Lumina crestinului, nr. 8/2008

LUMINA

CREªTINULUI Serie nouã – Anul XIX august 2008, nr. 8 (224) Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Ziua Mondialã a Tineretului ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica

Apostolul neamurilor (XII) „Am fost rãstignit împreunã cu Cristos. Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi ceea ce trãiesc acum în trup, trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pentru mine. Eu nu resping harul lui Dumnezeu” (Gal 2,19-21).

editând în profunzime taina reconcilierii omului cu M Dumnezeu, de care s-a despăr-

ţit prin păcat, sfântul apostol Paul se convinge că aceasta, reconcilierea, este opera Fiului lui Dumnezeu care s-a întrupat, „pentru noi oamenii şi a noastră mântuire”. Prin suferinţa şi răstignirea sa, Isus ia asupra sa păcatele lumii, achită datoria imensă a oamenilor faţă de justiţia divină.

Oricine meditează cum se cuvine această taină a răscumpărării se vede obligat să dea un răspuns adecvat, personal, deoarece îşi dă seama că Isus Cristos a fost răstignit şi pentru el.

Adeziunea la Cristos înseamnă, de fapt, identificare cu el, printr-o ucenicie constantă: „Cine nu îşi poartă crucea şi nu vine după mine, nu este discipolul meu” (Lc 14,27).

Apostolul neamurilor a înţeles foarte bine importanţa acestei

adeziuni depline, irevocabile.

De aceea, putea spune, cu mâna pe inimă: „Am fost răstignit împreună cu Cristos”. Întreaga sa activitate evanghelizatoare este osteneală jertfelnică, martirică, pentru evanghelie, adică, identificare cu Cristos. Aşadar, declaraţia sa: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”, este expresia realităţii.

Elementul temeinic al trăirii sale „în trup” este credinţa în Fiul lui Dumnezeu.

Paul îşi dă seama cât de mult l-a iubit Cristos, prin jertfa sa răscumpărătoare. De aceea mobilul vieţii sale apostolice va fi mereu iubirea, care îl obligă, îl antrenează. În aceste câteva rânduri din Scrisoarea către Galateni este cuprinsă învăţătura sa de bază.

Cooperarea sa continuă cu harul, „Eu nu resping harul lui Dumnezeu”, este cheia vieţii sale de apostol exemplar şi totodată îndemn pentru fiecare creştin la o cooperare statornică, efectivă cu harul dumnezeiesc.

Revarsă asupra noastră, Doamne, belşugul harului şi al păcii tale !

Intenţia generală: Mesaj terezian Pentru ca familia umană să respecte planul lui Dumnezeu cu lumea şi să devină din ce în ce mai conştientă de marele dar al lui Dumnezeu pe care îl reprezintă creaţia.

Intenţia misionară: Pentru a fi promovat şi alimentat răspunsul întregului popor al lui „Mortificaţiile mele constau în a-mi potoli voinţa totdeauna Dumnezeu la vocaţia comună la sfinţenie şi la misiune, cu un atent gata să se impună, a renunţa la o replică, a face mici servicii discernământ al carismelor şi o fără a le scoate în evidenţă… Prin practicarea acestor nimicuri implicare constantă în formarea mă pregăteam să devin logodnica lui Isus” (Ms. A, 68v). spirituală şi culturală.

P.A.D.

Ucenicia generoasã a Terezei

Scrisoare pastoralã

Maria ne invitã la Cacica „Toată frumoasă eşti, Marie!” e parcursul anului pastoral 2007-2008, gândul nostru, programul liturgic-pastoral ne-au oferit şi ne oferă încă fericitul prilej de a ne apropia de cuvântul Domnului – Sfânta Scriptură, „făclie pentru paşii noştri”, „cale, adevăr şi viaţă”, în care să descoperim frumuseţea misterelor creştine şi voinţa lui Dumnezeu pentru drumul vieţii noastre, pentru pelerinajul nostru terestru. În acest sens, ne-am bucurat să aprofundăm – prin catehezele, predicile şi mulţimea de iniţiative pastorale – darul „familiei şi misterul sfintei Căsătorii”, „leagăn al vieţii”, „sanctuar al iubirii” şi „biserică domestică”, unde cresc, se desăvârşesc, se produc roade şi se realizează lucrarea lui Dumnezeu în suflete. Începând cu ziua de 28 iunie, Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea, în numele şi împreună cu întreaga Biserică Catolică şi având alături pe patriarhul

P

Cacica, 15 august 2007

ecumenic al Bisericii Ortodoxe, Bartolomeu I, şi pe alţi reprezentanţi ai altor Biserici şi comunităţi ecleziale, a declarat deschis şi a inaugurat Anul Paulin, care se va desfăşura până la 29 iunie 2009, moment de har şi un mare eveniment spiritual şi pastoral, pentru creşterea tuturor în credinţă şi iubire.

Este vorba de celebrarea a două milenii de la naşterea marelui „apostol al neamurilor”, vestitor înflăcărat al evangheliei, cel care a căutat prin întreaga sa operă şi prin toate scrisorile sale să poarte lumina lui Cristos la toate neamurile, pentru a le uni în jurul Celui pe care l-a descoperit pe drumul Damascului şi de care nu l-a mai despărţit nimic şi nimeni.

Ne bucurăm să continuăm programul nostru pastoral, străduindu-ne să pătrundem mai mult în magistrala sa doctrină, ca, urmându-i exemplul său de convertire şi de angajare la lupta cea bună, să înaintăm şi noi spre

coroana răsplăţii, cum ne-a învăţat şi a făcut-o el.

Ne bucurăm să ştim că mijloacele noastre de comunicare, revista Lumina creştinului, situl diecezei şi temele scoase din scrisorile pauline ne vor alimenta pe tot parcursul acestui an pastoral, astfel încât întreaga noastră Biserică să fie în sintonie cu ceilalţi fraţi întru credinţă şi cu toţi cei ce doresc să-l descopere pe Dumnezeul vieţii, al familiei şi al pământului.

Dar să nu uităm, noi avem o mamă şi o iubim nespus, sfânta Fecioară Maria.

Acum doi ani, cu scrisoarea noastră circulară, anunţam că nouă, creştinilor din Moldova, ne este dat să retrăim cu mai mare credinţă cultul Maicii Domnului de Lourdes ca astfel să celebrăm, plini de entuziasm filial, marele jubileu al celor 150 de ani de la apariţiile Mamei noastre cereşti în grota de la Massabielle, în munţii Pirinei. Maria s-a arătat sfintei Bernadeta şi şi-a dezvăluit numele: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”, cu alte ¾

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 3

¾ cuvinte: „Eu sunt toată frumoasă

şi sfântă”.

Poporul nostru a cinstit-o şi o cinsteşte cu mare însufleţire, aşa cum a făcut-o şi în ultimii 150 de ani, din momentul apariţiilor de la Lourdes, la Iaşi, la Butea, la Cacica, în orice biserică şi în orice casă.

Mă bucur să vă chem ca împreună s-o proclamăm pe Maria „toată frumoasă” şi s-o cinstim cu adevărat, ea fiind cea mai frumoasă făptură pe care Cristos a binevoit să o aleagă pentru ca prin ea să intre în lume. În toate bisericile, capelele, casele călugăreşti, ca şi în toate familiile, icoana ei să îmbucure pe toţi creştinii şi să-i înalţe spre Isus, dar mai ales să îndreptăm gândul nostru spre Lourdes, unde vor ajunge atâţia pelerini ai Mariei, împreună cu Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea şi cu mulţi dintre credincioşii noştri, pentru a-i cânta şi a o cinsti pe ea, care s-a apropiat aşa de mult de oameni.

Pentru noi, creştinii Diecezei de Iaşi, aşa cum aminteam şi în scrisorile anterioare, există un loc privilegiat, Cacica, un sanctuar internaţional, o „basilica minor”, titlu acordat de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea la marele jubileu al anului 2000,

Cacica, 15 august 2007

unde Maria, mama noastră, ne invită, ne aşteaptă şi doreşte să reverse în sufletele noastre, frumuseţea iubirii sale, căldura ei de mamă şi tezaurul ei de favoruri cereşti.

Anul acesta, aşadar, vom celebra cu o bucurie deosebită pelerinajul de la Cacica, având ca oaspete de onoare şi pelerin special pe cardinalul Georg Sterzinsky din Berlin, alţi episcopi din ţară şi străinătate, împreună cu care vom aduce Maicii Domnului de Cacica prinosul nostru de recunoştinţă şi iubire, pentru faptul că ea a rămas mereu cu noi, mai ales în momentele grele ale istoriei noastre recente şi continuă să ne împartă surâsul ei fermecător

Program

Joi, 14 august: 10.00 – Celebrare penitenţială; 12.00 – Sfânta Liturghie solemnă de deschidere a pelerinajului; 16.00 – Calea sfintei cruci; 17.00 – Adoraţie euharistică; 18.00 – Sfânta Liturghie pentru tineri, seminarişti şi persoane consacrate; 22.00 – Priveghere mariană, urmată de procesiunea lumânărilor în jurul bisericii.

Vineri, 15 august: 6.00 – Sfânta Liturghie de dimineaţă; 7.30 – Sfânta Liturghie greco-catolică (în biserică); 8.00 – Sfânta Liturghie în limba maghiară (la grotă); 9.15 – Sfânta Liturghie în limba polonă (în biserică); 9.15 – Sfânta Liturghie în limba germană (la grotă); 11.00 – Sfânta Liturghie solemnă pontificală a hramului, încheiată cu procesiunea şi binecuvântarea euharistică.

Pr. Romuald Bulai

4 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

şi nenumărate daruri de la Fiul ei, Isus.

Acelaşi lucru îl vom face şi în catedrala noastră din Iaşi, unde o recunoaştem şi o venerăm ca pe cea care ne ocroteşte, unindu-ne pe toţi în jurul altarului lui Isus, împreună cu episcopul şi colaboratorii săi, răspândiţi în întreaga dieceză.

Programul pentru Cacica este anunţat de rectorul sanctuarului, pr. paroh Romuald Bulai, şi constituie parte integrantă a acestei scrisori circulare şi a acestei invitaţii la Maica Domnului, Fecioara Maria, din grădina ei.

Vă invit pe toţi ca, în lumina şi atmosfera anului pastoral, s-o descoperim pe Mama noastră şi să-i cântăm: Toată frumoasă eşti, Marie, şi prihană strămoşească nu este în tine!

Tu eşti slava Ierusalimului, tu eşti bucuria lui Israel, Tu eşti cinstea neamului nostru, tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor.

O Marie, fecioară prea înţeleaptă, Maică preaîndurată, Roagă-te pentru noi, mijloceşte pentru noi, la Domnul Isus Cristos!

Iaşi, 1 august 2008 ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

Actualitatea Papa în Australia: ZMT

Deschideþi-vã inima puterii Duhului U

nde pot tinerii să găsească răspunsuri la întrebările lor despre existenţa lui Dumnezeu şi despre nedreptăţile pe care le văd în lume? În Cristos, a spus papa Benedict al XVI-lea într-un mesaj adresat poporului australian şi tinerilor care au participat la Ziua Mondială a Tineretului (ZMT).

Deschisă marţi, 15 iunie, la Sydney, în Australia, Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului s-a încheiat duminică, 20 iulie, printr-o Liturghie celebrată de papa Benedict al XVI-lea. Ţara care va găzdui următoarea ZMT a fost anunţată la final. În anul 2011, tinerii se vor întâlni la Madrid, în Spania.

La Liturghia de deschidere au participat circa 140 de mii de tineri din 168 de ţări ale lumii. De altfel, datele oferite de comitetul organizator central vorbesc de la sine: 225.000 de înscrişi (dintre care 125.000 din afara Australiei), 8.000 de voluntari, 2.000 de preoţi, 700 de cardinali şi episcopi, peste 2.000 de jurnalişti acreditaţi.

Din România au fost 50 de tineri, între care şi câţiva preoţi, însoţiţi de PS Virgil Bercea, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, responsabil cu pastoraţia tineretului în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România. Din Dieceza de Iaşi au participat şase tineri însoţiţi de doi preoţi: pr. Felix Roca şi pr. Alois Moraru.

În după-amiaza zilei de joi, 17 iulie, a avut loc întâlnirea tinerilor cu Sfântul Părinte pentru „Sărbătoarea de primire”.

Au participat 150.000 de tineri.

Vineri, tinerii au fost invitaţi să participe la Calea sfintei cruci.

Sâmbătă seară a fost o priveghere de rugăciune cu papa.

Duminică, 20 iulie, a avut loc Liturghia de încheiere celebrată de Sfântul Părinte în prezenţa a peste 400 de mii de tineri. Între timp, au avut loc cateheze şi întâlniri cu episcopii pe grupe lingvistice, în circa 300 de locuri în tot oraşul. Acestea începeau dimineaţă cu rugăciuni, cântece, posibilitatea de spovadă, reflecţie şi răspunsuri la întrebările puse de tineri. Se încheiau cu celebrarea sfintei Liturghii. Cele trei zile de cateheze s-au axat pe Duhul Sfânt şi pe misiunea în lumina Rusaliilor. Tema centrală a fost împărţită în trei domenii de aprofundare: miercuri: „Chemaţi la a trăi în Duhul Sfânt”; joi: „Duhul Sfânt, sufletul Bisericii”;

vineri: „Trimişi în lume: Duhul Sfânt, principalul subiect activ de misiune”.

