Lumina creştinului, nr. 3/2009

LUMINA

Apostolul neamurilor (XIX)

CREªTINULUI P Serie nouã – Anul XX martie 2009, nr. 3 (231)

Publicaþie lunarã a Diecezei Romano-Catolice de Iaºi Prima apariþie: ianuarie 1913 Adresa: Redacþia Lumina creºtinului Bd. ªtefan cel Mare, 26, 700064-Iaºi tel. 0232/212003; fax 0232/211527 e-mail: editor@ercis.ro Pe internet: http:// lumina.ercis.ro Redactor: pr. Cornel Cadar (e-mail: cornel@ercis.ro) Colectivul de redacþie: sr. Lenuþa Bãcãoanu, sr. Ana Celmare, Ovidiu Biºog, Liviu Criºmaru, Florin Jitaru Tehnoredactare: ing. Silviu Dogariu Tipar: Tipografia Presa Bunã, Iaºi Director tipografie: pr. Iosif Comoraºu Preþul: 1,5 lei Pe copertã: Calea Crucii, staþiunea a V-a.

Simon din Cirene îl ajutã pe Isus sã-ºi ducã crucea ISSN 1453-3758

Cum sã mã abonez?

Pentru a deveni abonaþi achitaþi contravaloarea prin mandat poºtal sau persoanei prin care revista ajunge la dv. Prin mandat poºtal plata se va efectua pe adresa: Bãcãoanu Lenuþa, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064-Iaºi. Pe mandatul poºtal, la rubrica „Loc pentru corespondenþã” specificaþi: „Pentru abonamente la publicaþia...”. Notaþi numãrul de abonamente ºi adresa dv. exactã. În cont nu se vor expedia bani prin mandat poºtal.

Contul bancar deschis la BCR IAªI: Episcopia Romano-Catolicã – Editura Presa Bunã RO35RNCB0175033592360003

Sã ne rugãm cu Biserica

rin complexitatea sa doctrinarã ºi pastoralã, sfântul apostol Paul ne este un îndrumãtor competent pe tot parcursul anului, scrisorile sale fiind mereu folosite în serviciile liturgice. Însuºi Isus i-a spus discipolului Anania din Damasc despre Saul din Tars: „Acesta este un instrument pe care mi l-am ales ca sã poarte numele meu înaintea popoarelor, a regilor ºi a fiilor lui Israel” (Fap 9,15).

Timpul Postului Mare, timp prielnic de convertire ºi renaºtere spiritualã, în perspectiva sfintei Învieri, ne este descris pe scurt, dar convingãtor, în cele ºapte versete, 4-10, ale capitolului al doilea din Scrisoarea cãtre Efeseni.

Pãcatul, întrucât întrerupe legãtura spiritualã cu Dumnezeu, autorul vieþii, este considerat ca o moarte sufleteascã.

Numai îndurarea nemãrginitã a lui Dumnezeu, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, ne readuce la viaþã împreunã cu Cristos. Aceastã acþiune dumnezeiascã este definitã prin cuvântul har: „Prin har aþi fost mântuiþi” (v. 5).

Mântuirea, ca efect al harului, este strâns legatã de credinþã,

care ºi ea este darul lui Dumnezeu (v. 8). În felul acesta, se accentueazã marea importanþã a umilinþei: „Ca sã nu se laude nimeni” (v. 9), ca ºi cum cineva ar putea dobândi mântuirea prin puterile proprii, cum pretindeau ereticul Pelagius ºi adepþii sãi. În ultimul dintre cele ºase adevãruri de crezut ce trebuie sã le ºtim într-un mod deosebit, se menþioneazã: „Harul lui Dumnezeu este trebuincios pentru mântuirea omului”.

Luminat de Duhul Sfânt, sfântul apostol Paul se exprimã foarte clar: „Noi suntem opera lui (a harului), creaþi în Cristos Isus, în vederea faptelor bune pe care le-a pregãtit Dumnezeu de mai înainte, ca sã trãim în ele” (v. 10).

Ca încurajare statornicã în grija de preþuire ºi colaborare cu harul, acelaºi mare apostol al popoarelor ne asigurã cã, fiind mântuiþi prin har, „Dumnezeu ne-a înviat ºi ne-a aºezat în ceruri, în Cristos Isus” (v. 6). Înscriºi la ºcoala vieþii creºtine, o datã cu Botezul nostru, vrem sã urmãm în mod conºtiincios lecþiile pe care sfântul apostol stã la dispoziþie sã ni le ofere cu toatã generozitatea.

Intenþia generalã: Pentru ca rolul femeilor sã fie mai Mesaj terezian apreciat ºi valorificat în fiecare naþiune din lume.

Intenþia misionarã: Pentru ca episcopii, preoþii, persoanele consacrate ºi credincioºii laici ai Bisericii Catolice din Republica Popularã Chinezã, în lumina scrisorii care le-a fost adre„Trebuie sã ºtim a recunoaºte încã din copilãrie ceea ce bunul satã de papa Benedict al XVI-lea, sã se implice în a fi semn ºi in- Dumnezeu cere sufletelor ºi sã rãspundem acþiunii harului strument de unitate, de comuniune sãu, fãrã a i-o lua vreodatã înainte ºi nici sã tãrãgãnãm” (CSG 7). ºi de pace.

P.A.D.

Temeinicia harului

Îndemn pastoral pentru timpul sfânt al Postului Mare Iatã, acum este timpul potrivit! (2Cor 6,2) Sfinþiile voastre, iubiþi credincioºi, Perioada care premerge Sfintele Paºti ºi pregãteºte biruinþa învierii, victoria vieþii asupra morþii ºi a harului asupra pãcatului, este timpul Postului Mare.

Apostolul neamurilor, în Scrisoarea a doua cãtre Corinteni, îi îndemna pe credincioºii sãi la convertire, invitându-i la un drum curajos pentru a-l întâlni pe Dumnezeu ºi a se împãca cu el prin Isus Cristos, pe care l-a fãcut una cu pãcatul oamenilor pentru ca prin el noi sã dobândim dreptatea lui Dumnezeu, adicã mântuirea ºi învierea. Pe acest drum ei pot sã se bucure de harul lui Dumnezeu pe care el îl oferã din belºug celor care îl cautã, la timpul potrivit ºi în ziua mântuirii. Fãcând acest apel cãtre corinteni, el le spunea cã acum este timpul potrivit, acum este ziua mântuirii (cf. 2Cor 5,20-6,2).

Fiind în faþa acestei sfinte perioade a Postului Mare, timp sacru ºi binecuvântat, timp de reflecþie, de rugãciune ºi de fapte de caritate, de fapte de milostenie trupeºti ºi sufleteºti, trebuie sã recunoaºtem cã ºi pentru noi, cei ce ne pregãtim anul acesta, 2009, sã participãm la învierea Domnului, la victoria sa, timpul este cu adevãrat „timpul potrivit ºi ziua mântuirii”.

Trãind cu vie credinþã ºi mare interes Anul Paulin, participând

cu folos sufletesc la mesajul biblic al acestei perioade a Postului Mare ºi parcurgând cu mare credinþã catehezele propuse pentru aceastã perioadã, inspirate fiind din scrierile sfântului Paul, avem cu adevãrat fericita ocazie sã ne apropiem de însuºi Dumnezeu, care ne vorbeºte, care ne cheamã la un drum de convertire ºi de împãcare cu el prin Isus Cristos, care merge înaintea noastrã purtându-ºi crucea prin care ºterge pãcatele noastre.

Sunt fericit sã vã pot adresa îndemnul nostru pentru a fi fideli în trãirea timpului sfânt al Postului Mare, timp ce ne duce pe toþi la bucuria învierii.

Sunt, de asemenea, bucuros sã vã îndrept cu respect invitaþia de a primi chemarea pe care ne-o face Sfântul Pãrinte papa Benedict al XVI-lea în mesajul sãu special pentru Postul Mare din acest an 2009. Sfântul Pãrinte ne aratã în ce constã drumul nostru spre înviere ºi antrenamentul nostru spiritual, pe care ni-l sugereazã Liturgia din aceastã perioadã, în cele trei direcþii verificate de tradiþia milenarã a Bisericii noastre: rugãciunea, pomana ºi postul.

Aceste minunate mijloace, îmbrãþiºate ºi împlinite, ne dispun sã pregãtim ºi sã celebrãm cu mult folos Paºtele ºi mai ales sã trãim experienþa puterii lui Dumnezeu, care alungã nelegiuirile, spalã orice vinã, celor

cãzuþi în pãcat le redã nevinovãþia ºi celor întristaþi bucuria, stinge duºmãniile, aduce înþelegerea, frânge silnicia (cf. Benedict al XVI-lea, Mesajul pentru Postul Mare 2009).

Vã îndemn ca, în lumina textelor sfinte, prezentate duminicã de duminicã, zi de zi de sfânta Bisericã, în lumina învãþãturii transmise de apostolul neamurilor al cãrui an îl celebrãm, sã parcurgeþi cu viu interes mesajul ºi chemarea papei Benedict al XVI-lea, ca ºi noi, cei din Biserica localã de Iaºi, sã ne bucurãm pe deplin de acest timp potrivit, de aceastã zi a mântuirii, de Postul Mare 2009.

Cãtre voi, dragi tineri, îndrept o chemare specialã de a vã deschide la glasul lui Cristos care doreºte sã vã împãrtãºeascã lumina sa ºi bucuria Duhului sãu Sfânt.

Vã transmit tuturor chemarea Bisericii, a textelor sfinte, a papei Benedict al XVI-lea ºi a noastrã, invitându-vã la un binecuvântat exerciþiu de credinþã, de post ºi de caritate. Împãcaþi-vã cu Dumnezeu!

Iatã, acum e timpul potrivit, timpul mântuirii! ? Petru Gherghel, episcop de Iaºi

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 3

Mesajul pentru

Timp pentru convertire Postul Mare Conform Mons. Egon Kapellari, vicepreºedinte al Conferinþei Episcopilor Austrieci, Postul Mare ne cheamã la convertire constantã la iubirea lui Dumnezeu. Episcopul susþinea aceasta într-un interviu acordat anul trecut agenþiei Zenit, din care redãm o parte.

Pentru ce în Postul Mare suntem chemaþi la convertire? Nu se poate sã ne comportãm pur ºi simplu ca niºte persoane bune care nu supãrã pe nimeni?

Fãrã îndoialã, e pozitiv faptul de a încerca sã fim o persoanã corectã sau, aºa cum spuneþi dumneavoastrã: „o persoanã bunã”. Nu numai cã e un lucru bun a încerca sã te înþelegi cu ceilalþi într-o perioadã în care mulþi cautã sã atragã atenþia printr-un comportament agresiv. Acest lucru e valabil mai ales pentru creºtini. De aceea, sfântul Paul a scris: „Aveþi în vedere sã faceþi bine înaintea tuturor oamenilor. Dacã este posibil, atât cât depinde de voi, trãiþi în pace cu toþi oamenii” (Rom 12,17b-18).

Totuºi Isus îi încurajeazã pe discipolii sãi sã nu rãmânã pur ºi simplu imobili în aceastã corectitudine, ci sã aspire la o „dreptate mai mare”. Aºa îl auzim predicând în capitolul al ºaselea din Evanghelia dupã sfântul Luca... Cu aceasta e clar în ce mod trebuie sã ne convertim: încontinuu. Suntem chemaþi sã devenim vizibili prin milostivirea universalã a lui Dumnezeu care nu se opreºte la marginile dreptãþii schimburilor ºi ale utilitãþilor. De exemplu, trebuie sã fim în mod

decis prieteni ai vieþii umane în toate dimensiunile sale: prieteni ai celor care s-au nãscut ºi ai celor care încã nu s-au nãscut, ai dezmoºtenitului ºi ai neputinciosului, ai celor care suferã fãrã vinã ºi ai celor care sunt vinovaþi, ai vieþii pãmânteºti ºi ai vieþii veºnice. O atare angajare care nu vrea sã nege nimãnui înþelegere ºi iubire poate fi ºi rãu interpretatã ºi sã întâlneascã obstacole. Creºtinii nu trebuie sã aspire la aceastã opoziþie, dar trebuie sã þinã cont de ea. În ce constã „secretul” Postului Mare?

El trebuie sã ne facã mai umani, deoarece ne conduce mai aproape de Cristos. Prin rugãciune, post ºi acþiuni de milostivire ne cufundãm în marele mister al Paºtelui: „Cristos îi iubeºte pe ai sãi, care erau în lume ºi le aratã iubirea sa pânã la sfârºit” (cf. In 13,1). Vrem sã fim vigilenþi pentru vestirea morþii ºi învierii lui Isus. Nici o viaþã umanã nu este aºa de întunecatã, aºa de lipsitã de semnificaþie, aºa de greºitã ºi fãrã Dumnezeu încât sã nu poatã fi atinsã, îmbrãþiºatã ºi vindecatã complet de iubirea lui Dumnezeu. Convertiþi-vã la aceastã iubire!

Traducere de pr. Mihai Pãtraºcu

4 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

itlul mesajului pentru Postul Mare din acest an este: T „Dupã ce a postit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, în cele din urmã i s-a fãcut foame” (Mt 4,2). Postul ca practicã de pocãinþã creºtinã este în centrul mesajului semnat de papa Benedict al XVI-lea la 11 decembrie 2008 ºi prezentat marþi, 3 februarie, în aula „Ioan Paul al II-lea” a Sãlii de Presã a Sfântului Scaun. În cadrul mesajului ocazionat de Postul Mare, papa evidenþiazã importanþa celor trei practici de pocãinþã foarte dragi tradiþiei biblice ºi creºtine – rugãciunea, pomana, postul – pentru a ne dispune sã celebrãm mai bine Paºtele ºi sã trãim astfel experienþa puterii lui Dumnezeu. „În mesajul meu obiºnuit de Postul Mare – spune papa – aº vrea sã ne oprim ºi anul acesta sã reflectãm în special asupra valorii ºi sensului postului. De fapt, Postul Mare readuce în minte cele 40 de zile de post trãite de Domnul în pustiu înainte de a întreprinde misiunea sa publicã”. Mai departe, Sfântul Pãrinte spune cã practica fidelã a postului contribuie, de asemenea, la a da unitate persoanei, trup ºi suflet, ajutând-o sã evite pãcatul ºi sã creascã în intimitate cu Domnul. Prezentând istoria postului de-a lungul timpului, papa încheie cu urarea ºi cu rugãciunea ca fiecare credincios ºi fiecare comunitate bisericeascã sã parcurgã un rodnic itinerar al Postului Mare.

Benedict al XVI-lea în Africa Papa Benedict al XVI-lea va face o cãlãtorie apostolicã în perioada 17–23 martie pe continentul african.

Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte va vizita Camerun ºi Angola.

tenþia Sfântului Pãrinte faþã de Africa, clar evidenþiatã încã de la începutul pontificatului sãu, se va concretiza în aceastã cãlãtorie apostolicã. Papa va fi prezent pentru prima datã pe continentul african, prima etapã a cãlãtoriei sale fiind Camerun.

