ziarul Miorita USA.

Anul VIII, Numărul 87, MAI 2014

R O M A N I A N-A M E R I C A N

I N D E P E N D E N T

N E W S P A P E R

MICUL PRINȚ CAROL FERDINAND ÎN VIZITĂ LA SALONUL AUTO MOTO A treia ediție a Salonului Auto Moto (SAM), a avut loc în Piața Constituției din București, în perioada 2-6 aprilie 2014. Au fost prezentate peste 25 de mărci de autovehicule, motociclete, scutere, ATV-uri dar și noutatile recent prezentate la Salonul Auto de la Geneva.

Pasiunea pentru automobile este de generații prezentă și în mijlocul familiilor regale. Se pare că cel mai tânăr membru al Casei Regale a României, Prințul Carol Ferdinand, duce mai departe această pasiune! Îi plac mașinuțele cu care se joacă și cu care creează adevărate curse, dar este mult mai atras de adevăratele modele, cele pe care își dorește să le conducă.

ASR Prințul Paul al României i-a facut o surpirză fiului său în acest weeknd, mergând împreună să viziteze Salonul Auto Moto din centrul capitalei! Au admirat în mod deosebit și au felicitat producătorii pentru modelele fabricate în România: SUV GHE-O si Prima Dacia coupé!

Camelia Vlad - detalii in pag.4

RECLAME

MAI 2014 MIORIลขA USA

2

3

MIORIŢA USA MAI 2014 STIRI

"THE ESTABLISHMENT OF THE ROMANIAN NATIONAL COMMITTEE AND ITS RELATIONS WITH THE NATIONAL COMMITTEE FOR A FREE EUROPE AND THE OTHER NATIONAL COUNCILS" PROF. DR. MARIUS PETRARU There is little information about the existence and activity of the Romanian National Committee and about its relations with the National Committee for Free Europe and with the other National Councils. Neither Romanian, nor American historians have written any comprehensive studies about this subject.

Following the political events that took place in Romania in 1945, along with the Soviet troops occupying Romania, the Communist regime in Moscow succeeded over a short period of time in installing their own repressive system and annihilating any form of Romanian political resistance. A considerable part of the Romanian political and intellectual class found their refuge in the great European capitals or in the United States. The deepening of the international political crisis following the division of the new zones of influence that were established by the Paris Peace, lead the United States to react “vehemently” by openly supporting the fight for the liberation of the Eastern Europe from under the Soviet Russian occupation and influence. The declaration made by General Nicolae Rădescu on October 30, 1947 before his leaving Portugal for the USA, sums up the objective of the East European emigration, namely that of continuing the liberation efforts on the American soil: “I go to America because all the countries under Russian Soviet subjection put all their hopes in the people and government of America and in U.N.” On March 11, 1947, the Romanian political immigrants took note of the Foreign Agents Registration Act of 1938. But even before starting the discussions about forming a National Committee, they were already having disputes that were caused both by personal ambitions and financial issues. After hearing the personal testimonies of General N. Rădescu, Viorel Tilea and Carol Davila to the Department of State on June 10, 1948, Horace Nickels declared that: “We have been disturbed for some time about reports of differences between Rumanian exiles.

It has become a matter of increasing concern and of embarrassment to us that these differences continue….

We have only told Mr. Cretzianu and Mr. Niculescu-Buzești that we do not want to express an opinion on the point whether a Committee should or should not be formed, but we would not welcome to have at this time a formation resembling a Government in Exile. This was our only objection.”

Surpassing all differences of opinion among the Romanian political exiles and having the approval of King Michael, General Rădescu officially notified the American Secretary of State, Dean Acheson, on May 3, 1949 about the constitution of the Romanian National Committee. The committee, consisting of ten members described as representatives of the three main Romanian

democratic parties, was organized “to fight for the independence of Romania and to restore the human rights and fundamental freedoms destroyed by the Bucharest puppet government at the dictation of Moscow.”

The cooperation between NCFE and RNC had its debut in the summer of 1949, when Frederic Dolbeare, on August 9, asked Rădescu to comprise a list of less than ten political and intellectual personalities from among the Romanian exiles who resided in the United States and who would have been open to being hired by the NCFE for various openings at the Center of Research and Information, at the Romanian Section. One month later, on September 13, 1949, Rădescu asked Dolbeare to intervene with the U.S. Department of Justice (Immigration and Naturalization Service) in order to help a small number of Romanian political exiles who were in a desperate situation, being on the point of losing their legal rights of residing in the United States.

In the summer of 1949, immediately after the RNC was established, Rădescu began informing the king of internal Committee disagreements and animosities as well as about the difficulties he encountered in dialogue with other members. Counting on political and financial support both from inside and outside the Committee, in the spring of 1950 General Rădescu stopped convoking the Committee. The basic reasons for the schism within the Committee appear in a letter entitled “The End” signed on September 14, 1950,

by Rădescu, Caranfil, Fărcășanu and Gafencu. After first briefly reviewing the important steps that led to establishing the RNC’s operating agreements, the authors’ state their decision to resign from the Committee based on a letter sent to General Petre-Lazăr (the king’s personal secretary) on September 4, 1950.

King Michael named an Executive Committee of three persons with the purpose of resuming the activity of the Committee. After this appointment, meant to stop the sabotage actions, General Rădescu and three other members of the Committee declared that they considered the Committee dissolved. Based on the recommendations of the majority of the Committee, the King named on October 13, 1950, a new president in the person of Constantin Vișoianu, former Minister of Foreign Affairs, and the Committee resumed its activity. Along with the deepening of the crisis inside the RNC, NCFE’s position towards the problem of the Romanian committee was very controversial. Instead of adopting a neutral position or at least mediating the conflict between the two sides that were formed inside the Committee, NCFE voluntarily supported the minority side led by General Rădescu, and this way NCFE contributed to further intensifying the crisis.

Thus, on October 16, 1950, Frederic Dolbeare informed Constantin Vișoianu that “The National Committee for a Free Europe has found

Prof. Dr. Marius Petraru - editor in chief ,Miorita USA Newspaper and Justina Liuba ,former Romanian bureau chief of Radio Free Europe and president of IULIU MANIU Foundation that the former Romanian National Committee is now in a state of dissolution. In view of this unfortunate development, it will be impossible for the NCFE to make a continuous, regular contribution to the former Committee as a unit.” In his reply on November 2nd towards Mr. Dolbeare, the new president of RNC informed him that “RNC is not in a state of dissolution” and “it is clear that the RNC cannot conceivable be dissolved by a minority of its members. Dissenting, they can at most leave the Committee. But the Committee itself continues to exist, based upon the will of its majority and upon the constitutional authority of the King.”

After November 2, 1950, NCFE’s tone concerning the committee crisis would gain an authoritarian note the moment when it would directly intervene in the attributions and decisions the new Committee had promised to fulfill. In his letter to Alexandru Cretzianu on November 27, 1950, Frederic Dolbeare informed him that the subvention for the Committee Secretariat in Washington will only continue “if the premises can be used for a non-political purpose.”

Moreover, a highly positioned NCFE member, Carol Davila, the president of the Romanian section of the Center of Research and Information, led a hostile action towards RNC. Thus, C. Davila led negative propaganda among the Romanians in Diaspora, requesting that no one would accept to cooperate with the National Committee because the Committee was regarded with hostility by the NCFE. He also spread throughout the Diaspora a declaration that was supposed to have been made by Joseph Grew-chairman of NCFE- in which he affirmed that the recognition of RNC “was the sovereign right of Free Europe organization and could not depend on foreign injunctions or upon the approval or disapproval of a Sovereign in exile.” This supposed declaration was spread in hundreds of copies among the Romanian exiles throughout various foreign countries.

The position of the NCFE towards the Romanian issue had a negative effect upon the Romanian National

Committee and, according to the dec laration of Alexandru Cretzianu, it also indirectly contributed to the crisis inside the Czechoslovak Committee. Just as in the case of the RNC, a minority of the Czechoslovak Committee left the committee and later declared that the Council for a Free Czechoslovakia had ceased to exist.

Another aspect was the implication of the NCFE in the selection of the Romanian staff for the radio transmissions towards Romania. In the letters written in December 1950 to John Campbell, the Head of the Eastern European Affair Office, and to Joseph C. Grew, the Chairman of the Board of NCFE, Constantin Vișoianu repeatedly pointed out the ease with which Erik Thorbecke, the representative of one of the NCFE departments in Europe, selected the Romanian candidates, withouthaving considered the recommendations of RNC. In order to strengthen the solidarity of political exiles from East-Central Europe and following discussion in the “Tuesday Panel” group on February 11, 1951, 168 exile leaders went to Philadelphia and gathered at Independence Hall where they signed the “Declaration of the Aims and Principles of Liberation of the Central and Eastern European People.”Although the gathering in Philadelphia was meant to be a success that would draw the NCFE support, a great part of the Central-East European exile refused to participate.

Surpassing the fact that ever since the beginning most of the National Committees had to deal with interior political crisis, the meeting in Philadelphia, as well as the Conference of the Central and Oriental European Nations that took place on June 19, 1951, demonstrated the desire for the unification of all the resources in order to liberate the Central-East European countries from under the Soviet regime.

At the same time, the crisis that started inside the RNC in the fall of 1950 would continue during the following year, 1951. Thus NCFE did not hesitate to openly admit through Carol Davila’s declaration on July 20, 1951, that “our organization –NCFE- does not recognize the existence of the Romanian Council of Political Parties, the same way it doesn’t recognize the Romanian National Committee in Washington.” NCFE’s position towards the

crisis inside RNC lessened the chances of solving the dispute between the Rădescu group in New York and RNC, through the disloyal support offered to the secessionist minority. The declaration of Adolf A. Berle, close friend of the controversial Romanian businessman Nicolae Malaxa, and member of the NCFE Board of Directors, before a sub-committee of the U.S. House of Representatives on February 25, 1952, is quite significant. At that time he described the Romanian National Committee as a small “royalist group”, and insinuated by implication the existence of a republican group among Romanian exiles.

The first steps towards appeasing the conflict that existed between the two groups were taken by C. Vișoianu. At his suggestion the NCFE set up a Subcommittee, under the chairmanship of Frank Altschul, to mediate an understanding among the Romanian groups.

Although there was some progress at the beginning, the Rădescu group refused the reconciliation plan, and consequently, on January 15, 1953, the Direct Committee of NCFE ordered its’ personal to cease any efforts of mediation or intervention, leaving the task of agreeing among themselves regarding the organization of a Representative National Council on behalf of the Romanian exiles.

