Lumina crestinului, nr. 7/2008

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX iulie 2008, nr. 7 (223) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Maricel Bulai, Marcelin Blaj Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Sfântul apostol Paul ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica Intenţia generală:

Pentru a creşte numărul celor care, ca voluntari, prestează servicii în slujba comunităţii creştine cu disponibilitate, generozitate şi promptitudine.

Intenţia misionară:

Pentru ca Ziua Mondială a Tineretului care se ţine la Sydney, Australia, să aprindă în tineri focul iubirii divine şi să îi facă semănători de speranţă pentru noua omenire.

Apostolul neamurilor (XI) n partea a doua a primului cea veşnică”. Preamărirea unicului Dumnezeu încununează convertirea şi vocaţia sa: „ReTimotei (1Tim 1,12-18), autorul gelui veacurilor, celui nepieîşi schiţează vocaţia, oferită ca ritor, celui nevăzut şi unicului model pentru ucenic.

Dumnezeu să-i fie cinste şi gloÎşi exprimă recunoştinţa pen- rie, în vecii vecilor. Amin”. tru faptul că Isus Cristos l-a găTimotei, care înseamnă cinsit „vrednic de încredere pentru stitor de Dumnezeu, este disslujirea sa”, deşi anterior fu- cipolul de încredere al lui Paul. sese un „defăimător, un perse- El l-a însoţit pe marele aposcutor şi un insultător”, justifi- tol în ultimele călătorii misiocându-şi comportamentul prin nare, participând la înfiinţarea „neştiinţă”, adică necunoaşterea comunităţilor creştine din Ficorectă a lui Isus, fiind trup şi lipi şi Tesalonic, rânduit epissuflet ataşat sinagogii.

Transformarea sa, din prigo- cop în Efes. Apostolul îi scrie nitor în apostol, se datorează pentru a-l încuraja, la începutul „harului Domnului nostru, care misiunii sale pastorale.

Considerându-l ca fiul său s-a revărsat din plin, împreună sufletesc, îl îndeamnă să suscu credinţa şi iubirea care sunt ţină „lupta cea bună, păstrând în Cristos Isus” (v. 14). Ce mărturie sinceră, autocritică, despre credinţa şi conştiinţa curată” convertirea sa! „Cristos Isus a (v. 18).

Sfântul Paul se exprimă ca venit în lume ca să-i mântuun încercat apostol care a dus iască pe cei păcătoşi, între care permanent, el însuşi, lupta cea eu sunt primul” (v. 15).

Cristos şi-a arătat îndelunga bună pentru evanghelie, aşteprăbdare faţă de Saul, pentru a tând cu o conştiinţă bine veriface din el „un model pentru ficată, coroana de la dreptul cei care vor crede spre viaţa judecător.

Î capitol, din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către

Mesaj terezian

Înþelepciunea pedagogicã a Terezei „Bunul Dumnezeu mi-a dat bucuria de a contempla de aproape suflete de copii. Am înţeles ce nenorocire este de a nu le forma bine încă de mici, când se aseamănă cu o ceară moale pe care se poate imprima pecetea virtuţilor, dar şi a răului…

Ah! Câte suflete ar ajunge la sfinţenie dacă ar fi bine dirijate” (Ms. A, 52, v-53 r).

P.A.D.

Editorial

Anul Sfântului Paul Un an dedicat sfântului Paul a început la 28 iunie anul acesta ºi se va încheia la 29 iunie 2009. Acesta a fost deschis de papa Benedict al XVI-lea sâmbãtã, 28 iunie, cu rugãciunea de searã, înaintea solemnitãþii Sfinþilor Petru ºi Paul. La celebrarea din bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor” a luat parte patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului ºi reprezentanþi ai altor Biserici ºi comunitãþi creºtine.

U

n „mare eveniment spiritual şi pastoral”, capabil să trezească în credincioşi „o înnoită încredere în Isus Cristos care ne cheamă să vestim şi să mărturisim evanghelia fără nici o teamă”: astfel a sintetizat papa mesajul anului jubiliar duminică, 22 iunie, după rugăciunea „Îngerul Domnului” din Piaţa „Sfântul Petru”.

Nu se cunoaşte cu certitudine anul naşterii sfântului Paul, dar experţii sunt de acord în a-l plasa între anii 7 şi 10 după Cristos. În baza acestor date, Biserica Catolică va celebra două milenii de la naşterea apostolului neamurilor.

Un an care are menirea, în primul rând, de a-l cunoaşte mai bine pe apostolul neamurilor.

El a prezentat şi a comentat ca nimeni altul doctrina mântuirii şi persoana lui Cristos. Este important în acest an dedicat „celui de-al treisprezecelea apostol” să-i fie cunoscută activitatea, călătoriile şi bogăţia doctrinei conţinută în epistole.

O a doua caracteristică a Anului Sfântului Paul este legată de ecumenism. „Apostolul neamurilor, deosebit de angajat să poarte vestea cea bună tuturor popoarelor – a subliniat papa –, s-a cheltuit total pentru unitatea şi armonia tuturor creştinilor. Să binevoiască el să ne călăuzească şi să ne protejeze în această celebrare bimilenară, ajutându-ne să înaintăm în căutarea umilă şi sinceră a deplinei unităţi a tuturor mădularelor trupului mistic al lui Cristos”. În bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor” din Roma s-a constituit un centru de organizare a tuturor activităţilor. Acolo a fost amenajată o capelă ecumenică, dând posibilitatea tuturor creştinilor să se roage în imediata vecinătate a mormântului sfântului Paul. Se vor putea face rugăciuni comune: catolicii împreună cu alte comunităţi creştine.

Au fost fixate, de asemenea, itinerare care să le permită pelerinilor să meargă la locurile legate de anii apostolului Paul petrecuţi în Roma; vizite la biserici şi situri arheologice, călătorii în Turcia, Siria, Ierusalim, Grecia, Malta şi Cipru, locuri pe unde apostolul a trecut, a predicat şi a fondat Biserici.

Pentru detalii, în privinţa iniţiativelor şi evenimentelor, se poate consulta situl www.annopaolino.org. Tot cu ocazia acestui an jubiliar, au fost tipărite o

serie de cărţi şi reviste folositoare pentru meditaţia personală şi pentru celebrările comunitare. Şi în Dieceza de Iaşi, alături de alte iniţiative, PS Petru Gherghel, prin scrisoarea pastorală de la 1 decembrie 2007, a fixat pentru Anul Sfântului Paul prezentarea în toate parohiile a 10 cateheze inspirate din Faptele Apostolilor (pregătite de Oficiul pentru Cateheză) şi a unui material cu 12 teme despre persoana, scrierile şi teologia apostolului neamurilor (elaborate de Oficiul pentru Pastoraţia Biblică).

Cu privirea îndreptată spre viaţa şi spre scrisorile apostolului neamurilor, Anul Sfântului Paul poate fi un timp de convertire, în care mulţi pot să experimenteze un nou Damasc.

Un timp în care unii, asemenea apostolului care a căzut de pe cal, pot să încerce să coboare de pe înălţimile pe care ei înşişi s-au urcat, pentru a-şi cunoaşte propria viaţă de păcat şi să se lăse împăcaţi cu Dumnezeu.

Un timp potrivit pentru a creşte în cunoaşterea Domnului şi în dorinţa de a-l vesti şi celor care nu-l cunosc.

Pr. Cornel Cadar

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Actualitatea

Darul lui Dumnezeu pentru viaþa lumii Cel de-al 49-lea Congres Euharistic Internaþional, având tema: „Euharistia, dar al lui Dumnezeu pentru viaþa lumii”, s-a desfãºurat la Quebec (Canada), în perioada 15-22 iunie.

P

recedentul Congres a avut loc în Guadalajara (Mexic) în anul 2004.

Canada a găzduit a doua oară un congres euharistic, după cel din Montreal, din anul 1910. În cele şapte zile, congresul a cuprins celebrări euharistice (izvor şi culme a întregii vieţi creştine), adoraţii, mărturii, conferinţe, întâlniri de rugăciune, cateheze (componente ale congresului euharistic menţionate de Ritualul roman la numărul 112).

La deschidere au participat 40 de cardinali, 200 de episcopi şi circa 13.000 de pelerini.

Card. Jozef Tomko, preşedintele emerit al Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaţionale, a fost trimis special din partea Sfântului Părinte. În omilia ţinută la deschidere, cardinalul s-a oprit asupra temei, amintind că „Euharistia nu este un obiect, ci este o persoană; nu este un om mort, ci o persoană vie”. Între cardinalii prezenţi a fost şi Marc Ouellet, arhiepiscop de Quebec şi primat al Canadei, care a vorbit despre coincidenţa congresului cu sărbătorirea celor 400 de ani de la întemeierea

oraşului, „leagănul evanghelizării Americii de Nord”. În mijlocul pelerinilor a sosit Chivotului Noului Legământ, simbol al pregătirii spirituale la congres, ajuns la Quebec, după ce a parcurs 1.200 km în toată lumea.

S-a vorbit despre faptul că Euharistia, dar al lui Dumnezeu prin excelenţă, trebuie să deschidă inimile spre comuniunea cu cei mai din urmă şi mai oropsiţi.

Joi, 19 iunie, 15.000 de persoane au participat la procesiunea euharistică pe străzile oraşului Quebec. „Euharistia este o întâlnire de iubire cu Domnul care ne transformă viaţa”: este reflecţia pe care Benedict al XVI-lea a oferit-o tinerilor, într-un video-mesaj transmis în timpul privegherii de rugăciune de sâmbătă seara. Papa a reafirmat locul central al misterului euharistic în viaţa fiecărui creştin şi a îndemnat tineretul catolic să arate celor de-o vârstă cu ei frumuseţea mesajului evanghelic. Congresul s-a încheiat duminică cu sfânta Liturghie numită „statio orbis”, în cadrul căreia Sfântul Părinte a ţinut omilia printr-o video-conferinţă transmisă din Vatican prin satelit. Papa i-a invitat pe păstori şi pe credincioşi la o atenţie reînnoită în pregătirea pentru primirea Euharistiei prin sacramentul Spovezii. În final a anunţat

4 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

că următorul congres va avea loc la Dublin (Irlanda), în anul 2012.

După Ritualul roman De comunione et de cultu mysterii eucaristici extra missam (1973), nr. 109, congresul euharistic este ca o adunare într-o locaţie în care o Biserică locală invită alte Biserici din aceeaşi regiune sau din aceeaşi naţiune sau din lumea întreagă. Scopul său este de „a face totdeauna ca Domnul nostru Isus Cristos să fie mai bine cunoscut, iubit şi slujit în misterul Euharistiei, centrul vieţii Bisericii şi misiunii sale pentru mântuirea lumii”.

(Papa Ioan Paul al II-lea) Primul astfel de eveniment euharistic a avut loc la Lille, în Franţa, în anul 1881, cu scopul de a spori înţelegerea şi participarea la misterul euharistic în toate aspectele sale. Este semnificativ faptul că iniţiativa a fost luată de o femeie, Emilie Tamisier, care a primit încurajare şi binecuvântare de la papa Leon al XIII-lea. Congresul euharistic internaţional poate fi convocat de Sfântul Părinte într-un sediu propus de un episcop titular sau de o conferinţă episcopală. Congresele diecezane sau naţionale pot fi convocate de episcopi în diecezele, respectiv în naţiunile lor.

Î ncrederea în Dumnezeu acesta este mesajul principal al Comunitãþii din Taizé Fratele Alois Löser, priorul Comunitãþii din Taizé, s-a aflat la Iaºi miercuri, 28 mai, pentru o priveghere de rugãciune. La final, fratele a avut amabilitatea sã rãspundã la câteva întrebãri.

Pentru început aş vrea să vă prezentaţi: cine sunteţi, de unde veniţi şi care este misiunea dv.?

Mă numesc Alois Löser, originar din Germania, născut la Stuttgart, şi am venit la Taizé când aveam 16 ani, cu un grup din parohia mea. Am revenit de mai multe ori la Taizé, pentru că m-am simţit atras de această viaţă monastică, de această comunitate. Am intrat în comunitate în anul 1974. De atunci sunt membru al acestei comunităţi, iar fratele Roger mi-a încredinţat misiunea de prior, ceea ce sunt şi acum. În ce context istoric apare comunitatea de la Taizé?

Era anul 1940, când fratele Roger a venit la Taizé, a cumpărat o casă pentru a începe

viaţa unei comunităţi. Războiul deja începuse, Franţa era ocupată pe jumătate de Germania, iar localitatea Taizé nu era departe de frontieră. Atunci fratele Roger a spus: „Creştinii trebuie să înceapă să se reconcilieze, creştinii în Europa trebuie să se străduiască pentru pace”. În acest context de război mondial a apărut comunitatea din Taizé, iar, după opinia fratelui Roger, creştinii trebuie să fie uniţi pentru ca evanghelia pe care o propun să fie credibilă.

Cum este organizată comunitatea dv.? Există o regulă scrisă? Vă consideraţi călugări ca toţi ceilalţi?

Da, noi suntem o comunitate monastică. Fratele Roger a scris o regulă care se bazează pe marile reguli ale tradiţiei monastice scrise de mari părinţi ai Bisericii. Avem o profesiune pentru toată viaţa, facem voturi perpetue, după un noviciat, însă noi venim din diferite Biserici, ceea ce este specificul nostru.

Cum se face că aparţineţi diferitelor Biserici sau comunităţi ecleziale?