De asemenea, în diferite puncte ale oraşului, a început marţi seară festivalul tineretului cu peste 450 de manifestări: expoziţii, concerte muzicale şi dezbateri: cele mai urmărite au fost cele asupra femeii, obiectivelor mileniului, traficului de fiinţe umane şi asupra Codului da Vinci. „Dacă îl prindem pe Dumnezeu de mână, el va fi cel care ne conduce. Secretul este încrederea. Dumnezeu nu ne va dezamăgi”, a spus cardinalul George Pell, arhiepiscop de Sydney, la Liturghia de deschidere, adresându-se acelor tineri care se simt dezorientaţi, care cu greu reuşesc să spere, care suferă din cauza problemelor legate de alcool, de droguri, de crizele familiale, de singurătate, de pierderea unei persoane dragi sau din cauza golului lăsat de un succes trecător. „Nu consumaţi viaţa fără a lua poziţie, ¾

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 5

¾ gândind că e mai bine a nu alege.

Numai rămânând credincioşi angajamentelor asumate veţi putea trăi în plinătate”, a îndemnat arhiepiscopul.

La această importantă întâlnire, tinerii au adus speranţele, planurile de viitor, credinţa plină de entuziasm, dar şi întrebări la care nu au un răspuns sau probleme pe care nu le pot rezolva singuri. „De la această Zi Mondială a Tineretului, care v-a reunit în Australia – i-a îndemnat pe tineri responsabilul cu asemenea manifestări, cardinalul Stanislaw Rylko –, porneşte chemarea directă, adresată fiecăruia dintre voi. Este chemarea de a redescoperi importanţa acţiunii Duhului Sfânt, de a deveni şi mai conştienţi de prezenţa sa în viaţa voastră, de a-l cunoaşte mai bine şi de a stabili cu el un raport personal de prietenie şi, mai ales, de a vă lăsa conduşi de Duhul Sfânt în alegerile care vor determina existenţa voastră”.

Într-un mesaj adresat poporului australian şi tinerilor care participă la marea adunare de la Sydney, papa a revenit asupra unei idei la care ţine mult: tinerii misionari ai tinerilor. „Este convingerea mea fermă – scrie el – că tinerii sunt chemaţi să fie instrumente ale acestei reînnoiri, comunicând celor de vârsta lor bucuria pe care au trăit-o în a-l cunoaşte şi urma pe Cristos, şi împărtăşind cu alţii iubirea pe care Duhul Sfânt o revarsă în inimile lor, pentru ca şi ei să fie plini de speranţă şi de recunoştinţă pentru tot binele pe care l-au primit de la Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc”.

Marţi, 15 iulie, pe telefoanele mobile ale celor mai mulţi dintre tinerii înscrişi la ZMT a apărut un mesaj având cuvintele papei în engleză: „Tinere prieten, Dumnezeu şi poporul Australia său aşteaptă mult de Continent insular în S-E Asiei la tine deoarece ai înă2 Suprafaþa: 7.682.300 km 2 untrul tău cel mai mare Populaþia: 20.180.878 loc (2 loc/km ) dar al Tatălui: Duhul lui Capitala: Canberra (325.000 loc) Ziua naþionalã: 26 ianuarie, aniversarea fondãrii Isus. Semnează Benedict al XVI-lea”. primei aºezãri în New South Wales, 1788 Culte: romano-catolici 26,6%, anglicani 20,7%, „Recunoaşteţi şi crealþi creºtini 20,7%, budiºti 2,1%, arabi 1,5%, deţi în tăria Duhului evrei 0,4%, fãrã religie 15,5%.

Sfânt în viaţa voastră, 6 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

pentru a schimba lumea!”, i-a îndemnat papa pe tineri la privegherea de rugăciune de sâmbătă seara. Într-o lume marcată de adânci fragmentări, care se răsfrâng şi asupra unităţii interioare a persoanei şi a Bisericii, tinerii au fost chemaţi să primească puterea Duhului Sfânt ca să dea mărturie pentru lumina lui Cristos. De asemenea, într-o altă întâlnire i-a îndemnat: „Tineri, alegeţi viaţa, nu falşii zei care duc la moarte”.

Le-a îndreptat apoi privirea spre Mântuitorul: „Cristos ne oferă mai mult, chiar totul! Numai el, care este adevărul, poate fi calea şi de aceea şi viaţa care ne este dăruită prin Botez. Prin Botez, Dumnezeu ne introduce la sfinţenie, ne adoptă ca fii şi putem deveni o nouă creatură.

Dumnezeu nu poate fi lăsat pe „banca de rezerve”, credinţa nu poate fi exilată la sfera individuală, religia şi credinţa nu pot fi excluse din viaţa publică”. „Deschideţi-vă inima puterii Duhului pentru a purta lumea la Cristos!” – a fost apelul lansat duminică de papa Benedict al XVI-lea mulţimii de tineri de la Liturghia de încheiere. Provenind din diferite părţi ale lumii, 24 de tineri au primit sacramentul Mirului în cadrul Liturghiei.

Papa a invitat tinerii să aibă ¾

¾ curajul să spună „da” lui Isus:

„Iubirea lui Dumnezeu poate să-şi reverse puterea sa în inimile şi minţile noastre numai atunci când îi permitem să ne schimbe din interior… Domnul vă cere să fiţi profeţi ai acestei noi ere, mesageri ai iubirii sale, capabili să atrageţi lumea spre Tatăl şi să construiţi un viitor de speranţă pentru toată omenirea”.

Iniţiată în anul 1985 de papa Ioan Paul al II-lea, Ziua Tineretului se desfăşoară în fiecare an în Duminica Floriilor, iar la doi-trei ani au loc întâlniri mondiale. Sydney a fost o nouă etapă a marelui pelerinaj al tinerilor prin lume. Crucea tinerilor şi icoana Maicii Domnului, simboluri ale Zilei Mondiale a Tineretului, au fost preluate de la Köln (Germania), locul unde s-a desfăşurat precedenta Zi Mondială. Ele au traversat toată Oceania şi au poposit în 400 de comunităţi. Circa 400.000 de tineri australieni s-au întâlnit şi s-au rugat sub cruce în ultimele 12 luni. La Sydney, crucea şi icoana au fost, în perioada 15-20 iulie martore tăcute ale legământului dintre Cristos şi noile generaţii.

De altfel, Sydney e ca un fel de concluzie a pregătirii tinerilor în comunităţile din care vin. De mai bine de un an comunităţile creştine se pregătesc meditând mesajul care are în centru tema: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori” (Fap 1,8). Duhul Sfânt, aşteptat şi primit în rugăciune, revarsă în credincioşi puterea de a fi martori ai lui Isus şi ai evangheliei sale. În afară de întâlnirea cu tinerii, vizita papei în Australia (12-21 iulie) a fost şi una pastorală. A fost a noua călătorie internaţională a papei Benedict

al XVI-lea, cea mai lungă ca durată şi traseu, pentru a participa pentru a doua oară, după Köln, la Ziua Mondială a Tineretului. În Australia au fost deja în vizită Paul al VI-lea în anul 1970 şi Ioan Paul al II-lea, în anii 1986 şi 1995. Întâlniri cu episcopii catolici şi cu credincioşii, întrevederi cu autorităţile civile, întâlniri cu reprezentanţi ai celorlalte culte creştine şi ai religiilor, întâlnirea cu un grup de tineri în dificultate – toate acestea au făcut parte din programul papei.

Mesajul papei către australieni a pornit de la realităţile concrete, de la problemele pe care le au creştinii din insula verde.

Australia, una dintre societăţile cele mai bogate, se confrunta cu problema drepturilor aborigenilor încălcate timp de secole. Deja în februarie, noul premier Kevin Rudd le-a cerut formal scuze pentru suferinţele şi umilirile provocate de măsurile politice de asimilare aplicate între anii 1910 şi 1970.

De asemenea, există în societate un „rău subteran” care atacă ţesutul familial: în zece ani s-au înmulţit separările şi a crescut cu 30% numărul cuplurilor fără copii, în timp ce doar 49% dintre adulţi sunt căsătoriţi. Peste patru milioane şi

„Întărită de Duhul Sfânt, noua generaţie de creştini este chemată să contribuie la edificarea unei lumi în care viaţa să fie primită, respectată, îngrijită cu iubire”.

jumătate de australieni cu vârsta de peste 20 de ani (aproape un sfert din întreaga populaţie australiană) trăiesc de unii singuri.

S-a dublat şi numărul tinerilor fără adăpost: potrivit Comisiei Naţionale pentru Tineri, este vorba de 22 de mii de adolescenţi între 12 şi 18 ani. S-a triplat şi numărul minorilor dedaţi alcoolului în timp ce adolescenţii consumatori de extasi depăşesc jumătate de milion, iar 5% sunt tineri de 15 ani care fumează marijuana cel puţin o dată pe lună. În acest context, cuvintele papei Benedict al XVI-lea din Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului sunt relevante.

El i-a invitat pe tinerii din toată lumea să participe la întâlnirea de la Sydney pentru a „vesti frumuseţea şi bucuria evangheliei într-o societate sub multe aspecte secularizată. Australia – scrie papa – are nevoie de a redescoperi rădăcinile sale creştine”.

Pr. Cornel Cadar

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 7

Interviu cu pr. Dominikus Trautner

A privi spre ceea ce este important În catedrala romano-catolicã din Iaºi a avut loc sâmbãtã, 19 iulie, un concert de orgã susþinut de pr. benedictin Dominikus Trautner (Germania). În program au fost lucrãri din Bach, Mendelssohn, Boelmann, Widor ºi Vierne. Înainte de a se întoarce în þarã a avut amabilitatea sã rãspundã la câteva întrebãri.

Cum v-aţi hotărât să deve-

niţi călugăr benedictin? Încă din copilărie mi-am dorit să devin preot. Unchiul meu a fost preot. Prin intermediul internatului şi al şcolii la benedictini am simţit chemarea interioară.

Mai întâi a fost doar o încercare. Ştiam că pot merge oricând acolo şi în acelaşi timp că pot deveni şi preot diecezan. M-a fascinat însă foarte mult caracterul solemn al Liturghiilor din cadrul mănăstirii benedictine.

Cum aţi descoperit iubirea sau înclinaţia spre muzica clasică? Spre cea interpretată la orgă?

Când eram copil şi apoi tânăr ascultam foarte multă muzică clasică. Orga m-a atras dintotdeauna. Am voit să învăţ să cânt la orgă dintr-o pasiune personală. Înclinaţia spre muzica clasică nu poate fi o constrângere; nu pot fi constrâns să-mi placă fotbalul, de exemplu. Fiecare simte în interiorul său.

Ce le-aţi spune tinerilor de azi despre muzică? Ce anume le-aţi recomanda?

Le-aş recomanda să înceapă cu Bach, Händel, Mozart, Beethoven, sau cu alţii din alte locuri care să trezească interesul,

entuziasmul. Apoi să continue cu compozitori mai grei, cu cei moderni… Împărtăşiţi-ne ceva din spiritualitatea benedictină pe care o trăiţi?

Ora et labora! Când este preponderentă munca poţi să te dispersezi uşor în fel şi fel de activităţi. Mereu trebuie să actualizăm ceea ce este prevăzut în Regulă: „Să nu preferi nimic înaintea lui Cristos”. Un novice este examinat dacă într-adevăr îl caută pe Dumnezeu. Pentru mine aceasta înseamnă un exerciţiu continuu, o cale, un proces de desprindere de ceea ce este pământesc, de lucrurile efemere şi o încercare de a privi spre ceea ce este esenţial şi important. Asta oferă relaxare şi libertate interioară. Dar este o cale care trebuie să conducă spre scop. În Biserica Catolică din România cum v-aţi simţit?

Minunat! Cei pe care i-am întâlnit au fost toţi foarte amabili, prietenoşi. Persoanele pe care le-am văzut la sfânta Liturghie au arătat interiorizare şi evlavie. Acest lucru se simte şi are putere de convingere.

A consemnat pr. Cristian Diac

8 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

Mesaj cãtre preoþi

Sfântul Ioan Maria Vianney, patronul preoţilor, va fi sărbătorit la 4 august. Cu această ocazie, cardinalul Claudio Hummes, prefectul Congregaţiei pentru Cler, a adresat, la 15 iulie, o scrisoare către preoţi, îndemnându-i la misiune. Alăturându-se mesajului acestei scrisori, PS Petru Gherghel a adresat o scrisoare tuturor preoţilor din Dieceza de Iaşi, invitându-i, printre altele, să preţuiască „marele dar” ce l-au primit: „Având în faţă chemarea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Anul Paulin, mesajul prefectului Congregaţiei pentru Cler, card. Claudio Hummes, care ni-l prezenta drept model pe sfântul preot Ioan Vianney, vă îndemnăm, Cucernici părinţi, să preţuiţi marele dar ce l-aţi primit şi să urmaţi exemplul apostolilor şi al sfinţilor în vestirea şi răspândirea evangheliei cu toată bucuria şi angajarea în faţa tuturor credincioşilor şi a oamenilor de bunăvoinţă. În acest scop vă chemăm să răspundeţi la chemarea pentru exerciţiile spirituale ce se vor desfăşura în lunile septembrie şi octombrie la Luncani şi Traian, după programul primit. Fiţi cu adevărat apostoli şi evanghelişti şi arătaţi-l pe Cristos tuturor”.

