Lumina crestinului, nr 4/2008

Serie nouã – anul XIX – 4(220) – aprilie 2008

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX aprilie 2008, nr. 4 (220) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Maricel Bulai, Marcelin Blaj Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Fericitul Ieremia Valahul ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală: Pentru ca toţi creştinii, chiar şi în situaţiile dificile şi complexe ale societăţii de astăzi, să proclame neobosit cu viaţa lor că învierea lui Cristos este izvor de speranţă şi de pace.

Intenţia misionară: Pentru ca viitorii preoţi din Bisericile tinere să fie din ce în ce mai bine formaţi din punct de vedere cultural şi spiritual pentru a evangheliza popoarele lor şi lumea întreagă.

Apostolul neamurilor (VIII) „Nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în neºtiinþã cu privire la cei decedaþi, ca sã nu vã întristaþi ca aceia care nu au speranþã.

Cãci dacã noi credem cã Isus a murit ºi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiþi împreunã cu el” (1Tes 4,13-14).

ntemeiată de sfântul Paul, în a doua sa călătorie misionară, Îîn colaborare cu ucenicii Sila şi

Timotei, comunitatea creştină din Tesalonic, foarte receptivă şi trăitoare în Duhul Sfânt, totuşi nu este scutită de felurite încercări, îndeosebi din partea iudaizanţilor.

Nevoit să plece din mijlocul neofiţilor creştini, apostolul ţine legătura cu ei, prin scrisori, aşa cum făcea şi cu alte comunităţi evanghelizate de el.

Canonul Sfintelor Scripturi conţine, printre altele, şi două scrisori pe care apostolul neamurilor le adresează tesalonicenilor.

În prima, care este şi cea mai veche scriere din Noul Testament, scrisă în anul 50, în Corint, sfântul Paul le cere să umble „în dragostea lui Dumnezeu” şi să întreţină dragostea frăţească prin muncă.

Informat despre îngrijorarea tesalonicenilor cu privire la cei decedaţi, apostolul îi linişteşte, îndreptându-le atenţia spre Isus, cel care a murit şi a înviat.

Ancorat total în adevărul învierii lui Isus, fără de care zadarnică ar fi predicarea evanghelică şi credinţa creştinilor, acelaşi apostol îi asigură că tocmai aşa cum Isus a murit şi a înviat, la fel, şi aceia care trăiesc şi mor în Cristos vor fi aduşi de Dumnezeu să fie împreună cu el. Această încredinţare luminoasă îl face pe fiecare creştin să răzbată cu succes prin toate dificultăţile vieţii pământeşti, susţinut de darul înşeptit al Duhului Sfânt, cel trimis de Isus de la Tatăl.

Mesaj terezian

Mereu uniþi cu Cristos „De când am înţeles că îmi este imposibil să fac ceva cu de la mine putere, misiunea încredinţată nu mi s-a părut mai grea; am simţit că singurul lucru necesar era de a mă uni din ce în ce mai mult cu Isus şi că restul îmi va fi dat cu prisosinţă. Într-adevăr, niciodată speranţa nu mi-a fost înşelată”.

P.A.D.

Scrisoare pastoralã

Întoarcerea pelerinului iubirii Preacucernici părinţi, dragi fraţi capucini, dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi, rovidenţa a făcut ca un fiu al poporului nostru credincios din Valahia Minor să caute drumul sfinţeniei şi să ajungă pe pământul Italiei, unde să se sfinţească intrând în mănăstirea părinţilor capucini din Napoli. Viaţa lui simplă a fost oferită în totalitate preamăririi lui Dumnezeu, cinstirii Preacuratei Fecioare Maria şi slujirii fraţilor în suferinţă.

Memoria lui, deşi a rămas pentru un timp uitată de lume, a fost miraculos redescoperită prin grija şi munca unor slujitori ai Bisericii Catolice din România şi Italia şi, desigur, prin grija fraţilor capucini din Napoli şi Roma, aşa încât la 30 octombrie 1983 a ajuns să fie declarat fericit: primul fericit din Moldova. În acea zi memorabilă, ziua declarării proclamării sale de fericit de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, exprimam în faţa cardinalului de Napoli Ursi, a generalului fraţilor capucini dorinţa fierbinte, în numele tuturor credincioşilor care şi-au îndreptat privirea spre Roma, să vină cât mai curând timpul ca fratele şi confratele nostru să se întoarcă acasă şi cu trupul, pentru a fi un imbold la curaj şi sfinţenie pentru toţi compatrioţii săi din întreaga Românie şi, desigur, şi din ţinutul actual al Moldovei. Acest lucru l-am exprimat şi în cuvântul meu de la

P

Radio Vatican în limba română în aceeaşi zi de 30 octombrie 1983.

Această speranţă a început să se contureze şi să crească o dată cu venirea capucinilor ca să lucreze şi să poarte în România şi în Moldova spiritualitatea părinţilor franciscani capucini, alături de cea întreţinută şi cultivată de părinţii franciscani conventuali. În anul 1992, la 24 septembrie, la invitaţia noastră specială, părintele Leonardo Izzo, ministru provincial al Provinciei Capucinilor din Napoli, cu binecuvântarea ministrului general de la Roma, a răspuns afirmativ propunerii şi cererii noastre şi a decis să trimită în Dieceza de Iaşi un prim grup de fraţi capucini format din pr. Ubaldo, pr. Vittorio şi pr. Mario, grup ce s-a stabilit, la recomandarea noastră, la Oneşti, locul prin care a trecut tânărul Ioan Costist spre Italia. În perioada rămânerii fraţilor capucini la Oneşti, ei au creat cadrul unei opere de spiritualitate franciscană capucină, au ridicat un seminar şi un convent în imediata vecinătate a sanctuarului, dorit şi gândit de noi împreună cu fraţii capucini, pentru a putea să-l primească mai târziu pe fericitul Ieremia, care urma să se întoarcă acasă şi să rămână în mijlocul poporului de unde a plecat în anul 1574, reunind astfel prin iubirea sa Orientul cu Occidentul, Italia cu România. „Fericitul Ieremia, venind din România în Italia, a unit prin

trăirea sa istorică Orientul cu Occidentul, trasând o punte simbolică între popoare şi între Bisericile creştine”, spunea papa Ioan Paul al II-lea la ritul sacru al declarării sale de fericit (O.R., 31 octombrie 1983, p. 2).

Acum se întoarce acasă cu trupul său, cu aureola sa de sfinţenie şi cu mesajul său pentru a-i invita pe toţi la unire.

Momentul întoarcerii este, aşadar, un dor al fericitului Ieremia, dar şi al nostru, al tuturor ce trăim în România, în Dieceza de Iaşi, şi vrem să fie marcat de o suită de evenimente comemorative, celebrări şi iniţiative spirituale. Un frate cu aureola sfinţeniei se întoarce acasă la ai săi arătându-le că nu i-a uitat. Chiar dacă au trecut atâţia ani şi a fost departe cu trupul, el a rămas mereu unit în spirit şi rugăciune. Îi mulţumim confratelui nostru şi le mulţumim fraţilor capucini pentru că l-au primit în mănăstire, l-au ajutat să se sfinţească şi mai ales ¾

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

pentru că au acceptat şi au decis ca să-l redea fraţilor lui din România.

Pentru pregătirea transferării moaştelor fericitului Ieremia din Napoli la Oneşti, în urma discuţiilor cu părintele custode al fraţilor capucini din România, din Dieceza de Iaşi, dispunem şi hotărâm următoarele: 1. Se constituie Comisia Diecezană de Pregătire a Programului formată din pr. Alois Fechet, vicar şi delegat episcopal, pr. Ubaldo Oliviero, preşedinte coordonator, custodele familiei fericitului Ieremia în Moldova, pr. Eugen Giurgică, secretar al comisiei, pr. Iosif Păuleţ, decan de Trotuş, şi pr. Iulian Kropp, responsabil diecezan pentru pelerinaje, ca vicepreşedinţi, precum şi toţi parohii parohiilor cu biserici dedicate fericitului Ieremia, ca membri consultanţi.

2. Decanii diferitelor centre decanale împreună cu preoţii parohi nominalizaţi în colaborare cu fraţii capucini, ajutaţi de părinţii franciscani conventuali din dieceză şi de alte institute călugăreşti interesate, vor organiza, în luna aprilie, întâlniri ori simpozioane zonale având ca temă viaţa şi mesajul fericitului Ieremia în lumina spiritualităţii sfântului Francisc din Assisi: în Oneşti, Bacău, Roman, Iaşi, Suceava şi alte parohii, institute teologice, seminarii şi centre legate de spiritualitatea fericitului Ieremia etc.

3. Publicaţiile diecezane din aprilie vor introduce pagini speciale cu evenimentul celebrat.

Fraţii capucini vor pregăti imagini cu rugăciunea de obţinere a declarării de sfânt, confirmată

şi întărită de noi cu „imprimatur” şi vor pregăti alte publicaţii adaptate momentului.

4. După ziua de 8 martie, ziua celebrării morţii fratelui Ieremia, când încep pregătirile de aducere a moaştelor fericitului, în duminica a V-a din Postul Mare – 9 martie, stabilim ca în toate parohiile şi centrele pastorale, ca şi în institutele călugăreşti, unde se celebrează Liturghia cu popor, să se facă o colectă specială, destinată sanctuarului diecezan din Oneşti închinat fericitului Ieremia, ca un simbol al solidarităţii noastre în credinţă şi iubire. Sumele de bani vor fi virate în contul Episcopiei de Iaşi (RO89 RNCB 0175 0335 9236 0001), deschis la Banca Comercială Română Iaşi, cu menţiunea pentru sanctuarul „Fericitul Ieremia”.

5. Radio Iaşi va transmite celebrarea din sanctuarul din Oneşti din ziua de 31 mai, între orele 11.00 şi 12.30. Alte posturi de radio şi televiziuni locale vor putea prelua şi transmite momente de la acest eveniment istoric.

6. În toate parohiile, în cele trei zile premergătoare zilei de joi, 8 mai, se va celebra un triduum de rugăciuni, iar în ziua de 31 mai, Vizita Sfintei Fecioare Maria, celebrarea aşezării moaştelor fericitului Ieremia în sanctuarul din Oneşti, se vor face rugăciuni speciale prin mijlocirea Maicii Preacurate pentru obţinerea declarării fericitului Ieremia Valahul de sfânt al Bisericii noastre şi dobândire de favoruri cereşti.

4 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

Sanctuarul din Oneºti

7. Programul întoarcerii şi pelerinajului fericitului Ieremia spre sanctuarul din Oneşti va cuprinde marile centre ale diecezei: Bacău, Iaşi, Roman, Suceava, Oneşti (şi alte oraşe şi zone ale ţării), şi va fi coordonat de către comisia diecezană, stabilită de noi, astfel încât să fie un moment de cunoaştere, preţuire, venerare şi cinstire a fratelui nostru, care se întoarce acasă pe un drum lung, în mijlocul poporului de unde a plecat. Îndreptăm apelul nostru călduros către toţi preoţii, persoanele consacrate, către toate instituţiile bisericeşti şi centrele de spiritualitate, către toţi creştinii catolici şi către ceilalţi fraţi creştini şi oameni de bunăvoinţă, să acorde acestui moment importanţa şi respectul cuvenit spre edificarea în credinţă, iubire şi speranţă, cu care să ne împlinim chemarea noastră în faţa lui Dumnezeu, a oamenilor şi a ţării.

Iaşi, 21 februarie 2008 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea În amintirea ep. Anton Durcovici

Pelerinaj la Sighet A

nul acesta, în ziua de 17 mai, se împlinesc 120 de ani de la naşterea regretatului episcop Anton Durcovici, martor şi mărturisitor al credinţei, mort în închisoarea din Sighetu Marmaţiei la 10 decembrie 1951, dându-şi viaţa ca martir pentru Biserică şi poporul său.

Tot anul acesta se împlinesc 60 de ani de la consacrarea sa ca episcop de Iaşi, care a avut loc la 5 aprilie 1948 în catedrala „Sf. Iosif” din Bucureşti.

Aceste evenimente ne determină să ne îndreptăm cu respect şi cu multă emoţie spre figura emblematică a păstorului nostru, care, în scurta sa slujire ca episcop, nu a pregetat să-şi dea viaţa pentru oile sale şi care a ştiut să ne lase un mişcător testament, cu vrednicia de a fi apărător al credinţei, mărturisitor şi martir al iubirii totale, fiind obligat să-şi lase trupul său ca jertfă în pământul Sighetului, alături de atâţia alţi eroi ai Bisericii şi neamului nostru.

El se odihneşte în pământul ţării de nord, fără cruce şi fără vreun semn de adevărată şi respectuoasă cinstire.

Memoria lui este vie în rândul ierarhilor Bisericii noastre, al preoţilor şi credincioşilor din episcopia noastră şi din celelalte dieceze, iar din pământul oraşului maramureşean, din mormântul fără cruce la care

l-au condamnat răufăcătorii, ne cheamă să-l vizităm şi să-i stăm alături în aşteptarea învierii glorioase şi a recunoaşterii dăruirii sale totale, în favoarea poporului credincios al României şi al episcopiei noastre.

Anul acesta vom proceda la câteva momente comemorative care vor începe cu un pelerinaj la Sighet în ziua de sâmbătă, 10 mai, împreună cu ierarhii, preoţii şi credincioşii Bisericii Greco-Catolice şi ai celor din Biserica Romano-Catolică; vom continua cu un moment de celebrare în catedrala din Iaşi în ziua de 17 mai şi apoi cu alte iniţiative de rugăciuni şi celebrări locale, la Bucureşti, Bad Deutsch Altenburg în Austria şi, desigur, în centrele noastre parohiale. În ziua de 10 mai, vom lua într-o urnă specială ţărână din pământul stropit şi sfinţit de sângele martirilor noştri şi, desigur, şi de cel al episcopului Anton Durcovici, şi o vom aduce la Iaşi unde o vom aşeza în ziua comemorării naşterii sale (17 mai) în catedrală, împreună cu o placă de marmură comemorativă, alături de cele ale celorlalţi păstori, când vom înălţa rugăciuni speciale pentru fericirea şi recunoaşterea sa ca sfânt martir al Bisericii noastre. În vederea unei participări active la acest moment sacru stabilim ca la pelerinajul din 10 mai, a doua sâmbătă a lunii,

ajunul Rusaliilor, să participe, alături de noi, episcopii, şi diferiţi preoţi profesori, preoţi parohi şi vicari, seminarişti, călugări şi călugăriţe, tineri şi tinere din asociaţiile şi mişcările diecezane, precum şi credincioşi laici din diferite centre parohiale.

