Lumina crestinului, nr. 11/2008

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX noiembrie 2008, nr. 11 (227) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Apostolul Paul predicând pe ruine, de Giovanni Paolo Pannini (1744) ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală Pentru ca mărturia de iubire oferită de sfinţi să îi fortifice pe creştini în dedicarea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, imitându-l pe Cristos care a venit să slujească şi nu pentru a fi slujit.

Intenţia misionară Pentru ca toate comunităţile creştine din Asia, contemplând chipul lui Cristos, să găsească metodele cele mai potrivite pentru a-l vesti populaţiilor din acel vast continent, bogat în cultură şi în vechi forme de spiritualitate, în deplină fidelitate faţă de evanghelie.

Apostolul neamurilor (XV) „Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrãcãminte, primejdia ori sabia? Nu, cãci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi.

Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, nici înãlþimea, nici adâncul, nici vreo altã fãpturã nu va putea sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,35.37-39).

ricine citeşte cu atenţie O biografia lui Saul din Tars, devenit Paul, apostol al nea-

murilor, ajunge la concluzia că se află în faţa unui cucerit de dragostea lui Cristos, în care trăieşte şi activează până la încununarea sa martirică. În câteva versete din Scrisoarea către Romani (8,31-35 şi 37-39), apostolul Paul declară cu toată tăria că ataşarea de Dumnezeu te face invincibil: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (v. 31). Într-adevăr, cine se

ridică împotriva lui Dumnezeu este sortit înfrângerii.

Faptul că Dumnezeu nu a cruţat pe Fiul său, ci l-a dat morţii ispăşitoare pentru toţi, ne asigură îndreptăţirea şi calitatea de aleşi ai săi. Prin moartea şi învierea sa, din iubire pentru noi, Isus este mijlocitorul nostru la Tatăl (v. 32-34).

Iubirii milostive a lui Isus faţă de noi se cuvine a i se răspunde cu iubire totală.

Astfel se poate înţelege întrebarea lui Paul: „Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?” (v. 35). Chiar dacă s-ar abate asupra noastră necazuri, strâmtorări, persecuţii, foamete, lipsă de haine, primejdii sau sabie, „în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit” (cf. v. 35-37).

Sfântul apostol Paul este convins că nimeni şi nimic: viaţa, moartea, îngerii, stăpânirile, cele prezente sau cele viitoare, puterile şi înălţimile, adâncurile ori vreo altă creatură nu vor putea „să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (cf. v. 38-39).

Mesaj terezian

Iubirea totalã a sfintei Tereza „O, Isuse al meu, te iubesc! Iubesc Biserica, Mama mea. Îmi amintesc că actul cel mai neînsemnat din iubire curată îmi este mai de folos decât toate eforturile reunite, dar iubirea curată este cu siguranţă în inima mea?” (Ms. B, 4v) P.A.D.

Editorial Sfânta Scripturã

Cât interes trezeºte? Î

n vederea Sinodului Episcopilor care s-a încheiat la Vatican (5-26 octombrie), cu tema „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii”, s-a realizat în prima parte a anului un sondaj de opinie cu privire la raportul creştinilor cu Scripturile. Acesta oferă o imagine cu privire la prezenţa Bibliei în viaţa creştinilor.

Sondajul „Lectura Scripturilor în unele ţări”, realizat de GFK – Eurisko, sub patronajul Federaţiei Biblice Catolice, s-a desfăşurat în nouă ţări: SUA, Marea Britanie, Olanda, Germania, Spania, Franţa, Italia, Polonia, Rusia (europeană). Au fost intervievate 13.000 de persoane, fiind luate în calcul diversele tradiţii creştine.

Marea majoritate a persoanelor intervievate, cu excepţia Franţei (sub 50%) are o Biblie în casă (de ex.: Italia – 75%, SUA – 93%). Între o treime şi o pătrime dintre adulţii din ţările luate în consideraţie au citit măcar o dată un fragment din Biblie în ultimul an. Acest nivel scade în Spania la mai puţin de un sfert (20%) şi urcă în Italia la 38%, iar în SUA la 75%. Procentajul scade foarte mult când este vorba de cunoaşterea Scripturii. La întrebări precum: Evangheliile fac parte din Biblie? Isus a scris vreo carte din Sfânta Scriptură?

Cine este din Vechiul Testament: Moise sau Paul? Cine a scris o Evanghelie: Ioan, Paul, Luca sau Petru? – au răspuns corect: Polonia – 20%, Anglia – 17%,

SUA – 17%, Germania – 15%, Italia – 14%, Franţa – 11%, Spania – 8%, Rusia – 7%. De asemenea, în populaţiile analizate prevalează o poziţie favorabilă studiului Bibliei în şcoli. Numărul celor favorabili depăşeşte 50% în Rusia, Polonia, Italia (62%), Marea Britanie şi Germania.

Analiştii au observat mai întâi că lectura Sfintei Scripturi trezeşte interes. Pentru mulţi, Biblia este hrană. Citirea ei stimulează persoanele să se întrunească pentru a o înţelege mai bine. Cu alte cuvinte, Biblia este un instrument care favorizează adunarea în grup, pentru a trăi mai mult viaţa în comunitate şi pentru a descoperi cu claritate sensul de a fi Biserică.

Faptul că majoritatea celor intervievaţi indică celebrarea duminicală ca locul cel mai obişnuit în care ascultă cuvântul lui Dumnezeu este dovada legăturii care există între Sfânta Scriptură şi Euharistie. Pentru un creştin, în centrul săptămânii stă Liturghia de duminică. La aceasta credinciosul participă la două mese: masa cuvântului şi masa sfintei Împărtăşanii.

Creştinii cred că Biblia conţine cuvântul lui Dumnezeu, că este o carte inspirată, care poate da sens vieţii. Textul biblic, indicat de majoritatea ca dificil (peste 50%), este văzut întotdeauna ca interesant. Aceasta sugerează, pe de o parte, că oamenii nu se apropie de text cu superficialitate, iar pe de altă parte, că textul este văzut în

complexitatea sa, fiind nevoie de explicaţii şi de sprijin.

Mulţi consideră că Biblia este un text care prezintă valori importante, dar la nivel înalt şi greu de pus în practică. Aici se deschide, observă comentatorii sondajului, o primă mare provocare: cum să trecem de la fascinaţia pe care Scripturile continuă să o trezească chiar şi într-o societate secularizată precum a noastră şi să le facem să fie un cuvânt care schimbă inima şi viaţa? Fără îndoială, este responsabilitatea predicării care, pornind de la Scripturi, trebuie să fie o chemare adresată credincioşilor şi oricui este în căutare.

Sondajul descoperă însă şi faptul că textul biblic rămâne în multe privinţe necunoscut şi puţin asimilat. Este necesar un nou entuziasm pentru a da spaţiu „şcolilor cuvântului”, „şcolilor evangheliei”, „şcolilor de citire şi de ascultare a Bibliei” care în multe locuri au fost deja experimentate.

Lectura Scripturii trebuie să fie transformată în rugăciune.

Sondajul arată că aceia care se roagă cu Biblia sunt puţini. Ca atare, este necesar să învăţăm să ne rugăm tocmai plecând de la textul ascultat, citit şi meditat.

Cu siguranţă, Sinodul va trezi în lumea creştină un nou entuziasm pentru Biblie.

Pr. Cornel Cadar

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea Sinodul Episcopilor

Cuvântul lui Dumnezeu C

ea de-a XII-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor s-a desfăşurat în Vatican în perioada 5-26 octombrie pe tema: „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii”.

Adunarea s-a dedicat cuvântului cu care „Dumnezeu cel nevăzut, în marea sa bunătate, vorbeşte oamenilor ca unor prieteni şi se întreţine cu ei, pentru a-i invita şi a-i admite la comuniunea cu sine” (Dei Verbum, nr. 2).

Au participat la lucrări: 253 de părinţi sinodali, 41 de experţi

şi 37 de auditorii. Au fost prezenţi, de asemenea, delegaţii fraterne reprezentând 10 Biserici şi comunităţi ecleziale, între care reprezentanţii Patriarhatelor Moscovei, Serbiei şi României. Prezenţa patriarhului ecumenic Bartolomeu I şi a lui Shear-Yashuv Cohen, rabin-şef de Haifa, a fost un semnal important pentru dialogul ecumenic şi interreligios.

Din România au participat: ÎPS György-Miklós Jakubìnyi, delegat din partea Conferinţei Episcopilor Catolici din România, PS Florentin Crihălmeanu,

Intervenþii româneºti

În ziua de 8 octombrie a intervenit în plenul adunãrii sinodale ÎPS György Miklós Jakubìnyi, care a arãtat cã, dupã schimbãrile din decembrie 1989, „Biblia a devenit accesibilã tuturor. Greco-catolicii au reeditat cu ajutorul Sfântului Scaun singura Biblie completã greco-catolicã românã de Blaj (1796).

Românii romano-catolici – profesorii Institutului Teologic din Iaºi – au fãcut o nouã traducere a Noului Testament în anul 2002. Credincioºii de limbã maghiarã ºi cei de limbã germanã pot importa Biblii din Ungaria ºi din Germania”. De asemenea, a vorbit despre iniþiativele biblice din þarã care promoveazã citirea Sfintei Scripturi printre adulþi ºi tineri, considerând cã „acestea sunt semne bune ale unei reînnoiri biblice în viaþa Bisericii locale din România”. În acelaºi scop al promovãrii apostolatului biblic a propus, în final, ca în toate diecezele sã se înfiinþeze Asociaþia Biblicã ºi chiar Federaþia Naþionalã Biblicã.

PS Florentin Crihãlmeanu a vorbit, în dimineaþa zilei de marþi, 7 octombrie, despre „Legãtura dintre cuvântul lui Dumnezeu ºi imnografia ºi iconografia orientalã” ca despre un tezaur al Bisericii neseparate care trebuie valorificat. Mai întâi a amintit de legãtura care „existã între cuvântul lui Dumnezeu ºi imnografia bizantinã, în particular canonul sfântului Andrei din Creta, canoanele lui Roman Melodul sau ale lui Ioan Damaschinul ºi alte asemenea canoane, precum ºi clasicele rugãciuni mariane, Paraclisul ºi Acatistul Maicii Domnului, care sunt, practic, un rezumat ºi un compendiu teologic al diferitelor fragmente din Sfânta Scripturã, în lectura interpretativã ºi aplicativã a pãrinþilor Bisericii”. De asemenea, iconografia este „compendiu de teologie simbolicã..., scrisã de cãtre iconografi sub inspiraþia Duhului Sfânt, în rugãciune, dupã tradiþia Bisericii ºi prezentatã nouã ca teologie vizualã, îmbrãcatã în forme, culori ºi simboluri specifice”.

4 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

desemnat de Consiliul Bisericii Române Unite cu Roma; PS Siluan, reprezentând Patriarhatul Ortodox Român, ÎPS Nifon Mihăiţă, mitropolit ortodox de Târgovişte, reprezentând Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi pr. greco-catolic Cristian Crişan.

Sinodul a însemnat o reflecţie asupra cuvântului lui Dumnezeu. Mai întâi, în viaţa Bisericii: în liturgie, în rugăciune, în cateheză, în evanghelizare, în celebrarea sfintelor taine. Apoi, o reflecţie asupra vestirii cuvântului celor de aproape şi celor de departe: în propria familie, la locul de muncă, în ambientul social, până la vestirea în ţările de misiune, la persoane şi popoare care încă nu-l cunosc pe Cristos.

Ce ar trebui să facă un credincios care vrea să cunoască mai bine cuvântul lui Dumnezeu?

Răspunde cardinalul iezuit Albert Vanhoye, unul dintre cei mai prestigioşi biblişti din lume, participant la Sinod: „Este clar că pentru un creştin trebuie început cu Evanghelia. A lua o Evanghelie, a o aprofunda în meditaţie, în rugăciune, a o aplica la viaţa proprie. Acesta este primul lucru esenţial. Însă Evanghelia însăşi face trimitere la Vechiul Testament. Isus este Mesia cel promis. Deci este utilă citirea textelor profetice, în special a acelora care sunt mesianice. Pentru rugăciune, psalmii sunt utili”.

Simpozion despre Pius al XII-lea

Când o minciunã este luatã ca adevãr...

Un simpozion dedicat papei Pius al XII-lea a avut loc în perioada 14-17 septembrie, cu ocazia comemorãrii a 50 de ani de la moartea acestuia (9 octombrie 1958).

M

etoda este cunoscută.

O minciună repetată de mai multe ori ajunge să fie luată ca adevăr. Cu cât cei care o promovează au mai multă putere, iar ceilalţi nu au mijloace să se informeze, minciuna ajunge să fie crezută mai mult.

Scriptura notează cum soldaţii care au stat de pază la mormântul lui Isus au primit bani de la arhierei şi cărturari ca să spună minciuna că, pe când dormeau, ucenicii au venit şi au furat trupul lui Isus. Evanghelia notează că „aceasta s-a răspândit şi a rămas la evrei până în ziua de astăzi”.

Defăimarea, discreditarea, minciuna făceau parte şi din arsenalul comuniştilor. Pentru cei care nu erau plăcuţi regimului se folosea metoda compromiterii. Aşa s-a întâmplat cu fruntaşi ai satelor, numiţi de ei chiaburi, cu oameni de cultură, cu preoţi şi credincioşi. Presa şi radioul din vremea aceea reluau minciuna şi o răspândeau.

Uneori, în acest demers, era folosită şi şcoala. Cei mici erau puşi să repete în cor: „N. este chiabur şi noi îl urâm”, iar printre colegii lor erau chiar copiii acestuia.

Eugenio Pacelli, Pius al XII-lea, a fost ales papă în anul 1939.