Prin aceasta vrem să anticipăm unitatea între toţi cei botezaţi. Chiar dacă rămânem în Biserici diferite, vrem să trăim unitatea pentru care s-a rugat Isus. E adevărat că atunci când fratele Roger venea dintr-o lume protestantă, trăind o viaţă monastică de acest gen, era ceva cu totul nou după reforma din secolul al XVI-lea. Aşa ceva nu mai existase în lumea protestantă. Fratele Roger a voit numaidecât o comunitate ecumenică.

Am observat că în fiecare an aveţi o întâlnire cu Sfântul Părinte. Fraţii necatolici se simt legaţi de Biserica Catolică?

Pentru fraţii catolici era mai greu la început, dar totul a devenit posibil după Conciliul Vatican II. La început erau doar fraţi protestanţi. Prin anii ’60-’70, primii catolici au devenit membri ai comunităţii. Atunci fratele Roger a spus: „Noi vrem să primim toţi Euharistia catolică pentru a merge la aceeaşi masă euharistică şi nu vrem să rămânem separaţi unii de alţii”. În anul 1972 am primit acordul episcopului catolic din acel timp ¾

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

¾ ca toţi fraţii să se poată împăr-

tăşi la Liturghia catolică. Pe de altă parte, Euharistia înseamnă comuniune, iar noi vrem să fim în comuniune cu episcopul Romei.

Cum se face cunoscută Comunitatea din Taizé şi programul de acolo?

Sunt tinerii care vin acolo, se întorc acasă şi îşi prezintă experienţa, iar apoi îşi aduc alţi prieteni la Taizé. De asemenea, noi călătorim foarte mult în lume pentru a vizita Bisericile. În Europa Centrală şi de Est şi chiar în România, deja prin anii 1970, adică destul de devreme, fraţii au fost în vizită (e adevărat în mod clandestin). În aceste vizite s-a luat legătura şi cu Bisericile ortodoxe din România.

Care este esenţa mesajului de la Taizé?

Desigur, primul lucru este reconcilierea. Isus a spus: „Când mergi la altar să-ţi duci darul tău şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta…, mergi mai întâi şi împacă-te”.

Noi considerăm că împăcarea este o mare prioritate. Pot să vă spun că noi primim foarte mulţi tineri, iar tinerii de azi au multe

întrebări existenţiale: Care este sensul vieţii mele? Cum e posibil în lumea noastră modernă de azi să mai crezi în Dumnezeu? Aşadar, încrederea în Dumnezeu, acesta este mesajul principal. Mai spunem că o încredere existenţială este posibilă în lumea noastră modernă.

Fiecare pelerinaj pe care îl faceţi are ceva specific. Care ar fi specificul pelerinajul pe care îl realizaţi în România?

Două lucruri sunt specifice aici la dvs. Mai întâi, sunt impresionat de mulţi credincioşi în ambele Biserici, Catolică şi Ortodoxă, foarte adânc înrădăcinaţi în tradiţie, ceea ce este o mare valoare. Însă, pentru tineri, este pericolul schimbării şi pierderii acestei valori din cauza modernităţii care oferă alte modele, alte valori. Apoi, viaţa materială schimbă mult în rău viaţa tinerilor. Tinerii trebuie să înveţe, să muncească, să plece uneori la distanţă, uneori poate trebuie să îşi întreţină familia… După aceea, mobilitatea şi migraţia au devenit foarte larg răspândite şi astfel este mare pericolul de a pierde această înrădăcinare şi păstrare a tradiţiei profunde.

Aici, în România, putem spune că observăm şi admirăm aceste tradiţii ale credinţei, în Biserica

6 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

Catolică şi în Biserica Ortodoxă. Al doilea aspect specific este că, în România, creştinii catolici şi ortodocşi sunt foarte apropiaţi, chiar împreună îşi trăiesc viaţa lor de credinţă.

La Iaşi, văd cele două catedrale, catolică şi ortodoxă, că sunt chiar vecine, foarte apropiate.

Sunt multe legături frumoase şi noi vrem să le încurajăm, pentru că observăm comorile preţioase pe care ambele Biserici le-au păstrat în decursul istoriei: o mare fidelitate faţă de sfinţii părinţi ai Bisericii. Trebuie să recunoaştem că în Europa, sfinţii părinţi au adus viaţa monastică. Sperăm că România este locul cel mai potrivit pentru schimbul de daruri dintre cele două tradiţii şi Biserici, latină şi răsăriteană.

La sfârşit v-aş ruga să adresaţi un mesaj cititorilor noştri. În calitate de creştini, trebuie să credem din ce în ce mai mult şi mai profund că iubirea lui Dumnezeu este mereu cu noi, iar Fecioara Maria este un semn vizibil al iubirii lui Dumnezeu, iubire care nu ne va părăsi niciodată. E nevoie de mult curaj pentru a mărturisi în ziua de azi, unei societăţi în permanentă schimbare, marea iubire a lui Dumnezeu.

A consemnat pr. Iosif Dorcu

Pelerinaj al Armatei Maicii Domnului

P

este 700 de pelerini din Asociaţia „Armata Maicii Domnului” au fost la sanctuarul naţional al preacuratei Fecioare Maria de la Cacica, sâmbătă, 7 iunie, pentru a o cinsti pe Maica Domnului.

Pelerinajul a fost organizat la iniţiativa pr. Pavel Bulai, OFMConv., asistent provincial pentru „Armata Maicii Domnului”. La iniţiativă au răspuns numeroşi cinstitori ai Maicii Domnului din diferite parohii, precum şi din casele de formare ale Provinciei Franciscane: Buruieneşti (56), Galaţi (40), Hălăuceşti (95); Huşi (45), Iugani (40), Institutul Teologic Franciscan din Roman (15), Liceul Teologic Franciscan din Roman (30), Luizi-Călugăra (160), Nisiporeşti (110), Noviciatul Franciscan din Prăjeşti (17), Postulandatul Franciscan din Huşi (17), Prăjeşti (45), Târgu Trotuş (15) şi Tupilaţi (30).

Pelerinajul a început la ora 9.00, prin salutul pr. Romuald Bulai, parohul şi rectorul sanctuarului de la Cacica. Au urmat recitarea Rozariului, în forma coroanei franciscane, prezentarea istoricului

„Armatei Maicii Domnului”, a scopului asociaţiei şi a pelerinajului.

Punctul culminant a fost Liturghia de la ora 11.00, prezidată de pr. Ion Ciuraru, ministru provincial. Alături de părintele provincial au concelebrat alţi 21 de preoţi.

Părintele Ştefan Babiaş, decan de Suceava, a transmis salutul PS Petru Gherghel tuturor pelerinilor şi a citit mesajul prin care păstorul diecezei cere tuturor credincioşilor din Dieceza de Iaşi să se roage pentru canonizarea episcopului martir Anton Durcovici. Înainte de binecuvântarea finală, s-a făcut şi consfinţirea la preacurata Fecioară Maria de la Cacica.

La ora 14.00 a avut loc Calea sfintei cruci în jurul sanctuarului, fiind condusă de pr. Anton-Daniel Lucaci, paroh la Luizi-Călugăra.

Pelerinajul s-a încheiat cu adoraţia şi binecuvântarea euharistică, prezidată de pr. Iosif Beşleagă, vicerector la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

Pr. Antonel-Aurel Ilieº, OFMConv.

Rugãciuni pentru ridicarea ep. Anton Durcovici la cinstea altarelor

„Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor” (Evr 13,7).

PS Petru Gherghel a hotărât printr-o scrisoare circulară ca în Dieceza de Iaşi, începând din 7 iunie 2008, în prima sâmbătă a fiecărei luni, să fie rugăciuni speciale pentru obţinerea declarării ca sfânt a episcopului martir Anton Durcovici şi totodată să se implore binecuvântare asupra diecezei, a preoţilor, a persoanelor consacrate, a seminariştilor şi a familiilor creştine. „În această zi slujitorii altarelor, împreună cu tot poporul credincios, vor înălţa rugăciuni către inima neprihănită a Mariei şi vor reînnoi rugăciunea de consfinţire, fie după modelul propus de păstorul nostru, fie după modelul clasic din cărţile noastre de rugăciuni. Totodată fiecare este chemat să se apropie tot mai mult de exemplul şi spiritul său de iubire şi slujire în misiunea pe care o are în mijlocul poporului lui Dumnezeu”.

Această dispoziţie a episcopului vrea să fie o fericită întâlnire în rugăciune comună pentru preamărirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, prin mijlocirea mamei cereşti, şi o preţuire a eroilor credinţei, într-un chip deosebit a marelui confesor şi martir, episcopul Anton.

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Sfinþiri de preoþi

Duceþi în lume speranþa În solemnitatea Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul, marþi, 24 iunie, în catedrala „Sfânta Maria, Reginã” din Iaºi, prin impunerea mâinilor a PS Petru Gherghel au primit hirotonirea întru preoþie 21 de diaconi: 15 pentru Dieceza de Iaºi, patru pentru Arhidieceza de Bucureºti, unul pentru Congregaþia „Iosefinii lui Murialdo” ºi unul pentru Ordinul Carmelit.

L

a Liturghia de hirotonire, prezidată de PS Petru Gherghel, au participat PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi (care a ţinut şi cuvântul de învăţătură), PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, prelatul Albert Holenstein, superiori ai Congregaţiei „Iosefinii lui Murialdo”

şi ai Ordinului Carmelit, profesori de la Institutul Teologic din Iaşi, preoţi din ţară şi străinătate, părinţi şi rude ale candidaţilor, precum şi numeroşi credincioşi.

Liturghia a început la ora 11.00 cu salutul episcopului de Iaşi, adresat candidaţilor la Preoţie, oaspeţilor şi tuturor credincioşilor prezenţi.

După proclamarea evangheliei, candidaţii au răspuns prezent la auzirea numelui şi au făcut un pas în faţă. După ce toţi au declarat înaintea poporului că vor să-şi asume misiunea Preoţiei, episcopul a primit din partea lor promisiunea de ascultare şi respect. „Duceţi în lume speranţa lui Dumnezeu” este mesajul pe care

8 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

PS Aurel Percă l-a transmis în cadrul predicii. Excelenţa sa a amintit că iubirea lui Dumnezeu, care prin sacramentul Preoţiei – adică revărsarea Duhului Sfânt, rugăciunea Bisericii şi impunerea mâinilor episcopului, succesor al apostolilor –, creează în candidaţii la sfânta Preoţie o inimă nouă, o inimă de preoţi, părtaşi într-un mod specific la preoţia lui Cristos Isus. De asemenea, le-a amintit noilor preoţi că Dumnezeu le-a adresat în această zi într-un mod special cuvântul spus profetului Isaia şi aplicat sfântului Ioan: „Te voi face lumină a neamurilor, pentru ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului”.

Ioan Botezătorul a îndeplinit într-un mod excelent misiunea

ce i-a fost încredinţată: aceea de a fi icoană a lui Cristos, imagine a Mântuitorului. Şi preotul este chemat la aceeaşi misiune: de a fi icoană fidelă şi autentică a lui Cristos. Preasfinţitul a mai subliniat că preotul este acela care continuă acţiunea lui Cristos în istorie; el oferă în timpul sfintei Liturghii, în virtutea sacramentului Preoţiei, viaţa lui Isus pentru mântuirea oamenilor. Viaţa preotului este unită, ca şi cea a credincioşilor, de jertfa lui Cristos, şi el continuă opera lui Isus şi după celebrarea euharistică, proclamând venirea împărăţiei lui Dumnezeu, educând poporul său şi având grijă de cei slabi şi bolnavi. În timp ce diaconii aspiranţi la Preoţie s-au prosternat cu faţa la pământ s-a cântat Litania tuturor sfinţilor, după care au avut loc impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare. Candidaţii au îmbrăcat hainele specifice preotului (stola şi ornatul), iar apoi a avut loc ungerea mâinilor cu sfânta crismă, înmânarea pâinii şi vinului şi au primit sărutul păcii.

La final, un preot nou-sfinţit, în numele tuturor preoţilor nou-sfinţiţi, a mulţumit lui

Dumnezeu pentru darul primit, celor prezenţi şi tuturor celor care i-au susţinut pe drumul formării.

Alături de episcopi, preoţii nou-sfinţiţi au împărţit binecuvântarea specială.

Ca pregătire pentru Preoţie, în perioada 16-23 iunie, la Mănăstirea „Don Orione” din Iaşi, pr. Eduard Coşa, spiritual la Seminarul Liceal din Bacău, a condus exerciţiile spirituale pentru candidaţii la Preoţie.

După hirotonire, în una din primele două duminici (29 iunie sau 6 iulie), preoţii nou-sfinţiţi vor celebra prima sfântă Liturghie în localităţile natale.

Cei 21 de preoţi se adaugă celorlalţi 16 care au fost deja hirotoniţi. Prin impunerea mâinilor PS Aurel Percă, 13 fraţi franciscani conventuali şi trei fraţi capucini au primit taina Preoţiei sâmbătă, 29 martie, la Nisiporeşti.

Hirotonirea întru Preoţie a fost o împlinire pentru candidaţi şi o bucurie pentru părinţii şi rudele candidaţilor, precum şi pentru Biserică. Mare este darul pe care l-au primit şi mare este taina aşezată în mâinile lor.

Douăzeci şi unu de apostoli au intrat în via Domnului.