The relations between the RNC and FEC continued in the following years, and the Committee continued to receive funding from the State Department, despite the division of the Committee and the crises created by the resignation of some key members. In the summer of 1954 under the guidance of the Exile Relations Department of the Committee for a Free Europe, the political exiles from East-Central Europe reached an agreement and the Assembly of Captive European Nations (ACEN) came into existence. The Romanian exiles were divided at that time, but due to the good offices of Raoul Bossy, former Romanian Ambassador to Rome and Berlin and also to the spirit of cooperation and understanding of Constantin Visoianu, the leaders of these two groups united their efforts ... > CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR

CALEIDOSCOP

4

MAI 2014 MIORIŢA USA

CUM ARATĂ VIITORUL ÎN TRATAMENTUL HEPATITEI C? CAMELIA VLAD La cel mai mare congres internațional pentru studiul ficatului (International Liver Congress – ILC), care în acest an s-a desfășurat la Londra – Marea Britanie, în perioada 9-13 aprilie, au fost prezentate studii despre mult așteptata terapie fără interferon (cel care are efecte adverse greu de suportat), cu „antivirale care acţionează direct asupra virusului“ (direct-acting antivirals – DAA), tratament administrat doar pe cale orală. Specialiștii spun că acest tratament are o rată de răspuns virusologic foarte mare la pacienții cu infecție cronică cu virusul hepatitei C (VHC) genotipul 1 (GT1, cu subtipurile 1a și 1b). „Folosind regimul DAA experimental, cu sau fără ribavirină, studiile au demonstrat constant un procent ridicat de vindecare al pacienților cu hepatită C, inclusiv a celor cu forme dificil de tratat din genotipul GT1, precum și la pacienții infectați cu VHC care au deja ciroză compensată. GT1 este genotipul VHC cel mai răspândit în întreaga lume", a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, Dr. Alessio Aghemo (Gastroenterology and Hepatology Unit, Ospedale Maggiore Policlinico, University of Milan), membru al comitetului științific EASL. •Notă! Genotipul 1 este cel mai răspândit pe glob, dar și cel mai greu de tratat, în cazul VHC. Medicamentele din clasa DAA sunt concepute pentru a bloca înmulțirea virusului hepatitic C în organism, practic, de a acționa direct asupra virusului, nu a sistemului imunitar, așa cum acționau tratamentele de până acum. În studiul SAPPHIRE-I [1], pacienții naivi (netratați anterior) cu infecție cronică VHC GT1, care nu

erau luați în evidență cu ciroză hepatică, au primit tratament timp de 12 săptămâni cu DAA plus ribavirină (RBV). După această perioadă, rata de răspuns virusologic susținut (Sustained Virologic Response – SVR12) a fost de 96,2%, au apreciat specialiștii. Chiar și la pacienții mai dificil de tratat din subtipul GT1a, de fapt majoritatea pacienților din acest studiu, rata SVR12 a fost de 95,3%, comparativ cu 98% de la pacienții cu GT1b.

Dr. Aghemo a prezentat, de asemenea, rezultatele studiului TURQUOISE-II [2], care au demonstrat eficacitatea acestui tratament și în cazul pacienților cu HCV GT1a și GT1b și care au ajuns în stadiul de ciroză. După 12 săptămâni de tratament, 91,8% dintre pacienți au răspuns pozitiv, iar dintre cei tratați timp de 24 de săptămâni, 95,9% au obținut SVR12. În cele din urmă, un al treilea studiu, PEARL-III [3], a urmărit eficacitatea și tolerabilitatea la tratamentul experimentalul DAA (cu și fără RBV) la pacienții cronici naivi cu genotipul 1b (GT1b) și care nu erau în evidență cu ciroză hepatică. După 12 săptămâni de tratament, 99% dintre pacienții cărora li s-a administrat tratamentul fără RBV și 99,5% dintre cei care au primit și RBV, au fost socotiți vindecați. „Toate aceste studii sunt încurajatoare cu privire la eficacitatea și siguranța în vindecare a acestui regim DAA la o mare varietate de pacienți cu boli de ficat”, a precizat Dr. Aghemo.

Tripla terapie, depășită de noile molecule În concluzie, noile terapii, care vor intra pe piața europeană foarte curând, vor vindeca aproape în totalitate hepatita C, dar şi multe cazuri de ciroză în stadii nu foarte avansate.

Mai multe companii farmaceutice au lansat deja astfel de medicamente revoluționare. Oare să sperăm într-o eradicare a acestei boli cauzate de un virus extrem de complex? Nu mai este nici un secret că eficienţa tratamentului administrat bolnavilor de hepatită C până în prezent, respectiv interferon combinat cu ribavirină, este de sub 50%. În plus, în multe situații cu răspuns pozitiv după urmarea terapiei convenționale timp de un an, pacienții au recădere, deoarece virusul se reactivează. Acestora li se alătură pacienții care pur și simplu nu răspund la tratament, deci au nevoie de noile terapii. Trebuie spus că, în urmă cu trei ani, a pătruns pe piață un nou tip de medicamente care, combinate cu interferonul şi cu ribavirina, au crescut şansele de eliminare cu succes a virusului din corp. În urma studiilor realizate de medicii de la Institutul Clinic Fundeni București s-a constatat că eficienţa triplei terapii (boceprevir sau telaprevir, adăugat combinaţiei de interferon şi ribavirină) depăşeşte 85%. Cu toate acestea, tripla terapie nu este nici astăzi compensată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, extrem de puțini pacienți permițându-și să-și cumpere tratamentul cu eforturi proprii. „După ce ştiu că am otrăvit, practic, aşa mulţi oameni cu interferon în ultimii 25 de ani, acum voi avea posibilitatea să tratez hepatita C în numai 12 săptămâni, doar cu tablete, fără interferon. Este uluitor pentru un hepatolog! Cât privește reacțiile adverse, practic, nu putem fi siguri dacă acestea sunt reacţii la tratament sau manifestări normale ale bolii.

Pot spune că zilele efectelor adverse devastatoare, care puteau duce la întreruperea tratamentului, s-au dus”, a spus prof. dr. Graham Foster, de la

Universitatea „Queen Mary“ Londra, în cadrul ILC 2014.

Ca bun exemplu a fost dat studiul pe pacienţi care nu au răspuns deloc la tratamentul clasic, cu interferon şi ribavirină, considerate, deci, cazuri pierdute până cu puţin timp în urmă. Aceşti pacienţi au fost vindecaţi în proporţie de peste 95% cu noile molecule. Iar efectele adverse sunt suportabile, similare cu cele resimţite de pacienţii care au primit placebo: oboseală, dureri de cap, grețuri. „După ce am văzut cu ochii mei, în studiile clinice de fază III, care sunt ultima etapă de studiu înainte de intrarea pe piaţă a unui medicament, rezultatele noii generaţii de medicamente, pot spune fără teamă că acestea sunt tratamente miraculoase”, a adăugat prof. Foster.

•Notă! Studiile de faza 0 (experimentală) sunt pe animale, pentru a testa modul în care un organism similar cu cel uman suportă medicamentul și efectele pozitive și secundare ale acestuia, cele de faza 1 sunt pe pacienți și voluntari sănătoși pentru a testa modul de reacție a organismului la medicament (efectele secundare în special), studiile de faza 2 sunt cele pe pacienți cu hepatita C pentru a testa efectul antiviral al medicamentului respectiv. Se evaluează eficacitatea și siguranța administrării medicamentului respectiv, iar rezultatele acestor studii au un caracter orientativ asupra utilizării ulterioare a medicamentului. În studiile din faza 3, subiecții incluși sunt randomizați în două grupuri perfect comparabile din mai multe puncte de vedere. Un grup este tratat cu medicamentul de investigat, celălalt grup este tratat fie cu placebo (substanță inactivă), fie cu un medicament comparator. Aceste studii controlate au ca obiectiv determinarea eficacității și siguranței me-

dicamentului. Rezultatele din această etapă sunt mai concludente decâtcele din faza II. După studiile de faza 3, medicamentul intră (sau nu intră) pe piața obișnuită a medicamentelor.

STATISTICI Hepatita cu virus C are două faze: prima, acută (debutul bolii, adesea fără simptome) și a doua, cronică.

Potrivit ultimelor date prezentate de OMS, peste 150 de milioane de persoane de pe glob au hepatită cronică, iar cifrele arată și că anual sunt înregistrate 3-4 milioane de noi cazuri.

România ocupă locul 1 in Europa ca număr total de cazuri de hepatita, conform datelor de prevalență raportate de OMS, și locul 4 ca rată a mortalității cauzate de afecțiunile hepatice, mai exact 44.5 decese la 100.000 de locuitori, în condițiile în care media europeană este de 15 decese la 100.000 de locuitori. La noi în țară se află aproape 10% din cele 12 milioane de persoane care se presupune ca sunt infectate cu virusul hepatitei C din întreaga Europă.

Estimările specialiştilor arată că vârful epidemiei de hepatită C în România va fi atins în jurul anului 2020, din cauza cumulării pacienţilor infectați înainte de anul 1989 cu persoanele nou infectate prin utilizarea de droguri intravenoase, piercing sau tatuaje. Pe de altă parte, cifrele prezentate la ILC 2014 vorbesc clar. În Uniunea Europeană, în anul 2010, numărul de decese din cauza hepatitei virale a fost de 10 ori mai mare comparativ cu cele atribuite HIV/SIDA. Concret, este estimat că virusul hepatitei C (VHC) şi virusul hepatitei B (VHB) împreună, ar fi cauzat aproximativ 90.000 de decese pe an în Europa, aproape 57.000 de decese HCV şi aproape 31.000 de decese VHB, în vreme ce HIV/SIDA a dus la decesul a 8.000 de persoane în anul de referință.

RADIO PRODIASPORA – 5 ANI DE ACTIVITATE ECATERINA CÎMPEAN Pe data de 1 Mai 2009, se năştea un proiect îndrăzneţ. Şi cum vorba poetului “trebuia să poarte un nume”, i-am spus …Radio ProDiaspora.De atunci, au trecut cinci ani. Cinci ani de activitate în slujba românilor din Diaspora. Eforturile noastre s-au materializat prin audienţa crescută a postului nostru. De aceea anul acesta dorim să facem cunoscut acest proiect şi cum o putem face altfel decat printr-o manifestare culturala, acasă, aşa cum îi şade bine românului.