Mai înainte fusese nunţiu la München şi Berlin. La 9 octombrie 1958 a trecut la cele veşnice. El a condus Biserica Catolică într-o perioadă tulbure.

A încurajat eforturile pentru pace, mai ales în anii Celui de-al Doilea Război Mondial.

La 24 decembrie 1939 a dat lumii un program de pace elaborat în cinci puncte. I-a chemat pe catolici la solidaritate cu cei în suferinţă. Prima enciclică a lui a fost împrăştiată de aviaţia britanică şi forţele aeriene franceze deasupra Germaniei în 88.000 de copii, fiind împotriva nazismului. A salvat numeroşi oameni, printre ei mulţi evrei. În acest sens, a trimis o scrisoare episcopilor îndemnându-i să deschidă mănăstirile pentru a-i primi pe evreii refugiaţi. La 29 noiembrie 1945, 80 de delegaţi ai lagărelor de concentrare germane au venit la Vatican să-i mulţumească pentru generozitatea demonstrată faţă de ei, cei persecutaţi. Pius al XII-lea a protestat şi în faţa valului de persecuţie a creştinilor din lagărul comunist. La el a făcut referinţă Stalin, atunci când a întrebat: „Câte divizii are papa?”.

După anul 1963 s-a schimbat opinia comună asupra acestui pontificat, o transformare la 180 de grade. Piesa de teatru

„Vicarul”, de Rolf Hochhuth sugera faptul că Pius al XII-lea l-a sprijinit pe Hitler. A fost tradusă în 20 de limbi şi a condus la multe cărţi şi articole, unele acuzându-l şi altele apărându-l pe pontif. Începea atunci „una dintre formele de demolare a persoanei, probabil cea mai reuşită din secolul al XX-lea”.

Recent, s-a încheiat la Roma un Simpozion dedicat lui Pius al XII-lea şi acţiunii sale din anii persecuţiei împotriva evreilor de către nazi-fascism. În cele trei zile ale simpozionului (14-17 septembrie), promovat de Fundaţia necatolică „Pave the Way” (un organism pentru dialog dintre religiile din lume, cu sediul la New York), au fost analizate evenimentele şi pusă în lumină o vastă documentaţie bazată pe arhive şi pe declaraţii ale martorilor. Toate dezmint acuzaţiile aduse lui Pius al XII-lea de indiferenţă şi antisemitism. Documentele inedite sunt puse la dispoziţia istoricilor.

Gary Krupp, evreu american, preşedintele Fundaţiei „Pave the Way” care a organizat simpozionul, a declarat că Pius al XII-lea a salvat în lume mai

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

mulţi evrei decât oricine altcineva în istorie.

Documentele au fost trimise şi la muzeul Yad Vashem, la Ierusalim, unde este o fotografie a lui Pius al XII-lea şi mesaje care vor să arate că papa n-a făcut nimic pentru salvarea evreilor. Printre documente se află şi un interviu cu cel mai renumit istoriograf evreu, un britanic, sir Martin Gilbert, considerat chiar de evrei cel mai competent istoriograf al Holocaustului. În interviul prezentat la simpozion, acesta spune că fiecare frază de la Yad Vashem este o falsificare a istoriei.

Anul trecut, într-un articol publicat în revista „National Review”, Mihai Pacepa (ofiţerul de informaţii care a fugit în anul 1978; cartea sa „Orizonturi roşii” a fost republicată în 27 de ţări) relata cum în februarie 1960 a fost un plan „Seat-12” din partea KGB-ului de a-l discredita pe Pius al XII-lea. El spune cum KGB-ul a dorit să îl descrie ca pe un antisemit care a încurajat Holocaustul. Sub motivul că România era gata să restabilească relaţiile rupte cu Sfântul Scaun, s-a cerut accesul la arhive pentru a găsi baze istorice care ar fi ajutat guvernul român să justifice în

mod public schimbarea atitudinii. Împreună cu alţi trei ofiţeri sub acoperire, Mihai Pacepa a reuşit, între anii 1960 şi 1962, după cum declară „să sustragă sute de documente legate în vreun fel de papa Pius al XII-lea din Arhivele Vaticanului şi din Biblioteca Apostolică. Totul a fost trimis imediat la KGB prin curier special. În realitate, nici un material incriminator împotriva pontifului nu s-a ivit în toate acele documente fotografiate pe ascuns”.

Documentele au slujit pentru a produce piesa de teatru prin care era atacat papa. Piesa a fost pusă în scenă la Berlin (Germania), în anul 1963. Mai târziu, în anul 2002, Costa Gavras a adaptat piesa pentru filmul său „Amen”, pe al cărui poster apărea o zvastică deasupra unei cruci.

Simpozionul a oferit opiniei publice „posibilitatea să cunoască mai bine şi mai complet ceea ce Pius al XII-lea a promovat şi înfăptuit în favoarea evreilor, persecutaţi de regimurile nazist şi fascist”, a spus Benedict al XVI-lea primindu-i pe participanţi în audienţă joi, 18 septembrie. „Se află deci că nu a cruţat eforturi, oriunde a fost posibil, pentru a interveni

Papa Benedict al XVI-lea la mormântul lui Pius al XII-lea

direct sau prin dispoziţii date unor persoane individuale sau instituţii ale Bisericii Catolice în favoarea lor”, a spus Benedict al XVI-lea, amintind că simpozionul a evidenţiat „nu puţinele intervenţii întreprinse de el în mod secret şi în tăcere, deoarece, ţinând cont de situaţiile concrete ale acelui complex moment istoric, numai în acest fel era posibil să se evite ceva mai rău şi să salveze un număr cât mai mare posibil de evrei”.

Pentru români, Pius al XII-lea rămâne important pentru scrisoarea de încurajare „Veritatem facientis” din 27 martie 1952. Închisorile erau atunci pline cu mii de creştini: episcopi, preoţi şi laici. Papa scrie: „În ochii noştri şi ai tuturor celor care pot cunoaşte adevărul şi îşi pot face auzit în mod liber glasul, voi reînnoiţi măreţia Bisericii primare; de aceea, noi, care nutrim faţă de poporul vostru sentimente părinteşti şi îi înconjurăm cu o iubire deosebită pe «cei prigoniţi pentru dreptate» (Mt 5,10), dorim să sărutăm lanţurile celor care, întemniţaţi pe nedrept, plâng şi se întristează”.

Pr. Cornel Cadar

6 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

Nunþiul apostolic în vizitã la Iaºi ES Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, s-a aflat în perioada 16-20 octombrie în Dieceza de Iaºi.

n capitala moldavă a participat la două întâlniri ale forurilor europene şi naţionale. La invitaţia PS Petru Gherghel, a prezidat două sfinte Liturghii în catedrală, cu ocazia Celei de-a LXXXI-a Zile Mondiale a Misiunilor şi a deschiderii solemne a noului an universitar. De asemenea, a întreprins şi o vizită pastorală în diferite locuri din dieceză.

Vizita ES Francisco-Javier Lozano a început cu participarea la Cea de-a XI-a Întâlnire de Dialog dintre Biserica Ortodoxă şi diferiţi membri ai Parlamentului European, desfăşurată în zilele de 16 şi 17 octombrie la Iaşi.

Cu ocazia sărbătorii Sfântului Luca, patronul medicilor, sâmbătă, 18 octombrie, nunţiul împreună cu episcopul diecezei a vizitat Centrul Medical din

Î

La sanctuarul diecezan „Fericitul Ieremia”, Oneºti

cadrul Fundaţiei Medicale „Speranţa Bolnavilor” din Barticeşti.

Aici au fost primiţi de către noul director şi preşedinte al fundaţiei, pr. Mihai Budău, alături de medicii şi personalul centrului.

Nunţiul a binecuvântat munca lucrătorilor sanitari, îndemnându-i să continue activitatea de slujire a semenilor. Următoarea etapă a itinerarului a fost la Bacău, unde s-a desfăşurat Adunarea Generală a Acţiunii Catolice „Sfântul Iosif”. La sfânta Liturghie, celebrată în casa părinţilor salezieni, nunţiul i-a îndemnat pe membrii AC să fie tot mai angajaţi în apostolatul lor.

După-amiază, a celebrat o Liturghie la Oneşti, în cripta unde

Ieremia Valahul - 25 de ani de la beatificare La Oneşti, în perioada 21-30 octombrie, s-au celebrat 25 de ani de la declararea ca fericit a lui Ieremia Valahul, de către papa Ioan Paul al II-lea (30 octombrie 1983). A fost prima celebrare în cinstea fericitului Ieremia în sanctuarul care îi poartă numele, unde îi sunt depuse moaştele. Programul a inclus o novenă de pregătire, cu participarea mai multor parohii, un „triduum solemn”, având ca temă sfinţenia, iar la 29 octombrie a fost inaugurată „Capela Adoraţiei”. La 30 octombrie, aniversarea beatificării, au fost expuse relicvele, s-a aprins „lampa votivă” care va lumina până la 5 martie 2009, şi a fost o Liturghie solemnă celebrată de PS Petru Gherghel, cu prezenţa membrilor Seminarului şi ai Liceului Catolic din Oneşti, urmată de o celebrare comemorativă şi procesiune cu statuia fericitului Ieremia pe străzile din apropierea sanctuarului şi a conventului.

Celebrările liturgice au fost animate de corul sanctuarului.

sunt depuse moaştele fericitului Ieremia. A urmat întâlnirea cu angajaţii şi voluntarii Programului de „Servicii de Îngrijiri la Domiciliu”, din cadrul Centrului Diecezan Caritas, aflaţi în pelerinaj la sanctuarul din Oneşti. În omilia ţinută duminică, 19 octombrie, în cadrul Liturghiei de la ora 11.00 din catedrala din Iaşi, nunţiul a vorbit despre importanţa activităţilor misionare.

La Liturghia de la ora 16.00, le-a spus studenţilor să fie fideli misiunii lor, să fie coerenţi în tot ceea ce întreprind şi i-a îndemnat să pună sub lumina credinţei întreaga lor activitate de cercetare, păstrându-şi identitatea, indiferent de contextul în care vor activa. În ultima zi a vizitei, luni, 20 octombrie, nunţiul a participat la Cea de-a XI-a ediţie a Simpozionului internaţional „Drepturile omului – dimensiune spirituală şi acţiune civică”, desfăşurat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. În cadrul simpozionului, a vorbit despre libertatea şi egalitatea oamenilor, despre problemele pe care le-au avut de înfruntat românii în perioada regimului comunist şi despre fidelitatea de care au dat dovadă în trăirea credinţei.

Liviu Criºmaru

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

În mijlocul românilor din Italia ºi Spania PS Aurel Percã a întreprins în perioada 5-19 octombrie o vizitã pastoralã în comunitãþile de români din Roma, Lleida, Zaragoza ºi Madrid.

D

uminică, 5 octombrie, PS Aurel Percă a vizitat cele trei comunităţi ale românilor catolici din Roma. A participat la inaugurarea noului sediu (pentru activităţi parohiale şi liturgice) pe care Vicariatul de Roma l-a pus la dispoziţia catolicilor români în Parohia „San Vitale”. Liturghia a fost concelebrată de episcopul Ernesto Mandara, auxiliar al Diecezei de Roma, împreună cu PS Aurel, alături de alţi preoţi responsabili pentru pastoraţia migranţilor. Au participat şi reprezentanţi ai autorităţilor civile din Roma, de la ambasada României în Italia şi de la ambasada României pe lângă Sfântul Scaun. În comunitatea din Ladispoli, episcopul l-a prezentat oficial pe pr. Adrian Chili, care va lucra împreună cu pr. Isidor Iacovici, responsabilul comunităţilor catolice de români din Roma, şi cu pr. capelan Iulian Faraoanu.

Catolicii români din Lleida (Spania) au avut parte de prezenţa episcopului în perioada 9-11 octombrie. Aici s-a întâlnit cu PS Juan Piris Frígola, noul episcop de Lleida, cu credincioşii români, cu pr. Adrian Burcă şi cu ceilalţi preoţi care slujesc în oraş. La 11 octombrie, Preasfinţitul a administrat taina Mirului la 21 de tineri români, din Lleida, Tarragona, Reus şi Vielha.

Duminică, 12 octombrie, comunitatea catolicilor români din Zaragoza, păstorită de pr. Paul Budău, a primit vizita episcopului auxiliar. Aici au primit

Programul Liturghiilor Italia: Roma: Parohia „San Vitale” (via Nazionale, 194/B): joi: 16.00; duminicã: 10.00 ºi 16.00; Parohia „Santa Maria, Causa Nostrae Laetitiae” (Piazza Siderea, 1/A): duminicã: 12.30; Parohia „San Giovanni Battista” (Ladispoli, via Garibaldi, 1): duminicã: ora 09.00 Spania: Lleida: Parohia „San Juan”: marþi, joi ºi vineri: 20.00; Parohia „Nuestra Senora del Carmen” (Rambla de Ferran, 31): duminicã: 10.30; Zaragoza: Parohia „Nuestra Senora de Montserrat”: duminicã: 10.00; Madrid: Parohia „Crucifixión del Senor” (str. Cuart de Poblet, 6-8): duminicã: 10.50; Coslada, Parohia „Santa Maria de Los Angeles” (str. San Pablo, 18): la fiecare douã duminici: 10.00; Alcalá de Henares, Parohia „San Marcos” (str. Gran Canal, 7): la fiecare douã duminici: 18.00; Colmenar Viejo, Parohia „San José” (str. Cura, 14): în prima duminicã din lunã: 18.00; Parla, Parohia „Santos Justo y Pastor” (str. Fuenlabrada, 80): în a doua duminicã din lunã: 18.00.

