Pelerinaj la Cacica (14-15 august 2014)

Pelerinaj la Cacica 14-15 august 2014

ﾃ始coronarea icoanei Maicii Domnului

Gând de închinare Preacuratã Fecioarã ºi mamã, Marie, care ai fost aleasã sã-l oferi lumii pe Isus Mântuitorul, care împreunã cu sfântul Iosif, soþul tãu, l-ai primit în casa din Nazaret, priveºte cu iubire cãtre fiii ºi fiicele tale, cãtre toate familiile Bisericii noastre locale ºi ocroteºte-le, pentru ca în ele sã domneascã iubirea, armonia ºi pacea.

Noi, fiii ºi fiicele tale, îþi oferim aceastã coroanã ca semn al iubirii ºi al preþuirii noastre, ca mulþumire pentru bucuria pe care ne-o dãruieºti mereu în sanctuarul din Cacica ºi pentru vizita pe care ai binevoit sã ne-o faci în parohiile noastre.

Fii tu întotdeauna bucuria ºi speranþa noastrã.

Dorim ca aceastã coroanã sã fie un imn de laudã adus Fiului tãu ºi Mântuitorului nostru. Amin Cacica, 15 august 2014

? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Pelerinaj la Cacica 14-15 august 2014

Încoronarea icoanei Maicii Domnului

Editura Presa Bunã Iaºi – 2014

Programul celebrãrilor Joi, 14 august 2014 10.00 - Celebrare penitenþialã 12.00 - Sfânta Liturghie de deschidere a pelerinajului 12.00 - Pelerinajul tinerilor 13.30 - Sosirea tinerilor la sanctuar 16.00 - Calea sfintei cruci 17.00 - Adoraþie euharisticã 18.00 - Sfânta Liturghie pentru tineri, seminariºti ºi persoane consacrate 20.30 - Concert dedicat sfântului Ioan Paul al II-lea, susþinut de Fanfara Minerilor de la Salina Bochnia, Polonia 22.00 - Priveghere marianã, urmatã de procesiunea cu lumânãri în jurul bisericii 24.00 - Priveghere de rugãciune pentru pace Vineri, 15 august 2014 06.00 - Sfânta Liturghie de dimineaþã 07.30 - Sfânta Liturghie greco-catolicã (în bisericã) 08.30 - Sfânta Liturghie în limba maghiarã (la grotã) 09.15 - Sfânta Liturghie în limba polonã (în bisericã) 09.15 - Sfânta Liturghie în limba germanã (la grotã) Sfânta Liturghie solemnã a hramului 10.35 - Procesiunea spre piaþã 10.45 - Inaugurarea Pieþei „Sfântul Ioan Paul al II-lea” - Cuvântul de salut al oficialitãþilor - Rugãciunea de binecuvântare 11.00 - Celebrarea euharisticã - Dupã omilie, încoronarea icoanei de cãtre PS Petru Gherghel - La final, citirea mesajului Sfântului Pãrinte - Cuvântul de salut al episcopului de Czestochowa - Cuvântul de mulþumire al pãrintelui paroh - Procesiunea cu icoana, binecuvântarea florilor ºi obiectelor religioase - Procesiunea spre casa parohialã

Ave Maria! Salve Regina!

Scrisoare pastoralã cu privire la cultul ºi încoronarea icoanei Maicii Domnului de la Cacica Iubiþi fraþi ºi surori în Cristos, Dragi cinstitori ai preacuratei Fecioare Maria, La sfârºitul celor trei ani pastorali dedicaþi familiei ºi cãsãtoriei creºtine, pe care Dieceza de Iaºi i-a trãit cu mult PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi interes, ani în care icoana Maicii Domnului din sanctuarul de la Cacica ne-a însoþit ºi binecuvântat, putem ºi noi, cei care am beneficiat de aceastã onorantã vizitã, sã repetãm cu Elisabeta, veriºoara Mariei, ºi sã exclamãm cu glas puternic: Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu. ªi de unde îmi este datã mie aceasta, ca sã vinã mama Domnului meu la mine? (Lc 1,43).

Maica Domnului, cu iubirea ei maternã ºi cu pruncul Isus în braþe, ne-a vizitat ºi a rãmas cu noi, cu familiile noastre, cu pãrinþii noºtri, dar mai ales cu mamele noastre, arãtându-ne iubirea ºi ocrotirea sa. Ne-a adus în case ºi în inimi bucuria prezenþei cereºti, chemându-ne sã cântãm milostivirile Domnului ºi sã-l lãudãm pe cel care ne-a fãcut atâta bine, dând glas aceluiaºi imn pe care ea l-a proclamat în casa Elisabetei: Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul, pentru cã el, cel puternic, ne-a fãcut lucruri mari ºi sfânt e numele lui (cf. Lc 1,39-56). În luna august, Biserica ne invitã sã ne reunim în jurul Maicii sfinte, înãlþatã cu trupul ºi sufletul la cer, pentru a o înconjura cu dragoste, a admira frumuseþea ei ºi a o vedea 3

încoronatã în cer, alãturi de Isus, Fiul ei, regele sufletelor noastre ºi regele universului. Într-un chip deosebit, noi, cei din Dieceza de Iaºi, suntem plini de fericire cã Maria, Maica lui Dumnezeu, veneratã de peste douã sute de ani în sanctuarul de la Cacica, a rãmas cu noi, ne-a umplut inima de cãldurã, curaj ºi speranþã în anii grei ai prigoanei, iar în ultimii trei ani ne-a vizitat acasã, intrând în bisericile noastre, aducându-l pe Isus cu atâta generozitate ºi bucurie sufleteascã.

Trãim, aºadar, în acest an special în care Sfântul Pãrinte papa Francisc cere rugãciuni pentru Sinodul extraordinar din luna octombrie, ce va analiza rolul familiei creºtine în proclamarea evangheliei, un nou moment sfânt de fericitã ocazie de a face sãrbãtoare pentru familii în jurul Maicii Domnului de la Cacica. Facem sãrbãtoare, de asemenea, ºi la îndemnul noului nostru fericit Anton Durcovici, care ne-a lãsat în testamentul sãu spiritual chemarea sã avem mare încredere în cea care este ocrotitoarea Bisericii întregi.

Dupã cum vã este cunoscut, din generozitatea multor credincioºi, împreunã cu rectorul sanctuarului de la Cacica ºi cu bunãvoinþa pãrinþilor cãlugãri paulini de la sanctuarul din Czestochowa, locul de unde a ajuns la noi o copie a Madonei Negre, ne-am îngrijit ca icoana Maicii Domnului de la Cacica sã primeascã o hainã nouã – o mantie regeascã – iar pe capul pruncului divin, ce ne binecuvânteazã, ca ºi pe fruntea Maicii sfinte, ce-l poartã în braþe, sã fie aºezate douã coroane, frumos împodobite, prinos de recunoºtinþã ºi respectuoasã amintire a istoricei vizite ce a avut loc în diecezã în perioada 2011-2013.