Vă aşteptăm alături de noi la spectacolul aniversar organizat de Radio ProDiaspora în: • Municipiul Petroşani (Jud. Hunedoara), pe data de 15 mai 2014, ora 20:00, la Club Revival • Municipiul Vulcan (Jud. Hunedoara) pe data de 16 mai 2014, ora 20:00 la Cinematograful Luceafarul La aceste spectacol vor fi prezenţi, următorii artişti: Dan Helciug (Invitat Special), Constantin Bahrin, Cornel Bucşa, Florin Tutuianu, Maria Filip, SSIA (Anastasia), Liviu Iulian Rădulescu, Ileana Berki, Trupa „Color”, dar şi mulţi alţii.

Vă mulţumim pentru susţinere şi mediatizare.

Cu aleasă consideraţie,

Ecaterina CÎMPEAN Director General cathy@prodiaspora.de Dan BOANŢĂ P.R –Radio ProDiaspora dan.boanta@prodiaspora.de

5

MIORIŢA USA MAI 2014 OPINII

ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE CORNELIU FLOREA > CONTINUARE DIN NUMARUL TRECUT ... unde în stil pompos împletit cu rugăciuni şi jurăminte iau o mare hotărâre anti-habsburgică ce le va fi fatală. În declaraţia lor de independenţă destituie Casa Habsburgică şi pe Kossuth îl proclamă guvernator preşedinte. Bravo şi urmează marele ospăţ unguresc cu palincă şi vorbe mari patriotice, gulaş gras, ceardaş şi cântece de vitejie, până sub masă. Asta este, asta îmi place la revoluţionarii kossuthişti: ţara arde şi ei se îmbracă strălucitor, se încing cu săbii şi merg la biserică să destituie Casa Habsburgică care i-a eliberat de sub turci. Clasicul ridicol unguresc prin grandomanie.

Pactul habsburgilor cu romanovii din Mai 1849. Destituita Casa Habsburgică din toate drepturile ei asupra Ungariei, în biserica reformată din Debreţin, în loc să accepte situaţia, dă fuga la Casa Romanovilor şi amarnic ce se plânge, până ce romanovii impresionaţi o mângâie pe creştet şi-i promit mare ajutor militar împotriva lui Kossuth! O veste foarte proastă, citind numai cifra forţelor: 194.000 de ruşi împreună cu 176.000 de austreci împotriva a 170.000 de unguri! Chiar dacă ţinem cont de mult trâmbiţata vitejie ungurească - care de-a lungul istoriei s-a demonstrat numai împotriva populaţiei civile, sărace şi neînarmate – în acest an, 1849, întrevăd un deznodământ ce nu le va fi favorabil. Aceste cifre sunt dintr-o istorie ungurească, care nu menţionează nimic de numărul combatanţilor şi luptele celorlalte naţiuni ce li se opun, îi ignoră din grandomanie, să scoată în evidenţă că două mari imperii se împotrivesc libertăţii şi drepturilor lor sfinte.

Să continuăm ideea grandomaniei ungureşti până la sfârşit, citind din Apel către popoare, al guvernului revoluţionar de la Debreţin adresat ţărilor europene: „Pe pământul Ungariei se decide soarta Europei. Cu acest pământ, libertatea lumii pierde o mare ţară, cu această naţiune se pierde un erou credincios”. Nu comentez modestia că pe pământul Ungariei se decide soarta Europei fiindcă puteau afirma că soarta lumii stă pe umerii eroului credincios, mă simt obligat să prezint sursa citatului: Paul Lendvai în „Ungurii’’ Editura Humanitas pag.249 şi să vă dau un exemplu de cum libertatea lumii pierde o mare ţară. Tot mai strâmtorat şi disperat, în Mai 1849, eroul credincios al libertăţilor – Kossuth – trimite la Câmpeni un emisar al său, Ion Dragoş, să medieze o pace cu Avram Iancu şi legionari lui, cu promisiunea că pe timpul tratativelor nu vor avea ostilităţi din parte armatei sale. Avram Iancu, acceptă masa tratativelor, în acelaşi mod paşnic de întreruperea ostilităţilor şi de la Câmpeni trece la Abrud împreună cu prefecţii lui. În timpul tratativelor , Maiorul Hatvani cu honvezii săi se năpustesc asupra Abrudului asediindu-l, călcând înţelegerea făcută. Ca prin minune Avram Iancu scapă dar perfecţii Ion Buteanu şi Petre Dobrea, care erau la masa tratativelor, sunt luaţi prizonieri, iar honvezii, în majoritate secui, se dedau la jafuri şi omoruri a românilor din Abrud şi Roşia Montană. Un masacru cumplit de două zile până ce se întoarce Avram Iancu cu legionarii săi. Izbitura moţilor a fost atât de puternică încât până seara numărul honvedzilor a fost

înjumătăţit. A doua zi, pierzând din nou, Maiorul Hatvani se retrage în mare grabă, după ce îl aruncă de la etaj, pe fereastră, pe prefectul Petre Dobre iar pe Ion Buteanu îl iau cu ei ca ostatic, ca să-l spânzure când scapă de urmărire moţilor. Aceasta este un exemplu tipic de libertate a lumii la care se dădea Kossuth zis eroul credincios, pe care moţii, pe bună dreptate, o ţin minte ca pe o încă ticăloşenie ungurească. Moţii acum, dezlegaţi de înţelegere, şi-au făcut dreptate cum au crezut faţă de unguri, ba l-au găsit şi pe Ion Dragoş pe care l-au considerat trădătorul lui Avram Iancu şi ai prefecţilor moţilor şi i-au spus: „Zii, mă, Tatăl Nost’ că trebe să mori” şi-au băgat lăncile în el. Victoria moţilor la Abrud nu o durat mult, fiindcă în câteva zile Maiorul Hatvani s-a întors cu trei mii de honvedzi şi tunuri şi a fost cea mai neagră zi a moţilor din acest an, până ce au sosit noi legiuni în ajutor.

Au urmat luptele decisive în Abrud şi pe văile pe care honvedzii biruiţi de legionari încercau să scape. Istoricii, din documentele vremii, scriu: ’’din cei trei mii de honvedzi au mai scăpat cu viaţă nu mai mulţi de o sută, două. Iar în cele trei lupte de la Abrud, Honvedseg-ul a pierdut în jur de cinci mii de militari. Mulţi morţi au fost şi de partea moţilor, mai ales printre familiile locuitorilor răsfiraţi în care au năvălit honvedzi în căutare de aur, scriu istorici. Despre pierderile aducătorilor de libertatea lumii, un istoric ungur, s-a scăpat şi, a scris că la Cerbul, valea s-a transformat într-un sicriu deschis pentru o mie şapte sute de honvedzi , iar Avram Iancu notează în jurnalul său : o pierit toată turma lui Hatvani. După ani, un bătrân moţ legionar tot spunea: Aşe o vrut Dumnezeul unguresc să-i pedepsească aspru pe ungurii lui, să-i înveţe minte să se ţină de legământ.

Făţărnicia ungurilor îngâmfaţi s-a întors împotriva lor şi o parte din soarta kossuthiştilor s-a hotărât în Ţara Moţilor. Adevărul istoric din Ţara Moţilor este omis de istorici unguri.

Pal Vasvari supranumit Kossuth cel mic. După primăvara cea sfântă în care guvernul de la Debreţin, nerecunoscut la Viena, a înregistrat nişte victorii vremelnice în faţa croaţilor şi-a imperialilor a urmat vara pierzaniei !! Târziu şi degeaba Kossuth a înţeles ceea ce a respins semeţ tot timpul, el, tinerii unguri, guvernul lui că: 1848 a fost anul în care toţi oamenii trebuiau să devină liberi şi egali în drepturi, ei şi naţiunile lor.

A acceptat târziu şi nu din convingere ci din instinct de conservare, începând să caute apropiere de conducătorii revoluţionari din ţările vecine. Trebuie să cunoaştem istoria aşa cum a fost şi din ea subliniez un pasajul în care Nicolae Bălcescu, în 1848, a încercat să negocieze democratic cu Kossuth situaţia românilor ardeleni, iar răspunsul scris al slovacului Lajos Kossuth a fost: ’’Libertatea voastră este spânzurătoarea, drepturile voastre de egalitate, înseamnă ca popoarele care împart teritoriile cu Ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar’’ ( Din „Transilvania sub Maghiari şi Români’’ de Vasile M. Teodorescu, Bucureşti 1941, pag.60, reprodus şi în „extra hungarian non est vita’’ – o recenzia extinsă, apărută la Editura Nagard 1983, a Istoriei Naţiunii Maghiare de dr. Gorog Ferenc) Verificaţi. În 1849, în plină vară a pierzaniei, Koosuth îşi aduce aminte de Nicolae Bălcescu şi apelează la el să mijlocească o înţelegere între românii ardeleni şi ungurii lui! Gros obraz de mare revoluţionar absorbit, după ce a întins cursa de la Abrud lui

Avram Iancu şi-a perfecţilor săi veniţi la masa tratativelor. Nereuşind, încearcă să se răzbune, să cucerească citadela Munţilor Apuseni cu orice preţ. Pregăteşte o campanie condusă de generalul Pal Vasvari , unul dintre tinerii unguri care a contribuit la redactarea manifestului revoluţionar din 15 Martie 1848, devenit un înflăcărat susţinător a lui Kossuth, motiv pentru care i-a mers numele de Kossuth cel mic. Planul militar era să pătrundă în Munţii Apuseni pe Valea Someşului Rece, să treacă prin foc şi sabie tot ce este românesc, să înfrângă rezistenţa legiunilor întâlnite şi peste Muntele Mare să coboare şi să asedieze Câmpenii lui Avram Iancu. Campania a fost minuţios organizată formată din trei mii de honvedzi bine echipaţi şi cu tunuri. Au intrat pe vale, au jefuit şi incendiat toate aşezările româneşti până ce au ieşit în munte, la Fântânele, unde Avram Iancu cu tribunii şi legionarii lui fixaseră bătălia. A fost încă un dezastru total pentru unguri, în care Kossuth cel mic , trei comandanţi şi opt sute de honvezi şi-au găsit sfârşitul vieţii lor. În asemenea încleştări pe viaţă şi moarte sunt pierderi de ambele părţi, dar ungurii au pierdut-o şi s-au retras în mare spaimă urmăriţi şi seceraţi de moţi, până la ieşirea din Munţii Apuseni. Aceasta a fost ultima încercare a lui Kossuth de-a cuceri Ţara Moţilor pentru a supune slugile în opt zile. Vara pierzaniei lor venea din toate părţile cu mari dezastre pentru Honvedseg şi Kossuth a trebuit să se refugieze din nou, de data asta la Szeged. Ultimul refugiu în Ungaria.