Statul Camerun este situat în Africa centralã, având o suprafaþã de 475.440 km2. Capitala þãrii este Yaoundé, iar alte oraºe mai importante sunt Garoua ºi Douala. Limbile oficiale sunt franceza ºi engleza, iar pe lângã acestea pot fi întâlnite ºi limbile locale. La ora actualã populaþia Camerunului este de circa 16 milioane de locuitori, dintre care romano-catolicii reprezintã 35%, animiºtii 25%, musulmanii 22%, iar protestanþii 18%. Statul este condus de preºedintele Paul Biya. Papa va ajunge în Camerun la 17 martie, ora 16.00, la aeroportul din Yaoundé, unde va þine ºi primul sãu discurs. A doua zi se va întâlni cu reprezentanþi ai instituþiilor statale ºi cu preºedintele statului african. Vor urma, de asemenea, ºi întâlnirile fraterne cu episcopii locali. Cea de-a doua zi a vizitei se va încheia cu celebrarea Vesperelor – cu un caracter ecumenic – în bazilica „Sfânta Fecioarã Maria, Regina Apostolilor” din capitala þãrii.

La 19 martie, papa va avea un colocviu cu reprezentanþii

A

comunitãþii musulmane din Camerun ºi, la ora 10.00, va celebra pe stadionul din Yaoundé sfânta Liturghie solemnã în cadrul cãreia papa va înmâna Conferinþelor Episcopilor din Africa Instrumentum laboris, adicã documentul de pregãtire al urmãtoarei adunãri generale a Sinodului pentru Africa, ce se va desfãºura în perioada 4-29 octombrie la Roma, cu tema „Biserica din Africa în slujba reconcilierii, dreptãþii ºi pãcii: Voi sunteþi sarea pãmântului; voi sunteþi lumina lumii”. Prin acest gest vizitarea Camerunului devine emblematicã, un fel de continuare, o predare simbolicã a ºtafetei, deoarece tot aici, papa Ioan Paul al II-lea a adus personal exortaþia apostolicã postsinodalã „Ecclesia in Africa”, document dedicat primului Sinod african, desfãºurat în anul 1994. La 20 martie, Sfântul Pãrinte va pleca spre Angola, vizita având un caracter aparte, deoarece anul acesta se celebreazã 500 de ani de creºtinism în aceastã naþiune, dar ºi faptul cã aceastã þarã înregistreazã o creºtere economicã importantã, fiind un semn de încurajare dupã un lung rãzboi civil. Angola este aºezatã în sud-vestul continentului african, având suprafaþa de 1.246.700 km2. Capitala þãrii este Luanda, iar limba oficialã este portugheza. Populaþia este de aproape 11 milioane de locuitori, dintre care 47% practicã religii indigene, 38% sunt romano-catolici, iar 15% sunt protestanþi. ªeful statului este Jose Eduardo dos Santos.

Dupã ceremonia de bun venit de la aeroportul internaþional

din Luanda va urma întâlnirea din cursul dupã-amiezii dintre Benedict al XVI-lea ºi preºedintele Angolei, apoi întâlnirea cu autoritãþile civile ºi diplomatice din aceastã þarã ºi, de asemenea, cu episcopii din Angola ºi din Sao Tomé ºi Principe, care fac parte din aceeaºi Conferinþã a Episcopilor.

La 21 martie, la ora 10.00, papa va celebra sfânta Liturghie în biserica „Sfântul Paul”, din Luanda ºi, dupã-amiazã, se va întâlni cu tinerii angolezi pe stadionul din oraº.

Duminicã, 22 martie, va fi celebratã o altã sfântã Liturghie prezidatã de papa Benedict, în prezenþa episcopilor aparþinând Asociaþiei Interregionale a Episcopilor din Africa Australã. În aceeaºi dupã-amiazã, Benedict al XVI-lea se va întâlni cu miºcãrile catolice pentru promovarea femeii, urmând ca a doua zi, 23 martie, la ora 10.30 sã se reîntoarcã la Vatican.

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 5

Vizita PS Aurel Percã în Kenya PS Aurel Percã a întreprins o cãlãtorie misionarã în Kenya în perioada 4-20 februarie, pentru a sfinþi o bisericuþã construitã la Maikona prin contribuþia credincioºilor din Dieceza de Iaºi. El a fost însoþit de mai mulþi preoþi din Dieceza de Iaºi (pr. Isidor Dâscã, pr. Iosif Comoraºu, pr. Lucian Pãuleþ, pr. Claudiu Iºtoc, pr. Egidiu Condac), itinerarul cuprinzând vizitarea comunitãþii din misiunea româneascã din Kenya, unde activeazã preoþi, seminariºti ºi laici misionari ai Diecezei de Iaºi. Redãm în continuare impresiile PS Aurel exprimate la întoarcerea în þarã.

M

aikona se aflã în nordestul Kenyei, în deºertul Chalbi, la aproximativ 500 km de capitalã, 15-16 ore de mers cu maºina, una din zonele cele mai sãrace ºi uitate ale þãrii. Peisajul este specific deºertului, cu mult nisip ºi piatrã de provenienþã vulcanicã, vegetaþie foarte sãracã, limitatã doar la arbuºti specifici zonei de deºert, apã aproape inexistentã, singura sursã fiind un izvor de apã sãratã în apropiere, precum ºi cele douã perioade de ploaie din timpul anului, ocazie cu care misionarii noºtri îºi umplu rezervoarele care colecteazã apa de pe acoperiºurile clãdirilor misiunii.

Locuinþele localnicilor sunt în marea lor majoritate colibe construite din vreascuri ºi lut; hrana este foarte sãrãcãcioasã, ea constând din orez ºi carne de caprã (la mesele de sãrbãtoare), porumb fiert sau terci, ceai amestecat cu lapte de cãmilã sau de caprã, iar dacã este vorba de apã, aceasta este sub orice nivel igienic. Lumina electricã este inexistentã, doar parohia are câteva panouri solare ºi acumulatoare; televizorul, telefonul sau computerul sunt lucruri total strãine pentru localnici. Viaþa este ritmatã în mod regulat de rãsãritul ºi apusul soarelui care sunt invariabile (aproximativ

Alãturi de membrii Misiunii din Maikona

6 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

la 6.30 este rãsãritul, iar la 18.30 este apusul soarelui).

Temperaturile sunt destul de ridicate, 30-40°C ºi chiar uneori 50°C care creeazã mari dificultãþi pentru vizitatorii ocazionali neobiºnuiþi cu asemenea temperaturi, mai ales când este vorba de somn.

Creºterea caprelor ºi a cãmilelor este ocupaþia principalã a locuitorilor din Maikona, dar ºi a nomazilor din împrejurimi; viaþa este destul de asprã. Bãrbatul este capul familiei ºi femeia îi este supusã în totalitate, ea trebuind sã efectueze muncile cele mai grele: cãutarea lemnului pentru foc, cãratul apei de la izvorul cel mai apropiat, care uneori poate fi la câþiva kilometri de mers pe jos. În general, familiile sunt cu mulþi copii.

Aici, în acest cadru îºi oferã slujirea misionarã cu abnegaþie ºi generozitate preoþii Diecezei de Iaºi: pr. Eugen Blaj, pr. Victor Osoloº ºi – pânã la data vizitei noastre – pr. Isidor Mârþ. ¾

¾

Lor li s-au adãugat din luna noiembrie a anului trecut trei tineri voluntari, care se implicã în asistenþa socialã ºi educativã a misiunii, iar de trei ani, studenþi teologi din Seminarul din Iaºi îºi „probeazã” aptitudinile misionare în cadrul anului pastoral. Ajungând la centrul misiunii din Maikona, am avut plãcuta surprizã de a întâlni doi preoþi aparþinând Arhidiecezei de Bucureºti, care au venit aici pentru o experienþã misionarã de câteva luni, cu dorinþa de a se oferi ca preoþi „fidei donum” în slujirea Diecezei de Marsabit.

Am revenit dupã ºase ani la Maikona însoþit de câþiva preoþi ai Diecezei de Iaºi, cu dorinþa de a-i vedea pe misionarii noºtri, de a-i încuraja, de a-i întâlni pe locuitori, vechi cunoºtinþe, de a revedea locurile unde accesul este destul de anevoios (mã gândesc la manyatte – grupurile de colibe ale nomazilor – sau la cele douã filiale unde calculul drumului este fãcut nu în kilometri, ci în ore de mers cu maºina), dar ºi pentru a participa la câteva evenimente locale care întregesc opera misionarã a preoþilor noºtri: inaugurarea unui dispensar medical la Maikona, Inaugurarea ºcolii din Manyatta Gamura

Sfinþirea bisericii din Forole

centrul misiunii, sfinþirea unei biserici în filiala Forole, aflatã aproape de graniþa cu Etiopia, la aproximativ 100 km de centrul parohial, ºi inaugurarea unei ºcoli dintr-o manyattã apropiatã, Gamura, toate construite din iniþiativa pr. Eugen Blaj ºi prin generozitatea unor binefãcãtori din þara noastrã ºi ale unor organizaþii de binefacere.

Era o dorinþã mai veche a misionarilor noºtri, dar ºi a episcopului locului, PS Peter Kihara Kariuki, de a inaugura sub semnul comuniunii frãþeºti aceastã nouã bisericã din Forole, ºi aceste noi centre de

asistenþã medicalã ºi de educaþie din Maikona, care se adaugã la ceea ce au realizat misionarii de-a lungul celor 40-45 de ani de evanghelizare a zonei.

O sfântã Liturghie a fost celebratã ºi în biserica din Bada Huri, o altã filialã a Parohiei Maikona, o revenire într-un loc cu mai multã rãcoare ºi cu amintiri plãcute în prima mea cãlãtorie în Kenya. Întreaga activitate a misionarilor români este îndreptatã spre alinarea suferinþelor ºi a sãrãciei din Maikona ºi împrejurimi, începând de la asistenþa copiilor ºi tinerilor ca sã poatã creºte, în ciuda sãrãciei ºi a mizeriei, cu o pregãtire culturalã care sã-i facã conºtienþi de drepturile ºi responsabilitãþile cu care trebuie sã înfrunte viaþa socialã, politicã ºi moralã a patriei lor. În acelaºi timp, în calitate de misionari trimiºi sã vesteascã cuvântul lui Dumnezeu, preoþii, seminariºtii ºi tinerii noºtri voluntari din Maikona se implicã în opera de evanghelizare, în îngrijirea bolnavilor, în a da de ¾

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 7

¾ mâncare

celor înfometaþi, aºa cum însuºi Mântuitorul le-a recomandat apostolilor atunci când i-a trimis în misiune.

Vestirea evangheliei nu se poate separa de promovarea ºi încurajarea operelor de binefacere sufleteascã ºi trupeascã. Întreaga activitate a misionarilor de vestire a cuvântului lui Dumnezeu ºi de catehizare devine credibilã ºi are ºanse de reuºitã, dacã în paralel se promoveazã ºi asistenþa medicalã, educaþia ºi iniþierea la o meserie. În afarã de acoperirea acestor necesitãþi de naturã sanitarã ºi de asistenþã, numeroase sunt problemele ºi dificultãþile pe care trebuie sã le înfrunte în fiecare zi misionarii, mai ales distanþele mari ºi drumurile denivelate pentru a ajunge la toate localitãþile ºi manyattele, pentru a oferi minimul de mângâiere spiritualã ºi materialã atât copiilor cât ºi celor în vârstã.

De multe ori se întâmplã ca maºina cu care cãlãtoresc misionarii sã aibã mai multe pene de cauciuc sau sã se defecteze, fiind obligaþi sã înnopteze în deºert, fãrã posibilitatea de a comunica prin telefon, în aºteptarea vreunui trecãtor ocazional...

Este o realitate pe care cu greu ne-o putem imagina, obiºnuiþi fiind cu binefacerile civilizaþiei lumii moderne. ªi totuºi am constatat la misionari (nu numai la misionarii noºtri) mulþumirea ºi bucuria cã pot oferi ceva unor oameni simpli ºi sãraci, cu preþul multor renunþãri ºi prin coborârea la nivelul obiceiurilor ºi tradiþiilor specifice.

Cuvântul sfântului Paul, marele misionar, „m-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig mãcar pe unii” (1Cor 9,22) este cât se poate de actual în opera misionarã.

Giulgiul –martorul tãcut

n Evanghelii citim cã atunci când a fost înmormântat, Isus a fost înfãºurat într-un giulgiu. În dimineaþa Învierii, ne spune Evanghelia dupã sfântul Ioan (20,4-8), Petru ºi Ioan au alergat la mormânt. Ioan ajunge primul. „Aplecându-se, a vãzut giulgiurile aºezate, dar ºtergarul, care fusese pe capul lui, nu era aºezat împreunã cu giulgiurile, ci împãturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat ºi celãlalt discipol care sosise primul la mormânt. A vãzut ºi a crezut”.

Mormântul este gol, Isus înviase, iar giulgiul devine un semn de credinþã.

Conform tradiþiei foarte vechi, giulgiul sau linþoliul care se aflã actualmente la Torino (4,36 m lungime ºi 1,10 m lãþime) este pânza care l-a învelit pe Isus.

De aproape un secol oameni de ºtiinþã din diverse domenii au fãcut cercetãri ºi teste pentru a verifica autenticitatea lui. În anul 1898, avocatul Secondo Pia din Torino a obþinut aprobarea sã fotografieze giulgiul. Developarea filmului a fost un ºoc, trezind mult entuziasm.

Negativul fotografic arãta imaginea în pozitiv a unui om rãstignit, cu o faþã blândã, impresionantã, impunãtoare. „Figura ? Aurel Percã, episcop auxiliar era realã, era Domnul nostru,

Î

8 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

iar eu îl vedeam primul dupã 19 secole!”, avea sã exclame Secondo Pia. Pânza vorbeºte despre suferinþa, moartea ºi învierea lui Isus. Un trup crucificat apare imprimat în negativ, petele de sânge fiind în pozitiv. Fizicienii americani de la U.S. Air Force, J. Jackson ºi E. Jumper, au descoperit cã imaginea de pe giulgiu este tridimensionalã. Este imaginea unui om care a murit prin pironire pe cruce dupã ce fusese biciuit ºi încoronat cu spini. În partea dreaptã a toracelui se vede clar o loviturã care aratã cã acel om a fost strãpuns.

Informaþiile de pe giulgiu corespund în mod impresionant cu datele pe care ni le oferã Evangheliile cu privire la pãtimirea ºi moartea lui Isus.

Dupã o deteriorare prin incendiu în anul 1532, Surorile Clarise din Chambery (Franþa) au avut misiunea de a restaura giulgiul în anul 1534. Ca mãrturie a rãmas un proces verbal, în care se noteazã: „Am vãzut deasupra acestui mare tablou niºte suferinþe care nu s-ar fi putut închipui niciodatã… Uitându-ne la giulgiu pe dedesubt, când era întins pe pânza de Olanda sau pe cadru, vedeam rãnile ca ºi cum le-am fi privit

Expoziþii cu giulgiul din Torino rin fotografii în mãrime naturalã, Salezienii lui Don Bosco organizeazã, la Bacãu, Iaºi, Constanþa ºi Luncani, expoP ziþii cu giulgiul din Torino, însoþite de explicaþii ºi ilustraþii.

printr-un geam… Priveam aceste urme dumnezeieºti dându-ne seama cã, într-adevãr, El era cel mai frumos dintre fiii oamenilor, cum a spus David în psalmii sãi”.

