Sarbatori de iarna by Hopernicus

ATENŢIUNE! ATENŢIUNE! Maria Sava DESCHIDEM AICI ÎN GRUPUL" " CONCURSUL DE PLUGUŞOARE PROPUS DE DOMNUL BUDEANU. DUPĂ DEVIZA : CU MIC CU MARE SĂ PUNEM DE-O SĂRBĂTOARE! NU EXISTĂ REGULI, NU EXISTĂ RESTRICŢII . PLUGUŞOR SĂ FIE! CU POCNET DE BICI, CU MUGET DE BUHAI, CU CLOPOŢEI ŞI CU VERSURI CÂT MAI FRUMOASE. VĂ AŞTEPTĂPM CREAŢIILE! DACĂ MAI SUNT IDEI ŞI PROPUNERI ÎN MOD DEMOCRATIC LE PRIMIM ŞI LE VOM LUA ÎN SEAMĂ. MULT SUCCES TUTUROR! Darul Sfântului Nicolae către iubitorii de proză ( DIN ARHIVA CETATII! ) Emanuel Pope O noapte întreagă am tot umblat prin paginile voastre sperând că voi găsi, fie și numai într-o singură fereastră, o umbră lustruită de ciubote. Micuțele ciubote! Dar n-am găsit! și supărat pe mine însumi mai mult decât pe voi, că n-am știut un an întreg a însămânța în voi speranța, am smuls din pânza unui pictor această ponosită, șleampătă pereche. Unora le va veni ca unsă, altora posibil să le fie cumva prea strânsă. Dar orișicum ar fi, eu zic că tot se merită perechea să fie încercată. Nu am mari daruri și foarte greu îmi este să împart la toți urmând măsura dreaptă. Apoi mai e ceva… citind la voi pe poartă ‘republica’, sincer să fiu m-am cam temut să nu fie vorba de o farsă. Prea sună zgomotos și plin de fală pentru un grup de cetățeni așa… lipsiți de ghete. Dar cum și sfinții cât sunt ei de sfinți, în treburile artei nepricepuți s-au dovedit adesea, vă las în dar acest contur de carte: http://revistacititordeproza.wordpress.com/ ( structura viitoarei reviste – deocamdată în mediu virtual – a rețelei Cititor de Proză, primul număr la sfârșitul lunii decembrie 2009 ) De voi găsi după un an această carte închegată și răsfoind mă veți convinge, că fie numai și în artă, puteți cu adevărat să vă iubiți aproapele și renunțând la tot ce înseamnă trib și individualism feroce nu vă veți simți nici o secundă sărmani neîndreptățiți, ei bine atunci, altfel de daruri Sfântul Nicolae o să poarte. Și vă mai las de-asemenea întru ajutor aceste vorbe, pe care tot le port de zeci de ani la pieptul meu : “am oroare de animalul din noi când se ambalează în folosul său.” (Panait Istrati ) și “Ce am eu de spus Umanității? “ (Mihail Bulgakov) Să fiți iubiți și să păstrați cu grijă ciubotele lăsate în dar ! Colind Costel Zăgan Lerui-ler şi fulg şi mugur poetul colindă singur

Poezii Constanta Abalasei-Donosa - Scrisoare iernii frunze regăsite din beția toamnei, vreme tristă fulguindă... lacrimi violete, tocmai răscolite din ceru-adormit, prin păduri bolnave. vântu-ngenunchiază ramuri, păsări în ungher de noapte. cuiburi părăsite, cântec care plânge al muzicii de creangă, abia abia în șoapte. griul – inocent decor ploia, spală toamnă părăsită așternându-i iernii, de nămeți, pufos covor. - Pe întinderi fără margini ninge cu flori albe, albe... copacii speriați, înșurubați până-n cer se tem de urletele cenușii ale vântului stingher. cu coroanele în ramuri, țipă teii, țipă plopii salcâmii, tot lăstărișul țipă frunzele uscate vocea crengilor se pierde în năvala alburoasă ce se-amestecă cu vântul. urlete rănite, ale crengilor golite ramuri brune, cenușii, plâng, se frâng sau mor și pier cum mai trece încă-o zi, sau o noapte cu mult ger. pe întinderi fără margini totul este-n alb bălțat... pe întinderi fără margini, ninge, ninge cu flori dalbe și cu dorul tău lăsat. Elegia XX Constanta Abalasei-Donosa ochi magic îmi ești lopătând de sus din cer dimineața dinspre zori, la amurguri în vâltori. ochi magic îmi ești printre petale căzute

din miezul cireșului pe umbra pământului. ochi magic îmi ești palid pe chip pe față din vară tu împletești spre gândurile ce te răsfață. ochi magic îmi ești printre gânduri strecurat de prin martie-n dezgheț în decembrie gerat. Pe întinderi fără margini Constanța Abălașei-Donosă ninge cu flori albe, albe... copacii speriați, înșurubați până-n cer se tem de urletele cenușii ale vântului stingher. cu coroanele în ramuri, țipă teii, țipă plopii salcâmii, tot lăstărișul țipă frunzele uscate vocea crengilor se pierde în năvala alburoasă ce se-amestecă cu vântul. urlete rănite, ale crengilor golite ramuri brune, cenușii, plâng, se frâng sau mor și pier cum mai trece încă-o zi, sau o noapte cu mult ger. pe întinderi fără margini totul este-n alb bălțat... pe întinderi fără margini, ninge, ninge cu flori dalbe și cu dorul tău lăsat. Urătură în doi timpi şi trei mişcări Costel Zăgan Dragi români mânca-v-aş neaua nu vă mai jucaţi cu steaua când pe jos şi când călare soarta nu e de vânzare Nu trăiţi de azi pe mâine doar cu sare fără pâine ridicând cerul cu cricul n-aveţi pâine aveţi circul Dacă e vreo sărbătoare sar şi morţii în picioare

c-aţi tăcut vă doare gura hai şi-ncepeţi urătura Şi zâmbiţi răul să plece cât numeri până la zece Balagan moldovinesc Ştefan Serseniuc Aho Aho copchii şî fraţ' Staţ' puţîn' şî nu manaţ' Lângă boi v-alaturaţ' Şî cuvântu' mi-ascultaţ'. Anu cari o trecut Noi pi Balagan ne-am întrecut, Şi diplòme am luat Ş-am râs ca un apucat! Cu osutăcin'zăci di cuvinti Şî cu'n spiriduş cu minti, Am scris poizii si prozî Şî uni o pus şî câti-o pozî! Ia mai mânaţ' măi flăcăi sî s-aud'în munţ' şî văi hhhhăăăăăăihăăăi! Fetili s-onfierbântat Şî s-o pus, aşă, pi oftat Cân' o văzut aşă băieţ' Cari scrii ca poeţ'! Da şî băieţi ş-o lungit Tiocu si cu pixurili Şi îşi moa'in călimară Inspiraţa'nfiicari sară! Şî la feti li-o plăcut Şi vor iar di l-a'nceput O scrisoari di amor, Aşă, di la anu' viitor! Pân'la anu' cari vini S'auzâm numa di bini Sâ mancaţ', vă-veseliţ' Di la vin nu vă opriţ! Mâââîîînă uăi! Hăi hăi! Plugusorul scriitorilor Daniela Tiger Lele, muică, ce-i pe-aici? Se-aud pocnete de bici, Aromă de la sarmale Și ce o mai fi prin oale: Un ghiveci de ”Balagan”, Să trecem în noul an, La aperitiv e proză