Noua hainã ne redã bucuria ce am trãit-o în tot timpul vizitei prin parohii ca ºi sentimentul profund al încrederii noastre cã prezenþa ei întãreºte, lumineazã ºi protejeazã fãrã încetare paºii noºtri. Ori de câte ori o vom privi ºi venera, vom ºti cã pe haina 4

ei sunt gravate cuvintele rugãciunii ºi cântãrii noastre tradiþionale: „Toatã frumoasã eºti Marie, ºi prihanã strãmoºeascã nu este în tine! Tu eºti slava Ierusalimului; tu eºti bucuria lui Israel; tu eºti cinstea neamului nostru; tu eºti mijlocitoarea pãcãtoºilor.

O, Marie, o, Marie! Fecioarã preaînþeleaptã, Maicã preamilostivã, roagã-te pentru noi, mijloceºte pentru noi, la Domnul Isus Cristos!”

Trãim, de asemenea, o bucurie ºi o satisfacþie deosebitã cã Sfântul Pãrinte papa Francisc, în ziua de 30 aprilie 2014, a binevoit sã binecuvânteze imaginea Maicii Domnului din sanctuarul nostru, haina ei cea nouã cu cele douã coroane, gest ce rãmâne ca un dar pentru poporul nostru credincios. Bucuria sufleteascã a fost mãritã de prezenþa grupului de pelerini din þarã ºi din Roma, care au simþit pe viu aceastã binecuvântare specialã a Sfântului Pãrinte, binecuvântare pe care noi o vom

Papa Francisc venereazã icoana de la Cacica ºi binecuvânteazã noua mantie ºi coroanele (Vatican, 30 aprilie 2014)

5

împãrtãºi tuturor pelerinilor ce vor fi la 15 august prezenþi în sanctuarul de la Cacica, dar ºi tuturor celor ce se vor uni cu noi în spirit prin toate mijloacele de comunicare în acest binecuvântat moment de sãrbãtoare. ªtim cã Maria a fost veneratã încã din cele mai vechi timpuri de cãtre credincioºii din Orient ºi din Occident. În timpul Conciliului din Efes (431) înflãcãraþii cinstitori ai Maicii sfinte, adunaþi în jurul sanctuarului din acest loc istoric, au fost nespus de fericiþi cã episcopii uniþi în conciliu au fãcut public ºi au declarat dogma maternitãþii divine a Mariei, cu frumoasa denumire de Theotokos. Este notat în istorie cã toþi credincioºii ce aºteptau hotãrârea lor, cu mare entuziasm ºi plini de bucurie, i-au întâmpinat cu torþe aprinse ºi i-au însoþit pe pãrinþii conciliari cu cântãri pline de însufleþire pe strãzile cetãþii Efes spre casele ºi sediile lor. A fost unul dintre cele mai rãsunãtoare momente de cult faþã de Maria, cea care l-a nãscut pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.

De atunci cultul datorat Mariei nu a încetat, crescând mereu ºi fiind întãrit cu noi argumente ºi cu noi forme de cinstire.

Sfânta maicã Bisericã a continuat sã afirme cu tãrie legitimitatea cultului faþã de imaginile lui Cristos, ale Maicii sfinte ºi ale sfinþilor, intervenind cu noi precizãri despre semnificaþia acestui cult faþã de cei care au împlinit planul lui Dumnezeu.

Cinstirea ºi venerarea imaginilor sfintei Fecioare Maria s-a concretizat deseori în împodobirea capului ei cu o coroanã regalã. Iar atunci când sfânta Fecioarã este reprezentatã cu pruncul în braþe, credincioºii ºi artiºtii au înþeles cã e bine ca mai întâi pruncul Isus sã aibã coroana regalitãþii ºi apoi cea care i-a dat viaþã ºi-l aratã lumii, Fecioara Nãscãtoare de Dumnezeu. În scrisoarea enciclicã Ad coeli Reginam, din 13 octombrie 1954, Sfântul Pãrinte Pius al XII-lea noteazã cã acest obicei de a încorona icoana Maicii Domnului s-a rãspândit în tot 6

Occidentul ºi cã sfinþii pãrinþi papi au procedat deseori, direct sau prin delegaþi, sã încoroneze imagini ale sfintei Fecioare, mai ales în marile centre mariane, aºa încât Biserica a fost obligatã sã orânduiascã un ritual special care sã fie adoptat ºi introdus în ritualul bisericesc, lucru care vine consemnat încã din secolul al XVII-lea ºi introdus mai apoi în Pontificale romano.

Aceastã binecuvântatã practicã de a încorona imaginea Maicii Domnului se fundamenteazã nu numai pe practica secularã a ritului, ci, într-un chip deosebit, pe argumente biblice ºi teologice.

Prin acest ritual al încoronãrii sfintei Fecioare Maria, Biserica afirmã, pe bunã dreptate, cã este recunoscutã ºi invocatã ca reginã, pentru cã Maria este: a) Mama Fiului lui Dumnezeu ºi regele mesianic, aºteptat de popoare. Maria este cu adevãrat mama lui Cristos, Cuvântul întrupat, pentru cã prin el au fost create toate, în ceruri ºi pe pãmânt, cele vãzute ºi cele nevãzute: fie tronuri, fie domnii, fie principate, fie puteri (cf. Col 1,16). Ea este Mama Fiului lui David, despre care îngerul a vorbit prin cuvinte profetice: Acesta va fi mare... va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu, ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit (cf. Lc 1,32-33). Acelaºi adevãr l-a exprimat sub inspiraþia Duhului Sfânt Elisabeta, când a salutat-o ca pe mama Domnului ei (cf. Lc 1,41). b) Maria este o colaboratoare prin excelenþã a Mântuitorului, bine ºtiind cã ea, ca noua Evã, a avut un rol deosebit în opera de mântuire a lui Cristos, noul Adam, care ne-a mântuit, nu cu aur ºi argint, ci cu propriul sãu sânge, fãcând din noi o împãrãþie pentru Dumnezeul nostru (cf. 1Pt 1,18; Ap 5,10). c) Maria s-a oferit pe sine ca o slujitoare perfectã a lui Cristos, oferindu-ºi asentimentul ei, nu numai la Nazaret, dar 7

mai ales sub cruce, desãvârºind prin viaþa ei cuvântul spus îngerului: „Iatã slujitoarea Domnului; fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc 1,38).

Mai trebuie sã subliniem încã o prerogativã ce o are ºi care o face pe Maria sã fie un membru eminent al Bisericii. Ea a fost pe drept cuvânt slujitoarea Domnului, desãvârºirea ºi încoronarea vechiului Israel ºi începutul noului popor al lui Dumnezeu (cf. Paul al VI-lea, 2 noiembrie 1964, în timpul Conciliului Vatican II).

Putem, aºadar, conclude cã Maria, acceptând sã-l primeascã ºi sã-l ofere lumii pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca mântuitor ºi rege, ea însãºi s-a învrednicit sã stea alãturi de el ca mamã ºi reginã.