8 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

sacramentul Mirului un număr de 14 copii şi tineri. În ziua următoare, fiind sărbătorită Sfânta Fecioară Maria de Pilar, Preasfinţitul a celebrat sfânta Liturghie, alături de Rouco Varela, cardinal de Madrid, şi de Elias Yanet, episcop emerit de Zaragoza.

Duminică, 19 octombrie, românii din Madrid, după patru ani, l-au primit din nou pe PS Aurel Percă. Episcopul a celebrat o sfântă Liturghie în sediul central al Capelaniei româneşti din Madrid, avându-i concelebranţi pe delegatul pentru imigranţi din cadrul Arhiepiscopiei de Madrid, pr. Antonio Martinez, parohul local, pr. Santos Urias, cei doi responsabili ai comunităţii de români, pr. Leonard Diac şi pr. Sergiu Antal. La celebrare a participat şi doamna Maria Ligor, ambasador al României la Madrid. În după-amiaza zilei de 12 octombrie, episcopul a vizitat una dintre comunităţile filiale: Alcalá de Henares. Aici câţiva copii l-au primit pentru prima dată pe Isus în sfânta Împărtăşanie.

Florin Jitaru

Roman

Comunitatea „Don Calabria”

Sfinþire de bisericã

Un nou aºezãmânt

C ongregaţia Slujitorilor Să-

Sfinþirea bisericii „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman raci ai Divinei Providenţe ºi consacrarea altarului acesteia au fost celebrate de PS Petru (Institutul „Don Calabria”) din Gherghel în cadrul Liturghiei din ziua de 12 octombrie.

Au concelebrat ºi 37 de preoþi. Alãturi de credincioºii parohiei Roman a fost sâmbătă, 11 octombrie, în sărbătoare, cu priau participat mulþi credincioºi din comunitãþile vecine.

B

iserica, singura în stil oriental din Dieceza de Iaşi, a fost construită între anii 1927 şi 1942.

Comunitatea a fost întâi filiala Parohiei Tămăşeni, iar în anul 1952 a fost înfiinţată ca parohie, primul paroh fiind pr. Anton Bişoc.

Timpul, intemperiile vremii, infiltrările de apă şi cutremurele de pământ i-au afectat grav rezistenţa; au apărut fisuri la fundaţie, pereţi şi turnuri. Era necesară o consolidare generală, la care s-a lucrat timp de şase ani (1998-2004). S-au făcut subzidiri la fundaţie şi au fost cămăşuite, împreună cu turnurile, cu plase de fier şi beton.

Au fost ridicaţi patru stâlpi pe exterior încrustaţi în pereţi, câte doi pe fiecare parte; aceştia au fost legaţi de trei grinzi longitudinale şi trei transversale.

lejul celebrării hramului comunităţii, în cinstea sfântului Ioan Calabria, şi a binecuvântării noului aşezământ închinat Divinei Providenţe (Str. I.L. Caragiale, nr. 1), care cuprinde o casă pentru comunitate şi studenţi precum şi un centru de zi pentru copii.

Au fost reparaţi pereţii exteriori şi finisaţi cu var lavabil de o singură culoare, alb-închis, care scoate în relief arhitectura exterioară. În interior a fost consolidată bolta de deasupra altarului, 70% din tencuială a fost refăcută. S-a renunţat la unele picturi şi simboluri; unele picturi vechi şi imaginile de la Calea crucii au fost reînnoite, dar au fost realizate şi altele noi: patru parabole, regele David cântând la harpă, sfânta Cecilia, cei patru evanghelişti, Isus Cristos, regele universului (pe bolta turnului mare), Mântuitorul în Grădina Măslinilor, botezul lui Isus. La altar este un mozaic reprezentând chipul sfintei Tereza a Pruncului Isus şi patru imagini din viaţa ei. La altar a fost pus un tabernacol aurit, iar deasupra un vitraliu cu Isus răstignit. Altarul a fost construit din marmură, masa fiind dintr-o bucată.

Credincioşii au contribuit cu generozitate la refacerea bisericii. Biserica reînnoită şi consolidată devine un imbold pentru credincioşi ca să-şi reînnoiască viaţa şi să-şi înfrumuseţeze sufletul. Împreună, preoţii şi credincioşii l-au lăudat pe Domnul şi i-au mulţumit pentru ajutorul şi harurile oferite. Cu siguranţă, sfânta Tereza a Pruncului Isus a mijlocit cele necesare pentru renovarea bisericii.

PS Petru Gherghel (însoţit de pr. Alois Fechet şi de pr. Lucian Păuleţ) a fost primit de superiorul comunităţii, pr. Manuel Oliveira. Împreună cu delegatul provincial al congregaţiei, pr. Giacomo Cordioli, a tăiat panglica de inaugurare. La începutul sfintei Liturghii, episcopul a sfinţit casa şi capela. Au participat aproape 40 de preoţi, persoane consacrate, credincioşi din Roman, Fundu Răcăciuni şi Răcăciuni, oaspeţi din Italia, preoţi şi credincioşi ortodocşi.

Au fost prezente la ceremonie şi diferite autorităţi, precum ambasadorul Portugaliei, Alexandre Vassalo, alături de o delegaţie a Ambasadei Portugaliei la Bucureşti, primarul şi viceprimarul din Răcăciuni.

Pr. Dumitru Farcaº

Pr. Manuel Oliveira

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Roman

Sfintiri , de diaconi în care întreaga BiseCatolică a celebrat aminÎtireanricăziuaSfântului Francisc din

Assisi, 4 octombrie, Provincia „Sfântul Iosif” a Fraţilor Franciscani Conventuali din România a trăit o frumoasă zi de sărbătoare. La Institutul Teologic Franciscan din Roman au fost hirotoniţi diaconi 12 fraţi, de PS Petru Gherghel. Totodată, s-a celebrat şi hramul Conventului.

Celebrarea hirotonirii diaconilor şi a hramului a început la ora 10.30, prin procesiunea formată din circa 100 de preoţi.

Procesiunea a pornit din amfiteatru, spre locul din faţa institutului special amenajat pentru celebrare.

După ce pr. guardian Mihai Gal a adresat un cuvânt de salut şi de bun venit tuturor celor prezenţi – episcop, ministru provincial, preoţi, persoane consacrate, Diaconii: Marcelin Amariei – Rotunda; Adrian Baciu – Bacãu „Sfânta Cruce”; Lucian-Daniel Bulai – Bacãu „Fericitul Ieremia”; Petricã-Cristinel Eva – Mirceºti; Lucian Farcaº – Bacãu „Sfânta Cruce”; Daniel Fechetã – Adjudeni; Marian-Leonard Iancu – Bacãu „Sfântul Nicolae”; Gabriel Neculãeº – Hãlãuceºti; Teodor-Ion Neculãeº – Luncaºi; Daniel Pal – Galbeni; Cristian Roca – Adjudeni; Carol-Daniel Sabãu – Luizi-Cãlugãra.

seminarişti şi credincioşi – celebrarea sfintei Liturghii a continuat cu ritul penitenţial şi liturgia cuvântului. După proclamarea evangheliei, episcopul a rostit cuvântul de învăţătură. „Sfântul Francisc, a spus printre altele Preasfinţitul, prin umilinţa, sărăcia, curăţia şi simplitatea sa a fost şi rămâne pentru noi toţi un exemplu de trăire autentică a învăţăturii lui Cristos”.

Adresându-se aspiranţilor la ordinul diaconatului, păstorul diecezei i-a îndemnat să-şi inspire întreaga lor viaţă şi slujire din exemplul fondatorului, crescând tot mai mult în acele virtuţi care l-au făcut atât de iubit în lumea întreagă.

Ritul propriu-zis al hirotonirii celor 12 candidaţi a început cu apelul fiecăruia dintre ei, după care a urmat invocarea tuturor sfinţilor şi rugăciunea de consacrare, îmbrăcarea dalmaticii şi primirea evangheliei.

La final, un reprezentant al fraţilor diaconi a adresat un cuvânt de mulţumire lui Dumnezeu, PS Petru Gherghel, ministrului provincial şi tuturor celor care de-a lungul anilor de formare i-au susţinut şi ajutat.

10 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

Pr. Virgil Blaj

E bine de ºtiut „Biblia zi ºi noapte”

Iniţiativa intitulată „Biblia zi şi noapte”, adică lectura în întregime şi continuă a celor 73 de cărţi ale Bibliei, s-a desfăşurat la Roman în bazilica „Sfânta Cruce din Ierusalim” de la 5 la 11 octombrie, fiind transmisă de Rai Uno, televiziunea de stat italiană, cu ocazia Sinodului Episcopilor centrat pe cuvântul lui Dumnezeu.

Primul cititor a fost papa Benedict al XVI-lea, căruia i-a fost încredinţat primul capitol al cărţii Genezei. În iniţiativă au fost implicaţi, pentru prima parte, creştinii şi evreii. Apoi au citit doar creştinii, deoarece pentru evrei Noul Testament nu este cuvântul lui Dumnezeu.

Ultima lectură, capitolul 22 al Apocalipsului, a fost făcută de cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului.

Cei 1.250 de cititori s-au putut înscrie prin intermediul internetului, citind fiecare câte un capitol. Fiecare perioadă de lectură de o oră şi jumătate nonstop a fost intercalată sau întreruptă de un fragment muzical. S-a citit, dar s-a şi cântat Biblia (de la genul gospel american la muzică latino-americană, de la tobe africane la harpa birmană, de la muzica irlandeză la melodia gregoriană-romană).

Transmiterea (cu aproximativ 800.000 de cuvinte) a fost făcută pe mai multe căi: televiziune, internet, fluxuri video pe telefoanele celulare şi a durat în total 139 de ore.

istorie

Pr. Mihai Rotaru N

ăscut la 13 februarie 1922, la Corhana, preotul franciscan Mihai Rotaru a urmat studiile seminariale superioare la Hălăuceşti şi Luizi-Călugăra, pe care le-a întrerupt din cauza Celui de-al Doilea Război Mondial. În iulie 1947 a intrat în ritul oriental, fiind sfinţit preot la Oradea, la 1 februarie 1948, de către episcopul martir Ioan Suciu. A activat pentru scurt timp la Oradea şi în Parohia Drăgeşti, iar după suprimarea Bisericii Greco-Catolice (1 decembrie 1948) pr. Rotaru a activat în calitate de confesor la Bucureşti, fiind în permanenţă supravegheat de Securitate.

La 17 noiembrie 1950, părintele Rotaru a fost răpit de agenţi ai Securităţii şi închis în arestul central din capitală, fiind anchetat în cadrul grupului Tătaru-Todea. Potrivit Raportului introductiv de trimitere în judecată, întocmit de ofiţerii Gheorghe Enoiu şi Vasile Grigore, părintele s-ar fi făcut vinovat de fapte „antidemocrative”, după cum urmează: a îndeplinit rolul de „curier” între Nunţiatura Apostolică şi ep. Marcu Glaser, Mons. A. Boga, pr. Alexandru Todea, pr. Gheorghe Guţiu, pr. Ştefan Tătaru, pr. Clemente Gatti etc., l-a informat pe secretarul Nunţiaturii, Del Mestri, despre adunarea „democratică” a preoţilor de la Târgu Mureş, l-a chemat din Ardeal la Bucureşti pe viitorul episcop, Alexandru Todea, la solicitarea ep. I. Schubert, a oferit ajutor preoţilor greco-catolici precum şi sr. Ionela (Maria Cotoi) etc.

După o anchetă dură şi lungă, pr. Rotaru a fost judecat

de Tribunalul Militar Bucureşti, fiind condamnat prin Sentinţa 104/15 februarie 1952 la muncă silnică pe viaţă. Prin Decizia 1818 din 30 mai 1952, Curtea Militară de Casare şi Justiţie (preşedinte col. Vasile Vlasu) a respins recursul înaintat de avocatul din oficiu, Arm.I. Theodoru. Sentinţa a rămas definitivă după respingerea în aprilie 1953 a cererii de revizuire a procesului. Motivele invocate de cei condamnaţi se bazau pe faptul că interogatoriile fuseseră efectuate prin bătăi şi presiuni, iar declaraţiile le fuseseră răstălmăcite şi denaturate.

A urmat pentru pr. Rotaru calvarul închisorilor comuniste, fiind închis la Jilava, Baia Sprie, Piteşti, Bacău, Dej şi Gherla.

La 7 noiembrie 1954, aflat la minele de plumb de la Baia Sprie, pr. M. Rotaru a intrat în greva foamei, alături de alţi 670 de deţinuţi, pentru a boicota aniversarea Revoluţiei bolşevice din 1917. De asemenea, în timp ce se afla la Piteşti (1954-1961), a fost pedepsit disciplinar cu multe zile de izolare deoarece vorbise în franceză cu pr. Daniel Micloş Berinde, scrisese unele texte pe „plăci de săpun”, a cântat cântece religioase, a dormit în timpul zilei etc. De asemenea, tot la Piteşti a intrat din nou în greva foamei, ca protest faţă de condiţiile inumane din carcera comunistă.

Cazul său şi al altor deţinuţi a fost cunoscut de Amnesty International, care a intervenit, fără succes, pentru eliberarea lor.

La 18 ianuarie 1963, comandantul Penitenciarului Gherla,

Dumitru Alexandrescu, i-a adus la cunoştinţă părintelui Rotaru că pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de închisoare. În sfârşit, a fost eliberat prin Decretul de graţiere nr. 411/1964, activând apoi ca paroh de Barticeşti, unde, conform biografilor săi, pr. I. Simon şi pr. I. Gabor, „a murit, ca urmare a tratamentului din detenţie”. Moare la 26 august 1974, fiind înmormântat în cavoul preoţilor din cimitirul parohial Barticeşti.