O datã cu fotografia lui Secondo Pia se pun în miºcare o mulþime de cercetãtori: biologi, fizicieni, medici, anatomiºti, paleontologi, istorici, teologi, iconografi, specialiºti în istoria artelor, în istoria culturii…

Se studiazã modul de þesere a pânzei, urmele de pe ea, polenul, grupa sangvinã a petelor de sânge etc. Chiar dacã unii dintre cercetãtori se îndoiesc, pas dupã pas ei confirmã cã nu e vorba de o picturã ºi cã nu poate fi vorba de un fals. Nimeni n-a putut sã producã vreo þesãturã asemãnãtoare ºi nimeni nu a reuºit sã dea vreo altã explicaþie þinând cont de cele descoperite.

Chipul care se vede pe giulgiu este luminat din interior, el însuºi fiind izvor de luminã.

Unii dintre experþi sunt de pãrere cã impregnarea negativului a apãrut ca urmare a unei explozii necunoscute din interiorul acestuia. Ca urmare „a arderii” suprafeþei fibrelor prin iradiere infraroºie sau bombardarea cu protoni a unei energii a avut loc fixarea imaginii. ªtiinþa nu este în mãsurã sã explice pe deplin mecanismul impregnãrii imaginii pe þesãturã. „Pe baza proceselor fizico-chimice cunoscute astãzi, putem

Va fi lansatã ºi cartea „Giulgiul din Torino”.

Giulgiul din Torino este unul dintre obiectele arheologice cele mai studiate din lume. Conform tradiþiei, giulgiul este linþoliul funerar în care a fost înfãºurat Isus dupã ce a fost coborât de pe cruce. Din anul 1578 este pãstrat la Torino (Italia) în catedrala „Sfântul Ioan Botezãtorul”.

Ultima datã, giulgiul a fost expus în anul 2000. În secolul trecut a fost expus public doar de patru ori. În anul 2010 va fi o nouã expoziþie a giulgiului în Torino în prezenþa papei Benedict al XVI-lea.

Episcopul Romei, în ziua de 2 iunie 2008, în Sala „Negri”, a subliniat faptul cã anul pastoral 2010 va fi dedicat patimii lui Cristos. În acest context a anunþat acceptarea dorinþei exprimate de arhiepiscopul de Torino ca „în primãvara anului 2010 sã aibã loc o altã expunere solemnã a giulgiului”. A adãugat apoi: „Dacã Domnul îmi va da sãnãtate, sper sã vin ºi eu”.

Expoziþia va oferi o ocazie potrivitã de a cunoaºte un reper arheologic important ºi de a contempla „faþa misterioasã care vorbeºte în tãcere inimilor oamenilor, invitându-i sã recunoascã acolo faþa lui Dumnezeu” (L’Osservatore romano, nr. 23 (1.435), 6 iunie 2008, p. 1,4).

La Bacãu expoziþia poate fi vizitatã între orele 15.00 ºi 17.30; 19.00 ºi 21.00 în urmãtoarele locaþii: 25 februarie - 1 martie: biserica „Sfinþii Petru ºi Paul”; 3-8 martie: Biserica „Sfânta Cruce”; 10-13 martie: Oratoriul „Don Bosco”; 13-15 martie: Biserica „Fericitul Ieremia”.

Datele ºi locaþiile din Iaºi, Constanþa ºi Mãnãstirea Carmelitã din Luncani, unde se vor organiza expoziþii similare în lunile martie, aprilie ºi iulie, urmeazã sã fie stabilite.

Pr. Sergio Dall’Antonia

afirma cã imaginea giulgiului nu ar trebui sã existe, dar aceasta este realã, chiar în cazul în care nu suntem capabili sã clarificãm cum a luat fiinþã”, noteazã savantul J. Jackson.

Un articol publicat în revista polonezã „Iubiþi-vã” citeazã pe specialiºtii K.E. Stevenson ºi G.R. Habermkas care considerã cã procentul de probabilitate ca imaginea de pe giulgiu sã nu fie cea a lui Isus este de la 1 la 82.944.000. Pentru a realiza mai bine aceasta, ei au prezentat o comparaþie: „Sã ne imaginãm

82.944.000 de bancnote de 1 dolar, suprapuse. Aceasta ar fi distanþa de trei ori mai mare decât distanþa ce separã New Yorkul de San Francisco. Una dintre aceste bancnote este însemnatã, iar un om cu ochii legaþi poate încerca o singurã datã sã o extragã. Probabilitatea gãsirii bancnotei însemnate este de 1 la 82.944.000. Concluzia finalã este urmãtoarea: giulgiul este o pânzã mortuarã, în care a fost învelit trupul lui Isus Cristos”.

Pr. Cornel Cadar

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 9

Ziua Tineretului Z

iua Mondialã a Tineretului este celebratã în fiecare an la nivel parohial în Duminica Floriilor. Tema stabilitã de papa Benedict al XVI-lea pentru acest an este: „Ne-am pus speranþa în Dumnezeul cel viu” (1Tim 4,10).

La nivel diecezan, celebrarea va avea loc duminicã, 3 mai, la Nisiporeºti.

Papa Ioan Paul al II-lea a hotãrât ca Ziua Mondialã a Tineretului sã aibã loc în Duminica Floriilor, prima datã fiind celebratã în anul 1986. La nivel parohial aceastã zi poate fi sãrbãtoritã prin celebrarea unei Liturghii animate de tineri ºi prin cateheze legate de mesajul Sfântului Pãrinte dat cu aceastã ocazie. În fiecare an, în prima duminicã din luna mai se celebreazã la nivel diecezan Ziua Tineretului pentru tinerii din toate parohiile. În vederea unei organizãri cât mai adecvate, Oficiul pentru Pastoraþia Tinerilor, Copiilor ºi Asociaþiilor a lansat

douã concursuri ce se adreseazã tinerilor din Dieceza de Iaºi, cu scopul de a desemna un imn ºi un logo pentru Ziua Mondialã a Tineretului la nivel diecezan. Pentru detalii sau propuneri: pr. Felix Roca (Str. Sãrãrie 134, 700116-Iaºi; e-mail: pr. felixroca@gmail.com; ziuatineretului@gmail.com; tel.

0741/501481, 0769/288978).

Dupã ce anul trecut Ziua Tineretului s-a celebrat în oraºul Bacãu, într-o zi „binecuvântatã nu numai cu ploaie, ci, credem, ºi cu haruri bogate primite de la Duhul Sfânt”, PS Petru Gherghel a adresat un mandat tinerilor din diecezã, recomandând rugãciunea, mãrturia în favoarea prieteniei cu Cristos ºi implicarea generoasã în activitãþile din comunitãþile proprii.

Acestea sunt componentele esenþiale care vor asigura o participare rodnicã ºi anul acesta la Ziua Mondialã a Tineretului.

Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic

E

piscopia Greco-Catolicã de Maramureº – Baia Mare va organiza, în perioada 22-26 iulie, la Baia Mare, Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic, cu tema „Un foc care aprinde alte focuri”, având motoul „Pentru mine a trãi este Cristos” (Fil 1,21). Întâlnirea este o manifestare ce se desfãºoarã începând cu anul 1991, fiind organizatã de comunitatea catolicã de ambele rituri din þara noastrã. Totodatã, este o manifestare cu caracter ecumenic, la întâlnirile anterioare participând ºi tineri de alte confesiuni.

Pe parcursul celor cinci zile vor avea loc Liturghii, meditaþii, discuþii pe diferite teme, ateliere de creaþie, concursuri, pelerinaje, programe artistice ºi vizite la obiective cultural-istorice.

Detalii se gãsesc ºi pe situl oficial: www.intc2009.com.

10 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

E bine de ºtiut Responsabilitate socialã Fiecare persoanã care plãteºte impozit la stat poate sã direcþioneze 2% din acest impozit cãtre o organizaþie neguvernamentalã. Se recomandã sã fie aleasã o organizaþie cunoscutã, pentru a fi siguri cã banii sunt folosiþi cât mai eficient. Un exemplu de astfel de organizaþie poate fi Centrul Diecezan Caritas. Trebuie doar sã se completeze formularele oficiale pentru direcþionarea a 2%, astfel: – cei care au avut în anul 2008 o singurã sursã de venit: Declaraþia 230; – cei care au avut în anul 2008 venituri atât din salariu cât ºi din alte surse sau numai venituri din alte surse (activitãþi independente, cedarea folosinþei bunurilor etc.): Declaraþia 200.

Formularele oficiale se gãsesc la Direcþia Finanþelor Publice, la Primãria din localitate sau la sediile organizaþiilor. Declaraþiile pot fi trimise prin poºtã sau depuse personal la sediul administraþiei financiare sau al organizaþiei neguvernamentale respective.

Dacã nu sunt completate formularele, statul va încasa oricum aceºti bani. Suma nu reprezintã o sponsorizare sau donaþie, ci este o parte a bugetului de stat care este direcþionatã de cãtre fiecare cetãþean cãtre sectorul neguvernamental.

ªtiaþi cã?

În anul 2008 contribuabilii au direcþionat, prin prevederea 2%, cãtre Centrul Diecezan Caritas Iaºi suma de 47.226 lei. Suma a fost investitã în favoarea celor peste 13.540 de beneficiari din zona Moldovei.

istorie Figuri ilustre

Pr. Gheorghe Dumitraº N

ãscut la 9 mai 1923 la Nisiporeºti (jud. Roman), pr. Gheorghe Dumitraº a urmat cursurile seminariale la Hãlãuceºti, Luizi-Cãlugãra ºi Oradea. A fost hirotonit preot în ritul oriental la 1 februarie 1948, activând apoi în Parohia Sanislãu (jud. Sãlaj), precum ºi la institutele „Notre Dame de Sion” ºi „BMV” („Damele Engleze”).

La 18 ianuarie 1951 a fost arestat de Securitatea din Bucureºti sub învinuirea de „activitate contrarevoluþionarã pe linia fostului cult greco-catolic”, fiind anchetat timp de câteva luni ºi acuzat de faptul de a-i fi îndemnat pe credincioºii greco-catolici sã nu trãdeze credinþa lor strãmoºeascã; de a se fi solidarizat cu unii preoþi greco-catolici arestaþi sau urmãriþi de Securitate; de a-i fi ajutat pe unii preoþi franciscani din Moldova sã trimitã prin curieri trei scrisori adresate Sfântului Scaun; de a fi deþinut un caiet special cu numele unor preoþi din Moldova arestaþi la acea datã; de a-i fi gãzduit în Bucureºti pe preoþii Mihai Rotaru, Emil Ritti ºi Matei Dumitru, urmãriþi de Securitate; de a fi primit bani de la Nunþiaturã, destinaþi surorilor din Congregaþia „Notre Dame de Sion” ºi de a fi fost în legãturã permanentã cu alþi preoþi din lotul Todea-Tãtaru-Rotaru.

Prin Referatul din data de 9 aprilie 1951, întocmit de ofiþerul de Securitate Ion Nicolau, pr. Gheorghe Dumitraº a fost

deferit justiþiei comuniste, iar prin Sentinþa nr. 104/20 februarie 1952, Tribunalul Militar Bucureºti l-a condamnat la 25 de ani de muncã silnicã ºi confiscarea averii pentru „complicitate la crima de înaltã trãdare”. Pedeapsa a fost menþinutã, dupã ce, prin Decizia nr. 1818/12 iunie 1952, Curtea Militarã de Casaþie ºi Justiþie i-a respins recursul. În aprilie 1953, pr. Gheorghe Dumitraº a fost transferat de la Penitenciarul Jilava la minele Baia Sprie, unde, în perioada 1-7 noiembrie 1954, a intrat în greva foamei, alãturi de alþi 670 de deþinuþi politici, într-o acþiune curajoasã de sabotare a producþiei dedicatã zilei de 7 noiembrie – aniversarea revoluþiei bolºevice din Rusia.

Conform fiºei medicale pentru deþinuþi, în aceeaºi perioadã, pr. Gheorghe Dumitraº s-a îmbolnãvit grav de inimã ºi TBC. În anul 1960 a fost transferat la Penitenciarul Piteºti, unde a fost pedepsit pentru vina de a fi purtat un ac asupra sa ºi de a fi celebrat o Liturghie pentru ceilalþi deþinuþi din celulã. În acelaºi an va fi transferat la Penitenciarul Dej, unde îºi va exprima constant nemulþumirea faþã de hrana insuficientã pe care o primea. În sfârºit, în anul 1963 a fost transferat la Penitenciarul Gherla, unde va fi din nou pedepsit – 22 de zile de izolare – dupã ce ºi-ar fi îndemnat colegii de celulã sã protesteze faþã de regimul penitenciar inuman,

dar ºi pentru faptul de a fi pãstrat în celulã obiecte interzise.

Aflat la Gherla în anul 1963, pr. Gheorghe Dumitraº a fost internat în spitalul penitenciarului, dupã ce se agravaserã unele boli de care suferea de mai mulþi ani. În condiþii însã neclare astãzi, situaþia disperatã a pãrintelui a fost cunoscutã la acea datã ºi de organizaþia Amnesty International, care a solicitat eliberarea sa din închisoare. Acest fapt avea sã se producã însã în urma amnistiei generale efectuatã de regimul comunist în iulie 1964 (Decretul 411).

Un an mai târziu, din cauza agravãrii bolilor de care suferea, pr. Gheorghe Dumitraº moare în urma unui atac de cord (6 octombrie 1965), fiind înmormântat în cimitirul satului sãu natal.

Târziu, prin Decizia nr. 4127 din 2 octombrie 2002 a Curþii Supreme de Justiþie – Secþia Penalã, se realiza reabilitarea juridicã a pr. Gheorghe Dumitraº ºi a întregului lot TodeaTãtaru-Rotaru. Din pãcate, pentru pr. Gheorghe Dumitraº aceastã reparaþie era mult prea tardivã!

Dr. Dãnuþ Doboº

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 11

Mesajul sfinþilor

Dom Hélder Càmara O reuniune de studiu la Universitatea Catolicã din Milano l-a amintit sâmbãtã, 7 februarie, la 100 de ani de la naºtere, pe dom Hélder Càmara, arhiepiscop de Olinda ºi Recife în Brazilia, neînfricat ºi generos apãrãtor al sãracilor, care doar cu evanghelia a luptat mereu împotriva nedreptãþii.

D

om Hélder Càmara era al doisprezecelea din cei treisprezece copii ai unui contabil ºi ai unei învãþãtoare.

S-a nãscut la 7 februarie 1909 la Fortaleza, Ceará, în nord-estul Braziliei. A fost arhiepiscop de Olinda ºi Recife între 1964 ºi 1985. A devenit cel mai iubit, dar în acelaºi timp cel mai contestat om din Brazilia în secolul al XX-lea. Era recunoscut pe plan internaþional ca „om al lui Dumnezeu ºi apãrãtor al sãracilor”. În anul 1973 a fost nominalizat la premiul Nobel pentru pace. S-a retras la Recife în anul 1985 ºi a trecut la Domnul la 27 august 1999.

Sub pretextul siguranþei naþionale ºi personale, dom Hélder a fost de multe ori supus interogatoriilor ºi ameninþãrilor.