Dragi fraþi ºi surori, Iubiþi cinstitori ai Maicii sfinte, Ne bucurãm sã ºtim, de asemenea cã, în aceastã milenarã devoþiune faþã de Mama noastrã cereascã, sanctuarul de la Cacica a fost onorat ºi preþuit atât de mult de sfântul papã Ioan Paul al II-lea încât a ridicat aceastã istoricã bisericã la demnitatea de basilica minor, chiar în anul de graþie 2000, când a fost celebrat marele jubileu.

Pentru acest lucru am trãit cu toþii o satisfacþie deosebitã când cinstitorii Maicii sfinte de la Cacica au voit sã fie aºezatã în faþa acestui vestit sanctuar o statuie a noului sfânt Ioan Paul al II-lea, iar autoritãþile locale ºi centrale au dispus ºi au ajutat sã fie creatã o piaþã minunatã în jurul statuii Sfântului Pãrinte, ca un omagiu ce trebuie sã vorbeascã mereu despre iubirea poporului nostru credincios faþã de Maica Domnului ºi despre vizita papei în România, fiind numitã de el aºa de frumos „Grãdina Maicii Domnului”.

8

Aceastã piaþã va fi inauguratã în aceeaºi sãrbãtoare a încoronãrii icoanei Maicii Domnului. Va fi ºi acest moment un prinos de iubire ºi cinstire a preacuratei Fecioare Maria de la Cacica ºi o dovadã a dragostei tuturor credincioºilor noºtri faþã de Isus ºi Maica sfântã ºi o speranþã cã acela care ne-a lãsat în testament crezul sãu prin cuvintele totus tuus va alimenta mereu iubirea faþã de mama ºi regina noastrã ºi, prin ea, faþã de Isus, regele ºi mântuitorul nostru.

Trãim, aºadar, momente de mare bucurie, de sfântã împlinire ºi de aleasã credinþã.

De douã mii de ani avem în mijlocul nostru, alãturi de Isus, prezent mereu în Euharistie ºi în Bisericã, o mamã care însoþeºte necontenit Biserica, iar nouã ne-a fost ºi ne rãmâne ca o sfântã bucurie ºi mângâiere. Este Mama lui Isus, Mama Bisericii, dar este, prin excelenþã, Mama noastrã cereascã.

Ea, aleasã sã fie aurora lui Cristos, regele sufletelor noastre, rãmâne reginã, pentru cã suntem aleºi sã ne fie mamã ºi mijlocitoare puternicã prin slujirea ei neîncetatã.

O avem în casele noastre, o avem în bisericile noastre ca model ºi ocrotire, iar acum o avem în mijlocul diecezei noastre ca mamã iubitoare, împodobitã cu darul nostru, al fiilor ei, cu o „coroanã”, simbol al iubirii noastre, în sanctuarul de la Cacica.

Pentru a celebra cum se cuvine aceastã sãrbãtoare, dispunem: – Anul acesta, pelerinajul la Cacica va fi o sãrbãtoare a întregii dieceze, cu prezenþa mãcar a unui preot din fiecare parohie, care va asigura frumuseþea celebrãrii solemne ºi va sta la dispoziþia credincioºilor pentru mãrturisiri ºi consiliere.

– Seminariºtii din toate seminariile vor participa cu specificul ºi entuziasmul lor, însoþiþi de formatorii lor.

– Dorim ca tinerii ºi copiii, care s-au bucurat întâlnind icoana de la Cacica în propriile biserici ºi comunitãþi, sã se îndrepte 9

în pelerinaj la sanctuarul de la Cacica dupã programul stabilit de Oficiul pentru Pastoraþia Copiilor ºi a Tinerilor din diecezã (responsabili: pr. Felix Roca ºi pr. Andrei Cocianga).

– Contãm pe toate persoanele consacrate cã vor fi prezente în grupuri sau însoþind pe copii ºi tineri la acest moment de iubire ºi rugãciune (coordonator: pr. Alois Fechet).

– Grupurile de rugãciune, formate în diferite comunitãþi, mai ales cele ale terþiarilor, ale mamelor creºtine ºi ale altor asociaþii din parohii – Caritas, Scout, Serviciul de Ajutor Maltez etc. – se vor înscrie în cele douã zile de 14 ºi 15 august dupã programul stabilit ºi coordonat de rectoratul sanctuarului de la Cacica.

– Cerem tuturor credincioºilor din comunitãþile noastre, mai ales familiilor tinere, sã se îndrepte spre acest moment. Îi invitãm pe toþi cei care vor rãmâne acasã sã se uneascã în rugãciune cu pelerinii veniþi de pretutindeni.

– Vã invitãm cu bucurie ºi cu toatã preþuirea sã urmãriþi programul stabilit de rectorul bazilicii ºi indicaþiile organizatorilor, pentru a ne uni cu toþii într-un imn de laudã ºi cinstire a Maicii noastre cereºti, regina inimilor noastre, care ni-l aratã pe Isus, regele ºi mântuitorul sufletelor noastre, cântând ºi strigând: Slavã lui Isus, Dumnezeul nostru!

Pe Maria, mama noastrã cereascã, o salutãm cu bucurie: Ave Maria! Salve Regina!

Iaºi, 16 iulie 2014, Sfânta Fecioarã de pe Muntele Carmel ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

10

Sanctuarul din Cacica Existenþa bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica este legatã de formarea ºi dezvoltarea localitãþii în care, la sfârºitul sec. al XVIII-lea, a început exploatarea izvoarelor sãrate, iar apoi a zãcãmintelor de sare. Primii coloniºti din Cacica au fost polonezi, mineri ºi familiile lor, provenind din Bochnia, Wieliczka ºi Kaluszde lângã Stanislawow. În anul 1810 a fost construitã ºi sfinþitã prima bisericuþã din lemn, consacratã în anul 1826. În anul 1844 a fost înfiinþatã Parohia Romano-Catolicã Cacica, primul paroh fiind pr. Jerzy Mazanek. În anul 1902, preoþii misionari care au preluat parohia au gãsit biserica în ruine. Lucrãrile de construire a unei noi biserici au început la 16 iulie 1903. La 15 august 1903 a fost sfinþitã piatra de temelie de cãtre ep. losif Weber. Sfinþirea noii biserici a avut loc la 16 octombrie 1904 de cãtre arhiepiscopii Jozef Bilczewski ºi Jozef Weber.

Biserica este construitã în stil neogotic, dupã proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înãlþimea bisericii este de 50 m la turlã, din cãrãmidã brutã, având multe ornamente din piatrã, galeria la înãlþimea de 30 m ºi patru colþuri înalte de 21-25 m. Lungimea bisericii este de 36 m, lãþimea în nava centralã de 17,5 m, iar în cea transversalã de 22 m. Biserica este construitã din piatrã ºi cãrãmidã roºie, fiind acoperitã cu eternii. Deasupra intrãrii în 11

bisericã, în fereastra mare de la cor, a fost amplasatã figura lui Cristos, din piatrã, pe cruce, iar în timpan, gravatã în piatrã, monograma auritã a Mariei cu înscrisul: „O, Marie neprihãnit zãmislitã, roagã-te pentru noi”. La înãlþimea de 30 m, pe turlã, este un balcon circular, susþinut pe zidurile turlei de numeroase coloane din piatrã terminate în formã de turnuleþe, redând parcã forma unor capele.

