Lumina crestinului, nr. 2/2008

Serie nouã – anul XIX – 2(218) – februarie 2008

LUMINA

CREªTINULUI

Apostolul neamurilor (VI)

„Noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos şi ai lui Dumnezeu Serie nouã – Anul XIX care vă îndeamnă prin noi. Vă februarie 2008, nr. 2 (218) rugăm: împăcaţi-vă cu DumPublicaþie lunarã nezeu!” (2Cor 5,20). a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi aul din Tarsul Ciliciei, conPrima apariþie: ianuarie 1913 vertitul prin excelenţă de Adresa: către însuşi Cristos Domnul, pe Redacþia Lumina creºtinului drumul Damascului, format Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi de acelaşi Învăţător-Răscumtel. 0232/212003; fax 0232/211527 părător, Paul este mereu cone-mail: editor@ercis.ro ştient de împăcarea sa cu DumPe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar nezeu, prin Cristos, şi de încreColectivul de redacþie: dinţarea care i s-a dat, aceea de sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, slujire a reconcilierii oamenilor Ovidiu Biºog, Maricel Bulai, Marcelin Blaj cu Dumnezeu.

Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Cuvintele citate mai sus, din Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Scrisoarea a doua către CoDirector tipografie: pr. Iosif Comoraºu rinteni, scot în evidenţă preocuPreþul: 1,5 lei Pe copertã: Calea sfintei cruci, staþiunea parea sa şi a celor doi colaboa IV-a: Isus o întâlneºte pe Mama sa ratori ai săi, Timotei şi Silvan, ISSN 1453-3758 amintiţi în finalul primului caCum sã mã abonez? pitol, de a-i conştientiza pe Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea destinatari în viaţa lor de creprin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va dinţă: adevărata cunoaştere a lui efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan Cristos care asigură creştinului cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, calificativul de făptură nouă. la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: Reconcilierea (împăcarea cu „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. Dumnezeu) înseamnă înduhovÎn cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal. nicire şi totodată dominare a tot Contul bancar deschis la BCR IAªI: ceea ce duce la păcat, la moartea Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa sufletului: „Dacă trăiţi după pofBunã RO35RNCB0175033592360003 tele trupului, veţi muri, dar dacă prin Duh faceţi să moară poftele Sã ne rugãm cu Biserica trupului, veţi trăi” (Rom 8,13).

Ce transformare radicală săIntenţia generală: vârşeşte Duhul lui Dumnezeu!

Pentru ca bolnavii psihici să nu fie

S

marginalizaţi, ci să fie respectaţi şi ajutaţi cu iubire să trăiască în mod demn condiţia lor fizică şi socială.

Cei care acceptă să fie călăuziţi de el devin fii ai lui Dumnezeu, „pentru că nu aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Abba, Tată!”.

Trăirea duhovnicească asigură totodată şi învierea trupului, ştiind că „acela care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi”.

Pentru a fi cât se poate de convingător, sfântul Paul atinge o coardă foarte sensibilă a omului, să-i spunem utilitaristă, a ceea ce va primi ca răsplată a trăirii duhovniceşti, ca fiu adoptiv prin harul lui Cristos, anume: moştenirea cerească: „Dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi preamăriţi” (cf. Rom 8,12-17).

Postul Mare, perioadă creştină specifică pentru reconciliere, este în strânsă legătură cu harul dumnezeiesc. Apostolul neamurilor avertizează stăruitor: „Vă îndemn să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar, căci el spune: la momentul potrivit te-am ascultat, şi în ziua mântuiri te-am ajutat; iată, acum este ziua mântuirii” (2Cor 6,1-2).

Mesaj terezian

Corespundere

Intenţia misionară: Pentru ca institutele de viaţă consacrată, atât de înfloritoare în ţă„E necesar ca atunci când vom fi făcut tot rile de misiune, să redescopere diceea ce ştim că trebuie să facem, să ne demensiunea misionară şi, fiind ficlarăm ca nişte slujitori netrebnici, sperând dele alegerii radicale a sfaturilor evanghelice, să fie generoase în a totuşi că bunul Dumnezeu ne va da, prin bunăvoinţa sa, tot ceea da mărturie despre Cristos şi a-l ce dorim. Asta nădăjduiesc sufletele mici care aleargă pe calea vesti până la marginile pământului. copilăriei”.

P.A.D.

Scrisoare circularã

Celebrarea a 150 de ani

de la apariþiile Maicii Domnului la Lourdes Haideţi, copii, la Maria, E mama lui Isus, e mama noastră.

Sfinţiile voastre, Dragi persoane consacrate, Iubiţi fii şi fiice, iserica întreagă se bucură să celebreze anul acesta 150 de ani de la apariţiile Maicii Domnului la Lourdes (1858).

Cu multă credinţă şi cu mare bucurie ne asociem şi noi, credincioşii din Moldova, la acest ceas de sărbătoare şi vrem să-i aducem Mamei noastre cereşti cinstea şi preţuirea cuvenită. În scrisoarea noastră circulară din 1 aprilie 2006, cu privire la cultul Maicii Domnului de la Lourdes, făceam cunoscut un program special, distribuit pe parcursul a trei ani, la care îi invitam pe toţi fiii Bisericii noastre să se îndrepte cu mai multă deschidere spre Maica Sfântă şi s-o întâmpinăm cu bucurie la jubileul ce se va desfăşura în anul 2008, la Lourdes, Franţa, dar şi la sanctuarele noastre din România, din Dieceza de Iaşi.

După celebrările anuale desfăşurate în fiecare comunitate parohială sau în fiecare instituţie bisericească şi casă religioasă, după momentele de celebrare desfăşurate la Iaşi, Cacica şi Butea, sau în alte centre cu biserici dedicate Maicii Preasfinte, după pelerinajele făcute în Ţara Sfântă, la Lourdes şi Fatima şi cele prescrise de noi la Cacica, am ajuns la momentul de vârf al celebrărilor legate de apariţiile de la Lourdes.

Gândul nostru se îndreaptă fireşte spre grota din Massabielle

B

atât în zilele apariţiilor, cât şi pe tot parcursul anului 2008, când vom încerca să trăim în comuniune cu toţi creştinii care vor ajunge în pelerinaj la acest loc sfânt, adăugând de acasă imnul nostru de cinstire faţă de mama cerească, mama tuturor creştinilor.

Vom avea în acelaşi timp o grijă deosebită ca la noi acasă, în grădina Maicii Domnului, România, în Dieceza de Iaşi, care este aşezată sub ocrotirea ei, în comunităţile noastre, la locurile de pelerinaj, în bisericile şi capelele noastre, dar mai ales la sanctuarul din Cacica să exprimăm ataşamentul filial faţă de Maica Sfântă.

Insistăm de aceea şi recomandăm preoţilor şi credincioşilor să se bucure de privilegiile oferite de Biserică pentru perioada dintre 2 şi 11 februarie, timp în care toţi să poată obţine indulgenţa plenară aplicabilă şi pentru sufletele din purgator, după normele precizate în documentul alăturat din partea Congregaţiei pentru Disciplina Sacramentelor din 21 noiembrie 2007. Îndreptăm, aşadar, spre toţi cei care sunt angajaţi în pastoraţie un îndemn călduros să stea la dispoziţia credincioşilor, mai ales în aceste zile speciale, şi-i încurajăm pe bătrâni şi bolnavi să se încredinţeze ocrotirii Maicii Domnului, pentru a beneficia de ocrotirea ei şi de darul indulgenţei plenare, aşa cum recomandă documentul menţionat.

Întrucât preacurata Fecioară Maria este cinstită şi venerată ca patroana catedralei şi a întregii dieceze, în centrul episcopiei şi în instituţiile componente ne vom bucura să o cinstim cu mare bucurie şi cu mult suflet, mobilizându-i pe credincioşi la o trăire plină de însufleţire spirituală, iar celebrările liturgice vor căpăta un caracter special de sărbătoare.

Pentru sanctuarul din Cacica, singura bazilica minor din dieceză, prescriem şi cerem rectorului sanctuarului să stabilească un program adecvat pentru fiecare zi din perioada 2-11 februarie, iar pentru zilele de 9, 10 şi 11 februarie să fie organizate misiuni ori exerciţii spirituale deschise locuitorilor din Cacica, din Bucovina şi chiar credincioşilor din dieceză care vor binevoi să participe la ele. La aceste momente vom participa şi noi, episcopii, pentru binecuvântarea obişnuită şi pentru cinstirea Maicii noastre Preacurate, ocrotitoarea şi patroana diecezei. În restul anului, la Cacica se vor continua pelerinajele în fiecare sâmbătă, dedicate cinstirii Maicii Sfinte, după practica deja cunoscută şi binecuvântată de noi începând cu luna mai până la începutul lunii

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

octombrie a.c. când se va celebra hramul secundar şi Ziua Diecezană a Persoanelor Consacrate (5 octombrie).

Ziua marii celebrări de la 15 august va constitui pentru întreaga dieceză un moment special. Programul va fi anunţat din timp, aşa cum este tradiţia noastră locală. Şi în alte momente ale acestui an jubiliar îi invităm pe toţi părinţii parohi, care păstoresc comunităţile închinate Maicii Domnului, să creeze cadru pentru celebrări speciale în jurul statuii sau imaginii Maicii Domnului de Lourdes, după specificul fiecărui loc în parte, favorizând astfel cultul şi cinstirea ei cât mai cu folos pentru suflete.

Oficiul pentru Pelerinaje va organiza, în afară de programul deja stabilit cu participarea parohiilor la sanctuarul din Cacica, şi un pelerinaj diecezan special la Lourdes în perioada 19 august – 4 septembrie a.c.

Adăugăm la această scrisoare Rugăciunea specială, cu imprimatur pentru varianta în limba română, închinată Maicii Domnului de Lourdes pentru a fi recitată în particular sau în comun, cu speranţa ca prin recitarea ei, împreună cu celelalte rugăciuni prescrise, să fie garantată obţinerea indulgenţei plenare după prescrierile şi normele generale liturgice.

Cântarea invocată la început, celelalte imnuri şi cântări tradiţionale, catehezele, reflecţiile şi meditaţiile legate de sărbătorile dedicate sfintei Fecioare şi legate de misterul Mariei în istoria mântuirii şi a Bisericii să ne însoţească mereu în acest an marian, să ne înalţe sufletele spre ceruri ca împreună cu ea să ajungem mai uşor la Isus.

Rugãciunea jubileului

umnezeule, Tatăl nostru, între toate creaturile, tu ai D făcut să răsară Maria, creatura

perfectă, Neprihănita Zămislire.

La Lourdes, ea însăşi a pronunţat acest nume, pe care Bernadeta l-a repetat. Neprihănita Zămislire este un strigăt de nădejde: răul, păcatul şi moartea nu mai sunt cele care înving.

Maria este un semn care precedă aurora mântuirii.

Marie, tu care eşti cea preanevinovată şi scăparea păcătoşilor, noi te rugăm: Bucură-te, Marie, cea plină de har!

Doamne Isuse, tu ne-ai dat-o pe Maria ca mamă. Ea a împărtăşit pătimirea şi învierea ta. La Lourdes, s-a arătat Bernadetei, întristată pentru păcatele noastre, dar strălucind de lumina ta.

Prin mijlocirea ei îţi încredinţăm toate bucuriile şi necazurile: ale noastre, ale bolnavilor şi ale întregii umanităţi.

Marie, mamă şi soră a noastră, demnă de încredere şi susţinere pentru noi toţi, noi te rugăm: Bucură-te, Marie, cea plină de har!

Duhule Sfinte, tu eşti Duhul iubirii şi al unităţii. La Lourdes, prin mijlocirea Bernadetei, Maria a cerut să se construiască o capelă pentru ca lumea să vină în pelerinaj. Inspiră Biserica, pe care Fiul tău Isus Cristos a construit-o pe credinţa lui Petru, fă-o să fie una, condu Biserica în pelerinajul ei pământesc, ca să fie fidelă şi încrezătoare.

Marie, tu care eşti plină de Duhul Sfânt, tu eşti mireasă şi Haideţi, creştini, la Maria! slujitoare. Tu eşti modelul creşIaşi, 18 ianuarie 2008 tinilor şi înfăţişarea maternă a Petru Gherghel, episcop de Iaºi Bisericii. Noi te rugăm: 4 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

Bucură-te, Marie, cea plină de har!

Pentru toate harurile primite în acest loc, pentru toate convertirile, pentru toate iertările, pentru toate vindecările, pentru toate vocaţiile şi promisiunile întărite de tine sau pe care tu le-ai pus în inimile oamenilor la Lourdes, pentru bucuria slujirii pe care tu ne faci să o gustăm, Marie de Lourdes, noi îţi mulţumim: Binecuvântată eşti tu între femei! Împreună cu toţi fraţii şi surorile, cu popoarele fără pace şi fără dreptate, cu tinerii care îşi caută drumul lor în viaţă, tu care te-ai arătat ca o tânără doamnă în faţa Bernadetei; împreună cu cei care sunt victime ale omuciderii, ale bolii, ale falimentului, cu toţi cei care pentru un motiv sau altul au ajuns la disperare. Marie de Lourdes, noi te rugăm: Roagă-te pentru noi!

Pentru că tu eşti surâsul lui Dumnezeu, strălucirea luminii lui Cristos, locuinţa Duhului Sfânt; pentru că tu ai ales-o pe Bernadeta; pentru că tu eşti steaua dimineţii, poarta cerului şi prima creatură înviată. Marie de Lourdes, noi te admirăm, te aclamăm şi, împreună cu tine, cântăm minunăţiile lui Dumnezeu: Magnificat anima mea Dominum! – Sufletul meu preamăreşte pe Domnul!

Notă: Această rugăciune este compusă din şase strofe. Pot fi folosite doar primele trei sau ultimele trei; sau cele două părţi pot fi folosite în două momente diferite.

După fiecare strofă se poate recita: Bucură-te, Marie.