Având ca temă centrală Anul Sfântului Paul, exerciţiile spirituale pentru preoţi vor fi în şapte serii: Traian (predicator: pr. Alberto Marson): I: 8-12 septembrie, II: 15-19 septembrie; VII: 27-31 octombrie; Luncani (predicator: pr. Marius Taloş, SJ pentru III şi V, pr. Iosif Dorcu pentru IV şi VI): III: 22-26 septembrie, IV: 6-10 octombrie, V: 13-17 octombrie, VI: 20-24 octombrie.

Ordo Virginum

Slujirea Bisericii C

atedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regina” din Iaşi a fost joi, 26 iunie, gazda unui eveniment deosebit: 20 de persoane, din 11 parohii ale Diecezei de Iaşi, au depus voturile în faţa PS Petru Gherghel în cadrul Ordinului Fecioarelor Consacrate.

Persoanele pregătite de pr. Iosif Dorcu şi pr. Petru Sescu prin două zile de reculegere, au promis episcopului că vor să trăiască pentru toată viaţa în castitate, slujind Biserica prin rugăciune. În Ordo Virginum (Ordinul Fecioarelor Consacrate), persoanele aparţinătoare acestui ordin sunt sub îndrumarea directă a episcopului.

La altar, episcopul a fost însoţit de pr. Alois Fechet, vicar episcopal responsabil cu viaţa consacrată, de pr. Iosif Dorcu, asistent spiritual al Fecioarelor Consacrate, şi de alţi preoţi din Dieceza de Iaşi. La predică, episcopul a subliniat rolul pe care fiecare persoană îl are în planul lui Dumnezeu şi a invitat candidatele să fie mereu gata de a sluji Biserica şi pe mirele lor, Cristos. După cântarea Litaniei tuturor sfinţilor, episcopul a rostit solemn rugăciunea de consacrare şi apoi le-a înmânat

Altar nou

Comunitatea romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc a sărbătorit la 12 iulie un dublu eveniment: consacrarea noului altar al bisericii „Înălţarea Domnului” şi conferirea sacramentului Mirului la şapte candidaţi de către PS Aurel Percă.

Altarul nou a fost construit începând din 2007, în locul vechiului altar mobil din lemn; are 2 m lungime, 90 cm lăţime şi este înalt de 1 m; grosimea plăcii de marmură albă de deasupra este de 6 cm; piciorul însemnele: inelul, crucea, lumâ- altarului este în formă de X şi este placat cu granit. În plan narea, breviarul şi rozariul.

Noile membre ale Ordinului este şi construirea unui confeFecioarelor Consacrate sunt: sional nou.

Pr. Iosif Agiurgioaei Agneza Aniţei (Barticeşti), Elisabeta Negru (Faraoani), Lenţa Balint (Barticeşti), Maria Benchea (Somuşca), Maria Butacu Casa de bătrâni şi bolnavi (Luizi-Călugăra), Catrina Doboş „Papa Ioan Paul al II-lea” din (Fundu Răcăciuni), Veronica Butea cu capela dedicată DiviEnăşoae (Gherăeşti), Maria Enă- nei Milostiviri, aparţinând Conşoae (Gherăeşti), Angelica Ilieş gregaţiei „Misionarele Patimii (Bacău – „Sf. Cruce”), Tereza Im- lui Isus Cristos” va fi binecubrea (Săbăoani), Agneza Ivan vântată la finalul Liturghiei din (Săbăoani), Maria Mitoc (Săbăoani), Catrina Porunde (Fundu Răcăciuni), Roza Porunde (Fundu Răcăciuni), Magdalena Sar (Faraoani), Elena Sarca (Fundu Răcăciuni), Matilda Tamaş (Tămăşeni), Margareta Ţurcanu (Săbăoani), Luiza-Ramona Ungureanu (Roman – „Inima Neprihănită a Mariei”), Magda Doboş (Bacău – centru). ziua de sâmbătă, 9 august, care În Dieceza de Iaşi, ordinul a va fi prezidată de PS Petru Gherfost activat de PS Petru Gher- ghel. Au fost invitaţi PS Lughel, în anul 1994, în prezent ciano Pacomio, episcop de Monnumărul fecioarelor consacrate dovi (Italia), preoţi din zonă şi fiind de 234. Asistent spiritual din străinătate. Celebrarea se va este pr. Iosif Dorcu, din anul desfăşura în faţa grotei „Sfânta 2004. Depuneri de voturi au mai Fecioară Maria de Lourdes” avut loc la Iaşi (1994), la Să- din curtea bisericii din Butea. băoani (1998) şi la Cleja (2005). În cadrul celebrării vor fi binePr. Iosif Dorcu cuvântaţi bolnavii.

O nouã casã

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Capitul provincial

Nou provincial P

rin Liturghia prezidată de PS Petru Gherghel sâmbătă, 5 iulie, a fost marcată încheierea primei părţi a capitulului provincial obişnuit 2008, al Provinciei Franciscane Conventuale „Sf. Iosif” din România, desfăşurată în perioada 30 iunie – 5 iulie, la Roman. Partea a doua a capitulului va fi în perioada 1-6 septembrie.

Capitulul este format din reprezentanţii membrilor provinciei ordinului şi înseamnă autoritatea supremă de conducere.

Convocarea capitulului a fost făcută la 22 decembrie 2007, de fr. Ion Ciuraru, ministrul provincial de atunci, în vederea alegerii noului ministru provincial şi a altor superiori şi responsabili ai provinciei. Numărul delegaţilor la capitulul provincial obişnuit este de un sfert din numărul fraţilor cu drept de vot, la data convocării capitulului; dintre cei 210 fraţi cu drept de vot, la capitul au fost convocaţi doar 52. În cadrul celei de-a treia sesiuni de lucru, joi, 3 iulie, fr. Emilian Cătălin a fost ales noul ministru provincial al Provinciei Ordinului Fraţilor Minori Conventuali din România, fiind confirmat în funcţie de fr. Marco Tasca, ministrul general.

PS Petru Gherghel a dăruit câte o medalie cu ep. Durcovici fostului ministru provincial,

fr. Ion Ciuraru, ministrului general, fr. Marco Tasca, şi noului ministru provincial, fr. Emilian Cătălin.

Pr. Emilian Cătălin, originar din Băluşeşti (NT), s-a născut la 23 martie 1976, la Roman.

După ce a obţinut bacalaureatul la Seminarul Franciscan din Roman, şi-a continuat studiile la Institutul Teologic Franciscan din aceeaşi localitate şi a obţinut licenţa în 2001. La 28 iunie 2002, a fost hirotonit preot şi, între 2001-2004, a făcut parte din echipa formativă a Seminarului Liceal Franciscan din Roman. În capitulul obişnuit din anul 2004 a fost ales membru al Definitorului Provincial şi numit apoi director al Liceului „Sf. Francisc de Assisi” din Roman. În anul 2007, a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (profilul socio-psiho-pedagogie).

E bine de ºtiut Alimentaþia greºitã

Doi români din trei mor din cauza bolilor de inimă, de diabet sau cancer. Toate sunt asociate cu nutriţia. De altfel, jumătate din decesele înregistrate la nivel mondial sunt consecinţa alimentaţiei dezechilibrate, este concluzia celor mai recente studii. Specialiştii olandezi au descoperit că prăjelile pot duce la cancer ovarian. Într-un alt studiu, cercetătorii britanici au făcut o legătură între E-uri şi sindromul atenţiei deficitare la copii (ADHD). Testele au arătat că cei care consumă în mod frecvent E-uri au probleme de concentrare şi sunt hiperactivi. În România, sindromul ADHD afectează 7% dintre copiii de vârstă şcolară, potrivit unor statistici din 2006. E-urile sunt responsabile şi de afecţiuni mult mai grave. Un studiu francez despre securitatea alimentară arată că jumătate din produsele alimentare din România conţin substanţe cancerigene. Cele mai multe E-uri considerate toxice se găsesc în băuturile răcoritoare, mezeluri, dulciuri şi gume de mestecat, sub formă de coloranţi, conservanţi sau amelioratori de gust. Aditivii provoacă probleme de respiraţie, alergii, afectează vasele de sânge, produc boli de piele şi atacă sistemul nervos. (Curentul)

ªtiaþi cã?

Cea mai scăzută temperatură din istorie de pe pământ a fost înregistrată în Antartica la 24 august 1960: -127 OC; Cea mai ridicată temperatură maximă de pe glob s-a înregistrat în regiunea El Azizia din Libia, la 13 septembrie 1922, când terDupã www.ofmconv.ro mometrul a indicat 57,8 OC.

10 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

Monografii

Bijghir Sfinþirea bisericii ºi consaDenumirea de Satu Nou pe crarea altarului bisericii din care a purtat-o multă vreme Bijghir vor avea loc sâmbãtã, apare în anul 1874 în Schema10 august. tismul Misiunii.

P

rintre satele catolice ce înconjoară oraşul Bacău în partea de răsărit pe drumul Bacău – Vaslui, la 12 km depărtare de oraşul amintit, se află şi satul Bijghir, aparţinând comunei Buhoci. Satul a luat fiinţă probabil în intervalul 1828-1835.

Catolicii sunt veniţi în marea majoritate din satul catolic Prăjeşti, statisticile menţionând la început localitatea cu numele de Micloşeşti, de la familia „Miclăuş” cu mare frecvenţă în sat. Actualmente multe familii poartă acest nume şi nu este exclus să fi fost la început o singură sau câteva familii. Aşezarea acestor credincioşi s-a menţionat pe Valea Ulmului datorită râului Ulm care împarte satul în două: partea catolică şi cea ortodoxă, satul având pentru un timp şi denumirea de Ulm. În Schematismul Misiunii din anul 1850 apare satul Micloceşti cu 324 de credincioşi.

În anii 1871-1872 este specificată existenţa unei biserici din lemn construită de locuitori în anul 1850. Statistica anuală a Parohiei Prăjeşti care administra din punct de vedere creştinspiritual Satu Nou menţiona în anul 1888 o nouă biserică în construcţie. Aceeaşi statistică pentru prima dată, în anul 1904, menţionează localitatea Satu-Nou Bijghir.

Simpla denumire „Bijghir” a fost folosită de statistica aceleiaşi parohii în anul 1920.

Evoluţia demografică arată o creştere a comunităţii şi la cererea credincioşilor s-a impus constituirea actualei biserici în anul 1958 de către parohul Neculai Ivanciuc. În anul 1968, episcopul Petru Pleşca, prin decret episcopal, înfiinţează comunitatea Bijghir ca parohie de sine stătătoare, primul paroh fiind pr. Mihai Agiurgioaie. Timp de şase luni

Horgeºti Sfinţirea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” şi consacrarea altarului vor avea loc sâmbătă, 16 august.

Lucrările la noua biserică au început în septembrie 2003, fiind coordonate de pr. Vincenţiu Burlacu, parohul de atunci.

Biserica, proiectată de arh. Alexandru Frunză, are următoarele dimensiuni: înălţime până la cruce 44.40 m, lungime 43.40 m, lăţime 16 m. La 16 septembrie 2006 a avut loc inaugurarea. Sub coordonarea noului paroh, pr. Emil Lucaci, s-au făcut: altarul, pupitrul, baptisteriul, tabernacolul, icoanele pe sticlă, icoana votivă din mozaic, statuile din nişele laterale, calea sfintei cruci etc.

Au susţinut lucrarea: comunitatea, Episcopia de Iaşi, Primăria Horgeşti şi în mod substanţial binefăcătorii din Italia prin pr. Alexandru Cobzaru.

a fost construită casa parohială cu cele necesare spre bună administraţie. În anul 2008 satul are 595 de familii cu 2.367 de credincioşi.

De-a lungul timpului, la această parohie au slujit un număr de 15 preoţi (5 parohi şi 10 vicari). În septembrie 2006 a fost numit paroh părintele Vasile Rediu, decan al Decanatului de Traian. Biserica a fost reînnoită, atât în interior, cât şi în exterior, după cerinţele actuale, impunându-se reparaţii substanţiale pentru înfrumuseţarea lăcaşului închinat sfintei Fecioare Maria Îndurerată cu hramul la 15 septembrie.

Activitatea pastorală a preoţilor care au slujit în comunitate cât şi rugăciunile poporului au oferit Domnului un număr de cinci vocaţii la sfânta Preoţie şi cinci vocaţii la viaţa consacrată. Împlinirea a 50 de ani de existenţă a bisericii actuale cât şi încheierea lucrărilor de renovare generală împreună cu celebrarea a 40 de ani de la înfiinţarea parohiei oferă un prilej de aducere de mulţumire Domnului pentru harurile primite şi revărsate asupra comunităţii în toată această perioadă.

Pr. Vasile Rediu

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 11 11 cyan

11 black

MESAJUL SFINÞILOR

Bernard de Clairvaux

S

-a născut în anul 1090, într-un castel de lângă localitatea Fontaine, aproape de oraşul Dijon, în Burgundia. A mai avut cinci fraţi şi o soră. Toţi aceştia vor intra în mănăstire urmând exemplul său. În copilărie şi adolescenţă a fost educat în şcoala mănăstirească din apropierea oraşului Dijon.

Avea o personalitate delicată şi serioasă. A avut mereu un ataşament deosebit faţă de mama sa. Ea era fiinţa care îl înţelegea deplin, căreia el i se destăinuia şi la moartea căreia a suferit mult. Bernard a văzut deseori în casa părintească pelerini care veneau din Ţara Sfântă, purtând semnul crucii pe haine şi pământ de pe Golgota în sacul de pe spate; inima lui se aprindea astfel de o mare iubire faţă de Cristos răstignit.