Din punct de vedere arhitectural, se evidenþiazã vitraliile situate în cele cinci ferestre ale prezbiteriului. Ele reprezintã cele cinci mistere de slavã ale rozariului. Valoroase sunt ºi cele douã ferestre uriaºe laterale din navele transversale, din sticlã coloratã.

Noua amenajare a interiorului bisericii, care poate fi admiratã ºi astãzi, a fost fãcutã mai târziu ºi este executatã din lemn sculptat, statuetele fiind Prezbiteriul realizate de celebra firmã Stuflesser din Tirol, pictate în culori în ulei ºi aurite. În anul 1908, în spatele bisericii s-a ridicat un zid din pãmânt, iar la mijloc s-a construit prima grotã a Maicii Domnului de la Lourdes. O altã grotã a fost terminatã în anul 1936. Cu aceastã ocazie, au fost aduse câteva elemente noi ºi în interiorul bisericii. Altarele laterale, provizorii pânã atunci, au fost înlocuite cu altele noi. Altarele sculptate în lemn de tei, pictate ºi aurite, ca ºi amvonul ce îl prezintã pe Isus, bunul pãstor, reprezintã unicele opere de artã de acest fel în Bucovina. Altarul 12

din dreapta reprezintã „Pieta” ºi dateazã din anul 1910, iar cel din stânga o reprezintã pe Preasfânta Fecioarã Maria ca „regina cerului ºi a pãmântului”. În prezbiteriu, pe peretele lateral, se aflã o vitrinã cu obiecte votive. În timpul rãzboiului, linia frontului a trecut prin Cacica.

Artileria n-a tras asupra bisericii, doar un singur obuz cãzând foarte aproape, acolo unde este ºanþul. Nemþii au tras cu armele asupra bisericii, crezând cã în turlã este un trãgãtor sovietic. Lângã bisericã au cãzut 36 de obuze, dar niciunul n-a Altarul „Pieta” fãcut pagube mari bisericii. În anul 1914 a fost terminat corul de sub orga montatã ºi sfinþitã într-un cadru festiv în ziua de 21 aprilie 1918. În anul 1944, în timpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, orga a fost serios avariatã, fiind restauratã în perioada 1997-1998.

La 15 august 1996, prin decretul PS Petru Gherghel, biserica din Cacica a fost declaratã sanctuar diecezan. La 15 august 1997 a fost declaratã sanctuar naþional. La cererea PS Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din Cacica a fost recunoscutã de cãtre Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea basilica minor la 14 martie 2000. Proclamarea documentului a avut loc la 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. Din anul 2001 administraþia sanctuarului a fost încredinþatã pãrinþilor franciscani.

13

Icoana Maicii Domnului de la Cacica Icoana a ajuns la Cacica pentru prima datã în urmã cu mai bine de 200 de ani, odatã cu polonezii veniþi pentru a extrage zãcãmintele de sare descoperite în zonã.

Pentru a-ºi aminti de pelerinajele la Czestochowa ºi de icoana care exista acolo, catolicii polonezi au adus în Bucovina, în anul 1809 când s-a sfinþit prima bisericã, o copie a icoanei Maicii Domnului.

Specialiºtii estimeazã cã aceastã copie ar data de la începutul secolului al XVII-lea. Mai înaIcoana de la Cacica inte, icoana a stat cel mai pro- înainte de restaurarea din anul 2010 babil într-o bisericã a iezuiþilor din Stanislawow. Ea a fost pãstratã în prima bisericã ºi apoi în noua bisericã sfinþitã în anul 1904.

Având dimensiunile de 86x60 cm, icoana este o picturã pe pânzã ºi o reprezintã pe preasfânta Fecioarã Maria þinând în braþe pe pruncul Isus. Mâna dreaptã a Fecioarei este îndreptatã cãtre Isus, ca ºi cum ar spune: „Faceþi tot ce el vã spune”. Cu mâna stângã, pruncul Isus strânge la piept o carte, iar mâna dreaptã o are ridicatã în semn de binecuvântare.

Anii ºi-au pus amprenta peste icoanã, astfel lucrãrile de restaurare au devenit necesare. Prima parte a lucrãrilor de restaurare a avut loc la Iaºi, la Palatul Culturii. Icoana a stat aici din septembrie 2009 ºi pânã în mai 2010. Pentru cã nu s-a 14

gãsit un bijutier specializat în acest tip de lucrãri în România, s-a cãutat în strãinãtate ºi s-a aflat cã la Czestochowa existã condiþii optime ºi specialiºti pentru ceea ce se dorea. În Polonia, icoana a stat în perioada mai-august 2010. Pe lângã restaurarea propriu-zisã a picturii, s-a împodobit vechea mantie confecþionatã din lemn cu o foiþã de aur alb ºi galben. La 14 august 2010 a fost reamplasatã la locul ei, deasupra altarului din sanctuarul de la Cacica, ºi dezvelitã.

Din decembrie 2013, icoana a fost dusã din nou în Polonia, unde artistul polonez Marius Drapikovschi, a lucrat la conIcoana de la Cacica fecþionarea coroanelor ºi mandupã restaurarea din anul 2010 tiilor pruncului Isus ºi a sfintei Fecioare Maria. În urma acestei lucrãri coroanele sunt din aur masiv, bãtute cu pietre preþioase. Mantia lui Isus este realizatã din corali, iar mantia Maicii Domnului este realizatã din lapislazuli (piatrã albastrã semipreþioasã). Dantelãria este din chihlimbar (piatrã preþioasã de origine organicã). Pe fundal este inscripþionat cu litere din aur un fragment din cântarea „Toatã frumoasã eºti Marie!” La pieptul Maicii Domnului este ataºat un trandafir din aur ºi chihlimbar. Fundalul icoanei este din aur alb, gravat cu motive tradiþionale din Bucovina. În partea stângã este gravatã scena Bunei-Vestiri, iar în partea dreaptã sfânta familie în drum spre templu, înlocuitã în icoanã cu sanctuarul din Cacica.

15

La 8 aprilie 2014, priorul mãnãstirii din Czestochowa (Polonia), pr. Roman Majewski, OSPPE, a înmânat PS Petru Gherghel noile veºminte ºi coroanele pentru icoana Maicii Domnului. Din delegaþia românã au mai fãcut parte: PS Aurel Percã, pr. Romuald Bulai OFMConv., rectorul sanctuarului de la Cacica, pr. Marius Bucevschi, paroh de Soloneþu Nou, ºi deputatul Ghervazen Longher, reprezentatul minoritãþii polone.

Încredinþarea noilor veºminte la sanctuarul din Chestochowa (episcopii de la Iaºi, pr. Roman Majewski ºi Marius Drapikovschi)

Mantia ºi coroanele sunt realizate din darurile pe care credincioºii le-au oferit în semn de recunoºtinþã pentru harurile primite, cu ocazia pelerinajului icoanei în parohiile Diecezei de Iaºi. În perioada de 28 noiembrie 2010 – 18 decembrie 2013, icoana a poposit în 139 de parohii. Pelerinajul a fost integrat în cei trei ani pastorali dedicaþi familiei ºi cãsãtoriei creºtine.