Să vedem viața mai roză, Pe grătar stau poezii, Zi, măi, nene, ia, mai zi! Ia, mai mânați, măi, poeți, Cei din țară, cei răzleți Să se-audă-n munți și văi: Hăi… hăi… Ne-adunarăm de pe Terra Și din toată emisfera Poeți, scriitori, artiști, Niciodată n-om fi triști, Cu prietenii legate, Cu vorbe pe săturate, Și mai bune, și mai rele, După suflet și putere, Adunați la monitor Ne suntem de ajutor! Ia, mânați slovele care Vor trece peste hotare Să știe lumea de noi… Hăi… hăi… Azi e zi de sărbătoare Și-i loc pentru fiecare, Să-nchinăm un păhărel, De la mine, zăibărel, C-a trecut încă un an, Poate n-am făcut un ban, Ne-am distrat, ne-am hârjonit, Sufletul ni l-am hrănit, Dar la anul care vine, O să scriem și mai bine! Ia, mânați cu sănătate, Fericire și bucate, Portofelul cu mulți bani, LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI! Hăi… hăi… O urare pentru 2014 Dorina Pop Aho, aho internauți Ce stați la birou desculți, Luați-vă haina pe voi Și veniți aici, la noi, În ”Cititorul de proză” C-om găsi noi loc de-o poză... Și de-aveți slova cizelată,

Când Dă mă, cu biciul, mai tare. Aho, aho și-n a mea casă Vă poftesc cu drag la masă Și-om închina cum se cuvine El cu tine, tu cu mine. Apoi vom comunica Tu cu mine, el cu ea. Și-om mai pune de-o piftie Coaptă bine pe hârtie Cu condeiul asudat. Zi măi, ori te-ai încurcat? Aho, aho cuvânt spurcat Încă nu te-ai săturat Să tot umbli, așa, hai-hui? Ia, mai pune-ți vorba-n cui. Fugi repede-n dicționare Ia-ți de-acolo ajutoare Și poate împrospătat, Rumenit și aranjat Vei posta un plugușor Mânați măi, da mai ușor. Aho, aho veri și cumnați Cuscri și alți fârtați Intrați măi în plugușor Că vom trece mai ușor Peste clipe zbuciumate De-om avea doar sănătate Și cămara ghiftuită Cu răchie, slană, pită. Pune mă pe buhai varză acră S-audă și a mea soacră. Aho, aho omule frumos Tu ești cel mai generos Și-i plăti urarea noastră Cu o masă mai domnească. Ni-i da sarme și cârnați Friptură și cozonaci Și-un pahar de vinișor Să lunece mai ușor. Mânați măi, printre bucate, Cu talanga mai departe. Aho, aho la piețe și-n mall Da nu cu portofelul gol. Pasul meu acum se-abate Să își cumpere de toate... Nu în bani m-am încurcat

Ci la coadă m-am blocat Căci criza-i doar pe hârtie, A fugit din prăvălie. Ia mai mânați măi, diplomat, Că încă n-am terminat. Aho, aho și în oglindă Care-a început să mintă. Sau de atâta urat Azi, trupu-mi s-a șifonat? Dar sufletul meu de copil E rebel, da-i bibliofil. Se învârte-n anecdotă Chiar de nu-nțelege-o iotă. Face și-un amendament... Dă măi din buhai permanent. Aho, aho la vechiul an Ce îmbuibat și golan A adormit obosit. Toate zilele-a muncit Și acum în sărbătoare Nu face și el o plimbare... Stă întins pe canapea Și-ascultă urarea mea. Ia mai dăi măi, sacadat Cu biciul. M-am enervat! Aho, aho Anule Nou Te-aș pune ca bibelou Colo-n biblioteca mea Între Shakespeare și Kafka. Dacă te vei plictisi Fugi pe la vreo trei edituri Și negociază ceva Bun și pentru slova mea. Zi, măi, zi din manuscris Că încă nu s-a închis. Aho, aho puțin mai prudent Am merge și-n Parlament. Da-i vacanță. Au plecat. Vom merge la alt palat, Dar ne-am răzgândit ușor Nu vrem taxe-n Plugușor. Sunt colindător profan N-am în buzunar un ban. Dă măi din bici mai departe C-am ajuns la Universitate... Aho, aho pleată rebelă Te-ai născut în altă eră.

Plugușoru-i demodat R&B ai încercat? Sau te-ai declarat afoană? Nu ești doar o panaramă! Hai mai bine-ascultă rock Afoană nu ești deloc. Mână mă, dar mai atent Fii și tu în rock prezent. Aho, aho silabă ofilită Nu mai turna jar pe plită Stai în banca ta puțin Ia și-o picătură de vin Și o palmă poate-ți vine... Rima aia mult mai bine, Apoi ciufulește-ți chelia Pune-ți drept și pălăria. Împrospătată, pleacă la drum Dă măi din talangă-acum! Aho, aho, domnule Emanuel Pope, Vă urăm, acum, cu toții: Ștefan, Eva și doamna Sava Eu, de ce să stau degeaba? Haideți și-alți republicani Că-i concurs (dar fără bani): Compunem, citim, ne distrăm, Apoi mai și comentăm. Iaca vin și zurgălăi Dă cu biciu-n like-uri măi. Aho, aho din Timișoara Să se-audă-n toată țara: Din Craiova-n București, Tu, române, să trăiești! Să-ți lași grija-n bătătură. Hai, mai zi o urătură, Că vine anul acuș... Uite-l sus, pe derdeluș. Mânați măi, și fără bani: La anul și la mulți ani! Craciunul – Semnul lui Dumnezeu care aduce pacea Stefania Fodorean “Dar ingerul le-a zis: “Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.” Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, si zicand: “Slavă lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.” (Luca 2:10-14)