Târziu, la 2 octombrie 2002, prin Decizia 4127, Curtea Supremă de Casare şi Justiţie – Secţia Penală – a admis recursul în anulare înaintat de procurorul general al României, prin care s-a anulat Sentinţa 104 din anul 1952. Potrivit motivaţiei Curţii Supreme de Casare şi Justiţie, datele transmise de pr. M. Rotaru aveau caracter nesecret, fiind de natură religioasă şi socială, activitatea sa fusese una de critică faţă de puterea comunistă, iar acţiunile sale de ajutorare a preoţilor greco-catolici şi a unor măicuţe (sr. Ionela) aveau caracter umanitar.

Dr. Dãnuþ Doboº

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Leon cel Mare P

rimul papă căruia posteritatea i-a acordat titlul de „cel Mare” este sfântul Leon, care a stat la cârma Bisericii lui Cristos între anii 440 şi 461. Au fost 21 de ani plini de greutăţi atât din interior, cât şi din afară.

Despre papa Leon cel Mare nu avem prea multe amănunte, deoarece nu-i plăcea să vorbească despre el însuşi în scrisorile sale. Era conştient de înălţimea funcţiei sale şi a ştiut să întruchipeze în persoana şi activitatea sa demnitatea, puterea şi grija de părinte, specifice lui Petru, capul apostolilor. Atitudinile lui, întotdeauna solemne, adesea severe, nu au îndepărtat căldura umană şi entuziasmul, aşa cum ne putem da seama după cele 96 de Sermones – predici – şi peste 170 de scrisori ce au ajuns până la noi. Îndeosebi omiliile ni-l arată ca pe unul dintre cei mai mari papi ai Bisericii, preocupat cu părintească dragoste de binele sufletesc al fiilor săi, cărora le vorbeşte într-un limbaj foarte accesibil, traducându-şi gândurile în forme scurte şi practice pentru trăirea vieţii creştine.

Scrisorile, redactate într-un stil ales, ne arată bogăţia personalităţii sale. Spirit înţelegător şi cu vederi largi, el nu se opreşte la amănuntele neînsemnate ale problemelor, ci analizează şi expune esenţialul; aşa a procedat în formula dogmatică a învăţăturii de credinţă, dezbătută şi definitivată de Conciliul Ecumenic al IV-lea din Calcedon.

Când Attila, „biciul lui Dumnezeu”, s-a îndreptat spre Roma, în fruntea armatelor sale, care nu cunoşteau nici mila faţă de oameni, nici respectul faţă de cele sfinte, cu prestigiul persoanei sale şi cu puterea cuvântului său, papa Leon îl convinge pe temutul conducător să cruţe Roma şi chiar să părăsească Italia. În anul 455, vandalii ajung la porţile Romei, hotărâţi să nu lase în urma lor decât un morman de ruine peste cadavrele locuitorilor săi; papa Leon îmblânzeşte pe căpetenia lor, Genseric, şi obţine favorul de a fi cruţate toate lăcaşurile de închinare, cu toţi cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuinţa cetăţenilor îngroziţi; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populaţiei a fost salvată.

Mai primejdioase şi mai dureroase pentru inima de păstor suprem a lui Leon au fost frământările din interiorul Bisericii. După condamnarea în Conciliul Ecumenic de la Efes (431) a episcopului de Constantinopol, Nestoriu, care învăţa că în Cristos există două persoane distincte şi două naturi distincte, călugărul Eutichie a început să afirme că Isus Cristos nu a avut decât firea dumnezeiască. Patriarhul Constantinopolului, Flavian, condamnă această rătăcire şi se adresează papei Leon, care, în epistola dogmatică Ad Flavianum, expune limpede şi

12 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

pe larg învăţătura adevărată şi conformă sfintei evanghelii şi conciliilor anterioare. Afirmă solemn învăţătura că în Cristos coexistă două naturi unite într-o singură persoană. „Isus Cristos – spunea papa Leon în scrisoarea sa – pentru noi şi pentru a noastră mântuire, s-a născut din Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, după firea omenească, ca un singur şi acelaşi Cristos, Fiu, Domn, unul-născut (din Dumnezeu), în două naturi unite fără confuzie, nici schimbare, fără împărţire, nici separare, distincţia naturilor nefiind deloc suprimată prin unirea lor, fiecare natură păstrând, dimpotrivă, particularitatea ei, ambele adunându-se într-o singură formă, o singură persoană şi o singură ipostază”.

Când, în ziua de 10 noiembrie 461, a închis ochii pentru lumina soarelui material, contemporanii săi au înţeles că, prin el, Dumnezeu a dăruit Bisericii o piatră solidă la temelia credinţei, iar Imperiului de Apus, aflat în declin, un salvator providenţial; pentru aceste motive, l-au numit Leon I cel Mare.

Papa Benedict al XIV-lea, în anul 1754, l-a declarat doctor al Bisericii.

Anul Sfântului Paul

Scripturistica paulinã ca apogeu F

ie că sunt doar orientate spre sau chiar umplute de ceea ce înseamnă evenimentul Cristos (în exprimarea lui Karl Rahner, „eveniment de mântuire care este însuşi Isus Cristos”), scrierile biblice relatează, într-o formă specifică, despre ceea ce se dovedeşte a fi lucrarea de mântuire realizată de Dumnezeu, cu punctul culminant în întruparea Fiului şi misterul Pascal. Pornind de la recitirea istoriei în noua lumină a revelaţiei totale în Cristos, continuând cu proclamarea noutăţii absolute a Învierii şi terminând cu perspectiva escatologică, toate acestea constituie, în special pentru scrierile neo-testamentare, nivelul cel mai înalt de exprimare a ceea ce trebuie cunoscut şi trăit. Or, pe această linie, scrisorile sfântului Paul sunt mai mult decât complementare în raport cu celelalte scrieri. Reprezintă, indiscutabil, o culme.

Dincolo de titlurile sau denumirile atribuite lui Isus (toate bine gândite: astfel, apostolul nu scrie niciodată „Domn este Cristos[ul]”, ci „Domn este Isus” – Rom 10,9; 1Cor 12,3; sau „Domn este Isus Cristos” – Fil 2,11), scripturistica paulină clarifică foarte bine şi referirile la mântuire. Astfel, sfântul Paul nu zice „suferinţele Domnului sau ale Fiului”, ci „suferinţele

lui Cristos” (2Cor 1,5; Fil 3,10). Şi asta pentru că „Isus Cristos” indică persoana evenimentului mântuitor. Iar cunoaşterea lui Cristos nu este ceva ce ţine de opţiunea cuiva sau simpatia legată de un „personaj istoric” de importanţă majoră. Melanchton, un apropiat al lui Luther, afirma că a-l cunoaşte pe Cristos înseamnă, mai presus de toate, a cunoaşte binefacerile sale. Altfel spus, a avea în vedere mântuirea.

Iată de ce, în scrierile sfântului Paul, până şi formulele de credinţă, în diferitele lor enunţări, sunt întotdeauna puse alături de concepte din care să reiasă evenimentul mântuitor, aşa cum ar fi: crucea, pătimirile, învierea, trupul-sângele, Duhul, slava, eliberarea, reconcilierea, îndreptăţirea, credinţa etc. Iar raportarea este mereu la Cristos (persoana evenimentului mântuitor), chiar şi în locuţiunile ecleziologice, atât de tip individual (apostol, slujitor, diacon: întotdeauna „al lui Cristos”), cât şi comunitar (tipică este sintagma „trupul lui Cristos”; chemaţi, moştenitori, voi: „cei ai lui Cristos” – 1Cor 15,23).

Până şi viaţa creştină este sau trebuie trăită „în Cristos”.

Asta nu înseamnă că lipsesc sau sunt mai rare exprimările cu accent pe „Domnul”. Dimpotrivă. Referirea este însă

Extazul sfântului apostol Paul, de Gerrit van Honthorst (sec. al XVII-lea)

întotdeauna cristologică (cu trimitere la evenimentul mântuitor): „Nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei” (1Cor 2,8); „Dumnezeu, care l-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi” (1Cor 6,14); „le poruncesc, nu eu, ci Domnul” (1Cor 7,10); „potirul Domnului” (1Cor 10,21); „trupul şi sângele Domnului” (1Cor 11,27b); „vestiţi moartea Domnului” (1Cor 11,26). Este şi cazul simplei folosiri a sintagmei „în Domnul” (de mai bine de 30 de ori).

Iar ecourile din celelalte scrisori nu sunt mai prejos în această privinţă: „în el am dobândit mântuirea prin sângele său” (Ef 1,7); „voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos” (Ef 2,13); „în trupul său a distrus ura” (Ef 2,14).

De-ar fi să ne limităm la aceste ultime imperative şi tot i-am datora atât de mult sfântului Paul.

Mai rămâne doar să se şi vadă ceva în viaţa noastră. Ceva din spiritul şi învăţătura marelui apostol.

Pr. Cristian Chinez

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

Fotografia din vitrinã O

ricine a iubit cu adevărat o persoană ştie că acea persoană nu poate fi uitată, indiferent dacă intervine moartea sau un alt motiv.

Cu atât mai mult dacă această realitate a avut loc între doi soţi.

Pe mine m-a părăsit soţia după ce l-a născut pe cel de-al doilea copil al nostru. A făcut o complicaţie postnatală, care, în câteva zile, a condus-o la mormânt. Şi era atât de frumoasă soţia mea!

Ne făcusem împreună multe planuri. Era genul de persoană în prezenţa căreia nu te puteai plictisi. Mereu inventivă, mereu pusă pe şotii, gata totdeauna să sară în ajutor celor care aveau nevoie, m-a făcut să mă simt totdeauna o persoană preţuită.

Poate că Dumnezeu intenţionat a chemat-o la sine, pentru ca trecerea timpului sau lumea aceasta să nu o schimbe. Intenţionat mi-a oferit-o şi mie ca soţie, pentru ca, la rândul meu, după plecarea ei, să pot schimba măcar puţin din această lume.

O caracterizau o bunătate şi o gingăşie pe care ştia totdeauna să le pună în valoare. În preajma ei nu puteai să nu-l iubeşti pe Dumnezeu, viaţa şi familia.

Era tipul femeii simple de la ţară. Nu aveam o casă deosebită, nu aveam nici maşină şi nici serviciu la oraş. Ne întreţineam din puţin, dar eram fericiţi. Deşi aveam o casă modestă, cu bunuri modeste, totul era în ordine. Peste tot se simţea mâna ei de femeie, de soţie şi de mamă.

O frumuseţe şi o ordine în exterior care, fără îndoială, veneau din frumuseţea şi ordinea din interior.

Ne cunoscusem în preajma grupului din cadrul parohiei.

Era o tânără sfioasă, dar fermă, simpatică, dar prudentă. Multe iniţiative şi-au găsit materializarea fiind propuse chiar de ea. Înmormântarea ei, pot spune, nu a fost ca toate înmormântările. Înmormântarea ei a fost o sărbătoare. Mi-a fost greu să ştiu că nu mai este alături de mine, dar, cunoscând-o, ştiu că

s-a dus să-i fie şi mai bine. Iar dacă aveţi impresia că m-a lăsat cu doi copii şi că mi-e greu, nu este aşa, pentru că şi copiii, parte din ea, sunt imaginea ei fidelă. Entuziasmul, farmecul şi gingăşia ei le regăsesc din plin în ei, le simt în lucrurile făcute de mâna ei, le văd în fotografiile care mi-au rămas.

Desigur, acum sunt recăsătorit. Un fapt, cred, normal, la vârsta mea şi la cei doi copii pe care îi am. Poate că, ideal vorbind, la experienţa deosebit de frumoasă trăită în prezenţa primei soţii, din recunoştinţa pe care încă i-o port, ar fi fost respectuos din partea mea să nu mă recăsătoresc, dar gândul că cei doi copii trebuie să aibă şi o mamă vizibilă m-a determinat să fac acest pas.

Sunt convins că şi prima soţie, de acolo de unde este, se bucură. Şi ea vrea binele meu şi al copiilor. O ştiu pentru că asta şi-a dorit şi atunci când era în viaţă.

Acum, dincolo de toate acestea, mi-a rămas o fotografie, una specială, a fostei mele soţii sau, mai bine zis, a soţiei mele din cer. Este în vitrină, într-un loc vizibil, într-o ramă frumoasă.

A rămas amintirea a tot ceea ce a însemnat ea, iar actuala soţie, mulţumesc lui Dumnezeu, şi ea este atât de înţelegătoare încât, împreună, mergem deseori la mormânt.

Mormântul fostei mele soţii.

Nu, nu este un loc trist. Este locul care îmi aminteşte că sunt creat pentru a iubi, pentru a preţui fiecare clipă a vieţii, pentru a-l preţui pe Dumnezeu şi familia. Este locul la care mă trimite fotografia din vitrină.

(Laurenţiu) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

14 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

pentru copii

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

89. Doi ucenici îl întâlnesc pe Cel înviat În aceeaşi zi, doi ucenici se aflau pe drum. Ei mergeau de la Ierusalim la Emaus. Pe drum vorbeau despre tot ce se întâmplase în Ierusalim. Atunci a venit Isus şi a mers cu ei. Dar cei doi nu l-au recunoscut. El i-a întrebat: „Despre ce vorbiţi?”. Cei doi s-au oprit plini de tristeţe.

Unul dintre ei, Cleofa, a întrebat: „Chiar nu ştii ce s-a întâmplat în Ierusalim?”. Străinul a răspuns: „Ce vrei să spui?”.