Pelerinajul va fi organizat pe decanate şi va fi coordonat de pr. Iulian Kropp, responsabil cu Oficiul pentru Pelerinaje, împreună cu părinţii decani din dieceza noastră şi ceilalţi superiori interesaţi.

Odată cu această scrisoare circulară veţi primi indicaţii precise despre posibilitatea înscrierii şi participării la acest pelerinaj de suflet.

Dorim ca la acest moment să participăm cu multă evlavie, cu spirit profund creştin şi cu mare iubire şi respect faţă de înaintaşii noştri în credinţă şi faţă de păstorul nostru, mărturisitor şi martir, Anton Durcovici.

Cu bucuria şi binecuvântarea noastră arhierească, Iaşi, 20 martie 2008 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Drumul de întoarcere a fericitului Ieremia – Program Membrii Comisiei Diecezane de Pregãtire, Fraþii Capucini împreunã cu episcopii ºi parohii au stabilit programul ºi traseul drumului de întoarcere în România a rãmãºiþelor pãmânteºti ale fericitului Ieremia (15-31 mai). joi, 15 mai – 16.00: Primirea la Bucureşti (catedrală) – 18.00: Liturghie vineri, 16 mai – rămâne la Bucureşti sâmbătă, 17 mai – 07.00: Liturghie – 13.00: Primirea la Valea Mică – 14.00: Liturghie de hram – 18.00: Primirea şi sfânta Liturghie la Bacău „Fericitul Ieremia” duminică, 18 mai – 11.00: Liturghie de hram – 18.00: Liturghie la Bacău „Sfântul Nicolae” luni, 19 mai – 10.00: Liturghie

– 16.00: Primirea la Roman, Conventul „Sfântul Pius din Pietrelcina” – 17.00: Primirea la Roman „Fericitul Ieremia” – 18.00: Liturghie de hram marţi, 20 mai – 10.00: Liturghie – 17.00: Primirea la Iaşi (catedrală) – 18.00: Liturghie miercuri, 21 mai – 07.30: Liturghie – 09.30: Primirea la Tomeşti – 10.30: Liturghie de hram – 17.00: Primirea la Piatra Neamţ „Sfântul Iosif Muncitorul” – 18.00: Liturghie joi, 22 mai – 10.00: Liturghie – 17.00: Primirea la Suceava – 18.00: Liturghie vineri, 23 mai – 11.00: Liturghie – 15.00: Plecarea spre Cacica (popas la Sasca şi Baia)

Sighet: Precizãri pentru pelerinaj

entru buna desfăşurare a pelerinajului la Sighet şi pentru P a putea participa pelerini din cât mai multe parohii, se va organiza plecarea din trei centre (cu câte un autocar): Iaşi (pentru

decanatele Iaşi şi Bucovina), Bacău (pentru decanatele Bacău şi Traian) şi Roman (pentru decanatele Roman, Valea Siretului şi Piatra). Pentru zonele mai izolate (Focşani, Galaţi, Oneşti, Moineşti, Piatra Neamţ) se recomandă deplasarea cu microbuze, astfel încât să se ajungă la Sighetu Marmaţiei în timp util.

Procesiunea va începe la Sighetu Marmaţiei în ziua de 10 mai de la Memorialul de la Sighet (închisoare) la ora 09.00, iar sfânta Liturghie pontificală se va celebra în Cimitirul Săracilor la ora 10.30.

Părinţii decani vor coordona înscrierile parohiilor în colaborare cu părinţii parohi şi superiorii caselor călugăreşti, pe zonele propuse, pentru ca până la 1 mai să cunoaştem situaţia înscrierilor.

Pr. Iulian Kropp

6 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

– 18.00: Primirea la Cacica – 19.00: Liturghie sâmbătă, 24 mai – 08.00: Liturghie – 17.00: Primirea la Cluj (catedrală) – 18.00: Liturghie duminică, 25 mai – Rămâne la Cluj luni, 26 mai – 08.00: Liturghie – 16.00: Primirea la Alba-Iulia (catedrală) – 18.00: Liturghie marţi, 27 mai – 10.00: Liturghie – 16.00: Primirea la Sibiu „Sfânta Ursula” – 18.00: Liturghie miercuri, 28 mai – 10.00: Liturghie – 16.30: Primirea la Braşov, biserica romano-catolică „Sfânta Cruce” – 18.00: Liturghie joi, 29 mai – 10.00: Liturghie – 16.00: Primirea la biserica greco-catolică „Sfântul Petru” din Braşov – 18.00: Liturghie vineri, 30 mai – 08.00: Liturghie – 16.00: Primirea la Oituz – 18.00: Liturghie sâmbătă, 31 mai – 07.30: Liturghie – 09.30: Primirea la sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Oneşti, de către episcop, comunitatea Fraţilor Capucini, autorităţile locale şi credincioşi; procesiune cu moaştele – 11.00: Liturghie – aşezarea moaştelor în criptă, spre venerarea credincioşilor Pr. Eugen Giurgicã, OFMCap.

Pãcatele capitale au rãmas aceleaºi P

ăcatul este o ofensă adusă lui Dumnezeu, o abuzare de libertatea pe care Dumnezeu a dăruit-o oamenilor, o încălcare a iubirii împotriva lui Dumnezeu şi împotriva aproapelui. Catehismul Bisericii Catolice vorbeşte de păcate capitale, păcate împotriva Sfântului Duh, păcate strigătoare la cer şi păcate străine. Păcatele capitale sau de căpetenie sunt acelea care generează alte păcate.

Conform tradiţiei Bisericii, întărită de sfântul Ioan Cassian şi sfântul Grigore cel Mare, acestea sunt: trufia, avariţia, invidia, mânia, necurăţia, lăcomia şi lenea. În prima parte a lunii martie, presa din România a comentat un interviu din ziarul „L’Osservatore Romano” cu privire la păcate. Mulţi dintre jurnalişti au ţinut să sublinieze că Sfântul Scaun a schimbat lista celor şapte păcate capitale.

Despre ce este vorba? „L’Osservatore Romano” în ediţia de duminică, 9 martie, a publicat un interviu cu Mons. Gianfranco Girotti, episcop regent al Penitenţieriei Apostolice. În interviu, se atrage atenţia că există forme noi de păcate. Lucrul acesta Biserica Catolică l-a mai spus şi cu alte ocazii.

Mons. Gianfranco Girotti vorbeşte în interviu de „noi păcate”, şi nu de „păcate capitale”.

Păcate moderne, în sensul că ele sunt mai vizibile în zilele noastre, în societatea modernă. De altfel, titlul interviului, semnat

de Nicola Gori, este formulat astfel: „Noi forme ale păcatului social”. Interlocutorul aminteşte de păcate în diverse domenii care afectează drepturile individuale şi sociale: bioetica, drogurile, inegalităţile sociale şi economice, ecologia. În interviu nu se pomeneşte, aşadar, de păcate capitale, ci de păcate sociale. Biserica păstrează în continuare lista celor şapte păcate capitale. Nu ştiu cum s-a ajuns să se vorbească în presa românească de modificarea păcatelor capitale. Aşa cum subliniază Radio Vatican, unele comentarii din presă cu privire la păcate sunt pertinente, „înţelegând bine dimensiunea socială a păcatului, altele, în schimb, sunt total extra chorum, întrucât autorii lor fie că nu sunt deloc acasă în materie, fie au pierdut o bună ocazie de a tăcea pentru a rămâne filozofi”.

Potrivit aceluiaşi post de radio, deja în urmă cu 80 de ani, mai precis la 22 octombrie 1925, Mahatma (Mohandas Karamchand) Gandhi, enumera în săptămânalul întemeiat de el „Young India” păcatele sociale observate în vremea lui: politică fără principii, afaceri fără moralitate, ştiinţă fără umanitate, cunoaştere fără caracter, bogăţie fără muncă, divertisment fără conştiinţă, religie fără sacrificiu. La acestea, Arun Gandhi, nepotul lui Mahatma şi fondator al Institutului „Gandhi pentru Nonviolenţă”, a adăugat un al optulea: drepturi fără responsabilitate.

Evident, vorbirea despre păcat îşi păstrează sensul deplin pentru aceia care cred în Dumnezeu. Într-un asemenea context, păcatul înseamnă o încălcare a legilor lui Dumnezeu, o violare a legăturii cu el şi cu aproapele. În afara acestui context, păcatul devine, eventual, greşeală, slăbiciune, defect, eroare sau neatenţie la normele sociale. Asemenea „greşeli” sunt pedepsite uneori de societate atunci când există legi.

Creştinii sunt invitaţi mereu să intensifice lupta cu păcatul.

Cum să luptăm cu păcatele? Un răspuns se află în Catehismul papei Pius al X-lea: „Viciile capitale se înving prin practicarea virtuţilor opuse. Astfel, trufia se învinge prin umilinţă; avariţia, prin dărnicie; desfrâul, prin castitate; mânia, prin răbdare; lăcomia, prin cumpătare; invidia, prin iubire fraternă; lenea, prin hărnicie şi fervoare în slujba lui Dumnezeu”.

Pr. Cornel Cadar

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Irak: Motive pentru a ne ruga

U

cideri, răpiri, agresiuni, confiscări de bunuri, convertiri forţate, profanări de biserici, taxe pe care trebuie să le plătească musulmanilor, umilinţe de tot felul: de toate acestea au parte creştinii din Irak. S-au împlinit recent 5 ani de când americanii au invadat Irakul. În ziua de 29 februarie, a fost răpit Paulos Faraj Rahho, arhiepiscop caldeean de Mosul (400 km nord de Bagdad). A fost sechestrat când părăsea biserica „Sfântul Duh” din Mosul, după ce participase la Calea sfintei cruci. Un grup înarmat a oprit vehiculul în care era arhiepiscopul. Trei tineri care îl însoţeau, printre care şi şoferul, au fost ucişi.

Răpitorii, care au cerut o imensă sumă ca răscumpărare, precum şi îndeplinirea unor condiţii politice, au informat autorităţile la 13 martie că au lăsat trupul arhiepiscopului la marginea oraşului. Acesta suferea cu inima, având nevoie zilnic de medicamente. În ziua de 14 martie, Mons. Rahho a fost înmormântat. Ceremonia a avut loc în aceeaşi biserică unde la 1 martie fuseseră celebrate şi funeraliile celorlalţi trei însoţitori, ucişi de agresori în timpul răpirii.

Vestea morţii arhiepiscopului Rahho „l-a îndurerat şi întristat profund” pe papa Benedict al XVI-lea. Papa speră că „acest tragic eveniment va duce la înnoirea şi intensificarea eforturilor tuturor, în special ale comunităţii internaţionale, pentru ca în această ţară să se

ajungă la pace”. De trei ori înainte papa lansase apeluri pentru eliberarea episcopului. Numeroşi lideri islamici au cerut, de asemenea, eliberarea prelatului, atât sunniţi cât şi şiiţi, din Irak, Liban şi Iordania, condamnând această acţiune „contrară islamului”.

Tot la Mosul anul trecut, la 3 iunie, a fost ucis părintele Ragheef Aziz Ganni, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai arhiepiscopului Rahho. Împreună cu pr. Ganni au fost ucişi trei subdiaconi ai Bisericii de rit caldeean. La 11 octombrie 2006, a fost ucis preotul siro-ortodox Paul Iskandar. În mai multe rânduri, episcopii din Irak au atras atenţia asupra persecuţiilor şi presiunilor de care au parte creştinii irakieni. Forţaţi să renunţe la credinţă, mulţi dintre ei au luat calea exilului spre Siria şi Iordania. Din cei peste un milion şi jumătate de creştini au mai rămas astăzi mai puţin de 500.000. În Irak sunt comunităţi creştine de diferite rituri: caldeeni, siro-catolici, siro-ortodocşi, asirieni, armeni catolici şi ortodocşi, greco-melchiţi.

Biserica caldeeană constituie majoritatea creştinilor irakieni.

Sediul patriarhatului se află la Bagdad, unde trăieşte comunitatea cea mai numeroasă a acestei Biserici catolice orientale, care celebrează şi astăzi riturile proprii în limba aramaică, limba vorbită de Isus acum 2000 de ani. „Revin în memorie Mons. Romero, ucis în timp ce celebra Euharistia la San Salvador,

8 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

Arhiepiscopul Paulos Faraj Rahho

cardinalul Posadas Ocampo, la Guadalajara, în Mexic, episcopii columbieni Duarte Cancino şi Jaramillo, ucişi de membrii gherilei; nunţiul apostolic Mons. Courtney, ucis în Burundi... şi pentru fiecare episcop, preoţi, credincioşi, câţi nevinovaţi ucişi în Americi, în Africa, în Asia! Acolo unde poporul moare, moare Biserica împreună cu el, pentru că îi este parte vie. Şi nu poate să fie altfel. Însă comunitatea mică creştină din Irak, în fragilitatea sa numerică, are o deosebit de mare nevoie de solidaritatea noastră şi de rugăciunea noastră.

Comunitatea străveche, care a supravieţuit nenumăratelor evenimente, în situaţia actuală riscă cu adevărat aproape dispariţia”, a declarat Federico Lombardi, directorul Biroului de Presă al Sfântului Scaun.

Se aude tot mai mult apelul de a nu-i abandona pe creştinii din Orientul Mijlociu, de a-i sprijini şi de a nu-i lăsa singuri.

Evident, cel mai la îndemână sprijin este rugăciunea.

Pr. Cornel Cadar

A trecut la Domnul

Chiara Lubich, mesagerã de speranþã ºi de pace A încheiat cãlãtoria sa pãmânteascã, în ziua de 14 martie, în locuinþa sa din Rocca di Papa (Roma), la vârsta de 88 de ani, Chiara Lubich, fondatoarea Miºcãrii Focolarelor. Cu o zi înainte a cerut sã se întoarcã acasã de la Policlinica Gemelli, unde fusese internatã timp de o lunã.