La 150 de ani: indulgenþã plenarã Din Decretul prin care este acordatã indulgenþã plenarã la 150 de ani de la apariþiile sfintei Fecioare Maria la Lourdes Cu ocazia celui de-al 150-lea aniversar al arãtãrii sfintei Fecioare Maria în grota din Massabielle, aproape de Lourdes, este acordatã zilnic indulgenþa plenarã credincioºilor, care, din ziua de 8 decembrie 2007 pânã în ziua de 8 decembrie 2008, cu evlavie ºi îndeplinind condiþiile stabilite, vor vizita grota din Massabielle, ºi, între 2 ºi 11 februarie 2008, vor vizita, în orice bisericã, oratoriu, grotã sau loc îngrijit, imaginea binecuvântatã a sfintei Fecioare Maria de Lourdes expusã solemn pentru venerarea publicã.

T

oţi credincioşii şi fiecare dintre ei, cu adevărat căiţi, purificaţi cum se cuvine prin sacramentul Spovezii şi reînnoiţi cu sfânta Împărtăşanie şi, în sfârşit, înălţând cu evlavie rugăciuni după intenţia Sfântului Părinte, vor putea obţine zilnic indulgenţa plenară, aplicabilă, în formă de ajutor, şi sufletelor credincioşilor din purgator: A. – dacă, din ziua de 8 a lunii decembrie 2007 până la fiecare zi de 8 a aceleiaşi luni, inclusiv, din anul 2008, vor vizita cu evlavie, urmând de preferinţă ordinea propusă: 1. baptisteriul parohial folosit pentru botezul Bernadetei; 2. casa numită „cachot” a familiei Soubirous; 3. grota din Massabielle; 4. capela azilului, unde Bernadeta a primit prima Împărtăşanie, şi, de fiecare dată, se vor opri pentru o potrivită perioadă de timp în reculegere cu meditaţii pioase, încheind cu recitarea rugăciunii Tatăl nostru, Mărturisirea de credinţă în orice formă legitimă şi rugăciunea jubiliară sau altă invocaţie mariană;

B. – dacă, din ziua de 2 februarie 2008, sărbătoarea Întâmpinării Domnului, până în întreaga zi de 11 februarie 2008, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes şi a 150 de ani de la apariţie, vor vizita cu evlavie, în orice biserică, oratoriu, grotă sau loc îngrijit, imaginea binecuvântată a aceleiaşi Fecioare de la Lourdes, expusă solemn pentru veneraţia publică, şi în faţa aceleiaşi imagini vor participa la un moment pios de evlavie mariană sau măcar se vor opri pentru o perioadă de timp potrivită în reculegere cu meditaţii pioase, încheind cu recitarea rugăciunii Tatăl nostru, Mărturisirea de credinţă în orice formă legitimă şi invocarea preasfintei Fecioare Maria; C. – bătrânii, bolnavii şi toţi cei care, din motiv legitim, nu pot ieşi din casă, vor putea, la fel, să obţină, în propria casă sau acolo unde îi ţine impedimentul, indulgenţa plenară, dacă, după ce au făcut în gând detestarea oricărui păcat şi intenţia de a îndeplini, imediat ce va fi cu putinţă, cele trei

condiţii obişnuite, în zilele de 2-11 februarie 2008, vor face cu dorinţa inimii, în mod spiritual, o vizită (la locurile indicate mai sus), vor recita rugăciunile amintite şi vor oferi cu încredere lui Dumnezeu prin intermediul Mariei bolile şi suferinţele vieţii lor.

Pentru ca toţi credincioşii să poată fi părtaşi mai uşor de aceste favoruri cereşti, preoţii, aprobaţi de autoritatea competentă pentru ascultarea spovezilor, să se ofere cu suflet prompt şi generos să le primească şi să conducă în mod solemn recitarea rugăciunilor publice către Neprihănita Fecioară, Mamă a lui Dumnezeu. În pofida oricărei dispoziţii contrare.

Roma, sediul Penitenţieriei Apostolice, 21 noiembrie 2007, ziua Prezentării Sfintei Fecioare Maria.

James Francis S.E.R. card. Stafford, poenitentiarius maior + Gianfranco Girotti, O.F.M. Conv., episcop tit. de Meta, Regens Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Episcopul, figurã cheie în pastoraþia sanitarã Cea de-a XVI-a Zi Mondialã a Bolnavului va fi celebratã în ziua de 11 februarie, cu tema „Euharistia, Lourdes ºi îngrijirea pastoralã a bolnavilor”. În Dieceza de Iaºi întâlnirea cu bolnavii ºi celebrarea rugãciunilor pentru bolnavi vor avea loc în ziua de 13 mai. Secretarul Consiliului Pontifical pentru Pastoraþia Sanitarã indicã în figura episcopului cheia pentru întãrirea unei pastoraþii sanitare capabilã sã rãspundã la necesitãþile pastorale ºi sociale de astãzi.

Pentru acest obiectiv se priveºte la aportul ºi la activitãþile acestui dicaster, a cãrui dimensiune ºi însemnãtate este ilustratã în acest interviu de cãtre episcopul José Luis Redrado Marchite, O.H. Redãm o parte din interviu, el putând fi gãsit în întregime pe www.ercis.ro.

Care este misiunea Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Sanitară?

Este vorba de un dicaster specific pentru pastoraţie; nu este un Minister al Sănătăţii ca acela al statelor. Acest lucru trebuie înţeles bine. Caracteristica sa primară este aceea de „pastoraţie a sănătăţii”, cu tot ceea ce implică termenul „pastoraţie”: evanghelizare şi acţiune a Bisericii în sectorul sanitar, fie pentru bolnavi, fie pentru cei sănătoşi, începând de la cei care se îngrijesc de bolnavi.

Misiunea dicasterului se extinde şi la prevenire, un aspect îndreptat către toate persoanele, ca să fie ocrotită sănătatea ca atare. Prin pastoraţie sanitară înţelegem modul cu care Isus stătea cu bolnavii şi-i ajuta să dea sens bolii.

Acest lucru implică un contact personal strâns şi direct cu cei suferinzi...

Este vorba de a duce un mesaj de valori creştine bărbaţilor şi femeilor bolnavi. A-i trezi la

un nou sens al vieţii, redescoperind că viaţa lui Isus a avut sens atunci când era evanghelizare; atunci când de pe cruce a revărsat asupra noastră o mare iubire mântuitoare, o mare suferinţă îmbibată de iubire. Şi Biserica, în evanghelizarea, în pastoraţia sa, este chemată să facă această realitate constantă şi să o facă să fie trăită.

La aceasta sunt chemate, îndeosebi serviciile pastoraţiei în spitale şi, desigur, şi toţi catolicii care nu se pot limita numai la îngrijirea trupului, ci trebuie să privească întreaga persoană. Deci rămânerea în spitalele catolice trebuie să fie mai ales o prezenţă care să reînnoiască viaţa, care să spună ceva bolnavilor, care să-i facă să-l întâlnească pe Domnul.

Pentru aceasta, dicasterul nostru încearcă să formeze bărbaţi şi femei care să poată sta mai aproape de bolnavi şi a le da acest mesaj: să descopere că boala nu este inutilă, ci poate să ducă la un drum, cum este

6 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

cel spre Emaus, în care se descoperă că Domnul merge împreună cu noi.

Cum pune în practică dicasterul dv. această acţiune evanghelizatoare?

Dicasterul are funcţii instituţionale; fundamental este a anima, a informa şi a forma, în afară de faptul de a fi la zi cu ceea ce se întâmplă în lumea sănătăţii şi a bolii, pentru a perfecţiona formele în care să fie integrată pastoraţia. Se încearcă să se promoveze valorile prin congrese internaţionale, reuniuni de grupuri, cursuri, seminarii, programe radiofonice şi de televiziune, publicarea de cărţi, revista noastră „Dolentium hominum” – difuzată în patru limbi în toată lumea – în care se oferă criterii despre sănătate şi boală, sensul creştin şi cum trebuie să fie realizată această slujire. Fac parte dintre finalităţile noastre cele douăzeci şi două de mari congrese internaţionale care s-au desfăşurat cu participarea a foarte mulţi profesionişti care au venit să asculte şi să intervină: o medie de şase sute de persoane la o conferinţă şi în două cazuri au fost nouă mii de înscrieri. Evantaiul de posibilităţi este deci foarte amplu.

Tot în cadrul promovării s-au desfăşurat şi câteva călătorii internaţionale organizate de Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Sanitară: peste 150 de călătorii pentru a intra în contact cu sectorul sănătăţii în diferite

naţiuni şi a vedea munca desfăşurată de conferinţele episcopale în acest sector.

Orizontul de acţiune al dicasterului dv. este foarte vast.

Care sunt actualmente priorităţile?

Persoanele care trebuie să acţioneze în pastoraţie sunt înainte de toate episcopii. Am spus aceasta cu forţă, pentru că episcopul, în dieceza sa, este succesorul apostolilor. Lui i-a fost dată misiunea de a evangheliza, a sfinţi şi a conduce. Pe Isus îl găsim mereu printre cei bolnavi; la fel pe apostoli. Am insistat încă de la început ca fiecare conferinţă episcopală să aibă un episcop responsabil cu pastoraţia sanitară, care să anime în fiecare ţară grupuri de persoane dedicate pastoraţiei sănătăţii în dieceze. Şi acest lucru s-a răspândit foarte mult.

Care sunt momentele acestei pastoraţii care reprezintă puncte de referinţă?

Avem trei date privilegiate, în Biserică, în ceea ce priveşte sănătatea: scrisoarea apostolică „Salvifici doloris” (despre sensul creştin al suferinţei umane) a lui Ioan Paul al II-lea, pe care ar trebui s-o citim în genunchi, care este din 11 februarie 1984.

Exact după un an, a fost instituit acest dicaster. Şi în anul 1992 a fost instituită Ziua Mondială

a Bolnavului. Deci trei date cheie, ca punct de referinţă al pastoraţiei sanitare. Ziua Mondială a Bolnavului, încă din anul 1993, a fost celebrată în fiecare an într-o ţară diferită; ultima la Seul (Coreea de Sud).

Dar, începând de la aceasta, papa a indicat că Ziua Mondială va trebui să fie celebrată în felul următor: cu solemnitate la fiecare trei ani; în fiecare an la 11 februarie la nivelul Bisericii locale. Celebrarea solemnă trienală ne permite şi să ne coordonăm cu Ziua Mondială a Tineretului – care se desfăşoară în fiecare an în Biserica locală şi la fiecare trei ani în formă solemnă – şi cu Întâlnirea Mondială a Familiei, ultima desfăşurându-se în oraşul spaniol Valencia. Deci ne vom pregăti şi vom încuraja Bisericile locale pentru că Ziua Bolnavului a fost şi este o mare binecuvântare pentru pastoraţia sanitară: a trezit enorm această muncă, promovând mult lumea bolnavilor.

Ce alte obiective se profilează în acest moment în dicasterul pentru pastoraţia sănătăţii?

Continuă să fie foarte importantă prezenţa Bisericii alături de bolnavii de SIDA şi alături de cei care se află în fază terminală. Nu aş vrea, la sfârşitul

vieţii, să fiu cu cineva care nu ştie să însoţească. Este necesar ca bolnavii terminali să fie însoţiţi de persoane în măsură să înţeleagă situaţia, pentru că tocmai un moment final şi decisiv cum este acela poate schimba viaţa multor bolnavi. Deci, o altă provocare ce se prezintă pentru pastoraţia sanitară şi pe care dicasterul nostru este angajat s-o ducă mai departe este formarea persoanelor care-i însoţesc pe bolnavi: preoţi, călugări, călugăriţe şi laici pregătiţi pentru serviciile pastorale în spitale sau în parohii, pentru a-i asista pe cei bolnavi.

Nu este o muncă uşoară. Este necesară o formare de bază şi o formare specializată. Pentru aceasta apar centre de specializare în pastoraţia sănătăţii.

Este necesar şi un voluntariat corespunzător acestei realităţi, pentru că nu se poate sluji lumea bolnavilor doar cu intenţii bune; este vorba de un context complex care cere pregătire.

Un alt aspect esenţial este programarea serviciilor pastorale, pentru a le orienta să dea un răspuns nu numai necesităţilor momentului. Echipa pentru pastoraţia sănătăţii dintr-un spital trebuie să fie integrată cu toate activităţile centrului. Şi, insist, nu este vorba numai de a-i îngriji pe bolnavi, ci de a intra în contact cu tot personalul sanitar. Este fundamental şi a şti să se plaseze, ceea ce nu e uşor, într-o lume aşa de complexă cum este cea spitalicească, într-o medicină care este tot mai tehnicizată, şi a şti să alimenteze alte valori cum sunt cele ale unei umanizări, cu o atenţie deosebită faţă de bioetică. Toate acestea necesită formare. S-a făcut mult, dar mai rămâne mult de făcut. (De Marta Lago, Zenit) Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Ziua Mondialã a Persoanelor Consacrate

Postul Mare 2008

Pomana Mesajul papei Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare 2008 porneºte de la un text din Scrisoarea a doua cãtre Corinteni (8,9): „Cristos, din iubire faþã de voi, s-a fãcut sãrac” ºi se axeazã pe tema pomenii.

Iatã punctele principale:

Anul acesta, în obişnuitul Mesaj de Postul Mare, doresc să mă opresc ca să reflectez asupra practicii pomenii, care reprezintă un mod concret de a veni în ajutorul celui care se află în nevoie şi, în acelaşi timp, un exerciţiu ascetic pentru a ne elibera de alipirea de bunurile pământeşti.

Conform învăţăturii evanghelice, noi nu suntem proprietari, ci administratorii bunurilor pe care le avem: deci ele nu trebuie considerate ca proprietate exclusivă, ci ca mijloace prin care Domnul cheamă pe fiecare dintre noi să devină intermediar al providenţei sale faţă de aproapele.

Cu elocvenţă mai mare răsună chemarea la împărţire a bunurilor în ţările ale căror populaţie este compusă în majoritate din creştini, fiind şi mai gravă responsabilitatea lor în faţa mulţimilor care suferă în lipsuri şi în părăsire.

Toate trebuie făcute spre gloria lui Dumnezeu şi nu spre gloria noastră. Această conştiinţă să însoţească, iubiţi fraţi şi surori, fiecare gest de ajutor dat aproapelui evitând să se transforme într-un mijloc pentru

a ne scoate în evidenţă pe noi înşine.

Pomana evanghelică nu este simplă filantropie: este mai degrabă o expresie concretă a carităţii, virtute teologală care cere convertire interioară la iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor, imitându-l pe Isus Cristos, care murind pe cruce s-a dăruit în întregime pe el însuşi pentru noi.