Iulie 1849 – un dezastru jur împrejur . Honvedseg-ul lui Kossuth se confruntă cu armata habsburgică condusă de generalul Haynau, un duşman de moarte al kossuthiştilor, de armata patrioţilor croaţi condusă de vajnicul general Josip Jelacic, de sârbii dezlănţuiţi fără milă ai lui Kuzman Todorovic, în timp ce legiunile lui Avram Iancu curăţau Munţii Apuseni de ultimele rămăşiţe ungureşti şi secuieşti, care cum veniră se făcură tot o apă şi-un pământ.

Armata ţaristă, condusă de prinţul Paskievici, a zdrobit, la Albeşti – Sighişoara, Honvedseg-ul condus de generalul Josef Bem. În timpul acestei bătălii dezastruase a dispărut Petofi Sandor pentru că ori cât a fost căutat nu s-a găsit. Au apărut păreri; luat de ruşi rănit fiind sau ca prizonier valid. O altă variantă, tot ungurească, dar mai puţin de luat în seamă, este că ar fi trecut la ruşi fiind spionul lor. Ruşii au luat prizonieri o mie şase sute de honvedzi, toţi trimişi în Siberia, printre aceştia se crede că ar fi fost şi Petofi Sandor. De aici încep legendele ce îl eternizează în istoria celor mai proeminente personalităţi ungureşti.

Născut sârb, Petrovics după tată, se transformă în poetul maghiar Petofi Sandor fiind considerat scânteia revoluţiei ungureşti de la 15 Martie 1848 ca să sfârşească ca poet siberian, Aleksandr Petrovici. Dacă ar fi fost spion rus nu s-ar fi căsătorit cu fata unui poştaş siberian ci cu o mare prinţesă rusă din Petersburg. Cât priveşte soarta Generalului Bem, pe care subordonaţii lui secui îl alintau „Bem apó” – adică tata Bem, pentru că le permitea toate atrocităţile împotriva românilor ardeleni, a avut o presimţire sumbră prin dispariţia misterioasă a aghiotantului său, Sandor fiom, simţindu-se deprimat. Din această stare de înfrânt moral, l-a trezit la realitate ordinul lui Kossuth, de-a se retrage în Banat cu Honvedseg-ul ce i-a mai rămas, pentru ultima s-a bătălie asupra

Timişoarei. În acest timp, la Sezeged, Kossuth îşi făcea bagajele de refugiu extra hungariam şi pregătea epilogul trist al Ungariei Mari.

August 1849 – Epilogul negru.

Cetatea Timişoarei nu a putut fi cucerită de Honvedseg-ul lui Kossuth în 114 zile de asediu, iar acum trebuia să se întoarcă cu spatele la Cetate fiindcă trebuia să facă faţă trupelor ţariste şi habsburgice ce veneau în ajutorul asediaţilor aflaţi la capătul puterilor. Ultima bătălie, dată undeva lângă o comună, a dus la o înfrângere ungurilor de către cele două armate imperiale. În data de 9 august, soldaţii armatei habsburgică sub comanda generalului Haynau intră victorioşi şi eliberatori în Cetatea Timişoarei. Două zile mai târziu Honvedseg-ul format din 11 generali, 1.426 de ofiţeri şi 32.569 de soldaţi se predau generalului Haynau la Şiria, lângă Arad. A fost alegerea ungurilor, a fost marea lor greşeală fiindcă generalul austriac, Haynau, a fost cel mai mare duşman al kossuthiştilor, îi ura cu o înverşunare de moarte, ceea ce s-a văzut de la început, când a condamnat toţi generali la moarte, unii prin spânzurare şi pe alţii prin împuşcare.

Nu văd vreo diferenţă, se ştie doar ca generalii ce s-au predat erau de diferite naţionalităţi: cinci erau unguri, care nu prea ştiau bine să vorbească ungureşte, trei erau germani, doi armeni, un croat şi un sârb, nici asta nu a mai făcut vreo diferenţă în faţa necruţătorului Haynau . Generalul Bem, deşi rănit în luptele de lângă Cetatea Timişoarei, nu acceptat ideea prizonieratului şi din nou a ales vechea lui cale de a dispărea cu un moment mai devreme din năpastă. Împreună cu o mână de combatanţi devotaţi a trecut în imperiul otoman, unde bravul catolic s-a convertit la islamism, preţ plătit sultanului care l-a numit Amurat Paşa şi l-a trimis înalt funcţionar undeva la capătul imperiului, unde s-a şi prăpădit destul de repede. Ungurii au ţinut mult la „Bem apó” îndeosebi cei zece mii de secui, pentru că li s-au trecut cu vederea atrocităţile abominabile împotriva românilor ardeleni fără apărare. Sursele istorice enumeră sute de sate româneşti răvăşite, distruse, incendiate şi sute de mii de români paşnici, fără apărare, omorâţi.

Prinţul Paskievici, conducătorul armatei ruseşti a raportat ţarului Ungaria se află la picioarele Majestăţii Voastre şi s-a pus pe petreceri până ce a ajuns la Petersburg, unde a fost primit ca un erou şi decorat. Tipic la acele vremuri cu imperii şi imperatori, şi apropo, Franz Ioseph, tânărul împărat habsburgic, după înfrângerea lui Kossuth, a dat o fugă până la Petersburg să-i pupe mâna lui ţarului Nicolae Întâiul, pentru ajutorul militar acordat. Cât priveşte slovacul Lajos Kossuth din mare revoluţionar ungur s-a prăbuşit în jalnic fugar, răzându-şi podoaba feţii sale – barba şi mustaţa ungurească – deghizându-se în valet polonez şi cu paşaport fals a trecut în Turcia, apoi a rătăcit mulţi ani prin viaţă, tot făcându-le ungurilor planuri de Ungarii, una mai mare ca alta, până s-a stins. Este un mare simbol pentru unguri, fiind un duşman de moarte a tot ce nu era unguresc şi a celor ce nu au acceptat supunere faţă de el şi asimilarea ungurească. Un fel de cerber al mitologiei ungureşti. A devenit o fantomă istorică care, împreună cu celelalte fantome ale revoluţiei din 1848 –1849, ies în fiecare Martie din negura trecutului mort şi aţâţă pe unguri să refacă Ungaria Mare cu orice preţ, împotriva timpurilor în care trăiesc. Şi nu sunt singure, se tot

înmulţesc de atunci întruna, fiindcă de mici, în continuu, sunt învăţaţi că sunt superiori faţă de ceilalţi din jurul lor, din toată lume, sunt îndoctrinaţi temeinic cu vitejie arpadiană şi o iraţională pretenţie de Ungarie Mare.

Deşi de la acea revoluţie, pierdută din îngâmfare ungurească prin desconsiderarea vecinilor între care s-au aciuit, au trecut 165 de ani ei nu vor să înveţe nimic din mersul omenirii, care le-a spus de două ori NU ambiţiei de Ungarie Mare, prin supunere şi asimilarea vecinilor: Trianon 1921, Paris 1947.

Degeaba, nu vor să înveţe nimic din istorie, nici din vremurile pe care le trăiesc.

SPIRITUL TIMIŞOAREI

Rămân la Timişoara Noastră, a tuturor care au trăit în ea de la începutul mileniului doi, când este consemnată ca o fortăreaţă de pământ undeva printre întinsele mlaştini ale Timişului numit Castrum regium Themes şi până în zilele noastre. Arheologii au găsit şi urme traco-dacice şi romane, dar în documente apare târziu ca o fortăreaţă ’’ţărăneasca’’ ridicată împotriva barbarilor, cum se numeau la vremea aceia şi mult după aceia, până ce ungurii, prin recunoscuta lor diplomaţie de ademenire şi plată în natură, au schimbat termenul în popoare migratoare, dintre care ei sunt primi printre barbari. Apoi Cetatea Tymes a devenit feudă ungurească. La începutul secolului XIV-lea, după stingerea arpadienilor, primul regele străin al ungurilor, Carol Robert de Anjou, transformă fortăreaţa de pământ într-o cetate de piatră şi rămâne în aici, în Banat, în castrum nostrum regis de Thumuswar care devine după plecarea regelui Cives de Themeswar până în Iunie 1552, când Cetatea este cucerită de turci şi devine reşedinţă de paşalâc turcesc pentru 164 de ani. Toate încercările de eliberare a Cetăţii de sub ocupaţia turcească au fost zadarnice până în Octombrie 1716, când Prinţul Eugen de Savoia îi învinge pe otomani şi intră victorios şi eliberator în Cetate, care va fi sub stăpânire habsburgică totală până în 1867, este perioada de maximă înflorire economică, urbană şi civică a Cetăţii în parametrii lumii apusene.

Trebuie menţionat un fapt istoric pe care ungurii îl omit când vorbesc de Themeswar-ul lor: De la început, Prinţul Eugen de Savoia adresează împăratului habsurg, propunerea ca Banatul (spaţiul dintre Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Cetatea Temesbourg să nu mai fie anexată Ungariei, cum, imediat după eliberarea Cetăţii au pretins stările privilegiate maghiare. În Iulie 1717 de la Viena soseşte proiectul de organizare a Banatului. Ungurii insistă la curtea habsburgică, dar împăratul le refuză pretenţiile şi în Iulie 1719 semnează un decret prin care Banatul primeşte statut de dominion imperial cu capitala la Temesbourg. Clar şi aşa rămâne aşa până ce împărăteasa Maria Tereza, de dragul ginerelui ei ungur, aprobă ca o parte din Banat să fie anexată Ungariei. Nu pentru multă vreme, fiindcă sub împăratul Ioseph al II-lea, printr-o diploma specială, Temesbourg devine oraş regesc liber şi datorită faptului că după înlăturarea turcilor Banatul a fost intens colonizat cu o populaţie germana, şvabii.

Banatul şi Timişoara au avut parte de peste o sută de ani pace benefică din toate punctele de vedere. Pacea este o minune pentru oameni. Anul revoluţionar 1848 găseşte Timişoara în plin avânt economic, aşa că prin bună înţelegere cetăţenească revoluţia timişorenilor este doar o mare manifestare în Piaţa Primăriei unde se ridică patru altare: romano-catolic, evanghelic, ortodox şi evreiesc ...