Papa Francisc a binecuvântat noile veºminte ºi coroane ale icoanei Maicii Domnului în cadrul audienþei generale de la Vatican în ziua de 30 aprilie 2014, fiindu-i prezentate de o delegaþie condusã de PS Petru Gherghel.

16

Piaþa „Ioan Paul al II-lea” Piaþa din faþa bazilicii din Cacica este dedicatã papei Ioan Paul al II-lea cel care a acordat bisericii titlul de basilica minor.

Ioan Paul al II-lea a condus Biserica aproape 27 de ani, fiind cel de-al 264-lea suveran pontif. Este omul care a schimbat istoria. Cu o deschidere largã faþã de toþi, Sfântul Pãrinte a intrat în dialog cu oamenii, înlãturând barierele ºi diviziunile.

A avut un rol deosebit în cãderea comunismului; a fost preocupat pentru apropierea dintre Biserici, dialogul cu evreii ºi cu musulmanii; a cãutat mereu sã-i facã pe tineri sã fie aproape de Cristos; i-a întâlnit pe Monumentul din Piaþa „Ioan Paul al II-lea” credincioºi la ei acasã prin vizitele pastorale; a þinut cateheze ºi predici; s-a întâlnit cu preºedinþi ºi cu lideri de stat ºi de organizaþii, a scris numeroase documente, mesaje ºi cãrþi. Preocupat pentru om, Cristos ºi evanghelie, papa rãmâne în memoria românilor prin vizita din 7-9 mai 1999, în special prin Liturghia din Parcul „Izvor” din Bucureºti, când zeci de mii de persoane i-au întrerupt discursul cu aplauze ºi au strigat „Unitate”. Rãmâne pentru toþi cel care a dat curaj: „Nu vã temeþi! Deschideþi larg porþile lui Cristos!”

La 15 august 2010, în piaþa din faþa lãcaºului de cult din Cacica, a cãrei amenajare a început la 15 august 2007, în prezenþa a zeci de preoþi ºi a mii de credincioºi, ÎPS Iosif Henryk Muszynski ºi PS Petru Gherghel au dezvelit statuia din bronz 17

a papei Ioan Paul al II-lea. Monumentul, cu o înãlþime de 2,2 m ºi o greutate de 800 kg, a fost realizat de o artistã polonezã ºi donat comunitãþii din Cacica, de comunitatea din Rybnick (voievodatul Silezia) cu care comuna suceveanã este înfrãþitã. Evenimentul a avut loc la 10 ani de la acordarea de cãtre papa Ioan Paul al II-lea a titlului de basilica minor bisericii din Cacica. În anul 2006 s-a cristalizat ideea de a amenaja în faþa sanctuarului din Cacica, un loc special pentru celebrãrile ce se vor desfãºura cu ocazia diferitelor sãrbãtori sau a pelerinajelor, care sã fie dedicat sfântului Ioan Paul al II-lea, ca semn de preþuire pentru marele dar ce l-a fãcut bisericii în anul jubiliar 2000, acela de a ridica biserica sanctuarului din Cacica la rangul de basilica minor.

Sfântul Ioan Paul al II-lea. Repere biografice * 18 mai 1920 – s-a nãscut la Wadowice, în Polonia, Karol Josef Wojtyla; a mai avut doi fraþi, ambii au murit; a rãmas fãrã mamã la vârsta de 9 ani, iar fãrã tatã la 21 de ani; a primit prima sfântã Împãrtãºanie la vârsta de 9 ani ºi a fost miruit la 17 ani; începe studiile în orãºelul natal * 1938 – se înscrie la cursurile Universitãþii „Jagellone” din Cracovia; are preocupãri teatrale * 1939 – în timpul ocupaþiei naziste a Poloniei lucreazã ca muncitor * octombrie 1942 – frecventeazã cursurile clandestine ale Facultãþii de Teologie a Universitãþii „Jagellone” * 1 noiembrie 1946 – este hirotonit preot; pleacã la Roma la studii * 1948 – îºi ia doctoratul în teologie cu o tezã despre credinþa în operele sfântului Ioan al Crucii * 1948 – se întoarce în Polonia; activeazã ca vicar, fiind ºi capelan al studenþilor * 1951 – îºi reia studiile filozofice ºi teologice * 1953 – prezintã la Universitatea Catolicã din Lublin teza cu titlul „Evaluarea posibilitãþii fondãrii unei etici catolice în sistemul etic al lui Max Scheler”; devine profesor de teologie moralã ºi de eticã socialã * 4 iulie 1958 – este numit episcop auxiliar de Cracovia, fiind consacrat la 28 septembrie * 13 ianuarie 1964 – este numit arhiepiscop de Cracovia * 26 iunie 1967 – este numit cardinal * 16 octombrie 1978 – este ales papã, sub numele de Ioan Paul al II-lea * 22 octombrie 1978 – inaugureazã ministerul sãu de pãstor suprem ºi universal al Bisericii * 13 mai 1981 – este victima unui atentat în Piaþa „Sfântul Petru” din Roma * 1 decembrie 1989 – se întâlneºte cu Mihail Gorbaciov, conducãtorul URSS * 16 octombrie 1998 – celebreazã al XX-lea an de pontificat * 2 aprilie 2005 – a trecut în casa Tatãlui * 1 mai 2011 – a fost beatificat * 27 aprilie 2014 – a fost canonizat.

18

Începerea lucrãrilor la aceastã piaþã a fost marcatã cu ocazia hramului din 15 august 2007, când episcopul diecezei a binecuvântat locul destinat realizãrii acestui proiect. Lucrãrile au durat ºapte ani, iar finanþarea integralã a proiectului a fost fãcutã de cãtre Guvernul României.

Anul acesta (2014), cu ocazia împlinirii a 110 de la sfinþirea actualei biserici, în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, în prezenþa PS Petru Gherghel, a PS Aurel Percã, însoþit fiind de mai mulþi episcopi din þarã ºi strãinãtate, a mai multor preoþi, în prezenþa lui Marek Szczygiel, ambasadorul Poloniei la Bucureºti, a autoritãþilor civile: Victor Viorel Ponta, prim-ministru, Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte, Florin Sinescu, prefect de Suceava, Cãtãlin Nichifor, preºedinte al Consiliului Judeþean, Elena Boloca, primar, a deputaþilor Ghervasen Longher, Uricec Eugen Constantin, Gavril Mârza, care au susþinut acest proiect, a pelerinilor veniþi cu ocazia hramului, se inaugureazã esplanada din faþa bisericii ce va purta numele de Piaþa „Sfântul Ioan Paul al II-lea”.

19

Binecuvântarea ºi inaugurarea Pieþei „Sfântul Ioan Paul al II-lea” C. În numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh. Toþi îºi fac semnul crucii ºi rãspund:

R. Amin.

Apoi celebrantul îi salutã pe cei de faþã, spunând:

C. Harul Domnului nostru Isus Cristos, care este cununa tuturor sfinþilor, dragostea lui Dumnezeu Tatãl, ºi împãrtãºirea Duhului Sfânt sã fie cu voi toþi.