De fiecare dată când, din iubire faţă de Dumnezeu, împărţim bunurile noastre cu aproapele nevoiaş, experimentăm că plinătatea de viaţă vine din iubire şi totul ne vine înapoi ca binecuvântare în formă de pace, de satisfacţie interioară şi de bucurie.

Pomana, apropiindu-ne unii de alţii, ne apropie de Dumnezeu şi poate deveni instrument de convertire autentică şi reconciliere cu el şi cu fraţii.

Practica pomenii în Postul Mare devine de aceea un mijloc pentru a aprofunda vocaţia noastră creştină. Atunci când se oferă gratuit pe sine însuşi, creştinul mărturiseşte că nu bogăţia materială dictează legile existenţei, ci iubirea.

Maria, mama şi slujitoarea fidelă a Domnului, să-i ajute pe credincioşi să ducă „lupta spirituală” a Postului Mare înarmaţi cu rugăciunea, cu postul şi cu practica pomenii, pentru a ajunge la celebrările sărbătorilor.

8 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

iua Mondială a Persoanelor Z Consacrate a fost înfiinţată de papa Ioan Paul al II-lea la

2 februarie 1997, cu un triplu scop: răspunsul la nevoia profundă de a-l lăuda pe Domnul într-un mod mai solemn şi de a-i mulţumi pentru marele dar al vieţii consacrate; promovarea, cunoaşterea şi stima pentru viaţa consacrată din partea întregului popor al lui Dumnezeu; invitaţia adresată persoanelor consacrate de a celebra împreună în mod solemn lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a realizat în ei. În Dieceza de Iaşi, membrii Comisiei Diecezane pentru Viaţa Consacrată au stabilit (Butea, 9 decembrie 2007) ca Ziua Persoanelor Consacrate (2 februarie) să fie celebrată în comunitatea proprie sau în parohie şi duminică, 3 februarie, să fie celebrată într-un mod solemn în cele patru zone din dieceză: Iaşi, Roman, Bacău, Oneşti. Momentul liturgic va fi alcătuit din cântări, procesiune cu persoanele consacrate, predică specială, oferirea darurilor, rugăciunea pentru viaţa consacrată etc. Întâlnirea diecezană a tuturor ordinelor, congregaţiilor şi institutelor de viaţă consacrată va fi în ziua de 6 aprilie.

Conform Agenţiei Fides, la sfârşitul anului 2005, în lume erau 57.708 călugări, 760.529 de călugăriţe şi 136.649 de preoţi călugări. În Dieceza de Iaşi sunt 15 congregaţii de bărbaţi, 42 de congregaţii de femei; 218 călugări, dintre care 113 sunt preoţi, şi 483 de călugăriţe.

Bilanþ S

-a încheiat Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (18-25 ianuarie). Ce au adus întâlnirile ecumenice din acest an? În primul rând, trebuie subliniat faptul că zilele ecumenice au atras atenţia asupra rugăciunii.

Seară de seară, creştinii din diferite Biserici s-au adunat pentru a se ruga. Au fost în comuniune toţi cei care, prin rugăciune, au căutat unitatea: ortodocşi, catolici, anglicani şi protestanţi.

Rugăciunea a fost tema acestor zile prin textul propus spre meditaţie, luat din Scrisoarea întâi către Tesaloniceni (5,17): „Rugaţi-vă fără încetare”.

Participanţii la Săptămâna de rugăciune din acest an au avut ocazia să se gândească şi să mediteze la importanţa rugăciunii în viaţa comunităţii şi a fiecărui membru. Ei au implorat împreună de la Domnul darul deplinei comuniuni, s-au rugat pentru depăşirea oricărei divizări între creştini, răspunzând în felul acesta dorinţei lui Cristos: „Ca toţi să fie una”. Au realizat mai mult că rugăciunea e respiraţia sufletului şi sufletul ecumenismului. În al doilea rând, anul acesta Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a însemnat sărbătoare. S-au împlinit o sută de ani de când această iniţiativă există. Asta nu înseamnă că înainte de anul 1908 creştinii nu s-au rugat pentru unitate.

Desigur, au făcut-o, şi textele

rugăciunilor şi Liturghiilor din fiecare tradiţie dau mărturie că dorinţa creştinilor de a fi una a fost mereu. Însă acum o sută de ani a început această formă organizată de rugăciune împreună.

Perioada 18-25 ianuarie a însemnat amintire a ceea ce a fost bun în ultimii o sută de ani. În al treilea rând, aceste zile au constituit o ocazie pentru întâlnire şi cunoaştere. În acest an, momentele de întâlnire în rugăciune s-au înmulţit. În România au avut loc întâlniri de rugăciune între ortodocşi, catolici şi protestanţi la Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Oradea, Cluj, Piatra Neamţ, Bacău, Roman, Huşi, Oneşti etc.

La Iaşi, în catedrala romano-catolică sau în catedrala mitropolitană au participat şi au ţinut cuvânt de învăţătură PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. „Nu dorim să creăm confuzie, ci comuniune pentru a depăşi conflictele din trecut”, a explicat PF Daniel. „Să intensificăm rugăciunea pentru unitate nu numai o săptămâna, ci în fiecare zi, şi mai ales atunci când în societate aducem mărturie pentru Cristos”.

„Ne simţim ca fraţi…, stând în faţa lui Dumnezeu, Părintele nostru al tuturor, Pantocrator, avându-l pe Isus, Fiul său, alături de noi, care ne oferă şi nouă Spiritul său şi simţim deasupra şi în jurul nostru mulţimea sfinţilor din diferite epoci şi din diferite condiţii de viaţă, mai ales simţim aripile iubitoare ale Mamei noastre cereşti, numită pe drept astăzi Maica unităţii”, a afirmat PS Petru Gherghel.

Au fost şi vor mai fi şi dintre aceia care sunt sceptici cu privire la ecumenism. Unii care au criticat şi nu văd cu ochi buni gestul de apropiere unii de alţii.

Pentru ei, rugăciunile împreună duc la relativism, la indiferenţă faţă de propria credinţă sau, interpretând greşit şi răstălmăcind tradiţia Bisericii, văd în aceste zile creşterea şi dezvoltarea ereziei, păcat şi îndepărtare de adevăr.

Să găseşti în dorinţa creştinilor de a se ruga, de a citi şi de a medita împreună textele din Scriptură, de a se cunoaşte mai mult şi de a se apropia unii de alţii motive de revoltă şi de cârtire nu e un semn de maturitate, ci mai degrabă este un semn că trebuie verificată credinţa în Acela care s-a rugat „ca toţi să fie una” şi a spus că Tatăl din ceruri face să cadă ploaia peste toţi.

Pr. Cornel Cadar

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Zilele tineretului

Pentru Ziua Tineretului în Dieceza de Iaşi care se va desfăşura la Bacău, Parohia „Sfântul Nicolae”, în ziua de 4 mai, Oficiul pentru Pastoraţia Tinerilor, Copiilor şi Asociaţiilor lansează concursuri pentru imn şi logo ce se adresează tinerilor din dieceză. Melodia câştigătoare va deveni imnul oficial al Zilei Tineretului de la Bacău, iar logoul va deveni logoul ofimusical”, bazat pe o întâm- cial al aceleiaşi manifestări. plare adevărată care a avut loc în anul 1969. Este povestea lui Charles Moats, un tânăr afro-american ucis pentru că a încercat să transmită idealul de pace şi fraternitate universală tinerilor din oraşul său.

Un ideal care a schimbat viaţa multora.

Acesta este cel mai mare spectacol-producţie pe care l-a montat Gen Rosso, prezentân- Ziua Mondială a Tineretului du-l de peste 450 de ori în jurul de la Sydney, Australia, se va globului. Printre cele mai im- desfăşura în perioada 15-20 iuportante locuri: Universitatea lie. Tema pentru ZMT 2008 a „Sapienza” – Roma (7.000 de fost aleasă de papa Benedict spectatori), Forumul Assago – al XVI-lea: „Când va veni Duhul Milano (10.000 de spectatori), Sfânt asupra voastră, voi veţi Roma în legătură directă cu primi o putere şi îmi veţi fi Naţiunile Unite cu ocazia Celei martori” (Fap 1,8). de-a XV-a Zi Internaţională de Costul aproximativ al peleLuptă împotriva Abuzului de rinajului la Sydney (taxă de parDroguri, închisoarea pentru ticipare + costul călătoriei) deminori din Hameln, închisoa- păşeşte 2.000 de euro. Oficiul rea de maximă securitate Strau- pentru Pastoraţia Tinerilor, Cobing şi Wuppertal, Germania, piilor şi Asociaţiilor se ocupă Olanda, Elveţia, Italia, Austria, de pregătirea acestui pelerinaj.

Albania, Spania şi Portugalia. Cei care au intenţia de a partiÎn anul 2004 Gen Rosso a sus- cipa la ZMT 2008 sunt rugaţi ţinut spectacole la Beijing şi să-l anunţe pe pr. Felix Roca, Tianjin, în anul 2005 în Thai- 0741/501481, 0232/262156, landa şi Africa de Sud, iar în pr.felixroca@gmail. com. anul 2006 un lung turneu în BraMai multe detalii despre amzilia cu mai mult de 110.000 de bele evenimente se găsesc pe spectatori. www.ercis.ro.

Gen Rosso în România

n turneu extraordinar al formaţiei internaţionale Gen U Rosso va avea loc în România.

Gen Rosso este formaţia care a încântat milioane de tineri în întreaga lume. Cu sprijinul PS Petru Gherghel, Gen Rosso va veni şi în Dieceza de Iaşi.

Astfel, în octava Paştelui, marţi, 25 martie, la ora 19.30 va susţine un concert extraordinar, la Bacău, în Sala Sporturilor.

Spectacolul din România este sub înaltul patronaj al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Se vor organiza trei spectacole pop-rock, cu titlul „Streetlight”: Sibiu, Bacău, Bucureşti.

Pe măsură ce se va apropia data concertului, se vor face ulterioare comunicări prin parohii pentru a da posibilitatea la cât mai mulţi tineri să participe la spectacolul oferit.

Originalitatea activităţii grupului Gen Rosso constă în valorile sale cultural-artistice, în internaţionalitatea membrilor săi şi în angajarea personală a fiecăruia de a trăi valorile pe care le transmit. Au organizat turnee în contexte sociale de diferite rase, religii şi culturi. În anul 2000, Gen Rosso debutează cu „Streetlight – The

10 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Anton Trifaº S

-a născut la 21 octombrie 1906 la Horleşti, judeţul Iaşi, şi a studiat în Seminariile „Sfântul Iosif” din Iaşi şi „Sfântul Duh” din Bucureşti, precum şi în Colegiul „Brignole-Sale” din Genova, Italia. A fost sfinţit preot la 21 mai 1932 la Genova, iar după venirea în ţară a activat în parohiile: Iaşi, Grozeşti, Dărmăneşti şi Rădăuţi. În perioadele 1946-1948 şi 1956-1967 a deţinut funcţia de rector al Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaşi.

La 24 august 1948 a fost arestat în urma unui denunţ oficial adresat Postului de Jandarmi Bucium de profesorul I. State, reprezentantul guvernului comunist în Comisia pentru Preluarea Bunurilor Seminarului „Sfântul Iosif”. În respectivul denunţ, rectorul A. Trifaş era acuzat de a fi sustras şi ascuns de la inventariere – în urma aplicării prevederilor decretelor 175 şi 176 din 3-4 august 1948 privind reforma comunistă a învăţământului superior, confiscarea şi naţionalizarea bunurilor şcolilor confesionale – „una maşină de stropit via, două găleţi roşii, una găleată de zinc albă şi două bucăţi de lanţ în lungime de 6-7 metri”.

Pe durata arestului preventiv la Penitenciarul Galata, pr. A. Trifaş a fost anchetat de procurori şi trimis în judecata Curţii de Apel Iaşi pentru „crima de sustragere de obiecte de la inventarierea din patrimoniul statului”.

Prin decizia nr. 32A din 14 decembrie 1948, Secţia Penală a Curţii de Apel Iaşi l-a condamnat pe pr. A. Trifaş la trei ani de închisoare corecţională şi confiscarea averii. Textul deciziei de condamnare este o mostră de proces-farsă, deoarece declaraţiile tuturor celor 11 martori audiaţi la proces au fost favorabile inculpatului!

La 22 ianuarie 1949, Curtea Supremă de Casaţie şi Justiţie a respins recursul acestuia, iar pr. A. Trifaş a fost internat la Penitenciarul Galata. După câteva luni a fost preluat de ofiţeri

Pr. Anton Trifaº în arestul Securitãþii din Iaºi

de la Securitatea din Iaşi şi depus în arestul central din Bd. Copou, nr. 3 („Casa Conachi”). Motivul era acela că pr. A. Trifaş fusese inclus într-un lot de nouă persoane anchetate în legătură cu evadarea prizonierului german Wili Seife. După lungi şi chinuitoare interogatorii, pr. A. Trifaş a fost deferit Tribunalului Militar Iaşi, la 29 octombrie 1949, sub învinuirea de „delict de găzduire a unui prizonier de război”.

La 15 decembrie acelaşi an, Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat pe pr. A. Trifaş la un an de închisoare corecţională, iar în numele celui condamnat, avocatul C. Dimitriu a solicitat contopirea celor două pedepse, propunere acceptată de Tribunal.

De altfel, pe durata desfăşurării procesului, avocatul C. Dimitriu demonstrase că probele de culpabilitate în cazul preoţilor Trifaş, Nestmann, Gabor şi Matei erau „îndoielnice”. În ziua de 24 decembrie 1949, pr. A. Trifaş a fost transferat de la Penitenciarul Galata la celebra închisoare comunistă de la Aiud pentru executarea restului pedepsei, iar după eliberare a activat la Grozeşti-Oituz şi la Seminarul „Sfântul Iosif”. „Bolnav de ciroză hepatică – scria pr. prof. dr. Anton Despinescu – în urma detenţiei şi a stresului psihic ulterior, moare la Iaşi la 29 februarie 1968. Este înmormântat în cimitirul Horleşti, satul natal”.

Preotul mărturisitor A. Trifaş a fost primul în seria arestărilor politice din deceniile V şi VI ale secolului trecut, cărora le-au căzut victime zeci de preoţi în anii grei de prigoană împotriva Bisericii Catolice din România.