Aproape ca a mai trecut un an si altul e gata sa inceapa… Decorul s-a schimbat deja in urbea noastra, peste tot sunt lumini stralucitoare, brazi impodobiti si o atmosfera de sarbatoare. Nu e de mirare, Craciunul bate la usa, …. insa suntem oare gata sa-l primim? Craciunul este prin excelenta o sarbatoare in care Dumnezeu ne invita prin Fiul Sau sa fim deschisi unii cu altii, sa uitam de prejudecati, sa lasam la o parte indiferenta fata de adevarul Nasterii Mantuitorului nostru. Ne facem daruri si suntem preocupati cu pregatirile de Craciun; colindam prin magazine, trimitem felicitari, ne intalnim sau vorbim la telefon cu cei cu care am uitat sau am neglijat sa tinem legatura; toti sunt parca mai primitori in acesta perioada, bogati sau saraci impartasim aceeasi bucurie, caci am asteptat un an intreg aceasta sfanta zi ca sa ne bucuram impreuna si sa ne laudam in Domnul, care a parasit cerul pentru a cobora intr-o iesle. In 1 Corinteni 30:31, apostolul Pavel ne spune ca “El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare pentru ca, dupa cum este scris: Cine se lauda, sa se laude in Domnul.” Invitatia “Sfintelor Scripturi” este ca noi sa ne adapam din acest Izvor de apa vie, nu doar de Craciun, ci in tot restul anului, caci intelepciunea, neprihanirea, sfintirea si rascumpararea puse la dispozitia omului pactos de Cel Prea Inalt inseamna nimic altceva, decat har. Pentru mine, fiecare Craciun a fost deosebit de frumos si ma refer la faptul ca atmosfera speciala pe care o traiam cu aceasta ocazie exista doar pentru ca noi am ramas dintotdeauna o familie foarte unita. In copilarie, imi petreceam Craciunul cu fratii si parintii la tara, la bunici. Colindam din casa-n casa, iar dupa aceea, cand au trecut anii si am devenit adolescenti, organizam colindul impreuna cu fratii mei si cu alti tineri de varsta noastra. Un Craciun de care imi voi aminti tot restul vietii este cel de anul trecut, cand am fost invitati de un grup de tineri sa mergem ca de obicei, cu colindul. Ei se ocupasera de tot, nu trebuia decat sa ii insotim, insa fara nici o explicatie, eu m-am hotarat mai greu sa ma alatur lor si fratilor mei, Ciprian, Eugen si Mihai. Am acceptat in cele din urma, si Craciunul 2007 a ramas pentru mine ca o investitie sufleteasca, pentru ca a fost ultima data cand am mai avut sansa de a merge la colindat alaturi de Ciprian. Acesta ne-a parasit pe 11 iunie 2008, la numai 25 de ani, viata lui fiind rapusa in mod tragic, in urma unui accident. Ma gandesc si acum cu nostalgie, ca daca el n-ar fi insistat acum un an, sa fac parte din grupul de colindatori, de parca ar fi stiut ca era ultimul nostru Craciun impreuna, as fi regretat toata viata ca am ratat aceasta sansa, de a mai fi impreuna inca o data. Povestea mea s-ar putea incheia aici, dar trebuie sa recunosc ca imi e dor de Ciprian si ca pastrez inca in suflet, imaginea lui, de frate mai mare. Insa stiu ca el se afla acum in cer, acolo unde totul este pace, liniste, bucurie si armonie. Cred ca vom ajunge noi toti in acel loc minunat, unde cu siguranta, Tatal Ceresc ne-a pregatit fiecaruia o casa. Si acest lucru este posibil si datorita Craciunului, caci prin Duhul Sfant, Fecioara a nascut un Fiu, pe Isus din Nazaret, pentru ca poporul lui Dumnezeu sa fie mantuit de pacate. Bucuria ne va lumina si ne va incalzi sufletele in noaptea de Craciun, caci El a platit pretul impacarii omului cu Dumnezeu. Sa ne umilim sufleteste, sa nu obosim in a face binele si sa nu ii uitam nici pe cei care desi sarbatoresc Craciunul, privesc sarbatoarea aceasta doar ca pe o traditie, fara sa inteleaga ca este momentul cand au de facut o alegere. Sarbatorim acum, prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni, si totodata, prin aceasta comemorare, mintea noastra este calauzita spre asteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos, la sfarsitul timpurilor. Sa mergem deci, cu bucurie in Casa Domnului si sa ii oferim lui Dumnezeu la randul nostru, o casa in care Fiul Sau sa Se poata naste. Scriptura spune ca Fecioara “a născut pe Fiul ei cel întai nascut, L-a înfasat în scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:7) Sa Il lasam pe Isus din Nazaret sa se nasca inca o data, de acest Craciun, nu doar in caminurile noastre, ci si in casa inimii noastre.

Traind in lumina acestor ganduri, sufletul nostru va deveni cu adevarat templul Duhului Sfant. Peste putin timp se va incheia si anul 2008, de aceea, de ce nu am folosi acest prilej pentru a privi din punct de vedere spiritual, spre ceea ce am lasat in urma? Sa ne intrebam ce a reprezentat pentru noi acest an, cum ne-a binecuvantat Dumnezeu in mod personal in aceasta perioada de har pe care o vom incheia in curand si in ce masura am stiut sa Ii multumim si sa Ii fim recunoscatori pentru toate cate ni le-a oferit. Daca este ceva ce nu a mers cum trebuie, daca nu ne-am bucurat de viata asa cum ar fi meritat, daca ne-am lasat calauziti de un spirit de nemultumire, putem sa rascumparam vremea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu in anul care vine si sa invatam sa traim Evanghelia in fiecare zi din 2009. Iar daca trebuie sa iertam, sa ne amintim ce spunea marele Shakespeare – “A ierta este o fapta mai nobila si mai rara decat aceea de a te razbuna”. Am spus mai sus ca provin dintr-o familie extrem de unita, care a trecut la jumatatea acestui an printr-o tragedie. Craciunul este fara indoiala, si un moment in care sa ne gandim la familie. Isus S-a nascut in familia lui Iosif si a Mariei si acesta este modelul de familie pe care Dumnezeu ni-l propune. Sa intelegem ca fiecare are o misiune in primul rand in familia sa, o responsabilitate care face parte din planul divin, iar indeplinirea acestora inseamna revarsarea binecuvantarii ceresti. Sa ne iubim unii pe altii, caci aproapele nostru este si cel care s-a nascut in aceeasi familie cu noi, sa ne purtam sarcinile unii altora cu bucurie, sa avem grija unul de celalalt, sa ne rugam impreuna, construind altare in casele noastre, sa fim uniti si sa renuntam la egoism, certuri si dezbinare. In familia din Nazaret, Dumnezeu este Cel care oranduieste mersul lucrurilor, iar cei care fac parte din aceasta familie I se supun, Il asculta si Ii indeplinesc planul divin, acceptandu-I voia. Credinta lor devine una, se dezvolta in incercari si cultiva virtutile crestine. Viata lui Isus a inceput cu o incercare, atat pentru El, cat si pentru parintii Sai, caci nu este simplu sa iti nasti copilul intr-o iesle. Vorbind despre ascultare, Maria este cea care in primul rand ne ofera un exemplu in acest sens, acceptand voia lui Dumnezeu. Ea spune: „Iata roaba Ta, faca-mi-se dupa voia Ta!”, atunci cand ingerul o anunta: “Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri.” Ea este o fiinta umila, cu o mare incredere in Dumnezeu, la dispozitia Caruia se pune. Ea este neprihanita si primeste harul si darul pe care Tatal Ceresc i-l face. Ea isi intelege misiunea, chemarea si drumul pe care trebuie sa il urmeze si nu se impotriveste, ci se lasa in mana lui Dumnezeu, acceptand sa Il nasca pe Pruncul Isus. Intruparea lui Hristos se datoreaza si credintei Mariei. Meritul ei este acela de a fi inteles ca putem fi sfinti nu prin puterea noastra, ci prin lucrarea lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, a luat pentru totdeauna natura umană si S-a intrupat pentru ca Dumnezeu nu a dorit să cadem si mai mult in pacat. Dragostea Sa fata de noi s-a manifestat mai intai prin intrupare, iar apoi prin inviere, caci El a devenit Om din prea multa dragoste pentru noi. Dumnezeu a adus intregii lumi vestea buna a Craciunului, insa multi au ales sa nu o primeasca. El este dispus sa ne dea apa vietii din abundenta, iar bucuria Craciunului este o parte din aceasta veste buna. Putem sa traim si sa ne impartasim de bucuria aceasta individual, dar si colectiv, ca familie, ca biserica si ca societate, iar slujirea este elementul principal in aceasta formula. Isus S-a nascut intro iesle, pentru ca un om care avea un han si se bucura de prosperitate a refuzat nu doar sa o gazduiasca pe Maria, ci a respins darul facut de cer, posibilitatea mantuirii. La fel si Irod, care nu a sovait sa recurga la crima, luand decizia de a-L omori pe Imparatul Cerului. Dar au fost si oameni care au primit cu bucurie si speranta vestea buna – pastorii si magii. Acestia nu au ezitat sa Il caute si sa I se inchine. Avem sansa acum sa ii deschidem cu simplitate si sinceritate usa inimii si sa ii aducem, la fel ca si magii, daruri – credinţa, nadejde si dragoste. Si sa nu uitam un lucru – cea mai mare dintre acestea trei este dragostea. “Dragostea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el”, spunea Michelangelo Buonarotti. Spiritul Craciunului inseamna in primul rand, dragoste – pentru Dumnezeu si pentru oameni. Asa a fost la inceput, cand