Cei doi ucenici au povestit: „Vorbim despre Isus din Nazaret. El era un profet. Vorbea şi făptuia cu putere în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. El

a fost condamnat la moarte şi executat. Noi sperasem că el este Mântuitorul. Şi acum, iată, este deja a treia zi de când s-au întâmplat toate acestea. Astăzi, în zori, câteva femei din cercul ucenicilor s-au dus la mormânt.

Ele nu i-au găsit trupul. Susţin că ar fi văzut un înger şi ar fi aflat de la trimisul lui Dumnezeu că Isus trăieşte. După aceasta, câţiva ucenici s-au dus la mormânt. Ei au găsit toate aşa cum povestiseră femeile.

Pe Isus însă nu l-au văzut”.

Atunci străinul le-a spus celor doi ucenici: „Voi nu înţelegeţi ce se întâmplă? Nu puteţi avea încredere în cuvântul profeţilor? Mesia trebuia să pătimească

toate acestea, de aceea Dumnezeu îi dă slavă, putere şi viaţă”. Şi el le-a explicat ce stătea scris în Sfintele Scripturi despre Mesia. În sfârşit, cei trei drumeţi au ajuns în satul Emaus. Isus s-a făcut că vrea să meargă mai departe. Atunci cei doi ucenici au insistat: „Rămâi cu noi! Se face seară. Ziua se sfârşeşte”.

Isus a intrat cu ei în casă şi a rămas cu ei. Mai târziu, când stăteau la masă, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinea şi le-a dat-o. Atunci celor doi li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut pe Domnul.

Dar după aceea nu l-au mai văzut. Cei doi şi-au spus unul altuia: „Nu ne ardea oare inima când ne vorbea despre cuvântul lui Dumnezeu?”. Încă în aceeaşi noapte, cei doi ucenici au pornit înapoi spre Ierusalim. Acolo erau adunaţi cei unsprezece apostoli cu mulţi ucenici. Ei au spus celor doi: „Este adevărat! Domnul a înviat! S-a întâlnit cu Petru”.

Atunci cei doi au povestit ce li se întâmplase în drumul spre Emaus şi cum l-au recunoscut pe Isus când a frânt pâinea pentru ei (Luca 24,13-35).

90. Întâlnirea din Ierusalim Ucenicii erau adunaţi în Ierusalim. Ei se temeau şi de aceea încuiaseră toate uşile. Deodată, Isus a fost cu ei şi le-a spus: „Pacea să fie cu voi!”. Apoi le-a arătat rănile de la mâini.

Când ucenicii l-au recunoscut pe Domnul lor, s-au bucurat.

Isus le-a spus a doua oară: „Pacea să fie cu voi! Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. El le-a mai zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt!

Cui veţi ierta păcatele, le vor fi iertate de Dumnezeu. Cui nu le veţi ierta, nu le vor fi iertate” (Ioan 20,19-23).

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre personajele din Biblie „Noi nu-l recunoaştem întotdeauna pe Dumnezeu deoarece nu-l ascultăm cu inima. El este mereu alături de noi, dar mai ales când în lume se face seară. Isus este lumina care ne conduce prin întunericul care ne înconjoară” (Cătălina, 12 ani). „Când Isus a înviat, el a trebuit să se arate oamenilor pentru ca lumea să-l creadă. Oare când va reveni printre noi, îl vom recunoaşte?” (Ionuţ, 11 ani). „Isus doreşte să fie pace şi iubire între noi, să-i iertăm pe toţi cei care ne supără. După aceste calităţi noi îl putem recunoaşte pe Isus atunci când o să se întoarcă pe pământ” (Alexandru, 12 ani). „Isus ne-a promis că nu ne va lăsa niciodată singuri, de aceea îl iubesc nespus de mult.

Voi încerca şi eu să nu-i las singuri pe cei care au nevoie de mine, ci să fiu mereu alături de

ei, aşa cum Isus este alături de noi mereu” (Margareta, 13 ani). „Oamenii încă se mai îndoiesc de Dumnezeu pentru că nu vor să fie cu adevărat fericiţi. Eu mă simt iubită de Isus şi sunt fericită căci, alături de el, nu mă simt niciodată singură” (Monica, 13 ani). „Tatăl din cer nu l-a luat pe Isus dintr-odată la el, ci l-a mai lăsat printre noi, iar ca noi să nu suferim prea mult, ni l-a trimis în loc pe Duhul Sfânt” (Aurelian, 12 ani). „Duhul Sfânt este o persoană în care Dumnezeu are mare încredere şi pe care a trimis-o pe pământ să ne boteze pe toţi şi să devenim astfel copii ai lui Dumnezeu. Aşa, noi, copiii, avem părinţi atât în cer cât şi pe pământ” (Ernest, 11 ani). „Când a sosit vremea să urce la cer, Dumnezeu a trimis pe pământ un nor sub formă de

91. Domnul îºi trimite vestitori la toate popoarele Cei unsprezece apostoli s-au dus în Galileea, pe muntele unde le spusese Domnul să vină. Acolo l-au văzut pe Isus. Ei au căzut la picioarele lui. Dar unii se mai îndoiau de el. Isus s-a apropiat de ei şi le-a spus: „Tatăl mi-a dat toată puterea – în cer şi pe pământ. Cu această putere vă trimit eu pe voi. Mergeţi la toate popoarele. Faceţi din toţi oamenii ucenicii mei. Botezaţi-i în numele Tatălui şi al Fiului

şi al Sfântului Duh. Învăţaţi-i şi spuneţi-le totul ca ei să poată trăi aşa cum v-am arătat eu vouă.

Puteţi fi siguri: eu nu vă voi lăsa singuri. Rămân cu voi până la sfârşitul lumii” (Matei 28,16-20).

92. Despãrþirea de ucenici Au trecut patruzeci de zile de la Paşti. În acest timp, Domnul s-a întâlnit cu ucenicii săi.

Le-a spus: „Rămâneţi în Ierusalim şi aşteptaţi pe acela pe care vi-l va trimite Tatăl în ajutor. Ioan a botezat la Iordan cu apă. Voi veţi fi botezaţi cu

16 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

pătură, care l-a învelit pe Isus şi l-a luat în braţe, ducându-l la Tatăl său. În timp ce urca, Isus ne-a cerut să nu-l uităm şi să-l aşteptăm, căci într-o zi va reveni. Dar oare când, căci tare mi-e dor de el!” (Anişoara, 12 ani). „Pentru ca oamenii să nu rămână singuri, a fost trimis pe pământ Duhul Sfânt, care ne-a botezat, aşa cum ne-a promis Isus. De atunci noi suntem pregătiţi să-l aşteptăm pe Dumnezeu, care ne iubeşte şi ne aşteaptă pe toţi la el. Dar, din păcate, mai sunt unii care nu vor să înţeleagă acest adevăr” (Eliza, 13 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

Duhul Sfânt. Atunci veţi fi martorii mei. Aici, în Ierusalim, şi în toate ţările până la marginile lumii”.

După ce a spus toate acestea ucenicilor săi, a fost ridicat la cer. A venit un nor şi l-a învăluit. Ucenicii au privit fascinaţi spre cer. Dar apoi le-au apărut doi bărbaţi în haine albe. Aceştia au spus: „Ce staţi aici şi vă uitaţi spre cer? Isus, care a plecat de la voi în cer, va veni înapoi. Voi îl veţi recunoaşte” (Fapte 1,1-11). (va urma)

Pentru tineri Întrebãri ale tinerilor

Cum sã fii apostol?

Inelida: „În Mesajul pentru Cea de-a XXI-a Zi Mondială a Tineretului, ne-aţi spus că «este urgent să se ridice o nouă generaţie de apostoli înrădăcinaţi în cuvântul lui Cristos».

Sunt cuvinte atât de puternice şi angajatoare încât ne înspăimântă. Desigur că şi noi am vrea să fim apostoli, dar aţi vrea să ne explicaţi mai detaliat care sunt, după părerea sanctităţii voastre, principalele provocări de înfruntat în timpul nostru şi cum visaţi să fie aceşti noi apostoli?”.

Benedict al XVI-lea: Toţi ne întrebăm ce anume aşteaptă Domnul de la noi. Mi se pare că e marea provocare a timpului nostru. Se vrea ca Dumnezeu să fie redus la privat, la un sentiment, ca şi cum el nu ar fi o realitate obiectivă şi astfel, fiecare îşi formează planul său de viaţă. Dar această viziune care se prezintă ca şi cum ar fi ştiinţifică, acceptă ca valid doar ceea ce este verificabil prin experiment. Cu un Dumnezeu care nu

se pretează la experimentul imediat, această viziune sfârşeşte prin a lacera şi societatea: din aceasta derivă ideea că fiecare îşi formează propriul plan şi la sfârşit fiecare se găseşte împotriva altuia. Cum se vede, în mod clar, este o situaţie în care nu se poate trăi. Trebuie să-l facem din nou prezent pe Dumnezeu în societăţile noastre. Aceasta mi se pare prima necesitate: ca Dumnezeu să fie din nou prezent în viaţa noastră, ca să nu trăim ca şi cum am fi autonomi, autorizaţi să inventăm ce anume să fie libertatea şi viaţa. Trebuie să luăm act de faptul că suntem creaturi, să constatăm că există un Dumnezeu care ne-a creat şi că a rămâne în voinţa sa nu este dependenţă, ci un dar de iubire care ne face să trăim.

Aşadar, primul punct este a-l cunoaşte pe Dumnezeu, a-l cunoaşte din ce în ce mai mult, a recunoaşte că în viaţa mea Dumnezeu există, şi că Dumnezeu are loc. Al doilea punct –

Ucenicii din Emaus, de Abraham Bloemaert (1622)

dacă recunoaştem că Dumnezeu există, că libertatea noastră este o libertate împărtăşită cu alţii şi că trebuie să fie, aşadar, un parametru comun pentru a construi o realitate comună – al doilea punct, spuneam, prezintă problema: care Dumnezeu? Există de fapt atâtea imagini false despre Dumnezeu, un Dumnezeu violent etc. A doua problemă, aşadar, este: a-l recunoaşte pe Dumnezeu care ne-a arătat chipul său în Isus, care a suferit pentru noi, care ne-a iubit până la moarte şi astfel a învins violenţa. Este nevoie să-l facem prezent, înainte de toate, în viaţa noastră „proprie” pe Dumnezeu cel viu, pe Dumnezeu care nu este un necunoscut, un Dumnezeu inventat, un Dumnezeu doar gândit, ci un Dumnezeu care s-a arătat, s-a arătat pe sine şi chipul său. Numai aşa viaţa devine adevărată, autentic umană şi aşa şi criteriile adevăratului umanism devin prezente în societate. Şi aici este valabilă, cum am mai spus, afirmaţia că nu putem să fim singuri în a construi această viaţă justă şi dreaptă, ci trebuie să mergem în compania amicilor juşti şi drepţi, a prietenilor cu care putem face experienţa că Dumnezeu există şi că este frumos să mergi cu Domnul. Şi a merge în marea companie a Bisericii, care ne prezintă în decursul secolelor prezenţa lui Dumnezeu care vorbeşte, care acţionează, care se întovărăşeşte cu noi. Aşadar, aş spune: a-l găsi pe Dumnezeu, a-l găsi pe Dumnezeu revelat în Isus Cristos, a merge în companie cu marea sa familie, cu fraţii şi surorile noastre care sunt familia lui Dumnezeu, acesta mi se pare conţinutul esenţial al acestui apostolat despre care am vorbit.

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Viitorul a început de ieri!

U

na dintre dorinţele cele mai mari şi mai „fascinante” ale omului este aceea de a-şi cunoaşte viitorul.

Omul ar da orice pentru o incursiune veritabilă într-un crâmpei din ceea ce va urma să fie. Însă este o diferenţă între a dori să cunoşti viitorul şi a avea o privire de credinţă şi de speranţă asupra lui. Tinerii se remarcă prin spiritul de încredere într-un viitor mai bun şi prin efortul pe care îl fac ca acesta să fie mai bun. Altfel nu ar mai fi tineri!

Majoritatea tinerilor se gândesc la viitor pe termen scurt, lăsându-se purtaţi de valul trăirilor prezente. „Carpe diem” este legea pentru mulţi dintre ei!

Nu reuşesc să privească mai departe pentru că le lipsesc „punctele de sprijin”, siguranţele. Observă că trebuie să îşi facă unele planuri atunci când încheie un ciclu de studii, liceul sau facultatea, dar nici aceste planuri nu merg mai departe decât profesia pe care ar dori să o aibă sau familia care ar dori să şi-o construiască. Sunt puţini aceia care se raportează la viitor într-un mod realist, încercând să îl construiască prin alegerile de fiecare zi şi fără să „împingă” tot mereu mai la distanţă momentele alegerilor importante.

Dificultatea tinerilor de a gândi viitorul lor pe termen mediu şi lung este dată de variabile personale şi sociale. În mare parte, tinerii români gândesc că le va fi greu să îşi asigure un viitor

satisfăcător din cauza gravelor probleme sociale. În urma unui sondaj privind starea socială şi aşteptările tinerilor din România, realizat în iulie 2008, pe un eşantion de 1.205 persoane cu vârsta între 14 şi 35 de ani, a reieşit că aprecierile tinerilor cu privire la calitatea vieţii lor sunt predominant constante sau pozitive, iar percepţia evoluţiei acesteia în viitorul apropiat este făcută într-o lumină favorabilă: astfel, aproape jumătate dintre tineri (49,2%) percep menţinerea nivelului calităţii vieţii în raport cu anul trecut, iar 37,3% percep o îmbunătăţire a acestuia; tinerii sunt optimişti faţă de viitorul apropiat – circa 45% consideră că vor trăi mai bine peste un an, iar 35% apreciază că se vor menţine condiţiile de trai. Dar foarte uşor transpar şi îngrijorările tinerilor. Aprecierile tinerilor cu privire la şansa lor de a avea un loc de muncă sunt negative/pesimiste (peste 80% considerând că reprezintă o problemă); accesul la o locuinţă corespunzătoare este apreciat că reprezintă un punct critic/o problemă foarte serioasă pentru cei mai mulţi (94%); condiţiile de trai sunt percepute ca reprezentând o problemă de marea majoritate a tinerilor (peste 80%); corupţia în societate reprezintă „o problemă foarte serioasă” pentru aproximativ 70%, iar pentru aproximativ 25% „reprezintă o problemă”. Toate aceste probleme transmit tinerilor o

18 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

nesiguranţă şi o dificultate enormă în a-şi planifica viitorul.