Dr. Dãnuþ Doboº

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Arnold Janssen Un centenar ºi trei congregaþii

S

fântul Arnold Janssen, de la moartea căruia se împlinesc aproape 100 de ani, a fost un îndrăgostit de misiune, care a întemeiat trei congregaţii misionare. Două dintre acestea activează şi în România, în Dieceza de Iaşi: Societatea Cuvântului Divin (Misionarii Verbiţi) şi Slujitoarele Duhului Sfânt.

A. Janssen s-a născut la 5 noiembrie 1837 la Goch, un orăşel din Germania. A fost al doilea dintre cei cinci fraţi şi a deprins de la tatăl său o adâncă viaţă religioasă. În ziua de 15 august 1861 a fost sfinţit preot, în Dieceza de Münster. Alături de munca pastorală i s-a încredinţat şi predarea matematicii şi a ştiinţelor naturii la o şcoală din Bocholt, Germania. A fost numit ulterior director diecezan al Apostolatului Rugăciunii.

Puţin câte puţin a crescut în el grija faţă de misiuni şi a decis să contribuie la creşterea conştiinţei misionare în Biserica de limbă germană. A renunţat în anul 1873 la activitatea didactică şi a întemeiat revista „Micul mesager al inimii lui Isus”, în care oferea ştiri despre misiuni şi-i întărea pe catolici în colaborarea lor cu misionarii.

Gândul de a întemeia o congregaţie misionară a venit ceva mai târziu. Cu sprijinul mai multor episcopi, Arnold a început

să strângă fonduri şi să caute un loc pentru întemeiere. Situaţia politică din Germania, nu tocmai prietenoasă faţă de Biserica Catolică, l-a determinat să cumpere o casă la Steyl, în Olanda, aproape de graniţa cu Germania. Casa a fost inaugurată la 8 septembrie 1875, şi această zi a rămas ca dată a întemeierii Societăţii Cuvântului Divin. La 2 martie 1879 au plecat primii doi misionari în China. Unul dintre ei a fost Iosif Freinademetz, născut în nordul Italiei, un om cu totul deosebit, care a fost canonizat împreună cu Arnold Janssen în anul 2003, la 5 octombrie.

Conştient de importanţa publicaţiilor în munca misionară, Arnold a deschis o tipografie proprie. Mulţi laici aveau să-şi dedice timpul şi eforturile pentru animarea misionară în ţările de limbă germană, distribuind revistele publicate la Steyl.

Unii dintre voluntari ar fi dorit să-şi ofere viaţa în serviciul misiunii, dar nu ca preoţi, ci printr-o meserie specifică, rămânând laici şi depunând voturi. Au fost acceptaţi ca fraţi misionari. Noua congregaţie s-a dezvoltat astfel ca o comunitate de preoţi şi fraţi. Dându-le fraţilor o bună formare profesională, Arnold a pus bazele unui nou model de frate misionar. În anul 1885, la primul capitul general, comunitatea s-a constituit oficial sub numele

12 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

de Societatea Cuvântului Divin, cu misiunea de a anunţa evanghelia în special printre necreştini.

Tot în acei primi ani, un grup de femei şi-a exprimat dorinţa de a sluji în misiuni, ducând o viaţă de călugăriţe. Insistenţa şi curajul lor l-au determinat pe Arnold să întemeieze, la 8 decembrie 1889, Congregaţia „Slujitoarele Duhului Sfânt”. În anul 1895 au plecat spre Argentina primele surori misionare. Primele surori au ajuns în România în anul 1991. În anul 1896, pr. Arnold a întemeiat şi o congregaţie de clauzură, numită Slujitoarele Duhului Sfânt de Adoraţie Perpetuă. Slujirea lor este aceea de a se ruga zi şi noapte pentru misiuni.

Arnold a murit la 15 ianuarie 1909. Este comemorat de Biserică la 15 ianuarie.

Opera sa avea să fie binecuvântată de Domnul: astăzi mai mult de 6.000 de misionari verbiţi lucrează în 63 de ţări. Surorile Misionare „Slujitoarele Duhului Sfânt” sunt aproape 4.000, iar Slujitoarele Duhului Sfânt de Adoraţie Perpetuă sunt circa 400.

Pr. Corneliu Berea

ANUL SFINTEI SCRIPTURI

De la zicere...

M

i-ai zis odată o vorbă... şi asta m-a mar„ cat”. O fi în sens pozitiv, o fi un fel de reproş? Important este că uneori chiar şi o simplă „zicere” sau o singură „vorbă” poate avea efect.

Despre cuvântul lui Dumnezeu însă, rar (sau aproape deloc) se întâmplă să se facă vreo remarcă de acest fel. Şi totuşi, cuvântul nu este important şi nu se vede în el acea doză de adevăr revendicată în conţinut decât pornindu-se de la efectele pe care le produce în existenţa noastră şi în ceea ce priveşte raporturile noastre cu ceilalţi. Degeaba se susţine sus şi tare că Scripturile ar reprezenta cuvântul viu al lui Dumnezeu, dacă urmările unui contact vital cu acest cuvânt nu se văd sau – din nefericire – se constată exact contrariul. Un mare admirator al personalităţii lui Isus Cristos şi susţinător al minunăţiei proprie învăţăturii din scrierile sacre ale creştinilor a fost şi un necreştin (dar şi mare înţelept) de calibrul lui Mahatma Gandhi (Mahatma = Suflet Mare). Dar asta până în momentul în care a ajuns să-i cunoască mai bine pe cei care se revendicau a fi discipoli ai lui Cristos. Decepţia a fost totală. Şi asta pentru că discrepanţa dintre ceea ce reiese din evanghelii şi ceea ce se vede în partea de lume ce se consideră creştină nu numai că răneşte, ci lasă, uneori, impresia că este

vorba de o contradicţie sistematică. De parcă n-ar fi avertizat însuşi Isus că „e mai bine să-şi lege o piatră de moară de gât” cel ce se dovedeşte a fi cauză de ruină în acest sens. „E o ţară frumoasă; păcat că-i locuită!” Exprimările tari, ca aceasta, sunt menite să dea de gândit, fie şi prin ironie. Biblia e o carte minunată. Vai, dacă se poate spune cumva: păcat că a fost încredinţată unor nechibzuiţi! Dar oare o zicere de felul „spui ca el şi faci ca tine” nu denotă ceva mai mult decât nechibzuinţă? Pare să fie una dintre regulile de aur ale celor „orientaţi”, care „se descurcă la faţa locului”. Împărăţia cerurilor însă, de care vorbesc evangheliile, nu va fi nicidecum „locuită” de aşa-zişii descurcăreţi. Isus spune că este deja luată cu asalt, că trebuie cucerită şi că vor veni de la răsărit şi de la asfinţit, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi „vor lua loc” în ea, dar tupeiştii vor rămâne pe dinafară. În mod sigur sunt nişte criterii de selectare mult mai profunde decât simpla ignorare şi neascultare a ceea ce „se zice” din partea lui Dumnezeu. Problema nu se pune în termenii „se zice că”, ci mai degrabă „se zice pentru”.

Da, pentru a fi observat, ţinut cu sfinţenie şi împlinit. Căci „nu oricine zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte...” (cf. Mt 7,21).

Desigur, înaintea împlinirii, prioritate absolută are ascultarea. „Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă!” (cf. 1Sam 3,9), nu este doar o expresie transmisă de preotul Eli micului Samuel (viitorul profet) cu care să fie deschisă (precum cu o cheie magică) uşa inimii pentru o revelaţie particulară, ci o corectă poziţionare pentru a asculta şi chiar un adevărat program de viaţă, valabil întotdeauna şi nu numai în cazul povestit de Sfânta Scriptură. Şi asta în cunoştinţă de cauză: căci nu este oricine cel care îţi vorbeşte. Mai ales prin Sfintele Scripturi.

La început de an „se zic” multe, dar (nu pentru rimă) cine să le asculte? Poate că nici nu are importanţă. Important însă este să se repete împreună cu psalmistul: „Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; el vesteşte pace poporului său şi sfinţilor săi şi celor care se întorc la el din toată inima” (Ps 85[84],9).

Pr. Cristian Chinez

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

La 50 de ani de cãsãtorie Draga mea, Iubirea mea pentru tine a început cu mai bine de 50 de ani în urmă, pe când lucram împreună la fabrica de pantofi. Când te-am văzut prima dată, inima mi-a spus că tu vei fi cea alături de care îmi voi petrece restul vieţii. Şi acum îmi amintesc halatul albastru pe care îl purtai, sandalele negre şi părul legat. Ne-am întâlnit în timp ce tu intrai pe uşa secţiei, iar eu ieşeam. Ţi-am deschis uşa şi m-am dat la o parte, lăsându-te să intri. Am făcut-o cu mult respect, nu neapărat pentru a te impresiona, ci pur şi simplu pentru că chipul tău merita aceasta.

N-aş spune că sunt un romantic, sunt un om simplu şi tu ştii asta. Am trăit alături de tine timp de 50 de ani şi nu regret nimic.

Am aflat apoi că erai o tânără credincioasă. Tu ştii că eu nu prea eram. Poate că asta te făcea plină de mister. Pe faţa ta se putea observa o combinaţie de gingăşie copilărească amestecată cu o seriozitate care venea din ceea ce tu ai numit mai târziu educaţie creştinească.

Am înţeles apoi că doar credinţa este aceea care te face să-ţi păstrezi sufletul curat şi, având sufletul curat, şi trupul are un farmec pe măsură. În acea zi mi-a fost greu să-ţi spun cât îmi placi. Sub pretextul că am uitat ceva, m-am

întors şi te-am privit de undeva de la distanţă. La câteva zile mi-am făcut curaj şi, cu vocea tremurândă, te-am întrebat ce faci.

Mi-ai răspuns că bine, dar vocea ta trăda aceleaşi emoţii ca şi a mea. De atunci am început să fiu drăguţ cu tine, iar între noi a început prietenia care durează şi astăzi. Îţi aminteşti cât de primitor şi deschis a fost cu noi preotul care ne-a pregătit pentru căsătorie? Parcă şi acum îmi trec prin minte cuvintele pline de îmbărbătare pe care ni le spunea.

Cum încerca să ne introducă în taina Căsătoriei! Şi ce frumoasă a fost nunta noastră! Câţi prieteni ne-au fost aproape şi câte urări de bine am primit!

Neplăcut a fost momentul în care, la câteva luni de la căsătoria noastră, mama mea s-a întors la Domnul. Te-am simţit atunci atât de aproape! Ai ştiut ca nimeni altcineva să mă faci să înţeleg că viaţa merge mai departe, că acesta este mersul ei firesc. Când a urmat şi tatăl şi apoi mama şi tatăl tău, deja mi-a fost mai uşor. Te ştiam alături de mine şi asta îmi dădea curaj.

Bucuria cea mai mare însă, după cea a întâlnirii cu tine, a fost naşterea copiilor noştri. Şi tu ştii cât de mult i-am aşteptat

14 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

şi cât de fericiţi ne-au făcut când ni i-a dat Dumnezeu. Cât de stângaci eram amândoi când ni s-a născut primul copil! Şi câte am învăţat pe parcurs, până s-a născut şi cel de-al şaselea.

Mulţumim Domnului că astăzi cu toţii sunt mândria noastră.

Chiar dacă unii sunt departe, când pot ne vizitează, ne sună, îi vizităm şi suntem mulţumiţi de ei.

Alături de tine şi de ei au trecut cei 50 de ani ca o singură zi. Ce repede trece timpul când iubeşti!

Cu realism vorbind, aceşti 50 de ani, au fost şi frumoşi şi grei, am avut şi probleme, dar şi bucurii. Dumnezeu ne-a ajutat să trecem peste toate, iar acum trebuie să ne bucurăm.

Pot să-ţi spun astăzi, fără să greşesc, că sunt mândru de tine.

Am trăit împreună o viaţă fericită. Acum, e adevărat, avem amândoi atâtea probleme legate de sănătate, dar voi fi în continuare fericit să te ştiu lângă mine.

50 de ani! 50 de ani! Cum trece timpul! Ce fericit sunt că te-am cunoscut! Mulţumesc Domnului pentru toţi aceşti ani.

Mulţumesc şi ţie, draga mea!

(Dumitru) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

43. Stãpânirea lui Dumnezeu Profetul Daniel descrie ce i-a arătat Dumnezeu. Au fost aduse tronuri. Un bătrân s-a aşezat.

Haina lui era albă ca zăpada, părul – alb ca lâna curată, tronul său era din limbi de foc, roţile erau văpaie dogoritoare.

Un râu de foc pornea de la el.

Mii şi mii îi slujeau. Zeci şi zeci de mii stăteau înaintea lui. Şi iată, pe norii cerului venea unul ca un Fiu al Omului. El s-a apropiat de bătrân şi i-a fost înfăţişat. Bătrânul i-a dat puterea, slava şi domnia. Popoarele toate, oameni de toate limbile şi rasele, îi slujeau. Stăpânirea sa este stăpânire veşnică, ce nu trece niciodată. Împărăţia lui nu va fi niciodată nimicită (Daniel 7,9-14).

44. O cântare a slujitorului lui Dumnezeu Un profet cântă cântările despre slujitorul care face în toate voia lui Dumnezeu. Prin

el, cel ascultător, vine dreptatea lui Dumnezeu şi mântuirea lui pe pământ.

Iată, acesta este slujitorul meu pe care îl sprijin. Acesta este alesul meu pe care îl iubesc. Lui i-am dat Duhul meu, el vesteşte popoarelor adevărul.

Nu strigă, nu face zgomot, nu i se aude glasul pe uliţe. Trestia îndoită nu o rupe şi feştila pâlpâind nu o stinge. În credinţă aduce dreptatea. El nu oboseşte, nu dă înapoi până ce nu instaurează dreptatea mea pe pământ. Insulele cele mai îndepărtate aşteaptă învăţătura lui (Isaia 42,1-4).

45. Lumea nouã a lui Dumnezeu Aşa vorbeşte Domnul: „Eu fac totul nou: un cer nou şi un pământ nou. Ce a fost înainte va fi uitat. Vă veţi bucura şi veseli de ceea ce voi crea. Niciodată nu va mai fi plâns şi nici jeluire. Nu se va mai naşte

nici un copil care să trăiască numai câteva zile. Nici un om nu va muri în floarea vieţii.

