Anton Danca - Silva rerum

ANTON DANCĂ

Silva rerum

Editura Presa Bună Iaşi – 2017

Cu binecuvântare, X Petru Gherghel, episcop de Iaşi 29 iunie 2017

© Editura Presa Bună, Iaşi Bd. Ştefan cel Mare, 26 RO – 700064 – Iaşi Tel.: 0232/212003; fax: 0232/211527 E-mail: editor@ercis.ro www.ercis.ro

Introducere Încă pe când eram în Seminar la Iași, și nu avea niciun fel de cărți de spiritualitate, regretatul părinte profesor Ioan Jicmon (sr.), știind că vom ajunge preoți și nu vom avea materiale pentru predici și meditații, ne-a învățat să formăm un dosar în care să copiem în ordine alfabetică tot ceea ce bănuim că ne va folosi mai târziu. Dosarul era intitulat Silva rerum, adică Pădure de lucruri adunate. În acest dosar adunam citate celebre, pilde, proverbe și chiar predici mai scurte. Când o foaie era plină, se adăuga alta.

Drept să spun, cele adunate în seminar mi-au folosit de minune în multe ocazii când am ajuns preot.

De la acest fapt mi-a venit ideea de a compune această carte Silva rerum, în care am adăugat multe alte lucruri folositoare, dacă nu pentru alții, cel puțin pentru mine ca să folosesc timpul cu folos în multe privințe.

Ceea ce am considerat că poate fi de folos în găsirea unui lucru, ca să nu se răsfoiască zeci de pagini, am pus la fiecare literă din alfabet chiar la început în rezumat ideea predominantă. Sunt sigur că n-am reușit în totalitate să satisfac cerințele altora, dar, ce să-i faci, este vreun lucru perfect pe pământ?

La sfârșitul unor exemple, citate etc. în paranteză stă scris cu litere mici izvorul de unde provine. Bibliografia se află la sfârșitul cărții.

Silva rerum

A 1. Acufanie Cuvântul desemnează o manifestare sonoră de origine supranaturală.

2. Adulterul (conferință). Trădare, adulter, iertare.

Nu există fericire în căsătorie dacă înșelăm sau suntem înșelați.

3. Adaptare Un vultur, regele păsărilor, a ajuns să trăiască printre găini?

4. Adevăr a. „Ce-a găsit?” „O bucățică de adevăr”, a răspuns diavolul. b. „Adevărul nu poate fi creat ca rezultat al votărilor”, a spus cardinalul Ratzinger.

5. Adversar al alcoolului „Tu, spirit nevăzut al alcoolului, – a zis Shakespeare – dacă nu ți s-a dat încă un nume, drac să fie numele tău!”

6. Afacere „Mulțumim lui Dumnezeu, a gâfâit el, astfel am câștigat zece minute”.

7. Agripnie (insomnie) În psihiatrie, termenul agripnie este sinonimul insomniei. Exemple?

8. Ajutor a. Porumbelul a urmat firul subțire al vocii și s-a trezit pe colacul unei fântâni. b. „Nu, a replicat tatăl, pentru că nu mi-ai cerut să te ajut”.

9. Alegere a. Jerry: „Eu aleg întotdeauna să fiu într-o bună dispoziție”. b. „Fiecare dintre voi să ia două dintre aceste obiecte (aripi) și să și le pună pe spate”.

10. Amenințare Un tâlhar a ajuns la poarta cerului și a început să bată, strigând: „Deschideți!”

11. Amuzant „Oricine este dispus să încaseze un glonț pentru Cristos, să rămână”, a spus mascatul.

12. Apofatism Iubirea poate să ajungă la Dumnezeu și să-l rețină, gândirea niciodată.

13. Apel divin Te rog frumos să nu bei când conduci. Nu ești încă pregătit să te întâlnești cu mine. Dumnezeu.

8

Anton Dancă

14. Apa nemuririi Un preot brahman stă zilnic de serviciu și, cu o lingură de argint, dă credincioșilor să bea câte o înghițitură din acea apă.

15. Aproape de general „Ionică, băiatul meu, stai aproape de general!”

16. Apărare a. Cine gusta din ele credea că toată grădina e cu mere acre și rele b. „Noi suntem sufletele din purgator pe care tu le-ai ajutat”.