Fără îndoială, societatea are datoria de a reda tinerilor încrederea în viitor şi a da o „şansă” viitorului, oferind încredere tinerilor. Dar cum procesul este atât de greu, chiar imposibil în opinia unora, tinerii sunt cei care trebuie să îşi asume această caracteristică a vieţii lor: aceea de a construi viitorul chiar şi în alegerile cotidiene cele mai banale, nu doar spre binele propriu, ci spre binele tuturor. Aşa se înţelege că tinereţea nu este făcută pentru plăcere, ci pentru eroism şi că momentele potrivite pentru a acţiona nu trebuie aşteptate, ci trebuie create.

Sună dramatic îndemnul lui Raul Follereau, apostolul leproşilor, dar este atât de realist: „Deveniţi cineva pentru a face ceva. Construiţi fericirea altora. Viitorul va avea chipul vostru. Lumea devine inumană: fiţi oameni!”.

Pr. Felix Roca

Mãrturia unei tinere

Tablete spirituale

Mã simt tot mai motivatã Scarã la cer

de Marin Sorescu

Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie) este ziua dedicatã surorilor de viaþã contemplativã. O tânãrã Un fir de pãianjen Atârnã de tavan. din Bacãu, postulantã în Congregaþia Surorile Benedictine (Mãnãstirea „Maica Unitãþii” din Viiºoara) prezintã gândurile Exact deasupra patului meu. care au stat la baza deciziei de a intra în mãnãstire. În fiecare zi observ Cum se lasã tot mai jos.

Mi se trimite ºi Scara la cer – zic,

Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria, de Domenico Ghirlandaio

Mi se aruncã de sus.

Deºi am slãbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mã gândesc cã trupul meu Este totuºi prea greu Pentru scara asta delicatã.

O

rice tânăr, mai devreme „ sau mai târziu, ajunge să se întrebe: «Ce rost are viaţa mea? Are ea vreun sens? Care este scopul existenţei mele efemere, dar importante pe acest pământ?». Astfel de întrebări roiau şi în mintea mea, constituind preocuparea principală dincolo de studii, de ieşiri cu prietenii, convorbiri pe internet etc. Pe măsură ce mă apropiam de finalul studiilor, aceste întrebări deveneau din ce în ce mai acute. Cu mult timp în urmă citisem într-o carte de spiritualitate următorul îndemn: «În momentul în care trebuie să iei o decizie importantă pentru viaţa ta, mergi în faţa lui Isus!». Cu acest gând în minte, paşii m-au purtat în Biserică într-o zi de joi, zi în care era expus preasfântul sacrament. Acolo a luat naştere un colocviu spontan şi profund cu cel care a zis: «Veniţi la mine toţi…!». Nu pot spune că a fost o revelaţie subită, însă această voce devenea

tot mai acută, cu fiecare nouă vizită făcută lui… vocea al cărei mesaj se concretiza în cuvintele: «Toată lumea munceşte… aleargă… numai tu nu faci nimic… pentru moment. Însă dacă vrei, poţi face cu mult mai mult decât aceştia pe care îi vezi alergând… poţi munci şi tu pentru un scop cu mult mai nobil, salvarea sufletelor, rămânând strâns unită cu mine…». Acest gând s-a alăturat unei dorinţe arzătoare ce o nutream cu mult timp înainte, nedefinită la început, dar care a devenit realitate apoi: aceea de a găsi un ambient oportun propriei dezvoltări umane şi spirituale prin rugăciune şi muncă, în comuniune cu ceilalţi şi în slujba lui Cristos.

Astăzi, în timp ce scriu aceste rânduri, mă simt tot mai motivată şi convinsă de frumuseţea dăruirii zilnice, din iubire faţă de Cristos a cărui iubire nu poate fi egalată de nimic ce ţine de mirajul acestei lumi”.

– Suflete, ia-o tu înainte.

Pâº! Pâº!

Semne

de Geo Bogza Cu genunchii la gurã, cu pumnii strânºi, Dorm pruncii în pântecul mumelor, Gingaºe semne de întrebare.

Cu trupul drept, cu faþa în sus, Dorm morþii în adâncul pãmântului, Rigide semne de exclamare.

Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Sãmânþa care a dat roade… Î

n urmă cu şapte ani, în octombrie 2001, patru tineri laici au primit mandatul misionar de a participa la opera de evanghelizare în Togo şi Coasta de Fildeş. Evenimentul, unic în Dieceza de Iaşi, a rămas până acum şi singura iniţiativă laică de misiune ad gentes. „Povestea” acestor misionari generoşi părea să se oprească o dată cu ei; realitatea însă, din fericire, a contrazis aceste îndoieli. În urma cursurilor de misiologie organizate, în diferite reprize, de Centrul Misionar Diecezan, sămânţa cuvântului a rodit din belşug, şi Duhul Sfânt a trezit noi imbolduri misionare. Gilberta Hobincu, Alina Cojan şi Adrian Cimpoeşu s-au decis să ofere timpul, entuziasmul şi disponibilitatea lor pentru a ajuta misiunea românească din Kenya, acolo unde activează şi preoţii români. În ziua de 28 octombrie, la ora 18.00, în cadrul unei Liturghii solemne în biserica „Sfinţii Petru şi Paul” din Bacău, au primit mandatul misionar şi binecuvântarea de a merge în misiune. Redăm aici câteva din gândurile pe care aceşti tineri ni le-au împărtăşit înainte de plecare.

Gilberta Hobincu (Huşi – „Sfântul Anton”: „Cred cu tărie că nu este decizia mea să merg acolo. Domnul are excepţiile lui, care trebuie respectate. Nu m-a determinat să plec ceva anume, ci mai curând cineva. Decizia mi-a adus multă linişte şi bucurie în suflet. Plec la drum dorindu-mi, aşa cum

spunea sfânta Tereza a Pruncului Isus, să fiu «o minge mică, fără valoare, de aruncat la pământ şi de bătut cu picioarele, sau de strâns la piept, atunci când lui Isus i-ar face plăcere».

cei mai potriviţi pentru a fi dăruiţi, este cel mai bun moment în care să ne gândim la ceilalţi şi să uităm de noi. Eu mă simt bine atunci când lucrez cu şi pentru ceilalţi”.

Adrian Cimpoeşu (Valea Seacă): „Plec cu gândul că Dumnezeu mă va ajuta să fac tot posibilul să fiu de ajutor prin ceea ce ştiu. Ca misionari în Maikona, vom lucra în cadrul şcolilor primare şi liceelor pentru orele de religie, vom avea activităţi cu Acţiunea Catolică, ceea ce pentru mine e o Pentru prima dată mă simt ca bucurie, deoarece am ocazia să atunci când un tată îşi duce co- îmi continui misiunea pe care pilul de mână, fără ca micuţul să ştie încotro se îndreaptă. Desigur, cel mic întreabă, dar chiar şi atunci când nu primeşte răspunsul, singurul lucru important este că tatăl său ştie şi drumul şi destinaţia”.

Alina Cojan (Valea Seacă): „Plec în Kenya cu gândul de a da ce este mai bun din mine şi cu speranţa că voi fi un om simplu pe care Dumnezeu poate am avut-o acasă. Vom fi implicaţi în pregătirea catehumenilor pentru Botez şi Mir, precum şi în animarea sfintelor Liturghii, pregătirea rugăciunilor de seară etc. Vom face vizite la cele 18 grădiniţe susţinute de misiunea din Maikona, care trebuie supravegheate şi aprovizionate. Eu personal voi da ajutor în domeniul tehnic. Cursusă-l folosească în modul cel mai rile misionare m-au întărit şi util. Nu doar curajul m-a deter- m-au ajutat să iau această deminat să fac această alegere, cizie. Cel mai important lucru credinţa a avut un rol principal. în decizia pe care am luat-o Sunt convinsă că aceşti ani sunt rămâne rugăciunea”.

20 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

ªtiri • ªtiri • ªtiri Noi mesaje Adevăraţii discipoli ai lui Cristos se recunosc după iubirea reciprocă şi primirea faţă de toţi, scrie Benedict al XVI-lea în Mesajul pentru Cea de-a 95-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului (18 ianuarie 2009), centrat pe tema: „Sfântul Paul migrant, apostol al neamurilor”.

Textul a fost prezentat la 3 septembrie de card. Renato Raffaele Martino, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, care a confirmat „proiectul unei enciclice sociale”, exprimându-şi speranţa ca papa Benedict al XVI-lea să o poată publica până la sfârşitul anului. „Noi tehnologii, noi relaţii.

Pentru o cultură a respectului, dialogului şi prieteniei” este tema Celei de-a 43-a Zile Mondiale a Comunicaţiilor Sociale (31 mai 2009). Tema a fost prezentată la 29 septembrie, de Consiliul Pontifical pentru Comunicaţii Sociale, care a precizat că mesajul va fi difuzat, ca de obicei, la 24 ianuarie 2009, în sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul presei catolice.

Preot ucis John Mark Ikpiki, un proeminent preot catolic, în vârstă de 43 de ani, a fost ucis la 1 septembrie de nişte jefuitori înarmaţi Atacatorii l-au împuşcat şi i-au furat maşina, care ulterior a fost abandonată. Pr. Ikpiki, din Dieceza de Warri (Nigeria), a fost predicator, educator, psiholog şi comunicator. A scris peste 10 cărţi şi a susţinut exerciţii spirituale şi seminarii pentru tineri. A făcut studii la Universitatea Pontificală Urbaniana

din Roma. A fost capelan diecezan şi director cu comunicaţiile. S-a ocupat de publicaţia diecezană „Mesagerul păcii”.

Pãrinþi beatificaþi Ludovic Martin şi Zelia Guérin, părinţii sfintei Tereza a Pruncului Isus, au fost declaraţi fericiţi duminică, 19 octombrie, în bazilica din Lisieux. Formula de beatificare a fost pronunţată de card. José Saraiva Martins, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cauza Sfinţilor. Viaţa lor a reprezentat un model de sfinţenie cotidiană, un adevărat

exemplu de „Biserică domestică”. Tereza a fost ultimul dintre cei nouă copii ai soţilor Ludovic Martin, ceasornicar-bijutier în orăşelul Alençon, şi Zelia Guérin, lucrătoare într-un atelier de dantele, care s-au căsătorit când el avea 35 de ani, iar ea 27 de ani. Zelia a murit la 28 august 1877, iar Ludovic la 29 iulie 1894.

A murit sr. Emmanuelle În oraşul Callian din sudul Franţei a murit, la 20 octombrie, sora Emmanuelle, cunoscută şi sub numele de Maica Tereza franceză, cu o lună înainte de a împlini 100 de ani. Şi-a dedicat o mare parte din viaţă activităţilor de caritate desfăşurate în suburbiile capitalei Egiptului, Cairo, concentrându-se pe educaţia şi îngrijirea medicală a copiilor. S-a născut la 16 noiembrie 1908, la Bruxelles, în Belgia, într-o familie bogată. S-a călugărit la vârsta de 22 de ani, intrând în Congregaţia „Notre

Dame de Sion” şi renunţând la numele de botez (Madeleine Cinquin). A devenit cunoscută lumii mai ales în ultimii 20 de ani, petrecuţi în Egipt. La vârsta de 63 de ani, sora Emmanuelle a ales să se mute într-una dintre cele mai sărăcăcioase suburbii ale capitalei egiptene, locuind alături de familii care trăiau din ceea ce găseau mai de soi prin gunoaie.

Pastoraþia universitarã Întâlnirea europeană a delegaţilor naţionali pentru pastoraţia universitară s-a desfăşurat în perioada 26-28 septembrie la Snagov. Au fost prezenţi 55 de delegaţi naţionali şi reprezentanţi ai diferitelor asociaţii şi mişcări din ţările europene. Lucrările de la Bucureşti au contribuit la pregătirea Întâlnirii europene a studenţilor universitari de la Roma ce se va desfăşura între 27 iulie şi 2 august 2009 cu tema: „Noi ucenici de la Emaus. Fiind creştini în Universitate”. Între timp va fi Jubileul Paulin al Universitarilor, cu ocazia Celei de-a VII-a Zile Europene a Universitarilor din 14 martie 2009.

Adunare CRSM „Viaţa consacrată – mărturie de comuniune şi colaborare pentru Biserica şi societatea de azi – rolul superioarei” a fost tema prezentată de sr. Hanni Rolfes, MSC, la Cea de-a XIX-a Adunare Generală a Conferinţei Române a Superioarelor Majore (CRSM), care a avut loc în perioada 30 septembrie – 2 octombrie la Cluj-Napoca. Motoul a fost: „Ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi” (1Pt 4,8). Au participat superioarele majore sau delegatele

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

lor din 44 de congregaţii feminine din România, fiind prezenţi şi PS Florentin Crihălmeanu, responsabil cu viaţa consacrată în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, şi PS György Jakubìnyi, arhiepiscop de Alba-Iulia.