Poporul rãspunde:

R. ªi cu duhul tãu.

Apoi celebrantul le vorbeºte pe scurt credincioºilor, pregãtindu-i pentru celebrare ºi explicând semnificaþia ritului, cu aceste cuvinte sau cu altele asemãnãtoare:

C. Fraþilor, celebrând acest rit, prin care, cu prilejul expunerii spre veneraþie publicã a credincioºilor a acestui nou ºi preþuit chip al sfântului Ioan Paul al II-lea, se cuvine sã ne pregãtim mai întâi sufletele pentru a înþelege pe deplin semnificaþia celebrãrii. Expunând spre veneraþia publicã a credincioºilor imaginile sfinþilor, maica Bisericã doreºte îndeosebi ca noi, contemplând chipurile acelora care l-au urmat cu credinþã pe Cristos, sã cãutãm cetatea viitoare ºi sã învãþãm totodatã drumul pe care putem ajunge cu toatã siguranþa la unirea desãvârºitã cu Cristos. Cãci sfinþii sunt prieteni ai lui Isus Cristos ºi moºtenitori împreunã cu el ºi totodatã fraþi ai noºtri ºi binefãcãtori aleºi, care ne iubesc, ne stau alãturi, mijlocesc cu grijã pentru noi, comunicã în mod minunat cu noi.

20

Rugãciunea de binecuvântare Celebrantul, cu braþele întinse, rosteºte rugãciunea de binecuvântare.

C. Te preamãrim, Doamne, cãci tu singur eºti sfânt ºi, îndurându-te de noi, l-ai trimis în lume pe Fiul tãu Isus Cristos, începutul ºi sfârºitul a toatã sfinþenia; el 1-a trimis asupra Bisericii, care a luat naºtere, pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, glasul ce învaþã tainele sfinþeniei, suflarea ce aduce puterea ºi mângâierea, focul ce aprinde inimile credincioºilor de iubire, sãmânþa divinã ce face sã creascã roadele îmbelºugate ale harului. Aºadar, te slãvim astãzi, Doamne, cãci l-ai copleºit cu darurile aceluiaºi Duh pe sfântul Ioan Paul al II-lea spre a cãrui cinstire credincioºii tãi au dorit sã facã acest chip. Fã, te rugãm, ca ei, mergând pe urmele Domnului ºi luând exemplul sfântului sã ajungã la starea omului desãvârºit, la împlinirea vârstei plinãtãþii lui Cristos. Sã vesteascã prin cuvânt ºi faptã evanghelia pentru care nici chiar sângele sã nu ºovãie a ºi-1 oferi; purtând zi de zi crucea Domnului, sã se dãruiascã slujirii tale ºi a fraþilor; împlinindu-ºi misiunea în cetatea pãmânteascã, sã o umple de Duhul lui Cristos ºi sã-ºi înalþe ochii spre locuinþa cereascã, în care tu, Tatã, îi vei primi sã domneascã împreunã cu Fiul tãu.

Care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor.

R. Amin.

Sau:

C. Dumnezeule, izvorul a tot harul ºi a toatã sfinþenia, priveºte cu bunãvoinþã spre noi, slujitorii tãi, care am pregãtit acest chip al sfântului Ioan Paul al II-lea, ºi fã sã dobândim mijlocirea lui, care, fãcându-se prieten ºi moºtenitor împreunã cu Cristos, va strãluci ca martor al vieþii evanghelice ºi mijlocitor preþuit de tine. Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

21

Sfânta Liturghie solemnã a hramului 15 august 2014 Fii slãvitã, o, Preacuratã Ref. Fii slãvitã, o, Preacuratã, Maica milei ºi a-ndurãrii, Maica vieþii ºi Maica harului, Maica noastrã, Maica speranþei, o, Marie!

1.

Bucurã-te comoarã de virtuþi, Tu ce-n ceruri reginã eºti.

Tu-ntreci în slavã-ntregul cor de sfinþi.

Din tron mãreþ, tu peste toþi domneºti, o, Marie.

2.

Slavã þie, ce plinã eºti de har, Feritã-n veci de oriºice pãcat, Ne eºti model ºi-al vieþii noastre far ªi crinul, pur, frumos ºi nepãtat, o, Marie!

3.

Slavã þie, comoarã de virtuþi ªi paradis de Domnul îndrãgit, Ajutã-ne sã fim ºi noi plãcuþi În faþa celui veºnic preamãrit, o, Marie!

4.

Slavã þie, al mântuirii port Dorit de cel de valuri asaltat.

Tu Mamã sfântã, eºti mãreþul cort Ce-i plin de slava Celui Întrupat, o, Marie!

22

Ecce sacerdos 1.

Ecce sacerdos magnus, qui in diebus suis placuit Deo.

Ref. Ideo iure iurando fecit illum Dominus crescere in plebem suam.

2.

Benedictionem omnium gentium dedit illi, et testamentum suum confirmavit super caput eius.

3.

Gloria patri et filio et spiritui sancto!

Kyrie (de Luigi Bordese) Kyrie, Kyrie, Kyrie, eleison, Christe, Christe, Christe, eleison, Kyrie eleison, Kyrie eleison, Christe, eleison, Christe, eleison, / bis Christe, eleison, eleison, eleison, eleison.

Gloria (Missa Pro Europa, de J. Berthier) Gloria, gloria in excelsis Deo! / bis Et in terra pax hominibus bonae voluntatis.

Laudamus te, benedicimus te, adoramus te, glorificamus te, gratias agimus tibi propter magnam gloriam tuam, Domine Deus, Rex caelestis, Deus Pater omnipotens, Domine Fili unigenite, Jesu Christe, Domine Deus, Agnus Dei, Filius Patris, qui tollis peccata mundi, miserere nobis.

Qui tollis peccata mundi, suscipe deprecationem nostram.

Qui sedes ad dexteram Patris, miserere nobis.

Quoniam tu solus Dominum, tu solus altissimus Jesu Christe, cum Sancto Spiritu in gloria Dei Patris. Amen.

23

LECTURA I O Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna sub picioarele ei.

Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 11,19a; 12,1-6a.10ab tunci s-a deschis templul lui Dumnezeu care este în cer ºi a fost vãzut chivotul alianþei lui în templul sãu. 12,1 ªi s-a arãtat în cer un semn mare: o Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroanã de douãsprezece stele. 2 Ea era însãrcinatã; striga în chinurile naºterii, frãmântându-se sã nascã. 3 Apoi a apãrut un alt semn în cer: iatã, un dragon ca de foc, mare, având ºapte capete ºi zece coarne, iar pe capete – ºapte diademe. 4 Coada lui târa a treia parte din stelele cerului ºi le-a aruncat pe pãmânt. Dragonul stãtea înaintea Femeii care trebuia sã nascã pentru a devora copilul când va fi nãscut. 5 Ea a nãscut un copil de parte bãrbãteascã, care va pãstori toate neamurile cu un sceptru de fier; copilul ei a fost rãpit la Dumnezeu ºi la tronul sãu, 6a iar Femeia a fugit în pustiu, acolo unde i-a fost pregãtit un loc de Dumnezeu. 10ab ªi s-a auzit un glas puternic în cer spunând: „Acum au venit mântuirea ºi puterea, împãrãþia Dumnezeului nostru ºi puterea Unsului sãu”.

