ISUS,
prietenul copiilor Anul XIX, nr. 1 (69) martie 2009 Revistã trimestrialã pentru copii a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi
Adrresaa: Redacþia „Isus, prietenul copiilor” Bd. ªtefan cel Mare, 26 RO–700064–Iaºi Tel. + fax: 0232/211527 mail: editor@ercis.ro E-m Reedaacto or: pr. Cornel Cadar (e-m mail: cornel@ercis.ro) Co oleectivul de redaacþiee: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Liviu Criºmaru, Florin Jitaru Teehn noredaacto or: ing. Silviu Dogariu ISSN: 1453-4 4010 Tiparul executat la Tipografia Prresaa Bun nã, Iaºi Dirrecto or tipo ogrrafiee: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 2,5 lei Cum mã abonez? Pentru abonamente achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la voi. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa voastrã exactã. Costul unui abonament pe anul 2009: personal = 11,6 lei; colectiv (peste 10, de obicei prin parohii) = 8 lei. DA, doresc ...... abonament(e) Nume, prenume: _______________ _____________________________ Str. _________________________ Nr. __ Bl. ___ Sc. __ Et. __ Ap. __ Loc. ______________ Cod. ______ Judeþ ___________________ Am plãtit_____________ lei în data de __________ cu mandatul poºtal (ordinul de platã) nr. ____________
Cristos a înviat! Tresaltã pãmânt, ªi cântã „mãrire”, Prin faptã, cuvânt, Adu-i mulþumire!
Cãci, iatã, a-nviat Primul din morþi ªi-acuma ne-a dat Speranþã la toþi. Moartea-i învinsã De Domnul Isus, Iar poarta-i deschisã La raiul de sus. Iadul e-nvins, Pãcatul iertat, Raiul deschis, Cãci Domnu-a-nviat! Irinel Iosif Iosub
Lc 22,39-42.66-70; 23,33-34 Isus, ieºind, s-a dus ca de obicei spre Muntele Mãslinilor, iar ucenicii l-au urmat. Când au sosit în acel loc, le-a spus: „Rugaþi-vã sã nu intraþi în ispitã”. El s-a îndepãrtat de ei, ca la o aruncãturã de piatrã ºi, îngenunchind, s-a rugat, zicând: „Pãrinte, dacã vrei, îndepãrteazã de la mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci a ta sã se facã”. Când s-a fãcut ziuã, s-au adunat bãtrânii poporului, arhiereii ºi cãrturarii ºi l-au dus pe Isus în faþa Sinedriului. Ei i-au zis: „Spune-ne nouã dacã eºti Cristos”. El le-a rãspuns: „Dacã vã spun nu mã veþi crede; iar dacã vã întreb nu-mi veþi rãspunde. De acum însã Fiul Omului va ºedea la dreapta lui Dumnezeu cel puternic”. Toþi au zis: „Aºadar, tu eºti Fiul lui Dumnezeu?”. El a rãspuns: „Da, sunt”. Când au ajuns la locul numit al Cãpãþânii, i-au rãstignit acolo pe Isus ºi pe fãcãtorii de rele, unul la dreapta ºi altul la stânga. Isus se ruga: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”.
Editorial
Toate, spre binele nostru Dragi copii, Cu câteva sãptãmâni în urmã, cineva mi-a transmis prin poºta electronicã o istorioarã impresionantã, însoþitã de muzicã ºi de imagini splendide. M-am gândit cã e bine sã v-o prezint ºi vouã, acum în timpul sfânt al Postului Mare. Istorioara are un mesaj pentru toþi ºi reprezintã o încurajare în drumul nostru de credinþã spre sfânta Înviere. Un om care locuia în deºert i-a cerut lui Dumnezeu un fluture ºi o floare. Însã Dumnezeu i-a dat un cactus cu mulþi spini ºi o omidã. Omul a fost supãrat, neînþelegând de ce rugãmintea sa a fost greºit înþeleasã. Dar apoi ºi-a spus: Dumnezeu are atâþia oameni cãrora trebuie sã le poarte de grijã. Aºa cã s-a hotãrât sã nu-ºi mai punã întrebãri. Dupã un timp, a voit sã vadã ce s-a întâmplat cu ceea ce primise în dar. Spre surprinderea lui, cactusul, urât ºi plin de spini, fãcuse o floare frumoasã, iar omida se transformase într-un fluture minunat. Omul a fost încântat ºi i-a mulþumit lui Dumnezeu. Apoi, meditând la aceastã transformare, îºi zise cu mare convingere: Dumnezeu face mereu lucrurile bune. Calea lui este întotdeauna cea bunã, chiar dacã nouã ni se pare cã este greºitã. Este ºtiut ºi este adevãrat. Dacã îi ceri Domnului ceva ºi primeºti altceva, ai încredere, darul lui este spre binele tãu. Poþi fi sigur cã el îþi va da totdeauna ceea ce ai nevoie, în cel mai scurt timp.