Tatal a creat cerurile si pamantul si asa este inca, in Imparatia Sa. De Craciun si nu doar de Craciun, putem trai si respira atmosfera cerului. Depinde de noi sa ne hotaram! N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit, e deajuns o mână de prieteni Mirela Dogaru Ajun de Crăciun, prag de ger și de bilanțuri, prag de alt an, încă unul adăugat, încă unul scăzut.Timpul face socoteli scurte, fură și împovărează în aceeași măsură. Parcă nici nu simt că vin sărbatorile, sunt zile ca oricare altele, aud o voce din spate și tresar speriată că cineva imi citește gândurile. Am multe eu în cap acum... hmm, să gândesc cuminte. Le mătur, le bag sub preș și scot la iveală altele cu îngerași, colinde și leru-i ler. O să încep să levitez cu atâția îngerași în minte. Chipu-mi strălucește-acum angelic... sper. Firea mea versatilă mă ajută. E a doua seară când ne întâlnim și e bine. Melodii vechi ne incită amintirile și pașii de dans devin nostalgice aduceri aminte. E trecut de 12 noaptea și Crăciunul ne prinde împreună. Băieții au terminat de cântat. Au fost grozavi. Chitarele iau drumul tăcut al huselor iar tobele stau roșii și obosite într-un colț. Nu, nu plecăm încă deși patul ne așteaptă, în întuneric, răbdător... Sunt locuri care te atrag ca un magnet. Involuntar devii dependent de atmosfera aceea specială care se creează acolo și o dată dacă nu ai fost prezent, paradoxal, parcă îți lipsește fumul, scaunul incomod și oboseala aceea plăcută din miez de noapte. Sunt clipe în care simți că se întîmplă minuni, când sufletul încrâncenat se deschide cotlon după cotlon, cu ajutorul unei melodii, a unui vers, cu fredonarea șoptită sau apăsată a unui cântec împreună cu prietenii. Realizezi că bucuria de-a fi împreună desface lacăte ale tristeții și că da, acolo, ai sentimentul apartenenței. E Crăciunul... așadar să bem, să mâncăm și să ne veselim, consolându-ne, cum spune o prietenă de-a mea, că „la tăți ni-i greu„ SĂRBĂTORI FERICITE! tablou de crăciun Mihaela Popa luminate de steluță nucile-n brad s-au copt covrigii pe sfoară stau roată coronițe cu globuri clopoței și beteală pe la uși ramuri de vâsc aşteaptă sărutul să învăluie casa aroma de cozonaci și mere îmbujorate chipuri de copii întrebând primiți cu colindul

RONDEL ÎN SEARA DE AJUN Gheorghe Suchoverschi În brad ghirlandele-nfloresc Iubiri, în seara de Ajun. La geam colinde se-nteţesc, La omul primitor și bun. Aşa-i în fiece Crăciun, Peste tot neamul creștinesc. Iubiri din seara de Ajun ... În brad ghirlande înfloresc. Şi pe tot globul pământesc, Pornit din fiece cătun, Doinește-un fluier de alun, Că s-a născut azi prunc domnesc ... În brad ghirlandele-nfloresc. Pluguşor pentru cei dragi Anca Florentina Popescu Aho, aho, bunici, nepoţi Să vă bucuraţi cu toţi De alean şi sănătate, De suflet cald şi bucate, Să trăiţi în armonie Cu prieteni de-omenie S-aveţi părinţii la masă, Copiii pe lângă casă, Masa plină, casa dragă Şi de toate în desagă! Aho, aho dragi cititori Să petreceţi până-n zori, Să beţi, să vă veseliţi Şi să fiţi mereu uniţi Să aveţi cu voi iubirea, Omul drag şi fericirea, Să citiţi printre cuvinte Cu pace şi cele sfinte! Aho, aho, dragi scriitori Talentaţi şi răbdători, Să fiţi plini de inspiraţie Şi de har pentru creaţie, Ca să bucuraţi poporul Cu slova, nu cu televizorul De-omul bun să aveţi parte Şi să scoateţi câte-o carte! Şi de-o fi să mai mânaţi Zurgălăii să-i cântaţi, Bicele să le-alineaţi,

Cu horincă şi în horă Lângă frate, lângă soră Să strigaţi s-audă glia Toată lumea, galaxia Ce frumoasă-i România, Ce straşnic e Pluguşorul Şi cum ne alină dorul! Şi de-o fi să ne-ntâlnim Cartea s-o îmbogăţim Să avem mereu în piept Suflet alb şi drumul drept, Să privim cu mic, cu mare Viaţa ca pe-o sărbătoare Să mânăm din zurgălăi, Copii, fete şi flăcăi Pluguşorul să-l pornim Şi din bici iar să pocnim! Eu atât am să vă spun Înainte de Crăciun: Credinţa să vă-ncălzească De rele să vă păzească, S-aveţi sănătate, bani, La anul şi La Mulţi Ani! tablou de crăciun Mihaela Popa luminate de steluță nucile-n brad s-au copt covrigii pe sfoară stau roată coronițe cu globuri clopoței și beteală pe la uși ramuri de vâsc aşteaptă sărutul să învăluie casa aroma de cozonaci și mere îmbujorate chipuri de copii întrebând primiți cu colindul

Balagan moldovinesc Stefan Serseniuc Aho Aho copchii şî fraţ' Staţ' puţîn' şî nu manaţ' Lângă boi v-alaturaţ' Şî cuvântu' mi-ascultaţ'. Anu cari o trecut Noi pi Balagan ne-am întrecut, Şi diplòme am luat Ş-am râs ca un apucat! Cu osutăcin'zăci di cuvinti Şî cu'n spiriduş cu minti, Am scris poizii si prozî Şî uni o pus şî câti-o pozî! Ia mai mânaţ' măi flăcăi sî s-aud'în munţ' şî văi hhhhăăăăăăihăăăi! Fetili s-onfierbântat Şî s-o pus, aşă, pi oftat Cân' o văzut aşă băieţ' Cari scrii ca poeţ'! Da şî băieţi ş-o lungit Tiocu si cu pixurili Şi îşi moa'in călimară Inspiraţa'nfiicari sară! Şî la feti li-o plăcut Şi vor iar di l-a'nceput O scrisoari di amor, Aşă, di la anu' viitor! Pân'la anu' cari vini S'auzâm numa di bini Sâ mancaţ', vă-veseliţ' Di la vin nu vă opriţ! Mâââîîînă uăi! Hăi hăi! La anu' şî la mulţ' ani! Scrisoare către Moş Crăciun Vali Slavu Te rog, acum, iubite Moş Crăciun, Să treci, de poţi, pe la elevii mei Şi-ţi scriu aceste rânduri ca să pun Şi eu, o vorbă bună pentru ei. Sunt copilaşi dotaţi cu mult talent, Isteţi şi dornici de a învăţa, De-aceea eu te rog să fii atent, Să–i treci neapărat pe lista ta! Să nu crezi că ei nu mai fac prostii,