A refuzat protecþia personalã, spunând: „Nu am nevoie de voi, domnilor, eu am propriile gãrzi de corp. Ei sunt Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt”. Cât despre presupusa ameninþare la siguranþa naþionalã, el declara cã nu era nici comunist, nici marxist, nici subversiv. „Când dau de mâncare celor sãraci, sunt numit sfânt. Când întreb de ce sãracii nu au ce mânca, sunt numit comunist”.

ªi-a ridicat glasul când mulþi au pãstrat tãcerea. Aºa cã a fost fãcut sã tacã. Începând cu anul 1970, timp de 13 ani, guvernul i-a interzis orice adresare în public ºi chiar publicarea numelui sãu în presã. A fost exilat în propria þarã. Însã persecuþiile ºi calomniile nu l-au descurajat. Într-o noapte, o familie înspãimântatã l-a cãutat pe dom Hélder. O rudã de-a lor fusese arestatã ºi era torturatã la poliþie. Episcopul a telefonat imediat la ºeful poliþiei: „Eu sunt dom Hélder. L-aþi arestat pe fratele meu”. Poliþistul, surprins, a rãspuns: „Fratele dv., Excelenþã?”. „Da, deºi purtãm nume diferite, suntem fiii aceluiaºi Tatã”. ªeful poliþiei a inventat tot felul de scuze ºi a ordonat eliberarea fratelui episcopului, fiu al aceluiaºi Tatã.

Ca episcop, se îmbrãca în reverenda tradiþionalã ºi purta o simplã cruce pectoralã de lemn, care exprima predilecþia sa pentru cei sãraci. Obiºnuia sã spunã: „Oamenii sunt prea grei pentru tine? Atunci nu îi purta pe umeri, ci pãstreazã-i în inimã”. Dom Hélder a fost un avocat al sãracilor ºi apãrãtor al drepturilor omului. A

12 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

ajuns la concluzia cã nu este suficientã caritatea. Era nevoie de dreptate socialã.

Acest om al lui Dumnezeu fãcuse un vot: „votul ceasului” – sã se trezeascã în fiecare zi la ora 2.00 pentru a se ruga pânã la Liturghia de la ora 6.00. Aºa cum spunea adesea, „În inima unui preot nu poate exista nici un strop de urã. Avem acelaºi Tatã, suntem fraþi ºi surori de sânge, sângele lui Isus Cristos”.

Om plin de credinþã ºi fãrã complexe, nu a cunoscut frica.

Cardinalul Arns de Sao Paolo, întrebat fiind de papa Paul al VI-lea „Ce poþi sã îmi spui despre dom Hélder?”, a rãspuns: „Dom Hélder este un poet, un mistic ºi un misionar. Ca poet ºtie cum sã spunã anumite lucruri ºi poporul înþelege ceea ce spune…

Ca mistic, trãieºte rugându-se ºi îºi petrece întreaga viaþã cu Dumnezeu… Dar este ºi un mare misionar, un om care aduce ideile lui Dumnezeu în inimile oamenilor. Nu am nici o îndoialã cã este cel mai mare om al Bisericii din Brazilia”.

Florin Jitaru

Anul Sfântului Paul

Convertire ºi îndreptãþire u de mult, papa Benedict al XVI-lea se exprima în sensul cã, deºi sunt unii care evitã sau chiar refuzã sã considere evenimentul de pe drumul Damascului ca reprezentând convertirea sfântului Paul, marele apostol poate fi recunoscut, prin experienþa sa de credinþã, prin trãirea sa în unire cu Cristos, ca ºi prin ceea ce exprimã în scrierile sale, drept modelul oricãrei convertiri.

De fapt, distincþia sau chiar departajarea poate cã þin mai mult de termeni. Importantã este regenerarea interioarã prin care are loc îndreptãþirea (termen propriu sfântului Paul), iar aceasta se realizeazã în mãsura în care cineva este legat de Isus Cristos prin credinþã (cf. Rom 3,28 º.u.) ºi se înfãptuieºte în mod real în creºtinul „convertit”, în ceea ce sãvârºeºte acesta, ca ºi în modul în care reacþioneazã. Cãci, în Isus Cristos, Dumnezeu „a voit sã-ºi arate dreptatea... spre a fi el însuºi drept ºi a-l îndreptãþi pe cel ce trãieºte din credinþa în Isus” (Rom 3,26). Aºadar, „îndreptãþirea” este lucrarea lui Dumnezeu prin Fiul sãu fãcut om. Neputinþa Legii (care tindea sã excludã în mod categoric îndreptãþirea) este înlocuitã de puterea harului lui Dumnezeu, care, prin rãscumpãrarea lui Cristos, ne-o obþine în dar (Rom 3,23 º.u.). În timpul Postului Mare, contemplând tocmai lucrarea de mântuire realizatã de Isus Cristos într-un mod sângeros

N

(vezi practica de pietate numitã Calea crucii!), ajungem sã ne confruntãm ºi cu afirmaþii pauline de tipul celei din Gal 3,13: „Cristos ne-a rãscumpãrat din blestemul Legii, fãcându-se pentru noi blestem, cãci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn”. Însã trebuie sã fim atenþi ca nu cumva sã exagerãm cu ideea substituirii, ca ºi cum Cristos ar fi luat asupra sa identitatea de blestemat.

Aluzia la blestem este legatã numai de faptul istoric al morþii lui Isus pe cruce ºi nu de vreo substituire. În plus, trebuie sã avem în vedere ºi limbajul hiperbolic ºi antitetic propriu sfântului Paul, care, în versetul urmãtor, afirmã, dimpotrivã, cã „binecuvântarea... vine prin Cristos”, iar în Ef 1,3 º.u. gãsim un adevãrat imn în care se subliniazã cã „Dumnezeu... ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare... în Cristos”. Ceea ce ne impresioneazã ºi ne tulburã atunci când contemplãm patima ºi moartea rãscumpãrãtoare a lui Cristos trebuie redimensionat de ceea ce susþine apostolul în Rom 8,3, în sensul cã Isus Cristos a împãrtãºit (s-a fãcut pãrtaº de) starea omenirii pãcãtoase în general, supunându-se prin aceasta unei puteri dominante (cea a pãcatului), cu scopul de a obþine un rezultat contrar. Cãci în el se realizeazã un anumit fel de „binecuvântare” tocmai datoritã faptului cã nu a rãmas în blestem, ci moartea lui s-a desãvârºit în înviere. În

cadrul acestui proces, determinant este faptul cã el a trãit situaþia de blestem atât în conformitate cu voinþa lui Dumnezeu ºi nicidecum în opoziþie cu el, cât ºi în solidaritate cu oamenii ºi nicidecum în dispreþ sau indiferenþã faþã de ei. Astfel considerând lucrurile, se observã cât de important este, nu atât moartea înduratã ca pedeapsã pentru pãcat, cât mai ales elementul iubire, care îi dã valoare din interior ºi care, tot din interior, anihileazã principiul negativ al Legii ce pedepseºte. Prin urmare, paulinic vorbind, totul este iubire revãrsatã, iubire sacrificatã ºi har, iar, sub aceºti parametri, îndreptãþirea nu are cum sã vinã din faptele individuale ale cuiva. Ea vine, prin credinþã, de la Cristos. Dar faptele nu sunt excluse. În mod firesc – aºa cum bine subliniazã actualul papã – ele decurg, urmeazã. Iar, din ceea ce urmeazã, se vede convertirea.

Pr. Cristian Chinez

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 13

pentru familii

Plângerile lui Ieremia A

m crescut copii, iar ei, la timpul cuvenit, s-au dus pe drumul lor.

Am fost tânãr, am iubit mult o tânãrã ºi ne-am cãsãtorit. A fost soþia mea, apoi a devenit mama copiilor mei, iar acum, este departe... Am fost tânãr ºi plin de putere, iar lumea mã admira, mã preþuia ºi mã respecta. Eram puternic!

Am crezut cã aºa voi fi toatã viaþa mea, de aceea m-am hotãrât sã merg pe drumul meu, un drum propriu, unul pe care sã nu-mi dicteze nimeni; nici Dumnezeu ºi nici glasul conºtiinþei, sã nu mã intersectez cu idealurile nobile ale familiei, ci eu sã fiu cel care hotãrãºte ce trebuie fãcut ºi ce nu trebuie fãcut.

M-am încrezut în mine pentru cã eram tânãr ºi puternic. În scurt timp, viaþa mea s-a identificat cu munca mea. Am fãcut din muncã idealul meu suprem.

Peste tot vedeam muncã, profit ºi satisfacþii omeneºti. Eram îmbãtat de muncã! Nu mai era duminicã sau zi de sãrbãtoare, nu mai era soþie sau copii, nu mai eram nici mãcar eu, cel creat cu un trup ºubred, cu posibilitatea de a mã îmbolnãvi oricând, de a îmbãtrâni sau chiar de a muri. Totul în jurul meu era muncã, muncã fãrã explicaþii ºi fãrã logicã. Am crezut cã aºa trebuie sã-mi întreþin familia.

Nu, nu am avut timp de tandreþe, de cuvinte calde, de priviri blânde sau de îmbrãþiºãri care sã redea încrederea. Nu, pe toate acestea le-am considerat pierdere de timp. Pe alþii

îi acuzam cã nu le practicã! Eu, eu trebuia sã muncesc pentru a-mi întreþine familia. Eu am adus, eu am fãcut, eu am coordonat… Ce, Dumnezeu? Pânã la el…

M-am mândrit sã ºtiu cã am copii buni. Era meritul meu!

M-am purtat aspru cu ei, iar ei au învãþat ce este respectul. Au respectat, iar acum lumea îi respectã. Soþia? M-a înlocuit înaintea copiilor, mai ales atunci când am muncit pentru ei.

Nu-mi reproºez nimic, decât cã n-am stat cu mine însumi, cã nu m-am oprit nici mãcar o datã sã mã întreb de unde vin ºi încotro mã îndrept. Nu m-am întrebat niciodatã ce vreau de la aceastã viaþã, dacã este bunã sau nu, atitudinea mea faþã de cei din jur, mai ales faþã de cei din familie.

Acum, poate cã e târziu! Suferinþa care m-a copleºit e mare.

Sunt singur ºi abia acum realizez ce înseamnã aceasta. Sunt neputincios ºi mã gândesc ce bine era când aveam putere, când eram tânãr, când îi aveam pe copii lângã mine, cum mã respecta ºi mã stima lumea. De ce nu mi-am pregãtit oare aceste momente încã de atunci? Cât de bun aº fi putut sã fiu cu cei din jur!

Probabil cã dacã ar ºti oamenii ce ar ajunge la o anumitã vârstã, altfel ºi-ar organiza viaþa, mai ales în tinereþe. Dar nu ºtim ce ajungem! Sunt bãtrân ºi nu ºtiu ce va urma, ºtiu doar cã dacã ar fi s-o iau de la capãt, n-aº mai face la fel. Dar mai

14 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

Profetul Ieremia de Michelangelo

pot s-o iau de la capãt? Poate cã doar sufleteºte, ºi-i mulþumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.

Doamne, cum te-am înºelat o viaþã întreagã! Ar fi nedrept din partea mea ca abia acum sã mã întorc la tine, dar tu eºti bun ºi îndurãtor ºi aceasta îmi dã curaj. ªtiu cã, indiferent de cât de singur sunt în aceastã lume, indiferent de cât te-am iubit pânã acum, indiferent de ce vor spune cei din jurul meu, ºtiu cã tu eºti cu mine ºi cã mã vei ierta.

Doamne, acum, viaþa mea se aflã în mâinile tale. Tu mi-ai dat-o, tu o iei! Tu judeci, tu decizi! Dacã aº fi din nou tânãr, aº gândi altfel, dar sunt bãtrân ºi suferind, ºi gândesc aºa cum gândeºte un bãtrân suferind.

Dã-mi, Doamne, curaj în acele momente. ªtii tu, în care…

Dacã te-am înºelat o viaþã întreagã, acum nu vreau sã te mai înºel. O spun de aici de pe „zidul” suferinþei, aºa cum a spus-o cândva, Ieremia, profetul, de pe zidurile dãrâmate ale Ierusalimului. Doamne, dã-mi curaj!

(Francisc) Paginã realizatã de pr. Felician Tiba

pentru copii Istorioarã moralã de pr. Iosif Spillmann S.J.

Prizonierul corsarului Dragi copii, cu acest numãr începem sã prezentãm o nouã istorioarã: „Prizonierul corsarului”. Personajul principal este un copil cãzut în mâinile piraþilor ºi vândut în târgul de sclavi din Tunis. Aici a avut multe de îndurat pânã a putut sã scape, fãrã a-ºi pierde credinþa în mijlocul pãgânilor. Toatã istorioara se învârte în jurul Ordinului Trinitarilor (ordin cãlugãresc), ai cãrui membri, din dragoste cãtre aproapele, mergeau ºi cumpãrau sclavi creºtini din pieþele din Africa, pentru a-i readuce iarãºi în Europa, ºi chiar se puneau ei înºiºi uneori sclavi în locul altora. Din aceastã povestioarã învãþãm cã trebuie sã facem binele întotdeauna chiar cu preþul vieþii noastre. Traducerea a fost fãcutã de Bronislav Falewski.

1. O speranþã îmbucurãtoare (I) Era penultima zi din luna mai, anul 1643, o adevãratã zi de varã, pe înþelesul sicilienilor.

Cerul de un albastru închis forma o boltã deasupra fericitei insule.

Marea întinsã era liniºtitã ºi pe luciul ei puþin încreþit jucau razele soarelui de dimineaþã. Ca niºte fire aurii se încleºtau fâºiile gingaºe de luminã ºi era ca ºi cum o mânã nevãzutã ºi sârguitoare ar voi sã le împreuneze, formând plase pentru a prinde din mare miile de peºti ºi peºtiºori, care îºi fãceau jocul în valurile albastre ºi limpezi.

Din golfuri ieºeau în bãrci mici pescarii, niºte fãpturi voinice de culoare brunã la faþã, îmbrãcaþi în costume pitoreºti, pentru a prinde peºtele de mare, tonul. Din vocile argintii de copii rãsuna ca niºte clopote îndepãrtate cântecul frumos sicilian: „Tu ce sfântã eºti, ºi spre noi priveºti, dulce maicã, Marie!”, iar în cor rãspundeau niºte voci tari bãrbãteºti: „Roagã-te pentru noi, o, Marie!”.

Jos, la þãrm, foºneau alintaþi de un vânt uºor niºte castani mari; niºte smochini strãluceau într-o hainã nouã de sãrbãtoare; de pe stâncile cenuºii ale malurilor

salutau floricelele arbustului de capere, iar palmierul pitic îºi legãna evantaiele atât de visãtor prin aer ca ºi cum s-ar fi gândit la þãrile orientale dogorâte de soare ºi la surioarele maiestuoase, care acolo se înalþã cu mândrie prin dumbrãvi ca niºte regine. În partea de miazãnoapte, se ridicã înspãimântãtor ºi ameninþãtor, în aceastã regiune fericitã ºi binecuvântatã, cel mai înalt munte al Italiei cu vulcanul cel mai teribil, Etna. Pãrea cã acest uriaº stã inofensiv, nevinovat ºi paºnic ca un copil, ºi numai fumul gros, care se împrãºtia deasupra craterului formând un evantai, arãta caracterul lui sãlbatic ºi periculos.