Ceea ce îþi doreºti nu este întotdeauna ceea ce îþi trebuie. Spinul de astãzi este floarea de mâine. Omida de astãzi este fluturele de mâine. Aceastã povestioarã are o semnificaþie cu totul specialã ºi se potriveºte în acest timp al Postului Mare. Poate unii se întreabã de ce renunþare, de ce post, de ce meditaþie, de ce convertire. De ce Dumnezeu i-a cerut lui Isus sã se jertfeascã, sã sufere, sã moarã pe cruce?! Poate unii copii se plâng cã Dumnezeu le cere prea mult, le scoate în faþã spini, lacrimi, durere, cenuºã, omizi, suferinþã ºi, mai ales, moartea, când ei doresc doar bucurii ºi fericire. Credinþa ne spune cã nu e aºa. Dumnezeu ne iubeºte, el ne ascultã rugãciunile ºi transformã lacrimile în bucurie, spinii în flori ºi omizile în fluturi, moartea în viaþã. Dumnezeu face ca dupã Vinerea Mare sã vinã Învierea, dupã moarte sã aparã viaþa ºi bucuria, cãci noi ºtim ºi mãrturisim prin Isus cel ce a înviat din morþi: Dumnezeu nu ne înºalã, nici nu uitã rugãciunile noastre, ci le împlineºte pe toate atunci când ºtie el ºi vede cã sunt cu adevãrat pentru binele ºi bucuria noastrã adevãratã. Curaj ºi bucurie de sfânta Înviere! Al vostru,
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
? Petru, episcop de Iaºi 3
Scriptura ºi viaþa
Isus învinge moartea Sãrbãtoarea Paºtelui era aproape. Isus ºtia cã va muri în curând. De aceea le-a spus ucenicilor sãi sã vegheze ºi sã se roage ca sã nu cadã în ispitã.
A început a se întrista ºi a se neliniºti Atunci Isus a ajuns împreunã cu ei „Sufletul meu e cuprins de o tristeþe de la un loc ce se cheamã Ghetsemani ºi moarte. Rãmâneþi aici ºi privegheaþi le-a zis ucenicilor: „Staþi aici pânã ce împreunã cu mine”. mã duc mai încolo sã mã rog”.
I-a luat cu el pe Petru ºi pe cei doi fii ai lui Zebedeu ºi a început a se întrista ºi a se neliniºti. Atunci le-a zis: Îndepãrtându-se puþin, s-a aruncat cu faþa la pãmânt ºi s-a rugat zicând: „Pãrintele meu, dacã este cu putinþã, sã se îndepãrteze de la mine paharul acesta! Cu toate acestea sã nu fie cum vreau eu, ci cum vrei tu”. Întorcându-se la ucenici i-a gãsit dormind ºi i-a zis lui Petru: „Aºa, n-aþi fost în stare sã vegheaþi mãcar un ceas împreunã cu mine!”. 4
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
Au pus mâna pe Isus ºi l-au arestat Pe când vorbea el încã, a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, urmat de o mulþime mare, înarmatã cu sãbii ºi ciomege, trimisã de arhierei ºi de bãtrânii poporului. Iar trãdãtorul le dãduse un semn, zicând: „Pe care îl voi sãruta, acela este: Puneþi mâna pe el!” Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus ºi l-au arestat. ªi iatã, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzând mâna, a scos sabia ºi, lovindu-l pe slujitorul arhiereului, i-a tãiat urechea.