F

uneraliile au avut loc marţi, 18 martie, în bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”. Liturghia a fost prezidată de card. Tarcisio Bertone. Au participat alţi 16 cardinali, peste 40 de episcopi, sute de preoţi şi zeci de mii de credincioşi.

Card. Bertone a dat citire mesajului trimis de papa Benedict al XVI-lea în care o defineşte pe Chiara ca „femeie de neclintită credinţă” şi „mesageră de speranţă şi de pace”.

Chiara Lubich s-a născut la Trento, la 22 ianuarie 1920. În timpul fascismului a trăit ani de sărăcie: tatăl, socialist, îşi pierde locul de muncă din cauza ideilor sale. Numele ei de botez este Silvia, dar îşi va lua numele de Clara (Chiara), fascinată de radicalitatea evanghelică a sfintei Clara din Assisi (1193-1253).

Participând, în anul 1939, la Loreto la un curs pentru tineri din Acţiunea Catolică, în sanctuarul

unde este păstrată, conform tradiţiei, căsuţa din Nazaret, intuieşte care va fi vocaţia ei: o reproducere a familiei din Nazaret, o nouă vocaţie în Biserică, „focolarul” (oamenii din Trento i-au dat numele de „focolar”, adică locul în casă care încălzeşte şi dă lumină). La 20 de ani, predă în şcolile elementare şi începe cursurile de filozofie la Universitatea din Veneţia. În timpul Celui de-al II-lea Război Mondial, văzând cum totul se prăbuşeşte, înţelege că numai Dumnezeu rămâne: Dumnezeu care este iubire. Viaţa ei se transformă. Răspunde la iubirea sa alegându-l ca unicul tot: era 7 decembrie 1943 şi Chiara avea 23 de ani. Spiritualitatea sa a fost urmată de persoane de orice vârstă, categorie, vocaţie şi cultură.

Chiara a dat început unor mişcări specifice pentru a acţiona în domeniul social şi în Biserică.

Pagina ecumenică a mişcării se deschide în anul 1961, timp în care papa Ioan al XXIII-lea pune unitatea creştinilor printre primele scopuri ale Conciliului Vatican II. A fost prima femeie creştină care a expus experienţa ei spirituală, în anul 1981, într-un templu la Tokyo în faţa a 10.000 de budişti,

iar în anul 1997, în Thailanda în faţa călugăriţelor şi călugărilor budişti. În acelaşi an, a mers în istorica moschee „Malcom X” din Harlem în New York, în faţa a 3.000 de musulmani afro-americani. Urmează apoi dialoguri cu evreii şi cu lumea hindusă. Prin anii ’90 dă viaţă proiectului economiei de comuniune, iar în anul 1996 mişcării politice pentru unitate.

Mişcarea Focolarelor, în aproximativ 60 de ani, a ajuns la o răspândire mondială (182 de ţări) de peste două milioane de aderenţi. Deşi o realitate unică, prin diferitele categorii de persoane care o compun – familii, tineri, preoţi, călugări şi călugăriţe din diferite institute de viaţă consacrată, şi episcopi –, asemenea unui fluviu care se varsă în mare prin mai multe braţe, mişcarea cuprinde 18 branşe dintre care şase mişcări mai ample: Familii Noi, Umanitate Nouă, Mişcare Parohială, Mişcare Diecezană, Tineri pentru o Lume Unită, Copii pentru Unitate şi multiple realizări între care Proiectul pentru o Economie de Comuniune în care sunt angajate peste 750 de întreprinderi, 26 citadele de mărturie, editură, publicaţii în diferite limbi, peste 1.000 de opere şi activităţi sociale.

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Remember: Ioan Paul al II-lea

L-aam întâlnit pe Cristos La trei ani de la plecarea papei Ioan Paul al II-lea spre casa Tatãlui, în ziua de 2 aprilie 2005, amintirea acestui papã trezeºte emoþii în inimile multor credincioºi.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care, prin faptă şi cuvânt, le spunea tuturor: „Nu sunt eu Cristos! Nu sunt eu lumina! Eu sunt doar trimis înaintea lui, ca să dau mărturie despre lumină”.

L-am întâlnit pe Cristos în papa Ioan Paul al II-lea, în omul care a fost alter Christus... usque ad mortem.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a strigat cu glas puternic: „Nu te teme să-l primeşti pe Cristos! Deschide larg porţile în faţa lui Cristos, în faţa puterii sale mântuitoare!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a îndreptat privirile spre un Dumnezeu care mă iubeşte ca un tată bogat în îndurare, care mă mântuieşte ca pe un frate cu care a binevoit să împartă condiţia umană, care mă sfinţeşte ca pe un templu al său!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a spus că Isus are o mamă, Maria. Şi aceasta este şi mama mea! El m-a învăţat că printr-un „totus tuus” spus celei „plină de har” ajung cu siguranţă la Isus.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care mi-a vorbit despre mireasa Domnului, Biserica. El mi-a arătat că Biserica e zidită pe piatră şi porţile iadului nu o vor birui. M-a luat de mână şi m-a urcat în această „barcă”,

singura în care se află cel care poate să spună mării tulburate a acestor timpuri: „Taci! Potoleşte-te!”.

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care s-a făcut glasul rugăciunii Fiului: ca toţi să fie una.

El m-a făcut să înţeleg că la unitate se ajunge numai prin recunoaşterea celuilalt ca fiu al lui Dumnezeu, prin recunoaşterea demnităţii persoanei umane, născute sau (încă) nenăscute!

L-am întâlnit pe Cristos într-un om care, după ce a păşit pragul speranţei în fiecare dimineaţă îmi şopteşte ferm: „Nu te teme!

Primeşte această nouă zi din mâinile Domnului şi continuă să mergi spre Cristos. Nu te teme!” Şi acest om mi-a spus că şi Cristos m-a întâlnit şi te-a întâlnit şi pe tine, şi nu ne poate uita!

Nu te teme! Tu l-ai întâlnit pe Cristos şi el te-a întâlnit pe tine!

Diac. Laurenþiu Dãncuþã

10 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

E bine de ºtiut Alocaþie mai mare Alocaţia pentru copii şi ajutorul pentru soţul supravieţuitor s-au majorat începând cu luna martie. Alocaţia a crescut cu 25 de procente, de la 32 de lei la 40 de lei. O majorare de 25 de procente va fi aplicată şi în cazul ajutorului lunar pentru soţul supravieţuitor. Acest ajutor a fost stabilit prin lege în anul 2004, dar nu a avut finanţare în perioada 2005-2007.

Vaccin Pastilele administrate zilnic în vederea menţinerii nivelului normal al tensiunii arteriale ar putea fi înlocuite în curând cu un vaccin, administrat la patru luni. Potrivit specialiştilor firmei Cytos, această injecţie are ca ţintă un anumit hormon angiotensin, care determină constricţia vaselor de sânge şi creşterea presiunii sangvine, relatează BBC News.

Vaccinul, testat deja pe 72 de pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune arterială, s-a dovedit a fi eficient fără efecte secundare. Hipertensiunea arterială afectează la nivel mondial peste un sfert dintre adulţi. Ca metode de prevenire a hipertensiunii arteriale se numără efectuarea regulată de exerciţii fizice, limitarea consumului de băuturi alcoolice şi sare, o dietă bogată în legume şi fructe, evitarea fumatului şi menţinerea unei greutăţi corporale în limite normale. ªtiaþi cã?

• De la cinci la opt nuci pe zi ţin arterele flexibile, inima sănătoasă şi previn apariţia atacului vascular cerebral.

• În lume există până la 2.700 de limbi vorbite în lume.

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. Leopold Nestmann

N

ăscut la 25 ianuarie 1919 la Cernăuţi, a studiat la Seminarul şi Academia Teologică „Sfântul Iosif” din Iaşi (1930-1939) şi Pontificium Athenaeum Urbanum de Propaganda Fide din Roma (1939-1943).

A fost sfinţit preot la Roma la 21 decembrie 1942, iar după întoarcerea în ţară a activat la Şcoala de Fete „Sfântul Iosif” din Bucureşti (1944), Parohia Valea-Seacă (1944-1945), Seminarul şi Academia Teologică „Sfântul Duh” (1945-1946), Seminarul şi Academia Teologică „Sfântul Iosif” (1946-1948), Parohia Vatra Dornei (1948-1949).

La 15 august 1949 a fost arestat de Securitate şi inclus într-un lot de nouă persoane, din care făceau parte şi preoţii Anton Trifaş, Vasile Gabor şi Dumitru Matei, anchetaţi în legătură cu evadarea în 1945 din lagărul de lângă Universitatea „Cuza Vodă” din Iaşi a prizonierului german Willi Seife. Timp de doi ani acesta din urmă a stat ascuns la Tg. Sascut (jud. Putna) şi Bozieni (jud. Roman), iar în primăvara anului 1947 a fost găzduit timp de 30 de zile în clădirea Seminarului ieşean din strada Colonel Langa. Pe durata şederii în clădirea Seminarului, Willi Seife a fost vizitat de câteva ori de pr. Leopold Nestmann, cu care a purtat discuţii de natură „sufletească”.

Ancheta penală a fost coordonată de ofiţerii ieşeni Lică Caufman şi Octav Blehan.

La 24 septembrie 1949, Parchetul Tribunalului Militar Iaşi

a emis mandatul de deţinere nr. 1945 pentru deţinutul politic nr. 46 – pr. Leopold Nestmann, aflat în Penitenciarul Galata.

La 29 octombrie acelaşi an, procurorul militar Tudor Dumitru a întocmit „Referatul introductiv”, care menţiona faptul că în anul 1947 Willi Seife plecase la Timişoara, la o mănăstire de maici, cu o recomandare şi ajutor bănesc primite de la pr. Leopold Nestmann. În scurt

Pr. Leopold Nestmann în arestul Securitãþii din Iaºi

timp, Willi Seife a trecut graniţa ajungând în cele din urmă în Germania, în zona controlată de francezi.

Prin Ordinul 836, Parchetul Tribunalului Militar Iaşi l-a trimis pe pr. Leopold Nestmann în judecată, iar preşedintele completului de judecată a respins cererea de eliberare pe durata anchetei inculpatului Leopold Nestmann. Printre motivele invocate de avocat era şi acela că probele de culpabilitate erau „îndoielnice” şi că se spera într-o achitare a clientului său.

La 15 decembrie 1949, preşedintele Tribunalului Militar Iaşi, Gheorghe Cosmescu, l-a condamnat prin sentinţa nr. 1580 pe pr. Leopold Nestmann, pentru delictul de „favorizarea infractorului”, la opt luni de închisoare corecţională şi să plătească 2.000 de lei cheltuieli de judecată.

A fost eliberat în jurul datei de 15 aprilie 1950, activând ulterior în parohiile Vatra Dornei (1950-1951), Faraoani (1951), Roman (1952-1953), Barticeşti (1952), Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia (1953-1956), Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi (1956-1958), Gherăeşti (1958-1959) şi Barticeşti (1959-1966).

Pr. Leopold Nestmann a plecat definitiv din România, activând ulterior la Berchtesgaden (1966-1968), Roma (1968-1970), Arzbach şi Steinefrenz (Germania). După pensionare (1988), s-a stabilit la Altötting (Germania) unde moare, în urma unui incident tragic, la 17 martie 1992.

Potrivit mărturiilor pr. Florian Müller şi pr. Anton Despinescu, pr. Leopold Nestmann a fost arestat a doua oară în anul 1957, acest aspect urmând a fi elucidat de noi cercetări în arhivele fostei Securităţi.

Dr. Dãnuþ Doboº

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Fratele Ieremia, un Abraham al zilelor noastre Î

n prima carte a Bibliei, Geneza, găsim în capitolul 12, versetul 1, următoarele: „Şi a zis Domnul către Abraham: «Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta eu»”.

Despre Abraham vorbeşte mult şi sfântul Paul, spunând că în el vede modelul însuşi al credinţei: important nu e atât să vrem a fi drepţi înaintea lui Dumnezeu prin ceea ce facem, prin lucrările noastre, ci să ne oferim lui cu încredere. Autorul Scrisorii către Evrei ne cheamă să pornim pe urmele lui Abraham, fără a căuta să cunoaştem dinainte drumul.

Astăzi oamenii caută şi primesc în viaţa lor doar lucrurile care sunt vizibile şi reale, lucrurile imediate, însă la această boală vine fratele Ieremia cu medicamentul potrivit. El, care toată viaţa a fost un mare îngrijitor al celor suferinzi, ne spune că totul în viaţă se bazează pe o încredere şi credinţă nestrămutată în Dumnezeu, uneori

în contradicţie cu mentalitatea acestei lumi.

Cunoscând viaţa patriarhului Abraham, care a fost chemat din ţara sa şi trimis într-o ţară necunoscută, pe un drum încă necunoscut de el, putem face o paralelă cu fratele Ieremia, care, chemat fiind şi el de Domnul la viaţa de mănăstire, porneşte la drum fără să ştie nici încotro merge, nici care este punctul de sosire.

Deşi în inima lui nutreşte un dor sfânt de a fi cât mai conform cu Cristos şi evanghelia sa, face tot posibilul de a nu merge în iad şi înfruntă pentru o perioadă de timp diferite peripeţii, în drumul său către „laboratorul de sfinţi”, care era mănăstirea.

Ca un adevărat creştin ferm şi hotărât în idealul său, el nu va ceda niciodată, ci va fi un luptător viteaz şi un mare căutător de Dumnezeu. De aceea el ne poate spune multe prin viaţa şi prin exemplul trăirii sale de credinţă.

„Adresându-vã vouã, românilor, în limba voastrã, mã bucur cã aþi cerut sã fie aºezatã în candelabru aceastã fãclie aprinsã. Voi aþi descoperit mesajul sãu ºi v-aþi unit în jurul persoanei lui, care sintetizeazã ºi exprimã tradiþia voastrã creºtinã împreunã cu aspiraþiile voastre. În istoria poporului vostru de douã mii de ani, aºa de bogatã în atâtea valori de credinþã, Ieremia Valahul este primul român care se ridicã oficial la gloria altarelor catolice. El care în viaþa sa a realizat o sintezã armonioasã între patria naturalã ºi cea adoptivã, sã contribuie acum, când e proclamat fericit, la promovarea pãcii între naþiuni ºi la unitatea creºtinilor, arãtând cu exemplul sãu drumul principal, adicã: dragostea activã dintre fraþi!”.