Marcelin Blaj

Preoþii nou-sfinþiþi Pentru Dieceza de Iaºi: Lucian Adam (Bahna-Nicoreºti – 11.07.1983), Ioan Balan (Huºi „Sf. Anton” – 10.02.1981), Adrian Blãjuþã (Rãducãneni – 16.08.1983), ªtefan Bortã (Gârleni-Lespezi – 10.09.1982), Adrian Bulai (Gioseni – 5.10.1982), Laurenþiu Dãncuþã (Bacãu „Fer. Ieremia” – 16.05.1982), Paul Fechetã (Adjudeni – 21.11.1982), Cristinel Gal (Pildeºti – 3.11.1982), Ciprian Laslãu (Bacãu „Sf. Cruce” – 3.07.1981), Eduard Pãduraru (Gioseni – 17.04.1983), Emil Ioan Robu (Sãbãoani – 12.11.1982), Mihai Savin (Iaºi „Sf. Anton” – 3.11.1981), Romicã Sociu (Bacãu „Sf. Nicolae” – 2.08.1981), Andrei Staszkovian (Soloneþu Nou – 23.11.1983), Gabriel Triºcã (Roman „Sf. Tereza” – 26.03.1981).

Pentru Arhidieceza de Bucureºti: Liviu-Marian Bulai (Roman „Inima Neprihãnitã” – 17.10.1982), Eusebiu Gabor (Bâra-Satu Nou – 2.08.1983), Petru Medveº (Adjudeni – 19.08.1982), Sergiu-Alin Pal (Roman „Sf. Tereza” – 13.10.1982).

Pentru Congregaþia „Iosefinii lui Murialdo”: Maximilian Horlescu (Buruieneºti – 25.07.1979).

Pentru Ordinul Carmelit: Sebastian Benchea (Somuºca – 16.12.1978).

Preoþie de aur

Preoþii Ioan Caitãr, Iosif Iºvanca ºi Iosif Sescu au celebrat jubileul de 50 de ani de preoþie duminicã, 1 iunie, la Bacãu.

V-aţi întrebat vreodată ce anume vă aduce mulţumire pentru ceea ce aţi ales şi aţi trăit până acum?

La această întrebare, cei trei preoţi au arătat că adevărata mulţumire a omului pe pământ este aceea de a trăi viaţa cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu!

La sărbătoarea jubileului de 50 de ani de preoţie a celor trei preoţi s-au alăturat PS Petru Gherghel şi ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, care, prin prezenţa lor, au mulţumit şi au apreciat munca depusă de cei trei preoţi. Dacă s-ar face un calcul, fiecare preot a celebrat în cei 50 de ani peste 20.000 de Liturghii, mii de botezuri, cununii şi înmormântări, iar spovezile... greu de contabilizat.

Preoţii sărbătoriţi, împreună cu încă cinci confraţi, au fost sfinţiţi de către ep. Marton Aron, în anul 1958, la Alba-Iulia, în sărbătoarea Sfintei Treimi, care s-a celebrat în acel an la 1 iunie. Din cei opt preoţi sfinţiţi la acea dată, acum mai sunt în viaţă doar patru.

Pr. Valentin Aenoaei

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Sãrbãtoarea Copiilor 2008

Duhul Sfânt este puterea mea

P

arohia Izvoare (Bacău) a găzduit Sărbătoarea Copiilor la nivel diecezan, sâmbătă, 7 iunie, cu tema: „Duhul Sfânt este puterea mea!” (cf. Fap 1,8).

Peste 3.400 de copii şi 481 de animatori din 80 de parohii ale diecezei au trecut pe la centrele de primire şi s-au adunat în jurul PS Petru Gherghel, care a prezidat sfânta Liturghie pontificală. Au fost prezenţi şi peste 80 de preoţi.

La ora 10.00 a avut loc deschiderea oficială a zilei cu salutul prezentatorului, a pr. Felix Roca şi a pr. paroh Andrei Cocianga. Au urmat: rugăciunea, evocarea Sărbătorii Copiilor 2007 (Răchiteni), cateheza pe baza temei din acest an şi intonarea imnului sărbătorii, interpretat de Dana Păuleţ împreună cu un grup de copii din Parohia „Sfânta Tereza” din Iaşi.

La ora 11.00, procesiunea pentru sfânta Liturghie a pornit din biserică şi s-a îndreptat spre altarul pregătit special pentru celebrare. Printre cei care au făcut parte din procesiune s-au numărat ministranţii, copiii, care

aveau în mână câte un porumbel (din carton) cu numele parohiei pe care o reprezentau, şi preoţii. În cuvântul de învăţătură, PS Petru Gherghel a subliniat: „Dacă cei mari caută să fie puternici în diferite feluri şi de multe ori chiar fac lucruri rele pentru a avea putere, Isus ni-l dăruieşte pe Duhul Sfânt pentru ca noi să fim puternici într-un mod diferit: puternici pentru a iubi, pentru a-i ajuta pe ceilalţi, pentru a învăţa, pentru a-i asculta pe părinţi şi pe învăţători sau pe profesori”.

La sfârşitul Liturghiei, PS Petru Gherghel a ales gazda Sărbătorii Copiilor 2009: Parohia Gherăeşti.

După-amiază, programul a continuat cu „Festivalul copiilor”, pregătit de copii pentru copii. Momentele, animate de Clovnii Bucuriei din Iaşi, au creat o atmosferă de bucurie în rândul celor prezenţi la sărbătoare.

La ora 15.00, PS Petru Gherghel a împărţit binecuvântarea; pr. Andrei a primit, în numele Parohiei Izvoare, o copie a icoanei copiilor.

10 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

Daniela Chelaru

E bine de ºtiut Simbolurile religioase în ºcoli Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice din România este legală, a decis, la 11 iunie Înalta Curte de Casaţie (ICCJ).

Completul de Judecată al ICCJ a admis recursul formulat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC), precum şi cererea de intervenţie formulată în favoarea acestuia de Asociaţia „Provita” Bucureşti, casând sentinţa instanţei inferioare (Curtea de Apel Bucureşti).

Instanţa supremă dă astfel câştig de cauză MEC şi „Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios” (organism fără personalitate juridică alcătuit din peste 150 de organizaţii nonguvernamentale şi mii de cetăţeni români) care au acţionat în judecată, în solidar, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Reclamanţii au cerut anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin care Ministerului i se „recomanda” elaborarea unui set de norme care să interzică practic prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice din România.

Decizia ICCJ este definitivă şi pune capăt unei controverse care durează de mai bine de un an şi jumătate. ªtiaþi cã?

Somnul regenerează creierul. Ca urmare a lipsei orelor de odihnă suntem predispuşi la bruşte momente de colaps. Nivelul atenţiei scade brusc, ca şi capacitatea de procesare a informaţiilor. Pentru a ne păstra în formă este necesar să ne odihnim circa şapte-opt ore pe noapte. În caz contrar, creierul nostru oboseşte şi astfel apar momentele de colaps ale activităţii cerebrale.

ISTORIE Figuri ilustre

Pr. ªtefan Tãtaru N

ăscut la 5 ianuarie 1917 la Zăpodia, Parohia Prăjeşti (BC), pr. Ştefan Tătaru, OFMConv. a urmat cursurile seminariale la Hălăuceşti şi Luizi-Călugăra, fiind sfinţit preot la 11 mai 1941.

A activat apoi în parohiile Prăjeşti, Luizi-Călugăra, într-o parohie Greco-Catolică din Bucureşti (1941-1947), profesor la Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1947-1948) şi confesor la Institutul „Notre Dame de Sion” din Bucureşti (1948-1950).

A fost arestat de Securitate în 30 ianuarie 1951 şi închis la „Malmaison”, iar după 11 luni de anchetă dură a fost trimis – împreună cu alţi 12 arestaţi („lotul Tătaru-Todea”) – în judecata Tribunalului Militar Bucureşti (TMB). La 20 noiembrie 1951, ofiţerii de Securitate Gh. Enoiu şi Vasile Grigore au întocmit „Referatul de trimitere în judecată” în care pr. Ştefan Tătaru era acuzat de omisiune de denunţ şi „ajutorarea şi încurajarea” preoţilor greco-catolici care refuzaseră trecerea la ortodoxism. Cităm din referatul respectiv: „Datorită sentimentelor ostile ce le nutreau faţă de succesele regimului nostru, sus-numiţii, servindu-se de calitatea lor de preoţi, au intrat în serviciul Vaticanului organizându-se şi activând împotriva RPR în cadrul grupului clandestin al fostului cult greco-catolic”. Ordinul de trimitere în judecată a fost semnat de generalul Alexandru Gavrilescu,

iar învinuirile i-au fost aduse părintelui Tătaru la 7 februarie 1953 de maiorul Adrian Frăţilă, preşedintele TMB. Procesul s-a judecat în perioada 15-20 februarie 1952, iar la 20 februarie acelaşi an, preşedintele completului de judecată, Paul Finichi, l-a condamnat, prin sentinţa nr. 104, la muncă silnică pe viaţă. Sentinţa a fost menţinută şi după respingerea recursului prin decizia 1818/1952 a Curţii Militare de Casare şi Justiţie, iar pentru părintele Tătaru a început calvarul închisorilor comuniste: Jilava, Râmnicu-Sărat, Piteşti, Dej, Sighetu Marmaţiei, Bacău, Galaţi şi Gherla.

Prin decretul nr. 5/3.01.1963 i-a fost comutată pedeapsa la 25 de ani de muncă silnică, iar prin decretul 411/24.07.1964 a fost graţiat de restul pedepsei. În închisoare – unde intrase având deja unele probleme de sănătate – părintele Tătaru s-a îmbolnăvit grav de ulcer duodenal şi reumatism la coloană, fiind declarat inapt de muncă. În decembrie 1956, aflat la Penitenciarul din Râmnicu-Sărat, părintele a intrat în greva foamei, nemulţumit de condiţiile inumane de detenţie şi de refuzul directorului penitenciarului, Alexandru Vişinescu, de a-i acorda medicamentaţia cerută.

Eliberat prin „biletul numărul 3950/1964”, părintele a activat ca paroh de Focşani, iar după pensionare (1984) a activat la Bărăţia, Cioplea (Bucureşti),

Parohia Greco-Catolică din Bucureşti, transferându-se în anul 1993 la Oradea la solicitarea expresă a episcopului Vasile Hossu. Moare la 9 martie 1995, fiind înmormântat la Oradea.

Urmare a unui memoriu din anul 2001 al Asociaţiei Juriştilor Greco-Catolici din Dej, procurorul general al României, Tănase Joiţa, a înaintat recurs în anulare împotriva Sentinţei 104/1952 şi a Deciziei 1818/1952, solicitând achitarea celor 13 condamnaţi în lotul Tătaru-Todea şi înlăturarea pedepsei complementare de confiscare a averii. Urmare acestei acţiuni juridice, la 2 octombrie 2002, prin Decizia nr. 4127, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Penală a admis recursul în anulare, motivând că Sentinţa şi Decizia din anul 1952 fuseseră pronunţate prin încălcarea legii, neexistând probe împotriva celor 13 condamnaţi pe nedrept.

A fost o reparaţie juridică şi morală tardivă, care nu a mai putut îndrepta răul imens produs de „justiţia” comunistă aservită Securităţii. O dată cu pr. Ştefan Tătaru au mai fost reabilitaţi card. Alexandru Todea, ep. Gheorghe Guţiu, preoţii Mihai Rotaru, Martin Mihoc, Gheorghe Dumitraş, Gheorghe Vameşiu ş.a.

Dr. Dãnuþ Doboº

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11

MESAJUL SFINÞILOR

Sfântul Benedict B

enedict s-a născut la Norcia, în Umbria (Italia) în jurul anului 480, într-o familie bogată. Adolescent fiind, a fost trimis la Roma pentru a urma studiile umanistice, dar aici îşi dă seama de vanităţile şi de corupţia acestui ambient. Inspirat de Duhul Sfânt, se retrage în singurătatea de la Subiaco pentru a-l căuta pe Dumnezeu şi pentru a trăi sub privirea sa.

Viaţa sa sfântă se va manifesta uimitor de roditoare: în scurt timp mulţi tineri se vor uni cu el pentru a se dedica total căutării lui Dumnezeu. Benedict devine astfel părinte a numeroşi fraţi uniţi în comunitate.

După ce a fondat 12 mănăstiri în zona Subiaco, îşi schimbă locuinţa pe piscul muntos de la Monte Cassino (aici moare în jurul anului 547), unde a scris o Regulă, în care realizează sinteza legilor de bază ale vieţii monastice „Regula vitae monasticae”, într-un moto dătător de energie: „Ora et labora” – „Roagă-te şi munceşte”. Prin aceasta, el a readus în viaţa şi ascetica creştină caracterul de contemplaţie unită cu acţiunea, aşa cum decurge din spiritul şi din litera evangheliei. Adevăratul călugăr va trebui să fie, după cum se citeşte în capitolul al II-lea din Regulă, „nu orgolios, nu violent, nu mâncăcios, nu somnoros, nu leneş, nu clevetitor, nu pârâtor..., ci cast,

blând, silitor, umil, ascultător”.

Emblema mănăstirii: crucea, cartea şi plugul, a devenit expresia modului nou de a înţelege asceza creştină, rugăciune şi muncă, în vederea edificării spirituale şi materiale a unei societăţi noi, pe ruinele lumii romane.

Regula a cunoscut o largă răspândire, dând naştere multor mănăstiri de viaţă cenobitică pe tot continentul european, exercitând asupra populaţiilor din jur o influenţă binefăcătore, un adevărat ferment de civilizaţie. Pe drept, sfântul Benedict este recunoscut ca „tată al Europei creştine”.

Ziua călugărilor este în mod armonios marcată de două principale ocupaţii: rugăciunea şi munca (ora et labora). Prioritate este dată lui Dumnezeu care doreşte ca rugăciunea – opus Dei – să aibă locul privilegiat. Cu toate acestea nu este neglijată munca făcută în spirit de slujire, cu seriozitate şi responsabilitate. Prin vocaţia lor, călugării au înţeles şi doresc tot mai mult să proclame primatul lui Dumnezeu. Aceasta se demonstrează prin darul pe care îl fac ei înşişi lăsând totul, dezlipindu-se de toate, pentru a căuta absolutul, esenţialul.