Pãºuni ºi câmpii bogate se întindeau la poalele imensului munte, iar clopoþeii nenumãratelor turme sunau salutul dimineþii prin vãi ºi peste mare.

Sfânta Liturghie din renumita bisericã „Sfântul Nicolae” a benedictinilor din Catania s-a terminat ºi cea mai mare parte dintre credincioºi a ºi pãrãsit casa Domnului. Singurã, cufundatã în rugãciune liniºtitã, îngenunchea o mamã cu copilul ei înaintea altarului sfântului Nicolae. Se vede cã rugãciunea cãtre sfânt ºi-o fãcea cu foarte mare evlavie, cãci nu observã când bãtrânul cãlugãr Cristofor trecea mai des pe lângã ea þinând în mânã cheile cele mari. ªi micului Francisc i se pãrea rugãciunea mamei sale astãzi mai lungã ca altãdatã; cãci tocmai o trase încet de hainã ºi-i zise: – Mamã, hai sã mergem, eu cred cã fratele Cristofor are de gând sã încuie biserica.

Femeia îºi fãcu crucea cu evlavie, fãcu ºi peste fiul ei acest semn sfânt pe frunte, buze ºi piept, întorcându-se sã plece. ¾

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 15

Aºa rãspund copiii despre Postul Mare „Postul Mare este lupta pe care o dãm fiecare dintre noi împotriva faptelor rele care ne îndepãrteazã de Dumnezeu. Eu ºtiu cã trebuie sã fiu ascultãtor faþã de pãrinþi ºi de toþi cei care mã învaþã numai lucruri bune.

Sã nu fiu lacom, sã fiu bun ºi generos cu toþi ºi sã mã rog zilnic lui Dumnezeu ca sã mã ierte ºi sã mã ajute sã trãiesc aºa cum ne cere el” (Andrei, 12 ani). „ªtiu cã Postul Mare þine 40 de zile, dar mai bine ar þine toatã viaþa ca sã fim siguri cã vom avea toþi parte de înviere” (Gabriela, 12 ani). „Postul Mare este pentru mine ca o cãlãtorie cãtre Dumnezeu, ¾ La

uºã întâlni pe venerabilul sacristan. Ea îi zise: – Frate, n-aþi putea pune sã ardã douã lumânãri în faþa altarului sfântului Nicolae, ca acesta sã dobândeascã scumpului meu Ioan o întoarcere fericitã de peste mare?

– Desigur, doamnã Angela, rãspunse cãlugãrul. Mã voi ruga ºi un rozariu pentru intenþia dv., doar soþul dv., domnul Ioan, mi-a fost totdeauna un bun prieten. Între timp, sacristanul a încuiat uºa. Afarã s-a adresat din nou doamnei: – Spuneþi, doamnã Angela, n-aþi vrea sã-l daþi pe Francisc al dv. la ºcoala noastrã din mãnãstire? Micuþul pare a fi un bãiat dezgheþat ºi cu timpul poate deveni un comerciant destoinic ca ºi tatãl sãu.

– Ah, da, rãspunse mama bãiatului, soþul meu sperã cã Francisc va deveni odatã sprijinul

o cãlãtorie în care noi trebuie sã fim mai buni ºi mai smeriþi cu inima, aºa cum a fost Isus pentru noi. Nu este uºor sã facem aceastã cãlãtorie plinã de renunþãri, dar când Isus cãlãtoreºte împreunã cu noi totul este posibil” (Ionuþ, 13 ani). „Mulþi oameni vor sã meargã în cosmos sau sã cãlãtoreascã în alte þãri ºi sã cunoascã lumea.

Postul Mare este un timp în care omul îºi începe cãlãtoria cãtre cer, acolo unde se aflã Tatãl nostru iubit” (Minodora, 11 ani). „Postul Mare se numeºte aºa deoarece este cel mai lung, dar ºi cel mai important post bãtrâneþilor noastre ºi cã-l va ajuta în afacerile sale atât de întinse, cu toate cã eu aº dori sã-l vãd pe bãiat mai bine la altar ca un slujitor al Domnului. În orice caz mã voi sfãtui cu Ioan despre aceasta, când va sosi, pentru a vedea dacã nu-l vom putea lãsa sub îngrijirea ºi paza dv., cãci ceva bun trebuie sã înveþe, ceea ce acasã este foarte greu, din cauzã cã tatãl lui lipseºte foarte des.

– Hei! Francisc! – strigã fratele Cristofor la bãiat, care între timp fugise dupã niºte fluturaºi.

Ia vino-ncoace!

Bãiatul alergã iute la cãlugãr.

– Ia spune-ne, tinere, începu fratele Cristofor, nu ai vrea sã intri la noi în ºcoalã?

– Desigur cã da, dacã îmi permit pãrinþii, vin bucuros, cãci acasã tot n-am pe nimeni cu care sã mã pot juca, afarã de bãtrânul Ignaþiu, care nu vrea

16 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

al creºtinilor. În acest post ne apropiem cel mai mult de Isus rãstignit pe cruce ºi-l rugãm sã ne ierte pãcatele ºi sã ne ajute sã înviem asemenea lui” (Georgel, 11 ani). „Sufletul nostru este însetat de cerul lui Dumnezeu. Dar ca sã avem parte de el trebuie sã ºtim sã renunþãm aici pe pãmânt la plãceri ºi la bogãþii ca sã ne curãþãm de pãcate ºi sã-i dovedim lui Dumnezeu cât de mult îl iubim ºi noi” (Elena, 12 ani).

Prelucrare de Mariana Ghergu

sã mã lase niciodatã la mare, deoarece el crede cã pot fi furat de piraþi. Dar eu n-am nici o fricã de oamenii aceºtia rãi ºi doar mã pãzesc bine.

– Dar, scumpul meu, la ºcoalã nu mergem numai pentru joc, acolo trebuie sã ºi învãþãm bine, pr. Battista se îngrijeºte ca micii ºcolari sã nu doarmã ºi sã nu viseze în timpul studiului.

– Oh, eu vreau sã-mi dau silinþa, ca sã devin ºi un om învãþat ca unchiul meu, parohul de Aci Reale, – a fost rãspunsul micuþului. Dar am voie ºi sã mã joc la voi, nu-i aºa? Altfel nu merg.

– Sigur, Francisc, dacã vei fi silitor ºi vei ºti lecþiile în ºcoalã, vei putea sã te ºi joci. Sã vezi numai ce veseli sunt ºtrengarii noºtri. E o adevãratã bucurie sã priveºti la bãieþi cum se joacã prin curte, iar pr. Battista are mult de lucru cu ei pentru a-i þine în frâu. (va urma)

Pentru tineri

Zgârcenia Relaþia deformatã cu bunurile materiale

Z

gârcitul pierde totul, vrând sã câºtige totul”. „ Este primul vers din fabula Gãina ºi ouãle de aur de La Fontaine, în care este vorba despre un om nesãtul care avea o gãinã ce fãcea ouã de aur. Sperând sã gãseascã în interiorul ei o comoarã ºi mai mare, omul a tãiat-o, dar nu a descoperit nimic! Morala: dorinþa de a avea mai mult te face sã pierzi ºi ceea ce ai! În Avarul de Molière, Harpagon este caracterizat ca fiind „dintre oameni, omul cel mai puþin om, iar dintre muritori, muritorul cel mai hulpav ºi mai hapsân”.

Dicþionarul explicativ al limbii române defineºte zgârcit ca fiind cel care face economii exagerate, evitând ºi cheltuielile de strictã necesitate, care strânge cu lãcomie bunuri materiale; avar; lipsit de generozitate.

Banul (în general bunurile materiale) a devenit, pentru mulþi, unicul mijloc prin care se regleazã raporturile dintre persoane, astfel încât o persoanã valoreazã în funcþie de cât câºtigã, nu se alege un serviciu care mulþumeºte ºi împlineºte persoana, ci unul care are un salariu satisfãcãtor, se renunþã la valori sau lucruri esenþiale pentru valori sau lucruri superflue, dar mai trendy. Banul a fost mereu în centrul interesului omului, iar pentru a-l poseda se comit nedreptãþi, violenþe, rãzboaie.

Fiind conºtient de puterea negativã a banului, Cristos este

foarte categoric faþã de cei care sunt sclavii acestuia: „Vai vouã, bogaþilor, pentru cã vã Hieronymus Bosch Bosch -- Cele Cele ºapte ºapte pãcate pãcate capitale capitale primiþi mângâierea. Vai Hieronymus cele patru patru lucruri lucruri din din urmã urmã (Zgârcenia) (Zgârcenia) ºiºi cele vouã, celor care sunteþi sãtui acum, cãci veþi suferi de fie cautã cu prea mare aviditate foame. Vai vouã, celor care râ- ceea ce nu are. De aceea zgârdeþi acum, cãci veþi boci ºi veþi cenia nu este un viciu exclusiv lãcrima” (Lc 6,24-25). Cristos al bogaþilor; existã sãraci care nu se pronunþã împotriva boga- sunt ataºaþi exagerat de puþinul þilor sau a bogãþiei în sine, ci care îl au ºi existã bogaþi care scoate în evidenþã ceea ce face sunt liberi ºi generoºi. De fapt, ca bogãþia sã se transforme din cel zgârcit devine tot mai sãrac binecuvântare în blestem: do- de teamã sã nu fie sãrac, iar borinþa exageratã de a poseda, care gatul zgârcit este mai sãrac deface sã se uite cã totul este darul cât un cerºetor! Amãgirea care lui Dumnezeu. Pentru sfântul stã la baza zgârceniei este cã Paul, „rãdãcina tuturor relelor fericirea poate fi cumpãratã ºi este iubirea de bani, iar cei care avutã pentru totdeauna. Deºi s-au dedat la ea au rãtãcit de toþi ºtim cã banii nu aduc ferila credinþã ºi ºi-au provocat cirea, totuºi comportamentele multe chinuri” (1Tim 6,10). noastre nu denotã aceastã conDe ce banul ºi, în general, vingere. lucrurile materiale pot fi rãdãCum se poate lupta împotriva cina tuturor relelor? Problema zgârceniei? În primul rând nu nu este între a avea ºi a fi, deoa- trebuie sã uitãm niciodatã cã rece pentru om, fiinþã fizicã, a tot ceea ce avem este o binefi nu existã fãrã a avea. Omul, cuvântare a lui Dumnezeu. Topentru a exista, are nevoie de tul vine de la el ºi de aceea trela aer pânã la bani pentru a-ºi buie sã fim recunoscãtori ºi tot obþine subzistenþa. Ceea ce duce ceea ce avem trebuie sã punem la avariþie nu este a poseda lu- ºi în slujba aproapelui. De aici cruri sau bani, ci a dori ºi a voi derivã o altã atitudine: aceea doar pentru sine, uitând cã totul de a ajuta pe alþii (spiritual ºi este primit ºi, de aceea, tre- material), împãrþind cu ei ceea buie sã fie ºi dãruit. Aici apare ce suntem ºi avem, luptând astscurtcircuitul avariþiei! Zgâr- fel împotriva egoismului nostru, cenia este o ataºare dezordo- recunoscând generozitatea lui natã faþã de bani ºi de lucruri Dumnezeu ºi fiind convinºi cã materiale, astfel încât persoana el ne oferã ceea ce avem nevoie. fie este sclava a ceea ce posedã Pr. Felix Roca (de fapt, persoana este posedatã!), martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 17

Salt spre înviere A

m visat cã mã pornisem sã fac calea crucii. Dar la dorinþa mea de contemplare, drept rãspuns, mi se înfãþiºarã numai mâini. La prima oprire, douã mâini murdare ce se spãlau fãrã sã se poatã curãþa ºi douã mâini încãtuºate care împrãºtiau luminã. La a doua, mâini pornite instrumental sã striveascã ºi mâini blajine, fãcute cãuº, pentru a primi, disproporþionat, povarã. Mâinile ºfichiuitoare de la a treia ipostazã erau în antitezã cu mâinile scrijelite de colþurile pietrelor într-o prãbuºire transformatoare. A patra înfãþiºare scotea definitiv din cadru mâinile ce pãleau în faþa tremurului a patru mâini care vibrau de bunãtate. Cocârjirea de la cinci era doar precedenþã pentru zvâcnirea de arc în destindere, experimentatã de mâinile bãtãtorite de muncã în contact cu mâinile istovite, dar pline de ardoare. Înduioºarea de la a ºasea staþiune luase chip de mâini spre care, michelangelico-sixtinianic, era îndreptatã, în gest creator, o singurã mânã disponibilã, cu arãtãtorul în loc de penel. La a ºaptea, numaidecât era zãbavã, impusã de gestul afundãrii mâinilor, pentru a doua oarã creatoare ale omului, în þãrânã. Scâncetul mâinilor înlãcrimate, de la al optulea popas de-o clipã, primea invitaþie de punere faþã în faþã cu verdele ºi vigoarea mâinilor ce dau în încolþirea bobului de grâu orientat spre brazdã. Contopirea scoarþei terestre cu milostivirea zdrobitã-n kenozã, rod de întreitã iubire, se repeta din nou la cea

de-a noua zãbovire: mâinile sângerânde lãsau amprenta binecuvântãrii în stâncã. Fãrã vreun zece al înfumurãrii pe haina lepãdatã, nuditatea mâinilor învãluite-n suflu divin, din viziunea urmãtoare, fãcea sã cadã veºtejite toate mâinile neruºinãrii ºi ale voluptãþii carnale. Crisparea ecoului de numãr 11, cu toatã întrezãrirea de groazã proprie, era înnobilatã de zvârcolirea tendoanelor a douã mâini þintuite în atotputernicie sacrificatã. Sub semnul deschiderii spre-mbrãþiºare a mâinilor fixate-n gest de mare preot, de la a douãsprezecea ipostazã, se împãmântenea sacrificiul suprem de mântuire ca dãruire totalã. Dacã înþepenirea poate fi înspãimântãtoare ºi chiar sufocantã, abandonarea acelor mâini de la penultima staþiune, deºi lipsite de viaþã, transmitea mâinilor prietenoase, ce le susþineau, speranþã. În sfârºit, emoþia de la ultimul ºi cel mai cutremurãtor popas, în faþa mormântului, pãlea de tot în faþa liniºtii cu care intrau sã se acopere de întuneric chiar mâinile izvorâtoare de luminã. ªi, tocmai în acea luminã palidã de ajungere la capãt, mi-am privit, în sfârºit mâinile proprii.

M-am cutremurat ºi m-am trezit. Dar, de undeva din strãfunduri de luminã tainicã, am auzit de îndatã: „Vino…, întinde-þi mâna ºi pune-o în coasta mea!”. ªi-atunci am înþeles unde ºi cum pot fi folosite, în mod mântuitor, mâinile: la ultima bãtaie de sprijin, în cadrul saltului vital spre înviere.

18 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

Drumul spre Calvar de Jacopo Bassano

Calea crucii…

Este amintirea drumului parcurs de Isus Cristos din momentul condamnãrii la moarte pânã la depunerea sa în mormânt. Începe o nouã istorie sau, mai bine zis, istoria iubirii lui Dumnezeu îºi descoperã semnificaþia sa cea mai profundã.