La vârsta de 22 de ani s-a hotărât să părăsească splendorile castelului părintesc şi s-a retras în mănăstirea călugărilor cistercieni. După cinci ani petrecuţi la Cîteaux (mănăstire a cistercienilor), este ales să fondeze o altă mănăstire împreună cu alţi 12 tovarăşi de-ai săi, într-o localitate numită Valea Amărăciunii şi pe care el a transformat-o în Valea Luminii: Clairvaux (în franceză). Începuturile abaţiei nu au fost uşoare.

Călugării şi-au suflecat mânecile, au tăiat copaci, au canalizat apa, au construit o primă locuinţă, dar au suferit frigul şi foamea.

Din mănăstirea de la Clairvaux, Bernard a răspândit lumina

sa asupra întregii creştinătăţi.

Deşi cu un organism fragil, a străbătut jumătate din Europa, a însufleţit desfăşurarea multor concilii şi diete, a rechemat la datoriile lor pe regii Franţei, a dezbătut problemele teologice.

De trei ori a trecut munţii Alpi pentru a pune capăt schismei declanşate de antipapa Anaclet al II-lea şi pentru a contribui la reforma curiei romane, atacată de Arnold de Brescia; i-a scris papei Eugen al III-lea tratatul De consideratione – Despre examinare. Acţiunea de reformator a sfântului Bernard s-a exercitat nu numai asupra mănăstirilor cisterciene, ci şi asupra clerului, a templierilor, chiar şi asupra benedictinilor de la Cluny.

După ostenelile activităţii zilnice, Bernard se retrăgea în chilia sa şi scria cărţi pătrunse de optimism şi suavitate, precum Comentariu la Cântarea Cântărilor, o adevărată manifestare a iubirii faţă de preacurata Fecioară Maria. Iubirea şi afecţiunea de care era capabil un copil pentru mama sa, Bernard a îndreptat-o către Preacurata Fecioară Maria. În realitate, el nu a scris aşa de multe despre Maria, dar a găsit aşa de bine rolul ei în viaţa Bisericii şi a descris-o într-un limbaj aşa de cuceritor, încât a meritat pe drept titlul de doctor marian.

Pentru el, Maria este exemplul perfect al vieţii monastice şi al celorlalte forme de viaţă creştină. El îi cântă fecioria, dar îi laudă înainte de toate umilinţa:

12 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

„Pentru fecioria sa i-a plăcut lui Dumnezeu, dar a zămislit pentru umilinţa sa”. A compus textul şi melodia minunatului imn: Ave Maris Stella – Bucură-te, Steaua Mării; tot lui i se datorează cuvintele „O clemens, o pia, o dulcis Virgo Maria” – „O milostivă, o blândă, o dulce Fecioară Maria”, cuvinte adăugate la vechea rugăciune Salve Regina – Bucură-te, Regină.

De la sfântul Bernard au rămas alte 12 tratate spirituale, mai mult de 300 de predici şi peste 500 de scrisori.

Cu puţine clipe înainte de a muri din cauza unei tumori la stomac, în seara zilei de 20 august 1163, îi mângâia pe fraţii săi astfel: „Nu ştiu de cine să ascult: de iubirea faţă de fiii mei care vor să mă reţină aici, sau de iubirea Dumnezeului meu care mă trage acolo sus!”.

Pentru că a excelat în a „distila” din textele biblice sensul care era ascuns, a fost supranumit de papa Pius al VIII-lea în anul 1830 Doctor melifluus – Doctorul mierii şi declarat învăţător al Bisericii. Papa Alexandru al III-lea l-a proclamat sfânt în anul 1174.

Maricel Bulai

ANUL SFÂNTULUI PAUL

Între zelul ºi întristarea paulinã M

ulţi dintre autorii de factură creştină, ceva mai recenţi, în special din domeniul literaturii, bat monedă pe necesitatea afişării bucuriei ca o caracteristică fundamentală a speranţei creştine.

Pe de altă parte, anumite mişcări, catolice sau mai puţin catolice, demonstrează o seninătate impresionantă în cadrul mărturiei de credinţă pe care se străduiesc să o prezinte altora. Ideea comună este aceea că se posedă deja un fel de siguranţă bazată pe lucrarea de mântuire în desfăşurare.

Iată însă că tocmai actualul papă, Benedict al XVI-lea, cel care, prin enciclica Spe salvi, face adevărate subzidiri teologice în acest sens, ne trimite acum, pentru un an întreg, la şcoala sfântului Paul, apostolul cel mai frământat de nelinişti şi căutări, nu pentru a ne regăsi pe culmi de entuziasm şi exacerbări, ci pentru a învăţa ceva ce se potriveşte pentru această epocă atât de asemănătoare cu cea în care a activat el, cel mai mare teolog practic al Noului Testament.

Căci, departe de pura speculaţie, sfântul Paul a elaborat adevărate teorii practice, fundamentate teologic, pornind de la viaţa creştină concretă. Or, pe linia teoretizării cu pornire de la situaţii concrete, în scrisorile pauline, găsim nişte lecţii de la care nu avem voie să lipsim. Astfel, după ce a tăiat ca în carne vie în neregulile şi eşuările din cadrul comunităţii de

la Corint, prin intermediul primei sale scrisori, apostolul neamurilor precizează în cea de-a doua: „V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi...” (2,4), pentru a adăuga ceva mai departe: „Deşi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rău şi, chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme – acum mă bucur; nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că, întristându-vă, aţi ajuns la convertire. Căci v-aţi întristat după Dumnezeu...” (7,8-9). Făcând astfel distincţie între mijloc şi scop, ajunge, în continuare, să teoretizeze: „Într-adevăr, întristarea după Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fără regrete, pe când întristarea lumii duce la moarte” (7,10), pentru a sublinia şi efectele, în cazul concret: „Iată ce elan v-a adus tocmai această întristare a voastră după Dumnezeu! Ce dezvinovăţire!

Ce indignare! Ce teamă! Ce dorinţă aprinsă! Ce zel! Ce pedeapsă!” (7,11).

Cel mai zelos dintre apostoli ştia să provoace zel şi elan nu prin afişarea unei bucurii artificiale, ci, mai degrabă, mâhnindu-se şi întristând. Şi o făcea chiar şi cu riscul unor efecte colaterale. Să fie oare aceasta spre învăţătură numai celor care, de teama reproşurilor şi a acuzelor ulterioare, sunt reţinuţi în a pune degetul pe rană? Sigur că este mai simplu şi mai plăcut să pedalezi pe

valorile universal acceptate la nivel teoretic, aşa cum ar fi: pacea, toleranţa, libertatea, prietenia etc. Dar, căutând să fii prieten cu toată lumea, nu mai ai cum să spui lucrurilor pe nume, chiar dacă ai putea să o faci cu respectarea întru totul a demnităţii persoanei umane.

Nu de mult, papa şi-a exprimat şi el mâhnirea după ce a întristat pe unii printr-o anumită referire din cadrul unei lecţii magistrale, ţinută în domeniul academic. Dar, dincolo de efectele colaterale, nu era nimic de retractat din argumentaţia sa pornită de la situaţia concretă şi orientată spre convertire. Lăsa impresia că, ceva mai înainte, el însuşi participase într-un fel la lecţiile sfântului Paul. Iar acum ni-l propune spre reflecţie şi nouă. Nu pentru a ne avânta spre idealuri legate de altă lume, ci pentru a converti această realitate, cu toate riscurile de rigoare.

Pr. Cristian Chinez

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 13

PENTRU FAMILII

Neascultarea era sã mã coste

S

e vorbeşte astăzi din ce în ce mai mult despre faptul că tinerii şi copiii nu mai sunt ca altădată. Schimbările din societate au influenţat în mare măsură şi schimbarea generaţiilor actuale de copii şi tineri.

Computerul, internetul, jocurile de pe internet, posibilitatea altădată de neconceput a „navigării” prin lumea întreagă doar prin intermediul mouseului, telefonia mobilă etc. sunt câteva din mijloacele care determină aceste schimbări rapide. În acelaşi timp, legile care interzic violenţa fizică asupra copiilor, asupra elevilor, dar şi drepturile omului, toate acestea par să îngrădească libertatea părinţilor în a-şi stabili o strategie clară privind educaţia copiilor, fie ea bazată şi pe frică.

Eu însumi sunt un tânăr al zilelor noastre, născut după revoluţia din 1989, cu posibilităţi materiale destul de bune, dintr-o familie înstărită. Nu pot să spun că am fost îndemnat să-l caut pe Dumnezeu. Am fost botezat, am primit Întâia Împărtăşanie şi Mirul, dar le-am primit doar pentru că le-au primit şi colegii mei de şcoală şi prietenii mei de joacă.

Când eram mic, alături de un alt prieten de-al meu, mai mergeam la Liturghia copiilor. Îmi plăceau mult cântecele şi întrebările pe care le punea părintele la predică. Însă de când am început să mă iniţiez în tainele computerului, internetul şi jocurile pe calculator au devenit prioritare, iar părinţii mi-au permis orice. Curând, nu mai

mergeam deloc la biserică, nici măcar la Liturghia de duminică, deşi crescusem şi aş fi putut să particip şi la multe alte activităţi pe care le fac tinerii în cadrul parohiei. Consideram că eram prea obosit. Scuza că am treabă a trecut cu bine de insistenţele palide ale mamei.

Când am împlinit 18 ani am luat permisul de conducere, o dorinţă pe care o aveam de multă vreme, vârsta nu-mi permitea însă şi această oportunitate. Abia acum, părinţii, după ce mi-au luat şi maşină, au început să insiste că trebuie să conduc cu atenţie, cu prudenţă, să nu merg cu viteză, să nu conduc beat sau obosit şi să am grijă mai ales la trecerile de pietoni. Dar am putut!?

Pot să spun că de mult îşi pierduseră controlul asupra mea. Mă obişnuisem deja să fac ce vreau, ce-mi place şi mai ales ce îmi producea plăcere, iar condusul maşinii era una dintre marile mele plăceri. Îmi plăceau fetele care întorceau capul privindu-mă cum conduc şi cum îmi scârţâiau roţile. Nici măcar computerul nu mă mai putea dezlipi de maşină. Începuse atât de mult să-mi placă încât nu mai ţineam cont de reguli, de capacitatea maşinii şi de pietonii peste care aş fi putut să dau din neatenţie. Într-o zi însă, când mă întorceam de la şcoală, totul s-a terminat! Mă apropiam de o intersecţie cu viteză destul de mare. În maşină aveam trei colege cărora le promisesem de mult o plimbare cu maşina. Pentru

14 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

moment am avut impresia că voi putea trece fără probleme, aşa că nu am frânat prea mult.

Din stânga însă, pe drumul cu prioritate, fără să o observ, venea o altă maşină, ca şi mine, cu viteză. A reuşit să se oprească şi nu o să vă vină să credeţi, la 5 mm de oglinda mea. În acel moment mi-am revăzut parcă tot firul vieţii şi o seninătate de nedescris mi-a inundat sufletul.

Mi-am dat seama că îngerul meu păzitor m-a ocrotit.

După ce mi-am revenit din şoc, primul cuvânt pe care mi-l amintesc a fost: „Mulţumesc, Doamne!” Şi de atunci, maşina mea împreună cu mine sunt în fiecare duminică la biserică şi la toate activităţile pe care le fac tinerii la nivel de parohie.

Până şi părinţii mei sunt uimiţi, dar nu-şi explică schimbarea! Cred că Dumnezeu a voit să mă readucă cu picioarele pe pământ şi a reuşit! (Edi) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

PENTRU COPII

Din Istoria sacrã (continuare din numãrul trecut)

74. Cerºetorul ºi bogãtaºul A fost odată un om bogat.

El purta cele mai de preţ haine şi avea tot ce îşi dorea. În faţa porţii sale zăcea un sărac numit Lazăr. Lazăr era într-o stare jalnică. Tot trupul îi era plin de bube. Era aşa de flămând încât ar fi mâncat bucuros firimiturile care cădeau de pe masa omului bogat. Câinii vagabonzi veneau şi îi lingeau rănile.

Când Lazăr a murit, a venit un înger şi l-a dus la Abraham, în cer. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. În lăcaşul morţilor suferea chinuri mari.

Când a privit în sus, l-a văzut pe Abraham. L-a văzut şi pe Lazăr în braţele lui Abraham. Atunci el a strigat: „Părinte Abraham, ai milă de mine! Trimite-l aici pe Lazăr să-şi înmoaie degetul în apă şi să-mi răcorească limba.

Sufăr cumplit în acest foc”. Dar Abraham i-a răspuns: „Adu-ţi aminte! În toată viaţa ta ai avut tot ce ţi-ai dorit. Lazăr – dimpotrivă. De aceea el este acum mângâiat. Între noi şi voi este o prăpastie adâncă. Nimeni de aici nu poate să meargă la voi, şi nici de la voi la noi”.

Atunci bogatul s-a rugat: „Părinte, te rog, trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu. Să îi avertizeze pe cei cinci fraţi ai mei, să nu ajungă şi ei în acest loc de chin”. Abraham a răspuns: „Ei au învăţăturile lui Moise şi ale profeţilor. Nu au decât să le respecte”. Bogatul s-a rugat încă o dată: „Desigur, ei au învăţăturile lui Moise şi ale profeţilor, dar dacă ar veni la ei unul dintre cei morţi, ei şi-ar schimba viaţa”. La aceasta, Abraham a spus: „Dacă nu ascultă de Moise

şi de profeţi, nu se vor lăsa convinşi nici dacă învie cineva din morţi” (Luca 16,19-31).