Ambasador în vizitã Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Excelenţa sa Füzes Oszkár, a fost în vizită la Episcopia Romano-Catolică

de Iaşi în seara zilei de 11 octombrie, însoţit de Szabó József, consilier pentru afaceri internaţionale, şi de Adrian Cristescu, consul al Republicii Ungare la Iaşi. Au fost primiţi de ep. Petru Gherghel, care le-a prezentat cele două catedrale, iar apoi au discutat îndelung despre realităţile Bisericii Catolice din Moldova. Înainte de despărţire, episcopul le-a oferit cărţi cu cele două catedrale, dar şi o carte de istorie a Bisericii Catolice din Moldova, în limba franceză, operă a autorului francez Jean Nouzille.

Familia Kolping De 42 de ani, în ţările europene se desfăşoară o drumeţie pentru pace coordonată de Organizaţia Kolping Europa. Acţiunea se va desfăşura şi în România, la Braşov, în perioada 27-29 august 2009. Se aşteaptă prezenţa a peste 200 de persoane din multe ţări europene, adăugându-se alte sute de persoane din România. Steagul „Drumeţiei pentru pace” este

deja prezent în România, unde va face un tur al localităţilor în care sunt familii Kolping, ajungând, în final, la Braşov. În Dieceza de Iaşi, Familia Kolping este prezentă la Bacău, Ploscuţeni, Faraoani, Frumoasa, Cleja şi Ştefan cel Mare. Adeziuni noi în Kolping au fost depuse la Ploscuţeni (5 octombrie: 25 de adulţi, tineri şi copii) şi Faraoani (19 octombrie: 15 tineri).

Zilele AC „Fii prietenul prietenilor lui Cristos în marea familie a Acţiunii Catolice!” a fost motoul sub care s-au desfăşurat Zilele Acţiunii Catolice la nivel naţional, în perioada 12-19 octombrie, la iniţiativa Federaţiei Acţiunea Catolică din România (ACRO). Cu scopul de promovare a Acţiunii Catolice, fiecare asociaţie parohială a animat diferite activităţi: Liturghii, cateheze, vizionări de filme, mese

rotunde de dezbatere pe diferite teme, cateheze, excursii etc. Conform hotărârii Adunării Generale a AC de la Bacău (18 octombrie), anul asociativ 2008-2009 al AC în Dieceza de Iaşi va avea tema: „Nu doar admiratori, ci discipoli” şi va urmări trei obiective: spiritualitate, formare şi promovare.

Adeziunea în AC va fi depusă la 7 decembrie.

Scout Biserica din Sagna a fost gazda Consiliului Naţional al Asociaţiei Scout Catolică Română (ASCRO), la 11 octombrie.

22 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

Întâlnirea a fost prezidată de Adrian Secal şi Mihaela Lupu, şefii naţionali, şi de pr. dr. Alois Hîrja, asistentul spiritual general. În centrul ordinii de zi a stat planificarea pentru anul cercetăşesc 2008-2009. A doua zi, 54 de copii, adolescenţi şi tineri din Sagna, au depus, pentru prima oară, promisiunea Scout, prin aceasta fiind creat un nou centru Scout, prima lideră fiind numită Daniela Simon. S-au alăturat la eveniment lideri cercetaşi din Bacău „Sfânta Cruce” şi „Fericitul Ieremia”, Nicolae Bălcescu, Piatra Neamţ, Adjudeni şi un grup din Pildeşti, dintre care 29 au depus promisiunea în aceeaşi zi.

Jubileuri La Rădăuţi, în cadrul unei Liturghii din ziua de duminică, 19 octombrie, pr. Anton Bişoc a sărbătorit împlinirea a 60 de ani de când a fost hirotonit preot la Gherăeşti, la 17 octombrie 1948, prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare a episcopului Anton Durcovici. Pr. Anton s-a născut la 10 septembrie 1921 la Mogoşeşti-Siret.

După hirotonire, a activat în parohiile Tămăşeni, Roman Oţeleni, Pustiana, Luizi-Călugăra, Prăjeşti şi Huşi, profesor şi prefect la Seminar şi paroh la Cotnari. Actualmente este pensionar şi locuieşte la Voievodeasa.

Colaborează cu Editura „Presa Bună” prin traduceri, dar şi distribuind lunar câte 1.350 de reviste Lumina creştinului pe adresa multor persoane atât din ţară, cât şi din străinătate.

Pr. Mihai Simon, paroh de Gioseni, a sărbătorit duminică, 5 octombrie, 25 de ani de la consacrarea întru preoţie. La Liturghie au participat confraţi preoţi şi numeroşi credincioşi din parohie. Omilia a fost ţinută

de Mons. Petru Mareş. La sfârşitul Liturghiei surorile de la Mănăstirea „Sfântul Carol Borromeu”, împreună cu un grup de copii, au oferit participanţilor un concert instrumental.

La 24 septembrie s-au împlinit 50 de ani de când sr. Elenita Stimamiglio a Mariei Regină, din Congregaţia „Surorile lui Isus Răscumpărătorul”, superioara Casei de copii „Victorine” de la Slănic Moldova, a spus „da” chemării lui Dumnezeu.

Aniversarea a fost marcată printr-o Liturghie celebrată la Slănic Moldova la 21 septembrie. În România sora Elenita îşi desfăşoară misiunea de 16 ani.

Conferinþe În anul academic 2008-2009, Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi organizează în aula magna conferinţe şi dezbateri publice pe diferite teme de teologie şi filozofie, de cultură şi educaţie creştină. Conferinţele vor fi susţinute de specialişti în domeniul ştiinţelor umaniste de inspiraţie creştină şi vor avea ca finalitate generală formarea discernământului creştin într-o societate pluralistă din punct de vedere religios şi cultural. Programul integral al conferinţelor a fost publicat pe www.ercis.ro.

Crãciun la Betleem Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje organizează un pelerinaj diecezan la locurile sfinte din Ţara lui Isus în perioada 21-27 decembrie. Programul detaliat şi condiţiile de participare au fost publicate pe www.ercis.ro. Informaţii şi înscrieri: pr. Iulian-Eugen Kropp (tel. 0744/306309, e-mail: prk_iuliu@yahoo.it) şi pr. Cristian Vacaru (tel. +972/25637050, e-mail: vacaru_cristian@yahoo.fr).

Numiri PS Petru Gherghel a făcut următoarele numiri: începând cu 1 septembrie, pr. Benone Lucaci – director coordonator al profilului teologie romano-catolică din cadrul Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi; începând cu 1 octombrie, la Institutul Teologic „Sf. Iosif”: pr. Benone Lucaci şi pr. Fabian Doboş – lectori, pr. Cristinel Farcaş – asistent la catedra de teologie şi bibliotecar.

Pe scurt

21-28 septembrie: Împlinirea a 150 de ani de atestare documentarã a ªcolii cu clasele I-VIII din Gherãeºti 1 octombrie: Deschiderea la Iaºi a anului ºcolar ºi universitar 2008-2009 la secþia catolicã din cadrul ªcolii Normale „Vasile Lupu”, la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” ºi la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã din Iaºi 5 octombrie: Depunerea voturilor perpetue în cadrul Congregaþiei „Fiii Iubirii Milostive” de cãtre fr. Iosif Ghenþa, din Luizi-Cãlugãra, în cadrul Liturghiei prezidate de PS Petru Gherghel 7 octombrie: Vizitã pastoralã în Parohia „Regina Sfântului Rozariu” din Dancu (Iaºi) ºi celebrarea hramului 11 octombrie: Deschiderea cursurilor la ªcoala de Teologie pentru Laici ºi Persoane Consacrate de la Traian 11 octombrie: Zi de reculegere la Centrul „Xaverianum” pentru un grup de tineri din Parohia Iaºi „Sf. Tereza a Pruncului Isus” 11 octombrie: Reluarea întâlnirilor formative lunare pentru tinerii din Gherãeºti ºi Tãmãºeni

organizate de Surorile Campostrini 12 octombrie: Zi de animare misio-

narã la Centrul Social „Fericita Clara” din ªcheia 12 octombrie: 600 de ani de existenþã a Episcopiei Ortodoxe a Romanului – la celebrãrile din catedrala din Roman a participat, ca reprezentant al Diecezei de Iaºi, pr. Iosif Dorcu 14 octombrie: Sãrbãtoarea Cuvioasei Parascheva, la Liturghia ortodoxã din catedrala mitropolitanã din Iaºi fiind prezent ºi PS Petru Gherghel 16-19 octombrie: Pelerinaj la Lourdes organizat pentru 104 credincioºi români din Verona 17 octombrie: Întâlnire de lucru a nouã profesori de religie la Oratoriul „Maria Bambina” din Bacãu 18 octombrie: Consfãtuire anualã despre educaþia religioasã, având tema „O nouã programã – o nouã provocare!”, la Grãdiniþa „Sfânta Maria” din Rãdãuþi 18 octombrie: Celebrare pentru doctori ºi cadre medicale din Iaºi de cãtre pr. Claudiu Dumea în catedrala veche 18 octombrie: Începerea reculegerilor lunare pentru Anul Paulin la Centrului Cultural „Xaverianum” din Iaºi (a treia sâmbãtã din fiecare lunã) 20 octombrie: Întrunire decanalã cu tema: „Sfântul Paul, misionar”, la Oneºti, în biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” 20 octombrie: Reluarea întâlnirilor bilunare ale grupului de sprijin pentru familii „DOI+” la Centrul „Xaverianum” din Iaºi 25 octombrie: Întâlnirea membrilor Oficiului pentru Pastoraþia ªcolarã ºi Predarea Religiei la Oneºti 26 octombrie: Reînceperea proiectului „ªcoala Familiei”, cu întâlniri lunare organizate de Asociaþia „Familia ºi Viaþa” din Roman.

A trecut la Domnul...

La Hălăuceşti, în ziua de 2 octombrie, a trecut la Domnul sr. Gabriela Muraru din Congregaţia „Surorile Franciscane Misionare de Assisi”. S-a născut la Hălăuceşti la 30 septembrie 1928. La 17 ani a fost primită în Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, în anul 1947 începând noviciatul. Din cauza condiţiilor politico-sociale ale vremii, a revenit alături de părinţi. Între anii 1952 şi 1969, a activat ca organistă la Galaţi, Focşani, Târgu Trotuş, Traian.

La 2 februarie 1963 a făcut prima profesiune religioasă la Hălăuceşti, iar la 9 septembrie 1985 a făcut profesiunea perpetuă.

A fost înmormântată în satul natal la 4 octombrie. noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Tuberculoza L

a fiecare două minute un copil moare ucis de tuberculoză. Anual, această boală cauzează 3,6 milioane de decese pe plan mondial. Deşi este cunoscută de mii de ani, tuberculoza, oftica sau ftizia, cum i se mai spune, rămâne una dintre cele mai mari ameninţări pentru sănătate.

Pericolul este cu atât mai mare cu cât microbul care produce boala se transmite prin aer şi îl poţi întâlni în orice moment, în autobuz, la serviciu sau în supermarket. Practic, singura metodă de a fi în siguranţă este să nu mai respiri.

Cum te infectezi Tuberculoza este produsă de Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch), bacterie care se transmite prin aer de la bolnavii contagioşi. Prin tuse, vorbire, strănut, se împrăştie picături de spută care sunt inhalate de persoanele din jur împreună cu microbii. Fiecare bolnav de tuberculoză netratat poate molipsi anual de la 10 la 15 persoane şi în primul rând familia şi prietenii.

Este de ajuns un singur microb să ajungă în plămân ca să declanşeze infecţia. Persoana infectată nu face neapărat boala, deoarece sistemul imunitar poate împiedica multiplicarea bacteriilor, în 15% din cazuri, sistemul imun nu mai poate ţine sub control bacilii, iar aceştia se înmulţesc şi determină simptomele. Riscul de a face boala este şi mai mare în cazul celor care

au boli ce scad imunitatea, cum este SIDA. Odată scăpate de sub controlul sistemului imunitar, bacteriile se multiplică şi distrug ţesutul pulmonar, în stadiile avansate producând adevărate găuri (caverne) în plămâni.

Cum se manifestã?

Bolnavul cu tuberculoză are febră, transpiraţii nocturne şi frisoane. Pofta de mâncare îi scade şi slăbeşte, se simte tot timpul obosit. Poate să prezinte tuse seacă, durere în piept şi sufocare. Uneori, după ce tuşeşte, scuipă sânge. Orice formă de tuse care durează mai mult de trei săptămâni trebuie investigată pentru a exclude diagnosticul de tuberculoză.

Deşi cel mai frecvent afectează plămânul, bacilii tuberculoşi pot să se localizeze şi în alte organe (tuberculoza oaselor şi articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza ganglionilor limfatici, tuberculoza aparatului uro-genital, tuberculoza pielii). În aceste situaţii va avea simptome variate în funcţie de organele afectate.

Tratament Netratată, tuberculoza nu se vindecă! Nu trebuie uitat că, înainte de descoperirea antibioticelor, diagnosticul de ftizie era sinonim cu moartea! Cavităţile din plămâni se extind şi, în cele din urmă, bolnavul moare prin insuficienţă respiratorie sau hemoptizie (eliminare de sânge cu

24 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

origine pulmonară prin spută) masivă. Tratată, tuberculoza este una dintre cele mai vindecabile boli infecţioase şi cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindecă cu mai puţine sechele. Corect tratată, tuberculoza produsă de bacilul Koch sensibil la medicaţia obişnuită, se vindecă într-un procent de peste 95%, iar boala provocată de formele multidrog rezistente, într-un procent de 70%.