Vor îmbătrâni precum copacii.

Ce au muncit nu le va fi luat de nimeni. Înainte ca ei să mă roage, eu le voi răspunde. Cât timp vor vorbi, eu îi voi asculta.

Atunci lupul şi mielul vor fi pe aceeaşi păşune. Leul va mânca paie precum boul. Nimeni nu va face rău, nici unul nu va aduce nenorocire” (Isaia 65,17-25).

46. El este Fiul Celui Preaînalt Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel, ca mesager al său, la Nazaret, la o fecioară cu numele Maria. Ea era logodită cu Iosif, un bărbat din familia regelui David. Gabriel a venit la Maria şi i-a spus: „Bucură-te, Marie! Dumnezeu este cu tine.

El te-a ales”. Maria s-a speriat şi s-a gândit ce ar putea să însemne aceste cuvinte. Dar îngerul Gabriel a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. El te iubeşte. Vei zămisli un copil; vei naşte un fiu. Şi-l vei numi Isus. El va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt va fi numit”.

Maria a întrebat: „Cum se va întâmpla aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?”. Gabriel i-a răspuns: „Duhul Sfânt, puterea Celui Preaînalt, va veni peste tine. Lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputinţă”. Atunci Maria a zis: „Eu sunt slujitoarea Domnului. Cum vrea Dumnezeu, aşa să fie cu mine” (Luca 1,27-38).

47. Îl cheamã Emanuel –

Dumnezeu este cu noi

Iosif era un bărbat drept şi evlavios. El a observat că logodnica sa, Maria, aştepta un copil. Pentru că o iubea şi nu voia să o nedreptăţească, s-a gândit să se despartă de ea fără ¾ februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre personajele din Vechiul Testament „Cum credeţi voi, copii, că arată împărăţia lui Dumnezeu?” „După mine, cred că este un tărâm de vis, unde, pe un tron uriaş, stă Dumnezeu cel bătrân, adică Tatăl. Lângă el sunt multe alte tronuri mai mici, unde stau Isus, mama lui şi toţi sfinţii din cer, aşezaţi toţi după rang. De acolo, din cer, Dumnezeu Tatăl îşi învaţă Fiul ce să facă şi cum să conducă lumea, dându-i sfaturi înţelepte.

Când Isus oboseşte este trimis pe pământ Duhul Sfânt. Şi tot aşa. Împărăţia lui Dumnezeu este nemuritoare şi nimeni n-o poate distruge. Este locul unde

vom ajunge şi noi, dacă suntem cuminţi şi ascultători” (Mihăiţă, 11 ani). „Cum trebuie să fie, după voi, un adevărat slujitor al lui Dumnezeu?” „Să nu fie surd atunci când Dumnezeu îi vorbeşte. Să vorbească în şoaptă, căci lui Dumnezeu nu-i place gălăgia. Să fie cuminte şi ascultător, curajos şi înţelept. Să-i înveţe pe oameni să-şi facă semnul crucii atunci când se trezesc, când mănâncă sau când se duc la culcare, aşa cum fac bunicii noştri cu noi în fiecare zi” (Maria, 11 ani).

vâlvă. Dar noaptea a văzut pe trimis al lui Dumnezeu, un înger. Acesta i-a spus: „Iosife, fiul lui David, nu te teme. Ia-o pe Maria la tine. Copilul pe care ea îl aşteaptă este de la Duhul Sfânt. Ea va avea un fiu, iar tu să-i dai numele Isus. Căci el va împăca poporul cu Dumnezeu”.

Aşa s-a împlinit ce spusese profetul Isaia: „Iată, fecioara va zămisli. Ea va naşte un fiu; acestuia i se va da numele Emanuel, ceea ce înseamnă: «Dumnezeu este cu noi»” (Matei 1).

48. Se va naºte în Betleem În vremea aceea, la Roma domnea împăratul Augustus.

El a poruncit: „Toţi oamenii care trăiesc în imperiul meu să fie trecuţi pe liste. Fiecare în localitatea din care se trage familia lui”. De aceea, Iosif cu Maria s-au dus de la Nazaret

la Betleem, oraşul natal al familiei lui David. Acolo l-a născut Maria pe fiul ei, întâiul-născut. Ea l-a înfăşat în scutece şi l-a aşezat într-o iesle. La han nu găsiseră loc. În apropiere de Betleem se aflau păstori la turmele lor. La ei a venit trimisul lui Dumnezeu.

Strălucirea luminii lui i-a învăluit. Păstorii s-au temut tare. Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi.

Vă vestesc vouă şi întregului popor o bucurie mare: astăzi s-a născut Mântuitorul în oraşul lui David; el este Domnul, îl veţi recunoaşte: un copil înfăşat în scutece care este culcat într-o iesle”.

Deodată pe câmp au fost mulţi îngeri. Ei îl lăudau pe Dumnezeu şi strigau: „În cer se cântă cântări de slavă lui Dumnezeu, iar pe pământ oamenii au pace,

¾ un

16 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

„Cum vrea Dumnezeu să fie lumea sa nouă?” „Dumnezeu vrea ca lumea sa nouă să fie o lume fericită şi veselă în care să fie armonie între toţi, chiar şi între lup şi miel. Mă rog lui Dumnezeu să se grăbească, deoarece este prea mult rău pe pământ şi nici noi, copiii, nu mai suntem azi în siguranţă” (Andrei, 11 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

pentru că Dumnezeu îi iubeşte”.

Apoi păstorii au rămas iar singuri. Ei şi-au spus unul celuilalt: „Haideţi să mergem la Betleem şi să vedem ce s-a petrecut acolo!”. S-au grăbit într-acolo şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul, care era culcat în iesle.

Au văzut şi au povestit ce le spusese Dumnezeu despre acest copil. Toţi care auzeau se minunau. Maria însă păstra în inima ei toate cele ce se petreceau şi cugeta asupra lor.

Păstorii s-au reîntors la turmele lor. Ei cântau cântări de laudă şi îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru tot ce auziseră şi văzuseră. Când copilul a împlinit opt zile, i s-a dat numele pe care îl spusese Gabriel: „Isus” – ceea ce înseamnă „Dumnezeu mântuieşte” (Luca 2,1-21). (va urma)

Pentru tineri

Fiii unei rulete sau ai unui plan?

V

orbeam în numărul trecut al revistei despre speranţă. Aceasta este strâns legată de sensul pe care îl are viaţa pentru noi. O fată scria următoarele rânduri: „Dragi prieteni, am 19 ani. Nu ştiu ce caut în lumea aceasta: nu am cerut eu să mă nasc şi nu accept viaţa. Pentru mine aceasta nu are nici un sens. Însă ştiu că nu am dreptul să o refuz pentru că nu am ales eu să vin pe lume. Şi totuşi iubesc viaţa! Ce ziceţi de aceste contradicţii? De mult timp am impresia că sunt dezintegrată în mii de bucăţi şi că trebuie să mă reconstruiesc”. De aceste trăiri probabil nu scapă nimeni dintre cei care caută cu adevărat un sens al vieţii lor. Nu este suficient să păşim pe drumul vieţii, trebuie să cunoaştem şi direcţia, iar marea problemă a zilelor noastre este că sunt multe indicatoare şi totuşi destinaţia este greu de găsit. Unii psihologi vorbesc despre un gol existenţial. Întrebarea fundamentală este: suntem fiii unei întâmplări sau fiii unui plan? Numărul nostru a ieşit la ruletă sau cineva ne-a dorit şi ne-a pus în această lume cu un scop? „Omul? Atom derizoriu, pierdut în univers, inert şi nemăsurat – spunea un biolog francez. Nu este decât un mic fenomen local, efemer, nesemnificativ şi fără scop. Ştie că valorile sale nu au importanţă decât pentru sine şi că, într-un fel, căderea unui imperiu sau distrugerea unui ideal nu contează mai mult decât un muşuroi zdrobit de piciorul unui trecător neatent”. Pentru

creştini omul nu este un „atom derizoriu”, fiul unei întâmplări, ci este fiul unui plan. Cineva l-a gândit şi l-a dorit. De aceea viaţa are un sens profund! Un sens care provine dintr-un plan de iubire şi care cere un răspuns plin de iubire. Acesta este sensul ultim al vieţii. Astfel întrebarea „de ce viaţa?” se transformă în „pentru cine viaţa?”.

Unui grup de tineri cu care discuta despre sensul vieţii, André Frossard, cunoscut scriitor francez, spunea următoarele cuvinte: „Privirea prea insistent aţintită asupra ta însuţi nu întâlneşte în cele din urmă decât abisul neantului de unde am fost scoşi de o tainică bunătate”. Nu putem să înţelegem în totalitate sensul vieţii noastre dacă nu ieşim din noi înşine şi nu ne îndreptăm spre ceilalţi. Numai din întâlnirea cu aproapele şi din disponibilitatea de a ne pune în slujba lui se poate naşte adevărata descoperire a sensului vieţii, care înseamnă împlinire prin dăruire. A avea o inimă deschisă faţă de alţi semeni ne ajută să descoperim valorile extraordinare pe care le avem în noi.

Această descoperire este izvor de o mare bucurie care valorează mai mult decât orice, astfel încât nu este nevoie să căutăm împlinirea noastră în ceea ce de fapt adânceşte nemulţumirea: bani, putere, poziţie socială etc. Nu întâmplător toată industria publicităţii mizează pe ideea garantării unei mulţumiri şi pe creşterea valorii de sine cu ajutorul a ceea ce se posedă, fie că acest lucru

este un şampon sau un autoturism. A avea, după această logică, înseamnă a fi. Nimic mai amăgitor!

Papa Benedict al XVI-lea, răspunzând unor întrebări în cadrul întâlnirii cu tinerii italieni, aproape de Loreto, la 1 septembrie 2007, spunea: „Adevărată este marea sete care ne vorbeşte despre Dumnezeu şi ne îndreaptă spre Dumnezeu, dar trebuie să ne ajutăm reciproc.

Cristos a venit tocmai pentru a crea o reţea de comuniune în lume, unde toţi împreună să ne putem purta unii pe alţii şi astfel să ne ajutăm să găsim împreună drumul vieţii şi să înţelegem că poruncile lui Dumnezeu nu sunt limitări ale libertăţii noastre, ci sunt drumuri care conduc spre celălalt, spre plinătatea vieţii”. În concluzie, sensul vieţii, plinătatea vieţii nu se descoperă decât lăsându-l pe Dumnezeu să lucreze în viaţa noastră şi îndreptându-ne spre semenii noştri, astfel cunoscându-ne mai bine pe noi înşine.

Pr. Felix Roca

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Pelerini ai pãcii si, unitãtii, Pelerinajul internaþional al tinerilor din Acþiunea Catolicã în Þara Sfântã, cu tema „Pelerini ai pãcii ºi unitãþii”, a avut loc în perioada 29 decembrie 2007 – 6 ianuarie 2008.

Au participat peste 150 de tineri din 28 de þãri de pe patru continente ale lumii: Africa, Asia, America, Europa.

A

cţiunea Catolică din România (ACRO) a fost prezentă cu o delegaţie formată din 18 persoane, iar din Dieceza de Iaşi au fost prezenţi: pr. Felix Roca, sr. Silvia Brandiu, Daniela Nistor, Lidia Mariana Biciuşcă, Daniela Cristina Chelaru şi Anca Lucaci.

Pelerinajul a fost organizat de Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice (FIAC), departamentul pentru tineri, coordonat de Oana Tuduce (responsabil cu tinerii în cadrul FIAC şi preşedinte ACRO) şi Maria Grazia Tibaldi (secretar FIAC).

Pelerinajul s-a dorit a fi o continuare a gestului făcut de papa Paul al VI-lea, care, în anul 1968, cu ocazia Primei Zile Mondiale a Păcii, a trimis un grup de tineri din Acţiunea Catolică la Betleem, la Grota Naşterii, să ducă o lampă a păcii, simbol al speranţei şi al reconcilierii întregii umanităţi.

Anul acesta, la 1 ianuarie, s-a realizat o reînnoire a acestui gest de credinţă şi de rugăciune, pentru ca familia umană să devină cu adevărat o comunitate de pace.

Papa Benedict al XVI-lea a adresat o scrisoare tinerilor pelerini: „Vă încredinţez în mod special Mesajul pentru Ziua

Mondială a Păcii, pentru a-l transmite tinerilor creştini din Ţara Sfântă. ...Invocând ajutorul Maicii Preasfinte şi a sfântului Iosif să ştiţi să construiţi poduri de fraternitate şi de solidaritate, să daţi continuitate experienţelor de prietenie, aşa încât cei care trăiesc în Ţara Sfântă să nu se simtă abandonaţi, ci cu adevărat membri ai marii familii ai Bisericii Universale. Aceasta este urarea pe care v-o fac, tineri din Acţiunea Catolică, pentru ca voi să o transmiteţi tuturor celor pe care îi întâlniţi în drumul vostru...”

Pelerinajul a fost o adevărată aventură a prieteniei şi a rugăciunii. Plecarea spre Ţara Sfântă s-a făcut din Roma, unde a fost punctul de întâlnire pentru toţi cei 150 de pelerini. Prima parte a pelerinajului s-a desfăşurat în jurul Betleemului şi a Ierusalimului. Cazarea pelerinilor a avut loc la Centrul Acţiunii Catolice din Betleem şi la Casa Nuova a părinţilor franciscani. Am rămas cu toţii uimiţi de zidul care înconjoară

18 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

„Din tot ceea ce am vizitat în Þara Sfântã, Grãdina Ghetsemani a ocupat un loc special în inima mea. Simplitatea, liniºtea ºi frumuseþea locului m-au ajutat cel mai mult sã ascult vocea lui Dumnezeu care ne vorbeºte din orice loc pe unde a trecut Isus. Am rãmas, de asemenea, impresionatã de faptul cã pe acest teritoriu trãiesc culturi atât de diferite: musulmani, creºtini, evrei. Ceea ce mi se pare extraordinar este faptul cã se colaboreazã cu succes, indiferent de etnie sau religie. Unul dintre cele mai intense momente ale pelerinajului l-am trãit în prima zi a anului, când, în zorii zilei, am venit cu toþii ºi ne-am rugat la Mormântul Sfânt. A fost cel mai frumos început de an din viaþa mea. Îmi doresc sã am mereu în suflet sentimentele ºi trãirile acelui moment” (Daniela Nistor – responsabil tineri, zona Iaºi, AC Iaºi).

micuţa cetate a pâinii, dar şi de tăria de caracter pe care o are comunitatea creştină de acolo.