Şi nu sunt câteodată ştrengărei, Cu toate astea, Moşule, să ştii Că sunt grozavi, doar sunt elevii mei. Cu unii, soarta-a fost un pic mai dură, Căci nu au tot ce şi-ar dori, acasă, Când este ger, ei poate n-au căldură Şi nici mâncare din belşug pe masă. Iar altora li-i cald şi au de toate, Dar nu le este, Moşule, uşor, Căci au părinţii în străinătate Şi mai oftează-n somn, de dorul lor. Mă bucur că sunt vrednici şi învaţă, Având motiv cu ei să mă mândresc Şi-aş vrea să-i ştiu întotdeauna-n faţă, Căci sunt elevii mei şi îi iubesc. Să treci cu daruri pe la toţi, te rog! Şi, ca să fiu şi mai convingătoare, Te chem să vezi, la şcoală-n catalog, Ce note bune are fiecare! O brad frumos... 1984 John Tully O, brad frumos, o brad frumos… Scinceste la televizor, iarna mea tropicala Iar eu va scriu pe o hirtie reciclata, o felicitare de Craciun: Daca v-am iubit, am uitat sa v-o spun, Si daca voi m-ati uitat e vestea cea mai banala Primita in noapta de ajun. Descarte ma trezeste in fiecare dimineata Cu lumina lui pura ca un fruct de difuzie boreala; Da-mi Doamne definitie si da-mi curaj, Da-mi matematica verbala. Da-mi puterea sa reinviu sclav al libertatii de fiecare zi, in abataj… O brad frumos, o brad frumos, cu cetina uscata si ireala. COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU Costel Zăgan Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt

dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă iată şi la această înălţime cuvintele m-au ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi pe Dumnezeu taci şi zboară SĂRBĂTORI DE IARNĂ Mihaela Cojocaru Este veselie mare de sărbători, Răsună străzile de colinde și urări, La porți ne urează voioși colindători, Voia bună și cântecele răsună până-n zori. Neaua imaculată și albă acoperă totul, În om de zăpadă se întrupează omătul, Copii se joacă în jurul lui fericiți, Cine să mai simtă frigul și soarele cu dinți ? În casă este mare bucurie pe înserat, Căci Moș Crăciun a venit de daruri încărcat, În jurul bradului se aduna copii să cânte Și casa răsună de tradiționale și vesele colinde. ÎN ORICE STAUL PRUNCUL SFÂNT SE NAŞTE Adrian Munteanu În orice staul pruncul sfânt se naşte Pe fânul proaspăt, tainică zăbavă. Se va alege grâul copt de pleavă Şi-n jurul casei mielul blând va paşte. Câte-un Irod va picura otravă, Răpind sfinţirea adunată-n moaşte; Supuşi ostaşi, trimişi spre-a-l recunoaşte, Nu-l vor vedea în jur de-atâta slavă. Trei magi spre iesle blând îngenunchează Nădăjduind să frângă un blestem. Deasupra noastră suie-n veci o rază, Aprinde-n noi speranţa ce-o avem. În gând curat un veşnic foc veghează Şi fiecare sat e-un Betleem. De Crăciun Anca Florentina Popescu Crenguţele de brad sunt pline de zăpadă Aşteaptă să se-mbrace cu globuri colorate, Cu mii de luminiţe, steluţe-adunate, Bomboane roşii, mov, cu gust de marmeladă.

În case- i cald şi tihnă, miroase a mere coapte, A scorţişoară, vin şi- a sfântul cozonac Afară-i ger şi ninge cu jucării în sac Şi-l aşteptăm cu toţi pe Moş Crăciun în noapte. Copiii ne colindă, îmbujorati de ger Miros a–mpărtăşanie, a fructe şi candoare Ne lumineaza viaţa şi Sfânta Sărbătoare, Ne fac mai buni, mai veseli când cânta leru-i ler. Rondel de colind Ionel Mony Constantin Colind sărac, cu leru-i ler Cântat sub geam în gura mare De puşti îmbujoraţi de ger Cu ghete rupte în picioare Colind urând să fii prosper Să ai în casă-ndestulare Colind sărac, cu leru-i ler Cântat sub geam în gura mare Stând lângă bradul efemer. Împodobit de sărbătoare Tu nu-i uita pe cei ce-ţi cer Cântând sub candida ninsoare Colind sărac cu leru-i ler. Scrisoare către Moș Crăciun (IV) Dorina Pop Dragă Moș Crăciun, Să-ți trimit iar o scrisoare? Nu mai bine un e-mail... Scriu adresa la-ntâmplare Doar unul e moșul meu! Ce contează că-i vecinu De vine cu sacu-ndesat? Îmi ascund puțin suspinu Stă puțin și a plecat. Dar minciuna e urâtă Spusă chiar unui copil Moșule ești o ispită Pentru un ștrengar abil. un copil (ca toți ceilalți)

Scrisoare către Moș Crăciun (V) Dorina Pop Dragul meu Moș Crăciun, Să-ți cer ceva? Să fiu drăguță... Cuvântul mi se risipește pe hârtie Gândul se pune pe-o crenguță M-așez și EU în nostalgie. Aș vrea totuși ceva... Of, zile! Dar nu cred că intră-n competența ta... În calendar nu mai sunt file Zăresc în schimb figura ta. Și îmi zâmbești, sacul ți-e gol EU tremur crezând că mă cerți. Am transformat serbarea-n monopol? Plâng în genunchi sperând c-o să mă ierți. copilul din mine (melancolic) Scrisoare către Moș Crăciun (I) Dorina Pop Dragul meu, Nu aș vrea să mă ocolești Copilul din mine te-așteaptă. Căldură în casă o să găsești Bradul împodobit și ușa descuiată. Îmi lași ceva, ce ți-a rămas în sac Sau vino și cu sacul gol. Vom bea un vin, mânca-vom cozonac, Iar dacă vrei, sarmale calde din cuptor. Vom spune rugăciuni lui Dumnezeu (În loc de poezia demodată) Și poate așa, fiul meu, Va lumina viața-mi întunecată. un fost copil (singur) Scrisoare către Moș Crăciun (II) Dorina Pop Dragă Moșule, De câțiva ani, nu mi-ai adus nimic. Te-am supărat eu cu ceva? Îmi spui că este criză, că nu-s mic,

Dar asta nu e vina mea. Putem să facem o șuetă mică (După ce dai cadouri la copii) Sau dacă vrei mergem la o berică, La party-time sau alte măgării... Și dacă-i sacul gol, am eu niște mărunt Te duc la un restaurant. Tu deghizat, eu cu păr cărunt Dar vino, fii prezent. Asta e important. un fost copil (resemnat) De sărbători Llelu Nicolae Valareanu Dulceaţa mierii urcă vâscoasă în miezul cuvintelor spuse literele înmuguresc. Moş Crăciun împarte daruri copiilor gerul gofrează flori de gheaţă pe geam, casele mici de periferie se-ngroapă în omăt. În depărtare păduri de lumini pe deal, cu risipa ceţii se-mbracă-n argint, umbrele se îneacă în ape. Pâinea şi vinul se înmulţesc, băutorii sparg pahare-n cârciumi. Dulceaţa mierii, vâscul durerii, aşteptă-n genunchi, colindătorii dau buzna-n case, se pogoară peste oameni duhul sărbătorilor de iarnă. URARE ANULUI 2014! livia ciuperca E fine de an calendaristic. O zi, precum toate celelalte. Nimic nu o deosebeşte de predecesoarele. Doar trezia ei sau trevzia noastră. Da, pentru că 31 din calendar (o zi de marţi) înspre Anul cel Nou (o zi de miercuri) ne-mbie, astfel încât Ochiul de aici să privească spre Ochiul de dincolo, pregătiţi şi conştienţi fiind (ne-o spune, cu înţelepciune, filosoful persan Omar Khayyām): pleca-vom „pe aceeaşi poartă pe care am intrat...” Ea, ziua finelui din calendar e lucidă. Nu este o marţi a ghinioanelor, ci o zi a eliberării de tot ce-a fost rău sau am făcut rău în 2013. Şi mulţi dintre noi avem conştiinţa încărcată cu multe rele. Şi numai gândind la Roşia Montană – şi deja este cumplit de mult! Răul, pe care unii îl proiectează, ar însemna Moarte rapidă. Să nu ne lăsăm purtaţi de vântul sorţii, fraţi creştini! Să ne gândim cum ar fi mai bine să-l întâmpinăm pe Noul An. Cu un „Bine ai venit, Majestate?!”