Călugărul este în aşa măsură prins de iubirea lui Cristos, încât nu mai doreşte nimic altceva: aceasta echivalează cu o

12 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

mărturie de credinţă care spune lumii, tuturor, că Dumnezeu singur este suficient, că Isus Cristos este totul.

Se spune de multe ori că viaţa monastică nu este utilă, în sensul că nu realizează opere concrete, în schimb tocmai datorită gratuităţii ei este de maximă utilitate, pentru că omul în viaţa de zi cu zi are nevoie tocmai de experienţa pe care călugărul o trăieşte: cine trăieşte numai pentru Cristos atinge maximul de perfecţiune.

Pe scurt, călugărul vrea să amintească tuturor oamenilor că ei, chiar dedicându-se lucrurilor vremelnice, nu trebuie să uite de ultimul lor scop. În anul 1964, papa Paul al VI-lea l-a declarat pe sfântul Benedict patron principal al Europei, împlinind astfel un act de meritată recunoştinţă faţă de sfântul căruia Europa îi datorează multe dintre valorile şi realităţile ei.

Surorile Benedictine

ANUL SFINTEI SCRIPTURI

Biblia ºi solidaritatea Î

n învăţătura Bisericii cu privire la viaţa socială, se poate observa că, la un moment dat, ca răspuns la urmările devastatoare ale unei crize economice de proporţii, au fost scoase în evidenţă (de papa Pius al XI-lea prin Quadragesimo anno din anul 1931) principiile solidarităţii şi colaborării şi propuse ca soluţie pentru depăşirea antinomiilor sociale.

Termenul solidaritate însă, manipulat pentru o lungă perioadă de timp în sens politic de către comunişti, pare să nu se bucure de un renume prea bun. Ce te faci totuşi când îl întâlneşti într-un context teologic sau bisericesc? În Scriptură nu poate fi întâlnit acest cuvânt, nici măcar în cele mai noi sau mai libere traduceri, oricât ar fi ele de orientate spre un limbaj actual.

Cu toate acestea, ideea de solidaritate nu este străină spiritului Bibliei: este prezentă în mod implicit cel puţin în unele părţi ale ei. Astfel, pornindu-se de la evanghelii, de multe ori se vorbeşte despre solidaritatea cu cei păcătoşi – nu atât aplicabilă, cât mai curând deductibilă – cu referire directă la Isus.

Se afirmă că şi-a început activitatea publică amestecându-se printre păcătoşi (la Iordan) din spirit de solidaritate, că deseori a mâncat şi a băut împreună cu ei, tot în acest sens (al solidarităţii), spre exasperarea celor care, într-un fel sau altul, spuneau un nu hotărât păcătoşilor.

Iar din astfel de „constatări” se trage cu foarte multă uşurinţă o concluzie mai mult decât pripită: Isus a fost un susţinător al păcătoşilor şi un critic înverşunat al celor cu opţiune diferită.

Dintr-o astfel de poziţionare finală poate lipsi însă exact esenţialul. Căci dacă Dumnezeu nu are cum să fie de acord cu păcatul oamenilor, iar despre un fel de înhăitare a lui Isus cu marii păcătoşi nici măcar nu poate fi vorba, fără a încerca să împăcăm şi capra şi varza, dar mergând direct la esenţă, trebuie numaidecât să subliniem: Isus nu a fost solidar cu păcătoşii, ci s-a făcut una cu zbuciumul păcătoşilor doritori de izbăvire. Da, s-a amestecat printre păcătoşii de la Iordan, dar nu era vorba de orice fel de păcătoşi, ci de cei care îşi recunoşteau neputinţa de a se salva singuri şi care strigau cu fiecare fibră a fiinţei lor (scufundate în ritul purificării) după ajutor, pentru a scăpa de păcat, a-l lăsa în urmă şi a păşi spre noile orizonturi ale mântuirii.

Da, a mâncat şi a băut împreună cu vameşii şi păcătoşii, dar nu în cadrul vreunei orgii, ci în contextul chemării ca apostol a lui Matei (numit Levi de către Marcu, care subliniază: „Mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau” – Mc 2,15) şi în cel al convertirii lui Zaheu (cel dispus să repare orice nedreptate

din trecut) cu referire la care trage concluzia însuşi Isus: „Astăzi s-a făcut mântuirea acestei case” – Lc 19,9. Aşadar, sensul nu este acela al afundării în păcat, ci exact contrariul. Şi atunci, cine este solidar cu cine?

Oare nu este vorba mai degrabă de o solidaritate preluată şi alipită şi ajutată prin har, dar bine orientată în direcţia convertirii şi a mântuirii?

Dacă se pretinde solidaritate din partea Bisericii, ar trebui să se înţeleagă ceva: Biserica nu poate fi solidară cu călăul.

Cine este călăul propriei nenorociri veşnice (pe care o realizează în mod sistematic prin păcat, poate chiar păcat social) să nu aibă tupeul de a pretinde solidaritate în poziţia sa. Doar solidaritatea cu victimele, fie ele victime ale păcatului, ale nedreptăţii, ale împrejurărilor nefericite etc. este oricând de actualizat. Până una alta, solidaritatea mai trebuie încă să fie eliberată de manipulările celor dedaţi păcatului şi care nu vor să se convertească.

Pr. Cristian Chinez

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

S, i eu am fost vinovatã!

U

n timp am crezut că nu se mai poate face nimic.

Ajunsesem la o aşa disperare din cauza soţului încât, dacă nu m-aş fi născut într-o familie creştină, l-aş fi părăsit de mult. De fapt, acesta a fost sfatul multora dintre cei care ştiau ce „Calvar” trăiesc. Dar cum să-l părăsesc dacă la mijloc erau şi copiii?!

La început nu a fost aşa. Ne iubeam sincer. Ne-am căsătorit din dragoste şi ne-am propus să rămânem împreuna indiferent de greutăţile care aveau să apară pe parcurs. În schimb, după ce am avut al treilea copil, ceva în comportamentul lui s-a schimbat.

Nu mai era omul plin de entuziasm de până atunci, nu mai glumea, nu mai ieşeam împreună şi s-a apucat să consume alcool. Începuse chiar să întârzie la şi de la serviciu fără a fi capabil să dea nici măcar o explicaţie. „O criză de personalitate, mi-am zis. Se poate întâmpla oricui!” Probabil, grija pe care o aveam faţă de copii l-a făcut să se simtă neglijat. „Doar nu-i copil, îmi spuneam deseori, trebuie să vadă cât sunt de ocupată!” „Să înţeleagă şi el!”, mă plângeam la câte o vecină. Şi soţul meu nu înţelegea! Cu fiecare zi, criza dintre noi se adâncea.

După ce s-a născut şi al patrulea copil, după ce am sperat că, văzându-l, se va bucura, contrar aşteptărilor mele, s-a întristat şi mai mult. În scurt timp a devenit şi violent. Vorbele grele pe care

mi le arunca în prezenţa copiilor, criza de nervi pe care o făcea când îi auzea plângând, m-au dus la disperare. Erau şi copiii lui! Şi el era dator să-i iubească cu aceeaşi iubire pe care o aveam eu faţă de ei.

Era tatăl lor, iar eu eram mama lor. Împreună trebuia să fim o familie fericită, dar nu era aşa. Şi sfaturile de a-l părăsi erau din ce în ce mai dese.

Până şi cei mai apropiaţi mă îndemnau să-l părăsesc. Dar cum s-o fac devreme ce patru copii ar fi avut de suferit?

Am început să schimb subiectul rugăciunilor mele. Nu-i mai ceream lui Dumnezeu fericire pentru familia mea, ci o soluţie. Am înţeles că fericirea este o utopie. Rămăsese doar ca subiect de „avarie”. Acum trebuia să ne salvăm căsnicia şi să ne creştem copiii în linişte. N-aş fi voit să-i ştiu marcaţi de neînţelegerile noastre, cu atât mai mult că aveam un băiat şi trei fetiţe şi aşa destul de şubrede în ceea ce priveşte sănătatea. Cea mai mare se născuse cu o mică malformaţie.

Soluţia au fost chiar ei, copiii. Până atunci, fiind mici, iar soţul fiind la serviciu, mai toată ziua, eu am fost cea care le-am fost alături. Mi-am dat seama că şi seara când soţul se întorcea de la serviciu, eu eram tot în preajma lor, considerând pe bună dreptate că au nevoie de mine. Neglijasem însă că şi soţului trebuie să-i dau atenţia cuvenită şi să nu-i mai reproşez lipsa de implicare în creşterea copiilor.

O făcea, dar din perspectiva persoanei care aduce cele

14 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

necesare casei şi familiei, iar eu, alături de copii, trebuia să-i fiu mai recunoscătoare.

Când fetiţa cea mare a început să meargă la şcoală, am rugat-o să-l implice mai mult pe tatăl ei în efectuarea temelor pentru acasă, mai ales că are un scris deosebit de frumos.

Iar soţul meu a început să se simtă util în familia sa, nu doar la serviciu, pe care de cele mai multe ori îl detesta.

Uneori, la sfârşitul temelor, chiar dacă el era frânt de oboseală, la dorinţa copiilor mergeam împreună în părculeţul din spatele casei în care locuiam şi ne jucam împreună. Nu mă dădusem niciodată în topogan, dar acum, de dragul copiilor şi văzând cum zâmbetul îi revine soţului pe buze, am acceptat să mă dau, chiar dacă trecătorii se uitau miraţi la noi. Şi cu cât atenţia pe care i-o dădeam la întoarcerea de la serviciu era mai mare, cu atât şi înţelegerea dintre noi creştea.

Treptat a renunţat şi la alcool, deoarece temele, din ce în ce mai grele, necesitau o minte limpede, iar subiectul rugăciunilor mele a redevenit „fericirea familiei”.

Cel puţin pentru moment, conştientizând că şi eu am avut vina mea, ne-am salvat! Mulţumesc Domnului! (Lidia) Paginã realizatã de pr. Felicia Tiba

PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

69. Pe cine va primi Dumnezeu în împãrãþia sa?

Isus a spus odată: „Când Fiul Omului va veni din nou, el va aduna toate popoarele, îi va judeca pe oameni şi îi va despărţi aşa cum păstorul desparte oile de capre. Pe unii îi va aduna de-a dreapta sa, iar pe ceilalţi de-a stânga sa.

Celor care stau la dreapta le va spune: «Veniţi încoace! Tatăl vă binecuvântează. Voi veţi trăi în împărăţia lui; ea a fost pregătită de la început pentru voi.

Deoarece când am fost flămând, voi mi-aţi dat de mâncare. Când am fost însetat, voi mi-aţi dat să beau. Când nu aveam patrie şi nici adăpost, voi m-aţi primit.

Când am fost gol, voi mi-aţi dat îmbrăcăminte. Când am fost

în închisoare, voi aţi venit la mine». Atunci, toţi cei care stau la dreapta vor întreba: «Doamne, când am făcut noi toate acestea?». El le va răspunde: «Vă spun: ce aţi făcut pentru unul dintre cei mai mici fraţi ai mei, pentru mine aţi făcut».

Acelora care stau la stânga le va spune: «Ce nu aţi făcut pentru unul dintre cei mai mici fraţi ai mei, mie nu mi-aţi făcut»” (Matei 25,31-45).

70. Despre greºeala unui þãran bogat Isus le atrăgea atenţia tuturor celor care erau cu el: „Băgaţi de seamă şi feriţi-vă să nu ajungeţi lacomi! Căci nici un bogătaş nu-şi poate asigura el însuşi viaţa”. Şi le-a spus o poveste: „Ogoarele unui om bogat au

dat recoltă îmbelşugată. El se gândea: «Ce să fac cu ea?». Nu ştia unde să pună atâta grâu. În sfârşit, i-a venit o idee. Şi-a zis: «Îmi voi dărâma hambarele şi voi construi altele mai mari.

Acolo voi pune grâul şi toate celelalte provizii. Atunci pot să fiu sigur şi să-mi spun: Acum nu mai trebuie să duc grijă de nimic. Aceste provizii ajung pentru mulţi ani. Nu mai trebuie să muncesc. Pot să mănânc, să beau şi să mă bucur de viaţă».

Dumnezeu însă i-a spus acelui om: «Om fără minte! Chiar în noaptea aceasta vei muri. La ce-ţi folosesc atunci proviziile?»”. Isus a zis: „Aşa se întâmplă cu toţi oamenii care îşi adună bogăţii pentru sine, dar nu se îmbogăţesc în faţa lui Dumnezeu” (Luca 12,15-21).

71. Despre oaia pierdutã Mulţi vameşi şi păcătoşi au venit la Isus. Ei îl ascultau. Fariseii şi învăţaţii legii erau supăraţi de aceasta şi au zis: „Are de-a face cu păcătoşii! Ba mai şi mănâncă împreună cu ei!”.

Atunci Isus le-a spus o poveste: „Închipuiţi-vă un om care are o sută de oi. Dacă se rătăceşte o oaie, nu va lăsa el pe câmp pe cele nouăzeci şi nouă şi o va căuta pe cea pierdută până când o va găsi? Când o găseşte, se bucură. O aduce înapoi pe umeri. Apoi, când ajunge acasă, le spune prietenilor şi vecinilor: «Bucuraţi-vă cu mine!

Oaia mea era pierdută şi am găsit-o!»”. Isus a spus: „Aşa este în cer, la Dumnezeu. El se bucură pentru fiecare păcătos care îşi schimbă viaţa” (Luca 15,1-7).