Am fost la Câmpul Păstoraşilor, Biserica Naşterii, Sfântul Mormânt, Cenacol, Grădina Măslinilor, Zidul Plângerii... Programul spiritual, cu meditaţii ¾

¾ zilnice a fost realizat de pr. Da-

niel Attinger, călugăr de Bose.

Au avut loc întâlniri cu mai multe personalităţi ale lumii religioase din Ierusalim şi Betleem: PF Michel Sabbach – patriarh de Ierusalim, ES Mons. Antonio Franco – nunţiu apostolic în Israel, şi pr. Pierbattista – custode de Ţara Sfântă. Pe tot parcursul pelerinajului am fost însoţiţi de ES Mons. Domenico Sigalini, asistent spiritual al Acţiunii Catolice Italiene.

Punctul culminant al pelerinajului l-a reprezentat ziua de 1 ianuarie, când am sărbătorit împreună Ziua Mondială a Păcii. În cadrul Liturghiei pontificale, celebrată în catedrala Patriarhiei din Ierusalim, fiecare reprezentant al celor 28 de ţări prezente în pelerinaj a primit lampa păcii şi a unităţii, simbol al fraternităţii şi al solidarităţii între popoare.

Partea a doua a pelerinajului s-a desfăşurat în jurul Nazaretului. Am fost cazaţi la familiile din Cana, Reineh şi Nazaret, unde am cunoscut oameni extraordinari, cu o credinţă vie şi cultură bogată. În Biserica „Buna Vestire” am primit salutul ES Mons. Giacinto-Boulos Marcuzzo, episcop auxiliar de Nazaret. Dintre locurile sfinte pe care le-am vizitat amintesc: Deşertul Iudeii, Lacul Tiberiadei, Muntele Fericirilor, Muntele Tabor, Ierihon, Haifa – Muntele Carmel.

Plecarea din Ţara Sfântă s-a realizat din Tel-Aviv, o dată cu controlul riguros al autorităţilor israeliene din aeroport. Încheierea pelerinajului s-a făcut prin participarea la Liturghia celebrată de papa Benedict al XVI-lea, în sărbătoarea Epifaniei, în bazilica „Sfântul Petru” din Roma.

Omul poate face mult xistă tot mai mulţi oameni E ce îşi construiesc o viaţă în afara graniţelor din motive

etice, dar mai ales profesionale.

Acest „du-te-vino” a ajuns să facă parte din normalitate. Şi totuşi dacă e să analizăm oamenii de la începuturi, dintotdeauna a existat acest instinct de-a nu sta pe loc, de-a te mişca din locul natal, la sute şi apoi mii de kilometri.

Cum s-au integrat şi cum se integrează oamenii în altă societate cu valori şi mentalităţi diferite, decât cea proprie? Cum îşi dau seama că nu sunt diferiţi de ceilalţi, că într-un punct anume ajung să fie asemănători? Că universul poate deveni mic, cât un glob de cristal, în care oamenii se amestecă şi conştientizează că toţi formează una şi aceeaşi familie a cărui numitor comun este: speranţa.

Speranţa unui viitor mai bun, speranţa unei vieţi dincolo de moarte, speranţa întâlnirii cu Dumnezeu.

Am înţeles aceasta în drumul finalizării studiilor, întâlnind un grup de oameni „colorat” de diferite naţionalităţi (germani, polonezi, italieni, chinezi), având în principiu, ca loc de întâlnire, clădirea prietenoasă a Parohiei Catolice din Konstanz. Aici s-au dezbătut teme religioase precum şi teme sociale, de către tineri de diferite confesiuni (catolici, evanghelici, luterani) cum ar fi: „Cum s-a născut credinţa”, „Biblia şi autoritatea ei, astăzi” „Viaţă pentru curriculum vitae”, „Interpretarea Bibliei în islam”, Anca Lucaci „Globalizarea” etc.

Dintre diversele activităţi aş dori să menţionez una: într-o seară petrecută în capelă, ţinându-ne de mână, rugându-ne pentru anumiţi oameni (bolnavi, dispăruţi, ucişi, săraci) şi aprinzând o lumânare pentru ei, am simţit că omul poate face mult cu aproape nimic.

Dacă ştim să dăruim ceva din timpul nostru, dacă ştim să ascultăm şi să căutăm să înţelegem nu numai ceea ce există în jurul nostru, ci şi ceea ce se află departe de noi, vom reuşi să învingem zidul de ură dintre noi, ajungând la decizia de-a iubi şi prin aceasta de-a simţi pacea.

Mi-a rămas în minte cuvintele unui tânăr libanez, martor al atacurilor bombardamentelor: „Pacea în inimă e posibilă! Când omul este cel mai descurajat, încearcă el însuşi să se încurajeze. În ciuda suferinţei şi cu toate că ura a devenit din ce în ce mai puternică..., cred în această libertate. Da, libertate poate exista, aici şi acum!” („Brief aus Taize”, Februar-März).

Izabela Adam

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI Preoþii români din Kenya

„Ne încredinþãm providenþei” În a treia zi de Crãciun, Kenya a fost aruncatã într-un conflict fãrã precedent în ultimii ani. Rezultatele alegerilor, câºtigate oficial cu doar 200.000 de voturi în plus de fostul preºedinte Mwai Kibaki (din tribul Kikuyu) au fost puternic contestate de contracandidatul sãu, Raila Odinga (din tribul Luo), care vorbeºte de fraude imense. În mai puþin de zece zile de ciocniri violente, 600 de oameni ºi-au pierdut viaþa, în vreme ce alþi 180.000 au rãmas fãrã adãpost, iar peste 250.000 s-au refugiat în þãri vecine. Cum trãiesc preoþii misionari români din Kenya ororile acestui rãzboi civil aflãm de la pr. Eugen Blaj, parohul misiunii catolice româneºti din Maikona.

Cum au afectat conflictele viaţa comunităţii în care trăiţi?

Aici, în Maikona, viaţa pare să fie deocamdată normală. Guvernul a trimis soldaţi pentru a ţine totul sub control. În ciuda acestui fapt, am avut trei zile de violenţe şi tensiuni aici, în localitatea noastră. Tineri din ambele partide politice au început să se certe şi să tragă cu bolovani în maşini şi în acoperişurile caselor. Un tânăr a fost lovit cu satârul în cap până ce au fost convinşi că l-au omorât. Noi ne continuăm activitatea normală acestor zile, deşi nu totul este normal: preţurile la alimente s-au mărit, nu se găseşte combustibil şi se poate vedea nesiguranţa pe feţele oamenilor.

Vacanţele turiştilor în Kenya au fost suspendate pentru că regiunea nu mai este deloc sigură. Misionarii pleacă şi ei?

Misionarii nu au venit aici pentru a-şi salva viaţa, ci pentru

a şi-o dărui evangheliei şi Bisericii. Sunt momente de încercare, însă, sigur, Duhul Sfânt ne va dărui tăria de a rămâne fideli mărturiei pe care trebuie să o dăm. Păstorul cel bun, când vede lupul venind, nu abandonează turma, ci o ocroteşte.

Acesta este şi rolul misionarului, să aibă grijă de comunitate până trece conflictul, chiar dacă aceasta înseamnă să îşi rişte viaţa.

Cel mai teribil masacru s-a petrecut într-o biserică: peste 50 de oameni din oraşul Eldoret au fost arşi de vii în biserica incendiată de opozanţi.

De ce sunt atacate şi bisericile?

Biserica a fost folosită ca loc de refugiu, oamenii crezând că va fi respectată. Furia celor violenţi nu are limite, mergeau din casă în casă să omoare şi să dea foc. Aici nu există un loc neutru pentru protestatari, nicăieri nu poţi fi la adăpost. Religia nu

20 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

este încă un element de unitate suficient de puternic între membrii aceleiaşi comunităţi şi asta pentru că evanghelizarea sau comuniunea cu Dumnezeu sunt deocamdată superficiale, nu au atins adâncul sufletului.

Drumurile sunt blocate, în misiune nu mai aveţi motorină, mâncare. Ce veţi face?

Ce-am putea face noi, de aici, pentru a vă veni în ajutor?

Sperăm să ne descurcăm. Este ca la noi la ţară, în România, mergem la vecin şi cerem. Este un sistem un pic incomod, însă foarte valid şi actual aici, în deşert. Acum s-a mai calmat un pic tensiunea conflictului, însă preţurile s-au mărit în mod ireal şi aceasta ne afectează mult. Noi oricum trăim, însă va fi greu pentru programele din misiune pe care le avem, cum ar fi grădiniţele care ne vor costa mult mai mult decât înainte şi nu ştim dacă preţurile vor scădea sau când vor scădea. Transportul pentru nevoi pastorale sau administrative va deveni extrem de costisitor. Va trebui să reducem poate activităţile pastorale, educative, caritative pentru a putea merge înainte. Ce-i de făcut? Ne încredinţăm providenţei.

A consemnat Mihaela Osoianu Berneagã

ªtiri • ªtiri • ªtiri Despre beatificare Vaticanul a publicat un document de 46 de pagini, care se adresează episcopilor din întreaga lume, pentru ca aceştia să acorde maximă atenţie şi rigoare primei faze a unui proces de beatificare. Documentul, numit „Sanctorum mater” a fost publicat de Congregaţia pentru Cauza Sfinţilor. Se precizează că episcopii sunt cei care, primind de la comunitatea creştină semnalarea „faimei de sfinţenie”, decid deschiderea procedurii canonice, denumită „etapă diecezană”. Dacă este confirmată, aceasta este destinată să ajungă la Roma, la dicasterul competent, pentru finalizarea aşa-numitei „etape apostolice”.

Cãutarea adevãrului „Mijloacele de comunicare socială: la răscruce între protagonism şi serviciu. A căuta adevărul pentru a-l împărtăşi” este tema aleasă de Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a 42-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale 2008. Arhiep. Claudio Maria Celli, preşedintele Consiliului Pontifical al Comunicaţiilor Sociale, spune că „tema invită la a reflecta asupra rolului îndeplinit de mass-media în relaţie mai ales cu riscul ca ele să devină autoreferenţiale şi să nu mai fie – sau nu doar – instrumente în slujba adevărului. Adevărul trebuie căutat şi împărtăşit”. Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale este celebrată în duminica de dinaintea Rusaliilor, care în anul 2008 va fi la 4 mai. Mesajul Sfântului Părinte este publicat în mod tradiţional în ziua pomenirii sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliştilor, la 24 ianuarie.

Familia creºtinã Peste două milioane de persoane s-au adunat duminică, 30 decembrie 2007, în Piaţa Colón din Madrid pentru a se exprima în favoarea „familiei creştine”, într-o demonstraţie imensă, organizată de grupuri

profamilie cu sprijinul ierarhiei catolice, care a dorit să transmită un mesaj pozitiv de susţinere a vieţii de familie.

Demonstraţia a constituit şi o critică implicită la adresa politicilor guvernului socialist al ţării, incluzând recunoaşterea legală a căsătoriei între persoane de acelaşi sex şi slăbirea restricţiilor cu privire la avort.

O întâlnire de „Family Day” a fost organizată de Biserica Italiană la 12 mai 2007, la Roma.

Vizitã anulatã Un grup de 67 de profesori universitari italieni au protestat împotriva planurilor privind vizita papei Benedict al XVI-lea la Universitatea „La Sapienza” din Roma, susţinând că Biserica a acţionat în direcţia suprimării ştiinţei. Mulţi intelectuali, oameni de cultură, precum şi clasa politică italiană s-au arătat şocaţi de această îndepărtare a Bisericii din şcoală.

Sfântul Scaun, la 15 ianuarie, a anunţat că vizita prevăzută pentru 17 ianuarie, a fost anulată. La ceremonia la care ar fi trebuit să participe, discursul papei a fost citit de un profesor.

Rectorul Renato Guarini a anunţat că îl va reinvita pe papa să

viziteze universitatea romană. În duminica următoare, la Angelus, numeroşi profesori, studenţi, familii şi politicieni s-au adunat în Piaţa „Sf. Petru”, pentru a-şi arăta afecţiunea faţă de Sfântul Părinte. La Universitatea „La Sapienza” sunt 4.500 de profesori şi 130.000 de studenţi.

Tony Blair catolic Fostul premier britanic Tony Blair a fost primit în Biserica Catolică la 21 decembrie 2007, de către card. Cormac MurphyO`Connor, arhiepiscop de Westminster. Blair participa în mod regulat la Liturghiile catolice alături de soţia sa, Cherie, şi de copii. Interesul său pentru catolicism a devenit evident de ani de zile, iar zvonuri despre convertirea sa oficială au apărut în iunie 2007, când s-a întâlnit cu papa Benedict al XVI-lea înainte de a-şi părăsi funcţia de premier.

Uciºi pentru credinþã Într-o relatare de la sfârşitul anului 2007, privind morţile misionarilor, serviciul de ştiri Fides a redat 21 de slujitori ai Bisericii care au murit pentru credinţă în anul 2007. Raportul Fides include preoţi, persoane consacrate şi seminarişti care au fost ucişi în decursul anului. Se arată că numărul este ceva mai mic decât cel de 24 de persoane care au murit în anul 2006, şi 25 în anul 2005. În Asia au murit opt misionari: patru preoţi, trei diaconi şi un seminarist. În America Latină au fost şapte morţi: şase preoţi şi un călugăr. Mai surprinzător, doi preoţi au fost ucişi în casele lor în Spania.

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Procedurã uºuratã Israelul a stabilit o nouă politică prin care uşurează procesul de acordare a vizelor pentru preoţii şi persoanele consacrate catolice, acordând prioritate cererilor de viză din partea personalului catolic din ţările

arabe. Restricţiile privind viza au constituit o problemă majoră pentru Patriarhia Catolică de rit latin de Ierusalim, care acoperă teritorii din Iordan şi Cipru. Începând din 9 ianuarie, Comisia Israeliană pentru Afaceri Interne a anulat necesitatea obţinerii premergătoare a vizei de intrare în Israel pentru turiştii din România, urmând ca, la intrarea pe teritoriul Israelului, viza turistică să fie acordată pentru 90 de zile.