75. Despre un om încrezut ºi un vameº Isus a întâlnit odată câţiva farisei. Ei socoteau că împlinesc toate poruncile lui Dumnezeu şi de aceea îi pot dispreţui pe ceilalţi oameni. Isus le-a povestit o întâmplare: „Doi oameni au mers la templu să se roage. Unul era fariseu. Celălalt era vameş. Fariseul a mers în faţă şi s-a rugat: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că sunt mai bun decât ceilalţi. Nu jecmănesc, nu înşel pe nimeni, sunt credincios soţiei mele şi nici nu sunt ca vameşul acesta.

Postesc de două ori pe săptămână şi dau a zecea parte din veniturile mele pentru templu». În schimb, vameşul a rămas în picioare, în spate. Şi-a plecat capul, şi-a bătut pieptul şi s-a rugat: «Dumnezeule, sunt un păcătos. Îndură-te de mine!»”.

Isus a zis: „Adevăr vă spun: acest vameş s-a dus acasă iertat de Dumnezeu. Celălalt nu” (Luca 18,9-14).

76. Un orb crede Isus a ajuns în apropierea oraşului Ierihon. Acolo un cerşetor orb şedea pe marginea străzii. Când acesta a simţit că treceau mult mai mulţi oameni decât de obicei, a întrebat: „Ce se petrece?”. I s-a spus că Isus din Nazaret a venit în oraş.

Atunci orbul a început să strige: „Isuse, fiul lui David, îndură-te de mine!”. Oamenii care mergeau în faţa lui Isus s-au răstit la orb: „Taci! Potoleşte-te!”. Dar el a strigat şi mai tare: „Fiul lui David! Fie-ţi milă de mine!”.

Isus s-a oprit şi a spus să fie adus orbul. Când acesta s-a aflat în faţa lui, Isus l-a întrebat: „Ce vrei? Ce să fac pentru tine?”. ¾

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre personajele din Biblie „Atunci când mor, celor săraci precum Lazăr le cresc aripi ca să poată zbura în cer, la Dumnezeu. Iar cei care au fost bogaţi pe pământ sunt ţinuţi în întuneric pentru totdeauna, drept pedeapsă pentru zgârcenia lor” (Luminiţa, 11 ani).

Ascultând cu atenţie la şcoală Parabola bogatului şi a lui Lazăr, Irina o întreabă pe profesoara de religie: „Oare Dumnezeu a ales numele de Lazăr pentru toţi cei săraci? Atunci e plină lumea de Lazări, dar parcă tot la noi sunt cei mai mulţi!”.

„Eu cred că atunci când ne rugăm lui Dumnezeu el este foarte atent şi acolo, în cer, toţi tac când lumea se roagă pe pământ, ca Dumnezeu s-o audă bine” (Aurica, 12 ani). „Atunci când ne rugăm trebuie să o facem cu umilinţă şi cu sinceritate pentru că numai aşa rugăciunea prinde aripi şi se înalţă la cer, iar Dumnezeu ne aude şi ne iartă” (Elvira, 12 ani). „Ochiul lui Dumnezeu este pretutindeni, în cer şi pe pământ.

Aşa cum l-a văzut pe Zaheu în copac, ne vede şi pe noi, chiar

¾ Orbul a răspuns: „Doamne, aş

oaspete, însă ceilalţi oameni care au văzut aceasta s-au indignat: „Poposeşte la un păcătos!”. Zaheu i-a spus lui Isus: „Doamne, vreau să dau jumătate din averea mea săracilor. Acelora pe care i-am înşelat, le dau înapoi împătrit”. Isus i-a spus: „Astăzi ai văzut, tu şi familia ta, că Dumnezeu mântuieşte. Căci eu am venit să-i caut şi să-i mântuiesc pe cei care erau pierduţi” (Luca 19,1-10).

78. Isus merge de Paºti la Ierusalim Cu puţine zile înainte de sărbătoarea Paştelui, Isus le-a zis celor 12 apostoli: „Mergem acum la Ierusalim. Acolo voi fi dat pe mâna marilor preoţi şi a cărturarilor. Ei mă vor osândi la moarte şi mă vor preda romanilor. Aceia mă vor batjocori, mă vor scuipa, mă vor biciui şi mă vor ucide. Dar după trei zile voi învia” (Marcu 10,32-34).

vrea să pot vedea”. Isus a zis: „Poţi să vezi. Credinţa ta te-a vindecat”. Din acea clipă, orbul a putut să vadă. El mergea cu Isus şi îl lăuda pe Dumnezeu. Şi toţi ceilalţi care se aflau acolo îl lăudau pe Dumnezeu (Luca 18,35-43).

77. Zaheu îºi schimbã viaþa Isus trecea prin oraşul Ierihon.

Acolo trăia Zaheu, mai-marele vameşilor. Era foarte bogat. Ar fi vrut să-l vadă pe Isus, dar mulţimea de oameni nu-l lăsa să treacă. Zaheu era un om mic de statură. De aceea a fugit înainte, spre un loc pe unde trebuia să treacă Isus. Acolo s-a urcat într-un copac. Când Isus a ajuns în locul acela, s-a oprit, s-a uitat în sus şi a spus: „Zahee, coboară! Astăzi vreau să rămân în casa ta”.

Zaheu a coborât repede. S-a bucurat că Isus voia să-i fie

16 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

dacă ne ascundem uneori de el” (Alex, 11 ani). „Eu tare aş vrea să fiu ucenicul lui Isus şi să fac tot ceea ce-mi spune el. Dar el acum tace şi e supărat că noi nu-i ascultăm poruncile şi nu ne iubim aşa cum ne iubeşte el” (Marian, 13 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

Când au ajuns în apropierea oraşului, Isus a trimis doi ucenici înainte: „Mergeţi în sat.

Acolo veţi vedea un măgăruş pe care nu a încălecat încă nimeni.

Dezlegaţi-l şi aduceţi-l la mine.

Dacă cineva vă întreabă: «Ce faceţi aici?», atunci spuneţi: «Domnul are nevoie de măgăruş şi îl va da înapoi curând».

Cei doi s-au dus în sat. Au găsit toate aşa cum spusese Isus.

Au dus măgăruşul la Isus.

Isus a mers călare pe măgăruş, până la Ierusalim. Oamenii care erau pe drum şi-au întins hainele ca pe un covor de preţ în faţa lui. Au rupt ramuri din tufe şi le-au aşezat pe drum. Mulţimea care mergea cu Isus striga tare: „Osana! Să fie lăudat! El vine în numele lui Dumnezeu. Slăvită să fie împărăţia părintelui nostru David! Astăzi ea se înfăptuieşte. Osana în înaltul cerului!”

(Marcu 11,1-10). (va urma)

Pentru tineri Ziua Mondialã a Tineretului

Sã-l facem vizibil pe Duhul Sfânt La bordul avionului care zbura de la Roma la Sydney, sâmbãtã, 12 iulie, dimineaþa, papa Benedict al XVI-lea i-a întâlnit pe ziariºti ºi a rãspuns la cinci întrebãri. Primul rãspuns oferit lui Lucio Brunelli, de la RAI, vorbeºte despre ceea ce crede papa despre Ziua Mondialã a Tineretului (ZMT), cu tema „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fimartori” (Fap 1,8).

Sanctitate, aceasta este a doua ZMT a dv., prima – să spunem aşa – în întregime a dv.

Cu ce sentimente vă pregătiţi să o trăiţi şi care este mesajul principal pe care doriţi să-l daţi tinerilor? Apoi, credeţi că ZMT influenţează profund asupra vieţii Bisericii care le găzduieşte? Şi în sfârşit, credeţi că formula acestor adunări tinereşti de masă mai este actuală?

Merg cu sentimente de mare bucurie în Australia. Am amintiri foarte frumoase de la ZMT din Köln: nu a fost doar un eveniment de masă, a fost mai ales o mare sărbătoare a credinţei, o întâlnire umană a comuniunii în Cristos. Am văzut cum credinţa deschide frontierele şi are realmente capacitatea de unire între diferitele culturi şi creează bucurie. Şi sper ca acelaşi lucru să se întâmple în Australia. De aceea sunt bucuros să văd mulţi tineri şi să-i văd uniţi în dorinţa de Dumnezeu şi în dorinţa unei lumi realmente umane. Mesajul esenţial

este indicat de cuvintele care constituie deviza acestei ZMT: vorbim despre Duhul Sfânt care ne face martori ai lui Cristos.

Deci aş vrea să concentrez mesajul meu tocmai pe această realitatea a Duhului Sfânt, care apare în diferite dimensiuni: este Duhul care acţionează în Creaţie. Dimensiunea Creaţiei este foarte prezentă, pentru că Duhul este creator. Mi se pare o temă foarte importantă în momentul nostru actual. Dar Duhul este şi inspiratorul Scripturii: în drumul nostru, în lumina Scripturii, putem să mergem împreună cu Duhul Sfânt; Duhul Sfânt este Duhul lui Cristos, deci ne conduce în comuniunea cu Cristos. În sfârşit, se arată, conform sfântului Paul, în carisme, adică într-un număr mare de daruri neaşteptate care schimbă diferitele timpuri şi dau Bisericii o forţă nouă. Aşadar, aceste dimensiuni ne invită să vedem urmele Duhului şi să-l facem vizibil pe Duhul şi altora. ZMT nu este doar evenimentul din acest moment:

este evenimentul pregătit de un drum lung cu crucea şi cu icoana sfintei Fecioare Maria.

Printre altele este pregătit din punct de vedere organizatoric, dar şi spiritual. Aşadar, aceste zile sunt momentul culminant al unui drum lung precedent.

Totul este rod al unui drum, al faptului de a fi împreună pe drum spre Cristos. Apoi ZMT creează o istorie, adică se creează prietenii, se creează noi inspiraţii: astfel ZMT continuă.

Acest lucru mi se pare foarte important: a nu vedea numai aceste trei-patru zile, ci a vedea întregul drum care le precedă şi apoi care le urmează. În acest sens, mi se pare, ZMT – cel puţin pentru viitorul nostru apropiat – este o formulă valabilă care ne pregăteşte să înţelegem că din diferite puncte de vedere şi din diferite părţi ale pământului mergem înainte spre Cristos şi spre comuniune. Astfel învăţăm un nou drum împreună. În acest sens, sper să fie şi o formulă pentru viitor.

Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Card. Stanislaw Rylko despre ZMT

Un dar al Providenþei A

redescoperi sorgintea zilelor mondiale ale tineretului reprezintă un dar providenţial pentru Biserica din zilele noastre, fiind o invitaţie de a-l redescoperi pe Duhul Sfânt în propria viaţă. Aceasta este convingerea cardinalului Stanislaw Rylko, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Laici, exprimată într-un interviu.

Ce sunt zilele mondiale ale tineretului?

Zilele mondiale ale tineretului sunt evenimente ecleziale care privesc Biserica în toate componentele sale. Răspândirea unui creştinism obosit şi descurajat ne face să simţim intens nevoia unei mărturii de credinţă pline de elan şi entuziasm, care porneşte chiar de la zilele mondiale ale tineretului. În acest sens, acestea sunt cu adevărat un dar providenţial pentru Biserica din timpul nostru.

Care este obiectivul Zilei Mondiale a Tineretului de la Sydney?

Această Zi mondială vrea să fie asemenea unor noi Rusalii.

Benedict al XVI-lea îi invită pe tineri să-l redescopere pe Duhul Sfânt, în propria lor viaţă.

Această Zi mondială îşi propune, înainte de toate, să-i ajute pe tineri să înţeleagă importanţa Mirului, sacramentul prin care Duhul Sfânt ne dă puterea specială pentru a mărturisi credinţa noastră în lume.

Zilele mondiale ale tineretului pot fi o poartă spre inima tinerilor, chiar şi pentru cei care nu se identifică cu comunitatea eclezială, sau care nu se recunosc pe deplin în aceasta?

Zilele mondiale ale tineretului sunt destinate, nu în ultimul rând, şi tinerilor care sunt departe de credinţă. Nu de puţine ori, aceştia îşi urmează

„Unde putem găsi răspunsuri? Duhul ne orientează spre calea care conduce la viaţă, la iubire şi la adevăr. Duhul ne orientează spre Isus Cristos. Există o vorbă atribuită sfântului Augustin: «Dacă vrei să rămâi tânăr, caută-l pe Cristos». În el găsim răspunsurile pe care le căutăm, găsim scopurile pentru care într-adevăr merită să trăim, găsim forţa pentru a continua drumul cu care să facem să se nască o lume mai bună.

Inimile noastre nu găsesc odihnă până când nu se odihnesc în Domnul, aşa cum spune sfântul Augustin la începutul Confesiunilor, vestita relatare a tinereţii lui. Rugăciunea mea este ca inimile tinerilor care se adună la Sydney pentru celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului să găsească într-adevăr odihnă în Domnul şi să poată fi umpluţi de bucurie şi de fervoare pentru a răspândi vestea cea bună printre prietenii lor, familiile lor şi toţi cei pe care-i întâlnesc”. (Benedict al XVI-lea, Din mesajul trimis poporului australian şi tinerilor de la ZMT) 18 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

prietenii, potrivit regulii „vino şi vezi”. De multe ori, participarea la aceste întâlniri mondiale aduce cu sine o schimbare radicală a vieţii lor, ducând la redescoperirea credinţei şi chiar la decizia de a se boteza.