Ioan Paul al II-lea, 30 octombrie 1983, în ziua beatificării fericitului Ieremia

12 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

Nu în ultimul rând, fericitul Ieremia este un minunat exemplu de călător care doreşte să ajungă în altă ţară, însă cu o motivaţie mult mai profundă şi mai spirituală decât a multor călători din zilele noastre.

Credinţa acestui frate este un model grăitor şi totodată dă curaj şi speranţa că toţi putem fi oameni sfinţi, nu numai italienii, aşa cum credea mama fratelui Ieremia.

Deşi este adevărat că omul sfinţeşte locul, în cazul fratelui Ieremia a fost important şi locul, motiv pentru care a făcut un drum anevoios spre locul în care s-a sfinţit. Curajul şi setea după desăvârşire a acestui frate poate fi călăuză şi model pe drumul credinţei.

Acest frate a ajuns la o credinţă adultă după mult efort şi trudă. Aici trebuie să ajungă fiecare creştin, trecând de la un drum al „credinţei trăite din obişnuinţă, la o credinţă care să fie o alegere personală, luminată, convinsă, mărturisitoare”.

Fratele Ieremia invită pe drumul credinţei, la o trăire autentică a creştinismului care să derive dintr-o alegere personală şi matură a credinţei.

Fr. Eugen Murariu

ANUL SFINTEI SCRIPTURI

Biblia ºi gesturile Î

n toate părţile sale, textul sacru abundă de cuvinte şi evenimente ce îşi au originea şi, în acelaşi timp, conlucrează la înfăptuirea proiectului pe care îl are Dumnezeu în ceea ce priveşte mersul istoriei şi destinul oamenilor. Variate din punct de vedere literar, cărţile componente ale Bibliei nu sunt totuşi nişte simple relatări ale unor fapte petrecute cândva, fie ele şi sub controlul şi cu intervenţia divină. Reprezintă mai curând rodul unor reflecţii îndelungate, uneori de la distanţă în timp, asupra a ceea ce a fost considerat de importanţă majoră în a fi cunoscut, apreciat, reconsiderat şi transmis mai departe. Iar toate acestea cu un scop bine determinat. Ca în cazul Evangheliei după sfântul Ioan: „Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In 20,31).

Se poate deduce, aşadar, că a fost necesară o selecţie şi în acelaşi timp o sensibilitate deosebită – mereu sub inspiraţia divină – pentru a şti şi a decide ce anume se cuvine să fie scris şi ce nu. Confruntat cu obsesiile şi pretenţiile unor aşa-zişi studioşi contemporani, acest proces poate însă provoca nedumeriri. Astfel, unii dintre ei, pornind de la constatarea că în evanghelii nu se scrie nimic despre a râde, în cazul lui Isus, ajung să tragă concluzia că el nu

ar fi râs niciodată şi, prin urmare, râsul ar fi ceva fie nedemn, fie de combătut. Cât despre plâns, acesta ar avea parte de un tratament diferit, pur şi simplu pentru faptul că Isus a lăcrimat la mormântul lui Lazăr (cf. In 11,35).

Desprins din context, acest gest, care exprimă o trăire profundă a realităţii umane în contact cu moartea, poate fi sărăcit exact în ceea ce priveşte esenţialul. În realitate, ochii înlăcrimaţi ai lui Isus au menirea de a revela simţământul profund de compătimire prezent în însăşi inima Preasfintei Treimi: Dumnezeu nu este nepăsător sau dispreţuitor faţă de ceea ce trebuie să experimenteze oamenii ca urmare a păcatului. Ca să nu mai vorbim de legătura ce trebuie făcută numaidecât cu moartea lui Isus ca act mântuitor. S-ar mai putea apoi interpreta, în sens reductiv, gestul sărutului, prezent doar în contextul trădării, cu toată încărcătura sa negativă, şi aşa mai departe.

Dar, dincolo de sensibilitatea artistică, în virtutea căreia sunt surprinse doar anumite gesturi, cele bogate în conţinut, să nu uităm că atenţia scriitorilor sacri era îndreptată în primul rând spre marile gesturi mântuitoare.

Asta nu înseamnă că gesturile proprii pentru viaţa omenească obişnuită – şi cu atât mai puţin cele din viaţa de familie – trebuie incriminate sau suspectate, pur şi simplu pentru că nu s-ar găsi menţionate, descrise

sau idealizate într-o anumită parte a Scripturii. E adevărat că doar unele au fost preluate în cult şi promovate de către liturgia oficială a Bisericii. Bine gândite, bine selectate şi bine fundamentate teologic, acestea rămân de o importanţă covârşitoare tocmai datorită conţinutului lor. Pe de altă parte, banalizarea sau exagerarea sunt pericole reale: pragmatismul nu poate justifica orice, golind formele de conţinut sau umplându-le cu ceva de import (poate de orientare contrară sau de calitate îndoielnică).

Cultura noastră europeană – chiar dacă este cu greu recunoscut acest lucru în anumite cercuri înalte – este de factură creştină sau cel puţin raţional-încreştinată. La nivel de gesturi, moralitatea proprie societăţii în care trăim, în ciuda tuturor infiltrărilor obscenităţii, poartă amprenta unei religiozităţi sănătoase. Rămâne doar ca totul să fie conştientizat şi purificat în permanenţă.

Pr. Cristian Chinez

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Icoana Bunului Pãstor S

ă fii un consumator de alcool este ca şi cum ai trăi. Înţelege viaţa doar cel care o trăieşte, înţelege un alcoolic doar cel care este alcoolic. Cel puţin aceasta era părerea mea. Nu înţelegeam cum poate să-mi vorbească mie de alcool, soţia, care nu-l consuma, mama şi mama-soacră, care mai luau şi ele câte un pahar din când în când, dar nu erau „experte” sau preotul, care, numai el, nu spusese nimic.

Cum poţi să vorbeşti despre viaţă, dacă nu ştii să trăieşti viaţa! Cum poţi să vorbeşti despre alcool, atât timp cât nu eşti un consumator? Şi ce teorii!

S-o fi văzut pe soţia mea, cât de expertă era în arta „urmărilor” consumului de alcool!

Cum îmi descria ea toate tipurile de cancer, efectele sociale asupra familiei, efectele religioase asupra sufletului meu. Ce mai, era o adevărată expertă! În acelaşi timp, eu însumi în cauză conştientizam că ceea ce fac nu e bine. Dar nu puteam să mă las. E ca şi cum ai fuma de ani de zile şi nu poţi să te laşi. Dacă totul ar fi aşa cum se spune în teorie şi dacă toţi s-ar opri pentru că aşa le cere soţia, sau mama, sau preotul, ce bine ar fi!

Un viciu e viciu şi nu poţi scăpa de el fără un efort pe măsură. Efortul însă trebuie

să fie de ambele părţi: şi al celui în cauză, şi al celor din jur.

Să vă descriu un scenariu.

Veneam acasă beat. Nu eram scandalagiu! Soţia mea poate da mărturie. Zic eu, eram un om liniştit. E adevărat, măsuram de mai multe ori drumul dintr-un gard în altul. Uneori, din cauza terenului denivelat de pe marginea drumului, mai cădeam şi în şanţ, dar mă ridicam şi mergeam mai departe. Recunosc, eram o ruşine pentru comunitatea din care fac parte, dar... mă linişteam spunându-mi că poate fi şi mai rău.

Ajuns acasă, soţia mă certa, copiii plecau din faţa mea, iar eu rămâneam singur, beat şi certat. La cine să mai găseşti înţelegere?! Probabil că atunci aş fi avut mai mare nevoie de cineva care să-mi spună blând că nu e bine cum procedez, dar… şi abia aşteptam s-o iau de la capăt. Într-o zi, întorcându-mă acasă beat, deasupra uşii, soţia mea pusese o icoană cu Isus, bunul păstor. Când am intrat în casă, am văzut acea icoană şi, beat fiind, fără să realizez ce spun, am zis: „Dar tu, cum faci că poţi să ţii şi o oaie în braţe?

Aha, te ţii de ciomag? Cred că tu mă înţelegi cel mai bine!”

Soţia şi copiii, auzind ceea ce spusesem, au început să râdă

14 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

în hohote, ceea ce m-a deranjat! Şi ce credeţi? Ori de câte ori veneam acasă beat, fără să-mi mai spună nimic, soţia mă întâmpina cu icoana. Mai mult, îmi şi spunea: „Înţelege-l, tu, Doamne, că eu nu mai reuşesc!” Şi asta m-a ambiţionat!

Revenind cu o altă ocazie, doar m-am prefăcut că sunt beat. Imediat soţia a şi spus: „Doamne…” iar eu, fără s-o las să mai continue, am zis: „De data aceasta am înţeles eu!”

Acum, mărturisesc că mai beau din când în când, dar nu mult. Vreau însă să mă las de tot. Cred că Isus, bunul păstor, buna mea soţie şi copiii să-mi fie alături în propunerea mea.

(Mihai) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

54. Mesajul lui Isus Isus a venit în Galileea. El a vestit evanghelia lui Dumnezeu şi a spus: „Timpul s-a împlinit.

Acum începe domnia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în vestea cea bună pe care o aduc!” (Marcu 1,14-15).

Când Isus a venit în oraşul său natal, Nazaret, s-a dus în ziua sabatului la casa de rugăciune. Acolo a citit un pasaj din Cartea profetului Isaia: „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea pentru că el m-a ales.

El m-a trimis să vestesc săracilor vestea cea bună, celor închişi să le spun: «Sunteţi liberi»; orbilor: «Vedeţi»; celor asupriţi: «Sunteţi eliberaţi» şi să proclam timpul în care Dumnezeu îşi arată îndurarea”.

Isus le-a explicat tuturor celor care erau în casa de rugăciune: „Cuvântul pe care tocmai l-aţi auzit s-a împlinit astăzi”. Întâi s-au entuziasmat toţi. Apoi însă s-au gândit: „Nu este acesta

fiul lui Iosif?”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun: nici un profet nu este recunoscut în patria sa”.

Când oamenii din casa de rugăciune au auzit aceasta, s-au mâniat. Ei au sărit, l-au scos pe Isus afară din oraş şi au voit să-l arunce jos de pe un munte.

Dar nu au putut să-i facă nimic (Luca 4,16-30).

55. Câþiva pescari se hotãrãsc sã-l urmeze pe Isus Isus a venit pe malul mării Galileii. Acolo l-a văzut pe Simon, care se numeşte şi Petru, şi pe fratele lui, Andrei. Amândoi tocmai îşi aruncau năvoadele: erau pescari. Isus le-a spus: „Haideţi, veniţi după mine! Eu vă fac pescari care pescuiesc oameni”. Imediat cei doi şi-au lăsat năvoadele şi l-au urmat pe Isus.

Curând după aceea, Isus l-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui. Erau cu tatăl lor în barcă şi îşi pregăteau mrejele. Isus i-a chemat.

Atunci ei au lăsat îndată barca şi pe tatăl lor şi l-au urmat (Matei 4,18-22).

56. Un paralitic umblã Isus a venit din nou la Cafarnaum. Curând ştiau toţi cei din oraş că el este acasă. Oamenii s-au adunat, se înghesuiau în casă şi în faţa uşii.

Isus le spunea tuturor că Dumnezeu îi iubeşte.

Atunci au venit patru bărbaţi care duceau un paralitic. Ei voiau să-l ducă pe prietenul lor la Isus, dar mulţimea nu se dădea la o parte. Nu puteau să treacă.

Cei patru s-au urcat pe acoperiş. Au făcut o gaură în acoperiş, chiar acolo unde era Isus. Apoi l-au coborât pe paralitic cu targa.

Isus a văzut că acei oameni se încredeau în el. I-a zis paraliticului: „Păcatele îţi sunt iertate”.

Unii învăţători ai legii au auzit ce a spus Isus. Ei s-au gândit: „Cum poate să vorbească astfel?

Aceasta este blasfemie. Nici un om nu poate să ierte păcatele.

Aceasta o poate numai Dumnezeu”. Isus ştia ce gândeau ei.

El le-a spus: „La ce vă gândiţi?

Ce este mai uşor să zici: «Păcatele îţi sunt iertate» sau: «Paraliticule, scoală-te, ia-ţi targa şi umblă!»? Trebuie să aflaţi că eu pot ierta păcatele pe pământ cu putere deplină de la Tatăl». Şi i-a spus paraliticului: „Scoală-te!

Ia-ţi targa şi du-te acasă!”, îndată omul s-a sculat, şi-a luat targa şi s-a dus. Toţi au putut vedea aceasta. Ei l-au lăudat pe Dumnezeu şi au zis unul către altul: „Aşa ceva n-am mai văzut” (Marcu 2,1-12).

57. Dumnezeu cheamã pe un pãcãtos Vameşii nu aveau nume bun.

De multe ori pretindeau mai mult impozit decât era stabilit. Ei lucrau din însărcinarea ocupanţilor romani. De aceea, ¾

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre personajele din Biblie

¾

„De ce a fost alungat Isus din satul său natal? – a întrebat profesoara de religie. «Pentru că făcea parte dintr-o familie săracă, iar cei săraci şi flămânzi nu găsesc nicăieri adăpost şi nu sunt iubiţi» – a răspuns Magda (13 ani)”. „Isus a fost alungat şi nu a fost recunoscut de ai săi pentru că nu avea nici o funcţie şi nu era faimos. Era simplu, dar Tatăl lui din cer i-a dat înţelepciune şi iubire multă ca să poată ierta” (Maria, 11 ani). „Isus are cea mai frumoasă meserie din lume: el este pescar de oameni. Ne-a pescuit din ape

tulburi şi ne-a dat să bem apă vie şi limpede” (Ana-Maria, 11 ani). „Petru vine de la piatră şi a fost numit aşa deoarece credinţa lui este tare ca piatra” (Mara, 12 ani). „Cei care l-au urmat pe Isus au lăsat în urmă tot: familie, avere, chiar şi haina de pe ei şi au îmbrăcat haine noi ca s-o poată lua de la capăt împreună cu el” (Andreea, 12 ani). „Oamenii credeau în Isus şi-l iubeau pentru că făcea numai fapte bune, vindeca, asculta, dar, mai ales, ierta de păcate.