Condamnarea lui Isus Dimineaþa, toþi arhiereii ºi bãtrânii Iuda s-a apropiat de Isus ºi l-a sãpoporului au þinut sfat împotriva lui rutat, zicându-i: „Te salut, Rabbi!” Isus i-a zis: „Prietene, fã ce ai de gând!”. Isus, pentru a-l condamna la moarte. ªi, legându-l, l-au dus ºi l-au predat guvernatorului Ponþiu Pilat.
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
5
Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? De la amiazã s-a fãcut întuneric peste tot pãmântul pânã la ora trei. Cãtre ora trei, Isus a strigat cu glas puternic: „Eli, Eli, lama sabactani!” Adicã: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” Unii dintre cei care stãteau acolo, auzindu-l, ziceau: „Îl strigã pe Ilie”. Dar Isus, scoþând din nou un strigãt puternic, ºi-a dat sufletul.
Sunt preþ de sânge
Isus a înviat
Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii Atunci Iuda, trãdãtorul, vãzând cã Isus a fost osândit la moarte, cuprins zilei întâi a sãptãmânii, Maria Magdade remuºcãri, a adus înapoi arhiereilor lena ºi cealaltã Marie s-au dus ca sã vadã ºi bãtrânilor cei treizeci de arginþi, zicând: „Am pãcãtuit vânzând sângele unui nevinovat”. Ei i-au rãspuns: „Ce ne priveºte pe noi? Treaba ta”. El, aruncând arginþii în templu, a ieºit, s-a dus ºi s-a spânzurat.
mormântul lui Isus. ªi iatã, a avut loc un mare cutremur de pãmânt; îngerul Domnului a coborât din cer ºi a rãsturnat piatra ºi s-a aºezat pe ea. Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar îmbrãcãmintea albã ca zãpada. Strãjerii au fost zguduiþi de fricã ºi au rãmas ca morþi. Îngerul, adresându-se femeilor, le-a zis: „Nu vã temeþi! ªtiu, îl cãutaþi pe Isus cel rãstignit. Nu este aici, cãci a înviat, precum a zis. (Adaptare din Evanghelia dupã sfântul Matei, capitolele 26, 27 ºi 28) 6
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
Istorioare interesante
Misiune în Japonia (I) Anul 1549. Malacca1, imperiul Indiilor. Juan, tânãr iezuit2 portughez, se pregãteºte sã plece cu o corabie cãtre Japonia. Sã deschidem caietul sãu de bord...
23 iunie 1549. La ora când mã apuc de scris, terminãm îmbarcarea. Pe corabie, suntem vreo zece. Mai întâi, este Francisc Xaveriu. La fel ca mine, el este iezuit. Ar vrea sã-l facã cunoscut pe Isus Cristos în lumea întreagã! A venit în Indii acum ºapte ani, trimis în misiune de regele Portugaliei. Printre alþi pasageri este ºi Anjiro, un prieten japonez al lui Francisc, care a fost botezat cu numele de Paul. El este cel care i-a dat lui Francisc ideea de a pleca în Japonia. Acolo oamenii nu au auzit niciodatã
vorbindu-se despre Cristos! Echipajul este condus de un cãpitan straniu. Unii îl numesc „Hoþul”. Eu unul prefer sã-l numesc „Piratul”. Nu ne inspirã încredere... El o ia cu sine pe fiica lui. Ea este foarte tânãrã pentru o astfel de cãlãtorie. Îmbarcãm un cufãr enorm. Îi aparþine lui Francisc ºi este plin cu cadouri somptuoase: stofe, bijuterii, piese de aur ºi argint. Sunt cadouri pentru împãratul Japoniei. Acolo, pentru a vorbi despre Cristos, Francisc va încerca sã înveþe câteva cuvinte în japonezã (ºi totuºi limbile nu sunt punctul sãu forte!) ºi sã se adapteze la obiceiurile locale. 27 iunie. Înainte sã plec, mã temeam de piraþii de pe mare. Dar odatã ajuns pe apã, mã simt ca la mine acasã. 28 iunie. Mi-a plãcut dintotdeauna marea, dar viaþa pe o corabie nu este uºoarã în toate zilele. În seara aceasta, Francisc nu are o dispoziþie bunã. Iatã de ce. Se stabilise sã mergem direct în Japonia. Or, în aceastã dimineaþã, cãpitanul a oprit corabia pe o micã insulã. Încã suntem pe loc. L-am surprins pe cãpitan adorând idoli. Împreunã cu oamenii din echipajul sãu, ei ard bastonaºe de tãmâie3 ºi se închinã în faþa unei statui. Ea este pentru ei ca un zeu. Oamenii îi pun întrebãri despre ruta pe care vom continua cãlãtoria. Ce straniu!