Această decizie va intra în vigoare în cel mult 90 de zile de la aprobarea ei.

Compania lui Isus În biserica „Del Gesù” (a lui Isus) din Roma a început, la 7 ianuarie, Cea de-a 35-a Congregaţie Generală a Companiei lui Isus, Ordinul Iezuiţilor întemeiat de sfântul Ignaţiu de Loyola. Au concelebrat peste 200 de preoţi, printre care şi părintele olandez Peter Hans Kolvenbach, prepozitul general. Lucrările, care se vor încheia la 1 martie, au ca obiectiv alegerea unui nou prepozit general şi analiza tematicilor fundamentale pentru viaţa Companiei lui Isus. La 14 ianuarie

părinţii participanţi au acceptat prin vot secret demisia prezentată de prepozitul general, care a condus Societatea lui Isus timp de aproape 25 de ani. La 19 ianuarie a fost ales noul superior general iezuit: pr. Adolfo Nicolas, de 71 de ani. La 1 ianuarie 2007, iezuiţii erau în total 19.216, dintre care 13.491 de preoţi, 3.049 de scolastici, 1.810 fraţi şi 866 de novici.

Alegere Părintele Aurelio Pérez Garcia este noul superior general al Congregaţiei Fiilor Iubirii Milostive. A fost ales în luna ianuarie de cel de-al 9-lea capitul general al congregaţiei, reunit la Collevalenza, în regiunea italiană Umbria. Congregaţia este prezentă şi în Dieceza de Iaşi, la Barticeşti.

Din Taizé în România Oraşul Geneva din Elveţia, a găzduit între 28 decembrie 2007 şi 1 ianuarie 2008, Cea de-a XX-a Întâlnire Ecumenică a Tinerilor, organizată de Comunitatea de la Taizé. La 30 decembrie 2007,

fratele Alois, superiorul Comunităţii de la Taizé, i-a anunţat pe cei 40.000 de tineri prezenţi că următoarea întâlnire europeană va avea loc la Bruxelles (Belgia) între 29 decembrie 2008 şi 2 ianuarie 2009. S-a mai anunţat că următoarea întâlnire internaţională a tinerilor va avea loc în perioada 26-30 noiembrie 2008, în Africa, Kenya, în

22 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

oraşul Nairobi. În cadrul Pelerinajului încrederii pe pământ din 2008, fratele Alois va merge între altele împreună cu fraţii în Poznan (Polonia), la 19 aprilie; în Dublin (Irlanda), la 25 aprilie; în Belfast, la 26 aprilie; în Torino (Italia), la 2 mai; în Cluj (România), la 31 mai, apoi va mai vizita oraşele Bucureşti şi Iaşi.

Carte premiatã În cadrul adunării generale a membrilor Academiei Romane, Ion H. Ciubotaru a primit premiul „Simion Florea Marian” (ed. 2005) în domeniul etnografiei şi folclorului pentru lucrarea „Catolicii din Moldova.

Universul culturii populare” (Iaşi, Ed. „Presa Bună, 1998-2005, trei volume). Ceremonia de înmânare a premiului a avut loc la 19 decembrie 2007, în aula Academiei Romane. Aceeaşi lucrare a primit din partea Centrului Internaţional de Etnoistorie din Palermo, la 11 februarie 2007, la Castrovillari (Reggio Calabria), Premiul Internaţional de Studii Demoetnoantropologice „Giuseppe Pitré – Salvatore S. Marino” (2006), constituind cea mai înaltă recunoaştere mondială în domeniul cercetării folclorului. Trilogia este rodul unui proiect de colaborare – extins pe durata a zece ani – între Academia Română şi Episcopia Catolică de Iaşi.

La ambele festivităţi a participat şi PS Petru Gherghel.

Doctorat La Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, în ziua de 20 decembrie 2007, pr. Mihai Roca, în cadrul unei şedinţe publice, a susţinut teza de doctorat „Metode didactice active aplicate în cateheză”, având conducător ştiinţific pe prof. univ. dr. Constantin Cucoş.

La finalul şedinţei, comisia de examinare a decis acordarea titlului de doctor în ştiinţele educaţiei.

Zile de reculegere „Fiţi oameni!” – aceasta a fost tema zilelor de reculegere pentru 36 de tineri, de la Casa „Maica Speranţa” din Barticeşti, care au avut loc în perioada 3-5 ianuarie, fiind coordonate de pr. Cornel Cadar. Au participat tineri din mai multe localităţi: Barticeşti, Gherăeştii Noi, Nisiporeşti, Luizi-Călugăra, Adjudeni, Zăpodia, Boghicea etc.

Ei au fost însoţiţi şi ajutaţi de pr. Del Bianco Italo, pr. Alois Fechet, sr. Cecilia Radavoi, Gabriela David şi alte surori din Congregaţia „Slujitoarele Iubirii Milostive”. Tema a pornit de la un text din Sfânta Scriptură: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă” (1Cor 16,13). Cu ajutorul imaginilor, participanţii au privit spre viaţa lui Isus, a Veronicăi Antal şi a episcopului Anton Durcovici, încercând să înţeleagă mai mult care sunt calităţile care te califică să fii om.

Pe scurt

zona Bucovina la Rãdãuþi, cu alegerea

Vizitã pastoralã în Parohia Tecuci 12-13 ianuarie: Vizitã pastoralã în Parohia Teþcani 19 ianuarie: Consiliul Naþional Scout la Roman 19 ianuarie: Sesiune ºtiinþificã ecumenicã la Institutul Franciscan din Roman 19 ianuarie: Întâlnire formativã pentru tineri la Fundaþia „Teodora Campostrini” din Gherãeºti 20 ianuarie: Vizitã pastoralã în Parohia Traian (BC) 20 ianuarie: Întrunire a persoanelor consacrate din

de scoutiºti din Cordun cu preoþii ortodocºi ºi tinerii de la biserica ortodoxã din localitate 25-28 ianuarie: Curs de formare pentru responsabilii laturii liturgice ai Acþiunii Catolice la Traian 26 ianuarie: Lansarea cãrþii „Martor al speranþei. Biografia papei Ioan Paul al II-lea” la Iaºi 26-27 ianuarie: Vizitã pastoralã în Parohia Traian (NT) 2-3 februarie: Vizitã pastoralã în Parohia Târgu Trotuº.

30 decembrie: Reprezentarea piesei sr. Amadeea Bulai, CJ, ca responsabilã de teatru „În faþa magazinului bijutie- pentru aceastã zonã 20 ianuarie: rului” la Rãducãneni 5-6 ianuarie: Întâlnire ecumenicã a unui grup de 60

Au trecut la Domnul Pr. Pavel Cojocaru s-a născut la 31 decembrie 1930 la Doljeşti, Neamţ. A absolvit Institutul Teologic din Iaşi în anul 1958. A fost sfinţit preot la 1 iunie 1958 în catedrala din Alba-Iulia de către ep. Marton Aron. A activat ca vicar la Oneşti (1958-1960), Bacău (1960-1963), paroh la Răchiteni (1963-1976). Într-un accident de tren la 1 ianuarie 1976 i-a fost amputată o treime din gamba piciorului stâng. A fost vicar la Nicolae Bălcescu (1976-1977), Piatra Neamţ (1977-1980), pensionar la Oţeleni (1980-1982), vicar la Răducăneni (1982-1983), Cireşoaia şi Gherăeşti (1983-1985), vicar şi consilier episcopal la Iaşi (1985-1992), pensionar la Rădăuţi (1992-1996) şi Botoşani (1996-2007). A fost cunoscut ca un iubitor de muzică înfiinţând şi susţinând coruri (de ex. la Nicolae Bălcescu, Piatra Neamţ, Gherăeşti şi Iaşi). Împreună cu pr. Anton Dancă a scos cartea „Litania lauretană”, Ed. „Sapientia”. A trecut la cele veşnice vineri, 21 decembrie 2007, la Botoşani. Avea aproape 77 de ani. De mai mult timp era bolnav. Înmormântarea a avut loc luni, 24 decembrie 2007, ora 10.30, la Buhonca.

Pr. Dumitru Patraşcu s-a născut la 11 aprilie 1937 la Buruieneşti. Institutul Teologic din Iaşi l-a urmat între ani 1957 şi 1963. A fost sfinţit preot la 21 aprilie 1963, la Alba-Iulia, de ep. Marton Aron. A activat ca vicar la Oneşti (1963-1964) şi Iaşi (1964-1967), paroh la Horleşti (1967-1975), vicar la Iaşi (1975), şef serviciu administrativ la Iaşi (1975-1977), paroh la Iaşi (1977-1979), paroh la Hălăuceşti (1979-1990), paroh la Suceava (1990-2006), decan la Decanatul de Bucovina (1990-2005, după ce a fost reconfirmat la 1.10.1996). A predat la Facultatea de Teologie pentru Laici la Suceava. A fost membru al Consiliului Prezbiteral (1990-2005) şi consultor diecezan (2000-2005). În ultimul timp era pensionar la Valea Seacă. A fost cunoscut ca un bun predicator. A scris poezii. Într-un spital din Bacău, în urma unui infarct, în seara zilei de 23 decembrie 2007 (ora 23.00), a trecut la cele veşnice. Împlinise 70 de ani. Înmormântarea a avut loc joi, 27 decembrie 2007, la Buruieneşti. februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

LEGEA ªI DREPTUL TÃU

Curier juridic B. (Răducăneni). „...suntem

mai mulţi fraţi. Părinţii au decedat, iar eu locuiesc în casa bătrânească de 21 de ani; casa este trecută pe rolul meu şi plătesc impozitul casei pe numele meu. De asemenea, am dezbătut moştenirea şi mi-a fost eliberat un certificat de moştenitor pe numele meu. Dacă aş dori să vând casa copilului meu îmi mai trebuie altă documentaţie?”.

Certificatul de moştenitor face dovada că sunteţi îndreptăţit alături de ceilalţi fraţi ai dv. să culegeţi moştenirea rămasă de pe urma părinţilor decedaţi.

Deşi nu aţi trimis nici un act, din ceea ce ne-aţi scris, rezultă că moştenirea rămasă de pe urma părinţilor a fost deja dezbătută, au fost stabiliţi moştenitorii, masa bunurilor succesorale, precum şi cotele cuvenite fiecărui moştenitor în parte. Dacă din actele pe care le deţineţi (testament, certificat de moştenitor etc.) rezultă că imobilul v-a revenit în urma partajului succesoral voluntar, atunci veţi putea face orice fel de act prin care să înstrăinaţi casa cui veţi crede de cuviinţă, fără a avea nevoie de acordul fraţilor, întrucât sunteţi singurul proprietar.

Gheorghe Budău (Satu Nou, BC). „Fiica mea a născut o fetiţă la 05.05.2006 şi a început să ia alocaţia de 200 lei pentru copil, începând cu data de 01.01.2007. Pe holul Primăriei este un afiş în care se arată că această alocaţie se acordă începând cu 01.01.2006, şi mă interesează data de la care putea să beneficieze de această

alocaţie nepoata mea. De asemenea, vă rog să-mi spuneţi de ce acte avem nevoie pentru a primi ajutorul pentru lemne”.

Alocaţia despre care vorbiţi se acordă copilului, începând cu data naşterii acestuia şi până la vârsta de 2 ani. Fiica dv. nu ar fi putut să beneficieze de această alocaţie înainte de naşterea copilului, adică de la 01.01.2006, în condiţiile în care aceasta a devenit mamă la 05.05.2006. În mod corect i-a fost dată această alocaţie începând cu 01.01.2007, întrucât la acea dată a intrat în vigoare legea. În ceea ce priveşte ajutorul pentru încălzire, aşa cum ştiţi trebuie să vă adresaţi Primăriei din localitate şi să completaţi un formular tipizat, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la veniturile pe care le realizaţi. La aceste acte trebuie să anexaţi şi dovezi ale veniturilor dv. în cazul în care le realizaţi, precum şi acte de stare civilă cu privire la membrii familiei, pentru a se verifica dacă vă încadraţi sau nu la categoria persoanelor care pot beneficia de acest ajutor.

Niţa Iacob (jud. Neamţ). „...în decursul vieţii împreună cu soţul meu am cumpărat o casă, iar înainte de a deceda am făcut acte la copiii mei. La data cumpărării, în anul 1974, în jurul casei erau peste 700 m.p. pe care îi stăpânesc şi astăzi, fără să fiu tulburată de nimeni...

Când s-a făcut vânzarea către fiicele mele, nu s-a putut face decât pentru casă, pentru teren

24 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

având doar un drept de folosinţă. Poate cineva din moştenitorii de gradul I, II, să ne strice aceste acte?”. În primul rând aş dori să vă mulţumesc pentru că aţi anexat la scrisoarea dv. şi actele de proprietate pentru imobil.

Fără aceste înscrisuri nu am fi putut să vă dăm un răspuns complet. În anul 1984 aţi înstrăinat imobilul casă de locuit, iar terenul de 250 m.p. aferent construcţiei trece în proprietatea statului prin efectul art. 30 din legea 58/1974. Conform actelor pe care le-aţi anexat rezultă că dv. sunteţi proprietara suprafeţei de teren de 700 m.p., în baza contractului de vânzarecumpărare, deoarece prin actul încheiat în anul 1984 aţi înstrăinat doar imobilul casă de locuit, la acea dată terenurile erau scoase din circuitul civil, adică nu se puteau face acte de înstrăinare cu privire la terenuri. Chiar dacă ar încerca moştenitorii de gradul I sau II ai vânzătorului (probabil la aceşti moştenitori v-aţi referit) să revendice această suprafaţă de teren, dv. vă veţi apăra cu contractul de vânzarecumpărare încheiat în anul 1974 care este perfect valabil. Oricum trebuie să ştiţi că art. 30 din legea nr. 58/1974 a fost declarat neconstituţional (încălca dreptul de proprietate care este garantat de Constituţie) imediat după revoluţie, astfel încât nu aveţi motive să vă îngrijoraţi.