Cuvântul Domnului

A

Magnificat Magnificat, magnificat, magnificat anima mea Dominum!

Magnificat, magnificat, magnificat anima mea.

24

Ps 44(45),10.11.12.16 (R.: 10b) PSALMUL RESPONSORIAL R.: Regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir.

10

Fiice de regi sunt în preajma ta, regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. R.

11

Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, uitã de poporul tãu ºi de casa pãrintelui tãu! R.

12

Regele râvneºte frumuseþea ta; el îþi este stãpânul, prosternã-te în faþa lui. R.

16

Prietenele fiicei regelui sunt aduse în bucurie ºi veselie, sunt conduse în palatul regelui. R.

LECTURA A II-A Cel dintâi va învia Cristos, dupã aceea, cei care sunt ai lui Cristos.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul 15,20-27a cãtre Corinteni raþilor, Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor adormiþi. 21 Cãci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. 22 ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea, cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi va fi sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire ºi putere.

25 Cãci el trebuie sã domneascã pânã când va pune toþi duºmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duºman care va fi nimicit este moartea. 27 De fapt, „toate le-a supus sub picioarele lui”.

Cuvântul Domnului

F

25

Aleluia (de pr. Carmil Tocãnel) ACLAMAÞIE LA EVANGHELIE (Aleluia) Maria a fost înãlþatã la ceruri, corurile de îngeri se bucurã. (Aleluia) EVANGHELIA Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari.

I-a înãlþat pe cei umili.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos 1,39-56 dupã sfântul Luca n zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabã cãtre þinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresãltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplutã de Duhul Sfânt 42 ºi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu! 43 ªi de unde îmi este datã mie aceasta, ca sã vinã mama Domnului meu la mine? 44 Iatã, când a ajuns glasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” 46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic ºi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. 52 I-a dat jos

Î

26

de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci”. 56 Maria a rãmas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Cuvântul Domnului

Dupã omilie:

Ritualul încoronãrii icoanei sfintei Fecioare Maria E. Ajutorul nostru este în numele Domnului!

R. Care a fãcut cerul ºi pãmântul!

E. Domnul sã fie cu voi!

R. ªi cu duhul tãu!

Sã ne rugãm: E. Atotputernice veºnice Dumnezeule, din a cãrui voinþã plinã de îndurare toate au fost create din nimic, implorãm cu stãruinþã maiestatea ta: binevoieºte a binecuvânta ? aceste coroane care au fost realizate pentru a împodobi chipul sfânt al Fiului tãu unul-nãscut, Domnul nostru Isus Cristos ºi al preasfintei Nãscãtoare a acestuia, Preacurata Fecioarã Maria. Prin acelaºi Cristos, Domnul nostru. Amin.

27

Episcopul stropeºte coroanele cu apã sfinþitã, apoi pune tãmâie în cãdelniþã, fãcând semnul crucii asupra acesteia ºi incenzeazã coroanele. Apoi, având mitra, coboarã în faþa altarului ºi, stând în genunchi, intoneazã antifona, a cãrui cântare o continuã corul:

Salve, Regina, Mater misericordia, vita, dulcedo et spes nostra, salve.

Ad te clamamus exsules filii Evae, ad te suspiramus, gementes et flentes in hac lacrimarum valle.

Eia, ergo, advocata nostra, illos tuos misericordes oculos ad nos converte; et Jesum, benedictum fructum ventris tui, nobis post hoc exsilium ostende.

O clemens, o pia, o dulcis Virgo Maria.

Bucurã-te Reginã, maica milei, viaþa, mângâierea ºi nãdejdea noastrã, bucurã-te.

Cãtre tine strigãm surghiuniþi fii ai Evei.

Cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.

Aºadar, mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Maria.

Apoi episcopul se ridicã, având deja mitra, ºi se îndreaptã spre locul unde este expusã icoana. În faþa icoanei i se ia mitra; primeºte de la ceremonier coroana lui Isus ºi cu ea în mânã se apropie de icoanã, o aºeazã pe capul Domnului nostru Isus, spunând:

28

E. Aºa cum, prin mâinile noastre, eºti încoronat aici pe pãmânt, aºa ºi noi sã fim învredniciþi a fi încoronaþi de tine cu slavã ºi cinste în ceruri.

Apoi primeºte cealaltã coroanã pe care o aºeazã pe capul sfintei Fecioare Maria spunând:

E. Aºa cum, prin mâinile noastre, eºti încoronatã aici pe pãmânt, aºa ºi noi, prin tine, sã fim învredniciþi a fi încoronaþi de Isus Cristos, Fiul tãu, cu slavã ºi cinste în ceruri.

Dupã aceastã încoronare, episcopul coboarã în faþa altarului, i se ia mitra, pune tãmâie în cãdelniþã, o binecuvânteazã, urcã din nou la icoana sfântã ºi o incenzeazã de trei ori.

E. S-a pus pe capul ei coroanã de aur!

R. Vestitã prin semnul sfinþeniei, gloria preamãririi ºi puterea curajului!

E. Ai încoronat-o pe ea, Doamne!

R. ªi ai aºezat-o peste lucrarea mâinilor tale!

Sã ne rugãm: Te rugãm, Tatã îndurãtor, prin invocarea Fiului tãu unul-nãscut, Domnul nostru Isus Cristos, care, pentru mântuirea neamului omenesc, ai voit sã ia trup omenesc slujindu-te de disponibilitatea totalã a Fecioarei Maria, ca ºi prin invocarea milostivei regine, toþi aceia care se vor ruga cu evlavie în faþa acestei icoane, sã fie eliberaþi de orice primejdie, sã obþinã iertarea vinovãþiilor, sã primeascã din belºug harul pe care îl doresc cu înflãcãrare aici în viaþa prezentã, iar în viaþa de apoi sã se învredniceascã de mântuirea veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

29

Cântecul Fecioarei (de Liam Lawton) 1.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Celei ce-a zis „Da” lui Dumnezeu.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Speranþa în inimi ea ne-a reaprins.

Ref. Fecioarã Preacuratã noi azi te aclamãm Un imn de mulþumire la Domnul înãlþãm.

Eºti cãlãuza noastrã de-aceea îþi cântãm Ave Maria, Ave Maria, Ave Maria, speranþa noastrã eºti.

2.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Pe Mântuitorul ea l-a zãmislit.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Credinþã ºi viaþã nouã ne-a dãruit.

3.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei În inima-i blândã toate le-a pãstrat.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Prin semnul din Cana vinul nou ne-a dat.

4.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Sub crucea durerii ea ne-a adoptat.

Sã-i cântãm Mamei noastre, sã-i cântãm Mariei Iubirea-i de mamã ºi-a manifestat.

Sanctus (de Jean-Paul Lecot) Ref. Sanctus, sanctus, sanctus Dominus.

1.