Ce credeţi că vor duce tinerii din lumea întreagă la Sydney şi cu ce bagaj spiritul se vor întoarce la casele lor?

Tinerii duc, înainte de toate, tinereţea lor, care este cea mai mare bogăţie pe care o deţin.

Duc tânăra lor credinţă, ce trebuie profesată şi celebrată cu bucurie, dar şi experienţele, întrebările, problemele cu care se confruntă în ţările lor. De la Sydney, în schimb, vor purta cu ei, acasă, experienţa entuziastă a Bisericii, ca popor unit de aceiaşi credinţă în Isus Cristos şi înflăcărat de Duhul său. Vor duce acasă, ca o busolă sigură care să le indice calea, cuvântul puternic al succesorului lui Petru.

Pentru mulţi tineri creştini, zilele mondiale ale tineretului au devenit un important rezervor de curaj al credinţei: un eficient antidot pentru a nu se mai simţi singuri în trăirea credinţei în Isus Cristos, odată întorşi acasă.

(Radio Vatican, 14 iulie)

Gânduri despre ZMT

După un parcurs de peste 15.000 km, doi preoţi şi şase tineri din Dieceza de Iaşi, încurajaţi de PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă înainte de a porni la drum, au fost oaspeţii Parohiei „Sfântul Benedict” din Burwood – Melbourne, unde au fost cazaţi şi tinerii celorlalte dieceze şi eparhii catolice din România, în total 43. În această parohie s-au desfăşurat activităţile legate de Zilele în Dieceze.

Atmosfera de pe străzile oraşului Melbourne a fost caracterizată de tinereţe, entuziasm şi multă bucurie. Locuitorii au mărturisit că nu au mai văzut atât de mulţi tineri animaţi de un astfel de spirit. Totul însă a fost doar o... „pregustare” a ceea ce a urmat la Sydney, unde s-au reunit sute de mii de tineri din toată lumea.

La Liturghia de deschidere din ziua de 15 iulie, crucea şi icoana Zilei Mondiale a Tineretului au fost aduse pe scenă în timp ce erau prezentate cântecele şi dansurile tradiţionale ale aborigenilor, primii locuitori ai Australiei. A fost intonat imnul „Receive the Power”, deja devenit faimos, au fost reamintite precedentele Zile Mondiale ale Tineretului şi prezentate diferite

mărturii. În cadrul predicii, card. George Pell i-a îndemnat pe tineri să aibă curajul de a alege şi să se deschidă „prezenţei Duhului Sfânt pentru a-i permite Domnului să lucreze”. (Pr. Felix Roca şi pr. Alois Moraru) Trebuie să recunosc că nu m-am aşteptat la o aşa aventură spirituală atunci când am ales să mă alătur grupului din dieceză.

Momentele pline de viaţă petrecute până acum în Milano, unde am reuşit să vizităm domul, sanctuarul „Maria Bambina” şi alte obiective; apoi gustul fierbinte al aerului din Dubai şi Singapore, oraşele unde am făcut escale, metropola Melbourne cu catedrala „Sf. Patrick”, Grădina Zoologică, stadionul Telstra Dome, precum şi alte puncte importante, fac parte din această unică aventură. Însă gazdele noastre, familii provenite din diferite colţuri ale lumii şi stabilite în Melbourne ne-au deschis uşile şi sufletele ca să avem un somn liniştit, o masă caldă şi o comuniune pe care nu o întâlneşti peste tot. Pentru mine, un român, a fost impresionant să fiu găzduit în Australia de o familie de chinezi! O adevărată aventură, care de-abia a început! (Narcis Jitaru).

Tablete spirituale

Aºa nu!

Aºa da!

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre.

Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit şi a sărit mai tare la om să-l muşte.

Speriat rău, omul a apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. În acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr.

Văzând-l, câinele a sărit la el, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi a întins-o câinelui. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă: – Vezi, – i-a spus călugărul celui din spatele gardului – bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi voit să fie el cu tine?

A ieşit binişor omul de după gard. Omul se uita la câine, fiindu-i încă frică de el. Câinele l-a mârâit la început, apoi l-a lăsat în pace.

Călugărul, privindu-i pe amândoi cu bucurie, ca atunci când vezi doi duşmani care se împacă sincer şi care devin prieteni, i-a mai spus omului: – Nu uita, să nu faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi oriunde şi oricând poţi face numai bine. Doar de tine depinde!

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Vocaþia unui misionar N

-a fost nici ieri, dar nici cu mult timp în urmă: aveam 19 ani. Mândru că sunt tânăr, eram mulţumit de mine; eram convins că nu am prea multe defecte, dar multe calităţi. Pentru a-mi îndepărta orice gând tulburător, îmi spuneam că voi contribui şi eu cumva pentru rezolvarea problemelor lumii şi societăţii.

Alţii? Nu prea intrau în calculele mele… Într-o zi, sora mea mi-a arătat câteva fotografii pe care le primise de la o prietenă care, la rândul ei, le avea de la un misionar. Printre aceste imagini, aceea a unui tânăr cu chipul trist şi mâinile atinse de lepră, roase de boală. În mâinile putrezite deja, era toată mizeria lumii care mă interpela. Era Cristos care îmi spunea încă o dată, printr-o voce puternică, ceea ce îmi dăduse deja să înţeleg, în mod delicat, în profundul inimii: „Ai încredere în mine…, mergi… şi

vei câştiga totul. Eu voi construi, într-un alt mod, visul tău, dacă eşti dispus să pierzi… pentru mine şi pentru alţii!”

Când mi-am anunţat tatăl că vreau să plec misionar, a rămas calm şi, cum nu găsea nimic altceva să-mi spună, îmi replică: „Nu te simţi bine cu noi?” Şi-a pus mâna la bărbie, şi a adăugat: „Oricum, dacă tu crezi că Dumnezeu te cheamă, nu voi fi eu acela care să te împiedic. Dar aminteşte-ţi doar un lucru: dacă pleci, nu uita că noi suntem oameni încăpăţânaţi care muncim şi pe timp urât”.

Era un alt mod de a traduce fraza Evangheliei: „Dacă pui mâna pe plug, nu mai privi înapoi”.

Nu voiam ca logodnica mea să afle de la alţii şi nu mă simţeam pregătit încă să îi spun.

Voind să fiu cinstit cu ea şi cu mine, am petrecut luni reflectând, pentru a fi sigur că acţionez din convingere şi nu din

sentimentalism. Nu poţi glumi cu apelul Domnului, nici cu inima persoanei iubite… Într-o zi, ne-am dat întâlnire şi mi-am luat inima-n dinţi. „Am un secret să îţi spun, am bâlbâit eu, probabil te va durea, dar în inima ta mă vei înţelege…” Când am spus cuvântul care exprima tot, şi-a ascuns faţa în mâini.

Câteva lacrimi lunecaseră printre degete. Când în sfârşit mă privi, mi-a spus: „Nu-mi va fi uşor, dar sper să-ţi pot spune curând că te admir! Drumul meu nu este atât de clar ca al tău, dar, oricare ar fi, sper ca Domnul să mă inspire să fac şi eu ceva… pentru el şi pentru alţii!”.

Cu ajutorul persoanelor experimentate, străbătând mulţi ani de formare, Dumnezeu îţi cizelează un suflet de misionar. Apoi, într-o bună zi, pentru a simboliza ofranda totală, primeşti ungerea, iei paharul în propriile mâini: eşti preot.

Pentru Cristos şi pentru alţii...

A sosit mai pe urmă şi momentul plecării. Am ales Africa, marele continent negru, pentru că prietenul meu cu chipul trist şi mâinile roase de lepră era un african. După sosirea mea, am sperat mereu să-l întâlnesc, în mijlocul acelora unde trăiam, pe tânărul om prin care mi-a venit chemarea Domnului… L-am descoperit într-o duminică într-un local unde veneau toţi cei atinşi de lepră.

I-am strâns puternic mâinile roase de maladie, apoi am celebrat Liturghia şi am luat ostia în mâini… Mâinile mele, de data aceasta, tremurau sub emoţia pe care inima mea o resimţea atingând pe Cristos agonizând în suferinţa altora… Pentru aceasta am venit, şi pentru aceasta am rămas dăruindu-mă cu bucurie până la capăt.

Traducere de Minodora Mãrtinaº

20 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

ªtIRI • ªtiri • ªtiri Papa în Franþa Papa Benedict al XVI-lea va face o călătorie apostolică în Franţa în perioada 12-15 septembrie, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la apariţia Fecioarei Maria la Lourdes. Printre evenimentele şi întâlnirile programate sunt întâlniri cu autorităţile de stat, cu delegaţii ale diferitelor comunităţi religioase, cu oameni de cultură şi preoţi, persoane consacrate, seminarişti şi diaconi. Sâmbătă, 13 septembrie, la Lourdes, va vizita biserica „Sfânta Inimă” şi Cachot (casa familiei Soubirous), apoi va merge la Grotă. Duminică, 14 septembrie, papa va celebra Liturghia pentru a 150-a aniversare a apariţiilor.

După-amiaza va avea loc o întâlnire cu episcopii francezi. În ultima zi, papa va vizita oratoriul Spitalului din Lourdes, apoi va celebra o Liturghie pentru bolnavi în bazilica „Fecioara Rozariului”.

Indulgenþe Cu ocazia a 2000 de ani de la naşterea sfântului apostol Paul, sunt acordate indulgenţe speciale care vor fi valabile pe toată durata Anului Paulin: creştinilor care vor vizita cu evlavie bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”; creştinilor care participă cu evlavie la o celebrare desfăşurată public în cinstea apostolului neamurilor: în zilele de deschidere şi închidere solemnă a Anului Paulin sau în alte zile determinate de ordinariul locului şi în locurile sacre dedicate sfântului Paul; credincioşilor care sunt împiedicaţi de boală sau de alt motiv legitim dacă se unesc spiritual la o celebrare jubiliară în cinstea sfântului Paul, oferind lui Dumnezeu rugăciunile şi suferinţele pentru unitatea creştinilor. Evident,

tuturor li se cer spovadă, împărtăşanie şi rugăciuni după intenţia Sfântului Părinte.

Ziua Mondialã a Misiunilor A fost dat publicităţii la 12 iulie textul Mesajului Sfântului Părinte pentru Cea de-a 82-a Zi Mondială a Misiunilor, care anul acesta se va celebra la 19 octombrie, cu tema: „Slujitori şi apostoli ai lui Isus Cristos”. În mesajul semnat la 11 mai, papa invită la o reflecţie „asupra urgenţei care rămâne de a vesti evanghelia şi în acest timp al nostru”. Ca model al acestei angajări misionare este propus sfântul Paul, mai ales în contextul Anului Sfântului Paul în desfăşurare în Biserica Catolică.

Noua preºedintã Maria Voce, una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale Chiarei Lubich, este noua preşedintă a Mişcării Focolarelor.

A fost aleasă aproape în unanimitate la Castel Gandolfo în dimineaţa zilei de 7 iulie, de Adunarea generală a Mişcării.

Noul copreşedinte este Giancarlo Faletti, până acum coresponsabilul Mişcării la Roma.

Maria Voce s-a născut la Ajello Calabro la 16 iulie 1937. A cunoscut Mişcarea în anul 1959 şi de 44 de ani trăieşte în comunitatea Focolarului. Este avocat, dar a studiat şi teologie şi drept canonic. În ultimii ani s-a angajat în aducerea la zi a Statutelor generale ale mişcării.

Se numără printre responsabilii Grupului „Comuniune şi

Drept”, reţea a profesioniştilor şi cercetătorilor angajaţi în domeniul justiţiei, care a luat naştere recent în cadrul Mişcării Focolarelor.

Ziua Mondialã a Pãcii „Combaterea sărăciei. Construirea păcii” este tema aleasă de papa Benedict al XVI-lea pentru mesajul cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii, ce va fi celebrată în Biserica Catolică la 1 ianuarie 2009. „Tema aleasă de Sfântul Părinte, se spune într-un comunicat din 1 iulie, subliniază nevoia familiei umane de a găsi un răspuns urgent la grava problemă a sărăciei, văzută ca o problemă materială, dar mai presus de toate ca una morală şi spirituală”.

Unitatea creºtinilor „Ca ei să formeze un singur lucru în mâna ta” (Ez 37,12) este tema propusă de Bisericile din Coreea pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din 2009. Textele au fost pregătite de Comisia „Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Mondial al Bisericilor în cooperare cu Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor; ele sunt disponibile pe situl www.oikoumene.org sau pe www.vatican.va. În mod tradiţional, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor se celebrează în perioada 18-25 ianuarie.

Evaluare Sibiul a fost vizitat la 11 iulie de o delegaţie comună a Conferinţei Bisericilor Europene (CBE) şi Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) condusă de secretarii generali ai acestor două instituţii ecumenice europene, rev. Colin Williams şi Mons. Aldo Giordano.

Obiectivul vizitei acestei delegaţii l-a constituit întâlnirea

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 21

cu liderii bisericeşti locali, cu autorităţile oraşului şi cu persoanele implicate în organizarea Celei de-a III-a Adunări Ecumenice Europene (AEE3), care a avut loc la Sibiu, în perioada 4-9 septembrie 2007, pentru a le mulţumi tuturor pentru contribuţia la acest eveniment ecumenic şi pentru a evalua rezultatele acesteia. Rezultatele concrete ale AEE3 la nivel local se vor vedea peste ani, însă în mod clar ele au dus la o întărire a relaţiilor dintre Bisericile istorice din Sibiu.