Mihaela Ciobanu, avocat

POªTA REDACÞIEI Ne-au mai scris de sărbători:

Mioara Popescu (Câmpina); Eveline Mărculescu (Galaţi); Maria Gherghelaş (Braşov); Cristina Koch Smeu (Piatra Neamţ); Szabo Pius (Estelnic, jud. Covasna); Isidor Pascaru (Mătăsari, jud. Gorj); pr. Ştefan Ştef, (Blaj); Surorile Oblate Asumpţioniste (Satu Mare); Mănăstirea Benedictină „Maica Unităţii” (Piatra Neamţ); Surorile Franciscane (Singureni); Surorile lui Isus Răscumpărătorul (Oneşti); Parohia „Adormirea Maicii Domnului” (Bucureşti); Comunitatea Romano-Catolică (Lugoj); Acţiunea Catolică (Iaşi). Fam. Marian Span (Baia Mare).

Vă mulţumim pentru urările şi gândurile trimise!

A. (Roma). Ne rugăm pentru ca iubirea milostivă despre care ne-aţi scris să fie cunoscută tot mai mult. Vă mulţumim pentru rândurile trimise şi pentru cele împărtăşite: „Sunt o persoană consacrată, sunt o slujitoare a Iubirii Milostive pentru activităţile temporale. Această ramură a fost fondată de Maica Speranţa a lui Isus în noiembrie 1957 şi congregaţia noastră a sărbătorit jubileul de 50 de ani. Noi avem misiunea de a mărturisi prin fapte şi gesturi iubirea milostivă a lui Isus acolo unde o soră sau un preot nu pot ajunge”.

Gheorghe Budău (Satu Nou, jud. Bacău). Vă mulţumim pentru scrisoarea trimisă şi ne bucurăm pentru faptul că în Parohia Nicoreşti a avut loc sfinţirea bisericii la care au participat un număr de 34 de preoţi, păstorul diecezei şi creştini

din parohiile vecine în număr mare. Vă credem că a fost o adevărată zi de sărbătoare pentru toţi. În ceea ce priveşte nelămurirea dv. cu privire la probleme legislative aveţi răspunsul la pagina 24.

Ioan Ioniţă (Hălăuceşti). „A trecut încă un an foarte bun din toate punctele de vedere.

Au fost şi bune, au fost şi rele, dar cu ajutorul celui de sus am ajuns să le trec cu bine. Am avut un an al realizărilor pe plan financiar, am avut un loc de muncă stabil şi câştig destul de bine. (...) Nu am crezut că am să ajung clipa asta, după câte am îndurat şi prin câte am trecut că voi avea un Crăciun fericit, dar speranţa şi credinţa mea nu au fost deşarte. (...) M-am rugat mult să ajung aceste clipe de a-l avea alături pe fiul meu, căci ţin foarte mult la el”.

Iată un fragment din scrisoarea dv. care arată bucuria deplină pe care aţi trăit-o de sărbători având alături pe cea mai dragă fiinţă: fiul dv. Speranţa şi credinţa care v-au călăuzit de-a lungul anilor au dat roade şi rezultatele nu au întârziat să se vadă. Noi suntem alături de dv. şi vă împărtăşim bucuria, dorindu-vă ca ea să dureze şi în anii următori şi să se manifeste cu aceeaşi intensitate în sufletul şi în viaţa dv. Vă mulţumim, de asemenea, şi pentru urările frumoase pe care ni le-aţi făcut urându-vă, la rândul nostru, un an binecuvântat cu haruri de la Dumnezeu, cu sănătate, pace şi fericire alături de toţi cei dragi!

Anton Adam (Hunedoara)

„În Huşi, oraşul meu natal, sunt două biserici catolice: una cu hramul «Sfântul Anton de Padova» şi cealaltă «Naşterea Sfintei Fecioare Maria». În revista «Lumina creştinului» poate şi în alte tipărituri, bisericii «Naşterea Sfintei Fecioare Maria» nu i se respectă titulatura, ci se scrie Huşi-Corni, ceea ce nu-i corect. Părintele paroh de la parohia «Naşterea Sfintei Fecioare Maria» a schimbat denumirea în acte şi pe ştampilă cu cea corectă...”.

Nimeni nu contestă că denumirea precizată de dv. n-ar fi corectă. În general, în publicaţii se folosesc denumiri scurte. Mai sunt şi alte parohii în această situaţie, de exemplu: Oneşti şi Oneşti II sau Cleja şi Cleja II etc. Aşadar, ambele denumiri sunt corecte. Denumirea mai scurtă a intrat în tradiţie. Puţini ştiu de Huşi „Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, însă când aud de Huşi-Corni majoritatea ştiu despre ce parohie este vorba.

N.N. (Arini). „Sunt o persoană în vârstă şi aş dori să ştiu ce include simbria pe care o achităm anual. Eu ştiam că este pentru preot, dascăl şi clopotar...”.

Vizita preotului în casele creştinilor trebuie să fie un motiv de bucurie şi de sărbătoare.

Preotul se roagă cu membrii familiei, îi cunoaşte şi îi ascultă. Cu privire la simbrie, în fiecare sat condiţiile sunt diferite. Comitetul bisericii împreună cu parohul hotărăsc: depinde dacă dascălul, clopotarul sau îngrijitorul sunt angajaţi sau trebuie să-i susţină

februarie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

comunitatea. Acelaşi răspuns şi pentru A. (Oneşti) care ne întreabă ce este sfinţirea caselor. În plus, îi răspundem prin experienţa povestită de un preot: „Am fost cu sfinţirea caselor.

La oraş e diferit: îi găseşti şi nu-i găseşti. Unul deschide uşa şi spune: «Acuma v-aţi găsit? Eu plec în Italia, şi închide uşa».

Cei care nu erau acasă te acuză că nu ai fost la ei, dar ei erau în altă parte, apoi te reprogramează. Îţi dă un număr de telefon greşit şi te acuză că nu l-ai sunat. După aceea îţi spune: pardon, a doua zi am schimbat numărul. Altul îţi dă drumul la interfon şi când ajungi la uşă nu mai este acasă, a ieşit pe horn! Altul nici nu aşteaptă să-i binecuvântezi casa că de cum a deschis uşa te întreabă: «Cât trebuie să dau?». Altul se uită pe vizor, vede cine este şi pune copilul să spună: «A spus mama să vă spun că nu-i nimeni acasă»... Şi la ţară găseşti pe unii care se ameţesc ca să aibă curaj să-l primească pe preot... Este totuşi o diferenţă: la sat, la sfinţirea caselor este sărbătoare până ce preotul trece prin sectorul anunţat. La oraş mergi neobservat pe stradă şi unii întreabă dacă suntem de la gaze sau de la apă etc. Dar are şi oraşul farmecul lui”.

A.I. (Reşiţa). „Doresc să vă întreb despre un lucru la care nu reuşesc de mult timp să găsesc un răspuns. Şi anume: care-i explicaţia necesităţii unei intenţii pentru a celebra o Liturghie? De ce se plătesc Liturghiile? Procedează la fel şi Biserica Ortodoxă? Adică şi la

ei pentru a celebra o Liturghie trebuie să ai neapărat o intenţie? Vă rog să mă ajutaţi!

Vă mulţumesc anticipat!”.

Problema ridicată de dv. îşi primeşte răspunsul înţelegând mai întâi valoarea rugăciunilor făcute pentru alţii. Pot cei de lângă noi să se roage pentru noi? Poate preotul să se roage pentru bucuriile şi necazurile celorlalţi? Răspunsul Scripturii şi al tradiţiei este da. Cu atât mai mult când este vorba despre Liturghie, care este rugăciunea prin excelenţă. În al doilea rând, este problema susţinerii din partea credincioşilor a Bisericii şi a slujitorilor ei. Conform Vechiului Testament, când se aduceau jertfe la templu o parte din acestea erau lăsate pentru susţinerea slujitorilor. În Biserica primară, credincioşii aduceau oferte la Liturghie, în special pâine şi vin. Ceea ce rămânea era dat preoţilor şi o bună parte era distribuită săracilor. Prin secolele VII-VIII, darurile de bani au început să înlocuiască darurile de produse, iar scopul a devenit în principal susţinerea slujitorilor. În perioada carolingiană a început să se accepte o singură donaţie pentru fiecare Liturghie ca să fie amintită la Liturghie o intenţie specială. Practica s-a dezvoltat în secolele XI-XII şi a rămas populară. În al treilea rând, dincolo de susţinerea Bisericii şi a slujitorilor ei, practica era unul dintre puţinele moduri în care credinciosul putea avea un rol activ în Liturghie. Practica din partea credinciosului de a face o ofertă a devenit un mod

26 · LUMINA CREªTINULUI · februarie 2008

de a participa la acţiunea preotului. Este, de exemplu, o ocazie de a onora memoria celor răposaţi, de a se ruga pentru ei, de a fi în comuniune cu ei până şi în timpul celebrării euharistice. Problema intenţiilor este reglementată de Codul de drept canonic în 13 canoane (945-958) în capitolul al III-lea: „Ofertele pentru celebrarea Liturghiei”. Accentul canoanelor cade pe oferte, care sunt daruri făcute de credincioşi Bisericii sau slujitorilor pentru anumite intenţii aşa cum în societate este făcută o donaţie în numele cuiva care trăieşte sau este mort. Canoanele vorbesc, de exemplu, de a celebra Liturghia la intenţia credincioşilor din partea preoţilor pentru cei nevoiaşi care nu au ce să ofere. Iată ce notează can. 946: „Credincioşii care dau ofertă ca să se aplice Liturghia la intenţia lor, contribuie la binele bisericii şi participă cu acea ofertă la grija bisericii în susţinerea slujitorilor şi a activităţilor proprii”. Potrivit altor canoane, parohul şi administratorul parohial în zi de duminică şi sărbătoare de poruncă trebuie să celebreze pentru poporul încredinţat. Oricum, este frumos şi de recomandat pentru credincioşii care participă şi se roagă împreună cu preotul la Liturghia care se celebrează pentru ei să se spovedească şi să se împărtăşească. În Biserica Greco-Catolică şi în Biserica Ortodoxă există o practică diferită, care se prezintă, de obicei, sub forma pomelnicelor şi a acatistelor.

Ispitirea lui Isus

1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1 2 3 4

Orizontal: 1) Încercări subtile la care Isus a fost supus de către diavol, cu intenţia de a face ca mântuirea mesianică să coincidă cu un proiect terestru, miraculos sau politic – La mare căutare în pustiu. 2) Carte a Vechiului Testament din care citează Isus (8,3; 6,16; 6,13) pentru a respinge fiecare ispită din partea Satanei. 3) Fratele apostolului Andrei, cel pe care Isus l-a numit Petru (cf. In 1,42) – Judeţul Sibiu (abr.). 4) Redat în aspectele esenţiale! – „Învăţător al cuvântului, ministru al sacramentelor şi păstor al comunităţii pentru cel de-al treilea mileniu creştin”, aşa cum îl numeşte Congregaţia pentru Cler în documentul cu acelaşi nume (pl.).

5) În folie! – Coapsa de dinapoi a unui animal rumegător sacrificat. 6) Evanghelistul care prezintă episodul ispitirii lui Isus în doar două versete (cf. 1,12-13) –

5

Molecule-gram. 7) Strat pigmentar al irisului – 6 Creaţii populare epice cu 7 elemente fantastice, su- 8 pranaturale, care simbo- 9 lizează forţele binelui şi 10 ale răului în lupta pentru şi împotriva fericirii omului.

8) Centru economic! – Locul sigiliului (abr.) – Variate în sine!

9) Inimă de atlet! – Cele pe care diavolul i le-a cerut lui Isus să fie transformate în pâini (cf. Mt 4,3). 10) Senzaţie pe care a simţit-o Isus după cele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi petrecute în post şi rugăciune – Eugen Rădulescu.

Vertical: 1) Rezultat al procesului de gândire – Locul înalt de pe care diavolul i-a arătat lui Isus „toate împărăţiile lumii şi măreţia lor”, cerându-i să cadă înaintea lui şi să îl adore (cf. Mt 4,8-9). 2) În deşert! – Cel care l-a ispitit pe Isus în

I a r t ã -nn e D o a m n e !

Criptografie (6,2,4,2-2,4,2,12,7,6,4,2,3,2,2,5) Galina P. Pajura

pustiu. 3) Aşezată – Ultima ademenire! – Primele efecte!

4) A se ivi – Ochi simplu la nevertebrate. 5) Locul din cetatea sfântă a Ierusalimului în care diavolul l-a dus pe Isus şi i-a cerut să se arunce de la înălţimea acestuia, apelând el însuşi la cuvântul Scripturii (cf. Mt 4,5-6) – Intrare spaţioasă! 6) Greşeli – În timp!

7) Nr. 1 în America! – Mişcare zilnică oscilatorie a apelor mărilor şi oceanelor, al căror nivel creşte şi descreşte alternativ, ca urmare a atracţiei lunii sau a soarelui. 8) Adăugat în mod constant la cursul vieţii – Sleit de puteri. 9) Timpul de har care ne invită la mai multă interiorizare, la practicarea postului, a rugăciunii şi a carităţii fraterne (2 cuv.). 10) Veleitate – Reper final!

Dicţionar: BUT, UVEE, OCEL,

ONE.

Pr. Emanuel Imbrea Răspuns la rebusul „Ecumenism„ din numărul trecut: 1) UNIATI – PACE; 2) TABLOU VOTIV; 3) RO – IM – EPATA; 4) ESENIENI – IN; 5) N – PASTE – STG; 6) IS – RM – RAI – H; 7) ILIE – MADONE; 8) UT – IA – INEL; 9) AJUNA – AO – DI; 10) CB – EDEN – BEA; 11) TATA – MARTIR.

Vizitã pastoralã în Parohia Tãrâþa (22-23 decembrie 2007)

Funeraliile pr. Pavel Cojocaru (Buhonca, 24 decembrie 2007)

Funeraliile pr. Dumitru Patraºcu (Buruieneºti, 27 decembrie 2007)

Vizitã pastoralã în Parohia Târgu Ocna (27-28 decembrie 2007)

Vizitã pastoralã în Parohia Tomeºti (29-30 decembrie 2007)

Zile de reculegere pentru tineri (Barticeºti, 3-5 ianuarie)

Vizitã pastoralã în Parohia Tecuci (5-6 ianuarie)

Vizitã pastoralã în Parohia Teþcani (12-13 ianuarie)