O, dar când spunem „Bine ai venit, An Nou”, tare bine-ar fi să spunem şi „Bine ai venit, Om Nou! Ţi-ai înveşmântat binele, adevărul şi dreptatea în generosu-ţi suflet?!” Să privim în juru-ne. Peste zarea cea calmă pluteşte o pace ca de veacuri. PreaBunulBunilor aşteaptă de la noi vrednicie şi frumuseţe. Dar noi ce le dăruim zărilor necuprinse? Dar PreaBunuluiBunilor? Mărăcini. Nu, dragilor! Să dăruim mărăcini doar păcatelor, vorbelor deşarte, minciunilor şi răutăţilor de tot felul! Zărilor necuprinse să le dăruim ceea ce de fapt dorim sufletului şi trupului nostru: iubire, calm, gânduri şi fapte potrivite. Doar nu degeaba ni se spune că suntem sălcii gânditoare. Să ne mlădiem întru frumos, întru folos, cu vrednicie. Să ne conectăm fluxului miraculos al energiilor binefăcătoare din acest tainic univers. La mulţi ani, suflete ales! Fii binevenit Noule An, întru ocrotire, pace şi bună înţelegere! Scrisoare către Moș Crăciun (III) Dorina Pop Moșule, nu fii nasol, Contul mi-e bătut de vânt Portofelu-mi este gol Nu-ți spun versuri. Pot să-ți cânt? Da, stai mult? Mă cam grăbesc, Mă așteapt-o domnișoară Trebuie să mă rumenesc... Să ți-o dau ca voluntară? Las-atunci nu mai veni Mai vorbim noi și la anu Du-te doar pe la copii Mi-ai stricat acum tot planu... Te pup, pa,pa... Cadou de Crăciun Tudor Alexandru Costin scriu pe o creangă de brad cu ace – cuvinte colorat de rotunde și vii ca ochii tăi… In infinitul spațiu, sub bradul de Crăciun a trebuit să caut mult până să-mi găsesc cadoul, până să-l simt dorință cu toată ființa mea – filmul Post restant (1961), Director Ion Floroiu, Regia Gh. Vitanidis. Actori: Iurie Darie, Florentina Mosora, Gr. Vasiliu Birlic, Ion Dichiseanu Mărturisesc… că această dorință își striga de mult împlinirea. Clipa, în generozitatea curgerii sale, a ales “acum și acum”… Mulțumesc! “Ascultă, Mitică. Tu ai iubit vreodată? - Pălăria și paltonul dv.

Ce zici? Dacă i-aș scrie adevărul crezi că ar suferi? - Pălăria și paltonul dv. Altceva nu mai știi? - Mă cheamă Mitică. Așteaptă o scrisoare de dragoste, nu adevărul. Înțelegi? Hai să-I scriem noi una și s-o semnăm “Filip Maltopol”. O ajutăm să-și treacă examenul și după aia putem să-I spunem și adevărul. N-am scris niciodată o scrisoare de dragoste… Mitică, ia vino-ncoa. Ajută-mă. Hai, curaj! Începe tu. - Pălăria și paltonul dv. Mulțumesc, asta știam și eu. Tu nu înțelegi că eu am nevoie de cuvinte pe care nu le-am gândit niciodată. De vorbe pe care nu le-am spus niciodată. Încearcă. Poate le găsești tu. Mitică, eu te-am construit, dăruindu-ţi ceva din mine. Poate chiar o parte din ceea ce se cheamă inimă. Spune măcar două cuvinte de dragoste - Mă cheamă Mitică. Pălăria și paltonul dv.” * scriu pe o creangă de brad noaptea cântă a naștere și infinit… la cumpăna dintre ani Ionescu Ion la cumpănă de ani mă doare c-a trecut un an, nu mai știu, pesemne e târziu, se-aude plugușorul pe la porți, și sorcova, cântată de copii și chipul mamei, cel topit în ii, din cesurile ei târzii, au sosit magii de la sud, îi văd aeve și-i aud, trec maiestos conduși de-o stea spre maica mea, spre maica ta, acolo-n staulul din dos unde născutu-Sa

Hristos. mă doare c-a trecut alt an, și vine timpul de răscruce, când răstigniți murim pe cruce și-o îngropăm pe ana-n zid, între liniște și vid și dorul îl topim în doine și în balade de verbină, între-ntuneric și lumină, mutăm viața -ntr-o zi albă și înaintăm c-un vis, floare dalbă la ureche, floare dalbă de cais. La mulţi ani! Tudor Alexandru Costin în albul de spațiu al unei coli de hârtie… La mulți ani! rostit cu golul strigăt ascuns în formă… La mulți ani! rotund până la conștient și infinit dincolo de acesta… PLUG'UŞOR dumitru k.negoita S-a sculat Bădica Traian, fost primar haios şi puţin chelos, în spate cu două mandate. Şi acest crai de tobă, priceput tare la vorbă. Vajnic marinar! Vorbind la o cafea, cu copila sa Se trezea râzând cu măreţii în gând. Pentru măreţiile lui. Ia mânaţi flăcăi şi plesniţi din bice măi. Hăi! Hăi! Hăi. Cum se ştie de pe ecrane,

azi stă într-un palat pe la Cotroceni, cu pază de oşteni. Pe unde era preşedinte, zâmbăreţul nea Ion. La început Traian, l-a păcălit pe Adrian. Dacă staţi şi m-ascultaţi, după primul lui mandat, Mircea şi Crin se pregăteau. Prietenii că şi-i adunau, cu sacoşe, pixuri şi covrigei. Dar Traian îi înfrunta Cu alai şi cu umbrele, băutură, mititei şi voturi de mii de lei. Pentru tot acest alai, ziceţi tare din buhai. Mânaţi măi! Hăi! Hăi Aho, aho, fraţi şi copii, de prin ziare şi TV-uri, aflarăm vestea, precum nici dna n-a terminat povestea. Când Mircea zicea: -Nea Trăiane, Trăienică, de cu seară parcă erai, mult mai mult în urma mea. Atunci Traian cu glas dulce şi sfătos: - Te-am ciuruit pe dos. Incheind c-o bucurie, scărpinându-se-n chelie Iar astăzi, dragii mei, tăiaţi-i din îngâmfare, "puneţi bun simţ în pahare". încheiaţi cu noi acum. Poate-o fi un an mai bun. Opriţi plugul măi flăcăi şi trăzniţi din bice măi! Hăi! Hăi! Hăi.