17. Apostolat Sfântul Grigore cel Mare (540-604), vorbind despre dragostea de aproapele.

18. Arbore a. Într-o pădure aflată în vârful unui munte, trăiau trei arbori. b. Arborele vieții. Zâmbește tuturor.

19. Arici și calea justă Pentru a se putea încălzi, fără a se înțepa, s-au apropiat unul de altul.

20. Ascunziș „Unde să mă ascund, a zis Dumnezeu, ca oamenii să nu mă mai deranjeze...”

21. Ascultare cu ochii „Mamă, mamă, ascultă-mă cu ochii!”

22. Ascultare promptă „Desigur, aș fi plecat și eu. Dar l-aș fi luat cu mine pe pruncul Isus”, a spus Bernadeta.

23. Astrologie a. Șaizeci și șase la sută dintre cei intervievați au declarat că citesc horoscoape. b. „Conform horoscopului, de patru ani aveți o legătură cu un ofițer din armata germană”. c. „Aveți o înclinație bisexuală. Întrețineți relații cu bărbați tineri”. d. În planul său a voit să combată horoscopul din interior.

24. Ateu a. Jean Paul Sartre povestește cum a devenit ateu. b. Ateul James Procter: „În sufletul meu e noapte și inima mea e tare ca oțelul”. c. „Budismul, acest ateism este rațiunea profundă pentru care Schopenhauer...” d. „Tabloul acesta nu l-a făcut nimeni, ci s-a făcut el singur”. e. „De ce nu te decizi să devii creștin?” f. Albania a fost prima țară europeană care s-a declarat atee. g. Max Jukes a ales să fie ateu și a trăit o viață fără Dumnezeu.

Silva rerum

9

25. Atenție la sfânta Împărtășanie Din vechime sfântul Ciril din Ierusalim spunea: „Când te apropii de masa Domnului...”

26. Aurul Aurul este un pașaport universal, dar nu pentru rai.

27. Autopedeapsă Sfântul Dimitrie cel Nou era păstor la el în sat, a strivit cu talpa puișorii.

28. Auzul „Auzi și tu ceea ce aud eu? un greier care cântă” – a scos o monedă și a lăsat-o să cadă pe trotuar.

29. Avertizare a. Era odată un șoricel foarte curios. b. Alexandru Macedon se oprea cu oștirea în fața porții cetății și aprindea o făclie. c. „Doamne, dacă ai auzit rugăciunile mele pline de atâtea greșeli, de ce nu mi-ai atras atenția?”

30. Averea diavolului Un necredincios din Finlanda a lăsat diavolul ca moștenitor peste toată moșia și averea ce o avea.

10

Anton Dancă

1. ACUFANIE Cuvântul acufanie este un neologism rar întâlnit și desemnează o manifestare sonoră de origine supranaturală, precum sunete de clopote invizibile, muzică celestă, cuvinte auditive, teofanii etc.

Vechiul Testament descrie numeroase acufanii. Dumnezeul evreilor se manifestă în deșertul Sinai prin astfel de fenomene: „Iar a treia zi când s-a făcut ziuă, erau tunete și fulgere și nor des pe muntele Sinai și sunet de trompete foarte puternice... Moise vorbea și Dumnezeu îi răspundea prin voce de tunet... Și tot poporul a văzut fulgerele și a auzit tunetele și sunetul trompetelor, și a văzut muntele fumegând”. Mai sunt și alte cazuri impresionante, dar în Noul Testament, la botezul lui Isus s-a auzit o voce din ceruri spunând: Acesta este Fiul meu iubit, apoi la schimbarea lui Isus la față pe muntele Tabor și când au venit grecii la Ierusalim și au dorit să-l vadă pe Isus, s-a auzit glasul venit din cer. La Rusalii, venirea Duhului Sfânt s-a manifestat printr-un vuiet, venit din cer, ca la venirea unei vijelii...

Sfântul apostol Ioan povestește în Cartea Apocalipsului: „În ziua Domnului, am fost răpit în Spirit și am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trompetă, care spunea: «Ceea ce vezi, scrie într-o carte»”. Mai sunt și alte locuri în Sfintele Scripturi de acufanie. (dmec)

2. ADULTERUL (conferință) Trădare, adulter, iertare Nu există fericire dacă înșelăm sau suntem înșelați.

Infidelitatea este considerată de mulți ca fiind cea mai mare greșeală care poate apărea la un moment dat între soți. Ea implică nu doar întinarea trupească, ci și sufletească, prin minciună, neîncredere, distanțare și neiubire, până la urmă. Infidelitatea poate avea mai multe sensuri, însă pentru mulți dintre noi ea este probată doar atunci când există o dovadă a unei legături de natură intimă dintre partenerul de viață și o altă persoană. Înșelarea se produce acolo unde unul sau amândoi soții uită că acela care i-a cununat în biserică este Cristos.