Dar Isus avea şi mulţi duşmani

fariseii nu voiau să aibă nimic de-a face cu ei. Într-o zi, Isus a mers pe malul lacului şi l-a văzut pe vameşul Levi şezând la vamă. Isus i-a zis: „Vino, urmează-mă!”. Levi s-a ridicat şi a plecat cu Isus.

Când Isus a stat la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au mâncat cu el şi cu ucenicii lui. Fariseii şi învăţătorii legii au văzut aceasta şi au spus ucenicilor: „Cum poate oare să mănânce cu păcătoşii?”. Isus a auzit întrebarea şi a răspuns: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Eu nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi” (Marcu 2,13-17).

58. Isus alege doisprezece apostoli Isus s-a urcat pe un munte.

I-a chemat pe ucenicii pe care îi alesese şi ei au venit la el: doisprezece bărbaţi. Ei urmau să rămână totdeauna cu el: să

vadă ce făcea şi să audă ce spunea el. Pe aceşti doisprezece voia să-i trimită ca apostoli ai săi, pentru ca ei să ducă mai departe vestea cea bună şi prin puterea lui să vindece pe cei bolnavi.

Cei doisprezece erau: Simon, pe care l-a numit Petru, Iacob şi fratele său Ioan, apoi Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob – fiul lui Alfeu –, Tadeu, Simon şi Iuda Iscarioteanul, care mai târziu avea să-l trădeze pe Isus (Marcu 3,13-19).

59. Isus alege un popor Isus cutreiera Galileea. Învăţa în sinagogi şi vestea evanghelia lui Dumnezeu, îi vindeca pe toţi cei care erau bolnavi şi suferinzi. În tot ţinutul se vorbea despre el. Oamenii veneau la el de pretutindeni. Când Isus a văzut mulţimea de oameni, s-a urcat pe un munte. S-a aşezat şi ucenicii lui au venit la el.

Isus a început să-i înveţe: „Toţi

16 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

care l-au trădat şi l-au făcut să sufere. Iar suferinţa lui continuă şi astăzi, căci duşmanii lui n-au dispărut toţi” (Emilia, 11 ani). „Cred că cei mai mari duşmani ai lui Isus sunt păcatele noastre pe care trebuie să le mărturisim la spovadă ca să-l facem fericit pe Isus şi să nu mai sufere” (Irina, 10 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

cei care ştiu că sunt săraci în faţa lui Dumnezeu se pot bucura: a lor este împărăţia cerului.

Toţi cei care sunt îndureraţi se pot bucura: Dumnezeu îi va alina. Toţi cei care nu folosesc violenţa se pot bucura: Dumnezeu le va da lor pământul în stăpânire.

Toţi cei care doresc din inimă ca voinţa lui Dumnezeu să se împlinească se pot bucura: Dumnezeu le va îndeplini dorinţa.

Toţi cei milostivi se pot bucura: Dumnezeu le va arăta îndurare.

Toţi cei care au inimă curată se pot bucura: ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Toţi cei care aduc pace se pot bucura: Dumnezeu îi primeşte ca fii ai săi. Toţi cei care vor fi prigoniţi pentru că respectă voinţa lui Dumnezeu se pot bucura: a lor este împărăţia cerului” (Matei 4,23-25; 5,1-10). (va urma)

Pentru tineri Mesajul pentru ZMT

Biserica are încredere în voi!

Î

n m es ajul pentru C ea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului cu tema „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8), Sfântul Părinte oferă o reflecţie pentru a revedea calitatea credinţei noastre în Duhul Sfânt, „regăsită dacă s-a pierdut, întărită dacă a slăbit, gustată ca o companie a Tatălui şi a Fiului Isus Cristos”. Papa vorbeşte despre Duhul tăriei şi al mărturiei, care ne dă curajul de a trăi evanghelia şi îndrăzneala de a o proclama, dar în acelaşi timp, pe parcursul întregului mesaj scoate în evidenţă încrederea pe care Biserica o are în tineri.

Acest lucru nu trebuie trecut cu vederea!

Asistăm, în general, la diferite atitudini în ceea ce priveşte lumea tinerilor: de la o profundă

neîncredere la o exagerată considerare a rolului lor, trecând, uneori, printr-o apatică indiferenţă în ceea ce îi priveşte. Sfântul Părinte ştie să valorizeze realist rolul lor amintindu-le că tinereţea nu este făcută pentru plăcere, ci pentru eroism. Însă el este conştient şi de toate problemele de care tinerii sunt încercaţi: „Mulţi tineri privesc la viaţa lor cu nelinişte şi îşi pun atâtea întrebări cu privire la viitor. Ei se întreabă îngrijoraţi: «Cum să ne inserăm într-o lume marcată de numeroase şi grave nedreptăţi şi suferinţe?

Cum să reacţionăm la egoismul şi la violenţa care uneori par să prevaleze? Cum să dăm sens deplin vieţii?»”. Aceste întrebări consistente au nevoie de răspunsuri pe măsură: „Încă o dată vă repet că numai Cristos poate să umple aspiraţiile cele

Programul Zilei Tineretului de la Bacãu „Sf. Nicolae” Ziua Tineretului este o invitaþie pentru toþi tinerii de a lua în serios prietenia loc cu Cristos ºi de a o manifesta din plin! Este o sãrbãtoare a tinerilor pentru tineri!

Sâmbãtã, 3 mai • 14.00–17.00 – Laboratoare de idei. Se doreºte a se oferi tinerilor interesaþi diferite idei pentru o mai bunã angajare în comunitãþile din care fac parte, prin intermediul urmãtoarelor laboratoare:1. Tehnici de animare a grupului; 2. Tinerii ºi mass-media; 3. Alegerile majore ale vieþii; 4. Teatru biblic; 5. Animarea misionarã. Înscrierea pentru participarea la laboratoare este obligatorie la: Mãdãlina Cochior: 0742/289638; mdcrs@yahoo.com începând cu 7 aprilie.

• 18.00 – Sfânta Liturghie.

• 20.00–21.00 – Orã de rugãciune. Sunt îndemnaþi sã participe tinerii din parohiile vecine ºi cei care au posibilitate de cazare în Bacãu.

Duminicã, 4 mai • 07.30 – Deschiderea centrelor de primire a grupurilor.

• 09.00–10.00 – Deschiderea zilei; program cultural-religios.

• 10.00–10.30 – Repetiþia cântãrilor pentru sfânta Liturghie.

• 10.30–10.50 – Pregãtirea spiritualã pentru sfânta Liturghie.

• 11.00 – Celebrarea sfintei Liturghii.

• 13.00–14.00 – Prânzul (fiecare participant ºi-l va asigura personal).

• 14.00–16.00 – „Festivalul Tinerilor”: muzicã, voie bunã, concursuri, surprize…

• 16.00 – Încheierea.

mai intime ale inimii omului; numai el este capabil să umanizeze omenirea şi să o conducă la «divinizarea» sa”. De aici derivă misiunea tinerilor, la care Biserica priveşte cu încredere: „Este nevoie de tineri care să lase să ardă înlăuntrul lor iubirea lui Dumnezeu şi să răspundă cu generozitate la apelul său urgent, aşa cum au făcut atâţia tineri fericiţi şi sfinţi din trecut şi chiar din timpurile apropiate de noi. Îndeosebi, vă asigur că Duhul lui Isus vă invită astăzi pe voi, tinerilor, să fiţi purtători ai veştii bune a lui Isus celor de vârsta voastră”.

Ziua Tineretului, la nivel diecezan, de la Bacău „Sf. Nicolae”, este o ocazie pentru a ne reaminti de acest gând al papei: „Amintiţi-vă: Biserica are încredere în voi! Noi, păstorii, îndeosebi, ne rugăm să-l iubiţi şi să faceţi să fie iubit tot mai mult Isus şi să-l urmaţi cu fidelitate”.

Te aşteptăm la Bacău, în ziua de 4 mai!

Pr. Felix Roca

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Întrebãri ale tinerilor

Cum sã descoperim prezenþa lui Dumnezeu?

Sara Simonetta: Eu cred în Dumnezeul care a atins inima mea, dar sunt aşa de multe nesiguranţele, întrebările, temerile pe care le port înlăuntrul meu.

Nu este uşor a vorbi despre Dumnezeu cu prietenii mei; mulţi dintre ei văd Biserica o realitate care îi judecă pe tineri, care se opune dorinţelor lor de fericire şi de iubire. În faţa acestui refuz, simt toată singurătatea mea de om şi aş vrea să simt apropierea lui Dumnezeu. Sanctitate, în această tăcere, unde este Dumnezeu?

Benedict al XVI-lea: Da, noi toţi, chiar dacă suntem credincioşi, cunoaştem tăcerea lui Dumnezeu. În psalmul pe care l-am recitat acum există acest strigăt aproape disperat: „Vorbeşte, Dumnezeule, nu te ascunde!” şi cu puţin timp în urmă a fost publicată o carte cu experienţele spirituale ale Maicii Tereza şi ceea ce ştiam deja se arată şi mai deschis: cu toată caritatea sa, forţa sa de credinţă, Maica Tereza suferea de tăcerea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să suportăm această tăcere a lui Dumnezeu şi pentru a putea înţelege pe fraţii noştri care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Pe de altă parte, cu psalmul putem să-i strigăm din nou lui Dumnezeu: „Vorbeşte, arată-te!”. Şi, fără îndoială, în viaţa noastră, dacă inima

este deschisă, putem găsi marile momente în care realmente prezenţa lui Dumnezeu devine sensibilă şi pentru noi. Îmi amintesc în acest moment de o mică istorioară pe care Ioan Paul al II-lea a spus-o la exerciţiile predicate de el în Vatican atunci când încă nu era papă. A povestit că după război a fost vizitat de un oficial rus, om de ştiinţă, care i-a spus: „Sunt sigur că Dumnezeu nu există. Dar dacă sunt la munte, în faţa frumuseţii sale maiestuoase, în faţa măreţiei sale, sunt la fel de sigur că Creatorul există şi că Dumnezeu există”. Frumuseţea creaţiei este unul dintre izvoarele unde realmente putem să atingem frumuseţea lui Dumnezeu, putem vedea că Creatorul există şi este bun, că este adevărat ceea ce spune Sfânta Scriptură în relatarea creaţiei, adică faptul că Dumnezeu a gândit şi a făcut cu inima sa, cu voinţa sa, cu raţiunea sa această lume şi a văzut că era bună. Şi noi trebuie să fim buni, pentru a avea inima deschisă ca să perceapă adevărata prezenţă a lui Dumnezeu. Apoi, auzind cuvântul lui Dumnezeu în marile celebrări liturgice, în sărbătorile credinţei, în marea muzică a credinţei, simţim această prezenţă.

18 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

Îmi amintesc în acest moment de o altă mică istorioară pe care mi-a povestit-o cu puţin timp în urmă un episcop venit în vizita „ad limina”: era o femeie necreştină foarte inteligentă care începea să asculte marea muzică a lui Bach, Händel, Mozart. Era fascinată şi într-o zi a spus: „Trebuie să găsesc izvorul de unde poate să vină această frumuseţe”, şi femeia s-a convertit la creştinism, la credinţa catolică, pentru că aflase că această frumuseţe are un izvor şi izvorul este prezenţa lui Cristos în inimi, este revelaţia lui Cristos în această lume. Deci marile sărbători ale credinţei, ale celebrării liturgice, dar şi dialogul personal cu Cristos: el nu răspunde mereu, dar există momente în care realmente răspunde.

Apoi prietenia, compania credinţei. Acum, reuniţi aici la Loreto, vedem cum credinţa uneşte, prietenia creează o companie de persoane care sunt în drum. Şi simţim că toate acestea nu vin din nimic, ci realmente au un izvor, că Dumnezeul tăcut este şi un Dumnezeu care vorbeşte, care se revelează şi mai ales că noi înşine putem fi martori ai prezenţei sale, că din credinţa noastră iese realmente o lumină şi pentru alţii.

Deci aş spune, pe de o parte trebuie să acceptăm că în ¾

¾ această

lume Dumnezeu este tăcut, dar pe de altă parte să nu fim surzi când el vorbeşte, când el apare în atâtea ocazii şi vedem mai ales în creaţie, în liturgia frumoasă, în prietenia în cadrul Bisericii, prezenţa Domnului şi, plini de prezenţa sa, putem şi noi să dăm lumina altora.

Astfel ajung la a doua sau la prima parte a întrebării: e greu de vorbit prietenilor de astăzi despre Dumnezeu şi poate este şi mai dificil de a vorbi despre Biserică, deoarece văd în Dumnezeu numai limita libertăţii noastre, un Dumnezeu al poruncilor, al interdicţiilor, iar în Biserică o instituţie care limitează

libertatea, care ne impune interdicţii. Dar trebuie să încercăm să le facem vizibilă Biserica vie, nu această idee a unui centru de putere în Biserică cu aceste etichete, ci comunităţi de însoţire în care în pofida tuturor problemelor vieţii, care există pentru toţi, se naşte bucuria de a trăi.

Aici îmi vine în minte un al treilea exemplu. Am fost în Brazilia şi în Fazenda da Esperança, această mare realitate unde drogaţii sunt îngrijiţi şi

regăsesc speranţa, regăsesc bucuria de a trăi şi au mărturisit că tocmai descoperirea că Dumnezeu există a însemnat pentru ei vindecarea de disperare. Astfel au înţeles că viaţa lor are un sens şi au regăsit bucuria de a fi în această lume, bucuria de a înfrunta problemele vieţii umane.

Deci în orice inimă umană, în pofida tuturor problemelor care sunt, există setea de Dumnezeu şi unde Dumnezeu dispare, dispare şi soarele care dă lumină şi bucurie. Această sete de infinit care este în inimile noastre se dovedeşte chiar şi în realitatea drogurilor: omul vrea să lărgească densitatea vieţii, să aibă mai mult de la viaţă, să aibă infinitul, însă drogurile sunt o minciună, o înşelătorie, pentru că nu lărgesc viaţa, ci distrug viaţa.