> CONTINUARE IN NUMARUL URMATOR

INTERVIU

6

MAI 2014 MIORIŢA USA

INTERVIU CU ECATERINA CÎMPEAN – DIRECTOR GENERAL AL POSTULUI DE RADIO „PRODIASPORA” DAN BOANŢĂ În urmă cu cinci ani s-a născut un proiect la care doi oameni au rezonat din plin. Şi vorba poetului, „acesta trebuia să poarte un nume”, aşa că i s-a spus „Radio ProDiaspora”. Jurnalistul Dan Boanţă a stat de vorba cu Ecaterina Câmpean, directorul general al postului Radio ProDiaspora si ne ofera amanunte despre acest proiect indrazneţ.

Dan BOANŢĂ: De ce „Radio ProDiaspora”?

Ecaterina CÂMPEAN: Da! Trebuia să poarte un nume… vorba poetului Marin Sorescu! Acest post de radio, numit „ProDiaspora”, după cum îi spune şi numele, s-a născut din dorinţa de a aduce clipe de bucurie în sufletul românilor de peste hotare, a românilor oriunde s-ar afla ei, dar şi celor de acasă. Radio ProDiaspora şi-a propus sa-i apropie pe românii răspândiţi prin toate colţurile lumii călăuziţi de dragostea faţă de aproapele său şi cu încredere în propriile forţe şi, de ce nu, cu ajutorul celor care îndrăgesc şi apreciază proiectul nostru, sperăm să reuşim.

Dan BOANŢĂ: Cum s-a născut acest proiect?

De unde ideea de a creea un post pentru românii din diaspora?

Ecaterina CÂMPEAN: Împreună cu domnul Robert Landmann din Germania, în anul 2009, am dorit crearea unui spaţiu informaţional şi cultural unic în care valorile să circule nestingherit, având obligaţia să păstrăm tradiţiile şi obiceiurile care sunt tezaurul sufletului românesc, să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte romaneşti. Planurile noastre erau în 2009, de a cuceri Mapamondul… şi colţurile cele mai indepartate ale acestuia unde locuiesc conaţionali români! Este o glumă, dar dacă stau bine să mă gândesc ar putea fi şi un lucru serios. Ceea ce ne dorim noi, ca post de radio, este doar să intrăm în casele oamenilor, în sufletul românilor aflaţi în diaspora să-i facem să se bucure, să ne placă, să rezoneze alături noi, să ne caute, să fie alături de emisiunile noastre, să-i facem mai buni, mai iubitori…

Dan BOANŢĂ: Personal, pentru dumneavoastră, ce înseamnă Radio ProDiaspora?

Ecaterina CÂMPEAN: Grea întrebare… Oare cum aş putea să îţi răspund în câteva cuvinte?

Radio Prodiaspora a devenit pentru mine un mod de viaţă. Radio reprezintă motivul pentru care realitatea mea este minunată! Mă gândesc cum ar fi să rup pentru o zi radio din viaţa mea şi constat cu stupoare că mi se arată un vid sufletesc. E greu după atâta timp învestit, atâtea emoţii şi trăiri să mai fac diferenţa între viaţa mea obişnuită, înainte de 2009, şi prezent. Momentan sunt prinsă în întregime, în acest proiect, din cap până-n picioare, din inima până-n creier, din instinctele cele mai joase până în înălţimile sufletului.

Dan BOANŢĂ: Cărui segment de public vă adresaţi?

Ecaterina CÂMPEAN: Ne adresăm tuturor vorbitorilor de limbă romană! Şi nu numai! Căci o muzică bună românescă poate să asculte şi să îl bucure şi pe un pakistanez, un fijian, un aborigen australian, un venezuelean sau pe un englez de pe malul Tamisei!!! Cu mic, cu mare!

Tânăr sau în vârstă… Acest post de radio s-a născut din dorinţa de a aduce clipe de bucurie în special în sufletele românilor de peste hotare.

Radio ProDiaspora emite, on-line, muzică, ştiri, informaţii în limba română, pentru a suplini imposibilitatea celor plecaţi din ţară de a asculta melodiile româneşti de acasă. Acest radio este destinat cu precădere românilor din diaspora… Este născut din dorinţa de a micşora distanţele dintre români, oriunde s-ar afla aceştia.

Iniţiativa are ca scop promovarea imagi-

nii României, a românilor, a tradiţiilor, a culturii naţionale în afara graniţelor ţării, în cadrul comunităţilor de români din lumea întreagă. Şi nu uitaţi! În timp ce se ascută muzică, o emisiune de ştiri sau o dezbatere, se poate citi online şi o revistă de calitare numită „ProLitera”!

Dan BOANŢĂ: Cu ce emisiuni vă prezentaţi publicului din diaspora?

Ecaterina CÂMPEAN: Oferta grilei de programe Radio Pro Diaspora este variată: emisiuni de divertisment, cultură, sănătate, muzică de diverse genuri – încadrate în câteva tranşe orare în funcţie de preferinţele ascultătorilor şi de disponibilitatea realizatorilor. În afara emisiunilor, muzica de bună calitate (atât din repertoriul românesc cât şi din cel internaţional) ocupă un spaţiu generos de emisie.

Prin emisiunile variate ale postului ProDiaspora, ne dorim că distanţele dintre noi să ne unească şi să ne apropie cât mai mult unii de alţii şi împreună să nu uităm nici măcar pentru o clipă, limba românească, cultura, tradiţiile şi obiceiurile moştenite de la strămoşii noştri. Orice VIS are un început… aşa s-a întâmplat şi pe data de 1 mai 2009 când Radio ProDiaspora a început să emită online pentru ascultătorii din întreaga lume.

Vis, Iubire, Speranţă… pentru românii din ţară şi diaspora, care-şi duc dorurile în cele patru colţuri de lume. Suntem în totalitate apolitici. Dacă unii dintre membrii echipei au preferinţe politice, le ţin pentru ei. Nu avem niciun fel de emisiune cu caracter politic şi nici “ştirile de senzaţie” nu ne interesează.

Sunt destule alte posturi de televiziune, radio şi ziare care şi-au făcut un „credo” din scandaluri de tot felul. Noi dorim să creăm o punte de legătură între românii care, dintrun motiv sau altul au părăsit ţara, dar se simt în continuare romani. Pe noi cei de la radio ProDiaspora ne interesează mai degrabă limitele bunului-simţ şi a lucrului bine făcut ca prin emisiunile noastre să aducem bucurie în sufletul ascultătorilor.

Dan BOANŢĂ: Aş vrea să-mi vorbiţi despre echipa din jurul dumneavoastră. Cine sunt aceşti oameni şi cum aţi reuşit să-i adunaţi într-un proiect de voluntariat?

Ecaterina CÂMPEAN: Momentan, stafful Radio ProDiaspora este format din 37 de redactori şi 7 colaboratori. Echipa Radio Pro Diaspora este alcătuită din români pasionaţi de ideea de a face ceva pentru diaspora, unii dintre ei cu experienţă în jurnalism, dar cei mai mulţi fără. Efortul lor este unul voluntar, activitatea lor nu este remunerată. Printre realizatori se numără absolvenţi de Conservator, interpreţi de muzică folk, populară, country modern, precum şi ziarişti, scriitori, profesori, dar şi oameni cu meserii obişnuite.

Fiind un radio online poate fi ascultat oriunde în lume. Ne străduim să găsim sponsori, deşi nu e deloc uşor. Suntem interesaţi să facem publicitate pentru a putea susţine totuşi anumite taxe care trebuie plătite – licenţa de radio în Germania, plata domeniilor de internet.

Până acum mai degrabă am fost noi sponsori ori parteneri media pentru diverse evenimente, campanii de promovare a sănătăţii, a luptei contra fumatului, a drogurilor, lansări de carte etc.

Dan BOANŢĂ: Cum îi motivaţi pe cei care realizează emisiunile postului care trebuie să recunosc, nu sunt puţine.

Ecaterina CÂMPEAN: Toţi au s-au apropiat de noi din dragoste pentru acest post de radio! Au vrut să se implice, să ajute, să realizeze un „vis”, un vis care de fapt era şi al lor şi al nostru… Şi apoi, nu uitaţi că este un loc unde te simţi împlinit, un loc unde îţi poţi promova ideile şi sufletul, un loc unde poţi comunica cu mii de oameni-ascultători.

A face voluntariat nu înseamnă intodeauna o corvoadă, înseamnă o muncă plăcută, o comunicare, o ieşire din anonimat, un mod de exprimare, mod de-a demonstra ceea ce poţi şi ştii să faci bine… Un loc unde aplauzele vin de la sine… prin faptul că îţi creşte audienţa, popularitatea, că eşti apreciat de ascultători, că îţi faci prieteni, că îţi împărtăşeşti ideile şi gândurile cu oameni care te admira şi te apreciază.

Dan BOANŢĂ: Varietatea este unul dintre punctele forte ale acestui post?

Ecaterina CÂMPEAN: Desigur! Altfel ascultătorul se plictiseşte şi pleacă… Dispare! Şi nu mai vine! Şi atunci… căutam să-l atragem cu o varietate de produse. Muzica bună – pe toate gusturile, comentarii pertinente dar interesante, genuri muzicale, emisiuni care se adresează ascultătorilor din diferite perioade ale zilei… Exemplu, dimineaţă trebuie să fii mai alert, mai vesel, iar seara şi noaptea să prezinţi ceva mai liniştitor… Apoi vin dedicaţiile muzicale, în comunicare directă cu cei care ne accesează… prin forum sau prin e-mail. Aici se încadrează şi doleanţe, cerinţe sau propuneri.

Dan BOANŢĂ: Pentru că în ultima perioadă multe dintre instituţiile media au fost politizate, nu pot să nu vă întreb care este politica editorială a postului pe care îl conduceţi?

Ecaterina CÂMPEAN: După cum v-am mai spus, nu facem politica şi nu o promovăm! Desigur că avem o linie de mijloc în prezentarea ştirilor pentru a nu supăra pe nimeni şi a da posibilitate ascultătorului să rămână relaxat. Căutam să nu afectăm auditoriul cu ştiri senzaţionale, sau cu „bombe”.

Nu facem atac la persoană, naţionalism de linie dura… sau prezentarea tendenţioasă a unor evenimente.

Dan BOANŢĂ: În relaţia cu autoritatiile, vă sprijină cineva în demersul dumneavoastră de a-i aduce mai aproape pe românii din străinătate?