72. Despre pãstorul cel bun Isus a zis: „Eu sunt păstorul cel bun. Un păstor bun este gata să moară pentru oile sale. Un păstor care lucrează numai pentru plată fuge atunci când ¾

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre personajele din Biblie „Noi trebuie să-l ascultăm mereu pe Isus şi să trăim aşa cum ne-a învăţat, pentru că atunci când se va întoarce pe pământ va fi vai şi amar de capul nostru dacă nu l-am ascultat. Ne va părăsi pentru că şi noi i-am părăsit pe cei care aveau nevoie de ajutorul nostru” (Didina, 12 ani). „Pe toţi cei care nu ştiu ce-i mila Isus îi alungă de lângă el şi acolo, în cer, ei nu sunt primiţi. Răutatea şi indiferenţa nu sunt iertate nici de Dumnezeu” (Ana, 13 ani).

„Pe cel care rătăceşte Dumnezeu îl ia în braţe şi îl aduce pe cărarea dreaptă. El se bucură pentru fiecare suflet salvat şi ne cere şi nouă să facem la fel.

Să nu-i alungăm pe cei care vor să se îndrepte” (Ilinca, 12 ani). „Pe strada mea vine mereu un cerşetor bătrân şi bolnav care aşteaptă să i se dea ceva de mâncare. Nu cere niciodată, ci numai priveşte lumea care trece uneori indiferentă pe lângă el şi aşteaptă. În drum spre şcoală îl întâlnesc mereu şi atunci îi

¾ vede lupul venind. Astfel, lupul

a risipit totul, a venit o foamete mare. Tânărului îi mergea tare rău. El s-a dus la un ţăran şi i-a cerut de lucru. Acesta l-a trimis la câmp să-i păzească porcii, îi era foame şi ar fi mâncat bucuros ceea ce primeau porcii. Dar nimeni nu-i dădea.

Atunci s-a gândit şi şi-a zis: «Tatăl meu are mulţi lucrători.

Ei au mâncare îndeajuns. În loc să mor aici de foame, vreau să mă întorc la tatăl meu. Îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta. Lasă-mă să lucrez pentru tine ca argat».

Tatăl l-a văzut de departe venind. I-a fost milă de fiul său, i-a alergat în întâmpinare şi l-a îmbrăţişat. Fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta.

De aceea nu mai merit să fiu fiul tău». Dar tatăl i-a spus: «Trebuie să dau o petrecere şi să ne veselim. Fiul meu era mort,

poate să sfâşie oile şi să risipească turma. El fuge fiindcă ţine numai la plată şi nu la oi.

Eu sunt păstorul cel bun. Cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine. Eu sunt gata să mor pentru oile mele”.

Iudeii care au auzit aceste cuvinte ziceau unii către alţii: „Un duh rău vorbeşte din el.

Nu ştie ce spune!”. Alţii se gândeau: „Un îndrăcit nu ar vorbi aşa cum vorbeşte el. Cum poate un duh rău să vindece bolnavii?”

(Ioan 10,11-14; 19-21).

73. Despre un tatã ºi cei doi fii ai sãi Isus a povestit: „Un om avea doi fii. Cel mic a zis: «Tată, dă-mi partea mea de moştenire!». Atunci tatăl şi-a împărţit averea. Cel mai tânăr a luat tot ce primise şi a plecat în străinătate. El voia să guste viaţa din plin şi şi-a cheltuit toţi banii fără socoteală. După ce

16 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

dau pacheţelul meu de mâncare pe care mama mi l-a pregătit.

Să fie oare Lazăr?” (Alexandra, 12 ani). „Cea mai mare răsplată pentru un părinte este atunci când fiul care a greşit se întoarce acasă să-şi ceară iertare. Atunci el trebuie primit cu braţele deschise şi iertat. E ca şi cum ar învia din morţi” (George, 13 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

iar acum trăieşte. Era pierdut, iar acum s-a întors acasă».

Când fiul cel mare a venit de la câmp, a auzit muzică şi veselie mare. A întrebat pe o slugă: «Ce înseamnă aceasta?».

Sluga i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors acasă. Tatăl tău dă o petrecere de bucurie că şi-a redobândit fiul». Atunci fiul cel mare s-a mâniat. N-a voit să intre în casă. Tatăl său a venit afară la el şi a voit să-i explice totul. Dar fiul i-a reproşat tatălui: «În toţi aceşti ani eu am lucrat pentru tine. Cu toate acestea nici măcar o singură dată nu mi-ai dat un ied ca să-mi pot chema prietenii la o petrecere». Tatăl i-a răspuns: «Tu eşti fiul meu. Eşti mereu cu mine. Tot ce am este şi al tău. Dar astăzi nu putem decât să ne veselim şi să petrecem. Căci fratele tău era mort, iar acum trăieşte. Era pierdut, iar acum s-a întors acasă»” (Luca 15,11-32). (va urma)

Pentru tineri

Mandat pentru tineri „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori” (Fap 1,8).

Dragi tineri, dragi părinţi parohi şi vicari, dragi persoane consacrate implicate în pastoraţia tinerilor, n ziua de 4 mai a.c. am celebrat cu multă însufleţire în oraşul Bacău Ziua Tineretului la nivel diecezan. A fost o zi binecuvântată nu numai cu ploaie, ci, credem, şi cu haruri bogate primite de la Duhul Sfânt.

Dar pentru ca roadele experienţei trăite la Bacău să rămână în inimile tinerilor noştri şi în comunităţile de unde provin, în întâmpinarea Zilei Mondiale a Tineretului ce se va desfăşura la Sidney, vă încredinţez un mandat deosebit. Acest mandat este un imperativ ce provine din mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea şi este o necesitate în contextul schimbărilor din ţară şi al fenomenului migraţiei.

Sfântul Părinte încheie mesajul său către tineri cu aceste cuvinte: „Amintiţi-vă: Biserica are încredere în voi! Noi, păstorii, îndeosebi, ne rugăm să-l iubiţi şi să faceţi să fie iubit tot mai mult Isus şi să-l urmaţi cu fidelitate”. Acestea sunt şi sentimentele mele, ale celorlalţi episcopi şi ale preoţilor.

Ca păstor al acestei binecuvântate dieceze, doresc să vă încredinţez în acest moment un mandat, arătând că Biserica are încredere în voi şi că aşteaptă mult de la voi. În primul rând, vă îndemn să faceţi din rugăciune o comoară a vieţii voastre! Dialogul permanent cu Cristos va face să

Î

crească prietenia voastră cu el.

Cristos vă poate fi putere, călăuză şi mângâiere. Multe sunt tentaţiile acestei lumi, dar mulţumirea şi pacea o puteţi găsi doar în Cristos! Să începeţi ziua şi să o încheiaţi cu rugăciune! Să participaţi la sfânta Liturghie, la adoraţia euharistică şi să vă împărtăşiţi des!

Găsiţi-vă câteva minute în care să staţi numai cu Isus! El vrea să vă împărtăşească darul bucuriei şi al curajului. În al doilea rând, vă îndemn să daţi mărturie că sunteţi prieteni ai lui Cristos în orice circumstanţă a vieţii! Nu vă fie teamă să vorbiţi de Isus în familie, la şcoală, cu prietenii.

Cristos nu se ruşinează de voi nici măcar atunci când greşiţi!

De aceea nici voi să nu îl trădaţi! Chiar şi prin mijloacele moderne de comunicare vorbiţi despre Cristos! Lumea are nevoie să audă de el, iar voi sunteţi glasul cel mai plăcut al lui. În al treilea rând, vă îndemn să daţi dovadă de implicare generoasă în comunităţile voastre!

Nu ezitaţi să puneţi la dispoziţia celorlalţi ceea ce v-a dăruit Dumnezeu. Evitaţi să fiţi anonimi! Simţiţi-vă protagonişti! Înainte de a aştepta ceva de la ceilalţi dăruiţi voi! Vă îndemn să faceţi parte din asociaţiile de tineri prezente în dieceză, să vă dedicaţi voluntariatului, să luaţi parte la acţiuni caritative.

Vă asigur că acest mandat nu este doar o cerinţă din partea

Înmânarea mandatului în catedrala din Iaºi

Bisericii, ci şi o angajare din partea ei: Biserica se roagă pentru voi, Biserica dă mărturie că sunteţi o valoare, Biserica se implică pentru binele vostru.

Adresez tuturor părinţilor parohi, vicari, persoanelor consacrate şi tuturor celor implicaţi în formarea tinerilor, un îndemn părintesc şi insistent de a se implica în parohii, în diferite forme, mai mult şi mai profund în educaţia tinerilor. Încredinţez acelaşi mandat apostolic pentru rugăciune mărturie şi implicare generoasă tuturor responsabililor la nivel diecezan pentru pastoraţia tinerilor, copiilor şi asociaţiilor şi îl rog pe Dumnezeu să fie generos cu binecuvântări şi inspiraţii cereşti pentru răspândirea iubirii şi a creşterii în maturitatea credinţei şi a slujirii. Încrezător în răspunsul vostru pe măsura încrederii ce vă este acordată, vă doresc să fiţi mereu plini de pace şi mulţumire, de speranţă şi entuziasm şi vă binecuvântez din toată inima.

Iaşi, 7 iunie 2008, prima sâmbătă din lună ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Taizé – o redimensionare a propriei vieþi Simplitate, luminã, pace, reconciliere ºi speranþã... acestea sunt cele cinci cuvinte care au caracterizat privegherea de rugãciune ce a avut loc miercuri, 28 mai, la ora 19.30, în sala sinodalã a catedralei romano-catolice din Iaºi.

P

rivegherea a constituit o etapă importantă a Pelerinajului de încredere în România întreprins de fratele Alois Löser, superiorul Comunităţii Taizé, împreună cu alţi fraţi călugări. Pelerinajul a debutat cu o întâlnire asemănătoare la Bucureşti şi s-a încheiat cu o priveghere de rugăciune şi diverse ateliere pe teme biblice, la Cluj-Napoca.

La întâlnirea de la Iaşi au participat tineri din Bacău, Săbăoani, Iaşi, cărora li s-a alăturat un grup de tineri ortodocşi de la biserica „Sfântul Haralambie” din Iaşi, precum şi numeroşi credincioşi şi preoţi împreună cu PS Petru Gherghel. În acest cadru, altarul a ocupat un loc aparte, prin simplitatea sa, având crucea Taizé în mijloc, la dreapta icoana Maicii Domnului, iar la stânga icoana prieteniei, reprezentându-l pe Isus care pune mâna pe umărul sfântului Mina. Toate acestea împreună cu pânzele de culoare portocalie, sărbătoarea luminii

şi cântecele au conferit un aer specific întâlnirii.

După cuvântul de început al PS Petru Gherghel, care a subliniat importanţa majoră ce o deţin întâlnirile de acest gen în viaţa Bisericii, întâlniri ce promovează comuniunea şi reconcilierea între oameni, atenţia a fost reţinută de meditaţia fratelui Alois. Ideea de bază a meditaţiei a constituit-o o întrebare: „Care este sursa, izvorul de la care ne alimentăm existenţa noastră de zi cu zi?” Răspunsul l-a oferit tot fratele Alois, spunând că sursa trebuie să fie mereu Isus Cristos, legătura profundă şi personală cu el, precum şi încrederea deplină în iubirea sa pentru noi. Învierea lui Cristos este lumina ce luminează viaţa şi oferă zilnic speranţa. Isus doreşte prietenia noastră, o prietenie profundă, care să ne ajute încet-încet să ieşim din noi înşine pentru a veni în întâmpinarea celui de lângă noi, a celui vulnerabil, a celui mai sărac dintre săraci pentru a oferi sau pentru a reda lumii o faţă mai umană, lume în care încrederea să primeze.

Bunătatea inimii, solidaritatea cu cei aflaţi în suferinţă, cu cei marginalizaţi, însinguraţi

18 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

sau victime ale prejudecăţilor de orice fel, reprezintă o forţă prin care Domnul îşi face cunoscută lucrarea. Iertarea şi bunătatea îşi au sursa în reconciliere şi conduc inevitabil la pacea inimii. Căci reconcilierea înseamnă să mergi în întâmpinarea celuilalt, să cauţi comuniunea cu el. Deviza vieţii aceasta să fie: să fim purtători de pace şi iertare chiar în locul unde trăim sau muncim, să ne îndreptăm spre ceilalţi, aflaţi în nevoi, ieşind din propriul egoism şi fiind dispuşi să iubim mai mult.

Schimbarea lumii nu va veni din acţiuni spectaculoase, ci din perseverenţa cotidiană în a fi dispuşi să iertăm şi să iubim mai mult, împărtăşind, primind, îmbogăţindu-ne reciproc şi rămânând mereu în prezenţa Tatălui ceresc. Întăriţi de această învăţătură, înălţaţi prin cântec şi rugăciune, la final fiecare a adus laudă Domnului pentru acest mare har ce ne-a fost oferit şi a primit binecuvântarea specială a fratelui pelerin.

Mihaela Coºa

Tablete spirituale

Cununa învingãtorului Planul lui S

fântul Paul, într-una dintre scrisorile sale, vorbeşte corintenilor despre viaţă ca despre o cursă de atletism pe un stadion, în care el însuşi, ca alergător, speră la final să primească cununa învingătorului: „Nu ştiţi voi că aceia care aleargă pe stadion, toţi aleargă, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel ca să-l câştigaţi.

Orice atlet renunţă la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi [pentru] una nepieritoare. Deci eu aşa alerg, nu fără rost” (1Cor 9,24–26). Şi continuă apostolul neamurilor: „Aşa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer”.