Adevărată este marea sete care ne vorbeşte despre Dumnezeu şi ne îndreaptă spre Dumnezeu, dar trebuie să ne ajutăm reciproc. Cristos a venit tocmai pentru a crea o reţea de comuniune în lume, unde cu toţii împreună să ne putem purta unii pe alţii şi astfel să ne ajutăm să găsim împreună drumul vieţii şi să înţelegem că poruncile lui Dumnezeu nu sunt limitări ale libertăţii noastre, ci sunt drumuri care conduc spre celălalt, spre plinătatea vieţii.

Să-l rugăm pe Domnul să ne ajute să înţelegem prezenţa sa, să fim plini de revelaţia sa, de bucuria sa, să ne ajutăm unul pe altul în însoţirea credinţei pentru a merge înainte şi a găsi tot mai mult împreună cu Cristos adevăratul chip al lui Dumnezeu şi astfel adevărata viaţă.

Loreto, 1 septembrie 2006

Tablete spirituale

Rugãciune Kirk Douglas Kilgour, nãscut la 28 decembrie 1947, a avut o carierã deosebitã de voleibalist în Italia.

La 8 ianuarie 1976 în urma unui accident a rãmas imobilizat într-un scaun cu rotile. La 11 februarie 2000, cu ocazia jubileului bolnavilor, la Roma, a recitat o poezie compusã de el, în faþa papei Ioan Paul al II-lea.

„I-am cerut lui Dumnezeu să mă facă puternic pentru a desfăşura proiecte grandioase, iar el m-a lăsat slab pentru a mă păstra în umilinţă.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea sănătate, pentru a realiza lucruri măreţe: el mi-a dat durerea, pentru a o înţelege mai bine.

I-am cerut bogăţia pentru a avea totul, iar el m-a lăsat sărac pentru a nu fi egoist.

I-am cerut puterea pentru ca oamenii să aibă nevoie de mine, iar el mi-a dat umilirea pentru ca eu să am nevoie de ei.

I-am cerut lui Dumnezeu totul pentru a mă bucura de viaţă, iar el mi-a lăsat viaţa pentru ca eu să mă bucur de toate.

Doamne, nu am primit nimic din tot ceea ce am cerut, dar totuşi mi-ai dat tot ceea ce aveam nevoie, şi asta aproape împotriva voinţei mele. Rugăciunile pe care nu le-am făcut mi-au fost ascultate.

Fii lăudat o Domnul meu: între toţi oamenii nimeni nu are Traducere de pr. Mihai Patraºcu ce am eu!” aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Adoptã un copil la distantã,

P

rin această scrisoare, aş dori să mulţumesc tuturor celor care, sensibili la problemele cu care se confruntă fraţii noştri din Africa, au contribuit financiar şi spiritual la susţinerea proiectelor derulate de misionarii noştri din Kenya şi din Coasta de Fildeş. Apelul pe care l-am lansat, în octombrie 2007, tuturor credincioşilor Diecezei de Iaşi, prin proiectul „Adoptă un copil la distanţă”, a fost primit cu generozitate, astfel încât, până acum 310 persoane darnice au făcut donaţii, fiecare după posibilităţi. Este îmbucurător când se constată faptul că în dieceza noastră s-a păstrat un spirit de solidaritate misionară şi de caritate, nealterat de situaţia economică precară. În Kenya, ajutorul financiar a fost convertit în mâncare pentru copii, în salarii pentru cateheţi, în materiale didactice, în transport şi în alte lucruri necesare pentru funcţionarea grădiniţelor gestionate de misionarii noştri. Din cele 17 grădiniţe programate (la fiecare grădiniţă sunt aproximativ 35 de copii) primesc ajutor din partea donatorilor diecezei noastre doar 6, fiecare câte 100 euro pe lună, ca astfel să poată funcţiona şi să asigure un minimum necesar de hrană copiilor, care mănâncă o dată pe zi. Această zonă de misiune, după cum s-a putut urmări şi din reportajele anterioare din revista Lumina creştinului, dar şi din alte publicaţii, nu este altceva decât un ţinut deşertic cu triburi nomade foarte sărace, trăind în mare parte

din ajutoarele din afară, iar izbucnirea războiului din decembrie 2007 produce din ce în ce mai multe suferinţe localnicilor de acolo. „Aş dori să informez că anul acesta întâmpinăm dificultăţi mult mai mari decât anul trecut în gestionarea grădiniţelor, din cauza conflictelor tribale din centrul ţării, în urma cărora sunt mulţi morţi, răniţi, sinistraţi şi refugiaţi. Cu ajutorul credincioşilor din Dieceza de Iaşi şi a altor binefăcători sperăm să putem face faţă cerinţelor de aici.

Vă asigurăm de rugăciunile noastre zilnice făcute de comunităţile misiunii din Maikona, Dieceza de Marsabit (Kenya), dar mai ales de rugăciunile copiilor, beneficiarii donaţiilor primite deja şi-l rugăm pe Dumnezeu să răsplătească generozitatea dv.” (Pr. Eugen Blaj, parohul misiunii româneşti din Kenya).

Ajutorul credincioşilor din Dieceza de Iaşi a compensat într-o oarecare măsură lipsurile actuale şi, în continuare, misionarii din Maikona, pr. Eugen Blaj, pr. Isidor Mârţ şi pr. Victor Osoloş contează pe generozitatea credincioşilor pentru a-i ajuta pe cei mai săraci dintre săraci, pe cei care trăiesc la limita dintre viaţă şi moarte.

Donaţiile au fost de un real folos şi pentru copiii, cu vârstă între 10–12 ani, aflaţi în grija misionarilor din Coasta de Fildeş. Aceşti copii sunt obligaţi să suporte ororile războiului civil care durează de cinci ani şi sunt condamnaţi, în cea mai mare parte, la analfabetism şi la o viaţă trăită de azi pe mâine.

20 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

„Parohia din Djebonoua cuprinde întregul sector Saa, care are o populaţie de mai bine de 50.000 de locuitori, împărţită în 53 de sate şi este administrată de doar doi preoţi. Întregul sector nu are decât 21 de şcoli, deci nici măcar jumătate dintre copii nu au posibilitatea să meargă la şcoală. Până la ora actuală am ajutat 115 elevi din cei 5.225 câţi numără toate şcolile de pe teritoriul parohiei noastre.

Cu ajutorul învăţătorilor catolici, identificăm elevii care nu au plătit taxa de început de an şcolar şi cu discreţia cea mai mare achităm fără ca ei să ştie.

Această discreţie este necesară pentru ca familiile să rămână cu datoria de a-şi ajuta proprii copii”. (Pr. Gabriel Cimpoeşu, misionar în Coasta de Fildeş). În numele tuturor copiilor adoptaţi şi a misionarilor din Kenya şi Coasta de Fildeş vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea noastră şi bunul Dumnezeu să răsplătească cu pace şi binecuvântări familia şi viaţa dv. Domnul să vă răsplătească însutit!

Pr. Claudiu Iºtoc

ªtiri • ªtiri • ªtiri Vocaþii Pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, care va fi celebrată la 13 aprilie, Sfântul Părinte a ales tema: Vocaţiile în slujba Bisericii-misiune. În cele nouă puncte ale mesajului, papa doreşte să ilustreze caracterul misionar al Bisericii, spunând că dimensiunea misionară este în mod special şi în mod intim legată de vocaţia sacerdotală. Alături de preoţi, un rol foarte însemnat în evanghelizarea lumii îl au călugării şi călugăriţele. Aceştia toţi trebuie să comunice fraţilor lor iubirea lui Cristos cu exemplele şi cuvintele, adică cu toată viaţa.

Meditaþii pentru Calea crucii Meditaţiile pentru Calea crucii din Vinerea Mare (21 martie), prezidată de papa Benedict al XVI-lea la Colosseum, au fost scrise de cardinalului chinez Zen Ze-Kiun, arhiepiscop de Hong-Kong. „Când am primit această invitaţie, am înţeles că Sfântul Părinte voia ca eu să duc în Colosseum vocea Chinei. Amintirea pătimirii Domnului nostru Isus Cristos se referă evident şi la suferinţele Bisericii din zilele noastre, iar în China sunt mulţi care suferă şi acum din cauza credinţei”. Cardinalul a scris în meditaţii despre persecuţiile la care este supusă Biserica Catolică în China.

Eutanasia Papa Benedict a abordat la 7 martie problema eutanasiei la întâlnirea cu premierul Jean Claude Juncker al Luxemburgului. S-a discutat în special despre apărarea vieţii umane şi de iniţiativele legislative actuale care caută să liberalizeze eutanasia. Partidul Social Creştin al lui Juncker, ajutat de Biserica Catolică din această ţară, a încercat să blocheze legislaţia

proeutanasie, dar legea a fost votată în luna martie în parlamentul luxemburghez. Ea are nevoie însă de o a doua verificare înainte să devină lege. Luxemburgul, o ţară cu 480.000 de persoane, 87% catolici, este a treia ţară din Uniunea Europeană ce doreşte legalizarea eutanasiei. Olanda a făcut prima acest pas în 2002, iar Belgia i-a urmat în 2003. În audienþã • Papa Benedict al XVI-lea l-a primit la 6 martie în audienţă pe patriarhul ortodox Bartolomeu I al Constantinopolului, aflat la Roma pentru a marca a 90-a aniversare a Institutului Pontifical Oriental. La sfârşitul

celei de-a treia întâlniri dintre ei, cei doi s-au unit în rugăciune în limba latină în capela „Urban al VIII-lea” din Palatul Apostolic. Printre temele întâlnirii s-au aflat „pacea, protejarea creaţiei şi ecumenismul”.

Papa Benedict s-a mai întâlnit cu patriarhul Bartolomeu în anii 2006 şi 2007.

• Papa Benedict al XVI-lea l-a primit în audienţă, la 10 martie, pe fratele Alois Loser, superiorul Comunităţii Ecumenice de la Taizé, continuând o tradiţie anuală începută de papa Ioan al XXIII-lea. A fost a treia audienţă privată în care a fost primit fr. Alois, după întâlnirile cu Sfântul Părinte din ianuarie 2006 şi martie 2007. Fratele Alois a vorbit despre slujirea comunităţii în rândul adulţilor tineri, despre recentele întâlniri

de tineret organizate de comunitate în Bolivia şi Geneva şi despre viitoarele întâlniri din Kenya şi Bruxelles.

Premiul Templeton 2008 Câştigătorul Premiului Templeton, ediţia 2008 este Michal Heller, preot catolic polonez, cosmolog şi filozof al ştiinţei, profesor la Facultatea de Filozofie a Academiei Pontificale de Teologie din Cracovia.

Heller (72 de ani) şi-a dedicat mai bine de 40 de ani din viaţă cercetării în domeniul cosmologiei şi elaborării unor teorii originale privitoare la originea şi cauza universului. Din juriul care a acordat premiul anul acesta a făcut parte şi patriarhul Daniel Ciobotea. Premiile Templeton sunt menite să încurajeze îndeosebi acele cercetări ştiinţifice dedicate progresului spiritual al umanităţii.

Respectarea demnitãþii Reuniunea plenară de primăvară a membrilor Comisiei Conferinţelor Episcopale ale Comunităţii Europene a avut loc la Bruxelles în perioada 5-7 martie. Din România a participat PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. Tema întâlnirii a fost „Respectarea demnităţii umane şi păstrarea creaţiei – integrarea binelui comun în politicile Uniunii Europene ale secolului XXI”.

Provocãrile mobilitãþii Reuniunea de studiu „Mobilitatea umană. Provocările de astăzi” a fost organizată de Oficiul Diecezan pentru Pastoraţia Migranţilor în perioada 22-24 februarie, la Palestrina, lângă Roma. Reuniunea a fost coordonată de pr. Mihai Roca, alături de pr. Gabriel Marius Căliman, OFMConv., ambii preoţi studenţi la Roma, dar implicaţi şi în pastoraţia românilor migranţi catolici din

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Dieceza de Palestrina. Relatorii au evidenţiat dificultăţile şi oportunităţile pe care le întâmpină migranţii români. Au intervenit persoane consacrate române şi italiene, alături de pr. Isidor Iacovici, capelanul comunităţii migranţilor catolici din Roma. Manifestarea s-a încheiat cu sfinta Liturghie prezidată de episcopul de Palestrina, PS Domenico Sigalini.

Cãsãtoriile mixte Cea de-a opta întâlnire anuală a preşedinţilor Conferinţelor Episcopale din Europa de Sud-Est, la care a participat şi arhiep. Ioan Robu, s-a desfăşurat între 28 februarie şi 2 martie la Sofia, în Bulgaria, şi a avut ca temă „Pregătirea logodnicilor şi însoţirea spirituală a soţilor”. Problematica dezbătută s-a axat pe căsătoriile mixte. Conform celor stabilite la Sofia, la următoarea reuniune, în cadrul sesiunii de lucrări care s-a desfăşurat în perioada 3-8 martie, în Turcia, a fost aprobat un ghid cu orientările de fond – la nivel eclezial, juridic şi pastoral – pentru a ajuta perechile şi lucrătorii pastorali.

Scrisorile de acreditare Noul nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, arhiep. Francisco-Javier Lozano, a fost primit marţi, 26 februarie, de Traian Băsescu, preşedintele României, pentru prezentarea scrisorilor de acreditare. În cadrul întrevederii, s-a afirmat interesul comun de intensificare a cooperării bilaterale între România şi Sfântul Scaun, apreciindu-se că relaţiile între cele două părţi sunt cordiale şi benefice. La 23 februarie, nunţiul a celebrat o Liturghie în limba română, în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, predicând în limba română, amintind Bisericii Catolice din România

că este moştenitoarea martirilor şi a mărturisitorilor din timpul opresiunii comuniste.

Ziua Universitarilor În Cea de-a VI-a Zi Europeană a Universitarilor (1 martie), în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, s-au reunit tineri din Bucureşti, Iaşi, Braşov, Miercurea Ciuc, Cluj, însoţiţi de preoţi. După Liturghia celebrată în catedrală, s-a intrat în

legătură video directă cu tinerii studenţi aflaţi în aula „Paul al VI-lea” din Vatican, care i-au salutat prin intermediul legăturilor prin satelit pe tinerii reuniţi la Toledo, Aparecida, Loja, Napoli, Havana, Mexico, Avignon, Washington D.C., Bucureşti şi Minsk. La Vatican a participat şi papa Benedict al XVI-lea. De la catedrală, în direct, tinerii au condus Litania lauretană, pe parcursul transmisiei fiind date imagini cu „Sedes Sapientiae”, icoana studenţilor, prezentă acum în România, care va face turul sediilor universitare.