Trădarea dintre doi soți sau adulterul, căci aceasta este denumirea infidelității dintre doi oameni care și-au unit destinele în fața lui Dumnezeu, a fost condamnată încă din cele mai vechi timpuri. Chiar și poporul roman, care privea la început desfrâul ca pe un act indiferent din punct de vedere moral, a conștientizat la un moment dat efectele adulterului și i-a pedepsit cu maximă severitate pe cei care se făceau vinovați de săvârșirea acestui

Silva rerum

11

act. Astfel, împăratul August a dat o lege în care declara adulterul ca fiind o crimă socială, iar cei vinovați erau exilați. Mai târziu, pentru adulter, oamenii erau pedepsiți cu moartea. Adulterul deține un loc important și în legislația împăraților creștini, Constantin cel Mare mărind pedeapsa cu privire la adulter: soțul vinovat era pasibil de exil și chiar condamnat la moarte, iar complicele său trebuia să fie decapitat, dacă era liber, iar dacă era sclav, era ars. Însuși Mântuitorul Isus Cristos, în predica sa de pe munte, condamnă adulterul: „Ați auzit că s-a spus: Să nu comiți adulter. Eu însă vă spun că oricine privește o femeie, dorind-o, a și comis adulter cu ea în inima lui” (Mt 5,27-28). În România, adulterul este considerat o faptă de natură penală, țara noastră fiind singura din Europa care pedepsește acest lucru. O persoană care a întreținut relații sexuale în afara căsătoriei poate fi pedepsită cu închisoarea de la o lună la șase luni sau cu amendă.

Fără fidelitate nu există iubire.

Oare de ce ar trebui să fie fidele două persoane, una față de cealaltă? În primul rând pentru că au făcut un jurământ de credință în fața lui Dumnezeu, iar în al doilea rând, doi oameni își sunt credincioși pentru că între ei există iubire. Dacă nu există fidelitate, atunci nu există nici iubire. E important ca soții să nu-și piardă sentimentul de apartenență unul altuia. Dacă spui „te iubesc”, trebuie să dovedești că este adevărat. Dragostea generează un anumit comportament față de partenerul tău, care presupune atenție, afecțiune, respect, fidelitate. Comportamentul unui om care iubește trebuie să confirme declarațiile de dragoste, deoarece iubirea se construiește și se păstrează prin cuvinte, dar și gesturi concrete. Iar ea este făcută doar pentru doi.

Nimeni nu poate fi fericit înșelând.

Cine iubește cu adevărat știe să ierte.

Ce este de făcut însă când unul dintre soți simte că nu mai găsește acea împlinire sufletească alături de partenerul său? În acel moment este bine să încerce să comunice cu soțul sau cu soția, să se uite înapoi la timpul pe care l-au petrecut împreună, să-și aducă aminte de prima zi în care și-au văzut bucuria și fericirea reciproc în ochi, să se uite la tot ceea ce au reușit să realizeze împreună și să se gândească la tot ceea ce ar putea distruge în cazul în care s-ar ajunge la o situație de trădare. Ce facem însă în cazul în care infidelitatea a fost dovedită? Ne putem vindeca de suferința ei? Mai are iubirea șanse să redevină ce-a fost? Cel care iubește cu adevărat va ști să ierte și să uite durerea provocată de înșelarea partenerului, și va căuta să salveze căsnicia dacă cel care a greșit promite să se îndrepte.

12

Anton Dancă

Important este să nu trădăm față de Dumnezeu.

Bineînțeles, trădarea nu există doar între soț și soție. Și între prieteni sunt situații în care unul îi înșală altuia încrederea. Dacă acel prieten își conștientizează greșeala și regretă din tot sufletul ceea ce a făcut, atunci merită o a doua șansă. Și dacă nu regretă că a trădat, tot trebuie iertat, dar probabil că nu se mai poate numi prieten. Despre modul de a reacționa la trădarea soțului-soției ori prietenului drag ne-a spus câteva cuvinte pr. Romeo Ene, referent cultural la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei: „Întotdeauna trădarea urmărește un interes personal și, de cele mai multe ori, este făcută pentru supraviețuire. Ea apare numai la cei apropiați, care au aceeași credință, aceleași convingeri, scopuri și interese. Trădător este cel care nu crede cu toată ființa lui în reușita unor fapte, ci se ascunde în spatele servilismului pentru a scăpa de consecințe nefaste sau pentru a obține anumite foloase.

Din nefericire, într-o societate secularizată, din ce în ce mai puțini oameni mai au vocația de martiri, de sacrificare a propriei persoane. Atunci când suntem puși în fața unei alegeri împotriva interesului personal trădăm și uităm repede. Nu același lucru se întâmplă atunci când suntem trădați; imediat încolțește în inima și în mintea noastră dorința de răzbunare. În cazul în care trădarea se iartă – ca urmare a unor fapte prin care ne manifestăm părerea de rău și conștientizăm greșeala, hotărând să nu o mai repetăm –, încrederea, prietenia, dragostea față de cel trădat ar putea fi mai puternice, mai trainice.