Pleni sunt coeli et terra gloria tua.

2.

Benedictus qui venit in nomine Domini.

3.

Hosana in excelsis.

30

Agnus Dei (Missa Pro Europa, de J. Berthier) Agnus Dei qui tolis peccata mundi, Miserere nobis, miserere nobis, miserere nobis.

Agnus Dei qui tolis peccata mundi, Dona nobis pacem, dona nobis pacem, dona nobis pacem.

Eu þi-am dat inima mea 1.

Eu þi-am dat inima mea pentru ca tu sã iubeºti, Du-te azi senin în lume, ucenicul meu tu eºti!

Ref. Iatã-mã, trimite-mã pe mine-acum!

Iatã-mã, prezent ca sã iubesc mai mult.

2.

Eu þi-am dat din viaþa mea, pentru ca tu sã trãieºti, Du-te ºi aratã lumii, bogãþia ce e-n ea!

Ref. Iatã-mã, trimite-mã pe mine-acum!

Iatã-mã, de-acum vreau sã devin mai bun.

3.

Eu þi-am dat ºi crucea mea, pentru ca ºi tu sã-nþelegi: Pentru mântuirea lumii, doar iubirea-i cheia sa.

Ref. Iatã-mã, trimite-mã pe mine-acum!

Iatã-mã, de-acum vreau sã iubesc mai mult.

4.

Toatã tinereþea ta, nu uita cã e un dar ªi eu vreau ca tu sã-l dai, pentru mine tuturor.

Ref. Iatã-mã, trimite-mã pe mine-acum!

Iatã-mã, tu, Doamne, dã-mi curaj mai mult!

31

Apa vie (de Marco Frisina) 1.

Cel ce bea apa ce o dau, nu va fi-nsetat niciodatã.

Apa aceasta îi va fi izvor de viaþã de viaþã fãrã de sfârºit.

2.

Când sunteþi triºti ºi obosiþi, voi sãracilor ºi voi obosiþi, Adãpaþi-vã de la el, izvorul fericirii veºnice.

3.

Râuri de apã vie, vor ieºi din cel care va crede, În Isus care dãruie apa vieþii ºi-adevãrului.

4.

Doar lovind stânca tu ai dat de bãut poporului eliberat, Fã ca noi sã umblãm mereu în teama ºi-n fidelitatea ta.

5.

Tu, izvorul nesecat, pace sfântã dragoste eternã, Noi suntem la ospãþul sfânt cu tine Doamne, unul ºi-ntreit.

Amin.

Abba Ojcze Ref. Abba-Ojcze! (de 4 ori) 1.

Elibereazã-ne, Doamne, de lanþurile mândriei ªi dãruieºte-l pe Duhul Sfânt care ne face sã strigãm din nou.

2.

Suntem împreunã reuniþi, Biserica, trãind în iubire. ªi-n fiecare moment din zi, îi înãlþãm un imn de slavã.

3.

Dumnezeu a învins moartea redãruindu-ne viaþa, Fãcând din noi fiii sãi iubiþi, pentru aceasta îi putem cânta.

4.

Toþi suntem fraþi împreunã, ca o familie unitã, Trãim în realitate ºi e clipa s-o reînnoim.

32

Anima Christi (de Marco Frisina) Ref. Anima Christi, sanctifica me.

Corpus Christi, salva me.

Sanguis Christi, inebria me.

Aqua lateris Christi, lava me.

1.

Passio Christi, conforta me.

O bone Iesu, exaudi me.

Intra vulnera tua absconde, absconde me.

2.

Ne permittas a te me separari.

Ab hoste maligno defende me.

In hora mortis meae voca me, voca me.

3.

Et iube me venire ad te, Ut cum sanctis tuis laudem te.

Per infinita saecula saeculorum. Amen.

O, Marie, o preadulce mamã, Ref. O, Marie, o preadulce mamã, România e sub scutul tãu, Ascultã ruga celor ce te cheamã ªi-o-nalþã sus la Dumnezeu. / bis 1.

Suntem creºtini ºi-avem în piept dorinþa Sã triumfeze crucea lui Isus, Iar singura nãdejde-n biruinþã Ne este ajutorul sfânt de sus.

2.

Mai sunt creºtini ce au a ta cinstire Dar au pierdut din spiritul frãþesc, Tu dã-le, Mamã, gândul de unire ªi-aprinde-n toþi un foc dumnezeiesc.

33

3.

ªi spre triumful Fiului tãu, rege, Ne dã credinþa-aceasta tuturor, Ca, iar uniþi în dragoste ºi lege, Sã fim cu toþi o turmã ºi-un pãstor.

Fecioara la munte 1.

Fecioara la munte pe stânci apãru, Ea pleacã-a sa frunte, salut-o ºi tu.

Ref. Ave, Maria!

2.

Copilei sfioase, pe când se ruga, ªi gârlei spumoase, un nume ºoptea.

3.

Copila-l pronunþã, cu glas tremurând Iar gârla-l anunþã, cu vuiet crescând.

4.

Prin þãrile toate, minunea se-afla, Poporul în gloate, la stâncã venea.

5.

A tuturor Mamã, iubeºte-acel loc; Pe toþi ea ne cheamã, ne-aºteaptã cu foc.

6.

O, tu Preacuratã, priveºte-ne aici, Aratã-ne-ndatã, cã Mamã vei fi.

34

Un înger din ceruri 1.

Un înger din ceruri cu chip luminos, I-a spus Preacuratei, cu glasul duios.

Ref. Ave Maria!

2.

Tu eºti, o, Marie, un sfânt sanctuar, Cu tine e Domnul, eºti plinã de har.

3.

Femeie ca tine, pe-ntregul pãmânt, Nu-i alta creatã de Domnul preasfânt.

4.

L-aceste cuvinte ea s-a tulburat, De-aceea trimisul i s-a adresat:

5.

„Sã nu-þi fie teamã de ceea ce-am spus, cãci tu ai aflat har la Domnul de sus.

6.

Puterea divinã va veni, prin Spiritul veºnic tu vei zãmisli.

7.

Cel care se naºte din sânu-þi curat, E Fiul Pãrintelui cel preaînalt.

8.

El vine ca rege din veci rânduit, a sa-mpãrãþie nu are sfârºit”.

9.

Fecioara rãspunde: „De este aºa, cum vrea Domnul fie; eu sunt sluga ta!”

10. Cuvântul cel veºnic prin duhul ceresc, în sânul fecioare; ia trup omenesc.

11. O, Mamã Fecioarã, ºi noi te slãvim, în ceruri cu tine dorim ca sã fim.

35

Carte poºtalã cu biserica veche din Cacica

Broºura a apãrut la iniþiativa ºi cu sprijinul pr. Romuald Bulai, OFMConv., rector al sanctuarului din Cacica Pe coperta 1: icoana Maicii Domnului, în prezent Pe coperta 4: textul înscris pe coroana Maicii Domnului Redactor coordonator: pr. Cornel Cadar Redactori: pr. Claudiu Bulai, sr. Liduina-Lidia Gherguþ Tehnoredactor: ing. Petru-Silviu Dogariu