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
7
Ruta noastrã depinde de zei falºi! Asta îl înfurie pe Francisc. Nu este timp de pierdut: în Japonia, sute de oameni încã nu-l cunosc pe Cristos. 12 iulie. În aceastã dimineaþã, rezemat de bastingaj4, priveam marea. Francisc a venit lângã mine. Dupã o lungã tãcere, mi-a spus: „Aventura, pentru ea m-a creat Dumnezeu, cãtre ea m-a trimis”. Francisc mã va uimi întotdeauna! 25 iulie. Se face noapte. Furtuna s-a calmat. Aºezat pe cuºeta mea, am un frison când mã gândesc la ceea ce tocmai
s-a întâmplat. Cãtre ora 17.00, nori negri au umplut cerul ºi o furtunã înspãimântãtoare s-a pornit. Puntea corabiei era alunecoasã, strãbãtutã de trombe de apã. Am început sã ne rugãm ca sã înceteze furtuna. Nu ºtiu de ce fata cãpitanului a urcat pe punte. A dispãrut. A fost luatã de un ºuvoi de apã ºi s-a înecat. Ce grozãvie! 26 iulie. Cãpitanul nu înceteazã sã bea ca sã uite de necazul sãu. Ce situaþie bizarã! (va urma) (Grain de soleil, 116/1999, p. 24-2 29)
1
Malacca (Malaya) = peninsulã mare în sud-estul Asiei, în partea sudicã a Peninsulei Indochina, cu suprafaþa de 190.000 km². 2 iezuiþi = cãlugãrii membri ai Societãþii lui Isus, fondatã în anul 1540. 3 tãmâie = rãºinã care rãspândeºte un miros special în timp ce arde. 4 bastingaj = balustradã sau barierã care înconjoarã o corabie, formatã din cutii speciale în care se pãstreazã diferite materiale ale echipajului 8
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
Personaje biblice
„N” de la Noe Sunt multe istorioare despre potop. Dar aceea a lui Noe, din Biblie, ne vorbeºte despre Dumnezeu. Ea spune cã Dumnezeu nu râde de nenorocire. El doreºte ca oamenii sã fie fericiþi ºi sã trãiascã în ciuda a toate.
Eu, Noe Într-o zi Dumnezeu mi-a spus: „Pãmântul este plin de violenþã din cauza oamenilor. O sã distrug tot ce am creat. Dar tu, tu eºti drept. Te voi proteja”. Am ascultat de Dumnezeu: am construit o arcã din lemn ºi din stuf. Am Uºurarea mea dus acolo câte o pereche din fiecare În cele din urmã, ploaia a încetat. specie de animale. Apoi am intrat ºi Dumnezeu nu mã uitase! Am lãsat poeu cu familia mea. rumbelul sã zboare timp de trei zile. La început, el nu gãsise un loc unde Încercarea mea A început sã plouã aºa de tare încât sã se odihneascã ºi s-a întors. Apoi fluviile ºi marea au dat pe dinafarã. mi-a adus o ramurã de mãslin! ªi dupã Apa a nãvãlit peste tot pãmântul. Nu ºapte zile, porumbelul a plecat cu adese mai vedeau nici mãcar munþii! Totul vãrat. Apa se retrãsese. era mort pe planetã. Dintre fiinþele vii, nu am mai rãmas decât noi, cei din arcã, Bucuria mea Am ieºit din arcã ºi i-am mulþumit salvaþi de Dumnezeu. Acest potop teribil lui Dumnezeu. Atunci curcubeul a apãa durat 40 de zile ºi 40 de nopþi... rut ºi Dumnezeu mi-a spus: „Priveºte, Noe! Acest curcubeu este semnul alianþei mele cu tine ºi cu toþi oamenii care vor veni dupã tine”. Chiar dacã ni se întâmplã sã fim rãi, Dumnezeu nu ne va abandona. Poþi sã citeºti istoria lui Noe în cartea Genezei, la capitolele 5-9. (Grain de soleil, 121/1999, p. 37-3 39)
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
9
Sã cunoaºtem
Lumânarea pascalã Este lumânarea care se binecuvânteazã în noaptea de Înviere ºi se poartã în procesiune ca semn al luminii lui Cristos cel înviat care lumineazã întreaga lume.