Am putea merge până acolo încât să spunem că, de fiecare dată când păcătuim, îl trădăm pe Dumnezeu. Prin sfânta taină a Spovezii, Dumnezeu ne repune în starea harică, numai dacă manifestăm părere de rău față de păcatele săvârșite și hotărâm să nu le mai repetăm”.

Așadar, parafrazându-l pe I.L. Caragiale, „să nu iubim trădarea și nici pe trădători!” Trădare, adulter, iertare (Eugenia Golub).

3. ADAPTARE Era primăvară și un om, străbătând pădurea, a găsit un pui de vultur, căzut din cuib; l-a adus acasă și l-a pus în curte, unde acesta a învățat repede să ciugulească mâncarea găinilor și să se poarte ca ele. Într-o zi un naturalist, în trecere pe acolo, a întrebat pe gospodar: – Cum, un vultur, regele păsărilor, a ajuns să trăiască printre găini?

– Fiindcă l-am hrănit cu mâncarea găinilor și l-am învățat să se poarte și să fie o găină, deci nu mai este vultur.

– Totuși, a insistat naturalistul, are inima și aripile unui vultur și poate, desigur, învăța să zboare!

Silva rerum

13

După ce s-au sfătuit multă vreme, cei doi au hotărât să vadă, dacă acest lucru ar fi cu putință. Naturalistul a luat cu delicatețe vulturul în brațe și a spus: – Tu aparții cerului, nu pământului. Deschide-ți, aripile și zboară!

Dar vulturul părea nesigur. Nu știa bine cine era și, văzând găinile care ciuguleau prin curte, s-a întors degrabă la ele. Fără să se descurajeze, naturalistul s-a întors a doua zi, a luat vulturul, l-a urcat pe acoperișul casei și i-a spus: – Tu ești vultur, deschide-ți aripile și zboară!

Dar tânărului vultur îi era frică de această noutate și s-a întors înapoi să ciugulească alături de găini.

A treia zi, naturalistul s-a sculat devreme, a luat vulturul și l-a dus pe vârful unui deal înalt. Acolo l-a ridicat în sus, cât îi permiteau brațele, pe regele păsărilor și i-a spus cu dragoste și încredere: – Ești un vultur, aparții cerului, și nu pământului, deschide-ți aripile și zboară!

Vulturul a privit în jur, s-a uitat spre vale, la curtea cu găini, apoi spre cerul azuriu. Dar nu și-a luat zborul încă. Atunci naturalistul s-a urcat mai sus, pe o stâncă și l-a întins către soare. Vulturul a început să tremure. Încet, încet și-a deschis aripile. În sfârșit, cu un strigăt de triumf, și-a luat zborul spre cer.

S-ar putea ca vulturul să-și amintească și acum de găini, s-ar putea ca, din când în când, să viziteze poiata, dar după cât se știe nu s-a mai întors niciodată să trăiască asemenea unei găini.

4. ADEVĂR a. Zilele trecute am citit pe un colț îngălbenit de ziar câteva rânduri scrise de Paulo Coelho. În ele povestea cum diavolul discuta într-o zi cu prietenii lui, când au văzut un om mergând pe drum. L-au urmărit cu privirea și au văzut că s-a aplecat ca să ia ceva de jos.

– Ce-a găsit? a întrebat unul dintre ei.

– O bucățică de adevăr, le-a răspuns diavolul.

Prietenii s-au privit foarte îngrijorați. În fond, o bucată de adevăr îi putea salva sufletul acelui om și prin urmare ar fi fost unul mai puțin în iad. Însă diavolul părea foarte liniștit, privea fără grijă peisajul.

– Nu ești îngrijorat? a întrebat unul dintre prietenii lui. Doar a găsit o bucată de adevăr!

– Nu contează, a răspuns diavolul. Știi ce va face cu bucățica asta? Ca de obicei, va crea o nouă religie. Și în acest fel va reuși să-i mai îndepărteze și pe alții de adevărul absolut. b. Când, după Conciliul Vatican II, se punea problema admiterii deciziilor sau nu, cardinalul Ratzinger a spus: „Adevărul nu poate fi creat ca rezultat

14

Anton Dancă

al votărilor. O afirmație ori este adevărată, ori e falsă. Adevărul poate doar să fie găsit, dar nu produs”.

5. ADVERSAR AL ALCOOLULUI Unul dintre cei mai mari dramaturgi ai omenirii, englezul Shakespeare era un înverșunat adversar al alcoolului. Cu toate prilejurile arăta stricăciunile ce le face acest „duh al diavolului”.

De la acest mare scriitor a rămas un fel de „nume de botez” al alcoolului.