Lucrãri oprite Prin decizia nr. 299/RC din 07.03.2008, Curtea de Apel Piteşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de S.C. Millennium Building Development S.R.L. prin care aceasta solicită modificarea soluţiilor instanţelor de judecată din Craiova relativ la oprirea lucrărilor la Cathedral Plaza. Urmare a acestei decizii lucrările la Cathedral

22 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

Plaza rămân oprite până când justiţia română se va pronunţa printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă asupra ilegalităţii autorizaţiei de construire.

Dies academicus

Institutul Teologic din Iaşi a organizat sâmbătă, 8 martie, „Dies academicus”, o întâlnire cu caracter ştiinţific, cu tema: „După 40 de ani de la enciclica Humanae vitae a papei Paul al VI-lea”. Au fost prezentate conferinţe, urmate de diferite discuţii. Au fost invitaţi medici, profesori, preoţi, studenţi precum şi toţi cei interesaţi să aprofundeze tema vieţii.

La eveniment a participat şi PS Aurel Percă.

Schemã de adoraþie Surorile lui Isus Răscumpărătorul din Oneşti şi Slănic Moldova propun schema de adoraţie „Cenacolul” pe tema reconcilierii, a păcii. Textele conţin şi fragmente din viaţa fondatoarei. La nivelul congregaţiei schema de adoraţie este făcută în fiecare lună şi deja de mai mulţi ani este promovată în multe parohii. Prin această acţiune surorile doresc să contribuie la răspândirea cultului euharistic. Textul în format pdf poate fi descărcat de la adresa http://cenacol.notlong.com.

Rugãciuni ecumenice Biserica „Sf. Haralambie” din Iaşi a găzduit, la 7 martie, întâlnirea ocazionată de Ziua Mondială de Rugăciune a Femeilor pentru Unitatea Creştinilor, cu participarea mai multor femei ortodoxe, romano-catolice, luterane şi câte o persoană din comunitatea grecilor din Iaşi şi din comunitatea musulmană.

Tema a fost: „Înţelepciunea lui Dumnezeu dă omenirii o nouă înţelegere”. Au rostit scurte predici preoţii Radu Brânză şi

Iosif Dorcu. O întâlnire similară a avut loc în aceeaşi zi şi la Oneşti. Ziua Mondială de Rugăciune a Femeilor pentru Unitatea Creştinilor este organizată anual în prima vineri a lunii martie, din anul 1920. În România, a fost organizată pentru prima dată în anul 1996.

Exerciþii pentru tineri Congregaţia „Slujitoarele Iubirii Milostive” organizează un curs de exerciţii spirituale pentru tineri de peste 16 ani la Casa „Maica Speranţa” din Barticeşti, în perioada 28-30 aprilie. Înscrierile se pot face la tel.

0233/781440 (sr. Cecilia Radavoi) şi 0720/035228 (Gabriela David) sau prin e-mail: speranţa@easynet.ro.

Pe scurt 23 februarie: Zi de reculegere pentru

scoutiºtii din Parohia Nicolae Bãlcescu împreunã cu cei din Parohia „Sfântul Nicolae” Bacãu, organizatã la Luncani 24 februarie: Sãrbãtoarea scoutiºtilor la Pildeºti, cu depunerea promisiunii scout de cãtre 32 de „Lupiºori”, „Temerari” ºi „Exploratori” 28 februarie: Lansarea proiectului „O viaþã curatã” la Sagna 28 februarie – 2 martie: Exerciþii spirituale despre iubire ºi dãruire pentru angajaþii Caritas organizate la Luncani, predicator fiind pr. Cristinel Fodor 1 martie: Zi de reculegere pentru tineri din Parohia „Sf. Tereza” din Iaºi, predicator fiind pr. Cornel Cadar 1-2 martie: Vizitã pastoralã în Parohia Vãleni 2-8 martie: Pelerinaj în Þara Sfântã al unui grup de 52 de pelerini din Sagna, Roman ºi din zona Bacãului 8 martie: Atelier de lucru cu tema „Prevenirea traficului de fiinþe umane” organizat la Casa „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” din Iaºi 8 martie: Zi de reculegere pentru membrii din Acþiunea Catolicã a Adulþilor din Rãducãneni, cu tema: „Familia: baze, pericole, speranþe”, reflecþiile fiind propuse de pr. Eduard Patraºcu 8 martie: Celebrare specialã pentru femei în biserica „Ss. Apostoli Petru ºi Paul” din Oneºti 8 martie: Curs

Au trecut la Domnul Pr. Damian Blăjuţ, OFMConv. În timp ce recita rugăciunea Laudelor, în prima zi a lunii martie, pr. Damian Blăjuţ, paroh al Parohiei greco-catolice „Sf. Maria” din Oradea, a suferit un infarct şi sufletul lui a plecat la Domnul.

Avea 47 de ani. S-a născut la Nisiporeşti (NT); a intrat în postulandatul franciscan la Nisiporeşti, în mod secret, din cauza dictaturii comuniste, în anul 1987; între anii 1988 şi 1989 a făcut noviciatul franciscan, iar la 15 mai 1990 a depus voturile în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali. A continuat, la Nisiporeşti şi Roman, studiile de teologie pe care le începuse deja în anul 1982, la Alba-Iulia. La 8 august 1993, a făcut profesiunea perpetuă. În acelaşi an, la 5 septembrie, a fost hirotonit diacon, iar la 8 septembrie a fost hirotonit preot, la Oradea, de către episcopul greco-catolic PS Vasile Hossu. Între anii 1993 şi 1995 a fost vicar parohial al Parohiei Greco-Catolice „Sf. Maria” din Oradea, unde, din anul 1995, a devenit paroh. Înmormântarea a avut loc la Nisiporeşti, în ziua de 4 martie.

Pr. Emil Puni, SJ. Născut în anul 1916, în localitatea Herghelia, de lângă Târgu Mureş, a intrat în Societatea lui Isus în anul 1936, fiind sfinţit preot în anul 1943, la capătul formării sale efectuate în Olanda. După o perioadă de formare şi activitate pastorală în Belgia şi Italia (la Roma), s-a întors în ţară în anul 1947, unde a cunoscut din plin prigoana comunistă în calitate de greco-catolic şi preot călugăr, intrând în repetate rânduri în închisoare şi efectuând o perioadă îndelungată de muncă silnică la canal.

Din anul 1958, a fost desemnat în clandestinitate provincialul iezuiţilor din România, responsabilitate pe care a purtat-o până în anul 1995. A fost cofondator al Asociaţiei Medicilor Catolici din România; promotor al înfiinţării Conferinţei Superiorilor Majori ai Instituţiilor Religioase; a restabilit Apostolatul Rugăciunii şi pentru o scurtă perioadă a condus Seminarul major din Blaj. În anii din urmă a fost vicar general al episcopului de Lugoj, iar la Deva a reuşit, după multe eforturi, să ridice o biserică greco-catolică. A murit în noaptea dintre 4 şi 5 martie, în urma unui infarct, la vârsta de 92 de ani. Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 8 martie, în biserica „Sfânta Fecioară Maria Imaculata” din Deva, construită de însuşi pr. Puni.

Dumnezeu să-i odihnească în pacea sa! de formare pentru tinerii din Asociaþia „Sfântul Vincenþiu de Paul” în Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaºi, cu participarea membrilor ºi simpatizanþilor din Adjudeni, Bãlþaþi, Iaºi „Sf. Tereza”, Oneºti, Târgu Frumos ºi Tomeºti 15 martie: A V-a întâlnire cu tinerii, cu tema „Semnificaþia prieteniei” organizatã de Surorile Campostrini la casa

congregaþiei din Gherãeºti 15 martie: Zi de reculegere pentru familii tinere, organizatã la Casa „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenþe” din Iaºi, predicator fiind pr. Cornel Cadar 16 martie: Lansarea sitului www.parohiasagna.cnet.ro al Parohiei Romano-Catolice „Înãlþarea Domnului” din Sagna 23-24 martie: Vizitã pastoralã în Parohia Vaslui.

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

LEGEA ªI DREPTUL TÃU

Curier juridic • Niţa Iacob (Tămăşeni). „În actul de vânzare-cumpărare încheiat de mine şi soţul meu este trecută suprafaţa de 700 m.p., dar în realitate noi am cumpărat o suprafaţă mai mare şi am plătit preţul integral. De altfel am şi stăpânit tot ceea ce am cumpărat. În prezent, Primăria a eliberat titlul de proprietate pentru diferenţa de teren unei alte persoane. Sunt proprietară cât sunt în viaţă pe întreaga suprafaţă de teren sau doar pentru 700 m.p.?”

Am verificat actele comunicate atât în prima scrisoare, cât şi cele trimise cu a doua scrisoare şi, conform actelor de proprietate pe care le aveţi (contractul de vânzare-cumpărare încheiat între dv. şi Andrici), sunteţi doar proprietara suprafeţei de teren menţionată în contract. Pentru diferenţa de teren pe care o stăpâniţi, în cazul în care nu ar fi fost eliberat titlul de proprietate aţi fi putut cere în instanţă să se constate că aţi dobândit prin uzucapiune (adică aţi folosit o perioadă mai mare de 30 de ani suprafaţa din litigiu) un drept de proprietate cu privire la acel teren. În condiţiile în care s-a eliberat titlu de proprietate trebuie mai întâi să promovaţi o acţiune de anulare a titlului de proprietate şi ulterior să solicitaţi constatarea uzucapiunii. Dacă titlul a fost eliberat şi pentru terenul de 700 m.p., atunci acesta a fost

eliberat cu încălcarea dreptului dv. de proprietate, întrucât, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, sunteţi proprietara acestei suprafeţe de teren. (Av. Mihaela Ciobanu)

• Pavel Jitaru (Cleja). „Am şi eu două întrebări: 1) Cum se poate obţine titlu de proprietate pentru o suprafaţă de teren care a aparţinut părinţilor bunicii mele? 2) Aş dori să ştiu dacă fratele mamei mele mai are drept la moştenire asupra averii rămase de la bunica mea, în condiţiile în care acesta nu a acceptat succesiunea?”

1) În această situaţie trebuie eliberat certificat de moştenitor pe numele părinţilor bunicii, iar ulterior bunica dv. (în situaţia în care este în viaţă, altfel moştenitorii acesteia) va împărţi printr-un act de partaj voluntar întocmit la notar, împreună cu fratele ei, toate bunurile rămase de pe urma părinţilor săi, inclusiv terenul la care faceţi referire. În situaţia în care partajul nu este posibil pe cale amiabilă, puteţi opta pentru realizarea acestuia pe cale judecătorească.

2) Pentru a răspunde complet la această întrebare ar fi fost util să ne prezentaţi în copie actele la care faceţi referire în întrebarea dv. Totuşi, ţin să vă precizez că, în situaţia în care fratele mamei nu a acceptat în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (adică data decesului) moştenirea după

24 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

părinţii săi, acesta nu mai poate pretinde nici un drept cu privire la această moştenire. Acceptarea succesiunii se poate realiza fie în mod expres, printr-o declaraţie dată în faţa notarului public, fie în mod tacit, prin preluarea unor bunuri din moştenire. În situaţia în care este posibilă realizarea partajului pe cale amiabilă, întrucât fratele mamei ar pretinde o serie de bunuri fără a fi îndreptăţit, există alternativa partajului pe cale judecătorească. Vă precizez, de asemenea, că nu aveţi nici o obligaţie sau drept faţă de unchiul dv. În caz de deces, în situaţia în care nu lasă testament, acesta va fi moştenit, potrivit legii, de soţia şi de fraţii săi, inclusiv mama dv. În ceea ce priveşte ultima lămurire solicitată, din descrierea dv. rezultă că titlul de proprietate a fost iniţial emis pe numele socrului dv., faţă de moştenirea căruia fratele vitreg nu are nici un drept. În atare situaţie, aveţi la îndemână posibilitate anulării pe cale judecătorească a modificărilor aduse în mod nelegal la titlu de către fratele dv.

Răspunsurile date au avut în vedere doar susţinerile dv., fără a fi consultate actele la care aţi făcut referire. Problemele juridice prezentate de dv. sunt complexe, iar un răspuns corect şi bine documentat s-ar fi putut da doar după consultarea actelor la care v-aţi referit şi după alte lămuriri. (Av. Tudor Duca)

POªTA REDACÞIEI Ne-au scris de sărbători: Catolică din Ploscuţeni. Pro- Robert Adam (Bahna,

Elena Percă (Traian, NT), Trandafira Rufă şi fam. Niculescu (Constanţa), pr. Dominic Hîrja (Bucureşti), Congregaţia Inimii lui Isus (Odorheiu Secuiesc), Surorile „Slujitoarele Săracilor” (Piatra Neamţ), Mănăstirea Benedictină „Maica Unităţii” (Piatra Neamţ). Vă mulţumim!

Petru Blaj (Săbăoani). Suferinţa care ne este hărăzită tuturor, fie că suntem preoţi, persoane consacrate sau laici este doar o fărâmă din suferinţa Mântuitorului nostru care s-a săvârşit pe cruce, în chinuri cumplite, pentru păcatele noastre. De aceea, în loc să ne întrebăm de ce suferă omul, ar fi mai bine să ne asumăm această suferinţă şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că, prin ea, reuşim să-l urmăm pe drumul Calvarului a cărui finalitate este bucuria învierii.

Petru Susan (Băluşeşti). Veţi primi răspuns în numărul viitor.

A. (Horgeşti). Suntem alături de dv. şi de soţul dv. care a suferit atât de mult. Vă încredinţăm Mântuitorului nostru ca el să vă aline în durere şi să vă dea tăria de a merge mai departe cu bucuria şi speranţa că aceste suferinţe vă vor apropia mai mult de Dumnezeu care a suferit infinit mai mult pentru noi toţi. Vă mulţumim, de asemenea, şi pentru urări şi vă dorim numai bucurii, pace şi fericire.