Este acþiunea Duhului Sfânt care, prin cuvântul Sfintei Scripturi ºi prin lumina interioarã a harului, ne face pãrtaºi ai acestui eveniment pascal.

Calea crucii ne reveleazã înþelepciunea infinitã a lui Dumnezeu – Tatãl, care vrea ca omul, „creat dupã chipul ºi asemãnarea sa”, sã fie pe deplin realizat ºi mântuit.

Este drumul „omului peregrin” din orice timp, care continuã sã trãiascã, sã iubeascã ºi sã moarã în lumina evenimentelor pascale.

Este drumul vieþii, format din aºteptãri ºi deziluzii, speranþe ºi suferinþe, violenþe ºi pãcat, prietenii ºi singurãtate sau abandon.

Este o invitaþie la ascultarea chemãrii Sfintei Treimi de a învinge teama cumplitã a morþii, pentru a ajunge la realizarea aspiraþiei de „a fi în Dumnezeu ca Dumnezeu”: eterni ºi infiniþi în iubire.

(Centrul Misionar Diecezan, Calea crucii, 2000) Pr. Cristian Chinez

Tablete spirituale

Cum postim? e fiecare datã când e MierD curea Cenuºii merg la bisericã pentru cã începe Postul Mare. Bineînþeles, mã pregãtesc cu o searã înainte, sã fiu curat înaintea lui Dumnezeu ºi a cenuºii care îmi va fi turnatã pe creºtetul capului. Însã ascultând Liturghia, o întrebare aterizeazã ca o bombã asupra mea: „Eu cum postesc?”.

Unui creºtin nu îi este îndeajuns doar sã fie în stare de har sfinþitor… pentru cã acest har trebuie acum sã aducã ºi rod… Precum în parabola talanþilor (Mt 25,14-30), dacã nu înmulþim timpul de post prin abstinenþã, rugãciune, atenþie faþã de suferinzi, pomanã ºi gânduri curate, ajungem sã dãm socotealã asemenea celui care ºi-a îngropat talantul. Dumnezeu este iertãtor ºi de fiecare datã când ne întoarcem la el ne primeºte cu braþele deschise. Nu este nevoie decât de un sâmbure de credinþã, care, udat cu lacrimi de pocãinþã, sã creascã ºi sã devinã pom roditor al creatorului, la fel ca în cea de-a treia zi a creaþiei (Gen 1,1-19).

Nu posti în falã, trâmbiþând ºi spunând tuturor cât de drept eºti tu înaintea Domnului, pentru cã

Isus la Iaºi Pe Calvar, în fine, a ajuns Isus, Cãlãi fãrã suflet, pe cruce l-au pus.

E bãtut în cuie-n vãzul tuturor; Sângele îi curge, rãnile îl dor.

Domnul ºtie mai bine decât oricine aceste lucruri. Atunci când te rogi, când posteºti, sau când dai de pomanã, fã-o pentru Domnul, nu pentru alþii, pentru cã abia atunci îþi vei primi adevãrata rãsplatã… ªi, mai ales, fii bucuros! Posteºte cu zâmbetul pe faþã, fii bucuros cã Domnul þi-a oferit aceastã ºansã.

Mã ridic acum din bancã, e timpul sã merg sã primesc cenuºa pocãinþei ºi sã îi mulþumesc lui Dumnezeu Tatãl pentru cã ni l-a dat pe Mântuitorul, pentru ca toþi cei care privesc la el pe cruce ºi-i urmeazã exemplul sã poatã fi mântuiþi… Îþi mulþumesc, Isuse, pentru cã mã primeºti cu braþele întinse, chiar dacã pline de sânge... Numai la pieptul tãu îmi voi putea gãsi puterea de a duce propria cruce mai departe... Îþi mulþumesc, Duhule Sfinte, cã îmi luminezi mereu calea cãtre adevãr ºi cãtre viaþã, fãcându-mi plãcutã aceastã cãlãtorie cãtre etern… Îþi mulþumesc, preasfântã Fecioarã Marie, pentru cã ai stat sub crucea Fiului tãu ºi te-ai rugat ºi pentru mine, pentru ca eu astãzi sã îi pot mãrturisi lui Isus: postesc!

Augustin Rusu

Jupuitã-i pielea de cãderi pe brânci, Spinii din coroanã-i sapã rãni adânci.

Erau vremuri crude, cu zbiri ºi tirani, Când carnea umanã nu fãcea doi bani.

Când Isus, în fine, a ajuns la Iaºi, Au trecut pe-alãturi, având spor la paºi, Oameni ce pe cruce nu l-au pus nicicum; Lãsându-l sã moarã, ºi-au vãzut de drum.

Erau plini de milã toþi, într-adevãr, Nu puteau sã-i smulgã nici un fir de pãr; Persoana umanã este lucru sfânt; L-au lãsat deci teafãr în ploaie ºi vânt.

Curge ploaia rece, cu zloatã de sus, Ud pânã la piele, strigã atunci Isus: „Oamenii aceºtia nu îþi sunt pe plac Iartã-i, Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”.

Toþi se aflã-n casã, se-ncãlzesc la foc.

Nimeni nu-i pe stradã.

Fãrã de noroc, Doar Isus e-afarã ºi, plângând amar, Lângã-un zid se-ntreabã: „Iar sunt pe Calvar?”.

Versificare ºi adaptare de pr. Claudiu Dumea dupã pr. G.A. Studdert-Kennedy, Indifference

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 19

MISIUNI

Pe urmele misionarilor n perioada 15 ianuarie – 7 februarie, împreunã cu pr. Anton Dancã, am fost prezenþi în Ecuador, unde am vizitat locurile de misiune în care activeazã pr. Bartolomeu Blaj. În aceste zile am cãutat sã pãºim cât mai mult pe urmele misionarilor din Dieceza de Iaºi, care au fost sau activeazã aici.

Primii paºi ai misionarilor noºtri au fost consemnaþi în luna august a anului 2004, când preoþii Bartolomeu Blaj ºi Petru Rãchiteanu au sosit în Vicariatul Daule, Arhidieceza de Guayaquil, pentru o experienþã misionarã de trei luni. Entuziasmat de cãldura Americii de Sud ºi necesitãþile constatate la faþa locului, pr. Bartolomeu a decis sã rãmânã aici. Dupã ce a activat nouã luni ºi douã sãptãmâni în Parohia „Senor de los Milagros” din Daule, la 27 noiembrie 2005 a fost numit paroh al comunitãþii „Sfântul Bartolomeu” din Palestina, care cuprinde oraºul cu acest nume ºi aproximativ 40 de sate din jur, având aproape 16.000 de suflete.

Vizitând numeroase comunitãþi ºi discutând cu diverºi credincioºi, am rãmas surprinºi sã constatãm rezultatele muncii

Î

pe care pr. Bartolomeu a desfãºurat-o în acest canton al Ecuadorului: organizarea activitãþii catehetice în aproape toate cãtunele parohiei, vizitarea frecventã a comunitãþilor izolate ºi celebrarea sfintei Liturghii, binecuvântarea fiecãrei familii, înfiinþarea ºi celebrarea hramului fiecãrui sat – cu novene ºi misiuni speciale, pregãtirea copiilor pentru prima Împãrtãºanie ºi Mir, catehizarea catehumenilor adulþi, promovarea grupurilor organizate de copii, tineri ºi adulþi, înfiinþarea ºcolii de formare parohialã, cu participarea tuturor agenþilor pastorali, cateheþi, misionari laici etc.

Pe lângã aceastã activitate susþinutã, pr. Bartolomeu este implicat într-o amplã ºi dificilã muncã de ridicare a bisericii parohiale, a casei parohiale, a centrului pastoral ºi a mai multor capele în satele parohiei.

Datã fiind condiþia economicã a zonei, în parohie se deruleazã mai multe activitãþi sociale ºi caritative, la unele dintre ele fiind ºi noi martori.

Experienþa ineditã pe care am trãit-o în Ecuador, în zone dificile în ceea ce priveºte pastoraþia, ne-a demonstrat încã o datã varietatea culturalã ºi umanã

20 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

a Bisericii, iar misiunea preoþilor ºi cateheþilor din aceastã parte a lumii este specialã, aºa cum afirmau ºi pãrinþii conciliari în anul 1963: „E necesar ca Biserica sã fie prezentã în aceste grupuri umane prin fiii sãi care trãiesc în mijlocul lor sau sunt trimiºi acolo. (...) Este de asemenea vrednicã de laudã prezenþa cateheþilor, bãrbaþi ºi femei, care, însufleþiþi de spirit apostolic, prin eforturile lor deosebite aduc un ajutor de seamã ºi de neînlocuit pentru rãspândirea credinþei ºi a Bisericii”.

Mai mult de atât, deoarece clerul este insuficient pentru evanghelizarea atâtor mulþimi ºi pentru exercitarea slujirii pastorale, sarcina cateheþilor este de cea mai mare importanþã, aºa cum am vãzut ºi în comunitãþile pe care le-am vizitat: vestesc evanghelia, încurajeazã familiile, educã tinerii ºi copiii, învaþã sã se roage ºi sã citeascã Biblia etc.

Palestina, Macul, Mirador, Samanes, Cajape, Coloradal, Limon, San Pablo, Juanita de las Mercedes, Yumes, Relicario, Pijio, El Carmen, Guabito, Los Limos, La Beldaca... sunt doar câteva dintre numele comunitãþilor pe care le-am vizitat în aceste zile. Cu bucurie, dar ºi durere în suflet, am constatat foamea ºi setea acestor oameni, atât dupã hrana spiritualã cât ºi materialã necesare trãirii unei vieþi creºtine cât mai autentice.

Cuvintele lui Isus: „Seceriºul este mare, dar lucrãtorii sunt puþini”, se verificã din plin în aceastã zonã, de aceea lansãm invitaþia de a ne gândi ºi noi la aceste comunitãþi ºi a le susþine cu rugãciunea, bunurile noastre materiale ºi, de ce nu, cu oferirea unor ani ai vieþii noastre în slujba acestor semeni ai noºtri.

Pr. Alois Moraru

ªtiri • ªtiri • ªtiri Statul Vatican – 80 de ani Vatican, cel mai mic stat din lume, a împlinit 80 de ani de existenþã. La 11 februarie 1929, au fost stabilite acordurile ce recunoºteau independenþa ºi suveranitatea Sfântului Scaun.

Pentru a marca evenimentul, au avut loc o serie de evenimente organizate sub tema: „Un mic teritoriu pentru o mare misiune”.

Printre acestea, un simpozion (12-14 februarie) la Palatul Lateran din Roma, cu referate din partea unor specialiºti în istorie, un concert („Mesia” de Händel, 12 februarie), în interpretarea a douã orchestre din Dublin (Irlanda) ºi o expoziþie (12 februarie – 10 mai) care prezintã cãrþi, documente rare, hãrþi vechi, machete, filme, fotografii, sigilii.

Exerciþii spirituale Card. Francis Arinze, din Nigeria, prefect emerit al Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor, va þine între 1 ºi 7 martie, în capela „Redemptoris Mater” din Vatican, exerciþiile spirituale pentru Postul Mare 2009 cu participarea papei ºi a Curiei Romane, tema fiind „Preotul îl întâlneºte pe Isus ºi îl urmeazã”.

Misiunea Bisericii „Misiunea Bisericii în Europa Centro-Orientalã la 20 de ani de la prãbuºirea sistemului comunist”, aceasta a fost tema întâlnirii de la 10 februarie la Zagreb (Croaþia) a cardinalilor ºi preºedinþilor conferinþelor episcopilor din þãrile Europei Centro-Orientale. Din România a

fost prezent PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti.

Pe lângã aniversarea cãderii Zidului de la Berlin, de la 9 noiembrie 1989, s-a marcat memoria cardinalului Alojzije Stepinac (1898-1960) la zece ani de la beatificarea lui care a avut loc la 3 octombrie 1998.

Papa în Þara Sfântã Au fost confirmate oficial primele date ale cãlãtoriei papei Benedict al XVI-lea în Þara Sfântã, prevãzutã pentru perioada 8-11 mai, când va vizita Iordania, Israel ºi Teritoriile Palestiniene. În Iordania, papa va vizita diferite locaþii ºi va inaugura o bisericã. Despre cãlãtoria în Israel încã nu au fost fãcute cunoscute detaliile vizitei.

Vor fi trei întâlniri cu comunitãþile catolice, „una la Ierusalim, una la Betleem ºi una în Galileea”. Sunt prevãzute întâlniri cu lideri religioºi creºtini, islamici ºi ebraici, dar ºi cu reprezentanþi ai autoritãþilor civile.

Preot asasinat Un preot diecezan spaniol în vârstã de 59 de ani, Eduardo de la Funete Serrano, a fost asasinat în noaptea dinspre 14 spre 15 februarie, la circa 20 km depãrtare de Havana (Cuba). Nu se cunosc motivele crimei. Este un fapt neobiºnuit în insulã, afirmã episcopii cubanezi care se roagã pentru preotul spaniol asasinat, de trei ani paroh în capitala Cubei.

Caz de eutanasie Eluana Englaro, femeia italiancã în vârstã de 38 de ani care s-a aflat în comã 17 ani, a murit la Udine, la 9 februarie, dupã ce i s-au sistat hrana ºi apa. Deºi în Italia eutanasia este ilegalã, tatãl Eluanei a obþinut anul trecut o decizie din partea Curþii de Apel a Italiei, care îi permitea sã întrerupã hidratarea ºi

alimentarea pentru a-i provoca moartea. Episcopii catolici italieni, care au cerut în mod repetat ca Eluana sã fie menþinutã în viaþã, ºi-au exprimat „marea lor durere” la moartea femeii, la fel ºi reprezentanþi ai diferitelor organizaþii pro-life care au luat atitudine în favoarea menþinerii ei în viaþã.

Mediu ºi creaþie Valoarea mediului înconjurãtor ºi respectarea creaþiei s-au aflat în centrul întâlnirii anuale a Comitetului Comun al Conferinþei Bisericilor Europene (KEK), desfãºuratã anul acesta la Esztergom în Ungaria între 19 ºi 22 februarie. KEK reuneºte 120 de Biserici ºi comunitãþi ortodoxe, protestante, anglicane ºi de vechi-catolici ºi Consiliul Conferinþelor Episcopilor din Europa, organism catolic ce reuneºte 33 de conferinþe ale episcopilor. Din România a participat PS Virgil Bercea, episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea.

Cãlugãriþe eliberate Cele douã cãlugãriþe italience care au fost rãpite anul trecut în Kenya au fost eliberate. Agenþia de ºtiri MISNA a relatat, la 19 februarie, cã Maria Teresa Olivero ºi Caterina Giraudo, în vârstã de 67 ºi respectiv 61 de ani, au fost eliberate dupã 102 zile de prizonierat. Cãlugãriþele din Miºcarea Misionarã Contemplativã Italianã a pãrintelui de Foucauld au fost rãpite în noaptea dintre 8 spre 9 noiembrie 2008 de un grup alcãtuit de circa 200 de oameni, în Elwak, în nord-estul Kenyei, ºi duse apoi în Somalia.