Shakespeare i-a dat alcoolului numele lui cel adevărat, pe care îl punem și noi aici, ca să-l știe toată lumea: „Tu, spirit nevăzut al alcoolului – a spus Shakespeare – dacă nu ți s-a dat încă un nume, drac să fie numele tău!” (mp)

6. AFACERE Un om de știință chinez fusese invitat la universitatea din Berlin. Colegul său german îl aștepta la ieșirea din aeroport. După ce s-au salutat în mod reciproc, cei doi s-au îndreptat spre esplanada autocarelor. Un autobuz era în stație, gata de plecare. Profesorul german l-a luat pe chinez de braț: „Vino, vino, repede!”, a exclamat.

Cei doi au început să alerge și au reușit să urce în autobuz la timp. Imediat ce au intrat înăuntru, ușile s-au închis și autobuzul a pornit. Respirând adânc, germanul s-a uitat la ceas. „Mulțumim lui Dumnezeu, a gâfâit el, astfel am câștigat zece minute”. Chinezul l-a privit cu aer întrebător și surâzând a spus: „Și ce facem cu aceste zece minute?”

7. AGRIPNIE (INSOMNIE) În psihiatrie, termenul agripnie este sinonimul insomniei. Hagiografia creștină arată că bărbați și femei au trăit timp de săptămâni, uneori chiar luni întregi, fără să doarmă.

După mai multe surse, sfânta Ecaterina de Siena nu dormea decât o jumătate de oră pe noapte, ca și sfântul Petru de Alcantara. Sfânta Ecaterina de Ricci dormea doar o oră pe săptămână. În ce o privește pe Lidvina de Schiedam s-a mulțumit cu trei ore de somn în treizeci de ani. Marthe Robin nu a dormit deloc din noiembrie 1931 și până la moartea ei, în februarie 1981, adică timp de o jumătate de secol. (dmec)

Silva rerum

15

8. AJUTOR a. În timp ce porumbelul zbura la câțiva metri de sol, a auzit o voce foarte clară care striga: „Ajutor! Ajutați-mă, vă rog!” Porumbelul a urmat firul subțire al vocii și s-a trezit pe colacul scâlciat al unei fântâni. „Strigătul vine dinăuntru”. Tocmai în acel moment, din adâncul fântânii, s-a înălțat clară invocația copilului: „Mi-e frică! E întuneric și frig aici! Cine mă poate ajuta?” Glasul era plin de lacrimi. „Trebuie să-l ajut eu!”, s-a gândit porumbelul. „Dar singur ce pot să fac?

Dacă aș vorbi limba oamenilor, aș putea cere ajutor... Dar, cu toată probabilitatea, m-ar lua la bătaie cu pietre. Trebuie să mă implic eu. Și imediat!”

Porumbelul s-a gândit, cum făcea întotdeauna, cu capul ascuns sub aripă.

Până ce a avut o idee foarte bună...

S-a înălțat în zbor și a aterizat pe un câmp, unde un stol de porumbei obișnuia să se adune pentru obișnuita pauză de la jumătatea dimineții.

Porumbelul a explicat în mod agitat ideea sa. Toți porumbeii au fost de acord să-l ajute.

Planul porumbelului era simplu: fiecare porumbel trebuia să caute un fir de pai, să se înalțe în zbor strângându-l în cioc și să-l lase să cadă în fântână.

Câțiva porumbei tineri au zburat să anunțe alte stoluri. În câteva minute, mii de porumbei de orice culoare se înălțau în zbor, în valuri succesive, de pe arii și din fânăriile zonei și lăsau să cadă fire de paie în fântână.

Copilul a înțeles imediat. Lăsă să cadă acea ploaie aurită în fundul fântânii și apoi se ridică deasupra.

Stolurile se succedau neîntrerupt. Fâlfâitul aripilor părea zgomotul asurzitor al unei mașini.

După puțin timp s-a auzit copilul care bătea din mâini și striga fericit: „Sunt aici! Sosesc aproape de colac... Este un soare foarte frumos!”

O fântână s-a umplut de paie și copilul a ieșit afară râzând și plângând. „Mulțumesc, porumbeilor, mulțumesc!” Copilul trimitea sărutări spre cer unde porumbeii reluaseră alene cercurile lor prin aer.

Numai când a văzut copilul teafăr, porumbelul, mai fericit ca niciodată, și-a luat zborul spre soare.

Este incredibil ceea ce pot să realizeze atâția care pun împreună puțin. b. Tatăl îl privea pe copilul său care încerca să mute un vas cu flori foarte greu. Micuțul se sforța, gâfâia, bombănea, dar nu reușea să mute vasul nici măcar un milimetru. „Ai folosit chiar toate forțele?”, l-a întrebat tatăl.

16

Anton Dancă

„Da”, a răspuns copilul. „Nu, a replicat tatăl, pentru că nu mi-ai cerut să te ajut”.