Ecaterina CÂMPEAN: Răspunsul este scurt! Aşteptam cu braţele deschise ca „autorităţile de specialitate” să se implice…

Dan BOANŢĂ: Din media româneasca din ţară şi străinătate cu cine colaboraţi?

Ecaterina CÂMPEAN: Colaborările sunt pe diferite niveluri… De la jurnalişti privaţi, până la diferite organizaţii (romaneşti) similare. Exemple: „Radio Metafora” din California, Rexlibris Media Group din Australia, Revista „Confluente Literare” din Bucureşti, RoArt din Belgia, Clubul Presei Translantice, Hora Tv, North American Roamnian Press Association ş.a.

Dan BOANŢĂ: Câteva cuvinte despre revista „ProLitera” Ecaterina CÂMPEAN: După cum am specificat mai sus, dorim să oferim ascultătorilor noştri (virtuali) mai multe mijloace de informare şi divertisment. Pe lângă fondul sonor, îi atragem şi cu o revistă scrisă… unde iubitorul de „audio” are posibilitatea de a lua cunoştinţă de litera scrisă, oferidu-i o revistă (consider!) de valoare, unde va întâlni articole cu semnături cunoscute ale literaturii române contemporane. Prezentam eseuri, poezie, informaţii complexe, evenimente, interviuri… Literatura de bună calitate.

Literatura care încântă ochiul, atrage şi cultivă mintea cititorului. Şi astfel această literatură moderată îmbinată cu muzica pe care o ascultă, dă accesatorului site-ului „ProDiaspora” o senzatie de bine, de împlinire şi de relaxare. Şi fiţi convins că mai revine la „noi”!

De revista „ProLitera” se ocupa scriitorul George Roca din Australia, redactorul şef.

Dan BOANŢĂ: Vreau să ne vorbiţi puţin despre spectacolul aniversar care v-a avea loc pe 16 mai la Petroşani. Şi evident de ce aţi ales această locaţie? Are o semnificaţie anume?

Ecaterina CÂMPEAN: Într-adevăr, spectacolul aniversar „Radio ProDiaspora” va avea loc pe data de 16 mai 2014, orele 20:00, în municipiul Vulcan – judeţul Hunedoara. Un loc minunat – din punct de vedere turistic – un colţ de rai pe care îl cunosc din copilărie. Nu este pentru prima dată când „truditorii” de la „ProDiaspora” se întâlnesc pe acele meleaguri. Vin cu plăcere de fiecare dată, unii „mustrând” organizatorii că evenimentele nu sunt mai dese! Cât despre ce se va întâmpla acolo, vă dau câtva amănunte…

Dorim să facem un spectacol de calitate. Sunt convinsă că vom avea şi un public bogat ca număr. De scenariul şi regia spectacolului se va ocupa Constantin Bahrin, grafica afişului va fi făcută de Rodica Micu din Timişoara. Nu am prea multe detalii, deocamdată. Colegul nostru Cornel Bucşa trebuie să se întâlnească cu primarul municipiului Vulcan, dl. Gheorghe Ile, pentru a discuta şi celelalte amănunte. Invităm deci, pe data de 16 mai, orele 20:00 pe toţi ascultătorii şi cititorii acestui interviu (care au posibilitatea să fie prin preajmă) la spectacolul aniversar organizat de Radio ProDiaspora, la Cinematograful Luceafărul, din Municipiul Vulcan, judeţul Hunedoara. La acest spectacol vor fi prezenţi, următorii artişti: Dan Helciug (Invitat Special), Constantin Bahrin, Cornel Bucşa, Florin Tutuianu, Maria Filip, SSIA (Anastasia), Liviu Iulian Rădulescu, Ileana Berki, Trupa „Color”. Vă aşteptam cu drag să fiţi alături de noi!

Dan BOANŢĂ: Aşadar în luna mai se împlinesc cinci ani de când existaţi în online. Cinci ani în care acest proiect a rezistat şi trebuie să vă mărturisesc că este un efort lăudabil. Ce vă doriţi pentru viitor? Mai exact, cum credeţi că va arăta acest post peste alţi cinci ani?

Ecaterina CÂMPEAN: Cert este ca în fiecare zi ce vine avem mai mulţi ascultatori, mai mulţi iubitori ai postului nostru de radio. Acest lucru ne bucură şi ne încurajează. Înseamnă că nu facem eforturi dejeaba şi că munca noastră este benefică romanilor din diaspora. Ce-mi doresc pe viitor? Să ne auzim şi să ne citim de bine!!! Iar peste cinci ani să facem un nou interviu şi să vă spun cu acelaşi entuziasm ca Radio ProDiaspora este viu şi accesibil tuturor romanilor răspândiţi prin toate colţurile lumii…

Dan BOANŢĂ: Ce doriţi să transmiteţi publicului Radio ProDiaspora odată cu aniversarea a cinci ani de existenţă?

Ecaterina CÂMPEAN: Când sunteţi supăraţi, plictisiţi sau blazaţi de intemperiile vieţii cotidiene căutaţi-ne pe net şi refugiaţi-vă la Radio ProDiaspora. Când sunteţi veseli, bucuroşi şi relaxaţi, aşijderea! Vă aşteptam cu braţele deschise. Vom deveni astfel o mare familie cu suflet bun şi mintea liniştită… Cu iubire în suflet…

7

MIORIŢA USA

MAI 2014 STIRI

Financial Services

Providing the best possible service to our private clients, Businesses and corporations in achieving financial Success. ¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬Personal Private Pension Plans Retirement Planning and Investing Planning for College Life Insurance Long Term Care IRAs /Roth IRAs 401(k) Company Plans Rollovers of Retirement Plans Tax Free Retirement Estate Preservation Business Owner’s Employee Retirement Plan The Finances of a Business Owner

925-640-8610

PAŞTILE CA PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

„Pâinea cea cerească şi paharul vieţii; gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul.” (Liturghia Sf. Grigore Dialogul) PR. PROF. UNIV. DR. THEODOR DAMIAN Omul este ceea ce mănâncă.

Teologul ortodox Alexandu Schmeman lega acest proverb de Sf. Euharistie explicând nevoia de echilibru între mâncarea trupească şi cea duhovnicească.

Sf. Euharistie este singura hrană ce are în ea dimensiunea fizică şi cea spirituală, care conţine moartea şi învierea pentru că materia moartă în timpul Sf. Liturghii devine însuşi trupul şi sângele Domnului Hristos.

Cu alte cuvinte se aduce jertfă firească şi ne împărtăşim apoi cu trup firesc şi duhovnicesc totodată, cam aşa cum explică Sf. Ap. Pavel când spune că „se seamănă trup firesc şi înviază trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 44).

Aşa cum filosoful român Constantin Rădulescu Motru zicea că prin mâncare, produsele ce cresc într-un

anumit loc sau sol au influenţa asupra dezvoltării noastre fizice, dar şi psihice, deci purtăm locul în noi, tot aşa e şi cu Sf. Euharistie. O mâncăm şi ce este în ea creşte şi lucrează în noi, pe ambele planuri, fizic şi spiritual. Devenim ceea ce mâncăm, sau, spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine eşti. În contextul celor spuse mai sus este şi logic să gândim că trupul divin al Domnului Hristos în Sf. Euharistie are, prin mâncare, efect de înduhovnicire a credinciosului.

Omul are nevoie de hrană zilnică pentru a trăi. Acesta este un truism.

Ceea ce însă pare a nu fi truism este realizarea constantă că hrana zilnică vine de la Dumnezeu, fie direct, fie indirect. Direct, ca în cazul pelerinajului evreilor în pustie unde la un moment dat nu mai aveau ce mânca şi când Dumnezeu le-a dat mana şi prepeliţele, zilnic, astfel că dacă cineva încerca să oprească ceva pentru a

doua zi, ceea ce oprea se strica (Dumnezeu a rânduit acest lucru pentru ca poporul ales să conştientizeze dependenţa sa totală, vitală de El, zilnic) şi indirect, ca în cazurile obişnuite unde cu toţii mâncăm, ce vrem şi ce putem, realizând însă că, deşi noi producem ceea ce mâncăm, muncim într-un fel sau altul pentru a mânca, totuşi capacitatea de a munci produsul pământului, vine tot de la Dumnezeu.

Necesitatea de a conştientiza dependenţa noastră totală de Dumnezeu, impusă în Vechiul Testament în exemplul citat, şi lăsată la libera alegere a omului ca în cazurile obişnuite, este confirmată de rugăciunea „Tatăl nostru” de unde se înţelege că pâinea noastră este zilnică şi se subînţelege că trebuie cerută zilnic, chiar dacă putem opri pentru a doua zi sau pentru mai multe zile.

Deci dacă pâinea, hrana zilnică este vitală pentru om iar Cel ce ne-o dă

SIMPOZIONUL NAŢIONAL DE TERAPII NATURALE EDIŢIA A XX-A Simpozionul se va desfăşura sub formă de: Academia Dacoromână şi Fundaţia Mirabilis Conferinţe Workshop club UNESCO organizează: Stand de carte Postere* A XX-a ediţie a Simpozionului Naţional de Terapii Naturale Data: sâmbată 28 iunie 2014 Alternative - Complementare Deschiderea lucrărilor : ora 09:00 Locul desfăşurării: va fi anunţat la

Vă invită să participaţi cu o lucrare de cercetare o dată ulterioara. ştiinţifică (experimentală) şi să ne confirmaţi Persoană de contactat: participarea dvs.* printru-un rezumat de cca. 20 Dr. med. Elena ARMENESCU rânduri trimis prin e-mail, la adresa de mai jos.

Tel: 0722/59.80.71 Având în vedere că este un Simpozion aniversar elena.armenescu48@gmail.com programul va fi special, cu invitaţi surpriză.

GEO STROE

este Dumnezeu, înseamnă că înainte de toate, relaţia zilnică cu Dumnezeu este vitală.

Sf. Euharistie, trupul şi sângele Domnului reprezintă cea mai bună pâine, dar şi garanţia celei mai intime legături a omului cu Dumnezeu. Şi chiar dacă omul nu trăieşte numai cu pâine, „ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4), cum zice însuşi Domnul către diavolul care-L ispitea în pustie, pâinea euharistică este tocmai Cuvântul, Logosul lui Dumnezeu întrupat în istorie, dat lumii acum sub forma darurilor euharistice.