Cu privire la această ultimă afirmaţie şi rămânând pe acelaşi teren al termenilor sportivi, putem compara, într-un anume sens, viaţa cu un meci de box în care fiecare dintre noi

putem fi spectatori sau chiar jucători, prezenţi în ring, ori de câte ori avem de înfruntat diverşi adversari: problemele cotidiene de tot felul, boala şi, în cele din urmă, moartea. Ne putem consola cu gândul că Dumnezeu dă fiecăruia adversari pe măsură în funcţie de categorie: uşoară, grea, adică nu suntem solicitaţi peste puterile noastre.

Suntem expuşi cu precădere unui adversar de temut, foarte abil şi puternic: diavolul cu ispitele sale de tot felul. Ceea ce ne susţine în luptă pe noi, creştinii, mai presus de puterile şi abilităţile noastre tactice, este harul lui Dumnezeu care lucrează în noi şi pentru noi prin sfintele taine ori de câte ori suntem dispuşi să apelăm la acest ajutor şi să-l primim, deschizându-ne acţiunii salvatoare a Domnului.

Slujindu-ne unii pe alţii cu iubire şi ajutându-ne reciproc ca membri ai aceleiaşi echipe condusă pe calea victoriei, adică a mântuirii, de Cristos Domnul nostru, vom putea spune cu sfântul Paul: „Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa. De acum îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor acelora care au iubit arătarea lui” (2Tim 4,7-8).

Dumnezeu

Într-o zi un om i-a mărturisit prietenului său: „Prefer să mă gândesc că Dumnezeu nu există; altfel mă năpădeşte o adevărată revoltă împotriva lui pentru tot răul care există pe pământ: boli, suferinţe de orice fel, războaie, cutremure, exterminări...”

Prietenul i-a răspuns: „Când te loveşte o piatră nu te revolţi împotriva unui trecător la întâmplare că ar fi aruncat-o asupra ta. Când vezi un aparat despre care nu ştii nimic nu spui imediat că este inutil sau greşit, ci mai întâi te informezi pentru ce anume a fost construit. De ce nu faci la fel cu Dumnezeu? De ce nu vezi mai întâi de unde vin necazurile pe pământ? De ce nu vezi pentru ce a creat Dumnezeu pământul şi oamenii? Răul vine tot de la oameni: războaiele, opresiunile, revoluţiile, exterminările, nedreptăţile; tot ei îşi procură bolile din cauza viciilor lor”.

E bine să ştim că scopul cu care ne-a creat Dumnezeu este pentru a ne ajuta să atingem fericirea imensă şi eternă a împărăţiei cerului. Omul a înţeles că suferinţele nu sunt aduse de Dumnezeu pe pământ, ci oamenii înşişi, prin păcatele lor, sunt cei care le provoacă îndepărtându-se de Creatorul lor.

Ciprian Nesimuca iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Experienþã misionarã A

vând ca moto îndemnul Maicii Tereza de Calcutta: „Să facem un lucru frumos pentru Domnul!”, cu emoţie şi puţină teamă de necunoscut, ne-am aventurat în ceea ce se numeşte şi înseamnă viaţa de misionar. În cadrul anului pastoral-social, în perioada 20 noiembrie 2007 – 20 mai 2008, am avut bucuria de a face o experienţă misionară în Parohia Maikona (Kenya). Preoţilor din Dieceza de Iaşi, respectiv pr. Eugen Blaj, pr. Victor Osoloş şi pr. Isidor Mârţ, care îşi desfăşoară activitatea în misiune, ne-am alăturat şi noi în calitate de seminarişti.

Cei 8.000 de km care separă România de Kenya i-am parcurs în 12 ore de zbor. Tot 12 ore a durat şi călătoria din capitală până în misiune (650 km). Însă, de această dată, călătoria a fost mult mai solicitantă şi obositoare din pricina drumului „asfaltat” cu rocă vulcanică şi nisip, întrerupt de nenumărate gropi. Pe măsură ce ne apropiam de misiune, încet-încet dispărea vegetaţia şi, odată cu ea, ne îndepărtam de zona civilizată. La orizont se profila

din ce în ce mai mult zona deşertică, se micşora dimensiunea caselor până la apariţia corturilor, în jurul cărora zăream oameni îmbrăcaţi în haine tradiţionale, complet noi ochilor noştri de europeni.

Ajunşi în misiune, ne-am integrat relativ uşor în comunitate, mulţumită preoţilor care erau permanent alături de noi.

Din fericire, nu am întâmpinat dificultăţi prea mari în acomodarea la condiţiile de climă, alimentaţie, zonă deşertică şi ritm de viaţă. În Parohia Maikona, pe lângă activitatea pastorală, preoţii desfăşoară şi un amplu proiect social-educativ. Administrează un dispensar, susţin 17 grădiniţe şi o şcoală primară, precum şi alte iniţiative pe plan educaţional. Desigur, toate aceste activităţi necesită un efort uneori epuizant atât din punct de vedere fizic, cât mai ales financiar. În acest timp noi am luat parte din plin la toate activităţile misiunii. Deoarece în câmp educaţional, în special în ceea ce priveşte proiectul grădiniţelor, misiunea se află încă într-un stadiu de pionierat, noi am ajutat la menţinerea, dezvoltarea

20 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

şi construirea de noi aşezăminte în care copiii să poată învăţa.

Activităţile zilnice se încheiau cu jumuyia (rugăciunea de seară făcută în mijlocul comunităţii). După lăsarea întunericului, oamenii dintr-un anumit „cartier” se adunau în faţa locuinţei unuia dintre ei, sub cerul înstelat, în liniştea deplină a serii acompaniată doar de „cântul” caprelor şi al cămilelor adunate în ţarcuri special amenajate, atmosferă „înmiresmată” de mirosul laptelui proaspăt muls şi al fumului care se ridica prin orificiile casei tradiţionale. Momentul de rugăciune începea cu cântece intonate de glasurile suave ale copiilor care întrerupeau liniştea aşternută în sat odată cu lăsarea serii. După proclamarea evangheliei, urma cuvântul de învăţătură ţinut de catehet în limba tribului, câteva intenţii formulate de credincioşii participanţi şi binecuvântarea finală dată de preot.

Cele mai înălţătoare momente au fost trăite de noi în timpul sfintei Liturghii. Chiar dacă credincioşii sunt nevoiţi să parcurgă uneori distanţe destul de mari printre pietrele arse de soare pentru a ajunge la biserică, acest lucru nu-i împiedică să participe activ şi dinamic la toate momentele sfintei Liturghii, exprimându-şi bucuria prin cântece şi dansuri liturgice. Înainte de a pleca în Kenya am văzut şi auzit multe despre viaţa din misiune. Însă pentru a-ţi face o imagine reală despre ce se întâmplă acolo, nu este suficient doar să primeşti informaţii de la alţii, ci trebuie să locuieşti în mijlocul oamenilor din acele ţinuturi. Noi am avut acest privilegiu şi, pentru aceasta, îi mulţumim Domnului.

Ionuþ-Eremia Imbriºcã ºi Cristian Bîrnat

ªtiri • ªtiri • ªtiri Mir ºi ZMT Papa Benedict al XVI-lea va mirui 24 de tineri la Liturghia finală a Zilei Mondiale a Tineretului (ZMT), de la Sydney, din 20 iulie. Din cei 24 de tineri, 14 vor fi australieni, iar 10 din alte ţări ale lumii. „Nu vezi în fiecare zi un credincios care să primească sacramentul Mirului de la liderul universal al Bisericii Catolice în faţa a sute de mii de persoane”, a spus coordonatorul ZMT 2008, ep. Anthony Fisher, OP. El a mai explicat că cei 14 candidaţi australieni au fost aleşi ca reprezentanţi ai regiunilor lor de către episcopii din ţară, iar vârsta lor variază de la 16 la 43 de ani. Candidaţii internaţionali sunt încă în proces de alegere. Aproximativ 500.000 de persoane se estimează că vor participa la Liturghia de încheiere a ZMT, eveniment ce se va desfăşura între 15 şi 20 iulie.

Slujire ºi ascultare Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică a publicat, la 28 mai, o instrucţiune intitulată „Slujirea autorităţii şi ascultarea”. „În primul rând, textul examinează tema ascultării călugăreşti”. „Autoritatea în viaţa consacrată trebuie să fie înţeleasă (...) ca un mod de a ajuta comunitatea (sau institutul) să caute şi să împlinească voinţa lui Dumnezeu”, se precizează într-un comunicat al congregaţiei. Instrucţiunea analizează „problema delicată a «ascultării dificile», aceea în care ceea ce i se cere persoanei consacrate este deosebit de greu de realizat sau în care subiectul simte că vede «lucruri care sunt mai bune şi mai folositoare pentru sufletul său decât acelea pe care îi cere superiorul să le facă»”.

Întoarcerea acasã Comunitatea catolică din Bad Deutsch-Altenburg l-a primit acasă în mod simbolic pe episcopul martir Anton Durcovici.

Sâmbătă, 31 mai, a avut loc aşezarea unei urne cu pământ, luat din cimitirul din Sighetu Marmaţiei, în capela special

amenajată în amintirea episcopului Durcovici, fiul acestei localităţi. Urna cu pământ a fost adusă de PS Aurel Percă şi înmânată parohului acestei comunităţi, pr. Pavel Balint. După celebrarea Liturghiei, credincioşii s-au îndreptat în procesiune cu lumânări aprinse spre grota „Lourdes” şi la piatra comemorativă care marchează locul unde a fost casa părintească a episcopului. Printre participanţii la celebrare s-au numărat: nepotul episcopului, rudele apropiate, precum şi primarul localităţii. În cursul dimineţii aceleiaşi zile, PS Aurel Percă a conferit sacramentul Mirului, în biserica parohială „Adormirea Maicii Domnului”, unui număr de 30 de tineri din decanatul Hainburg/Dunăre. În faþa provocãrilor La Roma a avut loc între 11 şi 14 iunie întâlnirea purtătorilor de cuvânt ai Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE). Tema centrală a fost „Provocările mass-media pentru Biserică astăzi în Europa”. Întâlnirea a fost organizată de Consiliul CCEE. S-a evidenţiat o problemă legată de modul în care

este prezentă Biserica în mijloacele de comunicare: „Atunci când vrem să prezentăm o operă pastorală sau să publicăm o ştire despre viaţa obişnuită a Bisericii nu reuşim să obţinem spaţiu în presă”. Participanţii au abordat şi fenomenul migraţiei şi al dialogului interreligios şi raportul lor cu mass-media. Din partea Conferinţei Episcopale Române a participat pr. Francisc Doboş. CCEE a demarat un studiu legat de prezenţa Bisericii în mijloacele de comunicare, vrând să ştie care sunt dificultăţile întâmpinate, cum răspunde Biserica în cazul atacurilor şi a defăimărilor şi în general cum este tratată Biserica şi cum e prezentă în presă.

Icoanã steag Comunitatea credincioşilor catolici din Londra a trăit la 15 iunie un eveniment deosebit: sfinţirea noii icoane steag a românilor catolici din Londra. De mai mult

timp se simţea nevoia, mai ales la celebrările multinaţionale, cât şi la pelerinaje, să fie prezentat, pe lângă steagul României, şi un simbol religios legat de sufletul românilor, de ţară, tradiţii şi identitate proprie. Icoana a fost confecţionată în România şi are pe o faţă icoana sfintei Fecioare Maria de la Cacica, încadrată de culorile drapelului românesc, iar pe cealaltă faţă harta României şi pe fericitul Ieremia în centru.

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

Poziþie Referitor la modificarea legii nr. 95/2006 prin introducerea noţiunii de acord prezumat, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, într-un comunicat de presă, precizează: „Poziţia oficială a Bisericii Catolice referitoare la transplantul de organe este următoarea: «Transplantul de organe nu este acceptabil din punct de vedere moral dacă donatorul sau cei îndreptăţiţi nu şi-au dat consimţământul explicit în această privinţă» (Catehismul Bisericii Catolice nr. 2296)”, atenţionând că acest acord prezumat ar putea da naştere unor suspiciuni legate de unele practici şi proceduri medicale. O soluţie propusă ar fi sensibilizarea oamenilor în vederea exprimării voluntare a acestui consimţământ.

Problema migraþiei Raportul de 335 de pagini întocmit de Caritas Italia – Institutul IDOS, cu tema „România: imigraţie şi muncă în Italia.

Statistici, probleme, perspective” a fost prezentat la 12 iunie la Roma, în cadrul unei întâlniri la care au contribuit şi parteneri din România, jurnalişti.

Au fost evaluate diverse aspecte ale migraţiei, sociale, economice, participarea românilor la dezvoltarea economică a Italiei. În acest fel au fost demontate false imagini despre români. Din partea Caritas România a participat preşedintele confederaţiei, pr. Egidiu Condac, care în afara prezentării făcute în acest context, intitulată „Românii în străinătate potrivit asociaţiei Caritas”, a răspuns şi unor întrebări din partea unor ziarişti din peninsulă.

Nou sanctuar Prin decret episcopal, biserica nouă din Oneşti a Fraţilor Minori Capucini a fost declarată sanctuar diecezan cu titlul „Fericitul Ieremia”, rector fiind

Bitzer, OFMConv., asistent general OFS. Celina Frâncu a fost aleasă ministră naţională, iar Tibor Szilara Penu a fost ales reprezentant şi membru al Consiliului Internaţional OFS. De asemenea, a fost ales Consiliul Naţional OFS, compus din opt membrii, fraţi şi surori de limbă română şi limbă maghiară.