Autorizaþie nulã Curtea Constituţională a respins la 7 iulie excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d din Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, invocată de constructorul imobilului Cathedral Plaza de lângă catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti. Excepţia încerca să legitimeze autorizaţia de construcţie emisă în mod ilegal de Primăria Sectorului 1 Bucureşti fără a avea competenţă. Prin urmare, autorizaţia este pasibilă de a fi declarată nulă, deoarece orice act administrativ emis de un organ necompetent este nul de drept.

Au spus da z La împlinirea a 10 ani de la sfinţirea pietrei de temelie a mănăstirii benedictine „Maica Unităţii” (Mater Unitatis) de la Viişoara, lângă Piatra Neamţ, sr. Mihaela şi sr. Gabriela, din Cleja, au făcut la 11 iulie reînnoirea voturilor pentru un an, tot atunci fiind şi intrarea în postulandat a tinerei Mihaela Coşa din Parohia „Fericitul Ieremia” din Bacău, ambele evenimente desfăşurându-se în cadrul Liturghiei celebrate la mănăstire de PS Petru Gherghel, prilejuită de sărbătoarea sfântului Benedict.

La 12 iulie, fr. Corneliu Bortoş (Sagna), fr. Robert Bondea (Adjud), fr. Eugen Murariu (Frumoasa), fr. Silvestru Budău (Horgeşti), fr. Maricel Maxim (Huşi), fr. Paul-Daniel Coman (Slănic-Moldova), fr. Marian Huşanu (Timişoara) şi fr. Mihai Benchea (Gioseni) din cadrul Ordinului Fraţilor Minori Capucini, Custodia „Fericitul Ieremia Valahul” din România, au făcut profesiunea solemnă la Sanctuarul „Fericitul Ieremia Valahul” din Oneşti.

Centru de spiritualitate La Bârnova a fost sfinţit, duminică, 6 iulie, Centrul de Spiritualitate al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi. Lucrările au început în anul 2005 şi au fost finalizate anul acesta. Ideea construcţiei a aparţinut pr. Trifaş z

care a cumpărat pământul, dar nu a putut fi concretizată din cauză că regimul comunist a confiscat totul în anul 1948. Pământul a fost recuperat după anul 2000 şi a fost posibilă construirea. Complexul poate găzdui exerciţii spirituale, zile de reculegere şi alte întâlniri.

Dispune de o capelă, 17 camere, săli de conferinţe, săli de mese. La Liturghia de sfinţire au participat PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, preoţi de la Seminar, de la Episcopie şi de la parohiile din Iaşi. Alături de acest centru se construieşte o casă a preoţilor pensionari. Construirea a început anul acesta şi se speră că va fi finalizată în 2009.

22 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

ACC: „Bucuria verii” Acţiunea Catolică a Copiilor a organizat la 5 iulie, la Valea Mare, întâlnirea „Bucuria verii” la nivel diecezan, pentru cei mai mici membri ai AC. Au participat 444 de copii din 14 parohii, însoţiţi de 84 de animatori. Programul zilei a debutat cu

o prezentare powerpoint, despre împlinirea a 10 ani de ACC. Liturghia solemnă a fost concelebrată de pr. Florin Sescu, asistentul spiritual ACRO şi ACC, şi de pr. Felix Măriuţ. Au urmat jocuri, ateliere şi competiţii sportive. Licitaţia obiectelor realizate de copii în cadrul atelierelor a avut ca scop strângerea de fonduri pentru proiectele desfăşurate în Africa de Centrul Misionar Diecezan.

La întrecerile sportive locurile întâi au fost ocupate astfel: la handbal: Roman „Fericitul Ieremia”; la fotbal: Baraţi; la volei: Roman „Fericitul Ieremia”, la şah: Ana-Maria Ghiuzana (Adjudeni).

Campusuri Campusuri şi activităţi de formare pentru copii, tineri sau adulţi au avut loc în mai multe parohii: pentru copii: Petricica (16-18 iunie, cu participanţi din Bârzuleşti şi Petricica); Luncani, Faraoani şi Bacău (17-21 iunie, cu participanţi din Horleşti); Târgu Ocna (20-23 iunie); Pralea (30 iunie – 5 iulie, cu participanţi din Bacău); Iaşi – „Sf. Tereza” (30 iunie – 13 iulie); Berzunţi (1-3 iulie); Gioseni (1-6 iulie);

Rotunda (2-6 iulie); Slănic Moldova (7-12 iulie, cu participanţi din Târgu Frumos şi Adjudeni); Iaşi – „Adormirea Maicii Domnului” (7-13 iulie); Sagna (9-13 iulie); pentru tineri: Blaj (16-19 iunie, cu participanţi din Săbăoani); Bacău (19-20 iunie); Horleşti (23-29 iunie); Miclăuşeni (7-11 iulie); Roman (15-19 iulie); Oneşti (25-27 iunie); pentru adulţi: Viişoara (4-6 iulie).

Jubileu de argint Comunitatea catolică din Satu Nou a fost alături de parohul lor, părintele Marin Temea, care luni, 7 iulie, a făcut jubileul de 25 de ani de Preoţie, dintre

care 16 ani ca paroh în această comunitate. La Liturghia de sărbătoare a fost prezent şi PS Petru Gherghel, alături de alţi 25 de preoţi. Preasfinţitul a oferit părintelui Temea medalia jubiliară Anton Durcovici. Pr. Temea va celebra o Liturghie şi în satul natal, Horgeşti, în ziua de 10 august.

Exerciþii spirituale z Pentru preoţii profesori de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi au fost organizate exerciţii spirituale în perioada 25-28 iunie, predicator fiind pr. Ugo Vanni, SJ. z Un curs de exerciţii spirituale pentru 25 de tineri s-a desfăşurat în perioada 4-8 iulie la Centrul de Spiritualitate al Mănăstirii Carmelite din Luncani, jud. Bacău, cu tema: „Ne-am

îmbarcat cu sfântul Paul”, organizat de Comisia Naţională de Pastorală Vocaţională Intercongregaţională din cadrul Federaţiei Conferinţa Română a Superioarelor Majore. z În perioada 9-13 iulie, 34 de membri din Iaşi ai Mişcării „Familia din Nazaret”, au participat la zilele de reculegere de vară desfăşurate la Dărmăneşti, asistenţi spirituali fiind preoţii Anton Despinescu, Iosif Iacob şi Petru Vernica.

Numiri ºi transferuri Prin decret episcopal, PS Petru Gherghel a făcut următoarele numiri şi transferuri de vicari în Dieceza de Iaşi: începând cu 1 mai, pr. Eduard Pătraşcu a fost transferat vicar la Parohia Horleşti; începând cu 1 august: Lucian Adam – Roman „Isus Bunul Păstor”; Ioan Balan – Bacău „Sf. Nicolae”; Mihai Daniel Bitiuşcă – Răducăneni; Adrian Blăjuţă – Bacău „Fericitul Ieremia”; Ştefan Bortă – Bijghir; Daniel Budău – Roman „Inima Neprihănită”; Adrian Bulai – Butea; Robert Canceal – Floreşti; Laurenţiu Dăncuţă – Gherăeşti; Iulian Farţade – Pildeşti; Adrian Fărăoanu –

Faraoani; Paul Fechetă – Mărgineni; Cristinel Gal – Adjudeni; Ciprian Laslău – Dărmăneşti; Emanuel Lucaci – Roman „Fericitul Ieremia”; Ioan Mărtinaş – Tuta; Romeo Neculai – Oneşti „Sf. Tereza”; Claudiu Nedelciu – Piatra Neamţ; Eduard Păduraru – Roman „Sf. Tereza”; Emil Ioan Robu – Gura Humorului; Claudiu Robu – Sagna; Mihai Savin – Oituz; Romică Sociu – Săbăoani; Andrei Staszkovian – Vatra Dornei; Gabriel Trişcă – Oţeleni. Preoţii nou-sfinţiţi au primit numirile din partea păstorului diecezei joi, 31 iulie, la Barticeşti, în cadrul unei sfinte Liturghii.

Pe scurt iunie: Botezarea a 13 copii de cãtre pr. Gabriel Cimpoeºu în Parohia Djebonoua din Coasta de Fildeº 28 iunie: Campionatul de Fotbal al Ministranþilor din zona Bacãu, desfãºurat pe terenul de fotbal de la Seminarul Liceal „Sf. Iosif” din Bacãu, câºtigat de Parohia Faraoani, pe locul doi fiind Parohia Valea Mare 19 august – 4 septembrie: Pelerinaj jubiliar la Lourdes organizat de Episcopia Romano-Catolicã de Iaºi, prin Oficiul Diecezan pentru Pelerinaje, în colaborare cu „Ad Astra Pilgrims”.

A trecut la Domnul Pr. Mihai Lucaci a trecut la cele veşnice sâmbătă, 12 iulie, în Spitalul din Barticeşti, după ce mai bine de o lună a stat în spital la Iaşi. Cu o zi înainte, la Barticeşti, fusese vizitat de PS Petru Gherghel. S-a născut la 12 septembrie 1939 la Satu Nou, jud. Neamţ. Clasele I-IV (1946-1950) le-a făcut în satul natal. Ciclul II (1951-1954) l-a urmat la Şcoala de 7 ani Bâra. Între anii 1954 şi 1956 a studiat la Seminarul din Alba-Iulia. Doi ani de liceu, trei ani de filozofie şi trei ani de teologie i-a făcut la Institutul Teologic din Iaşi.

A fost hirotonit la 29 iunie 1964 la Alba-Iulia de ep. Marton Aron. A slujit ca vicar la Lespezi (1.10.1964 – 1.07.1967) şi Răchiteni (1.07.1967 – 1.07.1970) şi ca paroh la Rotunda (1.07.1970 – 15.09.1991) şi Slobozia (15.09.1991 – 1.04.2005).

La 1 aprilie 2005 se pensionează şi se retrage în satul natal. Înmormântarea a avut loc marţi, 15 iulie, la Satu Nou (NT). august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 23

LEGEA ªI DREPTUL TÃU

Curier juridic Andrei Bulai (Roman). „V-aş ruga, după ce analizaţi copia alăturată să-mi spuneţi exact când aş putea trimite dosarul pentru pensie”.

Conform art. 41 din legea nr. 19/2000, modificată şi completată, „pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi.

Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.

Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi.

Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi

pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului”. În conformitate cu art. 42 din aceeaşi lege, „asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial, în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform următorului tabel: Stagiul de cotizare Reducerea vârsîn condiþii deose- telor standard bite de muncã de pensionare (ani împliniþi) (ani împliniþi)

6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 35

1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5 8

Vârstele standard de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi.

Conform datelor furnizate de dv., îndepliniţi condiţiile prevăzute de legea 19/2000 în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare (39 de ani, 11 luni şi 14 zile), dar nu îndepliniţi condiţia de vârstă (aveţi doar 52 de ani). Chiar în condiţiile în care aţi lucrat 24 de ani, 4 luni şi 17 zile în condiţii speciale, iar în conformitate cu art. 42 din

24 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

legea 19/2000 aveţi dreptul la o reducere a vârstei de pensionare de 5,5 ani, cu toate acestea nu veţi putea depune dosarul de pensie pentru limită de vârstă decât la împlinirea vârstei de 55 de ani.

Dar, conform art. 50 din legea 19/2000, „asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani, pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare”.

Astfel, „asiguraţii care au desfăşurat activităţi în condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri, reducerea vârstei de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani”.

Conform art. 52 „la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de legea nr. 19/2000, pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării, prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare”.

Av. Mihaela Ciobanu

POªTA REDACÞIEI Petru Blaj (Săbăoani) „Mi-am

pus de multe ori întrebarea de ce se întâmplă atâtea confruntări chiar în Ţara Sfântă (...) unde ar trebui să fie cea mai mare linişte? De ce răul macină omenirea, de ce sunt războaie şi neînţelegeri, de ce există atâta ură pe pământ?”.

Sunt întrebări pe care vi le puneţi nu numai dv. Iar răspunsul nu este greu de aflat. Omul, în orgoliul lui nemăsurat, uită că a fost creat de Dumnezeu, considerându-se el însuşi dumnezeu. Îndepărtarea creaturilor de Creatorul lor duce la tot felul de conflicte în care primele victime sunt cei nevinovaţi. Avem atâtea exemple de drame care au zguduit omenirea, în care au murit copii şi oameni care nu aveau absolut nici o vină. Sunt multe conflicte şi interese care contravin poruncii pe care ne-a lăsat-o Isus: aceea de „a ne iubi unii pe alţii”, aşa cum el ne-a iubit. A fi statornic în iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele nu este atât de uşor dat fiind lumea controversată în care trăim. Să ne intensificăm rugăciunile fiecare dintre noi pentru ca astfel de conflicte să dispară şi „toţi să fim una”, aşa cum vrea Dumnezeu care ne-a creat pe toţi după chipul şi asemănarea sa.

Ioan Cojan (Traian, NŢ). „Am citit cu mult interes şi atenţie articolul PS Petru Gherghel din revista «Lumina creştinului» din luna mai intitulat «În jurul păstorului dr. Anton Durcovici», unde PS Gherghel a voit să aducă un pios omagiu marelui episcop Anton Durcovici. Se cuvine să-i mulţumim episcopului nostru că a făcut tot ce a putut fi mai sfânt, mai nobil şi mai frumos prin aşezarea în catedrala «Adormirea Maicii Domnului» din Iaşi a unei plăci comemorative şi a unui vas cu pământ din cimitirul

din Sighetu Marmaţiei. Eu personal mă bucur că fac parte din rândul acelora care l-au cunoscut cu ocazia administrării Mirului în biserica din Săbăoani şi mă alătur cu pioşenie celor care aşteaptă cu multă speranţă ca episcopul martir A. Durcovici să fie beatificat şi ridicat la cinstea altarelor”.