Semnificaþie Flacãra lumânãrii pascale simbolizeazã lumina lui Cristos ºi prezenþa sa în mijlocul poporului sãu. Lumânarea mare, albã, poate semnifica stâlpul de nor în timpul zilei ºi de foc în timpul nopþii care i-a condus pe israeliþi în timpul ieºirii din sclavia Egiptului.
Descriere Este cea mai mare lumânare din bisericã. Se pot identifica urmãtoarele simboluri: – crucea este întotdeauna simbolul central; – literele greceºti alfa ºi omega înseamnã cã Dumnezeu este începutul ºi sfârºitul istoriei; – anul curent reprezintã prezenþa lui Dumnezeu aici ºi acum; – cinci boabe de tãmâie sunt înfipte în lumânare în timpul privegherii pascale pentru a reprezenta cele cinci rãni ale lui Cristos: câte una în fiecare mânã ºi picior ºi cea provocatã de suliþã în coastã.
În noaptea de Paºti La începutul privegherii pascale este binecuvântat focul. Preotul aplicã pe lumânare simbolurile menþionate mai sus. Lumânarea pascalã este prima care este aprinsã de la focul binecuvântat. 10
Credincioºii intrã în bisericã în procesiune. Lumânarea este ridicatã de trei ori în timpul procesiunii, când se spun cuvintele „Lumina lui Cristos”, iar poporul rãspunde „Mulþumim lui Dumnezeu”. De la aceastã lumânare se aprind toate celelalte lumânãri. Este folositã apoi la binecuvântarea apei cu care se vor boteza copiii în timpul pascal. Lumânarea pascalã conduce procesiunea care încheie Liturghia din noaptea de Paºti.
În timpul anului Lumânarea se aprinde la toate Liturghiile din timpului pascal, într-un loc apropiat de altar. Dupã timpul pascal este aºezatã de obicei lângã baptisteriu. Lumânarea pascalã este aprinsã ºi în timpul celebrãrii Botezului, pentru a semnifica Duhul ºi focul pe care sfântul Ioan Botezãtorul le-a promis celor care se vor boteza. Este aprinsã ºi în timpul celebrãrilor pentru rãposaþi (înmormântare, requiem), ca semn al speranþei în înviere.
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
Florin J itaru
Vestitorii primãverii: ghioceii C
ând vedem pentru prima datã capetele mici ºi albe ale ghioceilor ieºind din zãpadã, ºtim cã este un semn cã iarna e pe sfârºite. Aceste flori cu aspect atât de fragil sunt de fapt foarte rezistente, ºi, cu cât este mai rece vremea, cu atât rezistã mai mult. Ghioceii sunt plante cu bulbi, au în jur de 15 cm înãlþime ºi sunt originari din Europa ºi Asia. Au 2-3 frunze lungi ºi subþiri, de culoare verde închis. Florile sunt albe, sub formã de clopot, ºi apar câte una la fiecare bulb, mai ales primãvara devreme, dar uneori ºi pe la mijlocul sau sfârºitul iernii, lucru care face ca ghioceii sã fie primele plante cu bulb care înfloresc. În unele zone, ghioceii pot înflori chiar ºi toamna târziu. Cele trei petale franjurate, cu marginile
verzi, din interiorul florii, formeazã un fel de tub ºi se intercaleazã cu cele trei petale albe, mari. Existã numeroase varietãþi de ghiocei, cu flori simple sau duble, care diferã în principiu prin mãrime ºi floare ºi prin perioada de înflorire. O legendã spune cã ghioceii au apãrut dupã ce Adam ºi Eva au fost alungaþi din rai. Ajunºi pe pãmânt, au fost înspãimântaþi de viscolul ºi ninsoarea de aici. Atunci îngerul trimis sã îi însoþeascã a luat în mânã un bulgare de zãpadã ºi a suflat peste el, iar bulgãrele s-a transformat în ghiocel. Odatã cu apariþia ghioceilor, nãmeþii au început sã se topeascã ºi a venit pentru prima datã primãvara. Ghioceii sunt simbolul speranþei ºi bucuriei. Ei sunt asociaþi rezistenþei ºi curajului deoarece îndurã asprimea iernii ºi prevestesc vremea bunã ce va veni. Florile aplecate în formã de clopoþel amintesc de virtutea umilinþei, fiind un exemplu demn de urmat.