Şi,

ECONOMIE DE SĂRBĂTOARE Costel Zăgan În sfârşit astăzi se ură domnilor din gură-n gură O altfel de sorcovă Dorina Pop Sorcoviță, sorcovioară Seamănă prietenie-n țară

Din Timișoara-n București Tu ROMÂNE să trăiești. Fă popas și-n Dublin Du o sticluță cu vin, Iar la Holon du sarmale În Canada ”domnișoare” Rămâi puțin și la mine, Dă-n cuvânt! Poate nu-i bine... Și-apoi pleacă-n lumea largă Sorcovioara mea cea dragă. Târg de Crăciun Adriana Moscicki Aburi calzi ieslea ridică sfrijit copil înfăşurat şi animal chircit corpul firav cald încojurat steaua mai licăre şi cerul înalt în pomi lumini atîrnate au stat. Prin mine se scurge poveste tristeţea cununa îmi este, forfotă,staniol şi panglici strălucesc cupe de vin din mâna în mâna trec anis,portocal şi ginger se întrec care pe care pe limba şi n memorie se petrec. În ochi culeg îngeri şi sfinţi cuminţi, lumânări parfumate,globuri,lozinci, în minte întind masă cu zîmbet şi dar Ştiu, stau singură şi aştept în zadar. Fulgi peste lume din sită de cer în mâini ţin inima ,bate vântul şi ger. Povestioară de Crăciun Adriana Moscicki (artist Julia Burns) Dinspre sat se ridică tropăit de paşi în zăpadă.Căluţul alb de porţelan necheză uşor şi vessel -Iiiihaaaaa!ce zăpadă minunată! În coamă îi jucau stele de staniol şi în coadă legată mare fundă roşie !oare sub ce pom mă voi aşeza ????....se întreba visător.Îmi doresc o fetiţă destul de năzdrăvana să călărească ţinându mă în palmele ei şi să mi spună duois (dar destul de convingător)-dio dio căluţul meu fermecat!hai să zburăm ca n poveşti!Aşa gîndi şi scutură coamă lungă.Din stele mii de lumini săgetară întunericul şi zări cu coadă ochiului ghemotoace mici în zăpadă.Hei?cine sînteţi voi şi pe cine aşteptaţi aici în drum???? Hau hau se gudurau la picioarele lui ghemotoc alb şi pufos şi ghem smotocit tot pătat de sus pînă jos! Miau -miau ridică drept în sus codiţă felină languroasă. Ahhh,sînteţi mai mulţi???şi ce faceţi voi aici,mă rog frumos??? Hmm,îşi drese glasul felină -sînt Ducesa şi lăbuţele mi au îngheţat.Stăm cam de multişor aici la margine de sat!Moşu e cam hăbăuc şi am căzut din sac! Acum aşteptăm să se ntoarcă din drum..ne aşteaptă copilaşi! Hau hau se răţoi puful alb numai ochi albaştri senini şi frumoşi-Sînt Blue! Ştiu că mă

aşteaptă o Mami bună şi iubitoare şi mi e cam foame....Hau bau-zise atunci ghemotoc pătat!De mine aţi uitat?? eu sînt catelandra tandră şi a nimănui....în sac m am furişat de prin sat..şi nici n am nume,dar e seară de Crăciun...ştiu şi eu,am botic pătat poate o să capăt pâine şi un pat! Dar tu cine eşti ?că n am văzut pe drum cai aşa ca tine! Am văzut cai mari şi fornăind pe nări şi dând din copite...păzea,trebuie să te fereşti,altfel te fac una cu pămîntul! Hmmm...gândi căluţul de porţelan ....căci era un căluţ gânditor ..eu m am născut pe o roată sub mâini frumoase de bărbat..m au modelat şi într un cuptor m am uscat şi n glazură m am bălăcit , cu flori şi fluturi m am îmbodobit ...eu sînt cadoul de Crăciun ! Desigur voi ajunge la o fetiţă năzdrăvana să alergăm printre perne şi draperii ! sau poate voi sta cuminte pe o etajeră şi o Doamna frumoasă mă va şterge de praf cu un pămătuf şi mă va gâdili şi eu voi strănută!Dar ea nu o să audă!oamenii mari nu mai înţeleg,doar copiii ştiu să vorbească limba noastră! Şi dacă ajung la vreun zvapaiat...cad şi mă sparg.... şi atunci m am revoltat şi din sac am scăpat! Apoi mi a părut rău şi am zis să aştept ....poate Moşul vine şi mă adună în cutie înapoi! Ahhhhhh...hau -miau rostiră într un glas -tu eşti că noi! Eu zic să ne jucăm puţin să nu îngheţăm! Ihaaa ,da ,da da!!! răspunse căluţul! de a ce ne jucăm aici pe nserat??? Offff,nu ştiu ,eu sînt firavă şi fină! dorm pe o pernă şi torc în surdină!zise Ducesa şi roti ochi pe sub gene şi codiţa se ridică drept spre stele! Hau hau -eu sînt căţel de neam ales,ştiu să trag sanie şi dorm în zăpadă fără tocmeală! dar aş vrea o Mami aşa,iubitoare,să mergem în lesă pe trotuar la plimbare. Hau -bau,zise cateau pătată ,eu ştiu să mă joc de a căutat mâncare prin sat şi de a gudurat...dar ştiu să mă tem de mâini şi picioare şi alte animale muşcătoare....m aş juca de adevărat cu mâini iubitoare ,să mă mângâie pe creştet şi să mă apere şi să stăm în soare..... Uffff ,voi nu sînteţi jucării,voi nu ştiţi să va jucaţi???!!! eu ştiu să fiu în palme purtat şi poate apoi în pat aruncat sau în nisip uitat..sau căţărat pe vreo pernă înflorată dorm şi sforăi noaptea toată..ah ,dar se aude sania cea mare ! haideţi să sărim cu toţii pe patru picioare şi să strigăm cu voce mare..Moşu e de ureche cam tare! Mosuleeee...hau miau bau.....!!!!!!!!! Huoooooooooooo........se auzi scartit de frîne!Sania opri pe loc şi renii fornăiau şi pufăiau ! Ahhhh,năzdrăvănii lui Moşu,hai sus în cutie cu voi,am drum lung şi noaptea e în toi! Blue!!!-present Treci în Cutie-uite pe ea Simona scrie! Ducesa!-Miaaaaauuuuuuuuu...răspunse mieros-ahh,dragă Moşului ,tu stai aici pe perniţă,tu mergi la Regina fetiţă! Căluţ de porţelan înflorat!-ihaaaa se auzi nechezat! Tu nu ai nume,mergi la o poetă copila să te plimbi prin cuvinte şi poezii ...şi să faci năzdrăvănii! Hau bau ...hau bau ..hau bau....latră atunci ghemul pătat. Hmmmmm...pe dumneata de unde te am scăpat???se minuna Moşu ..uff,sînt cam uituc,hai vino,găsim o căsuţa în burg.Eşti frumuşica şi toată pătată ,ţi aş spune Spottie..ştiu eu o fată ! Toată lumea prezentă?????? daaaaa.......se auzi din sanie în fel de fel de limbi-de păpuşi,de pisici,de căţei,de giraffe, de raţe şi de urşi de trenuri, de maşini brum brum.......ce hărmălaie şi n lumina mare renii aprinseră un bec în nară şi porniră în gallop de aer prin ţară! Hooooo hoooo hooooo!!!!!!!Se umplu cerul de strigăt voios...la geamuri ard lumini,copiii dorm frumos şi peste lume se lasă aşteptare........în vis trece Moşul cu dar pentru fiecare.