Profesiune perpetuã Trei surori din comunitatea Surorilor Providenţei din Iaşi: sr. Maria Mărtinaş (Adjudeni), sr. Lidia Scripcaru (Nicolae Bălnumit pr. custode Ubaldo Oli- cescu) şi sr. Mihaela Horvat viero. Decretul a fost dat cu (Cacica) au depus profesiunea ocazia aşezării moaştelor feri- perpetuă duminică, 18 mai, în citului Ieremia în cripta din biserică şi a fost citit la sfârşitul Liturghiei pontificale din ziua de 31 mai, la care au participat PS Petru Gherghel, ÎPS Ioan Robu, PS Anton Coşa, părinţi capucini şi părinţilor concelebranţi din ţară şi străinătate, alături de numeroşi credincioşi.

Construirea actualului sanctuar cadrul Liturghiei celebrate în „Fericitul Ieremia” din Oneşti capela „Sfânta Familie” a comua început în anul 1990. Are lun- nităţii. Au participat sr. Ester gimea de 35 m şi lăţimea de Leghissa, superioară generală, 22 m, iar turnul are 46 m şi este sr. Michelina Bettega, mai dotat cu 13 clopote electronice mulţi preoţi, precum şi PS Anton şi două ceasuri externe. La de- Coşa, episcop de Chişinău, care misolul construcţiei se află a prezidat celebrarea. cripta. În Dieceza de Iaşi, mai Depunere de voturi există şi sanctuarul din Cacica Ordinul Fecioarelor Consacrate dedicat sfintei Fecioare Maria, a primit în rândurile sale alte declarat sanctuar diecezan în 19 persoane, prin ceremonia anul 1996, sanctuar naţional în de depunere de voturi desfăşuanul 1997, şi „basilica minor” rată în cadrul Liturghiei celeîn anul 2000. brate de PS Petru Gherghel, joi, 26 iunie, în catedrala „Sfânta Constituire Constituirea Noii Fraternităţi Fecioară Maria, Regină” din Iaşi.

Naţionale a Ordinului Francis- Ceremonii similare au mai avut can Secular (OFS) din România loc în anii 1994 (Iaşi), 1998 (Săşi desfăşurarea Primului Capi- băoani) şi 2005 (Cleja). Carisma tul Electiv al acestei fraternităţi acestui ordin este slujirea Biseau avut loc în zilele de 6-8 iu- ricii prin rugăciune. În Dieceza nie, la Oneşti. Capitulul a fost de Iaşi ordinul a fost activat de prezidat de Enacarnacion del ep. Petru Gherghel, în anul 1994, Pozzo, ministra generală a OFS, şi are 212 membre active. Asiscare a fost însoţită de fr. Martin tent spiritual este pr. Iosif Dorcu.

22 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

Campionat Corul „Juvenes Ecclesiae” a câştigat finala primei ediţii a campionatului de fotbal pentru tinerii romano-catolici din zona Iaşi, meci disputat la 10 iunie, la Mănăstirea „Don Orione” din Iaşi, în prezenţa PS Petru Gherghel. La competiţia desfăşurată în perioada octombrie 2007 – iunie 2008 au participat 10 echipe aparţinând

unor parohii şi instituţii religioase din Iaşi: Corul „Juvenes Ecclesiae”, Liceul Catolic, Casa „Sfântul Iosif”, Parohia „Sfântul Anton de Padova”, Seminarul „Don Orione”, Facultatea de Teologie, Parohia „Sfântul Tereza a Pruncului Isus”, Oratoriul „Dominic Savio”, precum şi Parohia Săveni şi Parohia Tomeşti. Locul doi a fost ocupat de echipa Parohiei „Sfântul Anton de Padova”, locul trei de echipa de la Seminarul „Don Orione”, iar locul patru de echipa Facultăţii de Teologie.

Iniþiative În vederea sărbătorii Sfântului Benedict, patronul Europei, Surorile Benedictine invită tinerele dornice să experimenteze trei zile de spiritualitate şi împărtăşire a vieţii fraterne în perioada 8-11 iulie. Întâlnirea va culmina cu o Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel.

Atunci se vor sărbători şi cinci ani de la începutul vieţii monastice în Mănăstirea Surorilor Benedictine. A doua iniţiativă este pentru perioada 25-29 august, când va avea loc un curs de

spiritualitate, ţinut de pr. Daniel Robu. Cazarea este gratuită, participantele fiind rugate să-şi asigure lenjeria de pat şi alimentaţia. Participarea trebuie să fie anunţată din timp la adresa: Mănăstirea „Maica Unităţii”, com. Alexandru cel Bun (NT), 617513-Viişoara, tel. 0233/261426.

Admiteri La Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar „Sfântul Iosif” din Iaşi examenul de admitere va avea loc în zilele de 16 şi 17 iulie pentru absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat. Înscrierile se fac la secretariatul institutului în perioada 7-12 iulie. Detalii pot fi obţinute la secretariatul institutului: tel.: 0232/225228, fax: 0232/211476, www.itrc.ro, e-mail: secretar@itrc.ro.

Facultatea de Teologie Romano-Catolică, din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, organizează admitere pentru anul universitar 2008-2009, în perioada 21-23 iulie. Specializările oferite sunt: teologie romano-catolică didactică şi teologie socială. Înscrierile sunt în perioada 14-20 iulie. Pentru locurile rămase libere se va desfăşura şi o a doua sesiune de admitere în perioada 8-17 septembrie. Începând cu anul universitar 2008-2009, Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi propune un modul de master cu titlul „Strategii ale carităţii creştine”. Cursurile se vor desfăşura pe o perioadă de doi ani. Admiterea se face în două sesiuni: 14-20 iulie şi 8-14 septembrie. Informaţii suplimentare pot fi obţinute de la secretariatul Facultăţii de Teologie Romano-Catolică: Bd. Carol I, 11, 700506-Iaşi; tel. 0232/201115 (secretariat), 0232/201114 (decanat), e-mail: ftrc@uaic.ro, www.ftrc.uaic.ro.

Pe scurt

13 mai: Pelerinaj la bazilica de la Yamoussoukro (Coasta de Fildeº), copie a bazilicii „Sfântul Petru” din Roma, cu participarea a 200 de credincioºi din Parohia Djebonoua din Coasta de Fildeº, în frunte cu pr. paroh Gabriel Cimpoeºu 23-25 mai: Stagiu practic pentru pregãtirea viitorilor ºi actualilor lideri de cercetaºi din Dieceza de Iaºi la Casa Familiei Kolping din Ploscuþeni, cu participarea a 22 de tineri cercetaºi catolici 24 mai: Concert de muzicã religioasã localã (baoule) ºi administrarea Mirului la 11 candidaþi din Parohia Djebonoua din Coasta de Fildeº, pãstoritã de pr. Gabriel Cimpoeºu 29 mai: Marcarea la Iaºi a Zilei Mondiale fãrã Tutun de cãtre Biroul Antidrog al Centrului Diecezan Caritas Iaºi 31 mai: Întâlnire a personalului medical din Parohia „Sf. Nicolae” din Bacãu în mãnãstirea carmeliþilor din Luncani, organizatã de pr. Iosif Irinel Iosub, printre invitaþi fiind ºi PS Petru Gherghel, ÎPS Ioan Robu ºi pr. Petru Sescu 1 mai: Pelerinaj al românilor catolici din Lleida ºi Tarragona (Spania) la principalul sanctuar marian din Catalonia, Montserrat 1 iunie: Ziua Copilului, marcatã prin întâlniri cu copiii la Bacãu, Hãlãuceºti, Piatra Neamþ, Pildeºti ºi Roman 7-9 iunie: Pelerinaj la Sighetu Marmaþiei al unui grup de studenþi de la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã Iaºi ºi de la alte facultãþi 8 iunie: Administrarea Mirului la 16 candidaþi din comunitatea românã din Padova, de cãtre PS Aurel Percã 14-15 iunie: Vizitã pastoralã în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi 15 iunie: Administrarea Mirului pentru 96 de copii ºi tineri din comunitatea românilor catolici din Torino, de cãtre PS Aurel Percã 20-23 iunie: Campus vocaþional cu tema „Virtuþile – cale sigurã care duce la Cristos” pentru tinere, organizat la Slãnic-Moldova în casa surorilor din Institutul „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot 22 iunie: Concert de muzicã sacrã în catedrala nouã din Iaºi susþinut de corul mare al catedralei 22 iunie: Vizitã pastoralã în filiala Valea Lupului a Parohiei „Sf. Anton de Padova” din Iaºi.

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

îN APÃRAREA SÃNÃTÃÞII

Sindromul metabolic II

Profilul anormal al colesterolului (dislipidemia) Dislipidemia este o tulburare a metabolismului grăsimilor, caracterizată prin una sau mai multe din următoarele anomalii: – scăderea HDL-colesterolului (colesterolul „bun”) – creşterea trigliceridelor – creşterea colesterolului total sau a LDL-colesterolului (colesterolul „rău”) Trigliceridele Un nivel crescut de trigliceride în sânge poate stimula obstrucţia arterelor cu depozite de grăsime numite „placă” (ateroscleroză), aşa încât sângele (ce aduce nutrienţi şi oxigen la inimă) nu mai poate circula normal. Concentraţia crescută de trigliceride în sânge creşte riscul de infarct miocardic.

Reprezintă factor de risc: concentraţia trigliceridelor > 150 mg/dL (IDF, 2005).

HDL-Colesterolul HDL-colesterolul (colesterolul „bun”) ajută la eliminarea depozitelor de grăsimi de pe peretele vaselor de sânge şi împiedică blocarea lor. Când concentraţia de HDL-colesterol din sânge este mică, riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral este foarte mare.

Reprezintă factor de risc: HDL-colesterol < 40 mg/dL la bărbaţi şi < 50 mg/dL la femei (IDF, 2005).

Condiţii medicale asociate sindromului metabolic Pacienţii cu sindrom metabolic netratat prezintă un risc înalt de a dezvolta complicaţii cardiovasculare (de exemplu infarct miocardic sau accident

vascular cerebral) şi diabet zaharat tip 2.

A. Boala coronariană ischemică Îngustarea lumenului arterelor coronare (la nivelul inimii) determină ceea ce se numeşte boala coronariană ischemică, boală ce poate evolua spre infarct miocardic. Această îngustare a vaselor se datorează creşterii dimensiunilor plăcii aterosclerotice. Infarctul miocardic apare atunci când fluxul sangvin nu mai poate trece printr-o zonă foarte îngustată a unei artere a inimii. Ca urmare, inima nu mai poate primi suficient oxigen şi apare moartea celulelor muşchiului cardiac din zona respectivă. În consecinţă, inima nu mai poate funcţiona normal.

B. Accidentul vascular cerebral Termenul de accident vascular cerebral se referă la moartea subită a celulelor creierului datorată lipsei de oxigen la nivelul creierului. În accidentul vascular cerebral ischemic, fluxul sangvin dintr-o anumită zonă a creierului este fie oprit, fie redus.

Acest blocaj se poate datora aterosclerozei sau formării unui trombus.

C. Diabetul zaharat tip 2 Diabetul zaharat tip 2 este o afecţiune în care organismul îşi pierde abilitatea de a răspunde normal la insulina (insulinorezistenţă). Fără insulină, ţesuturile umane beneficiază de mai puţini nutrienţi, necesari ca sursă de energie şi pentru stocare. Fără un tratament corespunzător, diabetul determină complicaţii care afectează ochii, sistemul cardiovascular, rinichii, extremităţile.

24 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

Dr. Lucia Amza

Sforãitul II

Ce ar trebui să facă cineva care sforăie pentru a preveni complicaţiile?

Ar trebui să ia legătura cu medicul său de familie pentru o discuţie şi un examen fizic preliminar. Dacă se ridică suspiciunea de boală, de sindrom de apnee obstructivă în somn, persoana respectivă va primi indicaţia de poligrafie ambulatorie. Poligrafia ambulatorie este cea mai indicată investigaţie.

Ce tratament pot urma cei care sforăie?

La indicaţia medicilor specialişti vor urma un regim igieno-dietetic cu scădere ponderală, evitarea cafelei şi a alcoolului seara, precum şi excesul de sedative. Se indică schimbarea poziţiei de somn cu evitarea poziţiei în care persoana respectivă sforăie. În anumite cazuri se recomandă dispozitivele intraorale. Acestea au rolul de a modifica geometria cavităţii orale în timpul somnului prevenind apariţia sforăitului. Ca ultimă etapă de tratament, se recomandă dispozitive speciale, denumite CPAP şi BiPAP care sunt astfel concepute încât să îndepărteze obstrucţia creată de relaxarea musculară cât şi să furnizeze unui flux de aer permanent pe perioada somnului. Efectele acestui tratament apar imediat.

Chiar din prima dimineaţă, după utilizarea dispozitivului CPAP sau BiPAP, persoana respectivă va observa că „este un alt om” – a dispărut somnolenţa, proasta dispoziţie şi durerea de cap.

Dr. Anca Bolog

POªTA REDACÞIEI Vasile Sfarghiu (Câmpulung Moldovenesc). „În numărul din luna aprilie al acestei publicaţii la rubrica «Poşta redacţiei» a primit răspuns pr. Iosif Agiurgioaiei din Câmpulung Moldovenesc. Onestitatea şi buna credinţă mă obligă la despicarea apelor. Cine-i fără de prihană? Fiecare în această viaţă pământească a săvârşit bunele şi mai puţin bunele sale fapte. Pe cele mai multe dintre acestea dacă nu le-a pedepsit justiţia lumească, rămâne a le pedepsi justiţia cerească. Nu cred să fi primit cineva mandatul cerului ca în numele său să-i judece pe pământeni, prin prisma propriilor sale idei, nu întotdeauna învelite în puritate sufletească, de multe ori preconcepute şi răutăcios influenţate. În materialul de faţă se pun în discuţie fapte individuale ale lui Emil Bodnăraş şi nu «la parchet» a celor ce au guvernat ţara în numele «secerei şi ciocanului».