M. (Sf. Gheorghe). „Mama mea locuieşte în comuna Ploscuţeni, jud. Vrancea. Suntem catolici. Mama mi-a cumpărat un calendar de la Parohia

blema este că acest calendar „Antonian” (căci aşa se cheamă) este pentru «creştinii-catolici şi greco-catolici». Când eram copil sunt sigură că acest calendar nu s-ar fi vândut la această parohie. Mă întreb de ce Biserica Catolică se ocupă cu aşa ceva. Dacă aş fi vrut să-mi cumpăr un calendar de acest gen l-aş fi găsit la o tarabă de ziare, nicidecum la parohie. Vă mulţumesc!”

Ne pare rău, dar nu am înţeles exact problema ridicată de dv. Încercăm să venim cu câteva precizări. În caz că veţi avea nelămuriri, vă rugăm să ni le comunicaţi. 1) De la Parohia Ploscuţeni avem informaţii că erau în vânzare mai multe tipuri de calendare, printre care era şi calendarul clasic de perete alături de acela la care faceţi referinţă. Oamenii au ales să cumpere unul sau altul... 2) Biserica Catolică e formată în România din Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică şi Biserica Armeană de Rit Catolic.

Calendarul la care faceţi referinţă a fost tipărit pentru romano-catolici şi greco-catolici.

Un asemenea calendar, cu siguranţă, nu-l puteţi găsi la chioşcul de ziare. 3) Aveţi dreptate că atunci când eraţi mică nu puteaţi găsi calendarul cu pricina, pentru că era interzisă în general tipărirea materialelor religioase. 4) Dacă s-a produs o greşeală în alegerea calendarului se poate schimba în acelaşi loc de unde a fost cumpărat.

Vă mulţumim pentru că ne-aţi scris!

jud. Bacău). „Prin intermediul revistei «Lumina creştinului» a cărui cititor sunt, vreau să transmit Preasfinţitului Petru Gherghel multă sănătate şi mulţi ani la cârma Diecezei de Iaşi cu ocazia împlinirii a 30 de ani de păstorire. Cu multă bucurie îmi aduc aminte de acea zi de februarie 1978 când lucram la biserica din sat şi a venit pr. Petru Mareş aducând vestea că a fost numit administrator apostolic al Diecezei de Iaşi un coleg de-al său. Şi tot atunci mi-a spus: «Hai Robert, să tragem tare şi la toamnă de hram să-l invităm pe Monseniorul să ne sfinţească biserica», ceea ce s-a şi realizat atunci, şi cred că a fost prima biserica sfinţită de Sfinţia sa în calitate de administrator apostolic”.

Vă mulţumim pentru cele împărtăşite!

Pr. Iosif Agiurgioaei (Câmpulung Moldovenesc). „Deşi a activat în anii regimului comunist din România, domnul Emil Bodnăraş nu a uitat să dea dovadă de multă înţelepciune şi mărinimie, când este vorba despre apărarea drepturilor anumitor persoane sau comunităţi. În sprijinul acestei afirmaţii voi povesti un episod întâmplat în acea perioadă, episod pe care mi l-a destăinuit unchiul meu, preotul Mihai Agiurgioaei, care a activat în ultimii 17 ani ai vieţii sale în Parohia Bijghir, unde a fost şi înmormântat în anul 1986.

Sosise în vizită la Bucureşti o doamnă demnitară de stat, venită tocmai din India. Cred, că era catolică, sau, în orice

aprilie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

caz, filocatolică. S-a dat un dineu în onoarea oaspeţilor.

Printre cei invitaţi, se aflau şi domnul Emil Bodnăraş şi episcopul Petru Pleşca de la Iaşi.

Când s-a ajuns la momentul discuţiilor mai de amploare, doamna a avut ocazia să poarte un dialog cu episcopul Pleşca, de faţă fiind şi domnul Bodnăraş. Doamna respectivă s-a interesat de situaţia Bisericii Romano-Catolice din ţară şi în special din Moldova. Episcopul a răspuns că lucrurile ar merge ele cât de cât bine, dar există o problemă foarte grea. Seminariştii din Dieceza de Iaşi sunt nevoiţi să bată drumul tocmai până la Alba-Iulia, unde funcţiona singurul seminar romano-catolic rămas deschis în toată ţara. Deci tu român, în ţara ta, să te vezi emarginat şi trimis acolo, unde se vorbeşte altă limbă, şi unde nu este locul tău. Incredibil, dar adevărat! Auzind această poveste, doamna s-a arătat dispusă, nici mai mult, nici mai puţin, decât să ofere fonduri pentru construirea unui seminar în Dieceza de Iaşi. Mulţumind, episcopul a spus că nu este necesar un astfel de efort, deoarece există deja clădirea seminarului din Iaşi, clădire care este ocupată de către studenţii de la Facultatea de Medicină.

Atunci a intervenit domnul Bodnăraş şi a promis că, în cel mai scurt timp, clădirea va fi evacuată şi seminarul va funcţiona acolo, unde îi este locul, adică la Iaşi, pe Copou. Nici nu a ajuns episcopul acasă şi problema era deja rezolvată.

A fost de ajuns un telefon al

domnului Bodnăraş şi totul s-a pus în mişcare. În câteva ore, mediciniştii au prididit să-şi care bagajele şi lucrurile, ce le aparţineau, lăsând clădirea liberă. Din acel moment s-a putut redeschide seminarul din Iaşi şi s-a revenit la normal. Seminariştii moldoveni s-au întors acasă la ei. Iată cât bine poate face un om, atunci când vrea să ajute o cauză dreaptă. Pentru aceasta merită toată recunoştinţa noastră”.

Am redat cele notate de Sfinţia voastră pentru a nu se pierde.

Totuşi pentru a face lumină într-o asemenea poveste ne-am adresat domnului Dănuţ Doboş care lucrează în Departamentul de Cercetare Istorică al Diecezei de Iaşi. Iată răspunsul: „În ceea ce priveşte gestul lui E. Bodnăraş cu privire la retrocedarea clădirii Seminarului «Sfântul Iosif», acesta trebuie apreciat şi nimic mai mult. Să nu uităm că era vorba de o restituire de proprietate furată tot de comunişti în anul 1948.

Emil Bodnăraş a fost un dezertor din Armata Română, fugit la sovietici şi întors în ţară în anul 1944 ca unealtă a sovieticilor. În calitate de Ministru al Forţelor Armate este implicat în epurarea Armatei Române şi în arestarea generalilor şi ofiţerilor, mulţi murind în temniţele comuniste. De asemenea, în calitate de membru al Biroului Politic al P.M.R. (P.C.R.) a răspuns direct de problema religioasă în România supervizând toate arestările de preoţi şi de episcopi. Este mânjit cu sângele martirilor Bisericii, iar implicarea sa în

26 · LUMINA CREªTINULUI · aprilie 2008

moartea arhiepiscopului Alexandru Cisar este probată în revista „Pro memoria”, nr. 5/2006. A fost colaborator apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi de întregul clan comunist, vinovat de sute de mii de morţi în anii grei ai prigoanei comuniste. A-i mulţumi lui E. Bodnăraş este sinonim cu ipoteticul gest al unui deţinut politic care-i mulţumeşte la eliberare torţionarului său!”.

Silviu Genes (Bucureşti). „Acum câteva luni vă ceream să-mi daţi şi mie o adresă prin care să pot să iau legătura cu cei care strâng semnături pentru salvarea catedralei «Sfântul Iosif» din Bucureşti. Am intrat fără să vreau pe o ştire sau poate n-a fost aşa, poate că Dumnezeu m-a îndrumat să văd vestea foarte încurajatoare. Cu toate că sunt ortodox, mă bucur împreună cu dv. pentru această victorie...

Am să mă opresc cu mesajul meu acum, nu înainte de a vă ura: Cristos a înviat!”

Cu siguranţă că ne bucurăm şi noi de decizia dată de Curtea din Piteşti de oprire a lucrărilor clădirii de lângă catedrala „Sfântul Iosif”. Însă mai este de lucru până se va ajunge la o sentinţă definitivă pe fondul problemei. Vă mulţumim pentru sprijin, rugăciune şi pentru gândul bun. Cel care se ocupă de problemă acum este pr. Francisc Doboş: e-mail: francisc.dobos@yahoo.it.

Erată: La rebusul Timpul pascal de la pagina 27 lipsesc punctele negre de la 10 orizontal – 11 vertical, 13 orizontal – 16 vertical şi 14 orizontal – 2 vertical.

Timpul pascal Orizontal: 1) Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii care ne-a redat speranţa vieţii veşnice (art.).

2) „Când au ajuns la locul numit Craniul, l-au... pe el şi pe răufăcători (Lc 23,33) – Serialul de luni. 3) Organizaţia Internaţională a Muncii (siglă) – Rănile lui Isus (sing., lat.). 4) Forul care l-a condamnat pe Isus la moarte – Unul dintre fiii lui Heracles. 5) Tenis! – ... culpa – Foarte amabil. 6) Fiinţă imaginară cu care se sperie copiii (reg.) – Cel care a spus: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta” (Lc 23,4). 7) Jaluzea – Pictor şi grafician român (1881-1958). 8) Haina lui Isus, pentru care „s-au tras sorţii” (pl.) – Interjecţie folosită la dresarea câinilor – A afirma.

9) Isus Nazarineanul – Profet – La revedere! – Sfânta Fecioară Maria pentru Isus. 10) Râu în Rusia – Munte în Germania – Bun pentru ceai – Mijlocul tărgii!

11) Prepoziţie – Animalul pe care a intrat Isus în Ierusalim (pl.) – Asia! – „Aşa scăldat în sânge / Pe-al crucii sfânt altar, / Nici ochiul nu-ţi mai...”. 12) „Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la marele... Caiafa” (Mt 26,57) – A-l ofensa pe Isus, aşa cum a făcut unul dintre tâlharii răstigniţi cu el (cf. Mt 27,44) – Oraş în Rusia.

13) Văzduh – Miruit cu ulei de mirt! – Cerneală tipografică – Semne lăsate de bicele călăilor pe trupul lui Isus – Necum! 14) Electronic Communications Network (abr.) – Ghimpos – Batjocorită.

15) A chema la proces – „Face muzica” (art.) – Microb. 16) Pâinea nedospită consumată de evrei la cina pascală – Nemernicie – Derivat al numelui „Iosif”. 17) „Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale, / Căci noi suntem fiii... tale” (sing., neart.) – Etalonul trădătorilor – Pontifical.

7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

V

1 2 3 4 5 6

V V

7

1 2 3 4 5 6\ 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

V V V

V

V

V

V V

V V

V V

V V

V V V

Vertical: 1) Perioada cuprinsă între Paşti şi Rusalii (2 cuv., neart.).

2) Consacrare (fig.) – Râu în Maramureş. 3) Cel care neagă cu încăpăţânare un adevăr de credinţă.

4) Ioan Popescu – Alfa şi omega – „Luna” în toponimia arabă. 5) Cel care crede în învierea Domnului – Usturoi. 6) În Sion! 7) Cel în care „avem răscumpărarea prin sângele său, iertarea păcatelor după bogăţia harului său” (Ef 1,7) – Leziunile pricinuite lui Isus prin biciuire – Apostolul necredincios.

8) A calma suferinţele cuiva – Comunitate creştină întemeiată de sfântul Paul în Grecia, în anul 51, unde a rămas timp de un an şi jumătate. 9) Acompaniament muzical la unele cântece bizantine – Semnul credinţei creştine – Smeriţi. 10) Lanţ muntos! – Locul spre care se îndreptau doi dintre discipoli, cărora Isus înviat li s-a arătat, iar ei „l-au recunoscut la frângerea pâinii” (Lc 24,35) – Mormânt somptuos. 11) A trăda (fig.) – În vale! – Calde! 12) Figură din lignit! – Defunct – Intrare în tunel! – Rută. 13) Titlu sumerian – Puiul din oglindă! – Dieceză. 14) Ceremonial religios – Modest – Rug cu fructe de pădure. 15) A 32-a

V

V

V V

V

V

V

V

V

V

V V

V V

V

V V

V

V

V

V V

literă chirilică – Cina cea de... – „Lăudaţi-l pe Domnul!” 16) Grădina în care Iuda l-a trădat pe Isus cu o sărutare – „Stropeşte-mă, Doamne, cu... şi voi fi curat”. 17) „Aşa să fie!” – Metalul banilor lui Iuda – Deschisă la final! 18) O sărbătorim la 40 de zile după Înviere – „Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea..., nu era cu ei când a venit Isus” (In 20,24).

Dicţionar: ILO, HIL, OACA, ISER, CUS, MGA, AREM, LIIA, IOSU, CAMR, ENSI, ETI.

Prof. Anton Gherca ºi sr. Patricia Gherca Răspuns la rebusul „Este Paştele!” din numărul trecut: 1) PASTI – MAME; 2) PARADIS – AE; 3) PA – TON – ARE; 4) PAPA – IN – IE; 5) PAI – IM – SAE; 6) PASAPORT – E; 7) PACE – S – EBE; 8) PA – RA – ILIE; 9) PAR – PACATE; 10) PASCA – ARIE.

Rezolvarea criptografiei „Isus Cristos...” din numărul trecut: M – AN – TUI – TOR – U – L – PR – IN – I – N – VI – ER – E – AS – A – DAR – UI – ES – TE – C – RE – D – IN – C – I – OS – IL – O – R – C – ER – TI – TUD – IN – E – A – P – RO – P – RIE – I – IN – V – I – ER – I.

Vizitã pastoralã în Parohia Tuta (16-17 februarie)

Întâlnire pentru familii la Casa de Reculegere din Traian (17 februarie)

Vizitã pastoralã în Parohia Valea Mare (23-24 februarie)

Sãrbãtoarea scoutiºtilor (Pildeºti, 24 februarie)

Exerciþii spirituale pentru angajaþii Caritas (Luncani, 28 februarie - 2 martie)

Vizitã pastoralã în Parohia Vãleni (1-2 martie)

Funeraliile pr. Damian Blãjuþ, OFMConv.

(Nisiporeºti, 4 martie)

Întâlnirea guardianilor, parohilor ºi responsabililor cu Ministrul ºi Definitoriul provincial OFMConv. (Bacãu, 4-6 martie)