Prezentare de carte Cartea Les catholiques de Moldavie. Histoire d’une minorité religieuse de Roumanie („Catolicii din Moldova. Istoria unei

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 21

minoritãþi religioase din România”), scrisã de istoricul francez Jean Nouzille, a fost prezentatã, la Ambasada României din Paris, la 2 februarie, ºi apoi la Universitatea din Strasbourg, la 5 februarie. Din România au fost prezenþi la aceste evenimente pr. Wilhelm Dancã ºi pr. ªtefan Lupu.

Românii din Italia PS Petru Gherghel, responsabil cu pastoraþia migranþilor în cadrul Conferinþei Episcopilor din România (CER), i-a îndemnat, la 19 februarie, pe credincioºii români imigraþi în Italia ºi oriunde în lume la demnitate ºi comportament coerent cu credinþa pe care o mãrturisesc. ÎPS Ioan Robu, în calitate de preºedinte al CER, a adresat, la 23 februarie, o scrisoare cardinalului Bagnasco, preºedintele Conferinþei Episcopilor din Italia, în care, dupã ce condamnã infracþionalitatea, precizeazã: „Suntem convinºi cã prietenia tradiþionalã dintre italieni ºi români, precum ºi solidaritatea comunã împotriva oricãrui rãu, vor putea sã prevaleze ºi sã învingã orice tentaþie de a vedea doar rãul”.

Decernare Card. Zenon Grocholewski, prefect al Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, a primit titlul de „Doctor Honoris Causa” din partea Universitãþii Babeº-Bolyai, la 20 februarie. Evenimentul s-a înscris în vizita pe care cardinalul a efectuat-o în Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla, în perioada 19-22 februarie, împreunã cu arhiep. Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic în România ºi Republica Moldova, care a vizitat pentru prima oarã aceastã eparhie dupã numirea ca nunþiu în decembrie 2007.

Traficul uman La Satu Mare a avut loc, în zilele de 8 ºi 9 februarie, o conferinþã internaþionalã, organizatã de comisiile „Justitia et Pax” din centrul ºi estul Europei, cu tema: „Traficul uman. Evadare în Europa în speranþa unei

vieþi mai bune”. Au fost 40 de invitaþi, reprezentanþi bisericeºti ºi ai unor instituþii de specialitate din þarã ºi de peste hotare.

Prezent la lucrãri, PS Petru Gherghel, responsabil cu pastoraþia migranþilor, a vorbit despre viziunea Conferinþei Episcopilor din România asupra migraþiei. Preasfinþitul a fost însoþit de pr. Mihai Pãtraºcu.

A fost prezentatã ºi cartea „Migraþie, mobilitate ºi drepturile omului, la graniþa de est a Uniunii Europene”.

Rolul asistentului La seminarul „Rolul asistentului spiritual în Acþiunea Catolicã”, organizat în perioada 2-5 februarie de Federaþia Acþiunea Catolicã din România (ACRO) la Centrul Spiritual

„Manresa” din Cluj-Napoca, au participat peste 60 de asistenþi spirituali ai Acþiunii Catolice din diecezele ºi eparhiile unde

22 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

aceasta este prezentã, echipele naþionale ale ACRO, dar ºi invitaþi din þarã ºi strãinãtate (Italia, Republica Moldova ºi Bulgaria), seminarul fiind o ocazie de aprofundare a misiunii de asistent spiritual în cadrul Acþiunii Catolice ºi în colaborarea cu laicii. Alãturi de alþi episcopi din România ºi Italia, a fost prezent ºi PS Petru Gherghel.

Nonagenar Circa 20 de preoþi au fost alãturi de pãrintele Petru Albert, la Galaþi, la Liturghia celebratã în ziua de 15 februarie, la sãrbãtorirea a 90 de ani de viaþã, dintre care cei mai mulþi oferiþi lui Dumnezeu ca preot în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali.

Dupã decembrie 1989, pãrintele Petru s-a implicat în deschiderea seminariilor franciscane, mai întâi la Nisiporeºti, iar apoi la Roman, în care a lucrat mai mulþi ani ca rector ºi profesor. Încheiatã aceastã misiune, a preluat activitatea de redactare a revistei „Mesagerul sfântului Anton” în limba românã. S-a retras apoi în conventul din Galaþi, unde continuã sã slujeascã poporul lui Dumnezeu.

Adunare Kolping Adunarea Generalã Kolping Moldova 2009 s-a desfãºurat la Bacãu, în ziua de 14 februarie.

Au participat membri Kolping din Familiile Kolping: Bacãu, Cleja, Faraoani, Ploscuþeni, Frumoasa, ªtefan cel Mare, precum

ºi nou înfiinþatele Familii Kolping din Valea Seacã ºi Oituz.

A fost un moment de analizã a activitãþilor trecute ºi s-a votat programul activitãþilor pentru anul în curs.

Atelier de tâmplãrie În cadrul Casei de Copii „Sfânta Maria” din Baraþi îºi desfãºoarã activitatea un atelier de producþie de tâmplãrie PVC, SC Bucuria Copiilor SRL, cu scopul de a asigura un loc de muncã bãieþilor din casã, dar ºi de a furniza o sursã de finanþare pentru întreþinerea celor 60 de copii. În procesul de producþie se are în vedere respectarea celor mai înalte standarde de calitate, folosind utilaje profesionale ºi personal specializat. Au fost executate lucrãri pentru câteva biserici, case parohiale, case particulare ºi apartamente.

Mai multe detalii la sediul din str. Oituz, 27 (vizavi de Tribunalul Bacãu), tel./fax: 0234/513310; persoana de contact: Eduard Matei, tel.: 0740/907100.

Liturghia la Radio Iaºi În fiecare duminicã ºi în sãrbãtorile de poruncã între orele 08.03 ºi 09.00 puteþi asculta Liturghia la Radio Iaºi pe unde medii (AM) – 1053 KHz, precum ºi pe internet (www.radioiasi.ro).

Pentru studenþi PS Petru Gherghel a hotãrât ca, începând cu 1 martie, prima duminicã din Postul Mare, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi, sã se celebreze în fiecare duminicã la ora 12.30, o Liturghie pentru studenþii care învaþã în Iaºi. Responsabil cu aceastã Liturghie ºi cu pastoraþia studenþilor este pr. Lucian Farcaº, capelan universitar, ajutat de pr. Iosif Iacob.

O nouã parohie PS Petru Gherghel a hotãrât înfiinþarea Parohiei „Sfântul Pius de Pietrelcina” din Valea Lupului, începând cu 1 ianuarie.

Paroh a fost numit pr. Alois Hîrja.

Suprafaþa noii parohii o formeazã întreg teritoriul localitãþii Valea Lupului, la care se arondeazã credincioºii stabiliþi în Leþcani, Rediu, Uricani, Larga Jijia, Bogonos ºi Movileni. Comunitatea este formatã din 42 de familii, totalizând 128 de credincioºi.

Cu Parohia „Sfântul Pius de Pietrelcina”, numãrul parohiilor din diecezã se ridicã la 135.

Numire Prin decret episcopal, începând cu 23 februarie, PS Petru Gherghel l-a numit pe pr. Isidor Mârþ ca vicedirector al Centrului Misionar Diecezan Iaºi.

A trecut la Domnul Sora Luiza (Maria Sprânceanã) din Congregaþia „Fiicele Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul” a încetat din viaþã vineri, 6 februarie, la vârsta de 97 de ani, în casa surorilor din Bucureºti. S-a nãscut în anul 1912, în Luncaºi, jud. Iaºi, iar la vârsta de 20 de ani s-a dedicat slujirii Domnului. În decursul celor 77 de ani de viaþã consacratã, a fost sorã medicalã pentru bolnavii sãraci, dar ºi o sorã iubitoare pentru cei sãraci ºi bolnavi sufleteºte din timpul comunismului ºi din timpul de dupã comunism.

Sfânta Liturghie a înmormântãrii a fost celebratã marþi, 10 februarie, de pr. Ioan Ciobanu ºi alþi preoþi în biserica „Preasfânta Inimã a lui Isus”. A fost înmormântatã la cimitirul Bellu catolic din Bucureºti. Sã se odihneascã în pace!

Pe scurt 4 februarie: Simpozion internaþional

„Formarea inimii” pentru responsabilii din grãdiniþele catolice organizat la Grãdiniþa „Surorile Providenþei” Iaºi 13-14 februarie: Zile de reculegere pentru tinere la Mãnãstirea Surorilor Oblate Asumpþioniste din Izvoare, cu tema: „Comunicarea – punte între suflete”, meditaþiile fiind þinute de pr. Marius Taloº, SJ 14 februarie: Curs de formare pentru 150 de tineri din zona Bacãu, membri AC, la Casa pãrinþilor Salezieni din Bacãu 7 februarie: Festivalul talanþilor la Sãbãoani, cu participarea a peste 250 de tineri din nouã parohii din zona Roman 14 februarie: Zi de formare pentru 50 de animatori ACC din zonele Iaºi ºi Roman în Parohia Roman „Isus, Bunul Pãstor” 14 februarie: Întâlnirea responsabililor Acþiunii Catolice adulþi ºi a echipei naþionale ACRO adulþi din Dieceza de Iaºi la Mãrgineni, fiind prezent pr. Iosif Dãmãtar, asistent spiritual 16-19 februarie: Zile de formare pentru fraþii guardiani cu discutarea proiectului provincial cvadrienal organizate la Curia provincialã din Bacãu 21 februarie: Curs de formare pentru 74 de tineri din AC zona Iaºi la Mãnãstirea „Don Orione” din Iaºi 21 februarie: Curs de formare pentru 49 de responsabili ºi animatori ACC din zona Bacãu la Mãrgineni 21 februarie: Deschiderea primului club de tenis de masã „Leonardo Murialdo” din Roman, la Oratorul Congregaþiei „Iosefinii lui Murialdo” 22 februarie: Adeziunea a 30 de tineri în Familia Kolping la Frumoasa 22 februarie: Schimb de experienþã la Roman între 100 de tineri din parohiile Roman „Isus, Bunul Pãstor” ºi Sãbãoani 24 februarie: Deschiderea proiectului „Împreunã pentru spiritul civic din judeþul Iaºi” de cãtre Fundaþia „Pro Women” în parteneriat cu Centrul Diecezan Caritas 21 martie: Zi de formare pentru sectorul adulþi al Acþiunii Catolice la Mãrgineni 25-28 martie: Întâlnirea Naþionalã a Operatorilor din Mass-media Catolici la sediul Caritas din Blaj 9 aprilie: Liturghia crismei în catedrala „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” din Iaºi.

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 23

În apãrarea sãnãtãþii

Zece beneficii ale mersului pe jos M

ersul pe jos, cu regularitate, reprezintã o metodã eficientã ºi la îndemânã pentru pãstrarea sãnãtãþii fizice ºi psihice. Deºi oricare dintre noi intuieºte efectele benefice ale mersului, în ultima vreme oamenii de ºtiinþã au realizat mai multe studii care au indicat obiectiv beneficiile pe care le aduce aceastã activitate.

S-a demonstrat în acest sens, rolul pe care îl are mersul zilnic, pe o distanþã de câþiva km, în prevenirea afecþiunilor aparatului cardiovascular, bolilor sistemului imunitar, dar ºi a cancerului de colon.

Deºi este natural ºi accesibil oricui, mersul pe jos tinde sã fie eliminat din activitatea cotidianã pentru cã în secolul vitezei multã lume preferã autoturismul sau mijloacele de transport în comun. Astfel, apanajul vieþii moderne ne refuzã o activitate cu multiple beneficii asupra sãnãtãþii, uºor de practicat, fãrã riscuri, necostisitoare, care poate fi uºor integratã în programul cotidian.

Iatã 10 feluri în care mersul pe jos vã îmbunãtãþeºte sãnãtatea: 1) Stimuleazã activitatea cardiacã, reprezintã antrenamentul de care inima dv. are nevoie pentru a funcþiona optim, a se menþine în formã ºi a face faþã unor solicitãri mai mari; 2) Menþine tonusul muscular, creºte aportul de substanþe nutritive ºi oxigen la nivelul muºchilor; 3) Îmbunãtãþeºte circulaþia sangvinã la nivelul picioarelor ºi previne apariþia varicelor; 4) Ridicã nivelul HDL-ului (colesterolul aºa-zis „bun”) ºi

indirect vã protejeazã inima ºi sistemul circulator; 5) Amelioreazã valorile tensiunii arteriale; 6) Stimuleazã oxigenarea þesuturilor prin creºterea arderilor ºi intensificarea respiraþiei; 7) Încetineºte coagularea sângelui menþinând fluiditatea acestuia ºi astfel protejeazã de afecþiuni trombotice sau infarct; 8) Îmbunãtãþeºte sistemul imunitar prin creºterea secreþiei de endorfine. Organismul va fi mai bine pregãtit sã lupte cu infecþiile; 9) Stimuleazã buna-dispoziþie ºi relaxarea psihicã prin endorfinele secretate în timpul mersului, împreunã cu alþi factori fiziologici, astfel cã 30 de minute de mers zilnic au îmbunãtãþit vizibil starea de spirit a celor cu tulburãri depresive majore (studiu al Universitãþii din Texas); 10) Scade riscul de deces din cancer (studiu publicat în New England Journal of Medicine).

Medicina demonstreazã cã persoanele care merg zilnic o distanþã de 3 km au un risc de deces din cancer de douã ori ºi jumãtate mai mic decât cei care nu parcurg distanþa cu aceeaºi frecvenþã.

Mersul pe jos este, aºadar, o sursã nebãnuitã de sãnãtate, pe care mulþi dintre noi o ignorãm din lipsa timpului, comoditate sau neºtiinþã. Plimbãrile mai lungi alãturi de un prieten sunt reconfortante pentru trup ºi suflet, destind atât muºchii cât ºi mintea, relaxeazã fizic ºi psihic. Aºa cã data viitoare când alergaþi dupã autobuz, mai

24 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

gândiþi-vã o datã ºi mai bine mergeþi pe jos cele douã staþii.

Stãm ore întregi la birou sã facem rost de bani, iar când sã-i folosim nu apucãm sã ne bucurãm de ei. Sedentarismul este punctul de plecare al unor boli grave care ne pot curma viaþa.

Mersul pe jos este la fel de eficient ca ºi joggingul (alergarea), în plus, este lipsit de riscurile la care este supus frecvent alergãtorul neantrenat suficient.

Mersul pe jos este un bun remediu împotriva insomniei ºi un stimulent al bunei dispoziþii.

Explicaþia este simplã: buna dispoziþie este rezultatul unei combinaþii a mai multor factori fiziologici. În timpul unei activitãþi fizice de rezistenþã (de lungã duratã), creierul produce endorfinã, hormonul care provoacã starea de bunã-dispoziþie ºi euforia. Efectele acestui hormon sunt similare morfinei, dar fãrã riscul dependenþei. De aceea, nu ignoraþi recomandarea de a face miºcare ºi de a desfãºura activitãþi fizice, indiferent de vârstã.

Dr. Lucia Amza

Poºta redacþiei Mihai Ardei (Oradea). „Ce pãrere aveþi despre situaþia cu paºapoartele biometrice? Ce poziþie ar trebui sã aibã un catolic faþã de aceastã situaþie?