A ne ruga și a folosi „toate” forțele noastre.

9. ALEGERE a. Întotdeauna ai două posibilități de a alege. Jerry este manager la un restaurant. El este mereu într-o bună dispoziție. Când cineva îl întreba cum de face să fie așa de vesel, el răspundea: „Dacă mi-ar fi mai bine, aș fi geamăn!”

Multe dintre chelnerițele de la restaurantul său au demisionat atunci când el și-a schimbat serviciul, ca să-l urmeze pe el din restaurant în restaurant. De ce? Deoarece Jerry era un om care îi motiva în mod simplu. Dacă un angajat avea o zi mai tristă, Jerry era mereu acolo, spunându-i cum să privească partea pozitivă a lucrurilor. Văzând aceasta m-a făcut foarte curios, așa că într-o zi am mers la Jerry și l-am întrebat: „Nu înțeleg! Nu poate fi nimeni pozitiv tot timpul. Cum reușești?” Jerry a răspuns: „În fiecare dimineață mă trezesc și îmi spun: Am două posibilități astăzi. Pot să aleg să fiu într-o bună dispoziție sau pot alege să fiu într-o dispoziție proastă. Eu aleg întotdeauna să fiu într-o bună dispoziție. De multe ori se întâmplă ceva rău, pot alege să fiu victimă sau pot alege să învăț ceva din aceasta. Aleg întotdeauna să învăț ceva! De fiecare dată când vine cineva la mine cu câte o plângere, pot alege să accept plângerea lui sau pot scoate în evidență partea pozitivă a vieții.

Aleg întotdeauna partea pozitivă a vieții”. „Dar nu este întotdeauna atât de ușor”, am replicat. „Da, este, a spus Jerry. În viață totul ține de a alege.

Când dai deoparte toată mizeria, îți dai seama că fiecare situație este o alegere. Tu decizi cum să reacționezi în fața diferitelor întâmplări! Tu decizi cum îți afectează oamenii dispoziția (starea de spirit)! Tu alegi să fii vesel sau să fii trist! Ține de alegerea ta cum îți trăiești viața!” Câțiva ani mai târziu am auzit că Jerry, din greșeală, a făcut ceva ce nu ar trebui să se întâmple într-un restaurant. A lăsat deschisă ușa din spate a restaurantului său. Și apoi, dimineața, a fost jefuit de către trei oameni înarmați. În timp ce încerca să deschidă seiful, mâna lui Jerry, tremurând de emoție, a greșit combinația. Jefuitorii s-au speriat și l-au împușcat. Din fericire Jerry a fost găsit repede și dus la spital. După optsprezece ore de operație și zile multe de îngrijiri, Jerry a fost externat din spital cu fragmente din glonț încă în trupul său. L-am văzut pe Jerry după aproximativ șase luni de la accident.

Când l-am întrebat cum a fost, el mi-a răspuns, „Dacă aș fi mai bine, aș fi geamăn. Vrei să-mi vezi cicatricea?” I-am spus că nu, dar l-am întrebat ce i-a trecut prin minte atunci când a fost jefuit. „Primul lucru care mi-a trecut

Silva rerum

17

prin minte a fost acela că trebuia să încui ușa din spate, a răspuns Jerry.

Apoi, după ce m-au împușcat, în timp ce eram întins la pământ, mi-am amintit că am două posibilități: Aș putea alege să trăiesc sau aș putea alege să mor. Am ales să trăiesc”. „Nu ți-a fost frică?”, am întrebat. Jerry a continuat: „Asistenții au fost grozavi. Îmi tot spuneau că o să mă fac bine. Dar când m-au dus în sala de operație și am văzut fețele doctorilor și asistentelor, mi s-a făcut frică. În ochii lor citeam: «Este un om mort!» Am știut că trebuie să fac ceva”. „Și ce ai făcut?”, l-am întrebat. „Ei bine, era o asistentă mare care țipa și mă tot întreba diferite lucruri, a spus Jerry. M-a întrebat dacă sunt alergic la ceva. «Da! la gloanțe!» am răspuns. În timp ce râdeau le-am spus: «Eu vreau (aleg) să trăiesc. Vă rog să mă operați ca și cum aș fi un om viu, nu mort»”.

Jerry a supraviețuit datorită măiestriei doctorilor, dar și datorită uimitoarei sale atitudini. Am învățat de la el că în fiecare zi ai două alegeri: fie să te bucuri de viață, fie să fii supărat pe viață (să o urăști). Lucrul care este într-adevăr al tău – care nu poate fi controlat de nimeni – este atitudinea ta, așa că dacă ai grijă de aceasta, toate celelalte în viață devin mult mai ușoare. (pps) b. După ce Dumnezeu a creat toate păsările (care încă nu zburau pentru că nu aveau aripi) le-a adunat pe toate în fața sa și, arătându-le ceva încă necunoscut lor (aripile), le-a spus: – Fiecare dintre voi să ia două dintre aceste obiecte și să și le pună pe spate. Va trebui să le purtați pentru totdeauna.