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
11
Concurs
Cine a citit? D
ouã cãrþi vor fi primite ca premiu dacã veþi rãspunde corect la întrebãrile de mai jos. Prima carte va fi pentru prima întrebare, cealaltã pentru cea de-a doua. Rãspunsurile corecte se gãsesc în articolele din numãrul trecut al revistei. Se acordã câte douã premii din fiecare carte prin tragere la sorþi. Trimiteþi prin poºtã pe adresa de la pag. 2, prin fax: 0232/211527 sau prin e-mail: editor@ercis.ro rãspunsurile, adresa voastrã completã ºi numãrul de telefon la care puteþi fi contactaþi. Participã la concurs rãspunsurile care vor ajunge la redacþie pânã la 1 mai. Numele câºtigãtorilor se vor anunþa în numãrul urmãtor.
Cãrþile Edith Stein
Autorul Teresio Bosco ne-o prezintã pe Edith Stein (1891-1942), care ulterior a devenit sora Tereza Benedicta a Crucii. A fost consideratã simbol al tuturor victimelor celor douã rãzboaie mondiale ºi al prigoanei antievreieºti din prima jumãtate a secolului al XX-lea. S-a convertit de la iudaism la creºtinism ºi apoi atrasã de viaþa consacratã, a intrat în ordinul carmelit. A fost arestatã ºi a Întrebãrile 1. Ce premiu a primit Martin Luther murit în lagãrul de la Auschwitz, fiind proclamatã sfântã de papa Ioan Paul King în anul 1964? 2. În ce oraº a fost episcop sfântul al II-lea la 10 octombrie 1998. Nicolae? Padre Pio Cartea scrisã de TereCâºtigãtorii concursului sio Bosco constituie o scurtã biografie a lui din numãrul trecut Antonina Ambãruº din Somuºca ºi Padre Pio (1887-1968), Eduard-Marian Bejan din Hãlãuceºti cãlugãr capucin italian. vor primi cartea Maica Tereza de Cal- Padre Pio din Pietrelcina a fost printre cei care au purtat în cutta. trup semnele rãstignirii, fiind înzestrat Dominic-ªtefan Stavri din Tîrgu Jiu cu multe carisme speciale. Papa Ioan ºi Octavian-Alexandru Bejan din Hã- Paul al II-lea l-a declarat sfânt la 16 iulãuceºti vor primi cartea Maximilian nie 2002, fiind sãrbãtorit în fiecare an Kolbe. la 23 septembrie. 12
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
Jocuri. Rebusuri. Glume
Laudã divinitãþii 1. Isus a copilãrit în ... 2. Simbol creºtin. 3. Iuda l-a vândut pe Isus pe 30 de ... 4. Cer sau ... 5. Al treilea evanghelist. 6. Tatãl purtãtor de grijã al lui Isus. 7. Petru ºi ... 8. Isus a transformat apa în vin la nunta din ... 9. Sacramentul prin care ni se iartã pãcatul strãmoºesc ºi devenim creºtini se numeºte...