Mulþumesc!”. În privinþa paºapoartelor biometrice, un catolic trebuie sã stea liniºtit. E greu de susþinut cã datele cuprinse în paºapoartele biometrice aduc atingere libertãþii ºi demnitãþii persoanelor umane. Fiecare rãmâne liber sã-l urmeze sau nu pe Dumnezeu, indiferent ce este notat pe o bucatã de hârtie. De altfel, cei ce se încred în Cristos Isus nu au de ce sã se teamã. Apostolul Paul spune: „Când Domnul e cu noi cine e împotriva noastrã” (Rom 8,31). Nu se poate face legãturã între datele conþinute de noile paºapoarte biometrice puse în circulaþie ºi cele notate în Cartea Apocalipsului (cap. 13).

Asocierea dintre paºapoarte ºi numãrul fiarei (666) sau Anticrist este forþatã. Cartea Apocalipsului nu noteazã nimic despre paºapoarte ºi cipuri. Întreaga Scripturã ºi învãþãtura Bisericii ne spun cã trebuie sã ne preocupãm de Crist, nu de Anticrist.

Cel care va veni la final este Cristos, iar chemarea unui creºtin este de a se apropia ºi a-l cunoaºte mai mult pe Acela care „are toatã puterea în cer ºi pe pãmânt”. De exemplu, în Faptele Apostolilor este notat: „Vouã nu vã este dat sã cunoaºteþi timpurile sau momentele pe care Tatãl le-a stabilit prin propria autoritate” (Fap 1,7).

Nu data sfârºitului lumii sau data arãtãrii lui Anticrist trebuie sã stea în centrul preocupãrilor unui creºtin, ci cunoaºterea Aceluia care „va veni cu mãrire sã judece pe cei vii ºi

pe cei morþi”. Catehismul Bisericii Catolice subliniazã o bunã pregãtire pentru momentul revenirii lui Isus. Cum ar trebui sã trãim noi în lumina adevãrului revenirii lui la finalul istoriei?

Gabriela Hodea (Rãducãneni). Vã mulþumim pentru consecvenþa cu care citiþi revista, precum ºi pentru cuvintele de apreciere în ceea ce priveºte conþinutul ei. Vã dorim ºi noi multã sãnãtate, bucurie ºi pace interioarã atât dv. cât ºi întregii dv. familii.

Maria Negru (Sihlea, Vrancea). Suntem plãcut surprinºi cã scrisoarea despre eutanasie publicatã la rubrica „poºta redacþiei” în luna decembrie 2008 a suscitat interesul dv., acordând atenþia cuvenitã unui fenomen care tinde sã ia amploare dacã nu ne spunem ºi noi, creºtinii, punctul de vedere. Apreciem tot ceea ce aþi scris ºi, cu siguranþã, rugãciunea, fie cã este adresatã sfinþilor, precum sfânta Varvara pomenitã de dv., sau altor sfinþi, sau direct lui Dumnezeu, pentru ca persoanele aflate în agonie sã aibã o moarte bunã, rãmâne cea mai importantã atunci când este fãcutã cu convingere. Sã nu uitãm cã însuºi Isus a trãit ca om propria sa agonie ºi, aºa cum el a fost întãrit de Tatãl sãu în moartea pe cruce, tot aºa Dumnezeu ne va întãri pe fiecare dintre noi atunci când vom trãi agonia propriei noastre morþi.

Cristina Koch Smeu (Piatra Neamþ). Vã mulþumim pentru scrisoarea trimisã în care ne dezvãluiþi trãirile dv. profunde cu prilejul pelerinajului la închisoarea martirilor din Sighetu Marmaþiei, pelerinaj care a avut

loc în luna mai, anul trecut. Redãm un fragment din scrisoarea dv. încãrcatã de emoþii ºi smerenie: „Pãtrunzând cu sfialã ºi strângere de inimã, cu lacrimi ce s-au împietrit în hruba rece ºi întunecoasã, cu acea încleºtare ºi oprimare a unui strigãt de groazã, am îngenuncheat ºi atins cu smerenie belciugul imens ce i-a înlãnþuit picioarele Preasfinþiei sale ep. Anton Durcovici pânã în ultimele clipe de viaþã. (...)

Ne-am unit rugãciunile ºi cântecele noastre ºi pe drumul pelerinajului pânã la cimitir, alãturi de înalþii prelaþi cu dorinþa sincerã ca episcopului nostru martir sã i se recunoascã jertfa ºi sfinþenia de care a dat dovadã în viaþa sa”.

Victor Tarþa (Cluj) „V-am trimis rugãciunea de mai jos pentru cã doresc ca aceasta sã nu piarã, am îndrãgit-o de mic ºi nu am mai gãsit-o în nici o carte de atunci de când am învãþat-o, iar cartea a dispãrut de mult. Înainte de masã: Tatãl nostru cel ceresc / Mã-nchin þie, te mãresc / Cãci tu dai la mic ºi mare / ªi viaþã ºi de mâncare / Cele puse dinainte / Le binecuvântã, sfinte / Iar noi care le primim / Dã-ne har sã te iubim. Rugãciune dupã masã: Þie, Tatã îþi mulþumesc / Pentru daruri pãmânteºti / Cu care ne hrãneºti / Bun ºi milostiv pãrinte / Eu mai am o rugãminte / Când voi lãsa acest pãmânt / Tu sã-mi dai ºi cerul sfânt. Amin.

V-am îndeplinit dorinþa ºi am publicat rugãciunile trimise.

Vã mulþumim pentru întreaga scrisoare ºi îndeosebi pentru urãri. În ceea ce priveºte a doua problemã a dv., vom vedea ce se poate face.

martie 2009 · LUMINA CREªTINULUI · 25

nOUTÃÞI EDITORIALE Poezii Tereza de Lisieux, Ed. „Sapientia”, 2008, ISBN 978973-8980-42-6, 14x20 cm, 280 p., 12 lei

Mesajele cu ocazia Celei de-a XVII-a Zile Mondiale a Bolnavului, Mesajul cu ocazia Postului Mare 2009, Mesajul cu ocazia Celei de-a XLIII-a Zile Mondiale a Comunicaþiilor Sociale Benedict al XVI-lea, Ed. „Presa Bunã”, 2009, 10x14 cm, 12 p., 1 leu / exemplar 50 de predici funebre pentru cei vii Anton Dancã, Ed. „Presa Bunã”, 2009, 17x24 cm, 302 p., 25 lei

Întâlnire cu viitorul tãu. De la Mir la maturitatea creºtinã, ediþia a II-a Ed. „Sapientia”, 2009, 17x24 cm, 136 p., 10 lei Frumuseþea vieþii creºtine dedicate iubirii lui Cristos, dupã tratatul „Despre feciorie” al sfântului Grigorie de Nyssa, episcop Eduard Ferenþ, Ed. „Sapientia”, 2009, ISBN 978-973-8980-44-0, 17x24 cm, 548 p., 35 lei Rugul infinitei iubiri sau Dumnezeu nu are decât dorinþe. În dialog cu Élie Maréchal Michel Quoist, Ed. „Sapientia”, 2009, ISBN 9738980-43-3, 406 p., 14x20 cm, 20 lei

Concurs

Citeºti ºi câºtigi datã la douã luni aveþi poO sibilitatea de a câºtiga o carte. Trebuie doar sã rãspun-

deþi corect la întrebarea de mai jos. Rãspunsul poate fi gãsit în Istoria franciscanisarticolele din numãrul trecut mului de la origini al revistei. Se acordã douã prepânã la scindarea mii prin tragere la sorþi. Trimiprin „Ite vos”: teþi prin poºtã pe adresa de la (1181/1182-1517) pag. 2, prin fax: 0232/211527 Aurel Antonel Ilieº, sau prin e-mail: editor@ercis.ro Ed. „Serafica”, rãspunsul, adresa dv. completã 2008, ISBN 9737820-94-5, 196 p., ºi, eventual, numãrul de telefon 17x24 cm, 18 lei la care puteþi fi contactat. Participã la concurs rãspunsurile care vor ajunge la redacþie pânã Enciclice Ioan Paul al II-lea, la 15 aprilie. Numele câºtigãEd. Arhiepiscopiei torilor se vor anunþa în revista din luna mai.

Romano-Catolice Bucureºti, 2008, ISBN 973-189102-6, 16x24 cm, 880 p., 50 lei Sã-l ascultãm pe sfântul apostol Paul Francesca Pratillo, Ed. „Pauline”, 2008, ISBN 9731967-03-5, 32 p., 13x20 cm, 2 lei

Întrebarea Ce eveniment din viaþa Bisericii Catolice, desfãºurat anul acesta pe continentul american, a avut tema „Familia, formatoare de valori umane ºi creºtine”?

Premiul Misterul fericirii Claudiu Dumea, Ed. „Presa Bunã”, 2006, 15x21 cm, 78 p., 3,5 lei

Materialele, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandã: • prin poºtã: Librãria Presa Bunã, Bd. ªtefan cel Mare, 26; 700064 – Iaºi; • prin fax: 0232/211527; • prin telefon: 0232/212003, interior 67: – luni-vineri: orele 10.00-18.00; • prin e-mail: libraria@ercis.ro; • prin internet: www.ercis.ro/libraria

Fericirea este o stare interioarã, iar omul nu poate gãsi decât în sine însuºi aceastã fericire.

Izvorul fericirii este Dumnezeu, scopul ultim al omului. A fi fericiþi constituie o trãsãturã esenþialã a creºtinismului, iar aceasta va continua în veºnicie.

În cel mult 15 zile veþi primi acasã coletul poºtal pe care îl veþi achita la ridicare. În preþurile specificate nu sunt incluse taxele poºtale.

Eventualele modificãri ale preþurilor, precum ºi apariþia lucrãrilor aflate în pregãtire, vor fi anunþate prin intermediul revistei „Lumina creºtinului”. Înainte de a comanda cãrþile dorite vã puteþi interesa prin telefon de noile modificãri de preþuri sau puteþi consulta de pe sit la adresa http://www.ercis.ro/libraria/oferta.asp.

Câºtigãtorii din luna ianuarie Au fost primite 19 rãspunsuri corecte. În urma tragerii la sorþi, au câºtigat: Adam Robert (Pârgãreºti) ºi Ianuº I. Vasile (ªcheia), care vor primi Calendarul „Cinci pâini de orz” 2009.

26 · LUMINA CREªTINULUI · martie 2009

Cina cea de tainã Orizontal: 1) Sculptor ºi pictor florentin (1435-1486), în atelierul cãruia Leonardo Da Vinci, autorul capodoperei „Cina cea de tainã”, a descifrat tainele artei plastice (Andrea…) – Cina cea de tainã! 2) Cununã de frunze sau de flori, folositã ca ornament. 3) Nicolae Stan – Apostol al lui Isus, înfãþiºat de Leonardo Da Vinci în „Cina cea de tainã” alãturi de sfântul Ioan, spre deosebire de alþi artiºti, care îl izoleazã de ceilalþi apostoli – Moldavite în esenþã! 4) A ºaptea literã din alfabetul grecesc – Technical Service Buletin – Elogiu. 5) Legãturã între douã sau mai multe persoane – Pumnal mic. 6) A efectua miºcãri ritmice pentru a înainta prin apã – Trecutã prin urechea acului – A brãzda pãmântul. 7) Oraº în Olanda – Nereuºit. 8) Guvernatorul roman care l-a condamnat pe Isus la moarte – „Cina cea de tainã” în calitate de creaþie artisticã. 9) A înainta – Din fire!

10) Unul dintre cei 12 apostoli, înfãþiºat în „Cina cea de tainã” þinând ridicat degetul arãtãtor, ca gest din partea celui care nu se lasã convins prea uºor – Iuda Tadeu – Apostolul care l-a renegat de trei ori pe Isus. 11) În

minus! – Veºmânt liturgic purtat de episcopi, preoþi ºi diaconi – Primele relatãri! 12) Preamâhnita mamã a lui Isus – A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 13) Cele care întrec orice închipuire.

Vertical: 1) Ziua în care Mântuitorul a fost rãstignit pe cruce – Suferinþele îndurate de Cristos pentru mântuirea noastrã, începând de la agonia din Grãdina Mãslinilor ºi pânã la moartea pe cruce. 2) Lucrare realizatã de Leonardo Da Vinci în anul 1483, reprezentând în acelaºi cadru întâlnirea dintre Fecioara Maria, sfânta Ana ºi copiii Isus ºi Ioan („Fecioara între…”) – Al doilea fiu al lui Iuda (cf. Gen 38,4). 3) Rege! – Primele apostazii! – A da explicaþii. 4) Oraº în Italia – Substanþã toxicã – Tinã. 5) Fac parte din turmã – Experimentatã în viaþã – Localitate în Camerun.

6) Reprezentare a lui Isus Cristos crucificat – Prinde bine… într-o unitate! 7) Cerc culturaleducativ – Cele 12 personaje

Te rugãm Doamne...

care apar în „Cina cea de tainã”, avându-l în centru pe Cristos, care le oferã trupul ºi sângele sãu în sacramentul Euharistiei.

8) Foarte urât – Sete! – La revedere! – Holdã. 9) Sãrbãtoarea celebratã la 40 de zile dupã Învierea Domnului (neart.) – Oraº în Panama. 10) Sfârºitul lui Irod! – Trãire intensã! – Mistuite de flãcãri – Radu Balint.

11) Cinstitã în mod exagerat – Numeral cardinal. 12) A se alãtura unui tratat încheiat de douã sau mai multe state – Imaginar. 13) Titlu de onoare (ebr. rabbi) folosit adesea de cei 12 apostoli ºi de cãrturari la adresa lui Isus (art.).

Dicþionar: ETA, RIJP, RHO, SAA, PAUA. Magda Coºa Rãspuns la rebusul „Teologia paulinã (I)” din numãrul trecut:

1) CRISTOS – UDA; 2) I – MANTUIRE; 3) NEON – OFENSA; 4) CARISME – ATP; 5) IMAT – Criptografie (3,6,2,7,5-1,2,3,4,2,8,2,6,2,6) IRA – IO; 6) Z – LAC – IMENS; Galina P. Pajura 7) EC – REANIMAT; 8) CAP – LAT – OTO; 9) ILARI – ANTAL; 10) CURBA – LIRA; 11) FALSITATE – T.

Rezolvarea criptografiei „Domnul iubeºte...” din numãrul trecut: D – IN – T – O – ATA – IN – I – M – ASI – NU – PAR – AS – ES – TE – PE – CE – IC – RE – D – IN – C – I – O – SI.

Ziua Mondialã a Personelor Consacrate (Iaºi, 2 februarie)

Ziua Mondialã a Personelor Consacrate (Oneºti, 2 februarie)

Ziua Mondialã a Personelor Consacrate (Roman, 2 februarie)

Curs de formare pentru tinerii din AC, zona Bacãu (Bacãu, 14 februarie)

Curs de formare pentru animatorii ACC (Roman, 14 februarie)

Adunarea Generalã Kolping Moldova (Bacãu, 14 februarie)

Sãrbãtorirea a 90 de ani de viaþã ai pr. Petru Albert (Galaþi, 15 februarie)

Zile de formare pentru fraþii guardiani franciscani (Bacãu, 16-19 februarie)