Păsările s-au privit uimite.

Struțul, care credea că este cel mai inteligent și cel mai isteț dintre toate, a spus: – Eu îmi iau două aripi mici de aici, astfel voi avea de făcut eforturi mici. Și a luat două aripioare nici mici, nici mari. Și, una după alta, păsările au luat fiecare aripile pe care le considerau cele mai potrivite. Vulturul s-a gândit: – Dacă Dumnezeu îmi dă aceste obiecte, înseamnă că îmi sunt utile; într-adevăr, dacă m-a creat, înseamnă că mă iubește. Și a luat aripile cele mai mari din câte erau. Când toate și-au luat aripi, Domnul Dumnezeu a spus: – Acum, deschideți aripile, agitați-le și zburați.

Vulturul, din câteva mișcări de aripi, a ajuns imediat până sus, în cer. Găina a dat din aripile ei. S-a ridicat câțiva metri și a căzut înapoi pe pământ.

Struțul, oricât de mult dădea din aripi, nu s-a ridicat deloc și pentru el, isteț și inteligent, aripile erau într-adevăr utile doar pentru... a alerga (G. Oltolina)

18

Anton Dancă

10. AMENINȚARE Un tâlhar a ajuns la poarta cerului și a început să bată, strigând: „Deschideți!” Apostolul Petru, care păstrează cheile paradisului, a auzit zgomotul și s-a prezentat la poartă. „Cine este acolo?” „Eu”. „Și cine ești tu?” „Un tâlhar. Fă-mă să intru în cer”. „Nici prin vis. Aici nu este loc pentru un tâlhar”. „Și cine ești tu, ca să mă împiedici să intru?” „Sunt apostolul Petru!” „Te cunosc! Tu ești cel care de frică te-ai lepădat de Isus înainte de a cânta cocoșul de trei ori. Eu știu totul, prietene!” Înroșit de rușine, sfântul Petru s-a retras și a alergat să-l caute pe sfântul Paul. „Paul, mergi tu și vorbește cu acela la poartă”.

Sfântul Paul a scos capul afară pe poartă: „Cine e acolo?” „Sunt eu, tâlharul. Fă-mă să intru în paradis”. „Aici nu este loc pentru tâlhari!” „Și cine ești tu, de nu vrei să mă lași să intru?” „Eu sunt apostolul Paul!” „Ah, Paul! Tu ești cel care mergea de la Ierusalim la Damasc pentru a-i ucide pe creștini. Și acum ești în paradis!”

Sfântul Paul s-a înroșit, s-a retras rușinat și i-a povestit totul sfântului Petru. „Trebuie să-l trimitem la poartă pe evanghelistul Ioan, a spus Petru. El nu s-a lepădat niciodată de Isus. Poate vorbi cu tâlharul”.

Ioan s-a prezentat la poartă. „Cine este acolo?” „Sunt eu, tâlharul. Lasă-mă să intru în cer”. „Poți să bați cât vrei, tâlharule. Pentru păcătoși ca tine nu este loc aici!” „Și cine ești tu, de nu mă lași să intru?” „Eu sunt evanghelistul Ioan”. „Ah, tu ești un evanghelist. De ce oare înșelați oamenii? Voi ați scris în evanghelie: „Bateți și vi se va deschide. Cereți și vi se va da. Sunt două ore de când bat și cer, dar nimeni nu-mi dă voie să intru. Dacă tu nu-mi găsești imediat un loc în paradis, mă întorc imediat pe pământ și povestesc tuturor că ai scris minciuni în evanghelie!”

Ioan s-a speriat și i-a dat voie tâlharului să intre în paradis.

Silva rerum

19

11. AMUZANT Pune-ți următoarea întrebare: „Am să fug?”, după ce vei citi aceasta!!!

Imaginează-ți că aceasta ți se întâmplă și ție... Într-o dimineață, în timpul serviciului religios, cei două mii de credincioși din biserică au fost surprinși să vadă intrând doi oameni... Amândoi îmbrăcați din cap și până-n picioare în negru și având la ei pistoale automate.

Unul dintre ei spuse: „Oricine este dispus să încaseze un glonț pentru Cristos, să rămână!” Imediat, corul a fugit... Diaconii au fugit... Și cea mai mare parte a credincioșilor a fugit... Din cei două mii au rămas numai douăzeci. Bărbatul care vorbise și-a scos gluga... S-a uitat apoi la predicator și a spus: „Acum, părinte, puteți continua”.