A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 B
Un tatã ºi o mamã care erau foarte ocupaþi cu serviciul merg la un magazin de jucãrii ºi întreabã vânzãtoarea: – Am dori ceva pentru un copil micuþ care sã îi þinã de urât. – Îmi pare rãu, rãspunse vânzãtoarea, dar nu avem pãrinþi de vânzare. ☺ ☺ Controlorul: Ei, domnule, dumneata ai bilet numai pentru tren personal, ºi acesta este rapid. Cãlãtorul: No, bine! Lasã ºi dumneata trenul mai încet cã eu tot nu am grabã.
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
13
Drumul corect Gãsiþi drumul pe care l-au parcurs femeile spre mormântul lui Isus.
Dezlegarea rebusului „Naºterea Domnului” din numãrul trecut: 1) CRAI. 2) SMIRNA. TAMAIE. AUR. 3) IROD. 4) STEA. 5) IERUSALIM. 6) TRON. 7) BETLEEM. 8) DUMNEZEU. 9) POPOARE. 10) COLINDE. Dezlegarea jocului din numãrul trecut: 1) IOSIF. 2) MARIA. 3) PÃSTORI. 4) ANIMALE. 5) MAGI. 6) INGERI. 14
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
În dialog cu copiii
„Dragã redacþie, þin sã vã spun cã citesc cu deosebitã plãcere revista Isus, prietenul copiilor ºi aºtept de fiecare datã cu nerãbdare sã soseascã un nou numãr. În ea am gãsit lucruri importante ºi interesante. Aº dori totuºi sã ºtiu de ce la Paºti se vopsesc ouã roºii”.
„Vreau sã vã transmit numai urãri de bine ºi sã vã spun cã articolele pe care le realizaþi sunt foarte reuºite, iar desenele sunt foarte frumoase. Am prezentat revista ºi colegilor mei, iar acum o citesc ºi ei”.
Ioana B . ( Paºcani)
Dragã Ioana, suntem bucuroºi de ceea ce ne-ai spus despre tine ºi de faptul cã vorbeºti ºi altora despre revistã. Continuã s-o prezinþi la cât mai mulþi copii pentru ca ºi ei s-o citeascã.
Ciprian V . ( Roman)
Dragã Ciprian, ne bucurã faptul cã eºti un cititor fidel al revistei ºi cã ne scrii, arãtându-te interesat de lucrurile pe care le întâlneºti. În ceea ce priveºte colorarea ouãlor se pare cã tradiþia este destul de veche, chinezii practicând acest lucru cu 2000 de ani î.C. Legendele creºtine leagã simbolul ouãlor roºii de patimile lui Isus. O tradiþie creºtinã afirmã cã sfânta Fecioarã Maria, venind sã-ºi vadã Fiul rãstignit, a adus un coº de ouã pe care le-a pus lângã cruce. Acestea s-au fãcut roºii de la picãturile de sânge cãzute de la Isus. Aºadar, culoarea roºie pe care creºtinii o folosesc la Paºti pentru a colora ouãle reprezintã sângele lui Isus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii, iar oamenii în amintirea acestui eveniment obiºnuiesc sã vopseascã ouã.
„Dragã redacþie, aº vrea sã vã întreb dacã trebuie sã particip în fiecare zi la sfânta Liturghie?”. Toma C. (Huºi)
Prezenþa la bisericã este obligatorie în ziua de duminicã ºi în sãrbãtorile de poruncã. Dacã poþi e bine sã mergi ºi în celelalte zile din cursul sãptãmânii. Participând la sfânta Liturghie, ascultând textele din Sfânta Carte ºi împãrtãºindu-te, constituie hranã bogatã pe care tu o oferi sufletului.
ISUS, prietenul copiilor – 1/69
15
În ziua de Paºti de Elena Farago
Toþi copiii azi se îmbracã Cu ce au ei mai frumos ªi pãrinþi lor le cântã Învierea lui Cristos. ªi la masã ciocnesc astãzi Toþi copiii cei cuminþi Ouã roºii ºi pestriþe, Cu iubiþii lor pãrinþi. Toþi copiii azi sunt darnici, Cãci ei ºtiu cã lui Cristos Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. ªi copiii buni la suflet Azi cu bucurie dau Cozonaci ºi ouã roºii La copiii care n-au.