Tratamentul constă în administrarea unor antibiotice particulare cu efect asupra Mycobacterium tuberculosis. Iniţial, terapia trebuie să conţină minim trei antibiotice antituberculoase, timp de cel puţin şase luni. Tratamentul nu trebuie întrerupt chiar dacă bolnavul se simte mai bine şi i se pare că s-a vindecat. Dacă nu au murit toţi microbii, aceştia încep din nou să se înmulţească după oprirea tratamentului, iar simptomele reapar. În plus, întreruperea prematură a tratamentului favorizează apariţia microorganismelor rezistente la antibioticele respective, astfel încât boala va fi mult mai greu de tratat după aceea.

Dupã un articol de dr. Roxana Cãlin Dr. Doina-Lucia Amza

Poºta redacþiei Genovica Ivan (Săbăoani). „Papa Benedict al XVI-lea a spus: «Nu ştiu cât de importantă este această controversată carte „Codul lui da Vinci” scrisă de Dan Brown, dar cred că mai de folos este Cristos, pentru că în el pot tinerii să găsească răspunsuri la întrebările lor despre existenţa lui Dumnezeu şi despre nedreptăţile pe care le văd în lume». Într-adevăr, numai în Cristos găsim sprijin şi atunci când rugăciunea este o practică des întâlnită la tinerii noştri...

Cu siguranţă, Ziua Mondială a Tineretului din anul 2011 de la Madrid (Spania) va fi una în care Duhul Sfânt va îmbăta sufletul fiecărui tânăr care se lasă cucerit de Cristos”.

Mulţumim pentru cele trimise.

Datele din articolul de la paginile 5-7 din luna august nu sunt greşite. Dacă se citeşte cu atenţie se va observa că vizita papei în Australia a fost şi una pastorală nu numai cu tinerii.

Ioan Cojan (Traian, NT). „Am urmărit cu mult interes vizita Sfântului Părinte în Franţa prin intermediul mai multor canale de televiziune. În primul rând, o semnificaţie deosebită a constituit pelerinajul de la Lourdes cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la apariţiile sfintei Fecioare Maria copilei Bernadeta. În al doilea rând, scopul vizitei a fost determinat de îngrijorarea papei faţă de statisticile negative care arată că acum câteva decenii numărul catolicilor în Franţa era de 80% şi în prezent sunt numai 50%, dintre care numai 20% sunt practicanţi. Un fapt şi mai îngrijorător arată că numai 5% participă frecvent la sfânta Liturghie şi la sfintele sacramente.

Este cât se poate de trist şi faptul că într-o ţară cu vechi tradiţii creştine, ca în cazul Franţei,

20% s-au declarat atei. Ca dovadă că statisticile de mai sus sunt reale, câteva sute de persoane au organizat o manifestaţie împotriva vizitei Sfântului Părinte în Franţa şi împotriva Bisericii Catolice pentru faptul că atât papa cât şi Biserica condamnă avortul. Oare acele persoane nu s-au gândit că Biserica nu poate fi de acord cu aceste adevărate crime?”.

Ne bucurăm că aţi urmărit vizita Sfântului Părinte în Franţa.

Situaţia din Franţa, dar nu numai în Franţa, ci şi la noi, este cu adevărat îngrijorătoare. Să nu uităm că România este pe primul loc la numărul de avorturi. De aceea este nevoie de rugăciune, ca Duhul Sfânt să lumineze minţile mamelor şi ale medicilor pentru a conştientiza că acei copii pe care vor să-i ucidă înainte de a se naşte sunt fiinţe umane care au dreptul la viaţă şi trebuie lăsate să-l cunoască pe Dumnezeu, creatorul a toate.

Anton Coşa (Faraoani). Iconiţa pe care ne-aţi trimis-o reprezintă casa sfintei Fecioare de la Nazaret. În cartea „Maria în apariţiile sale”, pr. Claudiu Dumea, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, sunt notate mai multe informaţii despre această casă: „Apocrifele ne spun că după ce apostolii s-au întâlnit cu Isus înviat la muntele din Galileea, unde le dăduse întâlnire, ei s-au retras în căsuţa Mariei, unde sfântul Petru a ridicat un altar şi a frânt pâinea (...) Creştinii au mers în pelerinaj la Nazaret chiar şi după ce musulmanii au cucerit Palestina, în secolul al VIII-lea.

Ocupanţii le storceau pelerinilor banii, ameninţându-i că altfel dărâmă biserica din Nazaret (...) Exact la 10 mai 1291, la 2.000 km depărtare de Nazaret,

pe coasta orientală a Adriaticii, vis-a-vis de Italia, pe colina de la Tersatto, nu departe de Fiume (astăzi Rijeka în Croaţia), nişte tăietori de lemne din pădure descoperă o căsuţă pe care n-o mai văzuseră niciodată în acest loc unde nu existase nici o casă şi nici o cabană. Stupoare! Cu frică, tăietorii de lemne intră înăuntru: nu găsesc pe nimeni (...)

Nu ştiu ce nu i-a plăcut sfintei Fecioare în locul în care şi-a adus căsuţa. Fapt este că după trei ani, mai exact în noaptea de 10 decembrie a anului 1294, căsuţa şi-a luat zborul şi a poposit în partea cealaltă a Adriaticii, nu departe de orăşelul italian Recanati, într-o pădure a unei doamne pe nume Loreta.

O descoperă nişte ciobani. Senzaţie mare, lumea vine în pelerinaj de peste tot. Dar pădurea e plină de hoţi care-i jefuiesc pe pelerini. După opt luni, căsuţa se deplasează într-o bună noapte la 1,5 km mai departe de Recanati, pe un ogor aparţinând la doi fraţi: conţii Ştefan şi Simon Rivaldi de Antici.

Doi hapsâni care se ceartă de la banii încasaţi de la pelerini.

Ca atare, căsuţa îşi schimbă iarăşi locul. Într-o noapte de decembrie a anului 1295, se mută la Porto di Recanati, unde a rămas definitiv adăpostită în măreaţa bazilică construită în secolul al XVI-lea de genialul Bramante, arhitectul care a construit faţada bazilicii „San Pietro” din Roma. Loreto, cu circa 2.000.000 de pelerini anual, este unul dintre cele mai importante sanctuare din lumea creştină (...) Această căsuţă zburătoare i-a inspirat lui Benedict al XV-lea ideea să o declare în anul 1920 pe sfânta Fecioară de la Loreto patroana principală a aviatorilor...”.

noiembrie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

nOUTÃÞI EDITORIALE Creºtini ºi evrei Concurs între trecut ºi viitor, Remaund Michel, Ed. „Sapientia”, dată la două luni aveţi po2008, ISBN 973sibilitatea de a câştiga o 8980-37-2, 200 p., carte. Trebuie doar să răspun14x20 cm, 12 lei deţi corect la întrebarea de mai jos. Răspunsul poate fi găsit în Ritualul iniþierii articolele din numărul trecut Les catholiques de creºtine a adulþilor, al revistei. Se acordă două preMoldavie.

Histoire Ed. „Presa Bună”, mii prin tragere la sorţi. Trimid’une minorité reli2008, 17x24cm, teţi prin poştă pe adresa de la gieuse de Roumanie, 404 p., 65 lei pag. 2, prin fax: 0232/211527 Jean Nouzille, sau prin e-mail: editor@ercis.ro Ed. „Sapientia”, răspunsul, adresa dv. completă 2008, ISBN 973Manual pentru clasa 8980-31-0, 17x24 cm, şi, eventual, numărul de telefon a IX-a. Religie roma- 434 p., 35 lei la care puteţi fi contactat. Parno-catolicã. Biblia ticipă la concurs răspunsurile Alois Hîrja, care vor ajunge la redacţie până Ed. „Presa Bună, Iaºi, oraºul la 15 decembrie. Numele câşti2008, 17x24 cm, copilãriei mele gătorilor se vor anunţa în revista 76 p., 5,5 lei Teodora Pantazi, din luna ianuarie 2009.

Ed. „Spiru Haret”, Întrebarea 2008, ISBN 973Mesajul cu ocazia Ce zi a fost celebrată anul acesta 579-141-4, 150 p., Zilei Mondiale a în Biserica Catolică la nivel mon17x24 cm, 15 lei Migrantului ºi Refudial cu tema „Slujitori şi aposgiatului 2009 toli ai lui Cristos” şi a câta ediBenedict Flori ale ţie a fost? al XVI-lea, creºtinismului Ed. „Presa Bună”, Teodora Pantazi, Cartea 2008, 10x15 cm, Ed. „Spiru Haret”, Tânãrul religios 12 p., 0,5 lei 2008, ISBN 973Ed. „Presa Bunã”, 579-142-1, 366 p., 2000, 14x20 cm „Sacramentalitatea” 14x20 cm, 18 lei ISBN 973-99704-3-5 comunicãrii sociale 262 p., 6 lei Cristian Chinez, Materialele, în limita stocului disponibil, O carte cu o serie de consideEd. „Presa Bună”, pot fi procurate prin comandã: raţii despre trăirea creştină a • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, 2008, ISBN 978tinerilor, scrisă de un preot care Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; 973-8191-91-4, • prin fax: 0232/211527; a predicat mulţi ani în mediul 14x20 cm, 132 p., • prin telefon: 0232/212003, interior 67: studenţesc.

10 lei Ritualul Ungerii bolnavilor ºi al îngrijirii lor pastorale, Ed. „Presa Bună”, 2008, 17x24 cm, 234 p., 50 lei

Anton Durcovici.

Lecþii tomiste despre Dumnezeu (1936 – 1940), Wilhelm Dancă, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 9738980-30-3, 17x24 cm, 514 p., 50 lei

Citeºti ºi câºtigi

O

– luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria

În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · noiembrie 2008

Câºtigãtorii din luna iulie Au fost primite 12 răspunsuri corecte şi patru răspunsuri greşite. În urma tragerii la sorţi, au câştigat: Irina Mitrică (Paşcani) şi Ştefan-Iustin Stavri (Târgu Jiu), care vor primi cartea „9 argumente creştine împotriva Codului lui da Vinci”.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Somnul pãcii Orizontal: 1) Ceremonie menită să evoce amintirea credincioşilor răposaţi, care „au mers înaintea noastră cu semnul credinţei”. 2) Bir! – Loc sacru unde sunt înhumaţi credincioşii răposaţi care, conform credinţei creştine, „dorm” în aşteptarea învierii care va avea loc la sfârşitul lumii, înainte de judecata universală. 3) A depista (livr.) – Jilave. 4) Primele directive! – Întocmai – Ioan Drăgan. 5) Imaginar – Lac pe bază de nitroceluloză. 6) Adâncituri făcute în partea superioară a unui zid, cu scop utilitar sau decorativ – Frânghie groasă din cânepă.

7) Sector central! – Starea de fericire veşnică a celor aleşi sau împărăţia cerurilor promisă de Cristos (cf. Lc 23,43) – Prin spitale! 8) „Locul” sau starea în care diavolii şi păcătoşii care au murit fără să se convertească îndură chinurile veşnice – Menire. 9) Izvoare, obârşii – În voie! 10) Persoane care nu se destăinuiesc.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Vertical: 1) Cel care rămâne statornic în convingeri şi îşi manifestă fidelitatea în trăirea vieţii de credinţă. 2) Final devastator! – Agasare. 3) Eşec – Centru medical!

4) La necaz! – Element vital pentru existenţa omului – Regret din inimă! 5) Carte liturgică în care sunt conţinute textele eucologice şi rubricile pentru celebrarea sfintei Liturghii – Zonă de răspândire a unui fenomen. 6) Uitat – Buştean (reg.).

7) Ultimele înmormântări! – Adăugate la început! – Tensionat la maximum! 8) Avantaj – Aflat în strânsă legătură cu cineva. 9) Înălţat… din „ţărâna morţilor” (Iob 19,25) – Rămăşiţe pământeşti (sing.). 10) Afecţiune moştenită sau transmisibilă ereditar.

Dicţionar: DUCO, CANAP, CIONT, SIO. Pr. Emanuel Imbrea

Te rugãm Isuse...

Răspuns la rebusul „Misterele de bucurie” din numărul trecut: 1) BUNA VESTIRE; 2) ATELIERE – E; 3) PIETA – UMILI; 4) TL – ATU – PAIE; 5) I – ORA – OL – GR; 6) SARE – B – ULIU; 7) TCD – MIR – IES; 8) ELISABETA – A; 9) RANI – L – I – AL; 10) IM – EMITENTI; 11) UAS – BETLEEM.

Rezolvarea criptografiei „Isuse, Fiul Tatălui ceresc...” din numărul trecut: FA – CA – IN – V – I – ATA – BIS – ER – I – CII – S – AS – TRA – L – U – CE – AS – CA – F – RU – M – USETE – AC – HIP – ULUI – T – AU.c : â – t T u c I e U L r P l H C A ã – m E T u S n M i d U R ” F .

A C c – s S e r E U i u L l A ã R T t – a S I F C , e s R E u – S B „ A i T I f a V r g N o – t p C A F

Criptografie (7,2,3,7,4,2,9,6,7,3,6) Galina P. Pajura

Deschiderea anului academic 2008-2009 la Institutul Teologic „Sf. Iosif” (Iaºi, 1 octombrie)

Sfinþiri de diaconi la Institutul Teologic Franciscan (Roman, 4 octombrie)

Pelerinajul persoanelor consacrate din Dieceza de Iaºi (Cacica, 5 octombrie)

Vizitã pastoralã în Parohia Dancu (Iaºi, 7 octombrie)

Sfinþirea Casei tineretului (Paºcani, 5 octombrie)

Sfinþirea „Centrului de zi” Don Calabria (Roman, 11 octombrie)

Consacrarea altarului ºi sfinþirea bisericii „Sf. Tereza a Pruncului Isus” (Roman, 12 octombrie)

Depunerea adeziunii la asociaþia Scout în Parohia Sagna (12 octombrie)