Invierea Domnului este ca „pâinea noastră cea de toate zilele”, şi mai mult decât atât, pentru că fără Inviere nu există viaţă veşnică. Dacă nu credem că Hristos a înviat, zadarnică este credinţa noastră, avertizează Sf. Ap. Pavel (I Cor, 15, 17). Cu alte cuvinte, logica ecuaţiei mântuirii este aceasta: Învierea Domnului nu

este un act ocazional, ci permanent, „de toate zilele”, pentru că la ea se participă în fiecare duminică, în Biserică, iar participarea plenară se face prin împărtăşirea cu Sf. Euharistie, trupul şi sângele Domnului, „pâinea cea cerească şi paharul vieţii”, cum cântăm la Sf. Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite. Învierea Domnului este euharistia, Paştile nostru cel de toate zilele.

Este pâinea sfântă a trecerii „de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”. Trecerea nu este uşoară, ea e primejdioasă şi dureroasă pentru că este îngreuiată de păcat. De aceea este nevoie de vitamina întăritoare, de medicaţia salvatoare care te ajută să treci, să străbaţi, să ajungi. Şi aşa călătoreşti vestind că Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând” şi îndemnând şi pe alţii: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul”, Amin.

RECLAME

MAI 2014 MIORIลขA USA

8

9

MIORIŢA USA

MAI 2014 RECLAME

Indiferent care sunt nevoile dumneavoastra legale, Bones Law Firm, va poate ajuta cu toate informatiile necesare pentru a primi cel mai bun rezultat posibil.

Bones Law Firm Telefon: (916) 965-6647 Fax: (916) 965-4218 Boneslawfirm.com 4811 Chippendale Drive, Suite 307 Sacramento, CA 95841

* 2200B Douglas Boulevard, Suite 100 Roseville, CA 95678

Bankruptcy Law – Credit card debt, lines of credit, bank loans, and more Family Law – Dissolution of marriage, guardianship, child support, and more Trusts, Probate and Estate Planning – Wills, Power of attorney, probate Immigration Law – Renewing of visas, establishing permanent residency, obtaining green cards and more.

Finanncial Restructuring and Credit repair

    

      

Legea Falimentului – Imprumuturi pe credit card, linii de credit, imprumuturi bancare Cazuri de divort – Divoturi, tutela, sprijin pentru copil, si altele Trust si Planificari Imobiliare – Testamente, imputerniciri, succesiuni, si altele Emigrare – innoiri de vize, rezidenta permanta, cetatenie, si altele Corporatii – infiintari de coporatii, mentinerea coporatiilor, si altele Repararea Creditului si Restructurare Financiara Prepararea Taxelor Anuale pentu IRS

IN MEMORIAM : Tanti PIA ( 9 martie 1935 - 29 martie 2014 ) ADIO , SUFLET BUN !

Regretata Tanti Pia cu nepoata Ligia

CALEIDOSCOP

10

MAI 2014 MIORIŢA USA

CALIFORNIA TRAVEL VA OFERA CELE MAI REDUSE PRETURI IN FIECARE SEZON Agentia noastra va sta la dispozitie cu tarife si din alte orase.

Din: La: BUCURESTI Los Angeles $ 495

San Francisco $ 495 Sacramento $ 525 Phoenix

$ 535 Portland $ 545 Bucuresti-Los Angeles E 775

CLUJ TIMISOARA BUDAPESTA $ 545 $ 575 $ 480 $ 545 $ 545 $ 480 + $ 575 $ 575 $ 490 Taxe $ 585 $ 585 $ 495 $ 590 $ 590 $ 495 Budapesta-Los Angeles E 675 Plus taxe

VACANTE DE NEUITAT – CROAZIERE – MASINI - HOTEL USA/EUROPE

21785 Calle Prima, Moreno Valley, CA 92557 TEL: (951) 682-4492 | (714) 864 7073

11

MIORIŢA USA MAI 2014 DIVERTISMENT

EPIGRAME

de Sorin Olariu - glume noi din diaspora pe-nțelesul tuturora -

TINERETUL, VIITORUL ŢĂRII

PARADOX ROMÂNESC

ROMÂNUL ARE ŞAPTE VIEŢI

MULȚUMIM DIN INIMĂ PARTIDULUI

Se-aşteaptă de la tineret Să schimbe ţara-n mod concret, Iar tineretul, ca urmări, O schimbă-acum pe alte ţări.

Când românii sunt pe-afară Suferă din dor de ţară, Iar în ţară se usucă: Suferă din dor de ducă.

Românul are şapte vieţi Şi nu-s destule încă...

Doar toate sunt, precum vedeţi, Mâncate de româncă.

Șoim al Patriei am fost Și te pup cu mult alean Că mi-ai dat aripi și-un rost ... Ca să zbor peste Ocean.

EMIGRARE

SFAT PĂRINTESC

EMIGRAREA LA ROMÂNI

Am să vă spun acum cinstit De ce din ţară-am emigrat: N-aveam o sursă de venit Şi-am prins o sursă de plecat.

De-ai să-nveţi, copile, carte, Ai s-ajungi şi tu departe Şi-o să ai atunci de toate... În Canada sau în State!

Dacă cercetezi misterul, Dai de-o chestie bizară: Astăzi, aventurierul, Este cel rămas în ţară!

SORIN OLARIU

DIVERSE

12

MAI 2014 MIORIŢA USA

BLESTEMUL APELOR „Cu gândul şi sufletul la cei în suferinţă” ELENA BUICĂ E vară înnăbuşitoare. Pe câmp şi în grădini recoltele sunt mai puţine, căci puhoaele apelor au lăsat în multe locuri pământul gol. Ce produse au mai ramăs, în pieţe au devenit o scumpătate. “In toamna asta n-o să mai pun nimic în cămară pentru iarnă” se aud vocile gospodinelor.

E destul de greu pentru oameni, dar “să nu dea Dumnezeu omului câte poate îndura”, este o vorbă din popor. Şi câte mai au bieţii oameni de îndurat, căci a urmat potop după potop. Când a venit septembrie, dacă mai scăpase până atunci ceva necules, un nou val de revărsare a apelor a terminat treaba. Dar e vorba numai de recoltă?

Am văzut în vară zone întegi inundate. Am făcut o vizită satelor dintre Ţigăneşti –Teleorman şi Cervenia, trecând prin Brânceni şi Smărdioasa.

Prăpădul apelor te înfiora. Multe case dărâmate parţial sau total, mulţi oameni aflaţi în situaţii limită, unii încremeniţi în durere, alţii îmbărbătându-se, mai ales bătrânii – acum foarte numeroşi la sate - îşi adunau forţele ca să găsească tăria de a rezista. “Ce să mai fac eu acum?”

Se întreba o biată femeie cu casa plina de apă, acoperişul dărâmat şi un zid la pământ. Nu putea biata femeie să rostească mai multe. “Ce să mă fac

eu acum?” Nu plângea. Privea în gol repetând în neştire: “Ce să mă fac eu acum?” “Taci din gură, ţaţă Mario, zi bodaproste c-ai scăpat cu viaţă şi n-ai păţit ca Leana. Ai văzut cum a chemato moartea? Nu stătea ea bine la spital?

Dar ea nu şi nu, să îi dea doctorii drumu să vina acasă ca să cadă zidul pe ea”, o îmbărbăta un vecin. Câte nenorociri nu trec peste om, o să trecem noi şi peste asta cu ajutorul lui Dumnezeu.” Într-o altă curte, pe un petec de pământ ce se ridica mai sus de apă, era un crâmpei de gard. Pe el atârnau nişte velinţe din care se scurgea noroiul gros. Casa era toată hârbuită, apa până la genunchi. “Ai mai putut să îţi salvezi câte ceva?” am întrebat-o eu pe femeia care se uita la mine cu ochii plânşi.

“Am dat fuga cu câteva ţoale în braţe pe la nişte oameni, dar nici nu ştiu ce am apucat în braţe ca să fug mai repede şi nici nu mai ştiu ce am lăsat pe la ei”. Pe o alta femeie cu casa la pământ am îndemnat-o: “Dumneata ai copii la oraş, de ce nu te duci săţi duci restul zilelor la ei? Eşti trecută de 70 de ani, eşti singură şi nu mai ai nici casă şi nici lucruri”. “Nu mai am nimic, nimic! Mi-au lat apele şi ţoalele de înmormântare şi sicriul pregătit pentru când mi-o veni timpul, dar de aici nu plec. Mă roagă copiii să merg la ei, dar eu vreau să îmi trăiesc zilele care mi-au mai rămas aici şi aici să fiu

(însemnări din anul 2005) îngropată, în pământul ăsta pe care am trăit. Ţărâna asta pe care am călcat vreau să mă acopere când oi muri. Vreau să îmi stea oasele lângă bărbatul meu şi lângă părinţii din cimitirul nostru. Când oi muri, aici vreau să îmi bată clopotete la biserica nostră din sat, la care am fost la toate sujbele de peste an. Nu sunt numai eu aşa şi cum trăiesc alţii, oi trăi şi eu. Cu vremea mi-oi face o căsuţă mică, în care să stau iarna cu pisica şi cu busuiocul şi nălbile mele înflorite la geam, să mă scol dimineaţa să văd cum se crapă de ziuă, să aud cum cântă cocoşul, să dau de mâncare la vietăţile de pe lângă casă, şi vara să am grijă de florile din curte, să mai sap în grădină şi să-mi văd de treburile mele. Nu plec eu din satul meu. Copiii au rostul lor. Rostul meu este aici unde am trăit toată viaţa, cu oamenii din sat.”

Intr-o altă curte, cu casa dărâmată pe jumatate, stătea un moşneag cu câinele lui. “Cum ţi-ai salvat cainele?” l-am întrebat eu. “L-am dus cu lanul la nepotul meu care stă mai la deal. N-am putut să-mi scot multe ţoale şi mi le-a luat apa, dar de câine nu m-am îndurat să-l las să moară înecat. Puhoiul de apa a venit prea repede şi ploaia turna cu găleata, n-am putut să fug cu prea multe lucruri.” “Acum cu ce vă hrăniţi?”

“Mai mănânc bolbotine (fructe), mai îmi dau nepoţii, mai ne dau şi de la Primărie şi mai sunt unii oameni în sat care n-au fost inundaţi şi dacă are satul, am şi eu”. “Apă de unde beţi?” “Se duc oamenii pe deal, acolo este un izvor cu apă bună de băut şi când vin de pe deal, îmi dau şi mie.

Cine dă apă la ăla însetat, o găseşte pe lumea cealaltă, aşa e o vorbă din bătrâni.”