Tentativă de colind Andana Călinescu Să poţi să crezi Când unii te înşeală Să te ridici Când alţii te doboară Să poţi păstra Când alţii vor s-alunge Să râzi chiar dacă Sufletul iţi plânge Şii cald rămâi Chiar dacă afară ninge ACEASTA-I ARTA DE A INVINGE ! Tentativă de colind Vin să vă bată-n geam //la figurat// Fulgii de nea. Au nins peste tot ce fu rău În anul ce-i gata de ducă. Cu suflet curat, Cu gând luminat i-am trimis, fluturi de nea să vă colinde din toată inima mea. Aruncaţi-n neant dureri de mai an şi strângeţi la geam un coş cu poveşti, cu mere lucioase, obrăjori de copil, foşnet de îngeri prin colţuri de casă... pe unde v-aţi dus, mai la apus sau mai pe-aproape, pe maluri de ape, Bucurie, Sănătate să fie. Plin cu iubire pocalul de vin cu drag vi-l închin!!! Nu-i nevoie să-mi daţi

nuci aurite ca-n cântul străbun. Mi-ajung un gând, şi, poate un zâmbet, în brad să le-ascund. Tot ce-i bun să vă fie, destin şi menire !!! Crăciun fericit 2014!!! colindător de ocazie în zi de ajun. PLUGUŞORUL CONSTELAT N.N.Negulescu Fraţilor români de pretutindeni: Aho, aho, Fii Luminii, din Rai vă aduc toţi crinii şi miresme de cuvinte de la Tronurile Sfinte! Îngeri vă pun la ferestre curcubeie de poveste, cântece din Galaxii Ani Cosmici cu bucurii! Sub geana Eternităţii adun în taină poeţii să vă ţese-n vise daruri şi cununile de lauri! Cu iubire frăţească, Fondator/Director/Redactor-sef N.N.Negulescu Membru Corespondent al Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte (ARA) Unghiuri de zăpadă Tudor Alexandru Costin … şi, când vom găsi curajul să evadăm din noi trecutul şi prejudecăţile ne vor urmări cu gravitaţia şi umbra unor lanţuri sfărâmate. … prizonieri. Armura de prizonieri ne îmbracă, o simt rece ca un ţipăt gravitaţional care

măsoară distanţa dincolo de aceasta, în unghiuri de căderi şi alb de zăpadă. Nu, iubito! Nu am încetat nici o clipă să te simt printre cuvinte. Voi scrie metalic, ascuţit, primar ca un colţ ascuns de cerc, zâmbetul tău va rotunji puţin muchiile cu îngăduinţă şi acceptare. Ştiu!... sună ciudat, dificil, responsabil ca încercarea de a defini un arc de cerc prin linia-culoare a unui poligraf, într-un timp de acum, de posibil început, de TU, de EU, de alb, de iarnă… Plugusorul Balagan S. Budeanu Aho, aho, stimaţi confraţi, Din Carei până’n Galaţi, De la Iaşi, la Timişoara, Mai pe scurt, din toată ţara, Am sosit cu-n pluguşor Editat pe Cititor, Un pluguşor mai... pamflet Ca să fiu în trend pe net. Pluguşor cu şase boi (Trei ‘nainte, trei ‘napoi) Pluguşor făcut pe Ning (Trei boi trag, că restu-mping) Asta e! suntem români Iuţi la minte, iuţi de mâini Şi românu-i cu bravada Ară… doar când dă zapada Clopoţiţi din zurgălăi, Faceţi roata, măi flăcăi! Hăăăăăăiiiiiiiiii! Ştiţi povestea: An de an, Se scula câte-un Traian Îşi lua şaua de aur O punea pe calu-i, Graur, Apoi, din zori până-n seară Cultiva grâu, orz, secară. Astea, le ducea la moară Ce le măcina-ntr-o doară (Mai mereu fiind in draci) Şi-apoi, le făcea colaci.

Iar iarna, de sărbători, Răsplătea colindători. C-asta-i viaţa, ştiu şi pruncii Ce-i diviziunea muncii. Cum se nasc doi truditori, Creşte-un cor de urători. (Cum eu nu sunt scriitor… M-am facut colindător. Şi voi face şi pe dracu’ Ca să îmi primesc colacu’.) Ia, pocniţi din bice, măi Să se-audă-n şapte văi! Hăăăăăăiiiiiiiiii! *** Ia, să pornim noi uratu’ Incepând cu Domn’ Mânzatu Să-nchinăm un vin cu cimbru Pentru “Gând” şi “Echilibru” Să-l urăm, puţin mai hâtru Pe neica Emil Dumitru Că din Nistru până-n Tisa Toţi citim şi Ius si Isa (Eu mi-aştept obştesc-sfârşitul Cand ‘oi termina cititul.) Ridicaţi acum paharu’ Şi pentru Ion Untaru C-am citit strângând din dinţi Vieţile a 5000 de sfinţi Şi, din trei in trei pahare, Mai servesc şi-o cugetare Si-uite-aşa, gândind la Crist Beau, cuget şi deci...exist! (Cred c-o să renunţ la vin Că e greu sa fii creştin!) Hai, flăcăi, că iese banu’ La mulţi ani, V. Ploeşteanu! Când îţi ascuţi tu peniţa Joacă celţii Periniţa Iar când textelor dai sens Au uitat de River Dance. Ia turnati şi-un spriţ de vin Pentru Dimitrio Sin Că, până la el, “procletu’” Nu ştiam ce-nseamnă netu’ Şi de când în grup e “mare”

Nici nu mai citesc ziare! N-o uitam nici pe Dorina Sau pe Lucia-Irina, Nici pe Nuţa lui Gangan, Pe Dorina lu’ Ciocan, Terner Zoltan, Muresan Si nici pe Costel Zagan (Cred ca-n Vrancea sunt seisme De la ale lui cezisme) Vişa, Pavel, moş Ionescu, Nici pe Constantin Popescu, Hăuiţi să-i crape ia Domniţei Frandoş Maria, Chiuiţi cu veselie Că trece Vali Ilie Si-nţeleptu-n Cititor, Multstimatul Dorel Shor Trageţi brazda, măi flăcăi, Hăăăăăăiiiiiiiiii! *** Haideţi, că ne-apucă seara, S-ajungem la Căprioara, La un tip ce creşte napi, Impletind noaptea ciorapi. Ăsta a avut ideea (Invers ca în Odiseea) Şi, doar singur, ceaca-paca Şi-a facut casă – “Itaca” Şi-aşteaptă, din Europa, Să-l caute Penelopa. Mânaţi, băi, strigaţi cu toţii Să v-audă şi nepoţii Că bunicu’ brăilean A fost cioban peruan Şi-or învăţa din istorii C-a plecat după prigorii. (Are acuma 3 căţei Cine-i pupă-n... bot pe ei?) Urati băi, şi daţi cu biciu Să se-audă-n Machu-Picchu! Unde-a-nţărcat Mutu… vaca, Tocma-n Lacul Titicaca! Hăăăăăăiiiiiiiiii! *** Opreşte, Emanuele, Lângă gardu’ de nuiele Scoate boii, dă-le apă,

Nouă, o slană cu ceapă Pune-o şi de-un borş de ştir Pregătit de Adrimir Că la cârnaţi, zău, n-ajung De când citesc Freud şi Jung. Pregăteşte şi ulcica Cu palinca “Virginica” Cheam-o si pe Suzănica (Că-i in călduri, mititica) Scoate şi-un ciur de mălai (Vezi ca are G. Mihai) Mai adă vreo 10 ceşti, C-am-un vin de Odobeşti Doamna Sava, sărăcuţa, Să o facă pe Ancuţa Şi să toarne în pahare Sanatate! La mai mare! *** Să sperăm c-aduce anu’ Pace-n lume cu toptanu’ Să-l împace pe Budeanu Cu USR-istul Mocanu Pe Boris cu Adrianu Pe Maria cu Maria (Mânca-i-aş eu pălăria) Şi, după cum bârfesc unii, Pe Mony cu restul lumii. (Tot citindu-l pe Pescaru Şi-a găsit talent cu caru’ Şi s-a dus în lume veste Că-i rondelistul lu’ Peşte.) Ăştia toţi să ne trăiască Fă-i Doamne, să se iubească Să-mprăştie-n site lumina Şi să-i cunune... Alina! Şi la anu’ de-om fi vii Să ne strângem vreo 3000 De Eve si de Ştefani Hai noroc! şi La mulţi ani! P.S. Mai daţi-mi din vin un strop! La mulţi ani, Dorina Pop!