Ne bucură mult interesul cu care aţi citit articolul referitor la Mons. Durcovici şi vă mulţumim pentru aprecierile făcute.

Rămâneţi unit cu noi în rugăciune pentru ca acest slujitor al Domnului care a suferit mult, să fie ridicat la cinstea altarelor cât mai curând.

G.M.G. (Roma). Sunteţi o persoană consacrată şi, desigur, rândurile pe care ni le-aţi trimis ne-au bucurat nespus de mult. Pornind de la exemplul Fecioarei Maria, aţi accentuat cât de importantă este disponibilitatea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de lume. Disponibilitatea sfintei Fecioare Maria ne ajută ca noi înşine să fim mai prompţi în a-l urma pe Isus pe calea iubirii, a generozităţii şi a compasiunii. Maria rămâne un punct de reper, un exemplu ce trebuie urmat. Acel „facă-se voia ta” trebuie să-l rostim fiecare dintre noi, fie că suntem sau nu persoane consacrate.

Este da-ul pe care trebuie să-l spunem fiecare urmându-l pe Isus pe cărările acestei lumi, purtându-ne propria noastră cruce. Vă mulţumim, de asemenea, pentru aprecierile la adresa Mons. Alois Fechet, care v-a îndrumat pe calea pe care o urmaţi şi astăzi.

Ioan Ianuş (Butea). Rebusurile pe care ni le-aţi trimis pe adresa redacţiei sunt destul de interesante, însă ţinem să precizăm că ele nu respectă câteva dintre regulile stabilite pentru careurile de cuvinte încrucişate (rămâne să descoperiţi

dv. care sunt acestea!), reguli ce au fost precizate şi cu alte ocazii în paginile revistei Lumina creştinului. Atât pentru dv., cât şi pentru toţi cei pasionaţi de enigmistică şi dornici să creeze careuri de cuvinte încrucişate, în cele ce urmează reamintim principalele reguli: 1) Întrucât Editura „Presa Bună” are în vedere publicarea de articole cu un accentuat conţinut moral şi religios, dorim ca şi tematicile careurilor să se axeze pe acelaşi conţinut şi cerinţe.

2) Dimensiunea careurilor trebuie să fie cuprinsă între 10x10 şi 14x14 (limitarea este motivată de lipsa spaţiului în paginile revistei). 3) Cuvintele tematice îngrilate, nu trase la temă, trebuie să fie de cel puţin 50% din totalul cuvintelor cuprinse în careu. 4) În general, procentul de puncte negre admis este de 15%, însă pot fi şi excepţii.

5) Se va evita disproporţia îngrilării cuvintelor tematice.

6) Cuvintele mai mari de 3-4 litere trebuie să fie cuprinse în Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) şi suplimentele lui, sau în dicţionarele de rebusistică. 7) Definiţiile vor fi alese cu grijă şi formulate cât mai scurt, dar care să conţină în „seiful” lor cheia dezlegării sau de găsire a cuvântului căutat sau a soluţiei enigmistice (pe cât posibil, evitaţi definiţiile din dicţionar; folosiţi metafora, comparaţia, superlativul etc.; de asemenea, aveţi grijă la folosirea numelor şi a citatelor biblice). 8) Sunt ignorate semnele diacritice, adică literele: a, i, s, t, pot fi citite ca ă, â, î, ş, ţ. 9) Se va evita cu desăvârşire anagramarea unor cuvinte pentru a forma altele care nu există. 10) Nu sunt admise: colţuri şi zone închise sau semiînchise, bare orizontale sau verticale; substantive, adjective, pronume, numerale şi articole

august 2008 · LUMINA CREªTINULUI · 25

declinate (excepţie fac denumirile geografice, titlurile literare, ştiinţifice, religioase, muzicale, de artă, istorie şi cuvintele compuse); verbe conjugate la alte moduri şi timpuri decât la infinitiv şi participiul trecut (excepţie fac titlurile); familii de cuvinte sau repetarea unui cuvânt chiar dacă este compus din 2-3 litere, motivându-se faptul că ar avea un alt înţeles; cuvinte peiorative, injurioase sau indecente; cuvinte cu plural inexistent; trunchieri de cuvinte, abrevieri şi sigle inexistente sau cuvinte inventate; folosirea literei „î” în interiorul cuvintelor etc. Suntem convinşi că, în măsura în care colaboratorii noştri întru enigmistică vor căuta să respecte cât de cât aceste reguli, pe adresa redacţiei vor sosi careuri bune şi interesante, care să contribuie la ridicarea calitativă a conţinutului revistei şi la educarea în spirit creştin a fidelilor noştri cititori. Vă dorim mult succes!

Ioan (Bucureşti). „Am 35 de ani şi sunt de confesiune ortodoxă. Studiez doctrina catolică atât cât îmi permit slabele-mi puteri. Îndrăznesc să vă cer sfatul deoarece nu am reuşit să aflu un răspuns teologic în privinţa Euharistiei în ritul roman (latin). De ce se distribuie sfânta Împărtăşanie sub o singură specie şi nu cu două aşa cum am fost învăţat în propria-mi tradiţie? Fiind ortodox am o puternică reticenţă faţă de împărtăşirea cu o singură specie deoarece mă simt parcă incomplet.

Poate şi din cauza slabei înţelegeri teologice a Bisericii Romane. Eu consider, ca ortodox, că împărtăşirea cu ambele specii este nu numai o chestiune aleatorie, ci o poruncă în toată regula: „Faceţi aceasta în amintirea mea până când voi veni”.

Mai mult, strict subiectiv mă simt cumva împuţinat sufleteşte,

deşi ştiu că trupul este întreaga dumnezeire (şi în trup şi în sânge fiind dumnezeirea întreagă). Apoi nu înţeleg cum a luat hotărârea Biserica Romano-Catolică, în această privinţă, în secolul al XIII-lea (după 13 secole nu cred că a fost luată o decizie aşa în vânt, ci cred că a avut temeiuri foarte serioase; ei bine mă interesează acele temeiuri).

Am mai învăţat că au fost la mijloc şi temeiuri de ordin practic – însă eu consider că sfinţii părinţi de mare valoare pe care i-a avut Biserica în prima mie de ani când Biserica era una nu puteau să nu vadă rostul împărtăşirii doar cu o specie.

Să mă înşel oare? Sper să înţelegeţi din cele scrise că nu caut polemica ieftină, ci sunt cu totul interesat să mă informez asupra doctrinei catolice”. În Biserica Catolică se folosesc ambele moduri de împărtăşire şi sub ambele specii şi cu o specie.

Decizia Bisericii Romano-Catolice de a folosi împărtăşirea credincioşilor sub o specie a venit din motive de ordin practic şi din motive de răspuns la deviaţiile care erau în timpul respectiv. Motive de ordin practic: împărtăşirea sub ambele specii e mai dificil de făcut într-o Biserică în care se împărtăşesc mulţi. E vorba de timpul cât durează şi de modalitatea de a o face. Celelalte motivaţii vin dintr-un timp în care era negată prezenţa reală a lui Cristos în pâine şi în vin. În acest context s-au introdus gesturi şi acţiuni în Liturghie care să sublinieze prezenţa reală: îngenuncherea în faţa Preasfintei Împărtăşanii, ridicarea ostiei la împărtăşanie, procesiunea cu sfânta Împărtăşanie etc. Ca o consecinţă a sublinierii prezenţei reale a lui Cristos, s-a renunţat la împărtăşirea credincioşilor cu specia vinului: se evită în felul acesta vărsarea sau pierderea oricărei

26 · LUMINA CREªTINULUI · august 2008

picături de sânge. Motivaţiile pot fi întâlnite şi în Scriptură.

Acelaşi Isus care a spus: „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi” (In 6,53), a spus: „Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaţa lumii, este trupul meu” (In 6,51). Acelaşi Isus care a spus: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi” (In 6,54), a spus: „Cine mănâncă din această pâine va trăi în veci” (In 6,58). Oricum, precizăm încă o dată că în Biserică se folosesc ambele modalităţi, considerându-le corecte pe amândouă, întrucât modalitatea de împărtăşire nu ţine de esenţa credinţei. În ritul latin, sub ambele specii se poate folosi la împărtăşirea mirilor care se căsătoresc, a celor care au un eveniment deosebit, a celor care se împărtăşesc pentru prima dată etc. Esenţa este că El e prezent şi în pâine şi în vin. Rămâne la latitudinea Bisericii să hotărască cum şi în ce fel să le folosească.

Cu alte cuvinte, sunt lucruri care nu se pot modifica şi sunt altele pe care Biserica poate hotărî cum să le facă. De exemplu, dacă vă uitaţi la primul Conciliu care e prezentat în Scriptură (Fap 15) veţi vedea că acesta ia câteva hotărâri. Următoarele Concilii de la Niceea până la Vatican II au luat hotărâri în funcţie de circumstanţele timpului respectiv. Hotărârile acestea nu ţin de esenţă. Dacă împărtăşania sub ambele specii ar ţine de esenţă cum s-ar mai putea împărtăşi, de exemplu, cei care sunt bolnavi şi nu pot să se împărtăşească decât cu vin sau numai cu pâine? Sau cei care au intoleranţă la gluten?

Regina universului Orizontal: 1) ***. 2) Sfânta Fecioară Maria, neprihănit zămislită. 3) Schimbată radical – Râu în sudul Franţei. 4) A cinsti – Răsărit. 5) Poeţi greci antici – „…Sfintei Scripturi” (neart.) – „Lacul elefanţilor” din Camerun. 6) Recunoştinţa noastră pentru sfânta Fecioară Maria.

7) Asia! – Cucernicie – La apus!

8) Cămaşă înflorată – Mulţimea care l-a condus pe Isus la intrarea în Ierusalim. 9) Vechiul nume al Corintului – Regim despotic, asemenea celui impus de regele Irod. 10) Fiul preasfintei Fecioare Maria – Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor (abr.) – Alifie moldavă. 11) Drug de lemn pe care se întind în tăbăcărie pieile ca să se usuce – Guvernatorul roman care l-a condamnat pe Isus la moarte – Prefix muscular. 12) Negarea cu încăpăţânare a unui adevăr de credinţă – A o implora pe sfânta Fecioară Maria. 13) ***.

Vertical: 1) ***. 2) Trecătoare – Supărat (fig.). 3) Prima carte a

Bibliei – Taina tainelor. 4) Imagini ale sfintei Fecioare Maria purtate cu credinţă – În trup! – Zeu! 5) Livezi din Banat – Apariţie... divină! – Spirt de la spital! 6) Anno orbis angelicum (abr.) – Maratonist – Monedă japoneză. 7) Radio-televiziune (abr.) – Luată din Ruanda! – Întreprinderea Administrativă Locală (abr.).

8) Fluviu de coastă în Statele Unite ale Americii – Rivali.

9) Perle din Bârlad! – Sloiuri de gheaţă plutitoare – Insulă în arhipelagul Cook. 10) Localitate în Germania – Noţiune în filozofie ce defineşte... nimicuri – Măgura Gurghiului!

11) Agheasmă (arh., pl.) – Flori de liliac şi de mălin! – Frumoasa lună închinată sfintei Fecioare Maria. 12) Cărturar la vechii evrei, care tălmăcea cărţile lui Moise şi interpreta poporului normele juridice –

Sfântã Marie...

Regina..., ultima invocaţie din Litania lauretană. 13) ***.

Dicţionar: TARN, AEZI, MBU,

PET, EFIR, NIVI, PEA, INII, AITU, ENTE. Prof. Anton Gherca ºi sr. Patricia Gherca Răspuns la rebusul „Anul Sfântului Paul” din numărul trecut: 1) SFANTUL PAUL; 2) CILICIA – LTA; 3) RIES – TURTIT; 4) I – GAMALIEL; 5) SAE – AT – GR – B; 6) OP – CREDINTA; 7) ROPOT – ADAIR; 8) IS – PIZMA – NN; 9) TOARTA – REA; 10) COPCI – STIRB; 11) ALEI – SCADEA.

Criptografie (7,2,11,3,8,4,6,5,11) Galina P. Pajura

Pentru susþinerea Editurii „Presa Bunã” au mai contribuit Parohiile: Sãrata, 115 lei; Vãleni, 100 lei.

Depunere de voturi în cadrul Ordinului Fecioarelor Consacrate (Iaºi, 26 iunie)

Campionat de fotbal pentru ministranþii din zona Bacãu (Bacãu, 28 iunie)

Exerciþii spirituale pentru tineri (Luncani, 4-8 iulie)

Capitulul provincial ordinar al Provinciei franciscane „Sf. Iosif” (Roman, 30 iunie – 5 iulie)

Întâlnirea diecezanã a Acþiunii Catolice a Copiilor (Valea Mare, 5 iulie)

Consacrarea noului altar al bisericii din Câmpulung Moldovenesc (12 iulie)

Reînnoire de voturi ºi intrare în postulandat la mãnãstirea benedictinã „Maica Unitãþii” (Viiºoara, 11 iulie)

Funerariile pr. Mihai Lucaci (Satu Nou, 15 iulie)