A-i pune în cârcă acţiuni săvârşite de cei ce au aparţinut familiei comuniste ne-ar teleporta în epoca pe care o dezavuăm...”.

Aveţi tot dreptul să fiţi de altă părere. Nimeni nu vă împiedică.

Totuşi daţi-ne voie şi nouă să avem rezerve faţă de cele scrise de dv. şi să ne gândim în continuare la cei închişi sau împuşcaţi, la cei prigoniţi sau care au avut parte de privaţiuni şi suferinţe în regimul în care E. Bodnăraş avea un post cheie. Trebuie să vă răspundeţi dv. şi apoi şi altora (mai ales celor care au făcut ani de puşcărie şi mai sunt în viaţă) la întrebările pe care vi le sugerează dl. Dănuţ Doboş în răspunsul la cele scrise de dv.: „Emil Bodnăraş rămâne ceea ce a fost de fapt: un comunist vinovat, alături de întreaga şleahtă condusă de Gheorghe

Gheorghiu Dej, de sutele de mii de morţi din anii regimului comunist, de sutele de mii de români ale căror destine au fost frânte în lagărele de muncă, inclusiv în şantierele grele conduse de armata comunistă a tovarăşului Bodnăraş etc. Crezul politic al lui Emil Bodnăraş nu era unul naţional, ci era cel al unei ideologii ateiste în numele căreia a fost martirizată Biserica, au fost distruse elitele naţionale şi au fost nenorocite vieţile a milioane de români având consecinţe ce le simţim şi astăzi. Să nu-i atribuim unui membru al unui regim criminal condamnat de istorie sentimente naţionale şi patriotice.

Unde era „crezul confesional” al lui Bodnăraş atunci când subordonaţii săi îl împuşcau la Jilava, la 21 februarie 1951, pe părintele erou Dumitru Matei, sau când la 10 decembrie 1951, episcopul martir Anton Durcovici era înmormântat în secret, pentru ca nimeni, niciodată să nu-i cunoască mormântul? Unde era crezul naţional al tovarăşului Bodnăraş atunci când la ordinul său au fost arestaţi toţi ofiţerii care, în numele patriei, luptaseră împotriva armatelor lui Stalin? În ceea ce ne priveşte, ne asumăm spiritul de justiţie din textul despre tovarăşul E. Bodnăraş, fiind convinşi, asemeni unei aserţiuni a lui Camus, că este nevoie în unele situaţii şi de participarea morală, pentru a da viaţă argumentelor. Şi pentru a nu uita de crimele monstruoase ale duşmanilor Bisericii şi poporului român, ne asumăm şi dezvăluirea unor fapte şi evenimente din trecutul nu prea îndepărtat!”. Ştefan Ferenţ (Traian, BC).

Este foarte important faptul că suferinţele pe care le-aţi

îndurat în război v-au întărit în credinţă şi v-au conştientizat că numai suferind la rândul nostru ne putem asuma crucea Mântuitorului, aducând prinos de recunoştinţă pentru marea lui jertfă făcută din iubire pentru noi. Vă mulţumim pentru scrisoarea care este în acelaşi timp şi o rugăciune adresată lui Isus în semn de iertare pentru păcatele noastre pe care el şi le-a asumat până la moartea pe cruce.

H. Totoescu (Siret). „Am avut norocul să pot participa la pelerinajul organizat la basilica minor din Cacica cu ocazia Zilei Bolnavului la nivel diecezan. De ce Ziua Bolnavului? Ce rol joacă bolnavul în viaţa societăţii? Cine face parte din această categorie poate să-şi dea mai bine seama; pentru că unindu-şi propria suferinţă cu cea a lui Isus, după cum a spus PS Aurel Percă la predică, ajută la coborârea milostivirii divine asupra întregii lumi”.

Aşa cum bine aţi remarcat şi dv. în scrisoarea trimisă, bolnavii au un rol important în viaţa societăţii, iar noi trebuie să le acordăm toată dragostea şi tot respectul. Să ne amintim că Maica Tereza de Calcutta spunea „cât de importante sunt rugăciunile făcute de cei bolnavi, care, prin suferinţa lor, sunt mult mai aproape de Dumnezeu”. Ea însăşi, ori de câte ori avea nevoie de ajutor divin, le cerea tuturor persoanelor bolnave să se roage lui Dumnezeu pentru a obţine acest ajutor în misiunea sa. Şi ajutorul venea de fiecare dată. Aşadar, bolnavii nu trebuie ignoraţi sau îndepărtaţi, ci, dimpotrivă, trebuie respectaţi şi iubiţi căci ei sunt fiii predilecţi ai lui Dumnezeu.

iulie 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

nOUTÃÞI EDITORIALE Cateheze. Anul Sfântului Paul Ed. „Presa Bună”, 2008, 14x20 cm, 46 p., 4 lei

Manual de filozofie sistematicã – Despre Dumnezeu: Filozofia religiei ºi Teologia filozoficã Battista Mondin, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978973-8980-16-7, 15x21 cm, 272 p., 20 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi

dată la două luni aveţi posibilitatea de a câştiga o O carte. Trebuie doar să răspun-

deţi corect la întrebarea de mai jos. Răspunsul poate fi găsit în articolele din numărul trecut al revistei. Se acordă două premii prin tragere la sorţi. Trimiteţi prin poştă pe adresa de la Manual de filozofie pag. 2, prin fax: 0232/211527 sistematicã – sau prin e-mail: editor@ercis.ro Epistemologie, răspunsul, adresa dv. completă gnoseologie şi, eventual, numărul de telefon Battista Mondin, Scrisoare cu ocazia la care puteţi fi contactat. ParEd. „Sapientia”, Zilei Mondiale pentru 2008, 15x21 cm, ticipă la concurs răspunsurile Sfinþirea Preoþilor care vor ajunge la redacţie până Congregaţia pentru ISBN 978-973-8980-16-4, 15x21 cm, 286 p., 20 lei la 15 august. Numele câştigăCler, Ed. „Presa torilor se vor anunţa în revista Bună”, 2008, Spiritualitatea sfintei din luna septembrie.

10x15 cm, 16 p., Faustina: cale spre 0,5 lei unirea cu Dumnezeu Întrebarea Elzbieta M. Siepak, Care este numele celui care A XXIII-a Zi Mondialã l-a consacrat episcop pe Anton Ed. „Maranatha, a Tineretului.

Durcovici şi ce funcţie avea 2008, ISBN 973Bacãu, 4 mai 2008 87403-2-7, 110 p., la vremea respectivă?

Ed. „Presa Bună”, 14x20 cm, 7 lei Cartea Doamne, îþi mulþumesc Toma Encuţă, Ed. „Presa Bună”, 2008, 14x20 cm, 220 p., 10 lei

2008, 14x20 cm, 32 p., 2 lei

Teologie spiritualã.

Teme fundamentale Iosif Enăşoae, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978973-8980-24-2, 14x20 cm, 406 p., 25 lei Biserica Romano-Catolicã din România în perioada persecuþiei comuniste (1948-1989) Comisia Naţională de Studiere a Istoriei Bisericii Catolice din România, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978-973-8980-15-0, 14x20 cm, 120 p., 5 lei

Treptele vieþii spirituale dupã sfânta Tereza de Avila, doctor al Bisericii Ştef Bernard, Ed. „Buna Vestire”, 2008, ISBN 9731785-25-7, 162 p., 14x20 cm, 9,5 lei Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

26 · LUMINA CREªTINULUI · iulie 2008

Catehismul Bisericii Catolice.

Compendiu Ed. „Presa Bunã”, 2006, 224 p., 8 lei

Lucrarea are 598 de întrebări şi răspunsuri, 15 imagini color, un adaos cu principalele rugăciuni creştine şi cu anumite formule ale doctrinei catolice.

Forma de dialog ajută cititorul să-i cuprindă conţinutul, memorându-l mai uşor, ajutat şi de imagini.

Câºtigãtorii din luna martie Au fost primite 10 răspunsuri corecte. În urma tragerii la sorţi, au câştigat: Veronica Moraru (Bacău) şi Gheorghe Farcaş (Roman), care vor primi cartea Italia, ţara minunilor euharistice.

Anul Sfântului Paul

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10 11

1 2 3 4 5

Orizontal: 1) „Apostolul neamurilor”, cel căruia îi este dedicat un an jubiliar (28 iunie 2008 – 29 iunie 2009), cu ocazia bimilenarului naşterii sale (2 cuv.).

2) Provincie din Asia Mică, cu capitala la Tars, în care s-a născut sfântul Paul – Long-Term Agreements (abr.). 3) Lac în Germania – Teşit. 4) Vestitul rabin din Ierusalim, la şcoala căruia apostolul Paul a primit o strălucită educaţie. 5) Society of Automotive Engineers (abr.) – Ultimul mandat! – Intrare în Grecia! 6) Primii oponenţi! – Virtutea care l-a întărit pe sfântul Paul în propovăduirea evangheliei lui Cristos la popoarele păgâne. 7) Zgomot puternic, cadenţat şi uniform, produs de unele fenomene naturale, de fiinţe sau de obiecte – Scriitor american (John…), autor a numeroase lucrări de specialitate în domeniul practicii manageriale, precum: Arta de a lua decizii, Arta de a conduce, Liderul inspiraţional etc. 8) Scris la final! – Invidie (pop.) – Doine!

9) Mâner – Haină. 10) Cleme – Fără dinţi. 11) Străzi înguste – A descreşte.

Vertical: 1) Epistole adresate de sfântul Paul comunităţilor pe care le-a întemeiat şi care

constituie o parte inte- 6 grantă a Noului Testa- 7 ment – Prima călătorie! 2) Feciori – Titlu 8 atribuit sfântului Paul, 9 faţă de care el însuşi 10 s-a considerat a fi ne- 11 vrednic, pentru că a persecutat Biserica lui Cristos (cf. 1Cor 15,9). 3) A prefera ceva sau pe cineva – Descoperite în zona centrală! 4) Firidă – Arbori. 5) Tudor Constantinescu – Cei care de-a lungul secolelor şi-au mărturisit credinţa cu preţul sângelui lor, asemenea apostolului Paul, care a fost decapitat în apropiere de Roma, într-un loc numit Aquae Salviae (astăzi, Tre Fontane).

6) Omise – Zăcut! 7) Localitate în India – Oraş situat în partea de sud-est a Siriei, spre care se îndrepta Saul din Tars pentru a-i aduce în lanţuri pe creştinii aflaţi acolo, când o lumină din cer l-a învăluit, iar el a experimentat întâlnirea cu Isus cel înviat (cf. Fap 9,2-5). 8) Inflexibilă – În cetate! 9) A face să revină în mod succesiv – „Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea (…), o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau… ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită”,

aşa cum vorbeşte sfântul apostol Paul despre realitatea trupului mistic al lui Cristos (cf. Ef 5,25.27). 10) Necesar – Păstrare. 11) Ochi de sfoară sau de sârmă – Unul dintre primii credincioşi din Ierusalim, supranumit „fiul încurajării”, care a propovăduit evanghelia la Antiohia şi a fost însoţitorul sfântului Paul în prima lui călătorie misionară.

Dicţionar: RIES, ADAIR, LAUL. Pr. Emanuel Imbrea Răspuns la rebusul „Ferestre deschise spre cer” din numărul trecut: 1) DONATELLO – ION; 2) ALBERTI – ROSSO; 3) NIL – A – PACAT – V; 4) TM – STOPPA – EVA; 5) EPOCALI – GOTIC; 6) IPATE – INGERI; 7) SCENE – FAAL – A; 8) I – RA – ARC – IONS; 9) XIE – HRA – ANTIC; 10) TS – LEONARDO – H; 11) IACOB – CREA – AI; 12) NASTERE – C – LUT; 13) ACRI – IZGONIRE.

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Adjud, 50 lei; Arini, 320 lei; Bacãu „Fericitul Ieremia”, 1.150 lei; Bacãu „Sfântul Nicolae”, 4.300 lei; Cãlugãreni, 230 lei; Coman, 240 lei; Comãneºti, 190 lei; Floreºti, 450 lei; Focºani, 464 lei; Galbeni, 347 lei; Gheorghe Doja, 225 lei; Hãlãuceºti, 750 lei; Horgeºti, 310 lei; Huºi, 648 lei; Luncaºi, 320 lei; Mogoºeºti Siret, 250 lei; Moineºti, 600 lei; Nicolae Bãlcescu, 930 lei; Nicoreºti, 280 lei; Oituz, 750 lei; Oneºti I, 1.020 lei; Prãjeºti, 500 lei; Rãchiteni, 455 lei; Rãducãneni, 500 lei; Roman „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, 1.000 lei; Roznov, 160 lei; Sãveni, 100 lei; Schineni, 378 lei; Suceava, 900 lei; ªcheia, 214 lei; Talpa, 140 lei; Traian (NÞ), 235 lei; Trebeº, 300 lei; Valea Mare, 416 lei; Vatra Dornei, 250 lei.

Procesiune euharisticã de Corpus Domini (Iaºi, 25 mai)

Privegherea de rugãciune cu fratele Alois Löser din Taizé (Iaºi, 28 mai)

Curs festiv la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã (Iaºi, 31 mai)

Aducerea moaºtelor fericitului Ieremia la sanctuarul diecezan din Oneºti (31 mai)

Jubileul de 50 de ani de preoþie (Bacãu, 1 iunie)

Sãrbãtoarea Copiilor la nivel diecezan (7 iunie, Izvoare – Bacãu)

Tineri din Iaºi în pelerinaj la Sighetu Marmaþiei (7-9 iunie)

Vizitã pastoralã în Parohia Iaºi „Adormirea Maicii Domnului” (14-15 iunie)