail: ardealul.literar@gmail.com site: http://ardealulliterar@ucoz.ro Tel: 0254/ 215545; 0744 521 284

Director fondator: Valeriu Bârgãu Anul de apariþie – 1996 Redactor ºef: Mariana Pândaru-Bârgãu Colaboratori pemanenþi: Gheorghe Grigurcu Liviu Ioan Stoiciu Marian Barbu Colectivul redacþional: Dumitru Velea Passionaria Stoicescu Dorina Brânduºa Landen Muguraº Maria Petrescu Petriºor Ciorobea Alina Lucia Musulbaº Miron Þic Adresa redacþiei: Deva, str. Horea, nr. 30 cod 330047, jud. Hunedoara Revista Ardealul literar gãzduieºte opiniile colaboratorilor, oricât de diverse ar fi ele. Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate revine în exclusivitate semnatarilor. Manuscrisele primite nu se înapoiazã.

I.S.S.N. 1453-5327

113

Ar dealul literar Ardealul

nr nr.. 1-2/2014

CUPRINS Mariana Pândaru: Editorial / pag. 1 Restituiri: Raportul prefectului Avram Iancu / pag. 3 Gheorghe Grigurcu: Basarabia la o rãscruce / pag. 7 Vasile Romanciuc: Poezie / pag. 9 Ioachim Lazãr: Basarabeanul Vasile Stroescu.../ pag. 10 Grigore Vieru: Poezie / pag. 11 Restituiri: Din arhivele dr. Petru Groza / pag. 12 Liubiþa Raichici/ Poezie / pag. 13 Liviu Ioan Stoiciu: De la plagiat la... autoplagiat / pag. 14 In memoriam: Traian T. Coºovei / pag. 17 Irina Lucia Mihalca: Fata din vis / pag. 18 Valeriu Bârgãu: Poezie / pag. 20 Aniversare: Marian Barbu ’75 / pag. 21 Ioan Pârva: Odiseea unui veteran de rãzboi / pag. 22 Gheorghe Lãcãtuºu: Poezie - Se sting veteranii / pag. 28 Dumitru Velea: Poezie / pag. 32 Alina Lucia Musulbaº: Intelectualism rafinat / pag. 34 Mariana Pândaru: Interviu Theodor Damian / pag. 35 Aniversare: Miron Þic ’75 / pag. 37 Miron Þic: Poezie / pag. 38 Dorin N. Uritescu: Poezie / pag. 39 Ioan Mititelu: Poezie / pag. 40 Doina Popa: Maºina de cusut / pag. 41 Victoria Milescu: Poezie / pag. 42 Menuþ Maximinian: Poezie / pag. 43 Romulus Tot: Cãlugãrul / pag. 44 Octavian Mihalcea:Dialog despre eternitate / pag. 47 Dorina Brânduºa Landen: Din litica universalã / pag. 48 Virgil Ioviþa: Sarabanda idioþilor / pag. 49 Muguraº M. Petrescu: Sub semnul divinului... / pag. 51 Ioan Cioaba: Poezie / pag. 53 Mircea Popa: Alex. Gruian – Brunea-Fox... / pag. 54

L. Gruia: Monica Grosu - ...lit. apusenilor / pag. 58 Ioana Sandu: Poezie / pag. 60 L. Daradici: Însemne în zodia înaripatelor / pag. 61 Petriºor Ciorobea: La pas printre cãrþi / pag. 63 Marin Moscu: Poezie / pag. 68 Luminiþa Huniade: Poezie / pag. 69 M. M. Petrescu: Viaþa teatralã – Gaiþele / pag. 70 In memoriam: Garabet Salgian / pag. 71 Mariana Bârgãu: Cronicã lit. – Rãscrucea / pag. 72 Mariana Zavati Gardner: Poezie / pag. 73 M. Pândaru: Patru cãrþi de poezie... / pag.74 Llelu Nicolae Vãlãreanu: Poezie / pag. 78 Lucian Gruia: Mircea Petean, domeniul liric / pag. 79 Iosif Bãcilã: Poezie / pag. 82 Ion P. Iacob: Poezie / pag. 83 Lucian Gruia: Cronicã lit. Ioan Vasiu / pag. 84 Gheorghe Taºcu: Poezie / pag. 85 Aniversare: Anca Sîrghie / pag. 86 Zilele comemorative „Valeriu Bârgãu“ / pag. 87 Zilele „Luminã Linã“ la Bistriþa / pag. 92 Zilele Comemorative Valeriu Bârgãu / pag. 92 Luminiþa Cojoacã: Poezie / pag. 93 Paris: Premierã la Ambasada României / pag. 95 Cristina Ciucu: Gânduri de scenograf / pag. 97 Radu Igna: Note de lecturã / pag. 99 La pas printre cãrþi: Daniel Marian... / pag. 102 Debut: Cãtãlina Mihai / pag. 103 Adriana Tomoni / pag. 105 Dorin Uritescu: Echivocul ortografic / pag. 106 Lansare de carte la Sohodol / pag. 110 Colocviile revistei „Reflex“ / pag. 111 La pas printre reviste / pag. 112 Cãrþi primite la redacþie / pag. 113

Numãr ilustrat cu fotografii realizate de Nicu Jianu

Revistã apãrutã cu sprijinul financiar al Asociaþiei Scriitorilor din judeþul Hunedoara ºi al Asociaþiei Culturale „Casina Naþionalã“ Deva

114 114

114