12. APOFATISM Cartea Norul necunoașterii, împreună cu anonimatul autorului ei (un călugăr, fără îndoială), a apărut la sfârșitul secolului al XIV-lea, în Anglia. Ea atrage frecvent mulți cititori prin aura ei de mister. În fapt este vorba de un tratat spiritual care merge pe calea mistică a apofatismului: Dumnezeu este în mod radical imposibil de cunoscut, în sensul că nu gândirea poate să ajungă la el, ci iubirea: „Acum ai să mă întrebi cum pot eu să mă gândesc la Dumnezeu și cine este el? Și la această întrebare nu pot răspunde decât un singur lucru: nu știu nimic. Căci întrebarea m-a dus tocmai la acest nor de obscuritate și necunoaștere unde vreau să ajungi. Despre creaturi și faptele lor, da, omul, cu ajutorul harului, poate să aibă o cunoaștere deplină; despre Dumnezeu însă nu poate (...) Și de ce? Pentru că el poate fi iubit, dar niciodată gândit. Iubirea poate să ajungă la el și să-l rețină, gândirea niciodată”.

Trebuie deci, pentru a-l căuta pe Dumnezeu, a se traversa mai întâi norul uitării de sine, un sine preocupat de propriile sale reflecții, de dorințele de simțire, imaginațiile sau reprezentările sale. „Ridică-ți inima spre Dumnezeu într-un umil elan de iubire și propune-ți pe Dumnezeul care te-a creat, care te-a răscumpărat și care te-a ridicat la nivelul la care ai ajuns, dar nu admite nici un alt gând despre el. Nici pe acelea nu le admite decât dacă te simți înclinat, căci nu este nevoie decât să tinzi direct spre Dumnezeu, într-o nuditate totală de spirit și fără vreun alt motiv decât el”.

BIBLIOGRAFIE 1. Bruno Ferrero – Pilde pentru fiecare zi din an (pfz) 2. Piero Gribaudi – Povestiri de Crăciun (din italiană: Istorioare pentru suflet) (pc) 3. Martin Buber – Povestind istorioare (din italiană: Istorioare pentru suflet) (is) 4. Angelo Comastri – Ecco la tua mamma! (etm) 5. Jean Chevalier – Alain Gheerbrand – Dicționar de simboluri I-II (ds) 6. Anthony de Mello – Înțelepciune la minut (îm) 7. Sbalchiero Patrick – Dicționar al miracolelor și al extraordinarului creștin (dmec) 8. François Varillon – Bucuria de a crede, bucuria de a trăi (bcbt) 9. PowerPoint – (pps) 10. Internet (int) 11. Diferite predici (dp) 12. Piero Coda – Isidor Mărtincă – Dumnezeu și omul (do) 13. P. Gabriele di S.M. Maddalena – Intimitá divina (id) 14. Lumina creștinului (lc) 15. Ziarul lumina (zl) 16. Pateric (pt) 17. Grigore Comșa – O mie de pilde (mp) 18. Liturgia orelor – vol. I, II, III, IV (lo) 19. Maria Ciara Carulli – Valentino Izzi – Amarti per amare, insieme (aai) 20. Radio Trinitas (rt) 21. Joseph Ratzinger – Vittorio Messori – Raport asupra credinței (rc) 22. Catholica (Internet) (cat) 23. Diferite predici (dp) 24. Anton Moisin – Jertfa răstignirii (jr) 25. Petru Popovici – Mai multă lumină (ml) 26. Dumitru Herghelegiu – Cărticica copiilor (cc) 27. Anton Bișoc – Luna iunie (li) 28. Tomáš Špidlík – O viață și o teologie „din toată inima” (vt) 29. George Minois – Originea răului (or) 30. B. Blanchard – Arta tacerii (at) 31. Augustin Fulgueiras Pita – De vorbă cu Isus (dvi)

CUPRINS Introducere ............................................................................................. 3 A ............................................................................................................ 7 B ............................................................................................................ 37 C ............................................................................................................ 73 D ............................................................................................................ 205 E ............................................................................................................ 259 F ............................................................................................................. 295 G ............................................................................................................ 339 H ............................................................................................................ 349 I ............................................................................................................. 369 Î ............................................................................................................. 421 J ............................................................................................................. 445 K ............................................................................................................ 453 L ............................................................................................................ 455 M ........................................................................................................... 481 N ............................................................................................................ 559 O ............................................................................................................ 579 P ............................................................................................................ 641 R ............................................................................................................ 723 S ............................................................................................................ 813 Ş ............................................................................................................. 901 T ............................................................................................................. 915 U ............................................................................................................ 947 V ............................................................................................................ 959 Z ............................................................................................................ 995 Bibliografie ...........................................................................................1001