La o altă casă ruinată, un moşneag vorbea singur: “Asta este blestem pe capul nostru. Acum ne purtăm păcatele. Prea multa lume a uitat de Dumnezeu şi de omenie. Alergând să facă bani repede, au uitat ca să-şi mai cureţe şanţurile. Acum n-am fi avut atâta puhoi de apa.”

Din loc în loc, mai vedeai oameni mergând cu apa pana la genunchi, ba

să ridice un gard, ba să scoată din apă păsări sau alte vietăţi moarte, ba să cerceteze dacă s-au mai produs alte pagube.

Seara roiurile de ţânţari te asaltau nemilos. Orăcăitul broastelor era un adevarat concert nemaiauzit până atunci. Un miros din ce în ce mai greu îţi tăia respiraţia. În zilele cu temperaturi de peste 40 de grade, aproape nu mai puteai respira, iar în zilele cu ploi torenţiale ţi se strângea inima la vederea prăpădului şi de spaima viitoarelor nenorociri.

Acum e toamna şi ploile n-au încetat, fac prăpăd mare, încât îţi vine să ridici ochii spre cer şi să spui precum moş Dănilă, al teleormaneanului Gala Galaction: “Pune un hotar, Stpâne, nenorocirii noastre!

Ajungă Sfinţiei tale atâta jertfă!”

IN MEMORIAM SERGIU VAIDA ALEXANDRA VAIDA O scurtă biografie de emigrant S-a născut la Oradea, tatăl avocat, mama solistă la opera din Cluj, având şi un frate mai mare, violonist. După terminarea liceului Emanoil Gojdu din Oradea în 1953 se înscrie şi termină cu laude Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. În perioada liceului şi a facultăţii a jucat fotbal la Oradea şi apoi la Rapid Bucureşti, fiind un portar de excepţie. În 1954 a câştigat cu echipa de juniori a României Campionatul European de la Montecatini, Italia.

La terminarea facultăţii a fost repartizat pentru mai mulţi ani ca profesor de istorie la Roşiorii de Vede. Pe bază de concurs, a ajuns director al Muzeului Pedagogiei Române, iar apoi a funcţionat ca inspector pentru învăţământul superior în cadrul Ministerului Învăţământului. Din 1973 până la venirea în Elveţia a fost director în Consiliul Culturii, făcând frecvente deplasări în ţară şi străinătate, pentru promovarea artelor şi culturii româneşti. În 1981 îşi schimbă radical viaţa, nemaiputând suporta ideologia şi îndoctrinarea unui sistem autoritar. Cauta libertatea în gândire şi fapte, pe care o găseşte în Elveţia, unde se stabileşte definitiv. Începuturile exilului sunt grele, dar este bucuros că-şi poate câştiga singur existenţa şi integra într-o

societate a toleranţei şi a libertăţii cuvântului. După un an reuşeşte săşi aducă soţia şi fiul, iar apoi să lucreze la Editura Şcolară a Cantonului Aargau. După mai mulţi ani de muncă la Centrul Elveţian de Carte se pensionează în 1999, prilej cu care i s-a făcut o festivitate impresionantă.

A continuat să promoveze artele şi literatura prin articole şi interviuri acordate publicaţiilor din Elveţia şi România, ca „Aargauer Zeitung” sau „Gazete din Ardeal”, s-a angajat pentru integrarea şi înţelegerea faţă de emigranţi şi diferitele culturi, a făcut numeroase traduceri germanoromâne pentru persoane private şi asociaţii umanitare, ca „Amnesty Internaţional” sau „Caritas Schweiz”.

Legăturile cu pretenii s-au remarcat prin generozitate şi înţelegere. S-a bucurat totdeauna de ataşamentul şi vizitele frecvente ale membrilor familiei, pe care i-a iubit foarte mult şi cărora le-a insuflat spiritul de angajament şi tenacitate în înfăptuirea binelui.

Ultimii ani de viaţă i-a petrecut într-o casă de îngrijire şi odihnă, având o stare de sănătate din ce în ce mai dificilă, încercând însă să nu fie nimănui o povară. A părăsit lumea noastră în martie 2014 la Aarau, după o scurtă suferinţa, fiind înmormântat după tradiţia creştinortodoxă, în cadrul familiei şi-al prietenilor devotaţi, care îl vor păstra cu respect şi apreciere în memorie vie.

13

MIORIŢA USA

1 1 2 3 4 5 6 7 8 9

ACVATICA 2

3

4

5

6

7

8

9

10 11

12

MAI 2014 PUBLICITATE

Orizontal: 1) Neinfricat – Apa tare 2) Componente – Vale aval! 3) Dungat – Cale 4) Omis in finala!

– Oferta – Camp lucrat 5) A deversa cursul – Dusa pe apa sambetei 6) Greu de rezolvat - Component la dublu 7) Legata la mijloc! - Fluviu rusesc – Companie de electricitate din fosta R.D.G (sigla) 8) Deplasare caii de rulare (ferov) - Greseli cu sau fara vina 9) Fila finala!- Carte de capatai – Strigat la careu10) Regulatoare de caldura 11) Etici! – Bacterie – Acord nelimitat! 12) A ocoli – Ultima lista data la corectura.

Vertical: 1) Mixer primar – Antiacvatica 2) A da afara – Vederi largi 3) Curba facuta de lichide in contact cu peretii vaselor – Da mereu inapoi 4) Prinse pe receptie – Curs rusesc 5) Apa de nebaut – Produs la gata 6) Perfect etansa 7) Perete! – Abis! – Chemare la curte 8) Era cu reducere! – Forat cu ceasul! – Strigat in arena 9) Lac pe invers – Careu la dublu 10) Vazuta – n mare 11) Fortuite – Cota medie! 12) Pus la incercare – Facuta de ras.

Solutia careului precedent “PERCEPTII” : ORIZONTAL: 1) MATERNITATE. 2) ICE – EU – OTET.3) CRANG - SPIRE. 4) R – PRIME – CAR. 5) ODA – ZIAR – SN. 6) NI – PATRATA.7) GEST API – V.8) GER – AS – INCA. 9) ARAT – UNDUIT. 10) TATUARE – TOR.11) ATENTIONATA.

11

VERTICAL: 1) MICRON – GATA. 2)ACR – DIGERAT. 3) TEAPA – ERATE. 4) E – NR – PS – TUN. 5) REGIZAT – AT. 6) NU – MIT – SURI. 7) I – SEARA – NEO. 8) TOP – RAPID – N. 9) ATIC – TINUTA. 10) TERASA – CIOT. 11) ETERN – VATRA.

12

Mircea Neagoe San Jose, CA | E-Mail: rodiandmircea@hotmail.com

10

Dick James & Associates, recruteaza personal pentru pozitia de Property Manager. Experienta in domeniu nu este obligatorie. Cerinte: limba engleza nivel mediu, acte legale de identificare sau permis de munca. Beneficii: asigurare medicala, concediu platit, 401K. Cei interesati sunt rugati sa trimita CV-urile la adresa de e-mail: Sophia@djaproperties.com

RECLAME

14

MAI 2014 MIORIลขA USA

SKYLIN TRAVEL Tel: (424) 354 6875

BILETE DE AVION

VA OFERIM CELE MAI REDUSE PRETURI DE AVION ORI DE UNDE SI ORIUNDE IN LUME Croaziere Hawaii Mexico Inchirieri De Masini Si Hoteluri Los Angeles / Cluj $ 550 Los Angeles / Bucuresti $ 425 Los Angeles / Timisoara $ 495 Los Angeles / Budapest $ 415 Note: Plus taxe difera in functie de sezon Plecari din: Seattle. Portland. Sacramento. San Francisco. Chicago. Phoenix Dallas.

La: Bucharest. Budapest. Timisoara. Sibiu. Cluj. Kiev. London. Europe. Germany.

Email: skylintravel21@yahoo.com

Address: 11728 Wilshire Blvd, Apt. B 505, Los Angeles, CA 90025

Adrian Niculescu

GREAT SPECIALS

www.sky-recordings.com

P E R S I M M O N

T E R R A C E

AFFORDABLE Town Homes, 1 & 2 bedrooms

12100 Persimmon Terrace Auburn, CA 95603 *** Vorbim romaneste ***

Tel. 530.823.9217 Fax. 530.823.3854

15

MIORIลขA USA

MAI 2014 ZIG-ZAG

USA A BEAUTIFUL HOUSE FOR SALE MIORITA DONATIE $1.00 DONATION Publisher:

MIORITA CULTURAL ASSOCIATION Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu (Director Onorific) Viorel Nicula (Director General) Simona Botezan (Director executiv ) Prof. Dr. Marius Petraru (Redactor Sef) Dana Deac (Redactor Sef Adj.) George Roca Octavian Curpas Bebe Boanta Madalina C. Diaconu Nicolae Gavrea Mara Circiu Marian Petruta (Senior Editors)

We are selling a gorgeous oceanfront, owner built, residential care facility for the elderly in the Mendocino area. It is situated on 1/2 acre property with breathtaking, panoramic views of the ocean and mountain side. Facility has been full most of the time since licensed in 2007 and provides exceptional income. Owners have been involved in taking care of the elderly for over 20 years and are looking to retire. Serious interested buyers ONLY please contact Kathy at 916-616-7020 for details.

Ovidiu Junc (Graphic/Layout Designer) Ovidiu Botezan (Marketing) Octavian Roman Marius Marius Baciu Baciu (Web Master) Adi Kaszoni (Photo) Colaboratori onorifici: Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta Adalbert Gyuris - Germania Laurentiu Fulga - Australia Lucretia Berzintu - Israel Lia Lungu - New York Ramona Jirebie - Chicago Gabriel Jirebie - Chicago Radu Oprea - Arizona Marius Jar - California Amelia Avram - California Alina Jar - California Mircea Neagoie - California Pr. Octavian Mahler - California Prof. Dr. Adrian Botez - Romania Eduard O. Ohanesian - Romania Madalina C. Diaconu - Romania George Petrovai - Romania Eric Vamos - Romania Nicolae Gavrea - Romania Mihai Junea - Romania Magdalena Albu - Romania Mihai Stirbu - Romania Bebe Boanta - Romania Colaboratori presa: Agerpress Los Angeles Press Club Sacramento Press Club Clubul Presei Transatlantice NARPA, AIPS E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.com www.ziarulmiorita.net

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691 PHONE: 916 868 5395 "MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $30 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile anuntate apartin autorilor,la fel si responsabilitatea juridica.